1

CUPRINS
Cuprins.........................................................................................................pag. 1 Introducere...................................................................................................pag. 2 Abrevieri.......................................................................................................pag. 3 Cap.I. Profesiunea de asistent medical ............................................pag. 5 Cap. II. Locul de muncă al asistentului medical (moaşei)................pag. 28 Nevoi fundamentale ale omului..............................................pag. 67 Cap. IV. Cap V. Cap. VI. Procesul de îngrijire................................................................pag. 73 Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson.................................................................pag. 84 Alte tehnici – Puncţiile, recoltările, sondajele......................pag. 137 Cap. VII. Administrarea medicamentelor.............................................pag. 171 Cap. VIII. Determinarea grupelor sanguine şi transfuzia de sânge..................................................................pag. 189 Cap. IX. Cap. X. Cap. XI. Pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale, radiologice, endoscopice..........................................................pag. 196 Acordarea primului ajutor ....................................................pag. 215 Legislaţie...................................................................................pag. 250 Bibliografie............................................................................... pag 301 Cap. III . Conceptul de sănătate şi boală.

2

INTRODUCERE

Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată, astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860. Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi introdus la noi în ţară după 1990. În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile speciale acordate pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor investigaţii suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest domeniu. Cartea de faţă se doreşte a fi un ghid de îngrijiri speciale, ce se adresează nu numai studenţilor de la Colegiul de Moaşe, dar şi celuilalt personal sanitar mediu şi, de ce nu şi medicilor, care, trebuie să „cunoască” şi controleze îngrijirile şi unele proceduri. Îmbinând teoria cu practica, nursa trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului. Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al medicului.

Oana Mărginean

3

ABREVIERI
AB....................................................astm bronşic Al.....................................................albumine ASLO...............................................antistreptolizina ATPA...............................................anatoxina tetanică purificată AVC.................................................accident vascular cerebral BAL ................................................dimercaptopropanol BCF..................................................bătăile cordului BK....................................................bacilul Koch BTS..................................................boală cu transmitere sexuală CAE.................................................conduct auditiv extern CHEM..............................................concentraţia medie de hemoglobină CI.....................................................contraindicaţii DC....................................................debit cardiac def. ..................................................definiţie DUM................................................data ultimei menstruaţii DZ....................................................diabet zaharat E.......................................................emiţător Eco ..................................................ecografie EPA..................................................edem pulmonar acut ex......................................................Exemplu G.......................................................gram Gl.....................................................globuline GNA.................................................glomerulonefrită acută HCl...................................................acid clorhidric HEM.................................................hemoglobina eritrocitară medie Hgb ..................................................hemoglobina HIC...................................................sindrom de hipertensiune intracraniană HIV..................................................infecţia cu virusul imunodeficienţei dobândite HLG.................................................hemoleucogramă hTA..................................................hipotensiune arterială HBV.................................................virusul hepatitei B HTA.................................................hipertensiune arterială ICC...................................................insuficineţă cardiacă congestivă ICM..................................................confederaţia internaţională a moaşelor IMA..................................................infarct miocardic acut IOT...................................................intubaţie oro-traheală IP......................................................index de prognostic IUD..................................................dispozitiv intrauterin LCR..................................................lichid cefalorahidian ME...................................................masă eritrocitară min...................................................minut, e MS ...................................................ministerul sănătăţii MSF................................................. ministerul sănătăţii şi familiei

4 NaDCC............................................dicloroizocianat de sodiu NB....................................................notaţi bine! OMS.................................................organizaţia mondială a sănătăţii OAB.................................................sistemul gruzpelor sanguine A,B, O p .......................................................puls PEV..................................................perfuzie endovenoasă pct.....................................................punct PFN..................................................planificare familială naturală PPH..................................................hemoragie postpartum PR.....................................................poliartrită reumatoidă PU....................................................precauţii universale PVC..................................................presiune venoasă centrală R.......................................................receptor RBW............................................... reacţia Bordet-Wasserman resp...................................................respiraţii Rh.....................................................imunoglobulina anti D HLG.................................................proteine cu greutate moleculară ridicată săpt ..................................................săptămâni SEU..................................................sarcină extrauterină SIDA................................................sindromul imunodeficienţei dobândite SNC ................................................. sistem nervos central TA....................................................tensiunea arterială TAD ................................................ tensiunea arterială diastolică TAS..................................................tensiunea arterială sistolică Temp................................................Temperatură TBC..................................................tuberculoză TGO, TGP........................................transaminaze VDRL............................................... testare sifilis VEM.................................................volum eritrocitar mediu VSH.................................................viteza de sedimentare a hematiilor

5

CAPITOLUL I. PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi. Se foloseau noţiunile de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing în anul 1860. Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent bolnavii. I.Definiţia nursei: 1. Nursa este definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană care a parcurs un program complet de formare ( aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali); îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice această profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa. Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea franceză “infirmiere”. Se folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât şi de nursă. 2. Nursa: - promovează sănătatea; - previne îmbolnăvirile; - îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în România). "Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi: 1. promovează sănătatea; 2. previne îmbolnăvirile; 3. restabileşte sănătatea; 4. înlătură suferinţa; 3. Nursa generalistă are: - o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică; - îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele; - are cunoştinţe de psihologie; - are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa; - încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie). Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este ca o “mamă” ce acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă profesionistă. II.DEFINIŢIA NURSINGULUI: - După OMS nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

6 - Definiţia Virginiei Henderson spune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil". - North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de educare în domeniul sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei. Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a menţine şi stimula sănătatea. III.ROLUL NURSEI După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil. După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate". Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi umaniste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite. IV.FUNCŢIILE NURSEI Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: – independentă; – dependentă; – interdependentă. 1. Funcţiile de natură independentă Asistenta asigură pacienţilor:  îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini independent anumite funcţii.  stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;  le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl susţine;  este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor psihosociale). Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pedagogie etc. 2. Funcţia de natură dependentă La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de readaptare, observă la pacient modificări provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului. 3. Alte funcţii ale asistentei:

asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi. să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii. alături de calităţi psihologice aptitudini pedagogice – de a şti să comunici. studenţi. 3) Inspectoratele de poliţie sanitară . V.cămine de bătrâni. psihologi. să acorde direct îngrijirea. Astfel asistenta trebuie: 1.7 • Funcţia profesională – asistenta are rolul de a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate. Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog. grădiniţe. mai ales. policlinică.  Igienic. cultură. multidisciplinară şi multisectorială). cu alţi profesionişti (educatori. 5. Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială. obst.  Educaţie. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării.). LOCUL DE MUNCĂ 1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban.  Alimentar.  Administrativ.funcţie ce presupune. să educe pacienţii.  Învăţământ. ca şi funcţiile din codul asistentei medicale. În cadrul funcţiei de natură interdependentă. VI.. 3. . şcoli. DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :  Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu. de a şti să fii convingător. leagăne . dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. rural). pediatrie. • Funcţia educativă . creşe. logopezi. serviciul plan-profesional).  Demografie. precizarea priorităţilor de aprovizionare etc. 2) În staţionar (secţii: interne. fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare.  Social-economic (condiţii de viaţă). • Funcţia economică – gestionarea serviciului. Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în subordine. 2. chirurgie.  Cercetare. profesori).ginecologie etc. economic. 4. asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ.igienă. organizarea timpului. • Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice. să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară. practicanţi. cercetare de nursing.

oraşe). Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:  intervenţii curative . 2. 2. s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală. Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete. dar şi prevenirea îmbolnăvirilor.  prin mijloace ce le sunt acceptabile. 4. De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate.  prevenirea specifică (vaccinări. Indivizii. . Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp.în cazul bolilor terminale. profilaxia unor boli). intervenţia de nivel 4 . când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii.  educaţia sanitară. pentru că necesită sprijinul comunităţii. Pentru realizarea acestei strategii.  accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate. În concepţia actuală.  urgenţele.  îngrijirile curative curente şi obişnuite. îngrijiri de prevenire primară.  şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării. susţinerea familiei etc. Nivelurile de intervenţii: 1. înglobând:  promovarea sănătăţii. 3. familiile şi grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. Îngrijiri de prevenire primară constau din:  menţinerea şi promovarea sănătăţii. îngrijiri de prevenire terţiară. se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate Îngrijirile primare de sănătate sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare.  recuperarea. membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii (La noi baza e reprezentată de comune. Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate.pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor. îngrijiri de prevenire secundară. cu o formă de gestiune administrativă.8 ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:  îngrijirile esenţiale de sănătate. Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume: 1.  prevenirea îmbolnăvirilor. Definiţia comunităţii Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat.

resurse de apă. CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR . 1. femeilor. trebuie să menţină contacte regulate cu persoane. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate a) . b) .Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea. Aceştia trebuie:  să ştie să asculte. Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:  Identificarea îngrijirilor primare de sănătate.mediu şcolar-copii.domiciliul. – cheltuieli. caracteristicile populaţiei. Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă. Personalul din sistemul sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale. nivelul de educaţie a populaţiei. petrecerea timpului liber etc..  să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri.populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari. – dotarea cu personal..  să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute. grupuri.activitatea bărbaţilor. – mijloacele şi tehnologiile necesare.  Iniţierea personalului sanitar.  să ştie să utilizeze informaţiile. .  să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit. familii. a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate. indiferent de mediu: . la domiciliu. Asistenta are rolul de a susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele de sănătate. caracter urban sau rural. 3.alte medii-cultural. Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate. incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de: – durata timpului de muncă. etc. . Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg ansamblu de caracteristici: – climatul. la şcoală. Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a persoanelor care le acordă Să studieze costul.pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate. 2. categorii sociale. la instituţii.. .mediul familial .9 3. resurse economice.mediu de muncă .  Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate.

După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil. mental şi social. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic. COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de competenţă: 1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing). o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător. fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii. o imagine mentală care favorizează reprezentarea realităţii. 3) Cunoaşterea demersului ştiinţific. Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de acţiune – este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente: 1) scopul profesiei. 5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire. sociale şi culturale. sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul) acordate. compensa şi depăşi boala.10 Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri. 1. ajutare. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine”.M. 1. suplinire." 3. Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului.acumulate pe parcursul formării asistentei.etc). 2. Definiţia O. psihice şi sociale. 2) ţelul activităţii sale: beneficiarul. Concepţii privind sănătatea. fizice afective. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte. toate asistentele au o anumită înţelegere privind persoana îngrijită. ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă. liberă şi capabilă de a se adapta. 2) Cunoştinţele acumulate. o fiinţă responsabilă." (Virginia Henderson). psihologice. armoniei. stare de autonomie şi independenţă. Cunoştinţele acumulate  Ştiinţifice . un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice. având nevoi biologice.S. cultural şi spiritual. Conceptul despre om: este o fiinţă unică. o ajută la .  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social. 2. 6) consecinţele acestei acţiuni. provizorie sau definitivă. 4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă. nu se limitează la absenţa bolii. 3) rolul său. Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii. mobilizabile pentru a înfrunta. psihică. Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin cadrul său conceptual.

    3. ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ de specialitate recunoscută de lege. intelectuale şi afective Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. în vederea protejării asistentei şi a pacientului. asistent medical de obstetrica/ginecologie. 9) Observă simptomele şi starea pacientului. Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi. (care va fi afişat în salon). Termenul: concept de îngrijire este sinonim cu: • model de nursing • cadru conceptual • model conceptual. de analiză. Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacienţii. 5) Acorda prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul. 6) Participa la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon. le înregistrează în dosarul de îngrijire şi informează medicul. 3) Preia pacientul nou internat şi însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie). stabileşte priorităţile. pe tot parcursul internării. verifică toaleta personala. 8) Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării acestuia de la internare şi pe tot parcursul internării. elaborează şi implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele obţinute. 4) Informează pacientul cu privire la structura secţiei şi asupra obligativităţii respectării regulamentului de ordine interioară. de a colabora cu anturajul pacientului Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. Cunoaşterea demersului ştiinţific Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. ATRIBUŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL CARE LUCREAZĂ ÎN SECŢIILE CU PATURI (Ordinul 560/1999) Atribuţiile asistenţilor medicali decurg din competentele certificate de actele de studii obţinute. În secţiile cu paturi lucrează asistenţi medicali din următoarele specialităţi: asistent medical de pediatrie. ţinuta de spital şi-l repartizează la salon. 1) Îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil. 7) Identifică problemele de îngrijire ale pacienţilor. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific. 2) Respecta regulamentul de ordine interioară. conform reglementărilor profesionale şi cerinţelor postului. 10) Pregăteşte bolnavul şi ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de . asistent medical generalist.11 înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. de interpretare. de a crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate. de planificare şi de evaluare a îngrijirilor.

12) Recoltează produse biologice pentru examenele de laborator. supraveghează colectarea materialelor şi instrumentarului de unică folosinţă utilizat şi se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii. imunizările. 25) Participă la acordarea îngrijirilor paliative şi instruieşte familia sau aparţinătorii pentru acordarea. 29) Pregăteşte pacientul pentru externare. schimbării lenjeriei de corp şi de pat. care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie. 28) Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului în cadrul raportului de tură. 26) Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere a stresului şi de depăşire a momentelor/situaţiilor de criză. 18) Asigură pregătirea preoperatorie a pacientului. 19) Asigură îngrijirile postoperatorii. manipulare şi descărcare a stupefiantelor. prin tehnici specifice. pentru păstrarea igienei şi a aspectului estetic personal. aparţinători şi diferite categorii profesionale aflate în formare. 32) Poartă echipamentul de protecţie prevăzut de regulamentul de ordine interioară. instrumentarul şi materialul steril necesar intervenţiilor. conform regulamentului de ordine interioară. imperforaţii anale etc. controlul şi combaterea infecţiilor nosocomiale. inventariază obiectele personale. conform prescripţiei medicale. 23) Respectă normele de securitate. 13) Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei. 24) Organizează şi desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate. supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în foaia de observaţie. 20) Semnalează medicului orice modificări depistate (de ex. testările biologice etc. pentru investigaţii speciale sau intervenţii chirurgicale.. 22) Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării. 15) Administrează personal medicaţia. efectuează tratamentele. 30) În caz de deces.12 investigaţii şi tratament. 33) Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea. identifica cadavrul şi organizează transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului. 27) Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor. creării condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. schimbării poziţiei bolnavului. în bune condiţii. 34) Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistentului medical. 21) Verifică existenţa benzii/semnului de identificare a pacientului. organizează transportul bolnavului şi la nevoie supraveghează starea acestuia pe timpul transportului. 17) Pregăteşte echipamentul. conform prescripţiei medicului. acestora. echipamentele şi instrumentarul din dotare. lecţii educative şi demonstraţii practice. vedere. 35) Respectă şi apără drepturile pacientului.: auz. precum şi a medicamentelor cu regim special. 14) Observa apetitul pacienţilor. activităţi de consiliere. pentru pacienţi. 31) Utilizează şi păstrează. 11) Pregăteşte bolnavul. supraveghează şi asigura alimentarea pacienţilor dependenţi.). 16) Asigură monitorizarea specifica a bolnavului conform prescripţiei medicale. .

13 36) Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale. 38) Supraveghează şi coordonează activităţile desfăşurate de personalul din subordine. ICM prezintă următorul cod. În virtutea ţelului său. respectă dreptul . copiilor şi familiilor de pretutindeni prin perfecţionarea. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. 39) Participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical şi al îngrijirilor pentru sănătate. Raporturile obstetricii a. Codul 1. FIŞELE DE ATRIBUŢII PENTRU ASISTENŢII MEDICALI ALTE CATEGORII DE PERSONAL SANITAR CU STUDII POSTLICEALE SANITARE SAU MEDII SANITARE ŞI PERSONAL AUXILIAR 1) Atribuţiile asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi – competenţele asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi 2) Atribuţiile asistentului medical de familie – competenţele asistentului medical de familie 3) Atribuţiile asistentului medical de igiena şi sănătate publică 4) Atribuţiile asistentului medical de laborator 5) Atribuţiile asistentului medical de farmacie 6) Atribuţiile asistentului medical de balneofizioterapie 7) Atribuţiile asistentului medical de radiologie 8) Atribuţiile asistentului medical de dietetică 9) Atribuţiile asistentului social 10) Atribuţiile tehnicianului dentar 11) Atribuţiile tehnicianului de aparatură medicală 12) Atribuţiile tehnicianului optician 13) Atribuţiile infirmierei 14) Atribuţiile brancardierului COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE/MOAŞE Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este acela de a îmbunătăţi standardul de îngrijire acordat femeilor. practicii şi cercetării în obstetrică. ca un ghid al educării. prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă şi conform cerinţelor postului. 37) Participă la procesul de formare a viitorilor asistenţi medicali. educarea şi folosirea oportună a asistentei medicale de obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste.

e. cu un minim de aşteptări. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul informaţiilor despre cliente în scopul protejării dreptului la confidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii. e. . accentuarea conştiinţei individuale nu trebuie să priveze femeile de servicii de sănătate esenţială. integrând acest progres in activitatea lor practică.sunt alături de femei. 2. . f. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. consultându-i atunci când nevoile de îngrijire ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă. . a familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii. 3. c.îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure de naştere femeilor care solicită îngrijire.participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care promovează sănătatea pentru toate femeile şi familiile care aşteaptă copii. astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepţie sau naştere. totuşi. . oricare ar fi circumstanţele. b. . c. încurajându-le speranţele realiste legate de naştere. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. c. d.colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii.sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru rezultatele îngrijirii acordate femeilor.lucrează cu femei. Progresul cunoştinţelor şi practicii . asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. . Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. b. fizice. – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal.pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie morală. b. sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea deciziilor privind îngrijirea şi împuternicind femeile să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea proprie sau a familiilor lor. oricare ar fi circumstanţele. f. emoţionale şi spirituale ale femeilor care solicită îngrijiri de sănătate. 4. .recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ să rezolve conflictele inerente.acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate ciclurile vieţii lor.răspund nevoilor psihologice. d. se sprijină şi se susţin reciproc pentru îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ spiritul de autoevaluare. . străduindu-se în acelaşi timp să elimine practicile riscante din sânul aceloraşi culturi. au respect pentru diversitatea lor culturală. . colaborează cu factorii financiari şi politici pentru a defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se asigura că resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate.14 femeii de a lua o decizie pe deplin informată şi favorizează acceptarea responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei. . d. intelectual şi profesional. acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care aşteaptă copii. Împreună cu femeile. Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a.

NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS “SĂNĂTATE 21” Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană formează cel mai mare grup al profesioniştilor din sectorul sanitar. dar oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin conduita lor ca cetăţeni. Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21” Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor. c. A fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru realizarea obiectivelor. Serviciile spitaliceşti vor sprijini serviciile ambulatorii. . Această lucrare are rolul să: . locuinţele şi mediul. .participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/ moaşelor care se formează şi la dezvoltarea profesiei de moaşă.dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor procese. Milioane de nurse nu practică în prezent această profesie. iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale în viaţa omului. Consiliul Internaţional al Nurselor şi Consiliul Internaţional al Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor şi moaşelor din Europa. Multe ţări au trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate pentrru toţi”. Se concentrează asupra echităţii. locurile de muncă.confirme progresele reale realizate deja . Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că progresul cunoştinţelor în profesie se bazează pe activităţi care protejează drepturile femeilor ca persoane. Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra: . Strategia “Sănătate 21” Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS “Sănătate pentru toţi”. în şcoli. . Nursele şi moaşele din acest program vor avea un ecuson cu o inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. abordării bolii. la locul de muncă. b. familiilor şi comunităţilor.15 a. acţiunii multisectoriale şi asupra determinanţilor socio-economici ai sănătăţii. Biroul regional OMS pentru Europa. Noua versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută social şi democratic. de acordare a îngrijirilor la domiciliu.semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă. Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară sau cronică să rămână la domiciliu. cum ar fi analiza şi cercetarea în colectiv.stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor viitoare. Prima conferinţă Ministerială OMS pe aceste probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000. Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând sărăcia.

Astfel: Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi multisectoriale. alcoolul. politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21” . mediul şi stilul de viaţă. Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi. dieta necorespunzătoare. intersectoriale îngrijirilor de sănătate complete. Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea sarcinilor.informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi îngrijirilor de sănătate. Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului. Vor conlucra cu alte agenţii sociale pt.născut. familii şi comunităţi. Obiectivele “Sănătăţii 21” Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre ale Regiunii Europene ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi 1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%) Repere în nursing Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de puternic influenţează sănătatea circumstanţele socio-economice. incluzând tutunul. . lipsa veniturilor. orientate pe rezultat grupurilor ţintă de populaţie boli legate de sărăcie şi şomaj neglijării persoanelor vulnerabile relaţiei între violenţă şi boală abuzului de substanţe. a influenţa problemele socio-economice şi de mediu. de la începutul carierei lor ca nurse. tatălui şi copilului imediat după naştere. Nursele . care sunt cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă.lucra pt.şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt. bunăstarea personalului şi mediului în care lucrează. Nursele de la nivel guvernamental au rol de a: . . şi vor da sfaturi legate de modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental. Nursele cliniciene şi directoare vor include obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile lor locale. Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din programele de pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv. drogurile. Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă pentru nou.contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi propunerilor guvernamentale pe termen lung. sprijinirea părinţilor în timpul sarcinii şi îngrijirea mamei.16 solidarităţii şi echităţii pentru sănătate stilul de viaţă şi mediul sănătos acţiuni multisectoriale. de a-i identifica pe cei cu nevoi mai mari.

Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de Nursing. invalidităţii şi mortalităţii în grupuri.Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme model de parteneriat. .Începând cu 2002. schimb de idei. strategii.a. Astfel: . iar ţările cu rate curente sub 10 la 1000. pt. a îmbunătăţi sănătatea celor mai dezavantajaţi. diferenţele de venit). . prin prezentări de conferinţe. perinatală şi serviciile de sănătate pentru copii. Astfel: . Indicatori ai realizărilor în nursing . coroboraţi cu aspectele socio-economice . asigurându-le un start mai sănătos în viaţă. . prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al grupurilor dezavantajate.rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate ţările.toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de sănătate în perioada antenatală. Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă Până în 2020. permiţând nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele.trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale Indicatori ai realizărilor în nursing Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii. în special: . ar trebui să mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau deficienţe.fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de nurse în fiecare an. . toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar trebui să aibă o sănătate mai bună. .condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie îmbunătăţite (m. Obiectivul 2 – Echitate în sănătate Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor privind problemele de sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre. autoritatea şi resursele necesare de a-şi juca rolul în promovarea sănătăţii.valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii.trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie. fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă bianuală. publicaţii .identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în realizarea echităţii. . planifică şi conduc vor demonstra solidaritate. care include obiectivele Nursingu-lui pt.17 Nursele care elaborează politici. în ţările cu rate curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi chiar mai puţin. experienţa şi cunoştinţele despre intervenţiile nursing. vor fi incluse în programele nursing. Sănătate 21.diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice trebuie redusă până la cel puţin 25% . Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile. Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care ajută nursele în practica de zi cu zi.

nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup de populaţie şi vor forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în şcoală. Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor Până în 2020. moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii antenatale ca să promoveze maternitatea în siguranţă. Se va asigura promovarea sănătăţii femeilor şi participarea la planificarea familială. limitarea folosirii incorecte a medicamentelor). colegii sau în comunitate. supravegherea naşterii şi asistenţa naşterii. ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor.mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în rândul tinerilor trebuie să fie reduse până la cel puţin 50% . - .vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri de ingrijire a sănătăţii (ex. Toată evidenţa moaşei se va baza pe evidenţă şi tehnică corectă. dietă. . unei naşteri normale şi.18 mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani. . Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea.incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu cel puţin 1/3.procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin 20%. trebuie redus cu cel puţin 50%. . Se vor identifica grupurile vulnerabile (adolescente.nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi le vor folosi pentru a influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca grup de populaţie.Se va promova alimentaţia la sân. exerciţii fizice. Indicatori ai realizărilor în nursing: . . educaţiei şi serviciilor de sănătate. de tutun sau alcool trebuie să fie substanţial redusă. împreună cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică. unei naşteri mai dificile. renunţarea la fumat. şi va avea posibilitatea să fie asistată de o moaşă la naştere. Indicatori ai realizărilor în nursing . o creştere a greutăţii copiilor la naştere şi o reducere a bolilor şi infirmităţilor congenitale. ajutând astfel tinerii să facă alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce priveşte relaţiile sexuale. mame singure). Astfel: .până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri de sănătate acordate familiei . cum ar fi consumul de droguri.până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei examinări de către moaşă în timpul sarcinii. . fumat şi alcool. Mai apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini. Nursele vor participa la dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii. .copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi capacitatea de a face alegeri sănătoase.proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/ dăunătoare.: scăderea numărului de sarcini la adolescente. tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi îndeplinească rolurile în societate. cu implicare nursei de familie. Astfel.

prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie reduse substanţial. .strategiile nursingului.Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate. . vor dezvolta şi vor participa la programe care să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc acasă. consumul de alcool şi de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc starea de sănătate. Indicatori ai realizărilor de nursing Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate: . .până în 2000 sau mai devreme. Indicatori ai realizărilor în nursing Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin: . Fiercare curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta. inclusiv ca cetăţeni. iar până în 2010 eliminarea trebuie certificată în fiecare ţară.până în 2007. de educaţie şi sociale. pojarul indigen trebuie eliminat din regiune. Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea adulţilor. în procente a numărului cazurilor internate în aziluri. . exerciţiile fizice. .19 Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de a se bucura de întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ. Astfel: . .sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor în vârstă posibilitatea de a fi îngrijite acasă. Ele vor pregăti în mod activ pe cei de vârstă mijlocie pentru o îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate. ceea ce va avea ca rezultat o reducere.Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza îngrijiri terapeutice în comunitate.trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă fără deficienţe. .rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3. . iar până în 2003 sau mai devreme acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară. la vârsta de 65 de ani. Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile . trebuia oprită transmiterea poliomielitei în Regiunea Europei. iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor dezvolta scheme de îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a sănătăţii mentale şi o reducere a ratei sinuciderilor.până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune. Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor. iar oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută de a face faţă evenimentelor stresante ale vieţii .trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de 80 ani.Nursele la orice nivel. în cadrul comunităţii sau în mici centre specializate. iar pentru persoanele cu sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii perfecţionate. iar cele mai semnificative scăderi trebuie obţinute în ţări şi grupuri de populaţie cu rate actuale crescute.

lipsă sau plombaţi. . Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile Până în 2020 trebuie ca: . . trebuie redusă la 1/3. .01 la 1000 născuţi vii. . . . orbirii.reducerea procentuală a hepatiei. oreionului prin vaccinări şi imunizări.mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie redusă cu cel puţin 15%. . sub 1 la 100000 locuitori  nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0.20 până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0. . În special: - .  nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0.creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice.dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite.  să se reducă incidenţa. iar copii de 12 ani trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1.mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să fie redusă cu cel puţin 40%.eradicarea poliomielitei.creşterea procentuală a folosirii prezervativului. tusei convulsive.reducerea mortalităţii. a altor boli transmisibile sexual. a tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute şi bolilor diereice la copil. insuficienţei renale sau a complicaţiilor sarcinii.01 la 1000 născuţi vii.cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii. Influenzae tip B.creşterea numărului de vaccinaţi antigripal. tusei convulsive şi bolilor invazive date de H. B în programul de imunizare al copiiilor  nivelul incidenţei oreionului. iar mortalitatea datorată cancerului pulmonar redusă la 25%. infirmităţilor şi morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă. . diabet. infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor respiratorii cronice. rubeolei. tulburărilor osteoarticulare.5 dinţi cariaţi. cunoştinţelor despre sex în siguranţă şi despre schimbarea acelor de seringă . Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a vătămărilor.1 la 100000 locuitori:  o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai HBV prin vaccinarea împotriva hep. mortalitatea şi consecinţele negative ale infecţiei HIV sau SIDA. tetanosului neonatal şi rujeolei. şi să nu fie decese în urma contactării unor forme indigene.până în 2015 sau mai devreme:  nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori. Indicatori ai realizărilor în nursing: .incidenţa amputaţiilor.

introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de învăţământ al nurselor. În mod particular: . .creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor de sănătate. Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur din punct de vedere fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu depăşească standardele adoptate la nivel internaţional. conform orarului şi ratelor de reducere cuprinse în planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate. trebuie reduse la cel puţin 25%.reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani. a nutriţiei sănătoase şi a sexului protejat.monitorizarea exerciţiilor fizice. .creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă Indicatori ai realizărilor în nursing: . Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool. accidentelor domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la cel puţin 50%. sau crimei organizate precum şi consecinţele acestora asupra sănătăţii.21 mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie reduse la cel puţin 30%.utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col uterin. . .reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele sub 65 ani . Indicatori ai realizărilor în nursing: . Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă mai sănătoase cum ar fi: . droguri şi tutun . incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice. exerciţiile fizice şi sexualitatea . .oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi suficiente şi de o calitate satisfăcătoare.sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă. mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă.populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer şi apă murdare care sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse substanţial.un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie. .reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani. violenţei legate de sex. .includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă sănătoase.reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală.dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate. . .

cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri activi pentru un „oraş sănătos”. Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către familie sau comunitate.siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin creşterea calificării personale şi familiale pentru promovarea şi protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului fizic de acasă trebuie redus. sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv . al unei reţele comunitare sănătoase. . .prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie redusă cu cel puţin 25% şi mortalitatea datorată acestora.accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse. . . . viaţă publică şi socială în acord cu Regulile Standard ale Naţiunilor Unite asupra Egalizării Drepturilor pentru persoanele cu infirmităţi.consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau să nu depăşească 6 litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul persoanelor sub 15 ani. asigurând continuitatea îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor legate de serviciile spitaliceşti de îngrijiri secundare şi terţiare.cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice în practicarea unor principii sănătoase. conform ob. . cu cel puţin 50%. Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea acestora faţă de sănătate.22 Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca tutunul. . .proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul persoanelor de peste 15 ani şi mergând spre 100% în rândul persoanelor sub 15 ani.90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare. Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate Până în 2015: . Astfel: .statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a impactului asupra sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au devenit răspunzătoare pentru efectele politicii şi acţiunilor lor asupra sănătăţii.oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate şi acces la casă. . alcoolul şi drogurile psihoactive va fi redus semnificativ. cel puţin 50% din copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă “sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”. 10.persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în consideraţie beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate în domeniul respectiv şi să-şi orienteze politica şi acţiunile. serviciu.

corespunzător nevoilor de sănătate ale populaţiei. Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate Până în 2005: . pregătindu-i pentru servicii de promovare.23 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze în sistemul de ingrijire primară. îngrijire şi reabilitare de calitate şi ajutându-i să îmbine practica clinică cu sănătatea publică. Astfel: .toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de monitorizare continuă şi dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel puţin 10 probleme de sănătate importante Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi alocare de resurse şi sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod egal.sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi varietatea de profesionişti din străinătate. iar de ciziile privind strategiile alternative de rezolvare a problemelor individuale de sănătate trebuie să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din punct de vedere al costurilor .toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică. serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate. solidaritatea şi susţinerea. . cost-eficienţă. pregătiţi în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare de sănătate.sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie să garanteze acoperirea generală. atitudini şi deprinderi pentru protejarea şi promovarea sănătăţii. recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de îngrijiri de sănătate Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor Până în 2020: . . În particular: . . solidaritate şi calitate optimă. . management şi practică. Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că profesioniştii din sistemul de sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele mai potrivite cunoştinţe.cheltuielile pt.eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în funcţie de rezultatele obţinute. tratament şi îngrijire. 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure participarea indivizilor.educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile politicii „Sănătăţii pentru toţi”.resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie a sănătăţii.

locuri de muncă şi domiciliu . CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR .sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie pentru sănătate. Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de “Sănătate pentru toţi” la nivel naţional. la nivelul comunităţilor precum şi în şcoli. Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să angajeze toţi indivizii. naţional.trebuie formulate obiectivele. informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor accesibile. .structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de sănătate la nivel naţional. regional şi local. grupuri din sectoare publice şi private.politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional.24 toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre priorităţile pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi. precum şi publicului larg. indicatorii şi priorităţile pe termen scurt. profesioniştilor din sistemul de sănătate. sarcinile. dar şi strategiile care le realizează. managerilor. dar şi la alte niveluri. Astfel: . oraşe. vor susţine un cadru motivant şi încurajator în viitor pentru acţiunile din regiuni. . Astfel: .Legea drepturilor pacientului + legislaţie-vezi anexe (cap. dar şi societatea civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate pentru toţi. bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi. iar progresul pentru realizarea lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic.trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional. mediu şi lung. toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă distribuirea serviciilor de sănătate pe baza probelor ştiinţifice. XI) COMUNICAREA 1. . regional şi local pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în dezvoltarea sănătăţii. politicienilor. toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare care să susţină agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul către astfel de informaţii.

25

Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale – nursei – cu pacientul şi cuprinde următoarele etape:  culegerea datelor prin interviu şi comunicare;  validarea, datelor;  organizarea datelor; – identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală. Metodele şi sursele de culegere a datelor:  interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);  examenul fizic: • subiectiv; • obiectiv.  teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date. Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală – nursă – şi pacient, cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest schimb de informaţii se obţine prin comunicare – un proces prin care una, două sau mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi îşi înţeleg reciproc sensurile. Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei bune comunicări constă în:  conţinutul comunicării;  înţelegerea mesajului;  expresia verbală;  comunicarea nonverbală. Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică. Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală trebuie să ţină cont de următorii factori care pot influenţa comunicarea:  percepţia trebuie bazată pe experienţă; calea de transmitere E R Emiţător Receptor  valoarea mesajului transmis - recepţionat;  răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;  gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei ce transmite mesajul;  nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea verbală şi nonverbală (nivelul de cunoştinţe)  mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte, fără factori ce pot perturba discuţia); Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor folosite (intonaţia vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei); Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia feţei, folosirea mâinilor, atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei corespunzătoare. În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate tipurile de relaţii: nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.

26 Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură sufletească. Acest lucru se realizează în trei faze: a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de îngrijire; b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul planului de îngrijire - când asistenta medicală - nursa - ajută pacientul săşi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile; c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea scopului îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de abandonare. Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu pacientul la nivelul lui de dezvoltare. Datele pot fi:  variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale); - condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobilizare, prezenţa unor reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de răspuns la stress etc.); - condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de criză, adaptare la boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate de comunicare, probe spirituale.  relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ). - gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului liber etc.; - elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale; - elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini, avorturi, accidente, intervenţii chirurgicale etc.; - elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,; - elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).

FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING

27 Numele pacientului şi alte detalii de la internare: Probleme principale Problema actuală

Sănătatea din punct de vedere fizic
          Starea respiraţiei Alergii, medicaţie Dureri/stare de confort Mobilitate/siguranţă Odihnă/somn Nutriţie Eliminări Tegumente/igiena Comunicare Menţinerea temperaturii

Sănătate psihică şi spirituală
        Stare emoţională Comunicare Reacţie la boală/spital Căi de a face faţă stressului/durerii Necesităţi spirituale Sensul stimei de sine Viaţa interioară şi sensul bunăstării Credinţe şi valori

Sănătate socială
      Reţele de sprijin social Familie/prieteni Locuinţa Venituri Ocupaţie Recreere/internare Dezvoltare sau cerinţe informaţionale

Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili semnele de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi centralizate în ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex. aparatul respirator, aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.). Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la cea de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.

CAPITOLUL II.

28

Locul de muncă al asistentului medical (MOAŞEI)
SĂNĂTATEA VIITORILOR PĂRINŢI
Sănătatea reproducerii
Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori. Astfel, sănătatea mamei gravide poate fi influenţată negativ de: - avorturi spontane, - întreruperi anterioare de sarcină, - boli cronice: diabetul, afecţiuni cardiace sau boli mintale, - boli genetice în familie, la părinţii sau bunicii copilului, - problemele de sănătate a mediului, - problemele economice şi politice (sărăcia, discriminarea). - factorii sociali ca locuinţa sau ocupaţia, fumatul sau consumul de medicamente pot afecta negativ sănătatea părinţilor şi capacitatea lor de a asigura urmaşi sănătoşi.

Sănătatea şi paternitatea
Un aforism spune că “suntem născuţi pentru a muri”. Totuşi, dezvoltarea progresivă întâlnită la embrion, nou-născut, copil şi în final la adolescent arată că suntem, de asemenea născuţi, pentru a ne reproduce. Acest capitol cuprinde: • Sănătatea fizică • Sănătatea psihologică, emoţională şi socială • Sănătatea sexuală • Planificarea familială.

a. Sănătatea fizică
Mediul familial sănătos Curăţenia şi igiena personală Evitarea infecţiilor Alimentaţia sănătoasă Există 4 categorii principale de alimente şi componente care trebuiesc consumate zilnic: - pâine şi cereale – cerealele integrale asigură carbohidraţi, fibre minerale şi vitamine - fructe şi legume proaspete - alimente cu proteine – sunt incluse ouăle şi leguminoasele: mazărea uscată, fasolea, lintea - produse lactate. 5. Exerciţiile şi relazarea Un exerciţiu moderat ( o plimbare regulată) executată în aer liber îmbunătăţeşte sănătatea, greutatea şi forma fizică şi ajută la o relaxare efectivă. Se ştie că stressul predispune la infertilitate, avort spontan şi naştere prematură. Fumatul 1. 2. 3. 4.

29 Cu fumatul este asociată o rată mai mare a avorturilor spontane, a malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii fetale sau neonatale. Chiar dacă femeia renunţă la fumat în timpul sarcinii, riscurile sunt totuşi mai mari decât în cazul nefumătoarelor. Bărbaţii care fumează au niveluri scăzute mai ale testosteronului, iar spermatogeneza, morfologia şi mobilitatea spermatozoizilor sunt reduse. De aceea, dorinţa unei sarcini poate constitui un bun stimulent ca un cuplu să renunţe la fumat. Alcoolul Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate periclita fătul, dar doza critică şi timpul nu se cunosc încă. Este bine ca femeile să reducă consumul de alcool înainte şi pe toată durata sarcinii. Medicamentele Multe medicamente au efecte adverse asupra sarcinii. De aceea se vor evita medicaţiile de orice fel, dacă nu au fost prescrise de medic.

Sănătatea socială, emoţională şi psihologică
A fi om înseamnă a fi social.Influenţele sociale modelează şi formează indivizii. Socializarea este primară sau secundară. Socializarea primară este realizată de către familie, în casă, în timp ce socializarea secundară are loc atunci când copilul îşi trăieşte viaţa în afara casei, spre exemplu la şcoală. Familia socializează copiii pentru rolurile aşteptate de ei la maturitate; îi învaţă normele de conduită pe care trebuie să le urmeze. Învăţarea în familie a rolurilor viitorului adult înglobează şi diferenţele dintre comportamentul feminin şi masculin. Astfel băieţii trebuie să fie independenţi, să aibă încredere de sine, iar fetele trebuie educate spre a fi atractive şi a avea un fel de a fi binevoitor. Fetele au ocupaţii casnice, au copii, iar băieţii au cariere. Familia este unitatea fundamentală a vieţii sociale. Familia trebuie să fie într-o bună stare de sănătate fizică, socială, emoţională şi psihologică, astfel încât cei care cresc în familie vor avea o stare de sănătate similară. Familia nucleară – este structura socială bazată pe casă, în care părinţii şi copiii lor locuiesc împreună, fără bunici, într-o familie bine situată, strâns unită, copiii se dezvoltă fizic, intelectual şi emoţional până la potenţial maxim. Familia extinsă este compusă din membri familiilor din care se trag părinţii. Ei împart o casă sau locuiesc în imediata vecinătate. Atât soţul cât şi soţia aduc în căsnicie obiceiurile şi credinţele familiilor extinse. Ele pot fi de natură culturală, religioasă, politică şi socială. Familia extinsă oferă un sprijin în toate împrejurările vieţii, dar în acelaşi timp exercită un control considerabil asupra membrilor săi. Într-o familie adevărată, sănătoasă, părinţii nu vor lăsa la voia întâmplării influenţa asupra copiilor. În practică aceasta înseamnă că o familie sănătoasă se va caracteriza prin părinţi care văd nevoia de a demonstra şi ghida copiii în înţelegerea: - Acelor factori care îmbunătăţesc sau dimpotrivă periclitează sănătatea fizică. (Fumatul este un exemplu care poate deteriora sănătatea). - Rolurilor persoanelor şi relaţiilor interpersonale - Statutului de bărbaţi şi femei - Rolurilor şi responsabilităţilor în comunitate sau sociatate. Sănătatea sexuală

30 Sexualitatea unei persoane se preocupă de modul în care “el” sau “ea” acţionează ca fiinţe sexuale. Sexualitatea nu se va confunda cu activitatea sexuală. Sexualitatea începe să se dezvolte la naştere. Să te naşti, să creşti, să fii îngrijit şi alăptat – toate acestea sunt experienţe fizice totale care pot aduce plăcere şi satisfacţie, sau dimpotrivă suferinţă şi traume irevocabile. Fetiţa este tratată mai cu blândeţe, orice manifestare de voinţă puternică este privită ca nefeminină, se aşteaptă ca ele să fie docile şi înţelegătoare, se joacă cu păpuşile. Fetele sunt pregătite pentru procreere. Băieţii sunt trataţi cu fermitate, atributele masculine, de genul caracter puternic şi încăpăţânare sunt privite cu aprobare. Când cresc, se aşteaptă ca ei să fie aventuroşi şi neînfricaţi şi să se joace cu maşini, puşti şi camioane. El va trebui să fie mai târziu stâlpul familiei, să muncească, să aducă bani. Căsătoria poate asigura o companie, un anumit statut, o conveţuire în comun, servicii casnice garantate. Eşecul în căsnicie devine din ce în ce mai răspândit, o explicaţie a faptului că astăzi indivizii au pretenţii mai ridicate de la o căsnicie şi sunt mai puţin pregătiţi decât părinţii lor să tolereze o relaţie nesatisfăcătoare. Comportament sexual sănătos Activitatea sexuală este o parte absolut normală şi sănătoasă a vieţii noastre, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Este un mod de a împărtăşi afecţiunea şi tandreţea, bucuria şi emoţia. Regulile pentru o activitate sexuală sănătoasă sunt: - Nici bărbatul, nici femeia nu trebuie să lase responsabilitatea pentru sănătatea sexuală numai în grija celuilalt partener. - Acordaţi atenţie igienei personale, înainte şi după actul sexual - Utilizaţi prezervativul, în special în cazul relaţiilor sexuale întâmplătoare - Solicitaţi examinarea medicală dacă apare orice secreţie anormală sau iritaţie în zona genitală sau anală sau dacă există senzaţia de arsură la urinare. - Anunţaţi partenerul despre apariţia oricărui simptom. Boli cu transmitere pe cale sexuală (BTS) Sunt boli care se transmit de la un partener la altul în timpul sau ca rezultat al unei activităţi sexuale intime. Unele dintre acestea pot cauza o deteriorarea severă şi permanentă a sănătăţii. Majoritatea BTS se asociază cu: - O secreţie modificată sau mărită din vagin sau penis - Durere sau arsură la urinare - Iritaţii, exeme sau băşici în jurul anusului, vaginului sau penisului - Durere sau iritaţie la contactul sexual Totuşi, în unele cazuri, nu apar nici un fel de simptome.

Principalele tipuri de BTS sunt:

burete. Se tratează cu antibiotice. El conduce la sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA).31 Infecţiile genitale nespecifice care se manifetsă saub forma cistitelor. Virusul HIV este un virus pentru care la această dată nu se cunoaşte un tratament etiologic. incluzând contraceptivele (tablete. Se bazează pe ciclul reproductiv al femeii şi constau în abstinenţă.Risc mărit de probleme neonatale.Metoda barieră. erupţie. Întreruperea sarcinii nu este considerată metodă de planificare familială. Lamivudină). poate afecta ochii copilului la naştere. cauzaţi de virus. Ele sunt: .Efectele negative asupra sănătăţii femeii. Nevii genitali. Este tratată cu antibiotice. Efectele reproducerii necontrolate sunt binecunoscute. copiii să atingă potenţialul optim de sănătate şi dezvoltare. Planificarea familială (Family planning) Planificarea familială este o componentă a sănătăţii familiei. Trebuie luate măsuri specifice de protecţie a persoanelor sănătoase. Nu există tratament specific. dar şi a pacientului.Sterilizarea feminină sau masculină. retragere sau utilizarea barierelor contraceptive în timpul ovulaţiei. Este foarte dureros şi tratamentul este îndelungat. diafragme sau capsule cu spermicide. uretritelor şi proctitelor (inflamaţii rectale).Metodele naturale. . Gonoreea cauzată de Neisseria gonococus care se răspândeşte şi în alte zone calde şi umede ale corpului. Înfecţia HIV/SIDA. Dispun de tratament. Hepatita B – nu există tratament specific (Interferon.Sterilet. dar există vaccin pentru prevenirea ei. Întreruperea sarcinii este considerată un eşec al planingului familial. incluzând prezervative pentru bărbaţi şi femei. Herpesul genital cauzat de herpes simplex. . vaginitelor. Ele includ: . Candidoza se manifestă prin secreţie. Există tratament eficient. care infectează sângele şi alte fluide ale organismului. exemă şi mâncărime. Este un dispozitiv plasat în interiorul uterului. Există 5 metode principale pentru a preveni conceperea. şi doar de încetinire a replicării virale.Hormonale. precum şi posibilitatea de a avea prea mulţi copii apropiaţi ca vârstă . precum şi de protejare a personalului medical faţă de infectatul cu HIV (vezi precaţii universale). injectabile şi implanturi). cauzând stress şi probleme asociate de sănătate. . .O probabilitate mărită ca în lipsa unui suport familial adecvat.O presiune sporită asupra veniturilor familiei. inclusiv incidenţa mărită a prematurităţii. Sifilisul cauzat de Treponema. . El împiedică spermatozoizii să întâlnească ovulul sau poate împiedica implantarea ovulului fertil în peretele uterin . Alegerea contraceptivelor .

4%. Se folosesc la fiecare contact. Se folosesc la fiecare contact. Minipilule cu progesteron .28%. tablete spumante) sunt plasate în vagin înainte de actul sexual împiedicând instalarea sarcinii prin distrugerea spermatozoizilor şi formarea unei bariere în colul uterin. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc sau lubrefianţi.6 mici capsule care eliberează lent progestin după ce au fost implantate subcutan în partea superioară a braţului printr-o mică incizie. Protejează de BTS. Se folosesc la fiecare contact.10%. burete) – împiedică fecundarea. Se schimbă odată la 3 – 8 ani. Nu sunt efecte secundare. Efecte adverse: creştere în greutate. Risc de infecţii. (într-un foarte mic procent este reversibilă). Metode: Sterilizare masculină voluntară (vasectomie) – incizarea diferitelor vase.este uşor de obţinut . Sterilizarea feminină (ligatura de trompe) Are o rată de eşec de 0. Are o rată de eşec de 0.poate fi utilizată în timpul alăptării .este considerată sigură .este necostisitoare . Nu protejează de BTS. cremă.este uşor de folosit şi de întrerupt . Rată de eşec 12%. sângerări menstruale neregulate. Efecte adverse: sângerări menstruale mărite. protejează noi sarcini. Nu protejează de BTS. Protejează faţă de unele BTS. Nu sunt efecte secundare. Nu este o metodă definitivă şi se va repeta la 5 ani. peliculă. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la spermicide. crampe. Spermicidele vaginale (spumă.împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin.trebuie utilizată de fiecare dată când cuplul are relaţii sexuale. Efecte adverse: creştere în greutate. Se iau lunar.cere cooperarea partenerului . Prezervativele – împiedică pătrunderea spermei în vagin şi uter. Implanturi (NORPLANT) . capsule.15%. nu previne transmiterea BTS. supozitoare. protejează noi sarcini. Efecte adverse: sângerări menstruale neregulate. Efecte . nu previne transmiterea BTS. apoi legate şi blocate pentru a împiedica trecerea spermei . Rată de eşec 1-8%. Rată de eşec 3 %. sângerări menstruale neregulate. dar sterilizarea este definitivă. (într-un foarte mic procent este reversibilă).protejează împotriva BTS . Protejează faţă de unele BTS. Alte metode de barieră vaginală (diafragmă. dureri de cap. Are o rată de eşec de 0.este eficientă .are efecte secundare nedorite . . IUD trebuie inserate de practicieni. blocând deschiderea spre uter şi menţinerea spermicidelor în col.4%.32 Este important de ştiut dacă utilizarea acestora: . protejează noi sarcini. dureri de cap. Rată de eşec 21%. Rată de eşec 18 . gel. în principal prin cauzarea unor modificări temporare ale uterului şi trompelor lui Fallopian care împiedică fertilizarea.este permanentă sau reversibilă. dureri de cap. Se iau lunar. Contraceptivele orale combinate (conţin estrogeni şi progesteron) – împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Rată de eşec 3 . Dispozitive intrauterine – previn graviditatea. nu previne transmiterea BTS. dar sterilizarea este definitivă. Nu protejează de BTS.

Nu sunt efecte secundare.O reducere substanţială a problemelor de sănătate specifice femeilor. Efecte secundare: greţuri. Rată de eşec 0. încât să nu fie afectate din punct de vedere al sănătăţii. Femeile trebuie să aibă grijă de sănătatea lor. să înţeleagă tipurile de boli şi problemele specifice.2%.O reducere cu cel puţin 25% a diferenţei dintre rata mortalităţii materne din diferite zone geografice şi grupuri socio-economice. Rată de eşec 22%. Retragerea – scoaterea penisului din vagin înainte ca ejacularea să se producă.O reducere substanţială a incidenţei şi consecinţelor negative asupra sănătăţii. . Împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin. hărţuirii sexuale. . Nu previne transmiterea BTS. oricât de atent ar fi chirurgul. cancerul de col sau de sân. Este important ca femeia să-şi planifice sarcina. Acestea le va permite femeilor să fie mai vigilente la orice schimbare în sănătatea lor şi să solicite ajutor în stadiul incipient. risc crescut de infecţii urinare. Regiunea europeană s-a angajat să realizeze: . Ea este asociată cu naşterea prematură şi cu naşterea ulterioară a unui copil cu infirmităţi de lungă durată. . Principalele ameninţări la adresa sănătăţii femeilor sunt legate de starea de graviditate. Pentru atingerea acestui obiectiv.În unele ţări întreruperea sarcinii este legată de nivelurile ridicate ale mortalităţii materne.Nu previne transmiterea BTS. . Nu sunt efecte secundare. Femeilor trebuie să li se dea ocazia să preia responsabilitatea reproducerii şi să aleagă căile de a controla. organele sale reproductive sunt supuse riscului de lezare sau inducere a infecţiei. (calculată de la I-a zi a menstruaţiei).O reducere a mortalităţii infantile la mai puţin de 15 la 100000 de naşteri.Un sprijin susţinut pentru femeile care asigură o îngrijire medicală neoficială. Rată de eşec 18%. Durata abstinenţei este de la 7 la 14 zile în fiecare lună. a violenţei casnice şi a violurilor . Este necesară repetarea lunară. care apar frecvent în timpul gravidităţii. dureri de cap. căci dacă o femeie recurge la întrerupere de sarcină. astfel.O reducere substanţială a problemelor de sănătate a femeilor în raport cu statutul lor socio-economic şi cu povara multiplelor ei roluri. Femeile şi sănătatea Până în anul 2000 trebuia să se producă o îmbunătăţire susţinută şi continuă a stării de sănătate a femeii. Contraceptive injectabile (progesteron/esteorgeni sau numai progesteron) – acţionează prin oprirea temporară a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Planificarea familială naturală (PFN) implică identificarea perioadei fertile şi abţinerea de la relaţii sexuale în timpul acestei perioade.33 adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc şi/sau spermicide. Pentru cancerul de sân: . Nu previne transmiterea BTS. creşteri în greutate.

Este de reţinut că fumatul şi alcoolul pot afecta fertilitatea bărbatului. Dacă sunt celule neoplazice se va face tratament adecvat. Ovulul după ce a fost fecundat se divide cu rapiditate. . Sarcina normală Serviciile de maternitate sunt serviciile destinate îngrijirii femeii pe întreaga duartă a sarcinii până după naşterea copilului. Se va urmări forma şi mărimea sânilor. Pentru cancerul de col uterin Se va face un frotiu vaginal şi coloraţia specifică. astfel încât muşchii uterini să nu expulzeze fătul prea repede. aspectul şi poziţia mameloanelor.mărirea celulelor musculare ale uterului. Dacă ciclul menstrual normal este de 28 de zile.dezvoltarea structurii sânilor. ca să poată secreta laptele după naştere. Efectul acestora este: . astfel încât fătul şi placenta să nu fie respinse. Conceperea Ovulaţia are loc cu 14 zile înanite de menstruaţie. Se fixează în endometru. Cancerul pulmonar şi afecţiunile cardiace. . Testul se va repeta periodic. muşchii şi ligamentele bazinului să aibă capacitatea să se deschidă şi să permită trecerea uşoară a copilului la naştere.lipsa ciclului menstrual . Organismul femei suferă modificări pentru a se adapta la starea de graviditate (semnele gravidităţii).se vor palpa periodic sânii (cu mâinile în şold şi apoi prin aplecare). Simptomele sarcinii Modificările care au loc în organismul femeii gravide sunt determinate de modificările hormonale. . Dacă este nevoie se va face un consult medical şi o mamografie. ovulaţia are loc la jumătatea intervalului. De aici probabilitatea maximă ca femeia să rămână gravidă este ca ea să aibă contact sexual între a 12-a şi a 16-a zi de la debutul ciclului menstrual. În acelaşi timp se va efectua şi un consult ginecologic. Bărbaţii şi sănătatea Este important ca şi bărbaţii să aibă o stare bună de sănătate. erupţie cutanată în jurul mamelonului.reducerea tonusului muscular şi a tendoanelor. cută sau îngroşare a pielii(coaja de portocală). scurgeri din mamelon.34 .diminuarea eficienţei sistemului imunitar. adaptându-l la creşterea fătului. venele dacă sunt mai proeminente ca de obicei. Semnele induse de sarcină sunt: . afecţiunile hepatice sau gastrice şi obezitatea pot fi o ameninţare timpurie la adresa sănătăţii bărbatului. unde se dezvoltă fătul şi placenta. iar părţile osoase. orice nodul .

mama nu mai preferă alimente care-i plăceau până acum (ex. iar intestinele devin leneşe. încep să-şi mărească volumul.arsuri gastrice (mama va evita alimentele acide şi grase). .amorţire sau furnicături în degete (edeme în tunelul carpian) . . Examinarea prenatală cuprinde: . După 12 săptămâni. cafea. ceai). măsurarea TA şi studierea edemelor (pentru prevenirea pre-eclampsiei) . acestea să poată fi identificate şi tratate adecvat. . starea de rău. când toate organele şi structurile organismului sunt formate.Hgb (pentru prevenirea anemiei) - Pregătirea pentru viitorii părinţi .sânii încep să devină sensibili şi pot apare mâncărimi. .lipotimia .testul urinii (pentru determinarea proteinuriei).vene varicoase şi hemoroizi .35 greaţă şi vărsături – în primele 12 – 14 – 16 săptămâni (“răul de dimineaţă”).Hipotensiune de supinaţie (când femeia stă pe spate.constipaţia (atenuată prin consum de fructe şi legume). .prurit cutanat . Aceste modificări produc tulburări: . Este perioada de organogeneză.disurie – în ultima periaodă de sarcină datorită compresiei fătului pe vezica urinară. când fătul creşte treptat (perioada fetală). El ajunge de la o bi-celulă la 11 cm. pentru a stabili dacă dezvoltarea sa este în limite normale . astfel încât dacă apar probleme.dureri lombare (mersul pe jos şi poziţia aşezat cu spatele sprijinit pot fi de ajutor). Dezvoltarea cea mai importantă a embrionului este în primele 12 săptămâni. Tulburări minore de sarcină În sarcină funcţia cardiacă şi presiunea sanguină a mamei cresc. Tonusul digestiv este redus.determinarea prezentaţiei fătului (spre finalul perioadei de graviditate) . urinarea frecventă şi mâncărimea sânilor dispare de regulă. . .mama simpte nevoia de a urina mai des. prin compresia de către făt a venei cave) Îngrijirea prenatală Scopul îngrijirii prenatale este acela de a supraveghea sarcina pe toată durata de graviditate. După 12 săptămâni începe procesul de maturizare al organelor.verificarea mărimii fătului. Volumul sanguin se măreşte şi apare o creştere a numărului de globule roşii şi albe.

mama simte că se contractă abdomenul şi are dureri. Naşterea normală Declanşarea naşterii se produce între 38 – 40 săptămâni (până la 42 săpt).36 Părinţii trebuie învăţaţi la ce să se aştepte în timpul sarcinii şi apoi cum trebuie îngrijit nou-născutul (mai ales la primul copil). problemelor sociale. acţiunea muşchilor se modifică. emoţionale sau psihosexuale. Indiciile declanşării naşterii sunt: . În timpul naşterii. dar poate fi şi de 5 min. E bine ca mama să stea în picioare. Astfel colul devine mai subţire şi treptat este ridicat până la segmentul inferior al uterului.ruperea membranelor (exceptând cazurile când s-a produs mai repede) . Naşterea este mai rapidă la femeile care au mai născut.eliminarea dopului gelatinos (secreţie cervicală mucoasă rozalie) . ţine respiraţia şi expiră. dar poate să apară în orice stadiu al sarcinii. astfel încât spaţiul din uter se micşorează.modificări ale contracţiilor – ele devin mai puternice şi mai dese (câte una la 2-3 min). La fel este eliminată şi placenta. Mama simpte nevoia să împingă cu toată forţa. Când dilatarea colului este completă (10 cm diametru). Contracţiile sunt tot mai puternice. muşchii se contractă şi devin din ce în ce mai îngroşaţi şi mai scurţi.ruperea membranelor – pierderea lichidului amniotic. Durează 2 ore. se poate recurge la fertilizare în vitro. Conducerea naşterii Se iau măsurile pentru prevenirea infecţiilor (spălare pe mâini şi tehnici de asepsie) Necesar: . colul se dechide (se dilată) şi partea fătului situată în zona inferioară a uterului (partea de prezentare) este împinsă forţat în pelvis. contractând muşchii abdominali ca pentru defecaţie. inspiră adânc. fătul este împins în exterior şi se produce naşterea. în această perioadă Etapa a doua Copilul coboară prin canalul pelvin. Dacă nu se reuşeşte. Cauzele pot fi de natură fizică (ovariană. La început contracţiile sunt la 20 min. Simptomele celei de-a doua etape sunt: . Sterilitatea Afectează un număr mic de cupluri.contracţii regulate. Deoarece spaţiul din uter continuă să se micşoreze. cantitatea redusă de spermatozoizi) sau datorate problemelor de sănătate. Etapele naşterii Prima etapă Este cea mai lungă – perioada când colul se deschide treptat până la dilatarea completă (8-10 ore). Acestea necesită a fi tratate. apoi tot mai dese la 10 min şi de durată mai mare .

venă cavă) şi va fi acoperită cu o pătură. cu capul mai jos decât restul corpului. . Copilului expulzat imediat. ca să fie intacte. tegumente palide şi reci). Cordonul ombilical prolabat – este urgenţă maximă. Se tamponează cordonul cu dezinfectant şi se pansează. Se pregăteşte şervet sau prosop pentru învelirea copilului.Se evaluează starea mamei (pulsul > 100/min. va bomba perineul. Dacă hemoragia continuă se palpează partea superioară a uterului şi se masează cu o uşoară mişcare circulară. Etapa a treia Eliminarea placentei. se pensează cordonul ombilical cu 2 pense. Mama va fi internată de urgenţă. Distocia umerilor Dacă umerii nu au fost eliberaţi în 5 min. i se curăţă căile respiratorii (se aspiră). Poate să fie urmată şi de o uşoară hemoragie. acesta fiind acoperit cu muşama. Complicaţii la naştere Circulară de cordon Se vă lărgi pe cât posibil cordonul ombilical ca să nu ştranguleze gâtul copilului şi se va elibera dacă este posibil bucla acestuia peste capul copilului. Este posibil să se elibereze umerii. se face după 15 – 20 min de la naştere.Se curăţă bine gura . se va întoarce mama pe stg. nu va sta complet culcată (sd. Dacă nu este posibil şi cordonul este înfăşurat de 2 -3 ori. .37 material pentru tampoane – sterile fire pentru legarea cordonului ombilical foarfeci 2 pense Se pregăteşte patul. dar aceasta nu trebuie să depăşească 200 – 300 ml. Mama are din nou contracţii. TAS < 100 mmHg. Complicaţii obstetricale Tratarea hemoragiei şi şocului obstetrical . Se sprijină mama în semi-decubit. .Se şterge faţa cu excepţia ochilor. se pensează cordonul ombilical şi se secţionează la 2-3 cm. iar dacă naşterea întârzie. şi capul va ieşi primul. Placenta şi membranele se examinează. Mama este rugată să respire adânc pentru a permite capului să avanseze cu fiecare contracţiue. copilul nu începe să respire. Apoi capul va fi rotit uşor şi apoi umerii. copilul nu mai are nici un mijloc de a obţine oxigenul prin respiraţie. Expulzia fătului Capul copilului este coborât.Se evaluează pierderea de sânge . Atenţie! Odată cordonul tăiat. dar mai mici.Se vor tampona nările copilului. se ligaturează şi se secţionează cordonul între cele 2 pense.

i se asigură confort .poate apare o menstruaţie sau o sângerare vaginală . de urgenţă: . precordială sau sughiţ .: . Prezintă: . Preeclampsia (HTA indusă de sarcină.ridicaţi picioarele patului în care se flă mama şi îndepărtaţi pernele .avort în curs – mama va avorta .avort iminent – separare parţială a placentei – sarcina poate continua cu repaus la pat + medicamente .femeia cu avort incomplet sau în curs se va interna în spital . mai ales la primipare sau la femeile cu naşteri multiple. Apare de obicei în ultimul trimestru de sarcină.menţineţi libere căile respiratorii . toxemia de sarcină) Semne: creşterea TA. Tratament .plasaţi mama într-un loc răcoros pentru a reţine sângele în organele vitale .antecedente de SEU. de obicei în tromba uterină.38 O femeie care are aceste semne a pierdut cel puţin 1000 ml sânge. edeme generalizate. Tratament: combaterea şocului.internare în spital Disgravidia emetizantă – necesită reechilibrare hidroelectrolitică Sângerare – în palcenta praevia şi apoplexia placentară. după naştere (postpartum). internarea femeii. Fătul nu se poate salva. Semnele sunt: .evaluarea şocului .se aşează mama în decubit lateral .avortul incomplet – a fost eliminat doar fătul .făt mort şi reţinut Trat. proteinurie.transportul femeii la spital . Apar în timpul sarcinii.avortul complet – produsul de concepţie este complet eliminat . în timpul travaliului şi naşterii. Traament. Eclampsia Sunt convulsii asociate sarcinii.reanimarea .nuva primi nimic să mănânce sau să bea până nu se ia o decizie medicală Sarcina ectopică – sarcina care se dezvoltă în afara uterului.cefalee puternică .poate apare durere abdominală generalizată.se asigură căldură suficientă mamei .şocul şi pierderea vaginală de sânge nu se pot estima .cereţi ajutor medical de urgenţă Avortul spontan Tipuri: .

mama se aşează în poziţie laterală . Îngrijirea femeii gravide la domiciliu Obiective: .retenţia în uter a placentei sau a resturilor .greaţă .reanimare cardio-respiratorie dacă respiraţia ori activitatea cardiacă nu se instalează (sau puls sub 60/min) .eliberarea căilor respiratorii . obiectivele comune şi modalităţile de atingere a acestora • Se notează: .ameţeală .Se stabileşte relaţia cu femeia gravidă.contactaţi serviciile de urgenţă Distociile (imposibilitatea naşterii pe căi naturale) sau prezentaţia defectuoasă pot impune efectuarea cezarienei de urgenţă.stimularea tactilă . .39 . În această perioadă au loc modificări fiziologice şi psihologice: .durere epigastrică .se instalează lactaţia .încurajarea alimentaţiei naturale .făt .stimularea încrederii mamei.se crează punţi afective mamă. Hemoragia postpartum (PPH) – pierderea a peste 500 ml sânge în 24 ore de la expulzia placentei Cauze: .controlaţi TA .intubare şi ventilare la nevoie. .aspiraţi şi dezobstruaţi căile respiratorii. Îngrijiri: . După naştere Lăuzia – perioada de şase săptămâni cu începere din momentul expulziei placentei.organele reproductive revin la normal .hemoragia determinată de rupturi ale vaginului sau canalului cervical Se intervine chirurgical.promovarea confortului fizic al mamei şi copilului .administrarea de oxigen.tulburări vizuale Traament. Îngrijirea nou-născutului . .pacienta nu se va lăsa singură .mama se reface după stressul sarcinii.acoperirea copilului cu un scutec sau prosop.nu se mişcă pacienta în timpul convulsiilor .: .modificările din sarcină dispar .

controalelor periodice • Evaluează perceperea sarcinii în familie: sarcină dorită sau nu. starea emoţională.Reevaluează datele obţinute prin examen clinic.semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii . anticiparea rolului de părinte • Calculează vârsta sarcinii pe baza semnelor prezumptive. . temp . evoluţii. igienă personală) • Se stabileţte ritmul vizitelor. exerciţii de relaxare. PBW. toaleta cavităţii bucale . resp.îngrijirea danturii. • Află cunoştinţele femeii.Determină şi înregistrează valorile TA. stil de mers.creşterea şi dezvoltarea fătului . sumar de urină. alimentaţie. • Prezintă informaţii despre: .purtarea de încălţăminte ortopedică .îngrijirile de sănătate.antecedente familiale (boli genetice).îngrijirea şi alimentarea sugarului.dezvoltarea şi evoluţia fătului . antecedente medicale sau chirurgicale (avorturi. localizarea lor.semnele de disconfort specific sarcinii . concediul pre şi postnatal . somn. conform modului de reacţie personală a femeii la sarcină. exerciţii fizice admise .evoluţia anatomică şi fizologică a sarcinii . .activitatea ocupaţională.comportamentul sexual în timpul sarcinii .Observă aspectul mameloanelor • Înregistrează: . tutun .starea de sarcină. limbajul folosit.înălţimea fundului uterin. .dietă şi nevoile funcţionale pentru mamă şi făt . .Reaminteşte semnele de pericol pentru a se asigura că sunt cunoscute . activitatea sexuală sarcinile trecute . . intervenţii pe uter sau bazin pelvin.abuzul de substanţe toxice: alcool. cezariană) . .odihnă şi somn . teste Doppler şi ECO.Determină câştigul sau pierderea în greutate .activitatea fizică: poziţia corpului.Înregistrează rezultatele testelor de laborator efectuate: hemoleucogramă. - . teste biologice.igiena corporeală. secreţie vaginală.40 aspectul general nivelul de cultură. boli cronice. a cuplului despre: .Observă prezenţa sau absenţa edemelor. istoricul ciclului menstrual. Rh. pe data ultimei menstruaţii. p.îmbrăcăminte şi încălţăminte • Notează în fişa medicală a femeii gravide evenimentele petrecute de la ultimul control în starea generală de sănătate: . despre modul de viaţă al femeii gravide (mişcare. grup sanguin.

uneori polakiurie Probleme: deficit de cunoştinţe în legătură cu sarcina. .ultima verificare a condiţiilor ce vor fi oferite nou-născuţilor la sosirea în familie. disconfort fizic. lenjerie pentru ea şi nou-născut) . . observarea anormalului şi a abaterilor de la normal. . pervertirea gustului. pirozis . cauzele ce declanşează travaliul şi semnele ruperii membranelor. relaţiile dintre ei.importanţa reacţiei membrilor familiei la eveniment.41 vârsta gestaţională.semne digestive: greţuri (50% din gravide).7 °C. problemele ce au apărut şi pe care le poate influenţa. apare reţeaua Haller . alterarea comportamentului sexual.semnele unei naşteri premature. îngrijirile aplicate. autoîngrijirea în timpul sarcinii.manifestări neuropsihice_ adaptarea la sarcină. reacţii emoţionale.modificări tegumentare specifice . înţepături la nivelul sânilor. starea emoţională modificată de sarcină. . Bazală la 37. calculul datei probabile a naşterii. • Continuă pe parcursul vizitei la domiciliul nou-născutului să evalueze cunoştinţele părinţilor. scăderea libidoului. Gravida cu sarcină normală în I-ul trimestru Culegerea datelor: Semne şi simptome: .creşte temp. sialoree. . BCF Orice simptom susţinut de gravidă şi care constituie o abatere de la starea de sănătate cu influenţă asupra evoluţiei normale a dezvoltării fătului.semnele naşterii la termen. • Prezintă: . SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ Este bine ca sarcina să fie depistată cât mai devreme şi să fie luată în evidenţă şi supravegheată medical. . mişcările fetale. acte de identitate.modalităţi de pregătire a gravidei pentru internare (starea de igienă. atmosfera manifestată de cuplu.greutate.amenoreea – semn nesigur (data ultimei menstruaţii) .1 – 37.balonare abdominală.

examenul secreţiei vaginale . manifestări în sarcina patologică - Gravida cu sarcină normală în trimestrul II În săptămânile 14 – 20 semnele clinice de sarcină sunt de probabilitate. .gravida trebuie să cunoscă modificările survenite în timpul sarcinii .îndrumarea femeii să consulte medicul pentru a stabili existenţa sarcinii . flatulenţă. . sumar de urină.aprecierea stării de nutriţie a gravidei.constipaţie. sfaturi privind alimentaţia (gravida care varsă nu se va ridica brusc din pat. reacţie serologică.instruirea gravidei privind semnele de avort.cântărirei. Rh. păine prăjită.42 alterarea confortului în legătură cu tulburările neurovegetative manifestate prin greţuri şi vărsături matinale.mişcări fetale după săpt.varice.să deosebească manifestările normale (greţuri.informarea gravidei asupra datei posibile a naşterii . nevoie de somn sau insomnie) Obiective: .amenoree (DUM). vărsături matinale) de cele patologice (imposibilitatea de a se alimenta) Intervenţii: . . . . iar după săptămâna a 20-a apar cele de certitudine.stare de leşin (hTA ortostatică) . arsuri epigastrice.prurit tegumentar.la palparea abdominală se pot simţi părţi fetale mici şi din luna a VI-a chiar cei doi poli fetali .modificări cutanate mai accentuate .apetit crescut. să evite alimentele grase. informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine. oboseală în legătură cu sarcina (lipsă de energie.tulburări neurovegetative diminuate sau dispărute . şi înainte de a se ridica va mânca câţiva biscuiţi. 20 – a la primipare şi a 18-a la multipare . . măsurarea TA.informarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii .asigurarea confortului psihic prin discuţii cu soţul când este necesar.bătăile cordului fetal se pot asculta din luna a V-a cu un ritm embriocardiac de 120 – 150 bătăi/min Manifestări legate de modificările organismului: . sărăţele.stabilirea ritmului consultaţiei .interviu amănunţit pentru a depista starea de sănătate anterioară sarcinii. . Culegerea datelor: Manifestări legate de sarcină: . prăjeli înaintea culcării) .

. să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina. .să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin băi călduţe. să se prezinte la controlul periodic.deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţia naturală.evaluează cunoştinţele gravidei .pentru creşterea confortului: .sfătuieşte gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă. .pentru combaterea unor manifestări legate de sarcină îndrumă gravida: . .să cunoască factorii care pun în pericol sarcina.alterarea confortului din cauza poziţiei defectuoase. sau care produc gaze.încurajează gravida să pună întrebări.să-şi schimbe încet poziţia pentru evitarea hipotensiunii ortostatice .43 leucoree. . furnicături.să bea cel puţin 6 pahare de apă pe zi. II. putând declanşa avort sau naştere prematură. . . dureri ale membrelor inferioare.să stimuleze formarea mamelonului . Obiective: . să se poată odihni. . să le evite pe cele grase. migrene. semne de pericol legate de sarcină. să se odihnească în decubit dorsal. . .să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată .pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului sfătuieşte gravida: . sfătuieşte gravida să repete sumarul de urină .să consulte medicul dacă leucoreea este abundentă.să nu facă spălături vaginale. varice.să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine.alterarea imaginii de sine (masca gravidică. schimbarea centrului de greutate.deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia normală a sarcinii în trim. să facă mişcare. măsoară TA. călătoriile lungi.să respecte orarul vizitelor. modificări produse de sarcină şi îngrijire proprie a sănătăţii. creşterea abdomenului) . . . cu picioarele mai sus pentru a reduce eventualele edeme. amorţeli ale degetelor dureri lombosacrate şi pelvine.să evite ortostatismul prelungit. . pt.să demonstreze cunoaşterea evoluţiei normale a sarcinii. favorizând avortul. fără toc.să evite efortul prelungit.să mestece bine alimentele. cu naşterea. .să aleagă o poziţie relaxantă. a durerilor lombare. că pot declanşa contracţii. . apreciază înălţimea fundului uterin. apreciază bătăile cordului fetale.la controlul periodic: cântăreşte gravida. Probleme: . Intervenţii: Asistenta: . să consume lapte pentru combaterea arsurilor.

edeme gambiere . evitarea lenjeriei din fibre sintetice. de obicei erecţia şi mai rar retracţia (mamelon ombilicat).crampe în membrele inferioare.axul uterin longitudinal sau transversal în funcţie de aşezarea fătului. .BCF prezente .insomnia .spălarea cu apă caldă pt. modificarea mersului Probleme: . .posibilă traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a membranelor . 12 kg.alterarea comportamentului sexual din cauza disconfortului specific trimestrului III .44 . executând un masaj blând ( 5 min.o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după naştere . . 32 – 34 cm la termen.anxietate în legătură cu naşterea în general şi cu cea prematură în special .anxietate crescută. a preveni blocarea canalelor galactofore cu colostru.înălţimea fundului uterin: 28 cm la 7 luni. .constipaţia.gingivită.alterarea eliminărilor intestinale – constipaţia .pentru ambele tipuri de mamelon se recomandă: . . 30 cm la 8 luni.mişcări active fetale prezente. ceea ce va determina.modificări de postură. învaţă gravida să plaseze două degete deasupra şi dedesubtul mamelonului. .manifestări determinate de adaptarea organismului la sarcină: . .uter mărit de volum.creştere în greutate până la sfârşitul sarcinii cu max.după baie sau duş se vor şterge energic cu prosop aspru. .) .intoleranţă la activităţile fizice . dar nu foarte tare pt.stimularea prin rularea mamelonului între degetele mare şi arătător (atenţie această manevră poate determina contracţii uterine) .expunerea mamelonului la aer.dureri articulare.deficit de cunoştinţe privind naşterea prematură. teama de naştere.alterarea somnului . Gravida cu sarcină normală în trimestrul III Culegerea datelor: manifestări legate de sarcină: .pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare (se prinde mamelonul între degetul mare şi arătător. lombare .dispnee. a sutienului prea strâmt. pelviene.dacă mamelonul prezintă retracţie. . . .alterarea eliminărilor urinare – polakiuria . . a nu produce iritaţie .

să se odihnească mult. ritmice.deficit de cunoştinţe în legătură cu declanşarea travaliului Obiective: Gravida: . reducerea lor în ultimele două luni de sarcini. .pot apărea contracţii uterine dureroase. lichidului amniotic) . să doarmă.să facă exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii.să cunoască semnele rupturii premature a membranelor. să reducă sarea din alimentaţie.semnele ruperii memranelor (scurgere apoasă. .45 alterarea confortului din cauza durerilor lombare şi articulare în membrele inferioare.se informează gravida cu privire la semnele premergătoare declanşării travaliului.alterarea confortului datorită durerii. .cauzele care pot declanşa travaliul . în raport cu primele mişcări fetale . uterul coboară sub apendicele xifoid. cu miros fad.constipaţie. . . . modificări de postură .să folosească tehnici de combatere/reducere a edemelor Intervenţii: Asistenta face educaţie continuă: .se apreciază dezvoltarea sarcinii după înălţimea fundului uterin.eliminarea dopului gelatinos. . .oferă informaţii despre raporturile sexuale.la controlul medical periodic: cântărire.să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus .să limiteze excesul de lichide înainte de culcare. . rare. Gravida la termen Gravida se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semne premergătoare declanşării travaliului şi în urma sfatului medical.să accepte restricţiile privind comportamentul sexual .să cunoască semnele naşterii premature. în cantitate mare. repetarea analizelor.informează gravida despre semnele declanşării travaliului precoce.modificări la nivelul colului Probleme: . examen obstetrical . diaree. proba Zeiwang – ex. .să păstreze o postură corectă. să poarte încălţăminte adecvată.uşurarea respiraţiei.să-şi dozeze efortul fizic. Culegerea datelor: .polakiurie. .să nu prezinte anxietate . măsurarea TA. . caracterul ritmic al contracţiilor. . . .sfătuieşte gravida – să evite ortostatismul.

Gravida în travaliu – vezi anterior ÎNGRIJIREA ŞI SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ PATOLOGICĂ Gravida cu risc obstetrical Evoluţia unei sarcini depinde. efectuează clisme evacuatorii. îndepărtează pilozitatea. durata travaliului Intervenţii: Asistenta: . acceptă sfaturile şi înţelege să le aplice. marile multigeste sau numai multipare înălţimea sub 1. urmăreşte rimicitatea contracţiilor. şi peste 35 ani). 2.să colaboreze cu personalul. Este necesară cunoaşterea cauzelor care determină riscul obstetrical.să cunoască desfăşurarea naşterii. primigestele foarte tinere sau peste 35 ani. izoimunizare Rh sau de grupAOB . asigură odihna. . Factori generali: vârstă (sub 20 ani. să aibă încredere . asigură igiena. social. nerespectarea prevederilor legislaţiei de ocrotire a femeii gravide la locul de muncă.46 anxietate legată de naştere. asigură golirea vezicii. familii dezorganizate. . familial. Circumstanţe psiho-sociale: sarcină nedorită. stabilirea obiectivelor şi acţiunilor de nursing. 1. de modul în care viitoarea mamă colaborează cu personalul medico-sanitar. deficit de cunoştinţe privind desfăşurarea naşterii Obiective: Gravida: . informează medicul. de mediul fizic. .55 m greutate sub 45 kg. în vederea asigurării unei supravegheri diferenţiate. de dorinţa cu care este aşteptat copilul. infantilism genital. o supraveghează permanent.ajută gravida să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată şi că intensitatea va creşte pe măsură ce expulzia se apropia.ascultă bătăile cordului fetal. domiciliu femeii în zone geografice greu accesibile.pregăteşte gravida pentru naştere. pentru identificarea problemelor de îngrijire.amplasează gravida într-un salon liniştit.

47 3. sterilitate tratată. intervenţii chirurgicale Hemoragie recentă: ruptura de membrane de peste 6 ore. suspiciune de suferinţă fetală.tabagism 6. născuţi morţi. hepatită cronică. toxemii) sau sarcină la mai puţin de un an de la ultima naştere. creşterea anormală a volumului uterului (gemelaritate. de dinamică. infecţii. incompatibilităţi de grup sau de Rh. hemoragii după a 20. 7. afecţiuni ortopedice (cifoscolioză) 5. intervenţii.alcoolism . toxoplasmoză). infecţii cronice (TBC. întreruperea intempestivă a cursului sarcinii (avort. distocii de prezentaţie (prezentaţie pelvină). în delivrenţă. anemii tulburări endocrino-metabolice (obezitate. nefropatii. sarcină prematură). hidramnios). - Antecedente ginecologico-obstetricale: uter cicatriceal. operaţii plastice pe sfera genitală (prolaps. cutanate. malformaţii sau tumori genitale (fibrom). naşteri cu distocii mecanice. Boli preexistente sarcinii: cardiopatii boală hipertensivă. vaginale. moartea intrauterină a fătului. chirurgia infertilităţii sau pe rect) sarcini cu complicaţii (hemoragii. procidenţa de cordon.a săptămână a sarcinii. Sarcină complicată prin: distocii osoase. creşterea anormală în greutate (peste 20% faţă de greutatea iniţială) disgravidia tardivă infecţii urinare. Intoxicaţii: . incompetenţă cervicală fals travaliu. Gravida cu disgravidie precoce: . diabet) pneumopatii. sifilis) boli infecţioase (rubeola. 4. fistule.

. să crescă în greutate. TA peste 140/90 mmHg. stare generală alterată.oligurie. În prima jumătate a sarcinii apar vărsături simple.hidratare parenterală Gravida cu disgravidie tardivă Disgravidia tardivă se caracterizează prin: edeme. .cefalee severă.să se alimenteze şi hidrateze.edeme. abundente.se identifică deficitul de volum prin măsurarea TA. tulburări electrolitice şi să nu prezin-te corpi cetonici în urină Intervenţii: .creşterea rapidă în greutate .somnolenţă. asociate cu scădere în greutate.alterarea nutriţiei din cauza greţurilor şi vărsăturilor .constipaţie. uscate . . grave. .se explică importanţa spitalizării permanente pentru prevenirea stării de acidoză.facies zbârcit. . buze arse. . vărsături.se menţine o stare nutriţională adecvată . .alterarea stării generale. observarea semnelor de deshidratare . tulburări de vedere . Culegerea datelor: . care nu alterează starea generală şi dispar după luna a IV-a. albuminurie.deficit de volum lichidian din cauza greţurilor şi vărsăturilor. Culegerea datelor: . anurie Probleme: . hipertensiune arterială.tahicardie .48 Disgravidiile sunt manifestări patologice determinate de evoluţia sarcinii şi care pot pune în pericol viaţa femeii. .scăderea diurezei până la 400 ml/zi . proteinurie .teamă în legătură cu creşterea riscului perinatal.tulburări nervoase.să nu prezinte semne de deshidratare. . Disgravidia tardivă nesupravegheată evoluează spre preeclamsie şi eclampsie.vărsături repetate. tulburări auditive.scădere în greutate 300 – 500 g/zi . anxietate Obiective: Gravida: .greaţă. În cazuri patologice vărsăturile sunt incoercibile.internarea în spital este obligatorie .

alterarea controlului din cauza cefaleei. . linişte .alimentaţie insuficientă . SEU În a 2-a jumătate a sarcinii hemoragiile pot fi cauzate de avorturi în luna V – VI de sarcină.se observă pierderile de sânge .depistarea factorilor de risc cu ocazia controalelor prenatale .izolare.edeme Intervenţii: .montarea unei sonde urinare . greţuri. expulzia produsului de concepţie poartă denumirea de naştere prematură. vărsături.instruirea gravidei să-şi controleze zilnic greutatea . .medicamente – la indicaţia medicului În convulsii: .asigurarea liniştii şi repausului .anxietate din cauza necunoaşterii evoluţiei.prelungirea repausului. După acest termen. o spatulă linguală pentru a nu-şi muşca limba . alterarea eliminărilor .posibila vătămare a mamei şi copilului .grăbirea naşterii.reducerea sării din alimentaţie . fătul fiind viabil. convulsii .49 Probleme: .internarea gravidei .deficit de cunoştinţe în legătură cu factorii de risc .asigurarea liniştii şi a odihnei .raportarea manifestărilor legate de SNC: tulburări de vedere. Gravida cu iminenţă de avort Avortul = întreruperea spontană sau provocată a sarcinii în primele 6 luni. contracţii uterine. deschiderea colului Intervenţii: . . mola hidatiformă.oprirea convulsiilor.introducerea unui depărtător de gură. Gravida cu hemoragii în timpul sarcinii În prima jumătate a sarcinii – avortul. cefalee. metroragii .explicarea modului de acţiune a factorilor de risc .poziţie care să asigure respiraţia .dureri pelvine. placenta praevia şi apoplexia utero-placentară.medicul constată modificări ale colului uterin. Acuze: .

tranchilizante) asistenta sfătuieşte gravida să menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei. . metropatii. obiecte.periatul. îndepărtarea microorganismelor. suprafeţe în blocuri operatorii. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA ÎN UNITĂŢILE SANITARE Curăţenia . procese inflamatorii. spălarea mâinilor. de naştere. folosind maşini de spălat pentru lenjerie. avizate de MSF ca detergent.asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex. se asigură repausul la pat. foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie.simplă . săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MSF. La apa caldă se adaugă carbonat de sodiu 1-2%. Metode combinate . pavimente şi mochete. 3. la 35 .50 se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale administrează medicamente recomandate de medic (sedative.metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe. se pregăteşte gravida pentru operaţia cezariană).este cunoscută ca şi gravidă cu risc . dezinfectant. Spălarea poate fi: . mobilierului .în antecedente avorturi repetate. program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completează cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. Se folosesc lavete (ştergătoare) curate + sol. Gravida cu placenta praevia (placentă jos inserată) Culegerea datelor: . veselă.45°C. Metode generale de efectuare a curăţeniei 1. 4.supravegherea permanentă a gravidei .se îndepărtează prin udare. se administrează antispastice şi tocolitice.anxietate. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive. a contracţiilor uterine. Alte metode de curăţenie . Spălarea . tegumente. întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. mobilier) pt.nu prezintă dureri . curăţenia pavimentelor. 2. Intervenţii: . odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice.în spital se urmăreşte prezenţa durerii. pulberile şi substanţele organice.curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed. Aspirarea . are putere de spălare superioară apei reci (dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55°C).pt.în igiena individuală. 5. Prin aplicarea ei corectă se obţine o decontaminare de 95 98%. suprafeţe de lucru în laborator). concomitent cu procedurile mecanice. se supraveghează evoluţia sângerării. Apa caldă. Se practică pt. .

respectarea regulilor de protecţia muncii.99%). universali pt. Săpun moale (săpun negru) . rubeolă.curăţare grosieră (mozaic.au proprietatea de curăţare şi dezinfectare. paviment. . veselă.gradul de umiditate optim. Abrazive . varicelă) aerisirea este singura metodă de decontaminare necesară în focar. curăţa şi dezinfecta ustensilele de lucru.nu se amestecă produsele. . Detergenţi acizi sau detartranţi .pt. 2.folosirea doar a produselor avizate de MSF.închiderea ermetică a recipientelor.respectarea recomandărilor producătorului. Detergenţi Detergenţi neutri . Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu transmitere aeriană (rujeolă.cu aerisire naturală. . suprafeţele dure. spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond.de ceruire.dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână Dezinfecţia Dezinfecţia . ulei.curăţarea depunerilor de piatră.     3. .personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi . Detergenţi dezinfectanţi sau detergenţi cationici . Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei .pt. sau toate microorganismele patogene (99. obiecte sanitare. .51 6. . oţel inoxidabil. Detergenti alcalini (decapanţi) . Produse pentru lustruit .procesul prin care sunt distruse cele mai multe.cu iluminat corespunzător. pavimente. . gresie). Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea.paviment uşor de curăţat. etc. Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie . cu excepţia sporilor bacterieni de pe obiectele .pt. Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu: . suprafeţele cu ceramică. Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei 1. mobilier. la sfârşitul zilei de lucru se vor spăla. .zilnic.detergenţi lichizi. după curăţirea spaţiului de lucru. Săpunuri Săpun tare . 4.

deşeuri cu potenţial contaminant.95°C (dezinfecţie termică) pe lângă acţiunea căldurii se adaugă detergenţi .lămpi fixe sau mobile. Dezinfecţia prin spălare la temperatura de 60 . a formelor vegetative ale microorganismelor patogene . pt. cu tuburi de UV între 15 şi 30 W. completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică. tacâmurile.metodă de dezinfecţie a lichidelor. . DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE În unităţile medicale dezinfecţia se realizează în principal prin utilizarea unor substanţe dezinfectante chimice. de 100 °C sau utilizarea aburului de 100°C produce distrugerea în 10 .falmbarea instrumentelor medicochirurgicale în recipiente cu alcool este interzisă . Dezinfecţia prin căldură umedă.52 din mediul inert. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE FIZICE I.fiind ineficace. săli de operaţii. dezinfecţia lenjeriei. II.95% din microorganismele patogene). Clasificarea dezinfecţiei Această clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în vedere timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele. septice. . timpul de contact cu substanţa chimică este de câteva ore.Sterilizare chimică.Dezinfecţie de nivel înalt.fierberea alimentelor.Căldură umedă: 1.Dezinfecţie de nivel scăzut. vesela. de la săli de operaţie şi de tratamente. Incinerarea . Fierberea în apă la temp. instrumentarului. 3. Se fierbe şi lenjeria.pt.20 min. Pasteurizarea .Dezinfecţie de nivel intermediar.Căldură uscată: Flambarea . 2. dezinfecţia se clasifică pe patru nivele: . a apei de băut (pentru evitarea transmiterii bolilor cu poartă de intrare digestivă).utilizată în laborator . pt. spălarea. Sterilizarea chimică Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni. obiecte contaminate. spaţii închise. Se utilizează lămpi destinate dezinfecţiei . Dezinfecţia prin căldură . şi a sporilor în 50 sec. la temperaturi cuprinse între 55-95°C (sunt distruse 90 . . Numărul lămpilor necesare dezinfecţiei aerului într-un spaţiu închis se calculează în funcţie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat. Substanţele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt: . Astfel. distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor în 5-10 sec.pt. . sticlăriei de laborator. cu fierul de călcat. completează decontaminarea lenjeriei. Dezinfecţia cu raze UV Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxele de laborator. volumul încăperii şi viteza de schimb a aerului din încăpere.

urină). Acidul peracetic. Dezinfecţia de nivel intermediar (mediu) Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis. Este toxic. inclusiv cu fluide ale organismului (ex. . . .Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). 90°). Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel intermediar sunt: . . Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). Timpul de contact necesar al substanţei chimice este de sub 10 minute. Nu se amestecă cu acizii.25%). inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa. Timpul de contact necesar este de 10 minute. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel scăzut sunt: . Se folosesc în: . sau spori bacterieni. . piele.tratarea apei. Dezinfecţia de nivel înalt Realizează distrugerea tuturor microorganismelor. dar nu microorganisme rezistente cum sunt Mycobacterium tuberculosis.Compuşi pe bază de clor. CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI DEZINFECŢIA CHIMICĂ Fenolii Au acţiune bactericidă. Dezinfecţia de nivel scăzut Poate distruge cele mai multe bacterii în formă vegetativă. iritant pe ochi. cu excepţia unui număr mare de spori bacterieni. fungi. Folosirea fenolilor .Glutaraldehida (2%). a celor mai multe virusuri şi fungi. Substanţe care eliberează clor: dicloroizocianuratul de sodiu (NADCC) şi hipocloriţii. .dezinfectante care conţin fenoli. brom sau iod 1. de aceea au o utilizare limitată.Acidul peracetic. dezinfecţia mediului (suprafeţe.Fenoli. iodofori.53 Glutaraldehida (2%).Alcooli. dar nu şi a sporilor bacterieni. fungicidă şi tuberculicidă. unele virusuri. .Hipocloritul de sodiu (5. prin inhalare şi ingestie. .Iodofori. Halogenii: compuşi care eliberează clor.dezinfecţia zonelor de preparare a mâncării.Hipocloritul de sodiu (5.alcooli (70°. a bacteriilor în formă vegetativă. fiind preferaţi cloraminelor B. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel înalt sunt: . nu au acţiune sporicidă.curăţenia biberoanelor. .pt. timpul de contact trebuie să fie de cel puţin 20 min. . substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare. aer). T şi varului cloros.25%). Au acţiune virulicidă slabă sau nulă. .

echipament de protecţie 2%. lenjerie. iar sol. conc. pentru pregătirea pre-operatorie a pielii la locul inciziei. piele. .4.: dezinfecţia mâinilor. prin inhalare.utilizat datorită eficacităţii. 12%). economicităţii şi toxicităţii relativ reduse. fără a- . Poate fi aplicat direct pe sângele vărsat (dar nu în cantitate mai mare de 30 ml. Cloraminele B şi T.1. Apă de Javel. 10% conţine 1. vesela 0. Se foloseşte pentru: .25%.4%. pulbere. conc. . recomandate: suprafeţe 4%. fungicidă.8%. Iodoforii . virulicidă. 2.3.dezinfecţia generală a suprafeţelor (5-10 min).2.1 %. Se folosesc în dezinfecţie sau antisepsie. Iodul . Iodul şi Iodoforii 2. 0.pipete.54 1. Au acţiune bactericidă pe flora Gram . activ.9 3. şi mai puţin eficient împotriva celor G -. micobacteriană. 0. Dicloroizocianatul de sodiu (NaDCC) sub formă de tablete.25% clor activ. hepatite 20 min. Este mai activă la un pH-neutru sau slab alcalin. dezinfectant al unor instrumente medicale din sticlă (termometre orale şi rectale) şi chiar instrumente de metal (în cazuri de urgenţă). . 2.5 . Se prezintă sub formă de pulberi cristaline sau sub formă de comprimate.1%. granule.compuşi cu conţinut de clor utilizaţi în domeniul dezinfecţiei chimice. cetrimide. cunoscut sub denumirea Extract de Javel (conc. 4% conţine 0. apoase . 2. conc. deoarece prin clorinare excesivă poate degaja ioni de clor.au activitate bactericidă. clorura de didecilmetilamoniu. 10 min.1. virulicidă. toxici pentru căile respiratorii). virulicidă. Hipocloritul de sodiu conţine 12. Hipocloriţii .3. Este insolubil în apă şi poate fi încorporat în săpun sau soluţii de detergent.2. ustensile de laborator. conc. Sunt toxice pt. ..5% clor activ. iar în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis. 1 %.instrumentar de oţel inoxidabil murdare 30 . Utilizate: antiseptic pt. 1. Clorhexidina Indicaţii: dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor. 2.5. fungicidă variabilă.60 min.5% clor activ. sticlărie de laborator sol. conc. 0. ochi. cel mai utilizat este hipocloritul de sodiu. Indicaţii. 0.dezinfecţie HIV. . Au activitate: bactericidă. 2. dezinfecţia preoperatorie a pielii. 10%. 1. Compuşi cuaternari de amoniu: clorura de benzalkonium.şi Gram +. Conc. sol. Se comercializează sub formă de soluţii.dezinfecţia suprafeţelor murdare 10 -15 min. piele. Hexaclorophene Este activ împotriva microorganismelor G +.Lugol şi sol. Se utilizează sub formă de sol. activitate sporicidă slabă. hidroalcoolică de iod tinctura de iod. mai au acţiune fungicidă.

măsurarea tensiunii. înainte de efectuarea injecţiilor. stetoscoape. În combinaţie cu clorhexidina. apoase. virulicidă. Se folosesc în sol. în ambele forme: lichidă şi gazoasă. Preparatele clasice sunt: formaldehida apoasă şi formaldehida alco-olică. lenjeriei. ventilatoarelor şi endoscoapelor. Se utilizează ca dezinfectant pentru endoscoape flexibile. echipament de anestezie.dezinfectant de nivel înalt şi ca sterilizant chimic. echipament de terapie respiratorie.50% pt. 2. fungicid. diferite. lentilelor de contact. glutaraldehida. virulicidă. dezinfecţia de rutină. virulicidă şi sporicidă. În conc. plăgi).alcoolul etilic şi izopropilic. Se folosesc în: dezinfecţia suprafeţelor. 2. ciuperci şi levuri. de 3% ca antiseptic şi pt. triclosan se utilizează pt.55 şi pierde activitatea. instrumentelor ca termometre orale şi rectale. laringoscoape. Alcoolii Cei mai utilizaţi . Se utilizează: pentru dezinfecţia suprafeţelor. sporicidă.. mucoase.2%. alcool etilic. 2. tuberculocidă. Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin: .6.se prezintă sub formă de pudră cu miros uşor aromat.3 . sau inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă. tuberculocidă. tuberculocid. sau care distrug microorganismele. Totuşi poate coroda anumite componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. În conc de 6% este considerat ca dezinfectant de nivel înalt. având o acţiune reziduală pe piele. dar reduc temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme. Acţiune: bactericidă. Se foloseşte în conc. Actiune bactericidă. Acţiune: bactericidă.7..9. instrumentarului chirurgical. fungicidă. Este bactericid. Se poate utiliza pentru dezinfecţia aparatelor pt. fungicidă. Triclosan . 2. Auccinaldehida Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant. Antisepticele nu sunt sterilizante. dezinfecţia mâinilor. Se foloseşte ca agent de îmbălsămare şi conservare în anatomie patologică. Conc. formolizarea încăperilor. pentru decontaminarea instrumentarului chirurgical. Se poate utiliza ca antiseptic pentru piele (mâini. tuberculocidă. virulicid şi lent sporicid. alcool izopropilic şi 50 70% pt. Aldehide: Formaldehida. excreţiilor. dializoare. deoarece apa este necesară pentru ca alcoolul să fie absorbit de suprafaţa celulei microbiene.10. 2. pentru plaga ombilicală la nn. Glutaraldehida . Chloroxylenol Eficient împotriva bacteriilor G + şi slabe pe cele G . Indicaţii: pentru spălarea mâinilor.8. Este eficace pe germenii G + şi G . de 0. ANTISEPTICE Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate. optime cu efect biocid sunt 30 . Are bun efect rezidual pe piele. Peroxidul de hidrogen şi compuşii înrudiţi Se poate folosi ca dezinfectant şi antiseptic în conc. . fungicidă.

alcoolică 0. . . răni .2%. .1 %.1 min. Utilizarea antisepticelor pentru a elimina.0. antiseptică.Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină. sol.tratarea infecţii lor locale cutanate şi mucoase.Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui (8 . obstetrică 1 % sub formă de cremă.70%) şi izopropilic (30 . Spălarea mâinilor = frecarea riguroasă a mâinilor una de alta.Închiderea flaconului după fiecare manipulare.conform procedurii de spălare chirurgicală şi uscare.10 zile dacă a fost bine închis).Respectarea termenului de valabilitate.1 0. după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora (după Spaulding).50%). . după prealabilă umezire şi săpunire.Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau cabinete.Notarea pe flacon a datei deschiderii.  instrumente semi-critice.reducerea transmiterii germenilor.Respectarea indicaţiilor de utilizare. • Clorura de benzalkonium: piele intactă. . Dezinfecţia mâinilor . Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor . • Clorhexidina: dezinfecţia pielii 0.concentraţia de utilizare a substanţei chimice. Concentraţii de utilizare: • Alcooli: etilic (50 . oftalmică 0. timpul total de contact 3 . timpul de contact cu antiseptic 30 sec . distruge sau inactiva microorganismele prezente pe piele sau mucoase permite: . Se face cu apă şi săpun sau săpunul antiseptic . .5 min. după care se aplică sol. spălăt.realizarea îngrijirilor aseptice.se face după spălare prealabilă.cea mai importantă procedură de prevenire a infecţiilor nozocomiale.05%.02%.Evitarea amestecului antisepticelor din clase diferite.timpul de contact 30 sec . de la bolnav la bolnav.01 %. . în obstetrică: 0. Spălarea mâinilor şi dezinfecţia pielii .05 . . Clasificarea instrumentelor chirurgicale Pentru raţiuni practice. Cele trei categorii sunt:  instrumente critice.  instrumente non-critice. vezicale 0.56 . Reguli de utilizare: .sol. prin intermediul mâinilor. . .timpul de contact. • Apă oxigenată 3%.1 min. . instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost clasificate în trei categorii.

sunt cele care vin în contact cu mucoasele.situaţii de risc epidemiologic (germeni de spital). masa de operaţie. colectare de produse patologice .sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular. separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate pentru laborator.echipament de anestezie şi respiraţie asistată.: . prematuri. recipient.existenţa unor focare nozocomiale.bisturie. Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare Instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge. . laringoscoape. . neonatologie. recipiente pt. - Metode de curătire: .suprafeţe netede. arşi. . Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare. . pulverizare. cu excepţia mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii. ace. trebuie să fie curăţate şi dezinfectate.ploşti. secţii unde se practică grefe. instrumente care penetrează pielea sau mucoasele. paturi şi noptiere . aleze. Instrumente non-critice – lenjerie. pentru a reduce gradul de încărcătură bacteriană. secţii de oncologie şi oncohematologie.secţii cu risc înalt unde sunt pacienţi imunodeprimaţi.endoscoape. mese instrumentar . dure Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări.băiţe pentru copii .pt. oliţe.ştergere.termometre orale sau rectale şi . tuburi endotraheale. .alt instrumentar chirurgical invaziv. pulverizare. . .spitale de boli contagioase. Instrumente semi-critice . catetere vasculare. Ex. folosind 1 vol. Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări: . stropire.ştergere.57 Instrumente critice .mobilier. C şi HIV). O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc tratamentele injectabile.: . stropire. Situaţii care necesită dezinfecţie complementară şi/sau terminală Dezinfecţia terminală este obligatoriu de efectuat în: .ştergere. Ex. trebuie sterilizate înainte de utilizare. muşamale. soluţie pentru 1 vol.imersie după golire şi spălare prealabilă. . Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte. etc. pentru evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B. implanturi. . Necesită sterilizare între utilizări.

orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge. 3. HBV. 2. halate. HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterale (sanguine) toţi pacienţii potenţial infectaţi cu HIB. HBV sau alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj. LCR. Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale: 1. terapie intensivă. bloc de naşteri. sinovial. 3. HBV sau alţi agenţi cu cale de transmitere sanguină deoarece: 1.sângele. tăietură: . alte servicii de urgenţă. . . atenţie sporită în cabinetele stomatologice. Consideră că sângele. alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV. cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV. ambulanţă.sânge. o încălcare a drepturilor omului la viaţa privată.lichid amniotic. Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la RISC: .58 bloc operator. utilizarea echipamentului de protecţie: mănuşi. 2. laboratoare clinice). secţii de reanimare. acele vor fi adunate în recipiente speciale. . HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult. 2. spălarea mâinilor.prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină la locul de muncă al personalului. Aplicarea precauţiilor universale se referă la: 1. peritoneal. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi. secreţii vaginale. înţepătură.sperma. Conceptul de PU se referă la: . 4. . prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. în caz de inoculare percutantă accidentală.ţesuturi . pleural. decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului. testarea sistematică pt. locul unde se triază lenjeria. alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu HIV. pericardic. mască. PRECAUŢII UNIVERSALE (PU) Scopul aplicării PU .

spălare cu apă şi săpun sau detergent.1. MÂNUŞI când: . contact imprevizibil. II. CORECT: 1. III. .1.recoltare de LCR. . au plăgi deschise. . . ţesuturi umane. spălarea cu jet de apă 5 min.59 stimularea sângerării locale.2.abord venos sau arterial.contact cu pacienţi care sângerează. examinare internă. dezinfectante. inevitabil.clătirea gurii cu apă curată. COMPLET. . Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale: 1. utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie. aplicarea de antiseptice.anticiparea contactului mâinilor cu sânge. 1. decontaminării. inconstant. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiile obişnuite.intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile. în vederea curăţirii. contact permanent. b) felul mânuşilor . după utilizare a instrumentarului contaminat. Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice: I.abord vascular prin puncţie. Pt. .sterile . . Expunerea mucoaselor: . consistent. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale. alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge.clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic.manipularea.de uz unic:chirurgie. escare de decubit. lichide biologice contaminate. contact inexistent. . Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie. . uneori sunt necesare mănuşi duble. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT.2.

.4.după îndepărtarea mănuşilor.manipularea unor materiale potenţial contaminate. 1. după care acestea se îndepărtează. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE. HALATE OBIŞNUITE . . aruncând-o în containerul pentru colectare. 1. 1.nesterile: curate . .2.2.8.5. ŞORTURI.tegumentele. suprafeţe contaminate. oculară.2. 10-15 secunde. c) mod de folosire .de uz general.la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă. BLUZE.curăţenie.2.completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi. chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate.schimbare după fiecare pacient. nazală. a diseminării agenţilor microbieni. prinzând marginea primeia prin exterior. Se face: .în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. protejează: . . 12. 1.2.tegument pacient cu sol.după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi. . de continuitate. nazală ale personalului medical prestator.tegumentele. se spală din nou. .2. ecran protector). 1.2. jeturi cu produse biologice potenţial contaminate.60 .examinări curente.reutilizabile . . care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate. picături. îndepărtare de produse biologice contaminate .7.simple (textile) sau impermeabile.6. de cauciuc: activităţi de întreţinere.manipularea de materiale contaminate. CIZME DE CAUCIUC. 1. protejând tegumentele personalului medical.mucoasele bucală. care implică un contact cu mucoasele. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor: Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării. curăţire şi decontaminare instrumentar. IMPERMEABILE . .3. menaj.la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi.mucoasele bucală. . material moale. BONETE . dacă nu există o recomandare contrară. PROTECTOARE FACIALE (ochelarti. . protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale. MASCA protejează: . 2.

înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale. tăiate scurt. tuseul rectal. după manipularea bolnavilor septici. ORL. duodenal. . după folosirea toaletei. în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului. . . unghii îngrijite. gospodăreşti. a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă. Procedura îndepărtarea bijuteriilor (inele. . . înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive.la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge. atenţie la bolnavii cu mare receptivitate. după trecerea mâinii prin păr. după manipularea şi transportul cadavrelor. în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor. după activităţi administrative. . două săpuniri consecutive. secreţii şi excreţii ale asistaţilor. cateterizări vezicale.toate intervenţiile chirurgicale. termometrizare intrarectală. toaleta lehuzei.examenele şi tratamentele stomatologice. înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os. înainte şi după aplicarea unui tratament.tubaj gastric.tuseul vaginal. . alimentarea prin gavaj. după scoaterea mănuşilor de protecţie.intubaţie oro-traheală. . utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită. clisme.61 înainte şi după examinarea fiecărui bolnav. dar nu ca rutină.mănuşi). .recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri. brăţări) a ceasurilor. . stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie . . după efectuarea toaletei bolnavului la internare. după folosirea batistei.sondaje.efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare. schimbarea pansamentelor. înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice. Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este obligatorie în următoarele situaţii: .endoscopie.asistarea naşterilor. după scoaterea măştii folosită la locul de muncă.

1.manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare. în spaţii special destinate.  evitarea păstrării lor îndelungate.  uscarea suprafeţei prelucrate. .  în timpul: . . . . 3.cu hârtie prosop.efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite.  dezinfecţie cu soluţie germicidă. PREVENIREA ACCIDENTELOR EXPUNERE PROFESIONALĂ ŞI A ALTOR TIPURI DE 3.  decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene.aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale.  prin intermediul: .prosop de unică întrebuinţare. pentru: . Ştergerea şi uscarea este obligatorie . îndoirii. altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare.tăiere.  contaminarea mucoaselor. EXPUNEREA PROFESIONALĂ  prin inoculări percutante: înţepare. alte lichide biologic.  colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere.instrumentelor ascuţite. .pregătire în vederea utilizării. METODE DE PREVENIRE a) obiecte ascuţite:  reducerea de manevre parenterale la minimum necesar.  sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit. b) lenjerie:  manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil.62 . c) curăţenie şi decontaminare  folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge. îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcate.distrugere.suprafeţelor. .manipulării de produse biologice potenţial contaminate.  contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate.  colectarea în saci impermeabili. înainte de prelucrare.-materialului moale. amplasate la îndemână şi marcate corespunzător. . ruperii acelor utilizate. marcaţi în mod corespunzător. .reziduurilor din activitatea medicală.evitarea recapişonării. după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate. .  asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare.

ochelari.recipiente impermeabile.  instrumentar: .corect utilizat. şorturi impermeabile.  spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate.  chiar şi în situaţii imprevizibile. decontaminat şi/sau dezinfectat. tacâmurilor. pereţilor. 2). d) reziduuri infectante  neutralizare prin ardere sau autoclavare.  colectare . veselei.graviditate. e) igiena personală  spălarea mâinilor (pct. sau cu materiale potenţial contaminate.poziţia adecvată a scaunului. decontaminării echipamentului medical. .  decontaminare după efectuarea necropsiilor: . f) asistenţa de urgenţă. ecran.corect colectat.  obligatorie aplicarea precauţiunilor universale. sticlăriei. cizme.sistem de aspiraţie rapidă.  ochelari. . sterilizării. a pavimentelor.  alte recomandări: . halat.  evitarea activităţilor cu risc de expunere: . mănuşi.  mănuşi. .instrumentar.  SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:  masca. bonete. marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare. .existenţa de leziuni cutanate. ecran protector. se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale. spălat.salivă cu urme vizibile de sânge.suprafeţe.sânge.prezenţa unui deficit imunitar. .  şort impermeabil când se anticipează producerea: . mobilierului.63 folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei. . SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:  mască.epanşamentelor. mobilier. principii  viaţa pacientului este preţioasă. . .

felul expunerii. vărsarea.mănuşi. sterilizarea în mod corect.  evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare. bonetă. standardizat.primul ajutor. .halat. dezinfectante.  înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea). .stimularea sângerării locale.64 LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:  colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate. decontaminare: . . spargerea. .  aparatura defectă – decontaminare înainte de reparare. ochelari de protecţie. .autoclav.clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme). tăietură: .  la terminarea activităţii. colectare. ecran protector. EXPUNEREA MUCOASELOR: . . . spălare cu apă şi săpun sau detergent.  utilizarea de echipamente de pipetare automate.momentul.  înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: .aplicarea de antiseptice.  curăţenia.clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic. pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura. echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării.spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute. 2). care să împiedice răsturnarea. .fizică – ardere.chimică.  amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare. . dezinfecţia.  utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: .mască.  spălarea atentă a mâinilor (pct. ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE INOCULARE PERCUTANTĂ .  instrumentarul contaminat. RAPORTAREA EVENIMENTULUI:  medicului personalului.  atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator.înţepătură. şort impermeabil.  imediat după expunere.

profilaxie (vaccin HBV).  testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV. .se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii. 2. Circuit septic . inconstant.consiliere pretest-persoanal. al alimentelor şi veselei. Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice faţă de cele aseptice.  asupra pacientului.  urmărirea clinică. sau la cererea acestuia. circuitul lenjeriei.este necesară protecţia sa medicală. Dacă pacientul refuză testarea.contact imprevizibil. . inevitabil.contact inexistent. Personal infectat cu HIV:  respectarea drepturilor omului. tratament complicaţii ale expunerii. .testare în dinamică. II. . CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN UNITĂŢILE SANITARE 1. Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.contact permanent.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare. consistent. Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va desfăşura numai pe bază de consimptământ şi confiden-ţialitate. III. urmărirea clinică. Circuit aseptic . . I.  conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă. Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă. sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat: . Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite. HIV) în dinamică. care indică introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii şi infestaţii.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor şi infectaţilor. având acordul celui infectat. Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru: circuitul de intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital.65 MEDICUL PERSONALULUI decide:  asupra personalului. Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile universale. când: . cu asigurarea documentelor lor medicale. circuitul de sterilizare al . dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat.  schimbarea locului de muncă.

66 instrumentelor şi materialelor, circuitul vizitatorilor. 1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş cabine cu duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie. 2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare înregistrare, dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate - transport - internare în secţie. 3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei în coşuri dublate cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare spălătorie (dezinfectare, spălare, uscare, călcare magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane). 4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în vase colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi - apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi. 5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate - camera de recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a instrumentelor folosite - camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor instrumentele sterile se vor repartiza de la ghişeul de eliberare. 6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în orele stabilite - ieşirea vizitatorilor. EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL Primirea bolnavului la biroul de internări Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor bolnavului. Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon (bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face. Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon. Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul, eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale. Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav. Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii, transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii. Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav (data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul bolnavului.

67

CAPITOLUL III. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ. NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
Definiţia sănătăţii. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."

Definiţia bolii
Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă. Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independenţa individului în satisfacerea acestor nevoi. Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.

Componentele esenţiale ale unui model conceptual
Componentele sunt: - postulate - valori - elemente a) scopul profesiei b) ţelul activităţii (beneficiarul) c) rolul activităţii d) dificultăţi întâlnite de pacient e) intervenţia acordată f) consecinţele

68 Postulatele = suportul ştiinţific al modelului conceptual. Ele sunt acceptate, nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt: - orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte - individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale, - când una din nevoi nu este satisfăcută, individul nu este “complet”, „întreg”, „independent”. Valori sau credinţe: - asistenta are funcţii care sunt proprii, - când asistenta preia rolul medicului, ea cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat - societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-l primească de la nici un alt personal. Elemente: 1. Scopul profesiei: - de a ajuta pacientul să-şi conserve şi să-şi restabilească independenţa sa. - de a favoriza vindecarea - de a asista muribundul spre un sfârşit demn 2. Obiectivul activităţii profesionale. Este beneficiarul, adică persoana spre care se îndreaptă activitatea. Se ţine cont că individul bolnav sau sănătos este un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane. 3. Rolul profesiei – desemnează rolul social pe care-l au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependenţei, de a încerca să înlocuiască necesitatea. 4. Sursa de dificultate- lipsa prin care persoana nu poate răspunde la una din nevoile sale: lipsă de forţă, voinţă, de cunoştinţe. 5. Intervenţia aplicată persoanei – omul este vâzut în globalitatea sa. Intervenţia orientată asupra lipsei şi constă în a spori independenţa persoanei (iniţiativa). 6. Consecinţele – sunt rezultatele obţinute – ameliorarea dependenţei sau câştigarea independenţei.

Nevoile fundamentale
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane numite nevoi fundamentale. Acest cadru se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă medicală. Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta terbuie să ştie că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru aşi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală. Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură

69 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea. Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane şi anume: - o dimensiune biologică (biofiziologică) - o dimensiune psihologică - o dimensiune sociologică - o dimensiune culturală - o dimensiune spirituală Cele 14 nevoi fundamentale au forme variate după: individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie deci să ţină seama de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. Nu este specificată în nevoi sexualitatea. Se consideră faptul că a comunica înglobează sexualitatea, acesta fiind un mijloc de a combate solitudinea fiinţei şi de a comunica la nivelul corpului său. În concluzie, dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăreia dintre nevoi. Pot influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale. Ex. dimensiunea psihologică (factori psihologici: frica, anxietatea, emoţia), dimensiunea socio-culturală (climatul familial), dimensiunea spirituală ,religioasă pot influenţa satisfacerea nevoilor.

Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow
Abraham Maslow, psiholog şi umanist american, afirmă că există 5 categorii de nevoi umane, ierarhizate în ordinea priorităţilor, astfel: 1. Nevoi fiziologice 2. Nevoi de siguranţă 3. Nevoia de apartenenţă 4. Nevoia de recunoaştere socială 5. Nevoia de realizare (depăşire) După această teorie trebuie să fie satisfăcute mai întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare parte), fiziologice şi de securitate – pentru ca perosana să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior – apartenenţa, stima, realizarea (depăşirea).

70

Nevoia şi homeostazia
Satisfacerea nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice. Nevoia cere un aport, o uşurare. Homeostazia = o stare de echilibru şi de autoreglare care se instalează în diverse procese fiziologice ale persoanei. Astăzi se vorbeşte de: - o homeostazie fiziologică - homeostazie psiho-socială a individului. Evoluţia spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic este susceptibilă de a avea repercusiuni la una sau mai multe nevoi.

Independenţa şi dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale
Ca să-şi menţină un echilibru fiziologic şi patologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale. Independenţa la adult. Atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi. Pentru copii, independenţă se consideră şi atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (adulţi) în funcţie de faza de dezvoltare a copilului. Dependenţa = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, acţiuni care să permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent. Originea acestei dependenţe: lipsă de forţă (nu poate), lipsă de voinţă (nu vrea), lipsă de cunoaştere. Asistenta ştie că propria sa competenţă nu este suficientă în domeniul sănătăţii (ex. lipsa de bani, când asistenta cere ajutorul altor profesionişti). “Nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” – există un oarecare grad de insatisfacţti faţă de un anumit lucru fără ca acest lucru să presupună o dependenţă a persoanei. Manifestarea de dependenţă – atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută, din cauza unei surse de dificultate apar una sau mai multe manifestări de dependenţă. Acestea, sunt semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a răspunde prin ea însăşi la această nevoie. (ex. incapacitatea unei persoane de a-şi proteja tegumentele poate duce la roşeaţă sau leziune – manifestare de dependenţă).

Clasificarea nivelurilor de dependenţă

71 Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se poate determina după evaluarea funcţiei de independenţă/dependenţă a fiecărei nevoi fundamentale, după următorul tabel: Tabel de corespondenţă a nivelurilor de dependenţă Niveluri de dependenţă Nivel 1 Persoana este independentă şi autonomă Nivel 2 Persoana prezintă o dependenţă moderată Nivel 3 Persoana prezintă o dependenţă majoră Nivel 4 Persoana prezintă o dependenţă totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una din cele 4 categorii. Totalul de puncte obţinut permite clasificarea pacienţilor în patru categorii de dependenţă, astfel: Clasificarea în patru categorii de dependenţă Persoană independentă Persoană cu dependenţă moderată Persoană cu dependenţă majoră Persoană cu dependenţă totală până la 14 = nivel 1 de la 15 la 28 = nivel 2 de la 29 la 42 = nivel 3 de la 43 la 56 = nivel 4

Ex.: Pentru nivelul 1 – persoana este satisfăcută deoarece este independentă, fiindu-i îndeplinite toate cele 14 nevoi fundamentale. Pentru nivelurile de dependenţă pentru calcul dăm exemplul persoanei cu dependenţă moderată. Calculul categoriei se face astfel: nu se mişcă bine şi nu poate dormi bine – primeşte 2 (nivelul 2) şi în rest 14 puncte – total 16 – deci persoană cu dependenţă moderată.

Evaluarea nivelului de dependenţă a pacientului foloseşte ca instrument de măsură pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel, consemnarea şi urmărirea nivelului de dependenţă ne permite aprecierea rezultatului obţinut în urma tratamentului şi intervenţiilor de îngrijire. Tipuri de dependenţă şi nivelul de intervenţie Dependenţa poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, socila, cultural şi spiritual al fiinţei umane. Pacientul poate să prezinte patru forme de dependenţă: - potenţială, - actuală, - descrescândă, - permanentă. Această problemă trebuie să fie considerată sub unghiul celor 3 niveluri de intervenţii: prevenirea primară, secundară şi terţiară. Potenţială – dacă problema de dependenţă este posibil să apară din cauza anumitor predispoziţii, atunci vorbim de o stare de dependenţă potenţială. (ex. un pacient imobillizat poate face escare, dar care pot fi prevenite prin trat. adecvat).

1. pansament compresiv) 2. este în descreştere – rolul asistentei este de a susţine şi realiza un progres până îşi găseşte gradul optimal de autonomie. deficitul vizual). Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente şi emoţii – stările sufleteşti şi intelectuale care pot influenţa satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (ex. cu familia. 3. Descrescândă – când dependenţa pacientului se reduce. Factori de ordin psihologic 3. cunoaşterea celorlalte persoane. 5. situaţii de criză). anxietatea. CAPITOLUL IV . revolta persoanei asupra sensului vieţii. Sursele de dificultate de ordin social – probleme generate persoanei în raport cu anturajul său. stressul. Sursele de dificultate Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei = orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursă de dificultate. Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaţionale culturale şi economice. Sursele de dificultate pot fi cauzate de: 1. cu colegii de muncă – probleme legate de încadrarea în comunitate. Sursele de dificultate de ordin spiritual – aspiraţiile spirituale. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunoştinţe. În acest caz acţiunile vor fi corective. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind obstacolele fizice de natură intrinsecă şi extrinsecă ce influenţează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale Sursele intrinseci provin de la individul însuşi (ex.l ajuta în satisfacerea nevoilor. Factori legaţi de insuficiente cunoştiinţe. Rolul asistentei este în acest caz de suplinire a ceea ce pacientul nu poate face el însuşi. Factori de ordin spiritual 5. Permanentă – dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei problema nu poate fi corectată. paralizie. Astfel sunt necesare informaţii pentru: cunoaşterea de sine. Intervenţia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependenţă. Factori de ordin social 4. Factori de ordin fizic 2. întrebări religioase. Uneori asupra sursei de dificultate nu se poate acţiona (ex. sondă nazo-gastrică. problemă articulară. (ex. Asistenta poate ajuta pacientul în câştigarea unor cunoştinţe care sunt necesare pentru a. serviciu nou. dependenţa este atunci permanentă sau cronică (ex. dependenţa este actuală. cu partenerul de viaţă. cunoştinţe despre sănătate şi boală. cu prietenii. şomaj) 4. metabolică).72 Actuală – dacă problema este prezentă. Sursele extrinseci cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică funcţionarea normală (ex. filozofice. în paraplegie).

determinarea obiectivelor care trebuie urmărite b. Culegerea de date. Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor). Culegerea de date Culegerea datelor apreciază pacientul în globalitatea sa. a îngrijirilor. Planificarea îngrijirilor (obiective). CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA . adică elaborarea "diagnosticului de îngrijire". Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social. procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor. cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. Analiza şi interpretarea lor. 2. Planificarea îngrijirilor ne permite: a. 5. pentru a răspunde nevoilor fizice. aplicarea intervenţiilor Utilizarea planului de intervenţii elaborat. psihosociale ale persoanei. şi dacă este necesară 1. 1. Îngrijirea este îndreptată pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor. Etapele procesului de îngrijire Procesul de îngrijire comportă cinci etape: 1. 4. Executarea. asupra suferinţei. a analizei situaţiei. Analiza şi interpretarea datelor ne permite să evaluăm problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat. 2. Ne informează asupra a ceea ce este pacientul. Evaluarea. care permite acordarea de îngrijiri individualizate. 5. 3. 3. a obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor 4.73 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Definiţie: Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică. După Genévieve Déchanoz.

astfel: Date despre starea fizică: temperatura.îngrijirea. de obiceiurile sale. sex. stare depresivă. Datele variabile: Datele variabile sunt în continuă evoluţie. limbă. schimbare şi impun reevaluare din partea asistentei. religie. cultură. reacţii alergice. pentru a face faţă nevoilor de sănătate.  Gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţia.date variabile. intervenţii chirurgicale. întreabă şi notează datele privind fiecare pacient. stres. . Informaţiile culese se grupează în două mari categorii: . inconfort.  date conţinând informaţii trecute. Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţiile primite. prieteni etc. inflamaţii. ritm de viaţă etc.  date legate de viaţa pacientului.  Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare. Date despre condiţiile psihosociale: anxietate. culegerea de date permite asistentei să-şi stabilească acţiunea de îngrijire. confort.cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ce priveşte: .  Elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin. deficite senzoriale.cunoaşterea propriilor resurse. . capacitatea de comunicare. identificarea problemelor. pe tot parcursul muncii sale. apetitul sau anorexia. etc.date relativ stabile.74 prima etapă a demersului (procesului) de îngrijire Culegerea informaţiilor este un proces continuu. mişcarea. în funcţie de evoluţia stării pacientului. proteze.cunoaşterea deficienţelor pacientului. . infecţii. Tipuri de informaţii culese:  date obiective – observate de asistentă despre pacient. ocupaţie etc. care trebuie să fie adus la zi cu regularitate.  Caracteristici individuale: rasă. Cunoaşterea pacientului se realizează prin:: . etc Aceste date constituie un instrument de lucru în procesul de îngrijire. alergii etc. asistenta observă.spitalizarea sa. grad de autonomie. .  date conţinând informaţii actuale.  date subiective – expuse de pacient. eliminarea. stare civilă etc. . de anturajul său sau de mediul înconjurător. funcţia respiratorie. accidente etc. . tensiunea arterială. pe care acesta nu şi le poate rezolva singur – deci. sarcini. Deci. Scopul investigaţiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului. stare de conştienţă.  Reţeaua de susţinere a pacientului: familie. somnul. vârstă.sănătatea. oboseală. Datele relativ stabile sunt:  Informaţii generale: nume.

rutină şi superficialitate. Mijloacele principale de a obţine informaţiile dorite sunt: observarea pacientului. spiritual permite observarea pacientului ca un tot. Vederea: ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale unei persoane (fizionomia. primară: pacientul. percepţia este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut.lipsa de concentraţie şi continuitate. Observaţia este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale.faţă tristă sau denotând suferinţa). Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale reprezintă o grilă de observaţie sistemică şi practică. trebuind să se concentreze asupra pacientului şi asupra a tot ceea ce-l înconjoară. sau caracteristice pentru anumite procese patologice. Elemente de evitat: .subiectivism. a. vedere. Presupune. cultural. privirea.anterior. comportamentul. . membrii echipei de sănătate. Auzul: prin simţul auzului ne parvin cuvintele (intonaţia vocii. . interviul pacientului. dosarul medical . etc).75 Surse de informaţie pot fi: sursa directă. gemete. Implicarea simţurilor În cursul muncii sale pentru pacient. Această grilă cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-social.judecăţi preconcepute. atingere şi miros. scheme de referinţă (consultarea unor date). de percepţie şi emotivitate. auz. . zgomote emise de pacient) Atingerea: joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi ale corpului. Observarea Observarea este elementul cel mai important pe care îl foloseşte asistenta pe parcursul activităţii. depistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependenţei pacientului. Deci.asistenta trebuie să se ferească de: . Noi trebuie însă să diminuăm subiectivitatea (prin efort intelectual). Utilizarea observaţiei Observaţia se va face cu multă atenţie. de asemenea. consultarea surselor secundare (vezi mai sus). asistenta se foloseşte de organele de simţ. semne şi simptome care traduc o nevoie nesatisfăcută (ex. surse secundare sau indirecte: familia şi anturajul pacientului. . Mirosul permite:depistarea unui miros referitor la gradul de curăţenie al pacientului.actual .

momentelor de oboseală şi de repaus.de tip narativ (ex.furnizarea de date pacientului.  respectarea: . Tipuri de interviu: structurat.începerea relaţiei asistentă-pacient. intelectuală. "Descrieţi-mi felul dumneavoastră de a proceda"). modul în care evoluează în mediul spitalicesc. discuţia cu pacientul. . de asemenea.76 b. "De ce nu mâncaţi niciodată carne?). Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate. declinându-şi numele. încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său. pacientul va fi asigurat de confidenţialitatea interviului. b) Abilitatea de a confirma percepţiile sale în legătură cu pacientul.orei de masă.asistenta se prezintă. Interviul Generalităţi: Interviul cuprinde întrevederea. emiţător şi receptor.de tip de calificare (ex. . interacţiunile dintre pacient şi familia sa.  interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare adecvată Abilităţile asistentei în a facilita interviul: a) Abilitatea de a pune întrebări adecvate . afectivă.obţinerea de informaţii asupra celor cinci "dimensiuni" ale pacientului: fizică.observarea pacientului. spirituală. . c) Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare. funcţia şi explicând scopul interviului. ale căror răspunsuri vor forma "profilul" pacientului pe parcursul interviului. care-l vor determina să pună întrebări şi să participe la stabilirea obiectivelor şi efectuarea îngrijirilor. este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului interviului. concluzia interviului . . Scop .  asistenta să-şi organizeze astfel munca sa. rând pe rând. socială. dialogul. "Povestiţi-mi ce probleme vă mai creează boala". e) Abilitatea de a aplica o ascultare activă. . să creeze toate condiţiile.  asistenta trebuie. d) Abilitatea de a face o sinteză. . . Condiţiile pentru interviu:  alegerea momentului oportun pentru pacient. ţinând cont de confortul pacientului. asistenta va trage concluziile asupra interviului. . semistructurat Etapele interviului începerea interviului .la sfârşit.de tip descriptiv (ex. asistenta şi pacientul devin. desfăşurarea interviului asistenta pune întrebări deschise sau închise.a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind.

boli cronice.nume.religie . trepidaţii) .emoţii.capacităţi cognitive . sentimente.factori declanşatori (frig.alergii medicamentoase. stări sufleteşti care pot influenţa satisfacerea nevoilor . zgomote.caracteristici (localizare.obiceiuri de muncă.securitatea fizică (respectarea măsurilor de protecţia muncii) Profilul psiho-social şi cultural .utilizarea de alcool. anturajul. droguri .natura lor . tutun. Pe lângă profilul pacientului.ocupaţie .-sex .factori de risc (poluanţi.cunoştinţe despre sănătate Mediul ambiental .limba vorbită.spitalizări . efort etc. somn. durată.examene de laborator . umezeală.) . alimentaţie . etnie .măsuri luate pentru a le uşura şi efectul acestora .apariţia simptomelor: . afecţiuni mentale ale membrilor de familie Mod de viaţă. vaccinări .investigaţii radiologice şi endoscopice .) . intensitate etc.practicarea exerciţiilor fizice Probleme de sănătate actuală .utilizarea tratamentelor empirice Antecedente familiale .examenul fizic .intervenţii chirurgicale . va fi inclus şi examenul sistemelor şi aparatelor: .77 Profilul pacientului Profilul pacientului este stabilit din informaţiile culese prin interviu şi cuprinde ca elemente de bază următoarele: Informaţii generale .probleme generate în raport cu familia. prenume .surse de susţinere Antecedente medicale .traumatisme .explorări funcţionale . obişnuinţe .stare civilă .bolile copilăriei.

E-)________________________________ Manifestări de dependenţă (semne şi simptome .S-)___________________ Alte date: (investigaţii paraclinice etc. Dieta________.)______________________________ _____________________________________________________________ ..78 FIŞA DE INTERVIU STAGIU PRACTIC SPECIALITATEA ELEV ŞCOALA ANUL DATA DATE GENERALE DESPRE PACIENT INIŢIALELE PACIENTULUI ________vârsta______sexul______ starea civilă ____nr.________ TA_____ Puls _________/min. înălţime. TUTUN: da/nu/ocazional. DROG: da/nu/denumirea________mod de administrare__________ CAFEA: da/nu/ocazional. Stimulator cardiac/din anul______ . Semne particulare________________________ Alergii cunoscute:_________reacţia__________________ STAREA DE DEPENDENŢĂ Autonom_________semiindependent___________dependent________ Proteze: dentară/oculară/auditivă/de membru/valvulară. copii_____religia________profesia ________ statutul social ocupaţia locul de muncă DOMICILIUL: Localitatea__________casa________camere_____ LOCUIEŞTE: singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat. Greutate_________/kg.P-)______________________________ Sursele de dificultate (etiologia . Impresii din spitalizarea anterioară___________________________________ PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE): Data apariţiei__________________________________________________ Motivele internării______________________________________________ Probleme de sănătate (dependenţă . Lentile de contact/ochelari – dioptrii______ Afecţiuni care limitează activitatea: cardiace/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele____________________________________________________________ ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE Spitalizări anterioare pentru__________la data_________________________ Operaţii/intervenţii__________ la data_______________________________ Tratamente prescrise urmate:____________ da/nu. OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ALCOOL: da/nu/ocazional.

79 .

Definiţia diagnosticului de nursing: 1.clasificarea datelor: date de independenţă . al manifestărilor de dependenţă a persoanei. 1. (Louis Grondin) 2. . Interpretarea datelor explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervenţiile de îngrijire vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă. actual sau potenţial. problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană. Phaneuf). regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi. permiţând identificarea resurselor individuale.80 2. Grondin. de asemenea.a doua etapă a procesului de îngrijire Analiza şi interpretarea datelor în cadrul conceptual al Virginiei Henderson – presupun un examen al datelor şi clasificarea lor. Analiza presupune. Semne şi simptome. Prima parte a diagnosticului Prima parte a diagnosticului constă în enunţul problemei. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR . deci defineşte sursele de dificultate. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul persoanei (sau grupului) la o problemă de sănătate. . asistenta poate să definească problemele pacientului şi să pună un diagnostic de îngrijire. (Riopelle. Diagnosticul de îngrijire este un enunţ concis. regrupate sau nu. . Analiza datelor se face prin: . un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii( ex. Componentele diagnosticului de îngrijire (de nursing) Diagnosticul de îngrijire este format din două sau trei părţi principale: Problema de dependenţă a persoanei. şi legate de o sursă de dificultate. alterarea eliminării intestinale: constipaţie).date de dependenţă.examinarea datelor. El constituie o judecată practică bazată pe colectarea şi analiza datelor şi serveşte de pivot la planificarea îngrijirilor. Cauza problemei de dependenţă. Diagnosticul de îngrijire (de nursing) Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de dependenţă.recunoaşterea legăturilor şi a priorităţilor.stabilirea problemelor de îngrijire .

probleme conexe (cu rol de colaborare sau cu rol interdependent de îngrijire).E. Criterii care permit stabilirea unor priorităţi între problemele de dependenţă Pentru a stabili o ordine a priorităţilor între diagnosticele de îngrijire.diagnosticul de îngrijire (probleme cu rol propriu de îngrijire).când o problemă poate surveni. Astfel.când manifestările de dependenţă sunt prezente. Semne şi simptome. de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercutează asupra mai multor nevoi. c. şi . trebuie avută în vedere mai întâi în ce măsură nevoia nesatisfăcută ameninţă homeostazia sau viaţa pacientului. psihologic. a. Etiologia. de o nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependenţă. de o insatisfacţie care poate să compromită serios securitatea pacientului.81 2. Nu toate problemele identificate de asistentă pot să constituie diagnosticul de îngrijire cu rol propriu. de o nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie. de o nevoie care este importantă în ochii pacientului . de o nevoie a cărei nesatisfacere vatămă confortul pacientului. A doua parte a diagnosticului A doua parte a diagnosticului este constituită din enunţul cauzei (etiologia) problemei. toate problemele identificate de către asistentă se pot defini în două tipuri de probleme utilizând doi termeni şi anume: . dacă nu se previne.  diagnostic posibil .este acela care descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură. observabile.  diagnostic potenţial. analiza şi interpretarea lor de către asistentă şi exprimă problema persoanei şi semnele prin care se manifestă şi care reies din datele culese.         Asistenta trebuie să se ocupe mai întâi: de o nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie a pacientului.S. b. Orientarea diagnosticelor spre intervenţii autonome şi/sau intervenţii de colaborare Formularea diagnosticului de îngrijire se face pornind de la informaţiile culese. Probleme de sănătate. adică a sursei de dificultate. Se cunosc trei tipuri de diagnostice de îngrijire:  diagnostic actual . social şi spiritual sau o insuficientă cunoaştere Diagnosticul de îngrijire format din 3 părţi utilizează formula mnemotehnică P. Cauza poate fi legată de factorii de ordin fizic. de o nevoie a cărei nesatisfacere se repercutează asupra demnităţii pacientului.

3. în general. obiectivele de îngrijire. a. Formularea sa nu implică. AVC). De obicei. Obiectivul de îngrijire vizează deci atitudinea. constituie un instrument de comunicare. intervenţiile. din toate turele de lucru. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR a treia etapă a procesului de îngrijire Definiţie: Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie. care uşurează urmărirea îngrijirilor ce trebuie acordate de către toţi membrii de echipă. a mijloacelor de desfăşurare. Planul de intervenţie ajută asistenta să judece urgenţele şi importanţa problemelor de dependenţă. . ca şi a precauţiilor care trebuie luate. Serveşte ca ghid în determinarea tipurilor de intervenţii nursing Orientează asistenta spre intervenţii autonome. prevederea etapelor. Un astfel de plan. putând astfel să decidă priorităţile pe care trebuie să le respecte în cursul unei zile de muncă. Obiectivele de îngrijire –prima componentă a planificării îngrijirilor Obiectivul de îngrijire constă din • descrierea unui comportament pe care-l aşteptăm de la pacient. comportamentul sau acţiunea pacientului însuşi (sau a familiei.82 Diferenţele între diagnosticul de îngrijire şi diagnosticul medical Diagnosticul de îngrijire       Ţine cont de starea pacientului Identifică un răspuns uman specific pentru Se schimbă în funcţie de modificările răspunsurilor pacientului. obezitatea). rămâne constant în decursul bolii . Identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia unor organe şi sisteme specifice. Ţine cont de sursele de dificultate care cauzează problema de sănătate. • un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor. O terminologie anumită a fost desemnată şi acceptată de comunitatea profesională medicală pentru a descrie procesele specifice de boală. Diagnosticul medical        Ţine cont de problema de sănătate în sine ( artrită reumatoidă. Planul de intervenţie cuprinde două componente: a. b. a grupului şi colectivităţii). factorii etiologici (ex. de unificare şi de continuitate a îngrijirilor. Este ca ghid în determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical pentru însănătoşire Orientează practicianul spre tratament medical.

O.acceptare reciprocă. studiază intervenţiile care răspund nevoilor specifice ale pacientului. .atitudine de: respect.). Intervenţiile vor fi personalizate. de patru ori pe zi etc. îşi manifestă empatia. reabilitării atât fizic.învăţarea = transmiterea informaţiilor necesare prevenirii (primare. Asistenta care întocmeşte planul de îngrijire. În aplicarea în practică a intervenţiilor sunt antrenaţi: pacientul. Asistenta: supervizează aceste acţiuni. 4.stabilirea între asistentă şi pacient a unei relaţii de: . (formulă mnemotehnică) Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la următoarele cinci întrebări: S = specificitate: cine face acţiunea? P = performanţă: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient? I = implicare: cum se face acţiunea? R = realism: în ce măsură se poate face acţiunea? O = observabil: când? b. Echipa de îngrijire: asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale.R. încurajează. . precum şi care sunt acţiunile. echipa de îngrijire. pe ce durată trebuie să se desfăşoare acţiunea asistentei sau să se supravegheze continuu semnele (de ex. informează. Pentru ca intervenţiile să fie evaluabile trebuie: .83 Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar şi precis care sunt rezultatele pe care pacientul (familia) şi asistenta speră să le obţină. Intervenţia –a doua componentă a planificării îngrijirilor Alegerea intervenţiei permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru a corecta problema de dependenţă a pacientului. familia.).  funcţională . pedagogică şi terapeutică. cât şi psihic a pacientului.P. asistenta trebuie să formuleze obiectivele pornind de la sistemul S. . Executarea îngrijirilor şi relaţia asistent-pacient Această relaţie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicaţii: funcţională. Familia: în anumite circumstanţe. observabile.uşurarea schimburilor cotidiene. răspunde la diverşi stimuli. colectivul) le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat.  terapeutică . ajută şi efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. căldură.la ce interval (de trei ori pe zi. secundare şi terţiare).sau ce continuitate. este alături în acţiuni de îngrijire.. Pentru aceasta. în funcţie de resursele proprii (ex.să se indice la ce oră.  pedagogică . măsurabile (evaluabile).I. grupul.. asistenta. intervenţiile pe care asistenta şi pacientul (familia. EXECUTAREA (APLICAREA) ÎNGRIJIRILOR a patra etapă a procesului de îngrijire Aplicarea îngrijirilor are drept scop obţinerea rezultatului aşteptat. dispneea). Pacientul: execută acţiunile planificate pentru el. Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop să ajute pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa sau un oarecare nivel de independenţă. . exerciţii. în care moment al zilei.

asistenta îşi va planifica toate intervenţiile în vederea obţinerii acestui rezultat 2. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR – a cincea şi ultima parte a demersului de îngrijire Evaluarea constă în a aduce o apreciere (o judecată) asupra progresului pacientului în raport cu intervenţiile asistentei.84 înţelegere empatică faţă de pacient. deşi beneficiază de o îngrijire excelentă. atunci trebuie să ştim de ce nu avem rezultatul scontat şi trebuie să corectăm situaţia respectivă. Pentru a realiza acest obiectiv. pentru că pacientul nu ştie întotdeauna ceea ce implică o bună îngrijire. să avem rezerve. . 5. Dacă intervenţiile planificate nu şi-au atins scopul lor. Rezultatul obţinut Când asistenta formulează obiectivele îngrijirilor. Satisfacţia pacientului Este important să se cunoască aprecierea pacientului. însă trebuie. de asemenea. ea exprimă ce rezultat prevede să se obţină în urma îngrijirilor acordate. posibil ca lui să-i displacă unele intervenţii. 1. în acelaşi timp. este.

plânsul influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor. . Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira Factori biologici: vârsta (la copil nr. expansiunea cutiei toracice. resp. Este influenţată de: diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi conc. Manifestări de independenţă . Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi.frecvenţa respiraţiei (30 – 50 r/min la nou-născut şi 16 – 18 r/min la adult) . râsul. Etapa tisulară – reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi. O2 din sânge. Factori sociologici: . somnul. necesar proceselor de oxidare în organism. Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori. exerciţiul fizic).. hematii. frigul – scade frecvenţa. conc. Ventilaţia – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu CO2. d). este mai mare ca la adult). debitul cardiac. Este influenţată de: cantitatea de Hgb din sânge. alimentaţia. starea peretelui alveolar.mediul ambiant – procentul adecvat de O2 în aerul atmosferic şi umiditatea de 50 – 60% creează un mediu confortabil. Difuziunea gazelor. maturitatea centrului respirator bulbar. de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. permeabilitatea reţelei periferice arteriale. Este influenţată de permeabilizarea căilor resp. de funcţionarea lor eficientă Etapele respiraţiei: a). I. c). b). Factori psihologici – emoţiile. postura. Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia. statura. Respiraţia A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător.85 CAPITOLUL V Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson 1. nr. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE A. mărimea suprafeţei alveolare. altitudinea determină creşterea frecvenţei. .climatul – căldura creşte frecvenţa respiratorie.amplitudinea respiraţiei . O2 în aerul respirat. sexul (frecvenţă mare la femei).locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană poate deveni neprielnic pentru respiraţie.

a mediului ambiant. faringiene. mese copioase). laringe.86 ritmul zgomotele respiratorii simetria mişcărilor respiratorii tipul de respiraţie: costal sup. (la bărbat) şi abdominal (copii şi vârstnici) mucozităţi tusea Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii .dispnee Cheyne – Stokes (respiraţie din cei în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim.hipoventilaţie .hemoptizie . (la femeie). altitudine înaltă. Alterarea vocii Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas. .tuse. stress. exerciţii de mers.ortopnee .apnee. rezultă oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge. urmată de apnee.bradipnee. să favorizeze respiraţia.afonie (imposibilitate de a vorbi) . tahipnee . Surse de dificultate care detrmină nesatisfacerea nevoii de a respira Prezentăm 3 probleme de dependenţă: 1. să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat. . Aerul pătrunde cu dificultate în plămân. să aibă posturi adecvate. bronşice.senzaţie de sufocare 2. umed. de relaxare. durere. Manifestări de dependenţă: . obstrucţia căilor respiratorii: obezitatea. - Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale. alergeni în mediul înconjurător. . dezechilibre hidro-electrolitice. costal inf. . situaţie de criză. apoi ciclul se reia) . Dispneea Este determinată de boli pulmonare şi cardiace. după care scade treptat. faringe.explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului . a altor persoane. Surse de ordin psihologic: anxietate.învaţă pacientul să facă exerciţii respiratorii.disfonie .hiperventilaţie . Lipsa cunoaşterii: cunoaşterea de sine.mucozităţi.amplitudine modificată. II. Surse de ordin sociologic: aerul poluat. Manifestări de dependenţă: .

îndepărtează secreţiile nazale.pacientul nu-şi va sufla nasul Pacientul să pre. Intervenţiile asistentei Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Pacientul să res.tiraj.gimnastică respiratorie .comprese reci pe frunte.evitarea răspândirii secreţiilor infecţie Oprirea .epistaxis .gargară cu antiseptice dificultate . pe nas . Obstrucţia căilor respiratorii Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii.umezeşte aerul din încăpere permeabile şi o . ceafă .deformări ale nasului . Ciclul se reia.recomandă pacientului repaus vocal absolut respiratorii .umezeşte aerul din încăpere zinte mucoase .tuse .întrerupe alimentaţia solidă înghită fără .alimentaţie cu lichide călduţe Pacientul să fie . traumatisme.strănut .administrează terapia adecvată .învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare .învaţă pacientul să tuşească căi respiratorii .respiraţie orală . pire liber. Zgomote repiratorii Cianoză 3.evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a aglomaraţiilor rezistenţă crescută faţă de infecţii Pacientul să aibă .comprimarea septului nazal care sângerează 5 – 10 min .87 dispnee Kusmaul – inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată.folosirea batistei devină sursă de .asigură poziţie antalgică Pacientul să aibă .secreţii nazale abundente . Manifestări de dependenţă: .aspiră secreţiile bronşice bună respiraţie . corpi străini.umezeşte aerul din încăperi . nas. cornaj.aport optim de lichide pe 24 ore Pacientul să nu .pregăteşte psihic pacientul echilibrat psihic .aşezarea pacientului în decubit dorsal epistaxisului .aspiraţie pe nas .favorizează modalităţi de comunicare nonverbală umede şi integre Pacientul să . apnee.

mânia . care să nu stânjenească circulaţia. II.să evite tutunul. tensiunea pulsului.factori sociologici: climatul (frigul face vasoconstricţie şi creşte TA. .să evite sedentarismul. Factorii care influenţează tensiunea arterială (TA): .să aibă o alimentaţie echilibrată. Factorii care influenţează TA sunt: DC. Dependenţa în satisfacerea nevoii . ritmul. .88 B. . somnul (mai mică în timpul somnului). Factorii care influenţează pulsul: . coloraţia tegumentelor. copil mic. forţa de contracţie a inimii. somnul (scăzut în timpul somnului). elasticitatea şi calibrul vaselor. Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. consumul exagerat de alcool.Tensiunea arterială sistolică maximă (TAS max).factori psihologici: emoţiile. Independenţa în satisfacerea circulaţiei Pulsul (expansiunea ritmică a arterelor. alimentaţie. iar căldura vasodilataţie) Manifestări de independenţă .factori psihologici: emoţiile cresc TA . . înălţimea corporală. care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară). activitatea (creşte la efortul fizic) . şi tensiunea arterială diastolică minimă (TAD min) este 90-110/60-65 mmHg la copil şi 115140/75-90 mmHg la adult.factori biologici: vârsta (frecvenţa pulsului e mai mare la sugar. Circulaţia Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine.factori biologici: vârsta (creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă). Manifestările de independenţă: frecvenţa.Menţinerea raportului între TAmax şi TA min: TAmin = TAmax/2 + 1 sau 2. care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi. dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.Tensiunea diferenţială (TAmax – TAmin) = 60 mmHg .factori sociali: mediul ambiant – prin conc de O2 a aerului. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine Se educă pacientul: . amplitudine.pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire). efort fizic. . . celeritate (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile). si mai mic la adult). integre.să poarte îmbrăcăminte lejeră.să-şi menţină tegumentele curate. plânsul. vâscozitatea sângelui. .

Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală. .drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare: . Asistenta va pregăti psihic pacienta. Edem glotic). cort. vibraţia. stressul. să aibă alimentaţie bogată în fructe. modificarea TA diferenţiale .Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii sale. prin mască. . carotidian) . pacientul în repaus). va fixa debitul de oxigen. canulă sterilă.hipoxemie.89 Circulaţia inadecvată Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie .umidificarea. . hTA. aspir de corpi străini. nebulizare.Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană . drenatul postural . una puternică şi alta slabă. . pulsul (radial. hipoxie Intervenţiile asistentei: . îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor. etc).respiraţia diafragmatică. cianotice .modificări de volum a pulsului: puls filiform. va supravegehea . . dicrot – 2 pulsaţii. TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie. urmată de o pauză) . să reducă grăsimile şi clorura de sodiu.Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor – pentru funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată: .Oxigenoterapia (prin sondă nazală.Pacientul să prezinte circulaţie adecvată .respiraţia profundă.tegumente modificate: reci. pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent. zarzavaturi. palide (irigare insuficientă a pielii). venoşi.modificări ale ritmului pulsului (puls aritmic. a pereţilor arteriali.lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată Manifestări de dependenţă .învaţă pacientul: o să întrerupă consumul de tutun. izoletă). bradicardie .Intubaţia la nevoie .Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex.Aspirarea traheobronşică . asimetric .de ordin fizic: alterarea muşchiului cardiac.de ordin psihologic: anxietatea. situaţia de criză .modificări ale TA: HTA. temperatura. o administrarea medicaţiei prescrise o urmăreşte efectul medicamentelor şi a eventualelor efecte nedorite (secundare) o aplică tehnici de favorizare a circulaţiei . alcool. tapotament. pansament curat. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie Funcţiile vitale includ: respiraţia.modificări ale frecvenţei pulsului: tahicardie.

hemoragie intraavlveolară. 25 mg vit.15 g Mg. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă. salatelor. caşexie. Nevoia de vitamine creşte în îmbolnăviri. Raţia de grăsimi se reduce în tulburările metabolismului lor. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: vârsta şi dezvoltarea (variabile în funcţie de creştere şi dezvoltare). 3 – 4 g K. C. ceea ce se asigură prin consumarea fructelor. 2 g Ca. vitamine. legumelor. 6 mg vit B6. Necesarul 4 – 6 g/kg/24 h. Fibrele alimentare – utile pentru formarea bolului fecal şi o bună digestie. în insuficineţa glandelor care intervin în digestia lor (insuficienţa pancreatică. apă. afecţiuni hepatice. se satisfac şi nevoile de apă. 2. Necesităţile zilnice de apă la adult sunt de 2500 – 3000 ml/24 ore (ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor). Independenţa în satisfacerea nevoii Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex. se satisfac şi nevoile de săruri minerale. hepatică. retenţie de apă – edeme. Lipidele – au calităţi energetice mari. săruri minerale şi fibre alimentare. Necesarul: 1 – 2 g/kg/24 h. O dată cu nevoile de apă. activitate depusă. Apa şi sărurile minerale – sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare. Aportul insuficient de proteine determină afectarea parenchimului hepatic. renale. O alimentaţie adecvată trebuie să conţină: glucide. întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări. creşte necesarul alimnetar). anemii şi reducerea presiunii coloid osmotice a sângelui. 18 mg Fe. Hidraţii de carbon – sursa energetică principală a oganismului (50% din nevoi). greutate. Proteinele – materialele plastice ale organismului. Necesităţile sunt: 150 mg vit. înălţime. denutriţie. 0. activităţi fizice (creşte activitatea. B1. 6 g Cl. nefroză lipoidică) Vitaminele – pentru menţinerea metabolismului normal al organismului. congestie. va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală. . lipide. stare de sănătate sau de boală. Necesarul: 4 – 6 g/kg/24 h. vârstă. pentru a-şi asigura dezvoltarea. proteine. La copil aportul va fi mărit în boli febrile. sucurilor de fructe. orarul şi repartizarea meselor (program regulat al meselor). ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică.90 administrarea O2. într-un volum mic. atelectazie. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na. edem alveolar. Ele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare. 8 mg vit PP şi 20 mg vit K.

/kg/24 ore. Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare Alege alimentele ţinând seama de deprinderile şi nevoile pacientului Înlocuieşete la nevoie un aliment cu altul. survin următoarele probleme de dependenţă: 1. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută. proteză dentară adaptată. Masticaţia: uşoară. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii Asistenta calculează necesarul de Cal. Manifestări de independenţă Cavitatea bucală (dentiţie bună. animale. cultura. nestingherită. anxietatea. Refuz de a se alimenta şi hidrata. statusul socio-economic. religia (posturi)./kg/24 ore./kg/24 ore în stări fiziologice: sportivi./kg/24 ore Calculează necesarul de cal/24 ore. 60% prot. . activitate intensă 45 – 60 Cal. vegetale./kg/24 ore. Cal. Digestie lentă. mucoasa bucală roz şi umedă. 10 ore repaus nocturn) Apetit alimentar. tradusă prin nevoia de a mânca) Saţietate Hidratare Gust şi valoare acordate mâncării. alţii consumă mai multe alimente). în funcţie de vârstă ( un plus de 20-30% pentru copii. Dificultate de a se alimenta şi hidrata 4. activitate medie 40 – 45 Cal. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus 3. activitate uşoară 35 – 40 Cal.91 factori psihologici: emoţiile (unii pierd apetitul. Dificultate de a urma dieta 5. vara – mese mai uşoare). factori sociologici: climatul (iarna e nevoie de mai multe calorii. 65% lipide vegetale) Calculează nr. 35% lipide de origine animală. sarcină. un minus de 10 – 15% pentru vârstnici) Calculează raţia alimentară echilibrată Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală (40% prot. Foame (senzaţie dezagreabilă. limba roz. cu gura închisă. gingii roz şi aderente de dinţi)./24 ore: în repaus 25 Cal. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit 2. Deprinderi alimentare (3 mese şi 2 gustări. Greţuri şi vărsături 6. alăptare ( + 30%) Raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar.

. alterarea parenchimului hepatic.semne de dezechilibru. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a bea şi a mânca Alimentaţia pacientului Respectă următoarele principii: .surse de ordin psihologic: anxietate.favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave.asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale .starea tegumentelor (uscate.anorexie.pacientul să aibă o stare de bine.pacientul să fie echilibrat nutriţional . face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate) . calculează numărul de calorii. Manifestări de dependenţă: . . . . .disfagie . Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive.deprinderi alimentare greşite .hidratare . prin consum (la adulţi) . stress. acnee). fără greţuri şi vărsături (pacientul aşezat în poziţia semişezând. malnutriţie .surse de ordin fizic: alterarea mucoaselor căilor digestive. .mâncare dezordonată Intervenţiile asistentei .consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente. dezechilibre . peristaltismului intestinal. ajută pacientul în timpul vărsăturilor.înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului (cele necesare creşterii sau necesare pierderii.pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic (alimentaţie parenteral pacientul.pacientul să fie echilibrat psihic. încurajează pacientul. o insuficienţă în cantitat şi calitate. .surse de ordin sociologic: foame. obstrucţii.92 Surse de dificultate: .digestie (dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor) . reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente). tubaj nazogastric. .prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile letale. care afectează starea nutriţională a individului. tumori.lipsa cunoaşterii 1.

ulei 20 – 30 g7zi Regimul renal (nefritic): . ciroză. fructe coapte. carne. salată de sfeclă. Regimul hipocaloric: . supe de carne. IMA ( a 2.indicaţii: hepatită cronică decompensată.indicaţii: colecistita subacută. pâine prăjită. frişcă. dulceaţă. mezeluri. după hemoragie digestivă superioară (HDS) .alimente permise: 1000 – 2000 ml lapte. alimente necântărite (peşte. după operaţii de stomac .alimente permise: lapte.a săpt. pireuri de legume. carne slabă fiartă.alimente permise: salată de crudităţi cu untdelemn. Regimul lactat: .alimente permise: sucuri îndulcite.) . biscuiţi. după infarct miocardic acut (IMA) . neoplasm hepatic . Regimul cardio-vascular . ceaiuri îndulcite cu zaharină. carne slabă fiartă. caş. diarei acute. + frişcă sau smântână Regimul lacto-făinos (vegetarian) .indicaţii: glomerulonefrită acută (GNA). ceaiuri îndulcite. cartofi. iaurt. Regimul hidric: . fructe crude coapte. unt 10 g şi ulei 30 g/zi. lapte. zeamă de compot. mese cantitativ mici şi dese.indicaţii: postoperator. zeamă de orez. fructe crude sau coapte. apă fiartă şi răcită Regimul hidro-zaharat: . se administrează în cantităţi mici şi repetate. hipertensiune arterială (HTA). legume.alimente permise: brânză de vaci. gălbenuş de ou. ouă moi. pâine fără sare. făinoase. fructe coapte. urdă. sosuri fără făină. normo şi hipercalorice.alimente permise: în funcţie de toleranţa la glucide cuprinde: alimente cântărite ( pâine. unt.alimente permise: brânză de vaci.alimente permise: supe de făinoase.alimente permise: supe limpezi. insuficienţă renală acută. regimurile pot fi hipo. colecistita acută. boli febrile .indicaţii: DZ . caş. prăjituri cu mere. lapte. hepatită.indicaţii: după puseul acut al ulcerului în remisiune. supe de legume. supe diluate. insuficienţă renală acută .indicaţii: debutul hepatitei epidemice. făinoase. compot. insuficienţă hepatică acută. fructe). ciroză hepatică. brânză de vaci. făinoase.5 zile a bolii ulceroase. caş. ouă. Regimul semilichidian: . uleiuri). legume uscate.indicaţii: cardiopatii decompensate. supe de legume. sufleuri de brânză de vaci. iaurt. compot.indicaţii: în gastrite în primele 3. frişcă sau smântână Regimul hepatic: . Regimul diabetic: . urdă. pireuri de legume.93 Alimentaţia dietetică În funcţie de cantitatea alimentelor. gastrite acute .

sol.izotonice . . tavă. legume. organice. Apa: este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice. coacere. lapte.hiperhidratarea. frigere. plasmă. farfurii. Ringer. glucoză. rectală.94 indicaţii: obezitate. lactat de sodiu. . Calea de hidartare: orală.Este important orarul meselor (pacienţii ulceroşi. Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 25000 ml/zi. cu probleme neurologice – vor fi alimentaţi mai frecvent. clismă). înăbuşire. etc. Alimentarea pacientului: .hipopotasemia. şi în cantităţi mai mici) . în principal de proteine (restul). Dextran 40 sau 70.Mesele vor fi servite estetic şi în condiţii igienice Modurile de alimentare: .NEVOIA DE ELIMINARE . 3 zile fără apă. Hidratarea şi mineralizarea organismului Organismul uman nu poate trăi decât 3 min fără O2. diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar. mese. PEV. duodenală. HTA alimente permise: brânză de vaci. 3.activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon ( e nevoie de tacâmuri. prăjire. . Prelucrarea alimentelor se face prin: fierbere. . izotonică de NaCl. Se găseşte în formă liberă – circulantă (70%) şi legată. Homeostazia – toate mecanismele prin care se menţine echilibrul mediului intern. conservare. etc) . 3 săptămâni fără mâncare.artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice (prin sondă gastrică. sol de KCl.hipotonice Izotonicitatea se raportează la tonicitatea plasmei. . sol.pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură ( e nevoie de tacâmuri. anorganice.hiperpotasemia Tipuri de fluide: . pe cale parenterală.hipernatremia (sete vie).hipertonice .) .deshidratarea (mai rapidă la copil). bicarbonat de sodiu. Tulburări ale fluidelor: . Soluţii utilizate pentru hidratare: sol. necesare bunei funcţionări a organismului. cardiaci. sânge. sol.hiponatremia (cu convulsii la copil). THAM. gastrostomă. măsuţă în salon. mere. masă eritrocitară (ME).Darow. la copil 100 ml apă/kg/zi. carne albă. hipertonă de NaCl. sol.

regim vegetarian) – galben închis (urină conc. cel. o bună hidratare favorizează eliminarea intestinală şi vezicală). pH = 4. factori psihologici: stressul. conştient de eliminare.aparatul digestiv – scaun . Rinichii menţin compoziţia chimică a lichidelor din organism.în stări patologice – eliminări pe cale digestivă. inutile şi toxice pentru organism. Independenţa în satisfacerea nevoii a. Pielea completează eliminarea renală. cultura.aparatul respirator . menţin echilibrul hidric şi hidroelectrolitic. . Aspectul urinei (normal. Menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern se realizează prin procesul de homeostazie..piele – transpiraţie. Medicamentele pot schimba culoarea urinei.95 Eliminarea este necesitatea oraganismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare. Urina = sol.aparatul genital feminin – menstruaţie . exerciţiile. apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar protidic. mirosul urinei (de bulion – urină proaspătă. act fiziologic. vătămătoare rezultate din metabolism. regim bogat în carne). Eliminarea ascestor substanţe se face în soluţie apoasă împreună cu săruri minerale şi alte substanţe de dezasimilaţie care nu sunt necesare organismului. sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie – spută. Manifestări de independenţă cantitatea – variază în funcţie de vârstă ( 500 – 1200 ml/24 h la copil şi 1200 – 1400 ml/24 ore la adult) frecvenţa micţiunilor (4-5/zi la copil şi 5 – 6/zi la adult) ritmul micţiunilor (2/3 din numărul lor este ziua şi 1/3 noaptea) culoarea urinei: galben deschis (urină diluată.5 – 7.aparatul renal. amoniacal – urină veche) reacţia urinei: normal reacţie acidă. Diureză = cantitatea de urină eliminată/24 ore. anxietatea. apoi poate fi tulbure datorită coagulării mucinei. educaţia. Toate schimbările volumului extracelular antrenează modificări în compoziţia lichidelor celulare de unde rezultă importanţa menţinerii constante a compoziţiei mediului intern.) Densitatea urinei – n = 1010 – 1025. diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control). vîrsta (controlul sfincterian se obţine la copil la 2 – 3 ani. perspiraţie . iar la vârstnici. . Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: alimentaţia (cantitatea şi calitatea alimentelor. clar. transparentă la început. Excreţia se face prin: . Micţiune = emisiune de urină. emoţiile puternice pot modifica frecvenţa şi calitatea eliminării urinare şi intestinale factori sociologici: normele sociale. epit.

Manifestări de independenţă reacţia: acidă. Manifestări de independenţă frecvenţa: 1-2/zi sau unul la 2 zile la adult (3 – 4/zi până la vârsta 6 luni) orarul – ritmic. igienă. Scaunul = resturile alimentare supuse procesului de digestie. ce dispare în sarcină şi la menopauză.96 b. II. perspiraţia – pierderile insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie d. climat. lipsa de control a sfincterelor. după trezire. la aceaşi oră a zilei. fad la copilul mic. jumeri de ouă la nn. Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei intestinale. eliminate din organism prin actul defecaţiei. diminuarea peristaltismului intestinal. apoi roşu deschis cantitate 50 – 200 g mirosul – dezabreabil Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului. alterarea centrilor nervoşi. cantitatea 150 – 200 g consistenţa: păstoasă. omogenă culoarea: brună la adult. prin intermediul glandelor sudoripare. Transpiraţia = fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie. stress. mirosul: fecaloid la adult. pH = 5. etc Surse de ordin psihologic: anxietate. situaţie de criză . Manifestări de indepepndenţă: ritmul la 28 – 35 zile durata 3 – 5 zile aspectul – mucus + sânge culoare roşu negricios.2 sau uşor alcalină cantitatea minimă mirosul în funcţie de alimentaţie. acrişor la sugarul alimentat la sân. planifică programul de eliminare planifică exerciţii fizice îl învaţă tehnici de relaxare cercetează deprinderile alimentare ale pacientului recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor. variază în funţie de regimul alimentar. Menstra = pierdere temporară sau periodică de sânge. c.

etc Lipsa cunoaşterii Când nevoia de eliminare nu este satisfăcută. traumatisme lombare Polakiuria: micţiune frecventă. lipsa igienei. survin probleme de dependenţă: 1. asigură igiena . Apare în: GNA. se corectează dezechilibrul hidric şi acido-bazic pacientul să nu prezinte complicaţii respiratorii. Eliminarea menstruală inadecvată 8. hipertrofie de prostată Hematuria – sânge în urină Albuminuria Glicozuria Hiperstenuria – urină foarte concentrată (densitate crescută) Hipostenuria – urină diluată Izostenuria – urină cu densitate mică şi care. Constipaţie 6. pielite. se menţine aceeaşi indiferent de regim Urină tulbure – infecţii urinare Urină cu miros de fructe coapte sau cloroform – diabet zaharat (DZ) Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acidobazic: se va face zilnic bilanţul hidric. Poate apare în: procese iritative ale mucoasei vezicale. Vărsături 7. perioada acută a bolilor infecţioase. Poate fi trecătoare sau durabilă.97 Surse de ordin sociologic: poluarea apei (diaree). procese tumorale intravezicale şi de vecinătate Nicturia – inversarea numărului micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei. de efervescenţă a bolilor infectocontagioase. faţă de de cea din timpul nopţii. Apare în: deshidratare. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 2. Apare în: per. insuficienţă circulatorie cu formare de edeme. Apare în: inflamaţii acute ale uretrei. Disuria. schimbarea modului de viaţă. Deshidratare 1. după colici renale.eliminarea urinii cu durere şi mare greutate. hemoragii mari. diabet insipid. în diabet zaharat. Diaree 5. şoc traumatic şi chirurgical. se cântăreşte pacientul. TBC renal Oligurie – sub 500 ml/24 ore. Retenţie urinară 3. Diaforeză 9. stricturi uretrale. Incontinenţă de urină şi materii fecale 4. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ Poliurie: eliminarea a peste 2500 ml/24 ore. Apare în insuficineţă ventriculară stângă. alimente alterate. pielonefrite. arsuri întinse. GNA Anuria – lipsa urinei în vezică. cu cantitate mică de urină. urinare – asistenta recoltează urina. administrează antiseptice urinare. Expectoraţie 10.

calculi în uretră. Manifestări de dependenţă: glob vezical micţiuni absente sau micţiuni frecvente în cantităţi foarte mici (urinare prin “prea plin”) Intervenţiile asistentei: pacientul trebuie să aibă micţiuni spontane – verifică prezenţa globului vezical. a muşchilor planşeului pelvin (înainte şi după micţiune timp de 4 sec. păstoase. cantitatea: mărită în diareeile gastrogene . Poate fi datorată unui obstacol în calea de eliminare a urinei: stricturi cicatriceale.culoarea galben aurie în diaree. paralizii ale vezicii urinare sau a sfincterelor. serveşte pacientul la pat. climat confortabil. Factori declanşatori: cauze nervoase. pampers. 20 – 30 scaune/zi – dizenterie.holeră . sau sondaj vezical pacientul trebuie să aibă echilibru psihic – învaţă pacientul poziţia corectă pentru micţionare. Incontinenţa de urină şi materii fecale Manifestări de dependenţă: Incontinenţa urinară: emisiuni urinare involuntare şi inconştiente. verde – când Bi se oxidează la nivelul intestinului gros . inflamatoare. 80 – 100 scaune/zi . igienă locală. semilichide. schimbă lenjeria de pat când este nevoie pacientul să fie echilibrat psihic - 2. Apare în leziuni medulare. apoi relaxarea lor se repetă de 10 ori) pacientul să fie echilibrat psihic 4. Enurezis (mai ales la copii) Incontinenţa de fecale – pierderi involuntare şi inconştiente de materii fecale Intervenţiile asistentei: pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate: schimbă lenjeria de pat. deprinderi de eliminare la ore fixe. encefalită. septicemie. cremă protectoare. asigură comfortul psihic. de corp. orar al eliminărilor. Diareea Este eliminarea unui număr mare de scaune. căldură pe abdomen. sfârşitul crizei de epilepsie. învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perineale. Retenţie urinară – ischiurie Reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. pacientul să-şi recapete controlul sfincterian: aport lichidian adecvat. concomitent cu pierdere de apă şi electroliţi..frecvenţă: 3 – 6 scaune/zi – enterite. conţinut intestinal cu efect excitant (chimic. Manifestări de dependenţă: . traumatisme. meningită.98 corporeală. 3. purtarea chiloţilor cu căptuşeli. scaune moi.consistenţa: scăzută. trezeşte pacientul din somn pentru a urina. apoase. mecanic). afecţiuni neurologice.

crampe – contracţii dureroase . Manifestări de dependenţă frecvenţă: scaun la 2 – 4 zile orar inadecvat cantitatea redusă consistenţa: uscată. zeamă de orez – intoxicaţii. menţinerea constantă a temp. ileus. înălzeşte pacientul. cauze endocrine. unul la 2 – 4 zile. mecanice: stenoză intestinală.aspect deosebit şi cu elemente anormale: zeamă de pepene.alimentaţie hidrică. chiar cu un ritm regulat. puroi. holeră. cancer rectal . supă de linte – febră tifoidă. calculează cantitatea de lichide ingerate . în diaree. bile conglomerate culoare închisă crampe meteorism flatulenţă tenesme (senzaţie dureroasă la defecare) fecalom La copil: mucogrunjoase – consistenţă neomogenă. foarte fetid – cancer de colon şi rect . efectuarea exerciţiilor fizice regulate. coproliţi) forma: bile dure.mirosul: acid – fermentaţie. protejează patul pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic: asistenta hidratează pacientul. recoltează sânge pentru hemocultură. orar regulat al meselor. masă fecaloidă abundentă. giardiază. cancer al colonului. crescută (schibale.durere locală . dietă. laxative. putred. creme protectoare pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale: repaus la pat. efectuarea clismelor evacuatorii. rânced – grăsimi neutre.sânge – colite.semne de deshidratare 5. pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre: toaletă locală. endoscopie dacă este cazul. Poate avea cauze funcţionale: accidentale sau habituale. alimente bogate în reziduri. cu mucus. Constipaţia Se caracterizează prin scaune rare. corpului. . afecţiuni gastrointestinale. trat. medicamentos.colică . putrefacţie exagerată. semilichidă lichide – semilichide muco-purulente muco-sanguinolente Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă tranzit în limite fiziologice prin: ingerarea cantităţii suficiente de lichide. sau mai rare uneori.99 .

cefalee. deshidratare. sanguinolente (gastrite. alcoolici). fecaloide (ocluzii intestinale). rânced forţa de proiecţie: în jet în HIC simptome ce însoţesc vărsăturile: dureri abdominale. Diaforeza. urogenitale. polimenoree. fecaloid (ileus). encefalite. meno-metroragii oligomenoree. tumori de origine periferică: cauze digestive. boli psihice) orarul: matinale (garvide. galben murdar (ocluzii). boli infecţioase. leucoree patologică hidroree (secreţie vaginală abundentă 200 – 400 ml) culoarea şi aspectul scurgerilor vaginale (albicioasă – leucoreea tinerelor femei. biliare. frecvente (stenoză hipertrofică de pilor). mică conţinutul: alimentare. acid uric şi altele. Transpiraţia în cantitate abundentă Sudoarea este produsă de glandele sudoripare sub controlul SNV şi contribuie la eliminarea din organism a apei şi a unor deşeuri: uree. linişteşte pacienta şi-i administrează sedative). tahicardie. efectuează spălături vaginale. HIC: meningite. aplică şi schimbă pansamentele des. . purulente (gastrite flegmonoase). dismenoree. incoercibile (graviditate. Cauzele: de origine centrală: sd. brună zaţ de cafea – cancer gastric mirosul fad. completând astfel eliminarea renală. mucoase.100 pacientul să fie echilibrat psihic. Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic în timpul vărsăturii. Eliminare menstruală şi vaginală inadecvată Manifestări de dependenţă: amenoree. tulburări metabolice. amoniac.stenoza pilorică. transpiraţii reci. roşie apoasă. hipermenoree. Manifestări de dependenţă: frecvenţă: ocazionale. seroasă. 8. hipo. ameţeli. chimice. cefalee. muco-purulentă) ritmul scurgerilor Intervenţiile asistentei: asigură repausul la pat. confuzie cu hemoptizie culoarea: galben verzuie (vărsături bilioase). monitorizarea funcţiilor vitale) 7. cafenie – tumori. galben verzuie – gonococie. greaţă. salivaţie. Vărsăturile periferice au simptome premergătoare: greaţă. 6. Vărsăturile Prin vărsătură înţelegem evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. intoxicaţii). endocrine. roşie (hematemeză. ulcer. postprandiale cantitatea: mare. medicamentoase. calmează durerea cu antialgice. pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic (rehidratare orală şi parenterală. mucoasă.

celule epiteliale) ex bacteriologic şi fizico-chimic (pH. aerată. Reacţia urinei – din urina proaspătă. elemente figurate. Manifestări de dependenţă: culoarea – roşie. dilataţie bronşică) consistenţa: spumoasă. Expectoraţia Este eliminarea sputei din căile respiratorii. alb prelată mirosul: fetid (TBC. hiperhidroză plantară miros – puternic. brună. depreinderile igienice ale bolnavului. compoziţia chimică – uree. Urina are o reacţie acidă cu un pH = 5. creatinină.Determinarea cantităţii de urină/24 ore prin colectarea urinii pe 24 ore (în recipiente). microscopic (sediment. Colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi până dimineaţa următoare. rahitism. cilindri. . aspect. transparenţă. TBC. purulent. SIDA. Dacă urina este limpede reacţia este neg. caverne TBC. hemoptoică. la palme. gelatinoasă aspectul: mucus (astm bronşic . seros (edem pulmonar acut . ruginie. vomică – eliminarea unei cantităţi masive de puroi.EPA) cantitate: 50 – 100 ml/24 ore – bronşite. temperatură. ionograma. . iar dacă devine opalescentă reacţia este pozitivă.6 – 6. pneumonii.AB). variază în funcţie de alimentaţie.Analiza urinei Cuprinde: ex. Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă o stare de confort – menţine curate tegumentele. Densitatea normală 1015 – 1025. până la 1000 ml în bronşiectazii. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a elimina . spală tegumentele pacientul să aibă echilibru psihic. galben verzuie.4 Determinarea calitativă a albuminuriei (proteinurie) cu 10 – 15 pic ac sulfosalicilic. Cantitatea de urină pe 24 ore este în mod normal 1500 ml.101 Manifestări de dependenţă: orar – mai mult sau mai puţin regulat cantitate: 600 – 1000 ml/24 ore localizare – generalizată. macroscopic (volum. densitate) ex. culoare. Intervenţiile asistentei: pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale (educarea pacientului cum să expectoreze). clorurie. Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse. la aceeaşi oră. plante (Basedow. creatinurie) Densitatea urinară – cu urodensimetru (cilindru gradat). vâscoasă. alcoolism cronic. miros. luciu. 9. preclimax).

mucus X. uscate. sanguinolent S. Determinarea acetonei – cu reactiv Legal – Imbert. Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut prin intermediul unui tub introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol pri manevre de aspiraţie . melenă M. Determinarea urobilinogenului – prin metoda Erlich. Dacă urina conţine acetonă. cu soluţie lizol 3% şi fenol 2. în 10 – 15 min.5% Captarea vărsăturilor prin aşezare în poziţie şezândă şi oferindui-se o tăviţă renală. hematii şi leucocite/min. Se măsoară din urină nr. Indicaţii: . dincolo de limitele duodenului. Se citeşte la 24 ore şi se notează grosimea stratului precipitat direct în g%. folosind ca reactiv alcool iodat 6%. Dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide. Determinarea puroiului – cu hidroxid de Na 20% sau KOH 20%. Se va nota aspectul scaunelor în foaia de temperatură cu semnele convenţionale: normal I. diaree – . Dacă are culoare roşie este pozitivă Determinarea bilirubinei – prin proba Rosin. lichidul din eprubetă se colorează în negru. Bi este prezentă. Normal: 1000 hematii/min şi 1000 leucocite/min. apare un disc violet la limita de separare a celor două lichide. puroi P. Captarea urinei Captarea sputei (în recipiente spălate. moale /. bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suorafaţă decât cu întârziere.102 Determinarea cantitativă a albuminei – cu albuminometrul Esbach (R – reactiv şi U – urină). colecistectomie) Manevră: i se explică bolnavului manevra se scoate proteza dentară se măsoară distanţa de la nările stomacului. sterilizate. Captarea (colectarea) dejecţiilor fiziologice şi patologice Scopul: de a observa caracterele fiziologice şi patologice ale dejecţiilor. Indicaţii: stază gastrică ocluzie ileus paralitic preoperator postoperator (gastrectomie. Dacă urina conţine glucoză. până la apendicele xifoid se introduce sonda în stomac şi se verifică dacă a ajuns în stomac se aspiră conţinutul gastric se securizează sonda şi se fixează la nas sau faţă. Dacă există puroi. Testul Addis-Hamburger. Tubajul intestinal – aspiraţie intestinală continuă Este introducerea prin gură sau nas a unei sonde de plastic sau de cauciuc. Determinarea calitativă a glucozei – cu reactiv Nylander sau Fehling.

perificarea cu ajutorul chirurgului a permeabilităţii stomiei. pierderi insensibile (cale pulmonară şi cutanată) sau pot fi pierderi anormale (patologice): pierderi în caz de febră. vărsături. Excreta: ieşirile prin urină. şi cu balonaşul umflat din capătul ei se progresează în lumen. de câte ori a fost schimbat pansamentul şi gradului de îmbibare. Printr-un pansament se pot pierde 500 – 700 ml apă Un bilanţ echilibrat între intrări şi ieşiri menţine o hidratare constantă Bilanţul vizează menţinerea unui echilibru între pierderile de apă şi cantităţile care vor trebui administrate. fistule.103 extragerea lichidelor şi gazelor din intestin pentru a evita acumularea de gaze în cazul întreruperii tranzitului intestinal înaintea unei intervenţii chirurgiucale pentru temporizarea unei intervenţii chirurgicale în caz de ileus mecanic Metodă Se face cu o sondă Miller – Abbott cu lumen dublu. se va calcula o pierdere suplimentară de 500 ml apă. se aplică cremă protectoare. Asigurarea suportului psihologic al pacientului şi reîncadrarea acestuia în viaţa socială. ileostomie. se fixează punga de colostomie). diaree. Calculul ritmului de administrare a soluţiilor perfuzabile . transfuzie. Stomiile = creerea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături (stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi tegument sau relizarea unei noi deschizături între două formaţiuni (anus artificial. se şterg tegumentele din jurul stomei. Increta: alimente şi băuturi. ajutarea bolnavului să se ridice. urostomie. Se va nota. Urmărirea bilanţului lichidian Pentru a urmări bilanţul lichidian. Îngrijirea pacientului colostomizat: susţinerea psihologică asigurarea echipamentului necesar pentru îngrijirea stomei aparate colectoare îngrijirea corespunzătoare de către asistentă a colostomiei (pansare. Stabilirea regimului alimentar corespunzător. apa din metabolismul celular sau alte intrări : perfuzie. cât şi ieşirile (excreta). observarea culorii acesteia. drenaje. spălarea şi dezinfectarea corespunzătoare a stomiei. etc. De reţinut! pentru fiecare grad peste 37 grade Celsius. scaun. gastrostomie). se vor nota atât intrările (ingesta). colonostomie.

Independenţa în satisfacerea nevoii Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea sistemului locomotor (osos şi muscular). I.NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ A se mişca şi a avea o bună postură sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare. vârstnicul are forţă redusă şi agilitate scăzută Constituţia şi capacităţile fizice influenţează intensitatea efortului fizic pe care-l depune individul. personalitatea: temperamentul face ca individul să fie mai activ sau mai calm. tradiţiile. organizarea socială. de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului. Factori psihologici: emoţiile exprimate prin mişcări ale corpului. a sistemului nervos şi a aparatului vestibular. de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate. rolurile sociale. Factori sociologici: cultura. Factori care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: Vârsta şi dezvoltarea : copilul mic are mişcări puţin coordonate. echilibrului. adultul este activ.104 Formula 1: total soluţie/total ore = ml/oră Formula 2: ml/oră x factor picurător = pic/ oră Formula 3 = total soluţie x factor picurător/ număr ore x 60 min = pic/min Picurător copii = micro = 60 pic/ml Picurător adult = macro = 15 pic/ml Picurător sânge = 10 pic/ml 4. religia. Manifestări de independenţă Postura adecvată (sau atitudinea) bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi sistemului nervos are rol în menţinerea stabilităţii. în picioare (ortostatism) şezând (cu capul drept) culcat (clinostatism) Mişcări adecvate .

circumducţie Exerciţii fizice: mişcări active şi pasive. dezechilibre Surse de ordin psihologic (stress. adducţie. Necoordonarea mişcărilor 4. mesele copioase. II. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei mişcării stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic planifică un program de exerciţii moderate învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare educă pacientul să evite tabagismnul. entorse). piedici ale mişcării (pansament. rotaţie. fiind recomandată adesea ca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral AVC). tulb de gândire) Surse de ordin sociologic (eşecul. Imobilitatea Este o diminuare sau restricţie a mişcării. mişcări de rezistenţă. Circulaţie inadecvată 6. Refuzul de a face activităţi 7. Imobilitate 2. flexie. mişcări izometrice (contracturi în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată). DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Probleme de dependenţă: 1. alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi. Edeme ale membrelor 1. supinaţie.105 Tipuri de mişcări: abducţie. în funcţie de intensitatea efortului. extensie. Hiperactivitate 3. izolarea) Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Dificultate de deplasare Diminuarea sau absenţa mişcării Atonie musculară Atrofie musculară Hipertrofie musculară Contractură musculară Râs sardonic (contractura muşchilor masticatori determină trismus – râsul sardoni – în tetanos) Anchiloză (diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii) Crampă – contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau mai multor muşchi Escară de decubit . Postură inadecvată 5. aparat gipsat). surplusul de greutate. pronaţie. Tensiunea arterială se modifică în raport cu intensitatea efortului depus Puls creşte frecvenţa şi amplitudinea lui.

înlătură obiectele contondente. aplică constrângeri fizice dacă este cazul. 3. alcoolism Surse de ordin psihologic: senilitate.106 Diminuarea interesului Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată – exerciţii să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare – schimbarea poziţiei corpului şi mişcări pasive să-şi menţină funcţia respiratorie (exerciţii de respiraţie profundă) să fie echilibrat psihic să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale 2. cunoaşterii şi activităţii. tulburări de gândire Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Vorbire caracteristică (vorbeşte mult. în special în sfera activităţii. Surse de dificultate Surse de ordin fizic – deficit senzorial. Necoordonarea mişcărilor Este dificultatea sau incapacitatea individului de a-şi coordona mişcările diferitelor grupe musculare. anxietate Surse de ordin sociologic – mediu necunoscut Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă . Parkinson. frecvente Spasme Ticuri Manie – psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie. din mediul extern) Mişcări caracteristice – mişcări rapide. auditivi. b. reacţii medicamentoase. nu duce nimic din ceea ce plănuieşte la îndeplinire Euforie Intervenţiile asistentei Înlătură stimulii din mediul înconjurător Supraveghează permanent pacientul pentru a nu se răni. dezechilibru hidroelectrolitic Surse de ordin psihologic – tulburări de gândire. determinată de instabilitatea emoţională şi pierderea ideilor. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: dezechilibre endocrine. Hiperactivitatea Constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţilor individului. precipitat) Pacientul reacţionează la toţi stimulii (luminoşi.

defecte de structură osoasă. cel cu anemie posthemoragică – în poziţie Trendelenburg) pacientul să nu prezinte complicaţii: escare de decubit. picior plat deformări ale şoldului – luxaţie poziţii inadecvate poziţii patognomonice – tetanos. anxietăţii.107 Akinezie – lipsa sau diminuarea mişcărilor normale Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare Convulsii. modificărilor produse de boală în organism (contractura musculară – tetanos). circulaţia sângelui. Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a oboselii. dispnee Surse de ordin psihologic – anxietate. durere. cocoş de puşcă dificultate de schimbare a poziţiei torticolis bătătură (clavus) Intervenţiile asistentei pacientul să aibă o postură adecvată pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia. ecvin. Tulburări ale mersului Faţă rigidă Intervenţiile asistentei va pregăti pacientul psihic în vederea oricărei tehnici de îngrijire planifică pacientul pentru program de exerciţii şi mers. care predispune individul la diferite deformări. învaţă pacientul să folosească aparate de susţinere. slăbiciunii musculare. anchiloze. învaţă pacientul care este poziţia adecvată . ajută pacientul să facă băi calde. reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei anatomice a corpului. talus valgus. asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp. tremurături. opistotonus. genum varum (O). stressului. contracturi – schimbă poziţia pacientului la 2 h. scolioză deformări ale membrelor inferioare – genu valgum (X). picior strâmb. exerciţii fizice. poziţia de coccoş de puşcă (în meningită) Surse de dificultate Surse de ordin fizic – lezări ale oaselor şi muşchilor. lordoză. Postura inadecvată Este o problemă de dependenţă. efectuează exerciţii pasive şi active. drenajul secreţiilor bronşice (cel cu probleme respiratorii în poziţie şezândă. stress Surse de ordin sociologic – condiţii de muncă inadecvate Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă oboseală musculară deformări ale coloanei vertebrale – cifoză. masaje pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului 4. masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei. pacientul imobilizat la pat.

pat cu somieră mobilă. alta din burete. anemii posthemoragice. necroze) încetinirea circulaţiei în clinostatism (culcat) favorizează formarea trombozelor. afecţiuni ale coloanei. pasivă sau forţată. să-i permită pacientului să se mişte în voie. edem. inadecvată datorată afecţinii de bază (tetanos. pat pentru terapie intensivă. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur. pat pentru sugari şi copii (cu gratii) Accesoriile patului: salteaua – dintr-o singură bucată. Circulaţia inadecvată (vezi nevoia de a respira) TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ASOCIATE NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 1. pat universal. Trendelenburg). are nevoie de ajutorul unei persoane Poziţia forţată – pacientul are o poziţie neobişnuită. pacienţi slăbiţi adinamici. Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală a pacientului şi de afecţiunea sa. producerea pneumoniilor hipostatice. Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia. Uneori se schimbă lenjeria cu pacientul în pat dacă starea generală a pacientului nu permite ridicarea din pat (se întoarce pacientul în decubit lateral şi se scot pe rând perna. şi-a pierdut forţa fizică. Tipuri de poziţie: Decubitul dorsal şi poziţia Fowler (cu picioarele flectate şi cu un sul în regiunea lombară) se indică după pucţie lombară (PL). două sau trei bucăţi. Patul şi lenjeria vor fi schimbate de câte ori este nevoie. operaţi - . escare. uşor de manipulat şi de curăţat Tipuri de paturi: pat simplu. lenjeria să aibă cât mai puţine cusături. Patul pacientului Calităţile patului: să fie comod. pernele să fie două – una cu păr de cal. pătura să fie din lână moale. De aceea se impun măsuri de prevenire. De reţinut: imobilizarea poate produce complicaţii din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între planurile osoase şi suprafaţa dură a patului (roşeaţă. este din pânză şi va fi din aceeaşi lungime). pat ortopedic (poate fi menţinut în poziţie semişezândă. unele afecţiuni cerebrale. nu are nevoie de ajutor. ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii sau ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie).108 5. apoi se introduc cu grijă cele curate). ca o reacţie de apărare a organismului (ex în colica biliară sau criza dureroasă de ulcer). pat cu rezemător. aleza (acoperă muşamaua. lenjeria. meningită). muşamaua din cauciuc. Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care pacientul trebuie să le aibă în pat. poziţia poate fi: activă.

pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare. gleznei) (flexie. Obiective urmărite: normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminării urinii şi fecalelor Principii de respectat – mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii. febrili. Poziţie ginecologică – pentru examene ginecologice. după intervenţii intratoracice. psihici. inconştienţi. hemiplegie. rotaţie. pronaţie. tipul de reactivitate a pacientului. supinaţie) mişcarea şi schimbarea poziţiei membrelor superioare şi inferioare. flexie hiperextensie) mişcarea degetelor. adinamici. încheieturilor (mâinii. cu leziuni ale membrelor inferioare. obnubilaţi. pentru examinări rectale Poziţia genupectorală – pentru tuşeu rectal Schimbările de poziţie ale pacientului pot fi active – le execută pacientul singur pot fi pasive – sunt efectuate cu ajutorul asistentei (se execută la pacienţii adinamici. starea generală. Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) . în escare întinse. exerciţiile se fac înainte de mese. la vârstnici. după anumite intervenţii chirurgicale. în astm bronşici. cu insuficienţă cardiopulmonară gravă. Mobilizarea pacientului Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei. cu tulburări de echilibru. Poziţie declivă (Trendelenburg – cu capul mai jos) – pe masa de operaţie în cazul sincopelor. imobilizaţi. în cursul toaletei şi schimbării lenjeriei. în anemii acute. după rahianestezie. flexie laterală. renale. operaţi. astenici. cu aparate gipsate). meningite. paralizaţi. în stare de şoc. . mişcări de flexie şi extensie Aşezarea pacientului la marginea patului Aşezarea în fotoliu Ridicarea în poziţie ortostatică Transportul pacienţilor Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi: accidentaţi. somnolenţi.pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) Decubit ventral – în paralizia unor grupuri musculare. extensie. inconştineţi. perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet. în insuficienţă cardiacă.109 Poziţia sezând – la pacienţii dispneici. Decubit lateral (culcat pe o parte) – în pleurezii. exerciţii de relaxare. Tipuri de mişcări: mişcarea capului – mişcări active şi pasive.

somnul cu vise.n 16 – 20 ore. preocupările zilnice. cu vehicule speciale: autosalvări. timp suficient. dar este mai superficial. scade MB.110 Mijloace de transport – cu brancardă (targă). fie în rinichi – organ excretor. se transportă produşii formaţi în timpul efortului. pulsul. teama. la vârstnici durata somnului rămâne neschimbată. activităţile fiziologice scad. cărucior. lectură) Ritmul veghe – somn – important. adolescent 12 – 14 ore. elicopter. 1 an – 14 – 16 ore. se completează resursele energetice folosite. TA. tonusul muscular. altele mai mult) Activitatea Deprinderi legate de somn (culcarea la aceeaşi oră. Necesităţile proprii organismului (unele dorm mai puţin. vârstnici 6 – 8 ore . NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI Este necesitatea fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii. numai parţial pentru creier) – are rol reparator. fie în ficat – acidul lactic. adult 7 – 9 ore. la speologi. altfel adorm greu) Psihologic – anxietatea.(important pentru refacerea creierului – creşte fluxul sanguin în creier). neliniştea Sociologic programul de activitate locul de muncă Manifestări de independenţă Somnul: durata – n. Somnul este forma particulară de odihnă prin absenţa stării de veghe. cei ce lucrează în ture se alterează ritmul veghe-somn Capacitatea de a te destinde (eliberarea de tensiunile nervoase. fotoliu şi pat rulant. Independenţa în satisfacerea nevoii Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului şi odihnei. Creşte secreţia hormonilor de creştere. mai ales la pubertate. Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului. cu funcţie de reînnoire a ţesuturilor corporeale şi somnul rapid. a. paradoxal. cu mijloace improvizate în caz de urgenţă. În timpul somnului. cu treziri nocturne). avioane sanitare. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de somn Biologici: vârsta (copilul are nevoie de mai mult somn. sau cu anumite ritualuri şi obiceiuri înainte de culcare: baie. astfel încât să-i permită organismului să obţină un randament maxim. (mai ales în timpul somnului nocturn). Somnul este format din 2 tipuri de somn: somnul lent (este o perioadă de odihnă pentru organism. fortifiant. care se diminuează progresiv până la vârsta adultă când se stabilizează. respiraţia. 5.

b. perioadele de activitate trebuie intercalate cu cele de repaus.111 calitatea: regenerator. afectarea gândirii. Perioade de repaus Pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice. se ridică în şezut. Observă dacă perioadele de relaxare sunt în raport cu necesităţile organismului Îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate Îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi de a favoriza somnul. fără întreruperi. stress Social şi lipsa cunoaşterii – eşecul funcţiei. Insomnia Somn perturbat numărul orelor de somn ( total 6 ore) insomnii iniţiale insomnii terminale – adoarme uşor. dar se trezeşte şi nu mai poate adormi calitatea somnului – insomnii dormiţionale (multiple perioade de veghe care apar în timpul nopţii. adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit (se instalează după vârsta de 3 luni şi la 10 luni este ca la adult). de a se odihni Menţine condiţiile necesare somnului. ţipă. concediu) Modalităţi folosite pentru odihnă şi relaxare – cea mai eficientă odihna activă (după activităţi fizice. Nelinişte - . durere. Insomnie 2. Dificultate sau incapacitate de a se odihni Surse de dificultate De ordin fizic – afecţiuni (cerebrale. fărâmiţând somnul). gesticulează. endocrine. Oboseală 5. Perioade de relaxare şi timp liber (ex vacanţa. fără coşmaruri. insomnii postdormiţionale – la vârstnici. Aţipiri în timpul zilei Coşmaruri (vis penibil. activităţi intelectuale şi invers). surmenaj) Psihic – anxietate. Dependenţa în satisfacerea nevoii Dacă acestă nevoie nu este satisfăcută apar probleme de dependenţă: 1. insomnii predormiţionale – stare de vegehe prelungită până la apariţia somnului. lipsa cunoştinţelor 1. calm. după ce această stare dispare pacientul adoarme din nou. dominant) Somnambulism Apatie Pavor nocturn – stare de spaimă intensă – pacientul se trezeşte din somn. Incomoditate – disconfort 4. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea nevoii de a dormi. Hipersomnie 3. vise agreabile. plăcute.

cooperant 6. laconic) Letargia – hipersomnie continuă. poate răspunde cu oarecare brutalitate. bruscheţea apariţiei). pacientul răspunde cu greutate la întrebări Oboseală Inactivitate Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un număr de ore de somn corespunzător vârstei – identifică hipersomnia. administrează tratamentul medicamentos). Hipersomnie – ore excesive de somn. pacientul fiind convis de realitatea lor) Iritabilitate Sentiment de depresie – tristeţe Diminuarea puterii de concentrare Oboseală Intervenţiile asistentei . mai profundă Narcolepsia – necesitatea subită de somn. Disconfort: senzaţie de jenă. prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii somnului. jenă stare de disconfort diaforeză (tanspiraţie abundentă) dureri musculare Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de confort fizic şi psihic 7. precedată de pierderea tonusului muscular Comportamentul verbal şi nonverbal – lent. administrează tratamentul medicamentos. oferă pacientului o cană de lapte cald înainte de culcare. Oboseală: senzaţie penibilă. să asculte muzică şi apoi să se culce din nou.112 Confuzie (false percepţii. identifică metodele de diminuare a factorilor cauzatori. Somnolenţa – aţipiri (pacientul aude cuvintele rostite tare. calitatea somnului – se diferenţiază de somnul normal prin profunzime. greoi. să citească. durată.Pacientul să beneficieze de somn corespunzător calitativ şi cantitativ (învaţă pacientul tehnici de relaxare. exerciţii respiratorii înainte de culcare. învaţă pacientul care se trezeşte devreme să se ridice din pat câteva minute . tristă . însoţită de inactivitate. stare de epuizare nervoasă şi musculară Manifestări de dependenţă: faţa palidă. 2. Pacientul să fie activ. Manifestări de dependenţă: Somn modificat (numărul de ore de somn noaptea peste 10 ore la adult şi peste 12 ore la copil. de neplăcere fizică şi psihică Manifestări de dependenţă: iritabilitate indispoziţie.

pulsul rar. statutul social. temperatura zilei. pentru a-şi proteja corpul de rigorile climei. Independenţa în satisfacerea nevoii Omul. lenjerie de pat curată şi uscată. privire înceţăşată. activitate. munca. Asigurarea confortului: diminuarea surselor de iritaţie fizică. talie. exerciţii de relaxare. asigurarea unei bune igiene corporeale. emoţiile Sociologici şi culturali: clima. atenuarea durerii. statură. citit) Educaţia pacientului: stabilirea unui orar de somn şi odihnă. explicarea rolului somnului şi odihnei pentru refacrea organismului. activitate.113 ochii încercănaţi. Psihologici – credinţă. Manifestări de dependenţă: Semnificaţia veşmintelor – ascunde şi protejează corpul Alegerea personală – după gust şi modă Sortarea veşmintelor Calitatea veşmintelor Potrivirea veşmintelor. reducerea volumului unor aparate din apropierea saloanelor. temperatură adecvată în salon Favorizarea ritualurilor adormirii (aerisirea salonului. deci trebuie să folosească haine mai călduroase. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA Este necesitatea proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe. să le supravegheze somnul din punct de vedere cantitativ şi calitativ Să reducă zgomotul în mediul spitalicesc (închiderea uşilor la saloane. cultura. copii mici şi persoanele în vârstă au temp mai scăzută. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Biologici: vârsta. exerciţii de relazare. purtarea de obiecte semnificative . 6. astenie Scăderea greutăţii Intervenţiile asistentei: pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic şi psihic bun Tehnici de evaluare în satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului Aprecierea gradului de adaptare a pacientului la mediul spitalicesc Asistenta să cunoască nevoile fiziologice de somn ale pacienţilor. lent TA scăzută Somnolenţă diurnă Tegumente palide. reci Plictiseală. are nevoie de haine cu care să se îmbrace pentru a se proteja. El îşi alege hainele conform circumstanţelor şi nevoilor proprii. apatie. a. permiţându-i o libertate de mişcare.

stress. încurajează persoana pentru aşi alege singur îmbrăcămintea. pansamente). îmbracă şi dezbracă paceintul în caz de paralizii) Pacientul cu tulburări psihice recâştigă independenţa de a se îmbrăca şi dezbrăca Intervenţiile asistentei: alegerea lenjeriei pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă . Surse de dificultate: de ordin fizic – incapacitatea intrinsecă: lezarea fizică. explorează gusturile. plăgi. diminuarea motricităţii membrelor superioare. dezechilibre de ordin psihologic: tulburări de gândire. Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să cunoască importanţa satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca (asistenta să vadă cu ce se îmbracă şi să supravegheze acest lucru) Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur (identifică capacitatea pacientului şi limitele acestuia. pierderea cunoştinţei Lipsa de cunoaştere. incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca Dezinteresul faţă de ţinuta sa (apatie. Dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. de ordin socioeconomic – eşecuri. Dezinteresul pentru ţinuta vestimentară Manifestări de dependenţă: Dificultatea. face zilnic exerciţii de motricitate. conflicte. incapacitatea extrinsecă: obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate. 1. Dezinteres pentru ţinuta vestimentară 3. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca Probleme de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt: 1. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. Intervenţiile asistentei: Menţine independenţa – învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare. anxietate. melancolie) Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca Alegerea de haine inadecvate Veşminte inconfortabile. sărăcie. îi acordă suficient timp pentru a se îmbrăca.114 Capacitatea fizică de îmbrăcare şi dezbrăcare. b. Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite.

Factori psihologici – anxietatea. 7. corpului este între 36. este predispus la temperaturi de 35 – 36 °C. influenţează termogeneza: când e frig. Pierderile de căldură se realizează prin: evaporare (transpiraţie şi evaporare prin piele). Vârstnicul. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE Menţinerea temperaturii corpului în limite nromale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant. Exerciţiul – temp corpului creşte cu 2. mai ales proteinele cresc temperatura corpului.115 încurajarea pacientului să participe activ după posibilităţi felicitarea pentru fiecare progres ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea integrală a tehnicii. I. emoţiile cresc temperatura corpului Factori sociologici – locul de muncă. Menţinerea acestui echilibru este asigurat de funcţionarea centrilor termoreglării din hipotalamus. Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie. în caz de temperatură crescută a mediului.2 – 2.1 şi 37. În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: vasoconstricţie. conducţie (contactul direct cu obiecte reci). Temp. pentru a-şi menţine starea de bine. climatul. Independenţa în satisfacerea nevoii Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză. în caz de frig. Variaţia diurnă – temperatura este minimă între orele 3 – 5 dimineaţa. Alimentaţia. Temperatura mediului înconj. vasodilataţie. . prin diminuarea proceselor nervoase. radiaţie (prin unde electromagnetice când temp mediului înconjurător e mai mică decât a corpului). Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta – nou născutul şi copilul mic au o termoreglare fragilă datorită imaturităţii centrului respirator. când e cald – diminuează procesele oxidative pe cale reflexă. datorită diminuării proceselor metabolice Sexul – la femei temperatura este peste 37 °C. Adultul îşi menţine temperatura între 36 – 37 °C. locuinţa influenţează temperatura corpului. convecţie (pierderea căldurii prin circulaţia de aer în jurul corpului).8 °C. creşte activitatea musculară pe cale reflexă şi se intensifică procesele oxidative.7 °C.

îmbrăcăminte lejeră când temperatura mediului ambiant este scăzută învaţă pacientul să crescă cantitatea de alimente. Hipertermia 2. remitentă. după invazia bacteriană ce determină producerea de anticorpi. erupţii cutanate Febră intermitentă. Piele – roz – temperatură călduţă.5 °C mai mari decât cele axilare. administrarea medicaţiei . temperatura în încăpere să fie între 18 .116 Manifestări de independenţă Temperatura corporală – valori normale ce diferă în funcţie de vârstă. transpiraţie minimă Temperatura mediului ambiant 18 – 25 °C.40°C) Hiperpirexie (peste 40 °C) Frisoane Piele roşie. Perioada de debut: câteva ore – debut brusc. vagin. umedă. ondulantă. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului 1. cavitatea bucală) valorile sunt cu 0. În evoluţia oricărei febre se disting 3 perioade: perioada iniţială (de debut) perioada de stare perioada de declin. Febră ridicată (39 .3 – 0. sau câteva zile – debut lent Perioada de stare – durează câteva zile. prisnitze. imaturitatea sistemului de termoreglare. dereglări hormonale Surse de ordin psihologic – anxietate. II. Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect. săptămâni Perioada de declin – scurtă – declin în criză sau în câteva zile – declin în liză.25°C. Hipertermia Constă în creşterea temperaturii corporale. să ingere lichide şi alimente calde. comprese reci. Manifestări de dependenţă: subfebrilitatea febră moderată (38 – 39 °C). Intervenţiile asistentei: când temperatura mediului ambiant este crescută. Hipertermia este şi un mecanism de apărare al organismului. învaţă pacientul să reducă din alimentaţie. mânie Surse de ordin sociologic Lipsa cunoaşterii 1. să aibă o bună ventilaţie. caldă. să consume lichide şi alimente reci. Intervenţiile asistentei: Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice: aerisirea camerei. recurentă. Hipotermia Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă Surse de ordin fizic: dereglări ale hipotalamusului.

Temperatura se măsoară în mod curent între 7 şi 8 dimineaţa şi 18 şi 19 seara. În copilărie hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare. Apoi termometrul se scoate. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE A fi curat. I. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a menţine temperatura corpului în limite normale Măsurarea temperaturii: axilar. se şterge şi se dezinfectează din nou. dar dacă este nevoie se monitorizează pe 24 ore ( din 2 în 2 sau 3 în 3 ore). hematocrit . aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile. febră intermitentă. eritem. febră ondulantă. ÎNGRIJIT. dereglări endocrine. Independenţa în satisfacerea nevoii . Hipotermia Este scăderea temperaturii corpului sub limite normale cauzată de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză. îngrijit şi a-şi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă. la adult – de expunerea prelungită la frig. etc Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice (încălzirea lentă a pacientului. intrarectal. febră intermitentă periodică..117 Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic – calculează ingesta şi excreta/24 ore Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic – schimbă des lenjeria de pat şi de corp.Htc) Pacientul să fie echilibrat hemodinamic (adm. oboseală. durere. febră recurentă. rect. Tipuri de curbe termice: subfebrilitate. cavitatea bucală. - 8. recoltează sânge pentru glicemie. tulburări de vorbire. edem generalizat. febră inversă. în cavitatea bucală. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. abuz de sedative şi alcool. etc. Manifestări de dependenţă: hipotermie hipotensiune arterială cianoză. Temperatura se notează în graficul temperaturii. menţine igiena tegumentelor. hemogramă. NEVOIA DE A FI CURAT. 2. lichide uşor călduţe) Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor. vagin Intervenţiile asistentei: va dezinfecta termometrul şi va măsura temperatura axilar. vârstnici.

evoluţia socială. proteze dentare neîngrijite. Alterearea tegumentelor şi a fanerelor 3. barbă murdară. nas. tartrul pe dinţi. Dezinteres faţă de măsurile de igienă 4. participă la absorbţie. gras. Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă 5. aspră Deprinderi igienice – nu se spală. murdare Pielea gri sau neagră. unghii. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: 1. Lipsa cunoaşterii 1. cruste Cavitatea bucală – absenţa dinţilor. Alterarea mucoaselor. temperatura. stress. educaţia Factori sociologici: cultura. participă la termoreglare prin termoliză. imobilitatea. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta (pielea este mai sensibilă la copii şi persoanele în vârstă). participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism. piele – curăţenia lor Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii explorează obiceiurile pacientului planifică un program de igienă îl învaţă măsuri de igienă corporală II. Carenţe de igienă Manifestări de dependenţă: Părul – murdar. Carenţe de igienă 2. supleţe urechi. limbă încărcată Unghiile netăiate. Surse de dificultate Surse de ordin fizic: . pediculoză Urechile murdare Nasul cu rinoree. slăbiciune. durere. reoganizarea socială Manifestări de independenţă păr – lungime. lezare fizică. eşec. la respiraţie.slăbiciunea sau paralizia membrelor inferioare. nu se piaptănă Intervenţiile asistentei: . exerciţiile fizice. orice piedică a mişcării. cavitatea bucală. situaţie de criză Surse de ordin sociologic: sărăcie.118 Pielea are rol în: apărarea organismului faţă de agenţii patogeni. dezechilibru endocrin Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. alimentaţia Factori psihologici: emoţiile. carii dentare.

. hemoroizi. Etapele toaletei: se începe cu faţa. sub supravegeherea personalului medical. îndepărtarea secreţiilor. Se îndepărtează secreţiile cu un tampon steril. faţa anterioară a coapselor. pacienţii care se pot deplasa vor face baie sub duş sau apă caldă. Toaleta pacientului Constă în menţinerea curată a pielii şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. facerea şi desfacerea pansamentelor se va face blând. ulceraţii. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat. pustule. respiraţia. ulcere varicoase. Alterarea tegumentelor şi fanerelor Manifestări de dependenţă: excoriaţii. abdomen. învaţă pacientul să consume legume. asistenta va lua pulsul. îngrijirea părului. cruste. Îngrijirea ochilor: Se face pentru prevenirea infecţiilor oculare. efectuează toaleta cavităţii bucale. apoi în decubit dorsal şi se spală gambele şi coapsele. producerea unei hiperemii active a pielii. fisuri acnee. îngrijit. varice. alopecie. braţele şi mâinile. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate – controlează alimentele provenite de la aparţinători. apoi se spală ochii şi se şterg cu un prosop curat. toaleta cavităţii bucale. Toaleta pacientului poate fi zilnică – pe regiuni. fesele şi faţa posterioară a coapselor. leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament. vezicule. Înainte de a începe baia pe regiuni. pentru activarea circulaţiei corpului se fricţionează cu alcool mentolat. Intervenţiile asistentei: Pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale . toaleta permite şi examinarea tegumentelor. taie unghiile Bolnavul să-şi redobândească stima de sine: ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de sine 2. înviorarea circulaţiei cutanate. organele genitale. gâtul. de a proteja tegumentele şi mocoasele. intertrigo vitiligo. Pacientul să fie echilibrat nutriţional. fructe Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic. şi va stabili dacă pacientul se poate spăla în ziua respectivă. liniştirea bolnavului. să pregătească cada.ia măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale. deschiderea orificiilor de excreţie a glandelor pielii. Obiective: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. papule. furuncule. urechile. partea anterioară a toracelui.119 Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate – asistenta ajută pacientul să facă baie. escare edeme. TA. săptămânală.

CI: fracturi ale craniului. se ung buzele. se usucă cu prosopul. La pacientul conştient i se dau pe rând materialele cu care să-şi facă toaleta (periuţă. se spală pavilionul urechii. se şterge şi se usucă. dacă pacientul are sondă. La picioare unghiile se taie drept. se spală regiunea respectivă dinspre simfiza pubiană spre anus. Îngrijirea urechilor Are ca scop menţinerea stării de curăţenia a paviloanelor urechii şi a conductului auditiv extern (CAE). se pudrează pliurile. umeri). Dacă din CAE se scurge LCR sau sânge. Cauze: generale: paralizii ale membrelor. regiunea sacrococigiană. locale (menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie. bolta palatină. Îngrijirea cavităţii bucale Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului. se umezeşte părul.B. Zone expuse escarelor: regiunea occipitală. se îndepărtează crustele cu apă oxigenată. prevenirea infecţiilor nazale Se curăţă fosele nazale cu un tampon umezit în ser fiziologic. se şterg dinţii. se anunţă medicul. distrugerea paraziţilor dacă este cazul. menţinera unei stări de confort fizic. se usucă regiunea. pentru a se evita unghia încarnată. călcâie. Se pregăteşte patul. se clăteşte de câteva ori. bolnavi adinamici. Zilnic unghiile se spală cu apă şi săpun cu periuţa. Se curăţă CAE cu un tampon uscat. Escarele de decubit Escarele sunt leziuni ale tegumentele interpuse între două planuri dure (os şi pat). . Se execută de mai multe ori pe zi la cei cu sonde vezicale. îndepărtarea cerumeului şi a depozitelor patologice. coate. La pacientul inconştient: se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare. N. se limpezeşte. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare. la cei supuşi intervenţiilor chirurgicale. Toaleta intimă Scop: igienic. spălare săptămânal. Se îmbracă mânuşa de cauciuc. cute ale lenjeriei). (Se poate face cu tampoane montate pe pensa porttampon. obezitate. omoplaţi. febrili. traumatisme mari. apoi cu tampoane absorbante. se taie cu forfecuţa Îngrijirea părului: Scop: pentru starea de bine a pacientului. se reintroduce sonda gastrică şi se fixează. tâmple. Se execută de mai multe ori pe zi pentru a preveni infecţiile. Îngrijirea unghiilor Scop: îndepărtarea depozitului subunghial. vârstă. se scoate sonda. se şamponează. profilaxia cariilor şi infecţiilor cavităţii bucale. La bărbat se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă). evitarea leziunilor de grataj la pacienţii agitaţi şi cu prurit. (Dacă au proteză se va scoate întâi proteza). se limpezeşte abundent.. se masează pielea.Fiecare ureche se curăţă cu tampon separat. se şterge limba. umăr. mirosurile neplăcute. pastă de dinţi.120 Îngrijirea mucoasei nazale Se face pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. igiena. cu apă şi săpun. pahar cu apă). se acoperă cu muşama.

ungv. Trat. Criterii de clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant plăgile pot fi: mecanice (prin tăiere. alimentaţie şi hidratare echilibrată (bogată în proteine). baze. pentru stadiul III – pansamente. Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8 sau 10 zile. starea nutriţională. Caracteristici ale plăgilor: . etc) termice (căldură. liniare . local: pentru stadiul I: masaj. (se pun note pentru: stare bună. în funcţie de evoluţie. fără patologie cu risc. foarte proastă – patologie neurologică cu pierderea de sensibilitate şi motricitate). agresiuni) iatrogene – intervenţii chirurgicale. de circulaţie.plăgi prin tăiere – cu margini regulate. După timpul scurs de la producere: recente – sub 6 ore vechi – peste 6 ore După profunzime: suferficiale profunde După straturile anatomice interesate: nepenetrante (nu depăşesc învelişul seros) penetrante – lezarea seroasei parietale După evoluţie: complicate necomplicate. A + D2). starea psihică. proastă – patologie neurologică. scuturarea patului) folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor (saltele speciale. fiecare se primeşte o notă de la 0 la 3 . injecţii. săruri După circumstanţele de producere: accidentale (de muncă. patologie cu risc crescut: caşexie. bioxiteracor. strivire. areme de foc . după ce a fost spălat. cu oxid de zinc. puncţii. pansament gras. casnice) intenţionale (suicid. Mijloace de prevenire: schimbarea poziţiei (la 2 – 3 ore) asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă (spălare. violet de genţiană. frig) agenţi ionizanţi (radiţii) agenţi chimici: acizi. vit. toaletă. colaci de cauciuc. favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate (masaj cu ungvent. leziunea pielii poate fi cu sau fără leziuini tisulare de profunzime. Pt. capacitatea de mobilizare. pentru stadiul II. ungvente. punctajul obţinut poate varia între 0 şi 18. înţepare. obezitate. cuburi de gheaţă – pentru vasoconstricţie).121 Riscurile sunt determinate de: starea generală. Îngrijirea plăgilor Plăgile = leziuni traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor. cald şi frig.

plaga operatorie 6 – 8 zile) vindecarea secundară – per secundam – în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia vindecarea terţiară – per terţiam intentionem – se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor: suprainfecţie cu aerobi şi anaerobi. impotenţă funcţională semne obiective: . dar. se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod) se curăţă apoi plaga cu rivanol. Tratamentul local al plăgilor: îngrijirea trebuie să se facă în condiţii de asepsie perfectă să se asigure prin pansament o bună absorbţie a secreţiilor plaga să fie protejată de factori nocivi.plăgi prin înţepare – cele mai frecvente şi mai înşelătoare.termici.plăgi prin contuzii: . sediul şi gradul de infectare (risc de dezvoltare a germenilor anaerobi) . gangrene gazoase flegmoane.leziuni distructive ale diferitelor organe (creier. infecţioşi. Simptomatologia plăgilor: durere. fără complicaţii (pt. dacă este cazul. . Plaga se poate vindeca per primam. TA scade. din mediul înconjurător tratament local cu ajutorul pansamentelor. se va face şi hemostază şi sutură. muşchi) .122 . Atenţie. ficat. febră (la debutul unei infecţii) Vindecarea plăgilor: vindecare primară – per primam – este vindecarea ce se obţine de la început. splină. gravitatea lor este în raport cu adâncimea.plăgi prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate Plăgi prin arme de foc – distrucţii mari. Îngrijirea plăgilor vechi (peste 6 h): acelaşi tratament. extragerea corpilor străini din plagă se face de către medic. uneori cu evisceraţie când părţi din organe ies prin marginile plăgii semnele generale: tahicardie. se spală cu ser fiziologic. cloramină sau apă oxigenată.prezenţa unei soluţii de continuitate – plăgi mari – dilacerare. abcese septicemii Îngrijirea plăgilor recente: calmarea durerii toaleta locală minuţioasă (dacă este într-o regiune cu păr se rade părul până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii.

termoreglarea. Dacă este o plagă tetanigenă şi a fost vaccinat se va administra Penicilină G 600000 UI sau Moldamin şi 1 doză de 0. de 18 – 25 grd. rol social – măsuri de protecţie la locul de muncă organizarea socială – măsuri pe care le ia societatea pentru protejarea individului. infecţiilor. care-l va aduce într-o situaţie critică. educaţia. dar copilul nu sesizează pericolul decât cu timpul. cultura. etc. . bolilor. Sunt necesare: temp. I. pentru plaga operatorie suturată neinflamată – se degresează cu benzină.5 ml de anatoxină tetanică Dacă este o plagă tetanigenă şi persoana nu a fost vaccinată se adm. C. lumina nici prea întunecoasă. se dezinfectează cu tinctură de iod. rezistenţa la îmbolnăviri (în urma unor îmbolnăviri sau prin vaccinare) Factori psihologici: emoţiile şi anxietatea – pot determina utilizarea mecanismelor de autoapărare ce permit conservarea integrităţii faţă de agresiuni stressul – poate influenţa adaptarea organismului. agresiunilor. Manifestări de independenţă: Securitatea fizică – prevenirea accidentelor. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta – persoana adultă are abilitatea de a se proteja. etc. PenG 600000 UI sau Moldamin şi 3 doze de 0. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe. umiditate de 30 – 60%.5 ml de anatoxină tetanică. religia. zgomotul să nu depăşească 120 decibeli. Factorii sociologici: salubritatea mediului – poate fi un pericol pentru sănătatea omului. mecanismul de autoapărare: pe care individul le are înnăscute: ex. pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.123 plaga nu se suturează la plăgile septice plaga se curăţă circular de la exterior spre interior. 9. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Viaţa oricărui individ poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă bruscă. nici prea luminoasă. iar vârstinicul are o diminuare a funcţiilor senzoriale şi motorii. se acoperă plaga cu compresă sterilă. clima.

: 1. 2. dezechilibru metabolic. ia măsuri de evitare a transmiterii infecţiilor. de control a emoţiilor Securitatea sociologică – mediu sănătos – salubritatea mediului. anxietate. 1. stress. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf. durere. stare depresivă. frică. fatigabilitate. Participă la programe de propagandă şi control. afectarea fizică şi psihică. Sursele de dificultate sunt comune: Surse de ordin fizic: deficit senzorial. II. alege procedurile de investigaţie şi tratament. pot surveni mai multe probleme şi anume: vulnerabilitatea faţă de pericole. Vulnerabilitatea faţă de pericole = susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică şi psihică Manifestări de dependenţă Predispoziţie la accidente: răniri. umiditatea aerului. pierderea imaginii de sine. încărcătură microbiană. surmenaj Comportament depresiv. separare. pierdere. afectare fizică. Îndepărtează sursele cu miros dezagreabil. abces Predispoziţie la îmbolnăviri frecvente. Face educaţie pentru prevenirea accidentelor Explorează pericolele la locul de muncă şi acasă Supravegehază starea de sănătate a populaţiei. Pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele Factorii de mediu . electrolitic Surse de ordin psihic: tulburări de gândire.124 Securitatea psihologică – starea de linişte a individului. poluare. 3. lipsă de sensibilitate. promiscuitate Lipsa cunoaşterii Ex. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută. durere. sărăcie. poluarea. pierderea stimei de sine. agresiv Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii (condiţii adecvate de mediu. de relaxare. căderi. Predispoziţii la infecţii: gripă. 4. anxietate. separare Surse de ordin sociologic: insalubritatea mediului. pierdere.

convulsii. infecţii. în sistem monobloc sau pavilionar. Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie. tulburări senzoriale. Secţia cu paturi – în spitalele monobloc. virusuri. sud-est. în afara centrului oraşului. crize anginoase Umiditatea crescută: scăderea evaporării apei prin piele. de oxigen determină hipoxie. motorii. Spitalele au în componenţă: 1. hipoproteinemie Lipsa de iod – guşă endemică Lipsa de fluor – carii dentare. cefalee Temperatura crescută – insolaţie Temp scăzută – hipotermie. MEDIUL SECURIZANT este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire. dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul. chimice biologici (bacterii. degerături Luminozitatea diminuată – factor de risc pentru căderi Alimentaţia redusă – avitaminoze. reacţii nedorite.125 Sănătatea ca şi boala recunoaşte factori care o determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. disconfort. paraziţi. înconjurate de spaţii verzi. obstetrică şi sălile de operaţii sunt la etajele inferioare. moarte. fizice diminuate riscurile de transmitere a agenţilor parazitari şi patogeni sunt diminuate măsurile de igienă sunt respectate poluarea este minimă Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat Spitalele se construiesc în zone nepoluate. secţiile de chirurgie. Factorii externi care acţionează asupra organismului se numesc factori de mediu sau factori ecologici. ventilat corespunzător 3. Secţiile de diagnostic şi tratament 4. Anexele gospodăreşti (blocul alimentar) . loc de întâlnire a pacienţilor cu diferite afecţiuni 2. salonul să fie orientat spre sud. radiaţiile) chimici – subst. Clasificarea factorilor ecologici: După natura lor pot fi: fizici (temperatura. umiditatea. ortopedie. accidente. în secţiile de pediatrie se diferenţiază unităţi de îngrijire pentru copii şi mame. Consecinţele asupra organismului prin acţiunea unor factori patogeni: Scăderea conc. Caracteristicile mediului securizant: nevoile umane pot fi satisfăcute riscurile chimice. fungi) sociali După provenienţă: naturali şi artificiali După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni (cu acţiune favorabilă) şi patogeni (produc boală). asigură intimitatea pacientului. Serviciul de primire – loc de prelucrare sanitară a pacientului şi a hainelor sale. ferite de zgomot.

soluţii) 6. Deratizarea – procedee pentru prevenirea şi distrugerea rozătoarelor (şoareci.126 Alimentarea cu apă a spitalelor – să fie distribuită continuu Îndepărtarea reziduurilor şi deşeurilor PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI Infecţiile intraspitaliceşti (infecţiile nozocomiale) – sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă. cât şi de particularităţile clinicoepidemiologice MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR: 1. Măsurile care se iau ţin cont de etiopatogenia. Spălarea mâinilor (vezi spălarea igienică de bază. pereţilor.curăţenia personalului sanitar 3. Colectarea datelor (reacţia pacientului la durere. masaj. cabinetelor. capacitate de atenţie redusă. frecvenţa şi gravitatea lor. aplicarea agenţilor fizici (căldură. semnele şi simptomele care însoţesc durerea) 2. procedee chimice (cu pulberi. debutul durerii. pacientul poate avea dificultăţi când percepe prima oară durerea. călcatul cu fierul încins). 2. (a patului. grimase. etc) . gândaci. grupurilor sanitare. evitarea raporturilor sociale Factori care influenţează percepţia durerii: lipsa somnului amplifică percepţia la durer. persoana cu toleranţă scăzută cere analgetice. persoana cu toleranţa ridicată poate suporta suferinţe intense fără ajutor. saltelei. asigurarea confortului şi îndepărtarea factorilor agravanţi stimularea cutanată: frecţii. Dezinfecţia 5. Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere 1. păduchi) prin procedee fizice (pieptănarea părului. imobilitate. manifestate clinic. spălarea chirurgicală) 4. pernei. scuturarea lenjeriei. toleranţa la durere: este influenţată de voinţa persoanei şi convingerile sale. Analiza şi interpretarea datelor 3. gemete. Circuitele funcţionale ale spitalului: circuitul septic circuitul aseptic Este important să se respecte circuitele funcţionale ale spitalului. agitaţie. contractate în spital şi care apar în timpul spitalizării sau după externare. frig) . şobolani) 7. Intervenţii – execuţie: ajutarea pacientului să descrie corect durerea. Dezinsecţia – toate procedeele de prevenire şi distrugere a înmulţirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte.curăţenia saloanelor. Reacţia pacientului la durere: .susţinerea părţii dureroase. spălarea pentru decontaminare. Sterilizarea DUREREA – senzaţie cauzată de un stimul fizic sau de o disfuncţie organică şi are drept efect suferinţa. poziţie antalgică.curăţenia pacientului .Curăţenia .

cărţi. gesturile. memorie). să reuşească să pună în comun sentimentele. integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare. postura. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare: Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz. televizor promovarea unui concept de sine pozitiv (încurajarea pacientului. percepţia. Ea pune în mişcare un proces dinamic. Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic. facilitarea relaţiilor intersociale. de gândire. răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală) Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi. anestezie locală. afectivi şi senzoriali. opiniile. experienţele şi informaţiile. Intervenţiile asistentei: identificarea agenţilor stresanţi şi ajutarea pacientului să-i evalueze încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective identificarea resurselor de adaptare a pacientului şi a modului cum pot fi utilizate crearea de obişnuinţe noi acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agenţilor stresanţi şi să se adapteze modificarea mediului (fără surse de stress) educaţia pacientului utilizarea tehnicilor de relaxare. miros. cultura şi statutul social. Comunicarea se realizează în două moduri: modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor. 10. implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale) reducerea intensităţii durerii: tehnici de relaxare. gust. pipăit). verbal şi nonverbal. . emoţiile Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de comunicare). acupunctura. a figurii. imaginaţie. văz. dar este capabil să primească şi stimuli intelectuali. I. permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia. limbajul verbal permite o exprimare mai clară. personalitatea. care îi sunt trimişi din anturajul său.127 distragerea atenţiei: meloterapie. mersul) modul verbal – este vehicul al gândirii. asigurarea odihnei administarare de analgezice. integritatea aparatului locomotor. NEVOIA DE A COMUNICA Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a schimba informaţii cu semenii săi. mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat. etc.

Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor. la locul de muncă. fineţe gustativă şi a mirosului. auditivă. Perturbarea comunicării familiale Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: atingere cerebrală. anosmie. din mediul exterior sau din ambele.stabilirea de relaţii armonioase în familie. mesaje care vin din anturaj.128 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ a. Manifestări de dependenţă: Tulburări senzoriale (cecitate. nervoasă. hipoestezie. traumatisme. să menţină legături cu persoanele apropiate. separare. pierderea sau diminuarea gustului. pierdere. sensibilitate tactilă) Debit verbal uşor. anxietate. Manifestări de ordin psihologic .Imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material. să utilizeze mijloace specifice de exprimare a sentimentelor. intelectual şi afectiv 2. învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor. emoţiilor. surmenaj. hipoacuzie. stress Surse de ordin sociologic: poluare. surditate. stare de criză. durere.exprimare uşoară . eşec Lipsa cunoaşterii Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor Este dificultatea individului de a capta. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme: 1. mediu inadecvat. degenerescenţă. spiritual şi social) c. prin intermediul simţurilor sale. climat. hiperestezie cutanată) .apartenenţa la grupuri de diverse interese . în grupuri de prieteni Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual 5. Izolare socială 6. Manifestări de ordin biologic Funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală. II. conflicte. limbaj precis Expresie nonverbală – mişcări. droguri. posturi şi gesturi ale mâinii b. Manifestări de ordin sociologic . Singurătate 4. oboseală. ritm moderat. medicamente Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. Confuzie 3. tulburări circulatorii vertebrale.

129 Tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice. care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire. Intervenţiile asistentei Obiective: Peciantul să se poată afirma. dislalia Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte. halucinaţii Percepere inadecvată de sine. apatie Egocentrism. inactivitate. halucinaţii. izolare Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să fie echilibrat psihic Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului. efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare) Comunicarea ineficientă la nivel intelectual Manifestări de dependenţă: Dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute_ amnezie. încetinirea dezvoltării gândirii. pareză. administrează medicaţia recomandată. să aibă percepţie pozitivă de sine Pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe Comunicarea terapeutică: Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive. dificultatea de a înţelege. dizartrie. Tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi). mutism. . ce au la bază comunicarea verbală şi nonverbală. se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică. delir Idei de sinucidere. fobie Euforie. de a face o judecată Vorbire incoerentă Comportament neadecvat Confuzie. bâlbâiala. obnubilare Intervenţiile asistentei Obiective: pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană Comunicarea ineficientă la nivel afectiv Manifestări de dependenţă: Agresivitate Alienare mintală Devalorizare. anxietate.

de bine şi de rău. apartenenţa religioasă (la vârstnici practica religioasă se intensifică sau reapare). Independenţa în satisfacerea nevoii Nu există fiinţă umană izolată. etc. iertarea. grija. respectarea pacientului. pe de altă parte. 11. integritatea. mozaicismul (iudaism) – la evrei. a generaliza prin stereotipii. acceptarea – voinţa de a asculta mesajul unei persoane. rit. religie ritual. vor pune întrebări (alese de asistentă în funcţie de răspunsul pacientului). Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: gesturile şi atitudinile corporale Factori psihologici : căutarea. a manifesta aprobarea şi dezaprobarea excesiv. debitul verbal să fie potrivit. Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea pacientului. în lume sunt cunoscute: creştinismul (cea mai răspândită religie). valori liberatetea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori planifică împreună cu pacientul activităţi religioase îl informează despre serviciile oferite de comunitate . şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută. libertatea alegerii. a adopta o atitudine de apărare. dezvoltarea personalităţii. spiritualitate morală. Astăzi. întârzie rezolvarea problemei. I. convingerile. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ŞI VALORI. DE A PRACTICA RELIGIA A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi. Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă.130 Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio-culturali. În prezent se cunosc peste 500 secte. a da asigurări false (împiedică avansarea comunicării). Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor. credinţele şi valorile propriei fiinţe şi. onestitatea. budismul (Asia). cercetarea sensului vieţii şi morţii. de urmare a unei ideologii. de dreptate. membri ai societăţii. etc. câştigarea încrederii pacientului. Manifestări de independenţă credinţe. islamismul. să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi. emoţiile Factori sociologici: cultura. acte conforme formaţiei sale. dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul. etc. hinduismul (poparele hinduse). încrederea.

mânie Intervenţiile asistentei: pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine pacientul să fie echilibrat psihic 12. stimă şi respect reciproc. Culpabilitatea 2. bâlbâială Manifestări de anxietate: tahicardia. etc Manifestări de depresie: manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu. pierdere. situaţii de criză. tegumente umede şi reci. furie. anxietate. dezechilibrare. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . stress. 1. CULPABILITATEA – sentimentul dureros resimţit ca urmare a contarzicerii propriilor convingeri şi valori. eşecuri. autopedepsire. Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezare fizică. plâns. surmenaj Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. hiperventilaţie. autoacuzare. Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef pot genera starea de devalorizare. motiv pentru care individul se simpte vinovat. durere. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Scopul realizării este o necesitatea oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacrea nevoilor sau să fie util celorlalţi. Manifestări de dependenţă: Sentiment de culpabilitate: amărăciune. dragoste.INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Fiinţa umană simte nevoia de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. Frustarea 3. I. Surse de ordin sociologic: conflicte sociale. amnia de a se scuza inutil. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale 4. insomnie. contradicţii cu familia şi societatea Lipsa cunoaşterii Ex. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nu este îndeplinită această nevoie pot apărea probleme de dependenţă: 1. inutilitate. separare. Dificultatea de a participa la activităţi religioase 5. supraîncărcare.131 mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului II. deoarece individul are nevoie de consideraţie.

vârstnici – folosirea experienţei acumulate). Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia nu este îndeplinită pot apărea următoarele probleme: 1. maturitatea – satisfacerea aspiraţiilor. condiţie socială. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale Surse de dificultate: Fizic: diminuarea unor funcţii. constituţia şi capacităţile fizice.132 Factori biologici: vârsta şi creşterea (la copil activitatea dominantă este jocul. imaginaţia creatoare. în preadolescenţă – relaţiile cu societatea. Devalorizarea 2. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa Manifestări de dependenţă Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi Descurajare. adolescenţă – experienţa. Factori psihologici: emoţiile Factori sociologici: cultura. de inutilitate. conflict profesional. Dificultatea de a se realiza 4. pierderea imaginii de sine Sociologic: eşec profesional. Neputinţa 3. de respingere . motivaţia roluri sociale folosirea timpului liber Intervenţiile asistentei: se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei îl ajută să-şi facă un plan zilnic orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale care-i permit să să se realizeze încurajează orice activitate care interesează îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită II. etc. handicap Psihologic: tulburări de gândire. adulţi şi persoane în vârstă – dragoste faţă de muncă) ambiţia. legi. 1. stress. rolurile sociale - Manifestări de independenţă: integritatea fizică şi psihică manifestări de bucurie şi fericire autocritica luarea de decizii stima de sine imaginea de sine comportamentul este în funcţie de stadiul de dezvoltare (copilul – mulţumire faţă de un succes şcolar. depresie Sentimente de izolare. anxietate. nivleul intelectual.

pasivitate. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . droguri. fumat excesiv. Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă Intervenţiile aistentei: Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii.133 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi Somnolenţă. agresiune) imaginea corporală (alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice. concentrării. agresivitate Diminuarea motivaţiei. Independenţa în activităţile recreative Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi înţeleasă în plenitudinea ei dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalităţii – jocul (actitatea ludică) şi activităţile recreativ-distractive. de a se distra recurgând pentru aceasta la activităţi agreabile în scopul obţinerii unei relaxari fizice şi psihice. I. Componenetele conceptului despre sine: identitatea imaginea corporală stima de sine (respectul faţă de propria persoană) Factorii care afectează componentele conceptului despre sine: identitatea (probleme sexuale. NEVOIA DE A SE RECREA Recrearea se defineşte ca necesitatea fiinţei umane de a se destinde. Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de sine reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic. 13. Intervenţii – execuţie: stabilirea unei relaţii terapeutice ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine (respectul eu-lui) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav menţinerea identităţii pacientului ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv. interesului. îşi găseşte refugiu în alcool. droguri. izolare socială forţată) Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat: evită conversaţia. pierderea unui organ sau a unei funcţii) stima de sine performanţa rolului (incapacitatea de a îndeplini un rol. viol. are aspect neângrijit. emoţional şi social.

retragerea. facilitează accesul la biblioteci.134 Factori biologici: vârsta (copilul o mare parte din timp se joacă. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative Manifestări de dependenţă: Inactivitatea (lipsa de interes faţă de activităţile curente ale vieţii) Plictiseala (impresia de vid. Asigură condiţiile necesare. de posibilităţi (jocuri. emoţiile Factori sociologici – diferă după cultură. - Manifestări de independenţă Destinderea Satisfacţia Plăcerea Amuzamentul. de lehamite) Tristeţea Intervenţiile asistentei Obiective: Pacientul să prezinte stare de bună dispoziţie – asistenta explorează ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice. analizează şi stabileşte . Dependenţa în staisfacerea nevoii de a se recrea. pensionarea. constituţia şi capacităţile fizice (activităţile recreative care impun efort fizic trebuie selectate după capacităţile fizice ale fiecărui individ). lipsa de cunoştinţe despre sine şi cei din jur. adultul munceşte şişi organizează activităţile recerative). Factori psihologici: dezvoltarea psihologică. audiţii muzicale. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative 2. afectarea stării de conştienţă. conflicte şi eşecuri. organizare socială. roluri sociale. munca învechită. constrângeri fizice. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei. Refuz de a îndeplini activităţi recreative. diminuarea capacităţii funcţionale a organelor de simţ. în funcţie de vârstă. Dificultatea de a îndeplini activităţi recreative 3. Dezechilibru – durere. Planifică activităţi recreative împreună cu pacientul. Surse de ordin sociologic: singurătatea. şcolarul se joacă şi învaţă. Organizează activităţi recreative individuale sau de grup. explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative. pentru petrecerea timpului liber. Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependeţă: 1. II. vizionări de filme). Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. handicapuri.

- - 14. pentru a deveni capabili să-şi dirijeze întreaga activitate în mod creator. în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii. Factorii sociologici – mediul ambiant (mediu adecvat cu luminozitate şi temperaturi normale.învăţarea. atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente. psihologiei.135 dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică. emoţiile – legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere. sociologiei şi a altor ştiinţe.fiinţele umane potrivit condiţiilor lor fizice fac posibilă dobândirea de cunoştinţe. pot crea ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe) - Manifestări de independenţă Dorinţa şi interesul de independenţă: . I. atitudini. deprinderi pentru menţinerea sănătăţii. . pe baza cunoştinţelor. Factori psihologici: motivarea – toţi factorii care-l dinamizează pe om. deprinderea (componentă automatizată a activităţii) Acumularea de cunoştinţe Modificarea comportamentului faţă de sănătate: educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete. specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta: copilul în timpul creşterii şi dezvoltării învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea. asigură o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi. . administrează şi supraveghează efectele tratamentului indicat de medic). adultul învaţă să-şi perfecţioneze tehnicile. Independenţa în satisfacerea nevoii Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei. în funcţie de condiţiile în care se află. planifică activităţi recreative împreună cu pacientul Pacientul să-şi recapete încrederea în forţele proprii (determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele. care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere. câştigă încrederea bolnavului. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe. priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior. Pacientul să beneficieze de somn odihnitor – îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare Pacientul să-şi amelioreze condiţiile fizice: asistenta va fi consecventă în planificarea şi organizarea activităţilor recreative. atmosferă de calm. capacităţi fizice. Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii comportări a individului. eticii.

136

Intervenţiile asistentei pentru menţineea independenţei asistenta explorează nevoile de cunoaştere a pacientului explorează obiective de studiu cu pacientul informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească organizează activităţi de educaţie pentru sănătate

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă: 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi 2. Dificultatea de a învăţa 3. Cunoştinţe insuficiente Surse de dificultate: Surse ale dificultăţilor de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, durerea (cu diferite grade de intensitate) Surse ale dificultăţilor de ordin psihic: afectarea stării de conştienţă, dezvoltarea intelectuală, tulburări de gândire şi de memorie, stressul, situaţia de criză Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic: mediu necunoscut, lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi de cultură, lipsa cunoştinţelor, insuficienta cunoaştere de sine, insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător. Ex.:

Ignoranţa
Manifestări de dependenţă: Cunoştinţe insuficiente Nu înţelege necesitatea de a învăţa şi nu este receptiv Nesiguranţa şi frica de necunoscut Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii (bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii) Lipsa de informaţii Lipsa interesului de a învăţa Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative

Intervenţiile asistentei: pacientul să acumuleze noi cunoştinţe pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi Rolul asistentei în educaţia pentru sănătate: Educaţia este un proces interactiv ce favorizează învăţarea. Scop: cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie.

137 Identificarea nevoilor de educare a pacientului: pe baza informaţiilor culese asistenta va aprecia nevoia de a învăţa, capacitatea de a învăţa, Stabilirea obiectivelor educaţionale Stabilirea principiilor educative Să respecte principiile educative, să indice orice comportament care arată o scădere a interesului sau a atenţiei Să stabilească împreună cu pacientul obictivele educaţionale Să observe progresele pacientului Să utilizeze metode de educaţie în grup Să integreze educaţia în procesul de îngrijire.

CAP. VI. ALTE TEHNICI PUNCŢIILE - GENERALITĂŢI
Definiţie: Puncţia este operaţia prin care se pătrunde într- un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar. În practică, se execută următoarele puncţii: venoasă, arterială, pleurală, abdominală, pericardică, articulară, rahidiană, osoasă, a vezicii urinare, a fundului de sac Douglas, puncţia biopsică şi puncţia unor colecţii purulente. Scop: - explorator - se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului dintr-o cavitate - se recoltează lichidul din cavitate în vederea examinării pentru a se stabili natura, cantitatea şi caracteristicile acestuia.

138 - terapeutic: - evacuarea lichidului abundent din cavitate - administrarea de medicamente, lichide hidratante

Pregătirea puncţiei: Materiale: - pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor – apă, săpun, alcool medicinal, mănuşi din cauciuc sterile - pentru dezinfecţia şi protecţia câmpului cutanat – apă, săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctură de iod, alcool medicinal, pense, porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului - pentru anestezia locală – soluţii anestezice ( xilină 1%), seringi sterile, ace sterile - instrumente pentru puncţie- ace, trocare - vase colectoare – eprubete, vase colectoare gradate Pacientul este pregătit psihic şi fizic : Asistenta: protejează patul sau masa pe care se execută puncţia asigură poziţia corespunzătoare pregăteşte câmpul cutanat:  face dezinfecţie tip I: - cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 sec.  şi dezinfecţie tip III: în spălă regiunea, rade pilozitatea, degresează, badijonează cu alcool iodat de două ori.  supraveghează pacientul în timpul puncţiei  înmânează medicului instrumentele Pentru examenele de laborator, eprubetele se etichetează, se măsoară cantitatea şi se completează formularele de trimitere Materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru o nouă sterilizare. Puncţia se notează în foaia de temperatură sau de observaţie, menţionîndu- se cantitatea de lichid evacuat. Atenţie: acele şi seringile de unică utilizare se verifică înainte de folosire, compresele, tampoanele sterile se pregătesc în casolete. -

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator:  recoltarea sîngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice. - terapeutic:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase  recoltarea sîngelui în vederea transfuzării sale  executarea transfuziei de sînge sau derivate ale sîngelui

139  sîngerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut Locul puncţiei: - venele de la plica cotului, unde se formează un „ M” venos prin anastomozarea lor. - venele antebraţului - venele de pe faţa dorsală a mîinii - venele subclaviculare - venele femurale - venele maleolare interne - venele jugulare şi epicraniene Etapele puncţiei: • Se fixează vena cu policele mîinii stîngi, la 4-5 cm sub locul puncţiei. • Se pătrunde cu acul traversînd tegumentul( unghi de 30 grade), apoi peretele venos. • Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei • Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa • Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sîngelui • În caz de sîngerare se prelungeşte acul de puncţie cu un tub de polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămînînd legat pe braţ: • Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului; • Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul; • Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală. Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se face toaleta locală a tegumentului - se schimbă lenjeria dacă este murdară - se asigură o poziţie comodă în pat - se supraveghează pacientul Sângele se va duce imediat la laborator. Accidente: - hematom - străpungerea venei - ameţeli, paloare, lipotimie.

PUNCŢIA ARTERIALĂ
Definiţie: - puncţia arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator: - recoltarea sîngelui pentru analiza gazelor sanguine.

140 - terapeutic: injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare Indicaţii: - arteriopatii, cu scop de diagnostic şi tratament Contraindicaţii: - tendinţă crescută la hemoragii, infecţii Locul puncţiei: arteră femurală - arteră humerală - arteră radială - artera cubitală Materiale sunt aceleaşi ca pentru puncţia venoasă. Medicul efectuează puncţia ajutat de asistentă. Medicul:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  alege locul puncţiei  face anestezie locală  îmbracă mănuşile  acoperă locul puncţiei cu câmpul steril  execută puncţia  retrage acul de puncţie Asistenta:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  dezinfectează locul puncţiei, prepară seringa cu medicaţie anestezică  serveşte mănuşile sterile şi câmpul steril  prepară seringa cu acul de puncţie şi le serveşte în mod aseptic  aplică tampon compresiv pe care îl ţine cu pensa porttampon 5 minute  aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeţ cu nisip 1-5 kg în funcţie de arteră. Ulterior pacientul este supravegheat şi rămâne în repaus 1-6 ore. Sângele va fi dus la laborator – ex. pentru analiza gazelor sangvine, produsul va fi ferit de contactul cu aerul Complicaţii: - în timpul puncţiei - puncţionarea altor formaţiuni (vase, nervi, ţesuturi) - hemoragie - injectarea parietală - după puncţie: - hemoragii introducerea substanţelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor- arteriografie

141 - hematoame cu compresiunea ţesuturilor - obstrucţie vasculară De ştiut: - prin puncţia arterială, se poate introduce un cateter în vederea efectuării unor explorări ale parametrilor sîngelui arterial. De evitat: - atingerea produsului, pentru a preveni îmbolnăvirea persoanelor care lucrează cu sîngele.

PUNCŢIA PLEURALĂ
Definiţie: - puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Scop: - explorator:  punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural  recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă. - terapeutic:  evacuarea lichidului  administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice) după spălarea cavităţii. Indicaţii: - boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţa cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1,5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămînului, împiedicîndu-le funcţiile. Contraindicaţii: - tulburări de coagulare a sîngelui – hemofilie - tratament cu anticoagulante. Locul puncţiei: - se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: - dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII- VIII intercostal pe linia axilară posterioară. - dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin examen clinic. - puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei. Poziţia pacientului: - în poziţie şezîndă pe marginea patului, cu mâinile de partea bolnavă ridicată deasupra capului. Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă. Puncţia se face de către medic, ajutat de asistente medicale. Medicul:  stabileşte locul puncţiei.  efectuează anestezia  aşteaptă efectul anesteziei  aşază cîmpul chirurgical  execută puncţia, aspiră lichidul.  introduce soluţiile medicamentoase.  retrage acul de puncţie.

reacţia este negativă cînd picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. . Scop: .142 Asistenta: pregăteşte radiografia pacientului îşi spală mîinile . Lichidul extras poate fi: seros sau serocitrin (TBC. administrează o fiolă de atropină cu 30 min. Produsul examinat • se va examina imediat macroscopic. reacţia este pozitivă. le dezinfectează. . se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat. ICC.  serveşte acul de puncţie adaptat la seringă  dezinfectează locul puncţiei  preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete  serveşte aparatul aspirator  serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei.explorator: .edem pulmonar acut. înaintea puncţiei  dezbracă toracele pecientului  pregăteşte locul puncţiei.punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal .  dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril  aplică pansament uscat  ajută pacientulsă se aşeze în pat Ulterior pacientul este îngrijit şi supravegheat. dezinfecţie tip II.hemoragii intrapleurale.  serveşte seringa cu anestezic. cancer pulmonar). colaps. Accidente: . rupturi pleuropulmonare.accese de tuse. avînd drept cauză tulburările circulatorii şi purtînd numele de transsudat.lipotimie. chilor.    PUNCŢIA ABDOMINALĂ ( PARACENTEZA) Definiţie: puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri. hemoragic (hemoragii pleurale. • examenul citologic şi bacteriologic Complicaţii : . pleurezie hemoragică) • Se face reacţia Rivalta – cu o picătură de acid acetic glacial. . ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine. tulbure – lactescent. cînd picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtînd numele de exudat.pneumotorax prin rănirea plămînului cu acul. determinate de iritaţia pleurei.

. . etichetate. determinarea densităţii .examenul citologic. recoltarea lichidului şi examinarea sa pe linia Monroe Richter. . traumatismele închise ale viscerelor abdominale.superioară stg. biochimic – eprubetele cu lichid. se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore schimbă pansamentul. chisturi ovariene mari.se derulează în salon sau în sala de tratamente.la punctul de unire a 1/3 medii cu ombilicul cu spina iliacă antero. Medicul: . la mijlocul ei.alege locul puncţiei .în fosa iliacă stg.adaptează tubul prelungitor . sarcină diateze hemoragice evacurea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive pentru efectuarea dializei peritoneale.se face de către medic. TA. îşi spală mîinile. aprecierea aspectului lui. Execuţia puncţiei: .pe linia ombilico-pubiană.reacţia Rivalta . bacteriologic.execută incizia sau direct puncţia cu trocarul. pregăteşte locul puncţiei.protejează locul puncţiei cu câmpul steril . .terapeutic: Indicaţii: Contraindicaţii: Locul puncţiei ascitele masive.examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat. diagnosticul citologic.face anestezia locală. Asistenta: Pregătirea produsului pentru examinare: . dezinfecţie tip III. hidronefroză. scoate mandrenul. . se trimit la laborator.143 . serveşte mănuşile chirurgicale şi câmpul chirurgical dezinfectează locul puncţiei serveşte bisturiul sau direct trocarul recoltează în eprubete lichidul de ascită serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului îngrijeşte pacientul ulterior şi-l supraveghează se monitorizează pulsul.retrage trocarul. le dezinfectează. respectînd măsurile de asepsie.

efectuează anestezia . . în cazul în care cantitatea de lichid este mare. dezinfecţie tip III. Locul puncţiei: .introducerea substanţelor medicamentoase.pătrunderea acului în miocard .îşi spală mîinile.dezinfectează locul puncţiei . Accidente: .serveşte seringa cu acul de puncţie . la locul puncţiei. Asistenta: .explorator: .puncţia pericardică constă din pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică. . perforarea intestinului.evacuarea lichidului acumulat . Scop: .serveşte mănuşile şi câmpul chirurgical . Execuţia puncţiei: .spaţiul V intercostal stg.aşază pacientul în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat. PUNCŢIA PERICARDICĂ Definiţie: .spaţiul VI – VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară stg.serveşte seringa cu anestezic .aşează câmpul sub locul puncţiei .144 Accidente: colaps vascular.recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale. . care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală.se face de către medic.aspiră lichidul . Medicul: . prin acumularea sîngelui sau lichidului de transsudaţie. . pe care îl introduce în eprubete . persistenţa orificiului de puncţie.pregăteşte locul puncţiei.pregăteşte radiografia pacientului .stabileşte locul puncţiei . fixat cu benzi de leucoplast. la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare.aplică pansament steril.dezinfectează locul puncţiei . le dezinfectează.pericardita. hemoragie digestivă. uscat. Indicaţii: .preia seringa cu lichidul extras.constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică . .execută puncţia . hemopericardul.terapeutic: .retrage acul de puncţie.

Scop: . antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian. . dacă conţinutul pericardic este septic. execută puncţia scoate mandrenul.introducerea medicamentelor citostatice. dezinfecţie tip III.prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană. hemoragie subarahnoidiană. . Indicaţii: . tumori cerebrale. măsoară tensiunea LCR. scleroză multiplă. .scop anestezic: introducerea substanţelor anestezicerahianestezia.L1 sau L4 .boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningite.terapeutic: . . . face anestezia locală. stabileşte locul puncţiei. encefalite). le dezinfectează. .explorator: . printre vertebre. pregăteşte locul puncţiei. Locul puncţiei:  puncţia lombară. se efectuează în spaţiul dintre vertebrele D12 .măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.L5  puncţia dorsală D6-D7  puncţia suboccipitală.puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian. capul în hiperflexie. Puncţia se face de câtre medic ajutat de asistentă. PUNCŢIA RAHIDIANĂ Definiţie: .145 fenomene de insuficienţă cardiacă infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural. coapsele flectate pe abdomen.intervenţii chirurgicale. şoc pericardic.  poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului.injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei.  pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală. Medicul: Asistenta: îşi spală mânile. pieptul „ spate de pisică”  poziţie şezîndă pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse. retrage acul de puncţie.

hemoragii dureri violente în membrele inferioare contractura feţei. cotul. aspiră lichidul retrage acul de puncţie . respiraţie.pregăteşte locul puncţiei.administrarea medicamentelor în cavitatea articulară. zona maximă de fluctuenţă efectuează anestezia locală aşază cîmpul sub locul puncţiei execută puncţia. hemartroză. . serveşte acul de puncţie cu mandrin.146 Accidente: sindrom postpuncţional. Locul puncţiei: . umărul. Medicul: Asistenta: . glezna.îşi spală mîinile. câmpul protector .serveşte mânuşile sterile.serveşte seringa cu acul de puncţie alege locul puncţiei. Scop: . fără pernă. . şocul reflex – foarte rar.se puncţionează mai frecvent genunchiul.explorator: .procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează puncţia. Contraindicaţii: .terapeutic: . TA. le dezinfectează . menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului ulterior îngrijeşte şi supraveghează pacientul pacientul stă în decubit dorsal.dezinfectează locul puncţiei .artrite acute sau cronice.evacuarea lichidului. Puncţia se face de către medic ajutat de 1-2 asistente.recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale. . Indicaţii: . dezinfectează locul puncţiei. se supraveghează semnele vitale: puls. mănuşile chirurgicale şi câmpul steril.punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular. serveşte seringa cu anestezic. gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale. 24 de ore.serveşte seringa cu anestezic . PUNCŢIA ARTICULARĂ Definiţie: puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern. dezinfecţie tip II .

se realizează prin introducerea unui ac.fracturi .la nivelul oaselor superficiale . Indicaţii: boli hematologice Locul puncţiei: . Accidente: .puncţie albă . . Scop: . . Execuţia puncţiei: se face de către medic. recoltează în eprubete aplică pansament compresiv la locul puncţiei.maleolele tibiale . lichide hidratante şi nutritive.imediate: .injectarea de produse de contrast.sternul. PUNCŢIA VEZICII URINARE Definiţie: .147 colectează lichidul în vasul gradat. pe cale transabdominală. PUNCŢIA OSOASĂ Definiţie: puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului.tulburări de creştere la copii.perforaţie ale organelor interne ( inimă.tardive: . Indicaţii: stricturi uretrale sau hipertrofie de prostată .terapeutic: – administrarea de medicamente.evacuarea urinii în cazurile de retenţie acută de urină.terapeutic: .prelevarea urinii direct din vezica urinară. fixat cu faşă aplică atele care să imobilizeze articulaţia puncţionată îngrijire ulterioară a pacientului. în interiorul vezicii urinare.explorator . prin intermediul unui ac.explorator: . Scop: .calcaneul .pneumotorax .infecţii ale osului . vertebrele lombare.apofizele spinoase. plămîni) .spina iliacă posterosuperioară . fără pericolul contaminării sale .manubriul sau corpul .creasta iliacă .hematoame .recoltarea măduvei pentru examinare. ajutat de 1-2 asistente. străbătînd stratul său cortical.

Scop: .administrarea unor soluţii medicamentoase Indicaţii: . ascită) . Puncţia se face de către medic asistat de către 1-2 asistente Medicul: Asistenta: îmbracă mănuşi chirurgicale sterile serveşte medicul cu pensa pentru prins colul uterin preia pensa de col.terapeutic: . Accidente: traumatisme uretrale ale vaginului. . puncţia.stabilirea naturii colecţiei (puroi.pe linia mediană abdominală la 2 cm deasupra simfizei puncţie negativă hemoragie vezicală astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi infecţii postpuncţionale formarea de fistule urinare. introduce valvele vaginale prinde colul uterin cu pensa dezinfectează fundul de sac posterior al vaginului face anestezia. acul de puncţie adaptat la seringa de 20 ml pentru puncţie recoltează lichid în eprubetă goleşte pe rând seringile.în dreapta sau în stânga colului. sînge.explorator: . Pregătirea puncţiei: . aspiră lichidul retrage acul de puncţie îndepărtează pensa de prins colul şi valvele vaginale. PUNCŢIA FUNDULUI DE SAC DOUGLAS Este o variantă a puncţiei intraperitoneale.se aşază pacienta în poziţia ginecologică pe masa ginecologică.colecţii lichidiene .148 Locul puncţiei: pubiene.se face spălătură vaginală cu soluţie de permanganat de potasiu. PUNCŢIILE BIOPSICE . .evacuarea colecţiei de lichid .colecţii purulente Locul puncţiei: .suspiciune de sarcină extrauterină . o fixează cu mîna serveşte medicul cu tamponul îmbibat cu alcool iodat fixat în porttampon oferă seringa cu anestezic. puncţia se execută pe cale vaginală.

diateze hemoragice .Silverman Menghini. . splină.instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim. serveşte acul de puncţie.reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. aspiră ţesutul patologic. Materialele sunt pregătite şi duse la laborator. rinichi.rinichi unic Locul puncţiei: . Scop: . Pacientul este îngrijit ulterior: rămâne în decubit lateral drept 24 ore după puncţia hepatică şi în decubit dorsal după puncţia splenică şi renală.faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat. plămîni.149 Definiţie: . Indicaţii: -îmbolnăviri ale organelor mai sus menţionate.orarul recoltărilor .semnalează apariţia unor complicaţii . Contraindicaţii: .pregătirea psihică a bolnavului .puncţia hepatică: . . în dreptul discului intervertebral L1-L2 la 8 cm de linia mediană. îndepărtează acul de biopsie. dezinfectează local. Medicul alege locul puncţiei.completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective .explorator: examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului. face anestezia locală.puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: masa ganglionară sau tumorală. execută puncţia. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE Importanţa examenelor de laborator: . Asistenta pregăteşte locul puncţiei. badijonează locul puncţiei şi aplică pansament compresiv.puncţia septică: . . stabileşte evoluţia bolii. ganglioni limfatici. Pregătirea puncţiei: . tumori solide.confirmă vindecarea .confirmă sau infirmă diagnosticul clinic. se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor. .puncţia renală: regiunea lombară.permit depistarea bolnavilor şi a purtătorilor sănătoşi Rolul asistentei: asistenta trebuie să respecte regulile următoare: . Puncţia se practică pe ficat. serveşte medicului seringa pentru anestezie.spaţiul VIII sau IX intercostal stg. Pacientul este pregătit psihic.

degresate . faţa plantară a halucelui . cameră umedă.se aşază o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 grade cu lama . curate.150 pregătirea fizică. tampoane de vată . perpendicular pe straturile cutanate .parazitologice . şlefuite.se face asepsia pielii degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 grade . se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama .de protecţie: . Pregătirea produsului pentru laborator. pipete Potain.la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru .cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii.se agită lama pentru uscare . .mănuşi de cauciuc .regim alimentar.se şterge cu un tampon cu alcool. lame uscate.serologice Recoltarea se face prin: .nesterile: tavă medicală curată.lamela se trage către partea liberă a lamei. păstrînd aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze .bacteriologice .puncţie venoasă . repaus la pat.puncţie arterială RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE Pregătire: materiale: .hematologice .sterile: ace.se etichetează şi se trimite la laborator.se şterge cu un tampon uscat prima picătură. aşezarea în poziţie corespunzătoare în funcţie de recoltare pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării efectuarea tehnicii propriu-zise completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză: RECOLTAREA SÂNGELUI Sângele se recoltează pentru examene: . Execuţie: .efectuarea frotiului: .înţepare (pulpa degetului. lobul urechii.

eritrocite. garou.materiale: . muşama. Rezistenţa globulară: se recoltează sângele pentru obţinerea globulelor roşii se evită hemoliza şi coagularea sîngelui sîngele recoltat se agită uşor timp de 5-10 minute cu mişcări circulare sângele se defibrilează şi nu se mai coagulează se trimite imediat la laborator.femei .5-5.2.8% . tăviţă renală.5 mil.se înţeapă pulpa degetului: .reticulocite: 10-15% .stativ şi pipete Westergreen . Hemoleucograma: .femei . 13 ± 1 g/100ml. Se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de EDTA ( acid diaminotatraacetic 1% ).se face prin puncţie venoasă.se etichetează produsul .rapiditatea cu care se produce depunerea elementelor figurate. 4.4./mm3.151 RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE HEMATOLOGICE Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) . Hematocrit (Htc): .soluţii dezinfectante: alcool 70 grade Pregătirea produsului pentru laborator: . bolnavul fiind "à jeune". pentru a determina: Felul analizei: Modul de prelevare Interpretarea rezultatelor ./mm3 – bărbaţi.pernuţa. – Se recoltează 5-10 ml sânge simplu.8 mil. eprubete.sterile: . dimineaţa.hemoglobină 15 ± 2 g/100ml.se aspiră cu pipeta Westergreen pînă la gradaţia 200 şi se aşază în stativ pe dopul de cauciuc.bărbaţi.nesterile: .se completează buletinul .4. Pregătirea pentru VSH: .polinucleare neutrofile nesegmentate: 0-5 % RECOL TAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE – Se efectuează prin puncţie venoasă.seringă de 2 ml uscată .leucocite 4200-8000/ mm cub din care: . vată .ace pentru puncţia venoasă .soluţie de citrat de Na 3. în poziţie strict verticală.

într-o cantitate de 5-10 ml. CI– = 94-111 mEq/l. R. Serul nehemolizat are o culoare gălbuie. de microfloculare pe lamă VDRL – în diagnosticul sifilisului.5-5. Kahn.pentru diagnosticul tifosului exantematic. .5-2) α1 = 4 α2 = 8 β= 12 γ = 16-18% 9-12 mg%.5 ml oxalat de K 4. K+ = 3. = 75:±10 gr % Al = 40-50 g % Gl = 20% (A/G = 1. Ca++ = 4.80 gr ‰ 600-800 mg% Takata-Ara-negativ R.80-2. Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă.8% şi 4. % Na+ =137-152 mEq/l.5 mEq/l.20-0. de precipitare sau floculare ca: Citochol.Howell =1'30"-2'30" calcemie sideremie rezervă alcalină ionograma sanguină glicemia fibrinogen timp de protrombină recoltare direct în eprubetă cu ac de platină 5-10 ml sânge în sticluţe heparinate 2 ml sânge/florură Na 4 mg 0.5 ml sânge REGOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGIGE Examenele serologice relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.80-1.   R.t.5 mEq/l 14 – 28 mmol/L 58-65 vol.152 uree sanguină acidul uric creatinină bilirubină colesterol lipemie teste de disproteinemie fosfatază alcalină transaminază amilază electroforeză 5-10 ml p.40 gr/1000 ml 2-6 mg % 0.5-5.5 ml sânge 0.5 ml citrat de Na 3.1-0.20 gr ‰ 200-400 mg% timpii: T.8-5. Aceste examene se utilizează pentru diagnosticarea bolilor infecţioase (tifos exantematic.20 mg % T = 0.v 0. 4.6-1. cel hemolizat este roz. sifilis).6-1 mg % D = 0. febră tifoidă. Meinike şi R.Quick = 12"-14" T.Tymol = 0-4 u ML ZnSO4 = 0-8 u SH 2-4 u Bodansky TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui 8-32 uW (Wolgemuth ) Pr. 0.4 mg % 1.4 mEq/l. direct în eprubetă (fără seringă).Weill-Felix .

bruceloză. temperatura . – aspiră 20 ml de sânge. 10 ml în bulionul citrat. RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUTAINER Avantaje: • Utilizarea acestei metode de prelevare asigură: – confortul pacientului. – aşează câmpul steril. ora. endocardită malignă subacută Pregătire: materiale de protecţie .se notează în FO data şi numele persoanei care a recoltat. mănuşi sterile seringă a 20 cm3 medii de cultură: bulion citrat. – însămânţează: 2 ml în eprubeta cu glucoză. Dozarea antistreptolizinelor O (ASLO) – diagnosticarea RAA – scarlatină R. de fixare a complementului R.se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37°C. Widal şi aglutinarea "Vi" – în diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC – HEMOCULTURA Definiţie: Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic Scop: descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: o septicemie o bacteriemie: febră tifoidă. . Bordet-Wassermann. Waler-Rose – diagnosticarea P. hemaglutinoinhibare – diagnosticarea unor viroze R. de hemaglutinare.153      R. pentru diagnosticul sifilisului. – securitatea personalului medical. Pregătire: • Materiale . Pregătirea produsului pentru laborator: . – calitatea probei de sânge. (poliartrita reumatoidă) R. – ia seringa şi efectuează puncţia venoasă.se etichetează cu data.R.mască de tifon. – aseptizează regiunea cu iod. – retrage seringa.geloză semilichidă Execuţie: Asistenta – îmbracă mănuşi sterile.

proteină "C" reactivă. rezervă alcalină. hemoglobina eritrocitară medie (HEM). concentraţie medie de hemoglobină (CHEM).  antigen Australia. Grup sanguin  ASLO.  Waler-Rose.  indici eritrocitari volum eritrocitar mediu (VEM).sau bicolore. Îngrijirea pacientului după tehnică: aceeaşi ca la puncţia venoasă.  acid uric. • Verde: vacuumtainer cu litiu heparină pentru analize biochimice. Rh. bilirubinemie. Îndepărtarea sângelui se face diferit: .. lipemie. transaminaze. Execuţie: Idem ca în alte recoltări. iar la partea inferioară două aripioare. .  timp de protrombină • Mov: pentru determinări hematologice  EDTA-K3  hematocrit. substanţele chimice imprimate determină schimbarea culorii când vin în contact cu zahărul. se evită frecarea pulpei degetului de bandeletă. Latex. picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono. . DE ŞTIUT: Tuburile vacuumtainer se utilizează în funcţie de codul de culoare al dopului de cauciuc astfel: • Roşu şi portocaliu: pentru chimie clinică  teste de disproteinemie.materiale necesare Pregătirea psihică a pacientului.acul de puncţie. Helicobacter. depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei.  electroliză.154 holder – un tub de material plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare. sideremie. DETERMINAREA GLICEMIEI FOLOSIND TESTELE REACTIVE • • • • • • determinarea glicemiei se mai poate face folosind testele reactive. calcemie. RBW • Negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului • Bleu: pentru determinări de coagulare  fibrinogen. .  rezistenţă globulară. uree sanguină. imunogramă. creatinină.tuburi vacuumtainer. hemoleucogramă (HLG) cu formulă leucocitară. glicemie. fosforemie. bandelete sau stripsuri. fosfatază. amilazemie.

Execuţie: – recoltarea se face dimineaţa. RECOLTAREA SECREŢIEI NAZALE. secreţia din conjunctivite şi dacriocistite se recoltează cu tampon steril. Recoltarea secreţiei otice: – se face cu tamponul.eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină . . . . umoarea apoasă a camerei anterioare. Recoltarea secreţiei oculare: infecţiile oculare care necesită examen bacteriologic. RECOLTAREA SPUTEI Definiţie: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se .deschide eprubeta cu tamponul faringian.materiale – masca de tifon. Scop: • explorator . RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN Definiţie: Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. .îşi pune masca de protecţie. .cu tamponul faringian şterge viguros depozitul de pe faringe şi amigdale. din conductul auditiv extern.155 • pacienţii îşi pot testa singuri glicemia folosind aparate cu afişaj electronic.depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului.depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Pregătirea: . . după trezirea pacientului. sub control vizual (otoscop). • Execuţie: . care arată cu rapiditate şi precizie valoarea glicemiei.invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul gâtului . cu care se poate pătrunde în nazo-faringe. OTICE ŞI OCULARE Recoltarea secreţiei nazale: . .eprubete medii de cultură • Pacientul este pregătit psihic şi fizic. colecţiile purulente.se face cu un tampon mai subţire fixat pe un porttampon de sârmă uşor îndoită.sterile– spatula linguală .pentru examinări virusologice. recoltarea se face fie prin suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă. fie prin spălare nazofaringiană.se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool. dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul).

Recoltarea sputei prin spălătură bronşică  se utilizează la pacienţii cu TBC care nu expectorează. scuipătoare specială . – i se oferă vasul de colectare. parazitologice. în stomac.  se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească  sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă.nesterile: – pahar cu apă. Execuţie: – i se oferă paharul cu apă ca să-şi clătească gura şi faringele. călduţă.  frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic.  se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa. Recoltarea sputei prin spălătură gastrică    se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). – se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse.  se apasă limba cu spatula. lichidul recoltat se trimite imediat la laborator. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit anterior. se introduc prin sondă 200 ml apă distilată. dimineaţa. bacteriologice. în vederea stabilirii diagnosticului.156 expulzează din căile respiratorii prin tuse. Pregătire:• materiale: urinar sau ploscă.sterile: – cutie Petri. în vase separate. şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare.  sputa expectorată se recoltează într-un vas steril. Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian  se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă. în următoarele 4 zile.  se introduc în recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu un ml soluţie de stricnină 1‰ pe care pacientul o inhalează  după aspiraţii. în funcţie de examenul cerut. eprubete. care nu apar în mod obişnuit în spută. citologice. pahar conic. Pregătire: • materiale . cât şi a întregului organism. pregătire fizică şi psihic . materiale pentru toaleta organelor genitale externe. – se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h. bicarbonatată. pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric. pe nemâncate. Scop: • explorator – pentru explorări macroscopice. recoltarea se repetă zilnic. RECOLTAREA URINEI Scop: • explorator – informează asupra stării funcţionale a rinichilor.

înainte de începerea tratamentului cu antibiotice. Scop: • explorator . – se trimite produsul la laborator. eliminate din organism prin actul defecaţiei.se recoltează în eprubetă sterilă . chimice pentru stabilirea diagnosticului Pregătire: • materiale :două tăviţe curate şi uscate. .se supraveghează pacientul în continuare.se recoltează urina de dimineaţă . când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical. .sprijină fruntea bolnavului.se aşează pacientul în pat . pahar cu soluţie aromată. apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă. Scop: • explorator – se fac examinări macroscopice. • recoltarea urinei prin puncţie vezicală: se face numai în caz de: vezică plină. bacteriologice.depistarea unor germeni patogeni (ex. • recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia vezicală nu este dorită.urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină. dar şi în alte afecţiuni (alcoolism. . de obicei în afecţiuni digestive. pregătire fizică şi psihică a pacientului. se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat. . Pregătirea produsului pentru examen de laborator – se completează buletinul de recoltare.după vărsătură se îndepărtează tăviţa.se îndepărtează materialele folosite. . .se şterge gura pacientului. hipertensiune intracraniană).se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat.conţinut gastric care se elimină spontan. . .i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura Îngrijirea ulterioară a pacientului .157 Execuţie: • recoltarea urinei pentru un examen sumar: . se elimină la toaletă sau în bazinet. aproximativ 50 ml.resturile alimentare supuse procesului de digestie. Execuţie: . . RECOLTAREA MATERIILOR FECALE Definiţie: – Scaun .asistenta susţine tăviţa renală.prima cantitate de urină emisă. RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR Definiţie: Vărsătura . • recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii: .se îndepărtează proteza dentară. bacteriologice. .din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml. biochi- .

sifilisul SNC.materiale pentru toaleta perineală. .serologice . atipii celulare).  tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică.pregătire psihică şi fizică. RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Definiţie: – LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV. Execuţie:  recoltare din scaun spontan sau provocat.  recoltarea pentru ouă de paraziţi: . care circulă în spaţiul subarahnoidian. . tub recoltator.tavă medicală. al stărilor comatoase. în decubit lateral pentru a evita lipotimia. prin puncţie lombară suboccipitală sau ventriculară.  se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături). . ploscă sterilă. 16-18. lampă ce spirt.  lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări).se poate face prin raclare cu o spatulă sau cu o baghetă . chibrituri.  recoltare directă din rect.bacteriologice . aleză.citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite.se face cu sonda Nélaton.raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme. Execuţie:  recoltarea se execută pe nemâncate. . în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale. . Scop: •în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene. . – aproximativ 4 ml în fiecare eprubetă.  la pacienţii cu stare generală alterată se execută.eprubete cu medii de cultură. parazitologice) depistarea unor purtători sănătoşi de gemeni - Pregătire: • materiale . .BK şi alţi germeni.  se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude. polinucleare.muşama.sondă Nélaton nr. purgativ salin.  se fac examinări: . eozinofile. .158 mice.biochimice. . cu rol nutritiv şi excretor.  recoltarea la copii: . cu rol de protecţie a SNC.

pH = 7.5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii Valori normale ale constituenţilor chimiei: – albuminorahie = 20-60 mg% – Ca++ = 4. . ulceraţiilor.159 LCR = soluţie apoasă. de iod. leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern. D =1005-1009.se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească.4-7.5-5.se efectuează frotiu. • terapeutic . bogat salină. conjunctiva oculară. ulceraţii . None Apelt – glicorahia = 50-60 mg% – Mg++ = 3-3.se recoltează o mică porţiune de puroi. de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor. pustulelor. . se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare.se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor. ulceraţii. Scop: • explorator . din plăgi supurate. Recoltarea din papule.depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei. .materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă.5-1 mg % – Cl = 420-450 mg % – acid lactic = 10-25 mg % – P mineral =1. se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă. .2-2 mg % RECOLTAREA SECREŢIILOR PURULENTE Definiţie Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor. .5 mg % R. Recoltarea din vezicule. pustule. se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură.evacuarea şi tratarea colecţiilor purulente. limpede ca apa de stâncă. • volum: 100-150 m.5 mg% – clororahia = 700-760 mg% – Na+ = 300-350 mg % + – azot total = 15-30 mg % –K = 12-17 mg% – creatinină = 0. Pregătire: Idem alte recoltări. Pandy. noduli sau alte leziuni inflamatoare se dezinfectează tegumentele cu tinctură. organele genitale.

recoltarea produselor cavităţii sondate în vederea efectuării . foarte frecvente leucocite. meatul urinar. . o tipul II .se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic. SPĂLĂTURI. . Pregătire: Idem alte recoltări + lamele de sticlă. apar patru imagini: o tipul I . lactobacili absenţi. CLISME Definiţie: Sondajul reprezintă introducerea unei sonde sau cateter din metal. prin căile naturale.epitelii. lactobacili. . se recoltează cu ansa. foarte frecvenţi bacili gram-negativi. rari bacili gram-negativi sau leucocite. evitând atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului. Execuţie: .se îndepărtează labiile mari şi mici. . orificiul colului uterin. frecvente leucocite o tipul IV .se recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri :orificiul glandelor Bartolin. Trichomonas prezent. SONDAJE. faringian.recoltarea se face cu valve şi specule sterile.epitelii. foarte abundentă floră mixtă.160 se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul. iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal.rare epitelii. într-o cavitate naturală a organismului. coci gram-pozitivi şi negativi. iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa din eprubeta sterilă. foarte rari lactobacili.la fetiţe. cauciuc sau material plastic. RECOLTAREA SECREŢILOR VAGINALE Definiţie: Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale. nazal.epitelii şi lactobacili (secreţie normală). Interpretarea examenului La examenul microscopic. Scop: • explorator . după flambare. o tipul III .

. .prelevarea lichidului gastric în scop diagnostic.evacuarea sau aspirarea lichidului gastric sau a sângelui. silicon) • sondele sunt lungi de 75-120 cm cu diametru de 8-12 ch pe scara Charriere (1ch = 1. iar pentru spălătură gastrică de 30 ch.  Jejunostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă cu risc major de inhalaţie. II. Pentru alimentaţia enterală artificială  Sonda naso-gastrică – indicată în alimentarea de scurtă durată. Tipuri de sonde gastroduodenale: o pentru utilizarea de scurtă durată (PVC sau cauciuc). când nu există risc important de inhalare  Sonda naso-duodenală şi naso-jejunală – indicată în nutriţia de durată scurtă. în risc major de inhalare sau tulburări de evacuare ale stomacului (pacienţi cu tulburări de conştienţă. AVC etc. . .evacuarea conţinutului cavităţii sondate. .  în cazul spălăturilor.curăţirea cavităţii de substanţe dăunătoare organismului Rolul asistentei  respectarea unei asepsii perfecte  pregătirea psihică a bolnavului  sonda se va lubrifia sau uda. Sonde gastroduodeoale – (adesea numite sonde gastrice) sunt utilizate pentru următoarele scopuri: .alimentare.3 mm) pentru alimentaţie. o pentru utilizare de lungă durată:– din material sintetic (poliuretan.evacuarea conţinutului gastric înainte de anestezie în intervenţia chirurgicală de urgenţă. .hidratare.).evacuarea aerului sau gazului după o reanimare cu ventilaţie prin mască.evacuarea stomacului după absorbţie orală de substanţe toxice . . . fără intervenţie chirurgicală. • terapeutic .introducerea unor substanţe medicamentoase.sonda de alimentaţie gastrică sau duodenală la pacienţii cu AVC. . cantitatea lichidului introdus trebuie să fie întotdeauna mai mică decât capacitatea cavităţii organului spălat. pentru a uşura înaintarea.  Gastrostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă.  este interzisă introducerea lichidului de spălătură sub presiune  conţinutul evacuat prin sondaje sau spălături se păstrează (pentru analiză)  sondajele şi spălăturile vor fi notate în foaia de observaţie însoţite de numele persoanei care le-a efectuat  eventualele greşeli comise cu ocazia sondajului şi spălăturii vor fi raportate TIPURI DE SONDE I. după caz.161 examenelor de laborator. de 12-15 ch pentru evacuare şi spălătură.

asfixie . muşama şi aleză. o îşi pune mănuşile sterile.folosite pentru alimentaţie. V. o verifică prezenta sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal . terapeutic (tipuri – sonde pentru evacuare simplă: Nélaton. o îmbracă şortul de cauciuc. tipuri: – sonda Miller-Abbott – cu lumen dublu. sonda Eudel. o se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă o prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. cât mai aproape de rădăcina limbii.medicamente. eprubete. Scop: • explorator o recoltarea conţinutului stomacal o pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului. sonda Faucher sau Einhorn. o umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag. Execuţie: o asistenta se spală cu apă şi săpun. recipient pentru colectare. Sondele intestinului subţire .ruptură de esofag.162 III. Mercier) SONDAJUL GASTRIC Definiţie: Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc – sonda gastrică Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac. etc. să respire adânc şi introduce capătul sondei pana la peretele posterior al faringelui. a cardiei. decompresiune şi eliberarea lumenului intestinal. . o introduce sonda în esofag şi este împinsă uşor spre stomac (40-50 cm).pneumopatie de inhalaţie.lungime de 120-300 cm. Indicaţii: – în gastritele acute sau cronice. tăviţă renală.ulcer de compresiune al esofagului cu risc de esofagită. . o introducerea unor substanţe medicamentoase. invitând bolnavul să înghită. prosoape. o cere pacientului să deschidă larg gura. Sonde de compresiune esofagiene o folosite pentru oprirea hemoragei produse de varicele esofagiene sau a hemoragiei gastrice (sonda Blakemore . casoletă cu mănuşi de cauciuc. o curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse. boala ulceroasă. Pregătire: pregătirea psihică şi fizică a pacientului. balonaş distal. Pregătiri • materiale: de protecţie: şorţuri din cauciuc sau din material plastic.confecţionate din cauciuc sau material plastic. o hidratarea şi alimentarea bolnavului. lungime de 31 cm (12-18 ch). .cu două balonaşe şi trei deschideri. • terapeutic o evacuarea conţinutului stomacal toxic. IV. . 2 seringi de 20 ml. sonda Linton) Complicaţii: . Sonde vezicale – instalate în scop – diagnostic.

– nesterile . o goleşte conţinutul sondei în vasul colector.substanţă lubrifiantă. comprese.vas colector – medicamente . după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient). . mai multe tipuri de sonde. o extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă. . Pacient: pregătire fizică şi psihică.se aspiră conţinutul sondei. .aparat de aspiraţie. se îndepărtează sonda. o aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer sau aspiră sucul gastric cu seringa. . .se supraveghează fixarea.soluţie novocaină. dintre care cea mai utilizată este sonda Blakemore. Execuţie: .tuse. . Accidente . se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş). Pregătirea produsului pentru examenul de laborator – Idem ca în alte manevre. hiperemia feţei.greaţă şi vărsături .se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-cardiale. laringoscop. apoi cianoza.se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv (sifonaj).163 cu ajutorul seringii şi fixează sonda. cu prudentă. permeabilitatea sondei. SONDAJUL DUODENAL Definiţie: Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde . .se introduce sonda endonazal.se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer. sondă gastrică. .bronhopneumonii de aspiraţie.–se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer. pense hemostatice. Scop: – realizarea hemostazei în HDS. varice esofagiene Pregătiri: • materiale sterile sonda Blakemore cu dublu balonaş.se verifică permanent presiunea din balonaşe (50 – 60 mmHg) . seringi de 20 ml. INTRODUCEREA SONDEI BLAKEMORE Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea unui tamponament esofagian se folosesc. cocaină pentru anestezie. Îngrijirea ulterioară a pacientului – Idem ca în alte manevre. TA şi pulsul.

primele picături se iasă să se scurgă în tăviţa renală. realizând astfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern.se lubrifiază sonda cu ulei steril. SONDAJUL VEZICAL Definiţie: Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau cateter) prin uretră în vezica urinară.164 Einhorn dincolo de pilor. .executarea unor procedee terapeutice prin sondă. apoi în recipientele pregătite în funcţie de scop sau într-un recipient de colectare.se dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos în direcţia anusului. sonda se introduce în uretră 4-5 cm. . . . .se pot localiza procesele patologice hepatobiliare. extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică. Execuţie: . realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior. Execuţia: Vezi sondajul gastric. medii de cultură. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI Pregătiri: • materiale:muşama şi mănuşi sterile de cauciuc. două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoi complet rotunjit având una-două orificii laterale aproape de vârf. Pregătiri: Vezi sondajul gastric.se evidenţiază meatul urinar. medicamente (ulei de parafină steril şi oxicianură de mercur 1/5000 • pacienta – se pregăteşte fizic şi psihic.analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui . 1-2 eprubete pentru urocultură. Scop: • explorator . Pacient: pregătire psihică şi fizică. .paralel cu înaintarea sondei.evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan).recoltarea urinii pentru examen de laborator. . .se extrage sonda se face după pensarea orificiului extern.recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal.sondajul se efectuează în condiţii asepsie . • terapeutic . .depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare. Scop: • explorator • terapeutic • alimentaţie artificială Generalităţi .orientată cu vârful în sus. .

pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei uretrale Complicaţii • imediate: . SONDAJUL TRAHEO-BRONŞIC Prin sondaj traheo-bronşic se înţelege introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea bucală şi laringe în trahee şi bronhii (sondaj Metras). . prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile.se efectuează toaleta regiunii vulvare.lezarea traumatică a mucoasei uretrale .pentru mobilizarea dopurilor de secreţie intrabronşice . conţinutului abceselor . muşamaua şi aleza. .se aşează tăviţa renală între coapse Execuţie  asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc.infecţioase.  se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa. .în caz de bronhografii ţintite pentru obţinerea imaginii arborizaţiilor bronşice dintr-un lob sau dintr-un segment pulmonar (substanţa radioopacă se introduce direct prin sondă în ramura bronşică respectivă) • terapeutic .se aşează pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate.  alege sonda şi o lubrifiază. .se notează în FO SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT Pregătiri: idem ca la sondajul vezical la femei .se va supraveghea în continuare. .astuparea sondei în cursul evacuării vezicii • tardive . Scop • explorator . . în timp ce cu mâna stângă întinde penisul cât mai bine.165 Îngrijirea ulterioară a pacientei .  dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianură de mercur. .se face toaleta organelor genitale. .  între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei şi cu ajutorul unei pense sterilese apucă sonda.se îmbracă şi se aşează comod în pat.pentru extragerea exsudatelor din căile respiratorii.sub bazin se aşează o pernă tare.crearea unei căi false prin forţarea sondei.

. Execuţie Medicul .extrage sonda. . retrage mandrenul şi o împinge mai departe sub control radioscopic spre locul leziunii. cocaină) fenobarbital.se spală pe mâini. • tardive: . . . se dezinfectează. . spatulă linguală. . comprese de tifon. fenomene de colaps. . Asistenta . plegomazin.injectează substanţa de contrast cu presiune moderată . medicamente (adrenalină. . oglindă laringiană. . decubit ventral.alege sonda corespunzătoare lobului în care vrea să pătrundă. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. poziţie Trendelenburg) .susţine limba pacientului în afară. după utilizarea unei cantităţi mari de cocaină.face examenul radiologic. seringi.166 .intoxicaţia cu cocaină manifestată prin dispnee. transpiraţii reci. abces pulmonar). . sursă de lumină). .schimbă poziţia pacientului (decubit lateral stâng-drept.pentru îndepărtarea corpilor străini. sterile: sondă Metras. nesterile (tăviţă renală.pentru tratamentul local al proceselor pulmonare supurative (bronşiectazie. îmbracă mănuşi sterile şi masca de tifon. instrumente pentru anestezia laringelui. Scop • terapeutic .în prezenta unor secreţii conjunctivale abundente. măşti de tifon).execută anestezia.aşează bolnavul în decubit dorsal.îngrijeşte ulterior pacientul Complicaţii • imediate: . pacientul va fi pregătit fizic (dimineaţa pe nemâncate şi sedat) şi psihic.suprainfecţii SPĂLĂTURA OCULARĂ Definiţie Prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival. . cafeină.sub controlul laringoscopului introduce sonda până în regiunea subglotică.în procesele inflamatoare ale conjunctivei.ţine capul bolnavului asigurând poziţia . palpitaţii. Pregătire: materiale de protecţie (prosoape.tuse: se întrerupe sondajul şi se completează anestezia.

.verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C .se spală pe mâini.deschide fanta palpebrală cu degetele şi toarnă încet lichidul în sacul conjunctival. SPĂLĂTURA GASTRICĂ Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine. Execuţie . . SPĂLĂTURA AURICULARĂ Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac. măşti de tifon).solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile.intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice.stază gastrică însoţită de procese fermentative. . . Scop • terapeutic .pregătirea pentru examen gastroscopic Contraindicaţii .participă două asistente: una supraveghează pacientul şi una efectuează tehnica .tratamentul otitelor cronice. . sterile: comprese. Indicaţii .aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare.intoxicaţii cu substanţe caustice. Pregătiri Idem ca la spălătura oculară.îndepărtarea secreţiilor (puroi.îndepărtarea corpilor străini. . tampoane de vată. se dezinfectează.167 Pregătire : materiale de protecţie (prosoape.repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură. . Scop • terapeutic . evitând corneea. . picurător. . .evacuarea conţinutului stomacal toxic. cerumen).

se repetă operaţia până ce lichidul este curat.se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie.după evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie.168 hepatite cronice. traumatisme. fără resturi alimentare sau substanţe străine. ulcer gastric în perioada dureroasă. Execuţie . Scop. . Idem ca la sondaj vezical.se notează tehnica şi aspectul lichidului de spălătură.se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector.tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi manevrelor. îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate. Pregătiri Idem ca la sondaj Execuţie Idem ca la sondaj + . infecţii.se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus. Notarea în foaia de observaţie . Important: .tehnica începe cu sondajul vezical . . • terapeutic . SPĂLĂTURA VEZICII URINARE Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter în vezică. Pregătiri. .se ridică pâlnia deasupra capului pacientului. . se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac. cancer gastric.se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede.tehnica se execută cu prudentă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii.îndepărtarea exudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii. limpede. . varice esofagiene. . . capătul sondei aşezându-se pe o compresă.înainte ca ea să se golească complet. fără să se destindă vezica. .

dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale. • terapeutic . irigoscopie).  spălături călduţe (35-37°C). . . • evacuator .se adaptează canula la tubul irigatorului şi se elimină aerul . CLISMELE Prin clismă se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus.pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie. .Atenţie ! soluţiile medicamentoase (preparate farmaceutice sau pe loc) vor fi încălzite la temperatura necesară în baie de apă. bazinet. în rect şi colon).calmarea durerilor.169 SPĂLĂTURĂ VAGINALĂ Prin spălătură vaginală se înţelege introducerea unui curent de lichid . .alimentarea sau hidratarea pacientului. sterile (canulă vaginală. după ce spală pereţii vaginali. oxicianură de mercur1/4000. traversă.introducere de medicamente. .se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească. . nesterile ( stativ pentru irigator.îndepărtarea conţinutului vaginal .reducerea proceselor inflamatoare. muşama).spălarea mâinilor .  spălături calde (45-50°C). spălăturile vaginale se împart în:  spălături reci (până la 20°C).se aşează irigatorul la 50 – 75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană .intervenţii chirurgicale asupra rectului. se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu lichidul până în fundul de sac posterior al vaginului . vată).se reperează orificiul de intrare în vagin.irigator.se spală bine fundul de sac posterior al vaginului. prosoape. Scop. soluţie sublimat 1%) Execuţie: . Scop • terapeutic . . . care. După temperatura lor. se evacuează pe lângă canulă.evacuarea conţinutului intestinului gros.în vagin. permanganat de K 1/2000. soluţie cloramină. Pregătiri • materiale de protecţie (paravan.apă sau soluţie medicamentoasă .) medicamente –2 l soluţie medicamentoasă (apă oxigenată.

dar se introduce canula flexibilă la 30 – 40 cm.5-2 m lungime şi 10 mm diametru. Pregătiri: • materiale de protecţie (paravan. apă caldă la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulţi. ulei (4 linguri la 1 litru de apă).medicamentoase cu efect local. . pară de cauciuc pentru copii). aleză. purgative.  se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase.  se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă. irigatorul şi tubul de cauciuc de 1.  clisme terapeutice .  se introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa subiacentă.  se fixează irigatorul pe stativ. casoletă cu comprese. învelitoare) .  se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului. înalte. sau glicerină (40 gr la 500 ml). anestezice.  după ce vârful canulei a trecut prin sfincter.  se introduce canula 10-12 cm.  clisme alimentare – hidratante.şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă. săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru). tăviţă renală. bazinet. se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale. prin sifonaj. medicamente.  se umple irigatorul.  se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală.  se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere. ca să reţină soluţia 10-15 minute. 150 ml pentru copil).170 Clasificarea clismelor după-efect  clisme evacuatoare care pot fi: simple.  pacientul se duce la toaletă clisma înaltă : se procedează la fel ca la clisma evacuatorie simplă.  se lubrifiază canula cu o compresă de tifon. substanţă lubrifiantă (vaselină). cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare. nesterile (stativ pentru irigator. muşama. sare (1 linguriţă la un litru de apă).  pacientul va respira adânc.cu scop explorator. şi îşi relaxează musculatura abdominală. sterile (canulă rectală. uleioase. • pregătire psihică şi fizică a pacientului CLISME EVACUATOARE Execuţia • clisma evacuatoare simplă:  se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul.  clisme baritate .

171

CLISMA TERAPEUTICĂ Clisma terapeutică: - se foloseşte când se doreşte o acţiune locală asupra mucoasei, când calea orală nu este practicabilă sau când se doreşte ocolirea căii portale; - se pot administra medicamente ca: digitală, clorură de calciu, tinctură de opiu, chinină, care se absorb prin mucoasa rectală sau cele cu efect local (soluţii izotonice) în microclisme sau clisme picătură cu picătură (la o oră, 1 1/2 h după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60 picături pe minut. Microclisme - substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15 ml apă ser fiziologic sau soluţie izotonă de glucoză şi se introduce cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală. Clisma picătură cu picătură - se pot introduce în organism 1-2 l soluţie medicamentoasă în 24 h; - se foloseşte şi în scop anestezic (când narcoza prin inhalaţie este contraindicată), eterul putând fi administrat sub forma unei clisme picătură cu picătură; - pentru efectul local se utilizează clismele cu bicarbonat de Na, infuzie de muşeţel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Definiţie. Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru, cu marginile extremităţilor rotunjite. Scop. Eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal Pregătiri:• materiale de protecţie (muşama, aleză, învelitoare; paravan), sterile (tubul de gaze; comprese, substanţă lubrifiantă -vaselină boricată); Execuţia - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează; - unge tubul cu vaselină boricată - depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon, prin mişcări de "răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm; - acoperă pacientul cu învelitoare; - menţine tubul maximum 2 ore; - se îndepărtează după degajare; - la nevoie se repune după 1-2 ore

172

CAPITOLUL VII

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. Scopul administrării  prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile);  ameliorarea bolilor (ex. medicamentele antalgice);  vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acţiunea lor locală sau generală; Căile de administrare  calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;  local - pe tegumente şi mucoase;  respiratorie;  urinară;  parenterală - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase (executate de asistenta medicală) şi injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase (executate de medic); Calea de administrare este aleasă de medic, în funcţie de scopul urmărit. Medicamentele se conservă în: - farmacii - dulapul ce conţine otrăvurile (închise) - toate medicamentele stupefiante; - frigider - seruri imune, insulină, antibiotice; Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris. Pentru pacienţii ambulatori, prescrierea se face în reţetă, iar pentru pacienţii internaţi în spital în foaia de observaţie. Prescrierea cuprinde: - numele medicamentului; - doza - cantitatea şi concentraţia; - calea de administrare; - ora administrării şi durata tratamentului; - administrarea în raport cu alimentaţia - înainte, în timpul sau după masă; Circuitul medicamentelor în spital

173 se completează condica de medicamente în triplu exemplar (data, numele pacientului, salonul, patul, numele medicamentului), forma de prezentare; se predă condica de medicamente la farmacie; se prelucrează medicamentele de către asistenta medicală care are sarcina de a verifica: - ambalajul propriu; etichetele. se depozitează medicamentele în secţia de spital în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie - în frigider; se administrează medicamentele la ora prescrisă;

-

Regulile de administrare a medicamentelor • Asistenta  respectă medicamentul prescris de medic  identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;  verifică calitatea medicamentelor (culoarea, turbiditatea, opalescenţa)  respectă căile de administrare prescrise de medic;  respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ,  respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore;  respectă somnul fiziologic al pacientului  evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierii unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă, în acelaşi pahar;  serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;  respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovulele vaginale, supozitoare;  informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;  anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor  administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;  respectă măsurile de asepsie,

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros. Scop - obţinerea efectelor locale, - obţinerea efectelor generale. Contraindicaţii în administrare: - medicamentul este inactivat de secreţiile digestive; - medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;

174 se impune o acţiune promptă a medicamentelor; medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă; se impune ocolirea barierei hepatice.

Forme de prezentare a medicamentelor • lichide - soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii; • solide - pulberi, tablete, drajeuri; granule, mucilagii Pregătirea administrării medicamentelor • pacientul: - este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare; - i se administrează în poziţie şezând, dacă starea lui permite; • materiale: - lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă; - apă, ceai, lapte; Administrarea medicamentelor • lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai; • solidele: - tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă; - pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate - se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită; - granulele se măsoară cu linguriţa; Atenţie! - înaintea administrării se verifică medicamentul; - ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active; Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele lichide: 1 pahar de lichior o ceaşcă de cafea un pahar de apă o linguriţă 1 lingură 20 picături 60 picături 40-45 picături 15 g ulei 50 ml soluţie apoasă 200 ml soluţie apoasă 5 ml soluţie apoasă 4,5 ml ulei 6,5 ml sirop 3 linguriţe de apă 1 g soluţie apoasă 1 g soluţie alcoolică 1 g soluţie uleioasă

-

175 1 linguriţă rasă = 1,5-2,5 g 1 linguriţă cu vârf = 2,5 - 5 g – 1 vârf de cuţit = 0,5-1 g gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop - la pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, se introduc medicamentele prin sondă Einhorn, în stomac. DE EVITAT: - manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor; - amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri sau sub altă formă cu cărbune medicinal, - administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii sub vârsta de 5 ani; - atingerea dinţilor de către soluţiile acide şi feruginoase, pentru că atacă smalţul dentar (ele vor fi administrate cu ajutorul unui tub de sticlă); -

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
Indicaţii - pacienţii cu tulburări de deglutiţie; - pacienţii operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă (vărsături, greţuri, hemoragii); - pacienţii la care se doreşte evitarea circulaţiei portale, Scop - obţinerea unor: • efecte locale: - golirea rectului; - efect purgativ - supozitoare cu glicerină; - calmarea durerilor; - atenuarea peristaltismului intestinal; - atenuarea proceselor inflamatoare locale; • efecte generale: - prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot acţiona asupra unor organe sau sisteme Forme de administrare a medicamentelor • supozitoare • clisme medicamentoase Pregătirea administrării supozitoarelor • •materiale: mănuşi de cauciuc, vaselină, tăviţă renală, supozitoare; materiale pentru clisma evacuatoare (vezi clismele); • •pacientul: este pregătit psihic şi fizic (poziţia decubit lateral cu membrele inferioare flectate pentru administrarea supozitoarelor); Administrarea supozitoarelor

176 asistenta îşi spală mâinile, apoi îmbracă mănuşile de cauciuc; despachetează supozitorul din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul, sau îl menţine într-o atmosferă caldă; depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă introduce supozitorul cu partea ascuţită înainte în anus. Administrarea clismelor medicamentoase - vezi capitolul "clismele"; DE ŞTIUT: – în timpul administrării clismei medicamentoase picătură cu picătură, se va menţine constantă temperatura soluţiei (39-42°C), pentru a evita reflexul de defecaţie prin administrarea soluţiei cu temperatură redusă, ca urmare a răcirii. Se evită : - supraîncălzirea supozitorului care determină topirea lui şi imposibilitatea de administrare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
Calea respiratorie se foloseşte pentru administrarea medicamentelor, având în vedere suprafaţa de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare şi vascularizaţia lor bogată. Se administrează: - gaze sau substanţe gazeificate; - lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori intratraheal. Scop o dezinfecţia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; o îmbogăţirea aerului inspirat în oxigen, pentru combaterea hipoxiei; o fluidificarea sputei, expectoraţia. Inhalaţia – reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de vapori de apă. Indicaţii rinite; rinofaringite; bronşite; astm bronşic; Pregătirea inhalaţiei • pacientul este pregătit psihic şi fizic (se aşează în poziţie şezând şi învaţă să-şi sufle nasul) • materiale: inhalator, prosop, vaselină, cort, apă clocotindă; substanţe medicamentoase (esenţe aromate, substanţe antiseptice, substanţe alcaloide); Executarea inhalaţiei • asistenta - îşi spală mâinile; - introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o lingură inhalant la 1-4 l de apă; - aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului, îl acoperă cu cortul sau pelerina;

mixturi.se administrează prin badijonare.pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele .materiale pentru protecţia patului . . .creioane caustice.badijonareea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase . . să expire pe nas.mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuşă. cu ajutorul spatulelor. aleză. se aplică medicamentele care au efect local.compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros. .177 invită pacientul să inspire pe gură.prosop de baie. Aplicarea medicamentelor – asistenta alege instrumentele în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor. îngrijeşte ulterior pacientul . . într-un strat subţire . . .pense porttampon.se informează asupra efectelor medicamentelor.pudre.muşama. supraveghează pacientul. cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos.unguentele şi pastele se aplică.lichide . .săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii. durata unei şedinţe: 5-20 de minute. spatule.se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor. • pacientul: . comprese.săpunuri medicinale. . .instrumentar şi materiale sterile . paste. . . Forma de prezentare a medicamentelor .tăviţă renală. .băi medicinale. . ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR Pe suprafaţa tegumentelor. Pregătirea administrării • materiale: . în funcţie de suprafaţa pielii. Săpunul este întins pe piele. pe suprafaţa tegumentelor. care apoi se aplică pe tegumentul bolnav.unguente. reorganizează materialele. .creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare.pudrieră cu capac perforat. lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile. compresă medicamentoasă. .

. sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie. tampoane.evacuează secreţiile din cavitate . .îşi spală mâinile. nazală. Pregătirea instilaţiei: • materiale (pipetă. pe mucoasa vaginală. pentru instilaţia nazală şi oculară). comprese sterile. ureche. bucală. .material de protecţie – prosop.pulberi. conductul auditiv extern .soluţii. acoperită cu un tampon de vată. pe marginea pleoapelor.tăviţă renală). decongestiv. în conductul auditiv extern sunt executate de asistentă. conjunctivală.descongestionarea mucoaselor.baghetă de sticlă lăţită. . dezinfectant. Pregătirea administrării • materiale: .178 băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant. în conductul auditiv extern. în conductul auditiv extern. Scop .îngrijeşte ulterioar pacientul ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival.unguente. INSTILAŢIA reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă. . sau un organ cavitar (nas. vezica urinară).instilează numărul de picături recomandate de medic. Forme de prezentare a medicamentelor . ochi. Instilaţiile nazală.aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă.dezinfecţia. oculară. în vestibulul nazal. .pune în evidenţă cavitatea: conjunctivală. antipruriginos. soluţia medicamentoasă . . • pacientul este pregătit psihic şi fizic ( în decubit dorsal. Executarea instilaţiei • asistenta: . ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA MUCOASELOR Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală.

Pregătirea badijonării • materiale . . prin apăsare pe partea plină a tubului.unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte. cu capul în hiperextensie. . comprese sterile. medicamentoasă • pacientul .este informat asupra tehnicii. spatulă linguală. De ştiut : nu se administrează pudre pe zone zemuide. tăviţă. sol. pacientul închide ochiul.Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie. De ştiut : nu se administrează unguente pe zone zemuide.pentru protecţia lenjeriei pacientului.tampon montat pe o sondă butonată. .se pregăteşte psihic şi fizic Execuţie .în sacul conjunctival. . îmbracă mănuşile. ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă. sângerânde.179 .în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată. BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale.îngrijeşte ulterior pacientul. cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon.  examinează cavitatea bucală.  îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă  badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE .se aşezat poziţie şezând. • pacientul: . Executarea badijonării • asistenta:  îşi spală mâinile. casoletă. unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu un tampon. mănuşi. sângerânde. . . trusă de pense hemostatice. pentru a antrena pudra pe toată suprafaţa globului ocular. total sau parţial.După aplicare.

este calea care ocoleşte tubul digestiv. .180 Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism. muşama. Pregătirea aplicării tampoanelor vaginale • materiale: pentru protecţia mesei de tratament. - • Asistenta I îşi spală mâinile. • Asistenta II . mănuşi chirurgicale sterile). aleză. prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile. acul fiind adaptat la seringă. acoperit de tifon.îngrijeşte ulterior pacienta. obţinerea unui efect rapid. ADMINISTRAREA OVULELOR VAGINALE Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide. ovoide sau sferice. instrumentar steril (valve vaginale. introduce valvele vaginale. posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. Tamponul este confecţionat din vată presată. Executarea tehnicii • pacienta: este pregătire psihic şi fizic (se aşează în poziţie ginecologică). vărsături. care se prelungeşte cu 20-25 de cm de la tampon. . îmbracă mănuşile. Avantajele căii parenterale dozarea precisă a medicamentelor.ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. pensă lungă porttampon. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ Calea parenterală. Pregătirea bolnavei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării. cu hemoragie digestivă. Calea parenterală reprezintă doar calea injectabilă de administrare a medicamentelor. introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac lăsând să atârne capetele tifonului îndepărtează valvele vaginale. Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc. Scopul injecţiilor • explorator . ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat.toarnă soluţia medicamentoasă.

în grosimea dermului – injecţie intradermică. soluţii cristaline: insulina.ţesutul muscular – injecţia intramusculară.  Resobţia -foarte lentă. .regiunea superoexternă a fesei.)  Scop explorator .care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe. Locul injecţiilor îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: . faţa supra. Injecţia subcutanată (s.sub piele. . extensibil : faţa exter-nă a braţului.intradermoreacţii la tuberculină. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei.faţa. Injecţia intramusculară (i. .în inimă – injecţia intracardiacă.d.desensibilizarea organismului în cazul alergiilor. flancurile peretelui abdominal.izotone. rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată. Asistenta efectuează injecţiile intradermică. cu densitate mică.  Soluţii administrate – soluţii izotone. în treimea mijlocie. . • terapeutic .c. subcutanată.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei – regiuni bogate în ţesut celular lax.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei : muşchi voluminoşi.  Resobţia începe la 5-10 minute de la administrare. INJECŢIILE Injecţia intradermică (i.în spaţiul subarahnoidian. la diverşi alergeni. intramusculară şi intravenoasă. . nedureroase. cofeina. externă a coapsei.m. . . orice regiune. regiunea subclaviculară.în vasele sanguine – injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială. lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi.  Soluţii administrate .în intervenţia de urgentă – intraosoasă. durează în funcţie de cantitatea administrată.  Locul injecţiei : în regiunile lipsite de foliculi piloşi : faţa anterioară a antebraţului.administrarea medicamentelor. faţa externă a braţului şi a coapsei.anestezie locală.şi subspinoasă a omoplatului. în ţesutul celular subcutanat – injecţia subcutanată.181 . în scop de anestezie. . . uşor resorbabile. histamina.  Scop terapeutic . . faţa superoexternă a coapsei.

Pregătirea injecţiei • materiale:  seringi sterile. pile din metal pentru deschiderea fiolelor.faţa externă a braţului. se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare. în muşchiul deltoid. cu densitate mare. în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze. se termină în 3-5 minute.  pentru injecţia intravenoasă. .condiţii maxime de sterilitate.182 .)  Scop explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic. soluţii hipertone. venele epicraniene. seringă cu amboul situat excentric. venele de pe faţa dorsală a mâinii.v.  Scop terapeutic  Locul injecţiei – venele de la plica cotului.  pentru injecţia intradermică. .  Se utilizează seringile de unică folosinţă. garou din cauciuc. perniţă.manipulare uşoară. în ambalaj individual. Alte materiale: . după cum se arată în tabelul următor Medicamentul prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil. termenul de valabilitate a sterilizării.economie de timp şi de personal. . seringă de 0. Soluţii administrate – soluţii izotone.acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate. Pregătirea pacientului pentru injecţie – Pregătire psihică şi fizică.  Resobţia – instantanee.tampoane sterile din vată şi tifon. soluţii uleioase.  Soluţii administrate – soluţii izotone. venele maleolare interne. soluţii dezinfectante (alcool).risc de contaminare redus. lampă de spirt. cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă. Resobţia – începe imediat după administrare. tăviţă renală. sterilizate.venele antebraţului. muşama. care prezintă următoarele avantaje: . gradată în sutimi de ml.5 ml. . . Încărcarea seringii . este mai lentă pentru soluţiile uleioase   Injecţia intravenoasă (i. soluţii coloidale.se spală mâinile cu apă curentă. în seringă gata pregătită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile – pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc însoţite sau nu de solvent. se verifică seringa şi acele – capacitatea.

.se îndepărtează aerul din seringă. prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac. .183 se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor. . termenul de valabilitate. eticheta. nu se tamponează locul injecţiei. acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă. doza. la locul de injectare. . . se dezinfectează dopul de cauciuc. - b) dizolvarea pulberilor . .se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului.se dezinfectează dopul de cauciuc.se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă. a) aspirarea conţinutului fiolelor: .asistenta îşi spală mâinile.se îngrijeşte ulterior pacientul . se adaptează acul pentru aspirat soluţia. . c) – aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: . aspectul soluţiei . .se aspiră soluţia din fiolă.se aspiră solventul în seringă. formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală. .se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată. având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm.. se aşteaptă evaporarea alcoolului.se introduce acul în fiola deschisă. . .se îndepărtează ambalajul seringii. se aşteaptă evaporarea alcoolului.se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare.se observă. .se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului.se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie.se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului.imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi.se deschide fiola .se dezinfectează gâtul fiolei . EFECTUAREA INJECŢIILOR INJECŢIA INTRADERMICĂ Executarea injecţiei: . .se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face. . . .se retrage brusc acul.se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei.dezinfectează locul injecţiei. fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus.

. până deasupra şanţului interfesier. punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier). .când pacientul este în poziţie şezând. . .revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii.lipsa aspectului caracteristic de papulă .lipotimie. . Executarea Idem injecţia subcutanată.se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin). stare de şoc cauzată de substanţa injectată. deasupra liniei de sprijin. se încarcă seringa. a căror lezare ar putea provoca accidente. dar se respectă locurile de elecţie.cadranul superoextern – rezultă din întretăierea unei linii orizontale.durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase. injecţia se poate face în toată regiunea fesieră. Pregătirea injecţiei • materiale: – vezi generalităţi.se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei.ruperea acului. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi. cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale.se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi. având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului .se injectează lent soluţia medicamentoasă. . .când pacientul este culcat. care se ridică după planurile profunde.184 Incidente : . longitudinal 2-4-cm. se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (puntul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter. . la baza cutei. cu forţă.hematom prin lezarea unui vas mai mare.se pătrunde brusc. lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi. . . • pacientul: se informează. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic: . care trece prin marginea superioară a marelui trohanter.necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei INJECŢIA SUBCUTANATĂ Executarea . masânduse uşor Accidente .idem injecţia intradermică + .

supuraţie aseptică. continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc. hematom prin străpungerea venei ameţeli. durere vie. când injectarea s-a terminat.se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului. la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool. .se dezinfectează.flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante. dacă acul este în venă. bactericide sau antimicotice. 2. . .se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului.se dezinfectează locul puncţiei.185 Incidente şi accidente 1. hematom prin lezarea unui vas. Intervenţii în caz de eşec : .se controlează dacă acul este în venă.se îngrijeşte ulterior pacientul Incidente şi accidente . ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR ŞI CHIMIOTERAPICELOR Antibioticele sunt substanţe organice. senzaţia de uscăciune în faringe. . .se injectează lent. durere. 3. PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR GRUPE DE MEDICAMENTE 1. . . 5.se alege locul puncţiei. 6. . provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri. bacterii) sau obţinute pe cale sintetică. ruperea acului. . .se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă). embolie. . colaps. paralizie (lezare în sciatic). INJECŢIA INTRAVENOASĂ Execuţia injecţiei . compresiv. lipotimie. periodic.se retrage brusc acul. Chimioterapicele . prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.substanţe chimice cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. 4. . care au proprietăţi bacteriostatice.injectare lentă.asistenta îşi spală mâinile.valuri de căldură.se verifică. . .injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor.

dizolvarea corectă a pulberilor de antibiotice .  unguente – (ex.v. cefalosporine.larg (ex.toxice: hepato-..Bactericidă – ex. şoc anafilactic. Acţiunea medicamentelor : . perfuzii intravenoase). Acţiuni: .  verifică termenul de valabilitate al produsului. Reacţii secundare: .Bacteriostatică – ex. eritromicină.m. ..prevenirea reacţiilor alergice .186 Spectrul de activitate: . gentamicina).alergice: erupţii. penicilina G 400.parenterală. tetraciclină. neomicină) Căi de administrare . Cortizonul nu vindecă. edem glotic. cloramfenicol). . griseofulvină Efecte adverse: . penicilină.este hormonul glandelor suprarenale secretat de stratul cortical sau analogi de sinteză. .antialergică. şoc anafilactic . astm bronşic.îngust (ex. tetraciclinele. (injecţii i. intrarahidiene. s. Indicaţii: RAA. doxicilină).  fiole – (ex. streptomicină). nefro-. i. oxacilină 250 mg.biologice: dismicrobism. penicilina V). aminoglicozide. ampicilină. ototoxice . neuro-. . sau în hipofuncţie corticosuprarenală.Antimicotică – ex. Forme de prezentare  tablete – (ex. kanamicină 1 g).evitarea asocierii în aceeaşi seringă a mai multor antibiotice . apariţia rezistenţei microbiene la antibiotice.c. .000 u. penicilină.tegumente şi mucoase Intervenţiile asistentei medicale  recoltează produsele biologice sau patologice pentru examenul bacteriologic şi efectuării antibiogramei.oxacilină 250 mg..doza pe 24 de ore şi doza unică.orală .  administrează antibioticul prescris.  pulberi în flacoane – (ex. ci modifică reacţiile la agentul cauzal. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI Cortizonul . respectând: . cloramfenicol.respectă ritmul şi calea de administrare 2.  capsule operculate – (ex.antiinflamatorie .

care este desodat. care trebuie să fie de două ori şi jumătate mai mare decât normal. şoc anafilactic.recoltează sângele pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului. proteinelor.R. stare de euforie.orală . . erupţii cutanate. Forme de prezentare  tablete – (ex. anxietate. Forme de prezentare  heparina – soluţie în flacoane de 5. I.locală (pe tegumente şi mucoase) Intervenţiile asistentei medicale .8 ml. creşterea în greutate). .000 u/ml. Anticoagulante cumarinice -trombostop . . ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică coagularea sângelui. . prednison)  soluţii în fiole – (ex. volon)  unguente – (ex. unguent. hemisuccinat de hidrocortizon)  flacoane – ex. apei. seringi preumplute negradate 0.sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul (insomnie. fluometazonă pivalat)  flacon presurizat – (ex. fiole de 1 ml – 25000 u.perturbă metabolismul sodiului.N.injecţii subcutanate. Tratamentul se face sub control clinic şi de laborator (timpul Howell. Căi de administrare . .3 ml0.asigură regimul alimentar al pacientului.aceleaşi reguli ca la antibiotice + .creşte secreţia gastrică de acid clorhidric (HCl). febră. Quick. hipoglucidic. Heparina are acţiune imediată. dureri epigastrice. glucidelor.  trombostop  hepathrombină – gel. hidrocortizon acetat. HTA.efectul lor se instalează după un timp de latentă.International Normalized Ratio) pentru a preveni accidentele hemoragice. frison.scade rezistenţa organismului la infecţii.6-0.187 . perfuzie intravenoasă.parenterală .  fraxiparine – soluţie 9500 u/ml. cu suplimentare de calciu. Howell.000 u/ml  calciparina – seringi preumplute 0. beclomet) Căi de administrare . acţionând asupra factorilor plasmatici ai coagulării. gradate 0. 3. de scurtă durată (cca 4-8 ore).4 ml. .2 ml – 5000 u. Reacţii adverse: alergie. intravenoase. potasiu şi fosfor. fiole 5.parenterală – injecţii subcutanate. Se foloseşte în tratamentul ambulatoriu sub controlul săptămânal al timpului Quick. . hiperproteic.

tahicardie. Căi de administrare  parenterală – injecţii subcutanate. .recoltează sânge. . Efecte adverse: alergie. şi mai ales de porc. durata 12-24 de ore. Atenţie: .Humulin HM).orală. Se utilizează în urgenţe.insuline de tip uman HM (biosintetice sau semisintetice).supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii.  preparate de insulina pentru "stilouri" (pen-uri) de tip HM cartuşe.: Ultralent MC. de tip Monocomponent MC.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii generale sau locale .  orală Intervenţiile asistentei medicale . alte traumatisme. .  prin cateter – subcutanat intraperitoneal.aplicaţii locale pe tegumente şi mucoase. intravenoase.insuline preparate din pancreas de bovine. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut. gingivoragii. Important: .aceleaşi reguli ca la antibiotice + . metroragii.188 . intramusculare.insuline înalt purificate. HM). pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. .: Semilentă. Clasificare după dinamica acţiunii:  insuline rapide (ex.: insulina cristalină.nu se asociază heparina în soluţie perfuzabilă salină izotonă cu alte medicamente. diaree.în timpul tratamentului cu anticoagulante se evită injecţiile intramusculare. . cefalee. intravenoase. Clasificare după modalitatea de obţinere: . Howell. Intervenţiile asistentei medicale aceleaşi reguli ca la antibiotice + . ADMINISTRAREA ANTIDIABETICELOR Insulina – este secretată de celulele beta. Actrapid MC. Acţiunea începe la 45-120 de minute.fiecare tip de insulină se administrează cu seringă separată.  insuline intermediare (ex.tratamentul cu anticoagulante începe cu heparina şi se continuă cu trombostop.recoltează periodic sânge pentru monitorizarea timpului Quick. . dureri abdominale. Lente MC.  insuline lente (ex. urină. a jeune şi postprandial. Huminsulin Long HM). hematoame) şi raportează medicului. hemoragii (epistaxis. 4. ale insulelor Langerhans ale pancreasului. .

Silubin).administrează antidiabeticele sulfonamide (tolbutamid. balonări. fenomene neuro. Asistenta : . . intraperitoneale . calea şi ritmul de administrare. . se va forma pliul şi se vor utiliza ace de 12. intrapleurale.respectă indicaţiile medicului privind doza.5 mm.Ele inhibă însă şi celulele normale care se multiplică activ. învaţă pacientul cu diabet zaharat.recoltează sânge şi urină pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. perfuzii intravenoase şi intraarteriale. - Sulfamidele antidiabetice:  sulfonamide (ex: Tolbutamid.orală Intervenţiile asistentei medicale. glibenclamid) cu 30 de minute înaintea meselor. pigmentarea pielii. alopecie reversibilă.519. diaree. Metrotexat  tablete – ex: Metrotexat Căi de administrare . să-şi administreze singur insulina prin injecţie subcutanată.pregăteşte instrumentele şi materialele necesare tehnicii de administrare. Se administrează pacienţilor cu obezitate. .supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor efecte secundare.parenterală – injecţii intravenoase. Efecte adverse: dureri abdominale. Citostaticele favorizează dezvoltarea infecţiilor prin deprimarea mecanismelor de apărare a organismului. Vinblastin. stomatită. anorexie. intratumorale. . 5.  biguanide (ex: Meguan. Vincristin. Efecte adverse: Greţuri. Reguli de respectat .informează pacientul privind efectele secundare ale tratamentului . vărsături. . ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efecte citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensă.189 la pacienţii supraponderali. Glibenclamid). indiferent de locul de elecţie al injecţiei subcutanate cu insulină. insulinodependent.şi ototoxice.verifică termenul de valabilitate al produsului. Forme de prezentare  flacoane – cu pulbere liofilizată – ex: Ciclofosfamida (Endoxah).

dacă soluţia pătrunde accidental în ţesutul peri venos.nu se administrează chimioterapice intravenos.sesizează fenomenele neuro.. (aglutinogenică) între sângele donatorului şi al primitorului. DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE ŞI TRANSFUZIA DE SÂNGE DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE Imunoserologia sanguină –s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al XX-lea după epocala descoperire a grupelor sanguine OAB. denumite. alopecie reversibilă) etc. . - Atenţie: . care a fost denumit factorul Rhesus (Rh).190 (gastrointestinale. Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. de către Karl Landsteiner. în tubul perfuzorului. ori anti-Rh. generic. boala hemolitică a nou-născutului. hepatice şi medulare.şi ototoxice. de partea sânului pentru care s-a practicat mastectomie urmată sau nu de roentgenoterapie. Antigenele se găsesc în special pe eritrocite şi pot fi puse în evidenţă prin reacţii de aglutinare. în anul 1901. Transfuzia de sânge se poate efectua numai dacă există o identitate. au un antigen comun cu maimuţele Macaccus rhesus. pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare. prin administrarea de 1-2 litri de lichid. fapt pentru care se numesc aglutinogene. hidratarea se face cu 6-8 ore înainte. digestive apărute şi informează medicul. Anticorpii au fost denumiţi antiRhesus. prepară soluţia în funcţie de produsul administrat administrează soluţia prin injectare strict intravenoasă sau în perfuzia lentă aflată în curs. Factorul Rho (D) este răspunzător de o serie de afecţiuni ale acestuia. .substanţa este iritantă şi impune verificarea poziţiei acului în venă .monitorizează funcţiile vitale şi recoltează sânge şi urină pentru evaluarea funcţiilor renale. CAPITOLUL VIII. Anticorpii poartă numele de aglutinine. în venele braţului.hidratează suficient pacientul pentru a avea o bună diureză (ex: la administrarea cisplatinului. . 85% din persoanele de rasă albă. şi provocarea diurezei cu manitol. compatibilitate. se întrerupe injectarea şi se continuă în altă venă. . .

sterilizată prin căldură uscată.conţine aglutinine beta (β).picătura de ser test 0I .191 Faţă de aglutinogenele A şi B.se recoltează 3-4 ml sânge din venă. pipete • Tehnica: pe lama cu godeuri. AII. B – deci. metoda inversă – Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute). Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I. Picăturile vor fi aşezate totdeauna în aceeaşi ordine de la stânga la dreapta. .în partea dreaptă a lamei. Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine prin metodele amintite mai sus.test 0I-conţine aglutinine alfa (α) şi beta (β).AB.test BIII . astfel. A.picătura de ser test BIII . III. Metoda directă Beth-Vincent folosind ser-test OI. Existenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α.conţine aglutinine alfa (α).test 0I. • Material necesar:  seruri . Sistemul sanguin O. BIII Determinarea aglutinogenului = metoda Beth-Vincent se face prin amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul standard O.test AII . B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa. deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A.picătura de ser test AII – la mijlocul lamei. în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI – A) şi (beta) β (ANTI – B). Recoltarea sângelui pentru determinarea grupelor sanguine Pentru determinarea grupei sanguine se foloseşte fie sânge venos (din venă). serul . asistenta picură câte o picătură de ser hemo-test în fiecare godeu. IV. Efectuarea tehnicii cu sânge recoltat din venă .B. serul . AII şi BIII. grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen). Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: a.  lame.A. grupa aglutinogen (antigen) 0 (zero unu) – A II (A-doi) A B III (B-trei) B AB IV (AB-patru) AB aglutinine (anticorp) α şi β α β – Deci. celelalte au aglutinogen A sau B.se lasă să coaguleze. pentru că prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii.( în fiole de la Institutul Cantacuzino) serul . fie sânge capilar (din pulpa degetului): . sau ambele . într-o sticluţă în prealabil. . Grupele se notează după numele aglutinogenului. b.în partea stângă a lamei. . cu aglutinine cunoscute. metoda directă – Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut). se va separa serul şi cheagul. cuprinde patru grupe de sânge. II. astfel: . B şi AB.

înseamnă că aglutininele â din serul-test OI şi AII au întâlnit aglutinogenul B şi au produs aglutinarea hematiilor. Interpretarea rezultatelor Pentru a interpreta rezultatele. Pe o lamă cu godeuri. pe lamă. după 3-4 secunde. Sângele face parte din grupa AII. înseamnă că aglutininele á şi â din serurile-test au întâlnit cele două aglutinogene A şi B din sângele de cercetat şi au produs aglutinarea hematiilor. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI B. deci. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. a antigenelor omoloage A. Aglutinarea se produce în toate godeurile. Sângele face parte din grupa BIII. atunci aglutininele prezente în serurile test n-au întâlnit nici un aglutinogen. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. Aglutinarea se produce în serul test OI şi serul-test AII din mijloc. în dreptul fiecărei picături de ser. cu coltul unei lame sau cu bagheta de sticlă. respectiv B • Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. Sângele aparţine grupei BIII. 3. Există patru posibilităţi: 1. Face parte. fie în serul grupei BIII. 4. înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. Aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser-test OI şi BIII. Interpretarea rezultatelor 1. Aparţine grupei OI. 2. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. înseamnă că aglutininele α din serul test OI şi BIII au întâlnit aglutinogene A şi au produs aglutinarea hematiilor. 3.192 lângă fiecare picătură de ser-test se pune (cu ajutorul unei pipete sau baghetă de sticlă) câte o picătură din sângele pe care-l cercetăm. înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. prin metoda de mai sus. se schimbă pipeta/bagheta sau se clăteşte într-un vas cu ser fiziologic şi se şterge cu vată sau tifon. prin metoda Simonin. alături. Sângele aparţine grupei AII. Aglutinarea nu se produce în nici unul din serurile-test. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. prin mişcări circulare. Sângele de cercetat face parte din grupa OI. s-a comis o greşeală şi analiza trebuie repetată. Dacă aglutinarea nu se produce. la temperatura camerei. cât şi aglutinogen B. se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat. ea mai trebuie să apară neapărat fie în serul grupei AII. 2. picăturile de ser se omogenizează cu picăturile de sânge. apar primele semne de aglutinare. . Dacă în acest ser s-a produs aglutinarea. în caz contrar. • Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B. picătura de sânge trebuie să fie aproximativ de 10 ori mai mică decât picătura de ser test. Metoda Beth-Vincent folosind ser ANTI-A şi ANTI-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. de fiecare dată. se picură câte o picătură de ser ANTI A. iar reacţia este completă după un minut. Sângele face parte din grupa ABIV. din grupa AB IV. respectiv ANTI B. 4. ne uităm la serul test OI. fie în amândouă. Picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. însă.

Pregătire : • materiale: tavă medicală.se şterge prima picătură de sânge cu vată uscată.forma neregulată a sedimentului şi prezenţa grunjilor de aglutinare arată reacţie pozitivă (Rh-pozitiv). . uscate. peste 2 picături de ser anti-Rh. iar cea din dreapta cu eritrocite Rh-negative. Rh-ul este negativ (se citeşte prin comparaţie cu hematiile martor). .se citeşte rezultatul după 30-60 de minute. COMPATIBILITATEA TRANSFUZIONALĂ . importantă în transfuzie şi sarcină. pe lama de sticlă. iar picătura din mijloc – pentru determinarea dorită. Determinarea factorului Rh în eprubetă . care se pune peste a doua picătură de ser-test anti-Rh. . lame de sticlă curate.în eprubeta de hemoliză se pune o picătură din suspensia de hematii 2%. .se omogenizează eprubetele şi se aşează pe stativ. .se aşează lama în camera umedă la termostat. ser antiRh şi pipetă. dacă nu se produce aglutinarea (picătura este mobilă). în ordine. .picătura din sânge se amestecă cu eritrocite Rh-pozitive. deoarece incompatibilitatea produce accidente. • pregătire psihică şi fizică a pacientului Execuţie • Determinarea factorului Rh pe lamă: .hematiile sunt spălate de două-trei ori cu ser fiziologic şi se face o suspensie 2%.se pun.se foloseşte sânge-necitrat.se citeşte rezultatul după 30 de minute. . . casoletă cu tampoane de vată. fiecare cu un diametru de 5-6 mm – picăturile din stânga şi dreapta lamei se folosesc ca martori. atât hematiile martor Rh-pozitive cât şi cele Rh-negative. alcool medicinal. la 37°C.dacă aglutinarea s-a produs în primele două picături de ser.193 DETERMINAREA FACTORULUI Rho (D) Definţie Factorul Rh este un aglutinogen (antigen) legat de eritrocit. termostat. ce se pun în eprubetele martor. . degresate. . .se omogenizează cele trei picături prin mişcări circulare.se introduc la termostat la 37°C. Rh-ul este pozitiv. cu pipeta din fiola de ser anti-Rh 3 picături de ser-test. . Interpretare .se ia cu un colţ al lamei o picătură de sânge.spălarea mâinilor. eter. independent de aglutinogenele din sistemul OAB Scop – determinarea compatibilităţii faţă de factorul Rh. .

executarea probei de compatibilitate directă între serul primitorului şi eritrocitele donatorului. pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă. mănuşi. Măsuri de prevenire .evitarea hemolizei intravasculare acute.reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice .dacă în picătură se produce aglutinarea.dacă nu se produce aglutinarea. .194 Scop : . .directă (Jeanbreau). introduce sângele la centrifugă. la rece. .determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor. ace. care ar putea distruge eritrocitele donatorului . Metode .determină anticorpii din serul bolnavului.proba de compatibilitate biologică (Oelecker).alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh. sângele este compatibil şi poate fi transfuzat. uscate. Interpretare . flaconul sau punga cu sângele de cercetat. PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICĂ OELECKER .proba de compatibilitate majoră . peste care adaugă eritrocite de la donator. respectă proporţia de 1/10 între eritrocite şi ser.IN VIVO . seringi. PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ MAJORĂ (JEANBREAU) – IN VITRO Această probă : .pune în evidentă incompatibilitatea în sistemul OAB. recoltează sânge prin puncţie venoasă. pipete. Execuţie : asistenta se spală pe mâini. prezenta de anticorpi imuni din sistemul Rh Pregătire: • materiale: lame de sticlă curate. termostat • pacient pregătit psihic şi fizic ca la puncţia venoasă. . adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de30 de minute. sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului. degresate. citeşte rezultatul după 5 minute.

a sângelui încărcat cu substanţe toxice (autogene sau exogene). după care reglează ritmul la 10-15 picături/minut. . introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid.corectarea imunodeficienţelor.se utilizează numai în condiţii excepţionale. .195 Scop – verificarea. cu caracter de urgenţă. frison. dar obligatorie.asistenta se spală pe mâini. . hematopoiezei. .aport de substanţe nutritive.instalează aparatul de transfuzie. timp de 5 minute.îmbunătăţirea circulaţiei periferice.supraveghează pacientul timp de 5 minute. .reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut. . . tahicardie). proteice. Transfuzia directă . . . . reducerea anoxiei şi mobilizarea sângelui de rezervă al organismului. • pacient: . .mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei. întrerupe transfuzia şi anunţă medicul. . . . a felului în care primitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. prin transfuzie. . . Scopul : . parţială sau totală.depuraţia organismului prin înlocuirea.stimularea. ca pentru puncţia venoasă. dureri lombare.psihic şi fizic. în lipsa sângelui conservat.corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale.stimularea reacţiilor metabolice ale organismului. .se numeşte transfuzie.instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia). Execuţie . Pregătire • materiale: .stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase.medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup.supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute. cefalee.dacă apar semne ale incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig.constă în trecerea sângelui din aparatul vascular al donatorului în sistemul vascular al primitorului. . cu sânge proaspăt. continuă transfuzia în ritmul prescris.restabilirea masei sanguine . în plus. . . TRANSFUZIA DE SÂNGE Administrarea sângelui de la donator la primitor .îmbracă mănuşi sterile.

.  evacuarea aerului din tubul aparatului:  efectuarea puncţiei venoase:  efectuarea probei biologice Oelecker:  efectuarea transfuziei: . se puncţionează întâi vena primitorului. . se ridică garoul şi se introduce pe ac un mandrin.se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau pentru fiecare flacon. se introduce la primitor. trusă pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător. eventualele reacţii ale pacientului. se continuă transfuzia în ritmul stabilit de medic. pacientul  încheierea transfuziei: . izo-Rh de la donator cunoscut. . • sânge: • pacient: pregătit fizic şi psihic. izo-Rh şi numai excepţional un donator universal [grup O(I)]. se aspiră sângele care.se supraveghează.se dezinfectează dopul.  îngrijirea ulterioară a pacientului  se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat. . pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele. .dacă nu au apărut semne de incompatibilitate. Execuţie  montarea flaconului: . cu membrele superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe o măsuţă acoperită cu câmp steril.v. se determină grupul în sistemul OAB şi Rhesus. se puncţionează vena donatorului. cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml (lipotimia donatorului).se montează aparatul de perfuzat. în continuare. când sângele nu mai conţine bule de aer.. prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC Pregătire • materiale: toate materialele necesare perfuziei i. la o distanţă de aproximativ 3040 de cm. se elimină într-un pahar. apropiate. - Transfuzia indirectă – se execută cu sânge proaspăt izo-grup.se reţin din fiecare flacon 5-6 ml de sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente posftransruzionare tardive. izo-Rh.se îndepărtează dopul de parafină. comparându-l cu cel al primitorului.196 se alege un donator cu sânge izo-grup. se supraveghează atent pacientul câteva ore. . fiind amestecat cu aerul din tubul aparatului "Marin Popescu". sânge izo-grup.

ieşirea acului din venă. se leagă părul lung.– înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul. dispnee. dispnee. Incidente . .albumină umană. . . . impun oprirea transfuziei. dureri lombare.la femei. tumoare.plasmă antihemofilică. fractură.concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate.concentrate trombocitare. .embolie pulmonară • cu cheaguri.sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se schimbă flaconul şi perfuzorul. cianoză.perforarea venei.suspensie deleucocitizată de eritrocite. Derivatele sanguine . PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORARI FUNCTIONALE.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . retrosternale – datorate substanţelor pirogene. Pregătirea psihică a pacientului . . puls filiform . .hemoliza intravasculară cu blocaj renal poate fi provocată de transfuzia sângelui neîncălzit.plasma . tensiunea arterială scăzută. tahicardie.şocul hemolitic. ENDOSCOPICE PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de către medic prin radiografii interpretate la negatoscop. . manifestată prin alterarea bruscă a stării generale. cu aer. RADIOLOGICE.coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul. . Capitolul IX.plasmă în formă uscată sau liofilizată. stop cardiac prin hipotermie. acidoza metabolică.se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată.gamaglobuline şi imunoglobuline umane specifice.197 Accidente . . .şoc postransfuzional. . cianoză.frison. . stare generală alterată. Scop: studierea morfologiei osului şi funcţionalităţii unor articulaţii osoase pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie. . .

. bronhografie. Îngrijirea pacientului după examen .când poziţia verticală este contraindicată. precum şi obiectele radioopace din buzunar. a modificărilor de volum şi de formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICA A ORGANELOR TORACICE Organele toracice (inimă.cu 1-3 zile înainte. Sugarii şi copiii mici se aşează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se suspendă hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine.medicamentele sedative (fenobarbtital.cu o jumătate de oră înaintea examenului se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse.pacientul va fi ajutat să se îmbrace.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor. tomografie. kimografie etc. se îndepărtează obiectele radioopace. Pregătirea fizică pacientului . . se ridică pansamentul de pe regiunea ce urmează a fi explorată. substanţe de contrast sau iodipin – liposolubile şi ioduron B sau diiodonul – hidrosolubile) expectorante şi calmante ale tusei.se dezbracă complet regiunea toracică .se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat. . atropină). Pregătirea psihică a pacientului . modificări topografice şi de calibru ale bronhiilor etc.în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital . unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin spălare cu alcool sau benzină. se aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit. plămâni) sunt explorate radiologic prin radioscopie.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . atelectazii. data.198 se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât. radiografie. sondă Metras sterilă.se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte . după terminarea examenului radiologic. . anestezice. va fi condus la pat.în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic. se administrează pacientului medicamente expectorante. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOGRAFIE Pregătirea materialelor necesare . RADIOGRAFIE Pregătirea psihică a pacientului – se explică pacientului procedura. scuipătoare. .

seara – în ajunul examinării – se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare. ulcer gastro-duodenal. produse lactate).după terminarea examinării. cu o presiune moderată. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIO LOGICĂ GASTRO-INTESTINALA Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. pâine prăjită.pacientul bea conţinutul din cana cu sulfatul de bariu.va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse (nu se înghite – intoxicaţie cu iod). 8. Pregătirea psihică a pacientului .se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă.după examen. tumori ale tubului digestiv). ouă.la 2 ore de la începutul examinării. făinoase. 24 ore. unt. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice. purgativ (ulei de parafină). cană sau pahar. pacientul poate să mănânce. cu 1-2 zile înaintea examinării.sulfat de bariu 150 g. . lateral drept şi stâng). pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare . . la care se adaugă apă rece până la 200-300 g. se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg. introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită. se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat. un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat (supe.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului .se administrează pacientului. . lingură de lemn. umplerea intestinului subţire şi a colonului.în timpul injectării substanţei de contrast. după 2.medicul efectuează anestezia căilor respiratorii. . . amestecându-se cu lingura de lemn. pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului. dorsal.în timpul examinării radiologice.199 pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. pacientul va fi ajutat sa-şi schimbe poziţia (decubit ventral. .pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului). apă. . încet. Îngrijirea pacientului după tehnică . . Participarea la examen . . .

neexcitant. IRIGOSCOPIA: examinarea radiologică a colonului prin umplerea pe cale rectală cu substanţă de contrast. şorţuri de protecţie pentru a nu fi expuşi iradierii.se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cecum. nefermentescibil.200 Îngrijirea pacientului după tehnică . cu o prealabilă golire a tubului digestiv.medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului. . şi se întrerupe de câte ori bolnavul are senzaţia de defecare.i se efectuează clisma baritată după metoda obişnuită a clismelor. la indicaţia medicului se administrează o doză de suspensie baritată cu 8-10 ore înainte. purgative. . Pregătirea pacientului . După tehnică pacientul va fi îngrijit.se pregăteşte clisma baritată. Dacă nu se examinează decât colonul. se efectuează o clismă evacuatoare şi apoi se administrează două linguri de ulei de ricin. după insuflare cu pompă de aer şi după introducerea substanţei opace. neflatulent format din: brânză de vaci. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale bucală (după examenul radiologic al stomacului şi intestinului) sau pe cale rectală (irigoscopie). substanţă de contrast. se administrează un regim hidric cu piureuri. sondă Strauss. smântână.se conduce pacientul la serviciul de radiologie.cantitatea de suspensie bariu/apă în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari.instrumentar necesar efectuării clismei (vezi "clismele"). Scop: observarea modificărilor anatomice ale colonului. .cu 2-3 zile înainte pacientul va primi un regim alimentar de cruţare neiritant. sulfat de bariu în suspensie(300500 g în 1000:1500 ml apă uşor încălzită) sau sulfat de bariu (200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) în 1000 ml apă încălzită. ulei de ricin.se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării. . 100-150 g pentru copii mici. . Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare . . . • Important !: .pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb. gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie. . Colonul mai poate fi explorat radiologic şi prin metoda examenului cu dublu .cu o zi înaintea examinării. . pâine uscată.după masă. .se închide rectul cu sonda Strauss.la copiii mici. ouă fierte carne slabă fiartă orez fiert. 150-200 g pentru copiii mari.

sub control la ecran. Colecistografia: radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu substanţă de contrast. al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer. administrată de obicei pe cale orală. conţinutului. stări febrile. Când colonul se umple prin clismă baritată. substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic). insuficienţă renală. conţinând 100-150 g sulfat de bariu. câte două tablete şi regim hiperprotidic. reacţii alergice iod.se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune animal de 3 ori pe zi. inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci.la sugari. pacientul va fi solicitat de a evacua parţial substanţa de contrast sau închizând rectul cu sonda Strauss. fără a efectua clismă sau administrare de purgative. se administrează pacientului un prânz compus din ouă. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLECISTULUI ŞI CĂILOR BILIARE Deoarece vezicula biliară poate fi vizibilă radiologic numai când conţine calculi radioopaci sau se impregnează cu substanţe de contrast. deoarece aerul introdus sub presiune poate perfora colonul. smântână şi unt. .prânz compus din ouă. pentru a obţine imaginea ei radiologică se administrează substanţe iodate. Scop: examinarea formei. pe cale orală sau intravenoasă.se administrează 400-500 g substanţă de contrast. la orele 12. 50-100 g substanţă baritată se administrează sub formă de clismă cu ajutorul unei seringi. examinarea este înlocuită în mare parte cu ecografia.în ziua precedentă examenului.se introduce sonda la o adâncime de 5-10 cm. Colangiografia: radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţa de contrast administrată pe cale intravenoasă. Astăzi.cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei.materialele pregătite se transportă lângă pacient. . evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate. triferment.se instituie o pauză de alimentaţie de 12 ore. cu presiune moderată. OPACIFIERE A VEZICULEI BILIARE PE CALE ORALĂ (COLECISTOGRAFIE) Pregătirea materialelor . . Metoda necesită precauţii. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . . PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI: . precum şi contractibilităţii (dinamicii) veziculei biliare. . dacă acest prânz . Contraindicaţii: afecţiuni hepato-biliare acute. antihistaminice. cărbune animal. smântână şi unt cu pâine. se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. cu pâine sau 50 g ciocolată. se introduc apoi în colon 100 ml aer.201 contrast Fischer. poziţiei.

la orele 16. Pregătirea alimentară a pacientului . .în seara precedentă. precum şi a căilor urinare.cu 2-3 zile înaintea examinării.în ziua precedentă examenului. pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. se efectuează radiografii în serie. cistografie. . se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă: se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod. pacientul va consuma un regim hidric. se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 de minute. se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 g zahăr sau 50 g ciocolată). paste făinoase. cavităţilor pielocaliceale ale acestora. el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator.202 provoacă accese dureroase. ureterali sau vezicali radioopaci. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit. După examen. pielografie. . arteriografie retropneumoperitoneu şi altele. legume şi zarzavaturi. . PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ Radiografia renală simplă: explorare radiologica fără substanţe de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor. ulei de ricin. înainte de a se efectua radiografia. pacientul este condus la serviciul de radiologie după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. se testează toleranţa la Razebil: după masă. la intervale de 30-60-90 de minute. Pregătirea materialelor necesare . se îngrijeşte pacientul. calculii renali. pentru evacuarea gazelor din colon. după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ. pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită. pâine) şi ape gazoase. - - PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin radiografie renală simplă. se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare. Scop: evidenţierea conturului rinichilor.cărbune animal. materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii. prezenţa calculilor radioopaci şi radiotransparenţi sau a tumorilor. urografie.înaintea examenului. când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast.

sub controlul citoscopului. se introduce sonda în ureter. 60 sau 75%.în seara precedentă zilei de radiografie.bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie. substanţa de contrast Odiston de 30.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. .cu două zile înaintea examinării. Pregătirea materialelor necesare . . pacientul va fi condus în sala de cistoscopie. . se administrează două linguri de ulei de ricin. medicamente antihistaminice.se introduce substanţa de contrast uşor încălzită.va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică. medicamente de urgenţă. . unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. . alimentară şi medicamentoasă descrisă la "Radiografie renală simplă" şi se testează sensibilitatea la substanţa de cotrast.dacă toleranţa organismului este bună. . Pregătirea pacientului .se efectuează pregătirea psihică. medicamente pentru urgenţă (trusa de urgenţă). . materialele necesare pentru clismă. se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi.se notează examenul efectuat în foaia de observaţie.dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE Urografie: metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare. se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi se administrează antihistaminice. 5. . Pregătirea materialelor necesare: materialele necesare pentru o radiografie renală simplă. sub controlul cistoscopie. Apoi pacientul este condus la serviciul de radiologie.se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă. medicamente antihistaminice. seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PIELOGRAFIE Pielografie: radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast administrată prin cateterism ureteral.203 Pregătirea medicamentoasă a pacientului . . . Pregătirea pacientului . substanţă de contrast = Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%.se testează sensibilitatea la substanţa de contrast.se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii. Participarea la examen .10 ml în fiecare parte cu presiune mică. utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos. Administrarea substanţei de contrast .toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă.

calea femurală fiind mai uşor de abordat.radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare). PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOGRAFIE Cistografia: metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: a . este curent folosită. sonda Nélaton sterilă.Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera - . a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde.se închide sonda cu o pensă hemostatică. .materiale pentru efectuarea unei clisme. medicul execută radiografia renală (urografia). Cistografia cu substanţă de contrast necesită următoarele: Pregătirea materialelor necesare . . seringă Guyon sterilă. ARTERIOGRAFIA RENALĂ Arteriografie renală: metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială (renală sau femurală). pensă hemostatică. mănuşi de cauciuc sterile. .204 pacientul va fi condus la serviciul de radiologie. dacă toleranţa organismului este bună. . la 8-10 minute de la efectuarea injecţiei.se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară. iar la copii. Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast. soluţie nesterilă de acid boric. b radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu. Participarea la cistografie . Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal.în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în vezică. tăviţă renală. 10-20%) Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali. se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii. Accidente: . în funcţie de vârstă.medicul execută imediat radiografia.se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric.pacientul este atenţionat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic. se administrează 5-15 ml soluţie 75%. . se administrează intravenos substanţa de contrast. astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%). metoda nu necesită o pregătire prealabilă a pacientului. se îmbracă mănuşile sterile.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston. .

se serveşte medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală. . . .pacientul să nu mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen. Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent.se efectuează testarea sensibilităţii faţă de iod. aortografie. Efectuarea tehnicii . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin angiocardiografie. se efectuează un pansament.asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă mănuşi sterile. sedative (fenobarbital). rapid.în seara precedentă intervenţiei se efectuează o clismă evacuatoare. fistule arteriovenoase. aparat de pneumotorax – în perfectă stare de sterilitate. Angiocardiografie: introducerea unei substanţe de contrast. Materiale necesare: soluţie concentrată de iod. romergan sau altă substanţă antialergică. A.în ziua precedentă examenului. Materiale necesare: materialele necesare efectuării unei clisme. . medicul introduce 1000-1200 ml gaz şi execută apoi radiografia.la locul puncţiei. spasme sau tromboze arteriale.dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod. poate provoca durere - PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOC AL RINICHILOR PRIN RETROPNEUMOPERITONEU Retropneumoperitoneu: introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor. în decurs de câteva secunde . se ajută pacientul să se îmbrace şi este condus la pat. pe cale intravenoasa. . se administrează sedative. Pregătirea pacientului: . se injectează intravenos substanţa de contrast. care se repetă în dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic. arteriografie şi flebografie. substanţă care se urmăreşte în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii. .205 hematoame. instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii. întrerupea temporară a activităţii rinichiului.cu aparatul de pneumotorax. .

profil şi incidenţa 3/4) şi prin radiografie cu substanţă de contrast (lipiodol.pacientul este transportat pe cărucior la serviciul de radiologie. pacientul va fi transportat pe cărucior în salon. cefalee. congestia feţei. sora va acţiona ca şi în puncţia rahidiană. . pentru evidenţierea aortei. Substanţa de contrast – lipiodolul – se injectează în spaţiul subarahnoidian prin puncţie rahidiană suboccipitală. c. Mielografia gazoasă (cu aer) este mai avantajoasă. vizualizarea unor modificări directe (anevrism. . uneori cu incidenţe care urmăresc vizualizarea bazei craniului. dispnee (se injectează adrenalină). Aortografie: introducerea substanţei de contrast prin cateter sau prin puncţie.Angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competenţa medicilor. B. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL A. după ce s-a extras aceeaşi cantitate de lichid cefalorahidian. .după efectuarea tehnicii. instalat în pat. în cantitate de 2-3 ml. Angiografie cerebrală: introducerea unei substanţe radioopace în arborele vascular cerebral. . de concentraţie redusă.pentru a se putea introduce aerul. tumoare vascularizată etc.206 Efecte nedorite: .) sau indirecte (deplasări sau deformări ale vaselor prin procese patologice vecine). ea permite aprecierea pereţilor şi lumenului vascular. se scoate fracţionat cantitatea de lichid cefalorahidian ce corespunde celei de aer. cu seringă automată de presiune. . nu se face o pregătire prealabilă.pacientul este transportat în sala de operaţie (pentru trepanaţie şi ventriculografie) sau în sala de tratamente (pentru puncţia suboccipitală sau lombară în encefalografie). C. . Arteriografie periferică: introducerea substanţei de contrast prin injecţie intraarterială pentru evidenţierea arterei periferice. intraaortic. Explorarea radiologică coloanei vertebrale se efectuează prin radiografie simplă (faţă. b. . Explorarea radiologică care se adresează cutiei craniene şi encefalului se realizează prin radiografie craniană simplă. pantopac sau aer). tuse. va păstra poziţia de decubit dorsal 2-3 zile. a găurilor optice şi stâncilor temporale. deoarece vizualizează o suprafaţă mai mare din coloană şi aerul se absoarbe mai repede. a 2030 ml de substanţă de contrast. D. intravenos. pneumoencefalografie (aerografie) şi arteriografie cerebrală. Flebografie: introducerea. putându-se repeta examenul după necesitate.. Pentru pneumoencefalografie (introducerea unui volum de aer prin puncţie suboccipitală sau lombară) sau ventriculografie (introducerea aerului prin trepanaţie direct în ventriculii cerebrali) bolnavul este pregătit astfel: .se administrează un sedativ. a: Pentru radiografia craniană simplă.Injectarea rapidă poate provoca valuri de căldură. .nu mănâncă în dimineaţa zilei de examinare.se administrează soluţie hipertonică de glucoză (dacă acuză cefalee). pentru efectuarea radiografiilor. B. şeii turceşti. ci se execută din faţă şi din profil.

fiind sursă de radiaţii. a sângelui şi organelor hematopoietice. în nişe speciale cu telemanipulatoare. care se controlează periodic. un sistem de transmitere al imaginilor şi instrumente anexe: pense de biopsie. . Bronhoscopul rigid se compune din tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 . Scintigrama organelor detectate (tiroida. Izotopii radioactivi. .personalul care lucrează cu izotopi radioactivi va purta dozimetre cu filtre de metal. la locul lor de trecere sau de depozitare. Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită luarea unor măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor: . contoare cu scintilaţie). rinichiul. Izotopii utilizaţi sunt: radiosodiul. Izotopii radioactivi se utilizează în explorarea hepatobiliară.mănuşile şi halatul . γ.) arată zonele hiper-. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOSCOPIE Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul). ficatul.produsele biologice şi patologice ale pacientului vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de protecţie ca şi izotopii. evidenţiind modificările de structură. renală.se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb.sau hipofuncţionale. perii de brosaj etc.pacientul investigat cu izotopi radioactivi va fi izolat de restul pacienţilor.nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni. care pot fi evidenţiate calitativ şi cantitativ prin procedeele obişnuite de detectare (contoarele Geiger-Müller.aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate. Endoscoapele moderne permit fotografierea unor imagini endocavitare.nu se consumă alimente şi nu se fumează la locul de muncă. introduşi în organism. . .stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale. radioiodul şi radiofosforul. Endoscopul este un aparat optic. determinând o hartă a organului.207 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA CU IZOTOPI RADIOACTIVI Izotopii radioactivi sunt utilizaţi în clinică pentru diagnostic şi tratament. emit radiaţii α. β. radiocuprul. . . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI ENDOSCOPICE Endoscopie: metoda de examinare prin vizualizarea directă a unei cavităţi a corpului uman cu ajutorul unui endoscop. a glandelor endocrine. zgârieturi etc. Reuşita unei endoscopii este condiţionată de colaborarea pacientului. creierul etc. În diagnosticul proceselor parenchimatoase joacă rol important metoda scintigrafiei: folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat. a aparatului cardiovascular. . normo. prevăzut cu un dispozitiv de iluminare care introduce în cavitatea de examinat.

a doua asistentă serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate . .vor fi la îndemână: flaconul cu anestezie (xilina 2%. tampoane. Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare. . orofaringele şi hipofaringele. ajută la extensia acestuia. mănuşi sterile. astfel încât se pot examina şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronşii segmentare şi subsegmentare). 45° şi 90°. urmând să anestezieze arborele traheobronşic. porttampon. –medicul. pense. anestezicul uşor încălzit. cât şi în dimineaţa zilei respective. seringi de 10 ml de unică folosinţă. pacientul trebuie să nu mănânce dimineaţa.pacientul va fi supravegheat după bronhoscopie. flaconul cu ser fiziologic. administrare de oxigen etc. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare Se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. tăviţă renală. în ziua premergătoare examinării. Glutaraldehide (Cidex. prevăzute cu un canal central "de observare şi lucru" şi laterale de iluminare. îi anesteziază limba. . flaconul cu soluţie de adrenalină 1 %. . cu ajutorul unei seringi laringiene.sub umerii lui aşează o pernă tare. ridicând capul la 12-15 cm. pentru anestezie. pentru a nu provoca leziuni. e aşezat pe un scaun în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. pacientul este condus în camera de bronhoscopie. oglindă frontală. au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată. tubul fiind conectat la o sursă de lumină printr-un sistem special de cabluri. la 180°. Pera-Safe). picătură cu picătură. - - Pentru efectuarea bronhoscopiei e nevoie de două asistente: . instilând.208 cm diametru. Opticele – tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris – sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. nu va mânca 1 oră şi va . Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . care. . comprese de tifon).sterilizarea componentelor aparatelor principale şi anexelor se face cu ultraviolete. pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării. Fibrobronhoscopul e un instrument prin care imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice. • important . cu ajutorul unui spray cu xilină 2%. seringă laringiană. se execută o testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic. lumina este condusă prin fibra optică. aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate.se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor. cu extremitatea cefalică în extensie.O asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal.pacientul va fi pregătit fizic şi psihic. casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor.

în anumite situaţii. - Pentru efectuarea fibroscopiei e nevoie de două asistente: . cefalee. dureri retrosternale. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ESOFAGOSCOPIE Esofagoscopia: examinarea lumenului esofagian. tuse. sclerozarea varicelor esofagiene). se foloseşte în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini. polipectomii. asistenta I îl conectează pe pacient la sursa de oxigen. Material necesar – măşti..209 fi monitorizat (puls. substanţa medicamentoasă pentru sclerozarea varicelor esofagiene. casoleta cu comprese sterile. CIDEX. alcool 90°. E. . • • • Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Pregătirea fizică: este ca şi pentru bronhoscopie. Incidente şi accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) – hemoragii. medicul endoscopist gastroenterolog utilizează: eso-gastroscopul flexibil – tub flexibil. pense pentru corpi străini etc. tăviţă renală.L. Poziţia pacientului: esofagoscopia se poate executa în poziţie şezând. se poate administra pacientului o fiolă de atropină. porttampoane. Dicinone. dureri în gură. pipe Guedel. TA). disfagie sau orofagie. Stomacaina spray sau Novocaina 1 % şi xilina (pentru badijonare locală). oglindă frontală cu sursa de lumină corespunzătoare.). Venostat etc. de la ambele mâini.R. cu un aparat numit esofagoscop. un canal pentru aspiraţie. în decubit . la nevoie.. se mai pregătesc: depărtător de gură. La O.A. prevăzut cu un mandrin obturator şi cu mecanism propriu de iluminare. imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu. Pentru esofagoscopie. diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni. mănuşi sterile.pacientul este aşezat pe un scaun. substanţa anestezică: Xilocaina spray. etc. aspirator de salivă cu sonde. ochelari de protecţie. se utilizează încă.asistenta II serveşte medicul cu instrumentarul necesar. substanţe dezinfectante Glutaldehida. . cu lungime de 45 cm şi grosime de 7-12 mm. cu menţiunea că anestezia locală se limitează la limbă şi cavitatea bucală. confecţionat din fibre de sticlă. pe care o va avea sub control tot timpul examinării. două şorţuri de cauciuc (pentru medic şi pentru asistentă). porttampoane.pacientul va fi supravegheat după fibroscopie. cardiotonice. trusa antişoc.L. medicamente: – sedative.C. lung de 100 cm.R. esofagoscopul (cu toate anexele sterilizate). un canal pentru introducerea unei pense de biopsie şi un canal pentru spălarea lentilei din interior. esofagoscopul rigid: tub de metal polizat. prevăzut cu o sursă de lumină. un sistem optic şi anexe: – pensa pentru prelevat biopsii. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului. va administra în cazul unei hemoptizii chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin. În serviciile O. pentru inhibarea secreţiei gastrice şi secţionarea chimică a vagului. În serviciile de endoscopie. cu extremitatea distală rotunjită.

.anestezia locală cu spray (Xilocaină. prezentându-i instrumentele. stâng. Participarea la tehnică . tratamentul hemoragiilor digestive. îi asigură poziţia capului în extensie forţată.pacientul este supravegheat. Scop . Gastroscopia se efectuează ca ajutorul a două asistente: • Asistenta I vorbeşte cu pacientul. • Asistenta II ajută medicul la introducerea aparatului.periuţe de citologie. tratament cu laser). . cu urmărirea imaginii obţinute pe un ecran TV (videoendoscop).Se reorganizează locul de muncă. Asistentei participă la efectuarea tehnicii şi îngrijirea pacientului ca şi la bronhoscopie. . în vederea examinărilor histologice se etichetează şi se trimit urgent la laborator.Se face testul rapid al ureazei în laboratorul de endoscopie. Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină. se sterilizează aparatul cu Glutaraldehidă sau Cidex. îl linişteşte. în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori. Incidente şi accidente : . ungând gastroscopul. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare Se pregătesc materialele necesare. ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă. . După gastroscopie: . cel de insuflaţie şi aspiraţie. . .recipient cu formol. produsele prelevate.terapeutic (polipectomie. faringele şi esofagul să fie în linie dreaptă. care are înglobate în construcţia sa sistemul optic.sedarea pacientului. .gastro – duodeno-scopul.se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice. Azi se utilizează: eso . urmărindu-se ca gura. pentru ţesutul prelevat. aparat modern. La acest aparat poate fi adaptată o cameră video. . ca şi la esofagoscopie.210 dorsal sau în decubit lateral. cu ajutorul unui instrument optic numit gastrofibroscop. .soluţie şi recipiente pentru testul ureazei.pense pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică.diagnostic.

apă călduţă (37°). . . Se indică în: suferinţele hemoroidale. . etc.se extrage mandrinul şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal. se vizualizează colonul sigmoid. cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV.se montează corpul aparatului şi se racordează la sursa de lumină.211 dureri la deglutiţie. pentru evidenţierea modificărilor mucoasei până la o adâncime de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectală şi ultima porţiune a sigmoidului).se pregătesc produsele pentru laborator. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare  muşama. tenesme rectale. un câmp steril cu orificiul central. transvers şi ascendent până la cec. care se îndepărtează după introducerea aparatului în rect.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului. casoletă cu mănuşi sterile de cauciuc. . având un orificiu lateral ce poate fi închis etanş în timpul introducerii în rect şi prin care se pot executa intervenţii intrarectale sub control endoscopic (prelevări biopsice. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ENDOSCOPIE RECTOSIGMOIDIANĂ Rectosigmoidoscopie: explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop. . pensă de biopsie. descendent. lung de 135-185 cm. aleză. . pentru tubul rectoscopului. subfebrilităţi. Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile. ulei de vaselină. dureri şi tumefacţia amigdalelor.se pregătesc tampoanele cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului. cu ajutorul unui colonoscop flexibil.se reorganizează locul de muncă – se curăţă mecanic rectoscopul. recipiente pentru prelevări histologice. se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare chimică (Cidex. sânge în materiile fecale etc.se oferă medicului mănuşile sterile (pentru efectuarea tuşeului rectal). hemoragie.se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic.se îngrijeşte pacientul după terminarea procedurii. iar unul mai gros (24 mm diametru). Rectoscop: un sistem de tuburi metalice intrarectale: trei mai înguste (16-20 mm diametru) pentru explorare. – – Pregătirea pentru rectoscopie irigator. constipaţie sau diaree cronică. SIDA.se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul solicită). Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Tehnica: .se unge tubul rectoscopului cu ulei de vaselină. colonoscop . casoletă cu câmpuri sterile. . mănuşi de cauciuc. cauterizări etc. tampoane de vată. pentru tratament. comprese mici sterile. Fiecare tub este înarmat cu un mandrin cu vârf bont.). . el se poate adapta şi la camera video. .

se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0. vaselină.verifică colonoscopul. starea de curăţenie a lentilelor. prevăzut cu un orificiu central  asistenta II . inflamaţiilor specifice sau nespecifice. apoi. medicamente pentru sedarea pacientului. corpilor străini. pentru anestezie locală.  se lubrifiază instrumentul. • Precizare:  la femei. pense sterile. Scop  identificarea proceselor patologice endovezicale.  se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede. costum steril pentru medic (halat.urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului. malformaţiilor anatomice. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casolete cu câmpuri sterile si mănuşi de cauciuc sterile. anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul. se explică pacientului necesitatea investigaţiei. . recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (aceleaşi substanţe ca şi la gastroscopie). . citoscop de irigaţie.5% 40-50 ml. mască). se recomandă preparatul din import Instilagel . taropoane de vată sterile.îl aşează în decubit lateral stâng.212 cu sursă de lumină şi sistem de aspiraţie. mai nou. asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bune . şi este acoperit cu an câmp steril.  se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat.   Participarea la colonoscopie – sunt necesare două asistente:  asistenta I . calculilor. cistoscopia cu cistoscop rigid e preferabil să se facă în rahianestezie. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOSCOPIE Cistoscopia: metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce încet în anus. sterilizată. . cu genunchii flectaţi. seringă Guyon cu oliva uretrală.linişteşte pacientul.  la bărbaţi.  se oferă aparatul medicului. recipient cu apă pentru curăţarea colonoscopului după utilizare.5%. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  se dezinfectează meatul urinar. soluţie de novocaină 0. anestezia locală este suficientă pentru efectuarea cistoscopiei – în scop diagnostic. . seringă de20 ml sterlizată.anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină. etanşeitatea asamblărilor. tumorilor.

criocoagulator sau modul laser.aşezarea pacientei pe masa ginecologică în poziţie corespunzătoare. la nevoie.se aruncă deşeurile. se oferă eprubetele pentru recoltările urinare. soluţie Lugol.  comprese şi meşe.toaleta organelor genitale externe.  mici hemoragii. spatule. dureri lombare asemănătoare cu colica renală. foarfece. pense) şi fixatori: formol.  instrumentar pentru biopsie (biotom.213  medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezifectantă slabă la bărbaţi sau 250 ml (la femei) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic. frisoane. PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU COLPOSCOPIE Colposcopia: metodă de inspecţie a colului uterin la femeie cu ajutorul aparatului numit colposcop. . destinat vizualizării colului uterin. Pregătirea pacientei pentru efectuarea tehnicii .evidenţierea colului uterin cu ajutorul unui specul. antispastice. cu uretroragie perforaţia vezicii urinare. care este prevăzut cu un sistem de iluminat propriu şi aşezat pe un suport. se oferă medicului succesiv .  materiale pentru recoltarea fortiurilor vaginale: lame. pacientul va fi transportat în salon.  soluţiile necesare colposcopiei lărgite: acid acetic 3% în soluţie apoasă.  masa ginecologică  specul vaginal bivalv . se administrează. bisturiu. nu necesită supraveghere specială.cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se continuă cu cateterismul ureterelor). . . pentru urocultură sau examene biochimice. bioptice. se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică. calmante.  ruptura de uretră.instrumentarul se curăţă.  instrumente pentru distrucţie tisulară: electrocauter. soluţie de nitrat de argint 5%.la cerere . . se spală şi se dezinfectează. • Incidente şi accidente  accese febrile trecătoare.       Reorganizarea locului de muncă . Colposcop: instrument optic. pentru depistarea leziunilor colului uterin.  pense vaginale lungi. Pregătirea materialelor şi instrumentelor  materiale necesare efectuării toaletei organelor genitale externe.  tampoane mici de vată. stereoscopic.

după retragerea mandrinului. explicându-i-se pe înţeles manevra la care va fi supus. ca şi la bronhoscopul rigid.se curăţă instrumentele. pentru efectuarea anesteziei. imaginea din cavitatea pleurală este transmisă tot prin fibre de sticlă în ocularul examinatorului. respi- . .aparatul Küss este prevăzut cu o serie de căi (tuburi de cauciuc).pacientul va fi încurajat.ştergerea. medicul examinează colul uterin şi vaginul.îngrijirea pacientei după tehnică. fiind prevăzute şi cu sisteme de biopsie (pense diferite) şi de hemostază locală. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PLEUROSCOPIE Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân.  pacientul va fi supravegheat . . .214 se observă aspectul secreţiei vaginale şi se recoltează frotiurile citologice. medazepam. Pleuroscop (toracoscop): instrument ce se compune dintr-un trocar cu mandrin cu diametrul de 1 cm.  se vor lua toate măsurile de asepsie şi antisepsie.se dezinfectează regiunea indicată prin badijonare cu iod. pe partea sănătoasă. . Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale. braţul de pe partea în care urmează să se instituie pneumotoraxul este adus în abducţie. după insuflarea prealabilă de aer în marea cavitate pleurală.asistenta oferă medicului seringa încărcată cu soluţie de novocaină 1%.în continuare. . apoi a colului uterin cu un tampon uscat şi badijonarea lui cu soluţie Lugol (testul LAHM . acesta colorează mucoasa normală în castaniu. iar antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea. în cazul pneumotoraxului spontan idiopatic. puls.pacientul e culcat pe canapeaua de consultaţie în decubit lateral. diazepam). acesta se badijonează cu o soluţie de acid acetic 3%. leziunile colului nu fixează iodul. .pacientul va fi supravegheat. diagnosticul unei tumori. Reorganizarea locului de muncă .medicul introduce intercostal acul Küss. pe care îl conectează la aparat.  asistentei II: serveşte medicul cu instrumentele şi materialele necesare. . TA.SCHILLER). se introduce sistemul optic alimentat prin fibre de sticlă de la o sursă de lumină adecvată. opticele permite vizualizări de 180°/45° şi 90°. .parametri vitali (temperatură.cu o oră înainte se administrează un tranchilizant uşor (meprobamat. ce permit introducerea a 300-400 ml aer în cavitatea pleurală. apoi se dezinfectează şi se aşează în cutiile în care se vor steriliza. . după îndepărtarea mucusului şi a depozitelor celulare de pe colul uterin. inspecţia unei cavităţi restante postoperatorii. Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesare două asistente)  asistenta I: tot timpul examinării va susţine în abducţie braţul pacientului.

are rolul de a asigura pătrunderea trocarului în cavitatea peritoneală. destinsă în prealabil prin pneumoperitoneu (introducerea de aer în cavitatea peritoneală). . depăşind lungimea tubului cu 1 cm.  se rade suprafaţa păroasă a abdomenului (dacă este cazul) şi se spală tegumentele cu benzină iodată. cu ajutorul laparoscopului.T. trei-patru seringi de 2-10 ml de unică folosinţă. cu vârful ascuţit cu două sau trei tăişuri. laparoscopul. pereţilor abdominali. organelor genitale. bioptic.215 raţie).5 mg atropină. un bisturiu sterilizat. tăviţă renală. diafragmului. laparoscopul . Efectuarea tehnicii Laparoscopia se efectuează în anestezia peridurală sau în anestezia generală cu I. Apoi:  cu două pense . un sistem de iluminat şi un sistem de spălare a lentilei. . şi se pot preleva fragmente pentru examene histopatologice. apoi. Efectuarea pneumoperitoneului necesită două asistente medicale .asistenta medicală I serveşte medicul în condiţii de asepsie. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  în ziua precedentă examenului. pentru tratamentul unor eventuale accidente. i se administrează un regim hidric. prin inspecţia suprafeţei ficatului. mebrobamat. se poate administra pacientului o fiolă de fenobarbital sau 400 mg meprobamat şi 0.rădaşcă. soluţie izotonică de clorură de sodiu sterilă.  cu o jumătate de oră înainte de intervenţie. fir de catgut. benzină iodată sau tinctură de iod. substanţe analeptice şi cardiotonice. Laparoscopul: este prevăzut cu un sistem optic şi o sursă de lumină rece şi se introduce în cavitatea peritoneală printr-un trocar. tubului digestiv. i se efectuează clisma evacuatorie. mandrinul . splinei. .stilet.cu toate anexele lui sterilizate. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU LAPAROSCOPIE Laparoscopie (celioscopie): explorarea cavităţii peritoneale. atropină fiole. prin el se introduce. se ancorează de o parte şi de alta ombilicul şi în polul său cranial se face o incizie de 2 mm. Scop: explorator. cu o grosime de 8-12 mm. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casoletă cu câmpuri sterile. agrafe. are la extremitatea proximală un ventil care opreşte ieşirea aerului din cavitatea peritoneală.  în seara precedentă şi în dimineaţa zilei de examen. căilor biliare extrahepatice.asistenta medicală II va da ajutor la nevoie (completarea gazului din cavitatea peritoneală şi intervenţii în situaţii neprevăzute). trocarul. aparat pentru insuflarea aerului. Se realizează prin examinare directă. antibiotice. pense hemostatice sterile. ac Veress. casoletă cu mănuşi de cauciuc sterile. colecistului. sistem de aspiraţie.O.pacientul se aşează în decubit dorsal şi se fixează pe masa de examinare.  se transportă pacientul în sala de examinare. care este prevăzut cu un sistem de fibre optice (prin care imaginea este transmisă la un monitor). fenobarbital.

dacă la aspiraţie se extrage sânge. acul a pătruns într-un viscer abdominal. se pătrunde cu trocarul în cavitatea peritoneală. după terminarea manevrelor. se inspectează cavitatea abdominală. prin care se pătrunde în abdomen cu o pensă lungă sau cu un electrocauter (pentru biopsie). înseamnă că se află în peritoneu.          După terminarea laparoscopiei pacientul va fi supravegheat şi va fi reorganizat locul de muncă ( se spală. se scoate stiletul ascuţit şi se introduce laparoscopul. acul se află în grosimea peretelui. dar şi pentru a recolta fragmentele bioptice. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE .dacă nu revine. se scot laparoscopul şi pensa de manevră. urină sau conţinut intestinal. canulele trocar sunt prevăzute cu o clapetă ce se închide automat în momentul scoaterii stiletului. pentru a împiedica ieşirea aerului din abdomen. apoi. . în funcţie de viscerul care trebuie examinat sau biopsiat. incizia prin care s-a introdus acul se lărgeşte cu bisturiul cât să pătrundă un trocar cu diametrul de 8-12 mm. se introduce acul Veress. . se introduce ser fiziologic prin acul Veress şi se aspiră: . este necesară introducerea încă a unui trocar. cu o seringă.216   perpendicular. se pansează. se conectează la ac sistemul de insuflare şi se introduc în peritoneu circa 3-6 l CO2. până se-atinge o presiune de12 mmHg. apoi. pentru a manevra viscerele abdominale.dacă aerul revine. Capitolul X. se exuflă CO2 din cavitatea peritoneală. se îndepărtează canulele trocar. acest trocar se introduce în unul din cele 4 cadrane. se suturează plăgile prin care acestea au fost introduse. după care se extrage acul Veress. se curăţă instrumentarul şi se sterilizează cu Cidex).

– absenţa pulsului la artera carotidă. afecţiuni respiratorii severe. Dacă reanimarea întârzie. Stopul cardiac este urmat la 20-30 de secunde şi de stopul respirator. lipsa oxigenării creierului duce la moarte biologică. Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac. traumatism toracic. Înainte de a începe reanimarea cardiorespiratorie se vor controla: – pulsaţiile cardiace. apariţia petelor cadaverice). anemii severe. deci cu prezenţa pulsului la artera carotidă. Semne clinice – oprirea mişcărilor respiratorii. manopere medicale terapeutice sau efectuate în scop diagnostic: administrare de medicamente. pentru a putea preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinică) într-unul ireversibil. adică la moartea definitivă. infecţii grave. activitatea cardiacă şi respiraţia se reiau. tulburări hidroelectrolitice. Deci se face reanimare respiratorie fără masaj cardiac. traumatism craniocerebral. toracice şi abdominale. ceea ce corespunde morţii clinice. De aceea pacientul trebuie reanimat în 3 – 4 minute. embolie pulmonară. – paloarea externă. – pierderea cunoştinţei. fără a părăsi bolnavul . Dacă reanimarea nu se face în timp corespunzător. Etiologia stopului cardiorespirator: accidente prin electrocutare. permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie să aibă succes. Tratament: Etapele resuscitării cardiorespiratorii: 1. afecţiuni cardiace. – relaxarea completă a musculaturii. midriază fixă şi cornee opacă. angiocardiografie. Deci într-un stop cardiorespirator salvatorul trebuie să intervină cu cea mai mare grabă. inclusiv a sfincterelor. Este important de ştiut că moartea clinică este un proces reversibil şi pacientul poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se acordă primul ajutor competent în timpul util. Solicitarea ajutorului. cu globii oculari imobili.217 Stopul cardiorespirator (sau sincopa cardiorespiratorie) constă din oprirea respiraţiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac). pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte şi respiraţia. înec. Confirmarea stopului cardiorespirator 2. în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamică păstrată. stări de şoc. – încetarea bătăilor inimii. dar nu există masaj cardiac fără respiraţie artificială. dar pacientul prezintă moarte cerebrală. Oprirea respiraţiei (stopul respirator) fără oprirea inimii. ireversibilă a victimei (leziuni ireversibile în creier şi alte organe. – respiraţia: semnul oglinzii. care determină şi oprirea circulaţiei cerebrale. aspirare de corpi străini. – midriază. care este moartea biologică. – reflexul pupilar (midriază). manevre chirurgicale.

introducând pe această cale aerul în plămânii victimei. luxarea (propulsia) mandibulei se poate realiza prin mai multe procedee: • aplicând ultimele 4 degete de la ambele mâini pe unghiul mandibulei (gonion). iar cu policele de la ambele mâini se pensează nasul. În acest caz: fixarea unghiului mandibulei se face numai cu ajutorul ultimelor trei degete de la ambele mâini. Introducerea pipei Guedel se execută în 2 timpi. trebuie respectată succesiunea timpilor de execuţie şi acurateţea cu care se desfăşoară toate gesturile. oxigen. degetul al 4-lea este plasat pe bărbie şi participă la propulsia mandibulei concomitent cu menţinerea gurii în poziţie semideschisă. în mai multe feluri: a) Cu policele de la ambele mâini pensează nările. introducerea unei pipe Guedel. Dacă este 1 reanimator: 5 masaje cardiace. în lipsă. Literele cuvântului ME se referă la masajul extern al inimii şi se aplică în toate cazurile în care stopul respirator este urmat de cel cardiac. tub (sondă nazogastrică) Pentru ca respiraţia artificială să fie eficientă. B. care precedă insuflarea aerului: H – hiperextensia capului E – eliberarea căilor respiratorii L – luxarea (proiectarea) mandibulei înainte P – pensarea nasului. de asemenea. 2. Respiraţia "gură la gură" – salvatorul îşi ţine respiraţia. Hiperextensia capului: prin tehnica amintită la eliberarea căilor aeriene. cu aspiratoare. 3. Apoi manevra se repetă. secreţiile pot fi îndepărtate aspirându-le din gura bolnavului cu un tub de cauciuc care are cealaltă extremitate învelită într-o batistă în gura salvatorului. menţinând gura semideschisă (salvatorul fiind aşezat în dreapta bolnavului). intubare. Alte metode de respiraţie artificială Respiraţia artificială poate fi executată şi prin: . Aspiraţia căilor aeriene – aspiraţia se poate face cu pompa aspiratoare (din trusele medicale auto). cu aspiratoare portabile cu pedală sau. Se foloseşte formula mnemotehnică: HELP-ME. eliberarea căilor aeriene superioare (cu o prealabilă hiperextensie a capului şi luxaţia anterioară a mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic) prin curăţirea orofaringelui. plasate extern. 1 respiraţie (5/1). ventilaţie. • mandibula se luxează trăgând-o înainte cu policele de la mâna stângă făcut cârlig. Respiraţia "gură la nas" – atunci se face respiraţia "gură la nas" când salvatorul aplică gura sa pe nasul victimei. se proiectează mandibula înainte. iar policele pe bărbie. ceea ce în limba engleză înseamnă ajută-mă! În cadrul respiraţiei artificiale gură la gură. Iniţierea tratamentului: A. respiraţie: gură la gură. (Se practică atunci când se foloseşte "batista salvatorului"). ordinea succesiunii timpilor şi semnificaţia gesturilor obligatorii. • fixarea ramurii stângi a mandibulei între policele de la mâna stângă introdusă în gură şi celelalte 4 degete. Se tracţionează mandibula înainte şi în sus. 2 respiraţii (15/2). fiecare literă din cuvântul HELP indică. aplică repede gura larg deschisă şi insuflă puternic. aspiraţia. o fixează în această poziţie cu mâna dreaptă. 1. iar dacă sunt 2 reanimatori: 15 masaje cardiace. Eliberarea căilor respiratorii superioare: prin aceleaşi metode descrise la eliberarea căilor aeriene.218 3. de fapt. Pensarea nasului: se execută. 4.

Reanimarea stopului cardiac se face obligatoriu şi paralel cu respiraţia artificială. mai recent. – respiraţie gură la sondă. combinat cu respiraţia artificială . iar cealaltă palmă (dreaptă. În caz de insucces. sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială. în aşa fel ca sternul să fie înfundat cu aproximativ 5-6 cm. – La copii se pot comprima cu o singură mână. • Se apasă numai cu podul palmei. trusă Ranima etc.219 – respiraţie gură la mască. – respiraţie cu aparate simple. fără să se ridice mâinile de pe sternul victimei. a cărei forţă este mai mare) se suprapune perpendicular pe prima. ajutându-se de greutatea corpului. trusă Ambu. De aceea. femurală). După constatarea opririi activităţii inimii.). duşumea). . • Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă) şi va exercita o presiune verticală a sternului spre coloana vertebrală. se trece imediat la respiraţie artificială şi masaj cardiac. urmate de 15 compresiuni sternale. portabile (balon Ruben. Tehnica masajului cardiac: • Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga) pe 1-3 inferioară a sternului. iar – la copii mici. După una-două insuflări de aer. C. Observaţii: 1) Dacă este un singur salvator se fac: – două insuflaţii urmate de 12-14 compresiuni sau. Masajul cardiac extern (resuscitarea cardiorespiratorie) Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie începută imediat. cu 1-2 degete. reapariţia reflexului la lumină. Se aşează victima în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol. La începutul reanimării oricărui stop cardiorespirator se încercă stimularea inimii prin aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o înălţime de 20-32 cm în mijlocul regiunii presternale. • Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse. degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor (se pot rupe). pentru a preveni transformarea morţii clinice (fenomen reversibil) în moarte biologică (fenomen ireversibil). salvatorul exercită presiuni ritmice asupra sternului. – dispariţia midriazei. în ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. În acest fel se atinge raportul optim de 1/5 dintre ritmul ventilaţiei pulmonare şi al compresiunilor cardiace. Eficienţa ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac se apreciază prin: – apariţia pulsului la vasele mari (carotidă. prima măsură este masajul cardiac extern. se trece la comprimarea ritmică a sternului în 1/3 inferioară – masaj cardiac (5-6 compresiuni). se recomandă să se execute: – trei insuflaţii rapide. pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea resuscitării cardio-respiratorii şi apoi la fiecare 5 minute. După fiecare compresiune. – recolorarea tegumentului.

– aparate automate pentru respiraţie artificială. Se va apăsa din timp în timp pe epigastru (partea superioară a abdomenului) în timpul expiraţiei pasive. Edem cerebral. diagnosticul etiologic al stopului cardiorespirator c. cu date cât mai complete. În practică putem considera că după 50-60 de minute de resuscitare cardiorespiratorie la o victimă la care semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu se remit. tratamentul complicaţiilor resuscitării d. - Contraindicaţiile masajului cardiac extern • leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale. • Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii. C – circulation – masaj cardiac extern. – defibrilatoare (pentru defibrilarea electrică a inimii). – trusă pentru dezobstrucţia căilor aeriene subglotice prin intubaţie traheală (se execută de medici specialişti). prin consens s-a făcut o stadializare a resuscitării cardiorespiratorii – schema ABC. întocmirea foii de observaţie. Astăzi. Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor. B – breathing – respiraţie artificială. provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de vărsături cu inundarea căilor aeriene.000 (1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată). Hemoragie. Complicaţiile şi accidentele Reapariţia stopului cardiorespirator. Pneumotorax secundar. cadrul mediu va avea pregătite medicamente şi instrumentar necesare a fi folosite concomitent. tamponadă cardiacă. Astfel: – adrenalină 3-4 ml 1/10. Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea căilor aeriene). – clorură de calciu 10%. – monitoare (pentru monitorizarea funcţiilor vitale). – droguri antiaritmice. • embolie gazoasă masivă. după recomandările societăţii americane de cardiologie: A – Air way – se verifică libertatea. monitorizarea bolnavului b. respectiv permeabilitatea căilor respiratorii. Medicamente: • În afara primului ajutor descris până aici.220 D. . Tratament postresuscitare cardiorespiratorie: a. • hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii. aerul insuflat poate lua calea digestivă. manevra de resuscitare trebuie întreruptă. se va controla şi corecta poziţia de hiperextensie a capului la adult.

dacă este conştientă. sulfamide. paralizii musculare: cianură. intoxicaţiile pot fi: • voluntare. digitală. D. soluţii cristaloide). date obţinute de la cei din jur sau aparţinători. benzină. – oxigen. cianuri. stricnină. uneori letale. introdusă în organism. ampicilină (la copii). alcool etilic. • Stabilirea cantităţii de substanţă pătrunsă în organism. comă: barbiturice.. nitraţi. alimente. Toate aceste manevre de strictă specialitate pot fi aplicate la locul accidentului sau în timpul transportului de cadre perfecţionate.221 – de asemenea. organofosforice. oxid de carbon.. . – pareze. lichide. alcool metilic etc. atropină. morfină. insulină. – polipnee: CO2. Prin substanţă toxică se înţelege orice fel de substanţă care. hidrazide. stricnină. • Timpul scurs de la agresiune până la acordarea primului ajutor.. aspirină. corp delict (comprimate. cianuri. comă. va avea pregătite: truse de perfuzie.D. oxid de carbon (E. insecticide. fiole. urină sau fecale etc. organoclorurate. de anestezişti-reanimatori. alte hipnotice. vezi = criterii clinice de apreciere) • Identificarea substanţei: informaţii obţinute de la victimă.. • accidentale (involuntare). oxid de carbon. efedrină. Criterii clinice de apreciere a gradului unei intoxicaţii • Simptome nervoase şi tulburări neuro-musculare – depresiune psihică. cianuri. în ambulanţe cu dotare de reanimare.P. – delir. care trebuie păstrate şi trimise la laborator). atropină. pe cale digestivă sau cutanată a unor substanţe toxice (solide. morfină. mercur. În funcţie de modul şi locul de producere. INTOXICATIILE ACUTE EXOGENE Pătrunderea în organismul uman. provoacă tulburări funcţionale sau leziuni organice. benzen. să facă rapid investigaţii pentru: • Aprecierea stării intoxicatului: – conştienţă. oxid de carbon. detergenţi. vărsături. moarte clinică etc. înţepături de insecte. nitriţi. alcool. gazoase) care determină tulburări grave. • Calea de pătrundere a toxicului. convulsii: atropină.). – cefalee: nitroglicerină. voluntară sau involuntară. detergenţi cationici etc. • profesionale (nerespectarea sau necunoaşterea normelor de protecţie a muncii). • Tulburări respiratorii: – dispnee: organofosforice. poartă numele de intoxicaţie acută. soluţii de perfuzie (substituenţi plasmatici. • criminale (în scop de omucidere) CRITERII DE APRECIERE A PERICULOZITĂŢII Cadrul mediu aflat la locul unde este intoxicatul. atropină. somnolenţă. – bradipnee: barbiturice. CO. venin de şarpe. ciuperci.. insecticide.T.A. ciuperci etc. halucinaţii: alcool. – contracţii.

– ulceraţii: acizi. tulbure: atropină.222 • Tulburări în funcţiunea aparatului cardiovascular: – palpitaţii: nitriţi. digitală. Amanita phalloides. aspirină. benzen. aspirină şi barbiturice. bioxid de carbon etc. – pupile dilatate: atropină.. opiacee. ciuperci (Amanita muscaria). insecticide etc. venin de viperă. • La tegument: – cianoză: methemoglobinemii prin nitraţi. antidepresiv (teperin). cupru etc. ciuperci. • Tulburări ale ochilor: – vedere neclară. sulfamide. simpaticomimetice. alcool etilic.. MĂSURI TERAPEUTICE NESPECIFICE DE PRIM AJUTOR ŞI ADMINISTRAREA DE ANTIDOTURI Cunoaşterea căii de pătrundere a toxicului în organism are o mare importanţă. – vedere dublă: alcool. toate produsele suspecte trebuie aduse la spital (cabinetul medical) odată cu pacientul: lichidul de vărsătură sau spălătură gastrică să fie colectat (pungă plastic) pentru eventuale determinări toxicologice. morfină. – halenă: alcool. – tegument uscat: atropina. echimoze. Tot în cadrul criteriilor de apreciere a gravităţii este necesar ca la examenul clinic să se observe dacă sunt prezente leziuni. meprobamat. insecticide.. nicotină. piramidon. amoniac. eter. chinină. cofeină. nitroglicerină. Foarte important de reţinut: – în cazul intoxicaţiilor la care substanţa toxică nu este identificată. Amanita musearia. morfină. baze caustice. antipirină. – coloraţie roşie: oxid de carbon. rauwolfia. leziuni craniene sau alte leziuni pe corpul acoperit. insecticide. morfină. – tegument umed: barbiturice. cofeină. barbiturice. vâjâituri: chinină. – pupile contractate: organofosforice. metale grele. alcoolul metilic etc. – tahicardie: adrenalină.. alcool metilic. piramidon etc. nitriti. alcool metilic. – salivaţie abundentă: plumb. benzen. nitriţi etc. nitriţi. eter. alcool etilic. alcool etilic. eter. tranchilizante. • Semne generale: – febră: acid boric. atropină. tiroxină etc. – hipotermie: oxid de carbon. antihistaminice. barbiturice. alcaline. barbiturice. • Tulburări abdominale: – dureri abdominale (vărsături şi deseori diaree) în majoritatea intoxicaţiilor: acizi corozivi. benzen. • Tulburări auditive: – zgomote.. acizi corozivi. De notat: intoxicaţii în care de regulă nu se întâlnesc tulburări dispeptice: barbiturice. – pierderea acuităţii vizuale: chinină. ezerină.. mercur. cianuri. baze caustice etc. – bradicardie: digitală. insulină. nitraţi. ulceraţii ale tegumentului. ciuperci. metale etc. oxid de carbon etc. benzină. – diminuarea acuităţii auditive: streptomicina. • Tulburări în cavitatea bucală: – uscăciunea gurii: atropină. nitriţi. eter. .

sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal (sau activat o lingură la 250 ml apă). Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri să se administreze per oral antidotul chimic care precipită toxicul.223 În cazul în care toxicul pătrunde pe cale respiratorie. care trebuie aplicată imediat (exceptând bineînţeles contraindicaţiile) mai ales în primele 4 ore de la ingestia - . iritarea bazei limbii. se repetă manevra până se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l lichid. Înainte de a provoca vărsătura.). • administrarea de purgative. la gravide (pericol de declanşare a travaliului). albuş de ou bătut . Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal Se face prin: • provocarea de vărsături. la locul accidentului. la cardiaci poate provoca colaps).de la cel puţin 10 ouă. masaj cardiac şi respiraţie artificială (atenţie la respiraţia artificială "gură la gură". • menţinerea funcţiilor vitale. în timpul transportului. Vărsăturile sunt contraindicate în: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric). Măsurile de urgenţă care se instituie apoi de la caz la caz. . În caz de stop cardio-respirator se va face eliberarea căilor respiratorii. • crearea accesului la o venă. în cabinete medicale şi în camerele de gardă ale spitalelor sunt: • evacuarea conţinutului gastric. scoaterea victimei din mediul toxic trebuie făcută cu mare rapiditate. este obligatoriu să administrăm bolnavului: • apă potabilă călduţă sau • alte lichide (lapte. • spălătură gastrică. pentru ca aceasta să fie eficace. – După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului. – După eliminarea conţinutului gastric prin vărsătură. la emfizematoşi (pericol de pneumotorax). cianuri). Administrarea de lichide şi provocarea de vărsături este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică. în convulsii. • administrarea de antidot. I. • cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie. O parte mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsătură să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin. • spălarea tegumentului şi a mucoaselor. la vârstnici aterosclerotici şi hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală). a) Provocarea de vărsături este obligatorie. care ar putea pune în pericol de contaminare pe salvator în cazul intoxicaţiilor cu organo-fosforice. în ingestia de derivaţi de petrol (pericol de pneumonii chimice prin). • administrarea de oxigen şi calmarea durerilor. b) Spălarea gastrică este o măsură terapeutică esenţială. a vălului palatin şi a peretelui posterior al faringelui cu un apăsător de limbă (linguriţă etc.

În intoxicaţiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml. După spălătura gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor. Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj.224 substanţei toxice. distanţă care va fi marcată pe sondă cu leucoplast. se măsoară pe sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid. o pâlnie. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei. Spălarea tegumentului şi a mucoaselor • Îmbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepărtată. boli ale S. – Odată sonda ajunsă în stomac. găleată pentru colectarea lichidului.C. plină cu apă potabilă. • Pielea trebuie spălată bine cu apă şi săpun (inclusiv pielea capului şi unghiile) timp de cel puţin15 minute. pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacţiile care au loc. Dezbrăcarea de hainele contaminate şi spălarea tegumentului vor fi făcute cu mănuşi de protecţie şi cu ochelari de protecţie. Atenţie! Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee) introducem capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. – Administrarea de purgative. laringospasmul. deoarece unele tablete sunt insolubile. sarcina. se provoacă vărsătură prin mişcarea tubului în sus şi în jos. Apa se va introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). o seringă Guyon de 200 cm3. – Bolnavul – în stare de veghe – aşezat pe un scaun va fi imobilizat.N. – Înainte de introducerea sondei. în care se toarnă apa potabilă călduţă (la care se poate adăuga şi sare 1 lingură la 1 l apă) şi o suspensie de cărbune medicinal în apă (4-6 linguri la 1 litru apă). bolile cardiovasculare. eventual nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie. lichid de spălătură. – Material necesar: sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici): depărtător de maxilare. La comatoşi. sau se dizolvă foarte lent. Se scot protezele dentare (unde este cazul). aritmiile. folosind în acest scop tuburi de calibru redus. II. sau chiar şi după 10-12 ore. – nu vor fi folosite antidoturi.. pentru a preveni scoaterea tubului. spălătura gastrică se face după intubaţia traheală. urmată de extragerea acestuia (prin vărsătură sau sifonaj) până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri. • 30 g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat în 250 ml apă. vor fi introduşi perorat sau prin sondă gastrică • 250 ml soluţie de manitol 20% pentru provocarea diareei osmotice. Contraindicaţiile spălăturii: convulsii. Atenţie! Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive. – Se scoate seringa şi se adaptează o pâlnie. atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. chiar la 24 ore. – Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid. Sonda va fi unsă cu substanţă lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în stomac până la semnul marcat cu leucoplast. se adaptează la capătul acesteia o seringă Guyon. . – Cantitatea odată introdusă (300-500 ml de porţie). În caz de intoxicaţii cu barbiturice. Important.

la fiecare 12 ore timp de 8 zile. trebuie ca pleoapele să fie îndepărtate de globul ocular tot timpul cât sacul conjunctival este supus jetului de apă. cupru şi alte metale grele.75 ml pe kilocorp din soluţia de 50% la fiecare 6 ore. se repetă la 6 ore timp de 2 zile şi.). . • Se va spăla sacul conjunctival cu apă potabilă. antidot pentru arsenic şi compuşii acestuia.225 – nu vor fi folosite substanţe uleioase. Se administrează sub formă de suspensie în apă. – Oxidul de magneziu (magnezia usta). grase. fier. antidot în intoxicaţia cu bromuri. Cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corosivi: 40 g magnezia usta în 1 000 ml apă potabilă. – Bicarbonatul de sodiu. după care se provoacă vărsătura. Se administrează în perfuzie de glucoză 5% i. timp de câteva zile. pentru a se îndepărta toxicul din stomac. Administrarea de antidot (măsuri specifice) Antidotul = o substanţă capabilă să neutralizeze sau să inactiveze una sau mai multe substanţe toxice.! Laptele este contraindicat în intoxicaţiile cu substanţe liposolubile (solvenţi organici. antidotul alcoolului metilic.10%). antidot pentru plumb. (calciu-disodiu-edetat.în doză de 200-300 ml. – Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte. – Laptele precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. . – Sulfatul de sodiu şi de magneziu se folosesc în intoxicaţia cu săruri solubile de bariu: 30 g dizolvate în 300 ml apă. benzină. în doză de 30-50 mg/kilocorp în cure de 4-5 zile (1 fiolă = 10 ml sol.A. sub presiune mică (cel puţin timp de 5-10 minute pentru acizi şi 20 minute pentru baze). – Clorura de sodiu. trebuie să se provoace vărsătura. antidot pentru sulfatul feros: soluţie de 5% în apă. antidotul iodului – Soluţia de săpun.T.! Bicarbonatul de sodiu este contraindicat ca antidot pentru acizi tari. N. – Alcoolul etilic. Doza de albuş este de cel puţin 10 ouă.D. unii compuşi organocloruraţi. Pentru ca spălătura să fie eficace. III. edetamin). – Soluţie de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor: – sucuri de fructe (citronada preparată din lămâie) – acid acetic 1 % . în jet. la nevoie. a) Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbţiei toxicului: administrare per orală – Cărbunele activat Doza perorală folosită la bolnavii care nu sunt supuşi spălăturii gastrice este de: 10-20 g. N.B. După ce stomacul a fost golit. b) Administrare parenterală. petrol. – E. După administrarea fiecărei doze de 250-300 ml lapte.m. – Sărurile solubile de calciu se folosesc în intoxicaţia cu acid oxalic. Se administrează peroral soluţie de clorură de calciu sau gluconat de calciu 1020% reprezentând conţinutul a 20-30 de fiole. fosfor etc. pentru mercur şi alte metale Dimercaptopropranolol (BAL) grele: soluţii 10% injectate i. – Albuşul de ou precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. acid tanic 1 parte şi cărbune activat 2 părţi. – Amidonul. se administrează 0. antidot al detergenţilor cationici câteva grame de săpun în 200 ml apă. v. (doza 3-4 mg/kilocorp).B.

în doză de 250 mg (una fiolă). cu un debit de 6-8 l/minut sau mai mult.25-1. antidot al acidului cianhidric şi al derivaţilor acestuia. – Vit. lent 50-100 mg (5-10 fiole) în 24 de ore. . Doza iniţială este de 500 mg (2 fiole a 250 mg). 1 %). când trebuie să se administreze în concentraţii mari (100%) şi sub presiune crescută de 2-3 atmosfere. – Kelocyanor. B6) antidotul azoniazidei. – Nalorfina. în doze de 1-3 g/zi injectate i. lent (7 ml din soluţia 1%). – Toxogonin (pirangyt. în doză de 1 000 ml la fiecare 4 ore până la doza totală de 4 l /24 ore. IV. – Nitritul de sodiu. antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml = 5 mg).m. În funcţie de intensitatea tulburărilor şi de apariţia fenomenelor atropinice (uscăciunea gurii. obidoxima). Se administrează i. şi apoi din 15 în 15 minute câte 1-5 mg (1-5 fiole). – Piridoxina (vit. Oxigenul este antidotul intoxicaţiei cu oxid de carbon.v. Se alternează cu perioade de pauză de 3-4 zile.v. în doză de 5-10 mg (1-2 fiole) la interval de 10-15 minute . Se poate ajunge la doza totală de 70 mg/kilocorp (50 ml din sol. Se administrează i. Se începe cu 1 mg/kilocorp injectată i. cât şi în timpul transportului către o unitate sanitară. creşterea frecvenţei ventriculare) se poate ajunge până la 70 de fiole în 24 de ore. mercur. antidot specific al derivaţilor organofosforici (fiole 1 ml = 250 mg). v. v. În intoxicaţia sau supradozajul de anticoagulante perorale se administrează i. K (fitomenadion).50 g (6 fiole) în 24 de ore. midriaza. antidotul Heparinei. antidot al substantelor methemoglobinizante. Doza se poate repeta fără să se depăşească însă 1. – Serul fiziologic (soluţie cloruro-sodică izotonă 9‰) este antidot pentru bromura de sodiu şi alte bromuri. v. – Vit. – Sulfatul de protamină.m. Doza 1-2 g/zi (1 capsulă = 150 mg. cupru. C (acidul ascorbic). hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicaţii cu acid cianhidric şi cianuri. Administrarea oxigenului şi calmarea durerilor a) Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de insuficienţă respiratorie acută atât la locul accidentului sau la domiciliu. În cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central. Se poate repeta în caz de nevoie după o doză de 2 mg/kilocorp. v.eventual la 2-3 ore până la doza totală de 40 mg (8 fiole) în 24 de ore. b) Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator şi digestiv şi când durerile sunt foarte mari. un comprimat = 250 mg). – Albastrul de metilen este antidotul substanţelor methemoglobinizante: se foloseşte soluţia administrată i. Doza iniţială: 1-4 mg ( 1 fiolă = 1 mg) injectate i. Se foloseşte: mialgin 1 fiolă (100 mg) i.226 Doza totală pe 24 de ore este de 2-3 g (23 fiole). v.m. v. – Cuprenil (penicilamina) se foloseşte în intoxicaţii cu: plumb. sau piafen 1-2 fiole i. Se administrează (cel mai frecvent) prin sondă nazofaringhină. sau fortral 1 fiolă (30 mg) i. ci se administrează algocalmin 1-2 fiole i. – Atropina este antidotul compuşilor organo-fosforici şi al medicamentelor parasimpaticomimetice. Se găsesc în fiole de 20 ml = 300 mg.

hematurie). când se prevede o prăbuşire a tensiunii arteriale. hemopericard. VI. cât şi artere sau capilare. se deosebesc: • hemoragia internă.) sau.hemoragii mici. când sângerarea se face în afara organismului. În funcţie de locul de scurgere a sângelui. . se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. .). hemiperitoneu. Se face printr-o puncţie venoasă şi montarea unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic. melenă. se scurge printre ţesuturile vecine osului. metroragie. intestin etc. deosebim: . În funcţie de cantitatea de sânge pierdut. având căile aeriene libere.hemoragii grave. HEMORAGII Modalităţi de clasificare a hemoragiilor: A. apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene. C. • hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă. prin fracturarea unor oase. hemartroză etc. deoarece sângele se evacuează în scurt timp într-o cantitate mare. b) În caz de oprire a circulaţiei vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie. • hemoragia exteriorizată. la camera de gardă.227 V. Menţinerea funcţiilor vitale a) În cazurile de insuficienţă respiratorie acută se asigură respiraţia artificială la locul accidentului în timpul transportului. Intoxicatul este culcat obligatoriu în decubit lateral. hemoptizie.ameţeli. Simptomele hemoragiei . Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici: ţâşneşte din rană în jeturi întrerupte odată cu sistola cardiacă şi are culoare roşie aprinsă. iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis. hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale. hematemeză. crearea accesului la o venă este obligatorie. • hemoragia externă. Înainte de instalarea perfuziei. • hemoragii capilare: sângerarea este difuză.hemoragii mijlocii . • hemoragii mixte: arterio-veno-capilare. când hemoragia se face într-o cavitate (stomac. În funcţie de felul vasului care sângerează. Sângele se trimite la spital odată cu bolnavul. B. . când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax.paloare – datorită vasoconstricţiei. clinic apar echimoze sau hematoame. HEMORAGIILE INTERNE a. cele mai periculoase. lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale). Crearea accesului la o venă Încă de la domiciliu sau locul accidentului. vâjâituri în urechi.

rinichii şi ficatul. Stabilirea indicelui de şoc: n. . puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut). b) Primul ajutor . Compresiunea manuală sau digitală  Artera rănită va fi comprimată dacă se apasă artera în regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos.  Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie cunoscute. organe foarte sensibile la lipsa de oxigen să primească o cantitate suficientă de sânge. gură uscată. 0.nu se administrează apă sărată sau alte lichide. • Învelirea bolnavului.5. în şoc: > 1.nu se injectează vasoconstrictoare. HEMORAGIILE EXTERNE a) Simptomele hemoragiei Se stabileşte provenienţa sângelui (arterială. • Recoltarea sângelui pentru grup sanguin. jet) – vezi mai sus. garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. • Controlul funcţiilor vitale. sete intensă. • Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei. Astfel: • .traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. .se face hemostaza provizorie în mai multe moduri: 1. • Montarea unei perfuzii macromoleculare. b) Primul ajutor Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali. respiraţie accelerată superficială. vărsăturile declanşate punând în pericol viaţa bolnavului. apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia (vezi traumatismele toracice = hemotorax şi traumatismele abdominale = hemoperitoneu). .  Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce se face hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv. De reţinut: . cu picioarele ridicate.se întinde accidentatul la orizontală.228 extremităţi reci. tensiune arterială scăzută. venoasă) în hemoragiile externe în funcţie de caracteristicile sângelui (culoare.

comprimarea arterei radiale se face cu un deget. pe prima coastă. După toaleta plăgii. Pansamentul compresiv se indică în hemoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. În rănile din regiunea temporală compresiune se face imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii. compresiunea se face înaintea urechii. palmei. Aplicarea garoului . Facială). în rănile sângerânde ale mâinii. sternocleidomastoidian. faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului. când hemoragia se află la coapsă. buze. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului. se comprimă artera femurală pe traiectul ei proximal de plagă. pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. se acoperă regiunea cu comprese sterile peste care se pune pansament compresiv. hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajutorul pansamentelor compresive. în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: se comprimă artera carotidă. când rana se află pe creştetul capului. pe artera cubitală. se comprimă la mijlocul mandibulei (a. compresiunea se face de o parte şi de alta a marginilor rănii. comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului. anterior de mş. inghinale. pe suprafaţa exterioară a nasului. 4.229 când rana se află pe frunte. Când rana se află pe membrul inferior comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. dacă rana se află la nivelul genunchiului sau a gambei. plăgile peretelui toracic şi abdominal. în rănile sângerânde ale braţului. înspre muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). 3. antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa internă a braţului. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. se comprimă aorta abdominală se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. în rănile de la obraz. pe partea externă a plicii pumnului şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleiaşi plici a pumnului. - - - - 2.

230       Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu la membre. 5. se va proceda astfel:  Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal. c). eliminat prin tuse. sfoară. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă.A. se opreşte atât hemoragia de origine arterială. • melenă – exteriorizarea sângelui prin defecaţie. pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului. • metroragie – hemoragie care provine din uter în afara ciclului. În realitate. b) Prim ajutor – – Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă. în practică. Hemostaza provizorie . • hemoptizie – hemoragie din arborele respirator. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc. plasmă). Ringer. batistă. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei. în funcţie de sediul hemoragiei. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde. semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne.  Se va evita manevrarea traumatizaţilor. cât şi hemoragia de origine venoasă. Macrodex. spumos. banda Esmarch. Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană când este secţionată o venă. se numără pulsul şi se măsoară valorile T. manşeta tensiometrului. pot fi utilizate bucăţi de pânză. HEMORAGII EXTERIORIZATE a) Simptomatologie Cele mai frecvente forme de hemoragii exteriorizate sunt: • epistaxis – hemoragie din nas. aerat. Declivitatea este contraindicată dacă există traumatism cerebral.  Dacă hemoragia este gravă se ridică membrele la verticală. • hematurie – sângerare urinară. sânge. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării. orizontal sau decliv. La nevoie.  Se montează tensiometrul.  Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă (Dextran. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor se face cu pense Pean sau Kocher. ser fiziologic. • hematemeză – vărsături cu sânge. roşu.

înaintea efectuării pansamentului se administrează antalgice şi sedative. nu se scot ţesuturile care nu au fost eliminate cu apă oxigenată – risc de hemoragie. .  se tamponează plăga cu comprese şi tampoane de tifon sterile.primul ajutor în îngrijirea plăgilor va urmări prevenirea infectării acestora.respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie. e) Fixarea pansamentului  se face cu galifix.231 – Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne. nu se scot fragmente osoase. c) O nouă dezinfecţia a tegumentului din jurul plăgii se face cu tinctură de iod. perforante de organe şi cavităţi naturale. Nu!: nu se explorează rana cu nici un fel de instrument.este necesară spălarea pe mâini înaintea începerii manevrelor. suprafeţele ce vin în contact cu plaga. apă oxigenată.  se dezinfectează în jurul plăgii cu tinctură de iod. ser fiziologic. ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Tehnica pansării plăgii la locul accidentului. apoi cu alcool. Tehnica pansamentului în cabinetele medicale 1. Materiale necesare: . apoi cu alcool. făcută de cadrul mediu a) Toaleta şi dezinfecţia tegumentului Când plaga se află într-o regiune păroasă. leucoplast sau prin înfăşare. se:  tunde regiunii păroase. Important!: . apoi se degresează cu eter sau benzină.  se spală tegumentule din jurul plăgii cu apă şi săpun. permanganat de potasiu. Atenţie! Nu se toarnă nici un fel de substanţă în plăgile penetrante. . antiseptice. . d) Acoperirea plăgii  acoperirea plăgii se face cu comprese sterile  compresele vor fi astfel manevrate încât să nu se atingă cu mâinile. prin turnare în jet de apă sterilă. b) Toaleta plăgii  se curăţă plăga.

prin badijonarea tegumentului din jurul pansamentului şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă. ace de siguranţă.Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat.  3. sedative. vată sterilă. 2. . alcool.Dacă plaga este descoperită. se degresează tegumentul din jurul plăgii.000.când pansamentul este aderent.  Seringi sterile. aleză. . Fixarea pansamentului se face: .prin înfăşare. Până ce plaga este curată. acesta va fi îndepărtat în felul următor: . ser fiziologic. cu tamponul îmbibat cu benzină. .  Se degresează şi dezinfectează tegumentele .Se schimbă pensa de lucru au altă pensă sterilă din cutia cu instrumente.  Casoletă cu comprese sterile de diferite mărimi. Tehnica de lucru  Servirea din casoletă -se deschide capacul casoletei având grijă să nu se desterilizeze pensa de lucru care este păstrată în mână şi cu ajutorul pensei din mâna stângă (pensa de servit) se scoate un tampon de vată. apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru. permanganat de potasiu 1/4.  Antalgice. tampoane de vată şi tifon.Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet şi se tamponează spuma cu ajutorul unui tampon de tifon steril . Observaţii.Se acoperă plaga cu pansament steril.  Cutie cu instrumente sterile: pense.  Cutie de instrumente cu tuburi şi lame de cauciuc sterile. cloramină 4‰. În cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate anterior.După toaleta plăgii se dezinfectează tegumentul din nou cu tinctură de iod şi alcool. muşama. . . . bandajare. foarfeci. . se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii antiseptice: Rivanol 1‰. se tamponează marginile compresei care acoperă vechiul pansament.fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast. soluţie Rivanol 1‰. feşe de tifon.cu galifix (mastisol).cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă.Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril. Dacă există pansament pe plagă. apă oxigenată. tinctură de iod. apă oxigenată 3% etc. fără secreţii şi fără sfaceluri.232 Flacoane sterile cu benzină. . Tratarea plăgii . meşe de tifon. sonde canelate sau butonate.  Tăviţă renală. . se îmbibă cu apă oxigenată sau ser fiziologic călduţ. cu tampoane din tifon de câte ori este nevoie. 4.  Peste tamponul de vată se toarnă cu cealaltă mână benzină.

se administrează subcutanat încă 1 ml ser antitetanic.profilaxia tetanosului la bolnavii cu plăgi tetanigene Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special (mai ales plăgile înţepate cu aşchii. Important!: – Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea accidentului. intramuscular 0. bromocet 1‰). – Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet de la dispensarele medicale trebuie să existe "trusă de mică chirurgie". spini. la care se administrează în doză unică.curăţarea chirurgicală a plăgilor. De reţinut: .m. în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura la nevoie.A. arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ. la adult.I.5 ml (o singură doză).P.I. ser antitetanic 3000-15000 U.) i. . Nu se administrează ser antitetanic. Se aşteaptă 30 de minute.tratarea cu antiseptic (apă oxigenată. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale. în doză unică de 200 U. hipermanganat de K 1/40000. cu stare de şoc şi hemoragie. Profilaxia tetanosului Local . fracturi deschise. prin muşcătură de animale. Schema minimală de desensibilizare • Se injectează subcutanat 0.T. cuie. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale. .I.5 ml. pe cale i.T. Măsuri de protecţie nespecifică: . praf de stradă etc).A. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0.Serul antitetanic hetrerolog se poate înlocui cu imunoglobulină umană antitetatnică. în doză unică cu desensibilizare prealabilă: conform schemei minimale (dacă sunt alergici se va face desensibilizare în spital).A.A. în altă zonă decât serul antitetanic – în doză de 0.25' ml ser antitetanic. la copil şi 400-500 U. avort.I.m. Se aşteaptă 30 de minute.A. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic.233 5. .antibioterapie. • anatoxină tetanică (A. i. Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat: . Excepţie fac politraumatizaţii gravi.m. . Se aşteaptă 30 de minute.1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril.La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A.P.La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează: • ser antitetanic 3 000-15 000 U.A.

schiuri. luxaţii. beţe. complete.  să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate.  perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă. rigle. de a menţine axarea corectă a membrului atunci când fragmentele nu sunt deplasate. bastoane. atelă ghipsată. Luxaţie – extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepărtate prin traumatisme de la raporturile normale şi sunt permanent menţinute în aceeaşi situaţie. aparat ghipsat circular. de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment osos rupt şi devenit tăios. sau când au putut fi readuse corect de a diminua durerile.234 IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse. fără deplasare. care au avantajul că sunt lungi şi pot fi mulate pe membrul rănit.  pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral. cu toate că aceste leziuni sunt diferite ca gravitate şi ca potenţial de evoluţie. Fracturile pot fi: închise. mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scândurele de lemn. prin tracţiune atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării. cu deplasare. atele din material plastic sau gonflabil.  sfâşierea musculaturii din jurul osului. Scopul imobilizării este: de a împiedica mişcările active şi pasive.). apărută în urma traumatismului. imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură. nici în jurul axului longitudinal. Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau în camerele de gardă ale spitalelor a entorselor. Se folosesc: atele Cramer (făcute din sârmă). Entorsa – este o leziune capsulo-ligamentară dată de mişcarea forţată. - - . incomplete. pentru a putea fi utilizată şi de persoane mai puţin instruite. deschise. scoarţă de copac etc. luxaţilor şi fracturilor se bazează pe aceleaşi principii. anormală. umbrele. placaj. coadă de mătură. fracturi) Fractură – întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os. suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive şi ameliorarea unor tulburări funcţionale Principiile unei imobilizări corecte  asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre  se încearcă obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat.  aparatul ghipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive. atele de lemn (căptuşite cu vată fixată pe atelă cu faşă).  secţionări ale unor nervi şi vase.  să fie simplă.

.se stoarce prin răsucire uşoară a feşii ghipsate sau a pachetului ghipsat. cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni. Manevre înainte de imobilizare provizorie Manevrele de prim ajutor care trebuie avute în vedere înaintea aplicării mijloacelor de imobilizare sunt: • eliberarea sau degajarea membrului accidentat. • Se repetă manevrele expuse şi se continuă până ce faşa ghipsată ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm. ca să nu rămână asperităţi sau cocoloaşe de ghips. atela ghipsată se aplică peste regiunea anatomică (segmentul) care necesită imobilizare. atela ghipsată se întinde de la capete şi i se netezeşte suprafaţa cu mâna. De reţinut! Atela se poate pune direct pe piele.235 Prepararea feşii ghipsate Material necesar: tehnica preparării cu ghips a feşii simple – faşă lungă de 5 m. • executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanţă vitală: resuscitarea cardiorespiratorie. .Atela se fixează cu feşi simple neghipsate. Aplicarea atelei ghipsate . ghips • Pe plan neted (scândură. • Persoana care execută manevra întinde uniform stratul de ghips cu marginea cubitală a mâinii stângi. Confecţionarea atelei ghipsate Atela ghipsată se poate confecţiona atât din feşi ghipsare în prealabil conform tehnicii descrise anterior. . masă) se desfăşoară faşa pe o porţiune de aproximativ 50 cm • Pe porţiunea de faşă desfăşurată se presară cu mâna un strat de ghips. . . .După ce se scoate din apă. faşa ghipsată sau atela ghipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le acopere bine (se introduc culcate). sau când transportul accidentatului va dura o perioadă de câteva ore.se îmbibă cu apă faşa ghipsată. îndepărtarea îmbrăcăminţii devine necesară numai când există suspiciunea prezenţei unor răni care trebuie curăţate şi pansate. • Cu mâna dreaptă se înfăşoară nu prea strâns faşa astfel ghipsată de la capătul ei liber până la porţiunea de faşă încă neghipsată. astfel încât grosimea stratului de ghips pe suprafaţa feşii să fie de 1-2 mm. .Înainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment.Astfel pregătită. lată de 10 cm. aplicarea garoului.Pe suprafaţa netezită se aşează un strat protector de vată. fie cu circulare de feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular.

• o persoană trage în ax de degetele mâinii. • a doua persoană trage în sens contrar. care încearcă refacă forma normală a membrului deformat şi care constă în apucarea şi tragerea cu multă blândeţe în ax a membrului fracturat: a. • a doua persoană trage în sens contrar rădăcinii coapsei. o persoană apucă şi fixează cu putere articulaţia situată proximal fracturii şi ţine. dar în sens contrar. ca prim gest se face axarea membrului. • a doua persoană apucă de braţ cu mâinile împreunate în chingă în axilă şi trage în sens contrar. imediat deasupra plicii cotului.236 • • Când este accidentat membrul superior. – dacă fractura este la braţ: • se îndoaie cotul la 90°. iar cu cealaltă mână se fixează glezna. cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cearşaf introdus între coapse. Imobilizarea umărului Indiferent dacă este vorba de entorsă. a) axarea membrului superior – dacă fractura este la antebraţ: • se îndoaie încet cotul victimei la 90°. apucând de genunchi. • o persoană trage în ax. se trage întrun sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate. • o persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. Dacă inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului. Tehnici de imobilizare provizorie IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI SUPERIOR 1. a doua persoană trage în sens contrar. apucând de porţiunea distală a braţului. • a doua persoană trage tot în ax. – când deformarea se află la degete. luxaţie sau fractură. apucând de antebraţ în porţiunea proximală a acestuia. – dacă este fracturată gamba sau glezna: • se ridică membrul inferior.o persoană apucă de picior. b) axarea membrului inferior – dacă este fracturat femurul: • se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax. îndoindu-l la genunchi şi se trage în ax. la mână sau la laba piciorului. apucând membrul la nivelul articulaţiei distale fracturii. imobilizarea umărului se poate face cu: mijloace improvizate (bucăţi de pânză) sau cu materiale specifice: . . aproape de plica cotului. Axarea membrului Dacă membrul este deformat. indiferent de nivelul traumatismului trebuie scoase de pe degete inelele. în timp ce b.

a) sistem de imobilizare cu mijloace improvizate Când nu există la îndemână nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umărului poate folosit toracele bolnavului în chip de atelă de fixare. prinsă cu 2 ace de siguranţă. 4. imobilizarea trebuie să se facă cu antebraţul răsucit în pronaţie (mâna rotată spre interior). o Braţul şi antebraţul de partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi drept. pe care o îmbracă (în cazul atelei ghipsate) şi până pe faţa posterioară a antebraţului şi mâinii în cazul atelei Cramer. • dacă fractura este situată în 1/3 inferioară. fiind îndoită la 90° numai la cot. 3. Imobilizarea cotului o Cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi drept (90°). o Antebraţul membrului imobilizat va fi fixat cu o eşarfă trecută în jurul gâtului. Imobilizarea antebraţului o Oricare ar fi sediul fracturii. atele din material plastic. cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept. o Atela de imobilizare (Cramer sau ghipsată) trebuie să prindă umărul.237 imobilizarea prin bandaj moale tip Desault. o Atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot. cotul şi pumnul. atelă mecanică Cramer. b) mijloace specifice: imobilizare prin bandaj Desault 2. o Antebraţul va fi menţinut cu ajutorul unei eşarfe trecută în jurul gâtului. . atelă ghipsată. o Este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de faşă. o Se pregăteşte o atelă Cramer sau ghipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos. astfel încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia degetului mic). antebraţul va fi fixat în poziţie intermediară. antebraţul va fi imobilizat în supinaţie (mâna rotată în exterior). o Antebraţul se suspendă în cele din urmă cu o eşarfă petrecută în jurul gâtului. • dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară. Imobilizarea braţului o se poate face cu atelă Cramer sau atelă gipsată – ca şi la imobilizarea umărului o Fixarea atelei Cramer sau a atelei ghipsate se face cu ture circulare de faşă simplă. o În cele din urmă membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixează şi la torace prin faşă circulară. o Toracele împreună cu membrul superior lipit vor fi înfăşurate cu o pânza tare. Antebraţul se suspendă cu eşarfă petrecută în jurul gâtului. • dacă fractura este situată în 1/3 mijlocie. iar antebraţul în poziţie intermediară.

o Pentru a se evita rotirea anormală a membrului inferior. bazin. b) imobilizarea cu două atele De reţinut: axul membrului inferior este dreapta care uneşte spina iliacă anterosuperioară. Imobilizarea femurului(coapsei) Se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul fracturilor de col femural cu atelă lungă aplicată pe partea laterală a membrului inferior de la axilă şi până la talpa piciorului a) cu o singură atelă – Când coapsa este foarte scurtată şi deformată este bine să se asigure pe timpul transportului şi o extensie în axul membrului inferior. în jurul coapsei. precum şi fixarea picioarelor. cu faşă. Imobilizarea oaselor metacarpiene (mâinii) şi a falangelor degetelor Fracturile oaselor metacarpiene se imobilizează cu o atelă ghipsată dorsală şi cu o atelă mai scurtă palmară. cu câteva legături de faşă sau pânză. o Se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului. coapsă. pe care se aşează degetul corespunzător fracturii.238 5. o Peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui. . care se întinde de la bazin până la talpă. există pericolul ca vasele şi nervii importanţi ce trec prin spatele osului să fie comprimate. Imobilizarea oaselor încheieturii mâinii (carpiene) – Fracturile oaselor carpiene se imobilizează cu o atelă aşezată palmar ce se întinde de la vârful degetelor până la mijlocul antebraţului având grijă ca degetele să rămână în poziţia lor de repaus. c) imobilizarea în fracturile extremităţii inferioare a femurului Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului. 6. Fracturile colului femural Fracturile colului femural sunt mai frecvente la persoanele mai în vârstă. Aceste fracturi se imobilizează cu o singură atelă posterioară. care se întinde de la regiunea inghinală tot până la călcâi. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI INFERIOR 1. în flexie. unul de altul. genunchiului şi gambei de aceeaşi parte. care să ajungă din axilă până la picior. lungă. o Se face bandajarea circulară. ce se aplică pe partea internă a membrului inferior bolnav. dată fiind starea de demineralizare a scheletului acestor traumatizaţi. în jurul bazinului. în afară se leagă ambele picioare. asemănătoare cu cea descrisă anterior. 2. o Se aplică o atelă lungă posterioară. – imobilizarea de urgenţă o Se pregăteşte o atelă lungă. înţepate sau sfâşiate. ceea ce este posibil prin folosirea atelelor metalice Thomas. Atelele mai scurte sunt ineficiente. o O atelă mai scurtă. a membrului inferior şi a toracelui. o Se aplică atela pe faţa laterală (externă) a membrului inferior după ce sa introdus vată pudrată cu talc în axilă. Imobilizarea femurului se poate face mai corect prinzându-l între două atele inegale: o O atelă externă. o Atela se fixează prin legături circulare la torace. mijlocul rotulei şi marginea internă a piciorului (primul metatarsian). genunchi şi gambă.

se va introduce vată sub atelă la capătul proximal. care se întinde de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră spre partea distală până la vârful degetelor. 1.239 o Înainte. oaselor piciorului (cu o singură atelă) În cazul fracturilor porţiunii inferioare a tibiei şi peroneului. respectiv pliul fesier până la gleznă. de care se fixează cu legături de faşă. b. Atela se aşează pe faţa posterioară a membrului inferior. care se aplică de la rădăcina coapsei. Imobilizarea genunchiului Imobilizarea articulaţiei genunchiului se face cu ajutorul unei atele ghipsate sau cu un alt material rigid. de fixarea atelei cu legături. IMOBILIZAREA PROVIZORIE ÎN FRACTURILE STERNULUI ŞI COASTELOR Primul ajutor în fracturile costale simple nu urmăreşte imobilizare. egale ca lungime. 3. Ele se întind de la rădăcina coapsei până la călcâi. se aşează lateral. luxaţiile gleznei ca şi în fracturile şi luxaţiile oaselor piciorului imobilizarea se face cu o atelă (Cramer sau ghipsată) posterioară. infiltraţie cu xilină 1% a nervilor intercostali în focarele de fractură. o Înfăşarea membrului pelvian şi bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi. Imobilizarea în fracturi sternale cu deplasări mari O modalitate de imobilizare a fracturilor sternale cu deplasări mari şi care . ca să nu atingă coastele. în entorsele. 4. luxaţii) se face luând drept atelă de sprijin degetele sănătoase vecine. spre a nu leza părţile moi şi se va verifica poziţia atelei. Imobilizarea în fracturile oaselor gambei a. 5. în jurul coapsei şi a gambei. cu o singură atelă Imobilizarea de urgenţă se execută cu o singură atelă posterioară. care se întinde de la groapa poplitee până la vârful degetelor. cu două atele În fracturile gambei cele două atele. ci obţinerea unei analgezii (algocalmin. o Legăturile trebuie aplicate în jurul bazinului. – Se măsoară pe membrul inferior sănătos lungimea necesară pentru atelă de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră până la talpă (inclusiv lungimea labei piciorului). una pe partea externă şi alta pe partea internă a membrului inferior. entorse. Imobilizarea în fracturile oaselor gleznei. 6. Imobilizarea oaselor degetelor piciorului Imobilizarea oaselor degetelor (falangelor) piciorului (fracturi.

apoi prin înfundarea cu feşi rulate. • metoda "camerei de bicicletă'".  arsuri chimice (acizi. gaze sau vapori supraîncălziţi. URGENŢELE DATORATE AGENŢILOR FIZICI ŞI CHIMICI ARSURILE În funcţie de agentul traumatic care le-a produs. limpede. • imobilizarea cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). Voletele costale mobile vor fi imobilizate (de urgenţă) prin compresiune manuală. arsurile pot fi clasificate în:  arsuri prin căldură sau termice (lichide fierbinţi. – Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii o Gradul I eritem. o Gradul II flictena "albă" cu conţinut serocitrin. se ţine seama de: întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime al acesteia. 3. flacără. • imobilizări cu "opturi" de faşă. • imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile. 2. . hipertermie. Umărul bolnavului este căzut în jos şi înainte. • la copilul mic. Astfel sunt descrise: • imobilizarea prin tehnica Desault. Imobilizarea de urgenţă poate fi făcută prin tehnici diferite. baze. transparent. eritem accentuat. o Gradul III flictena "roşie" cu conţinut sanguinolent tulbure. Imobilizarea provizorie în fracturile de omoplat Fracturile de omoplat fără deplasare se imobilizează conform tehnicii Desault sau cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). ARSURILE TERMICE Pentru a aprecia gravitatea unei arsuri. corpuri solide incandescente. unele săruri minerale). • imobilizarea cu un batic triunghiular. usturime. aşezate pe umăr.  arsuri date de flama electrică.240 uşurează mult respiraţia este fixarea umerilor traumatizatului de o scândură aşezată pe suprafaţa posterioară a trunchiului şi cu ajutorul inelelor făcute din vată îmbrăcată în faşă. sau cu o pernă de vată sau de tifon. fixarea membrului superior pe partea bolnavă răsucit la spatele traumatizatului. radiaţie termică). edem. edem. Imobilizarea în fracturile claviculei În fracturile claviculare cu deplasare: bolnavul se prezintă la medic sprijinindu-şi cotul membrului traumatizat şi cu gâtul aplecat în aceeaşi parte într-o "atitudine umilă".

cu aproximaţie.  fiecare membru pelvin circa 18%. încât la sfârşitul acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de gr. Un alt procedeu mai exact. 4 = 80 I. 20% arsuri gr. 3 = 60 I. pentru a preveni apariţia şocului. cu epiderm şi derm distruse în totalitate. 20% arsuri gr. Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni (invazia microbiană şi toxemică.  trunchiul posterior circa 18% Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. digestive (ileus şi hemoragie). se poate calcula prognosticul vital al bolnavului. Evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii. sindrom digestiv (vărsături.P). 2 = 40 I. Starea bolnavului poate evolua favorabil. Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat. edem. • Stadiul I: primele 3 zile – perioada şocului postcombustional caracterizată prin dezechilibre hidroelectrolitice mari. pot fi calculate din ochi. care poate fi ireversibilă.P →180 valoarea globală a I. II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului şi 5% din cea a copilului. Indexul prognostic se calculează înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de profunzime (ex. insuficientă renală acută. II = 20. adică 18%  trunchiul anterior circa 18%.241 o Gradul IV escară dermică totală. "indexul de prognostic" (I.).  fiecare membru toracic circa 9%. –Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea lor în suprafaţă Pentru a putea face calculul suprafeţei arse. ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxic şi septic). – Stadii evolutive În evoluţia unui ars se cunosc patru etape. Se consideră că orice arsură de gr. Această perioadă se numeşte şi toxic-infecţioasă. există tabele de calcul.P. este "regula lui 9" care se bazează pe faptul că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia. Astfel:  capul şi gâtul însumează circa 9%. hipoxie. sindrom de deshidratare (hipovolemie. Afectarea unei suprafaţe de 5%.P. trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală imediată şi completă. hemoragii). În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii. proporţiile leziunii. IV = 20. Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1 %. 20% arsuri gr. tromboembolice. iar arsurile de gr.P. iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc. carbonizând musculatura şi chiar vasele. duc la afectarea celorlalte organe. Pot să apară complicaţii grave hepatice. III = 20. III cu escarele total eliminate sau . oligoanurie). multiplu de 2. I şi II. • Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21). în care se specifică pentru fiecare segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului.

I cu suprafaţă mică este suficient ca pielea înroşită să fie badijonată cu alcool dublu rafinat. de urgenţă A. La bolnavii corect trataţi. – Bolnavul care este cuprins de flacără sau ars de lichide fierbinţi trebuie învelit imediat într-o pătură. Primul ajutor la locul accidentului constă din: 1. epuizându-i rezervele biologice (şocului cronic). 3. – La arsuri peste 10-15%. plapumă. pentru prevenirea edemului glotic se adaugă în perfuzie romergan. dacă este nevoie. • Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66). – Liniştirea bolnavului şi calmarea durerii (analgetice. Este perioada în care şansele de vindecare cresc. Romergan) – În arsurile de gr. se montează o perfuzie cu soluţie de glucoză 5% sau ser fiziologic. – În timpul transportului bolnavul va fi supravegheat permanent şi se administrează oxigen. În general nu este nevoie de pansament. Îngrijirea bolnavilor în spital 1. care nu au beneficiat de tratament corect şi precoce. Acordarea primului ajutor în funcţie de starea bolnavului – Resuscitarea cardiorespiratorie. dar nu se vor administra lichide per oral (ceai. B. apă sărată) deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături. – Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav (acţiunea este şocogenă) decât dacă manevra se poate face cu uşurinţă. persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul. • Stadiul IV. După stingerea flăcărilor. – Senzaţia de sete se va calma prin umezirea gurii. din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală). Evacuarea victimei – Transportul rapid la spital în serviciul chirurgical . 2. haină groasă pentru a stinge focul. când transportul victimei se face cu "Salvarea" şi este prevăzut să dureze mai mult de o oră. – Nu este permisă nici o manevră de tratament local. Combaterea durerii şi profilaxia antitetanică (la camera de gardă) . algocalmin. Scoaterea victimei de sub influenţa agentului vulnerant prin: – Degajarea victimei din focar trebuie făcută rapid.242 în curs de eliminare. ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR ARŞI Primele îngrijiri trebuie acordate la locul accidentului. semnifică convalescenta. bolnavul se dezbracă şi se înveleşte într-un cearşaf curat. – În cazul arsurilor prin flacără. – Se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. În cazul bolnavilor arşi.

îmbrăcaţi cu echipament steril (halat. mască). hematocrit.A. Instalarea sondei vezicale – la pacienţii cu I. grup sanguin şi Rh. Îngrijirile generale şi supravegherea bolnavului .Patul trebuie să fie. Peste pansament se pun feşi sterile. Toaleta primară. – Imediat după baie. 5. bonetă. 7. sau fortral i. 4. Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală primară – Bolnavul va fi dezbrăcat şi va fi îmbăiat (preferabilă baia în cadă). deoarece plăgile prin arsuri au risc de infecţie tetanică. 6. tot sterile. mialgin. peste 15. 2.. depăşind zona nearsă circa 10 cm. la bolnavul culcat.După recoltarea probelor de laborator. bolnavul învelit în cearşaf steril se transportă în sala de operaţii aseptice. asistenta medicală pune o perfuzie de glucoză 5%. confortabil şi va fi pregătit cu un cearşaf steril. ionogramă serică). se face o badijonare cu alcool de 70-90 grade (acţiune triplă: precipită proteinele.P. .T. – Se puncţionează vena şi se recoltează probe de sânge (hemogramă.A.P. Se spală suprafaţa arsă cu bromocet 1 ‰. Apoi medicul execută toaleta chirurgicală îndepărtează flictenele şi conţinutul lor..Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă şi cu sondă . După îndepărtarea flictenelor sau a sfacelelor. Se va administra A. – . Se schimbă prima pereche de mănuşi. Anestezie generală – Bolnavul este aşezat pe masa de operaţii şi i se administrează oxigen. mănuşi. ser fiziologic sau apă sterilă şi soluţie sterilă de săpun până la îndepărtarea completă a corpilor străini de pe plagă. 0.5 ml şi ser antitetanic 3 000 U. – Se face apoi anestezie generală i. probe hepatice. încep toaleta primară. are acţiune anestezică şi antiseptică).v. uree sanguină. . glicemie. Suprafeţele de tegument nears se spală cu săpun sau detergent medical.243 – – Dacă nu s-au administrat sedative. se instalează sonda vezicală pentru urmărirea diurezei orale.Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24°C . R.. vor fi administrate dilaudenatropină. precum şi tegumentul sau restul ţesuturilor arse. cu un barbituric sau ketalar. Atenţie! Toaleta primară a oricărui ars se face sub anestezie. Aplicarea pansamentului – se aplică pansamentul steril. peste care se pun muşama şi aleză. 3.v. – – – – – Medicul şi cadrul mediu.

8. Locul de pătrundere şi ieşire a curentului electric sunt totdeauna însoţite de leziuni specifice. tensiunea. Gravitatea leziunilor produse este funcţie de: intensitatea curentului. Obiectivele de tratament după această perioadă sunt îndreptate spre prevenirea complicaţiilor. diureza orară şi bilanţul hidric. vitamine. 10. presiunea venoasă şi diureza orară) cu multă atenţie. Manifestări locale – Arsura electrică. În cazul bolnavilor emfizematoşi. dar şi semnele specifice ale unor eventuale complicaţii.‰. – Coagularea intravasculară. – Miozita necrozantă avasculară (deteriorarea proteinei musculare). fortral sau anestezie generală. 9. antibiotice. temperatura. Se doreşte ca diureza să fie 50 ml/oră.. Asigurarea medicaţiei o Asistenta pregăteşte şi administrează medicamentele prescrise: anticoagulante. – Pansamentul se schimbă a 2-a şi a 3-a zi. La sfârşitul acestui stadiu de evoluţie favorabilă.Asistenta medicală supraveghează funcţiile vitale (T. trasylol.244 vezicală "a demeure". unguentul care se consideră eficient este sulfamilonul. Se folosesc soluţii micro sau macromoleculare. până şi se înlocuieşte cu un pansament uscat sau îmbibat în soluţie de cloramină 2‰. Se îndepărtează tot. Urmărirea şi îngrijirea generală în ziua a II-a şi a III-a – Se urmăreşte starea generală. – În unele cazuri de escare. bolnavul ars trebuie să aibă diureza restabilită. ELECTROCUTAREA – AGRESIUNE ELECTRICĂ Agresiunea electrică este urmată de manifestări locale şi de manifestări sistemice şi presupune trecerea nemijlocită a curentului electric prin ţesuturi. inclusiv cele alimentare. în funcţie e aspectul plăgii de arsură. – Se menţin interdicţiile. Printr-o sondă nasofaringiană se asigură oxigenoterapia în ritm de 4 l/minut.. oxigenul se administrează cu intermitenţă . respiraţia. A 3-a zi de tratament încheie "perioada de şoc" (primul stadiu).A. Tratamentul local – Pansamentele se vor face sub mialgin. de câte ori se apreciază necesar. Reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică – se va administra prin PEV cantitatea de lichide calculată în funcţie de greutate şi suprafaţa arsă. la locul de intrare denumit şi marcă de intrare se constată de obicei o escară profundă de întindere mică. T. rezistenţa pe care o opune tegumentul (rezistenţa este mică la umiditate). pulsul. . 11. luându-se toate măsurile de asepsie necesare.A. Astfel. coloraţia feţei. starea generală a bolnavului şi probele de laborator se apropie de limite normale. tonicardiace. în timp ce la locul de ieşire a curentului electric pot fi văzute leziuni tisulare extinse. puls. de natura curentului (continuu sau alternativ). respiraţia.

care nu se poate elibera singur de elementul electric aflat sub tensiune. interesând inima. ulcer de stres. – dacă electroagresiunea interesează numai centrul respirator. favorizează electrocutarea. – unele circuite.  atrofie optică. – electrocutarea poate fi urmată de:  hemiplegie.245 Manifestări generale Este importantă calea urmată de curentul electric. scândură.  afazie. inima continuă să funcţioneze cât timp se asigură o oxigenare corespunzătoare. – dacă curentul parcurge în drumul său mâna stângă-picior stâng. se presupune o fibrilaţie şi în acest caz se face:  defibrilare.  intubaţie orotraheală – Corectarea acidozei se face cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu . favorizează arsura. Astfel: – dacă în acest parcurs intră organe vitale ca inima sau creierul. – Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie). cu leziuni foarte grave. în special asupra organelor vitale – creier şi inimă – sunt în funcţie de drumul parcurs de acesta în organism. Atitudinea de urgenţă în electrocutare – Întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric. Efectele electrocutării cuprind: • contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp. care – desincronizată în activitatea sa – suferă tulburări de ritm până lafibrilaţie ventriculară. electrocutarea este mortală. – Transportul la spital + oxigen în timpul transportului În spital – Dacă ritmul respirator nu se reia. – Cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi (nu se apucă electrocutatul de părţile descoperite ale corpului). necroză pancreatică. – alte circuite. • rigiditatea cutiei toracice ce împiedică mişcările respiratorii urmate de sincopa respiratorie şi sincopa cardiacă. – Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par.  leziuni digestive. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. cum ar fi mâna stângă-picior drept. ca urmare a mioglobinei eliberată din masele de muşchi (blocaj renal). deoarece consecinţele curentului electric asupra organelor interne. interceptează inima. – Îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului. ca de exemplu mână-mână.  administrarea intracardiac 10-15 ml soluţie clorură de calciu 10%.  rinichi de şoc.

picioare).246 8. pun în evidenţă un tegument necrozat care cuprinde şi hipodermul. degerăturile sunt clasificate în 4 grade: • gradul I – eritem. o În degerăturile uşoare de gradul I-II pentru reîncălzire se aproprie de un corp cu temperatură normală.  diazepam 10 mg cu rol tranchilizant. sunt leziuni locale datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc şi datorită inhibiţiei centrilor termoreglatori. uşor edem. Se instalează mai frecvent la persoanele fără cunoştinţă (intoxicaţii acute cu alcool. în special îmbrăcămintea şi încălţămintea de la locul zonelor îngheţate. prurit local foarte supărător.  glucoză 5%. apărute în cadrul hipotermiilor accidentale. Clasificarea degerăturilor În raport cu gravitatea leziunilor. Tratament Preventiv înaintea expunerii la frig: o Interzicerea. o Nu se va consuma alcool o Exerciţii de mişcare. În electrocutări sau fulgerări mai uşoare şi cunoştinţa păstrată se vor administra:  extraveral 1-2 tablete (nu la copii). – – – – DEGERĂTURILE Degerăturile.R. o Încălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde. Tratamentul local al leziunilor: pansament. Prevenirea insuficienţei renale acute (I. Refacerea masei respiratorii:  soluţie clorurată izotonă. uscate. comă).4% sau THAM.A. . decontracturant. care atunci când se sparg. o Înlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulaţia sângelui. acolo unde circulaţia este mai slabă. Curativ o Bolnavul va fi introdus într-un loc adăpostit . fumatului (care provoacă vasoconstricţie). • gradul II şi III – flictene (vezicule) cu conţinut clar sau sanguinolent.) cu manitol 10%. Degerăturile apar mai frecvent spre extremităţile corpului (mâini. • gradul IV – gangrenă uscată (ischemică). elementul cel mai important (produce vasodilataţie locală) o Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte potrivite.  soluţii macromoleculare (dextran sau marisang).

Disocierea termică dintre cele două compartimente continuă să fie de 10°C. Pentru a acorda primul ajutor unui îngheţat trebuie să se ştie mai întâi ce nu trebuie făcut. hematoame. fiole a 2 ml şi 10 ml 240 mg. Ce facem? • Împiedicăm pierderea de căldură (accidentatul este aşezat între doi salvatori). analgetice. care se va face sub monitorizarea funcţiilor vitale. fiole a 10 mg). adesea cu inhibiţia bruscă a funcţiei acestora. astenie musculară. Din acest motiv mobilizarea unui îngheţat riscă să ducă la moarte rapidă prin scăderea temperaturii viscerale.  euphilin (miofilin) = comprimate a 100 mg. Când sunt interesări masive de membre se administrează streptokinază. – – – – Local Tratamentul local: dezinfecţie şi/sau ablaţie (îndepărtarea unei părţi din corp) dacă este necesară. Astfel.sângele rece din zonele periferice care stagna în special în reţeaua capilară subcutanată se mobilizează spre zona centrală.247 o – Transportul bolnavului într-o unitate sanitară pentru tratament medicamentos. În dispensar sau spital – Vasodilatatoare:  tolazolin (comprimate a 25 mg. Antibiotice. Temperatura compartimentului exterior (tegument. Profilaxie antitetanică. care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică (imobilitate. Stadiul de comă hipotermică se instalează când temperatura centrală rectală tinde spre 30°C. • transportul înainte de a se fi aplicat măsurile de încălzire. somnolenţă. ţesut subcutanat. provocând reacţii reflexe violente la frig ale creierului şi ale inimii. • fricţionările energice şi masajele cu zăpadă. • • La dispensar sau spital se va trece la reîncălzire. hiporeactivitate la excitaţii). membre inferioare şi superioare) scade cu l0°C faţă de cea a compartimentului central. sunt interzise cu desăvârşire: • orice mobilizarea pasivă sau activă a persoanelor aflate în stare de hipotermie mai avansată . în paralel cu administrare de perfuzii .  nitroglicerină. bradipnee. prin amestecarea sângelui periferic cu sângele central. heparină. starea îngheţatului. Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale rectale sub 35°C determină modificări în organism. bradicardie. musculatură. cortizon. soluţii micromoleculare. sau leziuni viscerale. pentru că pune sângele în mişcare). Refacerea fluxului sanguin cu: dextran 40. cu prosoape (agravează prin hemoragii. ÎNGHEŢAREA GENERALIZATĂ.

• stopul respirator cu relaxare musculară.faţă de sânge) se caracterizează prin: trecerea apei din sacii alveolari în spaţiul intravascular.cu spasm glotic. C (500-1000 mg).4%). pierderea cunoştinţei. tonicardiace.hipertonă . cu creştere a volumului circulant şi încărcarea inimii drepte. Uneori.aspiraţie de lichid (înecatul albastru) Se manifestă prin: • apnee reflexă .). producând de la început "edem pulmonar acut". – hemoconcentraţia (cu tulburări de conducere). criză epileptică etc.248 (dextran 40. oxigenoterapie. • ÎNECUL (SUBMERSIA) Înecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea căilor aeriene cu apă. asfixia (stopul respirator) fiind urmată de stopul cardiac.). • dispnee cu inundarea plămânilor cu apă. din cauza laringospasmului nu are loc inundarea traheobronşică (fals înecaţi). abdominale etc. hipertensiune arterială. vit. Sunt două mecanisme prin care înecul generează moartea: • înecul propriu-zis prin submersie. datorită unei hipersensibilităţi la aceasta. • accidente acute mortale survenite întâmplător în timpul înotului (infarct miocardic. a) Înecul cu apă dulce Înecul în apă dulce (apa fiind hipotonă . – Apare scăderea masei sanguine. hipoxie. – hemoliză (ce duce la anemie. fapt ce determină: – hemodiluţie. ser glucozat. b) Înecul în apă de mare Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare fiind mai concentrată în săruri decât sângele . Înecul fără aspiraţie de lichid (hidrocutarea = înecatul alb) Hidrocutarea este un accident supraacut care survine la contactul cu apa rece. bicarbonat de sodiu 8.). hiperpotasemie etc. • hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa (fără aspiraţie de lichid).va atrage apa plasmatică în alveolele şi căile aeriene. chiar edem pulmonar acut. • stopul cardiac. La aceasta se mai pot adăuga: • traumatismele grave sub apă sau la suprafaţa apei (traumatisme craniene. Înecul propriu-zis . accident vascular cerebral. • Ingerarea alcoolului este permisă numai dacă temperatura rectală a atins 35°C. tahicardie. Se caracterizează prin oprirea reflexă a inimii (sincopă . toracice.

• evacuarea stomacului pe sondă gastrică.în plonjon obişnuit sau de la înălţimi mai mari.249 cardiorespiratorie) înaintea înecului propriu-zis. Primul ajutor la înecaţi La scoaterea din apă: – Se va examina rapid: • dacă există respiraţie spontană sau nu. unde se va face terapia intensivă de echilibrare. – Dacă există truse necesare şi specialişti cu experienţă se execută de la început: • intubaţie traheală. aplicându-se câteva lovituri între omoplaţi pentru uşurarea evacuării apei. – Apoi accidentatul se aşează cu faţa în sus şi se continuă respiraţia artificială „gură la gură". cu genunchiul îndoit al salvatorului. – La locul accidentului se face şi tratamentul medicamentos: • pentru înecaţi cu apă dulce: furosemid şi exsanguinare. • dacă există puls la carotidă sau nu. – Masaj cardiac la nevoie. Alte accidente pot să survină în timpul înotului sau al şederii în apă: infarctul miocardic. tulburărilor hidroelectrolitice. criza de epilepsie sau chiar un leşin pot duce la înecul secundar. – Respiraţie artificială „gură la gură" sau în caz de trismus „gură la nas" – Dacă se observă că prima insuflaţie nu este urmată de expansiunea inspiratorie a toracelui se începe eliberarea căilor respiratorii superioare prin curăţarea orofaringelui – Aspiraţia – Se va încerca eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziţie ventrală sau laterală cu capul decliv în felul următor: – • copiii pot fi ţinuţi cu capul în jos pentru câteva secunde. – • adulţii pot fi sprijiniţi pe coapse. se pot produce traumatisme. Cei mai veninoşi şerpi din ţara noastră sunt: viperele. • aspiraţie traheobronşică (pe sonda de intubaţie). Spasmul laringian instalat odată cu sincopa respiratorie previne inhalarea apei. al complicaţiilor. abdominale cu explozii de organe cavitare sau rupturi viscerale însoţite de lipotimii.A. având toracele şi capul decliv. PRIMUL AJUTOR ÎN MUŞCĂTURA DE ŞARPE Otrăvirea prin muşcătura de şarpe este denumită ofidism. Veninul conţine substanţe cu . craniene. care inoculează la locul muşcăturii un venin cu acţiune hemolitică şi hemoragică.P. Înecul prin traumatisme Cauza înecului este traumatismul. – Tratamentul: E.. acido-bazice. – Transportul accidentatului cât mai urgent la un serviciu de reanimare. accidentul vascular cerebral. edemului cerebral. • pentru înecaţi cu apă sărată perfuzie cu ser clorurat izoton.

i. circulaţiei limfatice). la care se adaugă limfangita. 2-4 înţepături mai mari (muşcătura dinţilor veninoşi). • obnubilare până la comă. stare de şoc. • pupilele dilatate. cu halou purpuriu. hemoragii (la 24-48 de ore): epistaxis.c.Se scot inelele. sau i. iar în mijloc musteşte o cantitate mică de lichid cu tentă sanguinolentă. lent. Simptome clinice 1. brăţările. care apare foarte repede după înţepătură. pompă de muls sânul. gingivoragii. se extinde foarte repede. Semne locale o la locul muşcăturii se pot observa. După 12-24 de ore apar flictene cu conţinut serohematic. o durere intensă.. o eritem perilezional: la locul înţepăturii pielea se înroşeşte (chiar se înnegreşte). antibiotic. b) Antibiotice cu spectru larg. aspirator. – Se face (în primele minute de la muşcătură) o incizie între cele două puncte care marchează muşcătura. v. tumefacţiei şi împiedicarea. moartea survine la 3-4 zile prin hemoragii. . – aspirarea lichidului (sânge şi venin) din plagă cu seringă. pompă de cauciuc specială. urmărind 3 scopuri: • Încetinirea ritmului de intrare în circulaţie a veninului prin: – accidentatul este culcat. hematurii. hematemeză. – aplicaţii reci locale (pentru reducerea inflamaţiei. ceasul. vărsături sanguinolente. • greţuri. – se aplică două garouri la câţiva centimetri superior şi inferior muşcăturii. se încearcă liniştirea lui. c) Antitoxina tetanică. senzaţie de leşin. – excizia – scoaterea unei rondele de tegument în jurul locului de înţepare (un diametru de cel puţin 5-6 cm). • sufuziuni sanguine generalizate. peteşii. echimoze.250 o toxicitate deosebită. melenă. ameţeală.5-1 cm. În cazurile netratate. într-o oră interesează întreg membrul.m. antitoxină tetanică): a) Antivenin – ser polivalent (sau antiviperin) s. 2. o edem care apare la 10 minute. care duc la necroza ţesuturilor şi apoi la gangrenă. cu tulburări de vedere până la pierderea vederii. • Inactivarea principiilor toxice ale veninului se obţine printr-un tratament general (cei trei "A" = antivenin. Ea trebuie să aibă lungimea de 1-2 cm sau chiar 3 cm să fie orientată în axul longitudinal al membrului şi să aibă adâncime de 0. insuficienţă renală acută sau prin stop respirator (când veninul are acţiune predominant hemolitică): Primul ajutor şi tratament Tratamentul se instituie imediat. Semne generale: • slăbiciune. Incizia se poate face cu un cuţit înroşit în foc. arsură. – injectarea în zona înţepăturii a unui vasoconstrictor diluat în anestezic local (adrenalină cu xilină). energic şi insistent. ventuză sau sucţiune bucală (cu condiţia să nu existe leziuni în cavitatea bucală).

insuficienţei renale acute. La nevoie respiraţie asistată după intubaţie endotraheală. al sindromului hemolitic (transfuzii. corticoizi) al sindromului de coagulare intravasculară diseminată cu heparină (la nevoie). CAPITOLUL XI LEGISLAŢIE: . insuficienţei respiratorii.251 • Terapia de susţinere biologică: tratamentul şocului.

prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi. b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 3. şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană. b). 307 din 28/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează. b). . 1 lit. acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. care au fost recunoscute de unul din aceste state. (2) Excepţie de la prevederile alin. pe teritoriul României. şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. după caz.În sensul prezentei legi. de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi. a statelor membre ale Uniunii Europene. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. respectiv. 2. prevăzut în anexa nr. Art. c) şi d). prin asimilare. 2. iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. b) în mod exclusiv. precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România CAPITOLUL I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă Art. Art. Acestea pot fi: a) cetăţeni ai statului român. Partea I nr. 578 din 30/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa. care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României. . . 1. termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă.(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României. 1. 2. 6. a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii.252 Lege nr. în condiţiile prezentei legi. c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung. indiferent de cetăţenia lor. c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă.Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită. .

Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt: a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare. d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie. efectuând. respectiv în profesia de moaşă. (3) Prevederile alin. la domiciliu sau în unităţi sanitare. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. la mamă şi la copil. a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului. dacă este necesar. la nevoie. e) administrarea tratamentului. Art. g) participarea la protejarea mediului ambiant. h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată. 6. i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun. Art. în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale. B. h) identificarea. în absenţa medicului. de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi. la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă.(1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale. (1). de control uterin manual. f) pregătirea personalului sanitar auxiliar. iar în caz de urgenţă. în domeniul îngrijirilor generale de sănătate.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt: a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate. b) administrarea tratamentului. prevăzute în anexa nr. . urmată. c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii. desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate. iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică. şi care exercită profesia în România. pentru extracţia manuală a placentei. 4. 1 lit. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. asistarea naşterii în prezentaţie pelviană. . în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc. g) asistarea naşterii normale. care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical. (2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă. C. conform prescripţiilor medicului. epiziotomia. elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc. dacă este vorba de prezentaţie craniană. prin mijloace clinice şi tehnice adecvate.(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene. corespunzător calificării profesionale însuşite. curativă şi de recuperare. j) examinarea nou-născutului. reanimarea imediată. conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii. b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare. de natură preventivă. 5. eventual.253 Art. . conform prescripţiilor medicului. e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. prevăzut în anexa nr. d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori. pe care îl preia în îngrijire. . pe care îl asistă în aceste situaţii. 2 lit. f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului. c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere. iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi.

ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române. pentru exercitarea profesiei. profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea. Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi. d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea. 7.(1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor. Art. 8. prevăzute de prezenta lege. pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii. c) certificatul de sănătate fizică şi psihică. 1. prevăzut în anexa nr. în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii. b) certificatul de cazier judiciar. 1. precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar. stabiliţi în unul din aceste state. evaluarea şi furnizarea serviciilor. respectiv. Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.(1) Activităţile prevăzute la art. pe baza următoarelor acte: a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi. din punct de vedere medical. n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor. denumite în continuare autorităţi competente române. respectiv. 10. (3) Asistenţii medicali generalişti. în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. 2. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate. de către moaşele licenţiate. asistenţii medicali generalişti şi. . Art.Profesia de asistent medical şi. care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical. . . monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului. conform art.Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. se face conform prevederilor art. sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei. 34. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. Art. elaborate de Ministerul Sănătăţii. . o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare.254 k) preluarea în îngrijire a parturientei. 9. pentru profesia de asistent medical. precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. de moaşă. pentru profesia de moaşă. 30. stabiliţi în România. d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii. organizarea. m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială. prevăzut în anexa nr. (2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii. respectiv. respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă. l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată. (4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României. b) sunt apte. respectiv. pe durata prestării serviciilor.

255 Art. asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională. protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator. Art. 11. . (2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe. în vederea reluării activităţii. Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia. loc sau situaţie. 18.(1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii. . 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. prin preşedintele filialei respective. . în sistem public şi/sau în sectorul privat.În exercitarea profesiei. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. Art. 12. . precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare. SECŢIUNEA a 2-a Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă . 16. 13. .(1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale. Art. 17.Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate.(1) În exercitarea profesiei. . Art. (3) Prevederile alin. (2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. 14. asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici. . este în drept să sesizeze. (2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. prin societăţile de asigurări. Art. asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane. indiferent de persoană. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. stabiliţi pe teritoriul României.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Art. (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională. după caz.(1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani.Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor. Art. (3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora. pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal. precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate. organele judiciare sau autorităţile competente. 15.

27. conform legii. respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită. conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară. în conformitate cu anexele nr. să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali. Art. în condiţiile stabilite de senatele universitare. . pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. autorizare şi acreditare. 24. Art. atât pentru învăţământul public. în condiţiile legii. 25. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior. . (2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. 19. Art. diploma de asistent medical.(1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat.Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (3) Certificatul de asistent medical. publice sau private. Art. absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat. colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare.Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii. (1) sunt diferenţiate. b) învăţământ sanitar postliceal. este autorizat ca. potrivit legii. . (2) Asistenţii medicali şi moaşele. pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali. 26.Şcolile sanitare postliceale. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată. cât şi pentru cel privat. facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii. Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi. .Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani. în funcţie de dinamica sectorului sanitar. 23.Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman.(1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti. 1 şi 2. . care promovează examenul de licenţă. 20.256 Art. cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar. primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare. respectiv moaşă. (4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin. 21. respectiv colegiile universitare medicale. cu o durată de 3 ani. respectiv în facultăţi de moaşe. facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior.Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat. . Art. 22. a studenţilor din colegiile universitare medicale. acreditate conform legii. a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ: a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată. Art. Art.Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil. . . . . Art.

titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România. la una dintre activităţile profesionale. 28. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii. eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire Art. în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată. . vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică. pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la alin. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România. . pe teritoriul României. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă ori. .(1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia. în lipsa acestuia. Art. în profesia de moaşă. nu emite cetăţenilor săi un astfel de document. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi. 29. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau.(1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia. titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. respectiv. respectiv. (1) va cuprinde: a) documentul de identitate. în lipsa acestuia. un document echivalent emis de acel stat. recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene.257 CAPITOLUL II Dispoziţii privind exercitarea. (3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. 30. (2) În situaţia în care. a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (2) Dosarul prevăzut la alin. după caz. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi.La intrarea în profesie. . obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. (1). emis de statul membru de origine sau de provenienţă. autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. în consecinţă. în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar. Art. respectiv. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă. documentul echivalent emis de statul respectiv.

. respectiv. autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi. Art. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni. anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său.(1) În vederea prestării temporare de servicii în România. după o procedură simplificată. pentru moaşele cetăţeni români. 31. 33.Documentele prevăzute la art. pe durata prestării temporare de servicii în România. în aceste situaţii. de moaşă. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare. . (3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România. fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat. (2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi. acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză. precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi. sunt înregistraţi. în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestării temporare de servicii. . . respectiv. 28. 32. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii. 29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii. asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege. consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. persoanele prevăzute la alin. 37. (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă. atunci când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale. în vederea aplicării prevederilor art. comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său. pe durata exercitării profesiei în România. de moaşă. SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor Art. respectiv. Art. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă.(1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşă în România. Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. stabiliţi în unul din aceste state. se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi. (5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise. (3) Atunci când.258 (4) În situaţia prevăzută la art. 31. la cerere. aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor.

b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. autorităţile competente române vor retrage. respectiv de moaşă. iar. b)-d). stabiliţi în România. . precum şi asistenţilor medicali generalişti şi. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. stabiliţi în unul dintre aceste state. SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care. 1 lit. stabiliţi în unul din aceste state. 38. respectiv. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României. după caz. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. dovezile prevăzute la art. b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat. 37. Art. moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. răspund potrivit legii. în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. (1) lit. . moaşelor cetăţeni români. . care exercită profesia în România. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză. (2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. Art. În cazuri urgente. respectiv. se face pe baza următoarelor documente: a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant. respectiv. natura şi locul de desfăşurare a acesteia. 35. (2) Persoanele prevăzute la alin.259 Art. încalcă legile şi regulamentele profesiei. sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate. declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activităţii cu caracter urgent. temporar sau definitiv. . au dreptul de a ataşa la . 36.(1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România. în caz de urgenţă. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.Începând cu data aderării la Uniunea Europeană. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. în timpul exercitării profesiunii în România. cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. .Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 34 alin. în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege. 34.(1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele. declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii profesionale. asistenţii medicali generalişti şi. c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist. respectiv. Art.

în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi. precum şi cu privire la Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. precum şi Comisia de disciplină. 40. comisii de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. au obligaţia de a se informa la autorităţile competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de sănătate. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. dobândite în condiţiile legii. . . SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art.(1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt: . indicată de autorităţile competente române. (3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti. de interes public. CAPITOLUL III Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale Art.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor. Art. (2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară. care sunt stabiliţi şi exercită profesia în România. 39. . (1). abrevierea acestui titlu. domeniul securităţii sociale. . apolitică. forma corespunzătoare a titlului.260 titlul profesional corespunzător prevăzut la art. 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă. Art.În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. (2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. neguvernamentală. respectiv. respectiv. eventual. 41. acesta va utiliza. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţională. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. (4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile. a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică. autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativă. neînsuşită de beneficiar. nonprofit. 42. Comisia de specialitate a moaşelor. în exerciţiul profesiei. în limba statului emitent şi.

r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică. c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de asistent medical şi. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale.261 a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor. în unităţile sanitare publice şi private. criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii. luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora. libertatea şi independenţa profesională a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei. valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia. h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentă a acestuia. în calitate de organ de jurisdicţie profesională. specializării şi creşterii gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor. j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă. să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate. p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sănătate. interne şi internaţionale. la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură aplicarea acestora. o) acţionează. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are următoarele atribuţii: a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la organizarea educaţiei continue. l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. respectiv. respectiv în profesia de moaşă. indiferent de forma şi de unitatea sanitară în care se exercită. e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. de moaşă. în funcţie de gradul riscului profesional. prin structurile naţionale şi teritoriale. k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în profesia de asistent medical. deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis. n) stabileşte. . (2) În domeniul formării profesionale. b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale membrilor săi. i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe. m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele. care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate. q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică. d) participă. apără onoarea. alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca.

care au practicat profesia. d) organizează centre de pregătire lingvistică. c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . la cerere. ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. naţionale sau teritoriale. c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate.(1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere. la cerere. SECŢIUNEA a 4-a Drepturi şi obligaţii Art. SECŢIUNEA a 3-a Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. . f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor.262 b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. şi de a primi informaţiile solicitate. stabiliţi în România. (6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot păstra. care se eliberează la înscriere. 44.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele drepturi: a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. în condiţiile prezentei legi. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. moaşe. (2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă. (5) Pot deveni. (3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 10. . (4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. necesare pentru exercitarea profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene. conform prevederilor prezentei legi. b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia. respectiv. 43. şi pensionarii asistenţi medicali şi. d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora.

recompense. asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate. Art. SECŢIUNEA a 5-a Organizarea la nivel teritorial şi naţional . de către Consiliul naţional. hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei.263 g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele obligaţii: a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei. la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor. diplome de onoare şi de excelenţă. h) de a li se acorda. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. pe parcursul a 3 ani. 45. d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşă. e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte. manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei. precum şi calitatea de membru de onoare. i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea creşterii gradului de pregătire profesională. până la realizarea numărului de credite respectiv. . pentru merite deosebite. precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de către acesta. i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât personal. c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. cât şi pentru membrii lor de familie. (3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează. g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică. (2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională.

. în . .001-4. al cărei rezultat va fi validat. 2 vicepreşedinţi şi un secretar. indiferent de numărul participanţilor. 51. b) Consiliul naţional.(1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt: a) Adunarea generală naţională. membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. respectiv. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. (4) Consiliul judeţean. (2) Adunarea generală alege prin vot secret. (2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri. înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. respectiv a municipiului Bucureşti. (2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi. pentru filiala municipiului Bucureşti. (3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului. membrii consiliului judeţean. respectiv al municipiului Bucureşti. conform normei de un reprezentant la 500 de membri. cu majoritate simplă. Art. sunt: a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor. în limitele prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean. Art. . (2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională. după cum urmează: a) până la 1. B. c) Biroul executiv. c) între 2. respectiv al municipiului Bucureşti. d) preşedintele. . În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor.(1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul asistenţilor medicali şi. respectiv în municipiul Bucureşti.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi .11 membri. (2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . cu majoritate simplă.19 membri. 47.001-2. .(1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti.264 A. d) preşedintele.21 membri. 49. va alege dintre membrii săi un birou format din: un preşedinte. b) între 1.15 membri. moaşelor. Art. c) biroul consiliului judeţean. d) peste 4.Organele de conducere ale filialei judeţene. (3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al reprezentanţilor în adunarea generală. Art. 50. Organizarea la nivel naţional Art. 46. Organizarea la nivel teritorial Art.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . 48.(1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în filiala respectivă. respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti. b) consiliul judeţean. şi funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti. . conform normei de reprezentare de 1 la 50. respectiv al municipiului Bucureşti.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . respectiv al municipiului Bucureşti.

(4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. Art. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. b) cotizaţii lunare. respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti. rămân valabile până la expirarea mandatului. respectiv al municipiului Bucureşti. înfiinţarea. 3 vicepreşedinţi şi un secretar. de Biroul executiv. şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani. în condiţiile legii. 54. .Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat. 53. 52. (3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare. cu modificările şi completările ulterioare.Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din: a) taxe de înscriere.Organizarea alegerilor la nivel judeţean. conform prezentei legi. şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie. la adunarea generală naţională la care au loc alegeri. . În cazul în care. Comisia naţională de specialitate a moaşelor. al cărei rezultat va fi validat. nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional.(1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui judeţ. d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din drepturi editoriale. Alegerile organizate conform Legii nr. 56. între sesiunile Consiliului naţional. Art. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Art. . 55. Art. aleşi de către Adunarea generală naţională. precum şi departamente şi compartimente de specialitate. După această dată Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege. aleşi prin vot secret de către membrii Consiliului naţional. Art. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. (2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă. e) alte surse. (3) Adunarea generală naţională adoptă. indiferent de numărul participanţilor. . cu respectarea prevederilor legale. Art. . 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. c) donaţii. sponsorizări. . potrivit legii. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri. .(1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia. Comisia naţională de disciplină.265 prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi.Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 57. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte.

(1) lit. d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv. 58 alin. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. prevăzută la art. elaborate în conformitate cu prevederile acesteia. Art. (2) Sancţiunile prevăzute la alin.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar.Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză. nu exclude răspunderea civilă. în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 62. (1) lit. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii. . persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă şi. respectiv. (2) Sancţiunile prevăzute la art. 60.(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea. în funcţie de gravitatea abaterii. 59. .(1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi. Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. Art. Art. aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate. contravenţională şi penală. c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (1) lit. în termen de 30 de zile de la comunicare. c) şi d) se aplică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri. Ministerului Sănătăţii. de moaşă. . 63. după caz. dobândite . respectiv. şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) mustrare. 58. b) avertisment. 61. .266 SECŢIUNEA a 6-a Răspunderea disciplinară Art. recunoaşte calificările de asistent medical generalist şi. . 58. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Ministerul Sănătăţii. 58 alin. .(1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. a) şi b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. c) şi d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată. a profesiei de moaşă pe teritoriul României.

(3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. înfiinţarea. dobândite în România . 1 lit. cu modificările şi completările ulterioare. ANEXA Nr. (2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşă se modifică numai prin lege. .(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. într-un stat membru al Uniunii Europene. de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană.În sensul prezentei legi. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 64. eliberate de un stat membru al Uniunii Europene. Titluri oficiale de calificare de asistent medical I.Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii. de moaşă. de cetăţenii acestor state. Art.Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal. publicată în Monitorul Oficial al României. se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 67. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical.(1) Anexele nr. . . cetăţenilor acestora. Art. în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Partea I. Art. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Normele privind recunoaşterea diplomelor. se abrogă Legea nr. . Titluri oficiale de calificare de asistent medical. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. Art. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 1 A. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. nr. 66. se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Partea I. (3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. Art. în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist. care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.267 în conformitate cu normele Uniunii Europene.Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical. certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului. Partea I. . Art. 69. 65. iar încadrarea în muncă se face conform legii. respectiv. . profesia de asistent medical de farmacie. . 425 din 31 iulie 2001. Art. 68. 70.

d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii. în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale. B. titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România. Cercetării şi Tineretului. c) certificat de competenţe profesionale. în cazul dovezilor de calificare . Cercetării şi Tineretului.diplomă de licenţă. Cercetării şi Tineretului. 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist I. eliberate sau. eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale. dobândite în România Asistent medical generalist: a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist. Cercetării şi Tineretului. Cercetării şi Tineretului II. asistent medical medicină generală. recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. Cercetării şi Tineretului Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată . după caz. respectiv. într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană. Cercetării şi Tineretului II. b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală. Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. eliberată de Ministerul Educaţiei. d) certificat de competenţe profesionale. Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată . Diplome. obţinute sau. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată . asistent medical medicină generală. eliberată de Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. certificate. Diplome. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil.268 Asistent medical cu studii medii . după caz. Cercetării şi Tineretului Asistent medical cu studii superioare de lungă durată . e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. eliberat de Ministerul Sănătăţii. certificate. eliberată de Ministerul Educaţiei.diplomă de licenţă.diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani. eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei Asistent medical cu studii postliceale: a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii. asistent medical generalist. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. în cazul dovezilor de calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă I. dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. . Moaşă cu studii superioare de lungă durată: . după caz. şi certificat de confirmare ca asistent medical. Titlul profesional: moaşă. asistent medical obstetrică-ginecologie. Cercetării şi Tineretului. Titluri profesionale de asistent medical Asistent medical generalist Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate Asistent medical obstetrică-ginecologie Asistent medical pediatrie Asistent medical balneofizioterapie Asistent medical igienă Asistent medical igienă şi sănătate publică Asistent medical laborator clinic Asistent medical radiologie şi imagistică Asistent medical farmacie Asistent medico-social Asistent medical de nutriţie şi dietetică Asistent medical de ocrotire Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale Asistent de profilaxie stomatologică Asistent igienist pentru cabinet stomatologic Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară. ANEXA Nr.diplomă de licenţă II. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Ministerul Sănătăţii. eliberată de Ministerul Sănătăţii. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. respectiv. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical. obţinute în România Moaşă: a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie. 2 A. C. Diplome.269 de asistent medical generalist. B. eliberate sau. b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. 1 lit. de obstetrică-ginecologie. d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă. eliberat de Ministerul Sănătăţii. A. Titluri oficiale de calificare de moaşă. certificate.

46 din 21/01/2003 Publicat in Monitorul Oficial. . tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv. financiare şi materiale. opţiunilor politice sau antipatiei personale. . c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale. 51 din 29/01/2003 DREPTURILE PACIENTULUI CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. în conformitate cu resursele umane. . Partea I nr. e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile.În sensul prezentei legi: a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate. terapeutic ori de reabilitare. precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului. sexului. Art. serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical.270 Lege nr.Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune. . apartenenţei etnice. vârstei. 1. 3. b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei. atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală. d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare. religiei. Art. 2.Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană. originii naţionale sau sociale. fără nici o discriminare.

17. . un rezumat scris al investigaţiilor. . Art.Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa.(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. . consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate. CAPITOLUL III Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală Art. consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar. Art. . 15. Art. Art. 14. (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator. Art. 12. răspunderea pentru decizia sa. . 5. . la externare. . 16. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării.(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. 7. . a intervenţiilor medicale propuse. . 10. 9. cu minimalizarea terminologiei de specialitate. 4. Art. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul.Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri. clar. precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. 11. în scris.271 CAPITOLUL II Dreptul pacientului la informaţia medicală Art. .În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă. Art.Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor. Art. inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. . . cu acordul pacientului. 8. precum şi la modul de a le utiliza. se va căuta o altă formă de comunicare. informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau. decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. Art. Art.Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal. diagnostic şi tratament. . dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă.Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi. a alternativelor existente la procedurile propuse.Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos. diagnosticului. .Pacientul are dreptul să solicite şi să primească. 6. 13. tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. Art. după caz.Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română. personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintro exprimare anterioară a voinţei acestuia. Art. pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. .Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile.

educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii. păstrarea. 28. 25. . cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului. . (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.272 Art. cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul. 26. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri. 24. tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.Pacientul are dreptul la informaţii. cu excepţia cazului prevăzut la art. Art. Art. CAPITOLUL VI Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale . 21. Art. . .Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său. . CAPITOLUL IV Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului Art.Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică.În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi. 27.(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat. 19. Art. 18.Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei. 22. 23. folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său. Art.Toate informaţiile privind starea pacientului. în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. .Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea. fără nici o discriminare. Art. are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. .(1) Orice amestec în viaţa privată. 26. . Art. diagnosticul. CAPITOLUL V Drepturile pacientului în domeniul reproducerii Art. cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale. . rezultatele investigaţiilor. 20. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa.Pacientul are acces la datele medicale personale. . Art. . tratamentul. prin serviciile de sănătate. datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. (2) Pacientul. prognosticul. implicaţi în tratamentul pacientului. familială a pacientului este interzis.

anual. 33. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului. (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice. de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice. . 32. Art. mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei.273 Art. . în măsura posibilităţilor. 34. La solicitarea pacientului. Art. 38. Art. selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. . (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme.(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. precum şi situaţia existentă cu una optimă. . Art. răspunderea disciplinară. 37. 31. CAPITOLUL VII Sancţiuni Art. contravenţională sau penală. .(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat. . în program continuu. 36. CAPITOLUL VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. oferite de medici. după caz. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii. . . rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului. în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării. de specialitate sau de medicină generală. precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage. 35. al prietenilor.(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii.Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului. Art.(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat.Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate. .Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile. 29. Art. Art. cadre medii sau de alt personal calificat. 30.(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale.Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă. cu respectarea legii. de suport spiritual. . spitaliceşti şi ambulatorii. (2) Se exceptează de la prevederile alin. conform prevederilor legale. .

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. . iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. care se publică în Monitorul Oficial al României. origine naţională. în limitele capacităţii sale de înţelegere. . 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei. Partea I. denumite în continuare unităţi. Normă din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. . c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unităţi cu paturi. Partea I. g) alternativele existente la procedurile propuse. 4. e) intervenţiile medicale propuse. precum şi orice alte dispoziţii contrare. . . vârstă. (2) În situaţia în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. Art. sex. care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şi în care sunt efectuate intervenţii medicale. d) starea propriei sănătăţi. 39.(1) În situaţia în care. . fără discriminare pe bază de rasă. . unităţile au obligaţia efectuării în cel mai scurt timp posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate.Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale. 108 şi 124 din Legea nr. Art. (2) Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare la obligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor la respect ca persoane umane. f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată. 1. . Art. Art. Art. j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilor diagnosticate.În situaţia în care este necesară efectuarea unei intervenţii medicale unui pacient care nu îşi poate exprima voinţa.274 (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 78. au obligaţia de a furniza pacienţilor informaţii referitoare la: a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces la acestea. religie. b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. Art. Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia. 40. dacă aceasta este cunoscută. Art. acestora trebuie să li se explice consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale.Unităţile sanitare de orice fel. personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioară a voinţei.(1) Unităţile trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor la îngrijiri medicale. în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. 54 din 10 iulie 1978. . i) consecinţele neefectuării tratamentului şi ale nerespectării recomandărilor medicale. h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şi activităţi de inovare tehnologică. pentru efectuarea unei intervenţii medicale. 5. apartenenţă etnică. publicată în Buletinul Oficial. acesta trebuie să fie implicat în adoptarea deciziei. nr. 2. 46/2003 Art. Partea I. se solicită consimţământul reprezentantului legal al pacientului.Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. 6. 3. opţiune politică sau antipatie personală.În situaţia în care intervenţiile medicale sunt refuzate de către pacienţi care îşi asumă în scris răspunderea pentru decizia lor.

10. Art. în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale.Unităţile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale. familială a pacientului influenţează pozitiv stabilirea diagnosticului. se acordă prioritate salvării vieţii mamei. spitaliceşti şi ambulatorii. 12. care dispun de medici. .Participarea la activităţi de cercetare ştiinţifică medicală a persoanelor care nu sunt capabile să-şi exprime voinţa poate fi realizată numai după obţinerea consimţământului reprezentanţilor legali şi numai în situaţia în care cercetarea respectivă este efectuată şi în interesul pacienţilor. (1) numai în cazuri de urgenţă apărute în situaţii extreme. se efectuează fără consimţământul acestora. unităţile stabilesc parteneriate cu alte unităţi medicale publice şi nepublice. dar numai cu consimţământul acestora. tratamentul sau îngrijirile acordate. . .(1) În situaţiile în care se solicită informaţii cu caracter confidenţial. precum şi pentru acordarea de servicii medicale de către medici acreditaţi din afara unităţii. . (2) În situaţiile în care datele referitoare la viaţa privată. 13. Art.Unităţile pot asigura. . (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. unităţile le pot utiliza. (1) unităţile sunt obligate să asigure obţinerea consimţământului pacientului. Art. cadrul adecvat în care acesta poate beneficia de sprijinul familiei şi al prietenilor. (2) În toate situaţiile care nu sunt prevăzute la alin. unităţile au obligaţia să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora. unităţile cu paturi trebuie să asigure condiţiile necesare pentru obţinerea de către aceştia a altor opinii medicale. . la cererea pacientului sau a familiei acestuia. . 7. 9. . 11.În situaţiile în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru sănătatea femeii gravide. (2) Intervenţiile medicale asupra pacientului pot fi efectuate în absenţa condiţiilor prevăzute la alin. . 8. . 15. Art.În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii. 16. . Art.(1) Fotografierea sau filmarea pacienţilor în unităţi. (2) Plata serviciilor medicale acordate pacienţilor internaţi de către medicii prevăzuţi la alin. Art. 14. de suport spiritual şi material pe tot parcursul îngrijirilor medicale.(1) La cererea pacienţilor internaţi.(1) Unităţile au obligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asupra pacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi de personal acreditat. cadre medii sanitare şi de alt personal calificat. Art.În scopul asigurării continuităţii îngrijirilor acordate pacienţilor. precum şi a serviciilor comunitare necesare după externare. fiind considerate excepţii cazurile în care pacienţii reprezintă pericole pentru ei înşişi sau pentru sănătatea publică. unităţile trebuie să asigure condiţiile necesare alegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficienţei şi lipsei de riscuri. Art.275 Art. Art.

pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate. b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor. a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare. în mod echitabil şi nediscriminatoriu. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar. e) participarea persoanelor asigurate.(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. . 1. . f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază. g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.276 Ordonanţă de urgenţă nr. Aceste asigurări nu sunt obligatorii. oricărui asigurat. d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau . auzului. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale. potrivit legii. . (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. CAPITOLUL II Asiguraţii SECŢIUNEA 1 Persoanele asigurate Art. Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. în condiţiile contractuluicadru. necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. denumită în continuare contribuţie. sponsorizări. orteze. de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. efectuat pentru toate tipurile de furnizori. h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului. Ordinii Publice. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. serviciile de îngrijire a sănătăţii.277 Art. care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. . . din subvenţii de la bugetul de stat. e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate. (3) Administrarea fondului se face. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin.(1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Art. necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România. 4.(1) Sunt asiguraţi. inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. materialele sanitare. respectiv. dispozitive de mers şi alte materiale specifice. precum şi din alte surse . respectiv proteze.donaţii. de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat. medicamentele. toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară. denumite în continuare case de asigurări. f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări. fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului. g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor. dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond. 2. b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale. dobânzi. este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei. c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale. d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. suportată de asiguraţi. 3. denumită în continuare CNAS.(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. şi. denumit în continuare fondul. în condiţiile legii. pentru protezarea membrelor.

adeverinţă sau carnet de asigurat . b) soţul. răniţilor. aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă. republicată. 2 din Legea nr. dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară. prin codul furnizorului. f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. republicat. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. şi alte categorii de pensionari. prin Legea nr. e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe. .278 reşedinţa în România. dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi. la propunerea CNAS. soţia şi părinţii fără venituri proprii. dacă nu realizează venituri din muncă. pensionarii I. precum şi persoanele prevăzute la art. Art. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. 5. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România. 189/2000. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. cu modificările şi completările ulterioare. Art.R. . 44/1994 privind veteranii de război. fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani. potrivit Legii nr. aprobată prin Legea nr. cu modificările şi completările . cu modificările şi completările ulterioare. care se suportă din fond. precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat. precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.O. precum şi cele provenite din pensii. g) femeile însărcinate sau lăuzele.V. c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. până la vindecarea respectivei afecţiuni. prin Ordonanţa Guvernului nr. pensionarii militari. republicată.(1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ .eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. e) pensionarii de asigurări sociale. pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei.(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare. f) grupa sanguină şi Rh. (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. d) diagnostice medicale cu risc vital. dacă sunt elevi. c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale. 42/1990 pentru cinstirea eroilormartiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora. 6. cu modificările şi completările ulterioare. h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social. tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. pensie sau din alte resurse. 416/2001 privind venitul minim garantat.

servicii de îngrijire a sănătăţii. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România. 113 şi 114 din Codul penal. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare. (2) Drepturile prevăzute la alin. 8. după caz. c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (3) Prevederile alin. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond. CNAS. 105. 10. b) se află în concediu medical.În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului. cu plata contribuţiei din alte surse.(1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă. 7. . d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau. .279 ulterioare. să desfăşoare activităţi independente. înţelegerile. Art. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut. denumit în continuare CFR. în condiţiile prevăzute de acordurile. . precum şi persoanelor fizice. b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România. materiale sanitare şi dispozitive medicale. de alocaţie de sprijin. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere. convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României.(1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. Colegiului Farmaciştilor din România. 9. Art. şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România. înţelegeri. i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. direct sau prin casele de asigurări. în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani. potrivit legii. până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. pe durata acesteia. . (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate.(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale. medicamente. după caz. denumit în continuare OAMR. dacă nu au venituri. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă: a) satisfac serviciul militar în termen. denumit în continuare CMR. Ministerul Sănătăţii şi . c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv. precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri. convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii. Art. SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Art. persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate.

b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru. (3) Contractul-cadru reglementează. c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. b) lista serviciilor medicale.280 Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. (3) lit. suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate. cu avizul CNAS. CFR şi OAMR. dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. cu consultarea CMR. norme proprii de aplicare a contractului-cadru. a medicamentelor. a dispozitivelor de mers şi de autoservire. inclusiv la domiciliu. Transporturilor şi Locuinţei vor elabora. (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. Art. a procedurilor terapeutice. a materialelor sanitare. i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu. h) asigurarea tratamentului spitalicesc. a protezelor şi a ortezelor. modul de decontare şi actele necesare în acest scop. f) internarea şi externarea bolnavilor. a). k) modul de informare a asiguraţilor. Ordinii Publice. precum şi casa de sănătate la care se asigură. (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie. unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale. Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. adaptate la specificul organizării asistenţei medicale. medicul specialist din ambulatoriu. condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate. . j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor. (5) Prevederile alin. l) coplata pentru unele servicii medicale. d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului.(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident. g) criteriile de internare în spital. care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la . e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază. în principal. 11. (6). (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice. până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor. a serviciilor de îngrijiri. care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare.

. stabilit prin contractul-cadru. 13. e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului. h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă. asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii. i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică. al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii. g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă.Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani. Art. 12. 15. în condiţiile legii. Art. c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru. d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi. j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare. Art. l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu.Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an. e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an. CAPITOLUL III Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice Art.Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale. a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată. asupra serviciilor de care beneficiază. g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate. prin casele de asigurări. de reducere şi de evitare a cauzelor de . medicamente. Art. inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor. precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu. precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă. denumită în continuare coplată.281 data înscrierii pe listele acestuia. h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. . 16. .(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor.Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar. . k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice. . b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate. f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii. medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. d) să beneficieze de servicii medicale. 14. în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin. potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR.

(2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. investigaţii. după caz.(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii. 18. Art. (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei. SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative Art. fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar. fie la grădiniţă. chirurgical şi unele proceduri de recuperare. b) de două ori pe an.(1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. Art. alcool şi tutun. d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări. . individual sau prin formarea de grupe de profilaxie. . unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp. pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. . pentru copiii până la vârsta de 18 ani. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă.(1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă. examen clinic. tratament medical şi/sau tratament . (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii. d) prescrierea tratamentului necesar vindecării. astfel: a) trimestrial. 21. la indicaţia medicului de familie. indiferent de statutul de asigurat al femeii.(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie. 19. e) servicii de planificare familială. examene paraclinice şi de laborator. stabilirea diagnosticului. pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei. b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză. 17. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat. c) tratamentul medical. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. indiferent de statutul de asigurat al femeii. precum şi igieno-dietetic.Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări.282 îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri. b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav. Art. dacă sunt elevi. inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă. după caz. la indicaţia şi sub supravegherea medicului. c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi. Art. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta. 20. precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive. pentru prevenirea complicaţiilor ei. . (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru. stabilite prin contractul-cadru. .

pe baza prescripţiilor medicale. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Art. 23. (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat.283 chirurgical. cu sau fără contribuţie personală. 25 alin.(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS. c) şi d). (2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru. SECŢIUNEA a 3-a Medicamente. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente. Art. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru.(1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. pe baza prescripţiilor medicale. dacă este necesar şi indicat de medic. (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice. Art. materiale sanitare. dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. 25. . (3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului. . dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice Art. cu consultarea CFR. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman.Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală. dispozitive medicale. (1) lit. prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită. pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. . . . 24. 26. materiale sanitare. SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale . în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. se suportă din fond. auzului. 6 alin. a) şi g) se suportă integral din fond. îngrijire.(1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar. (1) lit. 6 alin. (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate. SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu Art.(1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. cazare şi masă. pe bază de prescripţie medicală. 22. (1).Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. cu sau fără contribuţie personală. 27. medicamente şi materiale sanitare. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru. . în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice. recuperare. Art.

Art. b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată. c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor. b) unele servicii medicale de înaltă performanţă. b). asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat.(1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond. e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani. c) unele servicii de asistenţă stomatologică. precum şi a medicilor. m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat. b) cazurile prevăzute în contractul-cadru. (1) lit. se suportă din fond. materiale sanitare şi tipuri de transport. l) se stabilesc prin contractul-cadru. . b) tratamentul stomatologic. k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive. accidente de muncă şi sportive. n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie. h) fertilizare in vitro. (1) lit. costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită. c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice. . Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale. e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate. SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii Art. SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. 29. f). c). conform legii. (2) Serviciile prevăzute la alin. după caz. g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor. 30. se negociază cu CNAS şi se referă la: a) tratamentul medical. d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort. . d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. . asistenţă medicală la locul de muncă. j) asistenţă medicală la cerere. 28.Cheltuielile de transport sanitar. sunt: a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale. f) unele medicamente. l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor.(1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR. 31. i) transplantul de organe şi ţesuturi. elaborate de către CMR şi OAMR. asistenţă medicală a sportivilor. ochelari de vedere.Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii. . cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru. i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat.284 Art.

SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate Art. Controlul are la bază criteriile prevăzute la art.Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor. ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. CFR. (3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia.În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor. 35. CFR şi ale OAMR. cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. . în vederea realizării programelor de sănătate. 33. 32. sindicatelor. . patronatelor. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate.CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora. Art. e) prescrierea de medicamente. b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală. inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. după caz.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează. cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale. . SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate Art. c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi . f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. Art. CMR. din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat. unităţilor de cercetare. precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei. Art. 34. . cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice. organizaţiilor neguvernamentale. în condiţiile legii.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS. dispozitive medicale şi transportul bolnavilor. 30 şi 31. materiale sanitare. 36.285 d) procedeele medicale de recuperare eficace. CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR. . implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. ai clinicilor universitare.

CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. . c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. farmaciştii. personalul sanitar din serviciile conexe actului medical. în cadrul acreditării unităţii sanitare.(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă. după caz. spitalele şi alte unităţi sanitare. medicii. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. (4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. b) farmaciile. (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare. . Metodologia de autorizare de aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări. Medicii. de dispozitive medicale şi de medicamente. 39. după caz. de dispozitive medicale şi de medicamente Art. respectiv al municipiului Bucureşti.286 urmăreşte respectarea acestora. (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. respectiv al municipiului Bucureşti. d) participă la acreditarea personalului medical. de dispozitive medicale. centrele de diagnostic şi tratament. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. . ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. în cadrul acreditării farmaciei. 37. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. sunt: a) cabinetele medicale. SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale. . c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.(1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale. de medicamente şi materiale sanitare Art. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor. 38.Furnizorii de servicii medicale. b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR. Art. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual. CAPITOLUL IV Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale. în cadrul acreditării unităţii sanitare. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. după caz.

40.Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate. . .(1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi. negociate. e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. medicamentelor. materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. . în afara celor ambulatorii. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte.Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază. prin tarif pe caz rezolvat. tarif pe zi de spitalizare. asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale. . c) prin tarife pentru anumite servicii. pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.(1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată. în termen de 30 de zile. Art. Art. acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. (3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. CFR şi OAMR. . CMR. b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi. pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru. d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală. tarif pe serviciu medical. 47. stabilite prin contractul-cadru. 41. indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului. 43. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale.Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale. Art. după caz. tarif pe serviciu medical. 42. Art. 45. Art. precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat.287 În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor. Art. (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor. . după caz. . cu indicarea temeiului legal. în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare.Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate. furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. urmărind realizarea echilibrului financiar. denunţarea unilaterală a contractului. persoane fizice sau juridice . . 46. (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea. Art. eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS. 44. Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare. Art. la încheierea contractului cu casa de asigurări.(1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora.

5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. 52. c) anual. (3) Nerespectarea prevederilor art. în condiţiile legii. (2) lit. CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. pentru cele prevăzute la alin. . . (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar. b) şi c) şi la alin. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. (2) lit.288 acreditate. sponsorizări şi alte venituri. Art. pentru cele prevăzute la alin. (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6. pentru acoperirea deficitului bugetului fondului. 48. (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin.Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate. (1). b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente. pentru cele prevăzute la alin. Art. Art. în situaţii motivate. (1) şi ale art. (3). acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor. potrivit prevederilor art. b) trimestrial. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social. . stabilite prin contractul-cadru. donaţii. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative. 49. a)-d).5%. b) subvenţii de la bugetul de stat. veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. 51 alin. c) dobânzi.Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate. 51.(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate. (4) Contribuţiile prevăzute la alin.(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. e). contribuţia lunară de 6. 52 alin. . 13. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. Art. care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit. b).(1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice. (3) În mod excepţional. . (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. (2) lit. . e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor. stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin. a) şi d). 50. acreditate. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. c) veniturilor din agricultură şi silvicultură.

(1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani.(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează. (2) lit. b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat. începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere. c) de către bugetul asigurărilor de şomaj. indiferent de forma de proprietate. (4) Angajatorii. dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.(1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) lit. a contribuţiilor datorate fondului.Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale. 54. . pentru a obţine calitatea de asigurat. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. Art. . . (3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului. a) şi c). pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. b). c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. după caz.5%. calculată la salariul de bază minim brut pe ţară. (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate.289 Art. d) cheltuieli de administrare. potrivit legii. sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile. potrivit legii. direct sau prin casele de asigurări. funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate. plăţile efectuându-se simultan sub control bancar. Art. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a medicamentelor. (1) lit. de către cei care efectuează plata acestor drepturi. respectiv trezorerie. (1) lit. asupra alocaţiei de sprijin. o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi. pentru persoanele prevăzute la art.5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau. o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează. documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului. vor depune la bancă sau la trezorerie. în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6. după caz. 6 alin. d). (3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13. 56. pentru persoanele prevăzute la art. (2) Persoanele care nu sunt salariate. 55. CNAS. . egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6.5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. 53.5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. . 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat. (2) În cazul neachitării la termen. a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale. potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. 6 alin.

(4) Statutele prevăzute la alin.(1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. 58. ca anexă la legea bugetului de stat. care necesită activităţi de prevenire. Art. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. . . la propunerea Guvernului. autonomă. 60. c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie. 59. care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti. (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale. după caz. CAPITOLUL VI Organizarea caselor de asigurări de sănătate SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate Art. prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti. care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art.290 c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective. în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. . Transporturilor şi Locuinţei. de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie. 248. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. sectorul 2. .(1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare. . Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. 56. de interes naţional. cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Art.(1) CNAS este instituţie publică. 56. d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.(1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament. de diagnostic. Ordinii Publice. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene. cu personalitate juridică. b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă. Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. Art. calea Călăraşi nr. (1) se suportă de la bugetul de stat. 57.

cu bugete proprii. pentru persoanele asigurate. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi. SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate Art. Art. împreună cu casele de asigurări. implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare. . l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor. în vederea contractării şi . precum şi cu asiguraţii.291 b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale. 62.Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică. drepturile şi obligaţiile organelor de conducere. în subordinea CNAS. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă Art. 64. . c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor. şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară. i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală. d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor.(1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS. d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări. avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat. Art. j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii. 61. h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.(1) Casele de asigurări sunt instituţii publice.Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. al municipiilor. k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. 63. cu personalitate juridică. b) elaborează. . la nivelul oraşelor. e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. e) alte prevederi. în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului. respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. la propunerea CNAS şi CMR. c) structura. pe baza prescripţiilor medicale. . g) elaborează proiectul contractului-cadru. care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului. Guvernului.

e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond. r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. e) directorul general. g) să administreze bunurile casei de asigurări. să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS. 66. respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii. asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României. m) acordă gratuit informaţii.292 decontării acestora de către casele de asigurări. c) preşedintele. consultanţă. pe baza prevederilor contractului-cadru. 67. consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate. SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere Art.Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond. Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. b) consiliul de administraţie. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. d) 2 vicepreşedinţi. f) să furnizeze gratuit informaţii. Art. Art. 65. (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS. i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora. j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii. după caz. este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. b) să aibă calitatea de asigurat. c) să înregistreze.(1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor. conform prevederilor legale. b) să administreze bugetele proprii. să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. h) să negocieze. n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă. . .(1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul . o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. . k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor.

(2) Prevederile art. b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. Art. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. d) analizează modul de utilizare a fondului. şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice. . la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne. Serviciului Român de Informaţii. (2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. aleşi în aceleaşi condiţii. revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. cu un mandat pe 4 ani. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Ministerului Justiţiei. 3 de către primulministru. după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie.(1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie. 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. 68. până la expirarea mandatului în curs. 3 de către Senat. la propunerea comisiei de specialitate. în condiţiile legii. . la propunerea comisiei de specialitate. . . Art. 70. 67 alin.Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS. c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. Transporturilor şi Locuinţei. a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei. a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor. 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia. republicată. costurile sistemului. . 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru. d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi.(1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri. serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. sau în şedinţe extraordinare. a ministrului muncii şi solidarităţii sociale. Art. Art. 71. b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României. la convocarea preşedintelui CNAS. la convocarea consiliului de administraţie.(1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. 69. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei. Ministerului Apărării Naţionale. b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie. Ministerului Lucrărilor Publice.293 Bucureşti. 3 de către Camera Deputaţilor.

pe perioada exercitării mandatului. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS.(1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări. 73. cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor. (3) Preşedintele. c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică. prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. la propunerea preşedintelui. vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior.294 (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret. 72. 76. . Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări.(1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS.(1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani. beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS. componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate. pe perioada executării mandatului. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS. (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister. Art. (1). în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. b) pentru vicepreşedinţi. . (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs. b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare. şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări.Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii. . Art. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. 74. pe o perioadă de 4 ani. cu excepţia celor prevăzute la art.(1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor. Art. nu sunt salariaţi ai CNAS. . la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat. . . ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. 75 alin. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte. şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Art. Art. Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. 75.

l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări. precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie. prezentate de preşedintele CNAS. precum şi raportul anual de activitate. s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate. u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale. Art. m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia. în condiţiile legii. t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări. la convocarea preşedintelui CNAS. 77. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare. d) numeşte. i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale. . contul de încheiere a exerciţiului bugetar. (2). c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei. repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului. potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări. h) aprobă programul de investiţii. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS.295 d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului. q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar. j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor. e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie. în condiţiile legii. g) avizează utilizarea fondului de rezervă. 72 alin. k) avizează rapoartele de gestiune anuale. în condiţiile prevăzute la art. Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri. în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie. b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate. la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul . e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor. f) avizează.(1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege. pentru administrarea şi gestionarea fondului. r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate. o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor. p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale. preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală. v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin.

(2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. prin decizie a preşedintelui CNAS sau. 79. 56/1998. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. 78. (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS. . după validarea . 458/2001. c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor. desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice. . (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit.(1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii. desemnaţi prin consens. .Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele . (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite. în condiţiile legii. d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot. prin ordin al ministrului lucrărilor publice. . Transporturilor şi Locuinţei. (3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării. Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri. Art. după caz. Partea I. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin.(1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri. transporturilor şi locuinţei. respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Art.296 Oficial al României. 56/1998. c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor. Art. cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise.director general. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani. b) unul de prefect. până la expirarea mandatului în curs.(1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice. 458/2001. (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice. Ordinii Publice. iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri. respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. e) preşedintele. Art. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective. respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. 80. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. 81. Transporturilor şi Locuinţei. care este directorul general al casei de asigurări. la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean. în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. desemnaţi prin consens. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.

297 concursului.Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate. potrivit legii. în limita fondurilor disponibile. informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă. . Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 85. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări. pe care le dă publicităţii.Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele: . e) stabileşte modalitatea de contractare. c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond. care este condus de un medic-şef. d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor. g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte. 84.(1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical. h) numeşte. cu respectarea contractului-cadru. inclusiv executarea silită. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune. . 82. Art. (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale. care este condus de un medic-şef. 83. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR. c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea. SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări Art. . SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări Art. f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora.(1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale. se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical. şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. în raport cu numărul asiguraţilor. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS. Art. (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut. în condiţiile legii. d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare. . b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului. medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări.

pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare. 88. 89. d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale. secundară şi terţiară -.Ministerul Sănătăţii şi Familiei. prin direcţiile de sănătate publică. asistenţă de urgenţă. b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor. coordonează şi controlează. cu respectarea prevederilor art. k). e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora. h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate. cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării. ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite. 87. curativă. la termenele stabilite. precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate. respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică. datele de identificare a persoanelor asigurate. 64 alin. SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Art. b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul . Art.Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi. g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare. numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie. . în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract. SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor Art. CAPITOLUL VII Controlul SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune Art. răspunde. organizarea activităţii de asistenţă medicală . j) să furnizeze. în maximum 30 de zile de la data raportării. are următoarele atribuţii: a) asigură. asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private. . 86. conform legislaţiei în vigoare.primară. i) să raporteze CNAS. (1) lit. .298 a) să verifice acordarea serviciilor medicale. f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. în condiţii grele şi foarte grele. CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate. potrivit legislaţiei. după caz. . datele solicitate privind serviciile medicale furnizate.CNAS împreună cu CMR. de recuperare medicală.Auditul intern se va exercita conform legii. conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale. la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

8 alin. Art. .Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. împreună cu CMR şi OAMR.Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială. . acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. contravenţională sau penală. Art. Art. 93. d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale. CAPITOLUL VIII Răspunderi şi sancţiuni Art. (2). c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice. . 95.(1) Arbitrii pot fi medici. de personalul din sistemul sanitar.Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art. 52 alin. (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri. inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private. stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond. SECŢIUNEA 1 Infracţiuni Art. 90. 94. b) nevirarea contribuţiei datorate conform art. . (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare. 289 Cod penal. dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR.Completarea declaraţiei prevăzute la art. cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate. 8 alin. (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii. SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii Art. 92. şi se avizează de către Ministerul Justiţiei. colaborând în acest scop cu CNAS. CFR şi OAMR. . (2) cu date nereale. 91. jurişti sau economişti.(1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. 96. CMR. civilă. . 3021 din Codul penal.299 sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar. (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS.Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă. constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul Art. după caz. . .

(2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS. 100. organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări. .300 c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond. jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte . 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări. . farmaceutic sau de aparatură medicală. (2) Contravenientul poate achita.000 lei la 10. b) şi d).000. fie personal. soţie. . după caz. Art.000. 180/2002.(1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. respectiv al municipiului Bucureşti. unităţilor sanitare. Art. cu amendă de la 5. cabinetelor medicale. precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 101. au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor.Contravenţiile prevăzute la art. d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond. colegiilor judeţene ale medicilor.(1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări.director general al caselor de asigurări. 102. de la data comunicării acestuia.000 lei la 50. . fie prin soţ. 97.000. indiferent de nivel. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv. nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.000 lei. Art. Art.000.Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond. 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. a) şi c).000 lei. funcţii alese sau numite în cadrul CMR. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care. Art. cu modificările ulterioare. CFR. CAPITOLUL IX Dispoziţii finale Art. 98. b) cele prevăzute la lit. direcţiilor de sănătate publică. 97. 99. colegiilor judeţene ale farmaciştilor. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în . respectiv al municipiului Bucureşti. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr. . . pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori. agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.(1) Contravenţiilor prevăzute la art. cu amendă de la 30. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin.

preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean. (2) şi (3). (5) În cazul în care consiliile judeţene. Partea I. bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile. 106. nr. Art. (2) şi (3). (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. 50 alin. Partea I. în condiţiile prevăzute de lege. (1) lit. care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. 145/1997.(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. (4) Consiliile judeţene. . 105. 54 alin. cu excepţia prevederilor art. 53 alin. art. 103. (1). Art. precum şi orice alte dispoziţii contrare. Art. Art. 56 şi art.Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată. referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane. La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. Art. pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. .301 una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. în condiţiile legii. 104. . Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului. (2) şi (3). 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate. 107.Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. 6 alin. Bibliografie . vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. 108. nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor. 178 din 31 iulie 1997. art. e) şi h). .(1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite. Art. cu modificările şi completările ulterioare. 59 alin. donaţii sau din alte surse. publicată în Monitorul Oficial al României. art. din activităţi proprii. art. art. 51 alin. (2) şi (3). .În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar. (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. subvenţii. cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice. .

Zane Robinson Wolf: Nurses’work . 15. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing. 5. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. *** Norma din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. Cluj Napoca. dezinfecţiei. *** Legea nr. Fourth Edition . 2004. OMS. 11. Book by. 560/1999 cuprinzând fişele de atribuţii pentru asistenţii medicali 16. Bucureşti. MN:Communication in Nursing. Sănătate 21. Bucureşti. Zalumas Jacqueline: Caring in Crisis: An Oral History of Critical Care Nursing . *** Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. ed. 6. *** Ordonanţa de urgentă a Guvernului României nr. 9. *** Nursing – supl. ed. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii şi familiei nr.6. înfiinţarea. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 7: Sănătatea viitorilor părinţi.The Sacred and The Profane University of Pennsylvania Press Philadelphia. Balzer Julia Riley. Ed. 2000. 307 din 28/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă. I-a . *** Legea nr. 73 – 116. . Editura Viaţa Medicală Românească. 1998 23. 21. 1999. Lucreţia Titircă: Urgenţele medico-chirurgicale – sinteze. 2. Lucreţia Titircă: Nursing – Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistenţi medicali. University of Pennsylvania Press. 1986. 1996. Dacia. precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România 14. 18.1. OMS. nr. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Johnstone Megan-Jane : Bioethics: A Nursing Perspective Book by. Bucureşti. Traynor Michael : Managerialism and Nursing: Beyond Oppression and Profession. Harcourt Saunders. *** Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului 13.. 1999 3. 20. Sally Schrefer: Nursing Reflections: A Century of Caring. RN. 1995. 136 – 164. 185/2003 privind normele tehnice privind asigurarea curăţeniei. Editura Viaţa Medicală Românească. 10. Routledge. I-a . Book by. 1996. 7. 2000. Editura Viaţa Medicală Românească. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 9: Probleme profesionale şi morale. iunie 2000.302 1. Kaufman A – Propedeutică şi semiologie chirurgicală. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. 8. 12. efectuarea sterilizării şi păstrarea sănătăţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private. Medic. Ed. 4. asist. 22. Mosby. 46/2003 19. Goodman-Draper Jacqueline:Health Care's Forgotten Majority: Nurses and Their Frayed White Collars 176 pgs. cu completările şi modificările ulterioare. Bucureşti.. Louis London Philadelphia Sydney Toronto. Mosby A Harcourt Health Sciences Company St. Medicală. rev. Lucreţia Titircă: Manual de ingrijiri speciale acordate pacienţilor de asitenţii medicali. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii 984/1994 privind prevenirea şi controlul infecţiilor nozocomiale 17.

303 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful