Sunteți pe pagina 1din 47

ISTORIA EUROPEI CONTEMPORANE

Conf.univ.dr. Ludmila Rotari


CUPRINS
1. Consecinele primului rzboi mondial si noua ordine internaional 2. Rusia: de la revoluia din februarie 1917 la Republic sovietic. 3. U.R.S.S. constituirea, viaa politic si dezvoltarea social-economic n perioadainterbelic. 4. rile Europei de Vest n perioada interbelic (1918-1939) 5. rile Europei Centrale si de Sud-Est n anii 1918-1939. 6. Al doilea rzboi mondial (1939-1945). 7. Organizarea postbelic a lumii si evoluia relaiilor internaionale dup cel de-al doilea rzboi mondial. 8. Evoluia economic si politic a rilor Europei de Vest n perioada postbelic. 9. Evoluia rile din Europa Central si de Sud-Est n perioada postbelic (1945-1989). 10. Evoluia U.R.S.S. n perioada 1945-1985. 11. Dezintegrarea U.R.S.S. 12. Schimbarea regimurilor politice si transformrile economice din statele Europei de Rsrit (1989-1991). 13. Sfrsitul rzboiului rece. Formarea unei lumi multipolare. 1. Consecinele primului rzboi mondial si noua ordine internaional. Obiectivele capitolului - Evocarea obiectivelor urmrite de marile puteri angajate n primul rzboi mondial. - De a urmri modul n care un conflict regional s-a transformat ntr-un rzboi mondial si rzboi total - De a reliefa impactul rzboiului asupra organizrii ordinii politice mondiale postbelice Pn n anul 1914 nu au existat nici un fel de rzboaie mondiale, iar continentul european, ncepnd cu anul 1871, a cunoscut o perioad de pace relativ. Echilibrul politic era meninut de cei sase juctori principali din partida internaional din Europa, cunoscui sub numele de Mari Puteri (Anglia, Frana, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia din 1871 Germania mare, si dup unificare

Italia) la care se mai adaugau SUA si Japonia. Rzboaiele n care au fost implicate Marile Puteri dea lungul secolului al XIX-lea au fost relativ scurte si cu o participare redus erau implicate dou sau trei state - cum a fost n cazul Rzboiului Crimeii (1853-1856). n vara anului 1914, undeva n Balcani, un conflict dintre Serbia si AustroUngaria va genera un adevrat lan al confruntrilor si declaraiilor de rzboi. El va cpta dimensiuni apocaliptice, n urma escaladrii iresponsabile a loviturilor reciproce, a ambiiilor si provocrilor nemsurate ale celor mai mari puteri industriale ale lumii, inaugurnd un secol de violen la scar planetar. n viziunea lui John Barber, un conflict de asemenea proporii - soldat cu 9 milioane de mori pe cmpurile de lupt si un bilan al costurilor militare de 961 miliarde franci aur - a fost generat, n principiu, de un ardent naionalism si de influena celor dou sisteme potrivnice de aliane. Rzboiul a nceput la 28 iulie 1914, avnd drept pretext asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, svrsit la Sarajevo la 28 iunie. Conflictul dintre AustroUngaria si Serbia a generalizat iar marile puteri europene au intrat, rnd pe rnd, n rzboi. La 1 august Germania a declarat rzboi Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august Franei, iar la 4 august a declarat rzboi Belgiei. ntr-un interval de dou sptmni rzboiul a primit o dimensiune european. n august 1916, Romnia a aderat la tabra Antantei pentru eliberarea Transilvaniei de sub stpnirea Austro-Ungariei. n sprijinul Angliei si Franei n anul 1917 vin Statele Unite ale Americii si Grecia. Angajarea treptat n conflict a unor state din afara continentului european, animate de aceleasi proiecte imperialiste si colonialiste sau de sentimente naionale a transformat rzboiul ntr-un rzboi mondial. Nici una dintre marile puteri implicate nu bnuiau urmrile gestului lor. Germania si Rusia arilor nu avea nevoie de acest conflict care le va deturna de pe traiectoria unei evoluii economice promitoare si le va expune unor pericole de moarte. Nici Frana si Marea Britanie nu intuiau c lupta lor mpotriva ascensiunii germane pe continent va duce la nceputul sfrsitului primatului

europenilor si avanpremiera hegemoniei SUA. Ignornd aceste aspecte, fiecare dintre marile puteri implicate n rzboi urmrea realizarea unui anumit scop. Austro-Ungaria si-a direcionat expansiunea politic si militar n Balcani, spre Dalmaia, Albania, Bosnia-Heregovina. Reichul german, urmrea crearea unei Mitteleurope prin nglobarea unor teritorii din Europa si Asia si crearea unui imperiu colonial, desfiinarea Franei ca mare putere. Celor dou mari puteri - Austro-Ungaria si Germania lui Wilhelm al II-lea lea revenit rspunderea direct si imediat pentru declansarea primului rzboi mondial. Obiectivele si planurile celor dou mari puteri le situau automat pe poziii adverse fa de Italia, Serbia si mai ales fa de Rusia arist, protectoarea slavilor din regiune, prima putere 4 ortodox a lumii si a continentului si principala competitoare, alturi de Frana si Marea Britanie, n lupta pentru stpnirea strmtorilor Bosfor si Dardanele. Primul rzboi mondial a implicat toate marile puteri si toate rile europene, cu excepia Spaniei, Olandei, a celor trei ri scandinave si a Elveiei. S-au confruntat dou coaliii politicomilitare - Antanta si Tripla Alian; treptat, n orbita rzboiului au fost cuprinse 28 de state cu o populaie de 1,5 mlrd. de locuitori. Fora militar angajat a fost impresionant. Principalele state beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldai la care se adaug si tehnica militar cu o mare capacitate de a aciona si de distrugere. Utilizarea avionului si submarinului a oferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat si pe ap, fiind sterse deosebirile dintre front si spatele frontului. Tancul si armele chimice au transformat rzboiul de transee ntrunul de uzur. Intrarea n rzboi a Statelor Unite de partea Aliailor, n 1917, a permis acestora s l cstige n anul 1918. Prbusirea puterilor centrale s-a produs n toamna anului 1918: Bulgaria a semnat armistiiul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiembrie iar Germania cedeaz dup abdicarea mpratului Wilhelm al II-lea, armistiiul fiind semnat la Rethondes, lng Compiegne, la 11 noiembrie 1918.

n viziunea istoricului Camil Muresanu acest rzboi, n prim sau ultim instan, a stat la originea tuturor evenimentelor de cosmar ce au marcat att de adnc si de tragic secolul al XXlea. A fost ntiul rzboi total: n aciuni fiind implicate nu numai efectivele armate ale rilor beligerante ci si ntreaga populaie, antrenat n organizarea unei uriase industrii militare; urmrile lui au fost resimite pe ntreg teritoriul statelor beligerante (chiar si pe al celor neutre), nu numai n zonele de operaiuni; a fost purtat n toate mediile fizice posibile: pe uscat, n aer, pe ap si sub ap. O alt faet a rzboiului a fost rzboiul economic; blocada economic instituit de Antanta contribuind din plin la nfrngerea blocului austro-german. Urmrile sale au fost de o complexitate extraordinar: au fost nlturate patru dinastii domnitoare - Romanovii din Rusia, Hohenzollernii din Germania, Habsburgii din Austro-Ungaria si Sultanii din Imperiul otoman; a crescut numrul republicilor n comparaie cu cel al monarhiilor; mai multe state au adoptat constituii sau au realizat reforme democratice. Rzboiul a slbit Europa, n primul rnd n beneficiul Statelor Unite. Din situaia de debitori nainte de rzboi, la sfrsitul acestuia, Statele Unite au devenit creditorii continentului european. Puterile europene au iesit din rzboi decimate dup care a urmat falimentul lor moral. Conferina de pace de la Paris Tratatele de pace au fost pregtite la Conferina de pace ce s-a reunit la Paris, ncepand cu 18 ianuarie 1919. Dezbaterile au fost dominate iniial de Consiliul celor zece, din care fceau parte cte doi reprezentani ai Franei, Statelor Unite, Marii Britanii, Italiei si Japoniei, apoi de Consiliul celor patru, care-i reunea pe presedintele guvernului francez, Georges Clemenceau, primul ministru britanic, Lloyd George, presedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson si presedintele guvernului italian Vittorio Orlando. Un rol determinant l-au jucat dou persoane, Clemenceau si Wilson, Conferina de pace semnnd adesea datorit concepiilor lor opuse cu un duel. Muli au evideniat, comparativ, realismul, chiar cinismul lui Clemenceau si idealismul lui Wilson. Principala preocupare a lui Clemenceau era obinerea de garanii pentru securitatea Franei n timp

ce Wilson voia s instaureze pacea universal. n acest scop, presedintele american considera c dou elemente sunt decesive: dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele, ce ar determina dispariia principalei cauze a conflictelor si crearea unei ligi a naiunilor, care s reglementeze dreptul internaional prin impunerea autoritii sale morale asupra tuturor statelor. Textul ce a servit baz pentru discuii a fost mesajul presedintelui american din 8 ianuarie 1918, Cele 14 puncte, n care pleda pentru dreptul popoarelor la autodeterminare si aplicarea principiului naionalitilor. Presedintele american promova si ideea constituirii unei organizaii a naiunilor ce trebuia s garanteze pacea mondial. n anii rzboiului problema organizrii ordinii mondiale a generat 5 numeroase dezbateri care s-au materializat n diverse proiecte, planuri, propuneri de organizare interstatal. Toate aceste cutri urmreau crearea unui sistem prin care pacea s poat fi aprat, s fie folosite doar mijloacele pasnice pentru rezolvarea conflictelor si eliminarea pe aceast cale a rzboiului. n proiectele elaborate se preconiza practic crearea unei Europe noi, organizat pe baza principiului naionalitilor. Diverse documente adoptate n anii rzboiului, care demonstrau preocuparea pentru organizarea postbelic, conineau principii care se vor regsi n viitorul Pact al Societii Naiunilor: egalitatea ntre state, dreptul de suveranitate asupra teritoriului naional, inviolabilitatea acestui teritoriu, blamarea rzboiului de agresiune si nerecunoasterea posesiunilor obinute prin for, neamestecul n treburile interne, acceptarea rzboiului de aprare, asistena reciproc a statelor, rezolvarea conflictelor de orice natur pe cale pasnic etc. Au fost semnate tratate ntre Aliai si rile nvinse, precedate de un preambul ce marca crearea Societii Naiunilor. Tratatul de la Versailles, semnat cu Germania la 28 iunie 1919, era foarte dur pentru aceasta: Germania era declarat principala responsabil de declansarea rzboiului, mpreun cu aliaii si; a pierdut o parte din teritoriu si cele cteva colonii. Tratatul de la Saint Germain-en Laye, semnat cu Austria (10 septembrie 1919), si cel de la

Trianon, cu Ungaria (4 iunie 1920) au consfinit dezmembrarea Imperiului austro-ungar n noi state: Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria, Ungaria si Polonia si au redat anumite regiuni statelor deja existente: Transilvania Romniei, Triestul si o parte din Istria Italiei. Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria (27 noiembrie 1919) i-a amputat acesteia teritoriul n favoarea statelor vecine. Tratatul de la Sevres cu Turcia (10 august 1920), a demilitarizat strmtorile si a dezmembrat Imperiul otoman. Harta Europei a fost schimbat prin crearea unor state naionale sau unificarea altora. Frana recapt Alsacia si Lorena, Germania pierdea o septime din teritoriu si era desprit de Prusia Oriental prin coridorul Danzig, destinat s permit Poloniei accesul la mare prin portul cu acelasi nume, declarat oras liber. Pe harta politic a Europei a reaprut ca stat Polona care cuprindea n graniele sale teritorii anexate de Austro-Ungaria, Germania si Rusia arist. n urma destrmrii imperiului dualist Boemia, Moravia si Slovacia s-au unit n 1918 si au format Cehoslovacia. n sud, Croaia, Bosnia si Dalmaia au format n jurul Serbiei si Muntenegru un alt stat, Regatul srbilor, croailor si slovenilor (din 1928 Iugoslavia). Austria si Ungaria au fost separate definitiv si reduse teritorial; Austriei i-a fost interzis unirea cu Germania. Turcia, mostenitoarea Imperiului otoman, a fost redus la litoralul european al Constantinopolului si la Asia Mic iar strmtorile Bosfor si Dardanele erau deschise comerului liber. Bulgaria n calitate de stat invins a fost nevoit s accepte cedarea unor teritorii n favoarea Greciei si Iugoslaviei. Au loc modificri pe harta politic si n estul Europei, unde n urma dezintegrrii fostului Imperiu arist au obinut independena Letonia, Lituania, Estonia si Finlanda, recunoscute oficial de sovietici n 1920. La Conferina de la Paris dintre marile puteri care decideau anterior soarta continentului a lipsit Rusia, din cauza nerecunoasterii regimului instaurat de Lenin n octombrie 1917. A fost prezent ns o delegaie de rusi care pretindeau c reprezint interesele viitoarei Rusiei Mari, pentru care luptau armatele albe pe fronturile rzboiului civil din Rusia. Noua configuraie a frontierelor europene, fondat pe principiul naionalitilor, era departe

de a fi perfect. Noua ordine nu a reusit s rezolve toate preteniile teritoriale ale nvingtorilor iar dup ncheierea tratatelor au rmas multe nelmuriri: anumite regiuni vor fi obligate s decid prin referendum crei ri vor s i aparin, n timp ce anumite orase sunt declarate libere. O alt problem cu care se vor confrunta noile state este cea a minoritilor naionale, care au acceptat cu greu s se integreze. Nemulumirile celor nvinsi precum si cele aprute n rndul unor minoriti au contribuit la apariia revizionismului. Tratatele, laborios si dificil elaborate, desi au rezolvat o serie de probleme, au generat si altele noi. Ele au fost semnate ntr-o atmosfer ncordat, dominat mai mult de insatisfacie dect 6 de mulumire, toat lumea fiind constient de faptul c desi nu fusese posibil s se realizeze ceva mai bun, aceste tratate creau numeroase tensiuni, nu mulumeau pe nimeni, revoltau pe muli. Principala consecin a rzboiului pentru Europa a fost semnalul propriului ei declin. n viziunea unor autori rzboiul a contribuit la apariia unei Europe si mai fragil dect era dinainte de rzboi, o Europ la fel de nvrjbit, discreditat si sracit pe deasupra. 2. Rusia: de la revoluia din februarie 1917 la republic sovietic. Obiective: - De a urmri evoluia evenimentelor din februarie 1917 - Elucidarea cauzelor ce au dus la lovitura de stat din octombrie 1917: incapacitatea Guvernului Provizoriu si rolul liderului bolsevicilor V.I.Lenin n organizarea insureciei. - Activitatea noului regim bolsevic si lupta pentru meninerea puterii n anii 1918-1921. La nceputul secolului al XX-lea Rusia era o ar a contrastelor, fapt ce se reflect n structura social a populaiei: clasa conductoare 0,5 %; clasa dominant 12 %; clasa comercianilor, proprietarii de fabrici si bancherii 1,5%; clasa muncitoare - 4,0 %; rnimea 82,0%. Imperiul rus era guvernat n mod autocratic de ctre arul Nicolae al II-lea (1894-1917), ultimul reprezentant al dinasiei Romanov. n anul 1906 a fost creat o adunre reprezentativ,

Duma de Stat care avea funcii legislativ-consultative, dar n plan politic avea un rol limitat. Opoziia urmrea transformarea regimului autocratic ntr-unul constituional, iar Duma trebuia s aib rolul de parlament, dar n-a reusit, Rusia rmnnd n continuare o monarhie autocratic. Manifestul din 17 octombrie 1906 a legalizat activitatea partidelor politice formate n ultimul deceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat n viaa politic a rii. n Rusia a existat o puternic opoziie politic, divizat n partide care pledau pentru reforme - Partidul Constituional democrat (cadeii) din rndul crora se vor desprinde dup 17 octombrie 1906 octombristii care urmreau instaurarea unui regim constituional, si opoziia radical alctuit din Partidul social-revoluionar (eserii), ce optau pentru un socialism, bazat pe economia rural; Partidul social-democrat, care s-a scindat n anul 1903 n dou fraciuni mensevicii ce pledau pentru un partid de mas si bolsevicii, condusi de Lenin, adeptul unui partid centralizat si disciplinat, mai puin numeros dar eficient. Pe eschierul politic care s-a meninut pn n octombrie 1917 cadeii vor deine poziia central, octombristii se vor situa n dreapta lor iar radicalii vor domina polul de stnga. Unele partide vor ocupa poziiile extreme si vor lupta prin diverse mijloace pentru cucerirea puterii, fiind sprijinii n demersurile lor si de fore din afara rii. Rusia n ajunul revoluiei din februarie 1917 Primul rzboi mondial care a izbucnit la 28 iulie 1914 va avea urmri profunde asupra Imperiului rus. Conductorii Rusiei n-au reinut din lecia oferit de rzboiul ruso-japonez impactul pe care l poate avea o nou conflagraie pentru monarhie. n acel rzboi nfrngerea a fost urmat de o revoluie. Un nou rzboi nsemna pentru Rusia cderea imperiului iar mpratul Nicolai era constient de acest lucru. Pentru monarh si pentru viitorul imperiului cel mai bine ar fi fost s evite participarea la primul rzboi mondial. Condiiile politice si economice create de rzboi accelereaz cderea arismului. Ineria si incompetena puterii i-a determinat pe rusi s se organizeze si s anticipeze, de fapt revoluia. Cauza direct a declansrii revoluiei a fost prbusirea structurilor politice fragile sub

loviturile rzboiului. n 1905 guvernul si monarhul au fost aliai si au reusit s restabileasc vechea ordine, chiar dac au fost nevoii s accepte promovarea unor reforme si crearea Dumei. Pe timp de pace si cu o armat prezent si pregtit s pun capt dezordinilor o revoluie putea fi mult mai 7 puin violent, iar forele moderate, reformatoare, aveau mai multe sanse s preia puterea. n anul 1914, pentru Rusia aceast opiune nu figura n planurile sale, chiar dac unii politicieni erau constieni de planurile Germaniei wilhelmiene privitoare la Europa si Rusia. Pe de alt parte, Rusia nu era pregtit de a duce un rzboi de durat n care avea s se transforme conflictul dintre Serbia si Austro-Ungaria. Planurile militare aveau n vedere un rzboi scurt, dup modelele celor din secolul precedent, n care deciziile erau luate cu rapiditate, mizndu-se pe aranjamente ntre cei care vizau meninerea echilibrului de putere pe continentul european. Rzboiul va scoate la suprafa o serie de probleme, nu numai cele privind pregtirea armatei, dar si cele de ordin economic, care demonstreaz incapacitatea Rusiei n acea perioad de a face fa unui rzboi ndelungat. Au existat ns unele spirite clarvztoare ce au realizat care erau riscurile ce le presupunea un rzboi pentru stabilitatea rii. Printre cei ce au pledat pentru pstrarea neutralitii ntr-un posibil conflict european s-au aflat persoane devotate arului, cum ar fi Witte si Stolpin, sprijinii, de altfel, n alte proiecte. Cel mai bine a reusit s surprind impactul unui rzboi pentru Rusia fostul ministru de interne si seful Departamentului Poliiei, Piotr Durnov, care ntr-un memoriu adresat arului n februarie 1914 meniona c n eventualitatea unor nfrngeri militare o revoluie social, n formele ei cele mai teribile, va deveni de neevitat n Rusia. Experiena sa n calitate de ministru si sef al poliiei i-a permis conturarea imaginii viitoarei revoluii, care va ncepe cu blamarea guvernului de ctre toate categoriile societii pentru esecurile de pe cmpurile de lupt; cei care vor incita masele vor fi chiar politicienii din Dum. Rzboiul va duce la slbirea potenialului armatei si a forelor de ordine care nu vor reusi s sprijine guvernul s restabileasc ordinea si s mpiedice

exaltarea maselor, n special pe rani. n aceast agitaie partidele de opoziie nu vor reusi s restabileasc autoritatea puterii, deoarece nu se bucurau de sprijinul popular, iar Rusia se va prbusi ntr-o anarhie absolut, ale crui consecine nici mcar nu pot fi imaginate. Cele menionate mai sus demonstreaz perspicacitatea fostului ministru de interne care a reusit s surprind n acest document principalele ameninri care planau deasupra puterii n cazul unui rzboi si n special n cazul unei nfrngeri, n Rusia existnd deja un precedent n anul 1905. Revoluia din februarie 1917 Revoluia din februarie din Rusia a fost precedat de unele modificri ce sau produs la nivelul mentalitilor colective ale populaiei din rile beligerante. Dup doi ani si jumtate de rzboi tot mai multe fore politice ncep s-si pun ntrebri n legtur cu sensul sau eficiena efortului depus n condiiile n care nimeni nu putea anticipa care va fi deznodmntul conflagraiei. n rndul opiniei publice se manifest dou curente care vor influena evoluia ulterioar a evenimentelor. Pe de o parte se aflau cei care pledau pentru continuarea luptei pn la cstigarea victoriei, indiferent prin ce mijloace, iar pe de alt parte existau fore care si exprimau ndoiala asupra necesitii acestui efort, contestnd nsusi raiunea lui de a fi si pledau pentru ncetarea ostilitilor si restabilirea pcii. Curentul pacifist se bucura n special de sprijinul partidelor socialiste, care luptau pentru pacea fr anexiuni si despgubiri. n cazul Rusiei criticile la adresa politicii de rzboi se altur celor referitoare la formele de guvernare. n Dum, ncepnd cu 1915, opoziia liberal critica deschis incapacitatea serviciilor de administrare a rzboiului, anarhia birocraiei ministeriale, carenele guvernrii. ncepnd din septembrie se va forma un Bloc progresit care va fi alctuit din trei partide: constituionaldemocraii, progresistii si octombristii, care grupeaz dou treimi din deputai. Opoziia se pronuna pentru un guvern care s fie responsabil n faa Dumei si s fie capabil s conduc rzboiul. Aceste demersuri denot intenia opoziiei de a reforma regimul autocratic si erau o ameninare

direct la adresa puterii. n rndul opoziiei unii s-au pronunat chiar pentru o lovitur de stat dac arul nu va accepta propunerile lor. Criza puterii a izbucnit n ultimile luni ale anului 1916, iar arul, lipsit de sprijin si de aliai de ndejde a fost nevoit s asiste la acest spectacol n calitate de spectator si nu de actor principal. El va reveni pe scena politic prea trziu, cnd nu se mai putea 8 salva prea mult, si forat de imprejurri se va dezice de principala sa preocupare - menierea autocraiei. Greva muncitorilor de la Uzina Putilov din Petrograd din 28 februarie 1917 a servit drept semnal pentru declansarea aciunilor de protest, iar n fruntea manifestanilor se situeaz unii militani socialisti care, ns, nu erau pregtii s-si asume responsabilitatea pentru soarta rii. n acelai timp conductorii Dumei au reacionat prompt, formnd un birou executiv, alctuit din 12 membri, ntitulat Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ordinii n Capital si Stabilirea legturii cu Persoane individuale si Instituii, n frunte cu Rodzianko, presedintele Dumei. Acest organ era alctuit din 10 reprezentani ai Blocului Progresist si doi reprezentani ai socialistilor revoluionari, printre care se afla si A. Kerenski. n paralel, n Petrograd n cursul zile de 28 februarie se formeaz Sovietele, dup exemplu celor din 1905, care reprezentau interesele muncitorilor si soldailor. Aceste instituii erau constituite la iniiativa mensevicilor. Autoritatea decizional a Sovietelor a trecut n seama Comitetului Executiv (Ispolkom). Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea s devin n curnd Guvern Provizoriu, si-a asumat teoretic ntreaga rspundere a guvernrii, n timp ce Ispolkom-ul rmne un soi de curte suprem a constiinei revoluionare. Astfel, n Rusia a luat nastere un sistem de guvernare neobisnuit, numit dvoevalstie puterea dualist sau diarhie ce a durat pn n octombrie 1917. arul Nicolai al II-lea a fost obligat s abdice, fapt ce s-a produs la 3/17 martie 1917, cnd se sfrseste perioada de domnie a dinastiei Romanov (1613-1917) si a Imperiului rus, iar Rusia se va transforma n perioada urmtoare ntr-o republic.

Guvernul Provizoriu, constituit la 27 februarie/12 martie1917, n frunte cu prinul Gheorghe Lvov, a preluat conducerea rii, acordnd liberti fundamentale de opinie, de expresie si de ntrunire si promitea alegerea democratic a unei Adunri Constituante. Dezmembrarea structurii militare ierarhice a fost declansat de Ordinul nr. 1 al Sovietului, prin care se nfiinau sovietele soldailor. Astfel, cele mai multe dintre previziunile lui Durnov aveau s se ndeplineasc. Dup revoluia din februarie 1917, n spaiul fostului Imperiu rus s-a pus n mod acut chestiunea realizrii dreptului la autodeterminare, ca o modalitate de rezolvare a problemei naionale. n aceast perioada au aprut un sir de state care s-au declarat autonome sau chiar independente ca Emiratul Buhara, Guvernul militar al cazacilor de pe Don, Republica Popular Ucrainean, Autonomia Cocand, Republica Democratic Moldoveneasc, Republica Federativ Transcaucazian etc. Finlanda, rile baltice si vor proclama independena n toamna anului 1917. Polonia si va redobndi independena la 18 noiembrie 1918. n faza iniial a revoluiei influena fraciunii bolsevice asupra muncitorilor si soldailor era redus. V.I. Lenin, liderul bolsevicilor, se afla n momentul declansrii revoluiei n Elveia. Fiind ajutat de guvernul german, vznd n el un pacifist, n aprilie 1917 a revenit n ar. n Tezele din aprilie el si enun principiile: condamnarea guvernului provizoriu, pacea imediat si necondiionat, naionalizarea pmnturilor, controlul muncitoresc n uzine. Prbusirea monarhiei n Rusia, n primul moment, a linistit guvernele aliate ce se temeau c arul va ncerca s semneze o pace separat pentru a scpa de ameninrile crizei interne si pentru asi salva coroana. n aprilie la Petrograd au loc demonstraii antirzboinice, primele semne ale nemulumirii populare fa de Guvernul Provizoriu. n paralel, la 24 martie Sovietul din Petrograd cerea nceperea negocierilor de pace si abandonarea politicii de anexiuni. Guvernul Provizoriu se afla ntr-o situaie de criz. La 1 mai s-a format o coaliie guvernamental din cadei, mensevici, social-revoluionari,

sub conducerea lui Alexandru Kerenski. nfrngerea militar, suferit n urma ofensivei n Galiia, inflaia galopant si lipsurile de tot felul, ca si dorina Guvernului Provizoriu de a duce pe front garnizoana din Petrograd, au provocat mobilizrile de mas din iulie 1917. n represiunea ce a urmat bolsevicii au fost nevoii s se ascund, Lenin este obligat s plece din nou n exil n 9 Finlanda. Kerenski, presat de aliai, a nceput discuii cu Comandamentul Suprem. Socialrevoluionarii dominau acum coaliia guvernamental (ministrii cadei o prsiser n iulie), iar mensevicii dominau Sovietul. Lovitira de stat din octombrie 1917 Lenin considera c n octombrie situaia era favorabil pentru a trece la al doilea stadiu al revoluiei, adic preluarea puterii de ctre bolsevici, n pofida unor rezerve din partea unor membri ai conducerii partidului bolsevic. Grzile Rosii au ocupat punctele strategice gri, poduri, centrale electrice fiind n asteptarea semnalului pentru a nltura Guvernul Provizoriu. La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, la Petrograd are loc o lovitur de stat, odat cu asaltul Palatului de Iarn si capitularea Guvernului Provizoriu, fapt ce a decurs practic, fr vrsare de snge, dar la Moscova lupta s-a prelungit. La 26 octombrie, Lenin anuna crearea guvernului sovietic - Consiliul Comisarilor Poporului - si emitea primele decrete: Decretul asupra pmntului si Decretul asupra pcii. Bolsevicii erau ns, un partid minoritar n octombrie (la alegerile din noiembrie pentru Adunarea Constituant ei au obinut 25%, n comparaie cu 38% pentru socialistii revoluionari). Noua conducere bolsevic a Rusiei a respins principiile democraiei parlamentare, dizolvnd la 5 ianuarie 1918 Adunarea Constituant. n decembrie 1917 bolsevicii au semnat armistiiul cu Puterile Centrale iar la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk a fost semnat pacea care ncheie participarea Rusiei la primul rzboi mondial. Pentru meninerea puterii, Lenin si Guvernul de la Petrograd au fost nevoii totusi, s fac unele compromisuri. Decizia bolsevicilor a fost contestat de unii conductori ai armatei ruse sau albe, fideli

obligaiilor asumate n anul 1914. Bolsevicii, prin aciunile lor antidemocratice au declansat, de fapt, un rzboi civil n Rusia. Primii s-au ridicat mpotriva uzurpatorilor cazacii de pe Don, afectai profund de efectele politicii de naionalizare, promovate de bolsevici. n aprilie 1918 a fost creat o Armat a Voluntarilor, alctuit n fond din ofieri, condus de generalul A. Denikin. Armate de acest gen sunt constituite si n alte regiuni ale Rusiei, conduse de generalii Kornilov, Vranghel, amiralul Kolceak. n sprijinul lor intervin rile Antantei, ostile noii puteri instaurate la Petrograd, considernd c au fost trdate de fostul aliat. Situaia dificil n care se afla noua putere i accentueaz tendinele dictatoriale. Forele nebolsevice sunt eliminate treptat, funciile represive ale aparatului de stat sunt ntrite. A fost creat o poliie secret - Comisia Extraordinar pentru Combaterea Contrarevoluiei C.E.K.A. (ulterior N.K.V.D., K.G.B.) la 20 decembrie 1917, condus de Feliks Dzerjinski, omiprezent si omnipotent. Instaurarea de jure a dictaturii proletariatului n Rusia a fost consfinit prin promulgarea primei Constituiei sovietice la 10 iulie 1918. n iulie 1918, la Ekaterinburg (mai trziu Sverdlovsk) bolsevicii l-au omort pe fostul mprat al Rusiei, Nicolae al II-lea, mpreun cu ntreaga familie. Scopul acestui masacru sngeros a fost lichidarea simbolului forelor restauratoare din Rusia. n anii rzboiului civil puterea sovietic a supus ntreaga activitate intern intereselor victoriei. n ianuarie 1919 guvernul a lansat politica comunismului de rzboi: colectarea de la rani, n mod obligatoriu, a surplusurilor de pine, apoi si de celelalte produse alimentare. Pentru a depsi criza alimentar si a nviora economia dup victoria puterii sovietice n rzboiul civil V.I.Lenin a propus s fie nlocuit sistemul de rechiziionare obligatorie - comunismul de rzboi - printr-o politic liberal numit Noua Politic Economic - NEPul. Rechiziionarea era nlocuit prin plata unui impozit n produse ctre stat, stabilit din timp, iar surplusul ranul avea dreptul de al vinde liber pe pia. Pentru a depsi criza din industrie bolsevicii au apelat la investiii strine, dezicndu-se temporar de unele principii ce vizau proprietatea privat. Noua Politic

Economic a fost o decizie curajoas a noii conduceri bolsevice ce s-a meninut pn n anul 1927. Concluzii: n 1917 n Rusia au avut loc transformri radicale care au avut un impact deosebit asupra noii ordini mondiale : s-a prbusit dinastia Romanov si dispare de pe harta politic Imperiul rus, primul dintre cele patru care s-au prbusit n urma rzboiului; a fost instaurat o nou 10 form de guvernare, cea republican, chiar dac a avut o scurt perioad de existen; printr-o lovitur de stat, fiind sprijinii de guvernul german, bolsevicii au preluat puterea si au reusit s instaureze o nou forma de guvernare, republica sovietic; noua conducere a Rusiei nu a fost recunoscut de aliai dar si de fore din interiorul rii, fapt ce va duce la un rzboi civil n urmtorii ani din care bolsevicii vor iesi nvingtori. 3. U.R.S.S. constituirea, viaa politic si dezvoltarea social-economic n perioada interbelic. Obiective: - Elucidarea unor aspecte ale procesului de constiture a Uniunii Sovietice, a proiectelor care au existat iniial; - De a urmri lupta pentru putere dup moartea primului lider al statului sovietic V.I.Lenin. - De a prezenta modul n care noul lider de la Kremlin, I.V.Stalin, a instaurat n Uniunea Sovietic un regim totalitar; Marea Teroare - cauze si consecine. - Elucidarea rolulului Internaionale Comuniste n realizarea obiectivelor politicii externe sovietice. Spre sfrsitul rzboiului civil, bolsevicii si-au instaurat puterea aproape pe ntreg teritoriul fostului Imperiu rus. Afar de Rusia care era o republic sovietic federativ s-au constituit si alte formaiuni statale dup acealasi model: Ucraina, Bielorusia, trei republici caucaziene: Azerbaidjanul, Armenia, Georgia. n Asia Central s-au constituit republicile populare Buhara si Horesm. n martie 1922, regimul bolsevic a format o uniune, pe baze federative, a celor trei republici caucaziene - Republica Sovietic Federativ Socialist Transcaucazian (R.S.F.S.T.). Constituirea U.R.S.S.

Conducerea central de la Moscova discuta tot mai des problema formrii unui stat care s cuprind toate formaiunile existente. I.V.Stalin, comisar pe probleme naionale n cadrul Consiliului Comisarilor Poporului, era adeptul autonomiei n cadrul Federaiei Ruse. Lenin s-a opus acestui proiect, vznd n varianta lui Stalin expresia ascuns a sovinismului velicorus, propunnd un alt proiect, cel al uniunii de state, creat pe principii federale dar n care, teoretic, fiecare subiect al uniunii adera binevol si avea dreptul de a o prsi, aplicnd principiul autodeterminrii. Toate republicile, inclusiv Federaia Rus, urmau s formeze o uniune de state, dispunnd de drepturi egale, iar conducerea era exercitat de popor prin intermediul sovietelor, n urma unui sufragiu universal. La 30 decembrie 1922 a fost convocat Congresul I Unional al Sovietelor, unde a fost adoptat Tratatul unional, semnat de reprezentanii Federaiei Ruse, Ucrainei, Bielorusiei si R.S.F.S.Transcaucazian. Noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Pentru a stabiliza politic noua formaiune, n ianuarie 1924 a fost adoptat Constituia U.R.S.S. Organul suprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, ntre congrese - Comitetul Executiv Central (C.E.C.). La 21 ianuarie 1924 a ncetat din via primul conductor al statului sovietic, V.I. Lenin. Deoarece nu a existat un sucesor unic, desemnat n timpul vieii, dup moarte s-a declansat o adevrat lupt pentru putere. Conducerea se afla n acel moment n minile secretarului general al partidului comunist, I.V.Stalin. Profitnd de absena lui Troki n momentul funerariililor lui Lenin, unul dintre potenialii succesori ai lui Lenin, Stalin a reusit s se impun n faa conducerii partidului, prezentndu-se ca exegetul autorizat al gndirii leniniste. 11 I.V. Stalin- succesor al lui V.I.Lenin si politica noii conduceri sovietice n fruntea Secretariatului Stalin si-a dezvluit talentele sale de manipulator al oamenilor si mandatelor. El a nlturat pe membrii opoziiei dar a promovat n Biroul Politic pe aliaii si fideli Molotov, Vorosilov, Kalinin. Dup Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 decembrie 1925)

ncepe de facto ceea ce avea s devin mai trziu marea teroareeliminarea iniial de pe scena politic apoi si fizic a adversarilor. Trokii si Zinoviev au fost exclusi din Comitetul Central n octombrie 1926, iar n ianuarie 1927 Troki a fost exilat la Alma-Ata. n 1929 el va fi exilat din U.R.S.S., stabilindu-se n Mexic unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin la 20 august 1940. Prin aceste aciuni Stalin a reusit s-si impun controlul asupra aparatului de stat, fiind secondat de persoane loiale si devotate pe care i-a promovat n funcii de conducere dup eliminarea a celor care fceau parte din vechea generaie, care au lucrat cu Lenin, cum a fost de exemplu cazul lui Mihail Frunze, comandant al Armatei Rosii n rzboiul civil si Comisarul aprrii n 1925, unul dintre victimele asasinatelor politice. Dup eliminarea treptat a adversarilor, Stalin devine stpn absolut pe putere si va trece la aciuni concrete pentru consolidarea regimului, declarndu-se adeptul principiului construciei socialismului ntr-o singur ar spre deosebire de predesesorul su, V.I.Lenin care era adeptul revoluiei mondiale si a exportului de revoluiei. Primele aciuni concrete n aceast direcie vizau socializarea integral a URSS si, n primul rnd, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasat linia politic general n domeniul industrializrii rii. Conducerea sovietic se va dezice treptat de Noua Politic Economic, care n viziunea lor nu a reusit s contribuie la progresul economic al rii si va relansa ideea planurilor cincinale. De altfel, nc n februarie 1922 a fost creat Comisia de Stat pentru Planificarea General (Gosplan) care trebuia s elaboreze planuri cincinale prin care se impuneau n mod imperativ fiecrei republici, fiecrei regiuni si ntreprinderi sarcini ce prevedeau un nivel anumit al produciei ce trebuia atins n perioada planificat. Astfel, prin condamnarea si eliminare NEP-ului se instituia planificarea centralizat a economiei si eliminarea definitiv a economiei private. Prin planurile cincinale se introducea controlul din partea statului n toate ramurile industriei. n domeniul industrial a fost acordat prioritate industriile grele n dauna industriilor usoare productoare de bunuri de larg consum, iar cererile

considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate n mod artificial prin importuri si printr-o raionalizare extrem de sever. n domeniul agriculturii colectivizarea general a zonelor rurale era asigurat prin organizarea sovhozurilor, gospodrii de stat n care membrii erau redusi la condiia de salariai agricoli, si colhozuri, gospodrii colective ai cror membri erau repartizai n grupuri si erau retribuii pe baza beneficiilor realizate prin vnzarea ctre stat a produselor la preuri stabilite de acesta. Scopul colectivizrii era de a impune controlul statului asupra pmntului si de a elimina iniiativa privat din perioada NEP-ului. n paralel, bolsevicii doreau s lichideze clasa ranilor nstrii ce a aprut la sate asa-numii culaci- care n viziunea lor era o clas burghez, ei devenind inta propagandei staliniste, fiind supusi persecuiilor, deposedai de pmnt, represai si dislocai n alte zone. n pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semiesec att n industrie ct si n domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar n unele domenii cum a fost de exemplu domeniul construciei de masini, pe cnd n celelalte producia nu a atins limitele stabilite. Un adevrat esec a fost nregistrat n sectorul agricol. Au fost luate msuri concrete pentru realizarea obiectivelor propuse, Stalin nsusi numind anul 1929 anul marii cotituri, adic anul cnd ranii au fost obligai s intre masiv n colhozuri. n 1930 au fost luate unele decizii importante la nivelul conducerii centrale: lichidarea culcimii si promovarea colectivizrii forate. Colectivizarea a avut urmri tragice pentru rnime: rechiziionarea forat a produsele agricole a generat foametea 12 ce a avut consecine dramatice, n deosebi n anii urmtori, 1932 si 1933. Conform unor surse numrul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variaz ntre 10 si 15 milioane de oameni. Stalin a fost nevoit s intervin pentru a redresa situaia, fiind obligat s recunoasc unele greseli comise n procesul colectivizrii public ntr-un articol intitulat Ameeala de pe urma succeselor . Prin acest demers Stalin urmrea pe de o parte linistirea spiritelor deoarece n unele regiuni ale rii

au fost nregistrate valuri de nemulimiri care puteau evolua dar pe de alt parte era o aciune tipic de manipulare a maselor crora li se inducea ideea unui conductor infailibil, preocupat de soarta lor. n U.R.S.S., n anii 30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un puternic aparat represiv. Represiunile din rndul partidului, ncepute la sfrsitul anilor 20, au fost extinse la nivelul ntregii ri, fiind vizai toi cetenii sovietici. Cei represai erau deportai n lagre de reeducare prin munca, nfiinate pentru prima oar n 1919, destinate adversarilor politici ai bolsevicilor. n anii 30 a fost creat Gulag-ul- Direcia general a lagrelor (Glavnoe Upravlenie Lagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv. Stalin a creat n partid si n stat o atmosfer de incertitudine si nesiguran. La 1 decembrie 1934 a fost asasinat liderul organizaiei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Stalin s-a folosit de aceast crim, de altfel, organizat chiar de el, dup cum demonstreaz documentele, pentru a declansa un val de represiuni. Dup masacrele din 1934-1935 Stalin devenine stpnul absolut asupra partidului. n anii urmtori Uniunea Sovietic a fost cuprins de ceea ce se va numi marea teroare, ce a afectat ntreaga populaie si a crui dramatism a culminat cu procesele publice din anii 1937-1939. n 1937 a fost executat maresalul Tuhacevski, mpreun cu ali sapte generali, eroi ai rzboiului civil, nvinuii c au creat n armat o conspiraie gigantic. Conform unor estimri, n U.R.S.S. pn n 1937 au fost represai peste 17 milioane de oameni, dintre care peste 10 milioane au murit n lagre. Pn n 1939 au mai fost represai alte 5-10 milioane, peste un million au fost mpuscai, alte dou milioane au murit n lagre. Politica extern a Rusiei sovietice (U.R.S.S.) n anii 1921-1939. n domeniul politicii externe guvernul sovietic urmrea iesirea din izolarea politic si economic. Au fost trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, Franei, Italiei, Japoniei prin care si exprimau dorina de a colabora n domeniul economic. n aprilie 1922 Rusia sovietic a fost invitat s participe la Conferina internaional de la Geneva, care, ns, s-a soldat cu esec pentru

ea, datorit preteniilor expuse si refuzului de a-si asuma obligaia de a achita datoriile guvernului arist. Prima realizare n domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, la 16 aprilie 1922, la Rapallo, prin care ambele pri au renunat la preteniile reciproce. n acest fel, sovieticii au iesit din izolare iar germanii au nclcat prevederile Tratatului de la Versailles. n 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, Frana, Italia, Norvegia, Suedia, Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, n 1925 de Japonia, Raporturile cu Germania au fost deosebit de strnse, guvernul sovietic contribuind la refacerea si ntrirea forelor armate germane. Desi dup 1933 ele s-au deteriorat, n august 1939 Stalin a rspuns la solicitarea lui Hitler de a semna un tratat de neagresiune. Tratatul a fost semnat la 23 august 1939, fiind nsoit de un Protocol adiional secret, prin care au mprit sferele de influen n Europa Rsritean. n 1934 Uniunea Sovietic a fost admis n Societatea Naiunilor, unde s-a impus activ prin diverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectiv n Europa, promotor fiind Mixim Litvinov, ministrul al afacerilor strine. Uniunea Sovietic a semnat n 1935 tratate de ajutor mutual cu Frana si Cehoslovacia. n 1938, cnd Cehoslovacia a fost sacrificat prin Acordul de la Munchen, Uniunea Sovietic nu si-a respectat obligaiile asumate privind sprijinul militar n cazul unei agresiuni. 13 Politica extern sovietic a avut un caracter duplicitar: pe de o parte urmrea stabilirea unor relaii diplomatice cu statele europene si respectarea obligaiilor nscrise n tratate, pe de alt parte nu s-a dezis de tactica exportului de revoluie, organiznd si ntreinnd o ampl miscare subversiv n aceste ri. Internaionala Comunist stat major al revoluiei mondiale n organizarea miscrii subversive rolul primordial l deinea Internaionala III-a Comunist (Kominternul) ce trebuia s devin, n opinia organizatorilor, stat major al revoluiei mondiale. Creat la Moscova, la 2 martie 1919, din iniiativa lui Lenin, avea scopul de a organiza si coordona

grupurile si partidele comuniste la nivel mondial, ntreinerea lor prin mijloace financiare. Toate aceste formaiuni trebuiau s lupte pentru instaurarea dictaturii proletariatului n ntreaga lume. Internaionala Comunist a acionat n paralel cu diplomaia sovietic dar pe alte ci: propagand, organizarea aciunilor subversive, destabilizarea ordinii n rile europene, acte teroriste si declansarea insureciilor etc. A fost desfiinat n 1943, drept dovad a faptului c Uniunea Sovietic s-a dezis de aceste servicii si va practica numai diplomaia oficial. Pe de alt parte era o tactic de a nsela fostul inamic, pentru ai cstiga ncrederea si sprijinul necesar pentru a duce pn la sfrsit rzboiul. 4. rile Europei de Vest n perioada interbelic (1918-1939): Obiective - Prezentarea principalelor transformri ce s-au produs n rile Europei de Vest dup primul rzboi mondial. - Elucidarea cauzelor ce au dus la instaurarea regimului fascist n Italia si a celui nazist n Germania. - De a unrmri unele aspecte ale politicii de conciliere promovate de Marea Britanie si Frana n ajunul celui de-al doilea rzboi mondial. Odat cu ncheirea rzboiului rile europene descoper cu groaz consecinele lui: pierderi umane considerabile, orase ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceniu, o prbusire financiar care a transformat zona ce fusese cea mai bogat din lume. Europa a ncetat s mai fie centrul de gravitaie al planetei. Rzboiul a tulburat echilibrele sociale pentru un timp iar democraia liberal, aparent triumftoare n 1918, va fi repus n curnd n discuie ntr-un sir de state. n continuare vom urmri principalele transformri nregistrate n evoluia rilor Europei de Vest n perioada interbelic. Expunerea a fost realizat pe ri pentru a scoate n eviden aceste modificri si a contura o imagine ct mai complet a statelor occidentale n aceast perioad. Marea Britanie La terminarea rzboiului Marea Britanie era condus de un guvern de coaliie. n decembrie 1918 s-au desfsurat alegeri parlamentare, victoria obinnd-o conservatorii si liberalii. A fost creat

un guvern din reprezentanii acestor dou partide, prim-ministru fiind numit David Lloyd George. n structura politic intern a Imperiului Britanic a aprut un element nou teritorii sub mandat. O alt problem cu care se confrunt Marea Britanie este cea a Irlandei. La 21 ianuarie 1919, 27 de deputai irlandezi, membri ai partidului Sinn Fein (Noi nsine) au constituit la Dublin un Parlament si au proclamat Republica Irlanda, iar pe irlandezi - naiune suveran si independent. Presedinte al Republicii Irlanda a devenit Eamon de Valera (1919-1922) care ns, nu a fost recunoscut de ctre britanici. Englezii au ncercat s nbuse prin fora armelor noua Republic dar nu au reusit. n decembrie 1921 a fost semnat un Acord anglo-irlandez, conform cruia partea de 14 sud a Irlandei (26 comitate) au fost recunoscute drept Stat Irlandez Liber cu drepturi de dominion iar partea de nord a Irlandei (6 comitate) numit Ulster a rmas n componena Regatului Unit. n alegerile parlamentare din anul 1923 Partidul Conservator n-a obinut majoritatea voturilor. Conform tradiiei parlamentare engleze cei care au primit sarcina de a crea guvernul au fost laburistii. La 23 ianuarie 1924 a fost alctuit primul guvern laburist din istoria Marii Britanii, condus de liderul Partidului Laburist, James Ramsay MacDonald. n octombrie 1924 Parlamentul a acordat vot de nencredere guvernului lui MacDonald, fiind organizate noi alegeri parlamentare. Alegerile au adus victorie Partidului Conservator, care au constituit un nou guvern, condus de Stanley Baldwin, ce a guvernat ara pn n iunie 1929. n perioada stabilizrii economice (1926-1929) rile occidentale, luate n ansamblu, au iesit din criza de producie, financiar, comercial n care s-au pomenit dup primul rzboi mondial, economia britanic ns, nu a reusit s-si reia ritmul de dezvoltare de dinainte de rzboi. Partidul Laburist n anii 1924-1929 s-a aflat n opoziie. Ei au adoptat un nou program electoral care coninea teze redactate n manier liberal. Astfel, n timpul alegerilor din mai 1929 ei au reusit s obin cele mai multe voturi n comparaie cu liberalii si conservatorii si au constituit guvernul n frunte cu R.MacDonald.

Guvernarea laburist a coincis cu declansarea crizei economice mondiale, fapt ce a schimbat programul propus electoratului. n anul 1931 a fost creat o Comisie regal menit s elaboreze recomandri pentru a scoate ara din criz. Ele prevedeau reducerea cheltuielilor sociale ale guvernului si au fost acceptate de MacDonald si unii membri ai guvernului dar alii s-au opus. Aceast situaie a provocat o criz n Partidul Laburist. Unii ministrii laburisti si-au dat demisia iar n locul lor MacDonald a chemat reprezentani ai conservatorilor si liberalilor, constituind un guvern numit naional care a condus ara pn n 1935. Guvernul naional a contribuit la scoaterea Marii Britanii din criza economic, promovnd o politic protecionist. La 14 noiembrie 1935 n Marea Britanie s-au desfsurat alegeri parlamentare. Partidul Conservator a iesit nvingtor: el a obinut 387 de locuri n Parlament, iar laburistii -154. Noul guvern conservator a fost alctuit de S.Baldwin, nlocuit la 28 mai 1937 de Arthur Neville Chamberlain. Politica extern a Marii Britanii n perioada interbelic n domeniul politicii externe dup primul rzboi mondial Marea Britanie s-a confruntat cu mai multe probleme legate de reorganizarea Imperiului colonial. n 1921 n cadrul Conferinei Imperiale au fost ascultate opiniile reprezentanilor dominioanelor referitoare la modificarea statutului acestora. O nou Conferin, care are loc n 1926, a pus bazele transformrilor structurii constituional-juridice a Imperiului, ncepnd de la suprimarea termenului propriu-zis si nlocuirea lui cu cel de Commonwelth. Guvernul britanic a promovat n anii 30 o politic duplicitar fa de agresori. Astfel, desi n cadrul Societii Naiunilor agresiunea italian asupra Etiopiei a fost acuzat, blocada economic nu prevedea un embargou asupra unor mrfuri de natur strategic: petrol, crbune, minereu de fier etc. Marea Britanie a promovat o politic de neamestec n rzboiul civil din Spania, n condiiile cnd Hitler si Mussolini l-au susinit masiv pe generalul F. Franco. La nceputul anului 1937 Marea Britanie a semnat cu Italia un acord prin care ambele pri s-au obligat ssi respecte interesele n

Marea Mediteran. Politica de conciliere a Marii Britanii a fost demonstrat n mod convingtor n septembtrie 1938 la Mnchen, cnd Cehoslovacia a fost lsat la discreia Germaniei naziste. n ajunul celui de-al doilea rzboi mondial relaiile cu Germania s-au nrutit. Marea Britanie a semnat tratate de ajutor mutual cu Polonia, Romnia, Grecia, Turcia care, ns, au fost respectate doar parial. Frana 15 Frana a iesit nvingtoarea din primul rzboi mondial dar a simit din plin ororile conflagraiei. Frana a devenit dependent financiar de Marea Britanie si SUA. Restituirea Alasaciei si Lorenei a mrit considerabil potenialul industrial al Franei. Frana era condus de o uniune de partide, numit Blocul Naional. n 1919, au avut loc alegeri parlamentare n care Blocul Naional a iesit nvingtor. n 1921 Frana a fost cuprins de o profund criz economic. Guvernul a cutat iesirea din situaia creat prin aciuni externe, contestate att n interior ct si de cercurile conductoare ale Marii Britanii si S.U.A. n anii stabilizrii economice (1926-1929) n Frana s-a dezvoltat rapid unele ramuri ca metalurgia, industria constructoare de masini, industria chimic. n 1924, socialistii si radicalii au constituit un nou bloc electoral numit Blocul celor de stnga. Alegerile parlamentare din mai 1924 au fost cstigate de acest Bloc, care a format guvernul, condus de Edouard Herriot. n iulie 1926, partidele au format guvernul numit al Unitii Naionale, n frunte cu Raymond Poincare. Guvernul a reusit s stabilizeze francul pe contul majorrii impozitelor directe si indirecte, reducerii salariilor, pensiilor etc. Politica promovat de guvernul Poincare a dus la nviorarea economiei, la cresterea rezervelor de aur ale rii, au fost acordate credite unui sir de state - Italia, Polonia, Cehoslovacia etc. Frana a fost afectat ceva mai trziu de criza economic dect alte state: scderea produciei industriale a fost resimit abia la sfrsitul anului 1930. Aceast ntrziere se datora faptului c ea

primise teritorii industrializate, beneficia de reparaii din partea Germaniei. Criza economic ce afectase Frana nu a fost att de profund ca cea din S.U.A. si Germania dar a fost mai ndelungat, fiind nregistrate dou cderi economice: n 1932 si n 1935. Criza economic a dus la slbirea poziiilor internaionale ale Parisului. Viaa politic n perioada crizei economice s-a caracterizat prin desele schimbri de guvern: din noiembrie 1929 pn n mai 1932 Frana a fost guvernat de 6 cabinete de ministri. n mai 1932 sau desfsurat alegeri parlamentare, victoria revenind radicalilor si socialistilor care au constituit din nou Blocul celor de stnga, iar prim-ministru a fost numit Edouard Herriot. Guvernul a depus un efort considerabil pentru a lichida deficitul bugetului de stat dar s-a confruntat cu numeroase probleme ce au dus la demiterea lui n decembrie 1932. n anul 1933 s-au succedat nc 7 cabinete de ministri. n situaia instabilitii politice n ar s-au activizat forele de extrem dreapt. n februarie 1934 ei au ncercat s pun mina pe putere, organiznd o lovitur de stat ce s-a scondat cu o nereusit. n aceste condiii liderii comunisti si-au revizuit si ei tactica si sau apropiat de socialisti si radicali. Astfel, n Frana a aprut ideea Frontului Popular. Alegerile parlamentare din mai 1936 au fost dominate de candidaii Frontului Popular, cu 57 %, obinnd si dreptul de a forma Guvernul. La 4 iunie 1936, Leon Blum a preluat funcia de prim-ministru. Guvernul era alctuit din socialisti si radicali. Divergenele aprute n cadrul Frontului Popular au dus la cderea guvernului. Presedintele Franei, A.Lebrun, i-a ncredinat radicalului, Camille Chautemps, misiunea de a crea un nou guvern, ce va conduce Frana timp de nou luni de zile. n aprilie 1938, a fost constituit un nou guvern n frunte cu radicalul, Edouard Daladier, care s-a pronunat mpotriva programului Frontului Popular. Politica extern a Franei n perioada interbelic Politica extern s-a caracterizat prin promovarea unor tendine hegmoniste. n 1920-1921 a sprijinit ideea crerii Micii nelegeri, a semnat un tratat de asisten mutual cu Polonia. ncercarea

Franei de a pune sub control, pe cale militar zona Rhurului a esuat datorit atitudinei SUA si Marii Britanii, fiind obligat s accepte Planul Dawes de acordare a creditelor Germaniei. n problema coloniilor a promovat o politic de neutralizare a miscrilor de eliberare naional. A promovat o politic de conciliere fa de statele agresoare, tolernd cotropirea Austriei si dezmembrarea Cehoslovaciei n 1938. 16 Italia La sfrsitul primului rzboi mondial Italia se afla n grupul rilor nvingtoare. n anul 1920 se confrunt cu o acut criz economic: a sczut volumul produciei industriale, a crescut numrul somerilor, a sporit inflaia. Viaa politic era dominat de Partidul Liberal, care deinea majoritatea locurilor n parlament si forma guverne. n ianuarie 1919 s-a constituit Partidul Popular Catolic, creat la iniiativa Vaticanului si urmrea scopul de a contracara influena forelor de stnga. In primvara anului 1919 fostii veterani ai primului rzboi mondial au creat primele bande de fascisti. Unul dintre ideologii miscrii era poetul Gabiel dAnnunzio, iar lider Benito Mussolini. Viitorul dictator al Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat n fruntea detasamentelor Fasci di combatimento, care atacau cu violen organizaiile muncitoresti, devastau sediile Partidului Socialist. La prima ntrunire a fascistilor, ce a avut n martie 1919 la Milano, a fost adoptat un program de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propagarea naionalismului. n 1920, Italia a fost cuprins de mari greve naionale. Guvernul Italian n frunte cu Giovanni Giolitti a reusit s canalizeze revolta maselor pe calea tratativelor cu sindicatele. Odat cu activizarea forelor de stnga s-au nviorat si cele de extrem dreapt. La 28 octombrie 1922, Mussolini a organizat un mars spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea l nsrcineaz pe Mussolini s formeze guvernul. Iniial, a fost un guvern de coaliie, dar treptat s-a impus caracterul dictatorial. Mussolini a modificat legea electoral pentru a nvinge la viitoarele

alegeri :partidul care obinea mai mult de din voturi primea 2/3 din mandate n parlament. La alegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, n bloc cu alte fore de dreapta, a cstigat mai mult de jumtate din voturile alegtorilor. ncepnd din 1925, facsistii au trecut la ofensiv. Mussolini, printr-o lege special, a obinut mputerniciri suplimentare. Partidele politice au fost interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permis doar activitatea sindicatelor fasciste. Astfel, n Italia s-a instaurat dictatura fascist. Fascizmul a fost o reacie la miscarea de extrem stnga, dar si o reacie la ideile liberale. n centrul sistemului a fost plasat conductorul partidului, numit Il Duce, considerat de propaganda oficial drept infailibil. Legea electoral, adoptat n 1928, prevedea ca alegerile parlamentare s se desfsoare pe baza unei singure liste pe care figurau doar membrii Partidului Naional Fascist. Fascistii au promovat o politic de creare a unei economii naionale nchise, numit autarhie, ce va putea asigura independena economic a rii. Economia Italiei a suferit deosebit de mult n anii crizei economice mondiale: guvernul a promovat corporatismul - sindicatele patronatului mpreun cu sindicatele salariailor din economie alctuiau corporaii. n 1934 au fost decretate prin lege 22 de corporaii care cuprindeau diferite ramuri ale industriei. Corporaiile erau prezentate drept un model de depsire a disensiunilor dintre salariai si patroni ce s-au unit n vederea servirii intereselor generale ale naiunii. Acordurile de la Lateran. Papa de la Roma se afla ntr-un conflict mai vechi (din 1870) cu reprezentanii statului italian. B.Mussolini era interesat n obinerea unui sprijin permanent, acordat de Vatican regimului fascist. n 1929, la Palatul Lateran au fost semnate cteva acorduri prin care s-a consfinit mpcarea. Italia a recunoscut oficial puterea Papei asupra Vaticanului, iar Sfntul Scaun, la rndul su, a recunoscut Italia n frunte cu dinastia de Savoia. Concordatul stabilea drepturile Vaticanului n statul italian: cstoria religioas, predarea religiei n scoal, neamestecul statului si a partidului fascist n afacerile interne ale organizaiei Aciunea catolic, menit s propage principiile

catolicismului. 17 Politica extern a Italiei n perioada interbelic n anii 30 politica extern italian a suferit unele modificri, fiind dominat de tendine expansioniste. La 3 octombrie 1935, fr a declara rzboi, Italia a nceput operaiunile militare mpotriva Etiopiei. Societatea Naiunilor a declarat Italia stat agresor si a instituit un embargou economic si financiar. n mai 1936, printr-un decret al regelui Italiei, Etiopia a ncetat s existe ca stat independent, mpreun cu Eriteria si Somalia, formnd Africa de Est Italian. Regele Italiei a fost investit cu titlul de mprat. Rzboiul etiopian a dus la o apropiere ntre Roma si Berlin. n octombrie 1936 au semnat un acord politic, numit de Mussolini ax, prin care au stabilit formele de comportament n cadrul relaiilor internaionale; au mprit sferele de influen n Balcani. n noiembrie 1937, Roma a aderat la Pactul Anticomintern, iar o lun mai trziu a prsit Societatea Naiunilor. n anii rzboiului civil din Spania Mussolini l-a susinut activ pe F. Franco. Mussolini nu s-a opus Anschluss-ului din martie 1938, spre deosebire de poziia adoptat n anul 1934. Italia a susinut deschis preteniile Germaniei fa de regiunea Sudet din Cehoslovacia si a participat la Acordul de la Mnchen. n aprilie 1939, forele armate italiene au atacat Albania, care a fost ocupat si anexat la Italia. La 22 mai 1939, a fost semnat Pactul de oel dintre Germania si Italia, conform cruia dac una dintre pri va intra n rzboi urma s fie susinut imediat de cealalt. Germania n perioada interbelic. La sfrsitul primului rzboi mondial Germania, prin semnarea armistiiului cu delegaii Puterilor Antantei, a recunoscut nfrngerea sa. Sub presiunea valului revoluionar, declansat de rscoala marinarilor din portul Kiel, la 3 noiembrie 1918, mpratul Wilhelm al II-lea a abdicat si a fugit n Olanda. Social-democraii germani au constituit la 10 noiembrie un nou guvern - Consiliul mputerniciilor Poporului, n frunte cu Fredrich Ebert si Hugo Haase. Noul guvern a proclamat Reich-ul german Republic liber.

La sfrsitul lunii decembrie 1918 la Berlin s-a constituit partidul comunist german, nucleul fiind alctuit de grupul Spartacus- social-democraii de stnga n frunte cu Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, care s-a situat pe poziii sectariste - au boicotat alegerile n Adunarea Constituant, au refuzat s colaboreze cu sindicatele. n vederea consolidrii poziiilor sale, Consiliul mputerniciilor Poporului a trecut la aciuni ferme. Au fost arestai si omori liderii miscrii comuniste Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, iar comunistii au trecut n ilegalitate. n aprilie 1919, o alt tentativ de a declansa o revoluie se produce n Bavaria. n ianuarie 1919, au loc alegeri pentru Adunarea Naional. La sedina din 11 februarie 1919, F.Ebert a fost ales n funcia de presedinte al Germaniei iar conducerea guvernului a fost ncredinat lui Philipp Scheidemann. n orasul Weimar, ulterior n capital, Adunarea naional a Germaniei a adoptat Constituia, document cunoscut drept Constituia de la Weimar, iar suprastructura politic instituit - regimul de la Weimar sau republica de la Weimar - sistem republican federal de guvernmnt, bazat pe noua Constituie. Conform Constituiei Germania era o republic parlamentar. Parlamentul Reichstag-ul - a devenit organul legislativ suprem. Constituia consfinea drepturile si libertile democratice ale cetenilor. n Germania s-au constituit sute de societi militare si civile, organizaii, partide ce exprimau opinii extremiste, revansarde. n 1919 s-a constituit Partidul Muncitoresc Naional-Socialist German, n fruntea cruia ceva mai trziu se va situa Adolf Hitler. Nazistii propovduiau teoria pseudo-stiinific a inegalitii raselor umane si a superioritii rasei ariene, rolul deosebit al germanilor n Europa si n lume. n viziunea lor, Germania trebuia s lupte pentru a-si ocupa un loc sub soare, s reuneasc toi germanii ntr-un singur stat, bazat pe principii rasiale. Statul urma s fie 18 condus de Fuhrer iar n plan extern, germanii trebuiau s se rzbune pe Frana apoi s-si lrgeasc spaiul vital din contul Europei de Est si Sud-Est.

Din 1921, Germania a nceput s plteasc reparaiile de rzboi. La sfrsitul anului 1922, a cerut s i se ofere un moratoriu n privina achitrii reparaiilor. Aciunile francezilor si belgienilor n bazinul Rhur si regiunea Rinului au agravat situaia economic si financiar. n noiembrie 1923, la Munchen, Adolf Hitler si generalul Ludendorff au ncercat s realizeze o lovitur de stat. Ei intenionau s organizeze n mars spre Berlin, dar forele de ordine au respins aceast tentatv. Puciul de bere a esuat. Stabilizarea economic s-a datorat ajutorului financiar acordat de S.U.A. si alte state occidentale. Un rol important l-a avut Planul Dawes care prevedea acordarea de credite, mprumuturi, investiii de capital, n scopul restabilirii potenialului industrial al Germaniei, precum si esalonarea plii reparaiilor. La renasterea potenialului economic al Germaniei si-a adus contribuia si U.R.S.S. La 16 aprilie 1922, la Rapallo, a fost semnat tratatul de colaborare economic sovieto-german ce a marcat iesirea din izolare a celor dou ri. Criza economic mondial a avut urmri deosebit de grave asupra economiei germane, care depindea de investiiile strine. Guvernul cancelarului H.Muller si-a dat demisia, sef fiind numit Heinrich Bruning, care a propus un program de iesire din criz pe contul angajailor salariai. n martie 1932, au loc alegeri prezideniale unde este ales pentru un al doilea mandat feldmaresalul von Hindenburg. n toamna aceluiasi an au loc alegeri pentru Reichstag. Cele mai multe voturi au fost obinute de partidul nazist (11,7 mil.), pentru socialdemocrai au votat 7,2 mln., iar pentru comunisti - 5,9 mln. Comunistii nu au dorit s se coalizeze cu social-democraii, fapt ce a permis ascensiunea nazistilor. Dup anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar n unul prezidenial, presedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parlamentar. n cele din urm aceasta a netezit calea pentru ascensiunea naionalsocialismului, numirea liderului partidului Adolf Hitler pe postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 si suspendarea constituiei de la

Weimar. Astfel, pe cale legal, la putere n Germania au venit forele dictatoriale de extrem dreapta. Ajunsi la putere fr prea mare efort, nazistii au luat msuri pentru a-si consolida poziiile. n februarie 1933, a fost incendiat cldirea Reichstag-ului, fiind nvinuii comunistii, pentru a-i nltura de la putere. A urmat interzicerea activitii Partidului Comunist, Partidului SocialDemocrat, a fost suspendat activitatea sindicatelor. Au fost curate si rndurile Partidului Muncitoresc Naional-Socialist, fiind nlturai cei care nu mprtseau politica promovat de A.Hitler. La 1 august 1934, dup moartea presedintelui von Hindenburg, funcia de cancelar si presedinte au fost unificate; prin decretul din 2 august 1934, Hitler si-a asigurat puteri depline numindu-se Fuhrer si cancelar al Reichului. Venirea nazistilor la putere a coincis cu depsirea momentului culminant al crizei economice. Economia a fost trecut pe picior de rzboi. n anii 1933-1939 cheltuielile militare au sporit de 10 ori. n 1935 a fost introdus serviciul militar obligatoriu, ceea ce era o nclcare a prevederilor Tratatului de la Versailles. Politica extern a Germaniei naziste n domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a lumii. O atenie deosebit se acorda ciceririi spaiului vital n Est. n 1935 a fost prin plebiscit alipit regiunea Saar, iar n 1936 au ocupat zona demilitarizat Rehnan. Tot atunci a fost semnat Pactul Anticomintern cu Japonia la care a aderat n 1937 si Italia. Germania s-a implicat activ n rzboiul civil din Spania (1936-1939) de partea lui Franco. n martie 1938 a fost anexat Austria n urma Anschluss-ului. n urma acordului de la Mnchen, din 19 septembrie 1938, dintre Frana, Marea Britanie, Italia si Germania, Cehoslovacia a fost dezmembrat si a ncetat s existe ca stat. Ultima achiziie a Germaniei nainte de declansarea rzboiului a fost orasul-port Memel (Klaipeda) care a aparinut Lituaniei. Urmtoarea victim ale inteniilor agresive ale nazistilor va fi Polonia. Pentru realizarea scopului propus Germania a

ncheiat un tratat de neagresiune cu U.R.S.S., cunoscut ca Pactul Ribbentrop- Molotov, semnat la 23 august 1939. Concluzii rile Europei de Vest au cunoscut transformri radicale n perioada interbelic. n Frana si Marea Britanie forele politice pentru a depsi situaiile de criz au apelat tot mai des la guverne de coaliie, alctuite din repezentanii mai multor partide, fapt ce a permis blocarea accesului forelor extremiste la guvernare, astfel tradiiile democratice fiind salvate, chiar dac au existat si momente dificile. n alte ri precum Italia, Germania, Spania urmrim ascensiunea forelor extremiste de dreapta care reusesc s cucereasc puterea si s impun regimuri dictatoriale: regimul fascist n Italia, nazistii n Germania si regimul lui Franco n Spania. Toate aceste regimuri au aprut n urma unor profunde crize politice si incapacitii guvernelor de a le soluiona. Politica de conciliere promovat de state precum Frana si Marea Britanie sau cea de neintervenie a SUA a permis pe de o parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de alt parte la transformarea acestora n focare de rzboi care amenina securitatea european. 5. rile Europei Centrale si de Sud-Est n anii 1918-1939. Obiective: - De a prezenta principalele transformri produse n spaiul Europei Centrale si de Sud-Est n perioada interbelic - Elucidarea cauzelor instabilitii politice si formelor de guvernare n statele noi formate, precum si n cele care si-au reunit teritoriile dup rzboi. - De a evoca unele trsturile specifice pentru fiecare stat si de a stabili ce impact au avut ele asupra evoluiei interbelice si asupra relaiilor internaionale. n urma dispariiei celor patru mari imperii pe harta politic a Europei Centrale si de Sud-Est au aprut noi state care au fost create n urma aplicrii principiului naionalitilor iar altele au reusit s-si rentregeasc teritoriile sale. n perioada urmtoare noile state se vor implica activ n crearea unor sisteme politice democratice, dup modelul francez. Antrenndu-se n aceast misiune dificil aceste state vor urma un parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafa si unele trsturi care

reprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permind altor fore s obin controlul si instaurarea unor regimuri dictatoriale. n continuare vom evoca unele dintre aceste transformri ce s-au produs n aceast zon a Europei care si-au lsat amprenta asupra evoluiei ulterioare a acestor state. Prezentarea a fost structurat pe ri, n ordine alfabetic. Albania Albania era stat independent din 1912, iar dup primul rzboi mondial continu s fie ocupat de Italia. La 21 ianuarie 1920, Congresul Naional de la Lushvija a adoptat textul unei noi Constituii, ce prevedea meninerea monarhiei, dar cu condiia nlturrii prinului Weid si constituirea unei Regene. n august 1920, italienii au fost obligai s-si retrag trupele de pe teritoriul Albaniei, cu excepia insulei Sazan. Conferina reprezentanilor Marii Britanii, Franei, Italiei si Japoniei de la Paris, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independena statului albanez si a fixat graniele lui (au rmas cele din 1913). 20 Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat n ar un regim dictatorial. n urma unei insurecii din perioada 25 mai-10 iunie 1924, ce urmrea rsturnarea dictaturii, Zogu a fugit n Regatul srbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus de Fan S. Noli. Spijinit de anumite cercuri din ar, Ahmed Zogu s-a ntors la Tirana la 21 ianuarie 1925 si a proclamat Albania republic, fiind ales n calitate de presedinte. n noua sa calitate el s-a orientat spre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la cresterea influenei economice si politice a acestei ri n Albania. Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o deine. El a convocat la 14 iunie 1928 o a doua Adunare Constituant n cadrul creia s-a adoptat decizia ca Albania s devin monarhie, dar n calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub numel de Zogu I, iar tronul trebuia s fie un drept ereditar al familiei Zogu. La 1 decembrie 1928 a fost adopatat o nou Constituie conform creia Albania devenea o Monarhie democratic, parlamentar si ereditar, cu un Parlament unicameral. Zogu I a condus

Albania pn n 1939, meninnd un regim dictatorial ce apra interesele unei elite nu prea numeroas. Bulgaria. Bulgaria dup primul rzboi mondial fcea parte din rndul rilor nvinse. arul Ferdinad a fost obligat s abdice n favoarea fiului su Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918. Bulgaria era o monarhie constituional, n care puterea legislativ revenea Adunrii Naionale, puterea executiv - arului si Consiliului de Ministri iar puterea judectoreasc tribunalelor. Constituia adoptat n 1879, a fost completat cu unele amendamente n 1893, 1911 si 1920 si a funcionat n Bulgaria pn n 1934. n august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea naional, cstigate de Uniunea Popular Agrarian Bulgar (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost ncerdinat lui Alexandr Stamboliiski, unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politica cabinetului agrarian a avut ntr-o mare msur, consecine nefavorabile, att asupra economiei ct si asupra partidului. Politica extern a lui Alexandr Stamboliiski era orientat spre meninerea de bune relaii cu Marea Britanie, SUA, Frana si Italia. O idee original a guvernului a fost crearea unor trupe de munc, o modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limita meninerea unei armate regulate n Bulgaria. La 9 iunie 1923, Aliana Militar, format n 1919 din ofieri, organizeaz o lovitur de stat. Guvernul Stamboliiski este nlturat iar premierul omort. Este format un nou guvern din reprezentani ai nelegerii Populare, n frunte cu profesorul Alexandr ankov. Principala sarcin a noii puteri era normalizarea vieii politice si economice a rii. Puterea se bucura de un larg sprijin social, ce a contribuit la crearea nelegerii Democratice, formaiune n care s-au contopit unele partide tradiionale nelegerea Popular si Aliana Militar. Scimbarea forat a puterii de la 9 iunie 1923 si rscoala ce a urmat si-a pus amprenta asupra vieii sociale din Bulgaria. n 1924 a fost adoptat o lege privind protecia statului, ce a rmas n vigoare pn la 9 septembrie 1944, care limita libertile civice.

Dup guvernarea lui ankov, urmeaz un al doilea cabinet al partidului nelegerea Democratic (1926-1931), condus de Andrei Liapcev si alte dou guverne ale Blocului Popular (1931-1934) n frunte cu Alexandr Malinov si Nikola Musanov, asigurnd o liniste relativ n ar. n domeniul politicii externe diplomaia bulgar urmrea revizuirea Tratatului de la Neuilly- surSeine. Criza economic mondial de la sfrsitul anilor 20 a lsat urme adnci n viaa economic si politic a Bulgariei. Depresiunea economic a polarizat societatea bulgar. Se manifest Miscarea Social-Popular, de extrem dreapt, a profesorului Alexandr ankov si cercul politic Zveno (Veriga). Adepii schimbrilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvernri autoritare. nceputul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizat de Aliana Militar si Zveno. 21 Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politic de apropiere de Frana si Marea Britanie. Teama de a-si pierde coroana intensific activitatea politic a lui Boris al IIIlea. Cptnd o experien considerabil ca monarh si dorind s guverneze, el reuseste s-i ndeprteze pe miltari de la putere, dup un an si jumtate. Regele ncepe s desemneze guverne si s instaureze un regim personal n ar. Puterea autoritar, militar evolueaz, transformndu-se ntr-o form de monarhie autoritar. Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, n noiembrie 1935, guverneaz Bulgaria pn la nceputul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guvernelor anterioare suspendarea Constituiei, dizolvarea Adunrii Naionale, interzicerea activitii partidelor politice, care mai sunt reprezentate doar de liderii lor si de cei mai cunoscui membri, lichidarea activitii sindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentarconstituional din ar - n-au fost abrogate. Bulgaria ncepe s ntrein intense relaii economice cu al Treilea Reich. n ajunul celui de al Doilea Rzboi Mondial, Bulgaria se orienteaz spre Germania, avnd un interes comun - revizuirea

statu-quo-ului si a tratatelor din 1919, considernd c au fost dezavantajate si urmreau modificarea granielor. Cehoslovacia Cehii si slovacii se nscriu n rndul popoarelor care n timpul primul rzboi mondial au luptat pentru eliberare naional si crearea unui stat independent. n viziunea unor autori Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului rzboi mondial. Consiliul Naional Cehoslovac, nfiinat la Paris n anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Benes si Milan Stefanik, pleda pentru independen fa de Imperiul Habsburgic. n iulie 1918, pe fondul tulburrilor sociale tot mai pronunate, gruprile politice cehe de la Praga s-au reunit, formnd un Consiliu Naional intern, sub conducerea lui Kramar. n octombrie 1918, Consiliul Naional s-a proclamat guvern provizoriu al Republicii Cenoslovace, n numele creia Comitetul Naional Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. n condiiile destrmrii Imperiului Austro-Ungar, la finele primului rzboi mondial, la 28 octombrie 1918, este proclamat la Praga Republica Ceh Independent, care se uneste la 30 octombrie 1918 cu Slovacia. Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul lunii noiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ naional, care s-a declarat drept Adunare Constituant. Thomas Masaryk a fost ales presedinte iar Krmar - primministru, a fost elaborat o Constituie provizorie. Viteza si eficiena cu care se miscau cehii nc din aceast perioad se datora n mare msur experienii si subtilitii lor politice pe plan intern, ca si abilitii diplomatice n relaiile cu aliaii n exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat de asocierea dintre cehi si slovaci, ntr-o singur unitate. Cu excepia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabil. Criza economic mondiala a afectat si economia Cehoslovaciei, fiind nregistrai peste un milion de someri. n anii crizei s-au activizat elementele extremei drepte, n deosebi n regiunea munilor Sudei, care susineau unirea Sudeilor cu Germania.

Politica extern a Cehoslovaciei n perioada interbelic era orientat spre aliane cu statele vecine, Frana si Marea Britanie. mpreun cu Romnia si Iugoslavia Cehoslovacia creaz n 1921 Mica nelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Frana si Marea Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexeaz regiunea Sudet. La 1 octombrie 1938, Polonia ocup regiunea Teschin, iar n urma primului arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria anexeaz Slovacia meridional si Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia si proclam la 14 martie 1939 independena, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexeaz ntreaga Ucrain Subcarpatic, iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupat de trupele germane, (Protectoratul Boemiei si Moraviei). n 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac n exil. 22 Grecia n perioada interbelic. Grecia, la sfrsitul rzboiului, fcea parte din tabra Antantei. n perioada 1919-1922 este antrenat ntr-un rzboi cu Turcia, care se ncheie cu un esec dramatic pentru greci: circa 1,5 milioane de greci fiind nevoii s se refugieze din Asia Mic. Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constituional la republic, apoi iarsi monarhie, care n cele din urm se transform n regim autoritar. Pn n anul 1924, Grecia era o monarhie constituional. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost silit s abdice, Grecia proclamndu-se republic, la 25 mai 1924. Urmeaz o perioad de instabilitate politic, instaurarea unor guverne de coaliie, este promulgat o nou Constituie la 2 iulie 1927. n octombrie 1935, regimul republican a fost nlturat n urma unei lovituri de stat, noul premier Georgios Kondylis asumndu-si si titlul de regent. A fost organizat un referendum, unde 97,8 % din populaie s-a pronunat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, regele Georgios al IIlea si-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o nou lovitur de stat, generalul monarhist Ioannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se menine pn n 1941. A fost introdus starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiinate partidele politice, suspendate unele articole din

Constituie, introdus un control strict asupra cetenilor. n domeniul politicii externe a fost adepta securitii colective si regionale; ea urmrea meninerea integritii teritoriale, fiind ameninat de politica revizionist a statelor vecine - Turcia, Bulgaria. n anul 1934 a fost printre statele care au nfiinat nelegerea Balcanic. La nceputul celui de-al doilea rzboi mondial si-a declarat neutralitatea, dar a fost atactat de trupele italiene, la 28 octombrie 1940, pe care a reusit s le resping, fiind ns obligat s capituleze n faa trupelor germane la 23 aprilie 1941. Iugoslavia. Popoarele slave din Balcani, n anii primului rzboi mondial, si-au intensificat lupta pentru independen. La Londra a fost creat un Comitet al Slavilor de Sud, n frunte cu A.Trumbi, care pleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar si unirea lor cu Serbia si Muntenegru. n iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnat o declaraie de ctre A. Trumbi si premierul srb, Nicolas Pai, prin care se recunostea unitatea naional a srbilor, croailor si slovenilor. La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Srbilor, Croailor si Slovenilor, n frunte cu reprezentantul dinastiei srbe Karagheorghevici, prinul Alexandru I. Regatul cuprindea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croaia, Dalmaia, Vojvodina si Bosnia-Heregovina. Nivelul de dezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a rsfrnt negativ asupra situaiei interne a rii. n viaa politic a rii rolul principal pn n ianuarie 1929 l-a avut Partidul Radical promotor al naionalismului srb. Au existat fore care au criticat caracterul centralzat al regimului si dominaia politic a srbilor n timpul domniei lui Alexandru I. n calitate de lider s-a afirmat Ante Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus miscarea terorist a ustasilor dup ce s-a refugiat n Italia n 1929. La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anuleaz Constituia, dizolv parlamentul (Scupstina Popular), interzice activitatea partidelor si organizaiilor politice. El concentreaz n minile sale puterea legislativ si executiv iar guvernul condus de Petor Zivkovii era subordonat direct regelui.

n septembrie 1931, a fost promulgat o nou Constituie ce prevedea instituirea unui parlament bicameral. La fel ca si alte state din zon, Iugoslavia a fost afectat puternic de criza economic mondial, fiind o ar cu o economie preponderent agrar. n perioada interbelic politica extern a Iugoslaviei era axat pe meninerea statu-quo-ului teritorial, consolidarea sistemului bazat pe securitatea colectiv. ara era adepta politicii securitii regionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica nelegere n 1921, alturi de 23 Romnia si Cehoslovacia. n 1934 particip la crearea nelegerii Balcanice, alturi de Turcia, Grecia si Romnia. n octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugoslaviei, Alexandru I, mpreun cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis Barthou de membrii ai miscrii teroriste a ustasilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Consiliu de Regen n frunte cu prinul Paul. Intervin unele schimbri si n domeniul politicii externe, noul guvern condus de Milan Stojadinovi (1935-1939) orientndu-se spre colaborare cu Germania si Italia. n 1937 a fost semnat la Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la slbirea nelegerii Balcanice. Polonia n perioada interbelic. Statul polonez dispruse ca entitate organizatoric din 1795. Polonezii erau divizai n cadrul Imperiului austro-ungar, rus si cel german. n secolul al XIX-lea si la nceputul secolului al XX-lea, propaganda polonez pentru emancipare naional era deosebit de activ. De altfel, punctul 13 dintre Cele 14 din Declaraia presedintelui american stipula necesitatea nfiinrii unui stat polonez cu iesire la mare. Astfel erau recunoscute drepturile polonezilor de a-si crea un stat naional independent. Primii au reusit s se elibereze polonezii din componena fostului Imperiu rus, dup dispariia lui. La 15 octombrie 1918, deputaii polonezi din Parlamentul de la Viena au declarat c polonezii nceteaz s se mai considere ceteni ai Imperiului habsburgic. La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie a fost proclamat Republica Polon independent, n frunte cu generalui Jsef Pilsudski. La 20 februarie

1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, asa-numita Mica Constituie. La 17 martie 1921 a fost votat noua Constituie a Poloniei, care garanta noua form de stat - republica prezidenial, presedintele fiind ales pe un termen de sapte ani. Puterea legislativ aparinea Seimului si Senatului, cea executiv presedintelui si ministrilor. Constituia oferea largi drepturi si liberti democratice cetenilor rii. Primul presedinte al rii, Jsef Pilsudski, n 1922 s-a retras de la putere ca s revin n mai 1926, nstaurnd un regim autoritar, pe care l menine pn n 1935, cnd a ncetat din via. Noul regim politic, intitulat Sanacja, urmrea scopul de redresare a rii (asanare moral). Dup preluarea puterii, Pilsudski a afirmat c nu doreste introducerea n Polonia a unei dictaturi. El inteniona s in armata departe de minile politicienilor, s stabilizeze economia, s pun capt nedreptilor sociale, s-i uneasc pe toi cetenii polonezi sub semnul respectului fa de stat si s fac din Polonia o mare putere european. La 2 august 1926, a fost aprobat o nou Constituie, ce consacra regimul autoritar, presedintele fiind investit cu drepturi sporite. Politica extern a Poloniei, n perioada interbelic, era orientat spre aliana cu Frana ; ntre cele dou ri au fost semnate dou acorduri militare n 1921 si 1925. La 3 martie 1921, a semnat un Tratat cu Romnia, dar a refuzat s fac parte din Mica nelegere. Polonia s-a apropiat de rile nordice, statele baltice, urmrind crearea unor aliane regionale n care s joace un rol predominant dar din cauza disputelor pe care le avea cu Lituania nu si-a atins scopul propus. Pilsudski a participat activ la elaborarea politicii externe poloneze, alturi de Jsef Beck, ministrul de externe. Fa de Germania si U.R.S.S., cei doi dusmani ai Poloniei, Pilsudski era adeptul unor relaii bune, dar nu aliane cu ele. Doctrina nu excludea, ns, pacte de neagresiune, primul fiind ncheiat cu U.R.S.S. n 1932, iar cu Germania dup venirea lui Hitler la putere, n ianuarie 1934. Pactul cu Hitler a avut consecine pozitive pe termen scurt, permind rezolvarea ctorva dintre disensiunile existente ntre cele dou state, reducerea temporar a presiunilor germane asupra Danzigului si coridorului polonez. Dezavantajele aveau s se vad ceva mai trziu.

n noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind sprijinit de Germania si Ungaria. Presiunile sporite ale Germaniei au determinat Polonia s se reorienteze iarsi 24 spre Frana si Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacat de Germania nazist, iar la 17 septembrie de ctre U.R.S.S., teritoriul ei fiind mprit pentru a patra oar ntre cele dou state. Ungaria Dup nfrngerea si destrmarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, este proclamat Republica Ungar. Puterea politic a fost preluat de un Consiliul Naional, alctuit din liberali si conservatori, n frunte cu Mihly Kroly. A fost introdus dreptul de vot universal, s-a proclamat libertatea adunrilor, au fost luate unele msuri de mproprietrire a ranilor. La nceputul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criz politic. Socialdemocraii au apelat la ajutorul comunistilor unguri, partid creat n noiembrie 1918, n frunte cu Bla Kun, pentru a forma un guvern de coaliie. La 21 martie 1919, a fost proclamat Republica Ungar a Sfaturilor, n frunte cu Sndor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a fost numit ministru de externe. Treptat, comunistii si-au extins autoritatea si au proclamat Republica Sovietic Ungar, miznd pe sprijinul promis de Lenin. n iunie 1919, Ungaria a fost proclamat Republic Sovietic Unional, unit cu Rusia sovietic. Republica Ungar a Sfaturilor a existat timp de 133 de zile. Existena ei a fost curmat de intervenia extern, dar si a forelor interne. Un rol important n nlturarea comunistilor de la putere si nfrngerea Republicii Sfaturilor l-au jucat trupele romne. La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupat de trupele conduse de amiralul Miklos Horthy, care a restaurat regimul monarhic. Parlamentul a lichidat republica n ianuarie 1920, iar Miklos Horthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar n Ungaria ce s-a meninut n perioada 1920-1944. Conducerea Ungariei n perioada interbelic a depus eforturi diplomatice considerabile n vederea revizuirii Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, s-a apropiat de statele care contestau

sistemul de la Versailles - Germania nazist si Italia fascist. Ungaria a fost admis n Societatea Naiunilor n 1923. n anii 1929-1933, a depus unele eforturi n vedera scindrii Micii nelegeri. A ncercat s atrag de partea sa Romnia si Iugoslavia, oferindu-le sprijin n cazul unui conflict, mai ales Romniei in caz de atac din partea U.R.S.S.. Dup venirea lui Hitler la putere, Ungaria a ntrit relaiile cu Germania, semnnd la Roma un Protocol ntre Ungaria, Italia si Austria, ndereptat mpotriva Micii nelegeri si nelegerii Balcanice. Ungaria a susinut planurile anexioniste germane, felicitnd-o pentru anexarea Austriei n martie 1938. n urma Acordului de la Munchen, Ungaria a participat la dezintegrarea Cehoslovaciei, obinnd unele teritorii din Sudul Slovaciei. n vara anului 1940, a obinut un alt succes n politica revizionist cnd prin Dictatul de la Viena a reusit s reanexeze Nord-Vestul Transilvaniei, teritoriu romnesc. La nceputul celui de-al doilea rzboi mondial Ungaria fcea partea din tabra aliailor Germaniei naziste. A participat alturi de armata german la invadarea Jugoslaviei, anexnd Vojvodina de Vest. 6. Al doilea rzboi mondial (1939-1945). Obiective - Elucidarea cauzelor ce au dus la declansarea celui de-al doilea rzboi mondial si la esecul politicii de securitate colectiv promovat de Societatea Naiunilor. - Evocarea obiectivelor urmrite de statele agresoare si planurile ce le nsoeau. - De a prezenta condiiile n care s-a creat Coaliia Antihitlerist si rolul documentelor programatice elaborate de Aliai. - Formarea deprinderilor de analiz comparat a evenimentelor din perioada celui de-al doilea rzboi mondial. 25 - De a urmri rolul conferinelor interaliate din perioada rzboiului n organizarea postbelic a ordinii mondiale, aplicnd metoda analizei si sintezei. Prin sistemul de tratate de la Versailles, comunitatea mondial a intenionat s evite pe ct era posibil o nou conflagraie mondial. Evoluia evenimentelor n primul deceniu postbelic a demonstrat existena unor fore politice care doreau modificarea statuquo-ului stabilit prin tratate,

revizuirea lor. n anii 30 pe arena mondial tot mai multe state si manifest tendinele revizioniste si revansarde. Continentul european nu a reusit s evite pericolul unei conflagraii, debutul fiind rzboiul civil din Spania. Atitudinea marilor puteri a fost diferit: Marea Britanie si Frana au ocupat o poziie de neamestec n afacerile interne ale Spaniei, pe cnd alte state, Germania, Italia, Uniunea Sovietic au intervenit destul de active. n perioada urmtoare tendinele revizioniste s-au ntenit, Germania nazist a nclcat deschis clauzele militare ale Tratatului de la Versailles. Un loc deosebit n geneza celui de-al doilea rzboi mondial i revine Acordului de la Munchen, semnat la 29-30 septembrie 1938 de guvernele Marii Britanii, Franei, Germaniei si Italiei, conform cruia Cehoslovacia a fost cedat agresorilor si n curnd ea a ncetat s mai existe ca stat. Acordul de la Munchen a devenit apogeul politicii de conciliere promovat de statele occidentale fa de Germania. Polonia a fost urmtoarea ar fa de care Germania avea pretenii teritoriale. Reprezentanii Reichului au cerut polonezilor returnarea orasului-port Danzig si a coridorului care ar fi unit acest oras cu Germania si Prusia Oriental. Aceste cereri au fost respinse de guvernul polonez, care miza pe sprijinul Marii Britanii si Franei n cazul unui atac din partea Germaniei, spernd c Polonia nu va fi sacrificat dup modelul Cehoslovaciei. n cazul Poloniei, Germania nazist a reusit s ajung la o nou mprire cu Uniunea Sovietic, care a fost absent la Munchen. Astfel, ambiiile revizioniste germane au contribuit la declansarea unui rzboi care se va transforma n anii urmtori ntr-unul mondial. Declansarea rzboiului si primele operaiuni militare La 1 septembrie 1939, invadarea de catre trupele germane a teritoriului polonez a declansat cel de-al doilea rzboi mondial (1939-1945). Ordinea politic mondial, consacrat juridic prin tratatele semnate la Conferina de pace de la Paris (1919-1920), a fost nclcat. Care au fost cauzele ce au dus la declansarea rzboiului? Istoricul Eric Hobsbawm menionaz c secolul al XX-lea a fost marcat de rzboi, a trit si a gndit n termenii rzboiului chiar si atunci

cnd tunurile si bombele nu exploadau. Istoricul A.J.P.Taylor, la rndul su, consider c originele celui de-al doilea mondial sunt controversate. Printre sursele conflictului se regsesc esecurile organizrii postbelice a lumii: lipsa de coeziune a Marilor puteri la Conferina de la Paris; neimplicarea SUA in aplicarea si respectarea propriilor principii; politica promovat de noua putere a Rusiei sovietice precum si politica revizionist si revansard promovat de Germania, creia i s-a alturat Italia, Japonia si alte state mai mici. Printre autorii morali se nscrie Adolf Hitler, creaia Versailles-ului si, pe de alt parte, creaia ideilor comune ale Europei contemporane. Mai mult dect att, el a fost creaia istoriei germane si a prezentului german. Hitler a fost - menioneaz istoricul A.J.P.Taylor placa de rezonan pentru naiunea german. Conductorul U.R.S.S., I.V.Stalin, este si el, la rndul su, unul dintre autorii morali ai conflictului, prin semnarea pactului din 23 august 1939. Prin atacarea Poloniei a fost pus n aplicare Planul alb, avizat de Hitler nc la 11 aprilie 1939. Iniial, Italia si-a proclamat neutralitate, urmat de Japonia, apoi SUA. La 6 septembrie 1939 aceeasi poziie a fost adoptat si de Consiliul de Coroan al Romniei. n schimb, Frana si Marea Britanie au pus n aplicare garaniile acordate Poloniei n primvar si au declarat rzboi Germaniei. Atacul asupra Poloniei punea n aplicarea rzboiul fulger - blitzkrieg-ul, armata polonez fiind scoas practic din lupt dup primele zece zile. La 17 septembrie 1939, Stalin, punnd n practic prevederile protocolului secret din 23 august, ordon atacarea Poloniei dinspre Est. Dup ocuparea 26 unei pri din teritoriul polonez, Uniunea Sovietic se ndreapt n direcia Nord-Vest, respectiv spre vecinii din zona baltic si Finlanda. Tratatele ncheiate ntre 29 septembrie si 10 octombrie cu Estonia, Letonia si Lituania, au creat cadrul propice pentru ocuparea lor de ctre Armata Rosie, pentru stabilirea unui cap de pod n vederea ofensivei n direcia Finlandei, atacat la 30 noiembrie 1939. Liga Naiunilor a declarat Uniunea Sovietic stat agresor si la 14 decembrie aceasta a fost exclus din Lig.

Pe Frontul din Vest, att trupele Wermachtul-lui, ct si cele ale francezilor si englezilor nu s-au antrenat n miscri consistente, situaia meninndu-se pn la 9 mai 1940. Aceast liniste relativ a fost catalogat drept rzboi ciudat, ceea ce nseamn de fapt lipsa unor aciuni militare ale prilor implicate n conflict. Dup blitzkrig-ul purtat n direcia Vest, urmtoarea int va fi Frana, care va capitula la 22 iunie 1940. Germanii au inut s semneze armistiiul n acelasi vagon unde ei capitulaser n 1918, la Compigne. Urma un alt obiectiv - ocuparea Angliei, operaiune dificil ce implica resurse militare importante. Ofensiva, nceput la 8 august 1940 printr-un atac al flotei aeriene germane Luftwaffe, a declansat o ripost englez. Dup atacul masiv asupra Londrei din 10 mai 1941, Hitler a abandonat ideea debarcrii n Marea Britanie. O alt zon care dup capitularea Franei a atras atenia dictatorilor de la Berlin si Moscova a fost cea a Balcanilor si Sud-Estul Europei. n 1940, Romnia a fost prima victim fiind silit s cedeze Basarabia si Nordul Bucovinei si partea de Nord-Vest a Transilvaniei. n aceste condiii, odat cu dispariia Romniei Mari, noua conducere de la Bucuresti - maresalul Ion Antonescu - se va ralia la puterile Axei. Turcia si-a declarat neutralitatea, statut pe care a reusit s-l menin pe parcursului conflagraiei mondiale. Soarta Greciei a fost hotrt de armata italian, care a atacat-o la 28 octombrie 1940, sprijinit apoi de cea german, desi Grecia si proclamase anterior neutralitatea. La 25 martie 1941, Iugoslavia a aderat la Pactul Tripartit. La Belgrad se produce o lovitur de stat, iar noua conducere proclam neutralitatea Iugoslaviei. Germania declanseaz un atac n direcia Belgradului, fiind sprijinit de trupele bulgare si ungare. Dup capitularea Iugoslaviei la 17 aprilie, statul iugoslav este dezmembrat, iar Croaia si proclam independena, la 13 aprilie, sub domnia ducelui de Spoleto. ntregul teritoriu al rii a fost cuprins de o ampl miscare de partizani, dar rezistena era divizat: o parte era condus de comunistul Tito, alta de colonelul Mihailovici, liderul cetnicilor. Planul Barbarossa

La 18 decembrie 1940, Hitler a semnat directiva nr. 21, cunoscut sub numele Planul Barbarossa, ce avea drept obiectiv invadarea U.R.S.S.. Conform acestui plan, trupele germane, prin metoda blitzkrig-ului, trebuiau s lichideze forele principale ale trupelor sovietice din Rusia Occidental. Hitler a declansat la 22 iunie 1941 cea mai mare operaiune militar a epocii contemporane, mobiliznd circa trei milioane de soldai germani, sprijinii de aliai din Romnia, Italia, Finlanda si Ungaria. Documentele publicate de istoricii rusi dup 1992 demonstreaz c a existat si un Plan operativ de rzboi al U.R.S.S., elaborat n mai 1941, conform cruia Moscova la rndul su, pregtea un atac n direcia Germaniei, pentru a elibera rile europene de nazism. Termenul-limit de ncepere a aciunilor era iulie 1941. n primele luni, rzboiul fulger a permis trupelor naziste s cucereasc un ntins teritoriu sovietic. Armata Rosie a nregistrat o serie de esecuri ce se datorau mai multor cause: consecinele sistemului politico-ideologic, instaurat de bolsevici; faptul c U.R.S.S. se pregtea de un rzboi de ofensiv si nu de defensiv, Armata Rosie nu era pregtit s reziste n faa unui asemenea atac. Prima nfrngere, armata german o nregistreaz lng Moscova la nceputul lunii decembrie 1941, cnd trupele sovietice au reusit s treac la contraofensiv. 27 nceputul rzboiului germano-sovietic a creat condiii pentru constituirea coaliiei antihitleriste. Premierul britanic, Winston Churchill, a anunat imediat sprijinul Angliei pentru Uniunea Sovietic, iar la 13 iulie era semnat un tratat ntre cele dou puteri. Carta Atlanticului, semnat de Churchill si Roosevelt la 14 august, va prefigura Marea Alian. Uniunea Sovietic a aderat la Carta Atlanticului la 24 septembrie 1941.Sprijinul aliailor s-a materializat n toamna anului 1941, cnd la Moscova a fost semnat un protocol prin care Marea Britanie si SUA se angajau s aprovizioneze cu material de rzboi Uniunea Sovietic n urmtoarele nou luni. La 1 ianuarie 1942, la Washington, 26 de state au semnat Declaraia Naiunilor Unite. ntre 10 ianuarie-2 februarie 1943 Armata Rosie a reusit s nving armata german n

zona orasului Stalingrad, cea mai mare nfrngere suferit pn n acel moment de Hitler. Conferina interaliat de la Teheran Prima Conferina a sefilor de guverne a U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanie a avut loc ntre 28 noiembrie si 2 decembrie 1943 la Teheran. Conferina avea scopul de a examina: coordonarea eforturilor aliailor n lupta mpotriva Germaniei si sateliilor ei; colaborarea postbelic si asigurarea unei pci trainice. A fost adoptat Hotrrea militar a Conferinei de la Teheran, conform creia operaia Overlord urma s nceap n mai 1944. La Conferin s-a discutat problema viitorului Germaniei, Roosevelt propunnd dezmembrarea ei n cinci state autonome, Churchill a susinut planul su de constituire a Confederaiei dunrene din care s fac parte Austria, Ungaria si teritoriile de Sud ale Germaniei. Stalin a respins planurile celor doi, considernd c Austria si Ungaria trebuie s fie state independente. Cel de-al doilea front a fost dechis de anglo-americani la 6 iunie 1944, n Normandia (Frana de Nord). Dup debarcarea n Normandia trupele anglo-americane au realizat un sir de operaiuni reusite. La sfrsitul lunii septembrie anglo-americanii au eliberat aproape n ntregime Frana si Belgia. In paralel, operaiunile aliailor n Vest erau susinute de ample operaiuni militare ale Armatei Rosii n Estul continentului. Operaia Iasi-Chisinu a avut drept rezultat lichidarea grupului de armate Ucraina de Sud, reocuparea teritoriului romnesc dintre Nistru si Prut si naintarea Armatei Rosii peste Prut. La 23 august 1944, Romnia a iesit din rndurile Axei si a luat decizia de a se altura Naiunilor Unite. Decizia regelui Mihai I a contribuit la prbusirea frontului german din Balcani, fiind deschis drumul spre Sofia, Belgrad, Viena, Budapesta, iar trupele romane au completat efectivul Naiunilor Unite cu jumtate de milion de ostasi, cu petrol si produse alimentare. Bulgaria n-a trimis trupe pe Frontul de Est, dar a fost una dintre aliatele Germaniei. La 5 septembrie 1944, U.R.S.S. a declarat rzboi Bulgariei, iar la 6 septembrie, trupele Armatei Rosii au intrat pe teritoriul ei. La 9 septembrie, guvernul a fost nlturat, fiind impus un guvern comunist,

care a anunat aderarea Bulgariei la Coaliia antihitlerist. Guvernul finlandez a declarat c este de acord s semneze armistiiul la 4 septembrie 1944, rupe relaiile cu Germania si nceteaz rzboiul cu U.R.S.S. Dup Finlanda singurul aliat al Germaniei rmsese Ungaria. Luptele de pe teritoriul ei au fot crncene si au durat pn n aprilie 1945. Iugoslavia a fost eliberat de Armata Popular de Eliberare, sprijinit de Armata Rosie. n aceste condiii germanii au fost silii s-si retrag trupele din Grecia si Albania. n octombrie 1944, premierul britanic Winston Churchill a ntreprins o vizit la Moscova pentru a discuta problema Poloniei si situaia din Balcani. Pentru a reglementa situaia din aceast zon, Churchill a propus delimitarea sferelor de influen a Uniunii Sovietice si a Aliailor, propuneri care se regseau n asa-numitul acord de procentaj: Romnia Rusia-90 %; alii - 10%; Grecia: Marea Britanie n acord cu SUA- 90 %, Rusia 10 %; Iugoslavia: 50 % - 50 %; Ungaria: 50 %- 50 %; Bulgaria: Rusia 75%, alii 25 %. Conferina de la Ialta 4-11 februarie 1945 28 La nceputul anului 1945, rzboiul intra deja n faza final. Existau o serie de probleme ce trebuiau rezolvate n cadrul unei noi ntlniri ale celor trei mari. Conferina a avut loc n perioada 4-11 februarie 1945 la Ialta (U.R.S.S.). Printre probleme majore abordate n cadrul Conferinei se afla : statutul postbelic al Germaniei, zonele de ocupaie si participarea Franei cu propria zon, problema Poloniei, care era una de onoare pentru Churchill si alta de securitate pentru Stalin; aprobarea documentelor Conferinei de la Dumbarton Oaks din augustseptembrie 1944, ce au dus la nfiinarea Organizaiei Naiunilor Unite. La Conferin a fost adoptat un document important Declaraia cu privire la Europa eliberat. La 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis. Succesorul lui, amiralul Karl Donitz, se pronun pentru iesirea din rzboi. n orasul Reims, unde se afla Cartierul General al lui D. Eisenhower, la 7 mai 1945 a fost semnat actul de capitulare necondiionat a Germaniei. Stalin, indignat de faptul c actul de capitulare a Germaniei nu s-a semnat la Berlin, a insistat pe lng W.Churchill si

H.Truman s considere actul de la Reims drept unul prealabil si a cerut germanilor s semneze altul, la Berlin, la 8 mai, ora 2400 (ora local) sau 9 mai ora 200 (ora Moscovei). Conferina de la Potsdam - 17 iulie-2 august 1945 Dup capitularea Germaniei era nevoie de coordonarea aciunilor politicodiplomatice si militare ale Aliailor. Conferina si-a nceput lucrrile la 17 iulie 1945, la Potsdam. La ea au participat reprezentanii Celor Trei Mari: delegaia sovietic, condus de I.V.Stalin, cea american, condus de H.Truman, succesorul lui Roosevelt, si cea britanic, condus iniial de W. Churchill, iar din 28 iulie de Clement R. Atlee, noul prim-ministru al Marii Britanii. Problemele discutate: crearea Consiliului Ministrilor de Externe, care trebuiau s elaboreze tratatele de pace cu fostele aliate ale Germaniei; problema Germaniei - cea mai intens dezbtut; chestiunea reparaiilor, soarta Austriei, Poloniei etc. n privina Germaniei au decis ca ea s fie mprit n patru zone de ocupaie, supuse unui control din partea Comisiei centrale. Principiile politice si economice, cu unele completri si precizri, au fost aprobate n unanimitate de ctre sefii delegaiilor. Ele ns nu erau lipsite de anumite carene: dac unul dintre cei patru conductori nu era, de exemplu, de acord cu o hotrre adoptat n comun, el lua decizia de unul singur n zona sa de ocupaie, ceea ce conducea la dezmembrarea Germaniei. La Potsdam, dup ce a fost informat c testarea bombei atomice se defsurase cu succes, presedintele american, H.Truman i-a spus lui Stalin c Statele Unite au o arm nou de-o for distructiv neobisnuit. Stalin a primit cu calm vestea, spunnd numai c sper c americanii vor folosi asa cum trebuie aceast arm mpotriva japonezilor. La vremea respectiv, reelele spionajului sovietic l inuser pe Stalin la curent cu desfsurarea lucrrilor legate de bomb atomic, desi stirea despre experimentul reusit nu-i parvenise prin aceste canale. Presedintele american, adoptnd recomandarea unui grup politicostiinific, numit Comitetul Interimar, creat pentru al consilia n legtur cu folosirea bombei atomice, a aprobat operaiunea de

aruncare a bombei asupra unor inte civilo-militare din Japonia. Bombardamentul s-a produs n zilele de 6, si respectiv, 9 august 1945, cnd au fost lansate primele bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Aceast decizie a dus la controverse nesfrsite, dar Truman a rmas mereu cu convingerea ferm c a acionat corect. Cele dou bombe au fost singurele arme nucleare folosite vreodat n rzboi. Astfel, Statele Unite au demarat practic procesul narmrii nucleare, deinnd iniial monopolul n aceast direcie. Monopolul nuclear s-a dovedit a avea un efect nensemnat asupra desfsurrii evenimentelor internaionale de la mijlocul anilor 40 si nceputul rzboiului rece. n acel moment, nimeni nu a prezis o via lung monopolului american, el fiind nlturat la scurt timp de ctre U.R.S.S.. 29 7. Organizarea postbelic a lumii si evoluia relaiilor internaionale dup cel de-al doilea rzboi mondial. Obiective : - Elucidarea cauzelor ce au dus la confruntarea dintre fostii Aliai. - De a analiza impactul nenelegerilor dintre Marile Puteri asupra tratatelor de pace. - De a evidenia cauzele ce au dus la o confruntare atipic rzboi rece ntre Marile Puteri, originile si evoluia noului tip de rzboi. - De a evoca etapele procesului de constituire a blocurilor militare- NATO si Tratatul de la Varsovia si rolul atribuit lor n cadrul relaiilor internaionale. - De a urmri evoluia relaiilor internaionale- de la colaborare la confruntare, destindere, ncordare iar destindere. Rolul Conferinei de la Helsinki n perioada destinderii relaiilor internaionale n susinerea si promovarea valorilor democratice. La sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial Europa era devastat si ruinat. Printre nvingtori se afl dou state ce vor dicta de pe poziii de for redesenarea hrii politice a Europei si vor impune regulile pentru organizarea pcii: Uniunea Sovietic si Statele Unite ale Americii. Pacea a fost obiectul unor negocieri nc nainte de terminarea rzboiului. La Ialta, n februarie 1945, Churchill, Roosevelt si Stalin s-au ntlnit pentru a discuta situaia de dup rzboi. n pofida

unui climat cordial, ntre Aliaii au aprut si o serie de nenelegeri: Stalin dorea s-si mresc teritoriul si s si consolideze poziia n Estul Europei; Churchill, nencreztor, ncerca s tempereze avntul sovietic si era preocupat de meninerea coloniilor n Imperiul britanic; Roosevelt, care ncerca s-i mpace cele dou puncte de vedere, era de acord cu o decolonizare accelerat si preconiza crearea unei Organizaii a Naiunilor Unite pentru a nlocui Societatea Naiunilor, care s-a dovedit a fi ineficient. La Potsdam, nenelegerile s-au agravat, iar semnarea tratatelor de pace a amnat pentru mai trziu, din cauza absenei unui acord imediat. A fost nfiinat Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe al marilor puteri, care avea misiunea de a elabora proiectele tratatelor de pace cu statele foste aliate ale Germaniei naziste. Conferina de pace de la Paris din 1946. ntre 29 iulie si 5 octombrie 1946, la Paris si-a desfsurat lucrrile Conferina de pace, care avea scopul de a discuta si de a definitiva proiectele tratatelor de pace dintre puterile nvingtoare si sateliii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, Romnia si Ungaria. La Conferin au participat delegaiile a 32 de state. La fel ca si n 1919-1920, rolul conductor a revenit marilor puteri: Statele Unite, Marea Britanie, Frana, Uniunea Sovietic si China. Delegaiile a 16 ri aveau statutul de invitat, iar altele aveau titlu consultativ. Din ultima categorie fceau parte si cele cinci puteri nvinse. Proiectele tratatelor de pace au fost fcute public odat cu publicarea lor simultan la Londra, Paris, Moscova si Washington, la 30 iulie 1946. Tratatele de pace dintre puterile aliate si asociate si sateliii Germaniei naziste au fost semnate la 10 februarie 1947, n prezena delegaiilor celor cinci state nvinse: Italia, Finlanda, Bulgaria, Romnia si Ungaria. Tratatele erau alctuite dintr-o parte ntroductiv si din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum si unele prevederi privind reparaiile si restituirile. Clauzele teritoriale au fost n centrul ateniei, prilejuind dezbateri si confruntri. Ele prevedeau modificri ale frontierii n favoarea Franei din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; orasul Trieste era declarat oras liber; Bulgaria pstra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovietice

localitatea Petsamo; Ungaria era readus la graniele din 1938. n privina Romniei era legalizat pierderea Basarabiei si Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul su asupra Nord-Vestului Transilvaniei. 30 Clauzele militare stipulau retragerea trupelor militare din Europa n termen de nou luni, cu excepia celor sovietice din Romnia si Ungaria. Tratatul de pace cu Romnia recunostea participarea activ la coaliia antihitlerist dar nu-i recunostea statutul de ar cobeligerant, care, ns, i-a fost recunoscut Italiei. Tratatele au intrat n vigoare la 15 septembrie 1947. nceputul rzboiului rece Rzboiul, aducnd Europa n situaia de a fi vlguit si mprit ntre nvingtori si nvinsi, a permis consolidarea poziiei celor dou mari puteri: Statele Unite si Uniunea Sovietic. Statele Unite beneficiaz de poziia de for dobndit dup primul rzboi mondial: superioritatea economic, postura de creditor pentru restul lumii, prestigiul moral pe care i l-a conferit intervenia hotrtoare n favoarea victoriei, precum si faptul c se aflau n posesia bombei atomice. Toate acestea i-au permis s dein un rol important n stabilirea condiiilor de ncheiere a pcii. Uniunea Sovietic, spre deosebire de perioada interbelic, a reusit s se reabiliteze dup rzboi prin rolul su n obinerea victoriei; se bucura de simpatia a milioane de victime ale nazismului, iar Armata Rosie, care a reusit s obin prima victorie asupra nazistilor la Stalingrad si a eliberat trei sferturi din teritoriul Europei si care continua s staioneze n rile Europei de Est, i confer o poziie dominant n Europa. Perioada de dup cel de-al doilea rzboi mondial consfineste mprirea lumii ntre Statele Unite si URSS, singurele ri posesoare ale armei atomice (n 1945 si respectiv 1949), n defavoarea fostelor puteri europene. Aliaii din timpul rzboiului devin adversari si alctuiesc dou blocuri ostile care vor domina relaiile internaionale n urmtorii patruzeci de ani. Riscul unei conflagraii nucleare le-a determinat pe cele dou Mari Puteri s renune la o confruntare direct, ns, opoziia indirect va degenera ntr-un conflict atipic, denumit rzboi rece .

Rzboiul rece este termenul folosit pentru conflictul politic, ideologic, strategic si militar de dup 1945 dintre aliaii occidentali, condusi de Statele Unite, pe de o parte, si Uniunea Sovietic si alte ri comuniste, pe de alt parte. Ca perioad de desfsurare, rzboiul rece este plasat de analisti dup terminarea celui de-al doilea rzboi mondial, pn ctre sfrsitul anilor 80. Divergenele dintre aliai au nceput s se manifeste nc din timpul rzboiului, n deosebi dup Conferina de la Ialta, cnd Uniunea Sovietic a impus n rile din Est guverne-satelite Moscovei. Stalin fusese n stare s impun frontierile Europei de Est fr s-si asume un risc iesit din comun, deoarece armatele sale ocupau deja zonele respective. De altfel, dup cum menioneaz Henry Kissinger, controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei de Est a fost disputat doar retoric de democrai si niciodat ntr-o manier care s fi implicat riscuri pe care Stalin s le fi luat n serios. Dup Conferina de la Paris, Uniunea Sovietic putea aciona fr echivoc pentru instaurarea unor regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, fiind nclcate astfel prevederile Declaraiei de la Ialta. n toate rile unde staiona Armata Rosie Romnia, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria - echipa conductoare era instalat de Moscova fiind devotat acesteia. n Albania si Iugoslavia, state ce s-au eliberat fr ajutorul Armatei Sovietice, puterea a fost preluat de comunistii sprijinii de Kremlin. Statele Unite si ceilali aliai au fost nevoite s ia msuri pentru a stopa expansiunea sovietic. Winston Churchill, fostul premier britanic, la 5 martie 1946, n prezena presedintelui SUA, H.Truman, la Fulton, Missouri, a tras semnalul de alarm n legtur cu expansionismul sovietic, descriind o Cortin de fier care se las din Stettin, n Baltica,, pn n Trieste, n Andriatic. Soluia pe termen lung propus de el era unitatea european, din cadrul creia s nu fie exclus nici o naiune. La 12 martie 1947, a fost expus Doctrina Truman, un program de politic extern a SUA, care prevedea susinerea guvernelor Greciei si Turciei, ameninate de comunism, si care era prezentat ca

un program la nivel global a luptei dintre democraie si dictatur. n viziunea lui Henry Kissinger, Doctrina Truman a marcat o cumpn a apelor deoarece, o dat ce America aruncase mnusa 31 moral , avea s termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin l nelegea cel mai bine, si negocierea de concesii reciproce avea s fie scoas din discuie. La mai puin de trei luni dup anunarea Doctrinei Truman, a fost expus planul Marshall, prin care Statele Unite se angajau s ajute la refacerea economic si social a Europei. Planul urmrea refacerea Europei pentru a evita tulburrile politice si disperarea, pentru a reface economia mondial si pentru a forma instituii libere. Participarea la Planul Marshall era deschis si guvernelor aflate pe orbita sovietic - o indicaie recepionat la Varsovia si Praga, dar redus la tcere de Stalin. Uniunea Sovietic a respins Planul Marshall, considerat drept un amestec n afacerile interne ale statelor comuniste. La baza concepiilor sale si ale sateliilor si despre lume si despre relaiile internaionale a fost pus teza elaborat n septembrie 1947 de A. Jdanov, conform creia lumea s-a scindat n dou lagre , cel socialist , n frunte cu U.R.S.S., si cel imperialist , n frunte cu SUA. La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alian n componena creia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Frana, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, n 1952, au aderat Grecia si Turcia, iar n 1955, R.F.German, n 1982, Spania. Prbusirea comunismului, nsoit de o nou realitate geopolitic si strategic, a determinat Aliana s-si extind porile ctre fostele state comuniste. La 12 martie 1999, Republica Ceh, Ungaria si Polonia au fost primite n Alian, iar la 2 aprilie 2004 au fost primite nc sapte state, printre care si Romnia. n urma celor dou valuri de aderare numrul membrilor N.A.T.O. se ridic la 26. Scopul primordial al Alianei este de a asigura libertatea si securitatea membrilor si prin mijloace politice si militare, conform principiilor Cartei

Naiunilor Unite. S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice n 1949, cnd agenia T.A.S.S. a anunat oficial c, la 25 septembrie, Uniunea Sovietic a detonat prima bomb atomic de producie proprie. Drept rspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. n anii 50, U.R.S.S., a depus eforturi considerabile n vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor balistice intercontinentale. Crearea Tratatului de la Varsovia n 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept rspuns la intrarea R.F.G. n N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de ctre Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.German, Polonia, Romnia, Ungaria si U.R.S.S. Prile semnatare pledau pentru asigurarea securitii si meninerea pcii n Europa. n 1968, Albania a prsit oficial aliana. n acelasi an, conceptul de ajutor reciproc din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca baz oficial pentru intervenia forelor Tratatului de la Varsovia n Cehoslovacia n scopul de a nbusi Primvara de la Praga . Schimbrile intervenite n viaa politic din Uniunea Sovietic dup 1985 si, ca o consecin, sfrsitul rzboiului rece au dus la sfrsitul alianei Tratatului de la Varsovia, fiind dizolvat oficial n mai 1991. La 1 august 1975, Conferina pentru Securitate si Cooperare n Europa care s-a desfasurat la Helsinki, unde au participat reprezentanii a 35 de ri - incluznd majoritatea puterilor occidentale importante si Uniunea Sovietic - au convenit s recunoasc frontierile naionale EstEuropene postbelice ca permanente (propunnd astfel un un fel de tratat de pace care punea capt celui de-al doilea rzboi mondial) si s respecte si s protejeze drepturile omului din aceast regiune. n anii urmtori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri de supraveghere Helsinki, care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au aprut Carta 77 din Cehoslovacia si sindicatul Solidaritatea n Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit la lichidarea hegemoniei sovietice n Europa de Rsrit si chiar la lichidarea imperiului sovietic. 32

Concluzii Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activitii Consiliului Ministrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relaiilor dintre aliaii, n condiiile n care fiecare urmrea scopuri diferite. Nenelegerile au nceput s se manifeste din timpul rzboiului, iar n perioada urmtoare ele vor duce la destrmarea fostei Coaliii. Un rol important n organizarea postbelic a lumii l vor avea cele dou Mari Puteri - Statele Unite si Uniunea Sovietic. Divergenele si nenelegerile dintre aceste state se vor transforma ntr-o confruntare atipic, numit rzboi rece . Cele dou state, deintoare de arm atomic, nu vor recurge la o confruntare direct, ns, prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor menine o stare conflictual, tensionat ntre state, divizate dup criterii ideologice. Cortina de fier va juca un rol important n divizarea Europei n dou tabere, una socialist , sub conducerea Uniunii Sovietice si alta capitalist sub tutela Statelor Unite. Relaiile internaionale n aceast perioad sunt dominate de relaile dintre cele dou tabere. Destinderea sau incordarea relaiilor sunt inflenate de evoluia politicii externe a celor dou state. 8. Evoluia economic si politic a rilor Europei de Vest n perioada postbelic Obiective - De a urmri principalele transformri ce s-au produs n rile Europei de Vest dup cel de-al doilea rzboi mondial. - De a reliefa rolul Planului Marshall n redresarea economic a rilor occidentale. - Elucidarea primelor proiecte de integrare european - n ce condiii au fost elaborate si care a fost impactul lor. - Formarea deprinderilor de analiz si sintez a unui eveniment sau stare de fapt pe baza unui studiu de caz. - De a vedea care sunt trsturile generale si particularitile evoluiei postbelice a Franei si rolul jucat de aceast ar n procesul integrri economice. Cuvinte-cheie : Planul Marshall, reconstrucia economic, integrarea economic; Consiliul Europei; Jean Monnet; Robert Shuman; CECO; EURATOM; CEE; Republica a IV-a; Charles de

Gaulle; Republica a V-a; Constituia Franei. Introducere Dup cel de-a doilea rzboi mondial continentul european se afla n pragul unui declin. Europa Occidental a fost deposedat de puterea ei de alt dat si de influena pe care o exercitase anterior asupra ntregii lumi. Printre consecinele imediate ale rzboiului se nscrie si divizarea continentului care se afla n pragul unui colaps : pierderile umane, distrugerile materiale, scderea masiv a produciei, prbusirea financiar, criza moral cauzat de masacrele rzboiului au zdruncinat din temelii valorile findamentale pe care si sprijinea puterea. nceputul rzboiului rece va genera o prpastie ntre cele dou Europe. rile Europei Occidentale si-au ndreptat privirea spre statele Unite care le oferea un ajutor economic prin Planul Marshall si o protecie militar prin semnarea Pactului Atlanticului. n continuare vom urmri care au fost consecinele rzboiului pentru rile Europei occidentale si evoluia lor postbelic. Consecinele rzboiului Continentul european a pltit cel mai mare tribut celui de-al doilea rzboi mondial. Consecinele au fost tragice n plan uman : peste 35 de miloane de mori si disprui, de patru ori mai mult dect n 1914-1918. rile Europei de Vest au suferit pierderi relativ mai sczute dect cele din Est: 600 000 n Frana, dintre care civili 400 000, 500 000 n Italia, 400 000 n Marea Britanie, cteva zeci de mii Belgia, Olanda, Norvegia. Grecia a fost una dintre rile cel mai grav afectate de rzboi. 33 Producia industrial, precum si cea agricol n rile Europei Occidentale au fost redus aproape n jumtate. Efectele financiare au fost catastrofale, rzboiul a costat sute de milioane de dolari. La fel ca si n anii 1914-1918, a fost necesar s se recurg la mprumuturi, la cresterea impozitelor. Prbusirea economic a dus la scderea nivelului de trai, dar cu diferene foarte mari n diverse zone ale continentului. Simbolul dezvoltrii Europei Occidentale este constituit din trei mari state : Frana, Republica Federal a Germaniei si Italia. ntr-o prim perioad, reconstrucia a fost frnat de dollar gap,

deficitul de dolari care erau indispensabili pentru cumprarea din Statele Unite a materialelor si materiei prime necesare. Un rol important n reconstrucia postbelic a statelor occidentale l-a jucat Banca Internaional pentru Reconstrucie si Dezvoltare (B.I.R.D.), rezultat al Conferinei Monetare si Financiare din iulie 1944 a Naiunilor Unite, inut la Bretton Woods (New Hamshire). Rolul planului Marshall n reconstrucia Europei occidentale O alt msur, la fel de important ca si constituirea B.I.R.D., pentru dezvoltarea economic a rilor ce au suferit n urma rzboiului a fost Planul Marshall. Planul expus de secretarul de stat la S.U.A., G.Marshall, urmrea refacerea Germaniei, dar si a ntregii Europe. n conformitate cu acest plan, n zona american si englez de ocupaie a Germaniei au fost distribuite cantiti importante de materie prim si alimente, ajutor financiar; a fost modernizat industria. Propunerea generalului Marshall din 5 iunie 1947 a fost cea care a dus la crearea Organizaiei Europene de Cooperare Economic (OECE), prin Convenia de la Paris din 16 aprilie 1948. Prin Convenia din 14 decembrie 1960, OECE se va transforma n Organizaia de Cooperare si Dezvoltare Economic (OCDE). Dup constituirea R.F.G., primul cancelar, K.Adenauer, a semnat acordul de aderare la Planul Marshall la 15 decembrie 1949. De ajutorul american acordat prin Planul Marshall au beneficiat 16 state europene, suma total a ajutoarelor ajungnd la 17 mlrd. dolari, dintre care 60 % au fost folosii de R.F.G., Frana, Marea Britanie si Italia. Producia industrial a rilor din OECE, calculat n raport cu indicele 100 n 1938, a fost de 87 % n 1947, 98 % n 1948, 110 n 1949, 122 n 1950, 134 n 1951, repartizat inegal de la o ar la alta, mai pronunat n Frana, Italia si Germania dect n Marea Britanie. Planul a fost respins de Uniunea Sovietic si rile satelite, precum si de Finlanda. Ajutorul acordat a contribuit la asa-numitele miracole care s-au nregistrat n rile occidentale, n primul rnd miracolul german. Rapiditatea revirimentului Germaniei Occidentale a uimit continentul european. Sub conducerea cancelarului crestindemocrat Konard Adenauer

(1949-1963) si a ministrului su al economiei, Ludwig Erhard, ncepnd cu anul 1956 Germania intra n era prosperitii. Graie unei cresteri foarte pronunate si prelungite (o criz de recensiune afecteaz economia german doar n 1966-1967), economia ei, sprijinit pe o moned puternic, deutsche Mark, si un puternic curs ascendent al exportului, devine una dintre primele din lume. n urmtorii douzeci de ani imaginea unei Germanii n ruine i-a luat locul imaginea unei Germanii dezvoltate si prospere. Miracolul italian a fost de alt natur. Fr s ating cotele economiei germane, economia acestei ri srace si lipsite de materii cunoaste o crestere rapid si continu, care, n aproximativ douzeci de ani, face din nordul si centrul rii sudul si insulele rmn n parte izolate de aceast ascensiune economic regiuni industriale moderne. n sectoare precum industria de automobile si electrocasnice Italia si asigur poziii puternice pe plan internaional. Frana a cunoscut un parcurs deosebit, desi nu se vorbeste de un miracol francez, prefrndu-se expresia cei treizeci de ani gloriosi . Perioada de crestere nentrerupt si accentuat a economiei nceput n 1945 a durat pn n preajma crizei petroliere din 1973 si a declansrii marii crize mondiale. Aceast performan a fost unic n istoria rii, fapt ce a contribuit la ocuparea primelor poziii la nivel european dar si mondial. 34 Dintre rile occidentale Marea Britanie nu a reusit s se integreze n curentul de dezvoltare european. Cifrele nregistrate n urma scderii exportului demonstreaz stagnarea economiei britanice, care pierde teren n raport cu celelalte ri europene. ns, exceptnd aceast contraperforman, toate rile Europei Occidentale cunosc o dezvoltare spectaculoas, psind n era consumului de mas. Chiar si Spania, care era socotit la sfrsitul rzboiului o ar subdezvoltat, era pe calea de a deveni o ar indstrial modern datorit unei cresteri economice dintre cele mai puternice din lume n anii 60. ncepnd din 1974, Europa Occidental a fost greu ncercat de dezechilibrul mondial declansat de prima criz a petrolului, apoi relansat de cea de-a doua, n 1979. Caracteristicile

acestei crize au fost neobisnuite, deoarece pe lng un procentaj sporit al somajului au fost nregistrate puseuri inflaioniste dintre cele mai puternice, spre deosebire de criza din 1929, cnd acest fenomen a fost exact invers. n ceea ce priveste producia ea a continuat s creasc dar ntr-un ritm mai lent iar criza apare ca mai degrab drept o adaptare dificil la transformrile provocate de o crestere foarte indelungat. ncepnd cu 1983 rile occidentale ies din aceast stare de criz desi consecinele ei au fost simite si n continuare, in special n ri ca Frana si Marea Britanie unde sau nregistrat un numr mare de someri. n perioada postbelic n economia statelor occidentale s-a manifestat un curent legat de implicarea statului n procesul de dirijare a ei. Experiena interbelic, n deosebi criza economic mondial (1929), a demonstrat necesitatea unui control al economiei, dar nu dup modelul sovietic, care a dus la lichidarea democraiei si instaurarea unui regim totalitar. Guvernele occidentale au acceptat alte principii ale reglementrii de ctre stat a economiei, stabilizarea relaiilor sociale n economie, conform teoriei elaborate de economistul englez, J.M.Keynes. n anii 50-60 n statele occidentale au fost nregistrate rezultate importante n domeniul social, crendu-se o societate a bunstrii generale. Asigurrile sociale oferite de stat au contribuit la cresterea nivelului de trai a tuturor categoriilor de populaie. Desigur, dezvoltarea economic, n pofida msurilor luate de ctre guvernele statelor occidentale, n-a fost scutit si de situaii de criz. n 1974 s-a declansat o criz economic care a cuprins Europa Occidental, SUA, Japonia, alte ri, dar ea a fost depsit prin msurile eficace ale guvernanilor. Consecinele n-au fost la fel de dezastruoase ca cele din perioada interbelic. Dup o perioad de invigorare si dezvoltare n anii 1980-1982 economia occidental a cunoscut o nou situaie de criz, depsit prin aplicarea noilor realizri tehnico-stiinifice. Demararea procesului integrrii europene Un fenomen nou pentru statele occidentale a fost intergrarea economic. Dar, nainte de a se ajunge la cooperarea economic, unele state europene au decis s se uneasc pe plan militar n

cadrul Uniunii Europei Occidentale (UEO), creat prin tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948, si n cadrul NATO. Pe de alt parte, Statele Unite si-au manifestat dorina ca ajutorul Marshall s fie distribuit n cadrul unei cooperri europene, din care s-a nscut OECE. De altfel, dup cel de-al doilea rzboi mondial, ideea unitii europene a fost relansat de Winston Churchill, ntr-un discurs inut la Zurich (Elveia), n 1946, a vorbit despre Statele Unite ale Europei. n mai 1948, s-a desfsurat la Haga un Congres al Europei, care a avut ca rezultat crearea Consiliului Europei, compus din dou organisme, un Comitet al Ministrilor si o Adunare Consultativ European cu sediul la Strasbourg, care reunea reprezentanii celor 17 membri ai OECE. Activitatea acestui Consiliu s-a limitat ns la discursuri interesante deoarece Marea Britanie se opunea categoric renunrii la suveranitatea naional, spre deosebire de Frana care avea n acel moment o alt atitudine. n aceste condiii, Jean Monnet, unul dintre promotorii ideii construciei europene, dup acest debut dezamgitor, va propune un alt proiect care viza colaborarea n sectoare bine delimitatea. Declaraia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman st la baza actului de nastere a Comunitilor Europene. Declaraia era de fapt un plan pus la punct mpreun cu Jean Monnet. Diplomaia francez se confrunta n acel moment cu o dilem serioas: ori trebuia s 35 cedeze n faa presiunii americane si accepta renasterea puterii germane, n ciuda opoziiei opiniei publice franceze, ori si meninea o poziie rigid ce ar fi dus n impas relaiile cu Bonnul. Acestor dificulti politice li s-au alturat o serie de blocaje de natur economic. Industria oelului era ameninat de o criz de supraproducie iar economiile vest-europene, aflate n plin faz de reconstrucie, nu-si puteau permite s ignore un sector de baz a industriei. In aceste condiii, era necesar gsirea unor soluii, care au fost propuse de Jean Monnet. El considera c era iluzoriu s se ncerce crearea dintr-o dat a unui edificiu instituional supranaional complet fr a ntmpina o

rezisten puternic din partea statelor. n opinia lui, pentru a reusi trebuia ca obiectivele s fie limitate la domenii precise. Planul Schuman a fost practice rodul unui complot. Propunerea lui Jean Monnet si a colaboratorilor si a fost redactat n ultimele zile ale lunii aprilie 1950, ntro discreie total, pentru a pstra avantajul surprizei. Robert Schuman si-a nsusit propunerea, n calitate de ministru de externe; astfel iniiativa a intrat n cmpul responsabilitii politice. Propunerea se referea la plasarea ntregii producii de crbune si oel a Franei si Germaniei sub responsabilitatea unei autoriti comune, n cadrul unei organizaii deschise participrii si altor state europene. Planul a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de ctre sase state fondatoare - Frana, R.F.German, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg a Tratatului prin care se constituia Comunitatea European a Crbunelui si Oelului(CECO), care a intrat n vigoare la 23 iulie 1952. n viziunea fondatorilor si, iesirea economiei europene din situaia de criz nu se putea realiza dect printr-o organizaie supranaional, apt s creeze si o modalitate de a integra potenialul economic al statelor. Un alt proiect propus de Frana a avut o soart mai puin fericit : este vorba de Comunitatea European de Aprare (CEA), care urma s permit participarea trupelor germane la aprarea Europei n cadrul unei armate europene. Avantajul sperat era realizarea renarmrii Germaniei, ideea sprijinit de Statele Unite; se dorea, astfel, crearea unei noi instituii europene care trebuia s tempereze spiritele care planau n jurul unei imagini negative a forei militare germane. La Paris, la 27 mai 1952, a fost semnat un Tratat de ctre cei sase parteneri, care nu va fi ratificat de Adunarea Naional Francez din cauza opoziiei hotrte a comunistilor si gaullistilor. Dup mai multe dispute politice de o violen extrem, Tratatul a fost respins fr dezbateri la 30 august 1954. n continuare a fost gsit o alt soluie, crearea unei armate germane n cadrul Uniunii Europei Occidentale, o alian militar ncheiat pe o perioad de cincizeci de ani ntre cei sase membri ai CECO si Regatul Unit.

Primele succese ale CECO precum si avantajele pe care le-ar fi presupus continuarea operei de unificare european au determinat ministrii de externe ai celor sase ri fondatoare s opteze pentru pentru continuarea procesului n domeniul economic. Conferina de la Messina, din 1955, a ncredinat unei comisii prezidate de ministrul belgian de externe, Paul Henry Spaak, sarcina studierii posibilitsii unei intergrri progresive n acest domeniu. Raportul prezentat de acesta n 1956 a servit drept baz de negociere a Tratatului Comunitii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si a Tratatului Comunitatii Economice Europeane (Piaa Comun). Tratatele au fost semnate la Roma la 25 martie 1957 si au intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958. Scopul noii organizaii era crearea unei piee comune pentru armonizarea politicilor economice si eliminarea obstacolelor n calea liberei circulaii a persoanelor si a capitalurilor acestor state. Dup mai multe dezbateri interne, Marea Britanie a cerut n 1961 s fie admis ca membru, la fel si Danemarca, Irlanda, Norvegia, dar au fost respinse prin veto-ul presedintelui francez, generalul de Gaulle. Un deceniu mai trziu, la 1 ianuarie 1973, Europa celor sase va deveni Europa celor nou prin admiterea Marii Britanii, Danemarcii si Irlandei n aceast organizaie, electoratul norvegian respingnd propunerea de aderare. Aceste acorduri internaionale, la care au aderat pe parcurs si alte state, au avut un impact deosebit pentru dezvoltarea economic a statelor membre, fiind lichidate barierile vamale si crendu-se o important pia de desfacere. n 1981 devine Europa celor zece, 36 prin aderarea Greciei, si n 1986, Europa celor dousprezece, dup aderarea Spaniei si Portugaliei. ncepnd cu 1979, Parlamentul european este ales prin sufragiu universal. Incetineala cu care se realizeaz construcia european se explic prin foarte puternica impregnare naional a unor popoare, crora le este dificil s se dezic de unele elemente ale suveranitii statele n favoarea unei autoriti politice comunitare. Astfel, ele sunt reticiente atunci cnd se pune problema transformri comunitii economice ntr-o comunitatea politic. n pofida

acestor piedici, instituiile europene au reusit s ocupe un loc important n viaa Europei, fapt demonstrat prin Actul unic european, urmat de alte decizii importante adoptate la Maastricht n 1992, un alt pas considerabil n construcia european. Studiu de caz- Situaia Franei dup cel de-al doilea rzboi mondial. Perioada 1945-1947 este cea a reconstruciei Franei. Guvernul de Gaulle, inspirndu-se din programul elaborat de Consiliul Naional al Rezistenei din martie 1944, a pus bazele redresrii. A fost lansat un program de naionalizri, fr precedent n rile occidentale, cu scopul de a permite statului de a se ocupa de reconstrucie. Acest program viza domenii ca cel a energiei, industriei de automobile, aeronautica, acordarea creditelor si companiile de asigurri. Cel nsrcinat s se ocupe de un Comisariat al Planului a fost Jean Monnet. A fost elaborat si un important program social: revenirea la libertatea sindical, crearea unor comitete de ntreprinderi (februarie 1945), nfiinarea asigurrilor sociale (octombrie 1945). La 21 octombrie 1945, are loc un referendum si alegeri pentru Adunarea Constituant. Pentru prima oar la alegeri particip si femeile. Sef al guvernului a fost ales generalul Charles de Gaulle, dar el demisioneaz la 20 ianuarie 1946, n semn de protest c nu a fost consultat n privina Constituiei si ministrii si au fost obstrucionai. Noua Constituie a fost acceptat prin referendumul din 13 octombrie 1946, fapt ce consemneaz instituirea a celei de-a IV-a Republici. Au fost organizate alegeri pentru Adunarea Naional la 10 noiembrie 1946. Rezultatele consemnau preponderena tripartidismului: comunistii, reprezentanii Miscrii Republicane Populare si socialistii. Socialistul Vincent Auriol, devine primul presedinte al celei de-a IV-a Republici n ianuarie 1947, iar Paul Ramadier este ales presedinte al Consiliului de Ministri. Guvernul se confrunt cu o nou opoziie politic n aprilie 1947 - este vorba de Adunarea Poporului Francez, grupare politic nfiinat de generalul de Gaulle cu scopul de a combate regimul partidelor. Partidele aflate la putere, alctuiesc ntre cele dou fore: comunistii si gaullistii, majoritatea celei de-a treia fore, care va dura pn n 1951. Urmeaz o perioad a

instabilitii guvernamentale (10 guverne ntre anii 1948-1952), dar portofoliile cele mai importante revin de fiecare dat acelorasi persoane, fapt ce permite continuarea procesului de redresare economic precum si cel de construcie european. Frana cunoaste o perioad de puternic dezvoltare, care mai trziu va fi numit cei treizeci de ani gloriosi ai economiei franceze. Disputa legat de ratificarea tratatului prin care se creaz Comunitatea European de Aprare (C.E.D.) divizeaz Adunarea Naional din 1952 pn n 1954. La 18 iunie 1954, Adunarea Naional l nvesteste pe radicalul Pierre Mendes France cu scopul de a rezolva problema Indochinei. El se angajeaz s negocieze pacea n interval de o lun: acordurile semnate la Geneva, la 21 iulie 1954, ilustreaz reusita sa. ncepnd din iarna 1954-1955, viaa politic francez este mcinat de problema algerian. Alegerile din 2 ianuarie 1955 sunt marcate de victoria relativ a Frontului republican, socialistul Guy Molet devinind Presedinte al Consiliului de Ministri. Bilanul celui mai ndelungat guvern din timpul celei de-a IV-a Republici (februarie 1956 - mai 1957) l constituie: trei sptmni de concediu pltit, Fondul naional de solidaritate, independena Tunisiei si Marocului (martie si mai 37 1956), lege-cadru asupra Africii negre (iunie 1956); semnarea tratatelor de la Roma prin care s-a infiinat Comunitatea Economic European (C.E.E.) si Euratom (martie 1957). Presedintele Coty l invit la 29 mai 1958 pe de Gaulle s ocupe funcia de presedinte al Consiliului de Ministri, iar la 1 iunie acesta este investit de Adunarea naional, care-i acord puteri depline timp de sase luni si-l nsrcineaz cu pregtirea unei noi Constituii. Cea de-a IV-a Republic, instaurat n 1946, nu a rezistat problemelor ridicate de decolonizare, totusi, ea a reusit s modernizeze profund structurile sociale ale Franei si s gestioneze o dezvoltare economic fr precedent. Noul proiect constituional, inspirat de ideile generalului de Gaulle, este aprobat la referendumul din 28 septembrie 1958, intrnd n vigoare la 4 octombrie 1958, fiind primul act juridic al

Republicii a V-a. Constituia a limitat drepturile parlamentului dar a extins si drepturile puterii executive, n special cele ale presedintelui. De Gaulle va concentra n minile sale att politica intern, ct si politica extern. n domeniul extern, el a recunoscut dreptul algerienilor la independen, Alegria declarndu-se stat independent n martie. Dup alegerea sa a doua oar, n 1965, de Gaulle a pus problema iesirii Franei din organizaia militar a blocului NATO, lund aceast decizie n februarie 1966. n concepia lui de Gaulle, Europa nu se limita numai la partea vestic, ci se ntindea de la Atlantic pn la Urali, plednd astfel pentru revizuirea atitudinii fa de U.R.S.S. si alte state socialiste. n privina Comunitii Economice Europene, de Gaulle s-a opus extinderii si admiterii Marii Britanii, Irlandei, Danemarcei si Norvegiei. n aprilie 1969, de Gaulle si-a dat demisia. S-a stins din via la 9 noiembrie 1970, la vrsta de 80 de ani. Alegerile prezideniale din iunie 1969 au fost cstigate de fostul priemier, Georges Pompidou, care a afirmat c va promova o politic de edificare a unei societi moderne. n domeniul extern a urmat n linii mari cursul elaborat de de Gaulle. n relaiile cu S.U.A. a promovat o politic de apropiere si mbuntire a relaiilor, dar a refuzat de a intra n NATO. Dup decesul subit a lui Pompidou n aprilie 1974, noul presedinte a devenit Valery Giscard dEstaing. Programul lui prevedea reforme sociale n spiritul liberalismului. n domeniul extern s-a meninut pe poziiile lui de Gaulle, promovnd o politic de sine stttoare. Si-a asumat rolul de aprtor al intereselor europene, Valery Giscard dEstaing, renovnd ideile europenismului si a corectnd politica de integrare a Franei n Comunitatea European. Alegerile prezideniale din primvara anului 1981 au fost cstigate de liderul Partidului Socialist Francez, Francois Mitterand, care a reusit s fie ales n calitate de presedinte si, la urmtorul scrutin, din mai 1988. Alegerile pentru Adunarea Naional din 1986 au fost cstigate de forele de dreapta - Adunarea pentru Republic, condus de Jacques Chirac si Uniunea Francez pentru Democraie, liderul creia era Valery Giscard dEstaing. Noul guvern a fost format de Jacques Chirac. Francois Mitterand dizolv n

1988 Adunarea Naional si convoac alegeri, soldate cu victoria socialistilor. Acestia si-au propus un program guvernamental menit s amelioreze situaia financiar, dar rezultatele au fost modeste. Pe plan european, Frana a dat dovad de mai mult iniiativ. n 1990 Mitterand s-a pronunat pentru crearea unei Confederaii a tuturor statelor europene. n ianuarie 1992, Frana a propus partenerilor din C.E.E. elaborarea unui program comun al doctrinei europene nucleare. Presedintele francez s-a pronunat pentru ratificarea Tratatului de la Maastricht, referendumul fiind organizat n Frana la 20 septembrie 1992. 9. Evoluia rile din Europa Central si de Sud-Est n perioada postbelic (1945-1989) Obiective - De a elucida cauzele ce au dus la instaurarea regimurilor democraiei populare n rile Europei Centrale si de Sud-Est dup cel de-al doilea rzboi mondial. 38 - De a urmri rolul Armate Sovietice n extinderea sferei de influene sovietice si impunerea unor guverne loiale Moscovei. - Formarea deprinderilor de analiz comparat a unui eveniment sau stare de fapt n rile democraiei populare - De a urmri trsturile generale si particularitile evoluiei postbelice a rilor din Centrul si Estul Europei si impactul schimbrilor la nivelul conducerii sovietice asupra acestor regimuri. Introducere rile Europei rsritene au urmat un traiect deosebit, marcat de prezena pe teritoriul lor a trupelor Armatei Sovietice care au contribuit substanial la impunerea regimurilor democraiei populare. Uniunea Sovietic a urmrit exportul modelului sovietic n rile care au intrat n sfera sa de influen, utiliznd n acest proiect potenialul forelor de stnga, n special marionetele sale partidele comuniste, finanate substanial n perioada anterioar prin intermediul Kominternului. rile rsritene au fost izolate de restul continentului european prin Cortina de fier , anunat de Churchill n 1946, fr a fi consultate n prealabil. Democraiile occidentale au manifestat fa de

Uniunea Sovietic si rile din sfera sa de influen o politic de conciliere, similar cu atitudinea din perioada interbelic fa de Germania. Astfel, popoarele din aceast zon au fost obligate s accepte modele de export, iar orice revolt sau disiden era aspru nbusit cu ajutorul trupelor Armatei Sovietice (cazul Ungariei) sau ale forelor Tratatului de la Varsovia ( Primvara de la Praga). Impunerea modelului socialist-stalinist n statele din Europa. Evoluia politic a rilor din Eiropa Central si de Sud-Est dup terminarea rzboiului a fost marcat de mprirea sferelor de influen ntre Marile Puteri n perioada rzboiului si n timpul conferinelor interaliate. Acordul de procentaj, pe de o parte, precum si imaginea deformat a U.R.S.S. n calitate de stat invingtor, pe de alt parte, au creat o atmosfer defavorabil rilor eliberate de Armata Rosie. Alexander Dubcek meniona c n 1945, impresia ce domina asupra generaiei mele era aceasta: spectacolul unei puteri sovietice strivitoare. Capacitatea de a se ridica dup dezastrele iniiale si de a riposta cu fora era o dovad evident si de netgduit. U.R.S.S. era preocupat de recuperarea teritoriilor sale mai vechi. n acest sens, a urmrit respectarea prevederilor protocolului adiional secret din 23 august 1939, ce s-a regsit n textele Tratatelor de pace, care confirmau frontiera din 1 ianuarie 1941. De asemenea, Stalin urmrea crearea unei zone de securitate pentru a proteja hotarele U.R.S.S. n momentul expansiunii sale de dup rzboi Stalin cu siguran nu a uitat c occidentalii nu au ncercat niciodat s se opun cu adevrat oportunitilor sale de cucerire. El a reusit s foloseasc cu succes diplomaia, fora si viclenia pentru realizarea obiectivelor sale prioritare. ncepnd cu anul 1940 opinia public a asistat la aplicarea celor mai aprige tehnici de manipulare si dezinformare care, cinci ani mai trziu, au mpins rile Europei de Est n zona sovietic: crearea de guverne de coaliie; preponderena impus a partidului comunist; alegeri n diete si parlamente a candidaturilor impuse de comunisti. Primele contacte diplomatice au loc n timpul rzboiului: n decembrie 1943 a fost semnat un

tratat de prietenie si alian cu Cehoslovacia, astfel aceast ar este prima care cade n viitoarea zon de influen sovietic. La 11 aprilie 1945 un tratat similar a fost semnat cu Iugoslavia iar la 21 aprilie cu Polonia. Tratativele diplomatice erau nsoie n paralel de tot felul de aciuni: pregtirea cadrelor din rndul kominternistilor la Moscova, unde se aflau o mulime de ceteni strini, originari din aceste ri. Un rol important n realizarea obiectivelor propuse trebuia s-l joace Armata Rosie, care, prin naintarea n Europa Central si n Balcani, devenise omniprezent. Astfel, prin dreptul de cuceritor Uniunea Sovietic deinea controlul asupra Romniei, Bulgariei, Ungariei, ca si asupra unor pri 39 ale Austriei si Germaniei, Poloniei, Cehoslovaciei. Armata Rosie a avut un comportament totalitar n aceast zon, intervenind direct n treburile interne: cazul lui A.Vsinski n Romnia, a lui K.Vorosilov n Ungaria. Impunerea modelului socialist-stalinist n statele din Europa Central si de Sud-Est s-a fcut n cteva etape, dup cum urmeaz: etapa precomunizrii, 1944-1945, cnd au fost create guverne de uniune naional, provenite din fronturi : n Romnia - Frontul democratic, format din comunisti, social-democrai si rnisti ; n Ungaria -Szeged - Frontul naional de independen, alctuit din micii proprietari, naional-rnistii, socialisti si comunisti ; n Bulgaria - Frontul patriei, format din rnisti, comunisti si socialisti ; n Cehoslovacia Frontul naional, format din membrii partidului popular, social-democrat, social-naionalist, si partidul comunist ceh si slovac. n Polonia se impune guvernul format din 21 de membri, dintre care 17 erau de la Comitetul din Lublin. n zona de ocupaie sovietic din Germania, la 14 iunie 1945, se creaz un Front unit al organizaiilor antifasciste. Comunistii reusesc astfel s ptrund n toate sferele importante, controlnd sectoarele cheie - armata, justiia, afacerile interne. Armata n aceste ri era organizat dup modelul sovietic. Dominnd fr probleme administraia, armata si justiia, comunistii au continuat procesul de curare a acestor domenii de asa-numiii dusmani de clas, nceput de

Armata Rosie. n Bulgaria, n timpul acestui proces, au fost arestai n jur de 12 000 de oameni, dintre care 4 000 au fost executai; n Ungaria, Romnia, de semenea, are loc o epurare masiv a celor declarai dusmani de ctre comunisti. Dup precomunizare urmeaz etapa desvrsirii ocupaiei sovieticecomuniste si instaurarea regimurilor democraiei populare, 1946-1948. n acesti ani, continu eliminarea elitei societii civile, sunt nterzise partidele politice si eliminai conductorii lor. Partidele comuniste au jucat rolul de cal troian n procesul de comunizare, ndeplinidu-si cu succes misiunea: comunistii, sprijinii de Moscova, s-au strduit s cstige alegerile prin orice mijloace: au creat o atmosfer apstoare, au destabilizat opoziia prin presiuni etc. n 1947 pentru a coordona activitatea partidelor comuniste a fost creat o nou organizaie internaional, Kominform. n anul 1947, n urma alegerilor din ianuarie n Polonia au fost alesi un presedinte si primministru comunist; n Bulgaria a fost desfiinat opoziia politic; n Romnia, lichidat monarhia; n Cehoslovacia, dup o perioad de democraie relativ, n urma loviturii de la Praga din 1947, a fost adoptat o Constituie de tip sovietic. Blocada Berlinului n perioada iunie 1948-mai 1949 va duce la crearea n zona de ocupaie sovietic a Republici Democrate Germane, condus de comunisti. Urmeaz o serie de experimente sociale: naionalizarea mijloacelor de producie; colectivizarea agriculturii; revoluia cultural dup modelul sovietic. n domeniul economic ncepe procesul industrializrii forate, pe prim plan situndu-se industria grea: sunt construite uzine care nu-si justificau capacitatea si nu dispuneau de materiile prime pentru a funciona. n sectorul agrar, dup modelul sovietic, ncepe din anul colectivizarea forat. n ianuarie 1949 a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), alctuit din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romnia, Ungaria, U.R.S.S.. n aprilie 1949 n CAER a ntrat Albania, n 1951 R.D.G. Scopul acestei organizaii era de a ine sub controlul sovietic economia rilor est-europene. Evenimentele din Ungaria -1956

Comunizarea a generat n rile Europei de Est diverse acte de rezisten, n unele ri chiar de rezisten armat, cum a fost cazul Ungariei n 1956. n contextul procesului de destalinizare, declansat de discursul lui Nichita Hrusciov n februarie 1956, poziia dictatorului comunist-stalinist al Ungariei, Matyas Rakosi, unul dintre cei mai detestai lideri ai blocului rsritean - a devenit din ce n ce mai precar. n iulie 1956, presat de conducerea de la Kremlin, el a demisionat. Succesorul lui a fost Erno Gero, care avea concepii asemntoare, dar a permis unele liberalizri ale societii. Imre Nagy, fost premier si dusman a lui Rakosi, a fost reprimit n rndurile partidului. Noile 40 schimbri au generat un val de sperane de libertate. Printre cererile expuse n cadrul unui miting erau si unele referitoare la retragerea trupelor sovietice din Ungaria. Aciunile maselor se nteesc, participanii pledau pentru libertate si democratizarea societii. Nagy, numit premier, avea sarcina de a stopa valul protestelor. Gero a cerut ajutor Uniunii Sovietice pentru a reinstaura ordinea n ar. Societatea civil a solicitat sprijin Consiliului de Securitate a ONU dar a fost refuzat. Liderul jugoslav, Tito, la rndul su, i ndemna pe unguri s pun capt revoltelor, s nu compromit socialismul. Toate acestea demonstreaz lipsa solidaritatii si a sprijinului din exterior pentru revoluionarii unguri. La Budapesta, n seara zilei de 22 octombrie 1956, a nceput rscoala anticomunist, declansat de studeni, care au cerut schimbarea conducerii partidului, alegeri pe baz de pluripartidism, relaii de egalitate cu U.R.S.S. etc. Liderii comunisti au cerut ajutor U.R.S.S.. Au intervinit forele Armatei Sovietice, care nbus n snge revoluia anticomunist (circa 20 000 de victime). La 4 noiembrie au nceput negocieri sovieto-ungare, sovieticii urmrind reprimarea contrarevoluiei. Janos Kadar, refugiat pe teritoriul sovietic, a declarat c a alctuit un nou guvern. Imre Nagy a fost nevoit s se refugieze la ambasada iugoslav din Budapesta, apoi n Romnia. La insistena sovieticilor, a fost extrdat noii conduceri de la Budapesta, unde a fost executat n 1958. Peste 200 000 de unguri reusesc s prseasc ara.

Noua conducere a Ungariei dup o perioad dogmatic, coordonat de Moscova, a reusit la nceputul anilor 60 s promoveze o politic liberal n economie. Astfel, Janos Kadar a reusit s transforme Ungaria n anii 70-80 n cel mai liberal stat al sistemului socialist. La mijlocul anilor 80 el ncepe s se opun procesului reformator, fapt ce a dus la demiterea si nlocuirea lui din funcia de conducere a partidului n mai 1988. Primvara de la Praga -1968 n ianuarie 1968, n fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia ajunge Alexander Dubcec, reprezentant al aripei reformatoare. El declar c va promova reforme n societate si ca construi un socialism cu fa uman. n cursul procesului reformator, declansat de Dubcek, cunoscut drept Primvara de la Praga, a fost anulat cenzura, sau aprut noi formaiuni politice si obstesti, si-au reluat activitatea Partidul Social-Democrat. n aprilie 1968, conducerea partidului a aprobat un Program de activitate ce prevedea trecerea Cehoslovaciei la un nou model de socialism. A fost respins teza referitoare la rolul conductor al partidului, se preconiza schimbarea rolului organelor securitii de stat. Toate aceste iniiative au deranjat conducerea de la Kremlin, precum si a unor lideri comunisti din rile est-europene, care si-au exprimat dezacordul fa de noile tendine ale Cehoslovaciei. Trupele armate a cinci state membre a Tratatului de la Varsovia - Bulgaria, Ungaria, R.D.G., Polonia si U.R.S.S.- au intrat pe teritoriul cehoslovac la 21 august 1968. A.Dubcek a fost arestat mpreun cu ali lideri reformatori. Presedintele Cehoslovaciei, L. Svoboda, a condamnat acest act de inclcarea flagrant a dreptului internaional, refuznd s formeze un nou guvern. Intervenia sovieticilor si a rilor satelite a fost condamnat de comunitatea internaional, fapt ce a contribuit la iniierea unor convorbiri cu A.Dubcek, fiind semnat un acord cu privire la reglementarea situaiei din ar. Trupele sovietice au rmas n continuarea pe teritoriul Cehoslovaciei, dar cele ale sateliilor s-au retras. Adversarii reformelor au trecut la ofensiv. Aceast intervenie a fost justificat mai trziu de ctre Leonid Brejnev, care a declarat c

Uniunea Sovietic are datoria s intervin, fr s in cont de forele naionale, oriunde socialismul este ameninat de o miscare de restaurare a capitalismului. Doctrina expus a fost catalogat n Vest drept Doctrina Brejnev. n Cehoslovacia, chiar dac Primvara de la Praga a fost reprimat de trupele sovietice, s-a manifestat n anii 70 o opoziie grupat n jurul Cartei 77, care va juca un rol important n timpul revoluiei de catifea din 1989. 41 Manifestaii de protest, deseori soldate cu ciocniri sngeroase cu forele de ordine, au avut loc si n Polonia (1956, 1970, 1980). Miscarea protestatara a contribuit la formarea unui Sindicat liber n Polonia n 1980, Solidaritatea, care s-a situat n fruntea luptei anticomuniste din aceast ar. 10. Evoluia U.R.S.S. n perioda 1945-1985 Obiective - De a prezenta consecinele celui de-al doilea rzboi mondial pentru Uniunea Sovietic. - De a elicida cauzele ce a dus la nceputul dezgheului ideologic n Uniunea Sovietic dup moartea lui Stalin - Analiza principalelor transformri ce s-au produs n URSS n perioada lui Hrusciov si Brejnev - De a urmri impactul politicii interne promovate de liderii sovietici asupra politicii externe sovietice Cuvinte-cheie: cultul lui Stalin; Dosarul Leningrad; Dosarul medicilor, N.Hrusciov; raportul secret; destindere; criza Berlinului; L.Brejnev ; nomenclatur; stagnare; invazia Afganistanului; Introducere Consecinele celui de-al doilea rzboi mondial au fost dramatice pentru Uniunea Sovietic. ara era devastat, mii de localiti distruse. Economia a avut de suferit enorm, fiind scoase din funciune mii de ntreprinderi si distruse cile de cale ferat. Pierderile materiale suferite de Uniunea Sovietic s-au ridicat la 679 mlrd. de ruble. Dar, odat cu terminarea conflagraiei, sunt luate msuri pentru a trece economia la producie pasnic. nc din timpul rzboiului, Uniunea Sovietic a practicat o politic de jaf n teritoriile ocupate, urmrind s-si ia revansa pentru pierderile suferite. Astfel,

statele ce au intrat n sfera de influen sovietic au pltit un tribut important eliberatorilor. Aceast contribuie a ajutat la refacerea economiei sovietice. De altfel, conducerea de la Kremlin era mai mult preocupat de consolidarea poziiei internaionale dect de satisfacerea nevoilor populaiei. n timpul rzboiului s-a consolidat cultul lui Stalin, care era de cele mai multe ori identificat cu victoriile Armatei Rosii. Astfel, treptat, s-a impus linia partidului bolsevic, conform creia U.R.S.S. a obinut victoria datorit geniului militar si conducerii eroice a tovarsului Stalin . Astfel, aceast politic contribuie la consolidarea regimului puterii personale ale lui I.V. Stalin dup rzboi. Victime ale aparatului represiv devin fostii prizonieri de rzboi, considerai drept trdtori , unele minoriti naionale, acuzate de colaboraionism cu germanii. Toi cei suspectai de trdare, colaboraionism erau arestai si trimisi n lagre. Unele popoare din Caucazul de Nord, ttarii din Crimeia au fost deportai n Siberia si Asia Mijlocie din acelasi motiv. Revenirea la practicile anterioare. Dosarul Leningrad. Regimul stalinist viza si alte categorii, de exemplu intelectualii. n anul 1946 a nceput ofensiva asupra scriitorilor, acuzai n dosarul Leningrad. Liderul bolsevic, Andrei Jdanov, unul dintre posibilii succesori ai lui Stalin n acel moment, a fost iniiatorul si animatorul acestei campanii. n viziunea lui, literaii din Leningrad s-au abtut de la cerinele realismului socialist, si, a supus criticii mai multe opere literare. Astfel, scriitorul Mihail Zoscenko, poetesa Ana Ahmatova au fost exclusi din Uniunea Scriitorilor. Scopul ofensivei lui Jdanov era de a supune intelectualitatea, de a o pune n serviciul statului totalitar. Au fost atacai apoi regizorii, compozitorii care nu respectau politica partidului. Urmtoarea campanie a aparatului represiv a fost ndreptat mpotriva evreilor. n timpul rzboiului, Stalin s-a folosit de serviciile Comitetului Evreesc Antifascist, care asigura susinerea internaional a U.R.S.S. din partea SUA. Dup rzboi, ns, evreii devin inta atacurilor, fiind nvinuii de activitate duntoare. Campania antisemit a contribuit la dizolvarea Comitetului susamintit,

iar presedintele lui, Solomon Losovski, a fost arestat si mpuscat. Printre cei arestai a fost 42 si soia lui V.Molotov, unul dintre apropiaii lui Stalin, care era evreic, fiind trimis n lagr. n anul 1948 a murit A. Jdanov, fiind inventat complotul medicilor-evrei, bnuii de trdare. Campania a atins apogeul n ultimul an de via a lui Stalin, 1952, cnd mai muli medici au fost arestai, torturai si condamnai. Stalin aprobase chiar un plan de deportare n mas a evreilor n Birobidjan, la nceputul anului 1953, dar moartea sa, la 5 martie 1953, a pus capt acestor intenii si a multor altor care existau n planurile despotului de la Kremlin. Ascensiunea la putere a lui Nichita Nrusciov. nceputul Dezgheului. Destinderea Dup moartea lui Stalin, la fel ca si dup moartea lui Lenin, ncepe o adevrat lupt pentru putere, nefiind desemnat un candidat oficial. Dintre cei care sperau s ajung n fruntea statului sovietic cel mai abil s-a dovedit a fi Nichita Hrusciov, care este ales primsecretar al P.C.U.S. n septembrie 1953. Represiunile nceteaz, ncepe o perioad de liberalizare a regimului totalitar. Un rol important l-a avut Congresul al XX-lea al partidului comunist din februarie 1956, n cadrul cruia, Nichita Hrusciov a prezentat, ntr-un cadru nchis, un raport n care critica cultul personalitii lui Stalin. Raportul prezenta n linii mari dimensiunile atrocitilor comise de Stalin si de echipa sa. Noul lider comunist, mpreun cu echipa sa, a promovat unele reforme n domeniul administraiei, economiei, culturii. Perioada hrusciovist este cunoscut drept perioada de dezghe n viaa spiritual. Desi sistemul administrativ nu a cedat definitiv, au fost nregistrate importante realizri n mai multe domenii ale culturii: au aprut noi publicaii, lucrri care ncercau s spun adevrul despre societatea sovietic. Nichita Hrusciov a fost un personaj controversat. Pe de o parte, a contribuit la declansarea criticii regimului stalinist, a scos la iveal unele fapte din acea perioad, pe de alt parte, a rmas produsul sistemului, el nsusi fiind de multe ori autorul unor decizii specifice regimului. A comis o

serie de greseli att n politica intern ct si cea extern, cum a fost si cazul crizei rachetelor din Cuba. Perioada de dezghe s-a caracterizat si printr-un progres impresionant al stiinei: lansarea primului satelit artificial (1957), a primei nave spaiale cu un cosmonaut la bord, Iurii Gagarin (12 aprilie 1961). nlturarea lui Hrusciov si ascensiunea lui Leonid Brejnev. Epoca stagnrii n octombrie 1964, Hrusciov a fost nlturat din funcie de o echip n frunte cu Leonid Brejnev, alctuit dintre cei care se nu erau de acord cu ritmul reformelor, unui chiar erau mpotriva lor. Astfel, epoca reformelor economice iniiate de Hrusciov, a fost urmat de asa-numita epoca stagnrii, termen atribuit de Mihail Gorbaciov, perioadei brejneviste. Aceast perioad, care a durat aproape 20 de ani, a nregistrat rezultate dezastruoase n diverse domenii: economie supracentralizat, neeficace, costisitoare, ntrirea sistemului administrativ de comand, cresterea aparatului birocratic (la mijlocul anilor 80 era alctuit din 18,5 mln de oameni). n perioada lui Brejnev se creaz condiii favorabile pentru dezvoltarea crimei organizate, de multe ori tolerat si sprijinit de nomenclatur, casta privilegiat a societii sovietice. Au fost ignorate nevoile sociale ale cetenilor, fapt ce a contribuit la scderea nivelului de trai al populaiei, ndoctrinat cu lozinci si sloganuri enunate de conducerea comunist, promisiuni de cele mai multe ori irealizabile. Au fost interzise orice manifestare de nesupunere, pe de o parte, se dezvolt fenomenul disidenilor, pe de alt parte, se practica pe larg asa-numitul proces de reeducare a celor ce se opuneau regimului. n domeniul politicii externe, ncepnd din anul 1968, se manifest asanumita Doctrin Brejnev dreptul URSS de a interveni n orice moment acolo unde era ameninat socialismul, ceea ce s-a produs n cazul Cehoslovaciei n 1968, n Afganistan n 1979. Politica extern sovietic n anii 70, nceputul anilor 80 s-a dovedit a fi de multe ori ineficient, necompetent, ea devenise sfera de activitate a nomenclaturii, promovarea ei se facea n interesele castei nu a statului. Intervenia trupelor sovietice n Afganistan a contribuit si mai mult la reducerea prestigiului

43 Uniunii Sovieice n plan internaional. Pe de alt parte, Uniunea Sovietic s-a lsat antrenat ntr-o curs a narmrilor fr precedent n istorie, care si-a pus amprenta asupra politicii interne, ceea mai mare parte a economiei fiind subordonat domeniului militar. Cu o economie care stagna era dificil s faci fa ritmurilor impuse de statele occidentale, mai ales din cauza nivelului sczut al tehnologiei, caracterului extensiv al industriei. De asemenea, n Uniunea Sovietic n perioada stagnrii, existau numeroase probleme naionale, inute ntr-o stare latent care vor exploada n viitorul apropiat. La nceputul anilor 80, economia, ntreaga societate sovietic se afla n pragul unui colaps, care mai trziu va contribui la destrmarea statului sovietic. Dup decesul lui Leonid Brejnev, survenit la 10 noiembrie 1982, n funcia de secretar general al P.C.U.S. a fost ales Iurii Andropov, fost sef al K.G.B.-ului. Constient de necesitatea reformrii sistemului, el a ncercat s realizeze unele reforme, dar n-a reusit s le duc pn la capt, decednd la 9 februarie 1984. Andropov a fost cel ce a sprijinit ascensiunea lui Mihail Gorbaciov, ce avea s devin, la 11 martie 1985, secretar general al P.C.U.S., dup decesul altui reprezentant al gerontocraiei, Konstantin Cernenko. 11. Dezintegrarea U.R.S.S. Obiective - Examinarea cauzelor ce au dus la lansarea politicii reformatoare de ctre M.Gorbaciov. - De a urmri impactul procesului reformator asupra politicii externe si a relaiilor internaionale - Elucidarea aspectelor negative care au influenat procesul reformator. - De a cerceta cauzele ce au dus la dezintegrarea URSS. Cuvintecheie : Mihail Gorbaciov, perestroika, glasnosti ; problema naional ; Eduard Sevarnadze ; politica extern, forele conservatoare ; puciul din august ; dezintegrarea URSS, CSI. URSS n anii 1985-1991. Politica reformatoare a lui M.S.Gorbaciov perestroika si glasnosti La 11 martie 1985, la Moscova se instaleaz o nou conducere, animat de idei reformatoare, sub egida lui Mihail Gorbaciov. La plenara din aprilie 1985 a Comitetului Central a P.C.U.S.,

Mihail Gorbaciov a prezentat principiile politicii pe care inteniona s o realizeze n Uniunea Sovietic. Politica promovat de noua conducere s-a numit restructurare sau perestroika. n viziunea lui Gorbaciov, sistemul sovietic deviase de la teoria leninist si avea nevoie de o o restructurare pe baza reformelor ce trebuiau realizate n domeniul politic, economic si social. Obiectivul restructurrii era demolarea consecinelor epocii stagnriiepoca brejnevist -, pe care le mostenise, la rndul su din perioada stalinist. O component important a politicii de restructurare a fost transparena sau libertatea presei si lichidarea cenzurii (glasnosti-ul) care au permis elucidarea problemelor blocate sau nerezolvate timp de decenii (n deosebi cele naionale). Mihail Gorbaciov, mpreun cu echipa sa, a realizat unele reforme menite s revigoreze economia si societatea. La Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S., desfsurat ntre 25 februarie si 6 martie 1986, Mihail Gorbaciov a prezentat principale teze ale poziiei sale, atacnd epoca Brejnev, denumit era stagnrii, condamnnd rzboiul din Afganistan, care era o ran sngernd a U.R.S.S., propunnd restructurarea sistemului pe calea reformelor, ce trebuiau realizate de sus n jos. Cadrul instituional s-a dovedit ns incapabil s reziste frustrrilor acumulate ale diferitelor grupuri, mai ales datorit costurilor reformei nsesi. Deosebit de virulente au fost problemele naionale - problema enclavei armene din Karabahul de munte din Azerbaidjan, cea a ttarilor din Crimeea, relaiile dintre populaia majoritar a republicilor unionale si minoriti, 44 esecurile politicii de rusificare. Statele Baltice au fost primele care si-au revendicat independena. n 1989-1991 Uniunea Sovietic a fost cuprins de o criz profund. Remarcabile au fost rezultatele perestroikii n domeniul politicii externe. La 2 iulie 1985, n postul de ministru de externe a fost numit Eduard Sevarnadze, n locul lui Andrei Gromko. mpreun cu Mihail Gorbaciov au reusit s revoluioneze practic politica extern sovietic, beneficiind de un imens capital de simpatie n ntreaga lume. Gorbaciov a iniiat o nou gndire

politic, bazat pe cteva componente: politica extern nu mai trebuia gndit si condus prin prisma factorului ideologic; confruntarea dintre cele dou puteri, URSS si SUA era neproductiv iar puterea militar nu garanta automat securitatea; statul sovietic trebuia s-si revizuiasc obiectivele n domeniul politicii externe. ntre 19 si 21 noiembrie 1985 avea loc prima ntlnire a lui Gorbaciov cu Ronald Reagan, presedintele SUA. n perioada 7-10 decembrie 1987, se desfsoar prima vizit a lui Gorbaciov n Statele Unite, ce s-a transformat ntr-un imens succes personal al liderului reformist. Asumndu-si cele convenite n discuiile cu Reagan, Gorbaciov va semna la 14 aprilie 1989 documentele ce puneau capt rzboiului din Afganistan, iar la 15 februarie 1989, ultimele trupe sovietice prsesc aceast ar. Gorbaciov a contribuit la normalizarea relaiilor cu China, dup vizita efectuat la Beijing ntre 15 si 19 mai 1989. La 6 iulie 1989, Gorbaciov ntr-un discurs inut la Consiliul Europei de la Strasbourg, afirm c Uniunea Sovietic nu se va opune reformelor din Europa de Est. Semnalul dat la Strasbourg a fost receptat si n statele estice, nu numai n mediile apusene. n toamna anului 89, ntreg lagrul socialist a fost afectat de un val de schimbri. La 7 octombrie 1989, n timpul vizitei n Germania, la Berlin, Gorbaciov avea s declare viaa i pedepseste pe cei care rmn n urm. Efectul a fost schimbarea lui Erich Honecher cu Egon Krenz, la 18 octombrie. La 9 noiembrie 1989, a fost drmat Zidul Berlinului, moment care a fost perceput ca un preludiu al nlturrii comunismului n Europa. La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, a avut loc ntlnirea dintre Mihail Gorbaciov si George Bush, la care liderul sovietic a declarat c nu va folosi fora pentru meninerea regimurilor comuniste din Europa estic. O semnificaie aparte a avut cderea regimului lui Nicolae Ceausescu, la 22 decembrie 1989 si executarea dictatorului. Problema unificrii Germaniei a fost un test decesiv al noului raport de fore si al faptului c rzboiul rece se sfrsise. La 8 februarie 1990 secretarul de stat, James Baker, vizita Moscova si propunea negocieri pentru unificarea Germaniei n formula doi plus patru, adic cele dou

Germanii, Statele Unite, Uniunea Sovietic, Marea Britanie si Frana. La 12 septembrie, la Moscova a fost semnat tratatul care consfinea reunificarea pe cale pasnic a Germaniei. Ceremonia oficial s-a desfsurat la 3 octombrie la Berlin. La 31 martie 1991, a fost dizolvat oficial Tratatul de la Varsovia. Puciul din august 1991 si dezintegrarea U.R.S.S. Valul schimbrilor a afectat ntregul spaiu sovietic. Sfrsitul Uniunii Sovietice va fi unul dramatic. La 21 august 1991, la Moscova, un grup de conservatori ce se opuneau procesului reformelor, au realizat un puci pentru al nltura pe Gorbaciov, care ns a esuat. Puciul a ntrit poziia lui Boris Eln, presedintele Republicii Sovietice Federative Ruse, n calitate de lider al forelor reformatoare, si a subrezit poziia lui Gorbaciov. Demersurile disperate ale lui Gorbaciov de a transforma Uniunea Sovietic n Uniunea Statelor Suverane, de a organiza noi alegeri, pentru a salva puterea centrului s-au soldat cu un esec. Republicile unionale si-au declarat independena dup august 1991. La 8 decembrie 1991, lng Minsk, presedinii Rusiei, Ucrainei si Bielorusiei au declarat dizolvarea Uniunii Sovietice si formarea Comunitii Statelor Independente (C.S.I.). Ulterior, la 21-22 decembrie, la Alma-Ata, 11 reprezentani ai fostelor republici unionale sovietice aderau la C.S.I. La ntlnire n-au participat reprezentanii Estoniei, Letoniei, Lituaniei si Georgiei, care pledau pentru independen. n aceste condiii, la 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona din postul de presedinte al unui stat 45 care de facto nu mai exista. Uniunea Sovietic si-a ncetat oficial existena la 31 decembrie 1991, la 69 de ani de la constituire. 12. Schimbarea regimurilor politice si transformrile economice din statele Europei de Rsrit (1989-1991) Declansarea, dup 1987, de ctre Mihail Gorbaciov a unui proces complex de restructurare a regimului comunist din U.R.S.S. a marcat nceputul unor transformri radicale n interiorul societilor din acest spaiu. Polonia

Polonia a fost prima ar unde s-a nfptuit o revoluie anticomunist. n anii 80, ara este cuprins de o lung criz social care era de fapt un conflict ntre putere si clasa muncitoare. n vara anului 1980, santierile navale din Gdansk sunt cuprinse de un val de greve. A fost nfiinat primul sindicat liber Solidaritatea (Solidarnosti) n frunte cu liderul Lech Walesa. Guvernul, pentru a menine controlul asupra situaiei din ar, a introdus n decembrie 1981 starea excepional. n funcia de prim-ministru a fost numit generalul Woljceich Jaruzelski. Sunt realizate o serie de reforme economice care prevedeau trecerea intreprinderilor la autonomie, autoconducere si autofinanare. SUA si alte state occidentale declansez o blocad economic Poloniei. Perioada 1986-1989 este caracterizat de stagnarea economiei, cresterea deficitului bugetar, cresterea inflaiei. Alegerile parlamentare din iunie 1989 au demonstrat slbirea poziiei partidului comunist. n august 1989 a fost format guvernul n frunte cu Tadeusz Mazowiecki, membru al sindicatului Solidaritatea. Astfel, dominarea de peste 40 de ani a vieii poltice de partidul comunist a ncetat. Guvernul a propus un program de restructurare a economiei, orientat spre economia de pia, numit terapia de soc. A fost inlturat controlul asupra preurilor, a nceput privatizarea proprietii statului, au fost premise investiiile strine. Treptat s-a stabilizat piaa. n anii 1991-1992 SUA au renunat la 70 % din datoria extern a Poloniei iar Clubul de la Paris la 50 % si R.F.G. la 50 %. n decembrie 1990, W. Jaruzelsky a demisionat, presedinte fiind ales Lech Walesa. n urmtorii ani, n Polonia este promovat o politic de modernizare a agriculturii, continu privatizarea sectorului de stat, sunt luate unele msuri pentru a limita influena strin n domeniul economic. n paralel, apar si unele dificulti: scaderea nivelului de trai; creste numrul somerilor (1992 2 milioane), se resimte lipsa programelor sociale. Ungaria Ungaria a fost cuprins la sfrsitul anilor 80 de o profund criz economic. Conducerea rii era preocupat de cutarea cilor de iesire din criz. n aceste condiii s-a consolidat pozia

opoziiei care si intensific critica la adresa conducerii rii. Opoziia se pronun pentru revizuirea aprecierii evenimentelor din anul 1956 din Ungaria. Unii membri ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (P.M.S.U.), de sorginte marxist-leninist, au nceput s prseasc partidul. n februarie 1989, P.M.S.U. a renunat la monopolul asupra puterii, ar n octombrie are loc ultimul Congres. Pentru a rmne n viaa politic, partidul si-a schimbat denumirea n Partidul Socialist Ungar. n ianuarie 1990 n Ungaria existau deja circa 20 de partide politice. La 23 octombrie 1989 a fost schimbat denumirea rii n Republica Ungaria. ntre 23 martie si 4 aprilie 1990 au loc primele alegeri libere dup anul 1945. Au nvins reprezentanii a trei formaiuni politice - Aliana Democrailor Liberi, Forumul Democratic si P.S.U.. Cele mai multe voturi au fost obinute de Forumul Democratic, care se pronuna pentru constituirea statului de drept, pentru autoconducere democratic, privatizare, trecerea la economia de pia. Liderul Forumului Democratic, Josef Antall, a fost numit n funcia de primministru. A fost constituit un guvern de coaliie. n august 1991 Arpad Gonsz a fots ales presedinte al Ungariei. Cehoslovacia 46 n Cehoslovacia n anii 1988-1989 forele anticomuniste au nteit critica la adresa regimului comunist. Opoziia era organizat n jurul grupului Carta 77, care cerea comunistilor s cedeze monopolul asupra puterii ;i s permit alegeri democratice. n noiembrie 1989, la Praga are loc o demonstraie a studenilor. La iniiativa membrilor Cartei 77 a fost constituit Forumul studenesc. Data de 17 noiembrie 1989 a marcat nceputul revoluiei de catifea, declansat de ctre studeni, la care s-au alturat si muncitorii. La sfrsitul lunii noiembrie 1989, Parlamentul Federal a nlturat articolul din Constituie ce consacra rolul conductor al partidului comunist. La 29 decembrie 1989 a fost ales n mod democratic n calitate de presedinte cunoscutul dizident, Vaslav Havel, autorul Cartei 77. La 20 aprilie 1990 a fost adoptat noua denumire a rii Republica Federal Ceh si

Slovac. n continuare va lua amploare curentul de separare a celor dou republici. n Slovacia, care era mai slab dezvoltat din punct de vedere economic, n timpul alegerilor din iunie 1992 se creaz o Miscare pentru o Slovacie independent. n iulie 1992 Consiliul Naional Slovac (Parlamentul) a adoptat o decizie cu privire la suveranitatea republicii. Decizia de separare a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1993. Bulgaria n Bulgaria din 1954 pn n 1989 la conducerea rii s-a aflat Todor Jivkov, primul secretar la C.C. al PCB. Criza economic si tensiunile entice au intensificat nemulumirea fa de regimul Jivkov, nu doar n cadrul societii, ci si n cel al conducerii partidului comunist. n Bulgaria, la fel ca si n celelate ri ale blocului socialist, dup 1987 s-a nfiripat o miscare dizident. Mocova i-a sprijinit pe reformatorii din cadrul Partidului Comunist Bulgar, care au decis c era necesar o schimbare si c Todor Jivkov, care de 35 de ani se afla n fruntea partidului, trebuia s renune la prerogativele sale. La 10 noiembrie 1989, acesta a fost nevoit s-si prezinte demisia din funcia de secretar general al P.C.B. Iniial, noul lider comunist bulgar, Petr Maldenov, s-a orientat spre o politic de restructurare de tip gorbaciovist, fr a repune n discuie soarta socialismului. Sub presiunea maselor, comunistii au fost obligai s-si reformuleze poziiile. La sfrsitul lui ianuarie 1990 Congresul extraordinar al P.C.B. a decis schimbarea denumirii partidului, care devine Socialist, precum si separarea funciilor de stat si de partid. Petr Mladenov a devenit sef de stat, iar Andrei Lukanov, premier. n iunie 1990 au fost organizate alegeri parlamentare care au demonstrat polarizarea electoratului. Opoziia era raliat n jurul Uniunii Forelor Democratice (U.F.D.), o organizaie cadru constituit din miscri si asociaii fidele pluralismului si democraiei. Alegerile parlamentare au fost cstigate de Partidul Socialist, care obine 52,7 % din voturi, fa de 36,2 % ale opoziiei. Reprezentanii U.F.D. si o parte din populaie au respins rezultatele alegerilor (desi erau

recunoscute de observatorii strini), declansnd o grev general n Sofia. Presedintele Petr Maladenov este obligat s-si prezinte demisia. Noul presedinte este desemnat n persoana liderului opoziiei, Jelio Jelev, primul sef de stat necomunist al Bulgariei, dup abdicarea regelui Simeon al II-lea n 1946. La sfrsitul lunii decembrie 1990 a fost format primul guvern de coaliie, n frunte cu independentul Dimitr Popov. n componena guvernului au intrat reprezentani ai P.S.B., U.F.D., Uniunii Populare Agrariene, precum si civa independeni. n vara anului 1991 are loc scindarea U.F.D. Speculaiile, greva parlamentar, scandalurile politice au izbutit, n plan secundar, s curee si s consolideze rndurile U.F.D., care a reusit s cstige alegerile parlamentare din octombrie 1991. Acest scrutin a schimbat harta politic a Bulgariei postcomunist. Victoria la limit a opoziiei la alegerile parlamentare din octombrie 1991 reprezint un punct de rscruce n istoria contemporan a Bulgariei. Fostii comunisti pierd majoritatea absolut pe care au avut-o n Marea Adunare Naional. n parlament U.F.D. dispunea de 110 locuri, din 240, de aceia s-a impus gsirea unei forme de colaborare cu reprezentanii partidului minoritii turce - Miscarea pentru Drepturi si Libertate. 47 Noul Guvern va fi condus de presedintele U.F.D., Filip Dimitrov. Au fost operate schimbri de personal n principalele instituii ale statului, precum Ministerul de Interne si cel de Externe. De asemenea, au fost adoptate o serie de legi prin care fostilor nomenclaturisti li se unterzicea, pe o anumit perioad, anumite drepturi civile. La trei luni dup alegerile parlamentare au urmat cele prezideniale, unde reprezentantul U.F.D., Jelio Jelev, a reusit s cstige prin balotaj, scrutinul prezidenial si s devin primul presedinte ales din istoria rii. Iugoslavia Destrmrea statului iugoslav are loc n perioada 1989-1992. n Iugoslavia schimbarea regimului politic s-a produs ntr-un mod deosebit: dup moartea lui Tito (1980), edificul construit de acesta s-a prubusit ncetul cu ncetul. S-au intensificat tensiunile ntre naionaliti, iar

conducerea central de la Belgrad nu a reusit s gsesc soluii viabile pentru lichidarea crizei n care se afla societatea iugoslav. Deosebirile dintre republici s-au meninut n continuare, fapt ce a contribuit la amplificarea nemulumirilor. Constituia din 1974, pe care se ntemeia sistemul politic iugoslav, ce presupunea soluionarea tuturor problemelor pe calea nelegerilor reciproce, nu reusea s rezolve probleme cu care se confrunta federaia. Armistiiul a nceput s se destrame n Kosovo, unde albanezii au reusit s transforme regiunea ntr-o republic autonom n cadrul federaiei n 1980. Nemulumiri sunt nregistrate si n alte republici, populaia exprimndu-si dezacordul n privina dominaiei srbe n structurile puterii centrale si n armat. n februarie 1989, n regiunea Kosovo sunt aduse trupe pentru a suprima miscarea albanezilor, care pledau pentru respectarea drepturilor consfinite n Constituie. Conducerea de la Belgrad a anun preluarea responsabilitilor referitoare la securitatea provinciei, iar la 26 iunie este suspendat adunarea din Kosovo, puterea fiind preluat de ctre cea din Serbia. La 5 iulie 1989 este votat dizolvarea adunrii, noua constituie srb din septembrie 1989 confirmnd ncorporarea celor dou regiuni autonome Kosovo si Vojvodina - n cadrul Serbiei. Albanezii au refuzat s accepte legitimitatea acestei Constituii. Amestecul Serbiei a declansat, pe de o parte, un val de nemulumiri fa de hegemonia srb, pe de alt parte, a creat permizele unei confruntri dintre subiectele federaiei. n septembrie 1989, la Ljubljana, Adunarea Sloven a declarat suveranitatea republicii, proclamndu-si dreptul de a se separa de federaie, fapt ce implic un rzboi economic ntre Serbia si Slovenia. Anul 1990 este anul decesiv pentru destrmarea unitii statale a Iugoslaviei. Delegaia sloven se retrage de la Congresul Ligii comunistilor iugoslavi, nefiind acceptat propunerea lor privind independena partidelor membre ale Ligii. Alegerile din decembrie 1990 din republicile componente ale Iugoslaviei reflect ntr-un fel situaia din ar. La Belgrad, alegerile au fost cstigate de Slobodan Milosevici, un adept declarat al Serbiei Mari, lider al Partidului Socialist. El

se opune accesului croatului Stipe Mesic la presedinia colectiv a Iugoslaviei n iunie 1991, fapt ce a contribuit la retragerea Sloveniei si Croaiei din componena federaiei. La 25 iunie 1991, adunrile Croaiei si Sloveniei si-au declarat independena deplin. Armata federal, singura for care mai era capabil s menin unitatea federaiei, a intrat n aciune. Este atacat iniial Slovenia, apoi Croaia, unde au loc lupte crncene, n jurul orasului Vukovar. Operaiunea se ncheie prin semnarea unui armistiiu, care prevedea retragerea tuturor unitilor armatei federale iugoslave din Slovenia pn la 26 octombrie 1991. La 15 ianuarie 1992, independena Sloveniei si Croaiei este recunoscut de statele Uniunii Europene, la 22 mai cele dou ri sunt admise n ONU. Slovenia la 14 mai 1993 a fost admis n Consiliul Europei. Croaia se confrunt, la rndul ei, cu populaia srb care pleda pentru independen, fapt ce a dus la trimiterea de ctre ONU a forelor de meninere a pcii. Problema refugiailor din Bosnia si Heregovina (croai si musulmani) si situaia creat de srbi prin ocuparea unei treimi din teritoriul croat rmn n continuare n centrul vieii politice. La referendumul din 19-20 iunie 1993, din autoproclamata Republic Srb a Crainei, populaia se pronun pentru unirea acestei 48 regiuni cu alte regiuni populate de srbi din Bosnia si Heregovina si din celelalte state srbesti. Teritoriile administrate de srbi sunt separate de 14 000 de militari ONU de restul Croaiei. Integrarea acestor teritorii se va realiza abia n 1998, n urma medierii negociate de ONU. n Bosnia si Heregovin comunitatea musulman se pronun pentru o republic independent, cea srb pentru unirea teritoriilor cu Serbia, iar cea croat pentru alipirea la Croaia a regiunii cu populaie majoritar croat. Participanii la referendumul din 29 februarie si 1 martie 1992, boicotat de srbi, se pronun n favoarea unei Bosnii si Heregovine independente (99,4 %). Parlamentul de la Sarajevo proclama la 3 martie 1992, n absena reprezentanilor srbi, independena Republicii Bosnia si Heregovina, recunoscut la 6 aprilie 1992 de ctre Uniunea

European si admis la 22 mai 1992 n ONU. La rndul lor, srbii din Bosnia si Heregovina proclam la 7 aprilie o republic independent, iar populaia croat anun, la 3 iulie 1992, crearea unui stat croat independent n Sud-Vest. n aprilie 1992, izbucneste un rzboi civil ce va face n decurs de un an peste 50 000 mori, iar peste dou milioane de bosniaci sunt nevoii s prsesc vechile locuine. Dintre fostele republici iugoslave, Bosnia si Heregovina cunoaste dup proclamarea independenei n 1992, cel mai dureros si mai tragic destin. Rzboiul civil, care opune cele trei etnii, pustieste ara, determin masive deplasri de populaie si sute de mii de victime. ncercrile ONU si ale Uniunii Europene de a prezenta un plan de pace general acceptat, crearea unui stat federal compus din trei republici autonome: srb, musulman, croat, esueaz. Acordul de pace negociat la Dayton, SUA, si parafat la 14 decembrie 1995 la Paris, ncheie patru ani de sngeros rzboi civil si pune bazele Republicii Bosnia si Heregovina ca stat federal format din Federaia Bosniaco (Musulmana)-Croat (51 % din terit) si Republica Srb (49 %). Macedonia, o alt republic din componena statului federal, si-a proclamat suveranitatea la 25 ianuarie 1991. La 8 septembrie 1991 a fost organizat un referendum, boicotat de comunitatea srb si albanez, prin care populaia se pronun pentru o Macedonie independent. Republica Independent Macedonia a fost proclamat oficial la 15 septembrie 1991, dar a ntmpinat greuti n calea recunoasterii noului statut, datorit opoziiei Greciei, care considera inadmisibil uzurparea numelui de Macedonia, ce ar aparine istoriei sale. La 8 aprilie 1993, Macedonia a fost admis n ONU, sub numele de Fosta Republic Iugoslav a Macedoniei, iar la 17 octombrie 1995 devine membru al Consiliului Europei. Republica Muntenegru n 1990 a fost alturi de Serbia, pronunndu-se pentru meninerea structurii federale. La 12 februarie 1992 a fost semnat un acord ntre Serbia si Muntenegru, aprobat de parlamentele lor, prin care se proclam o nou etnitate statal Republica Federal Iugoslav la 27 aprilie 1992. Aceasta cuprindea Serbia, cu regiunea Kosovo si Vojevodina, si Republica

Muntenegru. 13. Sfrsitul rzboiului rece. Formarea unei lumi multipolare. Sfrsitul rzboiului rece Rzboiul rece s-a ncheiat prin dispariia unuia dintre cele dou centre de putere, si anume a Uniunii Sovietice si a blocului est-european. Confruntarea EstVest a fost una global, fapt ce a dus la extinderea ei asupra tuturor raporturilor dintre cele dou tabere, iar dipariia Estului ca centru de putere semnifica si prbusirea sistemului reprezentat de acesta n toate domeniile n care el se aflase n competiie cu blocul vestic. De altfel, nc la sfrsitul anilor 50, renumiii savani fizicieni Albert Einstein, S.Rasel, Fr.Joliot-Curie, n condiiile cnd arma nuclear si dovedise deja fora distructiv, au adresat un apel ctre popoarelor lumii referitor la acest pericol, insistnd asupra necesitii unor noi tratri a problemelor internaionale. Aceast preocupare a fost perceput drept debutul unei noi mentaliti politice n raporturile internaionale. n urmtorii treizeci de ani, ea a fost ignorat, dar actualitatea ei a fost dovedit la nceputul anilor 80, cnd s-a agravat brusc situaia internaional din Europa si n lume. Promovarea unei politici axate pe o asemenea 49 mentalitate devenit un imperativ al momentului. Au nceput s creasc rndul adepilor noii mentaliti att n Vest, ct si n Est. Numirea lui M.S.Gorbaciov, n fruntea P.C.U.S, n aprilie 1985, a dus la schimbarea concepiilor sovietice referitoare la tratatarea problemelor internaionale: tezele fundamentale ale noii mentaliti au fost puse la baza politicii externe sovietice. Astfel s-a produs o cotitur spre o nou reprezentare a relaiilor internaionale. Constient de pericolul pe care l comport cursa narmrilor nucleare, conducerea gorbaciovist a naintat un program concret de lichidare a armelor nucleare. Noua mentalitate politic n domeniul relaiilor internaionale se referea la flexibilitate tactic, nclinarea spre compromisuri reciproc acceptabile, orientarea nu spre confruntare, ci spre dialog si nelegere reciproc. Un produs al noii mentaliti politice a fost concepia Casei europene comune, elaborat de conducerea sovietic. Noua mentalitate politic n domeniul politicii externe a contribuit la demararea

proceselor democratice din rile Europei de Est de la sfrsitul anilor 80, nceputul anilor 90. Un loc aparte l ocup n acest sens distrugerea zidului Berlinului, ridicat n august 1961, n timpul rzboiului rece , fiind un simbol al separrii lagrului comunist de lumea democratic. Demolarea Zidului Berlinului n noiembrie 1989, apoi unirea celor dou Germanii au fost momentele majore ce au consemnat ncetarea confruntrii ntre cele dou tabere si, de facto, ncetarea rzboiului rece. Evenimentele ce au urmat se ncadreaz n acest context si trebuie percepute drept rezultate al sfrsitului confruntrii. Astfel, la 28 iunie 1991 a fost dizolvat CAER-ul, iar la 1 iulie a urmat dizolvarea Tratatului de la Varsovia. U.R.S.S. nceta s mai existe la 25 decembrie 1991, cnd Mihail Gorbaciov, ultimul ei presedinte, a demisionat. Succesoarea si mostenitoarea de facto a ei n relaiile internaionale va fi din acel moment Federaia Rus. n perioada rzboiului rece trile occidentale au fost sprijinite n procesul de statornicire si consolidare a regimurilor democratice de ctre Statele Unite ale Americii. Desi se confruntau si ele cu unele probleme referitoare la asigurarea drepturilor economice si sociale, n ansamblu, sistemele din statele occidentale s-au dovedit a fi viabile si eficiente n organizarea societii pe principii democratice. n contrast, regimul politic din U.R.S.S. a fost unul totalitar, iar rile esteuropene au cunoscut regimuri similare sub presiunea Moscovei. Dup depsirea rzboiului rece, lumea a devenit unipolar, evolund ns ctre multipolarism. Pe de o parte, pentru moment este o lume unipolar, deoarece exist o singur supraputere - Statele Unite ale Americii si o singur alian politico-militar Aliana NordAtlantic (NATO). Dar, n acelas timp, lumea se indreapt spre multipolarism. Exist n prezent trei centre de putere pe plan mondial, n mod concret - America de Nord (Statele Unite si Canada), Uniunea European si Japonia. Pe de alt parte, sunt si alte state care aspir la statutul de puteri globale - Federaia Rus si Republica Popular Chinez. Rusia, n perioada post- rzboi rece, strbate un traseu plin de dificulti, dar dispune de imense resurse materiale si sunt sanse ca, sub rezerva nfptuirii reformelor aflate n curs, peste 10-

15 ani s constituie una dintre economiile puternice pe plan mondial. Ea rmne o putere militar, n primul rnd nuclear, desi starea economiei sale afecteaz sistemul militar, dar, virtual, dispune de capaciti de creaie tehnico-militare de prim-ordin. n plus, Federaia Rus este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, poziie ce i permite s se pronune n toate marile probleme ale pcii si securitii internaionale. Aceast poziie a fost ntrit prin admiterea Rusiei n Grupul celor 7 ri puternic industrializate (SUA, Japonia, Marea Britanie, Frana, Germania, Italia, Canada), devenit astfel G. 8. Depsirea rzboiului rece a echivalat cu trecerea lumii de la o stare de echilibru bipolar la alta, dominat de un dezechilibru unipolar, fapt ce a dus la o asimetrie structural n raporturile de fore pe plan mondial. n zone ntinse a aprut un vid de putere, care poate fi considerat si un vid de securitate. n aceste condiii, s-au produs inevitabile realinieri de poziii ale statelor, redistribuiri de roluri si sfere de influene, n funcie de noile raporturi de fore. Astfel, statele din Europa Central, de Est si Sud-Est, care la nceputul rzboiului rece au intrat n orbita sovietic, au ajuns dup 50 ncheierea acestuia n sferele de influen a puterilor occidentale, n primul rnd ale Statelor Unite, dar si al statelor din cadrul Uniunii Europene. Actualele raporturi de fore consacr rolul unic (leadership) al Statelor Unite n afacerile mondiale. De altfel, acest obiectiv a fost urmrit de Washington de foarte mult timp. Semnificative sunt concluziile autorului american, Samuel Huntington: De aproape 200 de ani Statele Unite au ncercat s previn nasterea unei puteri dominante n Europa. De aproape 100 de ani ncepnd cu politica usilor deschisefa de China, au ncercat s fac acelasi lucru n Asia. Pentru a realiza aceste scopuri, Statele Unite au luptat n dou rzboaie mondiale si ntr-un rzboi rece mpotriva Germaniei imperiale si a celei naziste, a Japoniei imperiale, Uniunii Sovietice si Chinei comuniste. Acest interes american rmne si a fost reafirmat de presedinii Reagan si Bush. Integrarea european

Un parcurs deosebit a urmat n perioada post-rzboi rece si procesul integrrii europene. Prin semnarea la Luxemburg si Haga, la 17 si 28 februarie 1986, a Actului Unic European, s-au adus unele modificri ale Tratatului de la Roma, care prevedea realizarea unei Piee unice interne la data de 1 ianuarie 1993. A urmat semnarea Conveniei Schenghen ntre Frana, Germania si Benelux, care prevedea libera circulaie a persoanelor. Un eveniment de o semnificaie deosebit s-a produs la reuniunea la nivel nalt de la Maastricht din 9-10 decembrie 1991, unde a fost discutat problema uniunii politice a statelor Uniunii Europene, noua titulatur a Comunitii Economice ncepnd din acel moment. La 7 februarie 1993 a fost semnat Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht, care a intrat n vigoare ncepnd din 1 noiembrie 1993. Tratatul avea la baz trei piloni: Comunitile Europene, care permit instituiilor Uniunii s coordoneze politici comune n diverse domenii, avnd drept obiectiv principal coeziunea economic si social; politica extern si de securitate comun; cooperare poliieneasc si judiciar n materie penal. n anii urmtori sunt luate msuri importante pentru extinderea Uniunii Europene, fiind vizate in special rile din fostul bloc socialist si sovietic. La 2 octombrie 1997 a fost semnat Tratatul de la Amsterdam, care avea patru obiective principale: s plaseze ocuparea forei de munc si drepturile cetenilor n centrul ateniei Uniunii Europene; s suprime ultimile obstacole pentru libera circulaie a persoanelor si s consolideze securitatea; s permit Europei s-si consolideze poziia pe plan mondial; s eficientizeze arhitectura instituional a Uniunii n vederea viitoarei extinderi. n cadrul Consiliului European de la Luxemburg din 12-13 decembrie 1997 a fost lansat procesul de aderare a 10 state candidate din Europa Central si de Est si a Ciprului. A urmat aprobarea listei celor 11 ri participante la zona Euro de ctre Consiliul European de la Bruxelles, ncepnd din 1 ianuarie 1999. Tratatul de la Nisa a fost semnat de ctre Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene la 26 februarie 2001 si a intrat n vigoare la 1 februarie 2003, dup ce a fost

ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot n parlamentul naional, fie prin referendum. Tratatul de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, conine prevederi pentru a asigura o bun activitate instituional n momentul cnd Uniunea va avea aproape 30 de membri, nscriindu-se n viziunea unei reforme instituionale ale crei trei axe principale sunt: componena si modul de funcionare al instituiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri si consolidarea cooperrii ntre instituii. La 16 aprilie 2003, zece state au semnat Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceh, Slovacia, Slovenia si Ungaria iar un an mai trziu aceste ri au devenit membre ale Uniunii Europene. Bibliografie obligatorie Berstein, Serge, Milza, Istoria Europei, Vol. V, Iasi, Institutul European, 1998. 51 Pierre, Barber, John, Istoria Europei moderne, Bucuresti, Editura Lider, 1997 Lebrun, Franois, Charpentier, Jean, Istoria Europei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997 Gaillard Jean-Michel, Rowley Anthony Istoria continentului European. De la 1850 pn la sfrsitul secolului al XX-lea, Ed. Cartier, Chisinu, 2001. Onisoru Gheorghe Istorie contemporana universala din 1917 pana la 1945, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005. Onisoru Gheorghe Istoria contemporan universal dup 1945, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2004. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Calvocoressi, Peter, Europa de la Bismark la Gorbaciov, Iasi, Editura Polirom, 2003 Duverger, Maurice Europa de la Atlantic la delta Dunrii, Editura Omega pres, Bucuresti, 1991. Fontaine Andre, Istoria rzboiului rece, Editura Lider, Bucuresti, 1997. Graciov, Andrei, Naufragiul lui Gorbaciov, Adevrata istorie a destrmrii U.R.S.S., Editura Nemira, Bucuresti, 1995. Hobsbawm, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucuresti, 1994. Le Breton, Jean-Marie, Europa Central si Oriental ntre 1917 si 1990, Editura

Cavallioti, Bucuresti, 1996. Mougel, Francois-Charles, Europa de Nord n secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti, 2004. Mougel, Francois-Charles, Marea Britanie n secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti, 2003. Pipes, Richard, Scurt istorie a revoluiei ruse, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998. Rothschild, Josep, ntoarcerea la diversitate. Istoria politic a Europei Centrale si de Est dup al doilea rzboi mondial, Editura Antet, Bucuresti, 1997. Scurtu, Ioan (coord.), Structuri politice n Europa Central si de Sud-Est (1918-2001), Editura Fundaiei Culturale Romne, Bucuresti, 2003. Soulet, Jean-Francois Istoria comparat a statelor comuniste din 1945 pn n zilele noastre, Editura Polirom, Iasi, 1998.