NOTE DE CURS

TITULAR: CONF. UNIV. DR. MARIANA VÂRLAN

 CUPRINS: SEMESTRUL I

Morfosintaxa cuvântului – noțiuni introductive

VERBUL
 prezentare generală
 clase sintactice şi sintactico-semantice de verbe
 categoria „diatezei”: construcții pasive, reflexiv-pasive; construcții cu pronume
reflexive
 modurile personale (forme verbale personale)
 timpul – tipologie, semnificații (valori) contextuale
 categoria aspectului. Verbele de aspect
 numărul şi persoana
 forme verbale nepersonale (nonfinite): infinitivul, participiul, supinul, gerunziul.
 clasificarea verbelor după criteriul flexiunii
 verbe cu flexiune neregulată, verbe
 defective
 relația verbului cu alte clase lexico-gramaticale
 Substantivul – flexiunea substantivului,
categoriile gramaticale (genul, numărul şi cazul),
clasificarea lexico-semantică a substantivelor,
posibilităţile combinatorii ale substantivului

Articolul– expresie a determinării

 Adjectivul – clase semantico-sintactice de

adjective, flexiunea adjectivului, categoria
comparaţiei, posibilităţi combinatorii ale
adjectivului
 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ:
 Avram, Mioara, 1986, Gramatica pentru toţi, Bucureşti: Editura Academiei;
1997, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti: Humanitas.
 Avram, Mioara, 1987, Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti: Editura
Academiei.
 Avram, Mioara, 2005, Studii de morfologie a limbii române, Bucureşti: Editura
Academiei.
 Brâncuş, Grigore, Saramandu, Manuela, 1999, Gramatica limbii române, vol.
I, Morfologia, Bucureşti: Atos.
 Coşeriu, Eugeniu, 1997, Sincronie, diacronie şi istorie. Problema schimbării
lingvistice, versiune în limba română de N. Saramandu, Bucureşti: Editura
Enciclopedică.
 Coşeriu, Eugeniu, 2000, Lecţii de lingvistică generală, trad. de Eugenia
Bojoga, Bucureşti: Arc.
 Coteanu Ion (coordonator), 1985, Limba română contemporană. Fonetica.
Fonologia. Morfologia, ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică.
 Coteanu, Ion, 1990, Gramatică, stilistică, compoziţie, Bucureşti: Editura
Ştiinţifică.
 Dimitriu, Corneliu, 1999, Tratat de gramatică a limbii române, vol. I,
 Guţu-Romalo, Valeria, 1968, Morfologia structurală a limbii române, Bucureşti:
Editura Academiei.
 Guţu-Romalo, Valeria, 2000, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi,
Bucureşti: Humanitas Educaţional.
 Guţu-Romalo, Valeria, 2005, Aspecte ale evoluţiei limbii române, Bucureşti:
Humanitas Educaţional.
 Hristea, Theodor (coordonator), 1984, Sinteze de limba română, ediţia a treia
revăzută şi din nou îmbogăţită, Bucureşti: Albatros.
 Iordan, Iorgu, Guţu-Romalo, Valeria, Niculescu Alexandru, 1967, Structura
morfologică a limbii române contemporane, Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
 Irimia, Dumitru, 1997, Gramatica limbii române, Iaşi: Polirom.
 Pană Dindelegan, Gabriela, 1992, Teorie şi analiză gramaticală, Bucureşti: Coresi
SRL.
 Pană Dindelegan, Gabriela (coordonator), 2002, Aspecte ale dinamicii limbii
române actuale, Bucureşti: Editura Universităţii.
 Pană Dindelegan, Gabriela, 2003, Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse,
noi interpretări, Bucureşti: Humanitas Educaţional.
 Pană Dindelegan, Gabriela (coordonator), 2004, Tradiţie şi inovaţie în studiul
limbii române, Bucureşti: Editura Universităţii.
 BIBLIOGRAFIE:
 Pană Dindelegan, Gabriela (coordonator), 2005, Limba română – Structură şi funcţionare, Bucureşti:
Editura Universităţii.
 Pană Dindelegan, Gabriela (coordonator), 2006, Limba română. Aspecte sincronice şi diacronice,
Bucureşti: Editura Universităţii.
 Sala, Marius (coordonator), 2001, Enciclopedia limbii române, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.
 Sala, Marius (coordonator), 2006, Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor, Bucureşti: Editura
Academiei.
 Stan, Camelia, 2003, Gramatica numelor de acţiune din limba română, Bucureşti: Editura Universităţii.
 Toma, Ion, 1996, Limba română contemporană, Bucureşti: Niculescu.
 Trandafir, Gheorghe, 1996, Alte probleme controversate de gramatică a limbii române şi de lingvistică
generală, Craiova: Editura Universităţii, 1996.
 Zafiu, Rodica, 2001, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti: Editura Universităţii.
 BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

 GALR I, II – 2005, Gramatica limbii române, coordonator: Valeria Guțu Romalo,

vol. I – Cuvântul, vol. al II-lea – Enunţul, Bucureşti: Editura Academiei.
 GBLR – 2010, Gramatica de bază a limbii române, coordonator: Gabriela Pană
Dindelegan, București: Editura Univers Enciclopedic Gold.
 Gramatica limbii române pentru gimnaziu, 2019, coordonator: Gabriela Pană
Dindelegan, București: Editura Univers Enciclopedic Gold.
 DȘL – Angela Bidu-Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu,
Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, 2001, Dicţionar de ştiinţe ale limbii,
Bucureşti: Nemira.
 Criterii de evaluare:

 Examen scris – 6 puncte

 Portofoliu – 2 puncte
 Teme de casă – 2 puncte

4 credite/semestru
2 ore/curs /+ 1 oră/seminar (28+14)
Prezentarea conceptelor esențiale
 Morfosintaxa – un mod de abordare modernă a
fenomenelor morfologice și sintactice, care vrea să
răspundă exigențelor școlare actuale.
 Clasele lexico-gramaticale (părțile de vorbire) –
sub aspect flexionar, sub aspect sintactic, sub aspect
semantic.
 Natura flexionară – categoriile gramaticale specifice
fiecărei clase, structura flexionară internă a cuvintelor
flexibile, mărcile flexionare, clasele și subclasele de
flexiune.
 Natura sintactică – disponibilitatea cuvintelor de a
forma grupuri sintactice, trăsăturile de combinare ale
fiecărei clase, pozițiile sintactice specifice.
 Natura semantică – are în vedere trăsăturile
semantice ale cuvintelor.
 Concepte morfologice și sintactice
 Morfologie – înseamnă flexiune, adică schimbarea formei unui cuvânt
pentru a exprima diverse valori/categorii gramaticale.
 clasele lexico-gramaticale (părțile de vorbire) – caracterizate în
sistem, în primul rând, prin particularităţi gramaticale comune
(substantiv, adjectiv, verb etc.) şi
 clasele funcţionale – în cazul cărora particularităţile gramaticale
sunt mai puțin relevante (numeral, pronume).
 Clasele funcţionale mai cuprind:
clasa determinanţilor – include unităţi lexicale de tip adjectival
(acest, alt, fiecare, ce, care etc.), articolul, implicat în flexiunea
substantivului şi în organizarea grupului nominal.
clasa deicticelor - cuprinde pronume personale, pronume şi adjective
demonstrative, adverbe, dar şi afixele categoriilor de timp şi mod
asociate flexiunii verbale, anumite adjective.
ALTE CLASE FUNCȚIONALE
 La acestea se mai adaugă:
 clasa anaforicelor (cuprinde o mare parte a
pronumelui, unele adverbe);
Anafora – relația dintre două elemente
lingvistice, în care cel care apare ulterior în
discurs (numit anaforic) nu are un sens de sine
stătător, ci este interpretat prin raportare la cel
deja apărut (antecedent sau sursă).
 clasa cantitativelor (include numeralele,
pron. și adj. pronominale nedefinite/nehotărâte,
articolul nedefinit, unele substantive);
 clasa conectorilor (prepozițiile, conjuncțiile,
pron. adj. și adv. relative).
Categoriile gramaticale
 Sunt semnificații sau valori gramaticale care
sunt specifice unor clase numeroase de cuvinte
și în funcție de care acestea își schimbă forma
în cursul flexiunii.
 Subst., adj. și pron. - categorii gramaticale
comune: genul, numărul și cazul, dar și unele
diferențiate (determinarea apare numai la
substantiv, gradarea doar la adjectiv, persoana
apare la pronume);
 Verbul
- categorii specifice modul și timpul iar în
comun cu celelalte: persoana și numărul.
 Adverbul - categoria gradării, dar fără să aducă
modificări în forma sa.
ALTE CONCEPTE MORFOLOGICE

 Analitic versus Sintetic

 Marcarea flexionară a categoriilor gramaticale este
de trei feluri:
 1. de tip analitic – se realizează prin mărci numite
morfeme libere, nelegate de radical și antepuse
acestuia: articolul nehot., auxiliarele, prepozițiile și
conjuncțiile gramaticalizate, mărci ale cazurilor
oblice (lui, al, a, ai ale), mărci ale gradării (foarte,
mai).
2.– de tip sintetic
se realizează prin alipirea unor afixe
gramaticale la radicalul/rădăcina
cuvântului: desinențele, articolul
hotărât: casă frumoasă, casa, codrul,
câinele; desinențele și sufixele
verbale: xeroxa, plăcea, face, bipui,
cânți, vândusem, văzând;
flectivul Ø - cântØ, zidØ - ziduri.
3. de tip mixt

– când mărcii sintetice i se atașează, în

anumite contexte, o marcă proclitică
nelegată/analitică: (a cânta, a însănătoși, a
acri, a elevei, unei studente, să cânte, de
învățat)
Sincretism – apare în cazul formelor identice dintr-o
paradigmă.
 Ex. (Eu) continui – (tu) continui
Cazuri oblice – cele care prezintă forme omonime:
Ac/N și G/D:
(pe) Ioana/Ioana
Ioanei/(al) Ioanei
Trăsături inerente: - ex. vb. impersonale – se
caracterizează prin absența unui subiect personal
real: plouă, ninge, se întâmplă, se cuvine.
Trăsături dobândite în context: vb. personale –
(el) spune, merge etc. devin impersonale în ex. Se
spune că va ploua. Se merge des la acest
restaurant.
 Pronumele
 – caracterul eterogen al clasei
 – categorii gramaticale specifice clasei pronumelui
 – adjectivul pronominal
 –pronumele personale: pronumele personal
propriu-zis, pronumele de politeţe, pronumele şi
adjectivul pronominal de întărire, pronumele reflexiv,
pronumele reciproc, pronumele şi adjectivul
pronominal posesiv
 – pronumele nepersonale: pronumele şi adjectivul
pronominal demonstrativ, pronumele
semiindependente, pronumele de cuantificare
(pron. şi adj. pron. nehotărât, pron. şi adj. pron.
negativ), pronumele şi adjectivul pronominal
interogativ, pronumele şi adjectivul pronominal
relativ, pronumele şi adjectivele pronominale relativ-
interogative și relativ-exclamative