Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Târgul Cu Proști

    Încărcat de

    dinu george
    49 vizualizări2 pagini
    Târgul cu proşti În valea ispitei, pe malul căderii, Stă târgul cu proşti strident colorat, În cadrul cel trist al nemângâierii, De apa minciunii bine udat. Minciuna-i crezută a fi de valoare, Ca leac pentru toate cu toţii o sorb, Căci ei Adevărul Îl calcă-n picioare... Şi astfel ajuns-au precum un om orb. În târg au bodegă, biserică, şcoală... Dar toate acestea, în groaznic dezmăţ, Arată că târgul se scaldă în boală... Ah! Sceptrul dreptăţii ajuns-a un băţ! Bodega învaţă prostia cea crasă, Biserica-nvaţă prostia cea fină, Iar şcoala prostia cea cultă învaţă, Ca orişice prost mai prost să devină. Oricine e prost, să vină la Mine! Se-aude un strigăt pe străzi şi în pieţe... E Glasul divin de înţelepciune, Ce vrea ca prostia pe proşti să-i dezveţe. Dar Glasul Acesta pe-altarul de jertfă, Pe cruce L-au pus toţi proştii de-odată, Căci mintea-n prostie rămase inertă Şi nu au ştiut mai bine să facă. Din ziua aceea prostia rămâne O plagă a târgului rău decăzut. Minciuna îl trage mai jos în genune, Din rău în mai rău, cum nu s-a văzut. Şi totuşi se-aude pe străzi şi în pieţe Un strigăt ce chiamă toţi proştii de zor... E Glasul ce-ar vrea pe ei să-i dezveţe Prostia ce-omoară întreg târgul lor. Prostia ucide! Se-aude strigarea, Veniţi să cunoaşteţi şi viaţă s-aveţi! Da! Ea vă consumă cum arde ţigara Şi fără de veste voi nu mai puteţi! Sunt proşti care-ascultă chemarea de pace Şi mintea-n cunoaştere-afundă de zor. Ei se-nţelepţesc, căci viaţa le place Şi-aruncă dispreţ pe-al minciunii izvor.

    Titlu original

    Târgul cu proști

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial ShareAlike (BY-NC-SA)

    Formate disponibile

    RTF, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Târgul cu proşti În valea ispitei, pe malul căderii, Stă târgul cu proşti strident colorat, În cadrul cel trist al nemângâierii, De apa minciunii bine udat. Minciuna-i crezută a fi de valoare, Ca leac pentru toate cu toţii o sorb, Căci ei Adevărul Îl calcă-n picioare... Şi astfel ajuns-au precum un om orb. În târg au bodegă, biserică, şcoală... Dar toate acestea, în groaznic dezmăţ, Arată că târgul se scaldă în boală... Ah! Sceptrul dreptăţii ajuns-a un băţ! Bodega învaţă prostia cea crasă, Biserica-nvaţă prostia cea fină, Iar şcoala prostia cea cultă învaţă, Ca orişice prost mai prost să devină. Oricine e prost, să vină la Mine! Se-aude un strigăt pe străzi şi în pieţe... E Glasul divin de înţelepciune, Ce vrea ca prostia pe proşti să-i dezveţe. Dar Glasul Acesta pe-altarul de jertfă, Pe cruce L-au pus toţi proştii de-odată, Căci mintea-n prostie rămase inertă Şi nu au ştiut mai bine să facă. Din ziua aceea prostia rămâne O plagă a târgului rău decăzut. Minciuna îl trage mai jos în genune, Din rău în mai rău, cum nu s-a văzut. Şi totuşi se-aude pe străzi şi în pieţe Un strigăt ce chiamă toţi proştii de zor... E Glasul ce-ar vrea pe ei să-i dezveţe Prostia ce-omoară întreg târgul lor. Prostia ucide! Se-aude strigarea, Veniţi să cunoaşteţi şi viaţă s-aveţi! Da! Ea vă consumă cum arde ţigara Şi fără de veste voi nu mai puteţi! Sunt proşti care-ascultă chemarea de pace Şi mintea-n cunoaştere-afundă de zor. Ei se-nţelepţesc, căci viaţa le place Şi-aruncă dispreţ pe-al minciunii izvor.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial ShareAlike (BY-NC-SA)
    Descărcați ca RTF, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    49 vizualizări2 pagini

    Târgul Cu Proști

    Încărcat de

    dinu george
    Târgul cu proşti În valea ispitei, pe malul căderii, Stă târgul cu proşti strident colorat, În cadrul cel trist al nemângâierii, De apa minciunii bine udat. Minciuna-i crezută a fi de valoare, Ca leac pentru toate cu toţii o sorb, Căci ei Adevărul Îl calcă-n picioare... Şi astfel ajuns-au precum un om orb. În târg au bodegă, biserică, şcoală... Dar toate acestea, în groaznic dezmăţ, Arată că târgul se scaldă în boală... Ah! Sceptrul dreptăţii ajuns-a un băţ! Bodega învaţă prostia cea crasă, Biserica-nvaţă prostia cea fină, Iar şcoala prostia cea cultă învaţă, Ca orişice prost mai prost să devină. Oricine e prost, să vină la Mine! Se-aude un strigăt pe străzi şi în pieţe... E Glasul divin de înţelepciune, Ce vrea ca prostia pe proşti să-i dezveţe. Dar Glasul Acesta pe-altarul de jertfă, Pe cruce L-au pus toţi proştii de-odată, Căci mintea-n prostie rămase inertă Şi nu au ştiut mai bine să facă. Din ziua aceea prostia rămâne O plagă a târgului rău decăzut. Minciuna îl trage mai jos în genune, Din rău în mai rău, cum nu s-a văzut. Şi totuşi se-aude pe străzi şi în pieţe Un strigăt ce chiamă toţi proştii de zor... E Glasul ce-ar vrea pe ei să-i dezveţe Prostia ce-omoară întreg târgul lor. Prostia ucide! Se-aude strigarea, Veniţi să cunoaşteţi şi viaţă s-aveţi! Da! Ea vă consumă cum arde ţigara Şi fără de veste voi nu mai puteţi! Sunt proşti care-ascultă chemarea de pace Şi mintea-n cunoaştere-afundă de zor. Ei se-nţelepţesc, căci viaţa le place Şi-aruncă dispreţ pe-al minciunii izvor.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial ShareAlike (BY-NC-SA)
    Descărcați ca RTF, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 2

    Trgul cu proti

    n valea ispitei, pe malul cderii, St trgul cu proti strident colorat, n cadrul cel trist al nemngierii, De apa minciunii bine udat.

    Minciuna-i crezut a fi de valoare, Ca leac pentru toate cu toii o sorb, Cci ei Adevrul l calc-n picioare... i astfel ajuns-au precum un om orb.

    n trg au bodeg, biseric, coal... Dar toate acestea, n groaznic dezm, Arat c trgul se scald n boal... Ah! Sceptrul dreptii ajuns-a un b!

    Bodega nva prostia cea cras, Biserica-nva prostia cea fin, Iar coala prostia cea cult nva, Ca oriice prost mai prost s devin.

    Oricine e prost, s vin la Mine! Se-aude un strigt pe strzi i n piee... E Glasul divin de nelepciune, Ce vrea ca prostia pe proti s-i dezvee.

    Dar Glasul Acesta pe-altarul de jertf, Pe cruce L-au pus toi protii de-odat, Cci mintea-n prostie rmase inert i nu au tiut mai bine s fac.

    Din ziua aceea prostia rmne O plag a trgului ru deczut. Minciuna l trage mai jos n genune, Din ru n mai ru, cum nu s-a vzut.

    i totui se-aude pe strzi i n piee Un strigt ce chiam toi protii de zor... E Glasul ce-ar vrea pe ei s-i dezvee Prostia ce-omoar ntreg trgul lor.

    Prostia ucide! Se-aude strigarea, Venii s cunoatei i via s-avei! Da! Ea v consum cum arde igara i fr de veste voi nu mai putei!

    Sunt proti care-ascult chemarea de pace i mintea-n cunoatere-afund de zor. Ei se-nelepesc, cci viaa le place i-arunc dispre pe-al minciunii izvor.

    S-ar putea să vă placă și