1

CUPRINS
Cuprins.........................................................................................................pag. 1 Introducere...................................................................................................pag. 2 Abrevieri.......................................................................................................pag. 3 Cap.I. Profesiunea de asistent medical ............................................pag. 5 Cap. II. Locul de muncă al asistentului medical (moaşei)................pag. 28 Nevoi fundamentale ale omului..............................................pag. 67 Cap. IV. Cap V. Cap. VI. Procesul de îngrijire................................................................pag. 73 Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson.................................................................pag. 84 Alte tehnici – Puncţiile, recoltările, sondajele......................pag. 137 Cap. VII. Administrarea medicamentelor.............................................pag. 171 Cap. VIII. Determinarea grupelor sanguine şi transfuzia de sânge..................................................................pag. 189 Cap. IX. Cap. X. Cap. XI. Pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale, radiologice, endoscopice..........................................................pag. 196 Acordarea primului ajutor ....................................................pag. 215 Legislaţie...................................................................................pag. 250 Bibliografie............................................................................... pag 301 Cap. III . Conceptul de sănătate şi boală.

2

INTRODUCERE

Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată, astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860. Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi introdus la noi în ţară după 1990. În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile speciale acordate pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor investigaţii suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest domeniu. Cartea de faţă se doreşte a fi un ghid de îngrijiri speciale, ce se adresează nu numai studenţilor de la Colegiul de Moaşe, dar şi celuilalt personal sanitar mediu şi, de ce nu şi medicilor, care, trebuie să „cunoască” şi controleze îngrijirile şi unele proceduri. Îmbinând teoria cu practica, nursa trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului. Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al medicului.

Oana Mărginean

3

ABREVIERI
AB....................................................astm bronşic Al.....................................................albumine ASLO...............................................antistreptolizina ATPA...............................................anatoxina tetanică purificată AVC.................................................accident vascular cerebral BAL ................................................dimercaptopropanol BCF..................................................bătăile cordului BK....................................................bacilul Koch BTS..................................................boală cu transmitere sexuală CAE.................................................conduct auditiv extern CHEM..............................................concentraţia medie de hemoglobină CI.....................................................contraindicaţii DC....................................................debit cardiac def. ..................................................definiţie DUM................................................data ultimei menstruaţii DZ....................................................diabet zaharat E.......................................................emiţător Eco ..................................................ecografie EPA..................................................edem pulmonar acut ex......................................................Exemplu G.......................................................gram Gl.....................................................globuline GNA.................................................glomerulonefrită acută HCl...................................................acid clorhidric HEM.................................................hemoglobina eritrocitară medie Hgb ..................................................hemoglobina HIC...................................................sindrom de hipertensiune intracraniană HIV..................................................infecţia cu virusul imunodeficienţei dobândite HLG.................................................hemoleucogramă hTA..................................................hipotensiune arterială HBV.................................................virusul hepatitei B HTA.................................................hipertensiune arterială ICC...................................................insuficineţă cardiacă congestivă ICM..................................................confederaţia internaţională a moaşelor IMA..................................................infarct miocardic acut IOT...................................................intubaţie oro-traheală IP......................................................index de prognostic IUD..................................................dispozitiv intrauterin LCR..................................................lichid cefalorahidian ME...................................................masă eritrocitară min...................................................minut, e MS ...................................................ministerul sănătăţii MSF................................................. ministerul sănătăţii şi familiei

4 NaDCC............................................dicloroizocianat de sodiu NB....................................................notaţi bine! OMS.................................................organizaţia mondială a sănătăţii OAB.................................................sistemul gruzpelor sanguine A,B, O p .......................................................puls PEV..................................................perfuzie endovenoasă pct.....................................................punct PFN..................................................planificare familială naturală PPH..................................................hemoragie postpartum PR.....................................................poliartrită reumatoidă PU....................................................precauţii universale PVC..................................................presiune venoasă centrală R.......................................................receptor RBW............................................... reacţia Bordet-Wasserman resp...................................................respiraţii Rh.....................................................imunoglobulina anti D HLG.................................................proteine cu greutate moleculară ridicată săpt ..................................................săptămâni SEU..................................................sarcină extrauterină SIDA................................................sindromul imunodeficienţei dobândite SNC ................................................. sistem nervos central TA....................................................tensiunea arterială TAD ................................................ tensiunea arterială diastolică TAS..................................................tensiunea arterială sistolică Temp................................................Temperatură TBC..................................................tuberculoză TGO, TGP........................................transaminaze VDRL............................................... testare sifilis VEM.................................................volum eritrocitar mediu VSH.................................................viteza de sedimentare a hematiilor

5

CAPITOLUL I. PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi. Se foloseau noţiunile de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing în anul 1860. Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent bolnavii. I.Definiţia nursei: 1. Nursa este definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană care a parcurs un program complet de formare ( aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali); îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice această profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa. Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea franceză “infirmiere”. Se folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât şi de nursă. 2. Nursa: - promovează sănătatea; - previne îmbolnăvirile; - îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în România). "Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi: 1. promovează sănătatea; 2. previne îmbolnăvirile; 3. restabileşte sănătatea; 4. înlătură suferinţa; 3. Nursa generalistă are: - o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică; - îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele; - are cunoştinţe de psihologie; - are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa; - încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie). Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este ca o “mamă” ce acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă profesionistă. II.DEFINIŢIA NURSINGULUI: - După OMS nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

6 - Definiţia Virginiei Henderson spune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil". - North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de educare în domeniul sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei. Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a menţine şi stimula sănătatea. III.ROLUL NURSEI După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil. După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate". Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi umaniste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite. IV.FUNCŢIILE NURSEI Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: – independentă; – dependentă; – interdependentă. 1. Funcţiile de natură independentă Asistenta asigură pacienţilor:  îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini independent anumite funcţii.  stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;  le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl susţine;  este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor psihosociale). Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pedagogie etc. 2. Funcţia de natură dependentă La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de readaptare, observă la pacient modificări provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului. 3. Alte funcţii ale asistentei:

7 • Funcţia profesională – asistenta are rolul de a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate. VI. serviciul plan-profesional). să acorde direct îngrijirea. precizarea priorităţilor de aprovizionare etc. profesori). DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :  Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu. . să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii. asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ.  Alimentar. de a şti să fii convingător.cămine de bătrâni.  Învăţământ.  Cercetare.. Astfel asistenta trebuie: 1. Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială.funcţie ce presupune. • Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice. V. organizarea timpului.). pediatrie. cu alţi profesionişti (educatori. chirurgie. fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare. În cadrul funcţiei de natură interdependentă. 3) Inspectoratele de poliţie sanitară .  Educaţie. psihologi. • Funcţia educativă . economic. policlinică. să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară. 2. 2) În staţionar (secţii: interne. Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog. creşe. 4. şcoli. obst. rural). asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi.  Igienic.  Social-economic (condiţii de viaţă). grădiniţe.  Demografie. să educe pacienţii. 5. leagăne . multidisciplinară şi multisectorială).ginecologie etc. 3. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării. studenţi. • Funcţia economică – gestionarea serviciului. logopezi. alături de calităţi psihologice aptitudini pedagogice – de a şti să comunici. mai ales. dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare.  Administrativ. LOCUL DE MUNCĂ 1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban. Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în subordine. ca şi funcţiile din codul asistentei medicale. practicanţi.igienă. cultură. cercetare de nursing.

8 ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:  îngrijirile esenţiale de sănătate. Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp. În concepţia actuală. înglobând:  promovarea sănătăţii. susţinerea familiei etc. membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii (La noi baza e reprezentată de comune. Pentru realizarea acestei strategii. 2. îngrijiri de prevenire primară. familiile şi grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate.  accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate.  prevenirea îmbolnăvirilor. când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii.  urgenţele. îngrijiri de prevenire secundară. pentru că necesită sprijinul comunităţii. Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:  intervenţii curative . profilaxia unor boli). Definiţia comunităţii Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat. intervenţia de nivel 4 . Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete. cu o formă de gestiune administrativă. s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală. 3. Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume: 1.  prevenirea specifică (vaccinări. Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate. Nivelurile de intervenţii: 1.  recuperarea.  educaţia sanitară.  prin mijloace ce le sunt acceptabile. dar şi prevenirea îmbolnăvirilor. îngrijiri de prevenire terţiară. 2. Îngrijiri de prevenire primară constau din:  menţinerea şi promovarea sănătăţii. Indivizii.în cazul bolilor terminale. De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate.  îngrijirile curative curente şi obişnuite. se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate Îngrijirile primare de sănătate sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare.pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor. . 4.  şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării. oraşe).

la instituţii. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate a) . b) . 3.mediu şcolar-copii. a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate. Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă. – cheltuieli. resurse economice. etc. femeilor. caracter urban sau rural. categorii sociale..  să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit.  să ştie să utilizeze informaţiile. resurse de apă. .  să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri.. trebuie să menţină contacte regulate cu persoane. indiferent de mediu: . – mijloacele şi tehnologiile necesare. CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR . . Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate.mediul familial . Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a persoanelor care le acordă Să studieze costul.pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate. grupuri.  Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate. familii. Aceştia trebuie:  să ştie să asculte.domiciliul. nivelul de educaţie a populaţiei. incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de: – durata timpului de muncă. Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:  Identificarea îngrijirilor primare de sănătate. .  Iniţierea personalului sanitar. Asistenta are rolul de a susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele de sănătate. petrecerea timpului liber etc. 1.activitatea bărbaţilor. Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg ansamblu de caracteristici: – climatul. la şcoală. – dotarea cu personal.alte medii-cultural.populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari.9 3.. caracteristicile populaţiei. 2.mediu de muncă . Personalul din sistemul sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale.  să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute.Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea. la domiciliu.

o imagine mentală care favorizează reprezentarea realităţii. 1. 5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire.etc). 3) rolul său. ajutare. fizice afective. mobilizabile pentru a înfrunta. armoniei. 2. psihică.S. După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil. 2) ţelul activităţii sale: beneficiarul. sociale şi culturale. Conceptul despre om: este o fiinţă unică. mental şi social.M. compensa şi depăşi boala." (Virginia Henderson). 3) Cunoaşterea demersului ştiinţific. o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător. Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului. Concepţii privind sănătatea. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic. ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de acţiune – este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente: 1) scopul profesiei. 1. Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin cadrul său conceptual.10 Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri. 6) consecinţele acestei acţiuni. sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul) acordate. liberă şi capabilă de a se adapta. un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică. o ajută la . psihologice. o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă. Cunoştinţele acumulate  Ştiinţifice . nu se limitează la absenţa bolii.  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social. psihice şi sociale. 2."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice." 3. provizorie sau definitivă. o fiinţă responsabilă. Definiţia O. cultural şi spiritual. având nevoi biologice. stare de autonomie şi independenţă. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte.acumulate pe parcursul formării asistentei. 4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă. suplinire. 2) Cunoştinţele acumulate. toate asistentele au o anumită înţelegere privind persoana îngrijită. fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine”. Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom. COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de competenţă: 1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing). Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.

asistent medical generalist. de a crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate. intelectuale şi afective Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. 8) Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării acestuia de la internare şi pe tot parcursul internării. în vederea protejării asistentei şi a pacientului. (care va fi afişat în salon). ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ de specialitate recunoscută de lege. ATRIBUŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL CARE LUCREAZĂ ÎN SECŢIILE CU PATURI (Ordinul 560/1999) Atribuţiile asistenţilor medicali decurg din competentele certificate de actele de studii obţinute. Termenul: concept de îngrijire este sinonim cu: • model de nursing • cadru conceptual • model conceptual. În secţiile cu paturi lucrează asistenţi medicali din următoarele specialităţi: asistent medical de pediatrie. Cunoaşterea demersului ştiinţific Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. 4) Informează pacientul cu privire la structura secţiei şi asupra obligativităţii respectării regulamentului de ordine interioară. 2) Respecta regulamentul de ordine interioară. 10) Pregăteşte bolnavul şi ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de . ţinuta de spital şi-l repartizează la salon. pe tot parcursul internării. le înregistrează în dosarul de îngrijire şi informează medicul. Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacienţii.11 înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. elaborează şi implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele obţinute. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific. de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. stabileşte priorităţile.     3. 6) Participa la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon. verifică toaleta personala. conform reglementărilor profesionale şi cerinţelor postului. 7) Identifică problemele de îngrijire ale pacienţilor. 1) Îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil. 5) Acorda prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul. de a colabora cu anturajul pacientului Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. 9) Observă simptomele şi starea pacientului. asistent medical de obstetrica/ginecologie. de interpretare. Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi. 3) Preia pacientul nou internat şi însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie). de analiză.

11) Pregăteşte bolnavul. 14) Observa apetitul pacienţilor. 12) Recoltează produse biologice pentru examenele de laborator. 26) Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere a stresului şi de depăşire a momentelor/situaţiilor de criză. lecţii educative şi demonstraţii practice. manipulare şi descărcare a stupefiantelor. 25) Participă la acordarea îngrijirilor paliative şi instruieşte familia sau aparţinătorii pentru acordarea. în bune condiţii. 34) Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistentului medical. echipamentele şi instrumentarul din dotare. imperforaţii anale etc. prin tehnici specifice. 24) Organizează şi desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate. inventariază obiectele personale. controlul şi combaterea infecţiilor nosocomiale. 32) Poartă echipamentul de protecţie prevăzut de regulamentul de ordine interioară. 17) Pregăteşte echipamentul. 16) Asigură monitorizarea specifica a bolnavului conform prescripţiei medicale. supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în foaia de observaţie. 18) Asigură pregătirea preoperatorie a pacientului.. 23) Respectă normele de securitate. conform prescripţiei medicului. supraveghează şi asigura alimentarea pacienţilor dependenţi. 22) Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării. 13) Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei. 29) Pregăteşte pacientul pentru externare. 31) Utilizează şi păstrează. schimbării lenjeriei de corp şi de pat. conform prescripţiei medicale. 21) Verifică existenţa benzii/semnului de identificare a pacientului. precum şi a medicamentelor cu regim special. instrumentarul şi materialul steril necesar intervenţiilor. 30) În caz de deces. schimbării poziţiei bolnavului.12 investigaţii şi tratament. identifica cadavrul şi organizează transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului. organizează transportul bolnavului şi la nevoie supraveghează starea acestuia pe timpul transportului. . pentru pacienţi. care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie. aparţinători şi diferite categorii profesionale aflate în formare. supraveghează colectarea materialelor şi instrumentarului de unică folosinţă utilizat şi se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii. 35) Respectă şi apără drepturile pacientului. 20) Semnalează medicului orice modificări depistate (de ex. acestora. activităţi de consiliere. creării condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. efectuează tratamentele. pentru investigaţii speciale sau intervenţii chirurgicale. testările biologice etc. vedere. 33) Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea.). 15) Administrează personal medicaţia. 19) Asigură îngrijirile postoperatorii.: auz. imunizările. 27) Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor. pentru păstrarea igienei şi a aspectului estetic personal. 28) Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului în cadrul raportului de tură. conform regulamentului de ordine interioară.

ca un ghid al educării. respectă dreptul . practicii şi cercetării în obstetrică.13 36) Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale. 39) Participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical şi al îngrijirilor pentru sănătate. educarea şi folosirea oportună a asistentei medicale de obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste. Raporturile obstetricii a. ICM prezintă următorul cod. FIŞELE DE ATRIBUŢII PENTRU ASISTENŢII MEDICALI ALTE CATEGORII DE PERSONAL SANITAR CU STUDII POSTLICEALE SANITARE SAU MEDII SANITARE ŞI PERSONAL AUXILIAR 1) Atribuţiile asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi – competenţele asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi 2) Atribuţiile asistentului medical de familie – competenţele asistentului medical de familie 3) Atribuţiile asistentului medical de igiena şi sănătate publică 4) Atribuţiile asistentului medical de laborator 5) Atribuţiile asistentului medical de farmacie 6) Atribuţiile asistentului medical de balneofizioterapie 7) Atribuţiile asistentului medical de radiologie 8) Atribuţiile asistentului medical de dietetică 9) Atribuţiile asistentului social 10) Atribuţiile tehnicianului dentar 11) Atribuţiile tehnicianului de aparatură medicală 12) Atribuţiile tehnicianului optician 13) Atribuţiile infirmierei 14) Atribuţiile brancardierului COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE/MOAŞE Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este acela de a îmbunătăţi standardul de îngrijire acordat femeilor. prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă şi conform cerinţelor postului. 37) Participă la procesul de formare a viitorilor asistenţi medicali. Codul 1. 38) Supraveghează şi coordonează activităţile desfăşurate de personalul din subordine. copiilor şi familiilor de pretutindeni prin perfecţionarea. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. În virtutea ţelului său.

.acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate ciclurile vieţii lor. a familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii. oricare ar fi circumstanţele. Progresul cunoştinţelor şi practicii . sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea deciziilor privind îngrijirea şi împuternicind femeile să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea proprie sau a familiilor lor. consultându-i atunci când nevoile de îngrijire ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă. intelectual şi profesional.colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele.lucrează cu femei.răspund nevoilor psihologice. b. f. 3. se sprijină şi se susţin reciproc pentru îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ spiritul de autoevaluare.pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie morală. accentuarea conştiinţei individuale nu trebuie să priveze femeile de servicii de sănătate esenţială. străduindu-se în acelaşi timp să elimine practicile riscante din sânul aceloraşi culturi. e. d.participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care promovează sănătatea pentru toate femeile şi familiile care aşteaptă copii. fizice. asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. oricare ar fi circumstanţele.14 femeii de a lua o decizie pe deplin informată şi favorizează acceptarea responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei. 4. Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. Împreună cu femeile. . d. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul informaţiilor despre cliente în scopul protejării dreptului la confidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii. cu un minim de aşteptări.îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure de naştere femeilor care solicită îngrijire. emoţionale şi spirituale ale femeilor care solicită îngrijiri de sănătate. integrând acest progres in activitatea lor practică. . b.sunt alături de femei. totuşi. f.recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ să rezolve conflictele inerente. . . c. 2. colaborează cu factorii financiari şi politici pentru a defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se asigura că resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate. . Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. e. . acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care aşteaptă copii. au respect pentru diversitatea lor culturală. c. . d. . . astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepţie sau naştere. b. c. încurajându-le speranţele realiste legate de naştere.sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru rezultatele îngrijirii acordate femeilor. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal.

Noua versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută social şi democratic. A fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru realizarea obiectivelor.semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă. Biroul regional OMS pentru Europa. b. Nursele şi moaşele din acest program vor avea un ecuson cu o inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. c. Se concentrează asupra echităţii. . Serviciile spitaliceşti vor sprijini serviciile ambulatorii. acţiunii multisectoriale şi asupra determinanţilor socio-economici ai sănătăţii. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că progresul cunoştinţelor în profesie se bazează pe activităţi care protejează drepturile femeilor ca persoane.confirme progresele reale realizate deja . Această lucrare are rolul să: . Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra: . Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21” Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor. familiilor şi comunităţilor. cum ar fi analiza şi cercetarea în colectiv. Multe ţări au trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate pentrru toţi”. de acordare a îngrijirilor la domiciliu. dar oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin conduita lor ca cetăţeni. iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale în viaţa omului.participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/ moaşelor care se formează şi la dezvoltarea profesiei de moaşă. locurile de muncă. NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS “SĂNĂTATE 21” Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană formează cel mai mare grup al profesioniştilor din sectorul sanitar. în şcoli. Strategia “Sănătate 21” Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS “Sănătate pentru toţi”. . Prima conferinţă Ministerială OMS pe aceste probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000.stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor viitoare. la locul de muncă. Consiliul Internaţional al Nurselor şi Consiliul Internaţional al Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor şi moaşelor din Europa. Milioane de nurse nu practică în prezent această profesie. . Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând sărăcia. abordării bolii. locuinţele şi mediul.15 a.dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor procese. Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară sau cronică să rămână la domiciliu.

informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi îngrijirilor de sănătate. politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21” . Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi. Obiectivele “Sănătăţii 21” Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre ale Regiunii Europene ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi 1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%) Repere în nursing Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de puternic influenţează sănătatea circumstanţele socio-economice.lucra pt. . de la începutul carierei lor ca nurse. Nursele .16 solidarităţii şi echităţii pentru sănătate stilul de viaţă şi mediul sănătos acţiuni multisectoriale. Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă pentru nou. sprijinirea părinţilor în timpul sarcinii şi îngrijirea mamei. Vor conlucra cu alte agenţii sociale pt. drogurile. de a-i identifica pe cei cu nevoi mai mari. Nursele de la nivel guvernamental au rol de a: .născut.contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi propunerilor guvernamentale pe termen lung.şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt. tatălui şi copilului imediat după naştere. a influenţa problemele socio-economice şi de mediu. intersectoriale îngrijirilor de sănătate complete. incluzând tutunul. Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din programele de pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv. Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului. . Astfel: Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi multisectoriale. lipsa veniturilor. Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea sarcinilor. dieta necorespunzătoare. şi vor da sfaturi legate de modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental. familii şi comunităţi. bunăstarea personalului şi mediului în care lucrează. care sunt cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă. Nursele cliniciene şi directoare vor include obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile lor locale. mediul şi stilul de viaţă. alcoolul. orientate pe rezultat grupurilor ţintă de populaţie boli legate de sărăcie şi şomaj neglijării persoanelor vulnerabile relaţiei între violenţă şi boală abuzului de substanţe.

condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie îmbunătăţite (m. Astfel: . . pt. în ţările cu rate curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi chiar mai puţin. Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă Până în 2020. Indicatori ai realizărilor în nursing . a îmbunătăţi sănătatea celor mai dezavantajaţi. Astfel: . . iar ţările cu rate curente sub 10 la 1000. vor fi incluse în programele nursing. autoritatea şi resursele necesare de a-şi juca rolul în promovarea sănătăţii. publicaţii .trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale Indicatori ai realizărilor în nursing Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii.trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie. planifică şi conduc vor demonstra solidaritate.Începând cu 2002.Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de Nursing. toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar trebui să aibă o sănătate mai bună.a. Obiectivul 2 – Echitate în sănătate Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor privind problemele de sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre.Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme model de parteneriat. permiţând nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele. experienţa şi cunoştinţele despre intervenţiile nursing.diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice trebuie redusă până la cel puţin 25% .fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de nurse în fiecare an.toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de sănătate în perioada antenatală. strategii. perinatală şi serviciile de sănătate pentru copii. invalidităţii şi mortalităţii în grupuri. prin prezentări de conferinţe. . .rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate ţările. Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile.valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii. coroboraţi cu aspectele socio-economice . prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al grupurilor dezavantajate. care include obiectivele Nursingu-lui pt. schimb de idei. .identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în realizarea echităţii. Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care ajută nursele în practica de zi cu zi. în special: . fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă bianuală. diferenţele de venit). . Sănătate 21. ar trebui să mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau deficienţe. asigurându-le un start mai sănătos în viaţă.17 Nursele care elaborează politici.

trebuie redus cu cel puţin 50%. . fumat şi alcool. Indicatori ai realizărilor în nursing .nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup de populaţie şi vor forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în şcoală. cum ar fi consumul de droguri. împreună cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică. supravegherea naşterii şi asistenţa naşterii. de tutun sau alcool trebuie să fie substanţial redusă. renunţarea la fumat. . .procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin 20%.Se va promova alimentaţia la sân. Se va asigura promovarea sănătăţii femeilor şi participarea la planificarea familială. şi va avea posibilitatea să fie asistată de o moaşă la naştere. Se vor identifica grupurile vulnerabile (adolescente. exerciţii fizice. cu implicare nursei de familie. dietă.vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri de ingrijire a sănătăţii (ex. Nursele vor participa la dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii. - .copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi capacitatea de a face alegeri sănătoase. Mai apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini. . Astfel. limitarea folosirii incorecte a medicamentelor). Toată evidenţa moaşei se va baza pe evidenţă şi tehnică corectă. unei naşteri normale şi. Astfel: . educaţiei şi serviciilor de sănătate. ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor.până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri de sănătate acordate familiei .incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu cel puţin 1/3.nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi le vor folosi pentru a influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca grup de populaţie.18 mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani.proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/ dăunătoare. mame singure).până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei examinări de către moaşă în timpul sarcinii. Indicatori ai realizărilor în nursing: . o creştere a greutăţii copiilor la naştere şi o reducere a bolilor şi infirmităţilor congenitale. Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea. . tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi îndeplinească rolurile în societate.: scăderea numărului de sarcini la adolescente. unei naşteri mai dificile. Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor Până în 2020. colegii sau în comunitate. .mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în rândul tinerilor trebuie să fie reduse până la cel puţin 50% . moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii antenatale ca să promoveze maternitatea în siguranţă. ajutând astfel tinerii să facă alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce priveşte relaţiile sexuale.

în cadrul comunităţii sau în mici centre specializate. Astfel: . Ele vor pregăti în mod activ pe cei de vârstă mijlocie pentru o îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate. iar cele mai semnificative scăderi trebuie obţinute în ţări şi grupuri de populaţie cu rate actuale crescute. iar oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută de a face faţă evenimentelor stresante ale vieţii . Indicatori ai realizărilor în nursing Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin: . .până în 2000 sau mai devreme. iar pentru persoanele cu sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii perfecţionate.Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate.până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune. inclusiv ca cetăţeni. exerciţiile fizice. Indicatori ai realizărilor de nursing Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate: . Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor. . Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea adulţilor.19 Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de a se bucura de întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ. .trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de 80 ani. .rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3. ceea ce va avea ca rezultat o reducere. de educaţie şi sociale. trebuia oprită transmiterea poliomielitei în Regiunea Europei.Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza îngrijiri terapeutice în comunitate. . pojarul indigen trebuie eliminat din regiune. Fiercare curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta.sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor în vârstă posibilitatea de a fi îngrijite acasă.strategiile nursingului. iar până în 2010 eliminarea trebuie certificată în fiecare ţară.trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă fără deficienţe. în procente a numărului cazurilor internate în aziluri. la vârsta de 65 de ani. .Nursele la orice nivel. . iar până în 2003 sau mai devreme acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară.prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie reduse substanţial. vor dezvolta şi vor participa la programe care să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc acasă. iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor dezvolta scheme de îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a sănătăţii mentale şi o reducere a ratei sinuciderilor. Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile . .până în 2007. consumul de alcool şi de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc starea de sănătate.

01 la 1000 născuţi vii. .până în 2015 sau mai devreme:  nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori. . orbirii. tusei convulsive. Influenzae tip B.eradicarea poliomielitei. a altor boli transmisibile sexual. şi să nu fie decese în urma contactării unor forme indigene.creşterea numărului de vaccinaţi antigripal. oreionului prin vaccinări şi imunizări. tetanosului neonatal şi rujeolei.  să se reducă incidenţa. Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile Până în 2020 trebuie ca: . .creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice. Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a vătămărilor. . tulburărilor osteoarticulare.dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite. infirmităţilor şi morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă. .mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să fie redusă cu cel puţin 40%. lipsă sau plombaţi.01 la 1000 născuţi vii. trebuie redusă la 1/3. mortalitatea şi consecinţele negative ale infecţiei HIV sau SIDA.reducerea mortalităţii. B în programul de imunizare al copiiilor  nivelul incidenţei oreionului. . iar mortalitatea datorată cancerului pulmonar redusă la 25%. cunoştinţelor despre sex în siguranţă şi despre schimbarea acelor de seringă . . insuficienţei renale sau a complicaţiilor sarcinii.cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii.mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie redusă cu cel puţin 15%. În special: - . tusei convulsive şi bolilor invazive date de H.20 până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0.creşterea procentuală a folosirii prezervativului. .5 dinţi cariaţi. Indicatori ai realizărilor în nursing: .reducerea procentuală a hepatiei. diabet. iar copii de 12 ani trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1. .incidenţa amputaţiilor.  nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0. rubeolei. a tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute şi bolilor diereice la copil. sub 1 la 100000 locuitori  nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0. infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor respiratorii cronice.1 la 100000 locuitori:  o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai HBV prin vaccinarea împotriva hep.

. .utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col uterin.introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de învăţământ al nurselor. exerciţiile fizice şi sexualitatea .creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor de sănătate. sau crimei organizate precum şi consecinţele acestora asupra sănătăţii. Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool. Indicatori ai realizărilor în nursing: . violenţei legate de sex.includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă sănătoase. incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice. conform orarului şi ratelor de reducere cuprinse în planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate.monitorizarea exerciţiilor fizice.oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi suficiente şi de o calitate satisfăcătoare.populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer şi apă murdare care sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse substanţial.reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani. trebuie reduse la cel puţin 25%. . mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă. accidentelor domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la cel puţin 50%.21 mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie reduse la cel puţin 30%. . Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă mai sănătoase cum ar fi: . Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur din punct de vedere fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu depăşească standardele adoptate la nivel internaţional. . . a nutriţiei sănătoase şi a sexului protejat.dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate.reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani. În mod particular: .un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie.reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele sub 65 ani . . .creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă Indicatori ai realizărilor în nursing: . droguri şi tutun .sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă.reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală. .

. .90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare.statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a impactului asupra sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au devenit răspunzătoare pentru efectele politicii şi acţiunilor lor asupra sănătăţii. 10. viaţă publică şi socială în acord cu Regulile Standard ale Naţiunilor Unite asupra Egalizării Drepturilor pentru persoanele cu infirmităţi. alcoolul şi drogurile psihoactive va fi redus semnificativ. Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea acestora faţă de sănătate. cu cel puţin 50%.22 Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca tutunul.accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse.cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri activi pentru un „oraş sănătos”. serviciu.proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul persoanelor de peste 15 ani şi mergând spre 100% în rândul persoanelor sub 15 ani.consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau să nu depăşească 6 litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul persoanelor sub 15 ani. . asigurând continuitatea îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor legate de serviciile spitaliceşti de îngrijiri secundare şi terţiare.oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate şi acces la casă. sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv . . Astfel: . conform ob. Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate Până în 2015: . . al unei reţele comunitare sănătoase.cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice în practicarea unor principii sănătoase. . . .siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin creşterea calificării personale şi familiale pentru promovarea şi protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului fizic de acasă trebuie redus. Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către familie sau comunitate.prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie redusă cu cel puţin 25% şi mortalitatea datorată acestora.persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în consideraţie beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate în domeniul respectiv şi să-şi orienteze politica şi acţiunile. . cel puţin 50% din copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă “sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”.

tratament şi îngrijire. .sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi varietatea de profesionişti din străinătate. solidaritate şi calitate optimă.cheltuielile pt. îngrijire şi reabilitare de calitate şi ajutându-i să îmbine practica clinică cu sănătatea publică.toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de monitorizare continuă şi dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel puţin 10 probleme de sănătate importante Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi alocare de resurse şi sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod egal. Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că profesioniştii din sistemul de sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele mai potrivite cunoştinţe. corespunzător nevoilor de sănătate ale populaţiei. atitudini şi deprinderi pentru protejarea şi promovarea sănătăţii. iar de ciziile privind strategiile alternative de rezolvare a problemelor individuale de sănătate trebuie să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din punct de vedere al costurilor .educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile politicii „Sănătăţii pentru toţi”.sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie să garanteze acoperirea generală. pregătindu-i pentru servicii de promovare.23 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze în sistemul de ingrijire primară. pregătiţi în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare de sănătate. . recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de îngrijiri de sănătate Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor Până în 2020: . 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure participarea indivizilor. solidaritatea şi susţinerea.eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în funcţie de rezultatele obţinute. . Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate Până în 2005: . . management şi practică.resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie a sănătăţii.toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică. Astfel: . serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate. În particular: . cost-eficienţă.

mediu şi lung. Astfel: . toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă distribuirea serviciilor de sănătate pe baza probelor ştiinţifice. indicatorii şi priorităţile pe termen scurt. Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de “Sănătate pentru toţi” la nivel naţional.structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de sănătate la nivel naţional. bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi. iar progresul pentru realizarea lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic. . Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să angajeze toţi indivizii. locuri de muncă şi domiciliu .trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional.24 toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre priorităţile pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi.sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie pentru sănătate. profesioniştilor din sistemul de sănătate. CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR . grupuri din sectoare publice şi private. politicienilor. dar şi la alte niveluri. regional şi local pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în dezvoltarea sănătăţii. . naţional. informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor accesibile. sarcinile. regional şi local. precum şi publicului larg. XI) COMUNICAREA 1. oraşe.politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional. dar şi strategiile care le realizează. dar şi societatea civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate pentru toţi. managerilor.Legea drepturilor pacientului + legislaţie-vezi anexe (cap.trebuie formulate obiectivele. . Astfel: . toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare care să susţină agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul către astfel de informaţii. vor susţine un cadru motivant şi încurajator în viitor pentru acţiunile din regiuni. la nivelul comunităţilor precum şi în şcoli.

25

Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale – nursei – cu pacientul şi cuprinde următoarele etape:  culegerea datelor prin interviu şi comunicare;  validarea, datelor;  organizarea datelor; – identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală. Metodele şi sursele de culegere a datelor:  interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);  examenul fizic: • subiectiv; • obiectiv.  teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date. Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală – nursă – şi pacient, cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest schimb de informaţii se obţine prin comunicare – un proces prin care una, două sau mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi îşi înţeleg reciproc sensurile. Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei bune comunicări constă în:  conţinutul comunicării;  înţelegerea mesajului;  expresia verbală;  comunicarea nonverbală. Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică. Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală trebuie să ţină cont de următorii factori care pot influenţa comunicarea:  percepţia trebuie bazată pe experienţă; calea de transmitere E R Emiţător Receptor  valoarea mesajului transmis - recepţionat;  răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;  gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei ce transmite mesajul;  nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea verbală şi nonverbală (nivelul de cunoştinţe)  mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte, fără factori ce pot perturba discuţia); Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor folosite (intonaţia vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei); Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia feţei, folosirea mâinilor, atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei corespunzătoare. În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate tipurile de relaţii: nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.

26 Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură sufletească. Acest lucru se realizează în trei faze: a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de îngrijire; b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul planului de îngrijire - când asistenta medicală - nursa - ajută pacientul săşi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile; c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea scopului îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de abandonare. Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu pacientul la nivelul lui de dezvoltare. Datele pot fi:  variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale); - condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobilizare, prezenţa unor reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de răspuns la stress etc.); - condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de criză, adaptare la boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate de comunicare, probe spirituale.  relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ). - gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului liber etc.; - elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale; - elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini, avorturi, accidente, intervenţii chirurgicale etc.; - elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,; - elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).

FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING

27 Numele pacientului şi alte detalii de la internare: Probleme principale Problema actuală

Sănătatea din punct de vedere fizic
          Starea respiraţiei Alergii, medicaţie Dureri/stare de confort Mobilitate/siguranţă Odihnă/somn Nutriţie Eliminări Tegumente/igiena Comunicare Menţinerea temperaturii

Sănătate psihică şi spirituală
        Stare emoţională Comunicare Reacţie la boală/spital Căi de a face faţă stressului/durerii Necesităţi spirituale Sensul stimei de sine Viaţa interioară şi sensul bunăstării Credinţe şi valori

Sănătate socială
      Reţele de sprijin social Familie/prieteni Locuinţa Venituri Ocupaţie Recreere/internare Dezvoltare sau cerinţe informaţionale

Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili semnele de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi centralizate în ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex. aparatul respirator, aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.). Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la cea de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.

CAPITOLUL II.

28

Locul de muncă al asistentului medical (MOAŞEI)
SĂNĂTATEA VIITORILOR PĂRINŢI
Sănătatea reproducerii
Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori. Astfel, sănătatea mamei gravide poate fi influenţată negativ de: - avorturi spontane, - întreruperi anterioare de sarcină, - boli cronice: diabetul, afecţiuni cardiace sau boli mintale, - boli genetice în familie, la părinţii sau bunicii copilului, - problemele de sănătate a mediului, - problemele economice şi politice (sărăcia, discriminarea). - factorii sociali ca locuinţa sau ocupaţia, fumatul sau consumul de medicamente pot afecta negativ sănătatea părinţilor şi capacitatea lor de a asigura urmaşi sănătoşi.

Sănătatea şi paternitatea
Un aforism spune că “suntem născuţi pentru a muri”. Totuşi, dezvoltarea progresivă întâlnită la embrion, nou-născut, copil şi în final la adolescent arată că suntem, de asemenea născuţi, pentru a ne reproduce. Acest capitol cuprinde: • Sănătatea fizică • Sănătatea psihologică, emoţională şi socială • Sănătatea sexuală • Planificarea familială.

a. Sănătatea fizică
Mediul familial sănătos Curăţenia şi igiena personală Evitarea infecţiilor Alimentaţia sănătoasă Există 4 categorii principale de alimente şi componente care trebuiesc consumate zilnic: - pâine şi cereale – cerealele integrale asigură carbohidraţi, fibre minerale şi vitamine - fructe şi legume proaspete - alimente cu proteine – sunt incluse ouăle şi leguminoasele: mazărea uscată, fasolea, lintea - produse lactate. 5. Exerciţiile şi relazarea Un exerciţiu moderat ( o plimbare regulată) executată în aer liber îmbunătăţeşte sănătatea, greutatea şi forma fizică şi ajută la o relaxare efectivă. Se ştie că stressul predispune la infertilitate, avort spontan şi naştere prematură. Fumatul 1. 2. 3. 4.

29 Cu fumatul este asociată o rată mai mare a avorturilor spontane, a malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii fetale sau neonatale. Chiar dacă femeia renunţă la fumat în timpul sarcinii, riscurile sunt totuşi mai mari decât în cazul nefumătoarelor. Bărbaţii care fumează au niveluri scăzute mai ale testosteronului, iar spermatogeneza, morfologia şi mobilitatea spermatozoizilor sunt reduse. De aceea, dorinţa unei sarcini poate constitui un bun stimulent ca un cuplu să renunţe la fumat. Alcoolul Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate periclita fătul, dar doza critică şi timpul nu se cunosc încă. Este bine ca femeile să reducă consumul de alcool înainte şi pe toată durata sarcinii. Medicamentele Multe medicamente au efecte adverse asupra sarcinii. De aceea se vor evita medicaţiile de orice fel, dacă nu au fost prescrise de medic.

Sănătatea socială, emoţională şi psihologică
A fi om înseamnă a fi social.Influenţele sociale modelează şi formează indivizii. Socializarea este primară sau secundară. Socializarea primară este realizată de către familie, în casă, în timp ce socializarea secundară are loc atunci când copilul îşi trăieşte viaţa în afara casei, spre exemplu la şcoală. Familia socializează copiii pentru rolurile aşteptate de ei la maturitate; îi învaţă normele de conduită pe care trebuie să le urmeze. Învăţarea în familie a rolurilor viitorului adult înglobează şi diferenţele dintre comportamentul feminin şi masculin. Astfel băieţii trebuie să fie independenţi, să aibă încredere de sine, iar fetele trebuie educate spre a fi atractive şi a avea un fel de a fi binevoitor. Fetele au ocupaţii casnice, au copii, iar băieţii au cariere. Familia este unitatea fundamentală a vieţii sociale. Familia trebuie să fie într-o bună stare de sănătate fizică, socială, emoţională şi psihologică, astfel încât cei care cresc în familie vor avea o stare de sănătate similară. Familia nucleară – este structura socială bazată pe casă, în care părinţii şi copiii lor locuiesc împreună, fără bunici, într-o familie bine situată, strâns unită, copiii se dezvoltă fizic, intelectual şi emoţional până la potenţial maxim. Familia extinsă este compusă din membri familiilor din care se trag părinţii. Ei împart o casă sau locuiesc în imediata vecinătate. Atât soţul cât şi soţia aduc în căsnicie obiceiurile şi credinţele familiilor extinse. Ele pot fi de natură culturală, religioasă, politică şi socială. Familia extinsă oferă un sprijin în toate împrejurările vieţii, dar în acelaşi timp exercită un control considerabil asupra membrilor săi. Într-o familie adevărată, sănătoasă, părinţii nu vor lăsa la voia întâmplării influenţa asupra copiilor. În practică aceasta înseamnă că o familie sănătoasă se va caracteriza prin părinţi care văd nevoia de a demonstra şi ghida copiii în înţelegerea: - Acelor factori care îmbunătăţesc sau dimpotrivă periclitează sănătatea fizică. (Fumatul este un exemplu care poate deteriora sănătatea). - Rolurilor persoanelor şi relaţiilor interpersonale - Statutului de bărbaţi şi femei - Rolurilor şi responsabilităţilor în comunitate sau sociatate. Sănătatea sexuală

30 Sexualitatea unei persoane se preocupă de modul în care “el” sau “ea” acţionează ca fiinţe sexuale. Sexualitatea nu se va confunda cu activitatea sexuală. Sexualitatea începe să se dezvolte la naştere. Să te naşti, să creşti, să fii îngrijit şi alăptat – toate acestea sunt experienţe fizice totale care pot aduce plăcere şi satisfacţie, sau dimpotrivă suferinţă şi traume irevocabile. Fetiţa este tratată mai cu blândeţe, orice manifestare de voinţă puternică este privită ca nefeminină, se aşteaptă ca ele să fie docile şi înţelegătoare, se joacă cu păpuşile. Fetele sunt pregătite pentru procreere. Băieţii sunt trataţi cu fermitate, atributele masculine, de genul caracter puternic şi încăpăţânare sunt privite cu aprobare. Când cresc, se aşteaptă ca ei să fie aventuroşi şi neînfricaţi şi să se joace cu maşini, puşti şi camioane. El va trebui să fie mai târziu stâlpul familiei, să muncească, să aducă bani. Căsătoria poate asigura o companie, un anumit statut, o conveţuire în comun, servicii casnice garantate. Eşecul în căsnicie devine din ce în ce mai răspândit, o explicaţie a faptului că astăzi indivizii au pretenţii mai ridicate de la o căsnicie şi sunt mai puţin pregătiţi decât părinţii lor să tolereze o relaţie nesatisfăcătoare. Comportament sexual sănătos Activitatea sexuală este o parte absolut normală şi sănătoasă a vieţii noastre, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Este un mod de a împărtăşi afecţiunea şi tandreţea, bucuria şi emoţia. Regulile pentru o activitate sexuală sănătoasă sunt: - Nici bărbatul, nici femeia nu trebuie să lase responsabilitatea pentru sănătatea sexuală numai în grija celuilalt partener. - Acordaţi atenţie igienei personale, înainte şi după actul sexual - Utilizaţi prezervativul, în special în cazul relaţiilor sexuale întâmplătoare - Solicitaţi examinarea medicală dacă apare orice secreţie anormală sau iritaţie în zona genitală sau anală sau dacă există senzaţia de arsură la urinare. - Anunţaţi partenerul despre apariţia oricărui simptom. Boli cu transmitere pe cale sexuală (BTS) Sunt boli care se transmit de la un partener la altul în timpul sau ca rezultat al unei activităţi sexuale intime. Unele dintre acestea pot cauza o deteriorarea severă şi permanentă a sănătăţii. Majoritatea BTS se asociază cu: - O secreţie modificată sau mărită din vagin sau penis - Durere sau arsură la urinare - Iritaţii, exeme sau băşici în jurul anusului, vaginului sau penisului - Durere sau iritaţie la contactul sexual Totuşi, în unele cazuri, nu apar nici un fel de simptome.

Principalele tipuri de BTS sunt:

uretritelor şi proctitelor (inflamaţii rectale). exemă şi mâncărime. . Hepatita B – nu există tratament specific (Interferon.O probabilitate mărită ca în lipsa unui suport familial adecvat. Sifilisul cauzat de Treponema. Este un dispozitiv plasat în interiorul uterului. Se tratează cu antibiotice.Metodele naturale. Există 5 metode principale pentru a preveni conceperea.31 Infecţiile genitale nespecifice care se manifetsă saub forma cistitelor. care infectează sângele şi alte fluide ale organismului. dar există vaccin pentru prevenirea ei. Herpesul genital cauzat de herpes simplex. Nu există tratament specific.Hormonale. burete. Trebuie luate măsuri specifice de protecţie a persoanelor sănătoase. injectabile şi implanturi). Este tratată cu antibiotice. diafragme sau capsule cu spermicide. Planificarea familială (Family planning) Planificarea familială este o componentă a sănătăţii familiei. Este foarte dureros şi tratamentul este îndelungat.Sterilet. inclusiv incidenţa mărită a prematurităţii. Ele sunt: .Efectele negative asupra sănătăţii femeii. incluzând contraceptivele (tablete. Gonoreea cauzată de Neisseria gonococus care se răspândeşte şi în alte zone calde şi umede ale corpului. cauzând stress şi probleme asociate de sănătate. Dispun de tratament. retragere sau utilizarea barierelor contraceptive în timpul ovulaţiei. Ele includ: . Se bazează pe ciclul reproductiv al femeii şi constau în abstinenţă. Înfecţia HIV/SIDA. . erupţie. vaginitelor. .Risc mărit de probleme neonatale. precum şi de protejare a personalului medical faţă de infectatul cu HIV (vezi precaţii universale). incluzând prezervative pentru bărbaţi şi femei. Efectele reproducerii necontrolate sunt binecunoscute. Întreruperea sarcinii este considerată un eşec al planingului familial. copiii să atingă potenţialul optim de sănătate şi dezvoltare. Există tratament eficient. Lamivudină). . cauzaţi de virus. dar şi a pacientului.Metoda barieră. Alegerea contraceptivelor . Întreruperea sarcinii nu este considerată metodă de planificare familială. El împiedică spermatozoizii să întâlnească ovulul sau poate împiedica implantarea ovulului fertil în peretele uterin . poate afecta ochii copilului la naştere.Sterilizarea feminină sau masculină.O presiune sporită asupra veniturilor familiei. Virusul HIV este un virus pentru care la această dată nu se cunoaşte un tratament etiologic. Candidoza se manifestă prin secreţie. precum şi posibilitatea de a avea prea mulţi copii apropiaţi ca vârstă . El conduce la sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). Nevii genitali. . şi doar de încetinire a replicării virale.

Alte metode de barieră vaginală (diafragmă. Implanturi (NORPLANT) . Nu este o metodă definitivă şi se va repeta la 5 ani. capsule.trebuie utilizată de fiecare dată când cuplul are relaţii sexuale.32 Este important de ştiut dacă utilizarea acestora: . Se folosesc la fiecare contact. protejează noi sarcini. Rată de eşec 3 %. Metode: Sterilizare masculină voluntară (vasectomie) – incizarea diferitelor vase. Are o rată de eşec de 0. Nu protejează de BTS. tablete spumante) sunt plasate în vagin înainte de actul sexual împiedicând instalarea sarcinii prin distrugerea spermatozoizilor şi formarea unei bariere în colul uterin. Rată de eşec 12%. IUD trebuie inserate de practicieni. Se iau lunar. Efecte adverse: creştere în greutate.este uşor de folosit şi de întrerupt . crampe. Prezervativele – împiedică pătrunderea spermei în vagin şi uter. Se iau lunar.este necostisitoare .28%. Se schimbă odată la 3 – 8 ani.10%. Are o rată de eşec de 0. Sterilizarea feminină (ligatura de trompe) Are o rată de eşec de 0. Nu protejează de BTS. Rată de eşec 18 . protejează noi sarcini.este considerată sigură .cere cooperarea partenerului . Se folosesc la fiecare contact. nu previne transmiterea BTS. peliculă. Risc de infecţii. dar sterilizarea este definitivă. protejează noi sarcini.4%. Spermicidele vaginale (spumă. cremă. Efecte adverse: sângerări menstruale mărite. în principal prin cauzarea unor modificări temporare ale uterului şi trompelor lui Fallopian care împiedică fertilizarea. Dispozitive intrauterine – previn graviditatea.împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc sau lubrefianţi.4%. Rată de eşec 21%.are efecte secundare nedorite .15%. Se folosesc la fiecare contact.este permanentă sau reversibilă. sângerări menstruale neregulate. . Rată de eşec 1-8%. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la spermicide. Minipilule cu progesteron .6 mici capsule care eliberează lent progestin după ce au fost implantate subcutan în partea superioară a braţului printr-o mică incizie. Nu sunt efecte secundare.poate fi utilizată în timpul alăptării . dureri de cap. sângerări menstruale neregulate.este eficientă . Contraceptivele orale combinate (conţin estrogeni şi progesteron) – împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin.este uşor de obţinut . blocând deschiderea spre uter şi menţinerea spermicidelor în col. supozitoare. Protejează de BTS. nu previne transmiterea BTS. Protejează faţă de unele BTS. Rată de eşec 3 . dureri de cap. (într-un foarte mic procent este reversibilă). apoi legate şi blocate pentru a împiedica trecerea spermei . Protejează faţă de unele BTS. nu previne transmiterea BTS. Efecte . Nu protejează de BTS. dar sterilizarea este definitivă. Efecte adverse: creştere în greutate. burete) – împiedică fecundarea. Nu sunt efecte secundare. dureri de cap. (într-un foarte mic procent este reversibilă). Efecte adverse: sângerări menstruale neregulate. gel.protejează împotriva BTS .

oricât de atent ar fi chirurgul. dureri de cap. Contraceptive injectabile (progesteron/esteorgeni sau numai progesteron) – acţionează prin oprirea temporară a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Pentru cancerul de sân: . hărţuirii sexuale. organele sale reproductive sunt supuse riscului de lezare sau inducere a infecţiei. Nu sunt efecte secundare. Principalele ameninţări la adresa sănătăţii femeilor sunt legate de starea de graviditate. astfel. Retragerea – scoaterea penisului din vagin înainte ca ejacularea să se producă. Femeilor trebuie să li se dea ocazia să preia responsabilitatea reproducerii şi să aleagă căile de a controla. (calculată de la I-a zi a menstruaţiei).O reducere cu cel puţin 25% a diferenţei dintre rata mortalităţii materne din diferite zone geografice şi grupuri socio-economice. Planificarea familială naturală (PFN) implică identificarea perioadei fertile şi abţinerea de la relaţii sexuale în timpul acestei perioade. risc crescut de infecţii urinare.Nu previne transmiterea BTS. Este necesară repetarea lunară. Acestea le va permite femeilor să fie mai vigilente la orice schimbare în sănătatea lor şi să solicite ajutor în stadiul incipient. Durata abstinenţei este de la 7 la 14 zile în fiecare lună. Rată de eşec 18%. Ea este asociată cu naşterea prematură şi cu naşterea ulterioară a unui copil cu infirmităţi de lungă durată. să înţeleagă tipurile de boli şi problemele specifice. care apar frecvent în timpul gravidităţii. . . . Este important ca femeia să-şi planifice sarcina.În unele ţări întreruperea sarcinii este legată de nivelurile ridicate ale mortalităţii materne. Femeile şi sănătatea Până în anul 2000 trebuia să se producă o îmbunătăţire susţinută şi continuă a stării de sănătate a femeii. Nu sunt efecte secundare. Efecte secundare: greţuri. cancerul de col sau de sân. Rată de eşec 22%. creşteri în greutate. încât să nu fie afectate din punct de vedere al sănătăţii.33 adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc şi/sau spermicide.O reducere substanţială a problemelor de sănătate specifice femeilor. . Rată de eşec 0. Pentru atingerea acestui obiectiv. Regiunea europeană s-a angajat să realizeze: . Nu previne transmiterea BTS.Un sprijin susţinut pentru femeile care asigură o îngrijire medicală neoficială. Împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin. Femeile trebuie să aibă grijă de sănătatea lor.O reducere substanţială a incidenţei şi consecinţelor negative asupra sănătăţii.O reducere a mortalităţii infantile la mai puţin de 15 la 100000 de naşteri. a violenţei casnice şi a violurilor . căci dacă o femeie recurge la întrerupere de sarcină.O reducere substanţială a problemelor de sănătate a femeilor în raport cu statutul lor socio-economic şi cu povara multiplelor ei roluri. Nu previne transmiterea BTS.2%.

Dacă este nevoie se va face un consult medical şi o mamografie. venele dacă sunt mai proeminente ca de obicei. . Se fixează în endometru. Conceperea Ovulaţia are loc cu 14 zile înanite de menstruaţie. Simptomele sarcinii Modificările care au loc în organismul femeii gravide sunt determinate de modificările hormonale. adaptându-l la creşterea fătului. afecţiunile hepatice sau gastrice şi obezitatea pot fi o ameninţare timpurie la adresa sănătăţii bărbatului. Dacă sunt celule neoplazice se va face tratament adecvat.diminuarea eficienţei sistemului imunitar.34 . Pentru cancerul de col uterin Se va face un frotiu vaginal şi coloraţia specifică. cută sau îngroşare a pielii(coaja de portocală). Ovulul după ce a fost fecundat se divide cu rapiditate. aspectul şi poziţia mameloanelor. Dacă ciclul menstrual normal este de 28 de zile. erupţie cutanată în jurul mamelonului. . orice nodul . Efectul acestora este: .dezvoltarea structurii sânilor. Organismul femei suferă modificări pentru a se adapta la starea de graviditate (semnele gravidităţii). Semnele induse de sarcină sunt: . În acelaşi timp se va efectua şi un consult ginecologic.se vor palpa periodic sânii (cu mâinile în şold şi apoi prin aplecare). astfel încât fătul şi placenta să nu fie respinse. Bărbaţii şi sănătatea Este important ca şi bărbaţii să aibă o stare bună de sănătate. astfel încât muşchii uterini să nu expulzeze fătul prea repede. De aici probabilitatea maximă ca femeia să rămână gravidă este ca ea să aibă contact sexual între a 12-a şi a 16-a zi de la debutul ciclului menstrual. Se va urmări forma şi mărimea sânilor. unde se dezvoltă fătul şi placenta. Cancerul pulmonar şi afecţiunile cardiace. . ca să poată secreta laptele după naştere.reducerea tonusului muscular şi a tendoanelor. scurgeri din mamelon. Este de reţinut că fumatul şi alcoolul pot afecta fertilitatea bărbatului. ovulaţia are loc la jumătatea intervalului. Sarcina normală Serviciile de maternitate sunt serviciile destinate îngrijirii femeii pe întreaga duartă a sarcinii până după naşterea copilului. muşchii şi ligamentele bazinului să aibă capacitatea să se deschidă şi să permită trecerea uşoară a copilului la naştere.lipsa ciclului menstrual . Testul se va repeta periodic. iar părţile osoase.mărirea celulelor musculare ale uterului.

35 greaţă şi vărsături – în primele 12 – 14 – 16 săptămâni (“răul de dimineaţă”).mama simpte nevoia de a urina mai des.mama nu mai preferă alimente care-i plăceau până acum (ex. încep să-şi mărească volumul. . .Hgb (pentru prevenirea anemiei) - Pregătirea pentru viitorii părinţi . Volumul sanguin se măreşte şi apare o creştere a numărului de globule roşii şi albe. . El ajunge de la o bi-celulă la 11 cm. măsurarea TA şi studierea edemelor (pentru prevenirea pre-eclampsiei) .Hipotensiune de supinaţie (când femeia stă pe spate. prin compresia de către făt a venei cave) Îngrijirea prenatală Scopul îngrijirii prenatale este acela de a supraveghea sarcina pe toată durata de graviditate. Tonusul digestiv este redus. Examinarea prenatală cuprinde: . cafea.constipaţia (atenuată prin consum de fructe şi legume). . pentru a stabili dacă dezvoltarea sa este în limite normale . ceai).prurit cutanat . După 12 săptămâni. .arsuri gastrice (mama va evita alimentele acide şi grase).determinarea prezentaţiei fătului (spre finalul perioadei de graviditate) . După 12 săptămâni începe procesul de maturizare al organelor. Este perioada de organogeneză.lipotimia .vene varicoase şi hemoroizi . Aceste modificări produc tulburări: . când fătul creşte treptat (perioada fetală). iar intestinele devin leneşe. astfel încât dacă apar probleme.dureri lombare (mersul pe jos şi poziţia aşezat cu spatele sprijinit pot fi de ajutor). urinarea frecventă şi mâncărimea sânilor dispare de regulă.verificarea mărimii fătului.amorţire sau furnicături în degete (edeme în tunelul carpian) . starea de rău.sânii încep să devină sensibili şi pot apare mâncărimi. acestea să poată fi identificate şi tratate adecvat. . . Dezvoltarea cea mai importantă a embrionului este în primele 12 săptămâni.disurie – în ultima periaodă de sarcină datorită compresiei fătului pe vezica urinară.testul urinii (pentru determinarea proteinuriei). Tulburări minore de sarcină În sarcină funcţia cardiacă şi presiunea sanguină a mamei cresc. când toate organele şi structurile organismului sunt formate.

contractând muşchii abdominali ca pentru defecaţie. apoi tot mai dese la 10 min şi de durată mai mare . inspiră adânc.contracţii regulate. Etapele naşterii Prima etapă Este cea mai lungă – perioada când colul se deschide treptat până la dilatarea completă (8-10 ore). La început contracţiile sunt la 20 min.ruperea membranelor (exceptând cazurile când s-a produs mai repede) .ruperea membranelor – pierderea lichidului amniotic.eliminarea dopului gelatinos (secreţie cervicală mucoasă rozalie) . E bine ca mama să stea în picioare.modificări ale contracţiilor – ele devin mai puternice şi mai dese (câte una la 2-3 min). muşchii se contractă şi devin din ce în ce mai îngroşaţi şi mai scurţi. în această perioadă Etapa a doua Copilul coboară prin canalul pelvin. Deoarece spaţiul din uter continuă să se micşoreze. Astfel colul devine mai subţire şi treptat este ridicat până la segmentul inferior al uterului. cantitatea redusă de spermatozoizi) sau datorate problemelor de sănătate. Sterilitatea Afectează un număr mic de cupluri. Naşterea normală Declanşarea naşterii se produce între 38 – 40 săptămâni (până la 42 săpt). fătul este împins în exterior şi se produce naşterea. dar poate fi şi de 5 min. Contracţiile sunt tot mai puternice. Dacă nu se reuşeşte.36 Părinţii trebuie învăţaţi la ce să se aştepte în timpul sarcinii şi apoi cum trebuie îngrijit nou-născutul (mai ales la primul copil). Simptomele celei de-a doua etape sunt: . dar poate să apară în orice stadiu al sarcinii. ţine respiraţia şi expiră. mama simte că se contractă abdomenul şi are dureri. În timpul naşterii. Indiciile declanşării naşterii sunt: . Conducerea naşterii Se iau măsurile pentru prevenirea infecţiilor (spălare pe mâini şi tehnici de asepsie) Necesar: . Naşterea este mai rapidă la femeile care au mai născut. se poate recurge la fertilizare în vitro. Când dilatarea colului este completă (10 cm diametru). acţiunea muşchilor se modifică. Mama simpte nevoia să împingă cu toată forţa. colul se dechide (se dilată) şi partea fătului situată în zona inferioară a uterului (partea de prezentare) este împinsă forţat în pelvis. Cauzele pot fi de natură fizică (ovariană. emoţionale sau psihosexuale. Acestea necesită a fi tratate. La fel este eliminată şi placenta. astfel încât spaţiul din uter se micşorează. problemelor sociale. Durează 2 ore.

va bomba perineul. cu capul mai jos decât restul corpului. Apoi capul va fi rotit uşor şi apoi umerii. Complicaţii obstetricale Tratarea hemoragiei şi şocului obstetrical . se va întoarce mama pe stg. se ligaturează şi se secţionează cordonul între cele 2 pense. Mama va fi internată de urgenţă. Copilului expulzat imediat. Etapa a treia Eliminarea placentei.Se curăţă bine gura . Cordonul ombilical prolabat – este urgenţă maximă. Atenţie! Odată cordonul tăiat. . Complicaţii la naştere Circulară de cordon Se vă lărgi pe cât posibil cordonul ombilical ca să nu ştranguleze gâtul copilului şi se va elibera dacă este posibil bucla acestuia peste capul copilului. tegumente palide şi reci).Se şterge faţa cu excepţia ochilor. Dacă nu este posibil şi cordonul este înfăşurat de 2 -3 ori. Mama are din nou contracţii. Expulzia fătului Capul copilului este coborât. Se tamponează cordonul cu dezinfectant şi se pansează. Placenta şi membranele se examinează. i se curăţă căile respiratorii (se aspiră). Dacă hemoragia continuă se palpează partea superioară a uterului şi se masează cu o uşoară mişcare circulară. Este posibil să se elibereze umerii. nu va sta complet culcată (sd. dar mai mici. Se sprijină mama în semi-decubit. se face după 15 – 20 min de la naştere. ca să fie intacte. dar aceasta nu trebuie să depăşească 200 – 300 ml. Mama este rugată să respire adânc pentru a permite capului să avanseze cu fiecare contracţiue.37 material pentru tampoane – sterile fire pentru legarea cordonului ombilical foarfeci 2 pense Se pregăteşte patul.Se evaluează starea mamei (pulsul > 100/min. şi capul va ieşi primul. copilul nu mai are nici un mijloc de a obţine oxigenul prin respiraţie. venă cavă) şi va fi acoperită cu o pătură. Distocia umerilor Dacă umerii nu au fost eliberaţi în 5 min. iar dacă naşterea întârzie. acesta fiind acoperit cu muşama. TAS < 100 mmHg. se pensează cordonul ombilical şi se secţionează la 2-3 cm.Se evaluează pierderea de sânge . se pensează cordonul ombilical cu 2 pense. Poate să fie urmată şi de o uşoară hemoragie. . . Se pregăteşte şervet sau prosop pentru învelirea copilului.Se vor tampona nările copilului. copilul nu începe să respire.

Semnele sunt: . Prezintă: .transportul femeii la spital .se asigură căldură suficientă mamei .avort în curs – mama va avorta . edeme generalizate. de urgenţă: .menţineţi libere căile respiratorii . Apar în timpul sarcinii.făt mort şi reţinut Trat.avortul complet – produsul de concepţie este complet eliminat .reanimarea .plasaţi mama într-un loc răcoros pentru a reţine sângele în organele vitale .şocul şi pierderea vaginală de sânge nu se pot estima . proteinurie. Tratament: combaterea şocului. Tratament . după naştere (postpartum).ridicaţi picioarele patului în care se flă mama şi îndepărtaţi pernele .antecedente de SEU.femeia cu avort incomplet sau în curs se va interna în spital .38 O femeie care are aceste semne a pierdut cel puţin 1000 ml sânge. în timpul travaliului şi naşterii.nuva primi nimic să mănânce sau să bea până nu se ia o decizie medicală Sarcina ectopică – sarcina care se dezvoltă în afara uterului.: . internarea femeii.cereţi ajutor medical de urgenţă Avortul spontan Tipuri: .poate apare o menstruaţie sau o sângerare vaginală .se aşează mama în decubit lateral . Eclampsia Sunt convulsii asociate sarcinii. Apare de obicei în ultimul trimestru de sarcină.i se asigură confort . Preeclampsia (HTA indusă de sarcină. Fătul nu se poate salva.avortul incomplet – a fost eliminat doar fătul . Traament. toxemia de sarcină) Semne: creşterea TA. precordială sau sughiţ .cefalee puternică .poate apare durere abdominală generalizată.avort iminent – separare parţială a placentei – sarcina poate continua cu repaus la pat + medicamente .internare în spital Disgravidia emetizantă – necesită reechilibrare hidroelectrolitică Sângerare – în palcenta praevia şi apoplexia placentară. mai ales la primipare sau la femeile cu naşteri multiple.evaluarea şocului . de obicei în tromba uterină.

promovarea confortului fizic al mamei şi copilului .Se stabileşte relaţia cu femeia gravidă.acoperirea copilului cu un scutec sau prosop.greaţă .ameţeală .făt .organele reproductive revin la normal .39 . Îngrijirea nou-născutului .tulburări vizuale Traament.mama se aşează în poziţie laterală .durere epigastrică .intubare şi ventilare la nevoie. Hemoragia postpartum (PPH) – pierderea a peste 500 ml sânge în 24 ore de la expulzia placentei Cauze: .stimularea tactilă .nu se mişcă pacienta în timpul convulsiilor .hemoragia determinată de rupturi ale vaginului sau canalului cervical Se intervine chirurgical.se crează punţi afective mamă. obiectivele comune şi modalităţile de atingere a acestora • Se notează: . După naştere Lăuzia – perioada de şase săptămâni cu începere din momentul expulziei placentei.stimularea încrederii mamei. Îngrijirea femeii gravide la domiciliu Obiective: .eliberarea căilor respiratorii . . Îngrijiri: .pacienta nu se va lăsa singură .încurajarea alimentaţiei naturale .: .contactaţi serviciile de urgenţă Distociile (imposibilitatea naşterii pe căi naturale) sau prezentaţia defectuoasă pot impune efectuarea cezarienei de urgenţă.aspiraţi şi dezobstruaţi căile respiratorii.se instalează lactaţia . . În această perioadă au loc modificări fiziologice şi psihologice: .mama se reface după stressul sarcinii.retenţia în uter a placentei sau a resturilor .administrarea de oxigen. .modificările din sarcină dispar .reanimare cardio-respiratorie dacă respiraţia ori activitatea cardiacă nu se instalează (sau puls sub 60/min) .controlaţi TA .

.purtarea de încălţăminte ortopedică .Determină câştigul sau pierderea în greutate . exerciţii de relaxare. anticiparea rolului de părinte • Calculează vârsta sarcinii pe baza semnelor prezumptive. concediul pre şi postnatal . • Află cunoştinţele femeii.comportamentul sexual în timpul sarcinii .Înregistrează rezultatele testelor de laborator efectuate: hemoleucogramă.odihnă şi somn .activitatea ocupaţională.îmbrăcăminte şi încălţăminte • Notează în fişa medicală a femeii gravide evenimentele petrecute de la ultimul control în starea generală de sănătate: . grup sanguin. limbajul folosit. resp.activitatea fizică: poziţia corpului. istoricul ciclului menstrual.antecedente familiale (boli genetice).creşterea şi dezvoltarea fătului . . stil de mers. . temp . evoluţii. . a cuplului despre: . alimentaţie.îngrijirile de sănătate. - . despre modul de viaţă al femeii gravide (mişcare. boli cronice. sumar de urină. . somn.abuzul de substanţe toxice: alcool.înălţimea fundului uterin. activitatea sexuală sarcinile trecute . .evoluţia anatomică şi fizologică a sarcinii .îngrijirea şi alimentarea sugarului. starea emoţională. igienă personală) • Se stabileţte ritmul vizitelor. conform modului de reacţie personală a femeii la sarcină. cezariană) . teste Doppler şi ECO.igiena corporeală.dezvoltarea şi evoluţia fătului . secreţie vaginală. teste biologice.starea de sarcină.semnele de disconfort specific sarcinii . Rh. antecedente medicale sau chirurgicale (avorturi. • Prezintă informaţii despre: . p.dietă şi nevoile funcţionale pentru mamă şi făt . localizarea lor. PBW. pe data ultimei menstruaţii.Observă prezenţa sau absenţa edemelor. controalelor periodice • Evaluează perceperea sarcinii în familie: sarcină dorită sau nu. intervenţii pe uter sau bazin pelvin. toaleta cavităţii bucale . tutun .40 aspectul general nivelul de cultură.îngrijirea danturii.Determină şi înregistrează valorile TA. exerciţii fizice admise .Reaminteşte semnele de pericol pentru a se asigura că sunt cunoscute .semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii .Reevaluează datele obţinute prin examen clinic.Observă aspectul mameloanelor • Înregistrează: .

pervertirea gustului.modalităţi de pregătire a gravidei pentru internare (starea de igienă. SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ Este bine ca sarcina să fie depistată cât mai devreme şi să fie luată în evidenţă şi supravegheată medical.balonare abdominală. autoîngrijirea în timpul sarcinii.1 – 37. • Prezintă: .amenoreea – semn nesigur (data ultimei menstruaţii) .manifestări neuropsihice_ adaptarea la sarcină. acte de identitate. Gravida cu sarcină normală în I-ul trimestru Culegerea datelor: Semne şi simptome: .semnele unei naşteri premature. alterarea comportamentului sexual. cauzele ce declanşează travaliul şi semnele ruperii membranelor. apare reţeaua Haller . . . lenjerie pentru ea şi nou-născut) . scăderea libidoului.creşte temp.ultima verificare a condiţiilor ce vor fi oferite nou-născuţilor la sosirea în familie. Bazală la 37. mişcările fetale. calculul datei probabile a naşterii. îngrijirile aplicate. . BCF Orice simptom susţinut de gravidă şi care constituie o abatere de la starea de sănătate cu influenţă asupra evoluţiei normale a dezvoltării fătului. disconfort fizic.greutate. pirozis . problemele ce au apărut şi pe care le poate influenţa. starea emoţională modificată de sarcină.41 vârsta gestaţională. . • Continuă pe parcursul vizitei la domiciliul nou-născutului să evalueze cunoştinţele părinţilor. atmosfera manifestată de cuplu.7 °C. . observarea anormalului şi a abaterilor de la normal. înţepături la nivelul sânilor. .semnele naşterii la termen. relaţiile dintre ei.semne digestive: greţuri (50% din gravide).importanţa reacţiei membrilor familiei la eveniment.modificări tegumentare specifice . sialoree. reacţii emoţionale. uneori polakiurie Probleme: deficit de cunoştinţe în legătură cu sarcina.

20 – a la primipare şi a 18-a la multipare . manifestări în sarcina patologică - Gravida cu sarcină normală în trimestrul II În săptămânile 14 – 20 semnele clinice de sarcină sunt de probabilitate.informarea gravidei asupra datei posibile a naşterii . vărsături matinale) de cele patologice (imposibilitatea de a se alimenta) Intervenţii: .stabilirea ritmului consultaţiei .constipaţie.mişcări fetale după săpt.informarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii .asigurarea confortului psihic prin discuţii cu soţul când este necesar. . reacţie serologică. examenul secreţiei vaginale .la palparea abdominală se pot simţi părţi fetale mici şi din luna a VI-a chiar cei doi poli fetali . . prăjeli înaintea culcării) . . iar după săptămâna a 20-a apar cele de certitudine. Culegerea datelor: Manifestări legate de sarcină: . informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine. oboseală în legătură cu sarcina (lipsă de energie.bătăile cordului fetal se pot asculta din luna a V-a cu un ritm embriocardiac de 120 – 150 bătăi/min Manifestări legate de modificările organismului: .îndrumarea femeii să consulte medicul pentru a stabili existenţa sarcinii . sumar de urină. să evite alimentele grase. flatulenţă.prurit tegumentar. .aprecierea stării de nutriţie a gravidei. sfaturi privind alimentaţia (gravida care varsă nu se va ridica brusc din pat.amenoree (DUM). .gravida trebuie să cunoscă modificările survenite în timpul sarcinii . măsurarea TA. .varice. sărăţele.apetit crescut.să deosebească manifestările normale (greţuri. arsuri epigastrice.instruirea gravidei privind semnele de avort.interviu amănunţit pentru a depista starea de sănătate anterioară sarcinii.42 alterarea confortului în legătură cu tulburările neurovegetative manifestate prin greţuri şi vărsături matinale. nevoie de somn sau insomnie) Obiective: . şi înainte de a se ridica va mânca câţiva biscuiţi.cântărirei.stare de leşin (hTA ortostatică) .tulburări neurovegetative diminuate sau dispărute .modificări cutanate mai accentuate . Rh. . păine prăjită.

. . apreciază bătăile cordului fetale.să-şi schimbe încet poziţia pentru evitarea hipotensiunii ortostatice . să se odihnească în decubit dorsal. creşterea abdomenului) . migrene.încurajează gravida să pună întrebări. să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina. dureri ale membrelor inferioare.să demonstreze cunoaşterea evoluţiei normale a sarcinii.să cunoască factorii care pun în pericol sarcina. pt.să nu facă spălături vaginale. sau care produc gaze.sfătuieşte gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă. .să evite efortul prelungit. să se prezinte la controlul periodic.pentru combaterea unor manifestări legate de sarcină îndrumă gravida: . să facă mişcare. . călătoriile lungi. cu naşterea.să aleagă o poziţie relaxantă. Obiective: .să respecte orarul vizitelor. .să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată . că pot declanşa contracţii. Intervenţii: Asistenta: . . cu picioarele mai sus pentru a reduce eventualele edeme.pentru creşterea confortului: .să stimuleze formarea mamelonului . . măsoară TA.pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului sfătuieşte gravida: . . sfătuieşte gravida să repete sumarul de urină .alterarea confortului din cauza poziţiei defectuoase. . Probleme: . varice. . . . favorizând avortul. să se poată odihni. .la controlul periodic: cântăreşte gravida.43 leucoree. II.deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţia naturală.să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine. apreciază înălţimea fundului uterin. furnicături.să bea cel puţin 6 pahare de apă pe zi. . putând declanşa avort sau naştere prematură. amorţeli ale degetelor dureri lombosacrate şi pelvine. schimbarea centrului de greutate.să mestece bine alimentele. modificări produse de sarcină şi îngrijire proprie a sănătăţii.alterarea imaginii de sine (masca gravidică. .să evite ortostatismul prelungit.să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin băi călduţe.să consulte medicul dacă leucoreea este abundentă. să consume lapte pentru combaterea arsurilor. semne de pericol legate de sarcină. să le evite pe cele grase.evaluează cunoştinţele gravidei . fără toc. a durerilor lombare.deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia normală a sarcinii în trim.

alterarea eliminărilor intestinale – constipaţia .alterarea eliminărilor urinare – polakiuria .spălarea cu apă caldă pt. 30 cm la 8 luni.după baie sau duş se vor şterge energic cu prosop aspru. .intoleranţă la activităţile fizice . dar nu foarte tare pt.alterarea comportamentului sexual din cauza disconfortului specific trimestrului III .mişcări active fetale prezente.manifestări determinate de adaptarea organismului la sarcină: .axul uterin longitudinal sau transversal în funcţie de aşezarea fătului.dispnee. executând un masaj blând ( 5 min. . . modificarea mersului Probleme: .uter mărit de volum.) . ceea ce va determina.anxietate în legătură cu naşterea în general şi cu cea prematură în special . pelviene. .anxietate crescută. . . teama de naştere. . a sutienului prea strâmt.dacă mamelonul prezintă retracţie.o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după naştere . .crampe în membrele inferioare.constipaţia.BCF prezente . de obicei erecţia şi mai rar retracţia (mamelon ombilicat). lombare .pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare (se prinde mamelonul între degetul mare şi arătător. edeme gambiere .deficit de cunoştinţe privind naşterea prematură. Gravida cu sarcină normală în trimestrul III Culegerea datelor: manifestări legate de sarcină: . a nu produce iritaţie . a preveni blocarea canalelor galactofore cu colostru.creştere în greutate până la sfârşitul sarcinii cu max.alterarea somnului .gingivită.expunerea mamelonului la aer. 12 kg. evitarea lenjeriei din fibre sintetice.înălţimea fundului uterin: 28 cm la 7 luni. .pentru ambele tipuri de mamelon se recomandă: . 32 – 34 cm la termen. învaţă gravida să plaseze două degete deasupra şi dedesubtul mamelonului.dureri articulare.modificări de postură. . .44 .stimularea prin rularea mamelonului între degetele mare şi arătător (atenţie această manevră poate determina contracţii uterine) .posibilă traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a membranelor . .insomnia .

măsurarea TA. .cauzele care pot declanşa travaliul .să cunoască semnele rupturii premature a membranelor.alterarea confortului datorită durerii. .deficit de cunoştinţe în legătură cu declanşarea travaliului Obiective: Gravida: .să nu prezinte anxietate . .polakiurie. . uterul coboară sub apendicele xifoid. . să doarmă.se apreciază dezvoltarea sarcinii după înălţimea fundului uterin. modificări de postură . . să reducă sarea din alimentaţie. cu miros fad. .informează gravida despre semnele declanşării travaliului precoce. caracterul ritmic al contracţiilor.să accepte restricţiile privind comportamentul sexual . în cantitate mare.la controlul medical periodic: cântărire.să folosească tehnici de combatere/reducere a edemelor Intervenţii: Asistenta face educaţie continuă: . . lichidului amniotic) . .semnele ruperii memranelor (scurgere apoasă. în raport cu primele mişcări fetale . .să limiteze excesul de lichide înainte de culcare.45 alterarea confortului din cauza durerilor lombare şi articulare în membrele inferioare. rare.să cunoască semnele naşterii premature.să păstreze o postură corectă.se informează gravida cu privire la semnele premergătoare declanşării travaliului. .să facă exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii.pot apărea contracţii uterine dureroase.eliminarea dopului gelatinos. Gravida la termen Gravida se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semne premergătoare declanşării travaliului şi în urma sfatului medical. diaree. .modificări la nivelul colului Probleme: . reducerea lor în ultimele două luni de sarcini.constipaţie.să-şi dozeze efortul fizic.să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus . . . repetarea analizelor. să se odihnească mult. examen obstetrical . să poarte încălţăminte adecvată.uşurarea respiraţiei. .oferă informaţii despre raporturile sexuale. proba Zeiwang – ex. Culegerea datelor: . ritmice.sfătuieşte gravida – să evite ortostatismul.

infantilism genital. îndepărtează pilozitatea. în vederea asigurării unei supravegheri diferenţiate.55 m greutate sub 45 kg. durata travaliului Intervenţii: Asistenta: . stabilirea obiectivelor şi acţiunilor de nursing. asigură odihna.ascultă bătăile cordului fetal. familii dezorganizate. informează medicul. pentru identificarea problemelor de îngrijire. nerespectarea prevederilor legislaţiei de ocrotire a femeii gravide la locul de muncă.pregăteşte gravida pentru naştere. de dorinţa cu care este aşteptat copilul. Circumstanţe psiho-sociale: sarcină nedorită. marile multigeste sau numai multipare înălţimea sub 1.să cunoască desfăşurarea naşterii. primigestele foarte tinere sau peste 35 ani. să aibă încredere . . de modul în care viitoarea mamă colaborează cu personalul medico-sanitar. urmăreşte rimicitatea contracţiilor. izoimunizare Rh sau de grupAOB .amplasează gravida într-un salon liniştit.să colaboreze cu personalul. domiciliu femeii în zone geografice greu accesibile. asigură golirea vezicii. 1. acceptă sfaturile şi înţelege să le aplice. familial. şi peste 35 ani). de mediul fizic. Este necesară cunoaşterea cauzelor care determină riscul obstetrical. . Gravida în travaliu – vezi anterior ÎNGRIJIREA ŞI SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ PATOLOGICĂ Gravida cu risc obstetrical Evoluţia unei sarcini depinde. deficit de cunoştinţe privind desfăşurarea naşterii Obiective: Gravida: . 2. asigură igiena.ajută gravida să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată şi că intensitatea va creşte pe măsură ce expulzia se apropia. o supraveghează permanent. social. efectuează clisme evacuatorii. Factori generali: vârstă (sub 20 ani.46 anxietate legată de naştere. .

sterilitate tratată. hepatită cronică. infecţii cronice (TBC. suspiciune de suferinţă fetală. 7. incompatibilităţi de grup sau de Rh. întreruperea intempestivă a cursului sarcinii (avort. distocii de prezentaţie (prezentaţie pelvină). procidenţa de cordon. intervenţii chirurgicale Hemoragie recentă: ruptura de membrane de peste 6 ore. naşteri cu distocii mecanice. Sarcină complicată prin: distocii osoase. de dinamică. în delivrenţă. - Antecedente ginecologico-obstetricale: uter cicatriceal. vaginale. hidramnios). născuţi morţi. sifilis) boli infecţioase (rubeola. afecţiuni ortopedice (cifoscolioză) 5. operaţii plastice pe sfera genitală (prolaps. fistule. Gravida cu disgravidie precoce: . hemoragii după a 20.47 3. intervenţii.tabagism 6. Boli preexistente sarcinii: cardiopatii boală hipertensivă. creşterea anormală în greutate (peste 20% faţă de greutatea iniţială) disgravidia tardivă infecţii urinare. sarcină prematură). moartea intrauterină a fătului. 4.a săptămână a sarcinii.alcoolism . toxemii) sau sarcină la mai puţin de un an de la ultima naştere. nefropatii. creşterea anormală a volumului uterului (gemelaritate. diabet) pneumopatii. Intoxicaţii: . cutanate. malformaţii sau tumori genitale (fibrom). chirurgia infertilităţii sau pe rect) sarcini cu complicaţii (hemoragii. incompetenţă cervicală fals travaliu. infecţii. toxoplasmoză). anemii tulburări endocrino-metabolice (obezitate.

oligurie.se explică importanţa spitalizării permanente pentru prevenirea stării de acidoză. abundente.să nu prezinte semne de deshidratare. uscate .somnolenţă. În prima jumătate a sarcinii apar vărsături simple. tulburări electrolitice şi să nu prezin-te corpi cetonici în urină Intervenţii: . Disgravidia tardivă nesupravegheată evoluează spre preeclamsie şi eclampsie. tulburări de vedere . să crescă în greutate.internarea în spital este obligatorie . vărsături. stare generală alterată.creşterea rapidă în greutate .teamă în legătură cu creşterea riscului perinatal. . . buze arse. Culegerea datelor: .se identifică deficitul de volum prin măsurarea TA.scădere în greutate 300 – 500 g/zi . grave. . TA peste 140/90 mmHg.să se alimenteze şi hidrateze. tulburări auditive.scăderea diurezei până la 400 ml/zi . proteinurie . .tahicardie . . . În cazuri patologice vărsăturile sunt incoercibile. asociate cu scădere în greutate. anxietate Obiective: Gravida: . albuminurie.alterarea stării generale. observarea semnelor de deshidratare .deficit de volum lichidian din cauza greţurilor şi vărsăturilor. anurie Probleme: .facies zbârcit.vărsături repetate.cefalee severă. .tulburări nervoase. .greaţă.48 Disgravidiile sunt manifestări patologice determinate de evoluţia sarcinii şi care pot pune în pericol viaţa femeii.alterarea nutriţiei din cauza greţurilor şi vărsăturilor . care nu alterează starea generală şi dispar după luna a IV-a.constipaţie.edeme. Culegerea datelor: . hipertensiune arterială.hidratare parenterală Gravida cu disgravidie tardivă Disgravidia tardivă se caracterizează prin: edeme.se menţine o stare nutriţională adecvată . .

explicarea modului de acţiune a factorilor de risc . contracţii uterine. . convulsii .grăbirea naşterii. deschiderea colului Intervenţii: . Gravida cu hemoragii în timpul sarcinii În prima jumătate a sarcinii – avortul. placenta praevia şi apoplexia utero-placentară.izolare.depistarea factorilor de risc cu ocazia controalelor prenatale .oprirea convulsiilor.anxietate din cauza necunoaşterii evoluţiei.poziţie care să asigure respiraţia . fătul fiind viabil. metroragii .edeme Intervenţii: . . Gravida cu iminenţă de avort Avortul = întreruperea spontană sau provocată a sarcinii în primele 6 luni.posibila vătămare a mamei şi copilului .medicamente – la indicaţia medicului În convulsii: .asigurarea liniştii şi a odihnei .medicul constată modificări ale colului uterin.deficit de cunoştinţe în legătură cu factorii de risc . o spatulă linguală pentru a nu-şi muşca limba .alimentaţie insuficientă .dureri pelvine.introducerea unui depărtător de gură. linişte .internarea gravidei . expulzia produsului de concepţie poartă denumirea de naştere prematură.49 Probleme: . vărsături. alterarea eliminărilor .instruirea gravidei să-şi controleze zilnic greutatea .alterarea controlului din cauza cefaleei. SEU În a 2-a jumătate a sarcinii hemoragiile pot fi cauzate de avorturi în luna V – VI de sarcină. .prelungirea repausului.asigurarea liniştii şi repausului . greţuri.reducerea sării din alimentaţie .se observă pierderile de sânge . mola hidatiformă.montarea unei sonde urinare . Acuze: . cefalee.raportarea manifestărilor legate de SNC: tulburări de vedere. După acest termen.

se pregăteşte gravida pentru operaţia cezariană). Spălarea poate fi: .nu prezintă dureri . a contracţiilor uterine. Intervenţii: . curăţenia pavimentelor. metropatii. mobilierului . 3. 4. Se practică pt. Apa caldă. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri.în antecedente avorturi repetate. Spălarea . CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA ÎN UNITĂŢILE SANITARE Curăţenia .este cunoscută ca şi gravidă cu risc . suprafeţe în blocuri operatorii. pulberile şi substanţele organice. Aspirarea .45°C. Metode generale de efectuare a curăţeniei 1.în igiena individuală. 5. îndepărtarea microorganismelor. procese inflamatorii. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive.curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed. Metode combinate . dezinfectant. 2. . întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. avizate de MSF ca detergent.50 se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale administrează medicamente recomandate de medic (sedative. tegumente. se supraveghează evoluţia sângerării.metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe. are putere de spălare superioară apei reci (dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55°C). concomitent cu procedurile mecanice.în spital se urmăreşte prezenţa durerii. . tranchilizante) asistenta sfătuieşte gravida să menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei. folosind maşini de spălat pentru lenjerie. Se folosesc lavete (ştergătoare) curate + sol.anxietate.periatul. de naştere. se administrează antispastice şi tocolitice. suprafeţe de lucru în laborator). la 35 . pavimente şi mochete.asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex.se îndepărtează prin udare. program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completează cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. obiecte. mobilier) pt. veselă. La apa caldă se adaugă carbonat de sodiu 1-2%. Alte metode de curăţenie . spălarea mâinilor.simplă .supravegherea permanentă a gravidei . se asigură repausul la pat. Gravida cu placenta praevia (placentă jos inserată) Culegerea datelor: . odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice.pt. săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MSF. foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie. Prin aplicarea ei corectă se obţine o decontaminare de 95 98%.

. mobilier.paviment uşor de curăţat. Săpun moale (săpun negru) .zilnic.nu se amestecă produsele. Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea. curăţa şi dezinfecta ustensilele de lucru. la sfârşitul zilei de lucru se vor spăla. după curăţirea spaţiului de lucru.folosirea doar a produselor avizate de MSF. . Abrazive .gradul de umiditate optim. Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie . Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei .     3. etc.curăţarea depunerilor de piatră. rubeolă.curăţare grosieră (mozaic. suprafeţele dure.cu iluminat corespunzător.pt. ulei. gresie).procesul prin care sunt distruse cele mai multe. Produse pentru lustruit .pt. . obiecte sanitare. oţel inoxidabil. . Detergenţi dezinfectanţi sau detergenţi cationici .personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi . . Detergenţi acizi sau detartranţi .99%). universali pt. paviment.pt.51 6. cu excepţia sporilor bacterieni de pe obiectele .respectarea recomandărilor producătorului.cu aerisire naturală. Săpunuri Săpun tare . Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei 1. Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu transmitere aeriană (rujeolă. . .respectarea regulilor de protecţia muncii. varicelă) aerisirea este singura metodă de decontaminare necesară în focar. 2. suprafeţele cu ceramică.închiderea ermetică a recipientelor.detergenţi lichizi.au proprietatea de curăţare şi dezinfectare. Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu: . . spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond.dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână Dezinfecţia Dezinfecţia . 4. pavimente. Detergenti alcalini (decapanţi) . sau toate microorganismele patogene (99. veselă. Detergenţi Detergenţi neutri .de ceruire.

Dezinfecţie de nivel scăzut. . dezinfecţia se clasifică pe patru nivele: .falmbarea instrumentelor medicochirurgicale în recipiente cu alcool este interzisă .95°C (dezinfecţie termică) pe lângă acţiunea căldurii se adaugă detergenţi . DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE FIZICE I. instrumentarului. Numărul lămpilor necesare dezinfecţiei aerului într-un spaţiu închis se calculează în funcţie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat. 3. vesela.metodă de dezinfecţie a lichidelor. cu fierul de călcat. completează decontaminarea lenjeriei. Pasteurizarea . II. săli de operaţii.52 din mediul inert. Dezinfecţia prin spălare la temperatura de 60 . a formelor vegetative ale microorganismelor patogene .Dezinfecţie de nivel intermediar. deşeuri cu potenţial contaminant. . Fierberea în apă la temp.utilizată în laborator . Sterilizarea chimică Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni.Căldură umedă: 1. spălarea. de la săli de operaţie şi de tratamente. Incinerarea . pt. pt. de 100 °C sau utilizarea aburului de 100°C produce distrugerea în 10 .fierberea alimentelor. tacâmurile.lămpi fixe sau mobile. spaţii închise.Dezinfecţie de nivel înalt. Dezinfecţia cu raze UV Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxele de laborator. cu tuburi de UV între 15 şi 30 W. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE În unităţile medicale dezinfecţia se realizează în principal prin utilizarea unor substanţe dezinfectante chimice.95% din microorganismele patogene).pt. Dezinfecţia prin căldură . completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică. septice. Se fierbe şi lenjeria. a apei de băut (pentru evitarea transmiterii bolilor cu poartă de intrare digestivă). Astfel.fiind ineficace.Căldură uscată: Flambarea . dezinfecţia lenjeriei. şi a sporilor în 50 sec. Se utilizează lămpi destinate dezinfecţiei . la temperaturi cuprinse între 55-95°C (sunt distruse 90 . Substanţele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt: . Dezinfecţia prin căldură umedă. obiecte contaminate. . 2.pt.Sterilizare chimică. distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor în 5-10 sec. Clasificarea dezinfecţiei Această clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în vedere timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele.20 min. volumul încăperii şi viteza de schimb a aerului din încăpere. sticlăriei de laborator. timpul de contact cu substanţa chimică este de câteva ore. .

substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare. cu excepţia unui număr mare de spori bacterieni.Hipocloritul de sodiu (5.Hipocloritul de sodiu (5. fungi. CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI DEZINFECŢIA CHIMICĂ Fenolii Au acţiune bactericidă. Dezinfecţia de nivel scăzut Poate distruge cele mai multe bacterii în formă vegetativă. . Acidul peracetic. . . timpul de contact trebuie să fie de cel puţin 20 min. a celor mai multe virusuri şi fungi. .25%). Halogenii: compuşi care eliberează clor. brom sau iod 1. dezinfecţia mediului (suprafeţe. iritant pe ochi.53 Glutaraldehida (2%).dezinfectante care conţin fenoli.25%). fiind preferaţi cloraminelor B. . Au acţiune virulicidă slabă sau nulă. Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). Timpul de contact necesar este de 10 minute. .Alcooli. Timpul de contact necesar al substanţei chimice este de sub 10 minute. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel intermediar sunt: . . Nu se amestecă cu acizii.dezinfecţia zonelor de preparare a mâncării. Este toxic. urină). prin inhalare şi ingestie.Acidul peracetic.curăţenia biberoanelor. Substanţe care eliberează clor: dicloroizocianuratul de sodiu (NADCC) şi hipocloriţii.alcooli (70°.Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). . piele. T şi varului cloros. Folosirea fenolilor .Glutaraldehida (2%). dar nu microorganisme rezistente cum sunt Mycobacterium tuberculosis. . Dezinfecţia de nivel intermediar (mediu) Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis. dar nu şi a sporilor bacterieni.pt.Iodofori. inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa. inclusiv cu fluide ale organismului (ex. Se folosesc în: . unele virusuri. aer). 90°). Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel scăzut sunt: . sau spori bacterieni. fungicidă şi tuberculicidă. de aceea au o utilizare limitată. iodofori.Compuşi pe bază de clor. a bacteriilor în formă vegetativă.tratarea apei. . nu au acţiune sporicidă. Dezinfecţia de nivel înalt Realizează distrugerea tuturor microorganismelor.Fenoli. . Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel înalt sunt: .

piele. Se utilizează sub formă de sol. sol.5% clor activ. 0. Compuşi cuaternari de amoniu: clorura de benzalkonium. 12%).au activitate bactericidă. mai au acţiune fungicidă. toxici pentru căile respiratorii). deoarece prin clorinare excesivă poate degaja ioni de clor. Au acţiune bactericidă pe flora Gram . . Iodoforii . cunoscut sub denumirea Extract de Javel (conc. . virulicidă. iar sol. Dicloroizocianatul de sodiu (NaDCC) sub formă de tablete. activ.5 . economicităţii şi toxicităţii relativ reduse.dezinfecţie HIV. hepatite 20 min. Este mai activă la un pH-neutru sau slab alcalin. iar în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis. Indicaţii. şi mai puţin eficient împotriva celor G -. 0. fără a- .compuşi cu conţinut de clor utilizaţi în domeniul dezinfecţiei chimice. virulicidă. 2. Au activitate: bactericidă.3.4%. clorura de didecilmetilamoniu. 2. Hipocloritul de sodiu conţine 12.5% clor activ. 10%.. hidroalcoolică de iod tinctura de iod.dezinfecţia suprafeţelor murdare 10 -15 min. 2. Se comercializează sub formă de soluţii. pentru pregătirea pre-operatorie a pielii la locul inciziei. 0.Lugol şi sol. conc. conc.1 %.8%. 4% conţine 0.9 3.1. dezinfecţia preoperatorie a pielii.instrumentar de oţel inoxidabil murdare 30 .1.şi Gram +. conc.3.25% clor activ. ustensile de laborator.dezinfecţia generală a suprafeţelor (5-10 min). Se prezintă sub formă de pulberi cristaline sau sub formă de comprimate. Hipocloriţii . Este insolubil în apă şi poate fi încorporat în săpun sau soluţii de detergent. piele. recomandate: suprafeţe 4%. Se folosesc în dezinfecţie sau antisepsie. 2. Clorhexidina Indicaţii: dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor. cel mai utilizat este hipocloritul de sodiu. Iodul . 1 %. 1. granule. micobacteriană. Poate fi aplicat direct pe sângele vărsat (dar nu în cantitate mai mare de 30 ml.utilizat datorită eficacităţii. dezinfectant al unor instrumente medicale din sticlă (termometre orale şi rectale) şi chiar instrumente de metal (în cazuri de urgenţă). . virulicidă. Se foloseşte pentru: . conc. ochi.5. lenjerie. Utilizate: antiseptic pt. 1.25%. Hexaclorophene Este activ împotriva microorganismelor G +. Sunt toxice pt. . apoase . Cloraminele B şi T. cetrimide. 0. activitate sporicidă slabă.pipete.4.2. fungicidă variabilă. 2. 10% conţine 1. Apă de Javel. sticlărie de laborator sol. echipament de protecţie 2%. .: dezinfecţia mâinilor.54 1. fungicidă. vesela 0. conc. Iodul şi Iodoforii 2. prin inhalare.1%.60 min. 10 min.2. pulbere. Conc.

dezinfecţia mâinilor. Aldehide: Formaldehida.9. tuberculocidă. tuberculocidă. de 0. în ambele forme: lichidă şi gazoasă.dezinfectant de nivel înalt şi ca sterilizant chimic. lenjeriei. alcool izopropilic şi 50 70% pt. virulicidă şi sporicidă. Se poate utiliza pentru dezinfecţia aparatelor pt. fungicidă. dar reduc temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme.. formolizarea încăperilor. Se utilizează ca dezinfectant pentru endoscoape flexibile. glutaraldehida.6. În conc de 6% este considerat ca dezinfectant de nivel înalt. instrumentarului chirurgical. instrumentelor ca termometre orale şi rectale. de 3% ca antiseptic şi pt. înainte de efectuarea injecţiilor. Este eficace pe germenii G + şi G . Acţiune: bactericidă. fungicidă. virulicidă. Are bun efect rezidual pe piele. În combinaţie cu clorhexidina. Alcoolii Cei mai utilizaţi . echipament de terapie respiratorie. excreţiilor. alcool etilic. plăgi). Preparatele clasice sunt: formaldehida apoasă şi formaldehida alco-olică. Se foloseşte în conc. laringoscoape. stetoscoape. Antisepticele nu sunt sterilizante. Acţiune: bactericidă. dializoare. ciuperci şi levuri. tuberculocidă.7. diferite.3 . mucoase. optime cu efect biocid sunt 30 . pentru plaga ombilicală la nn. apoase. Se foloseşte ca agent de îmbălsămare şi conservare în anatomie patologică. sporicidă. fungicidă. Se folosesc în sol. Se utilizează: pentru dezinfecţia suprafeţelor. 2. sau care distrug microorganismele. . Peroxidul de hidrogen şi compuşii înrudiţi Se poate folosi ca dezinfectant şi antiseptic în conc. ventilatoarelor şi endoscoapelor. lentilelor de contact. pentru decontaminarea instrumentarului chirurgical. Glutaraldehida .8. deoarece apa este necesară pentru ca alcoolul să fie absorbit de suprafaţa celulei microbiene.55 şi pierde activitatea. triclosan se utilizează pt.50% pt. Auccinaldehida Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant. Indicaţii: pentru spălarea mâinilor. Este bactericid. Chloroxylenol Eficient împotriva bacteriilor G + şi slabe pe cele G .10.alcoolul etilic şi izopropilic. având o acţiune reziduală pe piele. Triclosan . dezinfecţia de rutină. ANTISEPTICE Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate.. virulicid şi lent sporicid. Conc. Actiune bactericidă. 2.2%. În conc. 2. sau inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă. echipament de anestezie. Totuşi poate coroda anumite componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin: . 2. virulicidă. tuberculocid.se prezintă sub formă de pudră cu miros uşor aromat. Se poate utiliza ca antiseptic pentru piele (mâini. Se folosesc în: dezinfecţia suprafeţelor. măsurarea tensiunii. fungicid. 2.

Spălarea mâinilor şi dezinfecţia pielii . de la bolnav la bolnav. Cele trei categorii sunt:  instrumente critice. • Clorhexidina: dezinfecţia pielii 0. prin intermediul mâinilor.concentraţia de utilizare a substanţei chimice.05%.timpul de contact. .5 min.02%. spălăt. sol.tratarea infecţii lor locale cutanate şi mucoase. .sol. .  instrumente semi-critice. . obstetrică 1 % sub formă de cremă. Utilizarea antisepticelor pentru a elimina.56 .1 min. oftalmică 0.Respectarea indicaţiilor de utilizare. • Clorura de benzalkonium: piele intactă. .Închiderea flaconului după fiecare manipulare. timpul total de contact 3 . .05 . antiseptică. Spălarea mâinilor = frecarea riguroasă a mâinilor una de alta.cea mai importantă procedură de prevenire a infecţiilor nozocomiale. în obstetrică: 0. după care se aplică sol. după prealabilă umezire şi săpunire. .Notarea pe flacon a datei deschiderii. alcoolică 0. răni .Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau cabinete.70%) şi izopropilic (30 . distruge sau inactiva microorganismele prezente pe piele sau mucoase permite: . Se face cu apă şi săpun sau săpunul antiseptic . Dezinfecţia mâinilor .Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină.timpul de contact 30 sec .1 0. vezicale 0. . .2%.50%).  instrumente non-critice.0.Evitarea amestecului antisepticelor din clase diferite.Respectarea termenului de valabilitate.se face după spălare prealabilă.realizarea îngrijirilor aseptice.conform procedurii de spălare chirurgicală şi uscare. . timpul de contact cu antiseptic 30 sec . .Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui (8 .1 %.01 %. Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor . Clasificarea instrumentelor chirurgicale Pentru raţiuni practice. Concentraţii de utilizare: • Alcooli: etilic (50 . după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora (după Spaulding).1 min.10 zile dacă a fost bine închis). instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost clasificate în trei categorii. Reguli de utilizare: .reducerea transmiterii germenilor. • Apă oxigenată 3%.

implanturi.pt. Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte. C şi HIV). pentru a reduce gradul de încărcătură bacteriană. laringoscoape.ştergere. masa de operaţie. ace. Ex. soluţie pentru 1 vol. recipiente pt.echipament de anestezie şi respiraţie asistată. muşamale.ştergere. Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare. . stropire. oliţe. dure Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări.: . tuburi endotraheale. .spitale de boli contagioase.sunt cele care vin în contact cu mucoasele.termometre orale sau rectale şi .băiţe pentru copii . Situaţii care necesită dezinfecţie complementară şi/sau terminală Dezinfecţia terminală este obligatoriu de efectuat în: . Instrumente non-critice – lenjerie. Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări: .imersie după golire şi spălare prealabilă. Ex.endoscoape. secţii unde se practică grefe. folosind 1 vol. . . instrumente care penetrează pielea sau mucoasele. Necesită sterilizare între utilizări. . secţii de oncologie şi oncohematologie. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc tratamentele injectabile. neonatologie. pentru evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B.mobilier. catetere vasculare. aleze.57 Instrumente critice .existenţa unor focare nozocomiale. mese instrumentar . pulverizare. cu excepţia mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii. recipient. . pulverizare. paturi şi noptiere . stropire.sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular.alt instrumentar chirurgical invaziv. trebuie sterilizate înainte de utilizare. trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. . prematuri.situaţii de risc epidemiologic (germeni de spital). etc.ştergere. separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate pentru laborator.ploşti.bisturie. Instrumente semi-critice . .suprafeţe netede. Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare Instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge. . colectare de produse patologice .secţii cu risc înalt unde sunt pacienţi imunodeprimaţi. arşi.: . - Metode de curătire: .

mască. cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV. utilizarea echipamentului de protecţie: mănuşi. 2. . . alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV. peritoneal. înţepătură.sânge. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. Consideră că sângele. Conceptul de PU se referă la: . 3. 3. . bloc de naşteri.orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge. 2. secreţii vaginale. secţii de reanimare. pericardic. sinovial. HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterale (sanguine) toţi pacienţii potenţial infectaţi cu HIB. Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale: 1. tăietură: . HBV. halate. laboratoare clinice). alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu HIV.sângele. locul unde se triază lenjeria. spălarea mâinilor. în caz de inoculare percutantă accidentală. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite. atenţie sporită în cabinetele stomatologice. Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la RISC: . 4. acele vor fi adunate în recipiente speciale. . pleural. decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului. LCR. ambulanţă. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult. HBV sau alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj. PRECAUŢII UNIVERSALE (PU) Scopul aplicării PU . o încălcare a drepturilor omului la viaţa privată. alte servicii de urgenţă.sperma. 2. terapie intensivă. testarea sistematică pt. HBV sau alţi agenţi cu cale de transmitere sanguină deoarece: 1.prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină la locul de muncă al personalului. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi. Aplicarea precauţiilor universale se referă la: 1.lichid amniotic.ţesuturi .58 bloc operator.

lichide biologice contaminate. alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge. spălarea cu jet de apă 5 min. escare de decubit.anticiparea contactului mâinilor cu sânge. . contact permanent. utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie. uneori sunt necesare mănuşi duble. după utilizare a instrumentarului contaminat.1. aplicarea de antiseptice. . Pt.recoltare de LCR. examinare internă. . contact inexistent.intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile.abord venos sau arterial. spălare cu apă şi săpun sau detergent. în vederea curăţirii.contact cu pacienţi care sângerează. .de uz unic:chirurgie. decontaminării. inconstant.clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic. II.59 stimularea sângerării locale. . Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie. Expunerea mucoaselor: . UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT. .abord vascular prin puncţie. inevitabil.sterile . CORECT: 1.1. . au plăgi deschise. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale. . MÂNUŞI când: . III. . contact imprevizibil. b) felul mânuşilor .2. Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice: I.manipularea. ţesuturi umane. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiile obişnuite. consistent.2. dezinfectante.clătirea gurii cu apă curată. 1. Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale: 1. COMPLET.

după care acestea se îndepărtează.6. nazală ale personalului medical prestator. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor: Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării. .tegumentele. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE. 10-15 secunde. 1. .mucoasele bucală. . prinzând marginea primeia prin exterior. IMPERMEABILE . ŞORTURI. BLUZE. dacă nu există o recomandare contrară. a diseminării agenţilor microbieni. material moale.manipularea unor materiale potenţial contaminate. care implică un contact cu mucoasele.în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. oculară. .de uz general. CIZME DE CAUCIUC.completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi. aruncând-o în containerul pentru colectare.2.manipularea de materiale contaminate. 1.tegumentele. c) mod de folosire . HALATE OBIŞNUITE . .după îndepărtarea mănuşilor.mucoasele bucală. chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate. PROTECTOARE FACIALE (ochelarti. de continuitate.60 .2.la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi. curăţire şi decontaminare instrumentar.reutilizabile . protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.4. suprafeţe contaminate. ecran protector). . care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate. Se face: .după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi.la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă.curăţenie.simple (textile) sau impermeabile.tegument pacient cu sol.2.8.3.7. menaj. jeturi cu produse biologice potenţial contaminate.5.2. 1. protejând tegumentele personalului medical. 2. nazală. de cauciuc: activităţi de întreţinere. 12. picături.nesterile: curate .schimbare după fiecare pacient. îndepărtare de produse biologice contaminate . 1. . 1. . . protejează: . se spală din nou.2.examinări curente. BONETE .2.2. MASCA protejează: . 1. .

după scoaterea măştii folosită la locul de muncă. înainte şi după aplicarea unui tratament.sondaje. brăţări) a ceasurilor. toaleta lehuzei. Procedura îndepărtarea bijuteriilor (inele.mănuşi). după trecerea mâinii prin păr.efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare.61 înainte şi după examinarea fiecărui bolnav. Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este obligatorie în următoarele situaţii: . gospodăreşti. stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie . înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale. după manipularea bolnavilor septici.tuseul vaginal. . înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os. . . .asistarea naşterilor. în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului.examenele şi tratamentele stomatologice. înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive. după scoaterea mănuşilor de protecţie. . .intubaţie oro-traheală.toate intervenţiile chirurgicale. termometrizare intrarectală. tuseul rectal. înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice. după efectuarea toaletei bolnavului la internare. . cateterizări vezicale. după activităţi administrative. utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită. .la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge. a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă. după folosirea batistei. . schimbarea pansamentelor. în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor. duodenal. după folosirea toaletei. secreţii şi excreţii ale asistaţilor.tubaj gastric. .endoscopie. după manipularea şi transportul cadavrelor.recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri. unghii îngrijite. alimentarea prin gavaj. clisme. . ORL. tăiate scurt. dar nu ca rutină. atenţie la bolnavii cu mare receptivitate. două săpuniri consecutive.

1. îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcate.  prin intermediul: .reziduurilor din activitatea medicală.  colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere. după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate. Ştergerea şi uscarea este obligatorie . .cu hârtie prosop.tăiere.  contaminarea mucoaselor.distrugere.  decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene.-materialului moale. .suprafeţelor. . b) lenjerie:  manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil. METODE DE PREVENIRE a) obiecte ascuţite:  reducerea de manevre parenterale la minimum necesar.  colectarea în saci impermeabili.  în timpul: . PREVENIREA ACCIDENTELOR EXPUNERE PROFESIONALĂ ŞI A ALTOR TIPURI DE 3. altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare. . EXPUNEREA PROFESIONALĂ  prin inoculări percutante: înţepare. .  contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate.prosop de unică întrebuinţare. alte lichide biologic.62 .  uscarea suprafeţei prelucrate. îndoirii. c) curăţenie şi decontaminare  folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge.instrumentelor ascuţite. .  sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit.aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale. . .manipulării de produse biologice potenţial contaminate. ruperii acelor utilizate.  asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare.manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare. amplasate la îndemână şi marcate corespunzător. marcaţi în mod corespunzător.efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite. 3. .  dezinfecţie cu soluţie germicidă. în spaţii special destinate.pregătire în vederea utilizării.evitarea recapişonării. pentru: .  evitarea păstrării lor îndelungate. înainte de prelucrare.

suprafeţe.sânge. decontaminării echipamentului medical. f) asistenţa de urgenţă.  obligatorie aplicarea precauţiunilor universale.corect utilizat.corect colectat. decontaminat şi/sau dezinfectat.recipiente impermeabile.  chiar şi în situaţii imprevizibile.  şort impermeabil când se anticipează producerea: . şorturi impermeabile. mobilier.  spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate. mobilierului. a pavimentelor. ochelari. ecran protector. . .salivă cu urme vizibile de sânge.instrumentar. d) reziduuri infectante  neutralizare prin ardere sau autoclavare. ecran.existenţa de leziuni cutanate. bonete.sistem de aspiraţie rapidă. . mănuşi. .prezenţa unui deficit imunitar. se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale.63 folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei. tacâmurilor.  mănuşi.  evitarea activităţilor cu risc de expunere: . sau cu materiale potenţial contaminate. pereţilor. spălat. marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare.epanşamentelor.  colectare . .  alte recomandări: . e) igiena personală  spălarea mâinilor (pct. . halat. sticlăriei.graviditate.  decontaminare după efectuarea necropsiilor: . SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:  mască.  SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:  masca. sterilizării. . . veselei.  instrumentar: .  ochelari. principii  viaţa pacientului este preţioasă. cizme. 2).poziţia adecvată a scaunului.

spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute.stimularea sângerării locale.  la terminarea activităţii. .primul ajutor.clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic. ochelari de protecţie.fizică – ardere.  curăţenia. care să împiedice răsturnarea. sterilizarea în mod corect. EXPUNEREA MUCOASELOR: . spălare cu apă şi săpun sau detergent. .  spălarea atentă a mâinilor (pct. ecran protector.  înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: . . colectare.mănuşi.înţepătură.autoclav. RAPORTAREA EVENIMENTULUI:  medicului personalului.  utilizarea de echipamente de pipetare automate.aplicarea de antiseptice.  amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare. . .momentul. dezinfecţia. .  atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator. pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura.  instrumentarul contaminat.mască. echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării. vărsarea.64 LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:  colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate. tăietură: .clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme).  înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea). spargerea. dezinfectante.  evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare. 2).halat. decontaminare: . . standardizat.  aparatura defectă – decontaminare înainte de reparare. bonetă.  utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: . felul expunerii. ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE INOCULARE PERCUTANTĂ .  imediat după expunere. .chimică. şort impermeabil. .

 testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV.contact permanent. . . .se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor şi infectaţilor. circuitul de sterilizare al . III. al alimentelor şi veselei. sau la cererea acestuia.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare. consistent.contact imprevizibil. inevitabil. Personal infectat cu HIV:  respectarea drepturilor omului. sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat: . Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite. Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va desfăşura numai pe bază de consimptământ şi confiden-ţialitate. I. profilaxie (vaccin HBV). II. tratament complicaţii ale expunerii. CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN UNITĂŢILE SANITARE 1.  urmărirea clinică.65 MEDICUL PERSONALULUI decide:  asupra personalului. Dacă pacientul refuză testarea. Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice. care indică introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii şi infestaţii.  conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă. Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru: circuitul de intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital.  schimbarea locului de muncă. Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile universale.este necesară protecţia sa medicală. 2. HIV) în dinamică. Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă. . Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice faţă de cele aseptice.testare în dinamică. având acordul celui infectat. urmărirea clinică. Circuit septic . când: . circuitul lenjeriei. inconstant. cu asigurarea documentelor lor medicale. Circuit aseptic . dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat. .contact inexistent.  asupra pacientului.consiliere pretest-persoanal.

66 instrumentelor şi materialelor, circuitul vizitatorilor. 1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş cabine cu duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie. 2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare înregistrare, dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate - transport - internare în secţie. 3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei în coşuri dublate cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare spălătorie (dezinfectare, spălare, uscare, călcare magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane). 4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în vase colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi - apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi. 5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate - camera de recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a instrumentelor folosite - camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor instrumentele sterile se vor repartiza de la ghişeul de eliberare. 6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în orele stabilite - ieşirea vizitatorilor. EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL Primirea bolnavului la biroul de internări Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor bolnavului. Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon (bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face. Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon. Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul, eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale. Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav. Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii, transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii. Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav (data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul bolnavului.

67

CAPITOLUL III. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ. NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
Definiţia sănătăţii. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."

Definiţia bolii
Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă. Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independenţa individului în satisfacerea acestor nevoi. Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.

Componentele esenţiale ale unui model conceptual
Componentele sunt: - postulate - valori - elemente a) scopul profesiei b) ţelul activităţii (beneficiarul) c) rolul activităţii d) dificultăţi întâlnite de pacient e) intervenţia acordată f) consecinţele

68 Postulatele = suportul ştiinţific al modelului conceptual. Ele sunt acceptate, nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt: - orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte - individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale, - când una din nevoi nu este satisfăcută, individul nu este “complet”, „întreg”, „independent”. Valori sau credinţe: - asistenta are funcţii care sunt proprii, - când asistenta preia rolul medicului, ea cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat - societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-l primească de la nici un alt personal. Elemente: 1. Scopul profesiei: - de a ajuta pacientul să-şi conserve şi să-şi restabilească independenţa sa. - de a favoriza vindecarea - de a asista muribundul spre un sfârşit demn 2. Obiectivul activităţii profesionale. Este beneficiarul, adică persoana spre care se îndreaptă activitatea. Se ţine cont că individul bolnav sau sănătos este un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane. 3. Rolul profesiei – desemnează rolul social pe care-l au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependenţei, de a încerca să înlocuiască necesitatea. 4. Sursa de dificultate- lipsa prin care persoana nu poate răspunde la una din nevoile sale: lipsă de forţă, voinţă, de cunoştinţe. 5. Intervenţia aplicată persoanei – omul este vâzut în globalitatea sa. Intervenţia orientată asupra lipsei şi constă în a spori independenţa persoanei (iniţiativa). 6. Consecinţele – sunt rezultatele obţinute – ameliorarea dependenţei sau câştigarea independenţei.

Nevoile fundamentale
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane numite nevoi fundamentale. Acest cadru se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă medicală. Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta terbuie să ştie că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru aşi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală. Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură

69 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea. Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane şi anume: - o dimensiune biologică (biofiziologică) - o dimensiune psihologică - o dimensiune sociologică - o dimensiune culturală - o dimensiune spirituală Cele 14 nevoi fundamentale au forme variate după: individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie deci să ţină seama de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. Nu este specificată în nevoi sexualitatea. Se consideră faptul că a comunica înglobează sexualitatea, acesta fiind un mijloc de a combate solitudinea fiinţei şi de a comunica la nivelul corpului său. În concluzie, dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăreia dintre nevoi. Pot influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale. Ex. dimensiunea psihologică (factori psihologici: frica, anxietatea, emoţia), dimensiunea socio-culturală (climatul familial), dimensiunea spirituală ,religioasă pot influenţa satisfacerea nevoilor.

Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow
Abraham Maslow, psiholog şi umanist american, afirmă că există 5 categorii de nevoi umane, ierarhizate în ordinea priorităţilor, astfel: 1. Nevoi fiziologice 2. Nevoi de siguranţă 3. Nevoia de apartenenţă 4. Nevoia de recunoaştere socială 5. Nevoia de realizare (depăşire) După această teorie trebuie să fie satisfăcute mai întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare parte), fiziologice şi de securitate – pentru ca perosana să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior – apartenenţa, stima, realizarea (depăşirea).

70

Nevoia şi homeostazia
Satisfacerea nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice. Nevoia cere un aport, o uşurare. Homeostazia = o stare de echilibru şi de autoreglare care se instalează în diverse procese fiziologice ale persoanei. Astăzi se vorbeşte de: - o homeostazie fiziologică - homeostazie psiho-socială a individului. Evoluţia spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic este susceptibilă de a avea repercusiuni la una sau mai multe nevoi.

Independenţa şi dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale
Ca să-şi menţină un echilibru fiziologic şi patologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale. Independenţa la adult. Atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi. Pentru copii, independenţă se consideră şi atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (adulţi) în funcţie de faza de dezvoltare a copilului. Dependenţa = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, acţiuni care să permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent. Originea acestei dependenţe: lipsă de forţă (nu poate), lipsă de voinţă (nu vrea), lipsă de cunoaştere. Asistenta ştie că propria sa competenţă nu este suficientă în domeniul sănătăţii (ex. lipsa de bani, când asistenta cere ajutorul altor profesionişti). “Nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” – există un oarecare grad de insatisfacţti faţă de un anumit lucru fără ca acest lucru să presupună o dependenţă a persoanei. Manifestarea de dependenţă – atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută, din cauza unei surse de dificultate apar una sau mai multe manifestări de dependenţă. Acestea, sunt semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a răspunde prin ea însăşi la această nevoie. (ex. incapacitatea unei persoane de a-şi proteja tegumentele poate duce la roşeaţă sau leziune – manifestare de dependenţă).

Clasificarea nivelurilor de dependenţă

71 Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se poate determina după evaluarea funcţiei de independenţă/dependenţă a fiecărei nevoi fundamentale, după următorul tabel: Tabel de corespondenţă a nivelurilor de dependenţă Niveluri de dependenţă Nivel 1 Persoana este independentă şi autonomă Nivel 2 Persoana prezintă o dependenţă moderată Nivel 3 Persoana prezintă o dependenţă majoră Nivel 4 Persoana prezintă o dependenţă totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una din cele 4 categorii. Totalul de puncte obţinut permite clasificarea pacienţilor în patru categorii de dependenţă, astfel: Clasificarea în patru categorii de dependenţă Persoană independentă Persoană cu dependenţă moderată Persoană cu dependenţă majoră Persoană cu dependenţă totală până la 14 = nivel 1 de la 15 la 28 = nivel 2 de la 29 la 42 = nivel 3 de la 43 la 56 = nivel 4

Ex.: Pentru nivelul 1 – persoana este satisfăcută deoarece este independentă, fiindu-i îndeplinite toate cele 14 nevoi fundamentale. Pentru nivelurile de dependenţă pentru calcul dăm exemplul persoanei cu dependenţă moderată. Calculul categoriei se face astfel: nu se mişcă bine şi nu poate dormi bine – primeşte 2 (nivelul 2) şi în rest 14 puncte – total 16 – deci persoană cu dependenţă moderată.

Evaluarea nivelului de dependenţă a pacientului foloseşte ca instrument de măsură pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel, consemnarea şi urmărirea nivelului de dependenţă ne permite aprecierea rezultatului obţinut în urma tratamentului şi intervenţiilor de îngrijire. Tipuri de dependenţă şi nivelul de intervenţie Dependenţa poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, socila, cultural şi spiritual al fiinţei umane. Pacientul poate să prezinte patru forme de dependenţă: - potenţială, - actuală, - descrescândă, - permanentă. Această problemă trebuie să fie considerată sub unghiul celor 3 niveluri de intervenţii: prevenirea primară, secundară şi terţiară. Potenţială – dacă problema de dependenţă este posibil să apară din cauza anumitor predispoziţii, atunci vorbim de o stare de dependenţă potenţială. (ex. un pacient imobillizat poate face escare, dar care pot fi prevenite prin trat. adecvat).

3.l ajuta în satisfacerea nevoilor. serviciu nou. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind obstacolele fizice de natură intrinsecă şi extrinsecă ce influenţează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale Sursele intrinseci provin de la individul însuşi (ex. Sursele de dificultate de ordin social – probleme generate persoanei în raport cu anturajul său. sondă nazo-gastrică. Uneori asupra sursei de dificultate nu se poate acţiona (ex. deficitul vizual). Factori de ordin social 4. Factori de ordin fizic 2. în paraplegie). Asistenta poate ajuta pacientul în câştigarea unor cunoştinţe care sunt necesare pentru a. cu colegii de muncă – probleme legate de încadrarea în comunitate. întrebări religioase. Sursele extrinseci cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică funcţionarea normală (ex. Factori de ordin spiritual 5. pansament compresiv) 2. Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaţionale culturale şi economice. (ex. revolta persoanei asupra sensului vieţii. În acest caz acţiunile vor fi corective. Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente şi emoţii – stările sufleteşti şi intelectuale care pot influenţa satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (ex. cu prietenii. Factori legaţi de insuficiente cunoştiinţe. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunoştinţe. cunoaşterea celorlalte persoane. cu familia. şomaj) 4. dependenţa este actuală.72 Actuală – dacă problema este prezentă. Astfel sunt necesare informaţii pentru: cunoaşterea de sine. stressul. este în descreştere – rolul asistentei este de a susţine şi realiza un progres până îşi găseşte gradul optimal de autonomie. problemă articulară. Intervenţia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependenţă. metabolică). situaţii de criză). paralizie. filozofice. cu partenerul de viaţă. Descrescândă – când dependenţa pacientului se reduce. 1. Sursele de dificultate Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei = orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursă de dificultate. Factori de ordin psihologic 3. Sursele de dificultate de ordin spiritual – aspiraţiile spirituale. CAPITOLUL IV . Sursele de dificultate pot fi cauzate de: 1. cunoştinţe despre sănătate şi boală. Rolul asistentei este în acest caz de suplinire a ceea ce pacientul nu poate face el însuşi. dependenţa este atunci permanentă sau cronică (ex. 5. anxietatea. Permanentă – dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei problema nu poate fi corectată.

Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social. Analiza şi interpretarea datelor ne permite să evaluăm problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat. Îngrijirea este îndreptată pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate. 5. Culegerea de date Culegerea datelor apreciază pacientul în globalitatea sa. Culegerea de date. a obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale.73 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Definiţie: Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică. determinarea obiectivelor care trebuie urmărite b. Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor). Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor. 3. 5. aplicarea intervenţiilor Utilizarea planului de intervenţii elaborat. a îngrijirilor. cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor 4. pentru a răspunde nevoilor fizice. După Genévieve Déchanoz. psihosociale ale persoanei. 2. Planificarea îngrijirilor (obiective). Executarea. a analizei situaţiei. adică elaborarea "diagnosticului de îngrijire". 1. procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor. CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA . şi dacă este necesară 1. asupra suferinţei. Ne informează asupra a ceea ce este pacientul. Etapele procesului de îngrijire Procesul de îngrijire comportă cinci etape: 1. care permite acordarea de îngrijiri individualizate. Planificarea îngrijirilor ne permite: a. 2. 3. Analiza şi interpretarea lor. Evaluarea. 4.

limbă. religie.  date legate de viaţa pacientului. schimbare şi impun reevaluare din partea asistentei. proteze.cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ce priveşte: .74 prima etapă a demersului (procesului) de îngrijire Culegerea informaţiilor este un proces continuu.îngrijirea. pe tot parcursul muncii sale. Date despre condiţiile psihosociale: anxietate. . pe care acesta nu şi le poate rezolva singur – deci. stare de conştienţă. capacitatea de comunicare. . intervenţii chirurgicale. asistenta observă. apetitul sau anorexia. întreabă şi notează datele privind fiecare pacient. reacţii alergice. vârstă.  Reţeaua de susţinere a pacientului: familie.date relativ stabile. ocupaţie etc.  Gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţia.sănătatea. Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţiile primite. etc Aceste date constituie un instrument de lucru în procesul de îngrijire. sex. funcţia respiratorie. cultură. stare depresivă. Datele relativ stabile sunt:  Informaţii generale: nume. de anturajul său sau de mediul înconjurător.  date conţinând informaţii trecute. eliminarea. tensiunea arterială. . în funcţie de evoluţia stării pacientului.date variabile.  date subiective – expuse de pacient. deficite senzoriale. confort. stare civilă etc. mişcarea. sarcini.  date conţinând informaţii actuale. Tipuri de informaţii culese:  date obiective – observate de asistentă despre pacient. grad de autonomie. etc. . care trebuie să fie adus la zi cu regularitate. identificarea problemelor.  Elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin.cunoaşterea propriilor resurse. alergii etc. somnul. inflamaţii. prieteni etc. ritm de viaţă etc. Informaţiile culese se grupează în două mari categorii: .cunoaşterea deficienţelor pacientului. accidente etc. . inconfort.  Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare. pentru a face faţă nevoilor de sănătate. Deci.spitalizarea sa. . culegerea de date permite asistentei să-şi stabilească acţiunea de îngrijire. Cunoaşterea pacientului se realizează prin:: . infecţii. astfel: Date despre starea fizică: temperatura. Datele variabile: Datele variabile sunt în continuă evoluţie. de obiceiurile sale. oboseală. stres. Scopul investigaţiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului.  Caracteristici individuale: rasă.

Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale reprezintă o grilă de observaţie sistemică şi practică. Deci. a. comportamentul. dosarul medical . Această grilă cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-social. . Implicarea simţurilor În cursul muncii sale pentru pacient. gemete. privirea. primară: pacientul. sau caracteristice pentru anumite procese patologice. consultarea surselor secundare (vezi mai sus). scheme de referinţă (consultarea unor date). membrii echipei de sănătate. spiritual permite observarea pacientului ca un tot. depistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependenţei pacientului. semne şi simptome care traduc o nevoie nesatisfăcută (ex.lipsa de concentraţie şi continuitate. interviul pacientului. auz. Presupune. asistenta se foloseşte de organele de simţ.rutină şi superficialitate. Utilizarea observaţiei Observaţia se va face cu multă atenţie. zgomote emise de pacient) Atingerea: joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi ale corpului. . etc). .judecăţi preconcepute.asistenta trebuie să se ferească de: .faţă tristă sau denotând suferinţa). vedere. percepţia este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut. Mijloacele principale de a obţine informaţiile dorite sunt: observarea pacientului.75 Surse de informaţie pot fi: sursa directă. de percepţie şi emotivitate. Observaţia este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale. Observarea Observarea este elementul cel mai important pe care îl foloseşte asistenta pe parcursul activităţii. de asemenea. Mirosul permite:depistarea unui miros referitor la gradul de curăţenie al pacientului. . trebuind să se concentreze asupra pacientului şi asupra a tot ceea ce-l înconjoară. Vederea: ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale unei persoane (fizionomia. surse secundare sau indirecte: familia şi anturajul pacientului.actual . atingere şi miros. Noi trebuie însă să diminuăm subiectivitatea (prin efort intelectual). cultural. Auzul: prin simţul auzului ne parvin cuvintele (intonaţia vocii. Elemente de evitat: .subiectivism.anterior.

"Descrieţi-mi felul dumneavoastră de a proceda").momentelor de oboseală şi de repaus. afectivă. desfăşurarea interviului asistenta pune întrebări deschise sau închise. emiţător şi receptor. încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său. este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului interviului. interacţiunile dintre pacient şi familia sa.orei de masă. Condiţiile pentru interviu:  alegerea momentului oportun pentru pacient. declinându-şi numele. .de tip narativ (ex. b) Abilitatea de a confirma percepţiile sale în legătură cu pacientul. Tipuri de interviu: structurat.obţinerea de informaţii asupra celor cinci "dimensiuni" ale pacientului: fizică. care-l vor determina să pună întrebări şi să participe la stabilirea obiectivelor şi efectuarea îngrijirilor. e) Abilitatea de a aplica o ascultare activă. .observarea pacientului. spirituală.76 b. .la sfârşit.de tip descriptiv (ex. dialogul. rând pe rând.începerea relaţiei asistentă-pacient. intelectuală. .asistenta se prezintă. asistenta va trage concluziile asupra interviului. asistenta şi pacientul devin.  asistenta să-şi organizeze astfel munca sa. .  asistenta trebuie. Scop .de tip de calificare (ex.furnizarea de date pacientului. modul în care evoluează în mediul spitalicesc. să creeze toate condiţiile. c) Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare. "De ce nu mâncaţi niciodată carne?). Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate.  respectarea: . "Povestiţi-mi ce probleme vă mai creează boala". ţinând cont de confortul pacientului. socială. semistructurat Etapele interviului începerea interviului . . ale căror răspunsuri vor forma "profilul" pacientului pe parcursul interviului. de asemenea. funcţia şi explicând scopul interviului. . concluzia interviului . pacientul va fi asigurat de confidenţialitatea interviului.a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind. Interviul Generalităţi: Interviul cuprinde întrevederea. discuţia cu pacientul.  interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare adecvată Abilităţile asistentei în a facilita interviul: a) Abilitatea de a pune întrebări adecvate . . d) Abilitatea de a face o sinteză.

efort etc.-sex . obişnuinţe .spitalizări .factori de risc (poluanţi. umezeală.natura lor .utilizarea de alcool. anturajul. Pe lângă profilul pacientului. zgomote.examene de laborator . somn. prenume . trepidaţii) .capacităţi cognitive .surse de susţinere Antecedente medicale .bolile copilăriei. vaccinări .) .alergii medicamentoase.securitatea fizică (respectarea măsurilor de protecţia muncii) Profilul psiho-social şi cultural . stări sufleteşti care pot influenţa satisfacerea nevoilor .77 Profilul pacientului Profilul pacientului este stabilit din informaţiile culese prin interviu şi cuprinde ca elemente de bază următoarele: Informaţii generale .probleme generate în raport cu familia.practicarea exerciţiilor fizice Probleme de sănătate actuală .examenul fizic .boli cronice.factori declanşatori (frig.nume.limba vorbită.măsuri luate pentru a le uşura şi efectul acestora . afecţiuni mentale ale membrilor de familie Mod de viaţă.traumatisme . durată. sentimente. va fi inclus şi examenul sistemelor şi aparatelor: . intensitate etc.explorări funcţionale .religie .obiceiuri de muncă.ocupaţie .emoţii.stare civilă .caracteristici (localizare. droguri . tutun.) . alimentaţie .utilizarea tratamentelor empirice Antecedente familiale .apariţia simptomelor: .investigaţii radiologice şi endoscopice .intervenţii chirurgicale .cunoştinţe despre sănătate Mediul ambiental . etnie .

Dieta________. Impresii din spitalizarea anterioară___________________________________ PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE): Data apariţiei__________________________________________________ Motivele internării______________________________________________ Probleme de sănătate (dependenţă . Lentile de contact/ochelari – dioptrii______ Afecţiuni care limitează activitatea: cardiace/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele____________________________________________________________ ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE Spitalizări anterioare pentru__________la data_________________________ Operaţii/intervenţii__________ la data_______________________________ Tratamente prescrise urmate:____________ da/nu. Stimulator cardiac/din anul______ .78 FIŞA DE INTERVIU STAGIU PRACTIC SPECIALITATEA ELEV ŞCOALA ANUL DATA DATE GENERALE DESPRE PACIENT INIŢIALELE PACIENTULUI ________vârsta______sexul______ starea civilă ____nr. OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ALCOOL: da/nu/ocazional. DROG: da/nu/denumirea________mod de administrare__________ CAFEA: da/nu/ocazional. TUTUN: da/nu/ocazional. Semne particulare________________________ Alergii cunoscute:_________reacţia__________________ STAREA DE DEPENDENŢĂ Autonom_________semiindependent___________dependent________ Proteze: dentară/oculară/auditivă/de membru/valvulară..P-)______________________________ Sursele de dificultate (etiologia . Greutate_________/kg.E-)________________________________ Manifestări de dependenţă (semne şi simptome .________ TA_____ Puls _________/min. înălţime. copii_____religia________profesia ________ statutul social ocupaţia locul de muncă DOMICILIUL: Localitatea__________casa________camere_____ LOCUIEŞTE: singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat.S-)___________________ Alte date: (investigaţii paraclinice etc.)______________________________ _____________________________________________________________ .

79 .

actual sau potenţial. Diagnosticul de îngrijire (de nursing) Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de dependenţă.recunoaşterea legăturilor şi a priorităţilor. Definiţia diagnosticului de nursing: 1. deci defineşte sursele de dificultate. Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervenţiile de îngrijire vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă. El constituie o judecată practică bazată pe colectarea şi analiza datelor şi serveşte de pivot la planificarea îngrijirilor. de asemenea. şi legate de o sursă de dificultate. Analiza datelor se face prin: . Cauza problemei de dependenţă. Grondin. regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi. Prima parte a diagnosticului Prima parte a diagnosticului constă în enunţul problemei. Componentele diagnosticului de îngrijire (de nursing) Diagnosticul de îngrijire este format din două sau trei părţi principale: Problema de dependenţă a persoanei. alterarea eliminării intestinale: constipaţie). Phaneuf). Semne şi simptome. (Louis Grondin) 2.examinarea datelor.a doua etapă a procesului de îngrijire Analiza şi interpretarea datelor în cadrul conceptual al Virginiei Henderson – presupun un examen al datelor şi clasificarea lor. . (Riopelle. permiţând identificarea resurselor individuale. Interpretarea datelor explică originea sau cauza problemei de dependenţă. al manifestărilor de dependenţă a persoanei.clasificarea datelor: date de independenţă . Analiza presupune. . un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii( ex.80 2. problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană. regrupate sau nu. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul persoanei (sau grupului) la o problemă de sănătate. Diagnosticul de îngrijire este un enunţ concis. . ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR .date de dependenţă. 1.stabilirea problemelor de îngrijire . asistenta poate să definească problemele pacientului şi să pună un diagnostic de îngrijire.

când manifestările de dependenţă sunt prezente. Criterii care permit stabilirea unor priorităţi între problemele de dependenţă Pentru a stabili o ordine a priorităţilor între diagnosticele de îngrijire. social şi spiritual sau o insuficientă cunoaştere Diagnosticul de îngrijire format din 3 părţi utilizează formula mnemotehnică P. a. Se cunosc trei tipuri de diagnostice de îngrijire:  diagnostic actual . b. observabile. de o insatisfacţie care poate să compromită serios securitatea pacientului. de o nevoie care este importantă în ochii pacientului .când o problemă poate surveni. dacă nu se previne. psihologic. toate problemele identificate de către asistentă se pot defini în două tipuri de probleme utilizând doi termeni şi anume: . Probleme de sănătate. adică a sursei de dificultate.E. Astfel. Orientarea diagnosticelor spre intervenţii autonome şi/sau intervenţii de colaborare Formularea diagnosticului de îngrijire se face pornind de la informaţiile culese. Nu toate problemele identificate de asistentă pot să constituie diagnosticul de îngrijire cu rol propriu. trebuie avută în vedere mai întâi în ce măsură nevoia nesatisfăcută ameninţă homeostazia sau viaţa pacientului. Cauza poate fi legată de factorii de ordin fizic. de o nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependenţă.S. de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercutează asupra mai multor nevoi. c.  diagnostic posibil . Etiologia. de o nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie. de o nevoie a cărei nesatisfacere vatămă confortul pacientului.diagnosticul de îngrijire (probleme cu rol propriu de îngrijire). de o nevoie a cărei nesatisfacere se repercutează asupra demnităţii pacientului.         Asistenta trebuie să se ocupe mai întâi: de o nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie a pacientului.  diagnostic potenţial.81 2.este acela care descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură. A doua parte a diagnosticului A doua parte a diagnosticului este constituită din enunţul cauzei (etiologia) problemei. şi . Semne şi simptome. analiza şi interpretarea lor de către asistentă şi exprimă problema persoanei şi semnele prin care se manifestă şi care reies din datele culese.probleme conexe (cu rol de colaborare sau cu rol interdependent de îngrijire).

de unificare şi de continuitate a îngrijirilor. a grupului şi colectivităţii). Obiectivul de îngrijire vizează deci atitudinea. Planul de intervenţie cuprinde două componente: a. constituie un instrument de comunicare. b. comportamentul sau acţiunea pacientului însuşi (sau a familiei. obiectivele de îngrijire. • un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor. obezitatea). Identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia unor organe şi sisteme specifice. intervenţiile. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR a treia etapă a procesului de îngrijire Definiţie: Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie. Diagnosticul medical        Ţine cont de problema de sănătate în sine ( artrită reumatoidă. . în general. AVC). Obiectivele de îngrijire –prima componentă a planificării îngrijirilor Obiectivul de îngrijire constă din • descrierea unui comportament pe care-l aşteptăm de la pacient. Planul de intervenţie ajută asistenta să judece urgenţele şi importanţa problemelor de dependenţă. ca şi a precauţiilor care trebuie luate. Un astfel de plan. Este ca ghid în determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical pentru însănătoşire Orientează practicianul spre tratament medical. prevederea etapelor. din toate turele de lucru. Formularea sa nu implică. rămâne constant în decursul bolii . O terminologie anumită a fost desemnată şi acceptată de comunitatea profesională medicală pentru a descrie procesele specifice de boală. putând astfel să decidă priorităţile pe care trebuie să le respecte în cursul unei zile de muncă.82 Diferenţele între diagnosticul de îngrijire şi diagnosticul medical Diagnosticul de îngrijire       Ţine cont de starea pacientului Identifică un răspuns uman specific pentru Se schimbă în funcţie de modificările răspunsurilor pacientului. Ţine cont de sursele de dificultate care cauzează problema de sănătate. 3. De obicei. care uşurează urmărirea îngrijirilor ce trebuie acordate de către toţi membrii de echipă. a. Serveşte ca ghid în determinarea tipurilor de intervenţii nursing Orientează asistenta spre intervenţii autonome. a mijloacelor de desfăşurare. factorii etiologici (ex.

Asistenta care întocmeşte planul de îngrijire. ajută şi efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. Echipa de îngrijire: asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale.sau ce continuitate.. Asistenta: supervizează aceste acţiuni. în funcţie de resursele proprii (ex. măsurabile (evaluabile). .. precum şi care sunt acţiunile. Pentru aceasta. Executarea îngrijirilor şi relaţia asistent-pacient Această relaţie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicaţii: funcţională.  funcţională . 4.83 Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar şi precis care sunt rezultatele pe care pacientul (familia) şi asistenta speră să le obţină.la ce interval (de trei ori pe zi. Pentru ca intervenţiile să fie evaluabile trebuie: . (formulă mnemotehnică) Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la următoarele cinci întrebări: S = specificitate: cine face acţiunea? P = performanţă: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient? I = implicare: cum se face acţiunea? R = realism: în ce măsură se poate face acţiunea? O = observabil: când? b. colectivul) le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat. informează.acceptare reciprocă. Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop să ajute pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa sau un oarecare nivel de independenţă. exerciţii.I. încurajează. grupul. asistenta.). .să se indice la ce oră.P.stabilirea între asistentă şi pacient a unei relaţii de: .). pe ce durată trebuie să se desfăşoare acţiunea asistentei sau să se supravegheze continuu semnele (de ex. intervenţiile pe care asistenta şi pacientul (familia.  terapeutică . căldură. În aplicarea în practică a intervenţiilor sunt antrenaţi: pacientul.  pedagogică . observabile. în care moment al zilei. Intervenţia –a doua componentă a planificării îngrijirilor Alegerea intervenţiei permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru a corecta problema de dependenţă a pacientului. EXECUTAREA (APLICAREA) ÎNGRIJIRILOR a patra etapă a procesului de îngrijire Aplicarea îngrijirilor are drept scop obţinerea rezultatului aşteptat. răspunde la diverşi stimuli. Familia: în anumite circumstanţe. reabilitării atât fizic. studiază intervenţiile care răspund nevoilor specifice ale pacientului. cât şi psihic a pacientului. familia. de patru ori pe zi etc. dispneea).O. . echipa de îngrijire.atitudine de: respect.R. Pacientul: execută acţiunile planificate pentru el. asistenta trebuie să formuleze obiectivele pornind de la sistemul S. . Intervenţiile vor fi personalizate. pedagogică şi terapeutică. este alături în acţiuni de îngrijire.învăţarea = transmiterea informaţiilor necesare prevenirii (primare. secundare şi terţiare). îşi manifestă empatia.uşurarea schimburilor cotidiene.

5. posibil ca lui să-i displacă unele intervenţii. Pentru a realiza acest obiectiv. este. deşi beneficiază de o îngrijire excelentă. ea exprimă ce rezultat prevede să se obţină în urma îngrijirilor acordate.84 înţelegere empatică faţă de pacient. să avem rezerve. asistenta îşi va planifica toate intervenţiile în vederea obţinerii acestui rezultat 2. însă trebuie. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR – a cincea şi ultima parte a demersului de îngrijire Evaluarea constă în a aduce o apreciere (o judecată) asupra progresului pacientului în raport cu intervenţiile asistentei. atunci trebuie să ştim de ce nu avem rezultatul scontat şi trebuie să corectăm situaţia respectivă. Satisfacţia pacientului Este important să se cunoască aprecierea pacientului. Dacă intervenţiile planificate nu şi-au atins scopul lor. 1. pentru că pacientul nu ştie întotdeauna ceea ce implică o bună îngrijire. . Rezultatul obţinut Când asistenta formulează obiectivele îngrijirilor. de asemenea. în acelaşi timp.

râsul. O2 în aerul respirat. necesar proceselor de oxidare în organism. este mai mare ca la adult).mediul ambiant – procentul adecvat de O2 în aerul atmosferic şi umiditatea de 50 – 60% creează un mediu confortabil. c). expansiunea cutiei toracice.frecvenţa respiraţiei (30 – 50 r/min la nou-născut şi 16 – 18 r/min la adult) . Factori psihologici – emoţiile. . Este influenţată de permeabilizarea căilor resp. Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi. Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori. . Difuziunea gazelor. somnul. O2 din sânge. frigul – scade frecvenţa.locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană poate deveni neprielnic pentru respiraţie. sexul (frecvenţă mare la femei). de funcţionarea lor eficientă Etapele respiraţiei: a).climatul – căldura creşte frecvenţa respiratorie. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE A. statura. Ventilaţia – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu CO2. alimentaţia. Este influenţată de: cantitatea de Hgb din sânge. altitudinea determină creşterea frecvenţei. nr. mărimea suprafeţei alveolare. permeabilitatea reţelei periferice arteriale. d). de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Manifestări de independenţă .85 CAPITOLUL V Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson 1. postura. exerciţiul fizic).. resp. hematii. Etapa tisulară – reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi. debitul cardiac. b). Respiraţia A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător. maturitatea centrului respirator bulbar. Este influenţată de: diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi conc.amplitudinea respiraţiei . I. Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia. Factori sociologici: . plânsul influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor. starea peretelui alveolar. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira Factori biologici: vârsta (la copil nr. conc.

bronşice.mucozităţi. . (la femeie). să aibă posturi adecvate. faringiene. Manifestări de dependenţă: . mese copioase). Aerul pătrunde cu dificultate în plămân. altitudine înaltă. a altor persoane. alergeni în mediul înconjurător.disfonie . Surse de ordin sociologic: aerul poluat.86 ritmul zgomotele respiratorii simetria mişcărilor respiratorii tipul de respiraţie: costal sup. . - Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale.senzaţie de sufocare 2. să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat. durere. a mediului ambiant. de relaxare.apnee. după care scade treptat. II.amplitudine modificată.ortopnee .tuse. .explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului . umed. costal inf. situaţie de criză.hipoventilaţie . stress.hiperventilaţie . (la bărbat) şi abdominal (copii şi vârstnici) mucozităţi tusea Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii .afonie (imposibilitate de a vorbi) . Alterarea vocii Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas. Dispneea Este determinată de boli pulmonare şi cardiace. rezultă oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge. Surse de dificultate care detrmină nesatisfacerea nevoii de a respira Prezentăm 3 probleme de dependenţă: 1. Lipsa cunoaşterii: cunoaşterea de sine. laringe. faringe. tahipnee . urmată de apnee. exerciţii de mers.bradipnee. obstrucţia căilor respiratorii: obezitatea.dispnee Cheyne – Stokes (respiraţie din cei în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim. Manifestări de dependenţă: . apoi ciclul se reia) .hemoptizie . să favorizeze respiraţia. .învaţă pacientul să facă exerciţii respiratorii. Surse de ordin psihologic: anxietate. dezechilibre hidro-electrolitice.

învaţă pacientul să tuşească căi respiratorii .tiraj.administrează terapia adecvată .recomandă pacientului repaus vocal absolut respiratorii .umezeşte aerul din încăpere permeabile şi o . Manifestări de dependenţă: .alimentaţie cu lichide călduţe Pacientul să fie .aşezarea pacientului în decubit dorsal epistaxisului . ceafă .aport optim de lichide pe 24 ore Pacientul să nu .gargară cu antiseptice dificultate .învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare .deformări ale nasului .respiraţie orală . nas.asigură poziţie antalgică Pacientul să aibă .secreţii nazale abundente . apnee.favorizează modalităţi de comunicare nonverbală umede şi integre Pacientul să .87 dispnee Kusmaul – inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată. Ciclul se reia.evitarea răspândirii secreţiilor infecţie Oprirea . pe nas .îndepărtează secreţiile nazale. cornaj.epistaxis .aspiraţie pe nas . traumatisme. pire liber.pacientul nu-şi va sufla nasul Pacientul să pre.umezeşte aerul din încăperi .comprimarea septului nazal care sângerează 5 – 10 min .întrerupe alimentaţia solidă înghită fără . Intervenţiile asistentei Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Pacientul să res.aspiră secreţiile bronşice bună respiraţie . Zgomote repiratorii Cianoză 3.evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a aglomaraţiilor rezistenţă crescută faţă de infecţii Pacientul să aibă .gimnastică respiratorie .strănut . corpi străini.umezeşte aerul din încăpere zinte mucoase .folosirea batistei devină sursă de .pregăteşte psihic pacientul echilibrat psihic .comprese reci pe frunte. Obstrucţia căilor respiratorii Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii.tuse .

tensiunea pulsului. amplitudine. II.factori sociali: mediul ambiant – prin conc de O2 a aerului. si mai mic la adult). Dependenţa în satisfacerea nevoii . somnul (scăzut în timpul somnului). elasticitatea şi calibrul vaselor. alimentaţie. consumul exagerat de alcool.să poarte îmbrăcăminte lejeră. Factorii care influenţează TA sunt: DC. copil mic. plânsul. . integre.să evite tutunul. mânia . dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.să evite sedentarismul.factori psihologici: emoţiile. care să nu stânjenească circulaţia.Tensiunea diferenţială (TAmax – TAmin) = 60 mmHg . Independenţa în satisfacerea circulaţiei Pulsul (expansiunea ritmică a arterelor. . care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi. Circulaţia Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine. Manifestările de independenţă: frecvenţa. Factorii care influenţează tensiunea arterială (TA): .factori biologici: vârsta (frecvenţa pulsului e mai mare la sugar.factori biologici: vârsta (creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă). activitatea (creşte la efortul fizic) .88 B. celeritate (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile). ritmul. şi tensiunea arterială diastolică minimă (TAD min) este 90-110/60-65 mmHg la copil şi 115140/75-90 mmHg la adult. . iar căldura vasodilataţie) Manifestări de independenţă .pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire). .să aibă o alimentaţie echilibrată. înălţimea corporală. vâscozitatea sângelui. .factori psihologici: emoţiile cresc TA .Tensiunea arterială sistolică maximă (TAS max).factori sociologici: climatul (frigul face vasoconstricţie şi creşte TA. . Factorii care influenţează pulsul: . efort fizic. coloraţia tegumentelor. somnul (mai mică în timpul somnului).Menţinerea raportului între TAmax şi TA min: TAmin = TAmax/2 + 1 sau 2. Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. forţa de contracţie a inimii.să-şi menţină tegumentele curate. care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară). Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine Se educă pacientul: . .

o administrarea medicaţiei prescrise o urmăreşte efectul medicamentelor şi a eventualelor efecte nedorite (secundare) o aplică tehnici de favorizare a circulaţiei . . TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie. aspir de corpi străini. zarzavaturi.Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană .hipoxemie. vibraţia. Asistenta va pregăti psihic pacienta.respiraţia profundă. alcool.tegumente modificate: reci. carotidian) .respiraţia diafragmatică. tapotament. . nebulizare. bradicardie .89 Circulaţia inadecvată Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie . una puternică şi alta slabă.Oxigenoterapia (prin sondă nazală. temperatura. Edem glotic). să reducă grăsimile şi clorura de sodiu. etc). canulă sterilă. stressul. modificarea TA diferenţiale . drenatul postural .umidificarea.modificări ale frecvenţei pulsului: tahicardie. cianotice . îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor. palide (irigare insuficientă a pielii). Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată Manifestări de dependenţă . va fixa debitul de oxigen. . asimetric . cort. pansament curat. pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent. pulsul (radial.Pacientul să prezinte circulaţie adecvată .învaţă pacientul: o să întrerupă consumul de tutun. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie Funcţiile vitale includ: respiraţia. dicrot – 2 pulsaţii. hipoxie Intervenţiile asistentei: . va supravegehea .modificări ale TA: HTA. hTA. situaţia de criză .Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex. urmată de o pauză) .Intubaţia la nevoie .Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii sale.de ordin psihologic: anxietatea. Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare: . .drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. a pereţilor arteriali. izoletă).Aspirarea traheobronşică .modificări ale ritmului pulsului (puls aritmic.de ordin fizic: alterarea muşchiului cardiac. . venoşi.modificări de volum a pulsului: puls filiform. pacientul în repaus). să aibă alimentaţie bogată în fructe.Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor – pentru funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată: . prin mască.

congestie. 0. săruri minerale şi fibre alimentare. Necesarul: 4 – 6 g/kg/24 h. orarul şi repartizarea meselor (program regulat al meselor). se satisfac şi nevoile de apă.90 administrarea O2. va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală. întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări. în insuficineţa glandelor care intervin în digestia lor (insuficienţa pancreatică. C. legumelor. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă. 6 g Cl. se satisfac şi nevoile de săruri minerale.15 g Mg. Necesităţile sunt: 150 mg vit. Necesităţile zilnice de apă la adult sunt de 2500 – 3000 ml/24 ore (ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor). afecţiuni hepatice. . Ele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare. Nevoia de vitamine creşte în îmbolnăviri. B1. lipide. hepatică. Raţia de grăsimi se reduce în tulburările metabolismului lor. 25 mg vit. atelectazie. sucurilor de fructe. Independenţa în satisfacerea nevoii Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex. Apa şi sărurile minerale – sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na. vitamine. 6 mg vit B6. 3 – 4 g K. proteine. retenţie de apă – edeme. La copil aportul va fi mărit în boli febrile. O alimentaţie adecvată trebuie să conţină: glucide. 2 g Ca. apă. creşte necesarul alimnetar). stare de sănătate sau de boală. Hidraţii de carbon – sursa energetică principală a oganismului (50% din nevoi). ceea ce se asigură prin consumarea fructelor. denutriţie. activitate depusă. renale. Lipidele – au calităţi energetice mari. 2. 8 mg vit PP şi 20 mg vit K. Proteinele – materialele plastice ale organismului. nefroză lipoidică) Vitaminele – pentru menţinerea metabolismului normal al organismului. Necesarul 4 – 6 g/kg/24 h. într-un volum mic. înălţime. activităţi fizice (creşte activitatea. hemoragie intraavlveolară. edem alveolar. ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică. vârstă. salatelor. caşexie. O dată cu nevoile de apă. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: vârsta şi dezvoltarea (variabile în funcţie de creştere şi dezvoltare). anemii şi reducerea presiunii coloid osmotice a sângelui. Aportul insuficient de proteine determină afectarea parenchimului hepatic. greutate. Necesarul: 1 – 2 g/kg/24 h. 18 mg Fe. pentru a-şi asigura dezvoltarea. Fibrele alimentare – utile pentru formarea bolului fecal şi o bună digestie.

limba roz./kg/24 ore. 65% lipide vegetale) Calculează nr. Dificultate de a urma dieta 5./kg/24 ore în stări fiziologice: sportivi. survin următoarele probleme de dependenţă: 1. activitate uşoară 35 – 40 Cal. tradusă prin nevoia de a mânca) Saţietate Hidratare Gust şi valoare acordate mâncării. mucoasa bucală roz şi umedă. alţii consumă mai multe alimente). 10 ore repaus nocturn) Apetit alimentar. Greţuri şi vărsături 6. Masticaţia: uşoară. alăptare ( + 30%) Raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar. Cal./kg/24 ore. animale. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută. proteză dentară adaptată. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit 2. 60% prot.91 factori psihologici: emoţiile (unii pierd apetitul. statusul socio-economic. vara – mese mai uşoare). factori sociologici: climatul (iarna e nevoie de mai multe calorii. Digestie lentă. anxietatea. cultura./24 ore: în repaus 25 Cal. Foame (senzaţie dezagreabilă. vegetale. activitate intensă 45 – 60 Cal./kg/24 ore Calculează necesarul de cal/24 ore. un minus de 10 – 15% pentru vârstnici) Calculează raţia alimentară echilibrată Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală (40% prot. Manifestări de independenţă Cavitatea bucală (dentiţie bună. nestingherită. activitate medie 40 – 45 Cal. în funcţie de vârstă ( un plus de 20-30% pentru copii. gingii roz şi aderente de dinţi). Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii Asistenta calculează necesarul de Cal. 35% lipide de origine animală. sarcină. Refuz de a se alimenta şi hidrata. Deprinderi alimentare (3 mese şi 2 gustări. . religia (posturi). Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus 3. cu gura închisă./kg/24 ore. Dificultate de a se alimenta şi hidrata 4. Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare Alege alimentele ţinând seama de deprinderile şi nevoile pacientului Înlocuieşete la nevoie un aliment cu altul.

surse de ordin sociologic: foame. prin consum (la adulţi) .disfagie .mâncare dezordonată Intervenţiile asistentei . .anorexie. dezechilibre . . fără greţuri şi vărsături (pacientul aşezat în poziţia semişezând.consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente. tumori.pacientul să fie echilibrat psihic. încurajează pacientul.înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului (cele necesare creşterii sau necesare pierderii. alterarea parenchimului hepatic. Manifestări de dependenţă: . reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente). . o insuficienţă în cantitat şi calitate. ajută pacientul în timpul vărsăturilor.starea tegumentelor (uscate.deprinderi alimentare greşite .surse de ordin fizic: alterarea mucoaselor căilor digestive. care afectează starea nutriţională a individului. .favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave.pacientul să aibă o stare de bine. tubaj nazogastric. stress.digestie (dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor) . Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive. acnee).semne de dezechilibru. calculează numărul de calorii. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a bea şi a mânca Alimentaţia pacientului Respectă următoarele principii: . peristaltismului intestinal. obstrucţii. .lipsa cunoaşterii 1. .pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic (alimentaţie parenteral pacientul.prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile letale. malnutriţie .pacientul să fie echilibrat nutriţional . .surse de ordin psihologic: anxietate.92 Surse de dificultate: . .asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale . face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate) .hidratare .

prăjituri cu mere. supe de carne. se administrează în cantităţi mici şi repetate. insuficienţă hepatică acută.alimente permise: supe de făinoase. salată de sfeclă.indicaţii: debutul hepatitei epidemice.alimente permise: 1000 – 2000 ml lapte. fructe crude sau coapte.indicaţii: hepatită cronică decompensată.alimente permise: în funcţie de toleranţa la glucide cuprinde: alimente cântărite ( pâine. uleiuri).indicaţii: colecistita subacută. carne.alimente permise: brânză de vaci. iaurt. hepatită. Regimul semilichidian: .alimente permise: salată de crudităţi cu untdelemn. gălbenuş de ou.a săpt. mese cantitativ mici şi dese. după infarct miocardic acut (IMA) .indicaţii: glomerulonefrită acută (GNA). ciroză. frişcă. carne slabă fiartă.indicaţii: DZ . IMA ( a 2. compot. supe diluate. boli febrile .alimente permise: lapte. ceaiuri îndulcite cu zaharină.alimente permise: sucuri îndulcite. unt 10 g şi ulei 30 g/zi. fructe). ciroză hepatică. ouă moi. urdă.indicaţii: în gastrite în primele 3. pireuri de legume.) . sufleuri de brânză de vaci. frişcă sau smântână Regimul hepatic: . brânză de vaci. supe de legume. gastrite acute . fructe coapte. biscuiţi. sosuri fără făină.alimente permise: supe limpezi. normo şi hipercalorice. insuficienţă renală acută .alimente permise: brânză de vaci. zeamă de compot. Regimul hipocaloric: . neoplasm hepatic . caş. urdă. unt. dulceaţă. regimurile pot fi hipo.indicaţii: după puseul acut al ulcerului în remisiune. ouă. Regimul hidric: . lapte. lapte. supe de legume. compot. pâine prăjită. caş. ulei 20 – 30 g7zi Regimul renal (nefritic): . insuficienţă renală acută. alimente necântărite (peşte. fructe coapte. + frişcă sau smântână Regimul lacto-făinos (vegetarian) . apă fiartă şi răcită Regimul hidro-zaharat: . Regimul cardio-vascular . pâine fără sare. pireuri de legume. făinoase.indicaţii: cardiopatii decompensate. fructe crude coapte.5 zile a bolii ulceroase. după operaţii de stomac . iaurt. făinoase. caş. zeamă de orez.93 Alimentaţia dietetică În funcţie de cantitatea alimentelor. Regimul diabetic: . Regimul lactat: . ceaiuri îndulcite. după hemoragie digestivă superioară (HDS) . legume. făinoase.indicaţii: postoperator. cartofi. carne slabă fiartă. mezeluri. legume uscate. colecistita acută. diarei acute. hipertensiune arterială (HTA).

masă eritrocitară (ME).Mesele vor fi servite estetic şi în condiţii igienice Modurile de alimentare: . lapte. tavă.Este important orarul meselor (pacienţii ulceroşi. THAM. Alimentarea pacientului: .activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon ( e nevoie de tacâmuri. sol. Apa: este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice.hipotonice Izotonicitatea se raportează la tonicitatea plasmei. . anorganice. mese. . şi în cantităţi mai mici) . Soluţii utilizate pentru hidratare: sol. izotonică de NaCl. farfurii. HTA alimente permise: brânză de vaci. 3 zile fără apă. Ringer. pe cale parenterală. la copil 100 ml apă/kg/zi.hiperpotasemia Tipuri de fluide: .hipernatremia (sete vie).artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice (prin sondă gastrică. . Homeostazia – toate mecanismele prin care se menţine echilibrul mediului intern. 3. bicarbonat de sodiu.94 indicaţii: obezitate. înăbuşire. hipertonă de NaCl.) . rectală. mere. clismă). Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 25000 ml/zi. Dextran 40 sau 70.izotonice . organice. legume.NEVOIA DE ELIMINARE .Darow. PEV.deshidratarea (mai rapidă la copil). Tulburări ale fluidelor: . plasmă. etc.hiperhidratarea. Se găseşte în formă liberă – circulantă (70%) şi legată. cu probleme neurologice – vor fi alimentaţi mai frecvent. sol. prăjire. sol. lactat de sodiu. . frigere.pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură ( e nevoie de tacâmuri. sol de KCl. coacere. necesare bunei funcţionări a organismului. gastrostomă. sânge. diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar. conservare.hipopotasemia. duodenală. sol. glucoză. Hidratarea şi mineralizarea organismului Organismul uman nu poate trăi decât 3 min fără O2. în principal de proteine (restul). Prelucrarea alimentelor se face prin: fierbere. etc) . Calea de hidartare: orală. măsuţă în salon. cardiaci. . carne albă.hiponatremia (cu convulsii la copil). 3 săptămâni fără mâncare.hipertonice .

. vătămătoare rezultate din metabolism. educaţia.5 – 7. Independenţa în satisfacerea nevoii a. apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar protidic. o bună hidratare favorizează eliminarea intestinală şi vezicală). factori psihologici: stressul. Micţiune = emisiune de urină.piele – transpiraţie. Menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern se realizează prin procesul de homeostazie. amoniacal – urină veche) reacţia urinei: normal reacţie acidă. menţin echilibrul hidric şi hidroelectrolitic. inutile şi toxice pentru organism. Eliminarea ascestor substanţe se face în soluţie apoasă împreună cu săruri minerale şi alte substanţe de dezasimilaţie care nu sunt necesare organismului. Rinichii menţin compoziţia chimică a lichidelor din organism. act fiziologic. diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control). cultura. pH = 4.aparatul digestiv – scaun . apoi poate fi tulbure datorită coagulării mucinei. Excreţia se face prin: . Pielea completează eliminarea renală. Urina = sol. conştient de eliminare. cel. perspiraţie . epit. Manifestări de independenţă cantitatea – variază în funcţie de vârstă ( 500 – 1200 ml/24 h la copil şi 1200 – 1400 ml/24 ore la adult) frecvenţa micţiunilor (4-5/zi la copil şi 5 – 6/zi la adult) ritmul micţiunilor (2/3 din numărul lor este ziua şi 1/3 noaptea) culoarea urinei: galben deschis (urină diluată.aparatul renal. sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie – spută. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: alimentaţia (cantitatea şi calitatea alimentelor. regim vegetarian) – galben închis (urină conc. anxietatea. clar. mirosul urinei (de bulion – urină proaspătă.95 Eliminarea este necesitatea oraganismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare.aparatul genital feminin – menstruaţie . . vîrsta (controlul sfincterian se obţine la copil la 2 – 3 ani. regim bogat în carne). Diureză = cantitatea de urină eliminată/24 ore. Aspectul urinei (normal. iar la vârstnici. emoţiile puternice pot modifica frecvenţa şi calitatea eliminării urinare şi intestinale factori sociologici: normele sociale. Toate schimbările volumului extracelular antrenează modificări în compoziţia lichidelor celulare de unde rezultă importanţa menţinerii constante a compoziţiei mediului intern. transparentă la început.în stări patologice – eliminări pe cale digestivă. exerciţiile.) Densitatea urinei – n = 1010 – 1025. Medicamentele pot schimba culoarea urinei. .aparatul respirator .

II. Transpiraţia = fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie. lipsa de control a sfincterelor. cantitatea 150 – 200 g consistenţa: păstoasă. ce dispare în sarcină şi la menopauză. igienă. pH = 5. omogenă culoarea: brună la adult. perspiraţia – pierderile insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie d. Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei intestinale. planifică programul de eliminare planifică exerciţii fizice îl învaţă tehnici de relaxare cercetează deprinderile alimentare ale pacientului recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor. stress. fad la copilul mic.2 sau uşor alcalină cantitatea minimă mirosul în funcţie de alimentaţie. alterarea centrilor nervoşi.96 b. climat. la aceaşi oră a zilei. situaţie de criză . acrişor la sugarul alimentat la sân. Manifestări de independenţă frecvenţa: 1-2/zi sau unul la 2 zile la adult (3 – 4/zi până la vârsta 6 luni) orarul – ritmic. după trezire. eliminate din organism prin actul defecaţiei. jumeri de ouă la nn. Manifestări de independenţă reacţia: acidă. Manifestări de indepepndenţă: ritmul la 28 – 35 zile durata 3 – 5 zile aspectul – mucus + sânge culoare roşu negricios. Scaunul = resturile alimentare supuse procesului de digestie. etc Surse de ordin psihologic: anxietate. mirosul: fecaloid la adult. diminuarea peristaltismului intestinal. Menstra = pierdere temporară sau periodică de sânge. c. apoi roşu deschis cantitate 50 – 200 g mirosul – dezabreabil Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului. variază în funţie de regimul alimentar. prin intermediul glandelor sudoripare.

Retenţie urinară 3. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ Poliurie: eliminarea a peste 2500 ml/24 ore. alimente alterate. stricturi uretrale.eliminarea urinii cu durere şi mare greutate. schimbarea modului de viaţă. survin probleme de dependenţă: 1. Diaforeză 9. pielite. traumatisme lombare Polakiuria: micţiune frecventă. Incontinenţă de urină şi materii fecale 4. hipertrofie de prostată Hematuria – sânge în urină Albuminuria Glicozuria Hiperstenuria – urină foarte concentrată (densitate crescută) Hipostenuria – urină diluată Izostenuria – urină cu densitate mică şi care. se cântăreşte pacientul. în diabet zaharat. şoc traumatic şi chirurgical. urinare – asistenta recoltează urina. Disuria. diabet insipid. Apare în insuficineţă ventriculară stângă. lipsa igienei. Apare în: per. etc Lipsa cunoaşterii Când nevoia de eliminare nu este satisfăcută. Deshidratare 1. hemoragii mari. Apare în: deshidratare. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 2. TBC renal Oligurie – sub 500 ml/24 ore. de efervescenţă a bolilor infectocontagioase. Poate apare în: procese iritative ale mucoasei vezicale.97 Surse de ordin sociologic: poluarea apei (diaree). Eliminarea menstruală inadecvată 8. perioada acută a bolilor infecţioase. Constipaţie 6. după colici renale. se menţine aceeaşi indiferent de regim Urină tulbure – infecţii urinare Urină cu miros de fructe coapte sau cloroform – diabet zaharat (DZ) Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acidobazic: se va face zilnic bilanţul hidric. administrează antiseptice urinare. GNA Anuria – lipsa urinei în vezică. Apare în: inflamaţii acute ale uretrei. pielonefrite. arsuri întinse. procese tumorale intravezicale şi de vecinătate Nicturia – inversarea numărului micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei. faţă de de cea din timpul nopţii. Poate fi trecătoare sau durabilă. se corectează dezechilibrul hidric şi acido-bazic pacientul să nu prezinte complicaţii respiratorii. Vărsături 7. Diaree 5. insuficienţă circulatorie cu formare de edeme. cu cantitate mică de urină. Apare în: GNA. Expectoraţie 10. asigură igiena .

. mecanic). 80 – 100 scaune/zi . sau sondaj vezical pacientul trebuie să aibă echilibru psihic – învaţă pacientul poziţia corectă pentru micţionare. septicemie. igienă locală. inflamatoare. sfârşitul crizei de epilepsie. 20 – 30 scaune/zi – dizenterie.98 corporeală. meningită. Incontinenţa de urină şi materii fecale Manifestări de dependenţă: Incontinenţa urinară: emisiuni urinare involuntare şi inconştiente. paralizii ale vezicii urinare sau a sfincterelor.frecvenţă: 3 – 6 scaune/zi – enterite. climat confortabil. serveşte pacientul la pat. scaune moi. deprinderi de eliminare la ore fixe. Manifestări de dependenţă: glob vezical micţiuni absente sau micţiuni frecvente în cantităţi foarte mici (urinare prin “prea plin”) Intervenţiile asistentei: pacientul trebuie să aibă micţiuni spontane – verifică prezenţa globului vezical. apoi relaxarea lor se repetă de 10 ori) pacientul să fie echilibrat psihic 4. verde – când Bi se oxidează la nivelul intestinului gros . Apare în leziuni medulare. trezeşte pacientul din somn pentru a urina. calculi în uretră. traumatisme. căldură pe abdomen. a muşchilor planşeului pelvin (înainte şi după micţiune timp de 4 sec.holeră . schimbă lenjeria de pat când este nevoie pacientul să fie echilibrat psihic - 2. pampers. Factori declanşatori: cauze nervoase. asigură comfortul psihic. encefalită. concomitent cu pierdere de apă şi electroliţi. cantitatea: mărită în diareeile gastrogene . semilichide. purtarea chiloţilor cu căptuşeli. apoase. pacientul să-şi recapete controlul sfincterian: aport lichidian adecvat. Diareea Este eliminarea unui număr mare de scaune. orar al eliminărilor. conţinut intestinal cu efect excitant (chimic. păstoase.culoarea galben aurie în diaree. Poate fi datorată unui obstacol în calea de eliminare a urinei: stricturi cicatriceale. de corp. Retenţie urinară – ischiurie Reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. Manifestări de dependenţă: . afecţiuni neurologice. Enurezis (mai ales la copii) Incontinenţa de fecale – pierderi involuntare şi inconştiente de materii fecale Intervenţiile asistentei: pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate: schimbă lenjeria de pat.consistenţa: scăzută. cremă protectoare. învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perineale. 3.

giardiază. orar regulat al meselor. efectuarea exerciţiilor fizice regulate. endoscopie dacă este cazul. puroi. alimente bogate în reziduri. afecţiuni gastrointestinale. crescută (schibale. mecanice: stenoză intestinală.99 . recoltează sânge pentru hemocultură. putred. Manifestări de dependenţă frecvenţă: scaun la 2 – 4 zile orar inadecvat cantitatea redusă consistenţa: uscată.sânge – colite.aspect deosebit şi cu elemente anormale: zeamă de pepene. semilichidă lichide – semilichide muco-purulente muco-sanguinolente Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă tranzit în limite fiziologice prin: ingerarea cantităţii suficiente de lichide. corpului. trat.colică . chiar cu un ritm regulat. cancer rectal .alimentaţie hidrică. cauze endocrine. protejează patul pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic: asistenta hidratează pacientul. sau mai rare uneori. medicamentos. bile conglomerate culoare închisă crampe meteorism flatulenţă tenesme (senzaţie dureroasă la defecare) fecalom La copil: mucogrunjoase – consistenţă neomogenă.mirosul: acid – fermentaţie. coproliţi) forma: bile dure. zeamă de orez – intoxicaţii. creme protectoare pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale: repaus la pat. Constipaţia Se caracterizează prin scaune rare. foarte fetid – cancer de colon şi rect . . unul la 2 – 4 zile.durere locală . masă fecaloidă abundentă. holeră. menţinerea constantă a temp.semne de deshidratare 5. cancer al colonului. rânced – grăsimi neutre. dietă. înălzeşte pacientul.crampe – contracţii dureroase . cu mucus. Poate avea cauze funcţionale: accidentale sau habituale. efectuarea clismelor evacuatorii. ileus. supă de linte – febră tifoidă. pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre: toaletă locală. laxative. putrefacţie exagerată. în diaree. calculează cantitatea de lichide ingerate .

transpiraţii reci. pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic (rehidratare orală şi parenterală. fecaloid (ileus). tulburări metabolice. sanguinolente (gastrite. HIC: meningite. hipo. calmează durerea cu antialgice. purulente (gastrite flegmonoase). alcoolici). ameţeli. efectuează spălături vaginale. roşie (hematemeză. mucoase. dismenoree. amoniac. Manifestări de dependenţă: frecvenţă: ocazionale. leucoree patologică hidroree (secreţie vaginală abundentă 200 – 400 ml) culoarea şi aspectul scurgerilor vaginale (albicioasă – leucoreea tinerelor femei. greaţă. postprandiale cantitatea: mare. muco-purulentă) ritmul scurgerilor Intervenţiile asistentei: asigură repausul la pat. rânced forţa de proiecţie: în jet în HIC simptome ce însoţesc vărsăturile: dureri abdominale. polimenoree. salivaţie. boli infecţioase. frecvente (stenoză hipertrofică de pilor). Diaforeza.100 pacientul să fie echilibrat psihic. tumori de origine periferică: cauze digestive. incoercibile (graviditate. endocrine. acid uric şi altele. Cauzele: de origine centrală: sd. Vărsăturile Prin vărsătură înţelegem evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. galben verzuie – gonococie. completând astfel eliminarea renală. biliare. . meno-metroragii oligomenoree. encefalite. tahicardie. roşie apoasă. brună zaţ de cafea – cancer gastric mirosul fad. galben murdar (ocluzii). cafenie – tumori. ulcer.stenoza pilorică. medicamentoase. cefalee. fecaloide (ocluzii intestinale). cefalee. confuzie cu hemoptizie culoarea: galben verzuie (vărsături bilioase). deshidratare. monitorizarea funcţiilor vitale) 7. mucoasă. Transpiraţia în cantitate abundentă Sudoarea este produsă de glandele sudoripare sub controlul SNV şi contribuie la eliminarea din organism a apei şi a unor deşeuri: uree. aplică şi schimbă pansamentele des. mică conţinutul: alimentare. intoxicaţii). urogenitale. chimice. Vărsăturile periferice au simptome premergătoare: greaţă. hipermenoree. 8. Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic în timpul vărsăturii. seroasă. linişteşte pacienta şi-i administrează sedative). 6. Eliminare menstruală şi vaginală inadecvată Manifestări de dependenţă: amenoree. boli psihice) orarul: matinale (garvide.

densitate) ex. transparenţă. aerată. la aceeaşi oră. Reacţia urinei – din urina proaspătă. alcoolism cronic. brună. . dilataţie bronşică) consistenţa: spumoasă. Colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi până dimineaţa următoare. miros. vâscoasă. cilindri. Manifestări de dependenţă: culoarea – roşie.101 Manifestări de dependenţă: orar – mai mult sau mai puţin regulat cantitate: 600 – 1000 ml/24 ore localizare – generalizată. Expectoraţia Este eliminarea sputei din căile respiratorii. până la 1000 ml în bronşiectazii. preclimax). macroscopic (volum. Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă o stare de confort – menţine curate tegumentele. Urina are o reacţie acidă cu un pH = 5.4 Determinarea calitativă a albuminuriei (proteinurie) cu 10 – 15 pic ac sulfosalicilic. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a elimina .EPA) cantitate: 50 – 100 ml/24 ore – bronşite. caverne TBC. ruginie. alb prelată mirosul: fetid (TBC.6 – 6. creatinină. . aspect. Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse. seros (edem pulmonar acut . compoziţia chimică – uree. la palme. Densitatea normală 1015 – 1025. ionograma. clorurie. gelatinoasă aspectul: mucus (astm bronşic . microscopic (sediment. 9.Determinarea cantităţii de urină/24 ore prin colectarea urinii pe 24 ore (în recipiente). plante (Basedow. SIDA. vomică – eliminarea unei cantităţi masive de puroi. TBC. hemoptoică. Dacă urina este limpede reacţia este neg. culoare. Cantitatea de urină pe 24 ore este în mod normal 1500 ml. variază în funcţie de alimentaţie.Analiza urinei Cuprinde: ex.AB). creatinurie) Densitatea urinară – cu urodensimetru (cilindru gradat). galben verzuie. hiperhidroză plantară miros – puternic. Intervenţiile asistentei: pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale (educarea pacientului cum să expectoreze). elemente figurate. pneumonii. celule epiteliale) ex bacteriologic şi fizico-chimic (pH. purulent. temperatură. iar dacă devine opalescentă reacţia este pozitivă. depreinderile igienice ale bolnavului. rahitism. luciu. spală tegumentele pacientul să aibă echilibru psihic.

până la apendicele xifoid se introduce sonda în stomac şi se verifică dacă a ajuns în stomac se aspiră conţinutul gastric se securizează sonda şi se fixează la nas sau faţă. uscate. Testul Addis-Hamburger. mucus X. Dacă urina conţine glucoză. Determinarea acetonei – cu reactiv Legal – Imbert. Captarea (colectarea) dejecţiilor fiziologice şi patologice Scopul: de a observa caracterele fiziologice şi patologice ale dejecţiilor. melenă M. Determinarea urobilinogenului – prin metoda Erlich. lichidul din eprubetă se colorează în negru. Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut prin intermediul unui tub introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol pri manevre de aspiraţie . colecistectomie) Manevră: i se explică bolnavului manevra se scoate proteza dentară se măsoară distanţa de la nările stomacului. dincolo de limitele duodenului.102 Determinarea cantitativă a albuminei – cu albuminometrul Esbach (R – reactiv şi U – urină). Dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide. cu soluţie lizol 3% şi fenol 2. Dacă există puroi. hematii şi leucocite/min. apare un disc violet la limita de separare a celor două lichide. Dacă are culoare roşie este pozitivă Determinarea bilirubinei – prin proba Rosin. Captarea urinei Captarea sputei (în recipiente spălate. sanguinolent S. diaree – . Determinarea puroiului – cu hidroxid de Na 20% sau KOH 20%. Bi este prezentă. puroi P. în 10 – 15 min.5% Captarea vărsăturilor prin aşezare în poziţie şezândă şi oferindui-se o tăviţă renală. Dacă urina conţine acetonă. sterilizate. folosind ca reactiv alcool iodat 6%. Se va nota aspectul scaunelor în foaia de temperatură cu semnele convenţionale: normal I. bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suorafaţă decât cu întârziere. Se măsoară din urină nr. Indicaţii: stază gastrică ocluzie ileus paralitic preoperator postoperator (gastrectomie. Se citeşte la 24 ore şi se notează grosimea stratului precipitat direct în g%. Indicaţii: . moale /. Normal: 1000 hematii/min şi 1000 leucocite/min. Determinarea calitativă a glucozei – cu reactiv Nylander sau Fehling. Tubajul intestinal – aspiraţie intestinală continuă Este introducerea prin gură sau nas a unei sonde de plastic sau de cauciuc.

Îngrijirea pacientului colostomizat: susţinerea psihologică asigurarea echipamentului necesar pentru îngrijirea stomei aparate colectoare îngrijirea corespunzătoare de către asistentă a colostomiei (pansare. se fixează punga de colostomie). Asigurarea suportului psihologic al pacientului şi reîncadrarea acestuia în viaţa socială. apa din metabolismul celular sau alte intrări : perfuzie. se vor nota atât intrările (ingesta). pierderi insensibile (cale pulmonară şi cutanată) sau pot fi pierderi anormale (patologice): pierderi în caz de febră. colonostomie. gastrostomie). drenaje. ajutarea bolnavului să se ridice. de câte ori a fost schimbat pansamentul şi gradului de îmbibare. şi cu balonaşul umflat din capătul ei se progresează în lumen. urostomie. se şterg tegumentele din jurul stomei. Stomiile = creerea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături (stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi tegument sau relizarea unei noi deschizături între două formaţiuni (anus artificial. se aplică cremă protectoare. diaree. scaun. fistule. vărsături. Excreta: ieşirile prin urină. Printr-un pansament se pot pierde 500 – 700 ml apă Un bilanţ echilibrat între intrări şi ieşiri menţine o hidratare constantă Bilanţul vizează menţinerea unui echilibru între pierderile de apă şi cantităţile care vor trebui administrate. Urmărirea bilanţului lichidian Pentru a urmări bilanţul lichidian. De reţinut! pentru fiecare grad peste 37 grade Celsius. Se va nota. Increta: alimente şi băuturi. cât şi ieşirile (excreta). etc. ileostomie. se va calcula o pierdere suplimentară de 500 ml apă. Calculul ritmului de administrare a soluţiilor perfuzabile . transfuzie.103 extragerea lichidelor şi gazelor din intestin pentru a evita acumularea de gaze în cazul întreruperii tranzitului intestinal înaintea unei intervenţii chirurgiucale pentru temporizarea unei intervenţii chirurgicale în caz de ileus mecanic Metodă Se face cu o sondă Miller – Abbott cu lumen dublu. spălarea şi dezinfectarea corespunzătoare a stomiei. Stabilirea regimului alimentar corespunzător. perificarea cu ajutorul chirurgului a permeabilităţii stomiei. observarea culorii acesteia.

rolurile sociale. Independenţa în satisfacerea nevoii Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea sistemului locomotor (osos şi muscular).104 Formula 1: total soluţie/total ore = ml/oră Formula 2: ml/oră x factor picurător = pic/ oră Formula 3 = total soluţie x factor picurător/ număr ore x 60 min = pic/min Picurător copii = micro = 60 pic/ml Picurător adult = macro = 15 pic/ml Picurător sânge = 10 pic/ml 4. adultul este activ.NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ A se mişca şi a avea o bună postură sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare. echilibrului. personalitatea: temperamentul face ca individul să fie mai activ sau mai calm. Factori sociologici: cultura. tradiţiile. I. religia. în picioare (ortostatism) şezând (cu capul drept) culcat (clinostatism) Mişcări adecvate . vârstnicul are forţă redusă şi agilitate scăzută Constituţia şi capacităţile fizice influenţează intensitatea efortului fizic pe care-l depune individul. organizarea socială. a sistemului nervos şi a aparatului vestibular. de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului. Factori psihologici: emoţiile exprimate prin mişcări ale corpului. de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate. Factori care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: Vârsta şi dezvoltarea : copilul mic are mişcări puţin coordonate. Manifestări de independenţă Postura adecvată (sau atitudinea) bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi sistemului nervos are rol în menţinerea stabilităţii.

alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi. mesele copioase. tulb de gândire) Surse de ordin sociologic (eşecul. aparat gipsat). Circulaţie inadecvată 6. pronaţie. surplusul de greutate. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral AVC). dezechilibre Surse de ordin psihologic (stress. izolarea) Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Dificultate de deplasare Diminuarea sau absenţa mişcării Atonie musculară Atrofie musculară Hipertrofie musculară Contractură musculară Râs sardonic (contractura muşchilor masticatori determină trismus – râsul sardoni – în tetanos) Anchiloză (diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii) Crampă – contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau mai multor muşchi Escară de decubit . mişcări izometrice (contracturi în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată). Refuzul de a face activităţi 7. circumducţie Exerciţii fizice: mişcări active şi pasive. Edeme ale membrelor 1. în funcţie de intensitatea efortului. entorse). Postură inadecvată 5. Tensiunea arterială se modifică în raport cu intensitatea efortului depus Puls creşte frecvenţa şi amplitudinea lui. fiind recomandată adesea ca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale. piedici ale mişcării (pansament. II. mişcări de rezistenţă. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Probleme de dependenţă: 1. supinaţie. adducţie. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei mişcării stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic planifică un program de exerciţii moderate învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare educă pacientul să evite tabagismnul.105 Tipuri de mişcări: abducţie. flexie. Hiperactivitate 3. Imobilitate 2. rotaţie. Necoordonarea mişcărilor 4. extensie. Imobilitatea Este o diminuare sau restricţie a mişcării.

alcoolism Surse de ordin psihologic: senilitate. Necoordonarea mişcărilor Este dificultatea sau incapacitatea individului de a-şi coordona mişcările diferitelor grupe musculare. reacţii medicamentoase. precipitat) Pacientul reacţionează la toţi stimulii (luminoşi. înlătură obiectele contondente. tulburări de gândire Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Vorbire caracteristică (vorbeşte mult. din mediul extern) Mişcări caracteristice – mişcări rapide. nu duce nimic din ceea ce plănuieşte la îndeplinire Euforie Intervenţiile asistentei Înlătură stimulii din mediul înconjurător Supraveghează permanent pacientul pentru a nu se răni. cunoaşterii şi activităţii. dezechilibru hidroelectrolitic Surse de ordin psihologic – tulburări de gândire. Hiperactivitatea Constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţilor individului. Surse de dificultate Surse de ordin fizic – deficit senzorial. 3. auditivi. în special în sfera activităţii. determinată de instabilitatea emoţională şi pierderea ideilor. anxietate Surse de ordin sociologic – mediu necunoscut Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă . aplică constrângeri fizice dacă este cazul. b. Parkinson.106 Diminuarea interesului Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată – exerciţii să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare – schimbarea poziţiei corpului şi mişcări pasive să-şi menţină funcţia respiratorie (exerciţii de respiraţie profundă) să fie echilibrat psihic să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale 2. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: dezechilibre endocrine. frecvente Spasme Ticuri Manie – psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie.

care predispune individul la diferite deformări. tremurături. exerciţii fizice. picior plat deformări ale şoldului – luxaţie poziţii inadecvate poziţii patognomonice – tetanos. reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei anatomice a corpului. defecte de structură osoasă. cel cu anemie posthemoragică – în poziţie Trendelenburg) pacientul să nu prezinte complicaţii: escare de decubit. asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp. învaţă pacientul să folosească aparate de susţinere. stressului. Postura inadecvată Este o problemă de dependenţă. învaţă pacientul care este poziţia adecvată . stress Surse de ordin sociologic – condiţii de muncă inadecvate Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă oboseală musculară deformări ale coloanei vertebrale – cifoză. contracturi – schimbă poziţia pacientului la 2 h. anxietăţii. efectuează exerciţii pasive şi active. slăbiciunii musculare. masaje pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului 4. genum varum (O). poziţia de coccoş de puşcă (în meningită) Surse de dificultate Surse de ordin fizic – lezări ale oaselor şi muşchilor. cocoş de puşcă dificultate de schimbare a poziţiei torticolis bătătură (clavus) Intervenţiile asistentei pacientul să aibă o postură adecvată pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia. scolioză deformări ale membrelor inferioare – genu valgum (X). ecvin. ajută pacientul să facă băi calde. pacientul imobilizat la pat. dispnee Surse de ordin psihologic – anxietate. opistotonus. Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a oboselii. drenajul secreţiilor bronşice (cel cu probleme respiratorii în poziţie şezândă. talus valgus. durere. Tulburări ale mersului Faţă rigidă Intervenţiile asistentei va pregăti pacientul psihic în vederea oricărei tehnici de îngrijire planifică pacientul pentru program de exerciţii şi mers. modificărilor produse de boală în organism (contractura musculară – tetanos). masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei. lordoză.107 Akinezie – lipsa sau diminuarea mişcărilor normale Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare Convulsii. circulaţia sângelui. picior strâmb. anchiloze.

alta din burete. lenjeria. ca o reacţie de apărare a organismului (ex în colica biliară sau criza dureroasă de ulcer). Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care pacientul trebuie să le aibă în pat. producerea pneumoniilor hipostatice. aleza (acoperă muşamaua. Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală a pacientului şi de afecţiunea sa. şi-a pierdut forţa fizică. edem. să-i permită pacientului să se mişte în voie. Circulaţia inadecvată (vezi nevoia de a respira) TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ASOCIATE NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 1. necroze) încetinirea circulaţiei în clinostatism (culcat) favorizează formarea trombozelor.108 5. Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia. pasivă sau forţată. Tipuri de poziţie: Decubitul dorsal şi poziţia Fowler (cu picioarele flectate şi cu un sul în regiunea lombară) se indică după pucţie lombară (PL). pat ortopedic (poate fi menţinut în poziţie semişezândă. operaţi - . meningită). pat pentru terapie intensivă. două sau trei bucăţi. pat cu rezemător. afecţiuni ale coloanei. pat cu somieră mobilă. nu are nevoie de ajutor. pacienţi slăbiţi adinamici. poziţia poate fi: activă. De aceea se impun măsuri de prevenire. lenjeria să aibă cât mai puţine cusături. are nevoie de ajutorul unei persoane Poziţia forţată – pacientul are o poziţie neobişnuită. escare. anemii posthemoragice. pătura să fie din lână moale. muşamaua din cauciuc. pat universal. De reţinut: imobilizarea poate produce complicaţii din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între planurile osoase şi suprafaţa dură a patului (roşeaţă. Trendelenburg). unele afecţiuni cerebrale. Uneori se schimbă lenjeria cu pacientul în pat dacă starea generală a pacientului nu permite ridicarea din pat (se întoarce pacientul în decubit lateral şi se scot pe rând perna. Patul şi lenjeria vor fi schimbate de câte ori este nevoie. pat pentru sugari şi copii (cu gratii) Accesoriile patului: salteaua – dintr-o singură bucată. pernele să fie două – una cu păr de cal. este din pânză şi va fi din aceeaşi lungime). uşor de manipulat şi de curăţat Tipuri de paturi: pat simplu. inadecvată datorată afecţinii de bază (tetanos. apoi se introduc cu grijă cele curate). ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii sau ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie). Patul pacientului Calităţile patului: să fie comod. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur.

în escare întinse. mişcări de flexie şi extensie Aşezarea pacientului la marginea patului Aşezarea în fotoliu Ridicarea în poziţie ortostatică Transportul pacienţilor Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi: accidentaţi. inconştienţi. pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare. cu leziuni ale membrelor inferioare. operaţi. Poziţie ginecologică – pentru examene ginecologice. flexie laterală. la vârstnici. starea generală. flexie hiperextensie) mişcarea degetelor. adinamici. cu aparate gipsate). cu insuficienţă cardiopulmonară gravă. după anumite intervenţii chirurgicale. în anemii acute. Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) . exerciţiile se fac înainte de mese. Mobilizarea pacientului Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei. în astm bronşici. gleznei) (flexie. pronaţie. supinaţie) mişcarea şi schimbarea poziţiei membrelor superioare şi inferioare. meningite. pentru examinări rectale Poziţia genupectorală – pentru tuşeu rectal Schimbările de poziţie ale pacientului pot fi active – le execută pacientul singur pot fi pasive – sunt efectuate cu ajutorul asistentei (se execută la pacienţii adinamici. încheieturilor (mâinii. astenici. exerciţii de relaxare. în cursul toaletei şi schimbării lenjeriei. perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet. renale. paralizaţi. inconştineţi. după intervenţii intratoracice. hemiplegie. somnolenţi. Decubit lateral (culcat pe o parte) – în pleurezii. în insuficienţă cardiacă. rotaţie. în stare de şoc. Tipuri de mişcări: mişcarea capului – mişcări active şi pasive. obnubilaţi. extensie. psihici. cu tulburări de echilibru. Poziţie declivă (Trendelenburg – cu capul mai jos) – pe masa de operaţie în cazul sincopelor.109 Poziţia sezând – la pacienţii dispneici. după rahianestezie. imobilizaţi.pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) Decubit ventral – în paralizia unor grupuri musculare. febrili. Obiective urmărite: normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminării urinii şi fecalelor Principii de respectat – mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii. . tipul de reactivitate a pacientului.

(mai ales în timpul somnului nocturn). fotoliu şi pat rulant. dar este mai superficial. cărucior. Somnul este format din 2 tipuri de somn: somnul lent (este o perioadă de odihnă pentru organism. În timpul somnului. a. pulsul. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de somn Biologici: vârsta (copilul are nevoie de mai mult somn. cu funcţie de reînnoire a ţesuturilor corporeale şi somnul rapid.n 16 – 20 ore. somnul cu vise. fie în ficat – acidul lactic. cu treziri nocturne). Necesităţile proprii organismului (unele dorm mai puţin. neliniştea Sociologic programul de activitate locul de muncă Manifestări de independenţă Somnul: durata – n. mai ales la pubertate.(important pentru refacerea creierului – creşte fluxul sanguin în creier). timp suficient. TA. paradoxal. altele mai mult) Activitatea Deprinderi legate de somn (culcarea la aceeaşi oră. elicopter. la vârstnici durata somnului rămâne neschimbată. astfel încât să-i permită organismului să obţină un randament maxim. la speologi. cei ce lucrează în ture se alterează ritmul veghe-somn Capacitatea de a te destinde (eliberarea de tensiunile nervoase.110 Mijloace de transport – cu brancardă (targă). cu vehicule speciale: autosalvări. se transportă produşii formaţi în timpul efortului. altfel adorm greu) Psihologic – anxietatea. care se diminuează progresiv până la vârsta adultă când se stabilizează. lectură) Ritmul veghe – somn – important. Independenţa în satisfacerea nevoii Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului şi odihnei. Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului. adult 7 – 9 ore. vârstnici 6 – 8 ore . adolescent 12 – 14 ore. cu mijloace improvizate în caz de urgenţă. tonusul muscular. teama. numai parţial pentru creier) – are rol reparator. scade MB. fortifiant. fie în rinichi – organ excretor. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI Este necesitatea fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii. 5. Creşte secreţia hormonilor de creştere. respiraţia. Somnul este forma particulară de odihnă prin absenţa stării de veghe. sau cu anumite ritualuri şi obiceiuri înainte de culcare: baie. activităţile fiziologice scad. se completează resursele energetice folosite. preocupările zilnice. 1 an – 14 – 16 ore. avioane sanitare.

durere. dominant) Somnambulism Apatie Pavor nocturn – stare de spaimă intensă – pacientul se trezeşte din somn. fără întreruperi. vise agreabile. fărâmiţând somnul). Hipersomnie 3. Perioade de repaus Pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice. b. Insomnie 2. Dependenţa în satisfacerea nevoii Dacă acestă nevoie nu este satisfăcută apar probleme de dependenţă: 1. Nelinişte - . insomnii predormiţionale – stare de vegehe prelungită până la apariţia somnului. surmenaj) Psihic – anxietate. Insomnia Somn perturbat numărul orelor de somn ( total 6 ore) insomnii iniţiale insomnii terminale – adoarme uşor. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea nevoii de a dormi. afectarea gândirii. de a se odihni Menţine condiţiile necesare somnului. se ridică în şezut. Aţipiri în timpul zilei Coşmaruri (vis penibil. Dificultate sau incapacitate de a se odihni Surse de dificultate De ordin fizic – afecţiuni (cerebrale. endocrine. Observă dacă perioadele de relaxare sunt în raport cu necesităţile organismului Îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate Îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi de a favoriza somnul. adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit (se instalează după vârsta de 3 luni şi la 10 luni este ca la adult).111 calitatea: regenerator. fără coşmaruri. dar se trezeşte şi nu mai poate adormi calitatea somnului – insomnii dormiţionale (multiple perioade de veghe care apar în timpul nopţii. Oboseală 5. insomnii postdormiţionale – la vârstnici. gesticulează. lipsa cunoştinţelor 1. calm. plăcute. Incomoditate – disconfort 4. concediu) Modalităţi folosite pentru odihnă şi relaxare – cea mai eficientă odihna activă (după activităţi fizice. stress Social şi lipsa cunoaşterii – eşecul funcţiei. activităţi intelectuale şi invers). Perioade de relaxare şi timp liber (ex vacanţa. perioadele de activitate trebuie intercalate cu cele de repaus. după ce această stare dispare pacientul adoarme din nou. ţipă.

cooperant 6. Pacientul să fie activ. 2. bruscheţea apariţiei). Hipersomnie – ore excesive de somn. învaţă pacientul care se trezeşte devreme să se ridice din pat câteva minute . pacientul răspunde cu greutate la întrebări Oboseală Inactivitate Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un număr de ore de somn corespunzător vârstei – identifică hipersomnia.Pacientul să beneficieze de somn corespunzător calitativ şi cantitativ (învaţă pacientul tehnici de relaxare.112 Confuzie (false percepţii. exerciţii respiratorii înainte de culcare. laconic) Letargia – hipersomnie continuă. jenă stare de disconfort diaforeză (tanspiraţie abundentă) dureri musculare Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de confort fizic şi psihic 7. durată. administrează tratamentul medicamentos). poate răspunde cu oarecare brutalitate. mai profundă Narcolepsia – necesitatea subită de somn. prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii somnului. pacientul fiind convis de realitatea lor) Iritabilitate Sentiment de depresie – tristeţe Diminuarea puterii de concentrare Oboseală Intervenţiile asistentei . tristă . Manifestări de dependenţă: Somn modificat (numărul de ore de somn noaptea peste 10 ore la adult şi peste 12 ore la copil. oferă pacientului o cană de lapte cald înainte de culcare. stare de epuizare nervoasă şi musculară Manifestări de dependenţă: faţa palidă. să citească. Somnolenţa – aţipiri (pacientul aude cuvintele rostite tare. Disconfort: senzaţie de jenă. administrează tratamentul medicamentos. calitatea somnului – se diferenţiază de somnul normal prin profunzime. însoţită de inactivitate. precedată de pierderea tonusului muscular Comportamentul verbal şi nonverbal – lent. de neplăcere fizică şi psihică Manifestări de dependenţă: iritabilitate indispoziţie. identifică metodele de diminuare a factorilor cauzatori. să asculte muzică şi apoi să se culce din nou. greoi. Oboseală: senzaţie penibilă.

exerciţii de relaxare. lenjerie de pat curată şi uscată. Psihologici – credinţă. temperatură adecvată în salon Favorizarea ritualurilor adormirii (aerisirea salonului. purtarea de obiecte semnificative . activitate. copii mici şi persoanele în vârstă au temp mai scăzută. cultura. statutul social. pentru a-şi proteja corpul de rigorile climei. reducerea volumului unor aparate din apropierea saloanelor. activitate. reci Plictiseală. Asigurarea confortului: diminuarea surselor de iritaţie fizică. citit) Educaţia pacientului: stabilirea unui orar de somn şi odihnă. temperatura zilei. Manifestări de dependenţă: Semnificaţia veşmintelor – ascunde şi protejează corpul Alegerea personală – după gust şi modă Sortarea veşmintelor Calitatea veşmintelor Potrivirea veşmintelor. pulsul rar. munca.113 ochii încercănaţi. El îşi alege hainele conform circumstanţelor şi nevoilor proprii. lent TA scăzută Somnolenţă diurnă Tegumente palide. statură. 6. atenuarea durerii. exerciţii de relazare. privire înceţăşată. Independenţa în satisfacerea nevoii Omul. talie. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Biologici: vârsta. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA Este necesitatea proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe. să le supravegheze somnul din punct de vedere cantitativ şi calitativ Să reducă zgomotul în mediul spitalicesc (închiderea uşilor la saloane. asigurarea unei bune igiene corporeale. permiţându-i o libertate de mişcare. a. are nevoie de haine cu care să se îmbrace pentru a se proteja. deci trebuie să folosească haine mai călduroase. explicarea rolului somnului şi odihnei pentru refacrea organismului. apatie. astenie Scăderea greutăţii Intervenţiile asistentei: pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic şi psihic bun Tehnici de evaluare în satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului Aprecierea gradului de adaptare a pacientului la mediul spitalicesc Asistenta să cunoască nevoile fiziologice de somn ale pacienţilor. emoţiile Sociologici şi culturali: clima.

Dezinteresul pentru ţinuta vestimentară Manifestări de dependenţă: Dificultatea. Dezinteres pentru ţinuta vestimentară 3. Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite. diminuarea motricităţii membrelor superioare. 1. explorează gusturile. de ordin socioeconomic – eşecuri. Dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. pansamente). b. melancolie) Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca Alegerea de haine inadecvate Veşminte inconfortabile. îi acordă suficient timp pentru a se îmbrăca. stress. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca Probleme de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt: 1.114 Capacitatea fizică de îmbrăcare şi dezbrăcare. plăgi. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. îmbracă şi dezbracă paceintul în caz de paralizii) Pacientul cu tulburări psihice recâştigă independenţa de a se îmbrăca şi dezbrăca Intervenţiile asistentei: alegerea lenjeriei pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă . pierderea cunoştinţei Lipsa de cunoaştere. conflicte. dezechilibre de ordin psihologic: tulburări de gândire. Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să cunoască importanţa satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca (asistenta să vadă cu ce se îmbracă şi să supravegheze acest lucru) Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur (identifică capacitatea pacientului şi limitele acestuia. face zilnic exerciţii de motricitate. Surse de dificultate: de ordin fizic – incapacitatea intrinsecă: lezarea fizică. încurajează persoana pentru aşi alege singur îmbrăcămintea. Intervenţiile asistentei: Menţine independenţa – învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare. incapacitatea extrinsecă: obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate. anxietate. sărăcie. incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca Dezinteresul faţă de ţinuta sa (apatie.

7. convecţie (pierderea căldurii prin circulaţia de aer în jurul corpului). Temperatura mediului înconj.1 şi 37. creşte activitatea musculară pe cale reflexă şi se intensifică procesele oxidative. mai ales proteinele cresc temperatura corpului. este predispus la temperaturi de 35 – 36 °C. Vârstnicul. Independenţa în satisfacerea nevoii Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză. în caz de temperatură crescută a mediului. climatul. locuinţa influenţează temperatura corpului. corpului este între 36. Alimentaţia. În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: vasoconstricţie. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE Menţinerea temperaturii corpului în limite nromale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant. conducţie (contactul direct cu obiecte reci). pentru a-şi menţine starea de bine. prin diminuarea proceselor nervoase. Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie. influenţează termogeneza: când e frig. Adultul îşi menţine temperatura între 36 – 37 °C. datorită diminuării proceselor metabolice Sexul – la femei temperatura este peste 37 °C.8 °C. Menţinerea acestui echilibru este asigurat de funcţionarea centrilor termoreglării din hipotalamus. radiaţie (prin unde electromagnetice când temp mediului înconjurător e mai mică decât a corpului). Pierderile de căldură se realizează prin: evaporare (transpiraţie şi evaporare prin piele). I. emoţiile cresc temperatura corpului Factori sociologici – locul de muncă. vasodilataţie. Temp.7 °C. . Variaţia diurnă – temperatura este minimă între orele 3 – 5 dimineaţa. când e cald – diminuează procesele oxidative pe cale reflexă. Factori psihologici – anxietatea.2 – 2. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta – nou născutul şi copilul mic au o termoreglare fragilă datorită imaturităţii centrului respirator. în caz de frig. Exerciţiul – temp corpului creşte cu 2.115 încurajarea pacientului să participe activ după posibilităţi felicitarea pentru fiecare progres ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea integrală a tehnicii.

transpiraţie minimă Temperatura mediului ambiant 18 – 25 °C.116 Manifestări de independenţă Temperatura corporală – valori normale ce diferă în funcţie de vârstă. erupţii cutanate Febră intermitentă.3 – 0. recurentă. Perioada de debut: câteva ore – debut brusc. îmbrăcăminte lejeră când temperatura mediului ambiant este scăzută învaţă pacientul să crescă cantitatea de alimente. să consume lichide şi alimente reci. temperatura în încăpere să fie între 18 . umedă. comprese reci. săptămâni Perioada de declin – scurtă – declin în criză sau în câteva zile – declin în liză. să ingere lichide şi alimente calde. Intervenţiile asistentei: Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice: aerisirea camerei. Manifestări de dependenţă: subfebrilitatea febră moderată (38 – 39 °C). sau câteva zile – debut lent Perioada de stare – durează câteva zile. dereglări hormonale Surse de ordin psihologic – anxietate. mânie Surse de ordin sociologic Lipsa cunoaşterii 1. ondulantă. învaţă pacientul să reducă din alimentaţie. Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect. imaturitatea sistemului de termoreglare. prisnitze.40°C) Hiperpirexie (peste 40 °C) Frisoane Piele roşie. să aibă o bună ventilaţie. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului 1. II. administrarea medicaţiei . caldă. Hipertermia este şi un mecanism de apărare al organismului. Intervenţiile asistentei: când temperatura mediului ambiant este crescută. Hipertermia Constă în creşterea temperaturii corporale.5 °C mai mari decât cele axilare. În evoluţia oricărei febre se disting 3 perioade: perioada iniţială (de debut) perioada de stare perioada de declin. vagin. după invazia bacteriană ce determină producerea de anticorpi. Hipotermia Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă Surse de ordin fizic: dereglări ale hipotalamusului.25°C. remitentă. Hipertermia 2. cavitatea bucală) valorile sunt cu 0. Piele – roz – temperatură călduţă. Febră ridicată (39 .

dereglări endocrine. lichide uşor călduţe) Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor. Apoi termometrul se scoate. eritem. febră inversă. vârstnici. ÎNGRIJIT. intrarectal.Htc) Pacientul să fie echilibrat hemodinamic (adm. dar dacă este nevoie se monitorizează pe 24 ore ( din 2 în 2 sau 3 în 3 ore). la adult – de expunerea prelungită la frig.117 Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic – calculează ingesta şi excreta/24 ore Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic – schimbă des lenjeria de pat şi de corp. I. abuz de sedative şi alcool. 2. febră ondulantă. Independenţa în satisfacerea nevoii . hematocrit . Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a menţine temperatura corpului în limite normale Măsurarea temperaturii: axilar. hemogramă. recoltează sânge pentru glicemie. febră intermitentă periodică. febră recurentă. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE A fi curat. aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile. Temperatura se notează în graficul temperaturii. oboseală. Tipuri de curbe termice: subfebrilitate. vagin Intervenţiile asistentei: va dezinfecta termometrul şi va măsura temperatura axilar. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. rect. NEVOIA DE A FI CURAT. cavitatea bucală. se şterge şi se dezinfectează din nou. edem generalizat. - 8. tulburări de vorbire.. Temperatura se măsoară în mod curent între 7 şi 8 dimineaţa şi 18 şi 19 seara. în cavitatea bucală. În copilărie hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare. Manifestări de dependenţă: hipotermie hipotensiune arterială cianoză. îngrijit şi a-şi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă. etc. febră intermitentă. Hipotermia Este scăderea temperaturii corpului sub limite normale cauzată de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză. durere. etc Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice (încălzirea lentă a pacientului. menţine igiena tegumentelor.

cruste Cavitatea bucală – absenţa dinţilor. evoluţia socială. Carenţe de igienă 2. participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism. situaţie de criză Surse de ordin sociologic: sărăcie.118 Pielea are rol în: apărarea organismului faţă de agenţii patogeni. pediculoză Urechile murdare Nasul cu rinoree. Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă 5. reoganizarea socială Manifestări de independenţă păr – lungime. Surse de dificultate Surse de ordin fizic: . Carenţe de igienă Manifestări de dependenţă: Părul – murdar. aspră Deprinderi igienice – nu se spală. temperatura. durere. imobilitatea. eşec. Alterearea tegumentelor şi a fanerelor 3. cavitatea bucală. educaţia Factori sociologici: cultura. exerciţiile fizice. stress. Lipsa cunoaşterii 1. unghii. lezare fizică. proteze dentare neîngrijite. barbă murdară. carii dentare. alimentaţia Factori psihologici: emoţiile. participă la absorbţie. gras. participă la termoreglare prin termoliză. orice piedică a mişcării. nas. Dezinteres faţă de măsurile de igienă 4. tartrul pe dinţi. Alterarea mucoaselor. murdare Pielea gri sau neagră. limbă încărcată Unghiile netăiate.slăbiciunea sau paralizia membrelor inferioare. piele – curăţenia lor Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii explorează obiceiurile pacientului planifică un program de igienă îl învaţă măsuri de igienă corporală II. nu se piaptănă Intervenţiile asistentei: . la respiraţie. supleţe urechi. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: 1. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta (pielea este mai sensibilă la copii şi persoanele în vârstă). slăbiciune. dezechilibru endocrin Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire.

sub supravegeherea personalului medical. furuncule. să pregătească cada. fisuri acnee. alopecie. apoi se spală ochii şi se şterg cu un prosop curat. îngrijit. hemoroizi. . de a proteja tegumentele şi mocoasele. îndepărtarea secreţiilor. efectuează toaleta cavităţii bucale. Obiective: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare.119 Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate – asistenta ajută pacientul să facă baie. cruste. leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament. varice. deschiderea orificiilor de excreţie a glandelor pielii. asistenta va lua pulsul. faţa anterioară a coapselor. pacienţii care se pot deplasa vor face baie sub duş sau apă caldă. ulcere varicoase. săptămânală. Etapele toaletei: se începe cu faţa. partea anterioară a toracelui. organele genitale. braţele şi mâinile. intertrigo vitiligo. gâtul. îngrijirea părului. ulceraţii. taie unghiile Bolnavul să-şi redobândească stima de sine: ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de sine 2. liniştirea bolnavului. Pacientul să fie echilibrat nutriţional. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. papule. TA. vezicule. fesele şi faţa posterioară a coapselor. Îngrijirea ochilor: Se face pentru prevenirea infecţiilor oculare. fructe Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic. şi va stabili dacă pacientul se poate spăla în ziua respectivă. pustule. escare edeme. pentru activarea circulaţiei corpului se fricţionează cu alcool mentolat. apoi în decubit dorsal şi se spală gambele şi coapsele. Înainte de a începe baia pe regiuni. producerea unei hiperemii active a pielii.ia măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale. urechile. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat. toaleta permite şi examinarea tegumentelor. Intervenţiile asistentei: Pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale . respiraţia. Toaleta pacientului poate fi zilnică – pe regiuni. învaţă pacientul să consume legume. Se îndepărtează secreţiile cu un tampon steril. înviorarea circulaţiei cutanate. Alterarea tegumentelor şi fanerelor Manifestări de dependenţă: excoriaţii. pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate – controlează alimentele provenite de la aparţinători. abdomen. facerea şi desfacerea pansamentelor se va face blând. Toaleta pacientului Constă în menţinerea curată a pielii şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. toaleta cavităţii bucale.

se spală pavilionul urechii. CI: fracturi ale craniului. se usucă regiunea. profilaxia cariilor şi infecţiilor cavităţii bucale. mirosurile neplăcute. umăr. . La picioare unghiile se taie drept. evitarea leziunilor de grataj la pacienţii agitaţi şi cu prurit. La bărbat se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă). se acoperă cu muşama. Zilnic unghiile se spală cu apă şi săpun cu periuţa. se scoate sonda. menţinera unei stări de confort fizic. Zone expuse escarelor: regiunea occipitală. se limpezeşte. distrugerea paraziţilor dacă este cazul. umeri). omoplaţi. La pacientul conştient i se dau pe rând materialele cu care să-şi facă toaleta (periuţă. N. vârstă. se spală regiunea respectivă dinspre simfiza pubiană spre anus. se şterge limba. prevenirea infecţiilor nazale Se curăţă fosele nazale cu un tampon umezit în ser fiziologic. locale (menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie. Îngrijirea urechilor Are ca scop menţinerea stării de curăţenia a paviloanelor urechii şi a conductului auditiv extern (CAE). Se execută de mai multe ori pe zi la cei cu sonde vezicale. pentru a se evita unghia încarnată. Cauze: generale: paralizii ale membrelor. călcâie. regiunea sacrococigiană. bolnavi adinamici. se usucă cu prosopul. Escarele de decubit Escarele sunt leziuni ale tegumentele interpuse între două planuri dure (os şi pat). se anunţă medicul. se limpezeşte abundent. bolta palatină. cute ale lenjeriei). îndepărtarea cerumeului şi a depozitelor patologice.B. (Dacă au proteză se va scoate întâi proteza). se pudrează pliurile. tâmple. Se curăţă CAE cu un tampon uscat. Se execută de mai multe ori pe zi pentru a preveni infecţiile. se clăteşte de câteva ori. coate. la cei supuşi intervenţiilor chirurgicale. se taie cu forfecuţa Îngrijirea părului: Scop: pentru starea de bine a pacientului. obezitate. se şterge şi se usucă. se şterg dinţii.. Toaleta intimă Scop: igienic. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare. se şamponează. spălare săptămânal. (Se poate face cu tampoane montate pe pensa porttampon. Se îmbracă mânuşa de cauciuc. La pacientul inconştient: se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare. Se pregăteşte patul.120 Îngrijirea mucoasei nazale Se face pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. febrili. se ung buzele. traumatisme mari. dacă pacientul are sondă. pahar cu apă).Fiecare ureche se curăţă cu tampon separat. se masează pielea. Îngrijirea unghiilor Scop: îndepărtarea depozitului subunghial. pastă de dinţi. Dacă din CAE se scurge LCR sau sânge. Îngrijirea cavităţii bucale Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului. se umezeşte părul. apoi cu tampoane absorbante. igiena. se îndepărtează crustele cu apă oxigenată. se reintroduce sonda gastrică şi se fixează. cu apă şi săpun.

colaci de cauciuc. starea psihică. obezitate. săruri După circumstanţele de producere: accidentale (de muncă. înţepare. patologie cu risc crescut: caşexie. injecţii. cuburi de gheaţă – pentru vasoconstricţie). favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate (masaj cu ungvent. Pt. casnice) intenţionale (suicid. alimentaţie şi hidratare echilibrată (bogată în proteine). după ce a fost spălat. Mijloace de prevenire: schimbarea poziţiei (la 2 – 3 ore) asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă (spălare. local: pentru stadiul I: masaj. bioxiteracor. După timpul scurs de la producere: recente – sub 6 ore vechi – peste 6 ore După profunzime: suferficiale profunde După straturile anatomice interesate: nepenetrante (nu depăşesc învelişul seros) penetrante – lezarea seroasei parietale După evoluţie: complicate necomplicate. în funcţie de evoluţie. Trat. baze. foarte proastă – patologie neurologică cu pierderea de sensibilitate şi motricitate). agresiuni) iatrogene – intervenţii chirurgicale. starea nutriţională. strivire. (se pun note pentru: stare bună. violet de genţiană. vit.121 Riscurile sunt determinate de: starea generală. punctajul obţinut poate varia între 0 şi 18. Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8 sau 10 zile. ungv. Criterii de clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant plăgile pot fi: mecanice (prin tăiere. puncţii. etc) termice (căldură.plăgi prin tăiere – cu margini regulate. scuturarea patului) folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor (saltele speciale. cald şi frig. toaletă. pansament gras. A + D2). Caracteristici ale plăgilor: . cu oxid de zinc. leziunea pielii poate fi cu sau fără leziuini tisulare de profunzime. fiecare se primeşte o notă de la 0 la 3 . liniare . fără patologie cu risc. ungvente. pentru stadiul III – pansamente. frig) agenţi ionizanţi (radiţii) agenţi chimici: acizi. capacitatea de mobilizare. Îngrijirea plăgilor Plăgile = leziuni traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor. proastă – patologie neurologică. de circulaţie. areme de foc . pentru stadiul II.

Evoluţia şi complicaţiile plăgilor: suprainfecţie cu aerobi şi anaerobi. Atenţie. se spală cu ser fiziologic. TA scade.122 . febră (la debutul unei infecţii) Vindecarea plăgilor: vindecare primară – per primam – este vindecarea ce se obţine de la început. cloramină sau apă oxigenată. gangrene gazoase flegmoane. gravitatea lor este în raport cu adâncimea. extragerea corpilor străini din plagă se face de către medic. uneori cu evisceraţie când părţi din organe ies prin marginile plăgii semnele generale: tahicardie. sediul şi gradul de infectare (risc de dezvoltare a germenilor anaerobi) . splină. Îngrijirea plăgilor vechi (peste 6 h): acelaşi tratament. impotenţă funcţională semne obiective: .plăgi prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate Plăgi prin arme de foc – distrucţii mari. Tratamentul local al plăgilor: îngrijirea trebuie să se facă în condiţii de asepsie perfectă să se asigure prin pansament o bună absorbţie a secreţiilor plaga să fie protejată de factori nocivi. ficat. Plaga se poate vindeca per primam. din mediul înconjurător tratament local cu ajutorul pansamentelor. plaga operatorie 6 – 8 zile) vindecarea secundară – per secundam – în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia vindecarea terţiară – per terţiam intentionem – se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei. fără complicaţii (pt. infecţioşi. muşchi) . . Simptomatologia plăgilor: durere.termici. abcese septicemii Îngrijirea plăgilor recente: calmarea durerii toaleta locală minuţioasă (dacă este într-o regiune cu păr se rade părul până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii.prezenţa unei soluţii de continuitate – plăgi mari – dilacerare. se va face şi hemostază şi sutură.plăgi prin înţepare – cele mai frecvente şi mai înşelătoare.leziuni distructive ale diferitelor organe (creier. dacă este cazul.plăgi prin contuzii: . dar. se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod) se curăţă apoi plaga cu rivanol.

INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Viaţa oricărui individ poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă bruscă. clima.5 ml de anatoxină tetanică Dacă este o plagă tetanigenă şi persoana nu a fost vaccinată se adm. care-l va aduce într-o situaţie critică. se acoperă plaga cu compresă sterilă. agresiunilor. rezistenţa la îmbolnăviri (în urma unor îmbolnăviri sau prin vaccinare) Factori psihologici: emoţiile şi anxietatea – pot determina utilizarea mecanismelor de autoapărare ce permit conservarea integrităţii faţă de agresiuni stressul – poate influenţa adaptarea organismului. mecanismul de autoapărare: pe care individul le are înnăscute: ex. bolilor. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe. cultura. infecţiilor. C. pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice. rol social – măsuri de protecţie la locul de muncă organizarea socială – măsuri pe care le ia societatea pentru protejarea individului. 9. zgomotul să nu depăşească 120 decibeli. termoreglarea. nici prea luminoasă. etc. religia. Manifestări de independenţă: Securitatea fizică – prevenirea accidentelor. de 18 – 25 grd. Sunt necesare: temp. etc.5 ml de anatoxină tetanică. . Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta – persoana adultă are abilitatea de a se proteja. dar copilul nu sesizează pericolul decât cu timpul. Dacă este o plagă tetanigenă şi a fost vaccinat se va administra Penicilină G 600000 UI sau Moldamin şi 1 doză de 0. I. educaţia. PenG 600000 UI sau Moldamin şi 3 doze de 0. iar vârstinicul are o diminuare a funcţiilor senzoriale şi motorii. pentru plaga operatorie suturată neinflamată – se degresează cu benzină.123 plaga nu se suturează la plăgile septice plaga se curăţă circular de la exterior spre interior. lumina nici prea întunecoasă. se dezinfectează cu tinctură de iod. umiditate de 30 – 60%. Factorii sociologici: salubritatea mediului – poate fi un pericol pentru sănătatea omului.

separare Surse de ordin sociologic: insalubritatea mediului. abces Predispoziţie la îmbolnăviri frecvente. pierderea imaginii de sine. II. dezechilibru metabolic. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută. pierdere. separare. Vulnerabilitatea faţă de pericole = susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică şi psihică Manifestări de dependenţă Predispoziţie la accidente: răniri. Face educaţie pentru prevenirea accidentelor Explorează pericolele la locul de muncă şi acasă Supravegehază starea de sănătate a populaţiei. promiscuitate Lipsa cunoaşterii Ex. căderi. poluare.124 Securitatea psihologică – starea de linişte a individului. stare depresivă. pierdere. Predispoziţii la infecţii: gripă. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf. pot surveni mai multe probleme şi anume: vulnerabilitatea faţă de pericole. Sursele de dificultate sunt comune: Surse de ordin fizic: deficit senzorial. sărăcie. agresiv Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii (condiţii adecvate de mediu.: 1. pierderea stimei de sine. anxietate. afectare fizică. de control a emoţiilor Securitatea sociologică – mediu sănătos – salubritatea mediului. încărcătură microbiană. lipsă de sensibilitate. frică. alege procedurile de investigaţie şi tratament. durere. 3. ia măsuri de evitare a transmiterii infecţiilor. poluarea. 2. Pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele Factorii de mediu . afectarea fizică şi psihică. 4. durere. de relaxare. Participă la programe de propagandă şi control. fatigabilitate. 1. anxietate. electrolitic Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. stress. Îndepărtează sursele cu miros dezagreabil. umiditatea aerului. surmenaj Comportament depresiv.

ferite de zgomot. accidente. secţiile de chirurgie. Secţia cu paturi – în spitalele monobloc. degerături Luminozitatea diminuată – factor de risc pentru căderi Alimentaţia redusă – avitaminoze. Spitalele au în componenţă: 1. sud-est. Caracteristicile mediului securizant: nevoile umane pot fi satisfăcute riscurile chimice. chimice biologici (bacterii. reacţii nedorite. cefalee Temperatura crescută – insolaţie Temp scăzută – hipotermie. Secţiile de diagnostic şi tratament 4. loc de întâlnire a pacienţilor cu diferite afecţiuni 2. în afara centrului oraşului. paraziţi. umiditatea. tulburări senzoriale.125 Sănătatea ca şi boala recunoaşte factori care o determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. Clasificarea factorilor ecologici: După natura lor pot fi: fizici (temperatura. Anexele gospodăreşti (blocul alimentar) . salonul să fie orientat spre sud. ortopedie. MEDIUL SECURIZANT este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire. în secţiile de pediatrie se diferenţiază unităţi de îngrijire pentru copii şi mame. moarte. motorii. radiaţiile) chimici – subst. fungi) sociali După provenienţă: naturali şi artificiali După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni (cu acţiune favorabilă) şi patogeni (produc boală). Consecinţele asupra organismului prin acţiunea unor factori patogeni: Scăderea conc. crize anginoase Umiditatea crescută: scăderea evaporării apei prin piele. infecţii. disconfort. de oxigen determină hipoxie. convulsii. Serviciul de primire – loc de prelucrare sanitară a pacientului şi a hainelor sale. ventilat corespunzător 3. asigură intimitatea pacientului. fizice diminuate riscurile de transmitere a agenţilor parazitari şi patogeni sunt diminuate măsurile de igienă sunt respectate poluarea este minimă Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat Spitalele se construiesc în zone nepoluate. obstetrică şi sălile de operaţii sunt la etajele inferioare. Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie. în sistem monobloc sau pavilionar. hipoproteinemie Lipsa de iod – guşă endemică Lipsa de fluor – carii dentare. dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul. înconjurate de spaţii verzi. Factorii externi care acţionează asupra organismului se numesc factori de mediu sau factori ecologici. virusuri.

Analiza şi interpretarea datelor 3. imobilitate. Spălarea mâinilor (vezi spălarea igienică de bază. evitarea raporturilor sociale Factori care influenţează percepţia durerii: lipsa somnului amplifică percepţia la durer. şobolani) 7. grupurilor sanitare. Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere 1.Curăţenia . gemete. saltelei. Intervenţii – execuţie: ajutarea pacientului să descrie corect durerea. poziţie antalgică. toleranţa la durere: este influenţată de voinţa persoanei şi convingerile sale. cabinetelor. Dezinfecţia 5. aplicarea agenţilor fizici (căldură. asigurarea confortului şi îndepărtarea factorilor agravanţi stimularea cutanată: frecţii. manifestate clinic. pereţilor. grimase. persoana cu toleranţa ridicată poate suporta suferinţe intense fără ajutor. Dezinsecţia – toate procedeele de prevenire şi distrugere a înmulţirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte. cât şi de particularităţile clinicoepidemiologice MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR: 1.curăţenia personalului sanitar 3. 2. debutul durerii. gândaci. călcatul cu fierul încins). procedee chimice (cu pulberi. etc) . Circuitele funcţionale ale spitalului: circuitul septic circuitul aseptic Este important să se respecte circuitele funcţionale ale spitalului. (a patului. contractate în spital şi care apar în timpul spitalizării sau după externare. Sterilizarea DUREREA – senzaţie cauzată de un stimul fizic sau de o disfuncţie organică şi are drept efect suferinţa. semnele şi simptomele care însoţesc durerea) 2. masaj. spălarea pentru decontaminare.curăţenia saloanelor. spălarea chirurgicală) 4. frecvenţa şi gravitatea lor. agitaţie. Deratizarea – procedee pentru prevenirea şi distrugerea rozătoarelor (şoareci. persoana cu toleranţă scăzută cere analgetice. frig) .curăţenia pacientului .susţinerea părţii dureroase. Măsurile care se iau ţin cont de etiopatogenia. scuturarea lenjeriei.126 Alimentarea cu apă a spitalelor – să fie distribuită continuu Îndepărtarea reziduurilor şi deşeurilor PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI Infecţiile intraspitaliceşti (infecţiile nozocomiale) – sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă. pacientul poate avea dificultăţi când percepe prima oară durerea. soluţii) 6. Reacţia pacientului la durere: . pernei. Colectarea datelor (reacţia pacientului la durere. păduchi) prin procedee fizice (pieptănarea părului. capacitate de atenţie redusă.

răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală) Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi. NEVOIA DE A COMUNICA Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a schimba informaţii cu semenii săi. etc. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare: Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz. I. imaginaţie. Comunicarea se realizează în două moduri: modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor. care îi sunt trimişi din anturajul său. limbajul verbal permite o exprimare mai clară. să reuşească să pună în comun sentimentele. afectivi şi senzoriali. cultura şi statutul social. gesturile. verbal şi nonverbal. Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic. asigurarea odihnei administarare de analgezice. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare. facilitarea relaţiilor intersociale. televizor promovarea unui concept de sine pozitiv (încurajarea pacientului. opiniile. personalitatea. de gândire. mersul) modul verbal – este vehicul al gândirii. gust. emoţiile Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de comunicare).127 distragerea atenţiei: meloterapie. văz. experienţele şi informaţiile. . cărţi. a figurii. 10. integritatea aparatului locomotor. Ea pune în mişcare un proces dinamic. postura. percepţia. Intervenţiile asistentei: identificarea agenţilor stresanţi şi ajutarea pacientului să-i evalueze încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective identificarea resurselor de adaptare a pacientului şi a modului cum pot fi utilizate crearea de obişnuinţe noi acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agenţilor stresanţi şi să se adapteze modificarea mediului (fără surse de stress) educaţia pacientului utilizarea tehnicilor de relaxare. integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală. miros. dar este capabil să primească şi stimuli intelectuali. acupunctura. pipăit). permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia. implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale) reducerea intensităţii durerii: tehnici de relaxare. memorie). anestezie locală. mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat.

în grupuri de prieteni Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare. nervoasă. mesaje care vin din anturaj. degenerescenţă.Imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material. să menţină legături cu persoanele apropiate. emoţiilor. droguri. Izolare socială 6.exprimare uşoară . învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor. intelectual şi afectiv 2. posturi şi gesturi ale mâinii b. hipoacuzie. prin intermediul simţurilor sale. anxietate. să utilizeze mijloace specifice de exprimare a sentimentelor. climat.stabilirea de relaţii armonioase în familie. separare. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual 5. stress Surse de ordin sociologic: poluare. traumatisme. durere. medicamente Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. mediu inadecvat. surmenaj.apartenenţa la grupuri de diverse interese . stare de criză.128 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ a. surditate. Manifestări de ordin psihologic . fineţe gustativă şi a mirosului. pierdere. din mediul exterior sau din ambele. sensibilitate tactilă) Debit verbal uşor. hiperestezie cutanată) . Manifestări de ordin biologic Funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală. hipoestezie. II. Singurătate 4. Confuzie 3. conflicte. limbaj precis Expresie nonverbală – mişcări. ritm moderat. spiritual şi social) c. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme: 1. eşec Lipsa cunoaşterii Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor Este dificultatea individului de a capta. Manifestări de dependenţă: Tulburări senzoriale (cecitate. oboseală. pierderea sau diminuarea gustului. Perturbarea comunicării familiale Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: atingere cerebrală. Manifestări de ordin sociologic . tulburări circulatorii vertebrale. auditivă. la locul de muncă. anosmie.

să aibă percepţie pozitivă de sine Pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe Comunicarea terapeutică: Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive. izolare Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să fie echilibrat psihic Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului. de a face o judecată Vorbire incoerentă Comportament neadecvat Confuzie.129 Tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice. fobie Euforie. mutism. dislalia Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte. halucinaţii Percepere inadecvată de sine. apatie Egocentrism. . ce au la bază comunicarea verbală şi nonverbală. anxietate. delir Idei de sinucidere. Tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi). bâlbâiala. încetinirea dezvoltării gândirii. obnubilare Intervenţiile asistentei Obiective: pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană Comunicarea ineficientă la nivel afectiv Manifestări de dependenţă: Agresivitate Alienare mintală Devalorizare. dizartrie. care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire. efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare) Comunicarea ineficientă la nivel intelectual Manifestări de dependenţă: Dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute_ amnezie. dificultatea de a înţelege. inactivitate. se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică. pareză. halucinaţii. Intervenţiile asistentei Obiective: Peciantul să se poată afirma. administrează medicaţia recomandată.

apartenenţa religioasă (la vârstnici practica religioasă se intensifică sau reapare). respectarea pacientului. 11. hinduismul (poparele hinduse). debitul verbal să fie potrivit. în lume sunt cunoscute: creştinismul (cea mai răspândită religie). a adopta o atitudine de apărare. convingerile. valori liberatetea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori planifică împreună cu pacientul activităţi religioase îl informează despre serviciile oferite de comunitate . dezvoltarea personalităţii. câştigarea încrederii pacientului. vor pune întrebări (alese de asistentă în funcţie de răspunsul pacientului). libertatea alegerii. rit. pe de altă parte. Independenţa în satisfacerea nevoii Nu există fiinţă umană izolată. În prezent se cunosc peste 500 secte. Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă. Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea. credinţele şi valorile propriei fiinţe şi. I. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: gesturile şi atitudinile corporale Factori psihologici : căutarea. a generaliza prin stereotipii. acceptarea – voinţa de a asculta mesajul unei persoane. budismul (Asia). religie ritual. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi.130 Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio-culturali. etc. Astăzi. integritatea. a manifesta aprobarea şi dezaprobarea excesiv. grija. spiritualitate morală. să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului. islamismul. Manifestări de independenţă credinţe. încrederea. etc. onestitatea. Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea pacientului. dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul. mozaicismul (iudaism) – la evrei. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ŞI VALORI. membri ai societăţii. emoţiile Factori sociologici: cultura. şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută. iertarea. etc. de bine şi de rău. cercetarea sensului vieţii şi morţii. de urmare a unei ideologii. de dreptate. întârzie rezolvarea problemei. acte conforme formaţiei sale. DE A PRACTICA RELIGIA A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi. a da asigurări false (împiedică avansarea comunicării). Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor.

eşecuri. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale 4. situaţii de criză. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nu este îndeplinită această nevoie pot apărea probleme de dependenţă: 1. hiperventilaţie.INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Fiinţa umană simte nevoia de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. etc Manifestări de depresie: manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu. mânie Intervenţiile asistentei: pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine pacientul să fie echilibrat psihic 12. 1. Surse de ordin sociologic: conflicte sociale. motiv pentru care individul se simpte vinovat. Frustarea 3. supraîncărcare. contradicţii cu familia şi societatea Lipsa cunoaşterii Ex. dezechilibrare. furie. anxietate. Dificultatea de a participa la activităţi religioase 5. bâlbâială Manifestări de anxietate: tahicardia. surmenaj Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef pot genera starea de devalorizare. pierdere. amnia de a se scuza inutil. insomnie. dragoste. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . inutilitate. Culpabilitatea 2. Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezare fizică.131 mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului II. durere. autopedepsire. stress. separare. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Scopul realizării este o necesitatea oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacrea nevoilor sau să fie util celorlalţi. Manifestări de dependenţă: Sentiment de culpabilitate: amărăciune. I. deoarece individul are nevoie de consideraţie. plâns. tegumente umede şi reci. autoacuzare. CULPABILITATEA – sentimentul dureros resimţit ca urmare a contarzicerii propriilor convingeri şi valori. stimă şi respect reciproc.

Neputinţa 3. stress. Devalorizarea 2. de respingere . motivaţia roluri sociale folosirea timpului liber Intervenţiile asistentei: se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei îl ajută să-şi facă un plan zilnic orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale care-i permit să să se realizeze încurajează orice activitate care interesează îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită II. 1. rolurile sociale - Manifestări de independenţă: integritatea fizică şi psihică manifestări de bucurie şi fericire autocritica luarea de decizii stima de sine imaginea de sine comportamentul este în funcţie de stadiul de dezvoltare (copilul – mulţumire faţă de un succes şcolar. depresie Sentimente de izolare. adulţi şi persoane în vârstă – dragoste faţă de muncă) ambiţia. legi. etc. adolescenţă – experienţa. anxietate. vârstnici – folosirea experienţei acumulate). imaginaţia creatoare. conflict profesional. maturitatea – satisfacerea aspiraţiilor. în preadolescenţă – relaţiile cu societatea. pierderea imaginii de sine Sociologic: eşec profesional. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia nu este îndeplinită pot apărea următoarele probleme: 1. handicap Psihologic: tulburări de gândire. Factori psihologici: emoţiile Factori sociologici: cultura. nivleul intelectual. de inutilitate. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale Surse de dificultate: Fizic: diminuarea unor funcţii. constituţia şi capacităţile fizice. condiţie socială. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa Manifestări de dependenţă Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi Descurajare. Dificultatea de a se realiza 4.132 Factori biologici: vârsta şi creşterea (la copil activitatea dominantă este jocul.

are aspect neângrijit. izolare socială forţată) Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat: evită conversaţia. pasivitate. droguri. îşi găseşte refugiu în alcool. de a se distra recurgând pentru aceasta la activităţi agreabile în scopul obţinerii unei relaxari fizice şi psihice. viol. agresivitate Diminuarea motivaţiei.133 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi Somnolenţă. Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă Intervenţiile aistentei: Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii. emoţional şi social. I. Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de sine reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic. 13. Componenetele conceptului despre sine: identitatea imaginea corporală stima de sine (respectul faţă de propria persoană) Factorii care afectează componentele conceptului despre sine: identitatea (probleme sexuale. fumat excesiv. droguri. concentrării. pierderea unui organ sau a unei funcţii) stima de sine performanţa rolului (incapacitatea de a îndeplini un rol. Independenţa în activităţile recreative Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi înţeleasă în plenitudinea ei dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalităţii – jocul (actitatea ludică) şi activităţile recreativ-distractive. Intervenţii – execuţie: stabilirea unei relaţii terapeutice ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine (respectul eu-lui) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav menţinerea identităţii pacientului ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv. NEVOIA DE A SE RECREA Recrearea se defineşte ca necesitatea fiinţei umane de a se destinde. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . interesului. agresiune) imaginea corporală (alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice.

vizionări de filme). Factori psihologici: dezvoltarea psihologică. retragerea. roluri sociale. audiţii muzicale. Organizează activităţi recreative individuale sau de grup. şcolarul se joacă şi învaţă.134 Factori biologici: vârsta (copilul o mare parte din timp se joacă. afectarea stării de conştienţă. - Manifestări de independenţă Destinderea Satisfacţia Plăcerea Amuzamentul. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative 2. Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependeţă: 1. Refuz de a îndeplini activităţi recreative. de posibilităţi (jocuri. în funcţie de vârstă. II. Dezechilibru – durere. de lehamite) Tristeţea Intervenţiile asistentei Obiective: Pacientul să prezinte stare de bună dispoziţie – asistenta explorează ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului. Dependenţa în staisfacerea nevoii de a se recrea. Surse de ordin sociologic: singurătatea. Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. constituţia şi capacităţile fizice (activităţile recreative care impun efort fizic trebuie selectate după capacităţile fizice ale fiecărui individ). Planifică activităţi recreative împreună cu pacientul. analizează şi stabileşte . Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei. adultul munceşte şişi organizează activităţile recerative). facilitează accesul la biblioteci. explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative. constrângeri fizice. handicapuri. emoţiile Factori sociologici – diferă după cultură. Dificultatea de a îndeplini activităţi recreative 3. lipsa de cunoştinţe despre sine şi cei din jur. organizare socială. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative Manifestări de dependenţă: Inactivitatea (lipsa de interes faţă de activităţile curente ale vieţii) Plictiseala (impresia de vid. diminuarea capacităţii funcţionale a organelor de simţ. conflicte şi eşecuri. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice. Asigură condiţiile necesare. pensionarea. pentru petrecerea timpului liber. munca învechită.

emoţiile – legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere.135 dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică. atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente. atitudini. Independenţa în satisfacerea nevoii Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei. atmosferă de calm. Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii comportări a individului. pot crea ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe) - Manifestări de independenţă Dorinţa şi interesul de independenţă: . - - 14.învăţarea. I. pe baza cunoştinţelor. administrează şi supraveghează efectele tratamentului indicat de medic). Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta: copilul în timpul creşterii şi dezvoltării învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea. câştigă încrederea bolnavului. în funcţie de condiţiile în care se află. Factori psihologici: motivarea – toţi factorii care-l dinamizează pe om. Pacientul să beneficieze de somn odihnitor – îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare Pacientul să-şi amelioreze condiţiile fizice: asistenta va fi consecventă în planificarea şi organizarea activităţilor recreative. planifică activităţi recreative împreună cu pacientul Pacientul să-şi recapete încrederea în forţele proprii (determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele. deprinderi pentru menţinerea sănătăţii. asigură o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi.fiinţele umane potrivit condiţiilor lor fizice fac posibilă dobândirea de cunoştinţe. eticii. în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii. adultul învaţă să-şi perfecţioneze tehnicile. sociologiei şi a altor ştiinţe. deprinderea (componentă automatizată a activităţii) Acumularea de cunoştinţe Modificarea comportamentului faţă de sănătate: educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete. Factorii sociologici – mediul ambiant (mediu adecvat cu luminozitate şi temperaturi normale. care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere. . specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii. capacităţi fizice. . pentru a deveni capabili să-şi dirijeze întreaga activitate în mod creator. psihologiei. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe. priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior.

136

Intervenţiile asistentei pentru menţineea independenţei asistenta explorează nevoile de cunoaştere a pacientului explorează obiective de studiu cu pacientul informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească organizează activităţi de educaţie pentru sănătate

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă: 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi 2. Dificultatea de a învăţa 3. Cunoştinţe insuficiente Surse de dificultate: Surse ale dificultăţilor de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, durerea (cu diferite grade de intensitate) Surse ale dificultăţilor de ordin psihic: afectarea stării de conştienţă, dezvoltarea intelectuală, tulburări de gândire şi de memorie, stressul, situaţia de criză Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic: mediu necunoscut, lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi de cultură, lipsa cunoştinţelor, insuficienta cunoaştere de sine, insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător. Ex.:

Ignoranţa
Manifestări de dependenţă: Cunoştinţe insuficiente Nu înţelege necesitatea de a învăţa şi nu este receptiv Nesiguranţa şi frica de necunoscut Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii (bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii) Lipsa de informaţii Lipsa interesului de a învăţa Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative

Intervenţiile asistentei: pacientul să acumuleze noi cunoştinţe pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi Rolul asistentei în educaţia pentru sănătate: Educaţia este un proces interactiv ce favorizează învăţarea. Scop: cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie.

137 Identificarea nevoilor de educare a pacientului: pe baza informaţiilor culese asistenta va aprecia nevoia de a învăţa, capacitatea de a învăţa, Stabilirea obiectivelor educaţionale Stabilirea principiilor educative Să respecte principiile educative, să indice orice comportament care arată o scădere a interesului sau a atenţiei Să stabilească împreună cu pacientul obictivele educaţionale Să observe progresele pacientului Să utilizeze metode de educaţie în grup Să integreze educaţia în procesul de îngrijire.

CAP. VI. ALTE TEHNICI PUNCŢIILE - GENERALITĂŢI
Definiţie: Puncţia este operaţia prin care se pătrunde într- un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar. În practică, se execută următoarele puncţii: venoasă, arterială, pleurală, abdominală, pericardică, articulară, rahidiană, osoasă, a vezicii urinare, a fundului de sac Douglas, puncţia biopsică şi puncţia unor colecţii purulente. Scop: - explorator - se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului dintr-o cavitate - se recoltează lichidul din cavitate în vederea examinării pentru a se stabili natura, cantitatea şi caracteristicile acestuia.

138 - terapeutic: - evacuarea lichidului abundent din cavitate - administrarea de medicamente, lichide hidratante

Pregătirea puncţiei: Materiale: - pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor – apă, săpun, alcool medicinal, mănuşi din cauciuc sterile - pentru dezinfecţia şi protecţia câmpului cutanat – apă, săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctură de iod, alcool medicinal, pense, porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului - pentru anestezia locală – soluţii anestezice ( xilină 1%), seringi sterile, ace sterile - instrumente pentru puncţie- ace, trocare - vase colectoare – eprubete, vase colectoare gradate Pacientul este pregătit psihic şi fizic : Asistenta: protejează patul sau masa pe care se execută puncţia asigură poziţia corespunzătoare pregăteşte câmpul cutanat:  face dezinfecţie tip I: - cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 sec.  şi dezinfecţie tip III: în spălă regiunea, rade pilozitatea, degresează, badijonează cu alcool iodat de două ori.  supraveghează pacientul în timpul puncţiei  înmânează medicului instrumentele Pentru examenele de laborator, eprubetele se etichetează, se măsoară cantitatea şi se completează formularele de trimitere Materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru o nouă sterilizare. Puncţia se notează în foaia de temperatură sau de observaţie, menţionîndu- se cantitatea de lichid evacuat. Atenţie: acele şi seringile de unică utilizare se verifică înainte de folosire, compresele, tampoanele sterile se pregătesc în casolete. -

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator:  recoltarea sîngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice. - terapeutic:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase  recoltarea sîngelui în vederea transfuzării sale  executarea transfuziei de sînge sau derivate ale sîngelui

139  sîngerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut Locul puncţiei: - venele de la plica cotului, unde se formează un „ M” venos prin anastomozarea lor. - venele antebraţului - venele de pe faţa dorsală a mîinii - venele subclaviculare - venele femurale - venele maleolare interne - venele jugulare şi epicraniene Etapele puncţiei: • Se fixează vena cu policele mîinii stîngi, la 4-5 cm sub locul puncţiei. • Se pătrunde cu acul traversînd tegumentul( unghi de 30 grade), apoi peretele venos. • Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei • Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa • Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sîngelui • În caz de sîngerare se prelungeşte acul de puncţie cu un tub de polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămînînd legat pe braţ: • Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului; • Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul; • Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală. Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se face toaleta locală a tegumentului - se schimbă lenjeria dacă este murdară - se asigură o poziţie comodă în pat - se supraveghează pacientul Sângele se va duce imediat la laborator. Accidente: - hematom - străpungerea venei - ameţeli, paloare, lipotimie.

PUNCŢIA ARTERIALĂ
Definiţie: - puncţia arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator: - recoltarea sîngelui pentru analiza gazelor sanguine.

140 - terapeutic: injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare Indicaţii: - arteriopatii, cu scop de diagnostic şi tratament Contraindicaţii: - tendinţă crescută la hemoragii, infecţii Locul puncţiei: arteră femurală - arteră humerală - arteră radială - artera cubitală Materiale sunt aceleaşi ca pentru puncţia venoasă. Medicul efectuează puncţia ajutat de asistentă. Medicul:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  alege locul puncţiei  face anestezie locală  îmbracă mănuşile  acoperă locul puncţiei cu câmpul steril  execută puncţia  retrage acul de puncţie Asistenta:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  dezinfectează locul puncţiei, prepară seringa cu medicaţie anestezică  serveşte mănuşile sterile şi câmpul steril  prepară seringa cu acul de puncţie şi le serveşte în mod aseptic  aplică tampon compresiv pe care îl ţine cu pensa porttampon 5 minute  aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeţ cu nisip 1-5 kg în funcţie de arteră. Ulterior pacientul este supravegheat şi rămâne în repaus 1-6 ore. Sângele va fi dus la laborator – ex. pentru analiza gazelor sangvine, produsul va fi ferit de contactul cu aerul Complicaţii: - în timpul puncţiei - puncţionarea altor formaţiuni (vase, nervi, ţesuturi) - hemoragie - injectarea parietală - după puncţie: - hemoragii introducerea substanţelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor- arteriografie

141 - hematoame cu compresiunea ţesuturilor - obstrucţie vasculară De ştiut: - prin puncţia arterială, se poate introduce un cateter în vederea efectuării unor explorări ale parametrilor sîngelui arterial. De evitat: - atingerea produsului, pentru a preveni îmbolnăvirea persoanelor care lucrează cu sîngele.

PUNCŢIA PLEURALĂ
Definiţie: - puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Scop: - explorator:  punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural  recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă. - terapeutic:  evacuarea lichidului  administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice) după spălarea cavităţii. Indicaţii: - boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţa cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1,5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămînului, împiedicîndu-le funcţiile. Contraindicaţii: - tulburări de coagulare a sîngelui – hemofilie - tratament cu anticoagulante. Locul puncţiei: - se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: - dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII- VIII intercostal pe linia axilară posterioară. - dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin examen clinic. - puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei. Poziţia pacientului: - în poziţie şezîndă pe marginea patului, cu mâinile de partea bolnavă ridicată deasupra capului. Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă. Puncţia se face de către medic, ajutat de asistente medicale. Medicul:  stabileşte locul puncţiei.  efectuează anestezia  aşteaptă efectul anesteziei  aşază cîmpul chirurgical  execută puncţia, aspiră lichidul.  introduce soluţiile medicamentoase.  retrage acul de puncţie.

ICC. avînd drept cauză tulburările circulatorii şi purtînd numele de transsudat.  dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril  aplică pansament uscat  ajută pacientulsă se aşeze în pat Ulterior pacientul este îngrijit şi supravegheat.  serveşte seringa cu anestezic. determinate de iritaţia pleurei. cancer pulmonar). reacţia este negativă cînd picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. Lichidul extras poate fi: seros sau serocitrin (TBC. administrează o fiolă de atropină cu 30 min. cînd picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtînd numele de exudat. pleurezie hemoragică) • Se face reacţia Rivalta – cu o picătură de acid acetic glacial.lipotimie.punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal . chilor. rupturi pleuropulmonare. dezinfecţie tip II.edem pulmonar acut. • examenul citologic şi bacteriologic Complicaţii : . hemoragic (hemoragii pleurale.explorator: . se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat. Accidente: .    PUNCŢIA ABDOMINALĂ ( PARACENTEZA) Definiţie: puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri. ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine.accese de tuse. reacţia este pozitivă. . Produsul examinat • se va examina imediat macroscopic. .hemoragii intrapleurale. colaps. tulbure – lactescent. înaintea puncţiei  dezbracă toracele pecientului  pregăteşte locul puncţiei.142 Asistenta: pregăteşte radiografia pacientului îşi spală mîinile . le dezinfectează. .pneumotorax prin rănirea plămînului cu acul. Scop: .  serveşte acul de puncţie adaptat la seringă  dezinfectează locul puncţiei  preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete  serveşte aparatul aspirator  serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei.

examenul citologic. chisturi ovariene mari. îşi spală mîinile. determinarea densităţii . diagnosticul citologic. dezinfecţie tip III. .execută incizia sau direct puncţia cu trocarul. Asistenta: Pregătirea produsului pentru examinare: .terapeutic: Indicaţii: Contraindicaţii: Locul puncţiei ascitele masive. aprecierea aspectului lui. .adaptează tubul prelungitor . Execuţia puncţiei: . serveşte mănuşile chirurgicale şi câmpul chirurgical dezinfectează locul puncţiei serveşte bisturiul sau direct trocarul recoltează în eprubete lichidul de ascită serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului îngrijeşte pacientul ulterior şi-l supraveghează se monitorizează pulsul.143 . TA. recoltarea lichidului şi examinarea sa pe linia Monroe Richter. sarcină diateze hemoragice evacurea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive pentru efectuarea dializei peritoneale.alege locul puncţiei .superioară stg. scoate mandrenul. Medicul: . la mijlocul ei.face anestezia locală.reacţia Rivalta .retrage trocarul. .la punctul de unire a 1/3 medii cu ombilicul cu spina iliacă antero. bacteriologic. le dezinfectează. . se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore schimbă pansamentul.pe linia ombilico-pubiană.în fosa iliacă stg. respectînd măsurile de asepsie. . etichetate.se face de către medic. pregăteşte locul puncţiei. traumatismele închise ale viscerelor abdominale. hidronefroză.protejează locul puncţiei cu câmpul steril .se derulează în salon sau în sala de tratamente.examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat. biochimic – eprubetele cu lichid. se trimit la laborator.

hemoragie digestivă. uscat. . pe care îl introduce în eprubete . Asistenta: . fixat cu benzi de leucoplast.îşi spală mîinile. .pătrunderea acului în miocard . .pregăteşte locul puncţiei. la locul puncţiei. dezinfecţie tip III.explorator: .se face de către medic. . Locul puncţiei: .aplică pansament steril.preia seringa cu lichidul extras.recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale.retrage acul de puncţie.execută puncţia .spaţiul V intercostal stg.stabileşte locul puncţiei .puncţia pericardică constă din pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică.dezinfectează locul puncţiei . le dezinfectează. Medicul: .dezinfectează locul puncţiei .terapeutic: .introducerea substanţelor medicamentoase. care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală. prin acumularea sîngelui sau lichidului de transsudaţie. în cazul în care cantitatea de lichid este mare. . la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare. Indicaţii: .aşază pacientul în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat.serveşte seringa cu acul de puncţie . persistenţa orificiului de puncţie.144 Accidente: colaps vascular. perforarea intestinului.efectuează anestezia .spaţiul VI – VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară stg. Scop: .pericardita.constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică .aşează câmpul sub locul puncţiei . PUNCŢIA PERICARDICĂ Definiţie: .serveşte mănuşile şi câmpul chirurgical .pregăteşte radiografia pacientului .aspiră lichidul .evacuarea lichidului acumulat . Execuţia puncţiei: .serveşte seringa cu anestezic . hemopericardul. Accidente: .

Scop: .scop anestezic: introducerea substanţelor anestezicerahianestezia. stabileşte locul puncţiei. .  poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului.  pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală.terapeutic: . capul în hiperflexie. Puncţia se face de câtre medic ajutat de asistentă. face anestezia locală. pieptul „ spate de pisică”  poziţie şezîndă pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse. dacă conţinutul pericardic este septic.puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian. . . tumori cerebrale. . le dezinfectează.explorator: . printre vertebre.L5  puncţia dorsală D6-D7  puncţia suboccipitală. Locul puncţiei:  puncţia lombară.introducerea medicamentelor citostatice.L1 sau L4 . hemoragie subarahnoidiană. pregăteşte locul puncţiei. coapsele flectate pe abdomen. Medicul: Asistenta: îşi spală mânile. execută puncţia scoate mandrenul. antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian. PUNCŢIA RAHIDIANĂ Definiţie: . Indicaţii: .măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian. scleroză multiplă.intervenţii chirurgicale.prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană. se efectuează în spaţiul dintre vertebrele D12 . şoc pericardic. . dezinfecţie tip III. .boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningite. retrage acul de puncţie.145 fenomene de insuficienţă cardiacă infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural. encefalite). măsoară tensiunea LCR.injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei.

PUNCŢIA ARTICULARĂ Definiţie: puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern. se supraveghează semnele vitale: puls. Puncţia se face de către medic ajutat de 1-2 asistente. serveşte acul de puncţie cu mandrin.serveşte seringa cu acul de puncţie alege locul puncţiei. şocul reflex – foarte rar. mănuşile chirurgicale şi câmpul steril. cotul.artrite acute sau cronice.procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează puncţia. .evacuarea lichidului.146 Accidente: sindrom postpuncţional.administrarea medicamentelor în cavitatea articulară.îşi spală mîinile. menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului ulterior îngrijeşte şi supraveghează pacientul pacientul stă în decubit dorsal. Locul puncţiei: . hemartroză. . Medicul: Asistenta: . le dezinfectează . Contraindicaţii: . TA.serveşte mânuşile sterile.se puncţionează mai frecvent genunchiul.pregăteşte locul puncţiei. . 24 de ore.serveşte seringa cu anestezic . hemoragii dureri violente în membrele inferioare contractura feţei. Indicaţii: . dezinfectează locul puncţiei.dezinfectează locul puncţiei . umărul.punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular.terapeutic: . respiraţie. aspiră lichidul retrage acul de puncţie .explorator: . zona maximă de fluctuenţă efectuează anestezia locală aşază cîmpul sub locul puncţiei execută puncţia. câmpul protector . glezna. Scop: . serveşte seringa cu anestezic.recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale. fără pernă. dezinfecţie tip II . gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale.

Accidente: .fracturi . fixat cu faşă aplică atele care să imobilizeze articulaţia puncţionată îngrijire ulterioară a pacientului.perforaţie ale organelor interne ( inimă.infecţii ale osului .creasta iliacă . . Indicaţii: boli hematologice Locul puncţiei: .explorator: . plămîni) .147 colectează lichidul în vasul gradat. pe cale transabdominală.pneumotorax .terapeutic: . în interiorul vezicii urinare.tulburări de creştere la copii. străbătînd stratul său cortical.spina iliacă posterosuperioară .puncţie albă . . Indicaţii: stricturi uretrale sau hipertrofie de prostată .recoltarea măduvei pentru examinare.hematoame . PUNCŢIA OSOASĂ Definiţie: puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului. vertebrele lombare.prelevarea urinii direct din vezica urinară. fără pericolul contaminării sale .maleolele tibiale .manubriul sau corpul .tardive: .calcaneul . ajutat de 1-2 asistente. Scop: . PUNCŢIA VEZICII URINARE Definiţie: .apofizele spinoase.se realizează prin introducerea unui ac.explorator . Execuţia puncţiei: se face de către medic.evacuarea urinii în cazurile de retenţie acută de urină.la nivelul oaselor superficiale . Scop: .terapeutic: – administrarea de medicamente.sternul. recoltează în eprubete aplică pansament compresiv la locul puncţiei.imediate: . prin intermediul unui ac.injectarea de produse de contrast. lichide hidratante şi nutritive.

introduce valvele vaginale prinde colul uterin cu pensa dezinfectează fundul de sac posterior al vaginului face anestezia. sînge.se aşază pacienta în poziţia ginecologică pe masa ginecologică. Puncţia se face de către medic asistat de către 1-2 asistente Medicul: Asistenta: îmbracă mănuşi chirurgicale sterile serveşte medicul cu pensa pentru prins colul uterin preia pensa de col. PUNCŢIILE BIOPSICE .se face spălătură vaginală cu soluţie de permanganat de potasiu. o fixează cu mîna serveşte medicul cu tamponul îmbibat cu alcool iodat fixat în porttampon oferă seringa cu anestezic.colecţii lichidiene . Scop: . acul de puncţie adaptat la seringa de 20 ml pentru puncţie recoltează lichid în eprubetă goleşte pe rând seringile.terapeutic: .colecţii purulente Locul puncţiei: . Accidente: traumatisme uretrale ale vaginului. Pregătirea puncţiei: .148 Locul puncţiei: pubiene. puncţia se execută pe cale vaginală.evacuarea colecţiei de lichid . . puncţia. .în dreapta sau în stânga colului. PUNCŢIA FUNDULUI DE SAC DOUGLAS Este o variantă a puncţiei intraperitoneale. ascită) .explorator: .administrarea unor soluţii medicamentoase Indicaţii: .stabilirea naturii colecţiei (puroi.pe linia mediană abdominală la 2 cm deasupra simfizei puncţie negativă hemoragie vezicală astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi infecţii postpuncţionale formarea de fistule urinare. aspiră lichidul retrage acul de puncţie îndepărtează pensa de prins colul şi valvele vaginale.suspiciune de sarcină extrauterină .

spaţiul VIII sau IX intercostal stg. Pacientul este îngrijit ulterior: rămâne în decubit lateral drept 24 ore după puncţia hepatică şi în decubit dorsal după puncţia splenică şi renală.confirmă vindecarea . plămîni. Contraindicaţii: . serveşte acul de puncţie.rinichi unic Locul puncţiei: . îndepărtează acul de biopsie. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE Importanţa examenelor de laborator: . face anestezia locală. ganglioni limfatici. Medicul alege locul puncţiei.puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: masa ganglionară sau tumorală. execută puncţia. splină. Asistenta pregăteşte locul puncţiei. . Puncţia se practică pe ficat.reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. rinichi. Pregătirea puncţiei: .puncţia hepatică: .149 Definiţie: . Indicaţii: -îmbolnăviri ale organelor mai sus menţionate. Pacientul este pregătit psihic.semnalează apariţia unor complicaţii .permit depistarea bolnavilor şi a purtătorilor sănătoşi Rolul asistentei: asistenta trebuie să respecte regulile următoare: .instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim.completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective .puncţia renală: regiunea lombară.Silverman Menghini. . stabileşte evoluţia bolii. .confirmă sau infirmă diagnosticul clinic. .pregătirea psihică a bolnavului . în dreptul discului intervertebral L1-L2 la 8 cm de linia mediană. Materialele sunt pregătite şi duse la laborator. serveşte medicului seringa pentru anestezie.orarul recoltărilor .faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat. Scop: . dezinfectează local. tumori solide. badijonează locul puncţiei şi aplică pansament compresiv. aspiră ţesutul patologic.puncţia septică: .explorator: examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului. se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor.diateze hemoragice .

puncţie arterială RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE Pregătire: materiale: . aşezarea în poziţie corespunzătoare în funcţie de recoltare pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării efectuarea tehnicii propriu-zise completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză: RECOLTAREA SÂNGELUI Sângele se recoltează pentru examene: .nesterile: tavă medicală curată. curate. tampoane de vată . degresate . Pregătirea produsului pentru laborator.bacteriologice .lamela se trage către partea liberă a lamei.serologice Recoltarea se face prin: .se etichetează şi se trimite la laborator. cameră umedă. lobul urechii. .se şterge cu un tampon cu alcool.puncţie venoasă .efectuarea frotiului: .hematologice . faţa plantară a halucelui .parazitologice . păstrînd aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze .se face asepsia pielii degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 grade .se agită lama pentru uscare .sterile: ace.cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii.mănuşi de cauciuc .se şterge cu un tampon uscat prima picătură. Execuţie: .de protecţie: .înţepare (pulpa degetului.regim alimentar.150 pregătirea fizică.la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru . şlefuite. se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama . perpendicular pe straturile cutanate . repaus la pat.se aşază o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 grade cu lama . pipete Potain. lame uscate.

bărbaţi. Rezistenţa globulară: se recoltează sângele pentru obţinerea globulelor roşii se evită hemoliza şi coagularea sîngelui sîngele recoltat se agită uşor timp de 5-10 minute cu mişcări circulare sângele se defibrilează şi nu se mai coagulează se trimite imediat la laborator.hemoglobină 15 ± 2 g/100ml.8% .stativ şi pipete Westergreen . Hematocrit (Htc): .nesterile: . muşama. Pregătirea pentru VSH: .pernuţa. – Se recoltează 5-10 ml sânge simplu. 4.se completează buletinul .soluţie de citrat de Na 3.se face prin puncţie venoasă.5-5.ace pentru puncţia venoasă . bolnavul fiind "à jeune".soluţii dezinfectante: alcool 70 grade Pregătirea produsului pentru laborator: .femei . vată .4. în poziţie strict verticală. tăviţă renală./mm3.seringă de 2 ml uscată .materiale: .2.151 RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE HEMATOLOGICE Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) .se aspiră cu pipeta Westergreen pînă la gradaţia 200 şi se aşază în stativ pe dopul de cauciuc.femei . eprubete.sterile: .4. 13 ± 1 g/100ml.reticulocite: 10-15% .polinucleare neutrofile nesegmentate: 0-5 % RECOL TAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE – Se efectuează prin puncţie venoasă. pentru a determina: Felul analizei: Modul de prelevare Interpretarea rezultatelor ./mm3 – bărbaţi.8 mil. garou.5 mil.leucocite 4200-8000/ mm cub din care: .eritrocite.se înţeapă pulpa degetului: . dimineaţa. Se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de EDTA ( acid diaminotatraacetic 1% ). Hemoleucograma: .se etichetează produsul .rapiditatea cu care se produce depunerea elementelor figurate.

v 0.40 gr/1000 ml 2-6 mg % 0. Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă.Weill-Felix .5-5.1-0. Ca++ = 4.4 mg % 1. de precipitare sau floculare ca: Citochol. febră tifoidă.20 mg % T = 0.Howell =1'30"-2'30" calcemie sideremie rezervă alcalină ionograma sanguină glicemia fibrinogen timp de protrombină recoltare direct în eprubetă cu ac de platină 5-10 ml sânge în sticluţe heparinate 2 ml sânge/florură Na 4 mg 0.4 mEq/l. .20 gr ‰ 200-400 mg% timpii: T. 4.152 uree sanguină acidul uric creatinină bilirubină colesterol lipemie teste de disproteinemie fosfatază alcalină transaminază amilază electroforeză 5-10 ml p. Meinike şi R. sifilis).5 ml citrat de Na 3.5 ml sânge 0. Kahn. cel hemolizat este roz. CI– = 94-111 mEq/l. R. K+ = 3.5 ml sânge REGOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGIGE Examenele serologice relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului. Serul nehemolizat are o culoare gălbuie. direct în eprubetă (fără seringă). Aceste examene se utilizează pentru diagnosticarea bolilor infecţioase (tifos exantematic. 0. % Na+ =137-152 mEq/l.8-5.80-1.5 mEq/l 14 – 28 mmol/L 58-65 vol.6-1.5 mEq/l.   R.80-2. = 75:±10 gr % Al = 40-50 g % Gl = 20% (A/G = 1.5 ml oxalat de K 4.20-0.5-2) α1 = 4 α2 = 8 β= 12 γ = 16-18% 9-12 mg%. într-o cantitate de 5-10 ml.pentru diagnosticul tifosului exantematic.80 gr ‰ 600-800 mg% Takata-Ara-negativ R.Tymol = 0-4 u ML ZnSO4 = 0-8 u SH 2-4 u Bodansky TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui 8-32 uW (Wolgemuth ) Pr. de microfloculare pe lamă VDRL – în diagnosticul sifilisului.Quick = 12"-14" T.5-5.8% şi 4.6-1 mg % D = 0.t.

de hemaglutinare.se etichetează cu data. Bordet-Wassermann. – aseptizează regiunea cu iod. – însămânţează: 2 ml în eprubeta cu glucoză. Dozarea antistreptolizinelor O (ASLO) – diagnosticarea RAA – scarlatină R. – securitatea personalului medical. RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUTAINER Avantaje: • Utilizarea acestei metode de prelevare asigură: – confortul pacientului. endocardită malignă subacută Pregătire: materiale de protecţie . – ia seringa şi efectuează puncţia venoasă. temperatura .se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37°C. – aşează câmpul steril. ora. .geloză semilichidă Execuţie: Asistenta – îmbracă mănuşi sterile.se notează în FO data şi numele persoanei care a recoltat. – aspiră 20 ml de sânge. Pregătire: • Materiale . pentru diagnosticul sifilisului. bruceloză. Widal şi aglutinarea "Vi" – în diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC – HEMOCULTURA Definiţie: Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic Scop: descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: o septicemie o bacteriemie: febră tifoidă.R. mănuşi sterile seringă a 20 cm3 medii de cultură: bulion citrat. Pregătirea produsului pentru laborator: . (poliartrita reumatoidă) R. – calitatea probei de sânge. Waler-Rose – diagnosticarea P. de fixare a complementului R. hemaglutinoinhibare – diagnosticarea unor viroze R. – retrage seringa. 10 ml în bulionul citrat.mască de tifon.153      R.

concentraţie medie de hemoglobină (CHEM). • Verde: vacuumtainer cu litiu heparină pentru analize biochimice. Helicobacter. hemoleucogramă (HLG) cu formulă leucocitară. RBW • Negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului • Bleu: pentru determinări de coagulare  fibrinogen. picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono. uree sanguină. . Îndepărtarea sângelui se face diferit: .acul de puncţie. calcemie. hemoglobina eritrocitară medie (HEM).  Waler-Rose. iar la partea inferioară două aripioare.  electroliză. . transaminaze. se evită frecarea pulpei degetului de bandeletă.154 holder – un tub de material plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare. creatinină. proteină "C" reactivă. fosfatază. .materiale necesare Pregătirea psihică a pacientului. Rh.  acid uric. Execuţie: Idem ca în alte recoltări. Latex. bandelete sau stripsuri. glicemie.  indici eritrocitari volum eritrocitar mediu (VEM).. Grup sanguin  ASLO.sau bicolore.  rezistenţă globulară. rezervă alcalină. Îngrijirea pacientului după tehnică: aceeaşi ca la puncţia venoasă. substanţele chimice imprimate determină schimbarea culorii când vin în contact cu zahărul. lipemie. imunogramă. depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei. amilazemie. DETERMINAREA GLICEMIEI FOLOSIND TESTELE REACTIVE • • • • • • determinarea glicemiei se mai poate face folosind testele reactive.  antigen Australia. bilirubinemie.tuburi vacuumtainer. fosforemie. sideremie.  timp de protrombină • Mov: pentru determinări hematologice  EDTA-K3  hematocrit. DE ŞTIUT: Tuburile vacuumtainer se utilizează în funcţie de codul de culoare al dopului de cauciuc astfel: • Roşu şi portocaliu: pentru chimie clinică  teste de disproteinemie.

asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool.invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul gâtului . Scop: • explorator .sterile– spatula linguală . RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN Definiţie: Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. . • Execuţie: . colecţiile purulente. din conductul auditiv extern.155 • pacienţii îşi pot testa singuri glicemia folosind aparate cu afişaj electronic. sub control vizual (otoscop). fie prin spălare nazofaringiană. umoarea apoasă a camerei anterioare.depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Pregătirea: . . dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul).eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină . .pentru examinări virusologice. Recoltarea secreţiei otice: – se face cu tamponul. care arată cu rapiditate şi precizie valoarea glicemiei.materiale – masca de tifon.îşi pune masca de protecţie. .depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului.se face cu un tampon mai subţire fixat pe un porttampon de sârmă uşor îndoită. secreţia din conjunctivite şi dacriocistite se recoltează cu tampon steril. . OTICE ŞI OCULARE Recoltarea secreţiei nazale: . cu care se poate pătrunde în nazo-faringe. Recoltarea secreţiei oculare: infecţiile oculare care necesită examen bacteriologic. după trezirea pacientului. recoltarea se face fie prin suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă. .deschide eprubeta cu tamponul faringian.se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.eprubete medii de cultură • Pacientul este pregătit psihic şi fizic. RECOLTAREA SECREŢIEI NAZALE. RECOLTAREA SPUTEI Definiţie: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se . Execuţie: – recoltarea se face dimineaţa. .cu tamponul faringian şterge viguros depozitul de pe faringe şi amigdale.

RECOLTAREA URINEI Scop: • explorator – informează asupra stării funcţionale a rinichilor. călduţă. Pregătire:• materiale: urinar sau ploscă. cât şi a întregului organism. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa. Recoltarea sputei prin spălătură bronşică  se utilizează la pacienţii cu TBC care nu expectorează. pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric. parazitologice. citologice. în funcţie de examenul cerut. eprubete. Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian  se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă. Execuţie: – i se oferă paharul cu apă ca să-şi clătească gura şi faringele. materiale pentru toaleta organelor genitale externe.  se introduc în recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu un ml soluţie de stricnină 1‰ pe care pacientul o inhalează  după aspiraţii. dimineaţa. pe nemâncate. Recoltarea sputei prin spălătură gastrică    se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). bicarbonatată.sterile: – cutie Petri. scuipătoare specială . Scop: • explorator – pentru explorări macroscopice. în stomac. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit anterior.  se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească  sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă. Pregătire: • materiale .  se apasă limba cu spatula. – i se oferă vasul de colectare. pregătire fizică şi psihic .156 expulzează din căile respiratorii prin tuse. recoltarea se repetă zilnic. în următoarele 4 zile.  se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. se introduc prin sondă 200 ml apă distilată. în vederea stabilirii diagnosticului.  frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic.nesterile: – pahar cu apă. pahar conic. – se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h.  sputa expectorată se recoltează într-un vas steril. care nu apar în mod obişnuit în spută. lichidul recoltat se trimite imediat la laborator. şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare. în vase separate. bacteriologice. – se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse.

.se îndepărtează proteza dentară. Execuţie: .se aşează pacientul în pat .după vărsătură se îndepărtează tăviţa. .conţinut gastric care se elimină spontan. RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR Definiţie: Vărsătura . .157 Execuţie: • recoltarea urinei pentru un examen sumar: . când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical. se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat.asistenta susţine tăviţa renală.i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura Îngrijirea ulterioară a pacientului .din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml. . . hipertensiune intracraniană). .se recoltează în eprubetă sterilă .sprijină fruntea bolnavului. bacteriologice. bacteriologice. Pregătirea produsului pentru examen de laborator – se completează buletinul de recoltare. pahar cu soluţie aromată. aproximativ 50 ml.se supraveghează pacientul în continuare. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE Definiţie: – Scaun .se recoltează urina de dimineaţă . biochi- . • recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia vezicală nu este dorită.depistarea unor germeni patogeni (ex. .înainte de începerea tratamentului cu antibiotice. . Scop: • explorator – se fac examinări macroscopice.se îndepărtează materialele folosite. . . dar şi în alte afecţiuni (alcoolism. pregătire fizică şi psihică a pacientului. apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă.se şterge gura pacientului.prima cantitate de urină emisă. se elimină la toaletă sau în bazinet. chimice pentru stabilirea diagnosticului Pregătire: • materiale :două tăviţe curate şi uscate. de obicei în afecţiuni digestive. Scop: • explorator . • recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii: . – se trimite produsul la laborator.resturile alimentare supuse procesului de digestie. • recoltarea urinei prin puncţie vezicală: se face numai în caz de: vezică plină.urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină. eliminate din organism prin actul defecaţiei.se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat.

materiale pentru toaleta perineală.158 mice.BK şi alţi germeni.pregătire psihică şi fizică. .serologice . eozinofile. prin puncţie lombară suboccipitală sau ventriculară.  la pacienţii cu stare generală alterată se execută. atipii celulare).tavă medicală.  recoltarea pentru ouă de paraziţi: . – aproximativ 4 ml în fiecare eprubetă. tub recoltator.se poate face prin raclare cu o spatulă sau cu o baghetă . purgativ salin. al stărilor comatoase. . în decubit lateral pentru a evita lipotimia.  tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică. cu rol de protecţie a SNC. cu rol nutritiv şi excretor.biochimice.  recoltare directă din rect.  se fac examinări: . polinucleare.  se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături). . .se face cu sonda Nélaton. aleză.eprubete cu medii de cultură. 16-18. Scop: •în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene. . care circulă în spaţiul subarahnoidian. .raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme. ploscă sterilă. . . în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale. Execuţie:  recoltarea se execută pe nemâncate. chibrituri.citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite.sifilisul SNC.  se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude.bacteriologice .  recoltarea la copii: . Execuţie:  recoltare din scaun spontan sau provocat. parazitologice) depistarea unor purtători sănătoşi de gemeni - Pregătire: • materiale .sondă Nélaton nr. lampă ce spirt. RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Definiţie: – LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV.  lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări).muşama. .

se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă. . • volum: 100-150 m. D =1005-1009. . ulceraţiilor. Recoltarea din vezicule.5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii Valori normale ale constituenţilor chimiei: – albuminorahie = 20-60 mg% – Ca++ = 4. pH = 7. • terapeutic .depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei.5-5. None Apelt – glicorahia = 50-60 mg% – Mg++ = 3-3.se recoltează o mică porţiune de puroi. Pandy.4-7.5 mg% – clororahia = 700-760 mg% – Na+ = 300-350 mg % + – azot total = 15-30 mg % –K = 12-17 mg% – creatinină = 0. Scop: • explorator . se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare.159 LCR = soluţie apoasă. de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor. Recoltarea din papule. .se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească.evacuarea şi tratarea colecţiilor purulente.se efectuează frotiu. leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern. se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură.5 mg % R. pustulelor.2-2 mg % RECOLTAREA SECREŢIILOR PURULENTE Definiţie Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor. Pregătire: Idem alte recoltări.se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor. bogat salină.materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă. ulceraţii . noduli sau alte leziuni inflamatoare se dezinfectează tegumentele cu tinctură. conjunctiva oculară. . din plăgi supurate. . pustule. organele genitale.5-1 mg % – Cl = 420-450 mg % – acid lactic = 10-25 mg % – P mineral =1. limpede ca apa de stâncă. ulceraţii. de iod.

frecvente leucocite o tipul IV . Pregătire: Idem alte recoltări + lamele de sticlă. Execuţie: . se recoltează cu ansa. CLISME Definiţie: Sondajul reprezintă introducerea unei sonde sau cateter din metal.recoltarea produselor cavităţii sondate în vederea efectuării . orificiul colului uterin. apar patru imagini: o tipul I .160 se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul.epitelii. Trichomonas prezent. nazal. o tipul III . într-o cavitate naturală a organismului. lactobacili absenţi. o tipul II . cauciuc sau material plastic.epitelii. rari bacili gram-negativi sau leucocite. iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa din eprubeta sterilă. . după flambare.se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic. coci gram-pozitivi şi negativi. foarte frecvente leucocite. faringian. lactobacili. iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal. foarte rari lactobacili.rare epitelii. SONDAJE. prin căile naturale. . foarte frecvenţi bacili gram-negativi. evitând atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului. Scop: • explorator . .recoltarea se face cu valve şi specule sterile.se îndepărtează labiile mari şi mici.se recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri :orificiul glandelor Bartolin. meatul urinar. SPĂLĂTURI.epitelii şi lactobacili (secreţie normală).la fetiţe. foarte abundentă floră mixtă. . RECOLTAREA SECREŢILOR VAGINALE Definiţie: Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale. Interpretarea examenului La examenul microscopic.

o pentru utilizare de lungă durată:– din material sintetic (poliuretan. . pentru a uşura înaintarea. . .  este interzisă introducerea lichidului de spălătură sub presiune  conţinutul evacuat prin sondaje sau spălături se păstrează (pentru analiză)  sondajele şi spălăturile vor fi notate în foaia de observaţie însoţite de numele persoanei care le-a efectuat  eventualele greşeli comise cu ocazia sondajului şi spălăturii vor fi raportate TIPURI DE SONDE I. când nu există risc important de inhalare  Sonda naso-duodenală şi naso-jejunală – indicată în nutriţia de durată scurtă. AVC etc. . II. fără intervenţie chirurgicală. . Pentru alimentaţia enterală artificială  Sonda naso-gastrică – indicată în alimentarea de scurtă durată. • terapeutic .evacuarea conţinutului gastric înainte de anestezie în intervenţia chirurgicală de urgenţă.3 mm) pentru alimentaţie.evacuarea aerului sau gazului după o reanimare cu ventilaţie prin mască. în risc major de inhalare sau tulburări de evacuare ale stomacului (pacienţi cu tulburări de conştienţă. cantitatea lichidului introdus trebuie să fie întotdeauna mai mică decât capacitatea cavităţii organului spălat.).introducerea unor substanţe medicamentoase.curăţirea cavităţii de substanţe dăunătoare organismului Rolul asistentei  respectarea unei asepsii perfecte  pregătirea psihică a bolnavului  sonda se va lubrifia sau uda.hidratare.  Jejunostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă cu risc major de inhalaţie. Tipuri de sonde gastroduodenale: o pentru utilizarea de scurtă durată (PVC sau cauciuc).prelevarea lichidului gastric în scop diagnostic. silicon) • sondele sunt lungi de 75-120 cm cu diametru de 8-12 ch pe scara Charriere (1ch = 1. după caz.alimentare.sonda de alimentaţie gastrică sau duodenală la pacienţii cu AVC.161 examenelor de laborator. .evacuarea conţinutului cavităţii sondate.  în cazul spălăturilor.evacuarea stomacului după absorbţie orală de substanţe toxice .  Gastrostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă. . . de 12-15 ch pentru evacuare şi spălătură. Sonde gastroduodeoale – (adesea numite sonde gastrice) sunt utilizate pentru următoarele scopuri: . iar pentru spălătură gastrică de 30 ch.evacuarea sau aspirarea lichidului gastric sau a sângelui. .

ruptură de esofag. . Execuţie: o asistenta se spală cu apă şi săpun. tipuri: – sonda Miller-Abbott – cu lumen dublu. Sonde de compresiune esofagiene o folosite pentru oprirea hemoragei produse de varicele esofagiene sau a hemoragiei gastrice (sonda Blakemore .medicamente. etc. muşama şi aleză.asfixie . casoletă cu mănuşi de cauciuc. o introducerea unor substanţe medicamentoase. recipient pentru colectare. sonda Faucher sau Einhorn. V.confecţionate din cauciuc sau material plastic. sonda Eudel. • terapeutic o evacuarea conţinutului stomacal toxic. cât mai aproape de rădăcina limbii. decompresiune şi eliberarea lumenului intestinal. să respire adânc şi introduce capătul sondei pana la peretele posterior al faringelui. invitând bolnavul să înghită.162 III. o verifică prezenta sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal . o introduce sonda în esofag şi este împinsă uşor spre stomac (40-50 cm). . Mercier) SONDAJUL GASTRIC Definiţie: Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc – sonda gastrică Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac. IV. Indicaţii: – în gastritele acute sau cronice. tăviţă renală. lungime de 31 cm (12-18 ch). prosoape.ulcer de compresiune al esofagului cu risc de esofagită. . o îşi pune mănuşile sterile.lungime de 120-300 cm. Pregătiri • materiale: de protecţie: şorţuri din cauciuc sau din material plastic. Scop: • explorator o recoltarea conţinutului stomacal o pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului.folosite pentru alimentaţie. eprubete. terapeutic (tipuri – sonde pentru evacuare simplă: Nélaton.cu două balonaşe şi trei deschideri. o cere pacientului să deschidă larg gura. Sonde vezicale – instalate în scop – diagnostic. balonaş distal. sonda Linton) Complicaţii: . o se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă o prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. . o îmbracă şortul de cauciuc. Sondele intestinului subţire . boala ulceroasă. 2 seringi de 20 ml.pneumopatie de inhalaţie. o hidratarea şi alimentarea bolnavului. a cardiei. o umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag. Pregătire: pregătirea psihică şi fizică a pacientului. o curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse.

. comprese. .vas colector – medicamente . Îngrijirea ulterioară a pacientului – Idem ca în alte manevre. INTRODUCEREA SONDEI BLAKEMORE Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea unui tamponament esofagian se folosesc. cu prudentă. .163 cu ajutorul seringii şi fixează sonda. . Accidente . TA şi pulsul.se verifică permanent presiunea din balonaşe (50 – 60 mmHg) . SONDAJUL DUODENAL Definiţie: Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde . Pacient: pregătire fizică şi psihică. . se îndepărtează sonda.greaţă şi vărsături . varice esofagiene Pregătiri: • materiale sterile sonda Blakemore cu dublu balonaş.tuse. .substanţă lubrifiantă.bronhopneumonii de aspiraţie.soluţie novocaină. o goleşte conţinutul sondei în vasul colector. Execuţie: . o extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă. permeabilitatea sondei. mai multe tipuri de sonde. apoi cianoza. dintre care cea mai utilizată este sonda Blakemore. Scop: – realizarea hemostazei în HDS.se supraveghează fixarea.se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-cardiale. cocaină pentru anestezie. .se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer. – nesterile . . după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient). seringi de 20 ml. Pregătirea produsului pentru examenul de laborator – Idem ca în alte manevre. hiperemia feţei. pense hemostatice. o aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer sau aspiră sucul gastric cu seringa.se aspiră conţinutul sondei.se introduce sonda endonazal. se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş).se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv (sifonaj).–se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer. sondă gastrică.aparat de aspiraţie. laringoscop.

. . .recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal. Execuţia: Vezi sondajul gastric. Scop: • explorator • terapeutic • alimentaţie artificială Generalităţi .depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare.paralel cu înaintarea sondei. realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior. 1-2 eprubete pentru urocultură.se dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos în direcţia anusului. . • terapeutic . . SONDAJUL VEZICAL Definiţie: Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau cateter) prin uretră în vezica urinară.se evidenţiază meatul urinar. medii de cultură. apoi în recipientele pregătite în funcţie de scop sau într-un recipient de colectare. . două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoi complet rotunjit având una-două orificii laterale aproape de vârf. . Pacient: pregătire psihică şi fizică. .sondajul se efectuează în condiţii asepsie .se pot localiza procesele patologice hepatobiliare.recoltarea urinii pentru examen de laborator. Scop: • explorator .analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui . . extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică.executarea unor procedee terapeutice prin sondă.se lubrifiază sonda cu ulei steril. Pregătiri: Vezi sondajul gastric. realizând astfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern.orientată cu vârful în sus.se extrage sonda se face după pensarea orificiului extern. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI Pregătiri: • materiale:muşama şi mănuşi sterile de cauciuc.primele picături se iasă să se scurgă în tăviţa renală.evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan).164 Einhorn dincolo de pilor. sonda se introduce în uretră 4-5 cm. . medicamente (ulei de parafină steril şi oxicianură de mercur 1/5000 • pacienta – se pregăteşte fizic şi psihic. Execuţie: .

se va supraveghea în continuare.se efectuează toaleta regiunii vulvare. . .infecţioase.pentru extragerea exsudatelor din căile respiratorii. . .  alege sonda şi o lubrifiază. .sub bazin se aşează o pernă tare. în timp ce cu mâna stângă întinde penisul cât mai bine.în caz de bronhografii ţintite pentru obţinerea imaginii arborizaţiilor bronşice dintr-un lob sau dintr-un segment pulmonar (substanţa radioopacă se introduce direct prin sondă în ramura bronşică respectivă) • terapeutic .se notează în FO SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT Pregătiri: idem ca la sondajul vezical la femei .se îmbracă şi se aşează comod în pat.  se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa.165 Îngrijirea ulterioară a pacientei .pentru mobilizarea dopurilor de secreţie intrabronşice .se face toaleta organelor genitale. . Scop • explorator . muşamaua şi aleza. .  între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei şi cu ajutorul unei pense sterilese apucă sonda. prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile.  dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianură de mercur.astuparea sondei în cursul evacuării vezicii • tardive .se aşează pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate. pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei uretrale Complicaţii • imediate: . SONDAJUL TRAHEO-BRONŞIC Prin sondaj traheo-bronşic se înţelege introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea bucală şi laringe în trahee şi bronhii (sondaj Metras). conţinutului abceselor .se aşează tăviţa renală între coapse Execuţie  asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc. .crearea unei căi false prin forţarea sondei.lezarea traumatică a mucoasei uretrale .

pentru tratamentul local al proceselor pulmonare supurative (bronşiectazie.alege sonda corespunzătoare lobului în care vrea să pătrundă. cocaină) fenobarbital. comprese de tifon. spatulă linguală. seringi. . sterile: sondă Metras.166 . transpiraţii reci. .face examenul radiologic. se dezinfectează. cafeină.susţine limba pacientului în afară. Execuţie Medicul . sursă de lumină). .extrage sonda. .în procesele inflamatoare ale conjunctivei. palpitaţii. . măşti de tifon). după utilizarea unei cantităţi mari de cocaină.aşează bolnavul în decubit dorsal. retrage mandrenul şi o împinge mai departe sub control radioscopic spre locul leziunii.sub controlul laringoscopului introduce sonda până în regiunea subglotică. poziţie Trendelenburg) .intoxicaţia cu cocaină manifestată prin dispnee. decubit ventral. .ţine capul bolnavului asigurând poziţia . • tardive: . Scop • terapeutic . nesterile (tăviţă renală.injectează substanţa de contrast cu presiune moderată . puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. plegomazin. .în prezenta unor secreţii conjunctivale abundente.îngrijeşte ulterior pacientul Complicaţii • imediate: . . abces pulmonar). îmbracă mănuşi sterile şi masca de tifon. . instrumente pentru anestezia laringelui.pentru îndepărtarea corpilor străini. pacientul va fi pregătit fizic (dimineaţa pe nemâncate şi sedat) şi psihic.schimbă poziţia pacientului (decubit lateral stâng-drept.suprainfecţii SPĂLĂTURA OCULARĂ Definiţie Prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival.execută anestezia. Pregătire: materiale de protecţie (prosoape. . Asistenta . oglindă laringiană. .tuse: se întrerupe sondajul şi se completează anestezia. fenomene de colaps. medicamente (adrenalină. .se spală pe mâini.

. tampoane de vată. Scop • terapeutic . .se spală pe mâini.intoxicaţii cu substanţe caustice.pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac. .167 Pregătire : materiale de protecţie (prosoape. SPĂLĂTURA AURICULARĂ Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.evacuarea conţinutului stomacal toxic.îndepărtarea secreţiilor (puroi.repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură.deschide fanta palpebrală cu degetele şi toarnă încet lichidul în sacul conjunctival.verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C . se dezinfectează. cerumen). sterile: comprese.solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile. Execuţie .stază gastrică însoţită de procese fermentative.tratamentul otitelor cronice. . evitând corneea. .aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare. picurător. Indicaţii . Pregătiri Idem ca la spălătura oculară. . Scop • terapeutic .îndepărtarea corpilor străini.pregătirea pentru examen gastroscopic Contraindicaţii . . . SPĂLĂTURA GASTRICĂ Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine.participă două asistente: una supraveghează pacientul şi una efectuează tehnica . măşti de tifon). . .intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice.

se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus.după evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie.îndepărtarea exudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii. îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate. Pregătiri Idem ca la sondaj Execuţie Idem ca la sondaj + . se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac.se notează tehnica şi aspectul lichidului de spălătură. fără să se destindă vezica. capătul sondei aşezându-se pe o compresă.se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede. Notarea în foaia de observaţie .se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie. varice esofagiene. .se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector. . Execuţie .înainte ca ea să se golească complet.tehnica se execută cu prudentă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii. fără resturi alimentare sau substanţe străine. infecţii.se ridică pâlnia deasupra capului pacientului. Pregătiri.168 hepatite cronice. . ulcer gastric în perioada dureroasă. Important: . . traumatisme. limpede. . .tehnica începe cu sondajul vezical . Scop. Idem ca la sondaj vezical.tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi manevrelor. • terapeutic . cancer gastric.se repetă operaţia până ce lichidul este curat. . SPĂLĂTURA VEZICII URINARE Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter în vezică. .

irigoscopie).se adaptează canula la tubul irigatorului şi se elimină aerul . prosoape.alimentarea sau hidratarea pacientului. .) medicamente –2 l soluţie medicamentoasă (apă oxigenată.169 SPĂLĂTURĂ VAGINALĂ Prin spălătură vaginală se înţelege introducerea unui curent de lichid . se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu lichidul până în fundul de sac posterior al vaginului . muşama).se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească. . vată).îndepărtarea conţinutului vaginal . . soluţie sublimat 1%) Execuţie: . sterile (canulă vaginală. permanganat de K 1/2000.în vagin. oxicianură de mercur1/4000. .  spălături călduţe (35-37°C).apă sau soluţie medicamentoasă .se aşează irigatorul la 50 – 75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană .se reperează orificiul de intrare în vagin.dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale.Atenţie ! soluţiile medicamentoase (preparate farmaceutice sau pe loc) vor fi încălzite la temperatura necesară în baie de apă. bazinet.reducerea proceselor inflamatoare. • evacuator .irigator. se evacuează pe lângă canulă. CLISMELE Prin clismă se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus.spălarea mâinilor .evacuarea conţinutului intestinului gros. Scop • terapeutic .se spală bine fundul de sac posterior al vaginului. • terapeutic .calmarea durerilor. spălăturile vaginale se împart în:  spălături reci (până la 20°C). soluţie cloramină. Scop. nesterile ( stativ pentru irigator.  spălături calde (45-50°C).pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie. traversă. După temperatura lor. . în rect şi colon). .intervenţii chirurgicale asupra rectului. .introducere de medicamente. . Pregătiri • materiale de protecţie (paravan. care. după ce spală pereţii vaginali.

prin sifonaj. înalte.  se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului.  clisme terapeutice .  se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere.170 Clasificarea clismelor după-efect  clisme evacuatoare care pot fi: simple.  se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă.  se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase. aleză. muşama. uleioase. Pregătiri: • materiale de protecţie (paravan. medicamente. pară de cauciuc pentru copii).  se introduce canula 10-12 cm. sare (1 linguriţă la un litru de apă). săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru). 150 ml pentru copil). .  pacientul se duce la toaletă clisma înaltă : se procedează la fel ca la clisma evacuatorie simplă. sterile (canulă rectală.  clisme baritate .  se introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa subiacentă. ca să reţină soluţia 10-15 minute. anestezice. nesterile (stativ pentru irigator.  se fixează irigatorul pe stativ. • pregătire psihică şi fizică a pacientului CLISME EVACUATOARE Execuţia • clisma evacuatoare simplă:  se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare.  după ce vârful canulei a trecut prin sfincter. se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale. şi îşi relaxează musculatura abdominală. apă caldă la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulţi. bazinet.  pacientul va respira adânc.medicamentoase cu efect local.cu scop explorator.  clisme alimentare – hidratante.şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă.  se lubrifiază canula cu o compresă de tifon. dar se introduce canula flexibilă la 30 – 40 cm.5-2 m lungime şi 10 mm diametru. tăviţă renală. învelitoare) . purgative.  se umple irigatorul. substanţă lubrifiantă (vaselină). sau glicerină (40 gr la 500 ml).  se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală. ulei (4 linguri la 1 litru de apă). casoletă cu comprese. irigatorul şi tubul de cauciuc de 1.

171

CLISMA TERAPEUTICĂ Clisma terapeutică: - se foloseşte când se doreşte o acţiune locală asupra mucoasei, când calea orală nu este practicabilă sau când se doreşte ocolirea căii portale; - se pot administra medicamente ca: digitală, clorură de calciu, tinctură de opiu, chinină, care se absorb prin mucoasa rectală sau cele cu efect local (soluţii izotonice) în microclisme sau clisme picătură cu picătură (la o oră, 1 1/2 h după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60 picături pe minut. Microclisme - substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15 ml apă ser fiziologic sau soluţie izotonă de glucoză şi se introduce cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală. Clisma picătură cu picătură - se pot introduce în organism 1-2 l soluţie medicamentoasă în 24 h; - se foloseşte şi în scop anestezic (când narcoza prin inhalaţie este contraindicată), eterul putând fi administrat sub forma unei clisme picătură cu picătură; - pentru efectul local se utilizează clismele cu bicarbonat de Na, infuzie de muşeţel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Definiţie. Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru, cu marginile extremităţilor rotunjite. Scop. Eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal Pregătiri:• materiale de protecţie (muşama, aleză, învelitoare; paravan), sterile (tubul de gaze; comprese, substanţă lubrifiantă -vaselină boricată); Execuţia - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează; - unge tubul cu vaselină boricată - depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon, prin mişcări de "răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm; - acoperă pacientul cu învelitoare; - menţine tubul maximum 2 ore; - se îndepărtează după degajare; - la nevoie se repune după 1-2 ore

172

CAPITOLUL VII

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. Scopul administrării  prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile);  ameliorarea bolilor (ex. medicamentele antalgice);  vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acţiunea lor locală sau generală; Căile de administrare  calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;  local - pe tegumente şi mucoase;  respiratorie;  urinară;  parenterală - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase (executate de asistenta medicală) şi injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase (executate de medic); Calea de administrare este aleasă de medic, în funcţie de scopul urmărit. Medicamentele se conservă în: - farmacii - dulapul ce conţine otrăvurile (închise) - toate medicamentele stupefiante; - frigider - seruri imune, insulină, antibiotice; Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris. Pentru pacienţii ambulatori, prescrierea se face în reţetă, iar pentru pacienţii internaţi în spital în foaia de observaţie. Prescrierea cuprinde: - numele medicamentului; - doza - cantitatea şi concentraţia; - calea de administrare; - ora administrării şi durata tratamentului; - administrarea în raport cu alimentaţia - înainte, în timpul sau după masă; Circuitul medicamentelor în spital

173 se completează condica de medicamente în triplu exemplar (data, numele pacientului, salonul, patul, numele medicamentului), forma de prezentare; se predă condica de medicamente la farmacie; se prelucrează medicamentele de către asistenta medicală care are sarcina de a verifica: - ambalajul propriu; etichetele. se depozitează medicamentele în secţia de spital în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie - în frigider; se administrează medicamentele la ora prescrisă;

-

Regulile de administrare a medicamentelor • Asistenta  respectă medicamentul prescris de medic  identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;  verifică calitatea medicamentelor (culoarea, turbiditatea, opalescenţa)  respectă căile de administrare prescrise de medic;  respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ,  respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore;  respectă somnul fiziologic al pacientului  evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierii unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă, în acelaşi pahar;  serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;  respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovulele vaginale, supozitoare;  informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;  anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor  administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;  respectă măsurile de asepsie,

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros. Scop - obţinerea efectelor locale, - obţinerea efectelor generale. Contraindicaţii în administrare: - medicamentul este inactivat de secreţiile digestive; - medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;

174 se impune o acţiune promptă a medicamentelor; medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă; se impune ocolirea barierei hepatice.

Forme de prezentare a medicamentelor • lichide - soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii; • solide - pulberi, tablete, drajeuri; granule, mucilagii Pregătirea administrării medicamentelor • pacientul: - este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare; - i se administrează în poziţie şezând, dacă starea lui permite; • materiale: - lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă; - apă, ceai, lapte; Administrarea medicamentelor • lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai; • solidele: - tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă; - pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate - se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită; - granulele se măsoară cu linguriţa; Atenţie! - înaintea administrării se verifică medicamentul; - ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active; Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele lichide: 1 pahar de lichior o ceaşcă de cafea un pahar de apă o linguriţă 1 lingură 20 picături 60 picături 40-45 picături 15 g ulei 50 ml soluţie apoasă 200 ml soluţie apoasă 5 ml soluţie apoasă 4,5 ml ulei 6,5 ml sirop 3 linguriţe de apă 1 g soluţie apoasă 1 g soluţie alcoolică 1 g soluţie uleioasă

-

175 1 linguriţă rasă = 1,5-2,5 g 1 linguriţă cu vârf = 2,5 - 5 g – 1 vârf de cuţit = 0,5-1 g gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop - la pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, se introduc medicamentele prin sondă Einhorn, în stomac. DE EVITAT: - manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor; - amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri sau sub altă formă cu cărbune medicinal, - administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii sub vârsta de 5 ani; - atingerea dinţilor de către soluţiile acide şi feruginoase, pentru că atacă smalţul dentar (ele vor fi administrate cu ajutorul unui tub de sticlă); -

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
Indicaţii - pacienţii cu tulburări de deglutiţie; - pacienţii operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă (vărsături, greţuri, hemoragii); - pacienţii la care se doreşte evitarea circulaţiei portale, Scop - obţinerea unor: • efecte locale: - golirea rectului; - efect purgativ - supozitoare cu glicerină; - calmarea durerilor; - atenuarea peristaltismului intestinal; - atenuarea proceselor inflamatoare locale; • efecte generale: - prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot acţiona asupra unor organe sau sisteme Forme de administrare a medicamentelor • supozitoare • clisme medicamentoase Pregătirea administrării supozitoarelor • •materiale: mănuşi de cauciuc, vaselină, tăviţă renală, supozitoare; materiale pentru clisma evacuatoare (vezi clismele); • •pacientul: este pregătit psihic şi fizic (poziţia decubit lateral cu membrele inferioare flectate pentru administrarea supozitoarelor); Administrarea supozitoarelor

176 asistenta îşi spală mâinile, apoi îmbracă mănuşile de cauciuc; despachetează supozitorul din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul, sau îl menţine într-o atmosferă caldă; depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă introduce supozitorul cu partea ascuţită înainte în anus. Administrarea clismelor medicamentoase - vezi capitolul "clismele"; DE ŞTIUT: – în timpul administrării clismei medicamentoase picătură cu picătură, se va menţine constantă temperatura soluţiei (39-42°C), pentru a evita reflexul de defecaţie prin administrarea soluţiei cu temperatură redusă, ca urmare a răcirii. Se evită : - supraîncălzirea supozitorului care determină topirea lui şi imposibilitatea de administrare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
Calea respiratorie se foloseşte pentru administrarea medicamentelor, având în vedere suprafaţa de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare şi vascularizaţia lor bogată. Se administrează: - gaze sau substanţe gazeificate; - lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori intratraheal. Scop o dezinfecţia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; o îmbogăţirea aerului inspirat în oxigen, pentru combaterea hipoxiei; o fluidificarea sputei, expectoraţia. Inhalaţia – reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de vapori de apă. Indicaţii rinite; rinofaringite; bronşite; astm bronşic; Pregătirea inhalaţiei • pacientul este pregătit psihic şi fizic (se aşează în poziţie şezând şi învaţă să-şi sufle nasul) • materiale: inhalator, prosop, vaselină, cort, apă clocotindă; substanţe medicamentoase (esenţe aromate, substanţe antiseptice, substanţe alcaloide); Executarea inhalaţiei • asistenta - îşi spală mâinile; - introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o lingură inhalant la 1-4 l de apă; - aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului, îl acoperă cu cortul sau pelerina;

durata unei şedinţe: 5-20 de minute.mixturi. .creioane caustice. . .pudrieră cu capac perforat. cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos. . paste. îngrijeşte ulterior pacientul . .săpunuri medicinale.unguentele şi pastele se aplică. pe suprafaţa tegumentelor. .compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros. .instrumentar şi materiale sterile .muşama. . . Aplicarea medicamentelor – asistenta alege instrumentele în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor.mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuşă. .se informează asupra efectelor medicamentelor. se aplică medicamentele care au efect local. comprese. Forma de prezentare a medicamentelor .săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii. aleză. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR Pe suprafaţa tegumentelor.pense porttampon. Pregătirea administrării • materiale: . .pudre. . compresă medicamentoasă. Săpunul este întins pe piele. . să expire pe nas.badijonareea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase . spatule.unguente. .177 invită pacientul să inspire pe gură. în funcţie de suprafaţa pielii.lichide . care apoi se aplică pe tegumentul bolnav.prosop de baie. . cu ajutorul spatulelor. supraveghează pacientul. lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile.pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele .materiale pentru protecţia patului .se administrează prin badijonare. • pacientul: . reorganizează materialele.tăviţă renală.băi medicinale.se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor.creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare. într-un strat subţire . .

Executarea instilaţiei • asistenta: . bucală. în conductul auditiv extern sunt executate de asistentă.îngrijeşte ulterioar pacientul ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival. . Forme de prezentare a medicamentelor . . în vestibulul nazal. . ochi. conjunctivală. .baghetă de sticlă lăţită. oculară.aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă. în conductul auditiv extern. tampoane.dezinfecţia. Instilaţiile nazală. ureche.descongestionarea mucoaselor. decongestiv.evacuează secreţiile din cavitate . soluţia medicamentoasă .pune în evidenţă cavitatea: conjunctivală.tăviţă renală). . nazală. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA MUCOASELOR Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală. pe marginea pleoapelor. pe mucoasa vaginală.îşi spală mâinile.pulberi. vezica urinară).soluţii. Pregătirea administrării • materiale: . în conductul auditiv extern. Pregătirea instilaţiei: • materiale (pipetă.178 băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant.unguente. dezinfectant. . sau un organ cavitar (nas. . • pacientul este pregătit psihic şi fizic ( în decubit dorsal. INSTILAŢIA reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă. Scop . pentru instilaţia nazală şi oculară). comprese sterile. antipruriginos.instilează numărul de picături recomandate de medic. sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie. conductul auditiv extern . acoperită cu un tampon de vată.material de protecţie – prosop.

în sacul conjunctival.în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată.îngrijeşte ulterior pacientul. • pacientul: . casoletă. comprese sterile. . Executarea badijonării • asistenta:  îşi spală mâinile. sol. unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu un tampon. BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale.tampon montat pe o sondă butonată. .  examinează cavitatea bucală.se pregăteşte psihic şi fizic Execuţie . cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon. total sau parţial. sângerânde. De ştiut : nu se administrează pudre pe zone zemuide. tăviţă.este informat asupra tehnicii. prin apăsare pe partea plină a tubului. .pentru protecţia lenjeriei pacientului. pentru a antrena pudra pe toată suprafaţa globului ocular.  îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă  badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE . pacientul închide ochiul.Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie. spatulă linguală. cu capul în hiperextensie. De ştiut : nu se administrează unguente pe zone zemuide.179 . medicamentoasă • pacientul . îmbracă mănuşile.După aplicare. . ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă. Pregătirea badijonării • materiale . trusă de pense hemostatice.se aşezat poziţie şezând. . . sângerânde.unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte. mănuşi.

Executarea tehnicii • pacienta: este pregătire psihic şi fizic (se aşează în poziţie ginecologică). acul fiind adaptat la seringă. instrumentar steril (valve vaginale. • Asistenta II . prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile. cu hemoragie digestivă. care se prelungeşte cu 20-25 de cm de la tampon. Pregătirea aplicării tampoanelor vaginale • materiale: pentru protecţia mesei de tratament. ADMINISTRAREA OVULELOR VAGINALE Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide. ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc. muşama. vărsături. Pregătirea bolnavei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării. acoperit de tifon. introduce valvele vaginale. Tamponul este confecţionat din vată presată. Avantajele căii parenterale dozarea precisă a medicamentelor. posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. îmbracă mănuşile. . introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac lăsând să atârne capetele tifonului îndepărtează valvele vaginale. obţinerea unui efect rapid. mănuşi chirurgicale sterile). Calea parenterală reprezintă doar calea injectabilă de administrare a medicamentelor.toarnă soluţia medicamentoasă. Scopul injecţiilor • explorator . . este calea care ocoleşte tubul digestiv. aleză. pensă lungă porttampon.îngrijeşte ulterior pacienta. ovoide sau sferice. - • Asistenta I îşi spală mâinile.180 Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale.ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ Calea parenterală.

)  Scop terapeutic  Locul injecţiei : muşchi voluminoşi.în inimă – injecţia intracardiacă.  Locul injecţiei : în regiunile lipsite de foliculi piloşi : faţa anterioară a antebraţului. externă a coapsei. .în intervenţia de urgentă – intraosoasă.m. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei. • terapeutic .şi subspinoasă a omoplatului.administrarea medicamentelor. subcutanată.izotone.  Resobţia -foarte lentă. lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi.în vasele sanguine – injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială.c.în spaţiul subarahnoidian. . .anestezie locală. . Injecţia subcutanată (s.  Soluţii administrate . . histamina. uşor resorbabile.)  Scop explorator .)  Scop terapeutic  Locul injecţiei – regiuni bogate în ţesut celular lax. Injecţia intramusculară (i. în treimea mijlocie. Asistenta efectuează injecţiile intradermică. faţa externă a braţului şi a coapsei. nedureroase. .care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe. cu densitate mică.desensibilizarea organismului în cazul alergiilor. INJECŢIILE Injecţia intradermică (i. .  Scop terapeutic .în grosimea dermului – injecţie intradermică.sub piele. cofeina.d. rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.ţesutul muscular – injecţia intramusculară.  Resobţia începe la 5-10 minute de la administrare. . Locul injecţiilor îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: . durează în funcţie de cantitatea administrată. faţa supra. . . faţa superoexternă a coapsei.  Soluţii administrate – soluţii izotone. la diverşi alergeni.faţa.intradermoreacţii la tuberculină. soluţii cristaline: insulina. în scop de anestezie. intramusculară şi intravenoasă. orice regiune. regiunea subclaviculară. în ţesutul celular subcutanat – injecţia subcutanată.regiunea superoexternă a fesei.181 . flancurile peretelui abdominal. extensibil : faţa exter-nă a braţului.

soluţii uleioase. se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare.v. se verifică seringa şi acele – capacitatea. se termină în 3-5 minute.risc de contaminare redus. în seringă gata pregătită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile – pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc însoţite sau nu de solvent. Pregătirea pacientului pentru injecţie – Pregătire psihică şi fizică. soluţii hipertone.  Scop terapeutic  Locul injecţiei – venele de la plica cotului. sterilizate. .acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate.  pentru injecţia intravenoasă. seringă cu amboul situat excentric. tăviţă renală. venele epicraniene. soluţii coloidale.faţa externă a braţului. Resobţia – începe imediat după administrare. venele maleolare interne.condiţii maxime de sterilitate. Încărcarea seringii . . pile din metal pentru deschiderea fiolelor. Soluţii administrate – soluţii izotone. Alte materiale: .tampoane sterile din vată şi tifon. muşama. termenul de valabilitate a sterilizării. Pregătirea injecţiei • materiale:  seringi sterile. care prezintă următoarele avantaje: .venele antebraţului. în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze.182 . .se spală mâinile cu apă curentă. este mai lentă pentru soluţiile uleioase   Injecţia intravenoasă (i. perniţă. cu densitate mare. venele de pe faţa dorsală a mâinii.economie de timp şi de personal. lampă de spirt.  pentru injecţia intradermică. în ambalaj individual.  Resobţia – instantanee. garou din cauciuc.  Soluţii administrate – soluţii izotone. soluţii dezinfectante (alcool).manipulare uşoară. . gradată în sutimi de ml.  Se utilizează seringile de unică folosinţă. cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă. în muşchiul deltoid.)  Scop explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic.5 ml. după cum se arată în tabelul următor Medicamentul prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil. seringă de 0. .

se aşteaptă evaporarea alcoolului.se introduce acul în fiola deschisă.se îndepărtează aerul din seringă. . eticheta. . .se îngrijeşte ulterior pacientul . se aşteaptă evaporarea alcoolului. . a) aspirarea conţinutului fiolelor: .183 se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor. se adaptează acul pentru aspirat soluţia. . aspectul soluţiei ..se dezinfectează dopul de cauciuc. . .se aspiră soluţia din fiolă. . . având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm.se deschide fiola . la locul de injectare. nu se tamponează locul injecţiei.se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului. se dezinfectează dopul de cauciuc.imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi.se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă. . . - b) dizolvarea pulberilor .se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei. acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă.se îndepărtează ambalajul seringii.se observă. . . . prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac.se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face.se aspiră solventul în seringă. formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală. c) – aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: .asistenta îşi spală mâinile.dezinfectează locul injecţiei.se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului. EFECTUAREA INJECŢIILOR INJECŢIA INTRADERMICĂ Executarea injecţiei: .se dezinfectează gâtul fiolei . termenul de valabilitate.se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare.se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului. . .se retrage brusc acul.se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată. doza.se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie. fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus.

Pregătirea injecţiei • materiale: – vezi generalităţi. . injecţia se poate face în toată regiunea fesieră. cu forţă. stare de şoc cauzată de substanţa injectată.lipotimie.se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin). care trece prin marginea superioară a marelui trohanter. masânduse uşor Accidente . Executarea Idem injecţia subcutanată.184 Incidente : . care se ridică după planurile profunde. cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale. a căror lezare ar putea provoca accidente.durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase.revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii. punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier). . .lipsa aspectului caracteristic de papulă . .se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi. până deasupra şanţului interfesier. . . .când pacientul este culcat.se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei.necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei INJECŢIA SUBCUTANATĂ Executarea . longitudinal 2-4-cm. lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi.se injectează lent soluţia medicamentoasă.cadranul superoextern – rezultă din întretăierea unei linii orizontale.hematom prin lezarea unui vas mai mare. dar se respectă locurile de elecţie. la baza cutei.se pătrunde brusc. având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului . . .ruperea acului. . se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (puntul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter. • pacientul: se informează. se încarcă seringa.când pacientul este în poziţie şezând. deasupra liniei de sprijin. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic: .idem injecţia intradermică + . INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi.

. provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri. embolie. INJECŢIA INTRAVENOASĂ Execuţia injecţiei . .valuri de căldură. ruperea acului. . 5.se controlează dacă acul este în venă. . la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool.se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă). ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR ŞI CHIMIOTERAPICELOR Antibioticele sunt substanţe organice.se injectează lent. . . bacterii) sau obţinute pe cale sintetică. prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.asistenta îşi spală mâinile. Intervenţii în caz de eşec : . . hematom prin străpungerea venei ameţeli. .se verifică. durere vie. când injectarea s-a terminat.se dezinfectează locul puncţiei. bactericide sau antimicotice. hematom prin lezarea unui vas. periodic. colaps.injectare lentă. .se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului.flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante. supuraţie aseptică. durere.185 Incidente şi accidente 1.substanţe chimice cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. Chimioterapicele . 2. . continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc. paralizie (lezare în sciatic).se dezinfectează.se alege locul puncţiei. . . care au proprietăţi bacteriostatice. PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR GRUPE DE MEDICAMENTE 1.se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului.injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor.se retrage brusc acul. . . dacă acul este în venă. 6. 3. senzaţia de uscăciune în faringe. lipotimie. 4. compresiv.se îngrijeşte ulterior pacientul Incidente şi accidente .

Indicaţii: RAA.respectă ritmul şi calea de administrare 2.prevenirea reacţiilor alergice . (injecţii i. . gentamicina). respectând: . intrarahidiene. tetraciclină.doza pe 24 de ore şi doza unică.este hormonul glandelor suprarenale secretat de stratul cortical sau analogi de sinteză.toxice: hepato-.  verifică termenul de valabilitate al produsului. şoc anafilactic. doxicilină). i. s.alergice: erupţii. cefalosporine.  administrează antibioticul prescris. . penicilină. cloramfenicol).îngust (ex. griseofulvină Efecte adverse: .antiinflamatorie . ototoxice . kanamicină 1 g).  unguente – (ex.antialergică. oxacilină 250 mg..biologice: dismicrobism.  fiole – (ex. edem glotic.v.m. Cortizonul nu vindecă. cloramfenicol. .  pulberi în flacoane – (ex.186 Spectrul de activitate: . eritromicină.000 u. Reacţii secundare: . Acţiunea medicamentelor : . Forme de prezentare  tablete – (ex. Acţiuni: .Bacteriostatică – ex.dizolvarea corectă a pulberilor de antibiotice . ampicilină. apariţia rezistenţei microbiene la antibiotice. neuro-. ci modifică reacţiile la agentul cauzal. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI Cortizonul .larg (ex. . penicilina V).. penicilină. perfuzii intravenoase).  capsule operculate – (ex.tegumente şi mucoase Intervenţiile asistentei medicale  recoltează produsele biologice sau patologice pentru examenul bacteriologic şi efectuării antibiogramei.c.orală . nefro-. penicilina G 400. sau în hipofuncţie corticosuprarenală.parenterală.evitarea asocierii în aceeaşi seringă a mai multor antibiotice .. neomicină) Căi de administrare .Bactericidă – ex. şoc anafilactic . astm bronşic. aminoglicozide. tetraciclinele. .Antimicotică – ex.oxacilină 250 mg. streptomicină).

stare de euforie. Heparina are acţiune imediată. Reacţii adverse: alergie.asigură regimul alimentar al pacientului. . hiperproteic.parenterală – injecţii subcutanate. Quick. cu suplimentare de calciu. perfuzie intravenoasă.4 ml. fiole de 1 ml – 25000 u. glucidelor. fluometazonă pivalat)  flacon presurizat – (ex.  trombostop  hepathrombină – gel.perturbă metabolismul sodiului. hemisuccinat de hidrocortizon)  flacoane – ex.6-0. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică coagularea sângelui. volon)  unguente – (ex. Se foloseşte în tratamentul ambulatoriu sub controlul săptămânal al timpului Quick. HTA. .creşte secreţia gastrică de acid clorhidric (HCl).parenterală .locală (pe tegumente şi mucoase) Intervenţiile asistentei medicale . intravenoase. Forme de prezentare  tablete – (ex.187 . beclomet) Căi de administrare .8 ml.efectul lor se instalează după un timp de latentă. .scade rezistenţa organismului la infecţii. seringi preumplute negradate 0. proteinelor.000 u/ml  calciparina – seringi preumplute 0.International Normalized Ratio) pentru a preveni accidentele hemoragice. . unguent. şoc anafilactic. fiole 5. febră.injecţii subcutanate.sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul (insomnie. prednison)  soluţii în fiole – (ex. anxietate. hipoglucidic. Anticoagulante cumarinice -trombostop . Forme de prezentare  heparina – soluţie în flacoane de 5. acţionând asupra factorilor plasmatici ai coagulării. .  fraxiparine – soluţie 9500 u/ml. Howell. hidrocortizon acetat. I. frison. apei. erupţii cutanate.2 ml – 5000 u.recoltează sângele pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului. .N. gradate 0. care este desodat. dureri epigastrice. Tratamentul se face sub control clinic şi de laborator (timpul Howell.aceleaşi reguli ca la antibiotice + .000 u/ml.R. . Căi de administrare . de scurtă durată (cca 4-8 ore).3 ml0. care trebuie să fie de două ori şi jumătate mai mare decât normal.orală . potasiu şi fosfor. 3. creşterea în greutate).

Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut.recoltează sânge.aplicaţii locale pe tegumente şi mucoase. dureri abdominale. HM).  preparate de insulina pentru "stilouri" (pen-uri) de tip HM cartuşe.  insuline intermediare (ex.Humulin HM). . Acţiunea începe la 45-120 de minute. ADMINISTRAREA ANTIDIABETICELOR Insulina – este secretată de celulele beta. . 4. ale insulelor Langerhans ale pancreasului.nu se asociază heparina în soluţie perfuzabilă salină izotonă cu alte medicamente.insuline preparate din pancreas de bovine. metroragii. tahicardie. intravenoase. Se utilizează în urgenţe. Lente MC. pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei.tratamentul cu anticoagulante începe cu heparina şi se continuă cu trombostop. .orală. durata 12-24 de ore. Actrapid MC. alte traumatisme. şi mai ales de porc.: Ultralent MC.recoltează periodic sânge pentru monitorizarea timpului Quick. Clasificare după dinamica acţiunii:  insuline rapide (ex.fiecare tip de insulină se administrează cu seringă separată.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii. cefalee. Important: .  prin cateter – subcutanat intraperitoneal.  orală Intervenţiile asistentei medicale . gingivoragii. a jeune şi postprandial. Efecte adverse: alergie. .insuline înalt purificate. diaree. .insuline de tip uman HM (biosintetice sau semisintetice).în timpul tratamentului cu anticoagulante se evită injecţiile intramusculare. Intervenţiile asistentei medicale aceleaşi reguli ca la antibiotice + .: insulina cristalină. intravenoase.aceleaşi reguli ca la antibiotice + . Howell. Clasificare după modalitatea de obţinere: .188 . hematoame) şi raportează medicului. de tip Monocomponent MC. . Atenţie: . . urină. intramusculare. Căi de administrare  parenterală – injecţii subcutanate.  insuline lente (ex. Huminsulin Long HM).: Semilentă. hemoragii (epistaxis.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii generale sau locale .

5. Asistenta : .5 mm. fenomene neuro.parenterală – injecţii intravenoase. calea şi ritmul de administrare.  biguanide (ex: Meguan. . Efecte adverse: dureri abdominale.informează pacientul privind efectele secundare ale tratamentului . Efecte adverse: Greţuri. ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efecte citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensă. să-şi administreze singur insulina prin injecţie subcutanată. Metrotexat  tablete – ex: Metrotexat Căi de administrare . alopecie reversibilă. învaţă pacientul cu diabet zaharat. balonări. Vincristin.verifică termenul de valabilitate al produsului. Reguli de respectat .519. se va forma pliul şi se vor utiliza ace de 12. Se administrează pacienţilor cu obezitate. .respectă indicaţiile medicului privind doza. perfuzii intravenoase şi intraarteriale.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor efecte secundare. - Sulfamidele antidiabetice:  sulfonamide (ex: Tolbutamid. indiferent de locul de elecţie al injecţiei subcutanate cu insulină.189 la pacienţii supraponderali.administrează antidiabeticele sulfonamide (tolbutamid. vărsături. intrapleurale. insulinodependent. . . intratumorale. Glibenclamid). diaree. Silubin). glibenclamid) cu 30 de minute înaintea meselor.şi ototoxice. anorexie.Ele inhibă însă şi celulele normale care se multiplică activ. Citostaticele favorizează dezvoltarea infecţiilor prin deprimarea mecanismelor de apărare a organismului. . intraperitoneale .pregăteşte instrumentele şi materialele necesare tehnicii de administrare.orală Intervenţiile asistentei medicale. stomatită. Vinblastin. pigmentarea pielii. Forme de prezentare  flacoane – cu pulbere liofilizată – ex: Ciclofosfamida (Endoxah).recoltează sânge şi urină pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei.

(aglutinogenică) între sângele donatorului şi al primitorului. de către Karl Landsteiner. digestive apărute şi informează medicul. CAPITOLUL VIII.hidratează suficient pacientul pentru a avea o bună diureză (ex: la administrarea cisplatinului. în tubul perfuzorului. hepatice şi medulare.şi ototoxice. Transfuzia de sânge se poate efectua numai dacă există o identitate.dacă soluţia pătrunde accidental în ţesutul peri venos. 85% din persoanele de rasă albă. . DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE ŞI TRANSFUZIA DE SÂNGE DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE Imunoserologia sanguină –s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al XX-lea după epocala descoperire a grupelor sanguine OAB. în venele braţului. hidratarea se face cu 6-8 ore înainte.. Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. de partea sânului pentru care s-a practicat mastectomie urmată sau nu de roentgenoterapie. şi provocarea diurezei cu manitol. se întrerupe injectarea şi se continuă în altă venă. compatibilitate. . în anul 1901. . prepară soluţia în funcţie de produsul administrat administrează soluţia prin injectare strict intravenoasă sau în perfuzia lentă aflată în curs. generic. care a fost denumit factorul Rhesus (Rh).190 (gastrointestinale. prin administrarea de 1-2 litri de lichid. Anticorpii poartă numele de aglutinine. alopecie reversibilă) etc. pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare.nu se administrează chimioterapice intravenos.sesizează fenomenele neuro. .substanţa este iritantă şi impune verificarea poziţiei acului în venă . ori anti-Rh. Factorul Rho (D) este răspunzător de o serie de afecţiuni ale acestuia. denumite. au un antigen comun cu maimuţele Macaccus rhesus. boala hemolitică a nou-născutului. Anticorpii au fost denumiţi antiRhesus. .monitorizează funcţiile vitale şi recoltează sânge şi urină pentru evaluarea funcţiilor renale. Antigenele se găsesc în special pe eritrocite şi pot fi puse în evidenţă prin reacţii de aglutinare. fapt pentru care se numesc aglutinogene. - Atenţie: .

191 Faţă de aglutinogenele A şi B. grupa aglutinogen (antigen) 0 (zero unu) – A II (A-doi) A B III (B-trei) B AB IV (AB-patru) AB aglutinine (anticorp) α şi β α β – Deci.test 0I-conţine aglutinine alfa (α) şi beta (β). metoda directă – Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut). Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: a. . astfel: .( în fiole de la Institutul Cantacuzino) serul .se lasă să coaguleze. serul .picătura de ser test AII – la mijlocul lamei. A.conţine aglutinine alfa (α). cu aglutinine cunoscute.AB. B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa. asistenta picură câte o picătură de ser hemo-test în fiecare godeu. într-o sticluţă în prealabil. Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine prin metodele amintite mai sus. Efectuarea tehnicii cu sânge recoltat din venă . pipete • Tehnica: pe lama cu godeuri.  lame. AII şi BIII. serul . II. III. Recoltarea sângelui pentru determinarea grupelor sanguine Pentru determinarea grupei sanguine se foloseşte fie sânge venos (din venă). în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI – A) şi (beta) β (ANTI – B). B – deci.se recoltează 3-4 ml sânge din venă.A. pentru că prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii.în partea dreaptă a lamei.picătura de ser test BIII . astfel. se va separa serul şi cheagul. . AII. metoda inversă – Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute). Picăturile vor fi aşezate totdeauna în aceeaşi ordine de la stânga la dreapta.conţine aglutinine beta (β). Grupele se notează după numele aglutinogenului.test AII . Sistemul sanguin O. BIII Determinarea aglutinogenului = metoda Beth-Vincent se face prin amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul standard O. Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I. cuprinde patru grupe de sânge. b. deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A. grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen). fie sânge capilar (din pulpa degetului): . IV. . Existenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α. B şi AB. sterilizată prin căldură uscată.test 0I. • Material necesar:  seruri .test BIII . Metoda directă Beth-Vincent folosind ser-test OI. celelalte au aglutinogen A sau B.B.în partea stângă a lamei. sau ambele .picătura de ser test 0I .

prin mişcări circulare. alături. Aglutinarea se produce în toate godeurile. Interpretarea rezultatelor 1. Picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. Dacă aglutinarea nu se produce. de fiecare dată. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. picătura de sânge trebuie să fie aproximativ de 10 ori mai mică decât picătura de ser test. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. ea mai trebuie să apară neapărat fie în serul grupei AII. după 3-4 secunde. Metoda Beth-Vincent folosind ser ANTI-A şi ANTI-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. 2. înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. Aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser-test OI şi BIII. Există patru posibilităţi: 1.192 lângă fiecare picătură de ser-test se pune (cu ajutorul unei pipete sau baghetă de sticlă) câte o picătură din sângele pe care-l cercetăm. 3. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. Face parte. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. Sângele face parte din grupa BIII. Sângele aparţine grupei BIII. înseamnă că aglutininele α din serul test OI şi BIII au întâlnit aglutinogene A şi au produs aglutinarea hematiilor. Sângele face parte din grupa ABIV. atunci aglutininele prezente în serurile test n-au întâlnit nici un aglutinogen. cât şi aglutinogen B. fie în amândouă. picăturile de ser se omogenizează cu picăturile de sânge. Aglutinarea se produce în serul test OI şi serul-test AII din mijloc. Aglutinarea nu se produce în nici unul din serurile-test. • Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B. se picură câte o picătură de ser ANTI A. Aparţine grupei OI. respectiv ANTI B. Interpretarea rezultatelor Pentru a interpreta rezultatele. fie în serul grupei BIII. înseamnă că aglutininele â din serul-test OI şi AII au întâlnit aglutinogenul B şi au produs aglutinarea hematiilor. 4. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI B. 3. 2. la temperatura camerei. înseamnă că aglutininele á şi â din serurile-test au întâlnit cele două aglutinogene A şi B din sângele de cercetat şi au produs aglutinarea hematiilor. însă. în caz contrar. prin metoda Simonin. Sângele de cercetat face parte din grupa OI. respectiv B • Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. . cu coltul unei lame sau cu bagheta de sticlă. Pe o lamă cu godeuri. pe lamă. în dreptul fiecărei picături de ser. a antigenelor omoloage A. prin metoda de mai sus. se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat. înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. ne uităm la serul test OI. Sângele face parte din grupa AII. se schimbă pipeta/bagheta sau se clăteşte într-un vas cu ser fiziologic şi se şterge cu vată sau tifon. Sângele aparţine grupei AII. s-a comis o greşeală şi analiza trebuie repetată. apar primele semne de aglutinare. 4. deci. din grupa AB IV. iar reacţia este completă după un minut. Dacă în acest ser s-a produs aglutinarea.

degresate.se pun. Determinarea factorului Rh în eprubetă .se foloseşte sânge-necitrat. iar picătura din mijloc – pentru determinarea dorită. Rh-ul este pozitiv. .se omogenizează cele trei picături prin mişcări circulare. .se citeşte rezultatul după 30 de minute. COMPATIBILITATEA TRANSFUZIONALĂ . . ser antiRh şi pipetă.se aşează lama în camera umedă la termostat.dacă aglutinarea s-a produs în primele două picături de ser. uscate. . cu pipeta din fiola de ser anti-Rh 3 picături de ser-test. Pregătire : • materiale: tavă medicală. . atât hematiile martor Rh-pozitive cât şi cele Rh-negative. .în eprubeta de hemoliză se pune o picătură din suspensia de hematii 2%. .se introduc la termostat la 37°C. în ordine. lame de sticlă curate. . pe lama de sticlă. . . dacă nu se produce aglutinarea (picătura este mobilă). ce se pun în eprubetele martor. termostat.se omogenizează eprubetele şi se aşează pe stativ.hematiile sunt spălate de două-trei ori cu ser fiziologic şi se face o suspensie 2%. fiecare cu un diametru de 5-6 mm – picăturile din stânga şi dreapta lamei se folosesc ca martori.193 DETERMINAREA FACTORULUI Rho (D) Definţie Factorul Rh este un aglutinogen (antigen) legat de eritrocit. iar cea din dreapta cu eritrocite Rh-negative.se citeşte rezultatul după 30-60 de minute. . Rh-ul este negativ (se citeşte prin comparaţie cu hematiile martor). alcool medicinal. importantă în transfuzie şi sarcină.se ia cu un colţ al lamei o picătură de sânge. la 37°C. Interpretare . • pregătire psihică şi fizică a pacientului Execuţie • Determinarea factorului Rh pe lamă: .spălarea mâinilor. casoletă cu tampoane de vată.picătura din sânge se amestecă cu eritrocite Rh-pozitive. deoarece incompatibilitatea produce accidente. independent de aglutinogenele din sistemul OAB Scop – determinarea compatibilităţii faţă de factorul Rh. care se pune peste a doua picătură de ser-test anti-Rh. .forma neregulată a sedimentului şi prezenţa grunjilor de aglutinare arată reacţie pozitivă (Rh-pozitiv). peste 2 picături de ser anti-Rh.se şterge prima picătură de sânge cu vată uscată. eter. .

seringi. citeşte rezultatul după 5 minute.proba de compatibilitate biologică (Oelecker). pipete. uscate.determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor. introduce sângele la centrifugă. .dacă nu se produce aglutinarea. recoltează sânge prin puncţie venoasă. PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ MAJORĂ (JEANBREAU) – IN VITRO Această probă : . . termostat • pacient pregătit psihic şi fizic ca la puncţia venoasă.directă (Jeanbreau). care ar putea distruge eritrocitele donatorului . mănuşi. Măsuri de prevenire . Interpretare . flaconul sau punga cu sângele de cercetat.proba de compatibilitate majoră . sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului. peste care adaugă eritrocite de la donator. . Execuţie : asistenta se spală pe mâini. sângele este compatibil şi poate fi transfuzat. Metode . degresate.evitarea hemolizei intravasculare acute. PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICĂ OELECKER .dacă în picătură se produce aglutinarea. respectă proporţia de 1/10 între eritrocite şi ser. ace.determină anticorpii din serul bolnavului.pune în evidentă incompatibilitatea în sistemul OAB.IN VIVO . prezenta de anticorpi imuni din sistemul Rh Pregătire: • materiale: lame de sticlă curate. adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de30 de minute. pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă.194 Scop : . la rece.executarea probei de compatibilitate directă între serul primitorului şi eritrocitele donatorului.reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice . .alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh.

Scopul : . introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid. . dureri lombare. . cu sânge proaspăt. întrerupe transfuzia şi anunţă medicul.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. .supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute. după care reglează ritmul la 10-15 picături/minut. tahicardie). cefalee.instalează aparatul de transfuzie. . . . reducerea anoxiei şi mobilizarea sângelui de rezervă al organismului. .constă în trecerea sângelui din aparatul vascular al donatorului în sistemul vascular al primitorului.restabilirea masei sanguine . . frison. .depuraţia organismului prin înlocuirea.asistenta se spală pe mâini. .aport de substanţe nutritive. TRANSFUZIA DE SÂNGE Administrarea sângelui de la donator la primitor .stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase. a sângelui încărcat cu substanţe toxice (autogene sau exogene). • pacient: .se utilizează numai în condiţii excepţionale.195 Scop – verificarea. a felului în care primitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos.supraveghează pacientul timp de 5 minute. continuă transfuzia în ritmul prescris. parţială sau totală.corectarea imunodeficienţelor. Transfuzia directă .reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut.îmbunătăţirea circulaţiei periferice.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup.mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei. în lipsa sângelui conservat.psihic şi fizic.stimularea. ca pentru puncţia venoasă. . dar obligatorie. cu caracter de urgenţă. .corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale.medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale. .dacă apar semne ale incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig. . Execuţie . timp de 5 minute. hematopoiezei. . prin transfuzie.se numeşte transfuzie.îmbracă mănuşi sterile. în plus. .instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia). Pregătire • materiale: .stimularea reacţiilor metabolice ale organismului. . proteice. . . .

.196 se alege un donator cu sânge izo-grup.se reţin din fiecare flacon 5-6 ml de sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente posftransruzionare tardive. se elimină într-un pahar. se ridică garoul şi se introduce pe ac un mandrin. cu membrele superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe o măsuţă acoperită cu câmp steril. cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml (lipotimia donatorului). izo-Rh.  evacuarea aerului din tubul aparatului:  efectuarea puncţiei venoase:  efectuarea probei biologice Oelecker:  efectuarea transfuziei: . se continuă transfuzia în ritmul stabilit de medic. se aspiră sângele care.se îndepărtează dopul de parafină. izo-Rh de la donator cunoscut. pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele. comparându-l cu cel al primitorului. eventualele reacţii ale pacientului..dacă nu au apărut semne de incompatibilitate.se supraveghează. se supraveghează atent pacientul câteva ore.  îngrijirea ulterioară a pacientului  se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat. Execuţie  montarea flaconului: .se montează aparatul de perfuzat.se dezinfectează dopul. fiind amestecat cu aerul din tubul aparatului "Marin Popescu". . se determină grupul în sistemul OAB şi Rhesus. apropiate. sânge izo-grup.v. izo-Rh şi numai excepţional un donator universal [grup O(I)].se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau pentru fiecare flacon. . prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC Pregătire • materiale: toate materialele necesare perfuziei i. pacientul  încheierea transfuziei: . . - Transfuzia indirectă – se execută cu sânge proaspăt izo-grup. se puncţionează vena donatorului. . când sângele nu mai conţine bule de aer. la o distanţă de aproximativ 3040 de cm. trusă pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător. se introduce la primitor. . în continuare. se puncţionează întâi vena primitorului. • sânge: • pacient: pregătit fizic şi psihic.

. impun oprirea transfuziei.plasmă în formă uscată sau liofilizată. tensiunea arterială scăzută. . .şocul hemolitic. tahicardie.frison. .coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul.plasmă antihemofilică. Pregătirea psihică a pacientului . . .sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se schimbă flaconul şi perfuzorul.197 Accidente . . manifestată prin alterarea bruscă a stării generale. . . RADIOLOGICE. puls filiform . acidoza metabolică.la femei.concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate. se leagă părul lung.ieşirea acului din venă. .se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . dispnee. Incidente .albumină umană. stare generală alterată.gamaglobuline şi imunoglobuline umane specifice. cu aer. . fractură.hemoliza intravasculară cu blocaj renal poate fi provocată de transfuzia sângelui neîncălzit. ENDOSCOPICE PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de către medic prin radiografii interpretate la negatoscop.perforarea venei.embolie pulmonară • cu cheaguri. retrosternale – datorate substanţelor pirogene. Scop: studierea morfologiei osului şi funcţionalităţii unor articulaţii osoase pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie. Derivatele sanguine .se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată. . tumoare. dureri lombare. . cianoză.concentrate trombocitare.– înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul. stop cardiac prin hipotermie. cianoză.suspensie deleucocitizată de eritrocite.plasma . Capitolul IX. PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORARI FUNCTIONALE. . . dispnee.şoc postransfuzional.

se aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICA A ORGANELOR TORACICE Organele toracice (inimă.când poziţia verticală este contraindicată. se îndepărtează obiectele radioopace. substanţe de contrast sau iodipin – liposolubile şi ioduron B sau diiodonul – hidrosolubile) expectorante şi calmante ale tusei. scuipătoare. sondă Metras sterilă. data. unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin spălare cu alcool sau benzină.se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE.se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte . modificări topografice şi de calibru ale bronhiilor etc. precum şi obiectele radioopace din buzunar. atelectazii. kimografie etc. a modificărilor de volum şi de formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare.se dezbracă complet regiunea toracică . RADIOGRAFIE Pregătirea psihică a pacientului – se explică pacientului procedura. anestezice.în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital . se administrează pacientului medicamente expectorante. tomografie. Pregătirea fizică pacientului . Îngrijirea pacientului după examen . atropină). bronhografie. Sugarii şi copiii mici se aşează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se suspendă hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . după terminarea examenului radiologic. . Pregătirea psihică a pacientului .198 se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât.pacientul va fi ajutat să se îmbrace. .cu o jumătate de oră înaintea examenului se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse.medicamentele sedative (fenobarbtital. plămâni) sunt explorate radiologic prin radioscopie. va fi condus la pat.cu 1-3 zile înainte. . radiografie. . se ridică pansamentul de pe regiunea ce urmează a fi explorată.în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic. . . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOGRAFIE Pregătirea materialelor necesare .

tumori ale tubului digestiv).se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă. pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat. după 2. ouă. introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită. produse lactate).se administrează pacientului. . Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice. . . pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului. unt. purgativ (ulei de parafină).la 2 ore de la începutul examinării. . . . ulcer gastro-duodenal. Participarea la examen . .va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse (nu se înghite – intoxicaţie cu iod). Îngrijirea pacientului după tehnică . 24 ore. cu 1-2 zile înaintea examinării. încet.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului .în timpul injectării substanţei de contrast. lateral drept şi stâng). pacientul poate să mănânce. pacientul va fi ajutat sa-şi schimbe poziţia (decubit ventral.în timpul examinării radiologice. se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIO LOGICĂ GASTRO-INTESTINALA Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală. la care se adaugă apă rece până la 200-300 g. 8.medicul efectuează anestezia căilor respiratorii. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată.199 pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. apă. .sulfat de bariu 150 g.după terminarea examinării. se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat. un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat (supe.după examen. amestecându-se cu lingura de lemn. cu o presiune moderată. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare .pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului). cană sau pahar. umplerea intestinului subţire şi a colonului. . lingură de lemn. Pregătirea psihică a pacientului . pâine prăjită. făinoase.seara – în ajunul examinării – se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare. .pacientul bea conţinutul din cana cu sulfatul de bariu. dorsal.

după insuflare cu pompă de aer şi după introducerea substanţei opace. ouă fierte carne slabă fiartă orez fiert.se închide rectul cu sonda Strauss. Colonul mai poate fi explorat radiologic şi prin metoda examenului cu dublu . Scop: observarea modificărilor anatomice ale colonului.cu o zi înaintea examinării.se pregăteşte clisma baritată. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale bucală (după examenul radiologic al stomacului şi intestinului) sau pe cale rectală (irigoscopie). şi se întrerupe de câte ori bolnavul are senzaţia de defecare. .se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cecum. şorţuri de protecţie pentru a nu fi expuşi iradierii. . 150-200 g pentru copiii mari. sondă Strauss. . neexcitant. smântână.cantitatea de suspensie bariu/apă în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari. Dacă nu se examinează decât colonul.se conduce pacientul la serviciul de radiologie.după masă. purgative.i se efectuează clisma baritată după metoda obişnuită a clismelor. 100-150 g pentru copii mici. se efectuează o clismă evacuatoare şi apoi se administrează două linguri de ulei de ricin. ulei de ricin. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare . nefermentescibil. • Important !: . IRIGOSCOPIA: examinarea radiologică a colonului prin umplerea pe cale rectală cu substanţă de contrast. sulfat de bariu în suspensie(300500 g în 1000:1500 ml apă uşor încălzită) sau sulfat de bariu (200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) în 1000 ml apă încălzită.instrumentar necesar efectuării clismei (vezi "clismele").pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb. gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie. la indicaţia medicului se administrează o doză de suspensie baritată cu 8-10 ore înainte. . neflatulent format din: brânză de vaci. .200 Îngrijirea pacientului după tehnică . cu o prealabilă golire a tubului digestiv. . După tehnică pacientul va fi îngrijit. .medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului. . pâine uscată.se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării. substanţă de contrast. . se administrează un regim hidric cu piureuri.la copiii mici.cu 2-3 zile înainte pacientul va primi un regim alimentar de cruţare neiritant. Pregătirea pacientului .

smântână şi unt. al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer. Scop: examinarea formei.cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei. insuficienţă renală. Metoda necesită precauţii. evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate. administrată de obicei pe cale orală. Astăzi. inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci. câte două tablete şi regim hiperprotidic. PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI: .prânz compus din ouă. . sub control la ecran. . Colangiografia: radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţa de contrast administrată pe cale intravenoasă. pentru a obţine imaginea ei radiologică se administrează substanţe iodate. OPACIFIERE A VEZICULEI BILIARE PE CALE ORALĂ (COLECISTOGRAFIE) Pregătirea materialelor . se administrează pacientului un prânz compus din ouă. triferment.în ziua precedentă examenului. antihistaminice.la sugari.201 contrast Fischer.se instituie o pauză de alimentaţie de 12 ore.se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune animal de 3 ori pe zi. . cărbune animal. pe cale orală sau intravenoasă. . se introduc apoi în colon 100 ml aer. precum şi contractibilităţii (dinamicii) veziculei biliare. stări febrile. Contraindicaţii: afecţiuni hepato-biliare acute. examinarea este înlocuită în mare parte cu ecografia.materialele pregătite se transportă lângă pacient. fără a efectua clismă sau administrare de purgative.se introduce sonda la o adâncime de 5-10 cm. conţinând 100-150 g sulfat de bariu. .se administrează 400-500 g substanţă de contrast. smântână şi unt cu pâine. 50-100 g substanţă baritată se administrează sub formă de clismă cu ajutorul unei seringi. cu presiune moderată. dacă acest prânz . Colecistografia: radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu substanţă de contrast. cu pâine sau 50 g ciocolată. la orele 12. se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. deoarece aerul introdus sub presiune poate perfora colonul. reacţii alergice iod. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLECISTULUI ŞI CĂILOR BILIARE Deoarece vezicula biliară poate fi vizibilă radiologic numai când conţine calculi radioopaci sau se impregnează cu substanţe de contrast. . substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic). conţinutului. pacientul va fi solicitat de a evacua parţial substanţa de contrast sau închizând rectul cu sonda Strauss. poziţiei. Când colonul se umple prin clismă baritată.

precum şi a căilor urinare. legume şi zarzavaturi.în ziua precedentă examenului. se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare. înainte de a se efectua radiografia.în seara precedentă. pentru evacuarea gazelor din colon. . pacientul va consuma un regim hidric. se testează toleranţa la Razebil: după masă. urografie. cavităţilor pielocaliceale ale acestora. . pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită. calculii renali. - - PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin radiografie renală simplă. el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ Radiografia renală simplă: explorare radiologica fără substanţe de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor. prezenţa calculilor radioopaci şi radiotransparenţi sau a tumorilor. se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 g zahăr sau 50 g ciocolată). pacientul este condus la serviciul de radiologie după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast. Pregătirea materialelor necesare . Pregătirea alimentară a pacientului . paste făinoase. la orele 16. pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. ulei de ricin.cu 2-3 zile înaintea examinării. se îngrijeşte pacientul. ureterali sau vezicali radioopaci. pielografie. materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii.202 provoacă accese dureroase. .înaintea examenului.cărbune animal. . arteriografie retropneumoperitoneu şi altele. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit. După examen. cistografie. după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ. pâine) şi ape gazoase. se efectuează radiografii în serie. la intervale de 30-60-90 de minute. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 de minute. Scop: evidenţierea conturului rinichilor. se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă: se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod.

unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. . sub controlul cistoscopie. seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase. se administrează două linguri de ulei de ricin. . Participarea la examen . se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi. . Pregătirea pacientului . pacientul va fi condus în sala de cistoscopie. .toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă.sub controlul citoscopului.se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă. utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE Urografie: metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare. .dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică. Pregătirea pacientului .dacă toleranţa organismului este bună. se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi se administrează antihistaminice.bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie.se notează examenul efectuat în foaia de observaţie. . . medicamente antihistaminice.se introduce substanţa de contrast uşor încălzită. Apoi pacientul este condus la serviciul de radiologie.se efectuează pregătirea psihică. medicamente pentru urgenţă (trusa de urgenţă).va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică. 60 sau 75%. . medicamente antihistaminice. Pregătirea materialelor necesare . .în seara precedentă zilei de radiografie. Pregătirea materialelor necesare: materialele necesare pentru o radiografie renală simplă.203 Pregătirea medicamentoasă a pacientului . substanţă de contrast = Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%. se introduce sonda în ureter. substanţa de contrast Odiston de 30.cu două zile înaintea examinării. 5.se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii.se testează sensibilitatea la substanţa de contrast. Administrarea substanţei de contrast .spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. medicamente de urgenţă. .10 ml în fiecare parte cu presiune mică. materialele necesare pentru clismă. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PIELOGRAFIE Pielografie: radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast administrată prin cateterism ureteral. alimentară şi medicamentoasă descrisă la "Radiografie renală simplă" şi se testează sensibilitatea la substanţa de cotrast.

. substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston.Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera - . dacă toleranţa organismului este bună. . Participarea la cistografie . ARTERIOGRAFIA RENALĂ Arteriografie renală: metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială (renală sau femurală). Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal. astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%). a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde. b radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu. metoda nu necesită o pregătire prealabilă a pacientului.radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare). Accidente: . calea femurală fiind mai uşor de abordat. se administrează intravenos substanţa de contrast. Cistografia cu substanţă de contrast necesită următoarele: Pregătirea materialelor necesare . seringă Guyon sterilă. 10-20%) Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun.204 pacientul va fi condus la serviciul de radiologie. este curent folosită. se îmbracă mănuşile sterile. pensă hemostatică. mănuşi de cauciuc sterile.materiale pentru efectuarea unei clisme. se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii. medicul execută radiografia renală (urografia). PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOGRAFIE Cistografia: metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: a .medicul execută imediat radiografia. . tăviţă renală. sonda Nélaton sterilă.pacientul este atenţionat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic.în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în vezică. la 8-10 minute de la efectuarea injecţiei. în funcţie de vârstă.se închide sonda cu o pensă hemostatică.se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric. iar la copii.se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară. . . se administrează 5-15 ml soluţie 75%. . soluţie nesterilă de acid boric. Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast.

A. aparat de pneumotorax – în perfectă stare de sterilitate. care se repetă în dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic. . . poate provoca durere - PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOC AL RINICHILOR PRIN RETROPNEUMOPERITONEU Retropneumoperitoneu: introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor.se efectuează testarea sensibilităţii faţă de iod.în ziua precedentă examenului. se administrează sedative. romergan sau altă substanţă antialergică. . arteriografie şi flebografie. Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent. în decurs de câteva secunde .dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod. instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii. fistule arteriovenoase. Angiocardiografie: introducerea unei substanţe de contrast. .la locul puncţiei. Materiale necesare: materialele necesare efectuării unei clisme. .în seara precedentă intervenţiei se efectuează o clismă evacuatoare. se ajută pacientul să se îmbrace şi este condus la pat. rapid.pacientul să nu mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen. Efectuarea tehnicii . întrerupea temporară a activităţii rinichiului. . aortografie. Materiale necesare: soluţie concentrată de iod. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin angiocardiografie. se injectează intravenos substanţa de contrast. Pregătirea pacientului: . substanţă care se urmăreşte în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii.cu aparatul de pneumotorax.205 hematoame.se serveşte medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală.asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă mănuşi sterile. pe cale intravenoasa. medicul introduce 1000-1200 ml gaz şi execută apoi radiografia. sedative (fenobarbital). spasme sau tromboze arteriale. se efectuează un pansament.

instalat în pat.. intraaortic.pentru a se putea introduce aerul. profil şi incidenţa 3/4) şi prin radiografie cu substanţă de contrast (lipiodol. uneori cu incidenţe care urmăresc vizualizarea bazei craniului. tumoare vascularizată etc. Flebografie: introducerea. B.) sau indirecte (deplasări sau deformări ale vaselor prin procese patologice vecine). ea permite aprecierea pereţilor şi lumenului vascular. Angiografie cerebrală: introducerea unei substanţe radioopace în arborele vascular cerebral. pantopac sau aer). pentru efectuarea radiografiilor. a găurilor optice şi stâncilor temporale. cu seringă automată de presiune. sora va acţiona ca şi în puncţia rahidiană.206 Efecte nedorite: .se administrează soluţie hipertonică de glucoză (dacă acuză cefalee). b. B. putându-se repeta examenul după necesitate. intravenos. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL A. . Explorarea radiologică care se adresează cutiei craniene şi encefalului se realizează prin radiografie craniană simplă.Angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competenţa medicilor. va păstra poziţia de decubit dorsal 2-3 zile. pentru evidenţierea aortei. Substanţa de contrast – lipiodolul – se injectează în spaţiul subarahnoidian prin puncţie rahidiană suboccipitală. deoarece vizualizează o suprafaţă mai mare din coloană şi aerul se absoarbe mai repede. dispnee (se injectează adrenalină). . . pacientul va fi transportat pe cărucior în salon. Arteriografie periferică: introducerea substanţei de contrast prin injecţie intraarterială pentru evidenţierea arterei periferice. Pentru pneumoencefalografie (introducerea unui volum de aer prin puncţie suboccipitală sau lombară) sau ventriculografie (introducerea aerului prin trepanaţie direct în ventriculii cerebrali) bolnavul este pregătit astfel: . . cefalee.Injectarea rapidă poate provoca valuri de căldură.pacientul este transportat pe cărucior la serviciul de radiologie. se scoate fracţionat cantitatea de lichid cefalorahidian ce corespunde celei de aer. vizualizarea unor modificări directe (anevrism. . D. .nu mănâncă în dimineaţa zilei de examinare.după efectuarea tehnicii. ci se execută din faţă şi din profil. Aortografie: introducerea substanţei de contrast prin cateter sau prin puncţie. Mielografia gazoasă (cu aer) este mai avantajoasă. de concentraţie redusă. nu se face o pregătire prealabilă. . tuse.se administrează un sedativ. a 2030 ml de substanţă de contrast.pacientul este transportat în sala de operaţie (pentru trepanaţie şi ventriculografie) sau în sala de tratamente (pentru puncţia suboccipitală sau lombară în encefalografie). Explorarea radiologică coloanei vertebrale se efectuează prin radiografie simplă (faţă. a: Pentru radiografia craniană simplă. congestia feţei. pneumoencefalografie (aerografie) şi arteriografie cerebrală. după ce s-a extras aceeaşi cantitate de lichid cefalorahidian. şeii turceşti. . în cantitate de 2-3 ml. C. c.

fiind sursă de radiaţii. . radiocuprul. în nişe speciale cu telemanipulatoare. a glandelor endocrine. .) arată zonele hiper-.aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate. ficatul. emit radiaţii α.produsele biologice şi patologice ale pacientului vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de protecţie ca şi izotopii. zgârieturi etc. care se controlează periodic. Izotopii radioactivi. . β. Scintigrama organelor detectate (tiroida. contoare cu scintilaţie). care pot fi evidenţiate calitativ şi cantitativ prin procedeele obişnuite de detectare (contoarele Geiger-Müller.207 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA CU IZOTOPI RADIOACTIVI Izotopii radioactivi sunt utilizaţi în clinică pentru diagnostic şi tratament. un sistem de transmitere al imaginilor şi instrumente anexe: pense de biopsie. evidenţiind modificările de structură. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI ENDOSCOPICE Endoscopie: metoda de examinare prin vizualizarea directă a unei cavităţi a corpului uman cu ajutorul unui endoscop. a sângelui şi organelor hematopoietice. la locul lor de trecere sau de depozitare. .sau hipofuncţionale. Reuşita unei endoscopii este condiţionată de colaborarea pacientului. γ. a aparatului cardiovascular. prevăzut cu un dispozitiv de iluminare care introduce în cavitatea de examinat.mănuşile şi halatul . renală. Bronhoscopul rigid se compune din tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 . radioiodul şi radiofosforul. În diagnosticul proceselor parenchimatoase joacă rol important metoda scintigrafiei: folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat.nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni. . . rinichiul. normo.pacientul investigat cu izotopi radioactivi va fi izolat de restul pacienţilor.nu se consumă alimente şi nu se fumează la locul de muncă.stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale.personalul care lucrează cu izotopi radioactivi va purta dozimetre cu filtre de metal. Izotopii radioactivi se utilizează în explorarea hepatobiliară. Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită luarea unor măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor: . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOSCOPIE Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul). perii de brosaj etc. Endoscopul este un aparat optic. . creierul etc. Endoscoapele moderne permit fotografierea unor imagini endocavitare. introduşi în organism. determinând o hartă a organului.se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb. Izotopii utilizaţi sunt: radiosodiul.

Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale. ajută la extensia acestuia. cât şi în dimineaţa zilei respective. picătură cu picătură.pacientul va fi pregătit fizic şi psihic. mănuşi sterile. urmând să anestezieze arborele traheobronşic.O asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal.a doua asistentă serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate . tăviţă renală. . –medicul.208 cm diametru. pentru a nu provoca leziuni. aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate. lumina este condusă prin fibra optică. pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării.sub umerii lui aşează o pernă tare.sterilizarea componentelor aparatelor principale şi anexelor se face cu ultraviolete. cu ajutorul unui spray cu xilină 2%. seringi de 10 ml de unică folosinţă. oglindă frontală. Fibrobronhoscopul e un instrument prin care imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice. îi anesteziază limba. instilând. flaconul cu ser fiziologic. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare Se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. prevăzute cu un canal central "de observare şi lucru" şi laterale de iluminare. casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile. cu extremitatea cefalică în extensie. . - - Pentru efectuarea bronhoscopiei e nevoie de două asistente: . astfel încât se pot examina şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronşii segmentare şi subsegmentare). porttampon. seringă laringiană. tubul fiind conectat la o sursă de lumină printr-un sistem special de cabluri. .pacientul va fi supravegheat după bronhoscopie. e aşezat pe un scaun în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. cu ajutorul unei seringi laringiene. pentru anestezie.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor. orofaringele şi hipofaringele. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . pacientul este condus în camera de bronhoscopie. pense. 45° şi 90°. administrare de oxigen etc. ridicând capul la 12-15 cm. flaconul cu soluţie de adrenalină 1 %. se execută o testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic.se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor. au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată.vor fi la îndemână: flaconul cu anestezie (xilina 2%. în ziua premergătoare examinării. . tampoane. anestezicul uşor încălzit. care. pacientul trebuie să nu mănânce dimineaţa. la 180°. comprese de tifon). Glutaraldehide (Cidex. . Pera-Safe). Opticele – tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris – sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. • important . nu va mânca 1 oră şi va . Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare.

etc.C. porttampoane. cu extremitatea distală rotunjită. sclerozarea varicelor esofagiene). tuse. prevăzut cu o sursă de lumină. polipectomii. imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu.L. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului.209 fi monitorizat (puls. două şorţuri de cauciuc (pentru medic şi pentru asistentă). PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ESOFAGOSCOPIE Esofagoscopia: examinarea lumenului esofagian. substanţe dezinfectante Glutaldehida. Venostat etc. lung de 100 cm. Material necesar – măşti. cardiotonice. în decubit . În serviciile O. cu lungime de 45 cm şi grosime de 7-12 mm. . prevăzut cu un mandrin obturator şi cu mecanism propriu de iluminare. ochelari de protecţie.. pipe Guedel. Pentru esofagoscopie. În serviciile de endoscopie. la nevoie. E. porttampoane.pacientul este aşezat pe un scaun. esofagoscopul (cu toate anexele sterilizate). .A. se poate administra pacientului o fiolă de atropină.R. un canal pentru introducerea unei pense de biopsie şi un canal pentru spălarea lentilei din interior. de la ambele mâini.).asistenta II serveşte medicul cu instrumentarul necesar. se mai pregătesc: depărtător de gură. disfagie sau orofagie. diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni. Incidente şi accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) – hemoragii. Dicinone. Stomacaina spray sau Novocaina 1 % şi xilina (pentru badijonare locală). alcool 90°. se foloseşte în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini. cefalee.. medicul endoscopist gastroenterolog utilizează: eso-gastroscopul flexibil – tub flexibil. pe care o va avea sub control tot timpul examinării.R. substanţa medicamentoasă pentru sclerozarea varicelor esofagiene. pentru inhibarea secreţiei gastrice şi secţionarea chimică a vagului. oglindă frontală cu sursa de lumină corespunzătoare. tăviţă renală. asistenta I îl conectează pe pacient la sursa de oxigen. un canal pentru aspiraţie. casoleta cu comprese sterile. mănuşi sterile. - Pentru efectuarea fibroscopiei e nevoie de două asistente: . confecţionat din fibre de sticlă. TA). dureri în gură. în anumite situaţii. pense pentru corpi străini etc. dureri retrosternale. Poziţia pacientului: esofagoscopia se poate executa în poziţie şezând.L. un sistem optic şi anexe: – pensa pentru prelevat biopsii. La O. trusa antişoc. CIDEX. cu un aparat numit esofagoscop. cu menţiunea că anestezia locală se limitează la limbă şi cavitatea bucală. medicamente: – sedative. va administra în cazul unei hemoptizii chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin. se utilizează încă. aspirator de salivă cu sonde. • • • Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Pregătirea fizică: este ca şi pentru bronhoscopie.pacientul va fi supravegheat după fibroscopie. esofagoscopul rigid: tub de metal polizat. substanţa anestezică: Xilocaina spray.

gastro – duodeno-scopul. Participarea la tehnică . .210 dorsal sau în decubit lateral.terapeutic (polipectomie. ca şi la esofagoscopie. tratament cu laser).Se reorganizează locul de muncă. .pacientul este supravegheat.recipient cu formol. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare Se pregătesc materialele necesare. prezentându-i instrumentele. Incidente şi accidente : .se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală.Se face testul rapid al ureazei în laboratorul de endoscopie. urmărindu-se ca gura.periuţe de citologie. cu ajutorul unui instrument optic numit gastrofibroscop. . se sterilizează aparatul cu Glutaraldehidă sau Cidex. pentru ţesutul prelevat. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice. aparat modern. . . Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină. cel de insuflaţie şi aspiraţie. produsele prelevate.pense pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică.anestezia locală cu spray (Xilocaină. . tratamentul hemoragiilor digestive. După gastroscopie: . cu urmărirea imaginii obţinute pe un ecran TV (videoendoscop). Gastroscopia se efectuează ca ajutorul a două asistente: • Asistenta I vorbeşte cu pacientul. . Asistentei participă la efectuarea tehnicii şi îngrijirea pacientului ca şi la bronhoscopie. stâng. îi asigură poziţia capului în extensie forţată. Azi se utilizează: eso . Scop . care are înglobate în construcţia sa sistemul optic. • Asistenta II ajută medicul la introducerea aparatului. . îl linişteşte. faringele şi esofagul să fie în linie dreaptă. ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă.diagnostic. . în vederea examinărilor histologice se etichetează şi se trimit urgent la laborator.soluţie şi recipiente pentru testul ureazei.sedarea pacientului. ungând gastroscopul. La acest aparat poate fi adaptată o cameră video. în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori.

apă călduţă (37°).). aleză. se vizualizează colonul sigmoid.se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic. pensă de biopsie. casoletă cu mănuşi sterile de cauciuc. . pentru evidenţierea modificărilor mucoasei până la o adâncime de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectală şi ultima porţiune a sigmoidului). lung de 135-185 cm. constipaţie sau diaree cronică. cauterizări etc. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ENDOSCOPIE RECTOSIGMOIDIANĂ Rectosigmoidoscopie: explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop. pentru tubul rectoscopului. pentru tratament. tenesme rectale. etc. având un orificiu lateral ce poate fi închis etanş în timpul introducerii în rect şi prin care se pot executa intervenţii intrarectale sub control endoscopic (prelevări biopsice. recipiente pentru prelevări histologice. se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare chimică (Cidex. colonoscop . hemoragie. un câmp steril cu orificiul central. Fiecare tub este înarmat cu un mandrin cu vârf bont. Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile. cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV. – – Pregătirea pentru rectoscopie irigator. dureri şi tumefacţia amigdalelor.se unge tubul rectoscopului cu ulei de vaselină. ulei de vaselină.se reorganizează locul de muncă – se curăţă mecanic rectoscopul. el se poate adapta şi la camera video. descendent. subfebrilităţi.se oferă medicului mănuşile sterile (pentru efectuarea tuşeului rectal). tampoane de vată. Se indică în: suferinţele hemoroidale. Rectoscop: un sistem de tuburi metalice intrarectale: trei mai înguste (16-20 mm diametru) pentru explorare. .se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul solicită). mănuşi de cauciuc.se îngrijeşte pacientul după terminarea procedurii. comprese mici sterile. iar unul mai gros (24 mm diametru). . Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare  muşama. .se extrage mandrinul şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal. care se îndepărtează după introducerea aparatului în rect. sânge în materiile fecale etc.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului. . Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Tehnica: . . SIDA. .se pregătesc tampoanele cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului. .se pregătesc produsele pentru laborator.se montează corpul aparatului şi se racordează la sursa de lumină. cu ajutorul unui colonoscop flexibil. transvers şi ascendent până la cec. casoletă cu câmpuri sterile.211 dureri la deglutiţie. .

 la bărbaţi.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce încet în anus. apoi.linişteşte pacientul. cu genunchii flectaţi. vaselină. recipient cu apă pentru curăţarea colonoscopului după utilizare. calculilor.5% 40-50 ml. costum steril pentru medic (halat. se explică pacientului necesitatea investigaţiei. şi este acoperit cu an câmp steril. seringă Guyon cu oliva uretrală.verifică colonoscopul. medicamente pentru sedarea pacientului. pentru anestezie locală. . se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  se dezinfectează meatul urinar. se recomandă preparatul din import Instilagel . recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (aceleaşi substanţe ca şi la gastroscopie). mască).  se oferă aparatul medicului. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casolete cu câmpuri sterile si mănuşi de cauciuc sterile. mai nou. anestezia locală este suficientă pentru efectuarea cistoscopiei – în scop diagnostic. corpilor străini. etanşeitatea asamblărilor. malformaţiilor anatomice. inflamaţiilor specifice sau nespecifice.5%. sterilizată.   Participarea la colonoscopie – sunt necesare două asistente:  asistenta I . Scop  identificarea proceselor patologice endovezicale. cistoscopia cu cistoscop rigid e preferabil să se facă în rahianestezie. . citoscop de irigaţie. • Precizare:  la femei.urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului. anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul.îl aşează în decubit lateral stâng.  se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede. asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bune .anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină. taropoane de vată sterile. pense sterile. soluţie de novocaină 0. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOSCOPIE Cistoscopia: metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului. starea de curăţenie a lentilelor.  se lubrifiază instrumentul. . tumorilor.  se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat. .212 cu sursă de lumină şi sistem de aspiraţie. seringă de20 ml sterlizată. prevăzut cu un orificiu central  asistenta II .

antispastice. stereoscopic. soluţie de nitrat de argint 5%.       Reorganizarea locului de muncă . • Incidente şi accidente  accese febrile trecătoare.  pense vaginale lungi. la nevoie.  comprese şi meşe.  materiale pentru recoltarea fortiurilor vaginale: lame.  mici hemoragii. se administrează. se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică.  soluţiile necesare colposcopiei lărgite: acid acetic 3% în soluţie apoasă. destinat vizualizării colului uterin. PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU COLPOSCOPIE Colposcopia: metodă de inspecţie a colului uterin la femeie cu ajutorul aparatului numit colposcop.  ruptura de uretră. pacientul va fi transportat în salon. se spală şi se dezinfectează. . cu uretroragie perforaţia vezicii urinare. bioptice.  masa ginecologică  specul vaginal bivalv . frisoane.toaleta organelor genitale externe. care este prevăzut cu un sistem de iluminat propriu şi aşezat pe un suport.instrumentarul se curăţă. spatule. . calmante.  instrumente pentru distrucţie tisulară: electrocauter.  tampoane mici de vată.aşezarea pacientei pe masa ginecologică în poziţie corespunzătoare. se oferă medicului succesiv . foarfece.cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se continuă cu cateterismul ureterelor).evidenţierea colului uterin cu ajutorul unui specul. criocoagulator sau modul laser.la cerere . . pentru urocultură sau examene biochimice. soluţie Lugol. pentru depistarea leziunilor colului uterin. Pregătirea pacientei pentru efectuarea tehnicii . se oferă eprubetele pentru recoltările urinare. Colposcop: instrument optic.  instrumentar pentru biopsie (biotom. Pregătirea materialelor şi instrumentelor  materiale necesare efectuării toaletei organelor genitale externe. bisturiu.se aruncă deşeurile. . nu necesită supraveghere specială. dureri lombare asemănătoare cu colica renală.213  medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezifectantă slabă la bărbaţi sau 250 ml (la femei) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic. pense) şi fixatori: formol.

inspecţia unei cavităţi restante postoperatorii. ca şi la bronhoscopul rigid. . braţul de pe partea în care urmează să se instituie pneumotoraxul este adus în abducţie.îngrijirea pacientei după tehnică.aparatul Küss este prevăzut cu o serie de căi (tuburi de cauciuc). .parametri vitali (temperatură. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . . TA. Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesare două asistente)  asistenta I: tot timpul examinării va susţine în abducţie braţul pacientului. puls. . acesta se badijonează cu o soluţie de acid acetic 3%.cu o oră înainte se administrează un tranchilizant uşor (meprobamat. apoi se dezinfectează şi se aşează în cutiile în care se vor steriliza. imaginea din cavitatea pleurală este transmisă tot prin fibre de sticlă în ocularul examinatorului. diagnosticul unei tumori.pacientul va fi supravegheat.pacientul e culcat pe canapeaua de consultaţie în decubit lateral. după retragerea mandrinului.în continuare. medicul examinează colul uterin şi vaginul. ce permit introducerea a 300-400 ml aer în cavitatea pleurală. .  se vor lua toate măsurile de asepsie şi antisepsie. Reorganizarea locului de muncă .  pacientul va fi supravegheat . . Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale. fiind prevăzute şi cu sisteme de biopsie (pense diferite) şi de hemostază locală. .se curăţă instrumentele.SCHILLER). . după îndepărtarea mucusului şi a depozitelor celulare de pe colul uterin. . leziunile colului nu fixează iodul. .pacientul va fi încurajat. în cazul pneumotoraxului spontan idiopatic.medicul introduce intercostal acul Küss. opticele permite vizualizări de 180°/45° şi 90°. pe partea sănătoasă.ştergerea. explicându-i-se pe înţeles manevra la care va fi supus. iar antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea.  asistentei II: serveşte medicul cu instrumentele şi materialele necesare. medazepam.214 se observă aspectul secreţiei vaginale şi se recoltează frotiurile citologice. acesta colorează mucoasa normală în castaniu. pe care îl conectează la aparat. pentru efectuarea anesteziei. diazepam). se introduce sistemul optic alimentat prin fibre de sticlă de la o sursă de lumină adecvată. după insuflarea prealabilă de aer în marea cavitate pleurală. apoi a colului uterin cu un tampon uscat şi badijonarea lui cu soluţie Lugol (testul LAHM .asistenta oferă medicului seringa încărcată cu soluţie de novocaină 1%.se dezinfectează regiunea indicată prin badijonare cu iod. respi- . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PLEUROSCOPIE Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân. Pleuroscop (toracoscop): instrument ce se compune dintr-un trocar cu mandrin cu diametrul de 1 cm.

i se efectuează clisma evacuatorie.rădaşcă.  se transportă pacientul în sala de examinare. ac Veress. agrafe.O. splinei. destinsă în prealabil prin pneumoperitoneu (introducerea de aer în cavitatea peritoneală). un bisturiu sterilizat. şi se pot preleva fragmente pentru examene histopatologice. soluţie izotonică de clorură de sodiu sterilă. trei-patru seringi de 2-10 ml de unică folosinţă. mebrobamat. casoletă cu mănuşi de cauciuc sterile. fir de catgut.T.asistenta medicală II va da ajutor la nevoie (completarea gazului din cavitatea peritoneală şi intervenţii în situaţii neprevăzute). atropină fiole. trocarul. cu ajutorul laparoscopului. un sistem de iluminat şi un sistem de spălare a lentilei. tubului digestiv.pacientul se aşează în decubit dorsal şi se fixează pe masa de examinare. i se administrează un regim hidric.5 mg atropină. care este prevăzut cu un sistem de fibre optice (prin care imaginea este transmisă la un monitor). se ancorează de o parte şi de alta ombilicul şi în polul său cranial se face o incizie de 2 mm. Se realizează prin examinare directă.asistenta medicală I serveşte medicul în condiţii de asepsie.  se rade suprafaţa păroasă a abdomenului (dacă este cazul) şi se spală tegumentele cu benzină iodată. aparat pentru insuflarea aerului. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  în ziua precedentă examenului. cu o grosime de 8-12 mm. laparoscopul. are la extremitatea proximală un ventil care opreşte ieşirea aerului din cavitatea peritoneală. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU LAPAROSCOPIE Laparoscopie (celioscopie): explorarea cavităţii peritoneale. sistem de aspiraţie. Laparoscopul: este prevăzut cu un sistem optic şi o sursă de lumină rece şi se introduce în cavitatea peritoneală printr-un trocar. . laparoscopul .  în seara precedentă şi în dimineaţa zilei de examen. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casoletă cu câmpuri sterile. benzină iodată sau tinctură de iod. pentru tratamentul unor eventuale accidente. colecistului. Scop: explorator. organelor genitale. pereţilor abdominali. Efectuarea pneumoperitoneului necesită două asistente medicale .cu toate anexele lui sterilizate. substanţe analeptice şi cardiotonice. prin inspecţia suprafeţei ficatului. prin el se introduce. tăviţă renală. depăşind lungimea tubului cu 1 cm.stilet. . apoi. mandrinul . căilor biliare extrahepatice. are rolul de a asigura pătrunderea trocarului în cavitatea peritoneală.  cu o jumătate de oră înainte de intervenţie. bioptic. antibiotice. Efectuarea tehnicii Laparoscopia se efectuează în anestezia peridurală sau în anestezia generală cu I. pense hemostatice sterile.215 raţie). cu vârful ascuţit cu două sau trei tăişuri. Apoi:  cu două pense . fenobarbital. . se poate administra pacientului o fiolă de fenobarbital sau 400 mg meprobamat şi 0. diafragmului.

după care se extrage acul Veress. este necesară introducerea încă a unui trocar. se scot laparoscopul şi pensa de manevră. . pentru a manevra viscerele abdominale. se curăţă instrumentarul şi se sterilizează cu Cidex). se conectează la ac sistemul de insuflare şi se introduc în peritoneu circa 3-6 l CO2. canulele trocar sunt prevăzute cu o clapetă ce se închide automat în momentul scoaterii stiletului. în funcţie de viscerul care trebuie examinat sau biopsiat. până se-atinge o presiune de12 mmHg. apoi. se introduce acul Veress. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE . înseamnă că se află în peritoneu. se inspectează cavitatea abdominală. urină sau conţinut intestinal. pentru a împiedica ieşirea aerului din abdomen.dacă aerul revine. se introduce ser fiziologic prin acul Veress şi se aspiră: .216   perpendicular. se exuflă CO2 din cavitatea peritoneală. se îndepărtează canulele trocar.dacă la aspiraţie se extrage sânge. acest trocar se introduce în unul din cele 4 cadrane. apoi. se pătrunde cu trocarul în cavitatea peritoneală. acul a pătruns într-un viscer abdominal. . după terminarea manevrelor.dacă nu revine. se pansează. cu o seringă. se suturează plăgile prin care acestea au fost introduse. se scoate stiletul ascuţit şi se introduce laparoscopul. prin care se pătrunde în abdomen cu o pensă lungă sau cu un electrocauter (pentru biopsie). incizia prin care s-a introdus acul se lărgeşte cu bisturiul cât să pătrundă un trocar cu diametrul de 8-12 mm.          După terminarea laparoscopiei pacientul va fi supravegheat şi va fi reorganizat locul de muncă ( se spală. dar şi pentru a recolta fragmentele bioptice. Capitolul X. acul se află în grosimea peretelui.

Confirmarea stopului cardiorespirator 2. înec. – midriază. Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac. aspirare de corpi străini. stări de şoc. infecţii grave. tulburări hidroelectrolitice. De aceea pacientul trebuie reanimat în 3 – 4 minute. – încetarea bătăilor inimii. midriază fixă şi cornee opacă. deci cu prezenţa pulsului la artera carotidă. – absenţa pulsului la artera carotidă.217 Stopul cardiorespirator (sau sincopa cardiorespiratorie) constă din oprirea respiraţiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac). manopere medicale terapeutice sau efectuate în scop diagnostic: administrare de medicamente. cu globii oculari imobili. Dacă reanimarea întârzie. activitatea cardiacă şi respiraţia se reiau. lipsa oxigenării creierului duce la moarte biologică. dar nu există masaj cardiac fără respiraţie artificială. Solicitarea ajutorului. Este important de ştiut că moartea clinică este un proces reversibil şi pacientul poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se acordă primul ajutor competent în timpul util. – relaxarea completă a musculaturii. ireversibilă a victimei (leziuni ireversibile în creier şi alte organe. pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte şi respiraţia. ceea ce corespunde morţii clinice. apariţia petelor cadaverice). – pierderea cunoştinţei. pentru a putea preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinică) într-unul ireversibil. embolie pulmonară. afecţiuni respiratorii severe. toracice şi abdominale. dar pacientul prezintă moarte cerebrală. – reflexul pupilar (midriază). Etiologia stopului cardiorespirator: accidente prin electrocutare. Stopul cardiac este urmat la 20-30 de secunde şi de stopul respirator. manevre chirurgicale. Înainte de a începe reanimarea cardiorespiratorie se vor controla: – pulsaţiile cardiace. traumatism craniocerebral. traumatism toracic. anemii severe. în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamică păstrată. afecţiuni cardiace. angiocardiografie. care determină şi oprirea circulaţiei cerebrale. inclusiv a sfincterelor. Semne clinice – oprirea mişcărilor respiratorii. Oprirea respiraţiei (stopul respirator) fără oprirea inimii. Deci într-un stop cardiorespirator salvatorul trebuie să intervină cu cea mai mare grabă. Tratament: Etapele resuscitării cardiorespiratorii: 1. care este moartea biologică. fără a părăsi bolnavul . Deci se face reanimare respiratorie fără masaj cardiac. – respiraţia: semnul oglinzii. Dacă reanimarea nu se face în timp corespunzător. adică la moartea definitivă. – paloarea externă. permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie să aibă succes.

aspiraţia. degetul al 4-lea este plasat pe bărbie şi participă la propulsia mandibulei concomitent cu menţinerea gurii în poziţie semideschisă. 2. respiraţie: gură la gură. 2 respiraţii (15/2). Literele cuvântului ME se referă la masajul extern al inimii şi se aplică în toate cazurile în care stopul respirator este urmat de cel cardiac. cu aspiratoare portabile cu pedală sau. iar policele pe bărbie. 1 respiraţie (5/1). iar dacă sunt 2 reanimatori: 15 masaje cardiace. Respiraţia "gură la gură" – salvatorul îşi ţine respiraţia. se proiectează mandibula înainte. eliberarea căilor aeriene superioare (cu o prealabilă hiperextensie a capului şi luxaţia anterioară a mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic) prin curăţirea orofaringelui. care precedă insuflarea aerului: H – hiperextensia capului E – eliberarea căilor respiratorii L – luxarea (proiectarea) mandibulei înainte P – pensarea nasului. Aspiraţia căilor aeriene – aspiraţia se poate face cu pompa aspiratoare (din trusele medicale auto). Respiraţia "gură la nas" – atunci se face respiraţia "gură la nas" când salvatorul aplică gura sa pe nasul victimei. Alte metode de respiraţie artificială Respiraţia artificială poate fi executată şi prin: . cu aspiratoare. ordinea succesiunii timpilor şi semnificaţia gesturilor obligatorii. 4. 3. plasate extern.218 3. În acest caz: fixarea unghiului mandibulei se face numai cu ajutorul ultimelor trei degete de la ambele mâini. Se tracţionează mandibula înainte şi în sus. în mai multe feluri: a) Cu policele de la ambele mâini pensează nările. • fixarea ramurii stângi a mandibulei între policele de la mâna stângă introdusă în gură şi celelalte 4 degete. o fixează în această poziţie cu mâna dreaptă. ventilaţie. secreţiile pot fi îndepărtate aspirându-le din gura bolnavului cu un tub de cauciuc care are cealaltă extremitate învelită într-o batistă în gura salvatorului. aplică repede gura larg deschisă şi insuflă puternic. Iniţierea tratamentului: A. fiecare literă din cuvântul HELP indică. Pensarea nasului: se execută. Eliberarea căilor respiratorii superioare: prin aceleaşi metode descrise la eliberarea căilor aeriene. ceea ce în limba engleză înseamnă ajută-mă! În cadrul respiraţiei artificiale gură la gură. B. introducerea unei pipe Guedel. în lipsă. tub (sondă nazogastrică) Pentru ca respiraţia artificială să fie eficientă. (Se practică atunci când se foloseşte "batista salvatorului"). introducând pe această cale aerul în plămânii victimei. de fapt. Hiperextensia capului: prin tehnica amintită la eliberarea căilor aeriene. Dacă este 1 reanimator: 5 masaje cardiace. oxigen. iar cu policele de la ambele mâini se pensează nasul. menţinând gura semideschisă (salvatorul fiind aşezat în dreapta bolnavului). de asemenea. luxarea (propulsia) mandibulei se poate realiza prin mai multe procedee: • aplicând ultimele 4 degete de la ambele mâini pe unghiul mandibulei (gonion). Se foloseşte formula mnemotehnică: HELP-ME. trebuie respectată succesiunea timpilor de execuţie şi acurateţea cu care se desfăşoară toate gesturile. intubare. Introducerea pipei Guedel se execută în 2 timpi. Apoi manevra se repetă. • mandibula se luxează trăgând-o înainte cu policele de la mâna stângă făcut cârlig. 1.

fără să se ridice mâinile de pe sternul victimei.). combinat cu respiraţia artificială . cu 1-2 degete. urmate de 15 compresiuni sternale. reapariţia reflexului la lumină. Tehnica masajului cardiac: • Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga) pe 1-3 inferioară a sternului. – dispariţia midriazei. – respiraţie gură la sondă. În acest fel se atinge raportul optim de 1/5 dintre ritmul ventilaţiei pulmonare şi al compresiunilor cardiace. • Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse. pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea resuscitării cardio-respiratorii şi apoi la fiecare 5 minute. • Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă) şi va exercita o presiune verticală a sternului spre coloana vertebrală. trusă Ranima etc. se trece imediat la respiraţie artificială şi masaj cardiac. pentru a preveni transformarea morţii clinice (fenomen reversibil) în moarte biologică (fenomen ireversibil). se recomandă să se execute: – trei insuflaţii rapide. ajutându-se de greutatea corpului. salvatorul exercită presiuni ritmice asupra sternului. mai recent. Reanimarea stopului cardiac se face obligatoriu şi paralel cu respiraţia artificială. – recolorarea tegumentului. în aşa fel ca sternul să fie înfundat cu aproximativ 5-6 cm. C. Eficienţa ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac se apreciază prin: – apariţia pulsului la vasele mari (carotidă. La începutul reanimării oricărui stop cardiorespirator se încercă stimularea inimii prin aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o înălţime de 20-32 cm în mijlocul regiunii presternale.219 – respiraţie gură la mască. femurală). prima măsură este masajul cardiac extern. – respiraţie cu aparate simple. De aceea. – La copii se pot comprima cu o singură mână. După constatarea opririi activităţii inimii. . duşumea). Masajul cardiac extern (resuscitarea cardiorespiratorie) Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie începută imediat. în ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. Se aşează victima în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol. După fiecare compresiune. iar cealaltă palmă (dreaptă. degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor (se pot rupe). În caz de insucces. portabile (balon Ruben. iar – la copii mici. • Se apasă numai cu podul palmei. trusă Ambu. sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială. După una-două insuflări de aer. se trece la comprimarea ritmică a sternului în 1/3 inferioară – masaj cardiac (5-6 compresiuni). a cărei forţă este mai mare) se suprapune perpendicular pe prima. Observaţii: 1) Dacă este un singur salvator se fac: – două insuflaţii urmate de 12-14 compresiuni sau.

prin consens s-a făcut o stadializare a resuscitării cardiorespiratorii – schema ABC. Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea căilor aeriene). după recomandările societăţii americane de cardiologie: A – Air way – se verifică libertatea. Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor. tamponadă cardiacă. - Contraindicaţiile masajului cardiac extern • leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale. C – circulation – masaj cardiac extern. Se va apăsa din timp în timp pe epigastru (partea superioară a abdomenului) în timpul expiraţiei pasive. întocmirea foii de observaţie. – aparate automate pentru respiraţie artificială. Complicaţiile şi accidentele Reapariţia stopului cardiorespirator. Hemoragie. Medicamente: • În afara primului ajutor descris până aici. • Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii. • embolie gazoasă masivă. se va controla şi corecta poziţia de hiperextensie a capului la adult. cadrul mediu va avea pregătite medicamente şi instrumentar necesare a fi folosite concomitent. monitorizarea bolnavului b. – clorură de calciu 10%. • hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii. . diagnosticul etiologic al stopului cardiorespirator c. B – breathing – respiraţie artificială. – droguri antiaritmice. respectiv permeabilitatea căilor respiratorii. – monitoare (pentru monitorizarea funcţiilor vitale). Astfel: – adrenalină 3-4 ml 1/10. – defibrilatoare (pentru defibrilarea electrică a inimii). Edem cerebral. cu date cât mai complete. Astăzi. Pneumotorax secundar. – trusă pentru dezobstrucţia căilor aeriene subglotice prin intubaţie traheală (se execută de medici specialişti). provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de vărsături cu inundarea căilor aeriene. manevra de resuscitare trebuie întreruptă. Tratament postresuscitare cardiorespiratorie: a.220 D. aerul insuflat poate lua calea digestivă. tratamentul complicaţiilor resuscitării d. În practică putem considera că după 50-60 de minute de resuscitare cardiorespiratorie la o victimă la care semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu se remit.000 (1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată).

În funcţie de modul şi locul de producere. insulină. voluntară sau involuntară. alcool etilic. ampicilină (la copii). atropină. • Stabilirea cantităţii de substanţă pătrunsă în organism.).. insecticide. . venin de şarpe. introdusă în organism.. benzină. morfină.D. comă: barbiturice. intoxicaţiile pot fi: • voluntare. moarte clinică etc.. atropină. insecticide.. – polipnee: CO2. • Calea de pătrundere a toxicului. să facă rapid investigaţii pentru: • Aprecierea stării intoxicatului: – conştienţă. oxid de carbon. INTOXICATIILE ACUTE EXOGENE Pătrunderea în organismul uman. – bradipnee: barbiturice. paralizii musculare: cianură. pe cale digestivă sau cutanată a unor substanţe toxice (solide. sulfamide. alte hipnotice. cianuri. date obţinute de la cei din jur sau aparţinători. detergenţi cationici etc. înţepături de insecte. poartă numele de intoxicaţie acută. în ambulanţe cu dotare de reanimare. lichide. detergenţi.. benzen. – delir. comă. D. • profesionale (nerespectarea sau necunoaşterea normelor de protecţie a muncii). care trebuie păstrate şi trimise la laborator). provoacă tulburări funcţionale sau leziuni organice. mercur.221 – de asemenea. halucinaţii: alcool. – contracţii. cianuri. alcool metilic etc. vezi = criterii clinice de apreciere) • Identificarea substanţei: informaţii obţinute de la victimă. efedrină. hidrazide. gazoase) care determină tulburări grave. organofosforice. soluţii cristaloide). fiole. Prin substanţă toxică se înţelege orice fel de substanţă care. atropină. Criterii clinice de apreciere a gradului unei intoxicaţii • Simptome nervoase şi tulburări neuro-musculare – depresiune psihică. oxid de carbon (E.T. organoclorurate. ciuperci etc. alcool. convulsii: atropină. soluţii de perfuzie (substituenţi plasmatici. • Timpul scurs de la agresiune până la acordarea primului ajutor.A.P. somnolenţă. digitală. vărsături. stricnină. dacă este conştientă. – cefalee: nitroglicerină. • criminale (în scop de omucidere) CRITERII DE APRECIERE A PERICULOZITĂŢII Cadrul mediu aflat la locul unde este intoxicatul. urină sau fecale etc. Toate aceste manevre de strictă specialitate pot fi aplicate la locul accidentului sau în timpul transportului de cadre perfecţionate. alimente. aspirină. • Tulburări respiratorii: – dispnee: organofosforice. cianuri. • accidentale (involuntare). uneori letale. CO. corp delict (comprimate. – oxigen. morfină. stricnină. va avea pregătite: truse de perfuzie. de anestezişti-reanimatori. oxid de carbon. – pareze. ciuperci. oxid de carbon. nitriţi. nitraţi.

– pierderea acuităţii vizuale: chinină.222 • Tulburări în funcţiunea aparatului cardiovascular: – palpitaţii: nitriţi. alcool etilic. – ulceraţii: acizi. • Semne generale: – febră: acid boric. insecticide. benzen. – tegument umed: barbiturice. metale grele. venin de viperă. alcool metilic. rauwolfia. cofeină. benzen. mercur.. . digitală. barbiturice. – tahicardie: adrenalină. nicotină. toate produsele suspecte trebuie aduse la spital (cabinetul medical) odată cu pacientul: lichidul de vărsătură sau spălătură gastrică să fie colectat (pungă plastic) pentru eventuale determinări toxicologice. eter. alcool etilic. barbiturice. bioxid de carbon etc. antipirină. metale etc. aspirină. De notat: intoxicaţii în care de regulă nu se întâlnesc tulburări dispeptice: barbiturice. – bradicardie: digitală. morfină. benzină. – pupile contractate: organofosforice. tranchilizante. Foarte important de reţinut: – în cazul intoxicaţiilor la care substanţa toxică nu este identificată. ciuperci. baze caustice. insecticide etc. echimoze. piramidon etc. Tot în cadrul criteriilor de apreciere a gravităţii este necesar ca la examenul clinic să se observe dacă sunt prezente leziuni. cianuri. ciuperci. nitriti. oxid de carbon etc. amoniac. alcoolul metilic etc. – coloraţie roşie: oxid de carbon. cupru etc. piramidon.. Amanita phalloides. barbiturice. – hipotermie: oxid de carbon. ulceraţii ale tegumentului. alcool metilic. aspirină şi barbiturice. eter. tulbure: atropină. vâjâituri: chinină. opiacee. tiroxină etc. atropină. benzen. antidepresiv (teperin). • La tegument: – cianoză: methemoglobinemii prin nitraţi. chinină. acizi corozivi. – pupile dilatate: atropină. • Tulburări în cavitatea bucală: – uscăciunea gurii: atropină. nitriţi etc. nitraţi.. Amanita musearia.. ciuperci (Amanita muscaria). • Tulburări auditive: – zgomote. alcool etilic. • Tulburări ale ochilor: – vedere neclară.. insecticide. baze caustice etc. – halenă: alcool. antihistaminice. nitroglicerină.. cofeină. MĂSURI TERAPEUTICE NESPECIFICE DE PRIM AJUTOR ŞI ADMINISTRAREA DE ANTIDOTURI Cunoaşterea căii de pătrundere a toxicului în organism are o mare importanţă. morfină. meprobamat. eter. – diminuarea acuităţii auditive: streptomicina. – vedere dublă: alcool. nitriţi. nitriţi. ezerină. – tegument uscat: atropina. morfină. simpaticomimetice. insulină. • Tulburări abdominale: – dureri abdominale (vărsături şi deseori diaree) în majoritatea intoxicaţiilor: acizi corozivi. – salivaţie abundentă: plumb. sulfamide. leziuni craniene sau alte leziuni pe corpul acoperit. eter. alcaline.

I. O parte mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsătură să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin. Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri să se administreze per oral antidotul chimic care precipită toxicul. • administrarea de oxigen şi calmarea durerilor. • menţinerea funcţiilor vitale. a vălului palatin şi a peretelui posterior al faringelui cu un apăsător de limbă (linguriţă etc. la vârstnici aterosclerotici şi hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală). • spălarea tegumentului şi a mucoaselor. • spălătură gastrică.). albuş de ou bătut . sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal (sau activat o lingură la 250 ml apă). la emfizematoşi (pericol de pneumotorax).de la cel puţin 10 ouă. Măsurile de urgenţă care se instituie apoi de la caz la caz. masaj cardiac şi respiraţie artificială (atenţie la respiraţia artificială "gură la gură". iritarea bazei limbii. pentru ca aceasta să fie eficace. • administrarea de antidot. scoaterea victimei din mediul toxic trebuie făcută cu mare rapiditate. Înainte de a provoca vărsătura. – După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului. la cardiaci poate provoca colaps). în ingestia de derivaţi de petrol (pericol de pneumonii chimice prin). Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal Se face prin: • provocarea de vărsături. la locul accidentului. în convulsii. la gravide (pericol de declanşare a travaliului). se repetă manevra până se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l lichid. este obligatoriu să administrăm bolnavului: • apă potabilă călduţă sau • alte lichide (lapte. . în timpul transportului. care trebuie aplicată imediat (exceptând bineînţeles contraindicaţiile) mai ales în primele 4 ore de la ingestia - . cianuri). Vărsăturile sunt contraindicate în: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric). Administrarea de lichide şi provocarea de vărsături este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică. În caz de stop cardio-respirator se va face eliberarea căilor respiratorii. în cabinete medicale şi în camerele de gardă ale spitalelor sunt: • evacuarea conţinutului gastric.223 În cazul în care toxicul pătrunde pe cale respiratorie. – După eliminarea conţinutului gastric prin vărsătură. care ar putea pune în pericol de contaminare pe salvator în cazul intoxicaţiilor cu organo-fosforice. • administrarea de purgative. a) Provocarea de vărsături este obligatorie. b) Spălarea gastrică este o măsură terapeutică esenţială. • crearea accesului la o venă. • cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie.

Atenţie! Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee) introducem capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. urmată de extragerea acestuia (prin vărsătură sau sifonaj) până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri. Dezbrăcarea de hainele contaminate şi spălarea tegumentului vor fi făcute cu mănuşi de protecţie şi cu ochelari de protecţie. Apa se va introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). În intoxicaţiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml. – Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid. – Bolnavul – în stare de veghe – aşezat pe un scaun va fi imobilizat.. spălătura gastrică se face după intubaţia traheală. boli ale S. – Înainte de introducerea sondei. atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. laringospasmul. chiar la 24 ore. se adaptează la capătul acesteia o seringă Guyon. o pâlnie. Important.C. – Odată sonda ajunsă în stomac. Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj. Contraindicaţiile spălăturii: convulsii. pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacţiile care au loc.N. – Cantitatea odată introdusă (300-500 ml de porţie). se măsoară pe sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid. eventual nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie. Spălarea tegumentului şi a mucoaselor • Îmbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepărtată. – Material necesar: sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici): depărtător de maxilare. lichid de spălătură. distanţă care va fi marcată pe sondă cu leucoplast. deoarece unele tablete sunt insolubile. • 30 g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat în 250 ml apă. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei. Atenţie! Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive. pentru a preveni scoaterea tubului. sau se dizolvă foarte lent. Sonda va fi unsă cu substanţă lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în stomac până la semnul marcat cu leucoplast. plină cu apă potabilă. găleată pentru colectarea lichidului. În caz de intoxicaţii cu barbiturice. După spălătura gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor. II. bolile cardiovasculare. vor fi introduşi perorat sau prin sondă gastrică • 250 ml soluţie de manitol 20% pentru provocarea diareei osmotice. – Administrarea de purgative. o seringă Guyon de 200 cm3. . folosind în acest scop tuburi de calibru redus. La comatoşi. sarcina.224 substanţei toxice. – Se scoate seringa şi se adaptează o pâlnie. se provoacă vărsătură prin mişcarea tubului în sus şi în jos. • Pielea trebuie spălată bine cu apă şi săpun (inclusiv pielea capului şi unghiile) timp de cel puţin15 minute. – nu vor fi folosite antidoturi. aritmiile. Se scot protezele dentare (unde este cazul). sau chiar şi după 10-12 ore. în care se toarnă apa potabilă călduţă (la care se poate adăuga şi sare 1 lingură la 1 l apă) şi o suspensie de cărbune medicinal în apă (4-6 linguri la 1 litru apă).

antidot pentru arsenic şi compuşii acestuia. la fiecare 12 ore timp de 8 zile.). fosfor etc. antidot pentru plumb. Se administrează peroral soluţie de clorură de calciu sau gluconat de calciu 1020% reprezentând conţinutul a 20-30 de fiole.B.D. se administrează 0. pentru a se îndepărta toxicul din stomac. fier. Se administrează sub formă de suspensie în apă. – Bicarbonatul de sodiu. unii compuşi organocloruraţi. antidot pentru sulfatul feros: soluţie de 5% în apă. grase. N. la nevoie. b) Administrare parenterală. (calciu-disodiu-edetat. antidotul iodului – Soluţia de săpun. – Oxidul de magneziu (magnezia usta). După ce stomacul a fost golit. în jet. cupru şi alte metale grele. antidot al detergenţilor cationici câteva grame de săpun în 200 ml apă. – Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte. .B. Doza de albuş este de cel puţin 10 ouă.în doză de 200-300 ml. a) Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbţiei toxicului: administrare per orală – Cărbunele activat Doza perorală folosită la bolnavii care nu sunt supuşi spălăturii gastrice este de: 10-20 g. – Amidonul. – Laptele precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. petrol. trebuie ca pleoapele să fie îndepărtate de globul ocular tot timpul cât sacul conjunctival este supus jetului de apă. trebuie să se provoace vărsătura. – Albuşul de ou precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. – Alcoolul etilic. III.10%). • Se va spăla sacul conjunctival cu apă potabilă. – Sărurile solubile de calciu se folosesc în intoxicaţia cu acid oxalic.m. – Soluţie de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor: – sucuri de fructe (citronada preparată din lămâie) – acid acetic 1 % . timp de câteva zile. (doza 3-4 mg/kilocorp). N. – E. acid tanic 1 parte şi cărbune activat 2 părţi. Cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corosivi: 40 g magnezia usta în 1 000 ml apă potabilă. în doză de 30-50 mg/kilocorp în cure de 4-5 zile (1 fiolă = 10 ml sol. – Sulfatul de sodiu şi de magneziu se folosesc în intoxicaţia cu săruri solubile de bariu: 30 g dizolvate în 300 ml apă.75 ml pe kilocorp din soluţia de 50% la fiecare 6 ore. sub presiune mică (cel puţin timp de 5-10 minute pentru acizi şi 20 minute pentru baze). se repetă la 6 ore timp de 2 zile şi. pentru mercur şi alte metale Dimercaptopropranolol (BAL) grele: soluţii 10% injectate i. după care se provoacă vărsătura. Se administrează în perfuzie de glucoză 5% i. După administrarea fiecărei doze de 250-300 ml lapte.225 – nu vor fi folosite substanţe uleioase. . Administrarea de antidot (măsuri specifice) Antidotul = o substanţă capabilă să neutralizeze sau să inactiveze una sau mai multe substanţe toxice. v.! Laptele este contraindicat în intoxicaţiile cu substanţe liposolubile (solvenţi organici.A. edetamin). benzină. antidotul alcoolului metilic. – Clorura de sodiu. Pentru ca spălătura să fie eficace.! Bicarbonatul de sodiu este contraindicat ca antidot pentru acizi tari. antidot în intoxicaţia cu bromuri.T.

antidot al acidului cianhidric şi al derivaţilor acestuia. Administrarea oxigenului şi calmarea durerilor a) Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de insuficienţă respiratorie acută atât la locul accidentului sau la domiciliu. antidot specific al derivaţilor organofosforici (fiole 1 ml = 250 mg). sau fortral 1 fiolă (30 mg) i. IV. sau piafen 1-2 fiole i. hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicaţii cu acid cianhidric şi cianuri. v. Doza iniţială este de 500 mg (2 fiole a 250 mg). creşterea frecvenţei ventriculare) se poate ajunge până la 70 de fiole în 24 de ore. când trebuie să se administreze în concentraţii mari (100%) şi sub presiune crescută de 2-3 atmosfere. În cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central. B6) antidotul azoniazidei. Se poate ajunge la doza totală de 70 mg/kilocorp (50 ml din sol. K (fitomenadion). cât şi în timpul transportului către o unitate sanitară. – Nalorfina. antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml = 5 mg).m. – Vit.226 Doza totală pe 24 de ore este de 2-3 g (23 fiole). – Toxogonin (pirangyt. mercur. În intoxicaţia sau supradozajul de anticoagulante perorale se administrează i. . Se poate repeta în caz de nevoie după o doză de 2 mg/kilocorp. Se administrează i.25-1. – Albastrul de metilen este antidotul substanţelor methemoglobinizante: se foloseşte soluţia administrată i. Se administrează (cel mai frecvent) prin sondă nazofaringhină. Se foloseşte: mialgin 1 fiolă (100 mg) i. Doza iniţială: 1-4 mg ( 1 fiolă = 1 mg) injectate i. antidot al substantelor methemoglobinizante.v. în doze de 1-3 g/zi injectate i. – Sulfatul de protamină. b) Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator şi digestiv şi când durerile sunt foarte mari.m. midriaza. – Atropina este antidotul compuşilor organo-fosforici şi al medicamentelor parasimpaticomimetice. – Cuprenil (penicilamina) se foloseşte în intoxicaţii cu: plumb. v. un comprimat = 250 mg). În funcţie de intensitatea tulburărilor şi de apariţia fenomenelor atropinice (uscăciunea gurii. obidoxima). în doză de 5-10 mg (1-2 fiole) la interval de 10-15 minute . cupru. Doza se poate repeta fără să se depăşească însă 1. în doză de 1 000 ml la fiecare 4 ore până la doza totală de 4 l /24 ore. antidotul Heparinei. cu un debit de 6-8 l/minut sau mai mult. lent (7 ml din soluţia 1%). – Serul fiziologic (soluţie cloruro-sodică izotonă 9‰) este antidot pentru bromura de sodiu şi alte bromuri. v. în doză de 250 mg (una fiolă).m. Se începe cu 1 mg/kilocorp injectată i. ci se administrează algocalmin 1-2 fiole i.eventual la 2-3 ore până la doza totală de 40 mg (8 fiole) în 24 de ore.50 g (6 fiole) în 24 de ore. – Nitritul de sodiu. şi apoi din 15 în 15 minute câte 1-5 mg (1-5 fiole). – Vit. C (acidul ascorbic). lent 50-100 mg (5-10 fiole) în 24 de ore. Se administrează i. Oxigenul este antidotul intoxicaţiei cu oxid de carbon.v. Doza 1-2 g/zi (1 capsulă = 150 mg. v. v. 1 %). Se alternează cu perioade de pauză de 3-4 zile. – Piridoxina (vit. v. Se găsesc în fiole de 20 ml = 300 mg. – Kelocyanor.

În funcţie de cantitatea de sânge pierdut.) sau. când hemoragia se face într-o cavitate (stomac. • hemoragia exteriorizată.hemoragii mijlocii . hematemeză. Înainte de instalarea perfuziei. hemoptizie. când sângerarea se face în afara organismului. se deosebesc: • hemoragia internă. hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale. se scurge printre ţesuturile vecine osului. • hemoragii capilare: sângerarea este difuză. Menţinerea funcţiilor vitale a) În cazurile de insuficienţă respiratorie acută se asigură respiraţia artificială la locul accidentului în timpul transportului. cât şi artere sau capilare. melenă. intestin etc.ameţeli. când se prevede o prăbuşire a tensiunii arteriale. deosebim: . hematurie). În funcţie de locul de scurgere a sângelui. când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax. clinic apar echimoze sau hematoame. având căile aeriene libere.hemoragii grave. B. Crearea accesului la o venă Încă de la domiciliu sau locul accidentului. HEMORAGIILE INTERNE a. deoarece sângele se evacuează în scurt timp într-o cantitate mare. Se face printr-o puncţie venoasă şi montarea unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic. hemiperitoneu. . hemopericard.paloare – datorită vasoconstricţiei. la camera de gardă. metroragie.). b) În caz de oprire a circulaţiei vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie. VI. prin fracturarea unor oase. crearea accesului la o venă este obligatorie. Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici: ţâşneşte din rană în jeturi întrerupte odată cu sistola cardiacă şi are culoare roşie aprinsă.227 V. cele mai periculoase. • hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă. . În funcţie de felul vasului care sângerează. vâjâituri în urechi. C. Sângele se trimite la spital odată cu bolnavul. • hemoragii mixte: arterio-veno-capilare. lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale). Simptomele hemoragiei . iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis. apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene.hemoragii mici. HEMORAGII Modalităţi de clasificare a hemoragiilor: A. • hemoragia externă. . Intoxicatul este culcat obligatoriu în decubit lateral. se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. hemartroză etc.

228 extremităţi reci. De reţinut: . în şoc: > 1. • Recoltarea sângelui pentru grup sanguin.  Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie cunoscute. gură uscată. HEMORAGIILE EXTERNE a) Simptomele hemoragiei Se stabileşte provenienţa sângelui (arterială. puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut). Astfel: • . organe foarte sensibile la lipsa de oxigen să primească o cantitate suficientă de sânge. rinichii şi ficatul.nu se injectează vasoconstrictoare. cu picioarele ridicate.traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. jet) – vezi mai sus. . • Montarea unei perfuzii macromoleculare. 0. Stabilirea indicelui de şoc: n. sete intensă. garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează.  Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce se face hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv. . vărsăturile declanşate punând în pericol viaţa bolnavului.nu se administrează apă sărată sau alte lichide. b) Primul ajutor Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali. apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia (vezi traumatismele toracice = hemotorax şi traumatismele abdominale = hemoperitoneu). . b) Primul ajutor . • Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei.se întinde accidentatul la orizontală. • Controlul funcţiilor vitale. • Învelirea bolnavului.5. tensiune arterială scăzută. respiraţie accelerată superficială.se face hemostaza provizorie în mai multe moduri: 1. Compresiunea manuală sau digitală  Artera rănită va fi comprimată dacă se apasă artera în regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos. venoasă) în hemoragiile externe în funcţie de caracteristicile sângelui (culoare.

în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: se comprimă artera carotidă. Când rana se află pe membrul inferior comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. compresiunea se face înaintea urechii. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. când hemoragia se află la coapsă. După toaleta plăgii. Pansamentul compresiv se indică în hemoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. înspre muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). se comprimă artera femurală pe traiectul ei proximal de plagă. pe artera cubitală. hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajutorul pansamentelor compresive. anterior de mş.229 când rana se află pe frunte. când rana se află pe creştetul capului. plăgile peretelui toracic şi abdominal. dacă rana se află la nivelul genunchiului sau a gambei. sternocleidomastoidian. pe prima coastă. pe suprafaţa exterioară a nasului. 4. comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului. în rănile sângerânde ale mâinii. când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului. se comprimă la mijlocul mandibulei (a. - - - - 2. buze. se comprimă aorta abdominală se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. comprimarea arterei radiale se face cu un deget. În rănile din regiunea temporală compresiune se face imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. Facială). 3. palmei. faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa internă a braţului. inghinale. pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. în rănile sângerânde ale braţului. în rănile de la obraz. pe partea externă a plicii pumnului şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleiaşi plici a pumnului. compresiunea se face de o parte şi de alta a marginilor rănii. Aplicarea garoului . se acoperă regiunea cu comprese sterile peste care se pune pansament compresiv.

Macrodex. eliminat prin tuse. batistă.230       Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu la membre. • hematemeză – vărsături cu sânge.  Dacă hemoragia este gravă se ridică membrele la verticală. ser fiziologic.  Se montează tensiometrul. Hemostaza provizorie . Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării. se va proceda astfel:  Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal. HEMORAGII EXTERIORIZATE a) Simptomatologie Cele mai frecvente forme de hemoragii exteriorizate sunt: • epistaxis – hemoragie din nas. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. • melenă – exteriorizarea sângelui prin defecaţie.  Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă (Dextran. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde. Declivitatea este contraindicată dacă există traumatism cerebral. b) Prim ajutor – – Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei. În realitate. 5. se numără pulsul şi se măsoară valorile T.A.  Se va evita manevrarea traumatizaţilor. plasmă). sfoară. • metroragie – hemoragie care provine din uter în afara ciclului. • hematurie – sângerare urinară. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor se face cu pense Pean sau Kocher. Ringer. manşeta tensiometrului. La nevoie. roşu. banda Esmarch. orizontal sau decliv. în funcţie de sediul hemoragiei. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc. pot fi utilizate bucăţi de pânză. • hemoptizie – hemoragie din arborele respirator. semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne. în practică. Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană când este secţionată o venă. aerat. cât şi hemoragia de origine venoasă. c). pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului. spumos. se opreşte atât hemoragia de origine arterială. sânge.

Nu!: nu se explorează rana cu nici un fel de instrument. permanganat de potasiu.primul ajutor în îngrijirea plăgilor va urmări prevenirea infectării acestora. Important!: . ser fiziologic.este necesară spălarea pe mâini înaintea începerii manevrelor. . . apoi se degresează cu eter sau benzină. d) Acoperirea plăgii  acoperirea plăgii se face cu comprese sterile  compresele vor fi astfel manevrate încât să nu se atingă cu mâinile.  se dezinfectează în jurul plăgii cu tinctură de iod. perforante de organe şi cavităţi naturale.231 – Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne. apoi cu alcool.respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie. se:  tunde regiunii păroase. nu se scot ţesuturile care nu au fost eliminate cu apă oxigenată – risc de hemoragie. antiseptice.  se spală tegumentule din jurul plăgii cu apă şi săpun. ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Tehnica pansării plăgii la locul accidentului.înaintea efectuării pansamentului se administrează antalgice şi sedative. . Tehnica pansamentului în cabinetele medicale 1. apoi cu alcool. apă oxigenată. e) Fixarea pansamentului  se face cu galifix. prin turnare în jet de apă sterilă. leucoplast sau prin înfăşare. c) O nouă dezinfecţia a tegumentului din jurul plăgii se face cu tinctură de iod. nu se scot fragmente osoase. Atenţie! Nu se toarnă nici un fel de substanţă în plăgile penetrante. Materiale necesare: . b) Toaleta plăgii  se curăţă plăga. suprafeţele ce vin în contact cu plaga.  se tamponează plăga cu comprese şi tampoane de tifon sterile. făcută de cadrul mediu a) Toaleta şi dezinfecţia tegumentului Când plaga se află într-o regiune păroasă.

 3. soluţie Rivanol 1‰. apă oxigenată. 2. ser fiziologic. .prin înfăşare. Observaţii.Se acoperă plaga cu pansament steril.000. fără secreţii şi fără sfaceluri. Tehnica de lucru  Servirea din casoletă -se deschide capacul casoletei având grijă să nu se desterilizeze pensa de lucru care este păstrată în mână şi cu ajutorul pensei din mâna stângă (pensa de servit) se scoate un tampon de vată. . cloramină 4‰.  Tăviţă renală. . 4. .  Cutie cu instrumente sterile: pense.Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril. sonde canelate sau butonate. se tamponează marginile compresei care acoperă vechiul pansament. tinctură de iod. cu tamponul îmbibat cu benzină. se degresează tegumentul din jurul plăgii. feşe de tifon.  Seringi sterile.  Peste tamponul de vată se toarnă cu cealaltă mână benzină. se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii antiseptice: Rivanol 1‰. Dacă există pansament pe plagă.După toaleta plăgii se dezinfectează tegumentul din nou cu tinctură de iod şi alcool.Dacă plaga este descoperită. aleză. apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru.fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast.Se schimbă pensa de lucru au altă pensă sterilă din cutia cu instrumente. cu tampoane din tifon de câte ori este nevoie. . Fixarea pansamentului se face: .cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă.cu galifix (mastisol). vată sterilă. sedative. apă oxigenată 3% etc. . .  Se degresează şi dezinfectează tegumentele . . alcool.Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet şi se tamponează spuma cu ajutorul unui tampon de tifon steril .232 Flacoane sterile cu benzină. ace de siguranţă.  Antalgice. bandajare. meşe de tifon. Tratarea plăgii . permanganat de potasiu 1/4. prin badijonarea tegumentului din jurul pansamentului şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă. tampoane de vată şi tifon. acesta va fi îndepărtat în felul următor: .Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat. . În cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate anterior.  Cutie de instrumente cu tuburi şi lame de cauciuc sterile.când pansamentul este aderent. muşama. se îmbibă cu apă oxigenată sau ser fiziologic călduţ. foarfeci. Până ce plaga este curată.  Casoletă cu comprese sterile de diferite mărimi.

avort. în doză unică de 200 U. pe cale i.1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril. la copil şi 400-500 U. la adult.5 ml (o singură doză). fracturi deschise.T. . • anatoxină tetanică (A. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale. în altă zonă decât serul antitetanic – în doză de 0.I.A.m.m. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale.T.A. spini. în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura la nevoie. Profilaxia tetanosului Local .La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A. ser antitetanic 3000-15000 U.I. – Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet de la dispensarele medicale trebuie să existe "trusă de mică chirurgie".curăţarea chirurgicală a plăgilor.La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează: • ser antitetanic 3 000-15 000 U. Se aşteaptă 30 de minute. cuie.P. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0. Măsuri de protecţie nespecifică: .A.A.tratarea cu antiseptic (apă oxigenată.Serul antitetanic hetrerolog se poate înlocui cu imunoglobulină umană antitetatnică. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic. praf de stradă etc). hipermanganat de K 1/40000. cu stare de şoc şi hemoragie. în doză unică cu desensibilizare prealabilă: conform schemei minimale (dacă sunt alergici se va face desensibilizare în spital).25' ml ser antitetanic. .profilaxia tetanosului la bolnavii cu plăgi tetanigene Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special (mai ales plăgile înţepate cu aşchii.) i.antibioterapie. Se aşteaptă 30 de minute. Schema minimală de desensibilizare • Se injectează subcutanat 0.I. Se aşteaptă 30 de minute. se administrează subcutanat încă 1 ml ser antitetanic. . intramuscular 0.I. bromocet 1‰). De reţinut: .P. . Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat: .233 5.A. prin muşcătură de animale. la care se administrează în doză unică. Important!: – Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea accidentului. i.A.5 ml. Excepţie fac politraumatizaţii gravi. arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ. Nu se administrează ser antitetanic.m.

Fracturile pot fi: închise. pentru a putea fi utilizată şi de persoane mai puţin instruite. cu deplasare. Entorsa – este o leziune capsulo-ligamentară dată de mişcarea forţată. fracturi) Fractură – întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os. aparat ghipsat circular. rigle. nici în jurul axului longitudinal.  să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate. schiuri. beţe. luxaţilor şi fracturilor se bazează pe aceleaşi principii. apărută în urma traumatismului. de a menţine axarea corectă a membrului atunci când fragmentele nu sunt deplasate.  pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral. - - . care au avantajul că sunt lungi şi pot fi mulate pe membrul rănit. atelă ghipsată. atele din material plastic sau gonflabil.  aparatul ghipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive.  perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă. suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive şi ameliorarea unor tulburări funcţionale Principiile unei imobilizări corecte  asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre  se încearcă obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat. luxaţii. bastoane. prin tracţiune atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării. atele de lemn (căptuşite cu vată fixată pe atelă cu faşă). umbrele.  sfâşierea musculaturii din jurul osului.  secţionări ale unor nervi şi vase. incomplete. sau când au putut fi readuse corect de a diminua durerile. scoarţă de copac etc. complete. cu toate că aceste leziuni sunt diferite ca gravitate şi ca potenţial de evoluţie. imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură.). coadă de mătură. deschise.  să fie simplă. fără deplasare.234 IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse. anormală. placaj. Se folosesc: atele Cramer (făcute din sârmă). Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau în camerele de gardă ale spitalelor a entorselor. Scopul imobilizării este: de a împiedica mişcările active şi pasive. de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment osos rupt şi devenit tăios. mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scândurele de lemn. Luxaţie – extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepărtate prin traumatisme de la raporturile normale şi sunt permanent menţinute în aceeaşi situaţie.

. faşa ghipsată sau atela ghipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le acopere bine (se introduc culcate). .se stoarce prin răsucire uşoară a feşii ghipsate sau a pachetului ghipsat. cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni. fie cu circulare de feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular. atela ghipsată se aplică peste regiunea anatomică (segmentul) care necesită imobilizare. îndepărtarea îmbrăcăminţii devine necesară numai când există suspiciunea prezenţei unor răni care trebuie curăţate şi pansate. lată de 10 cm.235 Prepararea feşii ghipsate Material necesar: tehnica preparării cu ghips a feşii simple – faşă lungă de 5 m. • Cu mâna dreaptă se înfăşoară nu prea strâns faşa astfel ghipsată de la capătul ei liber până la porţiunea de faşă încă neghipsată.Atela se fixează cu feşi simple neghipsate. . ghips • Pe plan neted (scândură. Confecţionarea atelei ghipsate Atela ghipsată se poate confecţiona atât din feşi ghipsare în prealabil conform tehnicii descrise anterior. • Persoana care execută manevra întinde uniform stratul de ghips cu marginea cubitală a mâinii stângi. • executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanţă vitală: resuscitarea cardiorespiratorie. . Aplicarea atelei ghipsate . sau când transportul accidentatului va dura o perioadă de câteva ore. ca să nu rămână asperităţi sau cocoloaşe de ghips.După ce se scoate din apă.se îmbibă cu apă faşa ghipsată. Manevre înainte de imobilizare provizorie Manevrele de prim ajutor care trebuie avute în vedere înaintea aplicării mijloacelor de imobilizare sunt: • eliberarea sau degajarea membrului accidentat. masă) se desfăşoară faşa pe o porţiune de aproximativ 50 cm • Pe porţiunea de faşă desfăşurată se presară cu mâna un strat de ghips. atela ghipsată se întinde de la capete şi i se netezeşte suprafaţa cu mâna.Pe suprafaţa netezită se aşează un strat protector de vată.Înainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment. De reţinut! Atela se poate pune direct pe piele. . . .Astfel pregătită. • Se repetă manevrele expuse şi se continuă până ce faşa ghipsată ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm. astfel încât grosimea stratului de ghips pe suprafaţa feşii să fie de 1-2 mm. aplicarea garoului.

se trage întrun sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate. imediat deasupra plicii cotului. – dacă fractura este la braţ: • se îndoaie cotul la 90°. ca prim gest se face axarea membrului. – când deformarea se află la degete. îndoindu-l la genunchi şi se trage în ax. • o persoană trage în ax de degetele mâinii. indiferent de nivelul traumatismului trebuie scoase de pe degete inelele. Dacă inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului. • o persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. luxaţie sau fractură. în timp ce b. dar în sens contrar. . imobilizarea umărului se poate face cu: mijloace improvizate (bucăţi de pânză) sau cu materiale specifice: . • a doua persoană trage tot în ax. iar cu cealaltă mână se fixează glezna. a doua persoană trage în sens contrar. a) axarea membrului superior – dacă fractura este la antebraţ: • se îndoaie încet cotul victimei la 90°. Imobilizarea umărului Indiferent dacă este vorba de entorsă.o persoană apucă de picior. apucând de genunchi. • a doua persoană apucă de braţ cu mâinile împreunate în chingă în axilă şi trage în sens contrar. apucând de antebraţ în porţiunea proximală a acestuia. • a doua persoană trage în sens contrar rădăcinii coapsei. apucând membrul la nivelul articulaţiei distale fracturii. – dacă este fracturată gamba sau glezna: • se ridică membrul inferior. cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cearşaf introdus între coapse. aproape de plica cotului. o persoană apucă şi fixează cu putere articulaţia situată proximal fracturii şi ţine. • a doua persoană trage în sens contrar. Axarea membrului Dacă membrul este deformat. la mână sau la laba piciorului. • o persoană trage în ax. care încearcă refacă forma normală a membrului deformat şi care constă în apucarea şi tragerea cu multă blândeţe în ax a membrului fracturat: a. apucând de porţiunea distală a braţului. Tehnici de imobilizare provizorie IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI SUPERIOR 1.236 • • Când este accidentat membrul superior. b) axarea membrului inferior – dacă este fracturat femurul: • se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax.

cotul şi pumnul. 3. Imobilizarea antebraţului o Oricare ar fi sediul fracturii. cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept. Imobilizarea cotului o Cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi drept (90°). . atele din material plastic. b) mijloace specifice: imobilizare prin bandaj Desault 2. antebraţul va fi fixat în poziţie intermediară. a) sistem de imobilizare cu mijloace improvizate Când nu există la îndemână nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umărului poate folosit toracele bolnavului în chip de atelă de fixare. o În cele din urmă membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixează şi la torace prin faşă circulară. atelă mecanică Cramer. 4. imobilizarea trebuie să se facă cu antebraţul răsucit în pronaţie (mâna rotată spre interior). prinsă cu 2 ace de siguranţă. o Se pregăteşte o atelă Cramer sau ghipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos. o Antebraţul va fi menţinut cu ajutorul unei eşarfe trecută în jurul gâtului. Antebraţul se suspendă cu eşarfă petrecută în jurul gâtului. fiind îndoită la 90° numai la cot. o Atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot. o Este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de faşă. o Braţul şi antebraţul de partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi drept. antebraţul va fi imobilizat în supinaţie (mâna rotată în exterior). o Antebraţul se suspendă în cele din urmă cu o eşarfă petrecută în jurul gâtului. o Antebraţul membrului imobilizat va fi fixat cu o eşarfă trecută în jurul gâtului. • dacă fractura este situată în 1/3 inferioară. atelă ghipsată. • dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară. o Atela de imobilizare (Cramer sau ghipsată) trebuie să prindă umărul.237 imobilizarea prin bandaj moale tip Desault. Imobilizarea braţului o se poate face cu atelă Cramer sau atelă gipsată – ca şi la imobilizarea umărului o Fixarea atelei Cramer sau a atelei ghipsate se face cu ture circulare de faşă simplă. o Toracele împreună cu membrul superior lipit vor fi înfăşurate cu o pânza tare. iar antebraţul în poziţie intermediară. astfel încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia degetului mic). pe care o îmbracă (în cazul atelei ghipsate) şi până pe faţa posterioară a antebraţului şi mâinii în cazul atelei Cramer. • dacă fractura este situată în 1/3 mijlocie.

care să ajungă din axilă până la picior. pe care se aşează degetul corespunzător fracturii. în jurul coapsei.238 5. Imobilizarea femurului se poate face mai corect prinzându-l între două atele inegale: o O atelă externă. a membrului inferior şi a toracelui. cu câteva legături de faşă sau pânză. o Atela se fixează prin legături circulare la torace. o O atelă mai scurtă. înţepate sau sfâşiate. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI INFERIOR 1. care se întinde de la bazin până la talpă. coapsă. mijlocul rotulei şi marginea internă a piciorului (primul metatarsian). – imobilizarea de urgenţă o Se pregăteşte o atelă lungă. dată fiind starea de demineralizare a scheletului acestor traumatizaţi. o Se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului. o Se aplică atela pe faţa laterală (externă) a membrului inferior după ce sa introdus vată pudrată cu talc în axilă. lungă. genunchiului şi gambei de aceeaşi parte. o Se aplică o atelă lungă posterioară. ceea ce este posibil prin folosirea atelelor metalice Thomas. Fracturile colului femural Fracturile colului femural sunt mai frecvente la persoanele mai în vârstă. în afară se leagă ambele picioare. c) imobilizarea în fracturile extremităţii inferioare a femurului Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului. există pericolul ca vasele şi nervii importanţi ce trec prin spatele osului să fie comprimate. cu faşă. bazin. Aceste fracturi se imobilizează cu o singură atelă posterioară. care se întinde de la regiunea inghinală tot până la călcâi. ce se aplică pe partea internă a membrului inferior bolnav. în flexie. . asemănătoare cu cea descrisă anterior. b) imobilizarea cu două atele De reţinut: axul membrului inferior este dreapta care uneşte spina iliacă anterosuperioară. o Se face bandajarea circulară. o Peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui. Imobilizarea oaselor încheieturii mâinii (carpiene) – Fracturile oaselor carpiene se imobilizează cu o atelă aşezată palmar ce se întinde de la vârful degetelor până la mijlocul antebraţului având grijă ca degetele să rămână în poziţia lor de repaus. 2. în jurul bazinului. genunchi şi gambă. o Pentru a se evita rotirea anormală a membrului inferior. unul de altul. Imobilizarea oaselor metacarpiene (mâinii) şi a falangelor degetelor Fracturile oaselor metacarpiene se imobilizează cu o atelă ghipsată dorsală şi cu o atelă mai scurtă palmară. 6. Atelele mai scurte sunt ineficiente. Imobilizarea femurului(coapsei) Se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul fracturilor de col femural cu atelă lungă aplicată pe partea laterală a membrului inferior de la axilă şi până la talpa piciorului a) cu o singură atelă – Când coapsa este foarte scurtată şi deformată este bine să se asigure pe timpul transportului şi o extensie în axul membrului inferior. precum şi fixarea picioarelor.

Ele se întind de la rădăcina coapsei până la călcâi. Imobilizarea genunchiului Imobilizarea articulaţiei genunchiului se face cu ajutorul unei atele ghipsate sau cu un alt material rigid. IMOBILIZAREA PROVIZORIE ÎN FRACTURILE STERNULUI ŞI COASTELOR Primul ajutor în fracturile costale simple nu urmăreşte imobilizare. 3. de fixarea atelei cu legături. b. de care se fixează cu legături de faşă. luxaţii) se face luând drept atelă de sprijin degetele sănătoase vecine. 4. – Se măsoară pe membrul inferior sănătos lungimea necesară pentru atelă de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră până la talpă (inclusiv lungimea labei piciorului). entorse. în entorsele. egale ca lungime. Atela se aşează pe faţa posterioară a membrului inferior. cu două atele În fracturile gambei cele două atele. oaselor piciorului (cu o singură atelă) În cazul fracturilor porţiunii inferioare a tibiei şi peroneului. 6. respectiv pliul fesier până la gleznă. în jurul coapsei şi a gambei. ci obţinerea unei analgezii (algocalmin. o Legăturile trebuie aplicate în jurul bazinului. Imobilizarea în fracturile oaselor gambei a.239 o Înainte. care se întinde de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră spre partea distală până la vârful degetelor. care se aplică de la rădăcina coapsei. Imobilizarea în fracturile oaselor gleznei. se aşează lateral. luxaţiile gleznei ca şi în fracturile şi luxaţiile oaselor piciorului imobilizarea se face cu o atelă (Cramer sau ghipsată) posterioară. Imobilizarea în fracturi sternale cu deplasări mari O modalitate de imobilizare a fracturilor sternale cu deplasări mari şi care . 5. infiltraţie cu xilină 1% a nervilor intercostali în focarele de fractură. se va introduce vată sub atelă la capătul proximal. care se întinde de la groapa poplitee până la vârful degetelor. o Înfăşarea membrului pelvian şi bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi. spre a nu leza părţile moi şi se va verifica poziţia atelei. Imobilizarea oaselor degetelor piciorului Imobilizarea oaselor degetelor (falangelor) piciorului (fracturi. cu o singură atelă Imobilizarea de urgenţă se execută cu o singură atelă posterioară. ca să nu atingă coastele. una pe partea externă şi alta pe partea internă a membrului inferior. 1.

usturime. edem. gaze sau vapori supraîncălziţi. o Gradul II flictena "albă" cu conţinut serocitrin. • metoda "camerei de bicicletă'". flacără. Umărul bolnavului este căzut în jos şi înainte. edem. – Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii o Gradul I eritem. limpede. corpuri solide incandescente. eritem accentuat. Imobilizarea provizorie în fracturile de omoplat Fracturile de omoplat fără deplasare se imobilizează conform tehnicii Desault sau cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). aşezate pe umăr. arsurile pot fi clasificate în:  arsuri prin căldură sau termice (lichide fierbinţi. • la copilul mic.  arsuri date de flama electrică. Astfel sunt descrise: • imobilizarea prin tehnica Desault.  arsuri chimice (acizi. 3. sau cu o pernă de vată sau de tifon. . Voletele costale mobile vor fi imobilizate (de urgenţă) prin compresiune manuală. • imobilizarea cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). unele săruri minerale). se ţine seama de: întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime al acesteia. apoi prin înfundarea cu feşi rulate. ARSURILE TERMICE Pentru a aprecia gravitatea unei arsuri. transparent. radiaţie termică). URGENŢELE DATORATE AGENŢILOR FIZICI ŞI CHIMICI ARSURILE În funcţie de agentul traumatic care le-a produs. baze. Imobilizarea în fracturile claviculei În fracturile claviculare cu deplasare: bolnavul se prezintă la medic sprijinindu-şi cotul membrului traumatizat şi cu gâtul aplecat în aceeaşi parte într-o "atitudine umilă".240 uşurează mult respiraţia este fixarea umerilor traumatizatului de o scândură aşezată pe suprafaţa posterioară a trunchiului şi cu ajutorul inelelor făcute din vată îmbrăcată în faşă. Imobilizarea de urgenţă poate fi făcută prin tehnici diferite. fixarea membrului superior pe partea bolnavă răsucit la spatele traumatizatului. • imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile. • imobilizări cu "opturi" de faşă. hipertermie. 2. o Gradul III flictena "roşie" cu conţinut sanguinolent tulbure. • imobilizarea cu un batic triunghiular.

2 = 40 I. Astfel:  capul şi gâtul însumează circa 9%. "indexul de prognostic" (I. –Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea lor în suprafaţă Pentru a putea face calculul suprafeţei arse. 20% arsuri gr. I şi II. Indexul prognostic se calculează înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de profunzime (ex. proporţiile leziunii. în care se specifică pentru fiecare segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului. III cu escarele total eliminate sau . multiplu de 2. există tabele de calcul.  trunchiul posterior circa 18% Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. • Stadiul I: primele 3 zile – perioada şocului postcombustional caracterizată prin dezechilibre hidroelectrolitice mari. 20% arsuri gr. Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni (invazia microbiană şi toxemică. Se consideră că orice arsură de gr. 3 = 60 I. Evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii. ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxic şi septic). II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului şi 5% din cea a copilului. digestive (ileus şi hemoragie). sindrom digestiv (vărsături. • Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21).P. tromboembolice. Afectarea unei suprafaţe de 5%. În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii. iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc. – Stadii evolutive În evoluţia unui ars se cunosc patru etape. cu epiderm şi derm distruse în totalitate.  fiecare membru toracic circa 9%. care poate fi ireversibilă. IV = 20. hipoxie. II = 20. hemoragii).P. sindrom de deshidratare (hipovolemie. oligoanurie). 4 = 80 I. insuficientă renală acută. se poate calcula prognosticul vital al bolnavului. trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală imediată şi completă. cu aproximaţie. Un alt procedeu mai exact. este "regula lui 9" care se bazează pe faptul că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia.). Starea bolnavului poate evolua favorabil.P. încât la sfârşitul acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de gr.P). III = 20.241 o Gradul IV escară dermică totală. Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat. Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1 %. 20% arsuri gr.P →180 valoarea globală a I. Această perioadă se numeşte şi toxic-infecţioasă. Pot să apară complicaţii grave hepatice. pot fi calculate din ochi. carbonizând musculatura şi chiar vasele. edem. adică 18%  trunchiul anterior circa 18%. iar arsurile de gr. duc la afectarea celorlalte organe. pentru a preveni apariţia şocului.  fiecare membru pelvin circa 18%.

epuizându-i rezervele biologice (şocului cronic). Scoaterea victimei de sub influenţa agentului vulnerant prin: – Degajarea victimei din focar trebuie făcută rapid. – În timpul transportului bolnavul va fi supravegheat permanent şi se administrează oxigen. – Liniştirea bolnavului şi calmarea durerii (analgetice. 2. Îngrijirea bolnavilor în spital 1. se montează o perfuzie cu soluţie de glucoză 5% sau ser fiziologic. După stingerea flăcărilor. Evacuarea victimei – Transportul rapid la spital în serviciul chirurgical . algocalmin. B. haină groasă pentru a stinge focul. pentru prevenirea edemului glotic se adaugă în perfuzie romergan. plapumă. Combaterea durerii şi profilaxia antitetanică (la camera de gardă) . de urgenţă A. I cu suprafaţă mică este suficient ca pielea înroşită să fie badijonată cu alcool dublu rafinat. La bolnavii corect trataţi. Romergan) – În arsurile de gr. – În cazul arsurilor prin flacără. din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală). persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul.242 în curs de eliminare. dacă este nevoie. Acordarea primului ajutor în funcţie de starea bolnavului – Resuscitarea cardiorespiratorie. dar nu se vor administra lichide per oral (ceai. – Se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. – Senzaţia de sete se va calma prin umezirea gurii. care nu au beneficiat de tratament corect şi precoce. apă sărată) deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături. bolnavul se dezbracă şi se înveleşte într-un cearşaf curat. – La arsuri peste 10-15%. când transportul victimei se face cu "Salvarea" şi este prevăzut să dureze mai mult de o oră. • Stadiul IV. Este perioada în care şansele de vindecare cresc. În cazul bolnavilor arşi. În general nu este nevoie de pansament. – Nu este permisă nici o manevră de tratament local. – Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav (acţiunea este şocogenă) decât dacă manevra se poate face cu uşurinţă. – Bolnavul care este cuprins de flacără sau ars de lichide fierbinţi trebuie învelit imediat într-o pătură. semnifică convalescenta. Primul ajutor la locul accidentului constă din: 1. • Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66). ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR ARŞI Primele îngrijiri trebuie acordate la locul accidentului. 3.

glicemie. hematocrit. asistenta medicală pune o perfuzie de glucoză 5%.v.243 – – Dacă nu s-au administrat sedative. deoarece plăgile prin arsuri au risc de infecţie tetanică. – Se puncţionează vena şi se recoltează probe de sânge (hemogramă. Se va administra A.Patul trebuie să fie. la bolnavul culcat. uree sanguină. Se schimbă prima pereche de mănuşi. Se spală suprafaţa arsă cu bromocet 1 ‰. probe hepatice. Toaleta primară. peste care se pun muşama şi aleză.A.. – – – – – Medicul şi cadrul mediu. 0.T.Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24°C . 4. Instalarea sondei vezicale – la pacienţii cu I. – Imediat după baie. încep toaleta primară.v. se face o badijonare cu alcool de 70-90 grade (acţiune triplă: precipită proteinele. mască). mănuşi.Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă şi cu sondă . Peste pansament se pun feşi sterile. precum şi tegumentul sau restul ţesuturilor arse. confortabil şi va fi pregătit cu un cearşaf steril. mialgin. bonetă. Îngrijirile generale şi supravegherea bolnavului . ser fiziologic sau apă sterilă şi soluţie sterilă de săpun până la îndepărtarea completă a corpilor străini de pe plagă. – . cu un barbituric sau ketalar. Suprafeţele de tegument nears se spală cu săpun sau detergent medical. – Se face apoi anestezie generală i.. grup sanguin şi Rh. Apoi medicul execută toaleta chirurgicală îndepărtează flictenele şi conţinutul lor. 3. depăşind zona nearsă circa 10 cm. ionogramă serică). sau fortral i. . tot sterile. 6. 2.După recoltarea probelor de laborator. peste 15. îmbrăcaţi cu echipament steril (halat. are acţiune anestezică şi antiseptică). Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală primară – Bolnavul va fi dezbrăcat şi va fi îmbăiat (preferabilă baia în cadă). După îndepărtarea flictenelor sau a sfacelelor. vor fi administrate dilaudenatropină. R.P. 5. Atenţie! Toaleta primară a oricărui ars se face sub anestezie.A. 7. .5 ml şi ser antitetanic 3 000 U.P. Anestezie generală – Bolnavul este aşezat pe masa de operaţii şi i se administrează oxigen. bolnavul învelit în cearşaf steril se transportă în sala de operaţii aseptice. Aplicarea pansamentului – se aplică pansamentul steril. se instalează sonda vezicală pentru urmărirea diurezei orale..

În cazul bolnavilor emfizematoşi. Tratamentul local – Pansamentele se vor face sub mialgin.A. respiraţia. pulsul. starea generală a bolnavului şi probele de laborator se apropie de limite normale. antibiotice. – Miozita necrozantă avasculară (deteriorarea proteinei musculare). coloraţia feţei. 9. A 3-a zi de tratament încheie "perioada de şoc" (primul stadiu). Obiectivele de tratament după această perioadă sunt îndreptate spre prevenirea complicaţiilor.A.244 vezicală "a demeure". inclusiv cele alimentare. . dar şi semnele specifice ale unor eventuale complicaţii. tonicardiace. La sfârşitul acestui stadiu de evoluţie favorabilă.. Urmărirea şi îngrijirea generală în ziua a II-a şi a III-a – Se urmăreşte starea generală. Locul de pătrundere şi ieşire a curentului electric sunt totdeauna însoţite de leziuni specifice. de câte ori se apreciază necesar. Asigurarea medicaţiei o Asistenta pregăteşte şi administrează medicamentele prescrise: anticoagulante. presiunea venoasă şi diureza orară) cu multă atenţie.‰. Se doreşte ca diureza să fie 50 ml/oră. de natura curentului (continuu sau alternativ). 11.Asistenta medicală supraveghează funcţiile vitale (T. – În unele cazuri de escare. 10. unguentul care se consideră eficient este sulfamilonul. – Coagularea intravasculară. trasylol. luându-se toate măsurile de asepsie necesare. bolnavul ars trebuie să aibă diureza restabilită. temperatura. vitamine. T. oxigenul se administrează cu intermitenţă . până şi se înlocuieşte cu un pansament uscat sau îmbibat în soluţie de cloramină 2‰. Gravitatea leziunilor produse este funcţie de: intensitatea curentului. 8. rezistenţa pe care o opune tegumentul (rezistenţa este mică la umiditate).. la locul de intrare denumit şi marcă de intrare se constată de obicei o escară profundă de întindere mică. Se îndepărtează tot. Se folosesc soluţii micro sau macromoleculare. Astfel. ELECTROCUTAREA – AGRESIUNE ELECTRICĂ Agresiunea electrică este urmată de manifestări locale şi de manifestări sistemice şi presupune trecerea nemijlocită a curentului electric prin ţesuturi. în timp ce la locul de ieşire a curentului electric pot fi văzute leziuni tisulare extinse. diureza orară şi bilanţul hidric. respiraţia. Printr-o sondă nasofaringiană se asigură oxigenoterapia în ritm de 4 l/minut. Manifestări locale – Arsura electrică. puls. tensiunea. în funcţie e aspectul plăgii de arsură. – Se menţin interdicţiile. Reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică – se va administra prin PEV cantitatea de lichide calculată în funcţie de greutate şi suprafaţa arsă. – Pansamentul se schimbă a 2-a şi a 3-a zi. fortral sau anestezie generală.

– Transportul la spital + oxigen în timpul transportului În spital – Dacă ritmul respirator nu se reia.  rinichi de şoc. se presupune o fibrilaţie şi în acest caz se face:  defibrilare. – alte circuite. interceptează inima. – dacă electroagresiunea interesează numai centrul respirator. favorizează electrocutarea. • rigiditatea cutiei toracice ce împiedică mişcările respiratorii urmate de sincopa respiratorie şi sincopa cardiacă.  administrarea intracardiac 10-15 ml soluţie clorură de calciu 10%. – dacă curentul parcurge în drumul său mâna stângă-picior stâng. care nu se poate elibera singur de elementul electric aflat sub tensiune. ca urmare a mioglobinei eliberată din masele de muşchi (blocaj renal).  leziuni digestive. cum ar fi mâna stângă-picior drept. în special asupra organelor vitale – creier şi inimă – sunt în funcţie de drumul parcurs de acesta în organism. ulcer de stres. cu leziuni foarte grave.  atrofie optică. scândură. Efectele electrocutării cuprind: • contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp.  intubaţie orotraheală – Corectarea acidozei se face cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu . Astfel: – dacă în acest parcurs intră organe vitale ca inima sau creierul. care – desincronizată în activitatea sa – suferă tulburări de ritm până lafibrilaţie ventriculară. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. necroză pancreatică.245 Manifestări generale Este importantă calea urmată de curentul electric. ca de exemplu mână-mână.  afazie. inima continuă să funcţioneze cât timp se asigură o oxigenare corespunzătoare. – unele circuite. – Îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului. – Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par. – Cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi (nu se apucă electrocutatul de părţile descoperite ale corpului). Atitudinea de urgenţă în electrocutare – Întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric. favorizează arsura. interesând inima. deoarece consecinţele curentului electric asupra organelor interne. electrocutarea este mortală. – Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie). – electrocutarea poate fi urmată de:  hemiplegie.

o Încălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde. Tratament Preventiv înaintea expunerii la frig: o Interzicerea. prurit local foarte supărător. care atunci când se sparg.246 8.  diazepam 10 mg cu rol tranchilizant.R. Tratamentul local al leziunilor: pansament. uşor edem. uscate.) cu manitol 10%.A. comă). Degerăturile apar mai frecvent spre extremităţile corpului (mâini. decontracturant. o Înlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulaţia sângelui. în special îmbrăcămintea şi încălţămintea de la locul zonelor îngheţate. • gradul II şi III – flictene (vezicule) cu conţinut clar sau sanguinolent. Se instalează mai frecvent la persoanele fără cunoştinţă (intoxicaţii acute cu alcool. . pun în evidenţă un tegument necrozat care cuprinde şi hipodermul.  soluţii macromoleculare (dextran sau marisang). apărute în cadrul hipotermiilor accidentale. În electrocutări sau fulgerări mai uşoare şi cunoştinţa păstrată se vor administra:  extraveral 1-2 tablete (nu la copii). o Nu se va consuma alcool o Exerciţii de mişcare. Refacerea masei respiratorii:  soluţie clorurată izotonă. Curativ o Bolnavul va fi introdus într-un loc adăpostit .4% sau THAM. – – – – DEGERĂTURILE Degerăturile. degerăturile sunt clasificate în 4 grade: • gradul I – eritem. picioare). elementul cel mai important (produce vasodilataţie locală) o Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte potrivite.  glucoză 5%. fumatului (care provoacă vasoconstricţie). o În degerăturile uşoare de gradul I-II pentru reîncălzire se aproprie de un corp cu temperatură normală. • gradul IV – gangrenă uscată (ischemică). acolo unde circulaţia este mai slabă. Prevenirea insuficienţei renale acute (I. sunt leziuni locale datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc şi datorită inhibiţiei centrilor termoreglatori. Clasificarea degerăturilor În raport cu gravitatea leziunilor.

sau leziuni viscerale. starea îngheţatului. Temperatura compartimentului exterior (tegument. Din acest motiv mobilizarea unui îngheţat riscă să ducă la moarte rapidă prin scăderea temperaturii viscerale. care se va face sub monitorizarea funcţiilor vitale. membre inferioare şi superioare) scade cu l0°C faţă de cea a compartimentului central. • • La dispensar sau spital se va trece la reîncălzire. sunt interzise cu desăvârşire: • orice mobilizarea pasivă sau activă a persoanelor aflate în stare de hipotermie mai avansată . Disocierea termică dintre cele două compartimente continuă să fie de 10°C. În dispensar sau spital – Vasodilatatoare:  tolazolin (comprimate a 25 mg. fiole a 2 ml şi 10 ml 240 mg. Refacerea fluxului sanguin cu: dextran 40. fiole a 10 mg). hiporeactivitate la excitaţii). astenie musculară. prin amestecarea sângelui periferic cu sângele central. musculatură. în paralel cu administrare de perfuzii . soluţii micromoleculare. heparină. cortizon. adesea cu inhibiţia bruscă a funcţiei acestora.  euphilin (miofilin) = comprimate a 100 mg. Când sunt interesări masive de membre se administrează streptokinază.247 o – Transportul bolnavului într-o unitate sanitară pentru tratament medicamentos. provocând reacţii reflexe violente la frig ale creierului şi ale inimii. ÎNGHEŢAREA GENERALIZATĂ. Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale rectale sub 35°C determină modificări în organism.  nitroglicerină. somnolenţă. hematoame. Pentru a acorda primul ajutor unui îngheţat trebuie să se ştie mai întâi ce nu trebuie făcut. bradicardie. Profilaxie antitetanică. • fricţionările energice şi masajele cu zăpadă. ţesut subcutanat. Antibiotice. pentru că pune sângele în mişcare). Stadiul de comă hipotermică se instalează când temperatura centrală rectală tinde spre 30°C. Astfel. cu prosoape (agravează prin hemoragii. analgetice. bradipnee. care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică (imobilitate. Ce facem? • Împiedicăm pierderea de căldură (accidentatul este aşezat între doi salvatori). – – – – Local Tratamentul local: dezinfecţie şi/sau ablaţie (îndepărtarea unei părţi din corp) dacă este necesară. • transportul înainte de a se fi aplicat măsurile de încălzire.sângele rece din zonele periferice care stagna în special în reţeaua capilară subcutanată se mobilizează spre zona centrală.

). • dispnee cu inundarea plămânilor cu apă.va atrage apa plasmatică în alveolele şi căile aeriene.aspiraţie de lichid (înecatul albastru) Se manifestă prin: • apnee reflexă .faţă de sânge) se caracterizează prin: trecerea apei din sacii alveolari în spaţiul intravascular. hiperpotasemie etc. C (500-1000 mg). • stopul respirator cu relaxare musculară. • stopul cardiac. Se caracterizează prin oprirea reflexă a inimii (sincopă .). datorită unei hipersensibilităţi la aceasta. Sunt două mecanisme prin care înecul generează moartea: • înecul propriu-zis prin submersie. Înecul propriu-zis . accident vascular cerebral. pierderea cunoştinţei. tahicardie.cu spasm glotic. tonicardiace. Înecul fără aspiraţie de lichid (hidrocutarea = înecatul alb) Hidrocutarea este un accident supraacut care survine la contactul cu apa rece. abdominale etc. criză epileptică etc. fapt ce determină: – hemodiluţie. • hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa (fără aspiraţie de lichid). din cauza laringospasmului nu are loc inundarea traheobronşică (fals înecaţi). • accidente acute mortale survenite întâmplător în timpul înotului (infarct miocardic.248 (dextran 40. bicarbonat de sodiu 8. • ÎNECUL (SUBMERSIA) Înecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea căilor aeriene cu apă. cu creştere a volumului circulant şi încărcarea inimii drepte. – hemoconcentraţia (cu tulburări de conducere). toracice. hipoxie. – hemoliză (ce duce la anemie. – Apare scăderea masei sanguine. producând de la început "edem pulmonar acut".4%). b) Înecul în apă de mare Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare fiind mai concentrată în săruri decât sângele .hipertonă . chiar edem pulmonar acut. ser glucozat.). a) Înecul cu apă dulce Înecul în apă dulce (apa fiind hipotonă . La aceasta se mai pot adăuga: • traumatismele grave sub apă sau la suprafaţa apei (traumatisme craniene. vit. hipertensiune arterială. Uneori. • Ingerarea alcoolului este permisă numai dacă temperatura rectală a atins 35°C. asfixia (stopul respirator) fiind urmată de stopul cardiac. oxigenoterapie.

• dacă există puls la carotidă sau nu. – • adulţii pot fi sprijiniţi pe coapse. edemului cerebral. care inoculează la locul muşcăturii un venin cu acţiune hemolitică şi hemoragică. unde se va face terapia intensivă de echilibrare. Veninul conţine substanţe cu .P. • evacuarea stomacului pe sondă gastrică. având toracele şi capul decliv. – Transportul accidentatului cât mai urgent la un serviciu de reanimare. – Respiraţie artificială „gură la gură" sau în caz de trismus „gură la nas" – Dacă se observă că prima insuflaţie nu este urmată de expansiunea inspiratorie a toracelui se începe eliberarea căilor respiratorii superioare prin curăţarea orofaringelui – Aspiraţia – Se va încerca eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziţie ventrală sau laterală cu capul decliv în felul următor: – • copiii pot fi ţinuţi cu capul în jos pentru câteva secunde. al complicaţiilor. Spasmul laringian instalat odată cu sincopa respiratorie previne inhalarea apei. aplicându-se câteva lovituri între omoplaţi pentru uşurarea evacuării apei. abdominale cu explozii de organe cavitare sau rupturi viscerale însoţite de lipotimii. cu genunchiul îndoit al salvatorului. • pentru înecaţi cu apă sărată perfuzie cu ser clorurat izoton. tulburărilor hidroelectrolitice. – Apoi accidentatul se aşează cu faţa în sus şi se continuă respiraţia artificială „gură la gură".249 cardiorespiratorie) înaintea înecului propriu-zis. Alte accidente pot să survină în timpul înotului sau al şederii în apă: infarctul miocardic. – Dacă există truse necesare şi specialişti cu experienţă se execută de la început: • intubaţie traheală. • aspiraţie traheobronşică (pe sonda de intubaţie). Primul ajutor la înecaţi La scoaterea din apă: – Se va examina rapid: • dacă există respiraţie spontană sau nu. accidentul vascular cerebral. – La locul accidentului se face şi tratamentul medicamentos: • pentru înecaţi cu apă dulce: furosemid şi exsanguinare. – Tratamentul: E.A. criza de epilepsie sau chiar un leşin pot duce la înecul secundar. – Masaj cardiac la nevoie. Înecul prin traumatisme Cauza înecului este traumatismul.. se pot produce traumatisme. Cei mai veninoşi şerpi din ţara noastră sunt: viperele. PRIMUL AJUTOR ÎN MUŞCĂTURA DE ŞARPE Otrăvirea prin muşcătura de şarpe este denumită ofidism. acido-bazice.în plonjon obişnuit sau de la înălţimi mai mari. craniene.

pompă de muls sânul. 2-4 înţepături mai mari (muşcătura dinţilor veninoşi). – aspirarea lichidului (sânge şi venin) din plagă cu seringă. – aplicaţii reci locale (pentru reducerea inflamaţiei. – injectarea în zona înţepăturii a unui vasoconstrictor diluat în anestezic local (adrenalină cu xilină).c. energic şi insistent. 2. cu halou purpuriu. antitoxină tetanică): a) Antivenin – ser polivalent (sau antiviperin) s. care apare foarte repede după înţepătură. tumefacţiei şi împiedicarea.250 o toxicitate deosebită. i. arsură. Incizia se poate face cu un cuţit înroşit în foc. În cazurile netratate.Se scot inelele. o eritem perilezional: la locul înţepăturii pielea se înroşeşte (chiar se înnegreşte). brăţările. lent.m. • pupilele dilatate. stare de şoc. circulaţiei limfatice). Semne generale: • slăbiciune. o edem care apare la 10 minute. insuficienţă renală acută sau prin stop respirator (când veninul are acţiune predominant hemolitică): Primul ajutor şi tratament Tratamentul se instituie imediat. se încearcă liniştirea lui. După 12-24 de ore apar flictene cu conţinut serohematic.. b) Antibiotice cu spectru larg. vărsături sanguinolente. hematurii. hemoragii (la 24-48 de ore): epistaxis. pompă de cauciuc specială. – Se face (în primele minute de la muşcătură) o incizie între cele două puncte care marchează muşcătura. ameţeală. sau i. Ea trebuie să aibă lungimea de 1-2 cm sau chiar 3 cm să fie orientată în axul longitudinal al membrului şi să aibă adâncime de 0. hematemeză. • Inactivarea principiilor toxice ale veninului se obţine printr-un tratament general (cei trei "A" = antivenin. o durere intensă. aspirator. • sufuziuni sanguine generalizate. v. – se aplică două garouri la câţiva centimetri superior şi inferior muşcăturii. senzaţie de leşin. • greţuri. Semne locale o la locul muşcăturii se pot observa. moartea survine la 3-4 zile prin hemoragii. gingivoragii. c) Antitoxina tetanică. melenă. . • obnubilare până la comă. urmărind 3 scopuri: • Încetinirea ritmului de intrare în circulaţie a veninului prin: – accidentatul este culcat. cu tulburări de vedere până la pierderea vederii. care duc la necroza ţesuturilor şi apoi la gangrenă. antibiotic. iar în mijloc musteşte o cantitate mică de lichid cu tentă sanguinolentă.5-1 cm. într-o oră interesează întreg membrul. – excizia – scoaterea unei rondele de tegument în jurul locului de înţepare (un diametru de cel puţin 5-6 cm). se extinde foarte repede. la care se adaugă limfangita. peteşii. echimoze. ceasul. ventuză sau sucţiune bucală (cu condiţia să nu existe leziuni în cavitatea bucală). Simptome clinice 1.

CAPITOLUL XI LEGISLAŢIE: . al sindromului hemolitic (transfuzii.251 • Terapia de susţinere biologică: tratamentul şocului. insuficienţei renale acute. insuficienţei respiratorii. La nevoie respiraţie asistată după intubaţie endotraheală. corticoizi) al sindromului de coagulare intravasculară diseminată cu heparină (la nevoie).

precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România CAPITOLUL I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă Art. c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . 2. 6. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. c) şi d). Acestea pot fi: a) cetăţeni ai statului român. c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. prevăzut în anexa nr. b). după caz. a statelor membre ale Uniunii Europene.252 Lege nr.(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României. care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României. d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene. 1. 307 din 28/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial. un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană. 1. iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung. a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii. 3. posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. prin asimilare. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. indiferent de cetăţenia lor. de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi. . pe teritoriul României. care au fost recunoscute de unul din aceste state.În sensul prezentei legi. şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. b). b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. (2) Excepţie de la prevederile alin. 2. şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. 578 din 30/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa. prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi. b) în mod exclusiv. 1 lit. . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează. . Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. Art.Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită. 2. respectiv. în condiţiile prezentei legi. Partea I nr.

dacă este necesar. desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate. g) asistarea naşterii normale. eventual. c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere. f) pregătirea personalului sanitar auxiliar. conform prescripţiilor medicului. d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie. . conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii. care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical. (1). h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată. în absenţa medicului. 1 lit. h) identificarea. la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă. . d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori. dacă este vorba de prezentaţie craniană. la nevoie. conform prescripţiilor medicului. j) examinarea nou-născutului. pe care îl asistă în aceste situaţii. de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi. e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. curativă şi de recuperare. urmată. în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale. b) administrarea tratamentului. prevăzut în anexa nr. a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului. iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi. . de natură preventivă. f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt: a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate. prevăzute în anexa nr.(1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale. iar în caz de urgenţă. 6. g) participarea la protejarea mediului ambiant. pentru extracţia manuală a placentei. 2 lit. în domeniul îngrijirilor generale de sănătate. c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii. în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. B. (3) Prevederile alin. asistarea naşterii în prezentaţie pelviană. . pe care îl preia în îngrijire. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. şi care exercită profesia în România. elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc. 4. corespunzător calificării profesionale însuşite. (2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă. efectuând. C. la mamă şi la copil. Art. Art.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt: a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare. reanimarea imediată. 5.(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene. de control uterin manual. iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică. epiziotomia. e) administrarea tratamentului. la domiciliu sau în unităţi sanitare.253 Art. respectiv în profesia de moaşă. b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare. prin mijloace clinice şi tehnice adecvate. i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun.

l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată. Art. m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială. pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii. titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă.(1) Activităţile prevăzute la art. de moaşă. 1.254 k) preluarea în îngrijire a parturientei. respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă. respectiv. 8. respectiv. b) sunt apte. monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului. (2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea. . 30. (2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii. organizarea. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. b) certificatul de cazier judiciar. . exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române. c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii. n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor. o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. . Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi. respectiv. conform art. (3) Asistenţii medicali generalişti. prevăzut în anexa nr. furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. pe durata prestării serviciilor. d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. asistenţii medicali generalişti şi. stabiliţi în unul din aceste state. se face conform prevederilor art. stabiliţi în România. 7. denumite în continuare autorităţi competente române. 34. pe baza următoarelor acte: a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical. .Profesia de asistent medical şi. în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. 2. pentru profesia de asistent medical. sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei.(1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor. Art. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 1. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. pentru profesia de moaşă. profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. evaluarea şi furnizarea serviciilor. d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea. (4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României. Art. c) certificatul de sănătate fizică şi psihică. elaborate de Ministerul Sănătăţii. respectiv. prevăzut în anexa nr. precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar. 10. precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. prevăzute de prezenta lege. . pentru exercitarea profesiei. de către moaşele licenţiate. în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii. din punct de vedere medical. 9. Art.

17. prin societăţile de asigurări. este în drept să sesizeze. 14.Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor. Art. 15. .Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal. stabiliţi pe teritoriul României. (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională. în sistem public şi/sau în sectorul privat. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. . (3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. .255 Art. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator. (3) Prevederile alin. SECŢIUNEA a 2-a Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă . Art. 12. indiferent de persoană.(1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani. (2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe. . după caz. . prin preşedintele filialei respective. . cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.(1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii. (2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora. 13. Art. Art.(1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale. precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate. . Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia. Art. (2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Art. Art.În exercitarea profesiei.(1) În exercitarea profesiei. 16. asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională. precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare. în vederea reluării activităţii.Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional. 18. organele judiciare sau autorităţile competente. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane. asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici. loc sau situaţie. 11.

în funcţie de dinamica sectorului sanitar. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.(1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat. atât pentru învăţământul public. cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar. (2) Asistenţii medicali şi moaşele. 22. . conform legii.Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii.Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil. b) învăţământ sanitar postliceal. pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior. diploma de asistent medical. . Art. Art. (1) sunt diferenţiate. publice sau private. a studenţilor din colegiile universitare medicale. Art. Art.Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (3) Certificatul de asistent medical. Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi. în condiţiile stabilite de senatele universitare. . primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare. 25. Art.Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali. Art. potrivit legii. 24. respectiv moaşă. respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită. conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară. . . respectiv colegiile universitare medicale. 23. 26. cât şi pentru cel privat. (2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. 21. . colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. este autorizat ca. acreditate conform legii.Şcolile sanitare postliceale.Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani. autorizare şi acreditare. absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat. în conformitate cu anexele nr.Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat. . . respectiv în facultăţi de moaşe. precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare. facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii. 19. facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior.(1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti. 1 şi 2. 20. . 27. în condiţiile legii. care promovează examenul de licenţă. cu o durată de 3 ani. . a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ: a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată.256 Art. să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali. Art. (4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin. Art.

respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă ori. (3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. emis de statul membru de origine sau de provenienţă.(1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire Art. . în lipsa acestuia. în lipsa acestuia. obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. un document echivalent emis de acel stat. respectiv. eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă. (1). titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România. (2) Dosarul prevăzut la alin. în consecinţă. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. .La intrarea în profesie. c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România.257 CAPITOLUL II Dispoziţii privind exercitarea. se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii. nu emite cetăţenilor săi un astfel de document. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. (1) va cuprinde: a) documentul de identitate. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană.(1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la alin. pe teritoriul României. vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică. în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar. . (2) În situaţia în care. după caz. 30. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Art. recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene. respectiv. în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată. 28. respectiv. 29. titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. documentul echivalent emis de statul respectiv. la una dintre activităţile profesionale. în profesia de moaşă. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau. d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă. Art.

29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii. precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi. acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză. . după o procedură simplificată. pentru moaşele cetăţeni români. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă. 32. . pe durata exercitării profesiei în România.Documentele prevăzute la art. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni. . . pe durata prestării temporare de servicii în România. respectiv. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. Art. autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi. la cerere. comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. stabiliţi în unul din aceste state. SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor Art. anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său. atunci când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale. respectiv. (3) Atunci când. persoanele prevăzute la alin. 31. respectiv. Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. (5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise. cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare. în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia. consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. 37. fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat.(1) În vederea prestării temporare de servicii în România. sunt înregistraţi. 33. în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestării temporare de servicii. 31. (3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România. se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi. Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii. (2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi. aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor.(1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşă în România. de moaşă. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege. 28. de moaşă.258 (4) În situaţia prevăzută la art. în vederea aplicării prevederilor art. anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său. (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă. în aceste situaţii.

34 alin. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. stabiliţi în unul din aceste state. Art. în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. încalcă legile şi regulamentele profesiei. În cazuri urgente. stabiliţi în România. 36. 35.(1) Asistenţii medicali generalişti şi.(1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele. b)-d). asistenţii medicali generalişti şi. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor. (1) lit.(1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România. c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist. natura şi locul de desfăşurare a acesteia. cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei. respectiv. moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. respectiv de moaşă. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. iar. .259 Art. SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii Art. răspund potrivit legii. Art. respectiv. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză. temporar sau definitiv. b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege. . . în caz de urgenţă. care exercită profesia în România. 37. (2) Persoanele prevăzute la alin. . sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate. se face pe baza următoarelor documente: a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant. 38. în timpul exercitării profesiunii în România. respectiv. după caz. moaşelor cetăţeni români. precum şi asistenţilor medicali generalişti şi. stabiliţi în unul dintre aceste state. dovezile prevăzute la art. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României. .Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 1 lit. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care. au dreptul de a ataşa la .Începând cu data aderării la Uniunea Europeană. autorităţile competente române vor retrage. (2) Documentele prevăzute la alin. b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi. declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii profesionale. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activităţii cu caracter urgent. Art. 34. respectiv.

260 titlul profesional corespunzător prevăzut la art. forma corespunzătoare a titlului. neguvernamentală. de interes public.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor. precum şi cu privire la Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. eventual. indicată de autorităţile competente române. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţională. (4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativă. în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. comisii de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent. respectiv. . respectiv.În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. 39. (1). . apolitică. 41. domeniul securităţii sociale. 42. . . având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi. dobândite în condiţiile legii. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. precum şi Comisia de disciplină. în limba statului emitent şi. neînsuşită de beneficiar. au obligaţia de a se informa la autorităţile competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de sănătate. Comisia de specialitate a moaşelor. Art. nonprofit. abrevierea acestui titlu. în exerciţiul profesiei. care sunt stabiliţi şi exercită profesia în România.(1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt: . 40. a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică. CAPITOLUL III Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale Art. acesta va utiliza. (2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară. (2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. (3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti. Art. 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă.

q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. apără onoarea.261 a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor. alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca. f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale. e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sănătate. r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică. interne şi internaţionale. în calitate de organ de jurisdicţie profesională. care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate. libertatea şi independenţa profesională a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei. în unităţile sanitare publice şi private. luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora. m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele. d) participă. c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de asistent medical şi. criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii. i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe. deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis. să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are următoarele atribuţii: a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la organizarea educaţiei continue. la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură aplicarea acestora. j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă. valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. n) stabileşte. specializării şi creşterii gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor. în funcţie de gradul riscului profesional. (2) În domeniul formării profesionale. h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentă a acestuia. . l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. respectiv. g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică. indiferent de forma şi de unitatea sanitară în care se exercită. respectiv în profesia de moaşă. de moaşă. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în profesia de asistent medical. o) acţionează. la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia. b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale membrilor săi. prin structurile naţionale şi teritoriale.

43. d) organizează centre de pregătire lingvistică. . (2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă. d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora. c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. SECŢIUNEA a 3-a Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.(1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere. . necesare pentru exercitarea profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene. la cerere.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele drepturi: a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. stabiliţi în România. b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia. e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. care au practicat profesia. (4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. (6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot păstra. respectiv. f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor. c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate. naţionale sau teritoriale.262 b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. şi pensionarii asistenţi medicali şi. în condiţiile prezentei legi. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. care se eliberează la înscriere. SECŢIUNEA a 4-a Drepturi şi obligaţii Art. conform prevederilor prezentei legi. 44. 10. la cerere. . (5) Pot deveni. şi de a primi informaţiile solicitate. moaşe.

Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor. pe parcursul a 3 ani. asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate. b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă. g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. recompense.263 g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. . i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea creşterii gradului de pregătire profesională. e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele obligaţii: a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei. de către Consiliul naţional. la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât personal. diplome de onoare şi de excelenţă. d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşă. c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. h) de a li se acorda. (2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională. manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei. hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei. cât şi pentru membrii lor de familie. Art. precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pentru merite deosebite. (3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează. precum şi calitatea de membru de onoare. numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică. SECŢIUNEA a 5-a Organizarea la nivel teritorial şi naţional . până la realizarea numărului de credite respectiv. 45. precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de către acesta.

în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. (2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională. respectiv al municipiului Bucureşti. Art. (2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret. cu majoritate simplă. şi funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti.(1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt: a) Adunarea generală naţională. respectiv al municipiului Bucureşti. În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor.(1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti. Art. (2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi. respectiv al municipiului Bucureşti.11 membri. cu majoritate simplă. c) Biroul executiv.15 membri. b) consiliul judeţean.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . 46. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri. membrii consiliului judeţean. (3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al reprezentanţilor în adunarea generală.001-4. B. 48. sunt: a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor. 47. membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. conform normei de reprezentare de 1 la 50. înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. d) preşedintele.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean. al cărei rezultat va fi validat. b) între 1. Organizarea la nivel naţional Art. respectiv. după cum urmează: a) până la 1. . Art. va alege dintre membrii săi un birou format din: un preşedinte. d) peste 4. (4) Consiliul judeţean. (2) Adunarea generală alege prin vot secret. în .264 A. d) preşedintele. 2 vicepreşedinţi şi un secretar. în limitele prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . (2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri. conform normei de un reprezentant la 500 de membri. . . .001-2. 51. . respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti. c) biroul consiliului judeţean.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . respectiv a municipiului Bucureşti. pentru filiala municipiului Bucureşti. . Art. respectiv în municipiul Bucureşti. b) Consiliul naţional.19 membri.(1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul asistenţilor medicali şi. (3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului. c) între 2.Organele de conducere ale filialei judeţene. moaşelor. 49.21 membri. 50. Organizarea la nivel teritorial Art. indiferent de numărul participanţilor. respectiv al municipiului Bucureşti.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi .(1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în filiala respectivă.

potrivit legii. înfiinţarea. (3) Adunarea generală naţională adoptă. cu respectarea prevederilor legale. Alegerile organizate conform Legii nr. sponsorizări. b) cotizaţii lunare. între sesiunile Consiliului naţional. Comisia naţională de disciplină. . respectiv al municipiului Bucureşti. al cărei rezultat va fi validat. Art. aleşi prin vot secret de către membrii Consiliului naţional. În cazul în care.(1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui judeţ. . organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte. Art. (4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. cu modificările şi completările ulterioare. Art. (3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare.(1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia. 55. 56. . 57. (2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani. 53. După această dată Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege. aleşi de către Adunarea generală naţională. 52. 54. la adunarea generală naţională la care au loc alegeri. conform prezentei legi.Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. de Biroul executiv. Art. Comisia naţională de specialitate a moaşelor. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.Organizarea alegerilor la nivel judeţean. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. . e) alte surse. c) donaţii. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri. nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat. indiferent de numărul participanţilor. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din drepturi editoriale.265 prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. Art. respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti. 3 vicepreşedinţi şi un secretar. în condiţiile legii. . . în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional. comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . precum şi departamente şi compartimente de specialitate.Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din: a) taxe de înscriere. rămân valabile până la expirarea mandatului. şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie. Art.

. Art. respectiv. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. 60. 63. contravenţională şi penală. a profesiei de moaşă pe teritoriul României.Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză. Art. (1) lit. după caz. b) avertisment.Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. c) şi d) se aplică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri. elaborate în conformitate cu prevederile acesteia. respectiv. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Art. 58.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar. 58 alin. d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv.(1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. (2) Sancţiunile prevăzute la art. prevăzută la art. Ministerului Sănătăţii.(1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi. (2) Sancţiunile prevăzute la alin. aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate. 61. în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. (1) lit. (1) lit. în funcţie de gravitatea abaterii. . persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă şi. Art. consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.266 SECŢIUNEA a 6-a Răspunderea disciplinară Art. şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) mustrare. 59. Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. 58 alin.(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi. a) şi b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . 58. . . (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii. nu exclude răspunderea civilă. dobândite . a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea. în termen de 30 de zile de la comunicare. Ministerul Sănătăţii. (1) lit. recunoaşte calificările de asistent medical generalist şi. de moaşă. . CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 62. c) şi d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată.

Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii. se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României. .(1) Anexele nr.În sensul prezentei legi. Art. înfiinţarea. profesia de asistent medical de farmacie. certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi. de moaşă. în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist. eliberate de un stat membru al Uniunii Europene. 67. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Partea I. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului. de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană. se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. Titluri oficiale de calificare de asistent medical. în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. cetăţenilor acestora. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. iar încadrarea în muncă se face conform legii. de cetăţenii acestor state. (2) Normele privind recunoaşterea diplomelor. 70. 69.Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Partea I. respectiv. publicată în Monitorul Oficial al României. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. Art. . . şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Art. (2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşă se modifică numai prin lege. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. 66. 64. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. într-un stat membru al Uniunii Europene.Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. . se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia. 65. dobândite în România . Art. (3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. Art. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. 1 A. cu modificările şi completările ulterioare. . (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi. profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical. Partea I. precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . nr.(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal. Titluri oficiale de calificare de asistent medical I. Art.267 în conformitate cu normele Uniunii Europene. Art. . (3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. ANEXA Nr. se abrogă Legea nr. 1 lit. 68. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. 425 din 31 iulie 2001. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană. Cercetării şi Tineretului. eliberată de Ministerul Educaţiei. Cercetării şi Tineretului II. titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România. d) certificat de competenţe profesionale. respectiv. recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. Cercetării şi Tineretului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. B. în cazul dovezilor de calificare . eliberate sau. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Cercetării şi Tineretului Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată . Cercetării şi Tineretului Asistent medical cu studii superioare de lungă durată . d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii. după caz. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale. asistent medical medicină generală.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei Asistent medical cu studii postliceale: a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii. certificate. Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată . 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală. certificate.diplomă de licenţă. în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. c) certificat de competenţe profesionale. Cercetării şi Tineretului II. asistent medical medicină generală. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată . de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală. Cercetării şi Tineretului. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. eliberată de Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. dobândite în România Asistent medical generalist: a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist.diplomă de licenţă. e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist. b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară. Diplome. Diplome. Cercetării şi Tineretului. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist. eliberat de Ministerul Sănătăţii. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist I.diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani. eliberată de Ministerul Educaţiei. după caz. asistent medical generalist.268 Asistent medical cu studii medii . obţinute sau.

eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. B. asistent medical obstetrică-ginecologie. respectiv. Titluri oficiale de calificare de moaşă. eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Ministerul Sănătăţii. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. certificate. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. 2 A. de obstetrică-ginecologie. dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. Cercetării şi Tineretului. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă I. .269 de asistent medical generalist.diplomă de licenţă II. eliberate sau. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă. în cazul dovezilor de calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. A. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. C. ANEXA Nr. Titlul profesional: moaşă. b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. şi certificat de confirmare ca asistent medical. după caz. care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical. 1 lit. obţinute în România Moaşă: a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie. eliberat de Ministerul Sănătăţii. Titluri profesionale de asistent medical Asistent medical generalist Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate Asistent medical obstetrică-ginecologie Asistent medical pediatrie Asistent medical balneofizioterapie Asistent medical igienă Asistent medical igienă şi sănătate publică Asistent medical laborator clinic Asistent medical radiologie şi imagistică Asistent medical farmacie Asistent medico-social Asistent medical de nutriţie şi dietetică Asistent medical de ocrotire Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale Asistent de profilaxie stomatologică Asistent igienist pentru cabinet stomatologic Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară. Moaşă cu studii superioare de lungă durată: . eliberată de Ministerul Sănătăţii. Diplome. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei.

Art. serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical. precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului. sexului. e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile. 3. 1. 51 din 29/01/2003 DREPTURILE PACIENTULUI CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. . Art. opţiunilor politice sau antipatiei personale. financiare şi materiale. b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei.270 Lege nr.Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană. . terapeutic ori de reabilitare. atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală. . . fără nici o discriminare. tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv. 46 din 21/01/2003 Publicat in Monitorul Oficial. apartenenţei etnice. vârstei.În sensul prezentei legi: a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate. religiei. Partea I nr. c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale.Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune. d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare. în conformitate cu resursele umane. originii naţionale sau sociale. 2.

. 9. a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri. . 15. inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintro exprimare anterioară a voinţei acestuia. . 12. .(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. 10.Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor. a alternativelor existente la procedurile propuse. tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. . consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului. Art. pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. . 7.În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal. Art. 6. diagnosticului. la externare. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română.În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă. . Art. . . Art. precum şi la modul de a le utiliza. Art. a intervenţiilor medicale propuse. 11. precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. . se va căuta o altă formă de comunicare. consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar.Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile. după caz.Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos. 4.Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa. 5. dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă. cu minimalizarea terminologiei de specialitate. informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau. 14.Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. . Art. cu acordul pacientului. clar.Pacientul are dreptul să solicite şi să primească. . un rezumat scris al investigaţiilor. Art.Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate. 8. diagnostic şi tratament. Art. decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. CAPITOLUL III Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală Art. 16.271 CAPITOLUL II Dreptul pacientului la informaţia medicală Art. răspunderea pentru decizia sa. 13.Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi. în scris. 17. . . Art.Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării. (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator. Art. Art. .Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. Art.(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului.

18. 25. . . familială a pacientului este interzis. . . 20. (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică. prognosticul. Art. Art. rezultatele investigaţiilor. cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale. .Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. 23. păstrarea.Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său.(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat. Art. 19.Toate informaţiile privind starea pacientului. . prin serviciile de sănătate.(1) Orice amestec în viaţa privată. CAPITOLUL VI Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale . în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. Art. 24. acordarea consimţământului nu mai este obligatorie. . folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său.272 Art. .Pacientul are dreptul la informaţii. 22.În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi.Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. implicaţi în tratamentul pacientului. 28. tratamentul. 26. CAPITOLUL IV Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului Art.Pacientul are acces la datele medicale personale. diagnosticul. (2) Pacientul. . cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului. educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii. 27. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri. Art. Art. cu excepţia cazului prevăzut la art. CAPITOLUL V Drepturile pacientului în domeniul reproducerii Art.Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea. cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul. 21. . tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului. Art. 26. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa. fără nici o discriminare.Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei. Art. . are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.

oferite de medici. de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice. Art. 30. . după caz. 29. în măsura posibilităţilor.(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. Art. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului. . (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii. răspunderea disciplinară. Art.(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. . . anual. (2) Se exceptează de la prevederile alin. La solicitarea pacientului. . 38. CAPITOLUL VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 32. de specialitate sau de medicină generală. Art. . precum şi situaţia existentă cu una optimă.(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii.Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului.(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat. în program continuu. 33. . material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. Art. spitaliceşti şi ambulatorii. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice.Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical. Art. . (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme.Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă.Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei. selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. 37. . 36. 31.Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.273 Art. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile. CAPITOLUL VII Sancţiuni Art. 35. în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării. (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii. 34. rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului. . conform prevederilor legale. al prietenilor. Art. precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage. .(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat. contravenţională sau penală. cadre medii sau de alt personal calificat. cu respectarea legii. de suport spiritual. mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.

În situaţia în care este necesară efectuarea unei intervenţii medicale unui pacient care nu îşi poate exprima voinţa. apartenenţă etnică. în limitele capacităţii sale de înţelegere. care se publică în Monitorul Oficial al României. . acesta trebuie să fie implicat în adoptarea deciziei. religie. 108 şi 124 din Legea nr. în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Art. . pentru efectuarea unei intervenţii medicale.La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art.(1) Unităţile trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor la îngrijiri medicale. Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia. acestora trebuie să li se explice consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale. nr. denumite în continuare unităţi. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei. Art. au obligaţia de a furniza pacienţilor informaţii referitoare la: a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces la acestea. h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şi activităţi de inovare tehnologică. . e) intervenţiile medicale propuse. 4. vârstă. Art. 2. personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioară a voinţei.Unităţile sanitare de orice fel. fără discriminare pe bază de rasă. 46/2003 Art. sex. 78. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. publicată în Buletinul Oficial. . b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. (2) În situaţia în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. 40. . precum şi orice alte dispoziţii contrare. j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilor diagnosticate. c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unităţi cu paturi. dacă aceasta este cunoscută. . Art.(1) În situaţia în care. opţiune politică sau antipatie personală.Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale. 39. . 1. se solicită consimţământul reprezentantului legal al pacientului. Partea I. 6.274 (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. origine naţională. 3. 5. Partea I. care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şi în care sunt efectuate intervenţii medicale. g) alternativele existente la procedurile propuse. 54 din 10 iulie 1978.În situaţia în care intervenţiile medicale sunt refuzate de către pacienţi care îşi asumă în scris răspunderea pentru decizia lor. Partea I. d) starea propriei sănătăţi. . f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată. Art. (2) Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare la obligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor la respect ca persoane umane.Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. i) consecinţele neefectuării tratamentului şi ale nerespectării recomandărilor medicale. Art. Normă din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. unităţile au obligaţia efectuării în cel mai scurt timp posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate. .

Participarea la activităţi de cercetare ştiinţifică medicală a persoanelor care nu sunt capabile să-şi exprime voinţa poate fi realizată numai după obţinerea consimţământului reprezentanţilor legali şi numai în situaţia în care cercetarea respectivă este efectuată şi în interesul pacienţilor.Unităţile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale. (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. 13. (2) Intervenţiile medicale asupra pacientului pot fi efectuate în absenţa condiţiilor prevăzute la alin.(1) Fotografierea sau filmarea pacienţilor în unităţi. . unităţile trebuie să asigure condiţiile necesare alegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficienţei şi lipsei de riscuri. se acordă prioritate salvării vieţii mamei. 9. familială a pacientului influenţează pozitiv stabilirea diagnosticului. care dispun de medici. de suport spiritual şi material pe tot parcursul îngrijirilor medicale. Art. (2) Plata serviciilor medicale acordate pacienţilor internaţi de către medicii prevăzuţi la alin. unităţile le pot utiliza. (2) În toate situaţiile care nu sunt prevăzute la alin. unităţile au obligaţia să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora. . Art. precum şi a serviciilor comunitare necesare după externare. la cererea pacientului sau a familiei acestuia. 11. . 16. dar numai cu consimţământul acestora. .(1) În situaţiile în care se solicită informaţii cu caracter confidenţial. (2) În situaţiile în care datele referitoare la viaţa privată. unităţile stabilesc parteneriate cu alte unităţi medicale publice şi nepublice. . 8. . . Art. Art. .(1) La cererea pacienţilor internaţi. 10.Unităţile pot asigura.275 Art.În scopul asigurării continuităţii îngrijirilor acordate pacienţilor. tratamentul sau îngrijirile acordate. fiind considerate excepţii cazurile în care pacienţii reprezintă pericole pentru ei înşişi sau pentru sănătatea publică. 15. se efectuează fără consimţământul acestora.În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii.(1) Unităţile au obligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asupra pacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi de personal acreditat. cadrul adecvat în care acesta poate beneficia de sprijinul familiei şi al prietenilor. unităţile cu paturi trebuie să asigure condiţiile necesare pentru obţinerea de către aceştia a altor opinii medicale. 12. . . Art. 7. (1) unităţile sunt obligate să asigure obţinerea consimţământului pacientului. precum şi pentru acordarea de servicii medicale de către medici acreditaţi din afara unităţii. în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale. . (1) numai în cazuri de urgenţă apărute în situaţii extreme. 14. Art. Art. cadre medii sanitare şi de alt personal calificat. spitaliceşti şi ambulatorii.În situaţiile în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru sănătatea femeii gravide. Art. Art.

a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor.276 Ordonanţă de urgenţă nr. 1. g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii. . a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare. oricărui asigurat.(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate. e) participarea persoanelor asigurate. . 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar. f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază. în mod echitabil şi nediscriminatoriu.

suportată de asiguraţi. (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice.(1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. 2. (3) Administrarea fondului se face. necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară. sponsorizări. orteze. respectiv proteze. necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România. care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă. denumită în continuare CNAS. este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. medicamentele. serviciile de îngrijire a sănătăţii. 3. respectiv. Art. denumite în continuare case de asigurări.277 Art. precum şi din alte surse . . în condiţiile legii.(1) Sunt asiguraţi. Ordinii Publice. denumit în continuare fondul. de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat. h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului.(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. denumită în continuare contribuţie. g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. CAPITOLUL II Asiguraţii SECŢIUNEA 1 Persoanele asigurate Art. dispozitive de mers şi alte materiale specifice. din subvenţii de la bugetul de stat. precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau .donaţii. fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului. în condiţiile contractuluicadru. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. 4. auzului. d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu. c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond. prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. . b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale. . şi. dobânzi. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. materialele sanitare. potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei. pentru protezarea membrelor. potrivit legii. e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate. Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări. materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale. efectuat pentru toate tipurile de furnizori.

potrivit Legii nr. care se suportă din fond. cu modificările şi completările ulterioare. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. până la vindecarea respectivei afecţiuni. prin Ordonanţa Guvernului nr. şi alte categorii de pensionari. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat. Art. cu modificările şi completările ulterioare. 42/1990 pentru cinstirea eroilormartiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora.V.(1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ . precum şi cele provenite din pensii. dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi. dacă nu realizează venituri din muncă. d) diagnostice medicale cu risc vital. h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social. republicată. aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal. pensionarii I. d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă. prin codul furnizorului. 2 din Legea nr. (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. b) soţul. la propunerea CNAS. b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. dacă sunt elevi.eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. . cu modificările şi completările ulterioare. soţia şi părinţii fără venituri proprii. Art. 6. 5.R. 189/2000. precum şi persoanele prevăzute la art. g) femeile însărcinate sau lăuzele. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. aprobată prin Legea nr.adeverinţă sau carnet de asigurat . pensie sau din alte resurse. dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară. f) grupa sanguină şi Rh. 416/2001 privind venitul minim garantat. e) pensionarii de asigurări sociale. c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. cu modificările şi completările . precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. răniţilor. fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani.(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare. tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani.278 reşedinţa în România. prin Legea nr. republicată. pensionarii militari.O. precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe. . republicat. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România. c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale. 44/1994 privind veteranii de război.

convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani. Ministerul Sănătăţii şi . Art. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă: a) satisfac serviciul militar în termen. de alocaţie de sprijin. medicamente. CNAS. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere. materiale sanitare şi dispozitive medicale.În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului. Art.(1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. dacă nu au venituri. . . pe durata acesteia. înţelegeri.(1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. denumit în continuare OAMR. (3) Prevederile alin. c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond. convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României. d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau. 8. 105. 113 şi 114 din Codul penal. după caz. . precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri. 10. denumit în continuare CFR. persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate. (2) Drepturile prevăzute la alin. până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. să desfăşoare activităţi independente. .(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale. înţelegerile. în condiţiile prevăzute de acordurile. şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România.279 ulterioare. potrivit legii. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate. potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare. i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut. direct sau prin casele de asigurări. b) se află în concediu medical. servicii de îngrijire a sănătăţii. Art. cu plata contribuţiei din alte surse. 7. c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv. Colegiului Farmaciştilor din România. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România. denumit în continuare CMR. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii. după caz. 9. SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Art. precum şi persoanelor fizice.

cu consultarea CMR. Ordinii Publice. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru. (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. k) modul de informare a asiguraţilor. în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale. (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie.280 Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. . (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. a dispozitivelor de mers şi de autoservire. c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii. f) internarea şi externarea bolnavilor. cu avizul CNAS. dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare. în principal. Transporturilor şi Locuinţei vor elabora. l) coplata pentru unele servicii medicale. e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază. precum şi casa de sănătate la care se asigură. care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. (6). suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate. (5) Prevederile alin.(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident. norme proprii de aplicare a contractului-cadru. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. medicul specialist din ambulatoriu. condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate. Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. CFR şi OAMR. Art. până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor. (3) lit. h) asigurarea tratamentului spitalicesc. c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la . b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită. a procedurilor terapeutice. b) lista serviciilor medicale. a). a medicamentelor. 11. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu. g) criteriile de internare în spital. j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor. adaptate la specificul organizării asistenţei medicale. inclusiv la domiciliu. a protezelor şi a ortezelor. modul de decontare şi actele necesare în acest scop. a materialelor sanitare. d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului. (3) Contractul-cadru reglementează. din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. a serviciilor de îngrijiri.

(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor. e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an. 14. . a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată. . 12. . CAPITOLUL III Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice Art. Art. . 16. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. denumită în continuare coplată. potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR. f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii. Art. inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor. asupra serviciilor de care beneficiază. medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii. j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare. e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului. 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii. g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă. 13. i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică. f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar. medicamente. c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru. de reducere şi de evitare a cauzelor de . precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale.281 data înscrierii pe listele acestuia. h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă. b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate. 15. . prin casele de asigurări.Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi. în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin.Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani. în condiţiile legii. g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate. al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii. Art. Art. k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice. d) să beneficieze de servicii medicale. l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu.Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an. materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu. precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă. stabilit prin contractul-cadru.

stabilirea diagnosticului. 20. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav. (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei. pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani. c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. alcool şi tutun. .(1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă. examen clinic. precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. astfel: a) trimestrial. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat. chirurgical şi unele proceduri de recuperare.(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. după caz. 19. SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative Art.(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii. e) servicii de planificare familială. inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă. . c) tratamentul medical. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi. Art. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta.(1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări. la indicaţia şi sub supravegherea medicului. . pentru prevenirea complicaţiilor ei. precum şi igieno-dietetic. la indicaţia medicului de familie. individual sau prin formarea de grupe de profilaxie. b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului. d) prescrierea tratamentului necesar vindecării. indiferent de statutul de asigurat al femeii. Art.282 îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri.Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. 18. după caz. pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei. dacă sunt elevi. Art. 21. 17. (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru. indiferent de statutul de asigurat al femeii. (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii. tratament medical şi/sau tratament . b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză. unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp. stabilite prin contractul-cadru. investigaţii. pentru copiii până la vârsta de 18 ani. . b) de două ori pe an. . Art. fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar. fie la grădiniţă. examene paraclinice şi de laborator.

SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale . 24. pe bază de prescripţie medicală. cu consultarea CFR. Art. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru. 25 alin.(1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice. Art. c) şi d). (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice. pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate. (3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru. 25. . cu sau fără contribuţie personală. 23.Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. . cu sau fără contribuţie personală. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. pe baza prescripţiilor medicale. 26. SECŢIUNEA a 3-a Medicamente. SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu Art. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. dispozitive medicale. dacă este necesar şi indicat de medic. dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. . (1) lit. Art. 22. (1) lit. în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. 6 alin.(1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar.Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală. auzului. materiale sanitare. a) şi g) se suportă integral din fond. îngrijire. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. medicamente şi materiale sanitare.(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS. 27. 6 alin. . Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru. . materiale sanitare.(1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. Art. se suportă din fond. prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită.283 chirurgical. recuperare. . (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat. dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice Art. pe baza prescripţiilor medicale. (1). (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate. cazare şi masă.

(1) lit. l) se stabilesc prin contractul-cadru.(1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond. . Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale. d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. accidente de muncă şi sportive. ochelari de vedere. . asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat. sunt: a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale. se negociază cu CNAS şi se referă la: a) tratamentul medical. f). cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru. e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani. b). 30. elaborate de către CMR şi OAMR. c) unele servicii de asistenţă stomatologică. d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort.Cheltuielile de transport sanitar. se suportă din fond. g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor. c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice. (2) Serviciile prevăzute la alin. precum şi a medicilor. j) asistenţă medicală la cerere. m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat. 28. . SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii Art. . Art. e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate. costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită. . i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat. c). b) tratamentul stomatologic.284 Art. i) transplantul de organe şi ţesuturi. după caz.Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii. SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie. asistenţă medicală la locul de muncă. (1) lit. l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor. c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor. b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată. asistenţă medicală a sportivilor. b) cazurile prevăzute în contractul-cadru. 29. conform legii.(1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR. materiale sanitare şi tipuri de transport. h) fertilizare in vitro. f) unele medicamente. 31. b) unele servicii medicale de înaltă performanţă. k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive.

cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează. Controlul are la bază criteriile prevăzute la art.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu. . CMR. . CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR. ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. în vederea realizării programelor de sănătate. dispozitive medicale şi transportul bolnavilor. CFR şi ale OAMR. . c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi . organizaţiilor neguvernamentale. ai clinicilor universitare. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS.Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor. unităţilor de cercetare. Art. Art. materiale sanitare. inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei. SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate Art. CFR. . cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate.CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora. sindicatelor. SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate Art. din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat. 32. 33. patronatelor. 36. după caz. . e) prescrierea de medicamente. b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală. în condiţiile legii. cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice. 30 şi 31. Art. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. 35.În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor. f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică. (3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia. 34.285 d) procedeele medicale de recuperare eficace.

CAPITOLUL IV Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale. respectiv al municipiului Bucureşti. CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal. după caz. Medicii. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii.286 urmăreşte respectarea acestora. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. după caz. 38. (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. de dispozitive medicale şi de medicamente Art. 37. . în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR. se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări. după caz. d) participă la acreditarea personalului medical. distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare. centrele de diagnostic şi tratament. medicii. în cadrul acreditării farmaciei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual. de medicamente şi materiale sanitare Art. în cadrul acreditării unităţii sanitare. (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. . Art. b) farmaciile. spitalele şi alte unităţi sanitare. farmaciştii. SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale.(1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale. c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. sunt: a) cabinetele medicale. în cadrul acreditării unităţii sanitare. de dispozitive medicale. Metodologia de autorizare de aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.Furnizorii de servicii medicale.(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor. personalul sanitar din serviciile conexe actului medical. . de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. . 39. de dispozitive medicale şi de medicamente. respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. după caz. la încheierea contractului cu casa de asigurări. e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. 41. 43. tarif pe serviciu medical. . suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale. acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.(1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. (3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului. pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru. 44. în afara celor ambulatorii. 46. stabilite prin contractul-cadru. Art. furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. cu indicarea temeiului legal.Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. pentru perioada următoare celei acoperite prin contract. Art. tarif pe serviciu medical. negociate. după caz. . . d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală. medicamentelor. materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. Art. Art. 40. precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat.Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate. denunţarea unilaterală a contractului. Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare. Art.Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază. în termen de 30 de zile.(1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora. în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare.(1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată. . (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte. tarif pe zi de spitalizare. 45.Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate. CFR şi OAMR. Art.Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale.287 În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor. b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi. (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea. eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS. (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor. c) prin tarife pentru anumite servicii. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale. . 47. CMR. urmărind realizarea echilibrului financiar. . precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi. 42. Art. prin tarif pe caz rezolvat. . persoane fizice sau juridice . .

.5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. c) anual. e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. (1). 48. (3) Nerespectarea prevederilor art. e). pentru cele prevăzute la alin. (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. 6 alin. după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. 52. b) şi c) şi la alin.288 acreditate. d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin. (2) lit. contribuţia lunară de 6. care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit. b) trimestrial. (2) lit.(1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice.Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate. potrivit prevederilor art. sponsorizări şi alte venituri. (1) şi ale art. Art. pentru cele prevăzute la alin. în condiţiile legii. . . în situaţii motivate. (3).(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative. Art. cu excepţia persoanelor prevăzute la art. (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. a) şi d). (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar. . a)-d). 51 alin. b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. .Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate. acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor. Art. 51. 52 alin.(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b). donaţii. c) veniturilor din agricultură şi silvicultură. (2) lit.5%. acreditate. pentru cele prevăzute la alin. pentru acoperirea deficitului bugetului fondului. c) dobânzi. (3) În mod excepţional. . 50. Art. 49. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. stabilite prin contractul-cadru. b) subvenţii de la bugetul de stat. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social. (4) Contribuţiile prevăzute la alin. 13. (2) lit. (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6.

o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi. a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. indiferent de forma de proprietate. vor depune la bancă sau la trezorerie. o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează. 54. 53. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. 55. dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) lit.(1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere. potrivit legii. respectiv trezorerie. Art. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere. pentru a obţine calitatea de asigurat. Art. documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. d). asupra alocaţiei de sprijin. după caz. c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. potrivit legii. (2) lit. (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. . d) cheltuieli de administrare. . 56. a) şi c).(1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. plăţile efectuându-se simultan sub control bancar. SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. de către cei care efectuează plata acestor drepturi. după caz. (3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului. 6 alin. calculată la salariul de bază minim brut pe ţară. a contribuţiilor datorate fondului.5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. b). .5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau. (3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13. funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate. (1) lit. (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate. direct sau prin casele de asigurări. 6 alin. a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale. (2) În cazul neachitării la termen. pentru persoanele prevăzute la art.289 Art. începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale. în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6. (2) lit. c) de către bugetul asigurărilor de şomaj. 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat. (1) lit. .(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează. 6 alin. pentru persoanele prevăzute la art. (4) Angajatorii.5%. . pentru persoanele prevăzute la art. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. a medicamentelor. b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat. să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani.Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale.5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile. (2) Persoanele care nu sunt salariate. CNAS.

58. 248. d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale. cu personalitate juridică.(1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament. (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. . Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti. Art. (1) se suportă de la bugetul de stat. Ordinii Publice. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. 56. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art. cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu. calea Călăraşi nr. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective. 59. care necesită activităţi de prevenire. de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile. Transporturilor şi Locuinţei. (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale. care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti. Art. după caz. Art. . . în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării.290 c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. . sectorul 2. 56. la propunerea Guvernului. prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. 60. de diagnostic. 57. . (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie. de interes naţional. autonomă. c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. (4) Statutele prevăzute la alin.(1) CNAS este instituţie publică.(1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare. b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă. ca anexă la legea bugetului de stat. CAPITOLUL VI Organizarea caselor de asigurări de sănătate SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate Art. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene.

f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului. drepturile şi obligaţiile organelor de conducere. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă Art. c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor. şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară. la propunerea CNAS şi CMR. cu bugete proprii. al municipiilor. k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. e) alte prevederi. cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate Art. g) elaborează proiectul contractului-cadru. b) elaborează. pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.291 b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări.(1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS. care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului.Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică. pe baza prescripţiilor medicale. Guvernului. l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor. în vederea contractării şi . . (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat. 64. j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii. 62. Art. împreună cu casele de asigurări. la nivelul oraşelor. i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări. în subordinea CNAS. în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. . pentru persoanele asigurate. 63.(1) Casele de asigurări sunt instituţii publice. asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. cu personalitate juridică. d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. . 61. Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi.Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. . Art. c) structura. precum şi cu asiguraţii. h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare.

p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă. h) să negocieze. conform prevederilor legale. m) acordă gratuit informaţii. k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. e) directorul general. să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru. este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS. SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere Art. d) 2 vicepreşedinţi. g) să administreze bunurile casei de asigurări. . respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii. Art. . Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. . c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. b) consiliul de administraţie. r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. Art. după caz. d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor.292 decontării acestora de către casele de asigurări. n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale.(1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul . potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii. pe baza prevederilor contractului-cadru. 66. consultanţă. c) preşedintele. e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond. 65. c) să înregistreze. 67.Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond.(1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor. f) să furnizeze gratuit informaţii. asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate. (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS. b) să administreze bugetele proprii. b) să aibă calitatea de asigurat. consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate. i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României.

revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri. dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru. 70. republicată. d) analizează modul de utilizare a fondului. a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei. .Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS. la propunerea comisiei de specialitate. la convocarea consiliului de administraţie. Ministerului Lucrărilor Publice.293 Bucureşti.(1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei.(1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an. Art. a ministrului muncii şi solidarităţii sociale. Ministerului Justiţiei. Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice. . respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne. 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. cu un mandat pe 4 ani. 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. (2) Prevederile art. Art. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. Art. 71. până la expirarea mandatului în curs. d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi. 3 de către primulministru. la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. sau în şedinţe extraordinare. c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. Serviciului Român de Informaţii. aleşi în aceleaşi condiţii. b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie. . 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia. după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului. 3 de către Camera Deputaţilor. Transporturilor şi Locuinţei. costurile sistemului.(1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. Ministerului Apărării Naţionale. . (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Art. 3 de către Senat. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie. la convocarea preşedintelui CNAS. serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor. b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României. 68. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. la propunerea comisiei de specialitate. în condiţiile legii. . (2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. 69. 67 alin.

(3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte. 75. componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate. b) pentru vicepreşedinţi. cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor.(1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări. . . Art. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS. 76. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS.Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii. . (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs. (1). cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. 74. . nu sunt salariaţi ai CNAS. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică. cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat. 75 alin.294 (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret. în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. 73. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. Art.(1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. la propunerea preşedintelui. cu excepţia celor prevăzute la art. (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister.(1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. . Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat. . b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare.(1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani. (3) Preşedintele. şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. pe o perioadă de 4 ani. pe perioada executării mandatului. c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. 72. Art. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. pe perioada exercitării mandatului. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări. Art. Art.

f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate. m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare. potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări. la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale. s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate. e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul . (2). . în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS. c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei. f) avizează. i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale. t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări. k) avizează rapoartele de gestiune anuale. b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate.295 d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului. h) aprobă programul de investiţii. d) numeşte. în condiţiile prevăzute la art. pentru administrarea şi gestionarea fondului. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări. g) avizează utilizarea fondului de rezervă. n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală. o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor. r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate. în condiţiile legii. Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri. v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie. u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale. la convocarea preşedintelui CNAS.(1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar. 77. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. contul de încheiere a exerciţiului bugetar. precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie. j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor. 72 alin. prezentate de preşedintele CNAS. repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului. preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. precum şi raportul anual de activitate. în condiţiile legii. Art.

(8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice. cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise. Art. e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. 56/1998. Transporturilor şi Locuinţei. până la expirarea mandatului în curs. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. în condiţiile legii. respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. transporturilor şi locuinţei. desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice. (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite. la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene. Art. Art. . în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. 458/2001. desemnaţi prin consens. Art. prin decizie a preşedintelui CNAS sau. Ordinii Publice. (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot. Transporturilor şi Locuinţei. Partea I. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. prin ordin al ministrului lucrărilor publice. iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri. .296 Oficial al României. 56/1998. (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS. Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri. desemnaţi prin consens. 80. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. după validarea . 81. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. după caz. b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor. 79. desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean.director general. e) preşedintele.Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele . b) unul de prefect. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.(1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii.(1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs. 458/2001. (2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. 78. d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. care este directorul general al casei de asigurări. în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor. (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice. în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. (3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective. . respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. .(1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri.

(1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale. Art. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS. h) numeşte. (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale. Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare. informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă. inclusiv executarea silită. Art. medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. în limita fondurilor disponibile. 84. şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. care este condus de un medic-şef. care este condus de un medic-şef. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. e) stabileşte modalitatea de contractare. pe care le dă publicităţii.Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele: . d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului. .Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate. potrivit legii. f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora. SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări Art. 85. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune.297 concursului. 83. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări. în condiţiile legii. 82. . cu respectarea contractului-cadru. c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea. în raport cu numărul asiguraţilor. (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut. se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor. . g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte. regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare.(1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical. SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări Art. c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond. .

CAPITOLUL VII Controlul SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune Art. respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică. . SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Art. c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate. coordonează şi controlează. datele solicitate privind serviciile medicale furnizate. precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate. în condiţii grele şi foarte grele. 88. g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare. organizarea activităţii de asistenţă medicală . ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite. 86. pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare. curativă. 89. e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora. răspunde. secundară şi terţiară -. d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale. . asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private. CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor Art. conform legislaţiei în vigoare.Auditul intern se va exercita conform legii. k). prin direcţiile de sănătate publică.298 a) să verifice acordarea serviciilor medicale. conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale. 64 alin. asistenţă de urgenţă. după caz.primară. datele de identificare a persoanelor asigurate. cu respectarea prevederilor art. potrivit legislaţiei.CNAS împreună cu CMR. . la termenele stabilite. h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate. i) să raporteze CNAS. la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. în maximum 30 de zile de la data raportării. (1) lit. .Ministerul Sănătăţii şi Familiei.Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi. b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul . b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor. cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării. în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract. de recuperare medicală. are următoarele atribuţii: a) asigură. 87. j) să furnizeze. numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie.

Art. dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. împreună cu CMR şi OAMR. 92. SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul Art. (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare. (2) cu date nereale. CMR. 94. Art. .Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art. d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale.299 sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar.Completarea declaraţiei prevăzute la art.Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială. 96. jurişti sau economişti. (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS. 91. CAPITOLUL VIII Răspunderi şi sancţiuni Art.Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private. 90. . 52 alin. . civilă. CFR şi OAMR. 93. 95. 3021 din Codul penal. . contravenţională sau penală. . SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii Art. . (2).(1) Arbitrii pot fi medici. b) nevirarea contribuţiei datorate conform art.(1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. după caz. Art. având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii. colaborând în acest scop cu CNAS. cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate. c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice. (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. . şi se avizează de către Ministerul Justiţiei. (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri.Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă. 289 Cod penal. SECŢIUNEA 1 Infracţiuni Art. constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. 8 alin. 8 alin. . acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond. de personalul din sistemul sanitar.

000 lei la 10. (2) Contravenientul poate achita.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări. . 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte .(1) Contravenţiilor prevăzute la art. 99. . . d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond. CFR. agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.director general al caselor de asigurări. precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. direcţiilor de sănătate publică. 101. cu modificările ulterioare. 98. respectiv al municipiului Bucureşti. cabinetelor medicale. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. farmaceutic sau de aparatură medicală. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care.000. cu amendă de la 30. 100. jumătate din minimul amenzii prevăzute la art.000 lei. Art. după caz. 97.(1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.000. CAPITOLUL IX Dispoziţii finale Art. . soţie. colegiilor judeţene ale medicilor. .000 lei. organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări. a) şi c). pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori. Art. 102.Contravenţiile prevăzute la art. colegiilor judeţene ale farmaciştilor. Art.300 c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond.(1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări. de la data comunicării acestuia. 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. Art. 97. funcţii alese sau numite în cadrul CMR. fie prin soţ. respectiv al municipiului Bucureşti. precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări.000. fie personal. (2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în . cu amendă de la 5. b) cele prevăzute la lit. (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin. Art. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. b) şi d).000 lei la 50. 180/2002.Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr. indiferent de nivel. unităţilor sanitare. nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei.000. . au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor.

(1) lit. 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate. 59 alin. 145/1997. precum şi orice alte dispoziţii contrare. 53 alin. Partea I. în condiţiile legii. art. 108. Art. (2) şi (3). nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor. cu modificările şi completările ulterioare. . vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. Art. publicată în Monitorul Oficial al României. .Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. Bibliografie . art. art.În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar. Art. donaţii sau din alte surse. 103.Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. art. bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. Art. . nr. Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului. (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. 106. 104. art. care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. 51 alin. 54 alin. (2) şi (3). 50 alin.Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată.(1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite. 56 şi art. Art. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile. preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean.301 una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. (2) şi (3). din activităţi proprii. (5) În cazul în care consiliile judeţene. (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite. e) şi h).(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane. (2) şi (3). (1). în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. 178 din 31 iulie 1997. subvenţii. Partea I. (4) Consiliile judeţene. 6 alin. Art. în condiţiile prevăzute de lege. . . 105. 107. . La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. cu excepţia prevederilor art. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Harcourt Saunders. Zalumas Jacqueline: Caring in Crisis: An Oral History of Critical Care Nursing . Lucreţia Titircă: Nursing – Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistenţi medicali. Mosby. *** Ordonanţa de urgentă a Guvernului României nr. iunie 2000. Lucreţia Titircă: Urgenţele medico-chirurgicale – sinteze. 7. Bucureşti. 46/2003 privind drepturile pacientului 13.. 1998 23. 185/2003 privind normele tehnice privind asigurarea curăţeniei. Dacia. cu completările şi modificările ulterioare. ed. 4. 10. 1999 3. 21. Louis London Philadelphia Sydney Toronto. Book by. 1986. *** Norma din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. efectuarea sterilizării şi păstrarea sănătăţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private. 11. 20. Cluj Napoca. asist.1. 46/2003 19. University of Pennsylvania Press. *** Nursing – supl. Bucureşti. 2000. MN:Communication in Nursing. Sally Schrefer: Nursing Reflections: A Century of Caring. *** Legea nr. 1996. Editura Viaţa Medicală Românească. nr. ed. Book by. 136 – 164. precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România 14. 18. OMS. Traynor Michael : Managerialism and Nursing: Beyond Oppression and Profession. Sănătate 21. 2.The Sacred and The Profane University of Pennsylvania Press Philadelphia. Johnstone Megan-Jane : Bioethics: A Nursing Perspective Book by. RN. Bucureşti. Routledge. Kaufman A – Propedeutică şi semiologie chirurgicală. 6. 73 – 116. rev. *** Legea nr. înfiinţarea. Editura Viaţa Medicală Românească. Medicală. 1995. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing. Zane Robinson Wolf: Nurses’work . OMS.. 8. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii 984/1994 privind prevenirea şi controlul infecţiilor nozocomiale 17. *** Legea nr. 560/1999 cuprinzând fişele de atribuţii pentru asistenţii medicali 16. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii şi familiei nr. 307 din 28/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă. Medic. Ed. 2000. dezinfecţiei. Editura Viaţa Medicală Românească. Ed. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. Lucreţia Titircă: Manual de ingrijiri speciale acordate pacienţilor de asitenţii medicali. Fourth Edition . Goodman-Draper Jacqueline:Health Care's Forgotten Majority: Nurses and Their Frayed White Collars 176 pgs. Mosby A Harcourt Health Sciences Company St. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 7: Sănătatea viitorilor părinţi. 5. Bucureşti. 12. 15. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1996.6. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 9: Probleme profesionale şi morale. I-a . 22. 9. 1999. 2004. I-a . . 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.302 1. Balzer Julia Riley. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România.

303 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful