Dreptul comertului international

= ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica international. Obiect = raporturile juridice patrimoniale care au caracter de comercialitate si internationalitate.

Raportul juridic de drept al comertului international are:

Caracter patrimonial - prin excelenta -drepturile privind anumite atribute de identificare ale partcipantilor la aceste raporturi de dci care, in dreptul comun au caracter nepatrimonial, cand apartin unui subiect al raporturilor comerciale internationale dobandesc caracter patrimonial (firma, emblema, sediul comercial) -incalcarea acestor drepturi se apara printr-o actiune patrimoniala (actiunea in concurenta neloiala, actiunea in daune). 2. Caracter comercial Comercialitatea defineste raporturile care izvorasc din acte si fapte de comert, asa cum sunt definite de Codul Comercial. -pt a sti daca un rap jur are caracter comercial in relatiile internationale, trebuie cercetate normele sistemului de drept national aplicabile- lex causes, potrivit normelor de drept international privat. Pt caracterul civil sau comercial al unui contrac se va interoga lex contractus. 3. Caracter international - existenta unui/ mai multor elemnte de extraneitate a. Exista unele rap com care se nasc sub imperiul legilor nationale, consumandu-si intreaga lor viata juridica in interiorul tarii, cu toate ca sunt in legatura cu comertul exterior (marfa se produce in tara urmand sa fie exportata)/ b. Exista rap com carora li se adauga un element de extraneitate, dar nu devin astfel internationale (un strain cumpara o masina) c. Conventiile internationale, pt definirea caracterului international, au stabilit: - un criteriu subiectiv- partile ( persoane fizice sau juridice), sa aiba domiciliul/ sediul in strainatate juridic - un criteriu obiectiv- marfa/ lucrarea/ serviciul/ bunul care face obiectul raportului juridic sa se afle in tranzit international = sa treaca cel putin o frontiera. Criteriile sunt, in principiu, alternative, fiind suficient numai unul dintre ele pt a constata internationalitatea raportului juridic. d. Legea 105/1992 stipuleaza, in plus, de cele 2 criterii, stipuleaza resedinta pt persoanele fizice si fondul de comert pt persoanele juridice e. Exista caracter international si atunci cand incheierea, modificarea, executarea actului are loc in strainatate, sau daca prestatia caracteristica care face obiectul obligatiei se desfasoara in strainatate. f. Legea Uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporale stabileste ca elemente de extraneitate sediul partilor, miscarea obiectelor vandute, locul incheierii congtractului, locul predarii lucrului vandut.
1.

Principiile DCI
= acele idei calauzitoare in procesul elaborarii normelor juridice si aplicarii lor in raporturile comerciale si de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationale, care asigura concordantanormelor cu cerintele dezvoltarii obiective si echilibrate a acestor raporturi. -sunt prescriptiuni fundamentale care calauzesc crearea si aplicarea normelor juridice in acest domeniu si au ca rezultat asigurarea certitudinii in structurarea normelor de dci, fiind garantii contra imprevizibilitatii unor reglementari emise cu ignorarea cerintelor obiective ale dezvoltarii DCI. 1. Principiul libertatii comertului C. Montesquieu: nu este un drept acordat negustorilor de a face ce vor; aceasta ar insemna in adevar mai degrba robia lui. -ceea ce stanjeneste pe negustor nu inseamna ca stanjeneste si comertul

-5 coordonate: a. Nu de restrictii, ci de incurajari si stimulari avem trebuinta in comert (Xenophon). - Comertul trebuie incurajat, stimulat - Abatele de Saint Pierre combatea interdictia impusa unor grupuri sociale sa practice comertul b. Privilegiile exclusive trebuie eliminate - le intalnim la Viceregele de Goa, Honrius, Theodosius, etc. - in comert, fiecare tinde spre facilitati, insa pericolul apare atunci cand sunt acordate clientelar. - persoanele care primesc astfel de facilitati nu prezinta incredere=> comertul intra doar pe mainile unora, care nu il practica cu chibzuiala, ci spre a ruina pe altul. De asemenea, profitul nu se imparte firesc in acest caz, creandu-se o diferenta prea mare intre participantii la comert. c. Libertatea de a revinde pentru a castiga - este esential in comertul international sa se asigure aceasta libertate- profitul iese din vanzare, dar mai ales din revanzare - Vasile Boerescu atragea atentia ca Romania nu are industrie nationala si ca aceleasi materii ce noi trimitem in afara, le primim transformate si le cumparam mult mai scump decat daca s-ar fi fabricat in tara noastra. - cu cat elementele de schimb se inmultesc, cu atat comertul prospera - Obiectul vinderii si revinderii libere il constituie bunurile fiecarei natiuni, de aceea, trebuie avut in vedere ca o tara care exporta tot mai putine marfuri sau produse de consum decat importa, se echilibreaza pe socoteala ei, saracindu-se. - Libertatea de a revinde pt a castiga presupune: --dezvoltarea capacitatilor nationale pt ca printr-o industrie proprie sa se poata vinde nu doar materii prime, ci si produse finite; --un echilibru al balantei comerciale- exporturile sa depaseasca importurile; --imprumuturile externe sa se faca in scopul productiei si nu consumului banii investiti sa aduca profituri, nu pierderi. d. Politica monopolista intervine principiului liberatii comertului: - exemple de monopoluri- instituite in Anglia, Portugalia, Spania, Olanda, in teritoriile transformate in colonii - Efectele acestei politici sunt nocive pt consumatori (prof. Octavian Capatana): cresterea preturilor si scaderea calitatii; agentul economic monopolist fixeaza unilateral si discretionar pretul care ii convine, iar producatorul in cauza isi micsoreaza oferta, provocand o crestere artificiala a pretului. - In Romania, in 1989, s-a abolit monopolul de stat, iar prin Constitutie, persoanele fizice si juridice pot si subiecte de dreptul comertului international, daca au calitatea de comerciant. e. Necesitatea unui control prin mijloace financiar- bancare - Controlul activitatii de comert international, desfasurat de persoane fizice si juridice, apartine statului, prin mijloace financiar- bancare: existenta vamilor importul si exportul marfurilor in folosul statului, presupun perceperea unor taxe vamale, tot in folosul statului - Taxele vamale trebuie sa fie moderate; daca sunt prea mari -> cresterea pretului obiectelor-> micsorarea cererilor si a numarului cumparatorilor - Alte mijloace ale statului: taxe, impozite, licenta de import- export - Ion Ghica, privind circulatia marfurilor, a pledat o politiva fin- bancara cat mai liberala- liberul schimb (libre echange) - Dezvoltarea comertului duce automat la dezvoltarea economiei. 2. Principiul concurentei loiale = factor de progres economic Dintotdeauna concurenta a avut un rol hatarator: in dezvoltarea mestesugurilor, in inflorirea unor localitati, in dezvoltarea unor popoare si chiar regiuni ale lumii. -5 coordonate: a. Competitia pe piata intre cei care exercita activitati asemanatoare - a dus la perfectionare => progres economic => asigura prosperitatea natiunilor

- Istoria relatiilor dintre popoare are intre componentele sale majore istoria competitiei economice - Concurenta comerciala= o confruntare in acele domenii si sectoare in care diversitatea egentilor economici este permisa , dar nu si in acelea care sunt sustrase concurentei. - Se realizeaza prin mijloace economice; - Competitia este o cauza reala majora a cresterii economice reale, iar eliminarea ei prin mijloace administrative duce la reducerea/ disparitia valorilor. - Competitia= marfa de calitate, tehnologie de varf, pret competitiv pt concurenti dar atractiv pt clienti. Este opusul monopolismului. b. Domeniul concurentei comerciale internationale - exista piata la nivel regional ( UE) si piata la nivel mondial - Relatiile de competitie dintre diversii agenti economici vizeaza: -- atragerea de noi clienti, in conditiile mentinerii vechii clientele; -- cucerirea de noi piete pt desfacerea marfurilor, in scopul declarat; -- scopul declarat = realizarea unor profituri corespunzatoare - Forme ale concurentei : loiala, neleala, anticoncurentiala - Concurenta loiala se exercita in conformitate cu uzantele comerciale oneste (cu buna- credinta), profitul obtinut fiind licit. - Totalitatea normelor care reglementeaza concurenta licita Dreptul concurentei ori de cate mai multe persoane urmaresc, in activitatea lor economica, acelasi scop sau un scop asemanator exista concurenta. - Concurenta neleala are loc prin savarsirea de acte si fapte de comert contrare uzantelor cinstite, ceea ce impune reglementari restrictive in domeniu. - Clauza de neconcurenta inclusa in contract = debitorul se obliga, temporar, sa renunte la competitia pe piata intr-un anumit domeniu, sau la o alta interdictie privind concurenta-> Conventia anticoncurentiala, care se accepta numai cu respectarea principiilor liberatii comertului si a conventiilor, ordinii publice si bunelor moravuri. c. Garantie a dezvoltarii comertului international - Concurenta loiala exercita urmatoarele functii: --Functia de garantare a desfasuratii economiei de piata -- Functia de facilitare a liberei circulatii a marfurilor, capitularilor, serviciilor si persoanelor -- Functia de stimulare a initiativei participantilor la schimburile comertului international - Concurenta = garantie si conditie a dezvolatarii relatiilor comerciale, a crsterii economice regionale si mondiale - Aceste principii sunt criterii de orientare a reglementarilor nationale si internationale pt asigurarea: --libertatii de acces pe piata; --libertatii cererii si ofertei; -- libertatii economice; --prevenirii si reprimarii actelor anticoncurentiale; --repararii prejudiciilor izvorate dijn abuzul de libertate in schimburile comerciale internationale. d. Rolul concurentei in fixarea unui pret just al marfurilor - Este necesar ca natiunile care exporta marfurile sa se concureze unele pe altele, pt ca marfurile pe care le exporta sa fie intotdeauna ieftine. (siguranta exporturilor, stabilitatea taxelor vamale, etc.) - Acest principiu sustine obtinerea unor beneficii proportionale cu aportul calitatic si cantitativ al participantilor la aceste raporturi - Acest principiu duce la acceptarea produselor considerate acceptabile calitativ si la respingerea celor coinsiderate necorespunzatoare pe piata internationala - Are rol in organizarea proceselor de producere a marfurilor pt o piata internationala tot mai exigenta. e. Concurenta neloiala = orice act/ fapt contrar uzantelor necinstite in activitatea comerciala internationala - Se caracterizeaza prin: -- folosirea unor mijloace reprobabile in activitatea comerciala -- savarsirea unor acte discutabile in atragerea clientelei. - Romania este membra a Uniunii de la Paris-> societatile comerciale romane au drept la tratament national si unionist pe intreg teritoriul UE, iar strainii unionisti au acelasi drept in Romania. Tarile Uniunii sunt obligate sa asigure cetatenilor tarilor acestora protectie efectiva impotriva concurentei neloiale.

-Conventia de la Paris a Uniunii (1883) defineste faptele si actele de concurenta neloiala: orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite in materie industriala sau comerciala - In plus, doctrina adauga: --substituirea produselor; --dezorganizarea interna a intreprinderii; --dezorganizarea generala a pietei. - Principiul concurentei loiale, prin reglementarile adoptate vieaza si productia producatorilor si consumatorilor de acte si fapte ilicite in acest domeniu: -pretul de dumping/ subventionat; - exportul la preturi sub nivelul pietei interne. Guvernul a luat masuri in acest sens- Hot de Guv 228/ 1992. Un produs este considerat a face obiectul dumpingului atunci cand pretul sau de export catre Romania este inferior valorii nominale a unui produs similar sau direct concurent. Astfel s-au introdus: taxa anti-dumping si taxe compensatorii; suprataxe sau restrictii cantitative la import (cand exista import al unor produse in cantitati sau de natura sa prejudicieze grav producatorii nationali). Aceste masuri sunt garantii pt respectarea principiului concurentei loiale. 3. Principiul egalitatii juridice a partilor -3 coordonate: a. Vointa partilor - Exprimata liber. Actele si faptele de comert ce se concretizeaza in initiative, optiuni si decizii cu privire la circulatia marfurilor si serviciilor implica neaparat vointa partilor, fiind acte de voiinta. - Intentia de a realiza profit (beneficii) presupune un grad inalt de raspundere. - Sansele si riscurile trebuie analizate si evaluate inainte de incheierea unui act de comert international. Trebuie cunoscuta situatia de fapt si de drept. - Autonomia de vointa a partilor in negocierea, incheierea si derularea contractelor de comert international presupune ca vointa neexpres manifestata si care nu rezulta din continutul contractului este prezumata. b. De jure gestionis - Raporturile ce iau nastere intre agentii economici, din diferite state in calitate de participanti la comertul international, sunt raporturi de jure gestionis = de pe o pozitie de egalitate juridica. - Cand statul este implicat intr-un contract de comert international sau intr-un litigiu contractual de acest fel, actiunea lui este de jure gestionis si nu de domeniul jure imperii. - Cand statul actioneaza de jure imperii (de putere suverana), in realizarea politicii comerciale, financiarvalutare, vamale, etc., se stabileste o relatie de subordonare a persoanelor fizice si juridice straine: raporturi de drept financiar, administrativ, sa., nu comercial- tin de dr public, nu privat. c. Principiu si metoda de reglementare - Egalitatea partilor demonstreaza ca dreptul comertului international apartine dreptului privat - Egalitatea partilor = metoda de reglementare- Legea Model asupra Arbitrajului Comertului International stipuleaza egelitatea de tratament a partilor. Ca metoda de reglementare, DCI se incadreaza cu ptreponderenta in domeniile dreptului privat. - Acest principiu orienteaza normele emise in domeniu si procesul aplicarii lor. Principiul libertatii conventiilor - Raporturile juridice de DCI se concretizeaza in contracte si titluri de valoare. Limitele acestora sunt guvernate de principiul libertatii conventiilor. -3 coordonate: a. Conventiile legal facute au putere de lege ( Codul Civil) - Fiecare subiect se obliga numai la ceea ce accepta ca fiind in interesul lui si numai in masura in care doreste= regula generala; fiecare are dreptul sa-si aleaga cocontractantul, sa negocieze, sa stipuleze clauze, etc. - Unii participanti specializati in diferite domenii (burse, porturi, etc.) urmeaza practici si obiceiuri comune, nu doar intre ei, ci si cu tertii. - Se tinde sa se apeleze la tehnici de contractare (electronice de ex), deoarece faciliteaza exercitarea libertatii contractuale a tuturor participantilor la raporturile comerciale internationale. b. Conceptia subiectiva si conceptia obiectiva - Partile pot stabili legea aplicabila conventiei lor, fapt ce le este permis de legea forului-> autonomia derivata-> libertatea conventiilor apare ca o autonomie derivata si nu primordiala.
4.

- Conceptia subiectiva: principalul izvor al drepturilor si obligatiilor negociate si stipulate in contract= acordul de vointa - Conceptia obiectiva: principalul izvor al dr si oblig negociate si stipulate in contract= legea Acestea sunt tendinte de absolutizare, insa, este necesar ca intre acordul de vointa sa lege sa existe concordanta. In temeiul clauzei electio iuris, partile pot stabili legea contractului lor- Lg 105/1992- partile nu au de ales intre lege, echitate si lex mercatoria universalis (uzantele practicate in CI). c. Lex voluntatis - formulat de Dumoulin, care a urmarit sa asigure un regim unic unor bunuri, indiferent unde erau situate - In DCI, partile pot alege legea care sa le carmuiasca cerintele de fond si efectele contractului - Lex voluntatis = norma conflictuala fundamentala; este comuna cu cele mai multe sisteme de drept privat si reprezinta un element de uniformitate: --contractele CI sunt supuse legii alese prin consens de catre parti; --conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul; --conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea autorului sau. 5. Principiul bunei-credinte - 3 coordonate: a. Conventiile trebuie executate cu buna-credinta - Comisia Natiunilor Unite pt Dreptul Comertului International a considerat ca, privind buna-credinta, trebuie nu doar sa fie stipulata in texte, ci, indeosebi, trebuie adoptate unele masuri de aplicare in: --momentul incheierii contractelor; --derularea acestora; --predarea marfii sau efectuarea serviciilor la nivelul cantitativ si calitativ convenit. - Codul Civil Roman: Conventiile trebuie respectate cu buna-credinta- art 970 - Codul Comercial Roman stabileste ca buna-credinta trebuie sa insoteasca toate etapele tranzactiei comerciale, inclusiv transportul pana la predarea marfii, in conditiile de calitate si in cantitatea stipulate in contract. b. Se poate exercita concurenta pentru profit cu buna-credinta? - Libertatea de concurenta isi are limita in obiceiurile comerciale cinstite (concurenta loiala0, care preupun buna-credinta. - Buna-credinta, in CI, obliga atat comerciantul, cat si industriasul: --sa se comporte in limitele moralitatii; --sa nu recurga la actiuni de natura a frauda partenerul, deoarece chiar daca castigul este palpabil pe termen scurt, pierderile sunt certe pe termen lung. - Concurenta neleala atrage raspunderea celui care a practicvat-o - Atat in baza legii, cat si a prevederilor contractuale, concurenta nu doar ca poate, dar si trebuie exercitata cu respectarea bunei-credinte. c. Raspunderea pentru reaua-credinta - Legea romana prevede in mod expres masuri impotriva partii care a actionar cu rea-credinta: in Codul Civil (art 1346), in Codul Comercial, in reglementarile internationale- Conferinta de la Lisabona din 1958 a introdus Conventia de la Paris privind concurenta neloiala care defineste acte si fapte de rea-credinta = acele indicatii si afirmatii a caror folosire, in exercitarea comertului, este susceptibila sa induca publicul in eroare, in ceea ce priveste natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinea pt intrebuintare sau calitatea marfurilor. - Sanctiunea este absolut necesara - Principiul bunei-credinte pune in evidenta cel mai mult valorile morale ale participantilor la relatiile de comert international.

Izvoarele DCI
Izvorul de DCI = forma prin care continutul perceptiv al normei de drept devine regula de conduita, impunandu-se ca model de urmat in relatiile comerciale internationale. I. In sens material: 1. RERUM NATURA: -inca de la romani, care credeau ca acest izvor ajuta la intelegerea surselor substantiale ale dreptului.

- Factorii naturali: impun normele comerciale; determina substanta normelor de drept comercial; impun modificarea sau adoptarea acestor norme. - Comertul mondial trebuie sa ia in considerare nevoile cotidiene ale oamenilor si popoarelor si sa valorifice (prin norme juridice adecvate) rerum natura in optica moderna. 2. DAT-ul realitatii comerciale: - Tocmai factorii obiectivi care configureaza realitatea comerciala internationala reprezinta dat-ul de care legiuitorul este obligat sa tina seama in elaborarea normelor de DCI (modul de obtinere a bogatiilor, mijloacele de comunicatie, bunastarea sau starea precara a unor popoare, etc.) - Normele DCI sunt concepute sub imperiul dat-ului realitatii comerciale, influentand apoi, schimburile comerciale, facilitand, in general, unele raporturi comerciale sau restrangandu-le pe altele. 3. Configurarea normelor juridice sub influenta cerintelor dezvoltarii vietii comerciale - Dezvoltarea relatiilor comerciale este determinata de anumite legitati, care trebuie cunoscute si luate in considerare la elaborarea normelor DCI=> nu pot fi neglijate cererea si oferta in asezarea si orientarea schimburilor comerciale. - Aceasta configurare este influentata si de caracterul consumptibil si neconsumptibil al produselor care fac obiectul schimburilor comerciale internationale; de faptul ca marfurile sunt mobile sau imobile, divizibile sau indivizibile etc. - Nu doar cerintele prezente trebuie luate in considerare, ci si cele viitoare, deoarece comertul si schimburile comerciale internationale constituie factorii cei mai dinamici ai dezvoltarii economice. Rerum natura + Dat-ul realitatii comerciale + Cerintele dezvoltarii vietii comerciale = DAT-ul care urmeaza a determina CONTRUIT-ul = proces tehnico-juridic prin care realitatea comerciala devine drept. Ignorarea acestor izvoare la construirea normelor juridice duce la crearea unor forme fara fond. II. In sens formal

1.

Izvoarele interne

-izvoare spacifice- norme stipulate in legi comerciale; -izvoare nespecifice- norme stipulate in alte acte normative 1.1. Legea comerciala - este emisa sub imperiul cerintelor realitatii comerciale percepute la nivel national; - stipuleaza imbinarea intereselor natiunii respective cu interesele altor natiuni; - are forta juridica cea mai mare, subordoneaza alte acte normative emise pe teritoriul national privind relatiile comerciale ale tarii respective cu alte tari. Imbraca 3 forme: a. Coduri comerciale in care sunt stipulate si norme privind raporturile juridice comerciale internationale - Codul Comercial Roman; - Codul Comercial = dreptul comun comercial pt ca: -- reprezinta o reglementare de baza a relatiilor comerciale; -- ofera un cadru general care poate sa dea solutii juridice adecvate unei probleme comerciale concrete in raporturile DCI -- cuprinde o reglementare tipica a relatiilor comerciale, fie ele interne/ internationale. b. Coduri de comert exterior - se refera numai la schimburile comerciale internationale; - avantaj- sunt deja selectate norme privind raporturile comerciale internationale; normele sunt asezate logic (mai usor pt participanti); sunt eliminate/ restranse posibilitatile de eroare a aplicarii normelor. - asigura sistematizarea legislatiei din domeniul DCI; - ex.- Codul Comercial Uniform al SUA. c. Legile speciale - in locul codurilor de comert exterior - 2 categorii: --cele care contin norme cu caracter general in domeniul comertului; --cele care contin norme care reglementeaza raporturile de comert international.

Exista 3 conditii pt ca legea nationala sa fie aplicata unui raport juridic de comert international: 1-Subiectii raportului juridic sa nu fi desemnat ca lex contractus o alta lege nationala; 2-Unul din subiecti sa fie resortisant al tarii careia apartine legea respectiva; 3-Aplicarea acelei legi nationale sa fie acceptata de ambii subiecti ai raportului juridic. 1.2. Legea civila - Codul comercial roman stipuleaza ca in comert se aplica normele din acest cod, iar acolo unde nu dispune se aplica Codul Civil. - Legea civila = izvor al dreptului comercial si al DCI - Legea civila = dreptul comun in materie. 1.3.Uzurile sau obiceiul juridic - Sfera acestui izvor tinde sa se restranga pe masura ce legea isi extinde campul de aplicare -3 categorii: locale, nationale, regionale. 1.4.Practica judecatoreasca (nationala) - Nu constituie un izvor deplin - este importanta in pronuntarea solutiilor de catre instantele specifice comertului international - exceptia de ordine publica- practica devine flexibila, admitand validitatea clauzei aur in contractele de comert international, sau in privinta clauzei compromisorii - are o pondere mai mare in sistemul common-law, decat in civil-law.

2.

Izvoarele internationale

- Conventiile = intelegeri convenite intre doua sau mai multe state sau organizatii internationale pt reglementarea unor probleme internatioanle. 2.1. Conventiile bilaterale - printre cele mai importante, datorita multitudinii de posibilitati pe care le ofera pt a conveni modalitatile practice privind derularea schimburilor comerciale pe baza interesului partilor. a. Tratatul comercial - Se incheie in domenii de interes comercial reciproc (transportul marfurilor, tranzit, regimul vamal, etc) - Sunt incheiate sub denumirea de tratate de comert si navigatie (pt ca rezolva si problema transportului) - Clauzele cele mai importante: --clauza natiunii celei mai favorizate (cele 2 parti se angajeaza sa-si acorde reciproc conditii ca cele acordate unui stat tert) --clauza regimului national (principiul posibilitatilor egale) Clauza natiunii celei mai favorizate - forma neconditionata; form conditionata implica principiul compensatiei avantajele din relatiile unui stat tert pot fi extinse si intre parti numai in schimbul unor compensatii reciproce/ facilitati/ avantaje. b. Acordul comercial = intelegere bilaterala utilizata frecvent pt convenirea modalitatilor de desfasurare a schimburilor comerciale intre 2 state. - se stipuleaza si modalitatile de plata-> acorduri comerciale si de plati - cuprinde: categorii de marfuri - obiect al schimburilor, clauze, preturi, reglementari vamale, etc. - diferit de tratat-> partile detaliaza conditiile, clauzele, etc. c. Alte forme de intelegeri bilaterale - programele de schimburi de marfuri, memorandumul; - trebuie aprobate de organele competente din cele 2 tari; - forma conventiei este aleasa de parti; - conventiile bilaterale acopera o sfera intinsa a raporturilor comerciale dintre state cuprinzand: comertul, cooperarea tehnico-stiintifica, navigatia, relatiile financiare. - in Romania, autoritatile competente sunt: Presedintele, Primul ministru, Minsterul Afacerilor de Externe, Guvernul asigura aplicarea intelegerilor. 2.2. Conventiile multilaterale -- sintetizeaza tendinte si orientari in comertul international; -- urmaresc eliminarea suprapunerilor si contradictiilor din reglementarile existenta; -- promoveaza un drept substantial sau material uniform.

- este importanta partciparea reprezentantilor statelor si organizatiilor internationale specializate la negocierea conventiilor-> se identifica normele adecvate pt uniformizarea DCI. - pot avea: -- caracter regional (Tratatele de la Roma 1975, Tratatul de la Maastricht, 1992) -- caracter mondial (Carta Natiunilor Unite, Acordul General pt Tarife si Comert- GATT). a. Conventii care vizeaza uniformizarea regulilor de drept international privat - raporturile dintre DIPriv si DCI sunt stranse - Se distinge intre: --Conventia privind legea uniforma asupra cambiilor si biletelor la orin --Conventia privind reglementarea anumitor conflicte de legi in materie de cambii si bilete la ordin --Conventia privind dreptul de timbru in materie de cambie si bilete la ordin --Conventia privind reglementarea unor conflicte de legi in materie de cec --Conventia privind legea aplicabila vanzarilor cu caracter international de bunuri mobile corporale. b. Conventii care vizeaza uniformizarea dreptului substantial - urmaresc facilitarea schimburilor comerciale intr-un sistem juridic, in conditiile mentinerii unor elemente specifice, traditionale. - conv. privind legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporale; Conv. privind contractele de vanzare internationala de marfuri; conv. privind transportul de marfuri pe Dunare, etc. c. Romania promoveaza sustinut normele stipulate in conventiile multilaterale - Ex.: prin Legea nr 108- Decretul nr 1213/ 1931, Romania a ratificat Conventia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, iar prin Decretul nr 87/ 1973 a ratificat Conventia privind colaborarea in navigatia maritima comerciala. d. Romania- partcipanta activa la conventiile multilaterale. - in domeniul vamal- a aderat la Conv privind transportul international al marfurilor sub acoperirea carnetelor TIR -in domeniul arbitrajului comercial international, etc e. Romania- membra a unor organisme importante financiar-bancare- GATT; FMI; Banca europeana pt Reconstructie si Dezvoltare, etc. 2.3. Romania - tara asociata la Uniunea Europeana - acordul european bruxelles- 1 februarie 1993 si ratificat de Romania prin legea nr 20/1993 = cadrul juridic pt derularea operatiunilor de comert international in perspectiva aderarii la UE 2.4. Acordurile Romaniei cu statele membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb - 10 decembrie 1992- Geneva; in temeiul acestui acord Romania a incheiat acorduri bilaterale privind comertul de produse agricole de baza-> cadru juridic coerent pt dezvoltarea raporturilor de DCI cu statele acordului si cu Austria, Elvetia, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia. Conventiile multilaterale au un rol important in uniformizarea DCI. UE recurge la: elaborarea de directive si de recomandari in acest scop. O activitate sustinuta de uniformizare o desfasoara: Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica; tarile scandinave; tarile din Benelux, tarile africane, asiatice, latino-americane,etc.

3.

Uzantele comerciale

= acele practici, atitudini, repetate de multe ori in contractele pe care partile le incheie si deruleaza, facilitand schimburile comerciale dintre participantii la raporturile juridice de comert international. --Constituie o practica sociala --Se aplica mai multor parteneri comerciali --Sunt opera participantilor la schimburile comerciale internationale --Sunt recunoscute ca utile si necesare de catre parti --Au un rol indiscutabil in facilitarea desfasurarii raporturilor de comert exterior. - Clasificare: dpdv geografic- locale si regionale; al obiectului contractului- pecifice; al sferei de cuprindere- generale; al foreti juridice- normative si conventioanle; al gradului de tipizare- tipizate (clauze tipizate).

a. Uzantele locale, spaciale, generale. -> Locale: --se aplica intr-o anumita piata --aplicate intr-un numit port --aplicate intr-o anumita regiune/ localitate. ->Speciale- in comertul cu animale vii, cu cereale, cu vinuri, etc, in practicarea unor profesii, in efectuarea unor operatiuni comerciale. -> Generale- se aplica tuturor relatiilor de CI ex-referitoare la finisarea produselor, la calitatea marfii, indiferent de obiectul, de localitatea, de participantii relatiilor. b. Uzantele normative si uzantele comerciale -> Normative = au valoare de norma de drept- uzantele legale/ cutume. Codul civil roman: conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intre ele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa. -obiceiul locului (dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa ele) incheierii contractului - clauzele obisnuite dintr-un contract se subinteleg, desi nu sunt expres intr-insul -au aceeasi forta juridica ca si legea care trimite la ele -trasaturi: --obligatorii (pot suplini legea, se poate chiar dferoga de la ea) --sunt de durata (vechi) --sunt generale --sunt continui --sunt repetabile -> Conventionale/ Uzante de fapp/ Interpretative -decurg din autonomia de vointa a partilor- acord expres, tacit, sau celputin prezumat = practici intre partile contractante respectate de participantii la raporturile de CI in afacerile care definesc intelesul unei norme juridice existente printr-un obicei constant. - au forta juridica a unei clauze contractuale - au caracter concret, sunt mobile si empirice. Asemanari si deosebiri intre uzantele normative si cele conventionale Asemanari: -caracter de generalitate, continuitate, repetabilitate; -obiect comun- facilitarea raporturilor comerciale; -aplicare frecventa in relatiile de CI Deosebiri: - de forta juridica: valoare de norma de drept- valoare de clauza contractuala; - cele normative tin de domeniul legii, cele conventionale tin de domeniul contractului (acordul partilor); - cele normative se aplica automat, celelalte doar daca vor partile; - probatiunea: cele normative nu trebuie dovedite (se aplica ex-officio0, cele conventionale trebuie dovedite de partea care le invoca; - uzantele normative urmaresc completarea cadrului DCI, celelalte urmaresc completarea continutului contractelor. Conflicte intre uzantele comerciale a. Intre uzantele comertciale si normele de drept civil- uzanta are prioritate, fiind dispozitie speciala b. Intre uzantele comerciale si normele de drept comercial- uzanta are prioritate, fiind dispozitie speciala, dr comercial are caracter supletiv c. Intre diferite uzante comerciale- similar cu conflictul dintre 2 clauze contractuale- uzanta la care sau referit partile in ultimul moment va avea prioritate In toate cazurile, prioritate are conventia expresa a partilor. Uzantele comerciale in contractele-tip = forme preconstituite de contract in care se regasesc principalele clauze contractuale. Partile pot individualiza prin adaosuri contractul, il pot modifica, adapta, sau pot deroga de la aceasta forma.

- 2 probleme: -- De interpretare: orice clauza indoielnica se interpreteaza impotriva celui care a propus-o, deci in favoarea celui care se obloga; -- De cunoastere si intelegere a conditiilor generale de catre parti: ele trebuie sa cunoasca toate clauzele pt a le putea da curs. Uzantele comerciale standardizate - Pt o mai mare certitudine si pt uniformizarea dreptului - Camera de Comert International din Paris a elaborat Regulile Internationale pt Interpretarea Uzantelor de Comert (ICOTERMS) - Definitiile Revizuite de Comert American Exterior (RATFD) - Termeni standardizati, ex Conditions FIS = conditiile esentiale din contractul- tip Uzantele comerciale internationale in dreptul national - SUA- Uniform Commercial Code - Romania- uzante stipulate in Lg 58/1934, si 59/ 1934 privind uzurile locului de plata, s,a (pt uzantele normative).

4.

Principiile fundamentale ale DCI

- Regulamentul Curtii de Arbitraj a Camerei de Comert Internationale din Paris a stabilit ca arbitrii sunt tinuti sa se orienteze, in lipsa unor norme de drept aplicabile, dupa stipulatiile contractului si uzantele in materie, facand apel la principiile fundamentale. - Libertatea comertului, Libertatea conventiilor, Egalitatea juridica a partilor, Concurenta loiala, Bunacredinta.

5.

Doctrina

- Are rol important in cautarea si gasirea unor solutii viabile care vizeaza : finalitatile schimburilor comerciale, cooperarea economica internationala. - Are rol in elaborarea si aplicarea normelor de DCI - SUA are Restatement of the Law ( Reafirmarea Dreptului), pregatiti si publicat constant de oamenii de stinta, mai ales de profesorii facultatilor de drept. Acesta nu este insa acceptat pe cale legislativa, dar este mereu citat de catre practicieni. Uniform Commercial Code a fost acceptat si pe cale legislativa, fiind construit de doctrinari.

Raportul juridic de comert international

Concept: RJC de CI = o relatie patriminiala in cadtul activitatii de comert international, reglementata juridic, in care participantii, aflati intr-o deplina egalitate juridica, sunt titulari de drepturi si obligatii realizate, la nevoie, prin forta de constrgangere a statului -raport de comert international, reglementat de normele CI, bazat pe acordul de vointa al partilor si pe egalitatea juridica a acestora. Premise: 1. Norma juridica de comert international defineste comportamentul posibil sau datorat al participantilor la raporturile comerciale internationale. - premisa fundamentala a r j de CI, deoarece fara ea nu se poate vorbi despre un raport juridic. - Norma se transpune in viata prin r j din cadrul schimburilor comerciale internationale => rj de CI = norma de drept comercial in actiune. 2. Partcipantii la raporturile comerciale internationale - raporturile comerciale internationale au loc intre persoane fizice si juridice care savarsesc fapte obiective de comert - Codul Comercial roman ii defineste - persoane care au comertul ca profesiune obisnuita, precum si societatile comerciale.

- Lg 26/1990: comerciantii = persoane fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste. - Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele juridice ale persoanei respective sunt prezumate a fi comerciale. 3. Existenta unor imprejurari care produc efecte juridice prin realizarea lor - actele si faptele de comert international - Faptele juridice = imprejurari de care normele de CI ataseaza consecinte juridice. In sens restrans (fapte naturale) nu includ si actele juridice (au loc independent de vointa omului, dar produc efecte juridice), iar in sens larg includ si actele juridice. - Actele juridice = actele de voinmta savarsite cu intentia de a produce efecte juridice. - Operatiunea juridica = mijloc/ tehnica juridica la care se recurge in scopul realizarii actului comercial international.

Caracteristicile RJ de CI:
1. Este un raport volitional - Instrumentele juridice principale de realizare a raporturilor juridice de CI sunt: -- contractele comerciale internationale si titlurile de valoare. Ambele presupun vointa juridica a subiectelor de drept. - Prin acordul de vointa al partilor acestea determina obiectul si continutul contractului, completeaza/ modifica continutul sau il pot rezilia; opteaza asupra legii care guverneaza fondul si efectele contractului si jurisdictia sub care isi vor rezolva eventualele litigii. 2. Este un raport valoric, urmarind obtinerea unor beneficii - Participantii la rj de CI urmaresc, in mod declarat, obtinerea unor beneficii, a unui profit. - in conditiile unei competitii tot mai puternice trebuie sa se faca tot ce se cuvine pt ca : -- produsele sa fie la nivelul cantitativ al pietei mondiale si a celei locale, unde se efectueaza livrarea marfii; -- preturile practicate sa fie atractive. 3. Contine un element de extraneitate - Elementul de extraneitate = specific rj de DCI. Impreuna cu comercialitatea si caracterul patrimonial defineste rj de CI drept raporturi specifice in ansamblul raporturilor juridice. - Sediul/ domiciliul/ resedinta partilor = elemente de extraneitate.

Continutul RJ de DCI:
= ansamblul drepturilor dobandite de subiectul activ si obligatiilor asumate de subiectul pasiv privind fondul de comert, intreprinderea pe care o organizeaza sau activitatea de comert international pe care urmeaza sa o desfasoare. - aceste drepturi si obligatii trebuie sa fie intr-o concordanta cu normele de DCI care guverneaza materia ce face obiectul rj respectiv: Legatura intre norma agendi (determina conduita posibila si datorata) si facukltas agendi (dreptul participantului la acest raport). 1.Drepturile dobandite de participantii la RJ de DCI - drept subiectiv = posibilitatea de a avea o anumita atitudine fata de drepturile dobandite; de a cere subiectului pasiv sa-si onoreze obligatia in conditiile stabilite, de a cere apararea drepturilor arganelor competente ale statului a carui lege a fost desemnata de parti sa guverneze fondul si efectele contractului. - pot fi ca o facultate de a cere ceva- facultas agendi sau ca o pretentie ca celalalt sa faca ceva- pretesta. 2.Obligatiile asumate de participantii la RJ de Ci - indatoririle, intr-un contract de CI revin ambelor parti, putand fi stabilite de catre acestea. Participantii la rj de CI sunt, in acelasi timp, titulari si de drepturi si de obligatii. 3.Reciprocitatea drepturilor si obligatiilot - caracterizeaza operatiunile de comert international - in rj de DCI este greu sa se faca o distinctie neta subiect activ- subiect pasiv; creditor-debitor - contractul de factoring, de leasing- contracte complexe, presupun acord de vointa multivalent.

Obiectul RJ de DCI:
= actiunile pa care titularii dreptului subiectiv le intreprind sau la solicita in cursul desfasurarii rj. - defineste conduita la care se refera continutul acestui rj = o conduita, o anumita prestatie in scopul realizarii continutului rj Raportul juridic de DCI este un raport obligational - Obiectul = prestatia pe care obligatia sa o efectueze debitorul fata de creditorul sau - prestatiile sunt de natura patrimoniala: a da sau a face; si a nu face ceva in beneficiul creditorului sau a unei persoane desemnate de acesta. Obiectul rj de DCI - de regula, o obligatie de rezultat - prestatia asumata de debitor va fi considerata executata numai daca se va obtine rezultatul vizat de creditor. - acest obiect este diferit deoarece prestatia debitorului este, in mod curent, o actiune de a da sau de a face, specific schimburilor comerciale internationale. Obiectul RJ de DCI este prestatia ( conduita, comportamentul) subiectului pasiv pe care acesta o datoreaza subiectului activ, in vederea satisfacerii intereselor sale legitime.

Subiectele RJ de DCI 1. Conceptul de subiect al RJ de DCI

Subiectele pot apartine ordinii juridice nationale sau ordinii juridice internationale. a. Notiunea de intreprinzator si de agent economic - Intreprinzator = persoana implicata in activitati comerciale. - Agent economic = orice persoana fizica/ juridica, care, produce, importa, exporta, transporta, depoziteaza si comercializeaza produse, ori parti din acestea, ori prestari servicii. Aici intra si: comerciantii persoane fizice, societatile comerciale, regiile autonome, cooperativele de consum si cooperativele de credit, cooperativele mestesugaresti, asociatiile in participatie cu scop lucrativ fara personalitate juridica si asociatiile familiale daca efectueaza acte obiective de comert. b. Subiect de drept si subiect al raportului juridic - Nu exista nici o diferenta de ordin calitativ, ambele desemneaza participanti la comertul international - Este de preferat folosirea termenului de dubiect al RJ de DCI c. Comerciantii subiecte ale RJ de CI - Codul Comercial Roman: sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesie obisnuita si societatile comerciale - Dupa Codul Com Rom este comerciant persoana fizica/ juridica care -- exercita acte obiective de comert prin natura sau forma lor; -- din exercitarea actelor de comert si-au facut profesia lor obisnuita; -- actioneaza in numele sau, asumandu-si toate riscurile implicate prin actele de comert pe care le efectueaza; -- exercitiul comertului il face in scop de a obtine beneficii, de a castiga; - Statele si organizatiile interguvernamentale nu au si nu pot avea calitatea de comerciant. - la raporturile juridice comerciale participa si alte persoane fizice si juridice, care nu sunt comercianti, dar toti sunt subiecte ale RJ de CI.

2.

Comerciantii persoane fizice

1. Capacitatea de a fi comerciant - reglementarea in acest domeniu nu are caracter unitar pe plan international, dar toate tarile au stipulate conditiile in care o persoana poate exercita un comert, prin care se urmaresc: protectia interesului general, a intereselor altor profesiuni si a intereselor clientilor. - persoana fizica trebuie sa aiba capacitatea de folosinta si de exercitiu, datorita faptului ca este vorba de un raport obligational. 2. Incompatibilitati, decaderi si interdictii - Potrivit Constitutiei Romaniei, nu pot fi comercianti persoanele cu anumite functii sau care se afla in exercitiul autoritatii publice (magistrati, notari, etc)- incompatibilitatea.

- Decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant intervine cand se comit fapte grave, cand se desfasoara activitati economice ilicite, infractiuni in general. - Exista interdictii in unele state privind unele activitati comerciale (ex.- fabricarea si comercializarea drogurilor, armamentului, erc). 3. Statutul juridic al comerciantului - format din ansamblul drepturilor si obligatiilor comerciantului - drepturi alegerea libera si exercitarea unei profesii comerciale; circulatia libera a marfurilor, etc - obligatii inscrierea in Registrul de Comert, tinerea unei evidente privind derularea afacerilor, efectuarea unor acte de publicitate privind bilantul, lichidarea. - Comerciantii trebuie sa tina: registrul jurnal sau registrul inventar (-mijloace de proba impotriva sau pro comerciantului care le-a tinut). 4. Firma comerciala = denumirea firmei, care trebuie inscris in Registrul de Comert, daca difera de numele comerciantului. - Dreptul la firma = un drept patrimonial asupra caruia comerciantul are un drept de folosinta exclusiva. - Firma trebuie sa precizeze cine este comerciantul si care este felul comertului (ex- V.M.-import-export). 5. Statutul comerciantilor straini - Dupa legislatia romana, elementul de extraneitate care defineste comerciantul, persoana fizica, drept strain, este domiciliul sau in straintate (cetatenia este irelevanta pt investitorii straini). - Comerciantii persoane fizice straine pot constitui sucursale sau filiale in Romania urmand prevederile legale din domeniul societatilor comerciale straine. - ei trebuie sa respecte regulile stipulate in legea nationala.

3. Defintie. Temei juridic

Societatile comerciale

-> Societatile comerciale cu participare straina = acele societati comerciale, filiale sau sucursale constituite pe teritoriul Romaniei, cu capital integral strain, sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane, indiferent daca acestea s-au constituit astfel, ori elementul strain a intervenit mai tarziu prin dobandirea de parti sociale sau actiuni la societatile deja existente, precum si prin dobandirea de obligatiuni sau alte efecte de comert emise de societatile respective. - in Romania, criteriul nationalitatii societatilor comerciale este, de regula, sediul social. - > Pricipiul fundamental privind libertatea comertului (din Costitutie); legi speciale; acorduri bilaterale semnate de Romania -- legi comerciale cu aplicare generala in aceasta materie -- legi com care reglementeaza domenii concrete privind activitatea societatii comerciale -- acorduri bilaterale in domenii precum: garantarea reciproca a investitiilor de capital, evitarea dublei impuneri, cooperarea economica.

Obiectul general al activitatii comertul international

- Lg romana permite acestor societati sa fie constituite in orice domenii ( agricultura, transport, industrie, etc), avand dreptul sa opteze pt orice obiect de activitate admis prin reglementarile in vigoare conceptie liberala a legiuitorului roman. Insa, aceste societati trebuie: -- sa nu incalce normele de protectie a mediului inconjurator -- sa nu aduca atingere intereselor de securitate si aparare nationala ale Romaniei -- sa nu dauneze ordinii publice, sanatatii si moralei In caz contrar sunt prevazute masuri sanctionatorii. - Societatile comerciale romane pot face comert international cu sau fara participare straina, daca acest lucru este mentionat in obiectul de activitate (in contractul de societate/ in statut). - Societatile com cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane - Daca o soc com cu participare straina prezinta un interes deosebit pt dezvoltarea economica a Romaniei, poate beneficia de unele facilitati suplimentare (act normativ special- organ abilitat fiind Guvernul).

Constituirea societatilor comerciale cu participare straina, precum si filialele si sucursalele lor

- Se pot constitui in oricare din formele stipulate de lg romana, fiind necesara intocmirea documentelor constitutive ale soc: contractul de societate pt sin nume colectiv sau soc in comandita simpla; contractul de societate si statut pt soc pe actiuni si soc in comandita pe actiuni si srl; statutul pt srl cu unic asociat. In aceste documente trebuie precizate domiciliul si cetateniile asociatilor, administratorilor sau cenzorilor si localitatile straine unde se constituie filiale si sucursale. Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii/ actionarii si trebuie autentioficat la notariat in conditiile legii. - Constituirea de soc com cu participare straina, in asociere cu persoane fizice/ juridice romane sau cu capital integral strain (investitii straine In Romania): cerere a investitorului strain la Agentia Romana de Dezvoltare, care va raspunde in 30 zile, luand in considerarae: bonitatea asociatului strain, domeniul si modalitatea in care urmeaza sa se constituie societatea, cuantumul capitalului subscris -> se elibereaza certificatul de investitor prin care acesta va efectua o invetitie societara in Romania (pe baza: contractului de societate si statutului, contractelor comerciale, certificatelor de inmatriculare la Registrul Comertului, certificatului de inregistrare la administratia financiara, dovada varsarii capitalului social). - Investitor strain = -- coasociat, cand dobandeste capitalul social al societetii deja existente -- creditor al societetii, cand cumpara obligatiuni/ alte efecte de comert -- cesionar, cand incheie un contract de cesiune de parti sociale/ actiuni -- daca partcipa la majorarea capitalului social are loc o subscriptie de actiuni/ parti sociale, fara cesiune.

Personaliatatea juridica a societatii com cu participare straina

- daca are sediul in Romania este persoana juridica romana - Exista aceleasi reguli ca pt societatile comerciale romane, iar in plua, partenerul strain trebuie sa: --inregistreze investitia la Agentia Romana de Dezvoltare --sa verse, in valuta, aportul la alcatuirea capitalului social - Consecinte juridice ale dobandirii personalitatii juridice ale soc com: -- Patrimoniu propriu; -- Numele societetii; -- Sediul social; -- Raspunderea societatii in nume propriu in functie de scop; -- Citarea societetii in nume propriu in justitie

Principalele forme ale societatii comerciale

Toate legislatiile acorda importanta: modalitatilor de constituire, organizarii si functionarii, modificarii, reorganizarii si lichidarii.- legea nr 31/1990 privind societatile comerciale. 1.Societatea in nume colectiv - Societatea in nume colectiv este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor - Asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor - Capitalul social este divizat in parti de interes - Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-le puterile, durata insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel. Cu aceeasi majoritate asociatii pot decide asupra revocarii administratorilor sau asupra limitarii puterilor lor, afara de cazul in care administratorii au fost numiti prin actul constitutiv. - Modul de impartire a beneficiilor si de suportare a pierderilor inregistrate de societati se stabileste prin actul constitutiv al societatii.Regula este ca dividendele se vor plati asociatilor in proportie cu cota lor de participare la capitalul social. Exista insa si o exceptie: asociatii au dreptul sa stipuleze prin contractul de societate ca dividendele se distribuie asociatilor tinandu-se seama de gradul de participare al fiecaruia dintre ei la realizarea

activitatii comerciale a societatii sau la administrarea societatii. Nici un asociat insa nu poate fi exclus de la beneficii sau exonerat de a suporta pierderile. - Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societatii. Cand actiunile sunt de mai multe categorii, hotararea asupra fuziunii/divizarii, in temeiul art. 113 lit. (h), este subordonata rezultatului votului pe categorii, dat in conditiile art. 115 din Legea nr. 31 din 1990. - Societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur. - S.N.C. se dizolva prin: - falimentul unuia dintre asociati - incapacitatea unui asociat - excluderea unui sau unor asociati - retragerea din societate a unui asociat - decesul unui asociat Acestea constituie cauze de dizolvare numai atunci cind, datorita acestora, numarul asociatilor s-a redus la unul singur. Exceptie in cazul cind exista clauza de continuare cu mostenitorii sau asociatul unic ramas hotaraste continuarea societatii sub forma de SRL cu asociat unic. - Dupa dizolvare soc intra in lichidare, prin care: - se termina afacerile angajate; -se transforma activul in numerar; -se lichideaza pasivul; - se impart valorile care au ramas=> soc contiuna sa aiba personalitate juridicapt operatiunile care privesc lichidarea. In caz de neintelegere asociatii vor desemna un lichidator, care actioneaza pt: reintroducerea creantelor in patrimniu, transformarea patrimoniului in numerar, plata creditorilor. Incheierea lichidarii trebuie sa fie data publicitatii. 2. Societatea in comandita simpla - este acea societate comerciala ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, in timp ce asociatii comanditari raspund doar in limita aportului lor. -> Caracteristicile societatii sunt: --Numarul mic al asociatilor -- capitalul social este divizat in parti de interes, care nu sunt reprezentate prin titlu -- raspunderea asociatilor este diferita -> Contractul de societate: trebuie sa fie incheiat in forma autentica; trebuie sa contina referiri la: - Persoanele asociate, care: -- pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice -- caracteristic pentru aceasta societate este prezenta a doua tipuri de asociati: comanditari (raspund doar in limita aportului lor) si comanditati (care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, la fel ca si asociatii societatii in nume colectiv) -- au un drept de supraveghere si de control in cadrul societatii. -- obligatoriu sa existe cel putin un asociat comanditar si unul comanditat -- asociatii au dreptul de a participa la deliberari si luarea deciziilor , au dreptul la beneficii, si dreptul la restituirea valorii aporturilor lor la dizolvarea si lichidarea societatii. -- Asociatii comanditati au dreptul de a folosi fondurile societatii --Asociatii comanditari au dreptul de a indeplini servicii in administratia interna a societatii, - Forma, denumirea, sediul, emblema, obiectul de activitate. Firma trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati comanditati, cu mentiunea "societate in comandita scisa in intregime - Capitalul social subscris si varsat. Capitalul social poate fi majorat sau micsorat in conditiile Legii no.31/1990. - Administratorii societatii: -- nu pot fi decat asociatii comandidati

-- au dreptul de a reprezenta societatea -- comanditarul poate ncheia operaiuni n contul societii numai pe baza unei procuri speciale pentru operaiuni determinate, dat de reprezentanii societii i nscris n registrul comerului. - Societatea comercial este persoan juridic de la data nmatriculrii n registrul comerului. nmatricularea se efectueaz n termen de 24 de ore de la data la care ncheierea judectorului delegat a devenit irevocabil. - Societatea comerciala se dizolva prin:-- trecerea duratei de timp stabilita pentru durata societatii, -imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al sociatatii sau realizarea acestuia, -- declararea nulitatii societatii, -- hotararea adunarii generale, -- hotararea tribunalului, -- falimentul societatii, -- alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii. 3. Societatea pe actiuni = societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii fiind obligati numai pana la concurenta capitalului social subscris. Constituire: - Raspunderea actionarilor este limitata. - Se constituie prin subscriptie publica constituire continuata-, si fara apel la subscriptie publica constituire simultana ( cel mai frecvent se subscribe de la inceput intregul capital, actiunile putand fi vandute imediat la un pret mai mare decat cel nominal la emisiune). - Este o forma de contract, cu o lunga perioada de constituire precontractuala. - Concentreaza capitaluri mari si foarte mari - Conditii de fond si de forma: -- un minimum de actionari (2 in Olanda, 3 in Elvetia) -- un capital social minim (50 000 franci in sist francez, 100 000 marci in cel german) -- varsarea prealabila a unei cote din capitalul subscris -- actul constitutiv in forma autentica -- obligatia unui continut determinat ala ctului constitutive -- felul si natura afacerilor -- capitalul nominal si suma capitalului varsat -- asociatii si numele lor -- valoarea creantelor si altor bunuri aduse in soc -- la ce data incepe si la ce data isi incheie activitatea. - La constituirea continuata trebuie: elaborate documentele de catre unul sau mai multi membri fondatori, publicat actul constitutive si depus la grefa tribunalului, subscris capitalul social in intregime, sau in cote. Pt actiunile de aport in natura, varsamintele trebuie sa fie integrale in mom in care sunt emise. Capitalulo social subscris trebuie consemnat la o banca/ casa de depuneri/ notariat. Dupa subscriere, adunarea generala constitutive adopta contractual si statutul si hotaraste asupra organelor societatii. - La constituirea simultana, formalitatile sunt mai reduse: eleborarea proiectului de statut de catre membrii fondatori; subscrierea in intregime a capitalului social, acarei autentificare este necasara; numirea primilor adminsitratori si cenzori; semnarea statutului de catre fondatori, dupa care trebuie efectuata inregistrarea la Registrul Comertului. Titlurile emise de societate (valorile mobiliare) = actiunile si obligatiunile: - Actiunea = fractiune a captalului social, avand valori egale si negociabile, adica confera drepturi egale, un titplu de credit consummator, o concretizare a raporturilor dintre actionar si societate. Dupa cum se transmit, actiunile sunt: - Nominative, care pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau prin inscrierea in cont, in forma dematerializata. Dr de proprietate asupra lor se trasmite prin declarative facuta in registrul actionarilor

emitentului, subscrisa de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor, si prin mentiunea facuta pe actiune. Pt cele in forma dematerializata se efectueaza cf reglementarilor asupra pietei in care se transmit. - In cazul in care actul constitutiv pastreaza tacerea - actiuni la purtator. Acestea se transmit prin simpla lor traditiune. - Actiunile nu pot fi emise pt o suma mai mica decat valoarea nominal, iar cele platite in intregime sunt intotdeauna nominative, care pot fi convertite in actiuni la purtator si invers, prin hot aga extraordinara. - O actiune platita = un vot in aga - Dividendele = profitul societatii, care se impart intre actionari, si se platesc din profiturtile anuale nete ale soc. Ordinea de plata este: se platesc dividendele fixe, pe baza actiunilor preferential, apoi, din sumele ramase se achita dividendele variabile, pe baza actiunilor obisnuite. - Obligatiunile = titluri de credit emise in schimbul unui imprumut pe care soc il primeste de la obligatari = un mod specific pt dobandirea de noi fonduri de catre soc. - se recurge la ele pt un imprumut pe termen lung - cuprinde indatorirea soc de a rambursa suma imprumutata, ceea ce face posibila transmisiunea ei, ca orice alt titlu de credit - emiterea lor se face prin ingtermediul bancilor, care cumpara ferm obligatiunile emise, dupa care le ravand. Aceste operatiuni sunt intermediate intre subscriitori si societate. - soc poate emite obligatiuni nominative sau la purtator pt o suma care sa nu depaseasca din capitalul varsat existent. Organizare si functionare: - cele mai multe presupun: aga, consiliul de adm, un presedinte- director general, administratorii si cenzorii, - Aga este formata din total actionarilor, fiind organul supreme de conducere si eset: -- constitutiva adopta actul cst si statutul -- ordinara ce intruneste minim 1 data/an discutand chetiunile obisnuite (allege administratorii si cenzorii, stabileste bugetul, etc.) -- extraordinara se intruneste ori de cate ori este nevoie sa se adopte hotarari in probleme importante (mutarea sediului, prelungirea duratei, schimbarea formei juridice, etc). - Deciziile aga sunt obligatorii pt toti actionarii, desi practica a demonstrate ca datorita existentei pachtelor de actiuuni si a actiunilor privilegiate, deciziile aga nu exprima mereu vointa majoritatii actionarilor. Administrare: de un Consiliu de supraveghere si directorat ( ca in Germania) sau de catre un consiliu de adm si presedinte-director general (Franta). - Consiliul de supraveghere ales de aga pe 4 ani si este alcatuit din3 pana la 21 membri (numeste directorii, ii controleaza, etc) - Consiliul de administratie se allege de aga pe 6 ani, fiind alcatuit sin 3 pana la 12 administratori- 1/ mai multi administrator cu rol in derularea operatiunilor comerciale.- toata raspunderea este a administratorilor. Convoaca aga, intocmeste bilantul anual, etc. - numirea si inlocuirea administratorilor se face, pt primii prin actul cst, iar dupa, de aga, p[utand fi reeligibili. - presedintele- director este ales dintre administratoripe 6 ani- ca presedinte conduce Consiliul de adm, iar ca director general asigura conducerea operative a soc. Cenzorii = personae independente, specializate, care efectueaza activitatea de control a soc. Se numesc prin statut, de aga constitutiva, iar dupa constituire de aga. - nu pot fi cenzori: rudele sau afinii pana la gradul 4 sau sotii administratorilor, persoanele care primesc salariu sau remuneratie de la soc sau de la administrator, persoanele carora le este interzisa functia de administrator.

- ei trebuie sa : supravegheze gestiunea soc, sa verifice bilantul contabil si contul de profit si pierderi daca sunt legal intocmite si regulat tinute; sa verifice daca evaluarea patrimoniului s-a facut cf regulilor stabilite pt intocmirea bilantului contabil. - revocarea se face de aga prin hot motivate. Transformarea soc prin hot aga in cf cu actul cst - Dizolvare- daca scade nr de asociati sub limita stabilita, daca se reduce capitalul sub nivelul minim legal, dac se pierde din capitalul social. Deciziile aga in ac prbl trebuie publicate. - Lichidarea urmeaza dizolvarii. 4.Societatea in comandita pe actiuni - se caracterizeaza prin garantarea obligatiilor sociale cu patrimonial si raspunderea solidara si nelimitata a comanditatilor si raspunderea comanditarilor limitata la actiunile subscrise. - se deosebeste de soc in comandita simpla- comanditarii. Daca un asociat comanditar este numit administrator, el devine comanditat. - Constituire: fiind soc de capital, se constituie prin contract de soc si statut, fie prin varsarea valorii actiunilor de minim 30% din partea fondatorilor, fie prinbapel la subscriptia publica. - Organizare si functionare: adminsitrarea se face de catre 1/ mai multi asociati comanditati; administratorii se revoca de aga cu majoritatea pt aga extraordinara si tot asa se aleg. Noul administrator devine asociat comanditat. - administratoprul revocat este raspunzator nelimitata in continuare fata de terti, pt obligatiile contractate pe timpul mandatului sau. - asociatii comanditati nu pot decide alegerea cenzorilor - Denumirea soc trebuie sa fie insotita de mentiunea scrisa in intregime Sc in comandita pe actiuni, firma incluzand numele unuia dintre comanditati. - Incetare ca la soc in comandita simpla. 5.Societatea cu raspundere limitata = acea soc ale carei obligatii sociale sunt garantate numai cu patrimonial social, asociatii limitati ca nr, raspund nunmai pt cota lor de capital. - pt constituire se prevede un nr minim si maxim de membri - e ca snc- asociatii se angajeaza intuit personae si nu pot sa-si cedeze partile sociale; si e ca sa- asociatii raspund numai in limita valorii partilor lor sociale. - facilitate asociatii se cunosc intre ei, nu este obligatoriu publicarea bilantului. - data incheierii contractului = data constituirii soc - partile sociale sunt reprezentate prin certificate nu prin titluri, si sunt egale, nu ofera un vot plural, fiinf netransmisibile si necesionabile. - Este condusa de 1/ mai multi administrator sau geranti, care pot fi asociati sau alte personae si pot forma comitet de directive. Ei trebuie sa asigure eficienta cat mai mare soc. Sunt controlati de asociati si de catre cenzori. Trebuie sa tinja un registru al asociatilor. - daca nr asociatilor trece de 15 obligatoriu se numesc cvenzori. - administratorii pot demisiona, sau pot fi revocati prin hot aga sau prin hot tribunalului. - Beneficiile se impart asociatilor sub forma de divindende. - Transformarea soc prin acordul asociatilor, cand nr lor depaseste o anumita limita, cand activul net a depsit un anumit nivel. - Dizolvare - cause generale a tuturor soc + depasirea nr de asociati prev de lege, cand nu s-a decis transformarea in sa; pierderea unei parti din capitalul social; refuzul aga de a stabili capitalul social la nivelul valorii ramase. - Lichidare cf statutului + reglementari specific existente in tara respective la mom necesar.

Sucursalele si filialele societatilor comerciale

- Sucursala = un stabiliment secundar, avand o anume autonomie, dar, neavand personalitate juridical, este dependent economic de societatea mama - Filiala = o societate comerciala cu personalitate juridical proprie, cu aptrimoniu, obiect de activitate si raspundere proprii, avand o legatura economica cu soci-mama care detine o parte importanta din capitalul acesteia. - Regimul juridic al sucursalelor si filialelor constituite in Romania de societatile comerciale: Sucursalele sunt carmuite de legea soc mama (pt ca n au personalitate juridical), iar filialele sunt carmuite de legea tarii pe teritoriul careia isi au sediul social si a carei nationalitate o au, respectiv legea romana (deorece este o pers juridical autonoma cu sediul in Romania, adica avand nationalitate romana). - Regimul juridic al sucursalelor constituite in strainatate de societatile comerciale romane: Sucursalale urmeaza, in principiu, legea romana, fiind tinute sa respecte si legea care carmuieste conditia juridical a comerciantului in tara in care isi desfasoara activitatea, iar filialele sunt carmuite de legea tarii pe teritoriul careia isi au sediul (legea straina) si a carei nationalitate o au. - Daca o soc rom vrea sa constituie o sucursala sau o filial in strainatate, trebuie sa: --specifice acest lucru in actul constituitiv; --sa faca obiectul unei hot aga, daca dorinta de consituire a intervenit ulterior infiintarii soc; Si in actul cst si in hot trebuie precizate: forma noii entitati, sediul din strainatate; capitalul afectat.

Reprezentantele societatilor comerciale

= acele entitati juridico- economice care indeplinesc functii de intermediere intre societatile care le-au constituit si partenerii lor contractuali din tara respective. - nu au personalitate juridical distincta si indeplinesc acte si fapte material in numele si pe seama soc care le-a constituit (emit si primesc oferte, incheie contracte, etc). Constituire si functionare: - se pot cst in Rom cf Decretului- Lege 122/ 1990 - cerere de constituire + atestare in original de la Camera de Comert + confirmare privind bonitatea soc din partea bancii prin care soc isi deruleaza operatiunile financiare + statut + imputernicire autentificata a reprezentantilor soc trimisi sa o anjajeze valabil in Rom -> autorizatie de la Departamentul Comertului Exterior din Ministerul Industriilor si Comertului. -raspunderea pt actele si faptele reprezentantilor revine soc com care a cst-o - in Rom, reprezentantele trebuie: sa plateasca impozitele si taxele prevazute de lege; sa achite impozitul pe profit; sa plateasca impozitele pe salariile personalului; sa respecte regimul vamal al bunurilor introduce in tara pt dotarea si intretinerea sediilor. - Statutul personalului: poate fi format din cetateni romani sua straini, care lucreaza in baza unot contracte de munca pe durata determinate sau neterminata, cu salarii in lei sau in valuta, stabilite prin accord al partilor. Reprezentantele platesc contributii la asigurarile sociale si pt cetatenii straini si pt cei romani, romanii avand obligatia sa plateasca contributia pt pensia suplimentara. Soc com raspunde solidar cu angajatii reprezentantei pt daunele rezultate din faptele ilicite sav de angajati in exercitarea activitatii sau in legatura cu exercitarea activitatii reprezentantei.

Fuziunea internationala a societatilor comerciale

- prin absorbtie sau prin contopire - Ansorbtia = inglobarea a 2/ mai multe soc comerciale intr-una existenta, care ramane in fiinta, iar celelalte societati inglobate, incluse, dispar ca subiecte de drept.

- Contopirea = reunirea a doua sau mai multe soc com, care isi inceteaza activitatea, dand nastere unei noi soc. - Fuziunea este posibila numai intre soc com, si in ambele moduri de fuziune suntem in prezenta unei modificari a statutului societatilor com respective, + incorporarea sau reunirea patrimoniilor, contopirea subiectelor de drept. - se hot de aga a fiecarei soc in parte, si se face o cerere in acest sens la Registrul Comertului, insotita de bilantul contabil. - soc care inceteaza trebuie sa arate prin declarative cum isi vas tinge pasivul. - daca soc au nationalitati diferite, fuziunea trebuie admisa de legea fiecarei soc si de legea care urmeaza sa se aplice noii solc. -se urmareste: expansiunea tranzactiilor com; cresterea puterii lor economice si financiare; obtinerea succesului in competitia cu potentialii concurenti.

Integrarea societatilor comerciale pe plan comercial

= fenomen economic complex, determinat de amplificarea fluxurilor comerciale regionale si mondiale, precum si de tendinta, tot mai accentuate, de concentrare a capitalurilor. - Trustul = forma cafre unifica intr-o unitate colectiva puternica mai multe soc com, care iosi pierd autonomia, fiind subordinate unei conduceri centralizate, care le orienteaza activitatea, le stabileste obiectivele, precum si modalitatile realizarii lor. - forma accentuate de integrare a soc com la nivel regional si la nivel mondial. - 3 tendinte: -specializarea societatilor component pe diferite categorii de operatiuni; - corelarea operatiunilor, pt a se atinge obiectivele commune, integrate; - functionarea eficienta a fiecarei soc com component. - management commercial eficient si la nivel global si la nivel sectorial-> se ating paramterii de calitate si de competivitate la nivelul sistemului intregat pe care il reprezinta trsutul. - Concernul = societati som de proportii, constituite intr-un process de treptata si constanta integrare a unor societati comerciale cu forta economica mai mica, dar cu potential de crestere si consolidare in sistemul integrat, oferit de concern. - conducerea are character unitary, avand obiective strategice commune si procedee tactice pt atingerrea lor. - Holdingul = soc com care detine majoritatea actiunilor uneia sau mai multor filial, exercitand controlul asupra activitatii acestora. -influenteaza in armonie cu interesele sale specific strategia si tactica societatilor controlate (emite directive obligatorii privind managementul general al soc com implicate). - rol in integrarea intr-un process constant de achizitionare a firmelor mici si mijlocii, holdingul obtinand putere tot mai mare, iar societatile implicate, siguranta in afaceri.

Societatile transnationale
- din tendinta globalizarii = acele societati comerciale care constituie pe baza unor elemente fara caracter national (provenienta capitalului) sedii principale in state diferite si nu au o legatura juridical cu un anume stat. - Caracteristici: - capitalul lor este national sau multinational; - au structura international distinct- le deosebeste de vechile monopoluri; - isi extend activitatile de productie si comercializare pe mai multe piete, printr- o strategie globala, bazata pe studii aprofundate, aduse la zi permanent; - nu se afla sub incidenta unor anumite legi nationale, datorita structurarii si functionarii concomitente in mai multe tari;

- litigiile eventuale nu sunt de competent instantelor nationale ci a unor instante special - sunt sustinute de reducerea interventiei statului in economie si de reducerea taxelor vamale. - Dpdv al constituirii, modalitatea cea mai frecventa a fost fuziunea. - Regim juridic: se constituie si functioneaza fara o legatura juridical cu un anumit stat; ele se sustrag regimului juridic national al statelor, instituidu-si principia si norme acceptate de partile contractante, aplicabile in derularea tranzactiilor lor comerciale.

4.
a.

Statul subiect al RJ de DCI

Participarea la rj internationale ca putere suverana ( de jure imperii) - legifereaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile comerciale cu celelalte state, adopta masuri pt indeplinirea clauzelor contractuale convenite. - este subiecty de dr administrativ, financiar- elaboreaza politici comerciale necesare, instituie regimul vamal necesar pt un comert activ - echilibru intre importuri si exporturi. - in raporturilr de cooperare economica si tehnico stiintifica, are calitate de titular de suveranitate si cal de subiect de drept, asumandus-i obligatii pt: subventionarea de investitii straine, garantarea se credite pt realizarea de investitii, garantarea investitiilor straine pe teritoriul national. - Raporturile sunt de drept international public b. Participarea ca persoana juridica ( de jure gestionis) - In baza Cartei drepturilor si indatoririlor economice ale statului, fiecare stat are dr sa participe la comertul internationale si la alte forme de cooperare economica, fiind liber sa aleaga cum isi organizeaza relatiile economice externe - prin Ministerul Finantelor/ alte organe competente, cf legii. - ca titular de drepturi si obligatii, dar participarea in nume propriu este mai rara. - Raporturile sunt de DCI c. Domenii de participare la comertul international - rj de CI la care participa statul au de obicei caracter contractual- iau forma acordurilor ( de imprumut, de cooperare) - in domeniul emisiunii de titluri de valoare lansate pe pietele financiare externe, care sunt tot o forma de angajare a datoriei publice externe a statului. - participa la litigiile comerciale internationale, in baza conventiilor la care este parte.

5.

Falimentul

a. Notiune - fallere a insela; fallitor care inseala; falitus inselat. - prima reglementare ampla Codul comercial roman din 1887 -> lg 64/ 1995 -> lg 83/ 1998. = lichidare judiciara = o procedura speciala de executare silita: unitara; colectiva; concursuala; egalitara asupra bunurilor debitorului comun, in scopul satisfacerii tuturor creditorilor acestuia; este o masura legala de aparare a intereselor creditorilor. - procedura = forma de aparare in comun a creditorilor in fata debitorului care se afla in incetare de plati/ in insolventa (nu insolvabilitate, cand activul depaseste pasivul dar exista unele dificultati de acoperire a pasivului sau refuzul de plata). - Elemente definitorii: -- procedura de executare silita este unitara, colectiva, concursuala, egalitara; -- obiectul urmaririi silite sunt toate bunurile debitorului; -- patrimoniul debitorului se imparte tutror creditorilor; -- debitorul culpabil este sanctionat, inclusiv penal, daca faptele sale o justifica. b. Declararea falimentului - Conditii de fond si procedurale:

-- la mom incetarii platilor, deb sa fie comerciant -- deb sa fie in stare de incetare a partilor, adica in insolventa comerciala, demonstrata prin fapte concluzive -- este necesara o hotarare judecatoreasca de pronuntare a falimentului. c. Procedura Falimentul se declara: - La cererea comerciantului debitor depune la grefa tribunalului bilantul contabil, contul de profit si pierderi + informatii privind bunurile sale + o lista cu creditoriii sai (nume + adrese), indiferent cum sunt creantele fata de acestia ( certe/ sub conditie, lichide/ nelichide, scadente/ nescadente, contestate/ necontestate), aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta + o lista a asociatilor cu raspundere limitata (pt snc si soc in comandita) + o declaratie aratand intentia de reorganizare a activitatii sau de lichidare a averii. - La cererea 1 / mai multor creditori, care au o creanta certa, lichida si exigibila cerere impotriva unui debitor care in timp de cel putin 30 zile a incetat platile. - Din oficiu - de catre tribunalul comercial, in caz de stare notorie de incetare a platilor. Camerele de comert si industrie teritoriale pot introduce cerere, iar in 48 de ore de la inregistrare, tribunalul va comunica debitorului si camerei de comert cate o cerere si va afisa una pe usa instantei. Cererea poate fin contestata de catre deb in termen de 5 zile, daca nu, procedura falimentului continua. d. Efectele declararii falimentului - Nepatrimoniale: aplicarea unei pedepse penale debitorului, daca a savarsit infractiunea de bancruta simpla sau frauduloasa; comerciantii faliti sunt inscrisi pe un tabel afisat in sala de judecata a tribunalului comercial; accesul falitilor la localul burselor este nepermis; decaderea din anumite drepturi ( nu poate alege sau sa fie ales, nu mai poate fi curator, tutore, mandatar). Acestea inceteaza numai prin reabilitare. - Patrimoniale. Comerciantul falit: --pierde dr de administrare, nemaidispunand de bunurile pe care le poseda cand s-a pronuntat hotararea tribunalului si nici de cele pe care le va dobandi pe parcusrul procedurii de faliment; --bunurile sale formeaza masa falimentului/ masa concursuala/ masa activa = universalitate in scopul satisfacerii creditorilor. Creditorii care s-au supus procedurii de verficare a creantelor = masa credala sau pasiva. Dintre ei, din masa activa, primii platiti sunt cei chirografari, iar cei privilegiati ipotecari sunt satisfacuti din anumite bunuri in baza privilegiului/ ipotecii. In Italia actele incheiate de falit pana la declararea falimentului sunt considerate a fi frauduloase. --dupa declararea falimentului: datoriile devin exigibile, contractele sunt suspendate, platile primite de debitor sunt revocabile in favoarea creditorilor, compensatia nu mai opereaza-> actele jur ale falitului sunt lipsite de efecte. e. Administrarea falimentului Judecatorul sindic: administreaza patrimoniul falimentului si valorifica drepturile aferente - in Romania: incepe procedura falimentului, aplica sigiliile, inventariaza bunurile si ia masuri pt conservarea lor, stabileste datele sedintelor adunarii creditorilor, si le prezideaza, transforma bunurile din averea debitorului in numerar, etc - stabileste, prin incheiere, atributiunile administratorului si lichidatorului. -poate fi inlocuit de catre tribunal in orice stadiu a procedurii, prin incheiere motivata Debitorul si oricare dintre creditori, pot contesta masurile judecatorului sindic in cazurile prev de lege, in maxim 10 zile de la luarea masurii. Masa credala = total creditorilor declarati si verificati. Ea decide cu privire la continuarea, provizoriu, a comertului de catre deb; aproba conturile prezentate de judecatorul sindic; incuviinteaza concordatul; aproba moratoriul.

- daca cei care detin cel putin din valoarea creantelor cer, jud sindic trebuie sa de curs cererii, convocand adunarea creditorilor. - creditorii au dr sa analizeze situatia deb; masurile luate de jud sindic si efectele avute, propunand continuarea lor sau adoptarea altora, motivat. Administratorul - in 45 zile de la inceperea procedurii cred care detin 75% din val totala a creantelor, pot decide angajarea unui adm care va fi desemnat de tribunal - el : supravegheaza operatiunile de gestionare; il asita pe deb in toate actele de gestionare si conduce in tot sau in parte activitatea acestuia. - i se pot modifica atributiile, la cererea lui, a comitetului creditorilor, a delegatului sau ori a Minsterului Public, de catre tribunal - este obligat actioneze cf cu legea nationala respectiva si numai pe baza atributiilor date de catre jud sindic. Lichidatorul - pers fizica/ soc com - angajat la propunerea jud sindic, dispus de tribunal; - daca debitorul este o soc bancara- desemnare cu avizul BNR si al Min Finatelor - efectueaza acte si operatiuni dispuse de jud sindic. f. Moratoriul = o institutie de suspendare a executarii hotararii de declararea a falimentului, la cererea comerciantului falit, a carei instituire se dispunde de tribunal, cu consultarea adunarii creditorilor, daca comerciantul dovedeste ca este solvabil si ca faptele produse nu-i sunt imputabile. - instanta il instituie pe cel mult 6 luni deb redobandeste dr de adm si de dispozitie asupra bunurilor sale, iar creditorii asteapta refacerea lui, fara a putea incepe/ continua acte de urmarire impotriva lui. g. Concordatul = intelegere intre deb si masa credala, prin care deb se obliga sa-si plateasca obligatiile la termenele si in conditiile convenite cu masa creditorilor. Conventia trebuie omologata de tribunalul comercial. - propunerea se poate face de catre: deb; judecatorul sindic; creditori - conventia intre deb si masa creditorilor poate fi: amiabila (cu consimtamantul tuturor creditorilor) sau judiciara (acordul majoritatii creditorilor). Efectele se produc fata de toti creditorii. - omolagarea de catre tribunal-> starea de faliment inceteaza, iar deb poate fi urmarit individual, in limita sumelor convenite prin concordat. h. Inlaturarea efectelor falimentului. Reabilitarea - printr-o procedura simpla, dupa achitarea pasivului de catre deb; - daca comerciantul a fost gasit vinovat de bancruta simpla, dupa executarea pedepsei poate fi reabilitat, dar daca a fost gasit vinovat de bancruta frauduloasa, nu poate fi reabilitat.

Actele si faptele de comert international

1. Definire Criteriul comercialitatii este necesar pt a defini actele si faptele comerciale - scopul direct al actelor com profitul; comerciantul nu va actiona niciodata dezinteresat - profitul se examineaza in cadrul teoriei speculatiei. Realizarea profitului scop mediat (indirect) -cand obtinerea beneficiilor nu este vizibila reclama comerciala; publicarea unor reviste in strainatate, dar vandute in Romania sub pret. 2. Elemente definitorii - act de interpunere, de mijlocire in circulatia marfurilor, intre producator si consumator;

- act de comert este si acela care implica o repetitie profesionala a faptelor, sistematica, cu anumite mijloace materiale ( intr-o intreprindere) - unele acte sunt comerciale pt toate partile fapte de comert bilaterale; oparatiuni cu caracter mixt, adica comerciala numai pt una din parti ( contractul de sponsorizare). 3. Definitie Guyon: Actul de comert = act ce realizeaza o interpunere in circulatia bunurilor, efectuata cu intentia de a obtine un anumit profit. Actele si faptele de comert international = actele si faptele juridice care contin elemente de extraneitate, prin care se realizeaza o inetrpunere in circulatia bunurilor si serviciilor cu intentia de a produce un profit. Actele si faptele obiective de CI (conceptia obiectiva) = acele acte si fapte al caror caracter comercial rezulta din insasi forma actului sau din natura sau obiectul actului. - Codul com rom- sunt fapte de comert: cumpararile pt a revinde, ori pt a se inchiria; cumpararile/ vanzarile de parti sau actiuni ale soc com; operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale (samsarie), etc - sunt acte si fapte de comert si de CI operatiile cu moneda, de intermediere, de bursa;etc, cumpararea spre ravanzare de bunri mobile si imobile, cu care se asimileaza schimbul, revanzarea urmand sa se faca cu titplu principal si nu cu titlu accesoriu al activitatii. Actele si faptele subiective de CI (conceptia subiectiva) = acele acte si fapte al caror caracter comercial este dat de calitatea de comerciant, pers fizica sau juridica, a subiectului care le savarseste. - Codul com rom sunt fapte de comert, celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. Exceptii prevazute: cumpararea de produse sdau de marfuri ce s-ar face pt uzul sau consumul cumparatorului, ori al familiei sale. - opereaza prezumtia de comercialitate. Actele si faptele mixte de CI = acele acte si fapte care prezinta caracter comercial numai pt una din parti. - Codul com rom in privinta asigurarilor, acestea sunt fapte de comert numai pt asigurator. Tudor Popescu: sistemul nostru de drept adopta, in principiu, conceptia obiectiva privind caracterul comercial al unui act/ fapt juridic, dar contine si elemente ale conceptiei subiective. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationala - Notiunea de acte si fapte de Ci include atat actele si faptele de comert propriu-zise, cat si pe acelea de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationala. Acestea din urma imbraca: a. forma contractuala sau b. forma constituirii de societati comerciale cu capital comun. a. cele mai multe imbraca aceasta forma. - dezvoltarea cooperarii economice a dus la elaborarea unor contracte- tip, sau contracte- cadru, pe baza carora se incheie mai multe contracte cu caracter sectorial. Caracteristica lor comuna este cooperarea dintre cele doua parti. Caracterul contractului de coop ec si tehn-stiif internationala se determina dupa natura operatiunilor ce urmeaza sa fie efectuate sau dupa vointa subiectelor de dr comercial din cele doua tari. b. cosntituirea unor soc com cu capital comun se face pe baza unui contract de societate, incheiat intre cele doua parti. Acesta va fi actul constitutiv al soc si este supus procedurilor comune tuturor soc com. - in baza actului cst apare o institutie noua, se infiinteaza o pers juridica - prin cst de astfel de societati s-au finalizat importante operatiuni de coop ec si tehn- stiif in doemnii ca industria, agricultura, telecomunicatiile, constructiile civile si industriale, bancile, finantele, stiinta si tehnologia, etc.

Actele si faptele de comert international 1. Notiune si caracterizare n vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat, de-a lungul timpului, cteva teorii n vederea caracterizarii acestei notiuni. a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comert este unul eminamente speculativ, realizat n scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei de cumparare a marfurilor la un anumit pret si revnzare la unul mai mare, accentundu-se caracterul esential al actului n sine si anume realizarea de profit; b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul de circulatie, mai precis de interpunere n circulatia marfurilor ntre producator si consumatorul final. c) Teoria ntreprinderii, care considera ca actul de comert este cel ndeplinit printr-o ntreprindere, privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie profesionala a actelor, conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale. d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu n vederea determinarii comercialitatii actelor juridice este greu de luat n seama si prefera mbinarea mai multor criterii dintre cele deja evidentiate. Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert ca fiind acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere n circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit. 2. Categoriile de fapte de comert Initial n doctrina au fost luate n considerare doua mari categorii: faptele de comert obiective si faptele de comert subiective. Ulterior au fost clasificate, alaturi de acestea si faptele de comert unilaterale sau mixte. 2.1. FAPTELE OBIECTIVE DE COMERT I. Fapte de comert obiective considerate ca atare fara nici o conditie. Din aceasta categorie fac parte: 1. Faptele juridice declarate de lege comerciale (cambia, biletul la ordin, CEC-ul); 2. Orice raport care rezulta din navigatie; 3. Contractele de depozit, consignatie, report. II. Fapte declarate de lege comerciale, dar numai daca ndeplinesc anumite conditii. Reprezentative pentru aceasta categorie sunt: 1. Vnzarea-cumpararea, cu scopul de a revinde; 2. ntreprinderile comerciale n sensul de ntreprinzator nu de unitati economice producatoare. III. Fapte de comert desemnate ca atare datorita caracterului lor accesoriu, ca de exemplu: 1. Mijlocirea, intermedierea si reprezentarea; 2. Depozitul pentru cauza comerciala; 3. Contractele de vnzare-cumparare de actiuni sau de parti sociale; 4. Contul curent; 5. Gajul pentru cauza comerciala; 6. Fidejusiunea pentru cauza comerciala. 2.2. FAPTELE SUBIECTIVE DE COMERT Din coroborarea art.7 Cod comercial cu art.4 Cod comercial reiese ca faptele de comert subiective reprezinta toate actele savrsite de comerciant, cu conditia ca acestea sa fie savrsite n nume propriu si cu titlu profesional, obisnuit. Se instituie astfel prin art.4 Cod comercial o anumita prezumtie relativa, denumita prezumtia de comercialitate, care considera ca fapte de comert toate actele si obligatiile

comerciantului, indiferent de izvorul lor, cu exceptiile mentionate expres n art.4 Cod comercial. Aceasta prezumtie de comercialitate, fiind o prezumtie relativa, poate fi rasturnata prin proba contrarie, dar numai n conditiile specificate expres n art.4 Cod comercial, si anume prin dovedirea caracterului civil al obligatiei sau caracterului necomercial care ar rezulta din chiar actul savarsit de comerciant - adica natura straina comerciantului a operatiei efectuate de acesta, ori datorita naturii operatiei ori a scopului urmarit. Prin urmare, conform art. 4 Cod comercial prezumtia de comercialitate poate fi nlaturata numai n doua cazuri, expres prevazute de lege: a). daca obligatia are un caracter civil; b). daca necomercialitatea rezulta din nsusi actul savrsit de comerciant. 2.3. FAPTELE DE COMERT UNILATERALE SAU MIXTE Faptele de comert (obiective sau subiective) pot fi bilaterale, cnd actele sau operatiunile efectuate sunt fapte de comert pentru ambele parti implicate n raportul juridic, sau unilaterale sau mixte, cnd actele sau operatiunile respective sunt fapte de comert numai pentru una dintre parti sau pentru cealalta parte s-ar putea considera ca nu au caracter comercial si ar putea ramne un act de natura civila. 3. Clasificarea actelor si faptelor de comert international Ca si actele si faptele de comert intern, actele si faptele de comert international se mpart n: obiective, subiective si mixte. Aceasta categorisire se face n functie de scopul urmarit, obiectul si forma actului ncheiat, precum si calitatea persoanei care l aduce la ndeplinire. a) Acte si fapte de comert international obiective. Sunt considerate a fi acte si fapte de comert international obiective acelea al caror caracter comercial se desprinde din chiar forma, natura sau obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege, asa cum, de exemplu, sunt faptele de comert enumerate de Codul comercial romn. b) Acte si fapte de comert international subiective. n aceasta categorie sunt incluse acte si fapte de comert international al caror caracter comercial le este conferit de calitatea de comerciant a celui care le savrseste, daca nu sunt de natura civila ori daca nu rezulta contrariul din nsusi actul respectiv. Chiar daca, n anumite cazuri, actele si faptele savrsite de un comerciant (persoana fizica sau juridica) sunt de natura civila, ele dobndesc caracterul comercial tocmai pentru ca sunt efectuate de un comerciant (exemplu, nchirierea unui spatiu, unde se vor desface marfuri nchirierea este un act civil, dar care dobndeste caracter de comercialitate, prin savrsirea sa de catre un comerciant). c) Actele si fapte de comert international mixte. Sunt incluse n aceasta categorie actele si faptele mixte de comert intern si international, care prezinta caracter comercial numai pentru una dintre parti, pentru cealalta parte pastrnd caracterul civil. 4. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala Asa cum s-a aratat anterior, alaturi de actele si faptele de comert international propriu-zise, ntlnim si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, care pot fi ntlnite sub forma contractuala ori sub forma constituirii de societati comerciale cu capital comun. a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub forma contractuala. Sunt astfel categorisite, deoarece se concretizeaza prin contracte de comert international ncheiate ntre parteneri din state diferite. b) Acte si fapte de cooperare economic si tehnico-stiintifica internationale sub forma constituirii de societatii comerciale cu capital comun. Actele si faptele de cooperare de aceasta factura le ntlnim la crearea de societati comerciale cu capital autohton si strain. n acest fel, n baza unui contract de societate si, mai recent, numai n temeiul actului constitutiv al unei asemenea

societati comerciale, ia nastere o persoana juridica ce devine subiect de drept al comertului international, cu implicatiile si rolul ce i-au fost conferite de vointa partilor. Aceste acte si fapte de cooperare se materializeaza n acorduri bilaterale de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, n toate domeniile si sectoarele de activitate.
I.

A. Conceptul, clasificarea si conditiile de validitate ale contractelor de comert international

1. Definitia contractului de CI Locul si rolul contractelor de CI in sistemul relatiilor contractuale Contractele de CI sunt o forma a contractelor comerciale si sunt diferite de cele civile prin natura lor comerciala, si diferite de cele comerciale prin caracterul de internationalitate. Sunt diferite de contractele de comert interne deoarece genereaza obligatii comerciale si juridice din tari diferite. Criterii juridice si economice pt definirea contractului de CI --criterii juridice: nu este sufficient unul singur. Pot fi: elemental de extraneitate, localizarea geografica a operatiilor materiale, a bunurilor, a persoanelor, obiectul contractului, etc. --criteriile economice sunt: miscarea de valori peste frontiere, incidenta operatiei comerciale efectuata asupra relatiilor economice cu strainatatea, repercursiunile asupra rezervelor devize ale tarii. Legea aplicabila contractului Intre legile aplicabile sunt: lg tarii unde se incheie actul juridic; lg tarii unde partile eleboreaza inscrisul constatator; lg tarii in care partea isi are domiciliul ori resedinta (sau sediul). Drepturile si obligatiile ce urmeaza sa decurga din contract sunt detereminate de legea aleasa se parti. In caz contrar, efectele contractului sunt guvernate de legea tarii unde s-a incheiat contractul sau de legea tarii unde se executa contractul. Principalele trasaturi caracteristice ale contractelor de CI 1.cu titlu oneros- realizarea profitului este trasatura esentiala a comertului. Chiar si distribuirea gratuita de esantioane sau vanzarea in regim de solduri au consecinte oneroase. 2. sinalagmatice- reciprocitatea drepturilor si obligatiilor 3. consensuale- de regula in forma scrisa, 4. comutative- dar nu se exclude si existenta unor elemente aleatorii ca in cazul contractelor de asigurare si reasigurare internationala. Definitia contractului de CI = un acord de vointa intre doi sau mai multi participanti la comertul international in vederea obtinerii unui profit. 2. Clasificarea contractelor de CI a.dupa efectele pe care le produc: -- constitutive de drepturi dr de creanta: c de transport, de comision -- translative de drepturi v-c; schimbul- este vb de transfer de dr reale si de folosinta, dar mai rar de creanta. -- declarative de drepturi c de tranzactie. b.dupa felul obligatiilor: -- a da cele translative de dr reale sau presupun o contraprestatie (comisionul) -- a face (executarea de servicii) sau a nu face ( obligatia de a nu face concurenta neloiala) -- obligatii de rezultat dar si de diligenta ( best efforts). c. dupa natura operatiunilor comerciale: -- care au ca obiect operatiuni comerciale propriu-zise v-c internationala de marfuri, schimbul -- care au ca obiect operatiuni de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala De cele mai multe ori contractele internationale sunt pe termen lung. Ele mai pot fi suibsecvebte, complementare, cu executare instantanee sau cu executare succesiva, ori cu executare continua (contracte de furnizare a gazelor naturale). Dupa durata pot fi: pe o durata scurta, medie sau lunga.

3.

Conditiile de validitate ale contractelor de CI

a. Capacitatea partilor - capacitatea statului si a reprezentantilor sai este reglementata de norme interne si internationale - capacitatea comerciantilor persoane fizice este reglementata de lex personalis, iar a societatilor comerciale de lex societatis. Vezi subiectele rap jur de DCI din prima parte. b. Consimtamantul partilor - se concretizeaza in oferta facuta de o parte si in acceptarea ei de catre cealalta parte. - trebuie sa fie exprimat liber, in cunostinta de cauza, si sa nu fie viciat in continutul sau intelectual sau in exercitarea sa libera (leziunea contractuala, eroarea substantiala si eroarea de drept). c. Obiectul contractului - prestatia la care se obliga partile sa fie determinata in momentul incheierii contractului, sau determinabila ulterior potrivit clauzelor stipulate in contract. - de regula obiectul in contractele de CI este determinabil, contractandu-se bunuri viitoare, iar frecventa bunurilor fungibile fiind f ridicata. - la prestaiile pecuniare ( pret, navlu, comision) pretul se perfecteaza la incheierea contractului, dar poate fi si determinabil in viitor. d. Cauza element constitutiv al contractului - trebuie sa fie licita si morala - titlurile de credit sunt valabile independent de cauza lor. e. Reglementari necesare Capacitatea de a contractaeste guvernata de lg nationala a persoanei fizice si de lg sediului social al persoanei juridice. Consimtamantul este carmuit de lex contractus iar obiectul si cauza tot de lex contractus. Sanctiunile aplicabile sunt carmuite de lex contractus, ca si aspectele procedurale (calitatea, obiectul cauza actiunii). Lex contractus se eplica si in privinta cesiunii de creanta, subrogatiei conventionale, delegatiei, novatiei si in privinta modurilor de stingere a obligatiilor izvorate din contract. Termenul este un element esential in cele mai multe contracte de comert international, iar conditia este esentiala in contractele unde v-c internationala de marfuri se face conform mostrei sau pe incercate. De cele mai multe ori conditia nu este un element esential iar forma nu este o conditie de validitate.

B.

NEGOCIEREA CONTRACTELOR DE CI

1. Conceptul negocierii in CI Tranzactiile comerciale sunt in esenta lor rezultatul unor ngocieri. Negocierea o componenta indispensabila a raporturilor comerciale Valentele complexe ale negocierii si participarea activa a negociatorului Negocierile com cst un proces complex care se desfasoara in momentele decisive ale formarii contractului, implicand participarea activa, fizica si intelectuala a negociatorului. - logica, psihologia, arta comunicarii, demonstratia, elemente de strategie si tactica. Negocierea arta compromisului compromis = stiinta si arta in sensul priceperii si inteligentei de a sti sa dai ceva pt a dobandi altceva; nu cedarea, renuntarea la propriul interes, ci imbinarea intereselor proprii cu cele ale partenerului. Definitie = o activitate complexa, intreprinsa prin excelenta de comercianti, persoane fizice si societati comerciale, in scopul obtinerii unor rezultate reciproc avantajoase in procesul derularii raporturilor contractuale. Este un proces organizat, etapizat si competitiv intre 2 sau mai multe frime comerciale, care sunt preponderent partenere, in cursul careia se ajusteaza si armonizeaza interesele lor fundamentale, urmarindu-se asigurarea obtinerii profitului scontat de fiecare parte. 2. Principiile negocierii contractelor de CI a. Principiul reciprocitatii - presupune ca, pe parcursul negocierii, sa se efectueze o ajustare a pretentiilor partilor, asa incat, la capatul tuturor rundelor de negocieri sa se construiasca un acord final, care sa constituie un compromis satisfacator pt ambele parti contractante. - implica reciprocitatea concesiilor; do ut des (daca faci concesii fac si eu)-> actiuni compensatorii.

b. Principiul legalitatii - conflicte de legi=> Conventia asupra legii aplicabile obligatiilor contrcatuale- un contract este guvernat de legea aleasa de parti. - partile au drepturi egale in promovarea si determinarea legii aplicabile contractului c. Principiul moralitatii - o negociere = o confruntare de interese si de mentalitati si viziuni si de inteligente => invinge cel care argumenteaza mai bine si mai convingator. Poate fi vorba de moralitate? - principiul moralitatii trebuie corelat cu cel al bunei-credinte: respectarea partenerului, sa tii cont si de interesele lui. Se incalca prin a-i cere sa accepte conditii umilitoare, clauze ruinatoare, care se pot intoarce in timp impotriva celui care a dictat solutia nedreapta si injusta. 3. Etepele negocierii contractelor de CI: Demersurile precontractuale, scrisorile de intentie, determinarea conditiilor generale ale contractului, promisiunea unilaterala de a contracta- etape generale. Trebuie analizate aspectele practice. a. Informarea preliminara - prospectarea pietelor; cunoasterea conjucturii economice; investigarea oportunitatilor unor tranzactii comerciale pe respectivele piete asa incat sa se opteze pt operatiunea comerciala mai favorabila. -se lanseaza reclama comerciala si se poate incheia chiar un contract de publicitate comerciala b. Pregatirea dosarelor pt initiarea dialogului contractual - dosarul tehnic trebuie sa cuprinda: parametrii de calitate ai produsului, garantiile tehnice, elemente comparative cu oferta concurenta, limitele acceptate de partener - dosarul comercial: modalitati de livrare, ambalare, nivelul minim al pretului, garantarea platii in cazul operatiunilor pe credit, politicile comerciale ale tarii pe piata careia urmeaza sa se declanseze dialogul com - dosarul privind bonitatea partenerului: solvabilitatea, bancile garante, bilantul de profit si pierderi, capitalul de care dispune. - societatile com concurente pt a se sti optiunea suplimentara in cazul esuarii tratativelor cu primul ofertant. c. Scrisorile de intentii - sunt documente fara statut juridic. - scrisori de intentie cu efecte provizorii (cuprind mentiunea bun numai pt scrisoare de intentii, fara sa aiba vreo valoare contractuale) si cu efecte definitive. - pot contine angajamente ferme cu privire la aspecte particulare (angajamentul de a nu purta negocieri paralele), sau pot fi scrisori cu semnificatia unor contracte, daca se intalneste oferta cu acceptarea. d. Promisiunea unilaterala de a contracta - cand o parte isi asuma obligatia de a incheia in viitor un contract = antecontract -obiectul este o prestatie de a face - se deosebeste de oferta - promitentul, proprietar al bunului il poate instraina valabil, chiar daca era destinat beneficiarului, care este titularul numai a unui drept de creanta, pe care il poate transmite unui tert, daca optiunea nu a fost acordata intuitu personae. e. Negocierea comerciala propriu-zisa Dragos- Alexandru Sitaru: oferta constituie, in principiu, punctul de pornire si baza de desfasurare a negocierilor. Fiecarea parte isi argumenteaza punctul de vedere urmarindu-se: prevenirea si combaterea obiectiunilor. Se pot formula contra-oferte, ajungandu-se la o oferta noua Deciziile bune se iau numai in cunostinta de cauza Se pot acorda concesii reciproce si se poate conveni solutia finala- incheierea contractului sau decizia de a nu finaliza si incheia contractul. 4. Strategii si tactici in procesul negocierii contractelor de CI a. Definirea strategiei si tacticii in negocierile comerciale - se au in vedere conceptele clasice - strategia = ansamblu sistematic de decizii vizand atingerea unor obiective prestabilite, cuprinzand scopurile urmarite si tipul de negociere pt realizarea acestor scopuri.

- tactica = acea parte a strategiei negocierilor comerciale prin care se optimizeaza mijloacele, procedeele si formele de actiune (stratageme) care urmeaza a fi folosite in vederea atingerii obiectivelor prestabilite. b. Strategii de negociere comerciala - strategia de vanzare rapida a marfii: cand partenerul dominant al unei piete recurge la oferte ferme si preturi ultimative, exercitand presiuni asupra clientilor potentiali, care trebuie sa decida rapid. - strategii de acordari si obtineri de concesii reciproce: cand exista o concurenta reala, echilibrata, partenerii avand o forta economica aproximativ egala. - strategia esalonarii concesiilor: la masa tratativelor sa nu fie aruncat intregul pachet de concesii, ci in mod esalonat. -strategia asteptarii deciziei partenerului: clientul-importator-cumparator este dominantul pe piata, lansand cereri mai multor potentiali parteneri, hotarand sa negocieze cu cel mai potrivit dintre ei. c. Tactici de negociere comerciala 5. Tehnicile negocierii contractelor de CI = acele mijloace si procedee prin care se asigura reusita tacticii anvizajate in procesul negocierilor; un ansamblu de procedee valorificate de negociatori pt a inlatura obiectiile dintre parteneri si a facilita trataivele; mijloace folosite pt a induce partenerilor idei si convingeri. Tehnici variate folosite in negocierile contractuale -- tehnici de contracarare sau de raspuns -- tehnici ofensive: : tehnica scurtcircuitarii vizeaza ocolirea unui negociator mai dificil prin ridicarea nivelului negocierilor (obliga partea adversa sa recurga la un alt negociator); tehnica falselor concesii cst in inventarierea mai multor obstacole, obiectii fiind solutionate rand-pe-rand, dand impresia ca s-au facut concesii partenerului; tehnica mandatului limitat implica procedee tehnice prin care se urmareste cresterea spiritului de cooperare al partenerului; tehnica negocierilor rigide da rezultate numai in cazul pietelor produselor de inalta tehnologie, in care ofertantii au pozitii dominante, favorizatoare, iar partenerii sunt constransi sa achizitioneze tehnologiile respective.

C.

INCHEIEREA CONTRACTELOR DE CI

1. Oferta de a contracta = o manifestare de vointa in vederea incheierii contractului care isi produce efectele specifice in masura si din momentul in care este adusa la cunostinta celeilalte parti. -in practica, se refera la propunerea facuta de exportator. Pt importator- comanda ferma. - Codul Com roman- propunere, propuitor (ofertantul) Conditii: a. sa fie ferma- autorul sau se angajeaza. Daca nu, are caracter publicitar sau retrospectiv b. sa fie precisa si completa sa precizeze toate elementele contractului pt facilitarea perfectarii acestuia printr-o simpla acceptare. Ex- determinarea marfurilor in mod explicit sau implicit. -cele 2 conditii privind caracterul precis si complet trebuie indeplinite simultan c. sa fie adresata unor persoane determinate in caz contrar, se considera a fi o invitatie la oferta. Nu este o oferta propriu-zisa acea propunere cu caracter general care nu este insotita de un angajament, avand numai un caracter publicitar, nici trimiterea de cataloage, mostre. Sunt oferte expunerile de marfuri cu afisarea preturilor si oferta de recompena. Revocarea ofertei Oferta i produce efectele cnd ajunge la destinatar a. revocarea ofertei inainte de a ajunge la destinatar - nu implica vreo consecinta pt ofertant -revocarea trebuie sa ajunga cel mai tarziu odata cu oferta sau inainte acesteia la destinatar b. revocarea dup ace oferta a ajuns la destintar - daca contractual este sinalagmatic: pan ace contractual nu este perfect, propunerea si acceptarea sun revocabile, dar cel ce revoca raspunde pt daune-interese, daca cealalta parte, care a incveput dj executarea contractului, este de buna-credinta.

- daca contractual este unilateral- se oblige numai ofertantul, iar propunerea este obligatory indata ce ajunge la cunostinta partii careia ii este facuta. Tendinte si optiuni in diferite sisteme de drept: sistem roman- revocarea ofertei se justifica prin absenta unui act formal si prin absenta consimtamantului ca unic izvor de obligatii juridice; sistemul common law- revocarea ofertei se justifica prin absenta contraprestatiei; in alte sisteme de drept exista principiul irevocabilitatii ofertei; in Romania se exprima opinia ca o oferta cu termen sa fie irevocabila. 2. Acceptarea ofertei = declaraia sau o alt manifestare de voin a destinatarului ofertei care exprim acordul acestuia cu privire la ofert. Acceptarea poate fi expres ( un raspuns) sau tacit. Este tacita cand rezulta dintr-un fapt juridic a destinatarului, care exprima vointa sa de a accepta oferta. In cazul acceptarii tacite trebuie avute in vedere continutul ofertei, natura contractului, uzantele comerciale, etc In Rom exista 3 conditii pt ca acceptarea tacita sa produca efecte: ofertantul sa fi cerut executarea imediata a contractului, sa nu fi cerut un raspuns prealabil de acceptare si un asemenea raspuns sa nu fi fost necesar, nici in raport cu natura contractului. Ofertantul nu poate institui ca mod de acceptare tacerea destinatarului ofertei. O asemenea clauza este considerata nula. Tcerea nu poate constitui acceptare. Prin excepie, ea poate produce efecte juridice atunci cnd acest lucru rezult din lege, din voina prilor, din uzanele comerciale sau din obinuinele care s-au stabilit ntre pri. Conditiile de validitate ale acceptarii: -sa emane de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul sau autorizat -sa fie conforma cu oferta -sa ajunga la cunostinta destinatarului (ofertantului) inlauntrul termenului de acceptare. Continutul acceptarii Un rspuns care tinde s fie acceptarea unei oferte dar care conine completri, limitri sau alte modificri fa de continuul ofertei reprezint o respingere a ofertei i constituie o nou ofert. (contraoferta). Acceptarea trebuie s fie pur i simpl, perfect concordant cu coninutul ofertei, fr completri sau modificri. Exceptie: nu este o contraoferta daca raspunsul la oferta contine elemente complementare care nu altereaza in mod substantial stipulatiile ofertei; daca ofertantul nu face vreo obiectie in cadrul unui termen scurt si daca oferta nu a stipulat in mod expres acceptarea pura si simpla. Termenele la care trebuie sa aiba loc acceptarea Regula: acceptarea sa vse produca cand oferta exista inca. Daca oferta nu are specificat un termen, termenul tb sa fie rezonabil, altfel, oferta devine nula. Codul com rom- acceptarea tb sa ajunga la cunostinta propuitorului in termenul necesar schimbului propunerii si acceptarii, dupa natura contractului. In alte sisteme de drept se fixeaza un numar determinat de zile. In cazul ofertei cu termen, acceptarea isi produce efectele numai in cazul in care ajunge la ofertant in termenul stipulat. Acceptarea tardiva = ajunge la cunostinta ofertantului dupa ce a expirat termenul fixat pt acceptare, sau termenul necesar schimbului propunerii. - lipsita de efecte juridice -oferta devine caduca - Exceptie- ofertantul poate primi ca buna o acceptare tardiva cu conditia sa incunostinteze indata pe acceptant de aceasta. Revocarea acceptarii Se retracteaza daca ajunge la ofertant inaintea acceptarii sau cel mult odata cu ea. 3. Momentul si locul incheierii contractului 1. Intre persoane prezente contractul se incheie in momentul realizarii acordului de vointa. Data si locul incheierii sunt mentionate, marcand momentul semnarii, care coincide cu cel al incheierii contractului.

-prin telefon: partile sunt considerate e fi prezente 2. Intre absenti: a. Sistemul emisiunii sau declaratiunii de vointa Contractul este incheiat cand destinatarul ofertei si-a exprimat vointa de a o accepta. Consimtamnatul se formeaza prin emiterea sau declararea celei de a 2a vointe. -se stabileste greu mom incheierii contractului - in common law, in unele tari din America Latina, in Japonia, in Siria. b. Sistemul expedierii sau transmisiei declaratiei - utilizata in dreptul american, englez - stabileste ca momentul incheierii contractului este momentul in care destinatarul ofertei expediaza acceptarea c. Sistemul receptiei (theory of reception) - stabileste ca momentul incheierii contractului de comert international este momentul in care ofertantul receptioneaza scrisoarea de acceptare din partea destinatarului ofertei, fara a conta daca ofertantul ia cunostiinta de continutul acceptarii d. Sistemul informatiei - (in dreptul romanesc) momentul de incheiere a contractului este cel in care ofertantul ia la cunostiinta de acceptare- imbina criteriul obiectiv al receptiei cu cel subiectiv al luarii efective la cunostinta despre continutul acceptarii. Este important locul incheierii contractului pt: determinarea legii aplicabile; precizarea uzurilor locale aplicabile; facilitarea interpretarii contractului; determinarea competentei teritoriale a instantelor de judecata in caz de litigii. Daca partile sunt prezente contractul se considera incheiat in locul unde se afla acestea, iar daca se incheie prin telefon, locul este determinat prin vointa partilor. La emisiune locul este unde se afla acceptantul, iar la receptie unde se afla ofertantul. 4. Forma contractului in dreptul roman: regula consensualismului -forma scrisa pt contractul de societate comerciala -contractele intre prezenti se incheie sub forma unui inscris unic, iar cele intre absenti, prin 2 inscrisuri separate (oferta sau comanda ferma si acceptarea sau confirmarea de comanda). exista o tendinta spre simplificarea si perfectionarea formei contractului- mijloace moderne de comunicare> tot mai aproape de incheierea instantanee a contractelor 5. Limba contractului - in rel de com international este cea aleasa de parti -contractul se incheie in 2 sau 3 exemplare originale, redactate in limbile celor doua parti, una fiind intr-o limba de circulatie internationala.

D. CONTINUTUL CONTRACTELOR DE COMERT INTERNATIONAL

= ansamblul drepturilor si obligatiilor stipulate de partile contractante. Universitarii romani au meritul de a fi selectat si sistematizat clauzele contractului de comert international potrivit unor criterii pertinente. Clauzele sunt: 1. Generale necesare pt validitatea contractului 2. Specifice comune tuturor contractelor de comert international 3. Specifice unor anumite contracte (cele pe termen lung) 4. Clauze privind raporturile dintre contractanti si teri 5. Clauzele de exclusivitate, confidentialitate si concurenta 6. Clauzele prestabilite in contractele de ci 1. Clauzele generale- adevarate uzante in materie. Acestea se refera la: identificarea partilor si a reprezentantilor lor- precizarea atributelor de identificare a partilor (nume, prenume, domiciliu, denumire, sediu, statut juridic), datele de identificare si calitatea reprezentantilor partilor. Este o conditie a tuturor contractelor.

obiectul contractului: elemente de identificare si determinare a marfurilor, a bunurilor viitoare. la cantitatea marfii:cand exista bunuri in natura trebuie precizata cantitatea, unitatea de masura,etc. Partile urmeaza sa stipuleze o clauza de toleranta cantitativa. Trebuie precizate si conditiile de livrare, etc la calitate: cand obiectul este o prestatie privind livrarea unei marfi- raspunderea revine debitorului; trebuie stipulat felul determinarii calitatii; a controlului si receptiei calitative (la locul de fabricatie sau la cel de destinatie); cine suporta cheltuielile; obligatia furnizorului privind garantia calitatii si termenul de garantie, etc. la reclamatiile privind cantitatea si calitatea marfii: partile trebuie sa indice continutul reclamatiei; documentul se trebuie sa o insoteasca; obligatiile cumparatorului pana la solutionarea reclamatiei; termenele reclamatiei,etc la ambalare si marcare la livrarea marfii la termenele de livrare la conditiile de expeditie, incarcare-descarcare, transportul si asigurarea marfii in timpul transportului la obligatia de preluare a marfii- a cumparatorului la pret- partile trebuie sa determine pretul, care poate fi determinat sau determinabil. Daca partile stabilesc sa incheie operatiunea la adevaratul pret sau la pretul curent se aplica codul com; trebuie stipulat locul, data efectuarii platii, instrumentele de plata, documentele necesare, modalitatile de garantare a platii. 2. Clauze specifice Prin care se atenueaza sau agraveaza raspunderea partilor contractante - Clauza penala - Clauze exoneratorii de raspundere - Clauze solve et repete- debitorul unei prestatii contractuale nu poate pune in miscare o actiune in rezolutiune si nici opune exceptii bazate pe neexecutarea obligatiei corelative a celeilalte parti, atat timp cat el insusi nu si-a indeplinit obligatia contractuala. -Clauze privind rezolutiunea contractului pt neexecutarea obligatiilor de catre una sau alta dintre parti. Referitoare la dreptul aplicabil - Clauza electio juris - contractul este carmuit de legea aleasa de catre parti- principiul autonomiei de vointa si libertatii conventiilor. - daca nu, lex contractus se determina de organul jurisdictional competent. Privind solutionarea litigiilor - partile recurg la cai de conciliere - Clauza de jurisdictie privind optiunea lor pt instantele judecatoresti su un tribunal arbitral - Clauza compromisorie- cand decid recurgerea la arbitraj. 3. Clauze specifice unor contracte de comert international, in primul rand celor pe termen lung - Clauza de forta majora A. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare Riscurile valutare se refera la modificarea cursului de schimb, care are drept conmsecinta schimbarea paritatii monedei de plata fata de moneda de referinta. Clauza aur: a.gold-value clause- cand pretul este exprimat intr-o valuta, aurul fiind etalon al acestei valute b.gold-coin clause- pretul este exprimat direct in aur, urmand a fi platit in moneda de aur Potrivit clauzei aur, pretul stipulat in contract in mom incheierii sale se modifica in mod corespunzator evolutiei paritatii, asa incat la data achitarii pretului acesta sa fie echivalent celui stipulat la incheierea contractului. Clauzele valutare a.Monovalutara- se bazeaza pe luarea in considerare a 2 monede diferite- una de plata si una de cont. In cea de cont se exprima pretul, constituind etalon pt plata si stingerea datoriei. Cea de cont este cea in care se efectueaza operatiunile dintre parti. b.Multivalutara sau plurivalutara bazata pe un cos valutar convenit de parti- partile stabilesc pretul contractual exprimat intr-o anumita moneda de plata, prin luarea drept cursuri de referinta cele existente intre aceasta moneda si alte 3-5 monede, care alcatuiesc cosul valutar. -inlocuieste atat etalonul aur, cat si etalonul dolar

-partile trebuie sa convina asupra valutelor si monedei de calcul a modificarilor cursului valutei de plata fata de valutele din cosul valutar. c.Multivalutara sau plurivalutara bazata pe un cos valutar insitutionalizat sau pe o unitate de cont institutionalizata- valutele incluse in cosul valutar nu sunt convenite de parti, ci de un organ international specializat- EURO Clauza de optiune a locului de plata- varianta a clauzei monovalutare, prin care partile stabilesc unde se va face plata. Creditorul opteaza pt plata de catre debitor in moneda locala, cuantumul fiind calculat dupa cursul de schimb al acestei monede, fata de moneda de cont. Clauza de optiune a monedei liberatorii sau clauza de monede multiple- partile pot conveni pretul in 2 sau mai multe monede de plata, tinand seama de paritatea existenta intre ele la data incheierii contractului, creditorul avand dr sa aleaga in care din aceste monede sa i se faca plata. B. Clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare Clauzele de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare unica sau speciala- partile stipuleaza ca pretul contractual se raporteaza la pretul curent al unei unitati de masura uzuale a unui produs de baza. ele trebuie sa precizeze documentul care stabileste etalonului unic. Clauze de reclaculare sau revizuire a pretului cu indexare cumulativa- se stipoleaza cand pretul este legat de valoarea mai multor elemente de referinta, considerate cumulativ- i9n contracte de antrepriza pt lucrari de constructii-montaj. Clauze de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare generala- partile raporteaza pretul contractului la valoarea intregului ansamblu de bunuri si servicii, care pot fi procurate cu cantitatea de moneda in care este exprimat pretul. Clauze de postcalculare a pretului- pt mentinerea pretului. Da dreptul creditorului sa procedeze la definitivarea pretului. Se recurge la formula pret de productie plus cheltuieli. 4. Clauze privind raporturile dintre contractanti si terti Clauza primului refuz- ca un antecontract unilateral, una din parti obligandu-se sa acorde preferinta beneficiarului fata de alti clienti. Este o conditie potestativa simpla, nu pura. Contine o promisiune suspensiva, deoarece dreptul de preferinta care este acordat beneficiarului urmeaza sa-si gaseasca concretizarea numai daca acesta va incheia contractul. -presupune ca beneficiarul sa ofere promitentului conditii similare celor oferite de terti si ca promitentul sa nu ofere tertilor conditii mai favorabile decat cele pe care s-a obligat sa le ofere beneficiarului. Clauza clientului mai favorizat- una din parti se obliga ca, in cazul in care incheie un contract prin care acorda unui tert conditii mai favorabile decat cele stipulate in contractul aflat in proces de executare sa acorde aceste conditii si celelilalte parti contractante. Se pune accent pe buna-credinta. Clauza ofertei concurente- vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului aceleasi conditii pe care i le-ar oferi, pt acelasi produs, alti furnizori concurenti in domeniul respectiv. Este de regula in fav cumparatorului. 5. Clauzele de confidentialitate, de exclusivitate si de neconcurenta Clauza de confidentialitate: imbraca frecvent forma unei conventii; se gaseste in contractele de consultingengineering, de asistenta tehnica,etc Obligatia de confidentialitate poate fi in sarcina ambelor parti, incepe din momentul comunicarii informatiei secrete si poate dura chiar si dupa executarea contractului, in raport de natura si specificitatea sa. Clauza de exclusivitate- in contracte de franchising (in fav franchisee-ului), de concesiune exclusiva ( exclusivitate de livrare si de aprovizionare) sau de agent.(exclusivitate acordata agentului intr-un doemniu de activitate, privind o categorie de clienti sau pe un teritoriu determinat. Clauza de neconcurenta- stipulata printr-o conventie separata sau direct in contract. Restrangerea libertatii de a actiona pe piata este admisa numai in cazul in care ocrotirea beneficioarului clauzei este justificata economic si juridic. -trebuie sa indice precis obiectul interdictiei. 6. Clauzele prestabilite in contractele de ci Natura: au un grad inalt sau f inalt de repetabilitate in cadrul unui anumit tip de contract; au un caracter general, exprimand acele elemente indispensabile fiecarui contract de comert international; sunt adaptate principalelor raporturi juridice,. Pot fi formulate in variante diferite.

Forta juridica: sunt obligatorii pt parti numai daca le accepta. Daca exista neconcordanta intre o clauza speciala si una prestabilita primeaza cea speciala. Avantaje: usurinta incheierii contractelor, economie de timp, reduc riscul unor omisiuni ori fromulari ambigue, contribuie la uniformizarea practicii contractuale, facilitand expansiunea schimburilor comerciale internationale; este un atribut exclusiv al partilor includerea acestor clauze.

II.

INTERPRETAREA SI EXECUTAREA CONTRACTELOR DE CI A. INTERPRETAREA CONTRACTELOR DE CI

= ansamblu de principii si reguli folisite in operatiunea logico-rationala si sistematica de clarificare si determinare a intelesului exact si complet al continutului (clauzelor) contractelor Scop: determinarea intelesului exaci si complet al continutului contractului, eliminarea ambiguitatilor si interpretarea corecta a clazelor acestuia. Functii: clarificarea sensului si deslusirea intelesului anumitor clauze din contract, care sunt controversate si deblocarea procesului de executare a obligatiilor stipulate in unele clauze din contract. Principii: Buna-credinta- unul din principiile fundamentale ale dr com i si se aplica si in interpretarea si in executarea contractului. Cf lui, clauzele contractelor, uzantele si cutumele admise se interpreteaza cu buna-cred, pt a se efectua executarea contractului dupa vointa reala a partilor. Loialitatea- interpretarea clauzelor pe baza respectului pt cealalta parte ptin cautarea si gasirea intelesului real al acestora concepute in interesul ambelor parti. Colaborarea dintre parti- pe parcursul tuturor fazelor (incheiere, interpretare, executare). Este relevanta luarea de masuri de limitare a pierderilor si a castigului nerealizat de partea care invoca incalcarea contractului. Reguli: -daca exista clauze tacite-, interpretarea se face dupa intentia comuna a partilor contractante - daca exista clauze cu mai multe intelesuri, se interpreteaza in sensul in care sa produca efecte juridice - daca exista termeni cu 2 intelesuri, se interpreteaza in sensul in care se potriveste mai bine naturii contractului. -daca exista dubiu, se interpreteaza in fav celui care se obliga (in dubio pro reo) -toate clauzele se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelsul ce rezulta din intregul act. a. reguli de interpretare a contractelor de ci incheiate pe baza de clauze prestabilite -conditiile generale se considera incorporate in contract numai daca o parte le-a propus, iar cealalta parte le-a acceptat in mod expres. -orice clauza convenita in mod expres de catre parti prevaleaza asupra oricarei clauze din conditiile generale. -in dubio contra stipulantem= daca exista ambiguitate, conditiile generale propuse de o parte se interpreteaza in fav celeilalte parti. -daca ambele parti propun conditii generale neconcordante, se tine seama cu precadere de propunerile cumparatorului. b. reguli de interpretare pe baza uzantelor comerciale - in caz de conflict intre o uzanta si o clauza prevaleaza clauza - uzantele codificate pe plan international prevaleaza asupra celor locale - daca intre exemplarul vanztorului si cel al cumparatorului exista neconcordanta, interpretarea se face in fav cumparatorului - daca suma de plata este scrisa in litere si in cifre si intre ele sunt neconcordante prevaleaza cea in litere. c. reguli de interpretare a contractelor dupa limba in care au fost redactate: contractele de ci se incheie in 2 sau 3 exemplare, cate unul in lb partilor si unul in lb de circulatie mondiala: -interpretarea se face dupa sensul acordat termenilor, expresiilor, formularilor din contract in lb de redactare chiar daca, unoeri, acest sens este diferit de cel dat de legea aplicabila contractului. Interpretarea pe baza textelor legale uniforme (Congresul Comisiei Natiunilor Unite pt DCI): -prin luarea in considerare a lucrarilor pregatitoare si a comentariilor -pe baza studierii unor solutii pronuntate in cazuri precedenta -interpretarea urmareste promovarea uniformitatii.

B.

EFECTELE CONTRACTELOR DE CI

1. Forta obligatorie a contractelor de ci Obligativitatea contractului in raporturile dintre parti: -conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante -contractul nu poate fi revocat, modificat unilateral - exceptie- in unele cazuri la contractele incheiate intuitu personae- forta majora Efectele contractului fata de terti: principiul relativitatii- conventiile n-au efecte decat intre partile contractante, si fata de succesorii in drepturi ai acestora. 2. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice in raporturile de CI 1.Creditorul are dreptul de a refuza sa indeplineasca prestatia sa, in cazul in care debitorul nu si-o indeplineste pe a sa.= Exceptia de neexecutare a contractului. Presupune urm conditii: -neindeplinirea prestatiei, chiar daca este partial, sa fie importanta -obligatiile neexecutate sa aiba character reciproc sis a fie stipulate in acelasi contract -neindeplinirea prestatiei sa nu se datoreze celui care invoca exceptia -raportul contractual sa presupuna indeplinirea simultana a prestatiilor stipulate in contract. 2.Creditorul care si-a indeplinit integral prestatia sa, are dr sa ceara sis a obtina pe cale jurisdictional rezolutiunea sau rezilierea contractului. Rezolutiunea- sanctiune extrema, in urma careia finalitatile contractului sunt compromise total. - daca este un contract supus unui termen, se produce automat -poate fi judiciara sau conventional -are efectele: desfiintarea contractului; repunerea partilor in situatia anterioara; solicitarea si obtinea de despagubiri in fav partii care si-a executat prestatia. -privind obligatiile asumate prin contract, judecatorul nu poate da un termen de gratie Rezilierea- pt contractile sinalagmatice de ci cu executare succesiva - desfiinteaza contractual cu efecte numai pt viitor - poate fi constata si pronuntata de un trib arbitral sau de instant de judecata sau poate opera in baza unui pact comisoriu. 3. Sarcina riscului se distribuie intre creditor si debitor, decurgand din neexecutarea fortuita a obligatiilor asumate prin contract. - riscurile pot fi economice si politico-administrative -regula- se suporta de debitor -exceptie- devalorizarea monedei de plata intre mom incheieri sic el al executarii contractului- este in sarcina creditorului. Daca exista clause de mentinere a valorii contractului riscul se suporta de debitor. -la contractile translative de dr reale (v-c international de marfuri) transferul riscurilor opereaza in mom preluarii marfii de catre comparator. 3. Adaptarea contractului de ci pe parcursul executarii sale a. Principiul adaptarii contractului la noile imprejurari - ajuta la intrarea in concordant cu schimbarile realitatii si la evitarea suportarii de catre o singura parte a unor prejudicii neimputabile si injuste. - da expresie tendintei de limitare, pe cale conventionala, a aplicarii principiului clasic al fortei obligatorii a contractelor. b. Efectele adaptarii contractului: -clauza de hardship (de impreviziune)- partile stipuleaza ac clauza avand in vedere modificari grave. - criteriul de apreciere a vietii contractului este economic si obiectiv, ca in cauzele de exonerare pt imposibilitate de executare -efectul principal al stipularii unei asemenea clauze- restabilirea echilibrului contractual c. Mecansimul adaptarii contractului - partea care se considera a fi intr-o situatie de hardship trebuie sa o notifice pe cealalta parte de evenimentul care a schimbat echilibrul contractului, care fie va fi de acord cu propunerea facuta de partea aflata in situatia de hardship, fie propune o alta solutie, ori poate contesta situatia notificata si sa nu dea niciun raspuns. Partea interesata se poate adresa unui arbitru cf clauzei compromisorii, iar daca o parte refuza cu rea-credinta sa negocieze cealalta parte poate sa ceara si sa obtina daune-interese in baza raspunderii civile contractuale.

-daca s-a ajuns la o solutie, momentul producerii efectelor este viitor, clauza de hardship neactionand autoamat. -dupa adaptare contractul supravietuieste, fiind executat in noii termeni. Exceptie- partile prevad explicit ca adaptarea echivaleaza cu o novatie prin schimbare de obiect. 4. Executarea contractului de ci 4.1. Executarea voluntara Modalitati de plata: Plata poate fi facuta de debitor sau de o alta pers in numele lui, iar cele care primeste plata este creditorul sau mandatarul creditorului. Plata se poate face: creditorului, reprezentantului sau, unei persoane autorizate de lege dau de instant de jud sa o primeasca. Daca plata se face unei pers lipsite de imputernicire, prin mandat special, nu elibereaza pe datornic. Plata trebuie facuta in moneda stipulate in contract. Data executarii obligatiei: -in contractile pure si simple plata trebuie facuta imediat, la data facturarii -daca obligatia are un termen suspensiv, plata se face la expirarea acelui termen ( termenul essential este exceptia, iar termenul usual regula). -termene de executare: daca se deconteaza bancar prin incasso documentar, termenul de plata curge de la data remiterii cumparatorului a doc de expediere si transport si a facturii; daca se plateste prin acreditiv documentar, termenul este data inscrisa pe el de banca emitenta. - deb plateste la data la care a dat bancii care il deserveste ordinal de virament al sumei respective catre banca vanzatorului, iar creditorul este platit la data in care banca a inscris in contul sau suma reprezentand pretul marfii. Locul executarii obligatiei- cel stipulat prin acordul partilor, ori, in sens contrar, somiciliul/sediul/resedinta debitorului. Pt bunurile determinate care se gasesc in alta parte la mom formarii contractului, predarea se va face in acel loc. Potrivit practicii, locul platii unei sume de bani este sediul destinatarului. Imputatia platii- se stabileste prin acordul partilor, iar in caz contrar se realizeaza cf art 1110 si 1111 Cod civil, adica de debitor cu ocazia platii si de creditor prin chitanta. Intre 2 categorii de aceeasi natura, ambele fiind exigibile, imputatia se face asupra celei mai oneroase, iar daca 2 datorii sunt egale, se imputa cea mai veche. 4.2. Executarea silita in natura (mai putin intalnita)- creditorul primeste prestatia care ii era datorata, sau prefer sa I se acorde despagubiri, caz in care instant va tine seama de natura contractului (executarea silita in natura este imposibila la contractile de asistenta tehnica de ex, dar este posibila pt o suma de bani ca obiect al obligatiei, sau pt o prestatie de a da bunuri de gen). 4.3. Executarea prin echivalent Conditiile raspunderii contractuale in raporturile de comert international: existenta faptului ilicit, producerea prejudiciului, raport de cauzalitate ntre faptul ilicit si prejudiciul cauzat si existenta vinovatiei debitorului. -Fapta ilicita, n cazul contractelor de comert international, consta n: neexecutarea de catre debitor a obligatiilor contractuale asumate; executarea obligatilor asumate nu s-a facut n mod corespunzator; obligatiile contractuale au fost executate cu ntrziere. -Obligatia debitorului trebuie sa: aiba natura comerciala; sa constea intr-o suma de bani; sa fie lichida sis a fie exigibila. -La obligatiile de a nu face, deb este pus de drept in intarzieren din mom in care le incalca. -Prejudiciul poate fi material sau moral, iar daunele-interese sunt consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei. Daca obligatia este de rezultat culpa debitorului este prezumata. La obligatiile de mijloace sau de diligent nerealizarea rezultatului trebuie demonstrate. -Raspunderea debitorului este conditionata de existenta raportului de cauzalitate. Conventiile privind raspunderea in contractile de ci Partile pot ncheia, naintea producerii prejudiciului, conventii al caror obiect este modificarea clauzelor privind raspunderea contractuala, micsornd ori marind raspunderea debitorului- clauze de limitare in timp a

rasp, de limitare a daunelor, de plafonare a rasp, de reducerii a nivelului rasp, de suprimare a solidaritatii pasive. Clauzele de excludere totala a rasp in transporturi sunt nule. Repararea prejudiciului Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i s-a produs prin neexecutarea obligatilor asumate de catre debitor sau a executari acestora cu ntrziere. Evaluarea daunelor pentru care i se acorda debitorului repararea prejudiciului poate fi: -legala:in cazul obligatiilor cu obiect o prestatie pecuniara, despagubirile sunt dobanzi. Dobanda comerciala curge de plin drept, de la scadenta. Ac evaluare se aplica daca partile nu au convenit la un alt tip de eval. Plata efectiva cst momentul final al curgerii dobanzii. - judiciara: despagubirile cuprind atat pierderea suferita cat si castigul nerealizat al cred. Deb raspunde numai pt daunele previzibile la mom perfectarii contractului, cu exceptia dolului. Raspunderea se refera la daune directe, nu indirect. Probatiunea cuantumului daunelor este in sarcina reclamantului. - conventionala: Clauza penala stipulate inainte ca prejudicial sa se fi produs- se stab anticipat cuantumul despagubirilor datorate de deb pt neexecutarea obligatiilor ce ii revin. Se stipuleaza expres, nu este implicita, are o finalitate reparatorie, un rol stimulator si este limitative de raspundere prin stab unui nivel maxim al daunelor. Este de stricta interpretare, iar instana poate sa-I restranga efectele in caz de executare partiala a obligatiei. Forta majora Conditii: manifestarea unor evenimente imprevizibile si de nedepasit,independente de culpa celor care le invoca.Aceste evenimente trebuie sa fie ulterioare momentului ncheieri contractului si sa faca,cu adevarat,imposibila executarea obligatilor asumate. Clauzele de forta majora: in caz de- conflicte armate, rechizitii, embargo, calamitati naturale, etc. Partile determina efectele fortei majore in conv dintre ele (ex effect suspensiv de executare a prestatiei debitorului), coopereaza pt inlaturarea efectelor ei. Proba: apartine celei care o invoca. Se poate face prin certificate de forta majora eliberate de Camera de Comert si Industrie a Rom, pe cale de expertiza,etc

C.

TRANSFROMAREA SI STINGEREA OBLIGATIILOR NOVATIUNEA, COMPENSATIA, REMITEREA DE DATORIE

1. Novatiunea -trebuie sa fie neindoielnica, nu se prezuma.- animus novandi- tb sa existe acordul de vointa al partilor de a nova a. prin schimbarea de debitor- poate sa opereze fara concursul primului deb -daca din cuprinsul contractului nu rezulta vointa partilor de a stinge obligatia vechiului deb, iar cred a inteles sa accepte pe noul deb, nu sunt intrunite conditiile legale. b. prin schimbarea de obiect- se poate renegocia contractul Efectele novatiunii asupra privilegiilor si ipotecilor vechii creante:- nu sunt ale creantei noi substituite, decat daca creditorul le-a rezervat expres. Daca ipoteca creantei novate a fost rezervata pt garantarea celei noi, va avea regimul vechii ipoteci, iar daca novatiunea opereaza intre cred si unul din debitorii solidari, priv si ipotecile vechii creante nu se pot rezerva decat asupra bunurilor acelui deb. Stingerea obligatiilor altfel decat prin plata: 2. Compensatia Compensatia nu opereaza: in cazul unei cereri pt restituirea unui lucru care pe nedrept s-a luat de la proprietar, in cazul unei cereri pt restituirea unui deposit neregulat, in cazul unei datorii declarate nesesizabile. - stinge obligatiile partilor in totalitate sau in parte cand sunt inegale, pana la concurenta celei mai mici. -Legala- prin efectul legii, daca: obligatiile sunt reciproce, intre aceleasi 2 persoane, daca au au ca obiect sume de bani sau bunuri fungibile de aceeasi natura, daca ambele creante sunt certe, lichide si exigibile. -Judiciara- cand nu se poate constata ca a operat cea legala -Conventionala- expresia acordului de vointa cand nu opereaza cea legala

Efecte: stinge obligatiile reciproce pana la valoarea celei mai mici; stinge concomitant garantiile si accesoriile obligatiilor principale; se aplica regulile imputatiei platii, daca intre aceleasi parti sunt mai multe datorii reciproce compensabile Compensatia ca operatiune comerciala complexa, prin care importul este legat de derularea exportului, fiecare partener fiind si deb sic red.: comp bilateral largita (partenerii din aceeasi tara au cal de importator si exportator, pt marfurile livrate exportatorul urmand sa fie platit de catre importatorul din tara sa) si comp triunghiulara si multipla (marfurilke se livreaza intre parteneri din tari diferite in circuit inchis). 3. Darea in plata -atunci cand intre deb sic red intervine o intelegere prin care primul se oblige sa indeplineasca alta prestatie decat cea initiala. 4. Remiterea de datorie -nu duce la realizarea creantei creditorului =renuntarea cred la dreptul sau impotriva deb -trebuie sa fie expresa, iar daca este facuta in folosul unui codebitor solidar ii elibereaza pe toti codebitoii solidari. - remiterea voluntara a titlului original facuta de catre cred debitorului sau, da proma liberatiunii -remiterea facuta deb principal nu libereaza cautiunile.

III. CONTRACTELE DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI; DE TRANSPORT INTERNATIONAL; DE INTERMEDIERE; DE CONCESIUNE; DE LICENTA; DE KNOW-HOW SI DE CONSULTING-ENGINEERING IN COMERTUL INTERNATIONAL A. CONTRACTELE DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI
Comisia Natiunilor Unite pt Dreptul Comercial International a elaborate si adoptat Reguli Uniforme, aplicabile contractelor in acest domeniu in scopul facilitarii schimburilor comerciale si stimularii tranzactiilor internationale. 1. Vanzarea internationala de marfuri Contractul de v-c este un instrument juridic prin care se efectueaza operatiuni comerciale internationale de transmitere a marfurilor de la producator la consumator. Contractul de v-c internationala = un act juridic prin care partile, vanzatorul, pe de o parte, si cumparatorul, pe de alta parte, apartinand unor state diferite, se obliga sa transfere proprietatea unei marfi in schimbul unui pret.=> este un act comercial si international, implicand atat criterii juridice, cat si economice. Caractere: sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, comercial si international. Efectele contractului: a. Obligatiile vanzatorului (predarea marfii, transmiterea proprietetii asupra acesteia, remiterea socumentelor referitoare la marfa) 1.Predarea marfii = transmiterea materiala a marfii, constand actele, faptele si procedeele prin care marfa este remisa cumparatorului. Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfa intr-un loc special, obligatia sa de predare consta in: -remiterea marfurilor primului transportator pt a le transmite cumparatorului -punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului -punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care partile stiau ca se gaseau sau trebuiau fabricate ori produse; in locul in care vanzatorul avea sediul in momentul incheierii contractului. Termenul de predare: vanzatorul este obligat sa predea marfurile la data fixata prin contract, daca in contract s-a stabilit o asemenea data sau data este determinata prin referire la contract. El trebuie sa predea marfurile in

orice moment in cursul perioadei de timp fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract, in afara cazului in care din imprejurari nu rezulta ca alegerea datei nu revine cumparatorului. - in toate celelalte cazuri vanzatorul trebuie sa predea marfurile intr-un termen rezonabil, calculat de la incheierea contractului. -termenul poate fi determinat (cert) sau determinabil (indicativ). Determinarea lui depinde de natura bunurilor care fac obiectul contractului, daca sunt fungibile sau nefungibile. -termenul mai poate fi riguros, ferm sau simplu Predarea marfii poate fi promta, la termen, imediat ce este este gata sau este posibil sa fie predata. Termenul mai poate fi stabilit prin uzante comerciale sau prin orice modalitate de catre parti. Locul predrii mrfurilor: - predarea mrfurilor ntr-un loc special prevzut n contract ; - n lipsa unei asemenea meniuni n contract, marfa se socoteste predat n momentul n care ea este remis primului transportator pentru a fi remis cumprtorului, atunci cnd contractul de vnzare implic transportul mrfurilor ; - n cazurile nevizate mai sus, atunci cnd contractul se refer la un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o mas de bunuri sau cnd contractul se refer la un bun ce urmeaz a fi fabricat sau produs (bunurii viitoare) i cnd, n momentul ncheierii contractului, prile tiau c mrfurile se gsesc sau urmau a fi fabricate ntr-un loc special, obligaia de predare se socoteste realizat n momentul n care mrfurile sunt puse la dispoziia cumprtorului n acel loc special ; - n toate celelalte situaii, n punerea mrfii la dispoziia cumprtorului n locul unde vnztorul i avea sediul n momentul ncheierii contractului (plata cherabil). Obligatiile vanzatorului in cazul in care contractul implica transportul marfii Daca vanzatorul remite marfurile unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate conform contractului (prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, pe documente sau prin orice alte mijloace), vanzatorul are obligatia sa transmita cumparatorului aviz de expeditie prin care sa fie specificate marfurile. Daca vanzatorul trebuie sa ia masuri pt transportul marfurilor, el trebuie sa incheie contractele ce si impun pt ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut, cu mijloacele de transport adecvate imprejurarilor si in conditiile obisnuite pt un asemenea transport. Daca vanzatorul nu este tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe tot parcursul transportului, el are obligatia sa furnizeze cumparatorului toate informatiile de care dispune si care ii sunt necesare pt incheierea unui asig. 2. Obligaia de transfer al proprietaii asupra mrfii, dei menionat de convenie (Viena 1980), nu este reglementat n coninutul su. 3. Remiterea documentelor referitoare la marfa: - daca vanzatorul este obligat sa remita doc referitoare la marfuri, el trebuie sa o faca la momentul, la locul si in forma prevazute in contract -daca se face o remitere anticipata, vanzatorul pastreaza pana in mom prevazut pt remitere dreptul de a repara orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca acest lucru sa nu cauzeze cumparatorului nici incoveniente, nici cheltuieli nerezonabile. -cumparatorul pastreaza dreptul de a cere daune interese inj conformitate cu Conventia (Viena 1980) -daca in contract nu s-a prevazut felul documentatiei, modalitatea si termenul ei de predare, vanzatorul va preda cumparatorului documentatia tehnica protrivit practicii existente in tara vanzatorului, pt a se asigura folosirea normala a masinilor si utilajelor care au facut obiectul tranzactiei com. 4. Obligatia de conformitatea marfii (neprevazuta de conventie) presupune toate obligaiile vnztorului legate de cantitate, calitate, tip al marfii, ambalaje sau condiionare a mrfii. Aceast obligaie se socotete ndeplinit de cumprtor dup urmtoarele distincii: a) n cazul n care cantitatea, calitatea, tipul mrfii i ambalajul sunt prevzute n contract, obligaia se consider ndeplinit cnd acesta este realizat; b) n cazul n care n contract nu se prevede nimic n legtur cu conformitatea, aceasta se consider ndeplinit cnd: -mrfurile sunt adecvate ntrebuinrilor la care servesc n mod obinuit mrfuri de acelai tip ; -mrfurile sunt adecvate unei ntrebuinri speciale, cu condiia ca aceast ntrebuinare special s fi fost adus expres sau tacit la cunotina vnztorului de ctre cumprtor n momentul ncheierii contractului ;

-cnd marfa livrata posed calitile unei mrfii pe care vnztorul a prezentat-o cumprtorului ca eantion sau model ; -cnd sunt ambalate sau condiionate n modul obinuit pentru mrfurile acelai tip sau n lipsa unei ntrebuinri obinuite trebuie ambalate sau conservate ntr-o manier adecvat pentru a le proteja i conserva Vanzatorul nu este raspunzator de o lipsa de conformitate pe care cumparatorul o cunostea sau nu se putea sa nu o cunoasca in mom incheierii contractului. Raspunderea vanzatorului pt lipsa de conformitate: ele ste raspunzator pt orice lipsa de confromitate care exista in mom transmiterii riscurilor catre cump, chiar daca aceasta lipsa nu apare decat ulterior, care apare dupa mom transmiterii riscurilor, cu conditia sa fie imputabila neexecutarii oricarei obligatii ce-i revine, inclusiv celei de garantie, potrivit cu care, in timpul unei anumite perioade, marfurile vor ramane adecvate intrebuintarii lor normale sau unei intrebuintari speciale. Daca marfa se preda anticipat, vanzatorul are dr, pana la data prevazuta in contract de remitere, sa livreze partea lipsa sau neconforma din marfuri, fie sa repare orice lipsa de conformitate a marfurilor, cu conditia ca acest lucru sa nu-i cauzeze cumparatorului incoveniente sau cheltuieli nerezonabile. Cumparatorul pastreaza dr de a cere daune-interese. Obligatiile cumprtorului legate de conformitate a) Cumprtorul trebuie s examineze mrfurile sau s le supun examinrii ntr-un termen ct mai scurt inand seama de mprejurri; b) Cumprtorul trebuie s denune vnztorului lipsa de conformitate preciznd natura defectului, sub sanciunea decderii din dreptul de a invoca lipsa de conformitate;Convenia reglementeaz doi termeni de decdere: -sub aspectul lungimii i al momentului de la care curge, denunarea trebuie fcut ntr-un termen rezonabil, calculat din momentul n care cumprtorul a constatat sau ar fi trebuit s constate defectul; -oricum cumprtorul este deczut din dreptul de a se prevala de lipsa de conformitate dac nu o denun cel mai trziu ntr-un termen de doi ani calculat de la data la care mrfurile i-au fost remise n mod efectiv, cu excepia cazului n care prile au prevzut o garanie contractual valabil pe un alt termen. Termenul de doi ani reprezint un termen de garanie legal. c) Vanzatorul nu se poate prevala de faptul ca cealalta parte nu a examinat marfurile, daca lipsa de conformitate se refera la elemente pe care le cunsotea sau pe care nu putea sa le ignore si pe care nu le-a aratat cumparatoruli d) Daca cumparatorul nu a denuntat lipsa de conformitate, fiind decazut din dr de a se prevala de lipsa de conformitate, dar are o scuza rezonabila pt aceasta, el poate reduce pretul (bonificatie) si poate sa ceara dauneinterese. 5. Obligatia vanzatorului de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert (obligatia de garantie contra evictiunii) Vnztorul trebuie s predea mrfuri libere de orice drept sau pretenie a unui ter, exceptnd cazul n care cumprtorul accept s preia mrfurile n aceste condiii. O regul special n ceea ce privete eviciunea bazat pe proprietate intelectual: Vnztorul trebuie s predea mrfurile libere de orice drept sau pretenie a unui ter, ntemeiat pe proprietatea industrial sau pe alt proprietate intelectual pe care le cunotea sau nu putea s le ignore n momentul ncheierii contractului, cu condiia ca acest drept sau alt pretenie s fie ntemeiat pe proprietatea industrial sau alt proprietate intelectual: - n temeiul legii statului unde mrfurile trebuie sa fie (re) vndute sau utilizate, dac prile au avut n vedere la momentul ncheierii contractului faptul c mrfurile vor fi (re)vndute sau utilizate n acel stat. - n toate celelalte cazuri, n temeiul legii statului n care cumprtorul i are sediul. Prin excepie, vnztorul nu este inut de obligaia de garanie pentru eviciune ntemeiat pe proprietatea intelectual atunci cnd: - la momentul ncheierii contractului,cumprtorul cunotea sau nu putea s ignore exigena dreptului sau a preteniei terului; sau - dreptul sau pretenia terului rezult din faptul vnztorului de a se fi conformat planurilor tehnice, desenelor,formulelor sau altor specificaii furnizate de cumprtor. Obligatia cumparatorului de a denunta vanzatorului dreptul sau pretentia tertului

Cumprtorul pierde dreptul de a invoca garantia pentru evictiune, indiferent de felul ei, dac nu denunta vnztorului dreptul sau pretenia terului ntr-un timp rezonabil din momentul n care l-a cunoscut sau ar fi trebuit s l cunoasc. b. Mijloace de care dispune cumparatorul in caz de contraventie la contract de catre vanzator (respunderea contractuala a vanzatorului) Nici un termen de gratie nu poate fi acordat vanzatorului de catre judecator sau arbitru atunci cand cumparatorul se prevaleaza de unul din mijloacele de care dispune in caz de contraventie la contract. Totusi, conventia da posib cumparatorului de a acorda un termen suplimentar, de o durata rezonabila. Mijloace: 1.Cumparatorul este indritui sa ceara vanzatorului executarea obligatiilor sale cu exceptia cazului n care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceast cerere. Daca vanzatorul notifica cumparatorului intentia sa de a-si executa obligatiile intr-un termen determinat se prezuma ca a cerut cumparatorului sa-i raspunda daca accepta executarea. Cumparatorul trebuie sa-i raspunda intr-un termen rezonabil, altfel vanzatorul isi va executa obligatiile in termenul pe care l-a indicat in cerere. Cumparatorul nu are dreptul, inainte de expirarea acestui termen, sa se prevaleze de un mijlocincompatibil cu executarea obligatiilor de catre vanzator. Notificarea facuta de vanzator nu produce efecte decat daca a fost primita de cumparator. Ca modalitati de executare partile pot dispune daca sunt in natura sau prin echivalent. Tribunalul poate cere executarea in echivalent numai daca o face in temeiul propriului sau drept pt contracte asemanatoare, necarmuite de conventie. In celelalte cazuri, instanta poate sa dispuna plata de daune-interese, deci executarea prin echivalent. 2.Mijloace specifice de executare de care dispune cumparatorul Cumprtorul dispune de trei mijloace specifice: a) Poate cere vnztorului predarea unor mrfuri de nlocuire dac lipsa de conformitate constituie o contravenie esenial la contract la contract i dac aceast predare este cerut de ctre cumprtor n momentul denunarii lipsei de conformitate sau ntr-un termen rezonabil calculat de la aceast denunare. b) Cumprtorul poate cere vnztorului s repare lipsa de conformitate cnd o asemenea soluie este rezonabil n funcie de mprejurri. c) cumprtorul poate s reduc preul proporional cu diferena de valoare dintre marfa efectiv predat i marfa care ar fi trebuit s fie predat, dar nu si daca vanzatoeul repara orice deficienta a obligatiei sale: fie anterior scadentei, in cazul predarii anticipate; fie dupa data predarii marfii; ori in cazul in care cumparatorul refuza sa accepte primirea unor marfuri reparate, deci el nu accepta executarea de catre vanzator. d) Cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului care are in contractrele de comert international urm caracteriristici: organele de jurisdictie nu pot acorda un termen de garantie; partea care a optat pt rezolutiune nu mai poate cere executarea contractului; dupa introducerea actiunii de rezolutiune, debitorul isi poate indeplini obligatiile numai in contractele care nu au termen; rezolutiunea poate fi judiciara sau de drept. Ea elibereaza partile de obligatiile lor. Cumparatorul o poate declara in urm 2 situatii: - cand neexecutarea de catre vanzator a oricareia dintre obligatiile sale ce rezulta din contract sau din Conventie constituie contraventie esentiala la contract -in caz de nepredare a marfurilor, vanzatorul nu preda marfurile in termenul suplimentar acordat de cumparator sau declara ca nu le va preda in termenul astfel acordat. Rezolutiunea are caracter de exceptie, la care se recurge in ultima instanta, cand celelalte masuri s-au epuizat=> cumparatorul este decazut din dr de a rezolvi contractul daca nu a facut-o: in caz de predare tardiva, intr-un termen rezonabil, calculat din mom in care a stiuit ca predarea a fost efectuata si in cazul unei contraventii, alta decat predarea tardiva, intr-un termen rezonabil. Rezolutiunea, in cazul neexecutarii contractului de catre vanzator, are unele caracteristici specifice: este extrajudiciara, adica se declara de catre cumparator, unilateral; nu are efect decat daca declaratia este facuta prin notificare de catre cumparator; instanta nu poate acorda vanzatorului un termen de gratie. Situaii speciale de responsabilitate ale vnztorului -n cazul n care vnztorul efectueaz o predare partial a mrfurilor sau numai o parte din mrfurile predate nu sunt conforme cu contractul, cumprtorul beneficiaz de toate mijloacele reglementate de convenie care se

vor aplic ns numai cu privire la partea lips sau neconform iar cumprtorul nu va putea s declare rezoluiunea ntregului contract dect n cazul n care neexecutarea acelei pri din contract constituie o contravenie esential pentru ntregul contract. - Dac vnztorul efectueaz o predare anticipat, nainte de termenul stabilit n contract, atunci cumprtorul are facultatea de a prelua marfa sau de a o refuza. - n cazul n care vnztorul pred o cantitate superioar celei prevzute n contract, cumprtorul poate accepta sau refuza preluarea cantitii predate excedentar, dar dac accept trebuie s plteasc acea cantitate excedentar la preul din contract. c. Obligatiile cumparatorului 1.Obligatia de plata a pretului Obligaia cumprtorului de plat a preului include i pe aceea de a lua orice msuri i de a ndeplini orice formaliti destinate s permit transferul sumei exprimnd preul de la el ctre vnztor potrivit contractului, legii sau a altor reglementri. Regula este c preul mrfurilor vndute trebuie s fie determinat n contract n mod expres sau implicit sau printr-o dispoziie contractual prin care preul s poat fi determinat. Ca situaie special, n cazul n care contractul nu conine nici o referire cu privire la pre prile sunt prezumate c s-au referit n mod tacit la preul practicat, n mod obisnuit, n momentul incheierii contractului n ramura comercial respectiv pentru aceleai mrfuri vndute n mprejurari comparabile (prezumie legal relativ de determinare a preului). Locul plii preului a) n locul anume precizat n contract ; b) la sediul vnztorului - plata preului este portabil deoarece plata preului n comerul internaional se face prin virament bancar iar preul se consider pltit n momentul n care banii au ajuns n contul vnztorului ; c) la locul remiterii mrfii sau documentelor dac prile au prevzut c plata preului se va face contra acestora. Momentul plii preului a) la momentul determinat n contract; b) n lipsa unei asemenea determinri, preul va fi pltit n momentul n care, conform contractului, vnztorul pune la dispoziia cumprtorului fie mrfurile fie documentele reprezentative ale acestora. c) n fine, vnztorul poate face din plat o condiie a remiterii mrfurilor sau a documentelor. n acest caz, plata va fi anterioar predrii mrfii sau documentelor. n cazul n care prin contract vnztorul a fcut din plata preului o condiie a remiterii mrfurilor sau a documentelor, n acest caz plata preului va fi anterioar predrii mrfurilor sau a documentelor. Cumprtorul trebuie s plteasca preul la data stabilit n contract sau care rezulta din contract fr nici o cerere sau alt formalitate din partea vnztorului. 2.Preluarea marfii Cumprtorul trebuie s ndeplineasca orice act care este de ateptat, n mod rezonabil, din partea lui pentru a permite vnztorului sa efectueze predarea. De asemenea, are obligaia de a prelua marfa predat. Aceasta obligatie include, pe de o parte, predarea marfurilor, si, pe de alta parte, preluarea acestora. Mijloace de care dispune vanzatorul in caz de contraventie la contract din partea cumparatorului Sunt trei mijloace de care poate beneficia vnztorul n cazul nclcrii contractului de ctre cumprtor. Posibilitatea de a cere executarea n natura o obligatiilor de ctre cumprtor Vnztorul poate cere cumprtorului plata preului, preluarea mrfii predate sau executarea altor obligaii, cu excepia cazului n care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu o asemenea cerere (ex. dac a cerut rezoluiunea). Posibilitatea de a declare rezoluiunea contractului = sa declare contracyul rezolvit Rezoluiunea contractului poate fi cerut n dou situaii: 1) dac neexecutarea de ctre cumprtor a oricrei obligaii ce rezulta din contract sau din Convenie constituie o contravenie esenial la contract ; d.

2) n cazul n care cumprtorul nu i execut obligaia de plat a preului sau nu preia mrfurile livrate n termenul suplimentar acordat de vnzator sau declar c nu o va face n termenul astfel acordat. Mijloacele speciale ale vnztorului, n cazul n care cumprtorul nu i execut obligaia de a transmite specificaiile cu privire la marf masuri intermediare n cazul n care contractul prevede obligaia cumprtorului de a specifica forma, msura sau alte caracteristici ale mrfurilor i nu face aceasta specificare la data convenit sau ntr-un alt termen rezonabil,calculat de la primirea unei asemenea cereri din partea vnztorului, n acest caz vnztorul poate s efectueze singur specificarea potrivit cu nevoile cumprtorului care i-ar putea fi cunoscute. El trebuie s comunice specificarea cumprtorului i s i acorde un termen rezonabil pentru a face o specificare diferit iar n cazul n care acesta tace specificarea va deveni definitiv. Vanzatorul poate acorda cumparatorului un termn suplimentar, de o durata rezonabila, pt executarea obligatiilor ce ii revin in baza contractului. PENTRU CINE VREA: DISPOZIII COMUNE PRIVIND OBLIGAIILE COMUNE ALE VNZTORULUI I ALE CUMPRTORULUI 1. Efectele specifice ale contractului de vnzare-cumprare Contractul de vnzare comercial internaional produce trei efecte specifice : A. excepia de neexecutare a contractului ; B. rezoluiunea( rezilierea ) contractului ; C. riscurile contractului. Excepia de neexecutare a contractului Oricare dintre pri poate s amne executarea obligaiilor ce-i revin atunci cnd rezult, dup ncheierea contractului, c cealalt parte nu va executa o msur esenial a obligaiilor sale din cauza unei grave insuficiene a acestei pri de a-i executa obligaia, a insolvabilitii sale ori a modului n care se pregteste s execute sau execut contractul . Rezoluiunea (rezilierea) contractului Regimul general al rezoliunii a) Rezoluiunea poate fi declarat printr-un act unilateral de ctre partea interesat sau poate rezulta din acordul prilor (poate s nu fie judiciar). b) Pentru a produce efecte, rezoluiunea trebuie s fie notificat prii interesate. c) Judectorul sau arbitrul nu poate acorda nici uneia dintre pri un termen de graie atunci cnd intervine o nclcare a oricreia dintre obligaiile sale. d) Convenia prevede punerea de drept n ntarziere a debitorului n cazul neexecutrii de ctre cumprtor a obligaiei de plat a preului la scaden, n celelalte situatii fiind aplicabil soluia prevzut de lex contractus. Efectele rezoluiunii Convenia reglementeaz un efect general i unul special. Efectul general, aplicabil n toate cazurile indiferent dac contractul s-a executat sau nu, este acela c rezoluiunea contractului libereaz prile de obligatiile lor, cu trei excepii : partea rmne n continuare obligat pentru eventualele daune-interese pe care le-ar datora ; sanciunea nu are efect asupra stipulaiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor ; sanciunea nu are efect asupra drepturilor i obligaiilor prilor prevzute de convenie sau de contract pentru cazul de rezoluiune . Efectul special (n ipoteza contractului executat), este acela c partea care a executat contractul total sau parial poate cere celeilalte pri restituirea a ceea ce a furnizat total sau parial n executarea contractului. Riscul contractului Momentul transferului riscului cu privire la marf de la vnztor la cumprtor este legat de momentul predrii mrfurilor. Convenia nu reglementeaz transferul proprietatii. n principiu, transferul proprietatii este legat de transferul riscului. Problema momentului transferului riscului implic mai multe distincii dup cum mrfurile fac sau nu obiectul unui transport .

A) Cnd contractul de vnzare-cumparare implic transportul mrfurilor de ctre un ter se face urmtoarea subdistincie : a) dac vnztorul este inut prin contract s remit mrfurile transportatorului ntr-un loc determinat, riscurile sunt transferate cumprtorului n momentul n care vnztorul i le-a remis n acel loc ; b) dac vnztorul nu este obligat prin contract s remit mrfurile ntr-un loc determinat, riscurile sunt transferate cumprtorului n momentul remiterii mrfurilor ctre primul transportator cu scopul de a fi transmise vnztorului conform contractului; B) Cnd mrfurile nu fac obiectul unui transport. n acest caz, se face urmtoarea subdistincie : a) cnd cumprtorul este obligat potrivit contractului s preia mrfurile ntr-un alt loc dect sediul vnztorului, riscurile cu privire la marf sunt transferate cumprtorului atunci cnd predarea este fcut iar cumprtorul tie c mrfurile sunt puse la dispoziia sa n acel loc ; b) n orice alte ipoteze, riscurile sunt transferate de la vnztor la cumprtor : b1) n momentul n care cumprtorul preia mrfurile , n termenul contractual ; b2) dac cumprtorul nu preia mrfurile n termenul contractul riscurile se transfer la cumprtor din momentul n care acestea sunt puse la dispoziia sa la locul prevzut n contract. 2. Daunele- interese Daunele - interese se pot cumula cu oricare dintre mijloacele pe care Convenia le pune la dispoziia uneia dintre pri. Intinderea daunelor-interese Daunele-interese pentru o contravenie la contract svrite de una dintre pri sunt egale cu pierderea suferit i ctigul nerealizat de cealalt parte datorit acestei contravenii, pe care partea din culp le-a prevzut sau ar fi trebuit s le prevad la ncheierea contractului. Modaliti specifice de stabilire a daunelor-interese n cazul rezoluiunii contractului n cazul n care contractul este rezolvit, partea interesat are la dispoziie dou modaliti de stabilire a daunelor-interese : a) Cnd contractul este rezolvit iar cumprtorul ntr-o manier rezonabil i ntr-un termen rezonabil dup rezolvire a procedat la o cumprare de nlocuire sau vnztorul a procedat la o vnzare compensatorie, partea care cere daune-interese poate obine diferena dintre preul din contract i preul de nlocuire sau preul vnzrii compensatorii ; b) Cnd contractul este rezolvit, dac partea nu a procedat la o vnzare compensatorie sau la o cumprare de nlocuire iar mrfurile au un pre curent, partea poate cere diferena dintre preul stabilit n contract i preul curent al mrfurilor din momentul rezolvirii contractului precum i daune-interese. Partea care invoc contravenia la contract este obligat s ia toate msurile rezonabile pentru a-i limita pierderea i ctigul nerealizat, rezultat al nclcrii. Dac neglijeaza acest lucru, partea n culpa poate cere o reducere a daunelor interese egal cu mrirea pierderii care ar fi putut fi evitat. 3. Exonerarea de rspundere. Situaia forei majore Precizare prealabil Convenia reglementeaz fora major ca o cauz exoneratoare de rspundere, ns nu foloseste explicit expresia for major. Potrivit Conveniei, o parte este exonerat de rspundere pentru neexecutarea oricreia dintre obligaiile sale contractuale dac dovedete c aceast neexecutare a fost determinat de o piedic ndeplinind urmtoarele condiii cumulative : - este independent de voina prii care o invoc ; - este fortuit, adic partea nu se putea atepta n mod rezonabil din partea ei s o ia n considerare la momentul ncheierii contractului ; - este imprevizibil i insurmontabil, adic partea nu putea s o previn sau s o depeasc i nici s-i previn sau s-i depeasc consecinele. Procedura: Convenia prevede obligaia prii care invoc fora major s o informeze pe cealalt parte de survenirea pierderii i despre efectele acesteia asupra capacitii sale de executare. Existena cazului de for major trebuie transmis imediat.

n cazul n care fora major se invoc direct n faa instanei, partea nu este deczut din dreptul de a o invoca, ns va suporta toate prejudiciile pe care cealalt parte le-ar fi putut evita dac ar fi fost anunat ntr-un termen rezonabil. CONTRACTELE DE INTERMEDIERE IN COMERTUL INTERNATIONAL 1. CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL Definitie= contractul prin care o persoana, mandatar, se obliga catre o alta persoana, mandant, sa indeplineasca anumite sarcini si in contul acestuia. Trasaturi: -reprezentare, in cazul mandatului com, este de natura acestuia si nu de esenta lui - mandatul com este in toate cazurile un contract cu titlu oneros - ara caracater conventional, partile fiin in masura sa stabileasca limitele lui - revocarea acestui mandat se poate face numai pt motive temeinice. Mandantul si mandatarul - raporturile dintre cei doi, drepturile si obligatiile fiecaruia, puterile si raspunderile pe care le au, tin de substanta contractului de mandat com. - mandatul este mputernicit de a face actele necesare executrii opraiunii cu care a fost nsrcinat,chiar dac nu afost prevzute n contract - libertatea de aciune i independen acordat mandatarului permit angajarea mandatului i n cazul unei aparene de reprezentare Mandatarul are urmtoarele obligaii: - de a executa mandatul; - de a informa pe mandant despre operaiunile pe care le ntreprinde. Daca mandantul intarzie sa rtaspunda o perioada lunga de timp, el estye considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar daca manatarul a trecut peste limitele acestuia. Daca schimba destinatia sumelor primite in numele mandantului, mandatarul datoreaza dobanda la aceste sume din ziua in care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neindeplinirea mandatului si de orice alta actiune, chiar penala, in caz de dol sau frauda. Cand i se cere, mandatarul este obligat sa arate mandatul. n ndeplinrea obligaiilor sale, mandatarul trebuie s acioneze cu diligena unui bun comerciant, fiind inut s rspund de culpa levis in abstracto.n aprecierea gradului de diligen se va lua n comsiderare obiectul contractului, specializarea mandatarului i cuantumul remuneraiei. Mandatarul nu rspunde ns, n absena unei stipulaii exprese, de neexecutarea obligaiilor asumate de ter prin ncheierea contractului. Mandantul este obligat: - s plteasc renumeraia convenit; - s creeze condiiile necesare executrii mandatului; - s restituie cheltuielile efectuate de mandatar. Pt tot ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si pt retributia sa, mandatarul are un privilegiu special care se exercita asupra lucrurilor mandantului care sunt in posesia mandatarului pt executarea mandatului (dr de retentie). Daca executarea mandatului se intrerupe dat morii mandantul;ui sau mandatarului, retribuirea acestuia din urma se va determina dupa ceea ce s-a executat proportional cu ceea ce s-a datorat pt completa executare a mandatului. Agentul = acel intermediar care a fost imputernicit sa mijloceasca in strainatate incheierea si derularea afacerilor comerciale. El desfasoara o activitatea independenta, cu caracter profesional si de durata si poate sa actioneze ca un mandatar cu sau fara reprezentare. Daca este cu reprezentare poate negocia tranzactii si incheia operatiuni com. Daca este un simplu mandatar poate doar sa transmita ofertele si comenzile primite mandantului. Reprezentantul= un agent care incheie acte juridice cu tertii, in numele altei pers, numita reprezentat.el poate efectua mai multe operatiuni com: inchiriaza mijloace de transport, organizeaza service-ul, rezolva reclamatiile cleintilor, etc. Firma mama ii incredinteaza acestuia sarcina sa desfaca produsele sale. Daca reprezentantului i se B.

ofera exclusivitate, i se rezerva monopulul intr-un anumit sector de activitate, pe un anumit teritoriu si fata de o anumita clientela. Curtierul= intermediaza in cheierea actelor punand in legatura cei 2 parteneri. El urmeaza dispozitii izolate neavand relatii contractuale de durata. El nu incheie contractul ci constata perfectarea sa. Nu poate sa negocieze pt el insusi, nu este nici vanzator nici cumparator al marfurilor care fac obiectul tranzactiei. Toti 3 indeplinesc un mandat din partea mandantului, in baza unui contract de mandat com cu clauze adecvate tranzactiei com respective. Revocarea mandatului -numai pt motiver intemeiate -nu se poate face unilateral- partea lezata poate cere despagubiri fara sa trebuiasca sa dovedeasca abuzul de drept sau reaua-credinta a celui care a facut revocarea. -dovada motivelor serioase apartine celui care a cerut rezilierea contractului. 2. CONTRACTUL COMERCIAL DE COMISION = un contract prin care o persoana, comisionar, se obliga, din insarcinarea altei persoane, comitent, sa efectueze operatiuni comerciale incheind acte juridice. -pers juridica sau fizica care efectueaza operatiuni com in baza comisionului isi face o profesie din operatiunile efectuate, remuneratia sa fiind proportionala cu volumul afacerilor incheiate. Este un comtract bilateral, comsensual, comutativ, intuitu personae i cu titlu oneros. Persoanele implicate n contractul de comision sunt: comitentul, comisionarul i terul. Contractul de comision se particularizeaz prin urmtoarele trsturi: - existena relaiilor de mandat, n raporturile dintre comisionar i comitent, cu urm deosebiri: comisionarul este direct obligat fata de pers cu care a contractat, ca si cum afacerea ar fi a sa proprie, comitentul nu are actiune impotriva tertilor cu care a contractat comisionarul si nici invers. - comisionarul are calitatea de parte n contractul perfectat cu terul, garantnd executarea contractului; - privilegiul comisionarului asupra bunurilor ncredinate, ca o garanie a creanelor mpotriva comitentului. n practica internaional, contractul de comision este folosit n vnzarea cumprarea de mrfuri, n domeniul transporturilor i n operaiunile asupra valorilor mobiliare. Comitentul si comisionarul: - comisionarul trebuie sa tina diferite intre ele si de ale lui, lucrarile diferitilor comitenti si sa aiba in registrele sale partida deosebita pt fiecare actiune -toate operatiunile care nu sunt conforme cu contractul raman in sarcina comisionarului, comitentul putandu-l refuza -daca comisionarul, fara voia comitentului, face plati, vanzari sau alte operatiuni pe credit, raspunde, iar comitentul ii poate cere plata intarziata a creditelor facute cerandu-i si interesele si foloasele ce ar rezulta din acestea - comisionarul care vinde pe datorie trebuie sa i arate comitentului persoana cumparatorului si termenul acordat -comisionarul nu raspunde pt indeplinirea obligatiilor tertilor decat daca au prevzut altfel. Forme : -comisionarul lucreaza in nume propriu ( dar in contul comitentului)- este parte in contractul incheiat cu tertul si ramane astfel pana la executarea obligatiilor din contract. - comisionarul actioneaza in numele comitentului- este supus regulilor mandatului 3. CONTRACTUL DE AGENCY = acel raport de intermediere in care o persoana, agent, se obliga sa actioneze in contul unei alte persoane, numita principal. Principalul si agentul - principalul este patronul, cel care organizeaza intermedierea stabilind termenii si modalitatile derularii si incheierii tranzactiei com - agentul indeplineste acte juridice sau prestatii comerciale sub controlul principalului. El trebuie sa actioneze conform promisiunii facute, instructiunilor primite, aparand si satisfacand interesele principalului cu bunacredinta.

-principalul trebui sa i furnizeze agentului toate informatiile necesare si sa-l retribuiasca corespunzator pe agent p[t serviciile prestate - agentul actioneaza in baza unei imputerniciri care continw coordonatela mandatului si limitele sale. Rolul broker-ului si al factorului (agenti care lucreaza in baza contractuluid e agency) - brokerul, ca reprezentant al principalului, incheie afaceri com fara a detine in posesia si sub controlul lui bunurile negociate; ei asigura in principal desfacerea marfurilor si sunt eficienti in rel dintre exportatori si importatori. In unele tranzactii au devebit intermediari permanenti. Rolul lor in tranzactiile com internationale este in crestere. - factorul ca si comisionarul, este un intermediar care lucreaza in nume propriu. El are un dr de posesie si de control asupra bunurilor detinute pt vanzare. Efectele j sunt ca la comisionarul acre actyioneaza in nume propriu, dar in contul principalului nu a comitentului. CONTRACTUL DE LICENTA = transmiterea de catre titularul unui brevet, numit licentiator, a dreptului de folosinta al unei inventii sau inovatii unui bebeficiar, numit licentiat. Trasaturi: - contract intuiu personae -contract incensibil -are ca obiect autorizarea sau acordarea dr licentiatului de a folosi licenta (folosinta dr) Avantaje: -licentiatul: patrunde mai usor pe pietele de desfacere, printr-o valorificare inteligenta a avantajelor conferite de inventie sau inovatie in ridicarea calitatii produselor ; obtine participatii la beneficiile obiectivelor realizate; stimuleaza exportul de utilaje, materii prime si masini; inlatura concurenta; evita bariera vamelor si a masurilor restrictive cu caracter netarifar -licentiatorul: are satisfactia de a vedea produsul inteligentei sale utilizat pt perfectionarea unui produs sau pt imbunatatirea unui serviciu; contribuie la progresul tehnic si uman, prin obtinerea de marfuri mai bune cu uj efort uman mai mic; aportul la sporirea exporturilor si reducerea importurilor la produsele care au devenit mai competitive. Forme: -n funcie de ntinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licena poate poate fi exclusiv (licentiatorul renunta la dr sau de a mai acorda licente), i neexclusiv. -Dup caracterul lor licenele se impart n dou categorii: nelimitate i limitate. -Dup izvorul lor acestea pot fi voluntare i obligatorii. Efecte: Obligaiile liceniatorului - de a remite obiectul contractului; - obligaia de garanie; - plata taxelor legale; -asigurarea exploatrii optime a inveniei; - acordarea asistenei tehnice. Obligaiile liceniatului - obligaia de exploatare a licenei in conformitate cu conditiile stipulate in contract. - obligaia de plat a preului- printr-o suma globala initiala; printr-un procent sau prin sume suplimentare prin care sa se compenseze diferentele. Daca cei doi isi respecta obl;igatiile si coopereaza, inventia atinge in procesul de exploatare performantele anvizajate. Daca obligatiile nu sunt indeplinite partea interesata poate cere daune-interese sau c.hiar anularea contractului. Contractul inceteaza la expirarea duratei stipulate d eparti sau la intrarea licentei in circuitul liberei concurente. CONTRACTUL DE KNOW-HOW

= operatiunea de tramitere de la furnizor la beneficiar a unor cunostinte tehnice, a unor informatii si documentatii, inclusiv a unor procedee si tehnologii complexe, potrivit termenelor si conditiilor convenite de parti Trasaturi; -noutatea cunostintelor -natura confidentiala a cunostintelor, adica cine a aflat de un know-how secret trebuie sa respecte acest caracter -dinamismul operatiunii -complexitatea elementelor componente - contractul trebuie sa contyine clauze convenite de parti pt a avita confuzia Clasificare: n funcie de gradul de complexitate al opraiunilor de efectuate- contracte prin acre se transfera o tehnologie sau un procedeu tehnic determinat, prin acte simple; contracte avand acelasi obiect, transferat prin acte complexe si succesive; contracte prin care se transfera procedee tehnice sau produse rezultate dinj cercetari proprii. n funcie de interferarea cu alte operaiuni: contracte de know-how pur; de know-how combinat; de knowhow complementar. Efecte: -furnizorul sau transmitatorul trebuie sa transmita cunostinte tehnice. El trebuie sa acorde beneficiarului: asistenta tehnica; dr de a utiliza marca sa de fabrica; dr de folosinta exclusiva a procedeului tehnic respectiv sau a cunostintelor care fac obiectul transferului; garantii ca prin aplicarea procedeului sau cunostintelor transferate se vor obtine rezultatele scontate. -beneficiarul sau dobanditorul trebuie: sa plateasca pretul, in bani, in produse sau in alte cunostinte tehnice; sa respecte angajamentul privind confidentialitatea; sa mentina calitatea produselor obtinute. -se poate conveni ca bebeficiarul ca comercializeze produsele obtinute sub marca furnizorului, cu conditia bsa pastreze calitatea ridicata a produselor. - la expirarea termenului stipulat in contract, procedeul tehnologic care a facut obiectul transferului intra in domeniul public. Fiecare parte are dr neexclusiv sa foloseasca in continuare liber si gratuit: cunostintele informatiile si documentatiile pe care partile le-au transmis pe durata contractului. -in unele contracte partile stipuleaza ca la expirarea term contractului beneficiarul nu mai are dr sa foloseasca procedeul tehnologic, cunostintele, informatiile sau documentatia, care au facut obiectul transferului, de asemenea se pot stipula clauze privind interdictia de transmitere de catre beneficiar a secretuluii de fabricatie. -know-how-ul nu are statutul brevetelor, dar se bucura de protectie juridica, partea vatamata avand la indemana actiunea in concurenta neloiala. CONTRACTUL DE CONSULTING-ENGINEERING Operatiunile de consulting- engineering sunt prestatii ingineresti pregatitoare. Consulting= studierea si cercetarea pt un beneficiar a posibilitatilor tehnice si comerciale intr-un domeniu determinat si acordarea asistentei tehnice corespunzatoare. Engineering-ul include: studiile in baza carora se realizeaza un proiect si pregatirea realizarii unui anumit obiectiv ingineresc. Poate fi de proiectare, industrial, economic. Exista si societeti de engineering care dispun de specialisti cu o inalta calificare, care sunt organizate in unitati sau filiale specializate, cu8 birouri tehnice care realizeaza lucrari de o inalta tinuta profesionala, inmagazinand studii de inginerie tehnica si industriala. Consulting-engineering este diferit de Commercial engineering include prestari de servicii, achizitionari, studii ingineresti pt finalizarea unui proiect, in masura sa cucereasca piata zonala, regionala sau mondiala. Definitia contractului= o intelegere prin care furnizorul, de regula o societate specializata, presteaza o gama larga de operatiuni de consulting-engineering, la comanda si in folosul acestuia. Caractere juridice: -Contractul este bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ, cu titlu oneros i executare sucesiv. Se ncheie n form scris ad probationem. -Este calificat un contract nenumit, se individualizeaz prin interferarea prestaiilor, avnd un coninut diferit n funcie de voina prilor sau prin juxtapunerea unor contracte numite, supuse regimului dreptului comun.

Forme: -in regie- cheltuielile societatii de consulkting-engineering se afla sub controlul beneficiarului, fiind retribuite in sistemul cost plus onorar. - la cheie- furnizorul ii livreaza beneficiarului intreaga instalatie contractata in stare de functionare, fiind retribuit de beneficiar printr-o suma globala, forfetara - pt servicii- se incheie pt fiecare operatie. Retributia se face printr-o suma fixa procentuala -mixte sau combinate- un furnizor general isi asuma raspunderea realizarii instalatiei, mai oputin constructiile civile, care cad in sarcina beneficiarului. Clientul poate livra o parte din utilajele efectuate dupa desenele oferite de furnizor. Furnizorul general obtine un castig mai mare. Efecte: -prestatorul de consulting-engineeringare urm obligatii: - efectuarea de studii; - conducerea realizrii obiectivului industrial;- prestarea asistenei tehnice;- coordonarea activitii antreprenorilor;- verificarea lucrrilor de montaj; -conducerea nemijlocita a realizarii instalatiei; -garantarea functionarii acesteia. -beneficiarul: plata preului (plata trebuie facuta de catre client, valoarea retributiei include si cheltuielile cu caracter permanent si termenele, conditiile si modalitatile de plata sunt convenite de parti) i predarea tuturor datelor i informaiilor cerute. De asemenea, mai poate fi obligat s presteze unele servicii, s furnizeze anumite bunuri i s obin autorizaiile necesare. Prin prisma prestaiilor de natur intelectual, precum i a know how ului propriu sau dobndit, beneficiarului i incumb i o ndatorire special. , respective pe durata stabilit n contract, beneficiarul trebuie s pstreze secretul asupra documentaiilor, proiectelor, planurilor, know how uli i datelor economice. Plata se face in moneda stabilita de parti, la termenele si in conditiile stabilite de parti. Responsabilitati si sanctiuni: -soc de consulting-engineering raspunde in functie de intinderea misiunii i caracterulobligaiilor. Privind raspunderea trebuie respectate urm principii: reparatia prejudiciului cuprinde numai consecintele directe; raspunderea opereaza daca exista culpa, soc raspunzand daca a comis o greseala profesionala; despagubirile sunt proportionale cu onorariul, fara a depasi cuantumul acestuia. -beneficiarul raspunde pt respectarea dr de proprietate intelectuala si industriala si este tinut sa raspunda pt corectitudinea si exactitatea datyelor si informatiilor puse la dispozitia furnizorului(societatii). Daca lucrarea este intrerupta sau anulata fara a fi vina societatii de consulting-engineering, beneficiarul va plati lucrarile executatebsi va restitui societatii chletuielile facute. -raspunderea pt fiecare din obligatiile asumkate este proportionala cu importanta si ponderea pe care o au partile in cadrul lucrarii. -partea care invoca neexecutarea contractului trebuie sa depuna toate eforturile pt a micsora pagubele suferite asa incat cealalta parte sa ceara o micsorare corespunzatoare a despagubirii., Prestatiile de consulting-engineering ocupa cel putin trei patrimi din totalul investitiilor industriale din marile tari occidentale=>importanta acestui gen de contracte si evolutria lor continua.