CURS 1

ETIOLOGIE IN DEFICIENTA DE INTELECT 1 Lect. Univ. Dr. Marilena Bratu 1. Notiunea de etiologie, cu aplicare Ia domeniul psihopedagogiei deficientei de intelect 1.1 Etiologia (gr. aitia" = "cauza", "logos" = "stiintal") reprezinta o disciplina care studiaza cauzele unui fenomen (in speta, ale unei maladii), dezvaluind originile evoIutia sa" (Popescu-Neveanu, 1978, pag. 247). Aceasta definitie ne atrage atentia asupra faptului ca aprofundarea cauzelor fenomenului luat in studiu in cazul la care ne referim, al deficientei de intelect nu trebuie sa se rezume doar la depistarea si evidentierea factorilor cauzali, ci, pornind de la acesti factori, este important sa se realizeze o anume previziune a evolutiei posibile, sub influenta factorilor respectivi, a fenomenului abordat. Specialistii care, sub un aspect sau altul, au studiat aceasta problems, subliniaza in unanimitate caracterul complex i variat at etiologiei deficientel de intelect. Factorii cauzali fundamentali, ai acestei categorii de deficiente, se situeaza, insa, in aceleasi sectoare de baza care determine (in general) evolutia in ontogeneza bio-psiho-socials, a oricarui individ uman. Dupe cum se stie, factorii respectivi sunt: - Zestrea genetith (ereditatea) fiecarei persoane, adica ceea ce aceasta a mostenit de Ia predecesorii sai; Mediul influenjele educative, adica ceea ce se dobandeste in interactiunea dintre organism (posesor al zestrei genetice) si conditiile de existenta biologics Si sociaIA a persoanei in cauza. Referindu-ne la interactiunea dintre factorii care influenteaza procesuI dezvoltarii persoanei umane, factorul biologic este deterrninat genetic, ereditar, cresterea biornorfologicd in ontogeneza depinzand, insa, si de conditiile mediului in care traieste(Radu Gh., 1999, pag. 11). Factorii psihofimctionali i procesul de maturizare psihica sunt influentati, intr-o masura mai mare, de mediul in care se dezvolta individul, aspectele psihice bazale (temperamentele, de exemplu) avand, totusi, Si o components mostenita. - Socializarea este acel aspect al dezvoltarii, care se realizeaza sub influenta mediului sociocultural. Din interactiunea obisnuita a factorilor cauzali, rezulta dezvoltarea normala a marii majoritati a indivizilor. conditii defavorabile, insa, intre factorii genetici- si influentele de mediu (inclusiv cele educative) poate avea loc o interactiune anormala, ce da nastere unei deficiente, determinandu-i acesteia: constelatia cauzala; tabloul etiologic sau simptomatologia proprie deficientei respective;
evolufia individului in cauza, adica perspectivele

directia, ritmul si intensitatea acestei dezvoltari.

limitele dezvoltarii,

1.2. EREDITATEA este insuVrea fundamentals a materiei vii de a transmite de la o generafie la alta mesaje de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma 1

Radu Gh. (2000, pag. 27-50)

codului genetic (Luminita Iacob,1998, pag. 16). Mecanismele ereditare reprezinta o premiss naturald a dezvoltdrii psihice. Aceasta premisd, cu aliune probabilistd, poate oferi individului o sansd (ereditate nonnald) sau o nesansd (ereditate taratd)". Dupd Mihai Golu (1997) la nivelul omului, ereditatea asigurd transmiterea cu precadere a caracterelor fizice, a adaptdrilor fiziologice primare si a unor predispozitii. Ea nu se extinde asupra structurilor psihocomportamentale superioare". In aceeasi ordine de idei, dupd Paul Popescu-Neveanu (1978, pag. 241) se poate afirma cu certitudine ca ceea ce invatd parintii nu se transmite la copii". Dupd cum este bine cunoscut, unitatea materiald elementary a ereditAtii o reprezintd genele, situate in cromozomi, acestia find niste structuri alungite, vizibile la microscop, situate in nucleul celular. D components specified a cromozomilor o constituie acidul dizoxiribonucleic (ADN). Portiuni ale acestui acid, caracterizate printro anume succesiune a substratului azotic si printr-o structure complexd, sunt insasi genele. Purtatoare ale codului genetic", acestea au o serie de proprietati: transmisibilitatea de la o generatie la alta; modificabilitatea, intr-un proces de schimbare a structurii chimice, numit mutatie", care poate afecta o singurd gend, dar si un lant intreg de cromozomi, purtatori ai numeroase gene, in acest caz avand loe o aberafie cromozomialii; capacitatea de funcfionare specified, adicd de control asupra biosintezei fermeatilor specifici. Este cunoscut faptul ca se transmit ereditar doar genele, iar trasaturile individuale se formeazd sub controlul for (sub influenta mediului). Drept urmare, trebuie facutd distinctia dintre genotip (totalitatea genelor organismului in cauza) si fenotip, acesta constand in totalitatea trasaturilor organismului propriu-zis, formate in ontogenezd. Pe parcursul vietii unui individ, genotipul sau nu poate fi modificat. Dezvoltarea fenotipului, insd, poate f influentata pozitiv, prin organizarea corespunzdtoare a conditiilor de mediu si printr-o educatie adecvatd. Mutatiile genetice si aberatiile cromozomiale se pot produce spontan, prin interactiunea intamplatoare dintre organism si mediu. Asemenea fenomene pot avea foe, de exemplu, sub influenta unor radiatii naturale sau produse de om, precum si sub influenta altor factori. Prin cunoasterea acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltdrii, se va putea deschide calea controlului for intr-un context de inginerie geneticd, aptd, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, sd-si aduca o contributie importantd la prevenirea unor mutatii si aberatii cromozomiale generatoare de deviatii, mai ales in dezvoltarea intelectuaId a unor copii. Tot pe baza cunoasterii fenomenelor la care ne referim si in conditiile unui consult de specialitate al celor in cauza, devine posibil sfatul genetic, dar si alte indrumdri ale unor specialisti competenti (medici, psihologi, pedagogi si lucratori sociali) oferite tinerilor aflati in preajma momentului de a-si intemeia o familie, dar si ulterior, data cu aparitia primului copil. 1.3. MEDIUL, ca factor al dezvoltarii umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltdrii sale" (Cosmovici A., Iacob L., coord., 1998, pag. 27). Definitia de mai sus ne atrage atentia asupra caracterului complex al mediului, care influenteazd puternic procesul dezvoltdrii psihice a oricarui copil sau adolescent aflat in proces de dezvoltare. In cazul celor cu diferite afectiuni inclusiv cu afectarea dezvoltarii spontane, necontrolata si nedirijatd dintre mediu si particularitatile organismului afectat, determind acele deregldri ale procesului de structurare a personalitatii, pe care diferilf autori be numesc abateri in dezvoltare sau dizontogenii. Dimpotrivd, in situatiile aflate sub control, prin organizarea specified a mediului indeosebi al celui socio-familial si socio-scolar instalarea formelor amintite poate fi, 2

uneori, prevenita sau, de cele mai multe on atunci, cand instalarea for s-a produs, totusi manifestarea

tulburarilor respective poate fi estompata, iar consecintele negative, in planul adaptarii, pot fi diminua te semni ficati v. Du/A L. Jacob (1998, pag. 29): desi apare ca principal furnizor al materialului ce stimuleaza potentialuI ereditar, actiunea mediului, in ansamblu aleatoare, poate fi o sansa a dezvoltarii (intr-un mediu favorabil), dar si o franc sau chiar un blocaj al dezvoltarii (intr-un mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau alienant)". O asemenea situatie, cand mediul reprezinta o franc sau determina un blocaj in calea dezvoltarii, cand un eventual potential ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul sau real, copilul ramanand mult in urma valorilor medii ale dezvoltarii pentru varsta data, o intalnim frecvent, in cazul copiilor cu false sau pseudodeficienta de intelect (caracteristicile cAreia sunt descrise intr-un alt subcapitol din prezenta lucrare). In astfel de situatii, datorita limitelor pe care le impune un mediu familial si/sau institutional viciat generator de stres si frustrari afective la cei in cauza nu se poate valorifica avantajul unui posibil genotip favorabil, dezvoltarea for evoluand intr-o direclie distorsionata, mai mult sau mai putin asemanatoare cu cea pe care o determina o ereditate tarata si/sau o afectare patologica a sistemului nervos central. 0 intervenfie timpurie,insii, in sensul normalizaril condifillor de mediu, in primul rand ale mediului socio-familial, poate determina in unele situajii revenirea treptatil spre o stare obifnuitii spre o adaptare eficienta a copiilor cu abateri inifiale de la traseul normal ale acestui proces. 1.4. In ceea ce priveste EDUCATL4, ea nu poate fi izolata de conditiile de mediu, dar, in raport cu aceste conditii, reprezinta elementul activ, dinamizator, ce organizeaza si orienteazA actiunea mediului asupra persoanei cuprinsa in procesul educational. Citandu-1 pe E.Faure (1974), L. lacob (1998, pag.29-30) subliniaza ca educatia trebuie defnitd ca o activitate specific umanA, care mijloceste si diversified raportul dintre am si mediul sat', favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului". Educatia face, de fapt, medierea intre ereditate, adica ceea ce s-ar putea, sub aspectul continutului, momentului, nivelului, intensitatii, duratei, formei, mijlocului etc." si mediu, adica ceea ce se oferii". 0 educatie eficienta armonizeazA cererea si oferta, ceea ce nu este deloc usor pentru ca, data find unicitatea ereditatii si unicitatea conditiilor de mediu, nu exista refete" (idem, pag. 30). Dezvoltarea are lac in conditiile in care se mentine un optim intre ceea ce poate, vrea si s tie individul la un moment dat si ceea ce i se ofera. Oferta trebuie sa fie stimulative, totdeauna cu un grad mai malt decat poate, vrea si tie individul respectiv. 0 oferta prea ridicata, cat si una banala, pot perturba dezvoltarea psihica" (idem, pag. 30). Din fragmentele citate mai sus ne retin atentia doua aspecte deosebite: In primul rand, suntem avertizati ca o educatie precara si o activitate de instruire prost conceputa pot perturba activitatea psihica" a celor implicati, devenind, la un moment dat, surse complementare sau chiar determinante de handicapare. In al doilea rand, este evident mesajul prin care se solicita ca, in procesul instructiveducativ, sa se actioneze la nivelul proximei dezvoltari", adica in acea zone in care, in conceptia lui L.S.Vagotski, se inregistreaza eficienta optima in ceea ce priveste stimularea, in momentul dat, a dezvoltarii inteligentei, printr-o activitate de dezvoltare, orientate formativ si desfasurata sistematic.

2. Clasificari ale factorilor cauzali ai deficientei de intelect Etiologic deficientei de intelect este extrem de variatd, agentul patogen find un mozaic de factori (s.n.) care determind aparitia deficientei mintale". (C.Paunesca si I.Mupt 1997, pag. 153), In diferite variance, aceasta afirrnatie se regAseste si in alte lucrAri dedicate problemei respective. Aproape fiecare autor subliniald atat caracterul variat (de la un individ cu deficiente la altul), cat si constelafia tuozaicalli (la fiecare individ) a etiologiei deficientei de intelect. De altfel, acest lucru se constatd, nemijlocit, si in practicd, majoritatea fiselor psihologice individuale, care insotesc copiii cu deficiente de intelect, orientati spre institutii sau programe de educatie specials, mentionand frecvent mai multe momente pe parcursul ontogenezei fiecdrui copil, candorganismul acestuia s-a aflat sub influenta anumitor factori nocivi. A In cazul deficientei mintale avem, de fapt, imaginea unui lan; cauzal, in care fiecare veriga a acestui lank, subrezind organismul copilului, deschide calea si inlesneste influenta negativd a unor momente nocive ulterioare, care, la randul lor, vor accentua si mai mult ineficienta mintald si adaptativa a copilului respectiv, grabind instalarea handicapului de intelect sau accentuandu-1. RezuItd ca, de reguld, la Gaza deficientei de intelect se aflti, de fapt, o polietiologie, aceasta find si una dintre cauzele marii varietdti simptomatologice, pe care o prezintA deficienta de intelect in diferitele sale forme de manifestare. 2.1. 0 clasificare sistematica a cauzelor deficientei de intelect, in literatura psihopedagogica din Sara noastrd, ne-o oferea M. Roca (1967, pag. 21-22). Initial, autoarea subliniaza imprejurdrile care pot face dificiId precizarea factorilor detenninanti ai deficientei de intelect, la un individ sau altul, aceste imprejurdri constand in urmdtoarele: aceiasi factori etiologici pot avea efecte diferite, in functie de momentul in care actioneazd; factori etiologici diferiti pot duce la aceleasi manifestdri, dacd actioneazd in aceeasi etapd a dezvoltdrii ontogenetice; de cele mai multe ori, deficienta de intelect reprezinta efectul insumdrii mai multor cauze, care actioneald concomitent sau succesiv; este greu de precizat, dacd, de exemplu, o infectie suferitd de mama, in timpul sarcinii, reprezintd cauza nemijlocitd a deficientei de intelect Ia viitorul copil sau este o cauza indirecta prin alterarea organismului mamei, care nu mai poate asigura conditii optime pentru dezvoltarea intrauterine a fatului; coincidenta in timp a doi factori, intre care, de fapt, nu exista o legatura cauzaId; de exemplu, la deficientii de intelect prematuritatea este mai frecventd decat in situatii obisnuite. Ne intrebdm, atunci, reprezintA, oare, nasterea prematurd o cauza a deficientei de intelect ? Mai de grabd, nu, ambele find, adesea, consecinte ale unor factori nocivi comuni. Dupd parerea noastrd, la fel se poate pune problema si in legaturd cu o posibild relatie cauzala intre gemelaritate si o eventual viitoare stare de deficientd de intelect la unii gemeni. M. Rocca subliniazd, de asemenea, ca exists multiple clasificdri ale cauzelor intarzierii mintale", in functie de natura acestor cauze (agenti infectiosi, mecanici s.a.), de relatia dintre ereditate si mediu (factori endogeni sifsau exogeni) sau in functie de momentul actiunii factorilor cauzali prenatali, perinatali si postnatali. In lucrarea sa, autoarea prezintd o clasificare in functie de momentul actiondrii factorilor cauzali. Potrivit acestui criteriu, cauzele deficientei de intelect pot fi: cauze prenatale care 4actioneazd in perioada intrauterine, cand

dezvoltarea ratului este dependentd de starea organismului matern, inclusiv de starea psihicd a mamei;

cauze perinatak ce actioneazd in scurta perioadd, dar plind de socuri si chiar de traumatisme grave pentru copil, cat dureazd nasterea propriu-zisd; cauze postnatale ce actioneaza dupd nastere, de reguld in copildria timpurie. 2.2. 0 clasificare amanuntita a factorilor etiologici ai debilitAtii mintale" atat ai factorilor ereditari (nespecifici, specifici si posibili), cat si a celor dobanditi (prenatali, perinatali, postnatali si psihogeni) o gasim in capitolul publicat de M.ChivaY.Rutschmann R.Zazzo Debilitatile mintale". Dar inainte de a-si prezenta propria clasificare, acesti autori fac o scurta trecere in revistd a unor clasificdri anterioare (op. cit., pag. 116 118): A.F.Tredgold folosind termenul amentia" in sens de debilitate mintald" sau lipsd a inteligenter, vorbea despre: amentia primarti", datorata ereditatii $i care poate fi considerate intrinsecd sau endogend; amentia secundarer, datoratd conditiilor de mediu si avand o origine extrinsecd sau exogena; amentia maid", datoratd atat unor cauze primare, cat si unor cauze secundare; amentia nediferenliatii", lard o cauzd evidentd. E.O.Lewis (1933) distingea, la randul sau, cloud tipuri fundamentale ale deficientei de intelect: tipul subcultural delimitat prin raportare la capacitatea intelectuald, exprimatd intr-un coeficient de inteligentd si reprezentand treapta cea mai scazutd, intr-o distributie normald a indivizilor, comparati pe baza criteriului amintit; tipul patologic care se datoreazd unei leziuni organice determinate sau unei anormali FAO". Ceva mai tarziu, colaborand cu diversi autori, A.Strauss propune o clasificare, pornind tot de la cloud categorii de bazd: categoria endogenilor", foarte apropiata de cea a tipului subcultural" din clasificarea anterioard; autorii citati considerau ca endogenitatea este detenninantd pentru deficienta de intelect a acelor subiecti, care nu prezinta nici un semn de prejudiciu prin leziune cerebrald; - categoria exogenilor", foarte apropiatA de cea a tipului patologic". TrAsatura principald comund atat exogenilor, cat si endogenilor o reprezinta capacitatea limitatd de abstractizare si, mai ales, de generalizare, aceasta caracteristicd constituind, dupd M.S.Pevzner (1959), simptomul central al sindromului oligofrenic. Consecinta majors a acestui simptom central" constd in situarea deficientei mintale a celor in cauza sub nivelul minim necesar pentru adaptarea la exigentele mediului de apartenentA. In etapa copildriei si adolescentei este vorba, in primul rand, de exigentele scolare, cdrora elevii cu handicap de intelect, independent de etiologia individuald, nu le fac fats, inregistrand un esec global de adaptare. Folosind termenul de oligofrenie", pentru a desemna doar deficienta de intelect cu o etiologie timpurie, aceeasi M.S.Pevzner reprezentanta a scolii psiho-fiziologice pavloviene distinge (op. cit, bath sau primara, rardde leziuni localizate; si prezentand tuiburdri difuze, nelegate complicatii asociate oligofrenia de pag.119):

oligofrenia cu tulburciri considerabile ale neurodinamicii corticale, 5

cu afectarea lichidului cefalorahidian si cu tendintd spre oboseald accentuate;

oligokenia cu ntlburari ale proceselor nenwase ,ffindamentale excitatia si inhibitia cu predominarea uneia dintre ele, in conditiile scaderii fortei arnandurora; oligofrenia cu afectiuni predominante in zona lobilor frontali si cu manifestarea mai accentuate a unor rulburari motorii, emotionale si de vointd. 2.3 in clasificarea pe care o realizeaza asa cum am mentionat deja chiar M.Chiva si Y.Ruttschmann, prezentand-o mai intai schematic, intr-un cadru general de referinki, prima subcategorie delimitatd de ei o reprezinta cea a factorilor genetici sau ereditari nespecifici (poligenici), numit in literatura de specialitate in mod diferit: fie esentiald sau nediferentiatd", fie aclinicd sau subculturala sau primary", fie endogeny si care se datoreaza unor cauze ce actioneazd inaintea conceptiei..." (op. cit., pag. 134). Autorii cadrului" mai numesc aceasta debilitate, de origine endogeny, debilitate subculturala sau iar copiii respectivi reprezinta majoritatea celor cu medii si usoare. Exists, insd, si factori ereditari specifici, care determind asa-numitele sindroame genetice, bazate pe aberatii cromozomiale, precum si sindroame datorate unor deficiente specifice ale genelor. In cazul acestor sindroame deficienta de intelect este, de reguld, severe si chiar profunda. Nu vom prezenta, in capitolul de fatd, descrierea sindroamelor respective, ele urmand sd fie analizata, pe larg, intr-un alt capitol, elaborat de alti specialisti, capitol in care este analizat fenomenul complex, numit de cdtre specialistii respectivi deficiente multiply". In capitolul mentionat, sunt incluse si alte categorii de copii cu deficiente multiple sau asa-numite start de polihandicap", de exemplu, surdo-cecitatea, autismul etc. M.Chiva si Y.Ruttschmann cadrul general de referinta al etiologiei deficientei mintale Factori genetici sau ereditari ai deficientei mintale
A.Factori genetici nespecifici (poligenici) Acestia determind debilitatea mintald endogeny, subculturald sau familiald B.Factori genetici specifici

B-1 Sindroame datorate unor aberatii cromozomiale a.aberatia unui cromozom sexual - sindromul Turner sau aplasia gonadica - sindromul Bonneville Ulrich - sindromul Klinefelter - hermafroditismul b.aberatia unui cromozom autozom mongoloismul sau sindromul Down B.- 2 Sindroame datorate unei deficiente specifice a genelor a.ectodermozele congenitale scleroza tuberoasd Bourneville - neurofibromatoza Reckhlinghausen - angiomatoza cerebrald sau boala Sturge- Weber-Dimitri b.disfunctii metabolice sau dismetabolii dislipoidoze idiotia ainaurotica boala Niemann Pick boala Gaucher boala Hunter sau gargoilismul 6 disproteidoze

fenilcetonuria sau idiotia fenil piruvicd sindromul Hartnup boala Wilson sau degenerescenta hepatolenticulara boala Low sau boala cerebro-oculo-renala boala siropului de artar disrnetaboliile hidratilor de carbon Galactosemia Hipoglicemia idiopatica c. disendocrinii - hipotiroidism hipoparatiroidis m cretinism familial cu gusd - diabet insipid nefrogen d. anomalii craniene familiale - microcefalii sindromul Apert hidrocefalia C. Sindraame la care este posibilei prezenta anal proces genetic epilepsia Prin actiunea de reguld, complexd si inlantuita a unor factori etiologici nocivi asupra organismului, in totalitatea sa, dar, mai ales, asupra sistemului nervos central, in diferite etape ale procesului de crestere si maturizare, se produce, asa cum am vdzut, o accentuate scddere a eficientei mentale, precum si o semnificativa diminuare a capacitdtii de adaptare si integrare sociald, adied o stare de handicap consecutive deficientei de intelect. Cunoasterea temeinicd a factorilor etiologici ai acestei deficiente reprezintd o conditie importanta pentru initierea unor masuri adecvate, vizand profilaxia dupd caz, terapia specified a acestui fenomen. Pentru ca mdsurile initiate sa fie eficiente este necesarA abordarea timpurie si complexd, in echipd interdisciplinard, a oricarui caz de abatere de la traseul normal (obisnuit) al dezvoltarii bio-psihosociale. 3. Factori extrinseci ai deficientei mintale Dupd autorii citati mai sus M.Chiva si Y.Ruttschmann (trad. 1979, pag. 128) factorii extrinseci ai deficientei de intelect cuprind toate accidentele survenite din momentul conceptiei, pe tot parcursul stadiului vietii intrauterine, ale nasterii si pand la sfarsitul primei copildrii". In raport de etapa ontogeneticd in care actioneazd, acesti factori se subimpart in: prenatali, perinatali, postnatali psihogeni. 3.1. Printre cauzele prenatale ale deficientei de intelect, M.Rosca (1967, pag. 2224) mentioneaza, in primul rand, ereditatea. Dupd parerea noastra, acest punct de vedere este justificat, doar dacd ne referim strict la cronologia actiunii factorilor cauzali, ereditatea find, intradevAr, factorul etiologic premergator tuturor celorlalte cauze posibile. Asa cum se stie, insd, manifestarea consecintelor factorului ereditar devine evidentd, de reguld, ulterior, in etapele mai tarzii ale ontogenezei, fonnele respective de manifestare reprezentand tablouri distincte ale deficientei de intelect. De altfel, chiar autoarea citatd subliniazd ca prin ereditate nu se transmite intarzierea mintald ca atare, ci anumite 7 particularitati anatomo-fiziologice, care vor

influenta copilului cu mediul", aceasta influentare petrecandu-se, desigur, pe tot parcursul dezvoltdrii ontogenetice si nu doar in perioada prenatala. Prin urmare, apreciem ca implicarea

factorului ereditar in etiologia deficientei de intelect ar fi mai potrivit O.' se trateze de sine statator, cum se procedeaza in marea majoritate a lucrarilor de specialitate. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca unul si acelasi factor nociv de exemplu, un traumatism cerebral, care, in niciun caz, nu poate fi considerat ereditar va actiona asupra organismului, inclusiv asupra sistemului nervos central al copilului in oricare din etapele amintite, adica atat prenatal si/sau perinatal, cat si postnatal. Consecinlele actionarii unuia si aceluiasi factor nociv asupra dezvoltarii psihice a copilului vor ft, insa, diferite in raport de momentul in care factorul respectiv actioneaza asupra organismului sau, precum si de interactiunea cu alti factori nocivi. De exemplu, se evidentiaza (dupa I.Drutu, 1995, pag. 37), ca factorii nocivi, inclusiv traumatismele, care actioneaza in primele trei luni ale sarcinii deci in prima treime a prenatalitatii duc la consecinte dintre cele mai grave asupra dezvoltarii, intrucat, in aceasta perioada timpurie a dezvoltarii intrauterine, apar si se diferentiaza organele separate ale fatului, inclusiv cele din care se formeaza sistemul nervos central si care au o vulnerabilitate crescuta. De asemenea, prin investigatii asupra cazurilor de imbolnavire a viitoarelor mame, in timpul sarcinii, cu rubeola maladie provocata de o infectie virotica s-a constatat aparitia ulterioara a unor cazuri de retard al inteligentei, mai mult sau mai puffin accentuat: Intr-un procent de 47%, la copiii ai caror mame s-au imbolnavit in prima luna a sarcinii, de 20%, in luna a doua si de numai 7%, in luna a treia (dupa M.Rosca, 1967, pag. 24). Se mentioneaza, de asemenea, asocierea, in uncle dintre aceste cazuri, a retardului inteligentei, cu instabilitate psihomotorie, cu reactii impulsive, tulburari senzoriale (auditive), cardiace si de crestere. Alte forme de infectie virotica a gravidelor sunt gripa infeclioasa, hepatita virotica, pojarul, oreionul s.a. infectii care pot acliona nociv asupra fatului si pot determina manifestarea (dupa nastere) a unor cazuri de deficienta de intelect, dar si a altor deficiente. 0 alts grupa de factori, care actioneaza prenatal, afectand sistemul nervos central si devenind astfel cauze ale unei dezvoltari postnatale distorsionate, o reprezinta si infectiile de nature bacteriand. Dintre acestea sunt amintite ( M.Rosca, 1967, pag. 25): tubercidoza congenitala, care, dace actioneaza din primele luni ale sarcinii, poate determina, fie un avort spontan, fie afectarea dezvoltarii psihice ulterioare a viitorului copil, inclusiv afectarea dezvoltarii inteligentei acestuia; sOlisul congenital, in care uneori pot exista situatii initiale de dezvoltare aparent normala, in primii ani de vials, pentru ca ulterior sa se produce deteriorari evidente ale capacitatilor intelectuale si ale conduitei adaptative. Uneori, in caz de sifilis congenital, se pot produce si anomalii somatice, ca de exemplu: dentitie deformata, nas in sa, keratite etc.; infectiile cu protozoare de pilda, toxoplasmoza congenitala, poate fi preluata de la animale. Dcsi, pentru femeia insarcinata, aceasta maladie nu prezinta pericol major, desfasurarea ei intr-o forma lejera, putand fi confundata cu o stare giipala obisnuita (dureri de cap, temperature), afectarea fatului va avea consecinte cu atat mai accentuate, cu cat infectia s-a produs mai de timpuriu, deficienla ulterioard de intelect a copilului putand sa fie insotita si de diverse afectiuni somatice, de exemplu, de microcefalie sau, de macrohidrocefalie, de alterari ale tesutului nervos, cu modificari patologice oculare etc. Evident, maladia poate fi luata de copil si dupa nastere, prin contact direct cu agentul purtator al infectiei, caz in care se va 8

desfasura ca o encefalita. Desigur, in asemenea situatii, masura cea mai potrivita o reprezinta prevenirea prin ferirea micului copil de contactul nemijlocit cu purtatorul factorului patogen. Alte cauze posibile ale deficientei de intelect, care actioneaza, uneori, asupra fatului in perioada intrauterine, sunt:

incompatibditatea jactoridui Rh, care se produce atunci tend o mama cu Rh negativ este purtatoare a unui Mt cu Rh pozitiv (mostenit de la tata). In asemenea situatii, organismul gravidei produce anticorpi", care vor afecta inclusiv sistemul nervos al fatului, aflat in curs de formare; vdrsta inaintata a parintikor este amintita, uneori, ea factor prenatal ce poate provoca o viitoare deficienta de intelect; iradierea mantel (de exemplu, cu raze X), in primele cinci luni de sarcina, poate, de asemenea, sa faca parte din categoria cauzelor prenatale ale deficientei de intelect. 3.2. Factori care actioneaza perinatal. Desi este un proces fiziologic normal, absolut inevitabil la debutul vietii de sine statatoare a fiecarui individ, nasterea reprezinta pentru fiecare copil o schimbare radieala a conditiilor de existenta" (U.Schiopu E.Verza, 1997, pag. 64), schimbare cc se desfasoara in contexte mai mult sau mai putin favorabile, marcand esential nu intotdeauna pozitiv procesul dezvoltarii in continuare. Pe parcursul nasterii, indeosebi in etapa sa centrala, data expulzarea fatului se desMsoara in prezenta anumitor conditii nefavorabile se pot produce o serie de accidente, ca: - asfixia, prin strangulare cu cordonul ombilical, prin aspiratie de mucus, prin reflex aspirator defici tar etc.; hemoragii petrecute la diferite niveluri ale creierului, inclusiv in cortex, detenninand formarea unor hematomi, care, sclerozandu-se, vor impiedica dezvoltarea si functionarea normala a celulelor afectate; tnnimatisme mecanice, prin forceps sau apasare puternica a capului copilului de oasele pelviene ale mamei, insotite de leziuni ale substantei nervoase etc. Printre factorii patogeni care actioneaza in timpul nasterii, putand fi incriminati in etiologia unor start posibile ale deficientei de intelect, mai trebuie amintite (dupa LDru;u, 1995, pag. 38, dar si dupd alti autori) prematuritatea si postmaturitatea, nasterea prin cezariana, precum si alte situatii de risc, toate acestea putand provoca accidente de tipul celor amintite mai sus, cu consecinte negative asupra dezvoltarii ulterioare. 3.3. Factori care actioneaza postnatal. Printre factorii etiologici postnatali, care actioneaza asupra sistemului nervos central, direct sau indirect, putand determina aparitia si manifestarea deficientei de intelect, in literatura de specialitate sunt enumerate si neuro-infeetiile (meningite, encefalite), intoxicatiile (cu CO, cu plumb etc.), leziunile cerebrale posttraumatice, bolile organice cronice, subalimentatia sau alimentatia nerationala, conditiile de trai neigienice s.a. Dupe M.Chiva si Y.Ruttschmann (in Zazzo trad. 1979, pag. 131), neuroinfectiile par a fi cele mai raspandite si periculoase, ele putand sa reprezinte complicatii ale oricaror boli infantile banale", ca tusea convulsive, rujeola, scarlatina, oreionul, varicela, dar si ale unor vaccinari de rutina etc. Pe langa diferite sechele neurologice, aceste maladii pot genera start mai mult sau mai putin accentuate, ale deficientei de intelect. Gravitatea leziunilor postnatale in scoarta cerebrala depinde, mai ales, de perioada in care an actionat factorii respectivi, afectiunile timpurii find, de regula, mai accentuate, difuze si afectand zone mai intinse din cortex. Dupa maturizarea fibrelor nervoase, inclusiv prin mielinizare (adica aproximativ in jurul varstei de doi ani), actiunea factorilor nocivi este, de regula, mai restransa, leziunile avand, mai deD.aba, un caracter localizat, de focar. Enumerand, printre factorii postnatali ai deficientei de intelect, bolile cronice, subalimentatia, alimentatia nerationala si conditiile precare de igiena, specialistii citati 9

mai sus ne atrag, de fapt, atentia si asupra ponderii insemnate pe care o detin, printre factorii etiologici postnatali, conditiile de mediu, mai ales de mediu social si, in primul rand, de conditiile din propria familie a copilului in cauza. Astfel se explica, probabil, de ce o parte importantd dintre copiii cu deficiente propriu-zise de intelect, precum si marea majoritate a celor cu false deficienta

mintala provin din familii carentate, needucogene sau din institutii de ocrotire prost organizate, adica dintr-un mediu ostil copilului sau dintr-un mediu indiferent si pasiv fata de nevoile multiple ale acestuia. Nu este mai putin adevarat ea, in numeroase cazuri, tocmai in acest tip de mediu precar, exists o mare probabilitate ca, asupra copiilor respectivi, in perioada dezvoltdrii intrauterine sau in momentul nasterii, sa fi actionat unul sau chiar cativa dintre factorii amintiti mai sus, ca factori etiologici prenatali sau perinatali ai deficientei de intelect. In astfel de situatii, avem de-a face cu o polietiologie care, actionand in lant de-a lungul mai multor etape ale ontogenezei, determine instalarea unei deficiente de intelect, evidenta si rezistenta in fata masurilor initiate. 3.4. Factori psihogeni. Dupe cum subliniazd E.Verza (1998, pag. 35), in conturarea personalitatii celor cu handicap de intelect se remarca rolul pe care-1 joaca structurile emotionalafective, actiunea acestora contribuind, mai ales, is determinarea tabloului caracteristic unei psihopatologii marginale" sau de granite. In astfel de situatii, sunt usor de surprins, dupe parerea autorului citat, fenomene de emotivitate crescuta, puerilism, infantilism afectiv, sentimente de inferioritate si anxietate generala, caracterul exploziv si haotic, controlul limitat al starilor afective". Prin aceste fenomene, personalitatea celor cu handicap de intelect se contureaza ca imatura, dizannonica Si instabila comportamental. Exists o anume tendinta a unor persoane implicate de-a considera factorii psihogeni ai deficientei de intelect ca apartinand categoriei de factori postnatali, deoarece numeroase cazuri de frustrare afectiv sau de stres psihic se produc, intr-adevar, dupe nasterea copilului, influentand procesul dezvoltarii sale in continuare. Este totusi de preferat delimitarea factorilor etiologici psihogeni intr-o categorie aparte, din unnatoarele motive: In primul rand, deoarece exists numeroase dovezi de influentare afectiva indirecta, dar Si directs a fatului, incd din perioada prenatala. Indirect, influentarea se produce prin starea psihica si emotionala a mamei in timpul sarcinii, iar aceasta influentare poate fi nu doar negative, ci si una pozitiva, in stransa legatura cu caracterul trairilor gravidei. Direct, influentarea se poate produce in ultima treime a sarcinii, cand fatul Incepe sa receptioneze, deja nemijlocit, unii stimuli din exterior, la care raspunde prin miscari intrauterine sau chiar prin anumite emisiuni vocale, mai mult sau mai putin intense. In al doilea rand, delimitarea factorilor psihogeni intr-o categorie de sine statatoare este determinate si de faptul ca, atunci cand actioneaza postnatal, ei pot diminua avand, astfel, o influenta pozitiva sau, dimpotriva, pot accentua consecintele negative ale actiunii anterioare a al tor factori. Acesta este, de astfel, unul dintre motivele pentru care, in familiile dezorganizate, needucogene sau acolo unde se instaleaza o atitudine de culpabilitate fata de copilul cu deficiente si de supraprotectie a acestuia, cat si in institutiile de asistenta si de ocrotire prost organizate, copiii fund adesea neglijati si substimulati, proportia celor cu deficiente reale de intelect este mai mare decat in familiile bine Inchegate sau in institutiile de ocrotire apte sa realizeze o asistenta pozitiva, atat in plan material, cat si in plan psihopedagogic si moral. 3.5. In literatura de specialitate este descrisa si o serie de conditii sau factori, ce pot influenta gravitates starii de handicap, consecutive deficientei de intelect. Reproducem, in rezumat, dupe Joana Manolache (1999, pag. 23), cateva dintre aceste conditii: 10

importanta organului afectat pentru dezvoltarea Si eficienta mintala: creierul, analizatorul vizual si/sau eel auditiv, membrele superioare, membrele inferioare etc.; intensitatea sari grachd deficitului: dinamica alterarii cand deficitul (pierderea) se produce brusc, iar consecintele in planul vietii psihice sunt mai grave;

vcirsta la care s-a instalat deficitul; cu cat un aseinenea deficit se produce mai de timpuriu (inclusiv in perioada intrauterine), cu atat consecintele, in planul dezvoltarii, sunt mai grave, afectand zone mai extinse ale structurii psihice, Indeosebi, ale structurii intelectuale; inomental (vcirsta) la care se declanyeaza intervenfia terapeutial; cu cat acest moment este mai aproape sau coincide chiar cu etapa optima de formare a functiei (functiilor) respective in stare de nonnalitate, cu atat manifestarea ulterioard a deficitelor va fi mai putin grave; proinptitudinea cu care se produce interventia; cu cat decalajul intre momentul aparitiei deficituIui si declansarea interventiei terapeutice este mai mare, cu atat consecintele vor fi mai grave. De exemplu, nu trebuie asteptat debutul scolar pentru a corecta tulbuthile specifice care ingreuneazd acest debut, cum sunt tulburarile motricitatii manuale fine, tulburarile de organizare spatiala, intarzierile in procesul lateralizarii functiilor organelor perechi etc. Corectarea acestor tulburari trebuie inceputa Inca din prescolaritate si trebuie sa face parte din complexul de masuri vizand tocmai pregatirea unui debut scolar efficient; calitatea vigil si a educatiei, atat in familia careia ii apartine copilul, cat si in institutia pe care el o frecventeaza ca prescolar sau scolar. Constientizarea de cAtre psihopedagog dar si de catre ceilalti specialisti implicati a dependentei gravitatii diferitelor deficiente de modul in care actioneaza (adesea, cumulat) conditiile si factorii enumerati care, dupe parerea noastra, determinA nu numai gravitatea dar si evolutia (pozitivd sau negative) a stariIor ulterioare de handicap reprezinta o premiss importanta a organizarii temeinice si a desfasurarii eficiente a procesului de profilaxie si terapie complexA a stArilor respective.

I1