Sisteme de aliaje fier – cementită (Fe – Fe3C)

Oțeluri carbon și fonte albe

CAPITOLUL 7
7.1 Stările alotropice ale fierului
În procesele de topire/solidificare oțelurile carbon și fontele albe se comportă în
conformitate cu diagrama de echilibru metastabil fier - cementită (Fe – Fe3C).

Fierul pur prezintă trei forme alotropice, fig.7.1.

Figura 7.1 Diagrama de echilibru a fierului, considerat ca sistem monocomponent

Se constată că toate formele alotropice ale fierului au rețele cristaline aparținând
sistemului cubic. Transformările alotropice prezente au caracter reversibil
(transformări enantiotrope):
T = 912º C T = 1394º C
𝐹𝑒α 𝐹𝑒γ (CFC) 𝐹𝑒δ (CVC) (7.1)

Deoarece valorile parametrilor liniari ai rețelelor CVC a Feδ diferă puțin de cei ai
Feα forma alotropică Feδ se numește și Feα de temperaturi înalte.
Diferențe notabile se constată la nivelul dimensiunilor interstițiilor tetraedrice
specifice celulelor elementare CVC – pentru care a = 0,348 Å și interstițiile
octoedrice a celulelor elementare CFC – pentru care a = 0,52 Å.

Aceste diferențe vor influența valorile limită ale solubilității carbonului în Feα și Feγ
la formarea soluțiilor solide interstițiale (ferită α, ferită δ și ferită γ).

Pentru Feα se constată existența unei valori de temperatură, numită punct Curie,
la care se produce trecerea de la comportamentul feromagnetic al Feα, la
comportamentul diamagnetic al Feβ.

De remarcat faptul că Feβ nu reprezintă o formă alotropică, el fiind caracterizat

doar prin absența proprietăților magnetice.
7.2 Diagrama de echilibru metastabil Fe – Fe3C
Analiza comportamentului, în procesele de topire/solidificare a evidențiat faptul că
aliajele formate de cei doi componenți, fierul și carbonul, corespund la două
diagrame de echilibru:

 diagrama de echilibru metastabil Fe – Fe3C (fier – cementită),

specifică oțelurilor și fontelor albe;

 diagrama de echilibru stabil Fe – Cgr (fier – carbon grafit), specifică

fontelor cenușii.
Pentru oțelurile carbon și fontele albe, caracterul instabil din punct de vedere
structural este dat de posibilitatea descompunerii cementitei în anumite condiții
de temperatură și presiune:

Fe3C 3Fe +
Cgr (7.2)

Pentru fontele cenușii, stabilitatea structurală este asigurată de ambii

componenți: fierul și carbonul.
Un studiu selectiv cu caracter informativ și bibliografic asupra acestor două diagrame
a fost realizat de John Chipman. Sunt făcute referiri asupra:

 pozițiilor punctelor și a liniilor importante în diagramele de echilibru

Fe – Fe3C și Fe – Cgr;

 structurilor fazice de tipul soluțiilor solide ( Fα și Fγ (A) ) și carburilor

(Fe2C, Fe3C, carbura Hägg, carburi ε);

 evoluției solubilității carbonului în ferita γ și ferita α determinată la diferite

temperature;

fiind precizate contribuțiile originale aduse de numeroase colective de cercetare care

au analizat aspectele generale și particularitățile acestor diagrame de echilibru.
7.2.1 Aspectul diagramei

Aspectul diagramei de echilibru metastabil Fe – Fe3C este prezentat în standardul

STAS 2500/1 – 1980.
 Figura 7.2 Diagrama de
echilibru metastabil a aliajelor
fier – cementită (Fe – Fe3C)
pentru oțelurile carbon și
fontele albe: a - diagrama de
echilibru; b - diagrama
Tammann de constituenți
structurali; c - diagrama
Tammann de faze structurale.
7.3 Puncte și linii importante în diagrama Fe – Fe3C
Punctele importante prezente în diagrama Fe – Fe3C sunt caracterizate prin
cele două coordonate: concentrația de carbon și temperatura, tab. 7.1.

Tabelul 7.1 Puncte importante și coordonatele lor specifice

Coordonate Coordonate
Puncte Puncte
critice %C T, [ºC] critice %C T, [ºC]

A 0 1538 J 0,17 1495

B 0,53 1495 K 6,67 727
C 4,30 1148 M 0 770
D 6,67 1250 N 0 1394
E 2,11 1148 O 0,51 770
F 6,67 1148 P 0,0218 727
G 0 912 Q 0,002 20
H 0,09 1495 S 0,77 727
Valorile prezentate au fost obținute prin analiza curbelor de încălzire/răcire a
unui număr cât mai mare de aliaje aparținând sistemului.

Prin unirea punctelor cu aceeași semnificație, în producerea transformărilor

primare sau secundare, au fost construite liniile importante ale diagramei.

Pentru transformările primare sunt prezente:

 linia lichidus: ABCD;
 linia solidus: AHJECFD.
Pe diferite domenii de concentrații se produc următoarele procese de
topire/solidificare:

 c = 0 ÷ 0,58 %C și c = 0 ÷ 0,09 %C, adică între liniile curbe (AB)

și (AH), din faza lichidă L se formează soluția solidă ferită delta Fδ;

 c = 0,09 ÷ 0,17 %C, se produce o formă a reacției invariante

peritectice;

 c = 0,17 ÷ 0,58 %C, se produce o altă formă a reacției invariante

peritectice;
 c = 0,58 ÷ 4,30 %C și c = 0,17 ÷ 2,11 %C, adică între liniile curbe
(BC) și (JE), din faza lichidă L se formează soluția solidă ferită gama Fγ,
numită și austenită A;

 c = 2,11 ÷ 6,67 %C, corespunde izotermei reacției eutectice;

 c = 4,30 ÷ 6,67 %C, între segmentelei (CD) și (CF), din faza lichidă L
se formează compusul chimic definit (Fe3C), numit cementită Ce. Deoarece
se obține direct din fază lichidă, ea reprezintă forma primară a cementitei CeI

 c = 6,67 %C, segmentul FD aparține verticalei corespunzătoare

concentrației cementitei, compusul chimic (Fe3C) ce reprezintă o carbură pe
bază de fier.
Pentru reacțiile invariante specifice acestor aliaje corespund următoarele
izoterme:

 HJB (T = 1495 ºC), pentru reacția peritectică;

 ECF (T = 1148 ºC), pentru reacția eutectică;

 PSK (T = 727 ºC), pentru reacția eutectoidă, care va reprezenta și

o transformare în stare solidă.
Pentru transformările secundare (în stare solidă) sunt prezente:

 liniile (HN) și (JN) care semnifică locurile geometrice ale punctelor

critice ce marchează:
• începutul transformării alotropice reversibile

Feδ Feγ - linia (HN)

(7.3)

• sfârșitul transformării alotropice reversibile (7.3) – llinia (JN). În practica

tratamentelor termice linia (JN) reprezintă locul geometric al punctelor critice A4.
 liniile (GOS) și (GP) care semnifică locurile geometrice ale punctelor ce
marchează:
• începutul transformării alotropice reversibile

Feγ
Feα - linia (GOS) (7.4)

În practica tratamentelor termice linia (GOS) reprezintă locul geometric al

punctelor critice A3, specifice numai oțelurilor hipoeutectoide.

• sfârșitul transformării alotropice reversibile (7.4) – linia (GP).

  liniile solvus:

• linia (ES), pentru variația solubilității carbonului în ferită γ (austenită) și

formarea cementitei secundare CeII.

În practica tratamentelor termice linia (ES) reprezintă locul geometric al

punctelor critice Acem specifice numai oțelurilor hipereutectoide.

• linia (PQ), pentru variația solubilității carbonului în ferită α și formarea

cementitei terțiare CeIII.
Pentru oțelurile hipoeutectoide este prezentă linia (MO) definită ca locul
geometric al punctelor critice A2, la care:

Feα – feromagnetic se transformă în Feβ – forma diamagnetică a Feα.

Această transformare cu caracter magnetic este specifică și soluției solide Fα.

7.4 Reacții invariante
Diagrama de echilibru Fe – Fe3C are un aspect complex datorat numeroaselor
transformări primare și secundare ce caracterizează oțelurile carbon (nealiate) și
fontele albe.

Reacțiile invariante specifice acestor aliaje sunt:

- reacția peritectică, la nivelul izotermei (HJB);

- reacția eutectică, la nivelul izotermei (ECF);

- reacția eutectoidă, la nivelul izotermei (PSK).

7.4.1 Reacția peritectică

Reacția peritectică are loc la nivelul izotermei (HJB), aflată la temperatura

T = 1495 ºC, fig. 7.3.

Figura 7.3 Detaliu reprezentativ pentru reacția peritectică a aliajelor Fe – Fe3C

Cele trei forme ale reacției peritectice au loc pe următoarele domenii de concentrații:

- pentru c = 0,09 ÷ 0,17% C este caracteristică forma:

L + Fδ Fγ (A) + Fδ exces (7.5)
- pentru c = 0,17% C, este caracteristică reacția peritectică propriu – zisă:
L + Fδ Fγ (A)
(7.6)
- pentru c = 0,17 ÷ 0,58% C, este caracteristică forma:
L + Fδ Fγ (A) L exces (7.7)
La răcire, cele două faze în exces: Lex și Fδ ex se vor transforma în Fγ (A).
7.4.2 Reacția eutectică

Reacția eutectică are loc la nivelul izotermei (ECF), aflată la temperatura T

= 1148 ºC, fig. 7.4.

Figura 7.4 Detaliu reprezentativ pentru reacția eutectică a aliajelor Fe – Fe3C

La această temperatură, lichidul L cu concentrația 4,3 %C, la răcire, se
descompune simultan conform reacției:
L4,3 %C Fγ (A)2,11 + CeI 6,67 %C = LeI (7.8)

Reacția are caracter reversibil deci, la încălzire, amestecul mecanic primar se va

topi formând o fază lichidă omogenă.
Eutecticul acestor aliaje se numește ledeburită (Le).

Amestecul mecanic primar format la 1148 ºC reprezintă ledeburita primară LeI.

Ulterior, la răcire sub 727 ºC se produce transformarea austenitei în perlită P, iar

cementita primară își finisează structura, fapt pentru care ledeburita primară se
transformă în ledeburită secundară:
LeII = P + CeII
(7.9)

care reprezintă a doua formă a eutecticului, LeII (amestec mecanic primar).

 Din punct de vedere a concentrației eutectice, aliajele de concentrații
c = 2,11 ÷ 6,67 %C pot fi:

 hipoeutectice, având concentrația carbonului c = 2,11 ÷ 4,3 %C;

 eutectic, având un conținut de carbon c = 4,3 %C;

 hipereutectice, având concentrația carbonului c = 4,3 ÷ 6,64 %C.

7.4.3 Reacția eutectoidă

Reacția eutectoidă are loc la nivelul izotermei (PSK), aflată la temperatura

T = 727 ºC, fig. 7.5.

Figura 7.5 Detaliu reprezentativ pentru reacția eutectoidă a aliajelor Fe – Fe C

La această temperatură, austenita A cu concentrația 0,77 %C, la răcire, se
descompune simultan conform reacției:

T = 727 °C
Fγ (A)0,77 %C Fα 0,0218 %C + CeII 6,67 %C = P
(7.10)

Reacția are caracter reversibil, deci, la încălzire, amestecul mecanic secundar se va

transforma în austenită.

În practica tratamentelor termice izoterma (PSK) reprezintă locul geometric al

punctelor critice A1.
Eutectoidul acestor aliaje se numește perlită P, datorită aspectului microscopic
(irizat ca o perlă) specific acestui constituent structural.

Din punct de vedere a concentrației eutectoide aliajele de concentrații c=

0.0218 ÷ 6,67 %C pot fi:

 hipoeutectoide, având concentrația carbonului c = 0,0218 ÷ 0,77

%C;

 eutectoid, având un conținut de carbon c = 0,77 %C;

 hipereutectoide, având concentrația carbonului c = 0,77÷ 2,11 %C.

 7.5 Transformări în stare solidă

Transformările în stare solidă se pot produce:

- datorită transformărilor alotropice ale componenților;

- datorită variației solubilității reciproce a componenților;

- datorită descompunerii ulterioare a unor constituenți aflați în stare solidă.

7.5.1 Transformări datorate alotropiei fierului

Transformările în stare solidă, datorate alotropiei fierului vor determina și modificări ale tipurilor de
soluții solide interstițiale formate între fier și carbon.
Astfel, transformările alotropice ale fierului
Feα Feγ Feδ
(7.11)
(CVC) (CFC) (CVC)

vor determina și transformările similare ale soluțiilor solide interstițiale:

Fα Fγ Fδ
(CVC) între liniile (CFC) între liniile (CVC)
(7.12)
(GOS) și (GP) (HN) și (JN)

Transformările alotropice ale fierului fiind reversibile, vor imprima acest caracter enantiotrop și
soluțiilor solide implicate.
7.5.2 Transformări datorate variației solubilității reciproce

În diagrama de echilibru metastabil sunt prezente două linii de variație a

solubilității carbonului în soluțiile solide formate:

 linia solvus (ES);

 linia solvus (PQ).

Linia solvus (ES) indică variația solubilității carbonului în soluția solidă Fγ (A):
- de la 2,11 %C – corespunzătoare punctului (E)
- la 0,77 %C – corespunzătoare punctului (S).

Deci, la răcire, se reduce conținutul de carbon al austenitei ceea ce produce

variația:
Δc1 = 2,11 – 0,77 = 1,34 %C

Carbonul extras din austenită, împreună cu fierul, vor forma cementita secundară
CeII.
Linia solvus (PQ) indică variația solubilității carbonului în soluția solidă Fα:
- de la 0,0218 %C – corespunzătoare punctului (P),
- la 0,002 %C – corespunzătoare punctului (Q).

Deci, la răcire, se reduce conținutul de carbon al feritei α ceea ce produce

variația:
Δc2 = 0,0218 - 0,002 = 0,019 %C

Carbonul extras din ferita α, împreună cu fierul vor forma cementita terțiară CeIII.
7.5.3 Transformări datorate descompunerii unor constituenți aflați în stare solidă

Pentru aliajele Fe-Fe3C, o astfel de transformare în stare solidă este

reprezentată de reacția eutectoidă (7.10) prin care o fază solidă (S1 = Fγ (A)) se

descompune simultan în două faze noi (S2 = Fα și S3 = CeII).

7.6 Constituienți structurali și faze structurale
Constituienții structurali prezenți în aliajele care formează sistemul metastabil Fe
– Fe3C sunt reprezentați prin:

 faze structurale
 soluții solide: Fα, Fγ (A), Fδ ;
 compuși chimici: CeI, CeII, CeIII.

 amestecuri mecanice
 eutectic: LeI , LeII ;
 eutectoid: P.
7.6.1 Soluții solide

Soluțiile solide sunt reprezentate prin ferita α ( Fα ), ferita γ ( Fγ ) și ferita δ ( Fδ ).

Ele au caracter interstițial fiind formate prin pătrunderea atomilor de carbon în

rețeaua cristalină a fierului aflat în stările alotropice coresunzătoare:

Feα (C) ≡ Fα ; Feγ (C) ≡ Fγ (A); Feδ

(C) ≡ Fδ
Ferita α este caracterizată printr-o rețea cristalină CVC, având interstiții
tetraedrice cu dimensiunea a = 0,348 Å.
Solubilitatea maximă a carbonului în ferită α corespunde punctului P
(0,0218 %C) al domeniului monofazic Fα.
Din punct de vedere microstructural, ferita α se prezintă sub forma unor
grăunți cristalini echiaxiali cu limite sinuoase, fig. 7.6

Figura 7.6 Aspectul microstructural al feritei α (Fα)

Ferita γ este caracterizată printr-o rețea cristalină CFC, având interstiții
octaedrice cu dimensiunea a = 0,512 Å.
Solubilitatea maximă a carbonului în austenită corespunde punctului E
(2,11 %C) al domeniului monofazic Fγ (A).

Ferita δ este caracterizată printr-o rețea cristalină CVC, având interstiții

tetraedrice apropiate dimensional de cele ale feritei α.
Solubilitatea maximă a carbonului în ferita δ corespunde punctului H (0,09
%C) al domeniului monofazic Fδ.
7.6.2 Compuși chimici

Compușii chimici prezenți în diagrama Fe – Fe3C sunt reprezentanți prin: CeI, CeII,
CeIII.

Aceste carburi pe bază de fier sunt definite prin formula chimică Fe3C și se numesc
cementite.

Cementita primară CeI se formează direct din faza lichidă, sub segmentul (CD) al
liniei lichidus a diagramei de echilibru.

Cementita secundară CeII se formează din Fγ (A), sub linia solvus (ES), iar cementita
terțiară CeIII se formează din Fα , sub linia solvus (PQ) a diagramei de echilibru.
Cristalografic, cementitele au rețeaua cristalină corespunzătoare
sistemului rombic.

Până la temperatura de 210 ºC cementita este feromagnetică, după care

la încălzire devine diamagnetică. Temperatura de 210 ºC reprezintă
punctul critic (A0) al aliajelor Fe – Fe3C.

Microstructural, cementitele sunt greu atacate de reactivi chimici și apar

sub formă de benzi – CeI, rețea sau insule – pentru cementita secundară
CeII și cementita terțiară CeIII.
Se observă că limita superioară a concentrației de carbon este de 6,67 %,
pentru care structura este formată numai din cementită.

Deoarece acest constituent structural este foarte dur, lipsit de plasticitate,

greu de prelucrat prin tehnologii obișnuite de așchiere aliajele având un
conținut apropiat de 6,67 %C nu prezintă interes din punct de vedere
aplicativ.
7.6.3 Amestecurile mecanice

Amestecurile mecanice specifice aliajelor Fe – Fe3C sunt:

- ledeburita – amestecul mecanic primar și
- perlita – amestecul mecanic secundar.

Eutecticul, numit ledeburită primară se formează conform reacției (7.8).

Ledeburita formată prin solidificare primară se va transforma structural la răcire

sub 727 ºC, (fig. 7.7).
Figura 7.7 Formarea și transformarea amestecului mecanic primar la răcirea aliajelor Fe – Fe3C
 Ledeburita primară LeI și ledeburita secundară LeII reprezintă cele două
forme ale amestecului mecanic primar.

Microstructural, ledeburita secundară, prezentă la temperatura ambiantă,

este formată din insule de perlită (de culoare cenușie) de diferite
dimensiuni, dispuse într-un câmp alb – strălucitor de cementită secundară,
fig. 7.8.

Figura 7.8 Microstructura fontei albe eutectice (cu structură ledeburitică); 1 – insule de perlită P; 2 - câmp de cementită secundară CeII.
Eutectoidul, numită perlită P, se formează conform reacției (7.10).
Microstructural, perlita este formată din ferită α de culoare cenușie - după
atacul cu reactiv chimic și cementită secundară de culoare alb –
strălucitoare. Ea poate avea caracter lamelar sau globular/sferoidal.
În funcție de tipul aliajului Fe – Fe3C microstructurile vor avea caracter
complex, fiind formate din mai multe tipuri de constituenți structurali.

Figura 7.9 Microstructura lamelară a oțelului carbon eutectoid (cu structură perlitică);
1 – lamele de ferită α (Fα ); 2 - lamele de cementită secundară (CeII)
 7.7 Oțelurile carbon

Aliajele Fe – Fe3C cu un conținut teoretic de carbon de la 0,002 ÷ 2,11 %C se

numesc oțeluri.

În compoziția chimică a acestor aliaje se regăsesc, în principal: fierul, carbonul

și unele elemente însoțitoare aceste aliaje formând clasa oțelurilor carbon sau
oțeluri nealiate.
 Din punct de vedere a concentrației carbonului, oțelurile carbon pot fi:
 oțeluri feritice cu conținut de carbon între 0,002 ÷ 0,0218 %C. Structura
acestor oțeluri este formată din ferită α și puțină cementită terțiară;
 oțeluri hipoeutectoide, cu conținut de carbon între 0,0218 ÷ 0,77 %C.
Structura acestor oțeluri este formată din Fα + P + CeIII la care, în funcție de
conținutul de carbon, ferita α poate fi sub formă de grăunți cristalini sau de
rețea mai groasă dispusă la limita grăunților de perlită, fig. 7.10.

a b
Figura 7.10 Microstructuri ale oțelurilor carbon hipoeutectoide; a – oțel cu ≈ 0,15% C; b – oțel cu ≈ 0,40% C
 oțelul eutectoid, cu un conținut de carbon situat în apropierea
valorii de 0,77 %C. Structura acestui oțel este formată din perlită P -
amestec mecanic secundar, în care ferita α și cementita CeII au aspect
lamelar cu dispunere alternantă, fig. 7.11.

Figura 7.11 Microstructura oțelului carbon eutectoid; 1 – lamele de CeII ; 2 – lamele de Fα

 oțeluri hipereutectoide, cu un conținut de carbon între 0,77 ÷ 2,11
%C. Structura acestor oțeluri este formată din grăunți de perlite la limita
cărora este dispusă cementita secundară sub formă de rețea subțire și
rectilinie, fig. 7.12.

Figura 7.12 Microstructura oțelului carbon hipereutectoid cu ≈ 1,3 %C

7.7.1 Determinarea cantităților de constituenți structurali și de faze

Pentru calculul cantităților de constituenți structurali Fα CeII și P, respectiv a

cantităților de faze structurale Fα și CeII corespunzătoare oțelurilor carbon, aflate
la temperatura ambiantă, se pot utiliza:

- diagrama Tammann pentru constituenți structurali, fig. 7.2 – b;

- diagrama Tammann pentru faze structurale, fig. 7.2 – c;

- regula pârghiei sau regula segmentelor inverse.

 Pentru calculul cu ajutorul regulii pârghiei se va considera prezența următorilor
constituenți structurali și faze structurale, tab. 7.2.
Tabelul 7.2. Constituția structurală a oțelurilor carbon
Tipul oțelului Conținutul de Constituenți Faze
carbon, [%] structurali structurale
Hipoeutectoid 0,0218 ÷ 0,77 P + Fα + CeIII Fα + Ce
Eutectoid 0,77 P Fα + Ce
Hipereutectoid 0,77 ÷ 2,11 Fα + CeIII Fα + Ce

Structura formată din Fα, în proporție de 100%, corespunde concentrației de 0,0218 %C;
Structura formată din P, în proporție de 100%, corespunde concentrației de 0,77 %C;
Structura formată din Ce, în proporție de 100% ,corespunde concentrației de 6,67 %C.
Pentru oțelurile hipoeutectoide se vor calcula numai cantitățile de Fα și P, deoarece
cementita terțiară este foarte puțină.
 Aplicația 1: Determinarea cantităților de constituenți structurali și de faze
pentru un oțel carbon cu 0,30 %C

a b
Figura 7.13 Aplicarea regulii pârghiei pentru oțelul hipoeutectoid cu 0,3% C: a – pentru calculul cantităților de constituenți
structurali; b – pentru calculul cantităților de faze structurale.
- cantitățile de constituenți structurali vor fi:
qFα = · 100%, [%] qP = · 100%, [%]
- cantitățile de faze structurale vor fi:
q Fα = · 100%, [%] qCe = · 100%, [%]
Aplicația 2: Determinarea cantităților de constituenți structurali și de faze
pentru un oțel carbon cu 0,77 %C

Figura 7.14 Aplicarea regulii pârghiei pentru oțelul eutectoid (0,77 %C)

- cantitățile de constituenți structurali vor fi:

qP = 100%, [%]

- cantitățile de faze structurale vor fi:

q Fα = · 100%, [%] qCe = · 100%, [%]
 Aplicația 3: Determinarea cantităților de constituenți structurali și de faze
pentru un oțel carbon cu 1,3 %C

a b

Figura 7.15 Aplicarea regulii pârghiei pentru oțelul hipereutectoid cu 1,3 %C: a – pentru calculul cantităților de constituenți
structurali; b – pentru calculul cantităților de faze structurale.
- cantitățile de constituenți structurali vor fi:
qP = · 100%, [%] qCe = · 100%, [%]

- cantitățile de faze structurale vor fi:

q Fα = · 100%, [%] qCe = · 100%, [%]
7.7.2 Proprietăți mecanice ale oțelurilor carbon

Proprietățile mecanice ale oțelurilor carbon sunt determinate de:

- proprietățile mecanice ale constituenților structurali (tab. 7.3);
- cantitatea procentuală a fiecărui constituent prezent în structura oțelurilor carbon.

Tabelul 7.3 Proprietățile mecanice ale constituenților structurali

Constituent Rm , [MPa] A5 , [%] HB,[daN/mm2]
structural
Fα 300 35 80
P 800 15 205
Ce - - 705

În aceste condiții, variațiile valorilor proprietăților mecanice în funcție de

conținutul de carbon sunt prezente în fig 7.16.
Figura 7.16 Curbele de variație a proprietăților mecanice ale oțelurilor în funcție de conținutul de carbon (% C ≤ 1,5%)
Modurile de variație a proprietăților fizice și a proprietăților tehnologice în
funcție de conținutul de carbon sunt prezentate în tab. 7.4.

Tabelul 7.4 Modurile de variație a proprietăților fizice și tehnologice ale

oțelurilor carbon

Proprietăți fizice Proprietăți tehnologice

Conductivitatea
↓ Așchiabilitatea ↓
electrică

Permeabilitatea
↓ Sudabilitatea ↓
magnetică
Forța coercitivă ↑ Turnabilitatea ↑
Deformabilitatea
↓
plastică

Călibilitatea ↑
 7.8 Fonte albe

A doua clasă de aliaje care, în procesele de încălzire/răcire, respectă

diagrama Fe-Fe3C este reprezentată de fontele albe.
7.8.1 Clasificarea structurala a fontelor albe

Fontele albe aparțin domeniului de concentrații c = 2,11 ÷ 6,67 %C. În funcție de

conținutul de carbon, ele pot fi:

- hipoeutectice, c = 2,11 ÷ 4,3 %C;

- eutectică, c = 4,3 %C;

- hipereutectice, c = 4,3 ÷ 6,67 %C.

Microstructural, aceste aliaje sunt caracterizate prin prezența eutecticului, sub
cele două forme:
• ledeburită primară LeI, pentru intervalul termic 727 ÷ 1148 °C,
• ledeburită secundară LeII, sau ledeburită transformată, pentru temperaturi
sub 727 °C

și a compusului chimic cementită (Fe3C), sub cele două forme:

• cementită primară CeI, formată direct din fază lichidă;
• cementită secundară CeII, formată sub linia solvus ES.

În structura fontelor albe hipoeutectice este prezent și amestecul mecanic

secundar P (perlită).
 Aspecte microstructurale specifice fontelor albe sunt prezentate în fig. 7.17.

a b c

Figura 7.17 Microstructuri ale fontelor albe: a) fontă albă hipoeutectică; b) fontă albă eutectică; c) fontă albă hipereutectică.
7.8.2 Determinarea cantității de constituenți structurali și de faze

Pentru calculul cantităților de constituenți structurali CeI, CeII, LeI, LeII, P,

respectiv a cantităților de faze structurale Fα și CeII corespunzătoare fontelor albe
se pot utiliza:

- diagrama Tammann de constituenți structurali, fig.7.2-b;

- diagrama Tammann de faze structurale, fig. 7.2-c;

- regula pârghiei sau regula segmentelor inverse.

 Pentru calculul cu ajutorul regulii pârghiei se vor considera prezența următorilor
constituenți structurali și faze structurale, tab. 7.5.

Tabelul 7.5 Constituția structurală a fontelor albe

Tipul fontei Conținutul de Constituenți Faze
albe carbon, [%] structurali structurale
Hipoeutectice 2,11 ÷ 4,3 P + CeII + LeII Fα + CeII
Eutectice 4,3 LeII Fα + CeII
Hipereutectice 4,3 ÷ 6,67 CeI + LeII Fα + CeII

Structura formată din Le, în proporție de 100%, corespunde concentrației de 4,30 %C.
Pentru fontele albe hipoeutectice se vor calcula cantitățile de P + CeII + LeII.

Deoarece regula pârghiei, aplicată unui aliaj de o anumită concentrație de

carbon și aflat la o temperatură fixă, permite determinarea cantitativă numai a
doi constituenți structurali (pârghia are două brațe) se va apela la următoarele
etape preliminare:

- calcularea cantităților de austenită și ledeburită primară existentă la nivelul

izotermei ECF;

- calcularea cantității de cementită secundară formată din austenită,

corespunzător liniei solvus (ES).
 Aplicația 1: Determinarea cantităților de constituenți structurali și de faze
pentru o fontă albă cu 3 %C.

a b

Figura 7.18 Aplicarea regulii pârghiei pentru fonta albă cu 3 %C: a – pentru calculul cantităților de constituenți structurali; b –
pentru calculul cantităților de faze structurale.

- cantitățile de constituenți structurali prezenți la nivelul izotermei ECF, (fig.

7.18-a), vor fi:
q Fγ(A) = · 100%, [%] = 59,4% qLe = · 100%, [%]
La răcire, dintr-o structură total austenitică, sub curba solvus ES se va forma
22,41 % Ce.
Deci:
100 % Fγ(A) ...................22,41 %Ce
59,4 % Fγ(A) ..................qCe
---------------------------------------------------------
qCe = , [%]

Cantitatea de perlită P formată, prin reacția eutectoidă, din austenita rămasă

se va determina ca diferență între:

qP = qFγ(A) - qCe
În acest mod au fost calculate cantitățile: qP; qCe și qLe corespunzătoare
constituenților structurali specifici unei fonte albe hipoeutectice.

- cantitățile de faze structurale vor fi:

q Fα = · 100%, [%]

qCe = · 100%, [%]

Aplicația 2: Determinarea cantităților de constituenți structurali și de faze
pentru o fontă albă cu 4,3 %C.

Figura 7.19 Aplicarea regulii pârghiei pentru fonta albă eutectică (4,3 %C)

- cantitățile de constituenți structurali vor fi:

qLe = 100%, [%]

- cantitățile de faze structurale, figura 7.19, vor fi:

q Fα = · 100%, [%] qCe = · 100%, [%]
 Aplicația 3: Determinarea cantităților de constituenți structurali și de faze
pentru o fontă albă cu 5,2 %C

a b

Figura 7.20 Aplicarea regulii pârghiei pentru o fontă albă hipereutectică cu 5,2 %C: a – pentru calculul cantităților de
constituenți structurali; b – pentru calculul cantităților de faze structurale.
- cantitățile de constituenți structurali, figura 7.20 – a, vor fi:
qLe = · 100%, [%] qCe = · 100%, [%]

- cantitățile de faze structurale, figura 7.20 – b, vor fi:

q Fα = · 100%, [%] qCe = · 100%, [%]
7.8.3 Domenii de utilizare

Constituentul structural reprezentat de cementită este caracterizat prin duritate

mare și fragilitate accentuată, fapt pentru care fontele albe utilizate în practică
conțin maxim 30 % Ce.

Piesele din fonte albe sunt realizate în special prin turnare și mai puțin prin
așchiere.

Fontele albe hipoeutectice se folosesc la turnarea corpurilor de măcinare

destinate morilor din industria cimentului, alice pentru sablaj, role pentru sapele
de foraj, etc.
Fontele albe perlito - cementitice cu conținuturi mici de ledeburită (3,2 % C)
reprezintă materia primă pentru obținerea fontelor cenușii maleabile, prin
aplicarea tratamentului termic de recoacere pentru maleabilizare (v. cap.8).

Cilindrii de laminor, calandrii din industria hârtiei, tamburii de frână, piesele

solicitate la frecare fără ungere, piesele din construcția echipamentelor din
industria minieră, etc., reprezintă piese care, la exterior, trebuie să prezinte un
strat dur, cu rezistență mare la uzare și, la interior, trebuie să aibă un miez
tenace.

Astfel de piese cu crustă dură sunt obținute prin turnarea fontei lichide în forme
metalice (cochile), când aliajul aflat în contact cu peretele formei se va răci cu
viteză mare, rezultând o fontă albă, iar spre interiorul piesei viteza de răcire fiind
din ce în ce mai mică va permite obținerea structurii unei fonte cenușii care va
asigura caracterul tenace al miezului.