P. 1
Polisemia si omonimia in limba romana

Polisemia si omonimia in limba romana

|Views: 366|Likes:
Published by Floare De Salcam
Lucrare de seminar la facultate, in anul I.
Lucrare de seminar la facultate, in anul I.

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Floare De Salcam on Dec 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/06/2015

pdf

text

original

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE LITERE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ

Polisemia şi omonimia

STUDENTĂ: ANUL I (2011-2012) GRUPA 101 ROMANĂ - ENGLEZĂ

Polisemia şi omonimia în limba română

Lucian. Bejan. Facultatea Toma. Silvestru. 12. cit. 2 3 de Litere. Sensul principal apare spontan în mintea vorbitorilor la rostirea unui cuvânt. Silvestru. cuvântul polisemie provine din grecescul polys "mult" şi semaino "arăt" şi desemnează însuşirea unui cuvânt sau a unei unităţi frazeologice de a avea mai multe sensuri. 1965. Aproximativ 80 % din lexicul activ al limbii este alcătuit din cuvinte polisemantice. Bucureşti.3 În cadrul cuvintelor polisemantice. 2009. Prin analiza componenţială. Exemplu: orb = persoană care nu vede .sensul secundar. 57-58. Doina Marta. sensurile pot fi complet diferite. p. Compendiu de limba română. Galaţi. este primul în ordinea importanţei..1 Polisemia Conform Dicţionarului enciclopedic român. Ion. Bucureşti. 809. Op. p. Pentru înţelegerea unui sens secundar este nevoie de un context. p.sensul primar. p. Limba română contemporană. Elena. Polisemantemele sunt cuvinte cu mai multe sensuri. orb = lipsit de discernământ . Lexicologie. Editura Fundaţiei România de Dicţionar enciclopedic român. sensurile sunt apropiate între ele. Chişu. 1 Toma. Cuvintele care apar în orice context cu aceeaşi semnificaţie se numesc monosemanteme. conţinutul semantic al unui cuvânt este divizat în constituenţi. iar cuvintele deosebit de încărcate de sensuri semantice poartă numele de pletoră semantică.4 Tipuri de sensuri în sfera cuvântului polisemantic: a) sens principal (de bază) / sens secundar.Unitatea centrală şi autonomă minimală a lexicului este cuvântul. 4 . 63. Mâine. Volumul III. Elena. Universitatea Dunărea de Jos. Lucian.2 Nu toate cuvintele pot fi însă polisemantice. 2007. Chişu. b) sens primar (etimologic) / sens derivat. Editura Politică. la pletora semantică. Ion. Trăsăturile semantice distinctive care separă sau apropie cuvintele din acelaşi câmp semantic se numesc seme.

Omonimele totale pot fi: 5 6 Dicţionar enciclopedic român. Este sens general sensul care poate apărea în orice stil funcţional. Ion. atunci când au toate formele identice şi aparţin aceleiaşi părţi de vorbire. cit. al Imbogăţirii semantice a vocabularului. Lucian. *** Polisemia este sursa şi rezultatul schimbărilor de sens.5 Ea diferă de polisemie prin faptul că omonimele nu au trăsături semantice (seme) comune şi. p. f) sens general / sens special.. cotul râului). Ca şi aceasta. pieptul dealului. de exemplu cuvântul RĂDĂCINĂ în lingvistică are diferit de sensul general al aceluiaşi cuvânt. .Prin sens primar se înţelege semnificaţia iniţială a cuvintelor de la care au derivat apoi sensurile ulterioare. Silvestru. din punctul acesta de vedere. la sensul figurat legătura se face prin intermediul altui sens. Volumul III. 64. 584. şi ca origine. c) sens propriu / sens figurat.în timp ce sensul special se utilizează doar pentru un domeniu. e) sens uzual / sens ocazional. p. Chişu. deci. Sensul propriu denumeşte în mod direct obiectul din realitate. nu sunt sensuri ale aceluiaşi cuvânt. uneori. omologul derivării morfematice. are caracter regulat şi iterativ (exemplu: piciorul muntelui. Omonimia Omonimele sunt cuvinte identice la nivelul formei şi al pronunţiei. Toma. Elena. d) sens liber de context / sens determinat contextual. Op. fiind.6 Omonimele pot fi: . ci cuvinte distincte. Exemplu: bancă1 „scaun lung“ – bancă2 „instituţie bancară“. dar diferite ca sens şi.totale.

dar se scriu diferit) şi omografele (cuvinte care se scriu la fel. Chişu. 2007. b) Intolerabile (sunt celelalte omonime totale. Universitatea Dunărea de Jos.a) Tolerabile (sunt omonimele totale care funcţionează în acelaşi dialect şi acelaşi limbaj (stil). Elena. Lexicologie. dar se pronunţă diferit). Doina Marta. dar în limitele aceluiaşi articol (pentru acelaşi cuvânt-intrare). Compendiu de limba română. . spre deosebire de omonime. Limba română contemporană. Exemplu: bor1 „metaloid aflat în sărurile acidului boric“ – bor2 „unul dintre borurile pălăriei“. când au câteva forme identice. dar în articole diferite. 2. întrucât pot fi deosebite unele de altele cu uşurinţă. Volumul III. Bucureşti. Ion. Op. care sunt înregistrate tot sub cifre. Tot aici intră şi omofonele (cuvinte care se pronunţă la fel. 7 Bejan. p. Bibliografie 1.. Exemplu: bucătărie1 „încăpere destinată pregătirii mâncării“ – bucătărie 2 „ocupaţia celor care pregătesc mâncarea“.parţiale sau pseudoomonime. Galaţi. Bejan. Doina Marta. Facultatea de Litere. Silvestru. de exemplu) prin înregistrarea diverselor sensuri sub cifre sau semne grafice diferite. cit. şi omonimele parţiale sunt omonime tolerabile. *** Polisemia este redată în dicţionare (DEX-ul. 17. Toma. Lucian. Bucureşti. 2009.7 Exemplu: dietă1 „regim alimentar“ – dietă2 „adunare legislativă în trecut“. 1965. Dicţionar enciclopedic român. 3. Editura Politică. . care constituie majoritatea. Editura Fundaţiei România de Mâine.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->