1

CUPRINS
Cuprins.........................................................................................................pag. 1 Introducere...................................................................................................pag. 2 Abrevieri.......................................................................................................pag. 3 Cap.I. Profesiunea de asistent medical ............................................pag. 5 Cap. II. Locul de muncă al asistentului medical (moaşei)................pag. 28 Nevoi fundamentale ale omului..............................................pag. 67 Cap. IV. Cap V. Cap. VI. Procesul de îngrijire................................................................pag. 73 Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson.................................................................pag. 84 Alte tehnici – Puncţiile, recoltările, sondajele......................pag. 137 Cap. VII. Administrarea medicamentelor.............................................pag. 171 Cap. VIII. Determinarea grupelor sanguine şi transfuzia de sânge..................................................................pag. 189 Cap. IX. Cap. X. Cap. XI. Pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale, radiologice, endoscopice..........................................................pag. 196 Acordarea primului ajutor ....................................................pag. 215 Legislaţie...................................................................................pag. 250 Bibliografie............................................................................... pag 301 Cap. III . Conceptul de sănătate şi boală.

2

INTRODUCERE

Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată, astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860. Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi introdus la noi în ţară după 1990. În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile speciale acordate pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor investigaţii suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest domeniu. Cartea de faţă se doreşte a fi un ghid de îngrijiri speciale, ce se adresează nu numai studenţilor de la Colegiul de Moaşe, dar şi celuilalt personal sanitar mediu şi, de ce nu şi medicilor, care, trebuie să „cunoască” şi controleze îngrijirile şi unele proceduri. Îmbinând teoria cu practica, nursa trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului. Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al medicului.

Oana Mărginean

3

ABREVIERI
AB....................................................astm bronşic Al.....................................................albumine ASLO...............................................antistreptolizina ATPA...............................................anatoxina tetanică purificată AVC.................................................accident vascular cerebral BAL ................................................dimercaptopropanol BCF..................................................bătăile cordului BK....................................................bacilul Koch BTS..................................................boală cu transmitere sexuală CAE.................................................conduct auditiv extern CHEM..............................................concentraţia medie de hemoglobină CI.....................................................contraindicaţii DC....................................................debit cardiac def. ..................................................definiţie DUM................................................data ultimei menstruaţii DZ....................................................diabet zaharat E.......................................................emiţător Eco ..................................................ecografie EPA..................................................edem pulmonar acut ex......................................................Exemplu G.......................................................gram Gl.....................................................globuline GNA.................................................glomerulonefrită acută HCl...................................................acid clorhidric HEM.................................................hemoglobina eritrocitară medie Hgb ..................................................hemoglobina HIC...................................................sindrom de hipertensiune intracraniană HIV..................................................infecţia cu virusul imunodeficienţei dobândite HLG.................................................hemoleucogramă hTA..................................................hipotensiune arterială HBV.................................................virusul hepatitei B HTA.................................................hipertensiune arterială ICC...................................................insuficineţă cardiacă congestivă ICM..................................................confederaţia internaţională a moaşelor IMA..................................................infarct miocardic acut IOT...................................................intubaţie oro-traheală IP......................................................index de prognostic IUD..................................................dispozitiv intrauterin LCR..................................................lichid cefalorahidian ME...................................................masă eritrocitară min...................................................minut, e MS ...................................................ministerul sănătăţii MSF................................................. ministerul sănătăţii şi familiei

4 NaDCC............................................dicloroizocianat de sodiu NB....................................................notaţi bine! OMS.................................................organizaţia mondială a sănătăţii OAB.................................................sistemul gruzpelor sanguine A,B, O p .......................................................puls PEV..................................................perfuzie endovenoasă pct.....................................................punct PFN..................................................planificare familială naturală PPH..................................................hemoragie postpartum PR.....................................................poliartrită reumatoidă PU....................................................precauţii universale PVC..................................................presiune venoasă centrală R.......................................................receptor RBW............................................... reacţia Bordet-Wasserman resp...................................................respiraţii Rh.....................................................imunoglobulina anti D HLG.................................................proteine cu greutate moleculară ridicată săpt ..................................................săptămâni SEU..................................................sarcină extrauterină SIDA................................................sindromul imunodeficienţei dobândite SNC ................................................. sistem nervos central TA....................................................tensiunea arterială TAD ................................................ tensiunea arterială diastolică TAS..................................................tensiunea arterială sistolică Temp................................................Temperatură TBC..................................................tuberculoză TGO, TGP........................................transaminaze VDRL............................................... testare sifilis VEM.................................................volum eritrocitar mediu VSH.................................................viteza de sedimentare a hematiilor

5

CAPITOLUL I. PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi. Se foloseau noţiunile de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing în anul 1860. Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent bolnavii. I.Definiţia nursei: 1. Nursa este definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană care a parcurs un program complet de formare ( aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali); îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice această profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa. Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea franceză “infirmiere”. Se folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât şi de nursă. 2. Nursa: - promovează sănătatea; - previne îmbolnăvirile; - îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în România). "Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi: 1. promovează sănătatea; 2. previne îmbolnăvirile; 3. restabileşte sănătatea; 4. înlătură suferinţa; 3. Nursa generalistă are: - o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică; - îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele; - are cunoştinţe de psihologie; - are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa; - încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie). Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este ca o “mamă” ce acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă profesionistă. II.DEFINIŢIA NURSINGULUI: - După OMS nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

6 - Definiţia Virginiei Henderson spune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil". - North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de educare în domeniul sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei. Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a menţine şi stimula sănătatea. III.ROLUL NURSEI După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil. După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate". Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi umaniste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite. IV.FUNCŢIILE NURSEI Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: – independentă; – dependentă; – interdependentă. 1. Funcţiile de natură independentă Asistenta asigură pacienţilor:  îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini independent anumite funcţii.  stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;  le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl susţine;  este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor psihosociale). Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pedagogie etc. 2. Funcţia de natură dependentă La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de readaptare, observă la pacient modificări provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului. 3. Alte funcţii ale asistentei:

• Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice.  Educaţie. studenţi. VI. profesori). grădiniţe. să acorde direct îngrijirea. . LOCUL DE MUNCĂ 1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban.  Administrativ.7 • Funcţia profesională – asistenta are rolul de a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate. economic.cămine de bătrâni. să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii.ginecologie etc. DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :  Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu.igienă. 3. multidisciplinară şi multisectorială). să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară. să educe pacienţii. În cadrul funcţiei de natură interdependentă. Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în subordine. 4. rural).  Învăţământ. creşe. 2. de a şti să fii convingător. psihologi. • Funcţia economică – gestionarea serviciului. 5. • Funcţia educativă . să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării. dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare.  Social-economic (condiţii de viaţă).  Igienic. practicanţi.  Demografie. serviciul plan-profesional). obst. V. precizarea priorităţilor de aprovizionare etc. asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi. cu alţi profesionişti (educatori. mai ales. policlinică. 3) Inspectoratele de poliţie sanitară .  Alimentar. pediatrie. ca şi funcţiile din codul asistentei medicale. organizarea timpului. cercetare de nursing. fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare.funcţie ce presupune. chirurgie. Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog.  Cercetare. Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială. şcoli. alături de calităţi psihologice aptitudini pedagogice – de a şti să comunici. cultură.). logopezi. Astfel asistenta trebuie: 1. 2) În staţionar (secţii: interne.. leagăne . asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ.

8 ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:  îngrijirile esenţiale de sănătate. 2. se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate Îngrijirile primare de sănătate sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare. Nivelurile de intervenţii: 1. îngrijiri de prevenire secundară. . Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate. dar şi prevenirea îmbolnăvirilor. 2.  îngrijirile curative curente şi obişnuite. pentru că necesită sprijinul comunităţii. Definiţia comunităţii Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat. susţinerea familiei etc.în cazul bolilor terminale. îngrijiri de prevenire primară. când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii. profilaxia unor boli). oraşe).  accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate. înglobând:  promovarea sănătăţii. Îngrijiri de prevenire primară constau din:  menţinerea şi promovarea sănătăţii. s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală.  recuperarea. membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii (La noi baza e reprezentată de comune.pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor. intervenţia de nivel 4 . De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate. familiile şi grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. 3.  prevenirea îmbolnăvirilor. 4. Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume: 1. În concepţia actuală. Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete. Pentru realizarea acestei strategii.  educaţia sanitară. îngrijiri de prevenire terţiară. cu o formă de gestiune administrativă.  urgenţele. Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp.  prevenirea specifică (vaccinări.  prin mijloace ce le sunt acceptabile.  şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării. Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:  intervenţii curative . Indivizii.

caracteristicile populaţiei. 2.. etc.. . b) . petrecerea timpului liber etc. incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de: – durata timpului de muncă. Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:  Identificarea îngrijirilor primare de sănătate. Personalul din sistemul sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale.  să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri. resurse de apă. . Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg ansamblu de caracteristici: – climatul. CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR . Asistenta are rolul de a susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele de sănătate. – cheltuieli.  Iniţierea personalului sanitar. categorii sociale. trebuie să menţină contacte regulate cu persoane. la şcoală. indiferent de mediu: . – dotarea cu personal. Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă.  să ştie să utilizeze informaţiile.mediu de muncă .domiciliul.  să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit. Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate.pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate. 1. .populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari. la domiciliu. Aceştia trebuie:  să ştie să asculte. caracter urban sau rural. 3.activitatea bărbaţilor.9 3..  Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate.Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea. a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate. resurse economice. la instituţii. – mijloacele şi tehnologiile necesare. grupuri.  să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute. Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a persoanelor care le acordă Să studieze costul. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate a) . nivelul de educaţie a populaţiei.alte medii-cultural. femeilor.mediu şcolar-copii. familii.mediul familial .

acumulate pe parcursul formării asistentei. toate asistentele au o anumită înţelegere privind persoana îngrijită. o ajută la . o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă. compensa şi depăşi boala. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii. 4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă. psihică. 3) rolul său. 6) consecinţele acestei acţiuni. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte. Definiţia O. cultural şi spiritual. nu se limitează la absenţa bolii. sociale şi culturale. ajutare.M.S. 2. având nevoi biologice. 2. un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine”. Cunoştinţele acumulate  Ştiinţifice . 5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire. Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de acţiune – este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente: 1) scopul profesiei. După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil. sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul) acordate. liberă şi capabilă de a se adapta." (Virginia Henderson). armoniei. 1. 1. Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom. 2) Cunoştinţele acumulate. Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului. mental şi social. o imagine mentală care favorizează reprezentarea realităţii.10 Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri. psihice şi sociale. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic. stare de autonomie şi independenţă. COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de competenţă: 1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing). fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii. 2) ţelul activităţii sale: beneficiarul. o fiinţă responsabilă. 3) Cunoaşterea demersului ştiinţific. o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător. Concepţii privind sănătatea. fizice afective. provizorie sau definitivă. Conceptul despre om: este o fiinţă unică. suplinire. Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin cadrul său conceptual. mobilizabile pentru a înfrunta."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice.etc). psihologice. ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii".  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social." 3.

4) Informează pacientul cu privire la structura secţiei şi asupra obligativităţii respectării regulamentului de ordine interioară. pe tot parcursul internării. 8) Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării acestuia de la internare şi pe tot parcursul internării. 2) Respecta regulamentul de ordine interioară.     3. Cunoaşterea demersului ştiinţific Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific. de a crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate. 3) Preia pacientul nou internat şi însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie). Termenul: concept de îngrijire este sinonim cu: • model de nursing • cadru conceptual • model conceptual. elaborează şi implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele obţinute. le înregistrează în dosarul de îngrijire şi informează medicul. conform reglementărilor profesionale şi cerinţelor postului. de interpretare. ATRIBUŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL CARE LUCREAZĂ ÎN SECŢIILE CU PATURI (Ordinul 560/1999) Atribuţiile asistenţilor medicali decurg din competentele certificate de actele de studii obţinute. (care va fi afişat în salon). intelectuale şi afective Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. verifică toaleta personala. 6) Participa la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon. asistent medical generalist. 5) Acorda prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul. 10) Pregăteşte bolnavul şi ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de .11 înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. stabileşte priorităţile. În secţiile cu paturi lucrează asistenţi medicali din următoarele specialităţi: asistent medical de pediatrie. în vederea protejării asistentei şi a pacientului. 1) Îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil. asistent medical de obstetrica/ginecologie. de a colabora cu anturajul pacientului Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. 9) Observă simptomele şi starea pacientului. 7) Identifică problemele de îngrijire ale pacienţilor. Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi. Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacienţii. ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ de specialitate recunoscută de lege. de analiză. ţinuta de spital şi-l repartizează la salon.

în bune condiţii. pentru investigaţii speciale sau intervenţii chirurgicale. 12) Recoltează produse biologice pentru examenele de laborator. 17) Pregăteşte echipamentul.12 investigaţii şi tratament. supraveghează colectarea materialelor şi instrumentarului de unică folosinţă utilizat şi se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii. supraveghează şi asigura alimentarea pacienţilor dependenţi. 13) Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei.: auz. 25) Participă la acordarea îngrijirilor paliative şi instruieşte familia sau aparţinătorii pentru acordarea. 16) Asigură monitorizarea specifica a bolnavului conform prescripţiei medicale. 35) Respectă şi apără drepturile pacientului. 15) Administrează personal medicaţia. conform regulamentului de ordine interioară. 30) În caz de deces. 29) Pregăteşte pacientul pentru externare. 14) Observa apetitul pacienţilor. identifica cadavrul şi organizează transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului. 11) Pregăteşte bolnavul. creării condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. 33) Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea. 28) Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului în cadrul raportului de tură. inventariază obiectele personale. supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în foaia de observaţie. prin tehnici specifice. conform prescripţiei medicului. aparţinători şi diferite categorii profesionale aflate în formare. . 27) Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor. 34) Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistentului medical. 20) Semnalează medicului orice modificări depistate (de ex.). controlul şi combaterea infecţiilor nosocomiale. vedere. lecţii educative şi demonstraţii practice. echipamentele şi instrumentarul din dotare. 18) Asigură pregătirea preoperatorie a pacientului. imunizările. imperforaţii anale etc. pentru păstrarea igienei şi a aspectului estetic personal. manipulare şi descărcare a stupefiantelor. schimbării poziţiei bolnavului. activităţi de consiliere. 21) Verifică existenţa benzii/semnului de identificare a pacientului. 31) Utilizează şi păstrează. instrumentarul şi materialul steril necesar intervenţiilor. 19) Asigură îngrijirile postoperatorii.. 23) Respectă normele de securitate. 32) Poartă echipamentul de protecţie prevăzut de regulamentul de ordine interioară. precum şi a medicamentelor cu regim special. efectuează tratamentele. care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie. 24) Organizează şi desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate. organizează transportul bolnavului şi la nevoie supraveghează starea acestuia pe timpul transportului. 26) Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere a stresului şi de depăşire a momentelor/situaţiilor de criză. acestora. pentru pacienţi. testările biologice etc. 22) Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării. schimbării lenjeriei de corp şi de pat. conform prescripţiei medicale.

37) Participă la procesul de formare a viitorilor asistenţi medicali. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. educarea şi folosirea oportună a asistentei medicale de obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste. FIŞELE DE ATRIBUŢII PENTRU ASISTENŢII MEDICALI ALTE CATEGORII DE PERSONAL SANITAR CU STUDII POSTLICEALE SANITARE SAU MEDII SANITARE ŞI PERSONAL AUXILIAR 1) Atribuţiile asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi – competenţele asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi 2) Atribuţiile asistentului medical de familie – competenţele asistentului medical de familie 3) Atribuţiile asistentului medical de igiena şi sănătate publică 4) Atribuţiile asistentului medical de laborator 5) Atribuţiile asistentului medical de farmacie 6) Atribuţiile asistentului medical de balneofizioterapie 7) Atribuţiile asistentului medical de radiologie 8) Atribuţiile asistentului medical de dietetică 9) Atribuţiile asistentului social 10) Atribuţiile tehnicianului dentar 11) Atribuţiile tehnicianului de aparatură medicală 12) Atribuţiile tehnicianului optician 13) Atribuţiile infirmierei 14) Atribuţiile brancardierului COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE/MOAŞE Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este acela de a îmbunătăţi standardul de îngrijire acordat femeilor. În virtutea ţelului său. ICM prezintă următorul cod.13 36) Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale. Codul 1. Raporturile obstetricii a. prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă şi conform cerinţelor postului. respectă dreptul . copiilor şi familiilor de pretutindeni prin perfecţionarea. ca un ghid al educării. 39) Participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical şi al îngrijirilor pentru sănătate. practicii şi cercetării în obstetrică. 38) Supraveghează şi coordonează activităţile desfăşurate de personalul din subordine.

străduindu-se în acelaşi timp să elimine practicile riscante din sânul aceloraşi culturi. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. .recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ să rezolve conflictele inerente.răspund nevoilor psihologice. . e. oricare ar fi circumstanţele. b.acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate ciclurile vieţii lor. f. accentuarea conştiinţei individuale nu trebuie să priveze femeile de servicii de sănătate esenţială. f.participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care promovează sănătatea pentru toate femeile şi familiile care aşteaptă copii. . încurajându-le speranţele realiste legate de naştere. d. b. e.sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru rezultatele îngrijirii acordate femeilor. Progresul cunoştinţelor şi practicii . b.14 femeii de a lua o decizie pe deplin informată şi favorizează acceptarea responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei. sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea deciziilor privind îngrijirea şi împuternicind femeile să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea proprie sau a familiilor lor. fizice. totuşi. . acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care aşteaptă copii. c. Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a.îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure de naştere femeilor care solicită îngrijire. au respect pentru diversitatea lor culturală. colaborează cu factorii financiari şi politici pentru a defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se asigura că resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate. 2. .sunt alături de femei. integrând acest progres in activitatea lor practică. . c. .pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie morală. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul informaţiilor despre cliente în scopul protejării dreptului la confidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii. d. astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepţie sau naştere. c. . Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a.lucrează cu femei. asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. consultându-i atunci când nevoile de îngrijire ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă. d. . intelectual şi profesional. se sprijină şi se susţin reciproc pentru îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ spiritul de autoevaluare. – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal. Împreună cu femeile.colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii. emoţionale şi spirituale ale femeilor care solicită îngrijiri de sănătate. 4. a familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii. cu un minim de aşteptări. 3. oricare ar fi circumstanţele. .

stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor viitoare. la locul de muncă. Milioane de nurse nu practică în prezent această profesie. dar oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin conduita lor ca cetăţeni. cum ar fi analiza şi cercetarea în colectiv.semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă. . Prima conferinţă Ministerială OMS pe aceste probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000. abordării bolii. Biroul regional OMS pentru Europa. b. Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând sărăcia. locurile de muncă.confirme progresele reale realizate deja . Serviciile spitaliceşti vor sprijini serviciile ambulatorii.dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor procese. Consiliul Internaţional al Nurselor şi Consiliul Internaţional al Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor şi moaşelor din Europa. NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS “SĂNĂTATE 21” Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană formează cel mai mare grup al profesioniştilor din sectorul sanitar.15 a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că progresul cunoştinţelor în profesie se bazează pe activităţi care protejează drepturile femeilor ca persoane. Nursele şi moaşele din acest program vor avea un ecuson cu o inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale în viaţa omului. Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra: . familiilor şi comunităţilor. . Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară sau cronică să rămână la domiciliu. Noua versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută social şi democratic. Se concentrează asupra echităţii. Multe ţări au trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate pentrru toţi”. Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21” Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor. acţiunii multisectoriale şi asupra determinanţilor socio-economici ai sănătăţii. locuinţele şi mediul. A fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru realizarea obiectivelor. în şcoli. Această lucrare are rolul să: . c. Strategia “Sănătate 21” Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS “Sănătate pentru toţi”.participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/ moaşelor care se formează şi la dezvoltarea profesiei de moaşă. . de acordare a îngrijirilor la domiciliu.

drogurile. alcoolul. care sunt cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă. . de la începutul carierei lor ca nurse. Nursele . Astfel: Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi multisectoriale.contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi propunerilor guvernamentale pe termen lung. orientate pe rezultat grupurilor ţintă de populaţie boli legate de sărăcie şi şomaj neglijării persoanelor vulnerabile relaţiei între violenţă şi boală abuzului de substanţe. dieta necorespunzătoare. mediul şi stilul de viaţă.informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi îngrijirilor de sănătate. Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului.16 solidarităţii şi echităţii pentru sănătate stilul de viaţă şi mediul sănătos acţiuni multisectoriale. Vor conlucra cu alte agenţii sociale pt. Nursele cliniciene şi directoare vor include obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile lor locale. lipsa veniturilor. politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21” . Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din programele de pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv. a influenţa problemele socio-economice şi de mediu. de a-i identifica pe cei cu nevoi mai mari. incluzând tutunul. Obiectivele “Sănătăţii 21” Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre ale Regiunii Europene ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi 1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%) Repere în nursing Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de puternic influenţează sănătatea circumstanţele socio-economice. sprijinirea părinţilor în timpul sarcinii şi îngrijirea mamei. . intersectoriale îngrijirilor de sănătate complete.lucra pt. familii şi comunităţi. Nursele de la nivel guvernamental au rol de a: .şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt. Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă pentru nou. Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea sarcinilor. şi vor da sfaturi legate de modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental. bunăstarea personalului şi mediului în care lucrează. tatălui şi copilului imediat după naştere. Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi.născut.

rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate ţările.trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie. a îmbunătăţi sănătatea celor mai dezavantajaţi. iar ţările cu rate curente sub 10 la 1000.identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în realizarea echităţii. fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă bianuală.17 Nursele care elaborează politici. . prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al grupurilor dezavantajate. în special: . Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care ajută nursele în practica de zi cu zi. Indicatori ai realizărilor în nursing . perinatală şi serviciile de sănătate pentru copii. . diferenţele de venit). strategii. prin prezentări de conferinţe. . Obiectivul 2 – Echitate în sănătate Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor privind problemele de sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre.Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme model de parteneriat.trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale Indicatori ai realizărilor în nursing Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii. Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă Până în 2020. permiţând nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele. Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile. planifică şi conduc vor demonstra solidaritate. ar trebui să mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau deficienţe. Astfel: .valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii. schimb de idei. . vor fi incluse în programele nursing.diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice trebuie redusă până la cel puţin 25% . în ţările cu rate curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi chiar mai puţin. .a. .Începând cu 2002. toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar trebui să aibă o sănătate mai bună. Sănătate 21. Astfel: .Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de Nursing.fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de nurse în fiecare an. care include obiectivele Nursingu-lui pt. autoritatea şi resursele necesare de a-şi juca rolul în promovarea sănătăţii.toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de sănătate în perioada antenatală. publicaţii . experienţa şi cunoştinţele despre intervenţiile nursing. asigurându-le un start mai sănătos în viaţă. coroboraţi cu aspectele socio-economice . pt. invalidităţii şi mortalităţii în grupuri.condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie îmbunătăţite (m.

Astfel. limitarea folosirii incorecte a medicamentelor). moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii antenatale ca să promoveze maternitatea în siguranţă.procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin 20%.nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi le vor folosi pentru a influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca grup de populaţie. mame singure). cu implicare nursei de familie. .incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu cel puţin 1/3.18 mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani. .Se va promova alimentaţia la sân.până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei examinări de către moaşă în timpul sarcinii. unei naşteri mai dificile. dietă. . . Nursele vor participa la dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii.copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi capacitatea de a face alegeri sănătoase.până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri de sănătate acordate familiei . - .vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri de ingrijire a sănătăţii (ex. ajutând astfel tinerii să facă alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce priveşte relaţiile sexuale. Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor Până în 2020. ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor. cum ar fi consumul de droguri. împreună cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică. Astfel: . educaţiei şi serviciilor de sănătate. trebuie redus cu cel puţin 50%. unei naşteri normale şi.nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup de populaţie şi vor forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în şcoală. .proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/ dăunătoare. renunţarea la fumat. colegii sau în comunitate. Se vor identifica grupurile vulnerabile (adolescente. Se va asigura promovarea sănătăţii femeilor şi participarea la planificarea familială. . Mai apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini. fumat şi alcool. Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea. de tutun sau alcool trebuie să fie substanţial redusă.: scăderea numărului de sarcini la adolescente. exerciţii fizice. Indicatori ai realizărilor în nursing: . supravegherea naşterii şi asistenţa naşterii. o creştere a greutăţii copiilor la naştere şi o reducere a bolilor şi infirmităţilor congenitale. Indicatori ai realizărilor în nursing .mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în rândul tinerilor trebuie să fie reduse până la cel puţin 50% . Toată evidenţa moaşei se va baza pe evidenţă şi tehnică corectă. tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi îndeplinească rolurile în societate. şi va avea posibilitatea să fie asistată de o moaşă la naştere.

trebuia oprită transmiterea poliomielitei în Regiunea Europei. iar până în 2003 sau mai devreme acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară.trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de 80 ani. la vârsta de 65 de ani. exerciţiile fizice. Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor. . iar oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută de a face faţă evenimentelor stresante ale vieţii . Ele vor pregăti în mod activ pe cei de vârstă mijlocie pentru o îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate.strategiile nursingului. ceea ce va avea ca rezultat o reducere. Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile . iar până în 2010 eliminarea trebuie certificată în fiecare ţară.Nursele la orice nivel. . . .trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă fără deficienţe. Indicatori ai realizărilor de nursing Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate: . vor dezvolta şi vor participa la programe care să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc acasă. consumul de alcool şi de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc starea de sănătate. pojarul indigen trebuie eliminat din regiune.rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3. . Astfel: . iar pentru persoanele cu sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii perfecţionate.prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie reduse substanţial.sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor în vârstă posibilitatea de a fi îngrijite acasă. . de educaţie şi sociale.până în 2000 sau mai devreme. în procente a numărului cazurilor internate în aziluri. inclusiv ca cetăţeni.Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza îngrijiri terapeutice în comunitate.până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune.până în 2007. în cadrul comunităţii sau în mici centre specializate. Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea adulţilor. iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor dezvolta scheme de îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a sănătăţii mentale şi o reducere a ratei sinuciderilor.Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate.19 Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de a se bucura de întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ. Fiercare curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta. . Indicatori ai realizărilor în nursing Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin: . . iar cele mai semnificative scăderi trebuie obţinute în ţări şi grupuri de populaţie cu rate actuale crescute.

tetanosului neonatal şi rujeolei.creşterea numărului de vaccinaţi antigripal. .01 la 1000 născuţi vii.mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie redusă cu cel puţin 15%. .creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice.incidenţa amputaţiilor. trebuie redusă la 1/3. oreionului prin vaccinări şi imunizări.până în 2015 sau mai devreme:  nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori. insuficienţei renale sau a complicaţiilor sarcinii.5 dinţi cariaţi. Influenzae tip B.20 până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0. Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile Până în 2020 trebuie ca: .01 la 1000 născuţi vii. diabet. .mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să fie redusă cu cel puţin 40%. iar mortalitatea datorată cancerului pulmonar redusă la 25%. B în programul de imunizare al copiiilor  nivelul incidenţei oreionului. tulburărilor osteoarticulare. . orbirii. tusei convulsive şi bolilor invazive date de H. .1 la 100000 locuitori:  o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai HBV prin vaccinarea împotriva hep. infirmităţilor şi morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă.  să se reducă incidenţa. cunoştinţelor despre sex în siguranţă şi despre schimbarea acelor de seringă . rubeolei. iar copii de 12 ani trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1. infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor respiratorii cronice. . În special: - . tusei convulsive. Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a vătămărilor. mortalitatea şi consecinţele negative ale infecţiei HIV sau SIDA. şi să nu fie decese în urma contactării unor forme indigene. sub 1 la 100000 locuitori  nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0. Indicatori ai realizărilor în nursing: .  nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0. . a altor boli transmisibile sexual.reducerea mortalităţii. a tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute şi bolilor diereice la copil. lipsă sau plombaţi.eradicarea poliomielitei.dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite. . .creşterea procentuală a folosirii prezervativului.reducerea procentuală a hepatiei.cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii.

reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală.dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate. . sau crimei organizate precum şi consecinţele acestora asupra sănătăţii. .reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele sub 65 ani .reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani.utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col uterin. mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă.un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie. accidentelor domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la cel puţin 50%.creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă Indicatori ai realizărilor în nursing: . Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool. În mod particular: . incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice. trebuie reduse la cel puţin 25%. .includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă sănătoase.oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi suficiente şi de o calitate satisfăcătoare.21 mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie reduse la cel puţin 30%.reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani. Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur din punct de vedere fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu depăşească standardele adoptate la nivel internaţional.monitorizarea exerciţiilor fizice.introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de învăţământ al nurselor. . . . Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă mai sănătoase cum ar fi: . .creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor de sănătate. conform orarului şi ratelor de reducere cuprinse în planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate. violenţei legate de sex. . droguri şi tutun .populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer şi apă murdare care sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse substanţial.sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă. Indicatori ai realizărilor în nursing: . exerciţiile fizice şi sexualitatea . a nutriţiei sănătoase şi a sexului protejat. .

persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în consideraţie beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate în domeniul respectiv şi să-şi orienteze politica şi acţiunile. Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea acestora faţă de sănătate. Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către familie sau comunitate. cel puţin 50% din copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă “sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”. cu cel puţin 50%.statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a impactului asupra sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au devenit răspunzătoare pentru efectele politicii şi acţiunilor lor asupra sănătăţii. al unei reţele comunitare sănătoase. conform ob. .cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice în practicarea unor principii sănătoase. viaţă publică şi socială în acord cu Regulile Standard ale Naţiunilor Unite asupra Egalizării Drepturilor pentru persoanele cu infirmităţi.accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse.consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau să nu depăşească 6 litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul persoanelor sub 15 ani.oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate şi acces la casă. sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv . serviciu.siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin creşterea calificării personale şi familiale pentru promovarea şi protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului fizic de acasă trebuie redus. Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate Până în 2015: .cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri activi pentru un „oraş sănătos”.prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie redusă cu cel puţin 25% şi mortalitatea datorată acestora. Astfel: . 10. . . . .22 Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca tutunul. alcoolul şi drogurile psihoactive va fi redus semnificativ. . asigurând continuitatea îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor legate de serviciile spitaliceşti de îngrijiri secundare şi terţiare. . .proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul persoanelor de peste 15 ani şi mergând spre 100% în rândul persoanelor sub 15 ani. .90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare.

. iar de ciziile privind strategiile alternative de rezolvare a problemelor individuale de sănătate trebuie să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din punct de vedere al costurilor . serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate. solidaritatea şi susţinerea. recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de îngrijiri de sănătate Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor Până în 2020: . În particular: . pregătindu-i pentru servicii de promovare. cost-eficienţă.toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de monitorizare continuă şi dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel puţin 10 probleme de sănătate importante Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi alocare de resurse şi sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod egal. solidaritate şi calitate optimă.toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică.eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în funcţie de rezultatele obţinute.cheltuielile pt.educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile politicii „Sănătăţii pentru toţi”. .sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie să garanteze acoperirea generală. atitudini şi deprinderi pentru protejarea şi promovarea sănătăţii.resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie a sănătăţii. pregătiţi în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare de sănătate. Astfel: . . îngrijire şi reabilitare de calitate şi ajutându-i să îmbine practica clinică cu sănătatea publică. 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure participarea indivizilor.sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi varietatea de profesionişti din străinătate. . management şi practică.23 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze în sistemul de ingrijire primară. Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că profesioniştii din sistemul de sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele mai potrivite cunoştinţe. corespunzător nevoilor de sănătate ale populaţiei. tratament şi îngrijire. Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate Până în 2005: .

. indicatorii şi priorităţile pe termen scurt. toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă distribuirea serviciilor de sănătate pe baza probelor ştiinţifice.trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional. Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să angajeze toţi indivizii.trebuie formulate obiectivele. Astfel: . sarcinile. managerilor. iar progresul pentru realizarea lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic. dar şi societatea civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate pentru toţi. dar şi strategiile care le realizează. CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR . grupuri din sectoare publice şi private.24 toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre priorităţile pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi. Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de “Sănătate pentru toţi” la nivel naţional.sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie pentru sănătate.politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional. Astfel: .structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de sănătate la nivel naţional.Legea drepturilor pacientului + legislaţie-vezi anexe (cap. bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi. naţional. informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor accesibile. . locuri de muncă şi domiciliu . la nivelul comunităţilor precum şi în şcoli. mediu şi lung. vor susţine un cadru motivant şi încurajator în viitor pentru acţiunile din regiuni. toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare care să susţină agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul către astfel de informaţii. XI) COMUNICAREA 1. regional şi local. profesioniştilor din sistemul de sănătate. politicienilor. . regional şi local pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în dezvoltarea sănătăţii. oraşe. precum şi publicului larg. dar şi la alte niveluri.

25

Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale – nursei – cu pacientul şi cuprinde următoarele etape:  culegerea datelor prin interviu şi comunicare;  validarea, datelor;  organizarea datelor; – identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală. Metodele şi sursele de culegere a datelor:  interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);  examenul fizic: • subiectiv; • obiectiv.  teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date. Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală – nursă – şi pacient, cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest schimb de informaţii se obţine prin comunicare – un proces prin care una, două sau mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi îşi înţeleg reciproc sensurile. Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei bune comunicări constă în:  conţinutul comunicării;  înţelegerea mesajului;  expresia verbală;  comunicarea nonverbală. Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică. Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală trebuie să ţină cont de următorii factori care pot influenţa comunicarea:  percepţia trebuie bazată pe experienţă; calea de transmitere E R Emiţător Receptor  valoarea mesajului transmis - recepţionat;  răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;  gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei ce transmite mesajul;  nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea verbală şi nonverbală (nivelul de cunoştinţe)  mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte, fără factori ce pot perturba discuţia); Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor folosite (intonaţia vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei); Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia feţei, folosirea mâinilor, atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei corespunzătoare. În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate tipurile de relaţii: nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.

26 Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură sufletească. Acest lucru se realizează în trei faze: a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de îngrijire; b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul planului de îngrijire - când asistenta medicală - nursa - ajută pacientul săşi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile; c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea scopului îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de abandonare. Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu pacientul la nivelul lui de dezvoltare. Datele pot fi:  variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale); - condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobilizare, prezenţa unor reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de răspuns la stress etc.); - condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de criză, adaptare la boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate de comunicare, probe spirituale.  relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ). - gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului liber etc.; - elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale; - elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini, avorturi, accidente, intervenţii chirurgicale etc.; - elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,; - elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).

FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING

27 Numele pacientului şi alte detalii de la internare: Probleme principale Problema actuală

Sănătatea din punct de vedere fizic
          Starea respiraţiei Alergii, medicaţie Dureri/stare de confort Mobilitate/siguranţă Odihnă/somn Nutriţie Eliminări Tegumente/igiena Comunicare Menţinerea temperaturii

Sănătate psihică şi spirituală
        Stare emoţională Comunicare Reacţie la boală/spital Căi de a face faţă stressului/durerii Necesităţi spirituale Sensul stimei de sine Viaţa interioară şi sensul bunăstării Credinţe şi valori

Sănătate socială
      Reţele de sprijin social Familie/prieteni Locuinţa Venituri Ocupaţie Recreere/internare Dezvoltare sau cerinţe informaţionale

Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili semnele de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi centralizate în ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex. aparatul respirator, aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.). Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la cea de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.

CAPITOLUL II.

28

Locul de muncă al asistentului medical (MOAŞEI)
SĂNĂTATEA VIITORILOR PĂRINŢI
Sănătatea reproducerii
Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori. Astfel, sănătatea mamei gravide poate fi influenţată negativ de: - avorturi spontane, - întreruperi anterioare de sarcină, - boli cronice: diabetul, afecţiuni cardiace sau boli mintale, - boli genetice în familie, la părinţii sau bunicii copilului, - problemele de sănătate a mediului, - problemele economice şi politice (sărăcia, discriminarea). - factorii sociali ca locuinţa sau ocupaţia, fumatul sau consumul de medicamente pot afecta negativ sănătatea părinţilor şi capacitatea lor de a asigura urmaşi sănătoşi.

Sănătatea şi paternitatea
Un aforism spune că “suntem născuţi pentru a muri”. Totuşi, dezvoltarea progresivă întâlnită la embrion, nou-născut, copil şi în final la adolescent arată că suntem, de asemenea născuţi, pentru a ne reproduce. Acest capitol cuprinde: • Sănătatea fizică • Sănătatea psihologică, emoţională şi socială • Sănătatea sexuală • Planificarea familială.

a. Sănătatea fizică
Mediul familial sănătos Curăţenia şi igiena personală Evitarea infecţiilor Alimentaţia sănătoasă Există 4 categorii principale de alimente şi componente care trebuiesc consumate zilnic: - pâine şi cereale – cerealele integrale asigură carbohidraţi, fibre minerale şi vitamine - fructe şi legume proaspete - alimente cu proteine – sunt incluse ouăle şi leguminoasele: mazărea uscată, fasolea, lintea - produse lactate. 5. Exerciţiile şi relazarea Un exerciţiu moderat ( o plimbare regulată) executată în aer liber îmbunătăţeşte sănătatea, greutatea şi forma fizică şi ajută la o relaxare efectivă. Se ştie că stressul predispune la infertilitate, avort spontan şi naştere prematură. Fumatul 1. 2. 3. 4.

29 Cu fumatul este asociată o rată mai mare a avorturilor spontane, a malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii fetale sau neonatale. Chiar dacă femeia renunţă la fumat în timpul sarcinii, riscurile sunt totuşi mai mari decât în cazul nefumătoarelor. Bărbaţii care fumează au niveluri scăzute mai ale testosteronului, iar spermatogeneza, morfologia şi mobilitatea spermatozoizilor sunt reduse. De aceea, dorinţa unei sarcini poate constitui un bun stimulent ca un cuplu să renunţe la fumat. Alcoolul Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate periclita fătul, dar doza critică şi timpul nu se cunosc încă. Este bine ca femeile să reducă consumul de alcool înainte şi pe toată durata sarcinii. Medicamentele Multe medicamente au efecte adverse asupra sarcinii. De aceea se vor evita medicaţiile de orice fel, dacă nu au fost prescrise de medic.

Sănătatea socială, emoţională şi psihologică
A fi om înseamnă a fi social.Influenţele sociale modelează şi formează indivizii. Socializarea este primară sau secundară. Socializarea primară este realizată de către familie, în casă, în timp ce socializarea secundară are loc atunci când copilul îşi trăieşte viaţa în afara casei, spre exemplu la şcoală. Familia socializează copiii pentru rolurile aşteptate de ei la maturitate; îi învaţă normele de conduită pe care trebuie să le urmeze. Învăţarea în familie a rolurilor viitorului adult înglobează şi diferenţele dintre comportamentul feminin şi masculin. Astfel băieţii trebuie să fie independenţi, să aibă încredere de sine, iar fetele trebuie educate spre a fi atractive şi a avea un fel de a fi binevoitor. Fetele au ocupaţii casnice, au copii, iar băieţii au cariere. Familia este unitatea fundamentală a vieţii sociale. Familia trebuie să fie într-o bună stare de sănătate fizică, socială, emoţională şi psihologică, astfel încât cei care cresc în familie vor avea o stare de sănătate similară. Familia nucleară – este structura socială bazată pe casă, în care părinţii şi copiii lor locuiesc împreună, fără bunici, într-o familie bine situată, strâns unită, copiii se dezvoltă fizic, intelectual şi emoţional până la potenţial maxim. Familia extinsă este compusă din membri familiilor din care se trag părinţii. Ei împart o casă sau locuiesc în imediata vecinătate. Atât soţul cât şi soţia aduc în căsnicie obiceiurile şi credinţele familiilor extinse. Ele pot fi de natură culturală, religioasă, politică şi socială. Familia extinsă oferă un sprijin în toate împrejurările vieţii, dar în acelaşi timp exercită un control considerabil asupra membrilor săi. Într-o familie adevărată, sănătoasă, părinţii nu vor lăsa la voia întâmplării influenţa asupra copiilor. În practică aceasta înseamnă că o familie sănătoasă se va caracteriza prin părinţi care văd nevoia de a demonstra şi ghida copiii în înţelegerea: - Acelor factori care îmbunătăţesc sau dimpotrivă periclitează sănătatea fizică. (Fumatul este un exemplu care poate deteriora sănătatea). - Rolurilor persoanelor şi relaţiilor interpersonale - Statutului de bărbaţi şi femei - Rolurilor şi responsabilităţilor în comunitate sau sociatate. Sănătatea sexuală

30 Sexualitatea unei persoane se preocupă de modul în care “el” sau “ea” acţionează ca fiinţe sexuale. Sexualitatea nu se va confunda cu activitatea sexuală. Sexualitatea începe să se dezvolte la naştere. Să te naşti, să creşti, să fii îngrijit şi alăptat – toate acestea sunt experienţe fizice totale care pot aduce plăcere şi satisfacţie, sau dimpotrivă suferinţă şi traume irevocabile. Fetiţa este tratată mai cu blândeţe, orice manifestare de voinţă puternică este privită ca nefeminină, se aşteaptă ca ele să fie docile şi înţelegătoare, se joacă cu păpuşile. Fetele sunt pregătite pentru procreere. Băieţii sunt trataţi cu fermitate, atributele masculine, de genul caracter puternic şi încăpăţânare sunt privite cu aprobare. Când cresc, se aşteaptă ca ei să fie aventuroşi şi neînfricaţi şi să se joace cu maşini, puşti şi camioane. El va trebui să fie mai târziu stâlpul familiei, să muncească, să aducă bani. Căsătoria poate asigura o companie, un anumit statut, o conveţuire în comun, servicii casnice garantate. Eşecul în căsnicie devine din ce în ce mai răspândit, o explicaţie a faptului că astăzi indivizii au pretenţii mai ridicate de la o căsnicie şi sunt mai puţin pregătiţi decât părinţii lor să tolereze o relaţie nesatisfăcătoare. Comportament sexual sănătos Activitatea sexuală este o parte absolut normală şi sănătoasă a vieţii noastre, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Este un mod de a împărtăşi afecţiunea şi tandreţea, bucuria şi emoţia. Regulile pentru o activitate sexuală sănătoasă sunt: - Nici bărbatul, nici femeia nu trebuie să lase responsabilitatea pentru sănătatea sexuală numai în grija celuilalt partener. - Acordaţi atenţie igienei personale, înainte şi după actul sexual - Utilizaţi prezervativul, în special în cazul relaţiilor sexuale întâmplătoare - Solicitaţi examinarea medicală dacă apare orice secreţie anormală sau iritaţie în zona genitală sau anală sau dacă există senzaţia de arsură la urinare. - Anunţaţi partenerul despre apariţia oricărui simptom. Boli cu transmitere pe cale sexuală (BTS) Sunt boli care se transmit de la un partener la altul în timpul sau ca rezultat al unei activităţi sexuale intime. Unele dintre acestea pot cauza o deteriorarea severă şi permanentă a sănătăţii. Majoritatea BTS se asociază cu: - O secreţie modificată sau mărită din vagin sau penis - Durere sau arsură la urinare - Iritaţii, exeme sau băşici în jurul anusului, vaginului sau penisului - Durere sau iritaţie la contactul sexual Totuşi, în unele cazuri, nu apar nici un fel de simptome.

Principalele tipuri de BTS sunt:

Nevii genitali. . precum şi posibilitatea de a avea prea mulţi copii apropiaţi ca vârstă . . . Înfecţia HIV/SIDA. care infectează sângele şi alte fluide ale organismului. Virusul HIV este un virus pentru care la această dată nu se cunoaşte un tratament etiologic.Efectele negative asupra sănătăţii femeii. Este un dispozitiv plasat în interiorul uterului. incluzând contraceptivele (tablete. copiii să atingă potenţialul optim de sănătate şi dezvoltare. Planificarea familială (Family planning) Planificarea familială este o componentă a sănătăţii familiei.O presiune sporită asupra veniturilor familiei. Ele includ: . burete.Risc mărit de probleme neonatale. El conduce la sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). precum şi de protejare a personalului medical faţă de infectatul cu HIV (vezi precaţii universale). Trebuie luate măsuri specifice de protecţie a persoanelor sănătoase. Este tratată cu antibiotice. Efectele reproducerii necontrolate sunt binecunoscute. .Hormonale. dar şi a pacientului. Gonoreea cauzată de Neisseria gonococus care se răspândeşte şi în alte zone calde şi umede ale corpului.Sterilet. exemă şi mâncărime. uretritelor şi proctitelor (inflamaţii rectale). Dispun de tratament. . Întreruperea sarcinii nu este considerată metodă de planificare familială. vaginitelor. Există 5 metode principale pentru a preveni conceperea. Sifilisul cauzat de Treponema. cauzând stress şi probleme asociate de sănătate.Metoda barieră. poate afecta ochii copilului la naştere. dar există vaccin pentru prevenirea ei. erupţie. Hepatita B – nu există tratament specific (Interferon. Este foarte dureros şi tratamentul este îndelungat. diafragme sau capsule cu spermicide.Sterilizarea feminină sau masculină. Ele sunt: . retragere sau utilizarea barierelor contraceptive în timpul ovulaţiei.31 Infecţiile genitale nespecifice care se manifetsă saub forma cistitelor. Nu există tratament specific. Se bazează pe ciclul reproductiv al femeii şi constau în abstinenţă. Lamivudină). cauzaţi de virus. injectabile şi implanturi).Metodele naturale. Herpesul genital cauzat de herpes simplex. Întreruperea sarcinii este considerată un eşec al planingului familial. incluzând prezervative pentru bărbaţi şi femei. Există tratament eficient. inclusiv incidenţa mărită a prematurităţii. Alegerea contraceptivelor . Se tratează cu antibiotice. şi doar de încetinire a replicării virale. Candidoza se manifestă prin secreţie. El împiedică spermatozoizii să întâlnească ovulul sau poate împiedica implantarea ovulului fertil în peretele uterin .O probabilitate mărită ca în lipsa unui suport familial adecvat.

Dispozitive intrauterine – previn graviditatea. Spermicidele vaginale (spumă. dar sterilizarea este definitivă. capsule.10%. blocând deschiderea spre uter şi menţinerea spermicidelor în col. nu previne transmiterea BTS.are efecte secundare nedorite . supozitoare. Nu protejează de BTS. Prezervativele – împiedică pătrunderea spermei în vagin şi uter. Efecte adverse: sângerări menstruale neregulate.trebuie utilizată de fiecare dată când cuplul are relaţii sexuale. protejează noi sarcini. Efecte adverse: creştere în greutate. Protejează faţă de unele BTS. Se iau lunar. cremă. nu previne transmiterea BTS. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la spermicide. Nu protejează de BTS. Nu sunt efecte secundare. Nu este o metodă definitivă şi se va repeta la 5 ani.4%. sângerări menstruale neregulate.28%. Nu protejează de BTS. crampe. Contraceptivele orale combinate (conţin estrogeni şi progesteron) – împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin.4%.6 mici capsule care eliberează lent progestin după ce au fost implantate subcutan în partea superioară a braţului printr-o mică incizie. Protejează faţă de unele BTS. Are o rată de eşec de 0.este necostisitoare . Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc sau lubrefianţi. Efecte adverse: sângerări menstruale mărite. Rată de eşec 1-8%. Efecte adverse: creştere în greutate. Efecte . Se folosesc la fiecare contact. burete) – împiedică fecundarea.protejează împotriva BTS . protejează noi sarcini.15%.32 Este important de ştiut dacă utilizarea acestora: .este eficientă . Rată de eşec 3 %. dar sterilizarea este definitivă. (într-un foarte mic procent este reversibilă). dureri de cap. sângerări menstruale neregulate. dureri de cap. apoi legate şi blocate pentru a împiedica trecerea spermei . Sterilizarea feminină (ligatura de trompe) Are o rată de eşec de 0. Protejează de BTS. în principal prin cauzarea unor modificări temporare ale uterului şi trompelor lui Fallopian care împiedică fertilizarea. protejează noi sarcini.este permanentă sau reversibilă. Metode: Sterilizare masculină voluntară (vasectomie) – incizarea diferitelor vase. Rată de eşec 3 . Risc de infecţii. IUD trebuie inserate de practicieni. tablete spumante) sunt plasate în vagin înainte de actul sexual împiedicând instalarea sarcinii prin distrugerea spermatozoizilor şi formarea unei bariere în colul uterin.cere cooperarea partenerului . Se iau lunar.poate fi utilizată în timpul alăptării . Se schimbă odată la 3 – 8 ani. dureri de cap.împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Rată de eşec 12%. (într-un foarte mic procent este reversibilă). Minipilule cu progesteron . Are o rată de eşec de 0.este considerată sigură . gel. . Implanturi (NORPLANT) .este uşor de folosit şi de întrerupt . Se folosesc la fiecare contact. nu previne transmiterea BTS. peliculă. Nu sunt efecte secundare.este uşor de obţinut . Se folosesc la fiecare contact. Alte metode de barieră vaginală (diafragmă. Rată de eşec 18 . Rată de eşec 21%.

Femeile şi sănătatea Până în anul 2000 trebuia să se producă o îmbunătăţire susţinută şi continuă a stării de sănătate a femeii. cancerul de col sau de sân. creşteri în greutate. . Rată de eşec 0.O reducere cu cel puţin 25% a diferenţei dintre rata mortalităţii materne din diferite zone geografice şi grupuri socio-economice. dureri de cap. Rată de eşec 18%.În unele ţări întreruperea sarcinii este legată de nivelurile ridicate ale mortalităţii materne. Este important ca femeia să-şi planifice sarcina.Nu previne transmiterea BTS. Nu previne transmiterea BTS. Nu sunt efecte secundare. Rată de eşec 22%. astfel. Acestea le va permite femeilor să fie mai vigilente la orice schimbare în sănătatea lor şi să solicite ajutor în stadiul incipient.O reducere substanţială a incidenţei şi consecinţelor negative asupra sănătăţii. Nu sunt efecte secundare. (calculată de la I-a zi a menstruaţiei). Ea este asociată cu naşterea prematură şi cu naşterea ulterioară a unui copil cu infirmităţi de lungă durată.O reducere a mortalităţii infantile la mai puţin de 15 la 100000 de naşteri. Împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin. să înţeleagă tipurile de boli şi problemele specifice. . Pentru cancerul de sân: . Retragerea – scoaterea penisului din vagin înainte ca ejacularea să se producă.O reducere substanţială a problemelor de sănătate a femeilor în raport cu statutul lor socio-economic şi cu povara multiplelor ei roluri.O reducere substanţială a problemelor de sănătate specifice femeilor. oricât de atent ar fi chirurgul. Regiunea europeană s-a angajat să realizeze: . Durata abstinenţei este de la 7 la 14 zile în fiecare lună.33 adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc şi/sau spermicide. Pentru atingerea acestui obiectiv. Planificarea familială naturală (PFN) implică identificarea perioadei fertile şi abţinerea de la relaţii sexuale în timpul acestei perioade. hărţuirii sexuale. încât să nu fie afectate din punct de vedere al sănătăţii. Principalele ameninţări la adresa sănătăţii femeilor sunt legate de starea de graviditate. care apar frecvent în timpul gravidităţii. a violenţei casnice şi a violurilor . Nu previne transmiterea BTS. risc crescut de infecţii urinare. Efecte secundare: greţuri. Contraceptive injectabile (progesteron/esteorgeni sau numai progesteron) – acţionează prin oprirea temporară a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Este necesară repetarea lunară. organele sale reproductive sunt supuse riscului de lezare sau inducere a infecţiei. Femeile trebuie să aibă grijă de sănătatea lor.2%.Un sprijin susţinut pentru femeile care asigură o îngrijire medicală neoficială. . căci dacă o femeie recurge la întrerupere de sarcină. Femeilor trebuie să li se dea ocazia să preia responsabilitatea reproducerii şi să aleagă căile de a controla. .

aspectul şi poziţia mameloanelor.reducerea tonusului muscular şi a tendoanelor. Se fixează în endometru. Sarcina normală Serviciile de maternitate sunt serviciile destinate îngrijirii femeii pe întreaga duartă a sarcinii până după naşterea copilului. venele dacă sunt mai proeminente ca de obicei. Dacă este nevoie se va face un consult medical şi o mamografie.diminuarea eficienţei sistemului imunitar. cută sau îngroşare a pielii(coaja de portocală). Semnele induse de sarcină sunt: . Ovulul după ce a fost fecundat se divide cu rapiditate. De aici probabilitatea maximă ca femeia să rămână gravidă este ca ea să aibă contact sexual între a 12-a şi a 16-a zi de la debutul ciclului menstrual. erupţie cutanată în jurul mamelonului. Cancerul pulmonar şi afecţiunile cardiace. afecţiunile hepatice sau gastrice şi obezitatea pot fi o ameninţare timpurie la adresa sănătăţii bărbatului. Conceperea Ovulaţia are loc cu 14 zile înanite de menstruaţie. Simptomele sarcinii Modificările care au loc în organismul femeii gravide sunt determinate de modificările hormonale. ovulaţia are loc la jumătatea intervalului. Efectul acestora este: .lipsa ciclului menstrual . ca să poată secreta laptele după naştere. . iar părţile osoase. Testul se va repeta periodic.mărirea celulelor musculare ale uterului. orice nodul . . . muşchii şi ligamentele bazinului să aibă capacitatea să se deschidă şi să permită trecerea uşoară a copilului la naştere. astfel încât muşchii uterini să nu expulzeze fătul prea repede. Se va urmări forma şi mărimea sânilor. astfel încât fătul şi placenta să nu fie respinse. scurgeri din mamelon. unde se dezvoltă fătul şi placenta.34 . adaptându-l la creşterea fătului. Dacă sunt celule neoplazice se va face tratament adecvat. Dacă ciclul menstrual normal este de 28 de zile. Bărbaţii şi sănătatea Este important ca şi bărbaţii să aibă o stare bună de sănătate. În acelaşi timp se va efectua şi un consult ginecologic.se vor palpa periodic sânii (cu mâinile în şold şi apoi prin aplecare). Este de reţinut că fumatul şi alcoolul pot afecta fertilitatea bărbatului. Organismul femei suferă modificări pentru a se adapta la starea de graviditate (semnele gravidităţii).dezvoltarea structurii sânilor. Pentru cancerul de col uterin Se va face un frotiu vaginal şi coloraţia specifică.

Tulburări minore de sarcină În sarcină funcţia cardiacă şi presiunea sanguină a mamei cresc.determinarea prezentaţiei fătului (spre finalul perioadei de graviditate) .Hipotensiune de supinaţie (când femeia stă pe spate.disurie – în ultima periaodă de sarcină datorită compresiei fătului pe vezica urinară. Tonusul digestiv este redus. încep să-şi mărească volumul. Volumul sanguin se măreşte şi apare o creştere a numărului de globule roşii şi albe. Este perioada de organogeneză. astfel încât dacă apar probleme.lipotimia .Hgb (pentru prevenirea anemiei) - Pregătirea pentru viitorii părinţi . . cafea.dureri lombare (mersul pe jos şi poziţia aşezat cu spatele sprijinit pot fi de ajutor).mama nu mai preferă alimente care-i plăceau până acum (ex. Dezvoltarea cea mai importantă a embrionului este în primele 12 săptămâni.35 greaţă şi vărsături – în primele 12 – 14 – 16 săptămâni (“răul de dimineaţă”). Examinarea prenatală cuprinde: . .testul urinii (pentru determinarea proteinuriei).vene varicoase şi hemoroizi .arsuri gastrice (mama va evita alimentele acide şi grase). când toate organele şi structurile organismului sunt formate. urinarea frecventă şi mâncărimea sânilor dispare de regulă.sânii încep să devină sensibili şi pot apare mâncărimi. . prin compresia de către făt a venei cave) Îngrijirea prenatală Scopul îngrijirii prenatale este acela de a supraveghea sarcina pe toată durata de graviditate. ceai).constipaţia (atenuată prin consum de fructe şi legume). . iar intestinele devin leneşe. . pentru a stabili dacă dezvoltarea sa este în limite normale . După 12 săptămâni începe procesul de maturizare al organelor. acestea să poată fi identificate şi tratate adecvat. când fătul creşte treptat (perioada fetală). . măsurarea TA şi studierea edemelor (pentru prevenirea pre-eclampsiei) . El ajunge de la o bi-celulă la 11 cm.prurit cutanat . După 12 săptămâni. . starea de rău. Aceste modificări produc tulburări: .verificarea mărimii fătului.mama simpte nevoia de a urina mai des.amorţire sau furnicături în degete (edeme în tunelul carpian) .

muşchii se contractă şi devin din ce în ce mai îngroşaţi şi mai scurţi. apoi tot mai dese la 10 min şi de durată mai mare . Simptomele celei de-a doua etape sunt: .ruperea membranelor (exceptând cazurile când s-a produs mai repede) .36 Părinţii trebuie învăţaţi la ce să se aştepte în timpul sarcinii şi apoi cum trebuie îngrijit nou-născutul (mai ales la primul copil). în această perioadă Etapa a doua Copilul coboară prin canalul pelvin. ţine respiraţia şi expiră.ruperea membranelor – pierderea lichidului amniotic. Dacă nu se reuşeşte. emoţionale sau psihosexuale. dar poate fi şi de 5 min. Cauzele pot fi de natură fizică (ovariană. cantitatea redusă de spermatozoizi) sau datorate problemelor de sănătate. se poate recurge la fertilizare în vitro. Naşterea normală Declanşarea naşterii se produce între 38 – 40 săptămâni (până la 42 săpt). Sterilitatea Afectează un număr mic de cupluri. problemelor sociale. dar poate să apară în orice stadiu al sarcinii. Deoarece spaţiul din uter continuă să se micşoreze. În timpul naşterii. Indiciile declanşării naşterii sunt: . Naşterea este mai rapidă la femeile care au mai născut. fătul este împins în exterior şi se produce naşterea. La fel este eliminată şi placenta. Mama simpte nevoia să împingă cu toată forţa. E bine ca mama să stea în picioare. Acestea necesită a fi tratate. inspiră adânc.contracţii regulate. Etapele naşterii Prima etapă Este cea mai lungă – perioada când colul se deschide treptat până la dilatarea completă (8-10 ore). acţiunea muşchilor se modifică. mama simte că se contractă abdomenul şi are dureri. La început contracţiile sunt la 20 min.eliminarea dopului gelatinos (secreţie cervicală mucoasă rozalie) . Durează 2 ore. Contracţiile sunt tot mai puternice. Când dilatarea colului este completă (10 cm diametru). astfel încât spaţiul din uter se micşorează.modificări ale contracţiilor – ele devin mai puternice şi mai dese (câte una la 2-3 min). colul se dechide (se dilată) şi partea fătului situată în zona inferioară a uterului (partea de prezentare) este împinsă forţat în pelvis. Conducerea naşterii Se iau măsurile pentru prevenirea infecţiilor (spălare pe mâini şi tehnici de asepsie) Necesar: . contractând muşchii abdominali ca pentru defecaţie. Astfel colul devine mai subţire şi treptat este ridicat până la segmentul inferior al uterului.

Se evaluează starea mamei (pulsul > 100/min. Complicaţii la naştere Circulară de cordon Se vă lărgi pe cât posibil cordonul ombilical ca să nu ştranguleze gâtul copilului şi se va elibera dacă este posibil bucla acestuia peste capul copilului. Expulzia fătului Capul copilului este coborât. Se pregăteşte şervet sau prosop pentru învelirea copilului. Cordonul ombilical prolabat – este urgenţă maximă. şi capul va ieşi primul. Etapa a treia Eliminarea placentei. . Mama este rugată să respire adânc pentru a permite capului să avanseze cu fiecare contracţiue. Mama are din nou contracţii. dar mai mici. Dacă hemoragia continuă se palpează partea superioară a uterului şi se masează cu o uşoară mişcare circulară. copilul nu mai are nici un mijloc de a obţine oxigenul prin respiraţie. iar dacă naşterea întârzie. Se tamponează cordonul cu dezinfectant şi se pansează. .Se şterge faţa cu excepţia ochilor. se face după 15 – 20 min de la naştere. i se curăţă căile respiratorii (se aspiră). se ligaturează şi se secţionează cordonul între cele 2 pense. se pensează cordonul ombilical cu 2 pense. se pensează cordonul ombilical şi se secţionează la 2-3 cm. Atenţie! Odată cordonul tăiat. Este posibil să se elibereze umerii. Complicaţii obstetricale Tratarea hemoragiei şi şocului obstetrical . se va întoarce mama pe stg. tegumente palide şi reci). Distocia umerilor Dacă umerii nu au fost eliberaţi în 5 min. Copilului expulzat imediat. Se sprijină mama în semi-decubit. ca să fie intacte. dar aceasta nu trebuie să depăşească 200 – 300 ml. va bomba perineul. TAS < 100 mmHg. Placenta şi membranele se examinează. Apoi capul va fi rotit uşor şi apoi umerii. copilul nu începe să respire.37 material pentru tampoane – sterile fire pentru legarea cordonului ombilical foarfeci 2 pense Se pregăteşte patul.Se curăţă bine gura .Se evaluează pierderea de sânge . Poate să fie urmată şi de o uşoară hemoragie. nu va sta complet culcată (sd. Mama va fi internată de urgenţă.Se vor tampona nările copilului. cu capul mai jos decât restul corpului. acesta fiind acoperit cu muşama. . venă cavă) şi va fi acoperită cu o pătură. Dacă nu este posibil şi cordonul este înfăşurat de 2 -3 ori.

antecedente de SEU.reanimarea . de urgenţă: .i se asigură confort .internare în spital Disgravidia emetizantă – necesită reechilibrare hidroelectrolitică Sângerare – în palcenta praevia şi apoplexia placentară. Tratament . în timpul travaliului şi naşterii. de obicei în tromba uterină.menţineţi libere căile respiratorii . proteinurie. Eclampsia Sunt convulsii asociate sarcinii.şocul şi pierderea vaginală de sânge nu se pot estima . Tratament: combaterea şocului. Preeclampsia (HTA indusă de sarcină.ridicaţi picioarele patului în care se flă mama şi îndepărtaţi pernele . după naştere (postpartum). Traament.evaluarea şocului . Prezintă: .plasaţi mama într-un loc răcoros pentru a reţine sângele în organele vitale . Semnele sunt: .nuva primi nimic să mănânce sau să bea până nu se ia o decizie medicală Sarcina ectopică – sarcina care se dezvoltă în afara uterului.cereţi ajutor medical de urgenţă Avortul spontan Tipuri: .cefalee puternică . Fătul nu se poate salva.avort în curs – mama va avorta .avort iminent – separare parţială a placentei – sarcina poate continua cu repaus la pat + medicamente .avortul complet – produsul de concepţie este complet eliminat . precordială sau sughiţ .se asigură căldură suficientă mamei .femeia cu avort incomplet sau în curs se va interna în spital . mai ales la primipare sau la femeile cu naşteri multiple.avortul incomplet – a fost eliminat doar fătul . internarea femeii.poate apare durere abdominală generalizată. Apar în timpul sarcinii.poate apare o menstruaţie sau o sângerare vaginală .: . edeme generalizate.făt mort şi reţinut Trat.transportul femeii la spital . Apare de obicei în ultimul trimestru de sarcină.se aşează mama în decubit lateral . toxemia de sarcină) Semne: creşterea TA.38 O femeie care are aceste semne a pierdut cel puţin 1000 ml sânge.

ameţeală . Îngrijirea nou-născutului .intubare şi ventilare la nevoie.acoperirea copilului cu un scutec sau prosop.pacienta nu se va lăsa singură .greaţă .stimularea tactilă . Hemoragia postpartum (PPH) – pierderea a peste 500 ml sânge în 24 ore de la expulzia placentei Cauze: .: . După naştere Lăuzia – perioada de şase săptămâni cu începere din momentul expulziei placentei.se crează punţi afective mamă.mama se aşează în poziţie laterală . Îngrijirea femeii gravide la domiciliu Obiective: .aspiraţi şi dezobstruaţi căile respiratorii.eliberarea căilor respiratorii .hemoragia determinată de rupturi ale vaginului sau canalului cervical Se intervine chirurgical.organele reproductive revin la normal .reanimare cardio-respiratorie dacă respiraţia ori activitatea cardiacă nu se instalează (sau puls sub 60/min) . .făt .controlaţi TA .încurajarea alimentaţiei naturale .promovarea confortului fizic al mamei şi copilului .administrarea de oxigen.nu se mişcă pacienta în timpul convulsiilor . . obiectivele comune şi modalităţile de atingere a acestora • Se notează: .mama se reface după stressul sarcinii.tulburări vizuale Traament.se instalează lactaţia . Îngrijiri: . În această perioadă au loc modificări fiziologice şi psihologice: .39 .modificările din sarcină dispar .durere epigastrică .retenţia în uter a placentei sau a resturilor . .Se stabileşte relaţia cu femeia gravidă.contactaţi serviciile de urgenţă Distociile (imposibilitatea naşterii pe căi naturale) sau prezentaţia defectuoasă pot impune efectuarea cezarienei de urgenţă.stimularea încrederii mamei.

• Prezintă informaţii despre: . igienă personală) • Se stabileţte ritmul vizitelor. • Află cunoştinţele femeii.Reevaluează datele obţinute prin examen clinic. PBW. pe data ultimei menstruaţii.înălţimea fundului uterin.antecedente familiale (boli genetice). secreţie vaginală. . localizarea lor. istoricul ciclului menstrual. grup sanguin. temp . somn. exerciţii fizice admise . controalelor periodice • Evaluează perceperea sarcinii în familie: sarcină dorită sau nu. limbajul folosit. antecedente medicale sau chirurgicale (avorturi.dietă şi nevoile funcţionale pentru mamă şi făt . evoluţii.Observă aspectul mameloanelor • Înregistrează: .evoluţia anatomică şi fizologică a sarcinii .odihnă şi somn . activitatea sexuală sarcinile trecute . Rh.Determină câştigul sau pierderea în greutate . exerciţii de relaxare. p.purtarea de încălţăminte ortopedică . .Înregistrează rezultatele testelor de laborator efectuate: hemoleucogramă. intervenţii pe uter sau bazin pelvin.comportamentul sexual în timpul sarcinii . . resp.Observă prezenţa sau absenţa edemelor. toaleta cavităţii bucale . conform modului de reacţie personală a femeii la sarcină. cezariană) .semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii .igiena corporeală.îngrijirea danturii.îngrijirile de sănătate.dezvoltarea şi evoluţia fătului . a cuplului despre: .40 aspectul general nivelul de cultură.îngrijirea şi alimentarea sugarului.Reaminteşte semnele de pericol pentru a se asigura că sunt cunoscute . sumar de urină.activitatea fizică: poziţia corpului. teste biologice. anticiparea rolului de părinte • Calculează vârsta sarcinii pe baza semnelor prezumptive.Determină şi înregistrează valorile TA. tutun .abuzul de substanţe toxice: alcool. .semnele de disconfort specific sarcinii . alimentaţie. stil de mers.îmbrăcăminte şi încălţăminte • Notează în fişa medicală a femeii gravide evenimentele petrecute de la ultimul control în starea generală de sănătate: . - .creşterea şi dezvoltarea fătului . teste Doppler şi ECO. boli cronice. starea emoţională. . concediul pre şi postnatal .activitatea ocupaţională.starea de sarcină. despre modul de viaţă al femeii gravide (mişcare. .

semne digestive: greţuri (50% din gravide). Bazală la 37. înţepături la nivelul sânilor. . calculul datei probabile a naşterii. SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ Este bine ca sarcina să fie depistată cât mai devreme şi să fie luată în evidenţă şi supravegheată medical. problemele ce au apărut şi pe care le poate influenţa. autoîngrijirea în timpul sarcinii. BCF Orice simptom susţinut de gravidă şi care constituie o abatere de la starea de sănătate cu influenţă asupra evoluţiei normale a dezvoltării fătului. .amenoreea – semn nesigur (data ultimei menstruaţii) .greutate. . uneori polakiurie Probleme: deficit de cunoştinţe în legătură cu sarcina. pirozis . îngrijirile aplicate.ultima verificare a condiţiilor ce vor fi oferite nou-născuţilor la sosirea în familie. starea emoţională modificată de sarcină.balonare abdominală. cauzele ce declanşează travaliul şi semnele ruperii membranelor.manifestări neuropsihice_ adaptarea la sarcină. • Continuă pe parcursul vizitei la domiciliul nou-născutului să evalueze cunoştinţele părinţilor. mişcările fetale. lenjerie pentru ea şi nou-născut) . observarea anormalului şi a abaterilor de la normal.modificări tegumentare specifice . • Prezintă: .modalităţi de pregătire a gravidei pentru internare (starea de igienă. sialoree. disconfort fizic. .creşte temp.semnele naşterii la termen.41 vârsta gestaţională.1 – 37. atmosfera manifestată de cuplu. .importanţa reacţiei membrilor familiei la eveniment. acte de identitate. apare reţeaua Haller . alterarea comportamentului sexual. scăderea libidoului. . Gravida cu sarcină normală în I-ul trimestru Culegerea datelor: Semne şi simptome: . pervertirea gustului. relaţiile dintre ei.semnele unei naşteri premature.7 °C. reacţii emoţionale.

stare de leşin (hTA ortostatică) .gravida trebuie să cunoscă modificările survenite în timpul sarcinii .interviu amănunţit pentru a depista starea de sănătate anterioară sarcinii.stabilirea ritmului consultaţiei .îndrumarea femeii să consulte medicul pentru a stabili existenţa sarcinii .amenoree (DUM).tulburări neurovegetative diminuate sau dispărute . măsurarea TA. sfaturi privind alimentaţia (gravida care varsă nu se va ridica brusc din pat. 20 – a la primipare şi a 18-a la multipare . să evite alimentele grase. informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine. . reacţie serologică.informarea gravidei asupra datei posibile a naşterii . sărăţele. păine prăjită. .apetit crescut.cântărirei. Rh.42 alterarea confortului în legătură cu tulburările neurovegetative manifestate prin greţuri şi vărsături matinale.bătăile cordului fetal se pot asculta din luna a V-a cu un ritm embriocardiac de 120 – 150 bătăi/min Manifestări legate de modificările organismului: . examenul secreţiei vaginale .aprecierea stării de nutriţie a gravidei. nevoie de somn sau insomnie) Obiective: . . . arsuri epigastrice.constipaţie.informarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii . şi înainte de a se ridica va mânca câţiva biscuiţi.asigurarea confortului psihic prin discuţii cu soţul când este necesar. iar după săptămâna a 20-a apar cele de certitudine.varice.instruirea gravidei privind semnele de avort.prurit tegumentar. flatulenţă. .modificări cutanate mai accentuate . . manifestări în sarcina patologică - Gravida cu sarcină normală în trimestrul II În săptămânile 14 – 20 semnele clinice de sarcină sunt de probabilitate. prăjeli înaintea culcării) . Culegerea datelor: Manifestări legate de sarcină: .la palparea abdominală se pot simţi părţi fetale mici şi din luna a VI-a chiar cei doi poli fetali .să deosebească manifestările normale (greţuri.mişcări fetale după săpt. vărsături matinale) de cele patologice (imposibilitatea de a se alimenta) Intervenţii: . sumar de urină. oboseală în legătură cu sarcina (lipsă de energie. .

cu picioarele mai sus pentru a reduce eventualele edeme. modificări produse de sarcină şi îngrijire proprie a sănătăţii.evaluează cunoştinţele gravidei .să consulte medicul dacă leucoreea este abundentă.să demonstreze cunoaşterea evoluţiei normale a sarcinii. sau care produc gaze. . să se poată odihni.pentru creşterea confortului: . . . fără toc. .să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin băi călduţe. . a durerilor lombare. furnicături. să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina. II.încurajează gravida să pună întrebări. . să se prezinte la controlul periodic. . .să evite ortostatismul prelungit.să cunoască factorii care pun în pericol sarcina. să consume lapte pentru combaterea arsurilor.să-şi schimbe încet poziţia pentru evitarea hipotensiunii ortostatice .sfătuieşte gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă.să respecte orarul vizitelor. putând declanşa avort sau naştere prematură.să mestece bine alimentele.să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine. favorizând avortul. Probleme: . schimbarea centrului de greutate. dureri ale membrelor inferioare.să bea cel puţin 6 pahare de apă pe zi. amorţeli ale degetelor dureri lombosacrate şi pelvine. .43 leucoree. creşterea abdomenului) . . . .pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului sfătuieşte gravida: .alterarea imaginii de sine (masca gravidică. măsoară TA. cu naşterea. că pot declanşa contracţii. apreciază bătăile cordului fetale.la controlul periodic: cântăreşte gravida. varice.deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţia naturală. pt.alterarea confortului din cauza poziţiei defectuoase.să aleagă o poziţie relaxantă. Obiective: .să nu facă spălături vaginale. sfătuieşte gravida să repete sumarul de urină . . apreciază înălţimea fundului uterin. . să le evite pe cele grase.să stimuleze formarea mamelonului .să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată . Intervenţii: Asistenta: .deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia normală a sarcinii în trim. migrene. .pentru combaterea unor manifestări legate de sarcină îndrumă gravida: .să evite efortul prelungit. călătoriile lungi. să facă mişcare. semne de pericol legate de sarcină. să se odihnească în decubit dorsal.

executând un masaj blând ( 5 min.înălţimea fundului uterin: 28 cm la 7 luni.alterarea somnului . a preveni blocarea canalelor galactofore cu colostru.stimularea prin rularea mamelonului între degetele mare şi arătător (atenţie această manevră poate determina contracţii uterine) . .crampe în membrele inferioare.uter mărit de volum. lombare . pelviene. a nu produce iritaţie .BCF prezente .posibilă traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a membranelor .axul uterin longitudinal sau transversal în funcţie de aşezarea fătului.44 .creştere în greutate până la sfârşitul sarcinii cu max. edeme gambiere .pentru ambele tipuri de mamelon se recomandă: . 30 cm la 8 luni. . . . Gravida cu sarcină normală în trimestrul III Culegerea datelor: manifestări legate de sarcină: .o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după naştere . 12 kg.anxietate în legătură cu naşterea în general şi cu cea prematură în special .insomnia .alterarea eliminărilor urinare – polakiuria . . .alterarea eliminărilor intestinale – constipaţia . modificarea mersului Probleme: . de obicei erecţia şi mai rar retracţia (mamelon ombilicat).anxietate crescută.spălarea cu apă caldă pt.) . .expunerea mamelonului la aer. .după baie sau duş se vor şterge energic cu prosop aspru.alterarea comportamentului sexual din cauza disconfortului specific trimestrului III . . ceea ce va determina. .deficit de cunoştinţe privind naşterea prematură.mişcări active fetale prezente.dureri articulare.dispnee. . . a sutienului prea strâmt. evitarea lenjeriei din fibre sintetice.modificări de postură.pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare (se prinde mamelonul între degetul mare şi arătător.manifestări determinate de adaptarea organismului la sarcină: .constipaţia.dacă mamelonul prezintă retracţie.gingivită.intoleranţă la activităţile fizice . învaţă gravida să plaseze două degete deasupra şi dedesubtul mamelonului. 32 – 34 cm la termen. teama de naştere. dar nu foarte tare pt.

examen obstetrical . . proba Zeiwang – ex.45 alterarea confortului din cauza durerilor lombare şi articulare în membrele inferioare.să păstreze o postură corectă. rare. .deficit de cunoştinţe în legătură cu declanşarea travaliului Obiective: Gravida: .informează gravida despre semnele declanşării travaliului precoce. uterul coboară sub apendicele xifoid. . ritmice.să facă exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii.să-şi dozeze efortul fizic.cauzele care pot declanşa travaliul . caracterul ritmic al contracţiilor. măsurarea TA. cu miros fad.alterarea confortului datorită durerii. . . . să doarmă.pot apărea contracţii uterine dureroase.să cunoască semnele naşterii premature. . . să se odihnească mult.sfătuieşte gravida – să evite ortostatismul. Gravida la termen Gravida se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semne premergătoare declanşării travaliului şi în urma sfatului medical. .uşurarea respiraţiei.la controlul medical periodic: cântărire.polakiurie.semnele ruperii memranelor (scurgere apoasă.se apreciază dezvoltarea sarcinii după înălţimea fundului uterin. .să cunoască semnele rupturii premature a membranelor.se informează gravida cu privire la semnele premergătoare declanşării travaliului. .să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus . Culegerea datelor: .oferă informaţii despre raporturile sexuale. modificări de postură . diaree. .să accepte restricţiile privind comportamentul sexual . repetarea analizelor.eliminarea dopului gelatinos.modificări la nivelul colului Probleme: . în raport cu primele mişcări fetale . în cantitate mare. să poarte încălţăminte adecvată. reducerea lor în ultimele două luni de sarcini.să nu prezinte anxietate . . să reducă sarea din alimentaţie. . lichidului amniotic) . .constipaţie.să folosească tehnici de combatere/reducere a edemelor Intervenţii: Asistenta face educaţie continuă: .să limiteze excesul de lichide înainte de culcare.

1. deficit de cunoştinţe privind desfăşurarea naşterii Obiective: Gravida: . pentru identificarea problemelor de îngrijire.46 anxietate legată de naştere.55 m greutate sub 45 kg. Este necesară cunoaşterea cauzelor care determină riscul obstetrical. de mediul fizic. primigestele foarte tinere sau peste 35 ani. infantilism genital. .să colaboreze cu personalul. să aibă încredere . asigură odihna. asigură golirea vezicii. Circumstanţe psiho-sociale: sarcină nedorită. social. informează medicul. în vederea asigurării unei supravegheri diferenţiate.ajută gravida să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată şi că intensitatea va creşte pe măsură ce expulzia se apropia. acceptă sfaturile şi înţelege să le aplice. . asigură igiena. de modul în care viitoarea mamă colaborează cu personalul medico-sanitar. stabilirea obiectivelor şi acţiunilor de nursing.amplasează gravida într-un salon liniştit. urmăreşte rimicitatea contracţiilor. de dorinţa cu care este aşteptat copilul. îndepărtează pilozitatea. izoimunizare Rh sau de grupAOB .să cunoască desfăşurarea naşterii. nerespectarea prevederilor legislaţiei de ocrotire a femeii gravide la locul de muncă. familii dezorganizate. şi peste 35 ani). durata travaliului Intervenţii: Asistenta: . familial. .pregăteşte gravida pentru naştere. Gravida în travaliu – vezi anterior ÎNGRIJIREA ŞI SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ PATOLOGICĂ Gravida cu risc obstetrical Evoluţia unei sarcini depinde. domiciliu femeii în zone geografice greu accesibile. efectuează clisme evacuatorii. Factori generali: vârstă (sub 20 ani.ascultă bătăile cordului fetal. 2. o supraveghează permanent. marile multigeste sau numai multipare înălţimea sub 1.

toxoplasmoză).a săptămână a sarcinii. infecţii. fistule. 4. Intoxicaţii: . sifilis) boli infecţioase (rubeola. distocii de prezentaţie (prezentaţie pelvină). hemoragii după a 20. - Antecedente ginecologico-obstetricale: uter cicatriceal. hepatită cronică. afecţiuni ortopedice (cifoscolioză) 5. naşteri cu distocii mecanice. moartea intrauterină a fătului. infecţii cronice (TBC. chirurgia infertilităţii sau pe rect) sarcini cu complicaţii (hemoragii.tabagism 6. procidenţa de cordon. malformaţii sau tumori genitale (fibrom). incompetenţă cervicală fals travaliu. operaţii plastice pe sfera genitală (prolaps. hidramnios). 7. Boli preexistente sarcinii: cardiopatii boală hipertensivă. Sarcină complicată prin: distocii osoase. sterilitate tratată. de dinamică. întreruperea intempestivă a cursului sarcinii (avort. toxemii) sau sarcină la mai puţin de un an de la ultima naştere. Gravida cu disgravidie precoce: . incompatibilităţi de grup sau de Rh. cutanate. diabet) pneumopatii. vaginale.47 3. suspiciune de suferinţă fetală. nefropatii. creşterea anormală a volumului uterului (gemelaritate. intervenţii chirurgicale Hemoragie recentă: ruptura de membrane de peste 6 ore. creşterea anormală în greutate (peste 20% faţă de greutatea iniţială) disgravidia tardivă infecţii urinare. sarcină prematură). în delivrenţă. născuţi morţi. intervenţii.alcoolism . anemii tulburări endocrino-metabolice (obezitate.

Disgravidia tardivă nesupravegheată evoluează spre preeclamsie şi eclampsie. . abundente. care nu alterează starea generală şi dispar după luna a IV-a. asociate cu scădere în greutate.să se alimenteze şi hidrateze.se menţine o stare nutriţională adecvată . . În prima jumătate a sarcinii apar vărsături simple.tulburări nervoase. tulburări de vedere .teamă în legătură cu creşterea riscului perinatal. Culegerea datelor: . .alterarea nutriţiei din cauza greţurilor şi vărsăturilor .48 Disgravidiile sunt manifestări patologice determinate de evoluţia sarcinii şi care pot pune în pericol viaţa femeii. .alterarea stării generale.vărsături repetate. stare generală alterată.edeme.constipaţie. . TA peste 140/90 mmHg.scădere în greutate 300 – 500 g/zi .internarea în spital este obligatorie . uscate .cefalee severă.scăderea diurezei până la 400 ml/zi . . să crescă în greutate.oligurie. grave. .greaţă. buze arse.se identifică deficitul de volum prin măsurarea TA.să nu prezinte semne de deshidratare. anxietate Obiective: Gravida: . Culegerea datelor: . În cazuri patologice vărsăturile sunt incoercibile. albuminurie. vărsături. tulburări auditive.tahicardie . anurie Probleme: . proteinurie .creşterea rapidă în greutate . .somnolenţă. . observarea semnelor de deshidratare .deficit de volum lichidian din cauza greţurilor şi vărsăturilor.hidratare parenterală Gravida cu disgravidie tardivă Disgravidia tardivă se caracterizează prin: edeme. hipertensiune arterială.facies zbârcit.se explică importanţa spitalizării permanente pentru prevenirea stării de acidoză. tulburări electrolitice şi să nu prezin-te corpi cetonici în urină Intervenţii: .

49 Probleme: .introducerea unui depărtător de gură.oprirea convulsiilor. . După acest termen.medicamente – la indicaţia medicului În convulsii: . vărsături.posibila vătămare a mamei şi copilului .dureri pelvine.prelungirea repausului.izolare.edeme Intervenţii: . Acuze: . alterarea eliminărilor . placenta praevia şi apoplexia utero-placentară. mola hidatiformă. Gravida cu hemoragii în timpul sarcinii În prima jumătate a sarcinii – avortul.internarea gravidei .deficit de cunoştinţe în legătură cu factorii de risc .depistarea factorilor de risc cu ocazia controalelor prenatale . expulzia produsului de concepţie poartă denumirea de naştere prematură.montarea unei sonde urinare . cefalee. linişte . .poziţie care să asigure respiraţia . metroragii .reducerea sării din alimentaţie .alterarea controlului din cauza cefaleei. .explicarea modului de acţiune a factorilor de risc . contracţii uterine.grăbirea naşterii.asigurarea liniştii şi a odihnei .se observă pierderile de sânge . convulsii .asigurarea liniştii şi repausului . greţuri.raportarea manifestărilor legate de SNC: tulburări de vedere. Gravida cu iminenţă de avort Avortul = întreruperea spontană sau provocată a sarcinii în primele 6 luni.anxietate din cauza necunoaşterii evoluţiei. fătul fiind viabil.instruirea gravidei să-şi controleze zilnic greutatea .alimentaţie insuficientă . SEU În a 2-a jumătate a sarcinii hemoragiile pot fi cauzate de avorturi în luna V – VI de sarcină. deschiderea colului Intervenţii: . o spatulă linguală pentru a nu-şi muşca limba .medicul constată modificări ale colului uterin.

mobilier) pt.în igiena individuală. program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completează cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. spălarea mâinilor. La apa caldă se adaugă carbonat de sodiu 1-2%.este cunoscută ca şi gravidă cu risc . concomitent cu procedurile mecanice. . Metode combinate . Alte metode de curăţenie . mobilierului . suprafeţe de lucru în laborator). la 35 .anxietate. 3.asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex. Prin aplicarea ei corectă se obţine o decontaminare de 95 98%. are putere de spălare superioară apei reci (dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55°C). se asigură repausul la pat. veselă. procese inflamatorii. îndepărtarea microorganismelor. a contracţiilor uterine. de naştere. Aspirarea . săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MSF. folosind maşini de spălat pentru lenjerie.în antecedente avorturi repetate. metropatii.45°C. Intervenţii: . tranchilizante) asistenta sfătuieşte gravida să menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei. dezinfectant. Gravida cu placenta praevia (placentă jos inserată) Culegerea datelor: .pt.50 se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale administrează medicamente recomandate de medic (sedative. 5.periatul. se administrează antispastice şi tocolitice. întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. 4. odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive. Spălarea poate fi: . Spălarea . foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie. Apa caldă. se pregăteşte gravida pentru operaţia cezariană). . Se practică pt. pavimente şi mochete. suprafeţe în blocuri operatorii. obiecte. avizate de MSF ca detergent.se îndepărtează prin udare.în spital se urmăreşte prezenţa durerii. pulberile şi substanţele organice. se supraveghează evoluţia sângerării. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA ÎN UNITĂŢILE SANITARE Curăţenia .nu prezintă dureri .simplă .metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe. tegumente. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri. Metode generale de efectuare a curăţeniei 1. curăţenia pavimentelor.supravegherea permanentă a gravidei . Se folosesc lavete (ştergătoare) curate + sol.curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed. 2.

51 6. .dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână Dezinfecţia Dezinfecţia . Abrazive .cu aerisire naturală. .zilnic. oţel inoxidabil. Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea. suprafeţele cu ceramică. Detergenţi acizi sau detartranţi . Produse pentru lustruit .au proprietatea de curăţare şi dezinfectare. Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie . .respectarea regulilor de protecţia muncii. .respectarea recomandărilor producătorului. la sfârşitul zilei de lucru se vor spăla.curăţarea depunerilor de piatră. pavimente. cu excepţia sporilor bacterieni de pe obiectele . Detergenţi Detergenţi neutri .pt. Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu: .99%).pt.curăţare grosieră (mozaic.detergenţi lichizi. . universali pt.procesul prin care sunt distruse cele mai multe. suprafeţele dure. .pt. 2. . rubeolă.personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi . etc. Detergenti alcalini (decapanţi) . paviment. Detergenţi dezinfectanţi sau detergenţi cationici . Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu transmitere aeriană (rujeolă. varicelă) aerisirea este singura metodă de decontaminare necesară în focar. după curăţirea spaţiului de lucru.cu iluminat corespunzător. Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei 1. ulei. curăţa şi dezinfecta ustensilele de lucru. spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond.de ceruire. mobilier. Săpunuri Săpun tare . veselă.paviment uşor de curăţat.închiderea ermetică a recipientelor. gresie). Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei .gradul de umiditate optim. obiecte sanitare. 4. Săpun moale (săpun negru) . .nu se amestecă produsele. sau toate microorganismele patogene (99.     3.folosirea doar a produselor avizate de MSF.

spălarea. . septice. Astfel.pt. . a apei de băut (pentru evitarea transmiterii bolilor cu poartă de intrare digestivă). distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor în 5-10 sec.utilizată în laborator . săli de operaţii. pt. sticlăriei de laborator. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE FIZICE I. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE În unităţile medicale dezinfecţia se realizează în principal prin utilizarea unor substanţe dezinfectante chimice.52 din mediul inert. Clasificarea dezinfecţiei Această clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în vedere timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele.Sterilizare chimică. cu tuburi de UV între 15 şi 30 W.pt. timpul de contact cu substanţa chimică este de câteva ore.Căldură uscată: Flambarea . spaţii închise. completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică. instrumentarului. Dezinfecţia prin spălare la temperatura de 60 .fierberea alimentelor.Dezinfecţie de nivel înalt. volumul încăperii şi viteza de schimb a aerului din încăpere. Substanţele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt: .Căldură umedă: 1. dezinfecţia se clasifică pe patru nivele: . deşeuri cu potenţial contaminant.Dezinfecţie de nivel scăzut. tacâmurile. Numărul lămpilor necesare dezinfecţiei aerului într-un spaţiu închis se calculează în funcţie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat. Dezinfecţia cu raze UV Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxele de laborator.metodă de dezinfecţie a lichidelor. şi a sporilor în 50 sec.95°C (dezinfecţie termică) pe lângă acţiunea căldurii se adaugă detergenţi . cu fierul de călcat.Dezinfecţie de nivel intermediar.fiind ineficace.lămpi fixe sau mobile. Se fierbe şi lenjeria. Dezinfecţia prin căldură . 3. a formelor vegetative ale microorganismelor patogene . Se utilizează lămpi destinate dezinfecţiei . 2. vesela. de 100 °C sau utilizarea aburului de 100°C produce distrugerea în 10 . . II. obiecte contaminate. Dezinfecţia prin căldură umedă. completează decontaminarea lenjeriei. Sterilizarea chimică Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni.95% din microorganismele patogene).20 min. dezinfecţia lenjeriei. pt. Pasteurizarea . de la săli de operaţie şi de tratamente. Fierberea în apă la temp.falmbarea instrumentelor medicochirurgicale în recipiente cu alcool este interzisă . . la temperaturi cuprinse între 55-95°C (sunt distruse 90 . Incinerarea .

. substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare. sau spori bacterieni.Alcooli. dezinfecţia mediului (suprafeţe.Acidul peracetic. dar nu microorganisme rezistente cum sunt Mycobacterium tuberculosis. Substanţe care eliberează clor: dicloroizocianuratul de sodiu (NADCC) şi hipocloriţii. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel intermediar sunt: .pt. inclusiv cu fluide ale organismului (ex. Nu se amestecă cu acizii. de aceea au o utilizare limitată.Fenoli. fungi.Hipocloritul de sodiu (5.Compuşi pe bază de clor. Dezinfecţia de nivel înalt Realizează distrugerea tuturor microorganismelor. . Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). . Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel înalt sunt: . timpul de contact trebuie să fie de cel puţin 20 min. piele. Acidul peracetic. Folosirea fenolilor . unele virusuri.dezinfecţia zonelor de preparare a mâncării. Dezinfecţia de nivel intermediar (mediu) Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis.Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%).53 Glutaraldehida (2%). dar nu şi a sporilor bacterieni. urină).25%). . fiind preferaţi cloraminelor B. inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa.curăţenia biberoanelor.Hipocloritul de sodiu (5. CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI DEZINFECŢIA CHIMICĂ Fenolii Au acţiune bactericidă. Halogenii: compuşi care eliberează clor. 90°). a celor mai multe virusuri şi fungi. T şi varului cloros. . Se folosesc în: . . brom sau iod 1. . .Iodofori. nu au acţiune sporicidă. Dezinfecţia de nivel scăzut Poate distruge cele mai multe bacterii în formă vegetativă. Timpul de contact necesar este de 10 minute. Au acţiune virulicidă slabă sau nulă.dezinfectante care conţin fenoli. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel scăzut sunt: . . . aer). a bacteriilor în formă vegetativă. prin inhalare şi ingestie. Este toxic. cu excepţia unui număr mare de spori bacterieni. Timpul de contact necesar al substanţei chimice este de sub 10 minute. fungicidă şi tuberculicidă.alcooli (70°. .Glutaraldehida (2%).25%). iodofori.tratarea apei. iritant pe ochi.

piele.dezinfecţie HIV.pipete. granule. conc. 0. Se folosesc în dezinfecţie sau antisepsie. conc. 10 min. 0. Hexaclorophene Este activ împotriva microorganismelor G +. Iodul . clorura de didecilmetilamoniu.utilizat datorită eficacităţii. 10% conţine 1. cel mai utilizat este hipocloritul de sodiu. echipament de protecţie 2%.8%. . iar în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis.1%. Apă de Javel. activitate sporicidă slabă. prin inhalare.5. vesela 0. lenjerie. 2. activ. sticlărie de laborator sol. Au acţiune bactericidă pe flora Gram . 0. Se foloseşte pentru: .5 . hepatite 20 min.dezinfecţia suprafeţelor murdare 10 -15 min. şi mai puţin eficient împotriva celor G -. conc. virulicidă. economicităţii şi toxicităţii relativ reduse. Iodul şi Iodoforii 2.5% clor activ. 4% conţine 0.2. 12%). Iodoforii . sol. 2. iar sol. 0.4.9 3. Au activitate: bactericidă. cunoscut sub denumirea Extract de Javel (conc. Hipocloritul de sodiu conţine 12.Lugol şi sol.25% clor activ. fără a- . fungicidă. hidroalcoolică de iod tinctura de iod. Clorhexidina Indicaţii: dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor. 2. .4%. Compuşi cuaternari de amoniu: clorura de benzalkonium. virulicidă. pentru pregătirea pre-operatorie a pielii la locul inciziei. pulbere.2. Hipocloriţii . Utilizate: antiseptic pt. ustensile de laborator.3.dezinfecţia generală a suprafeţelor (5-10 min).şi Gram +. . .. Poate fi aplicat direct pe sângele vărsat (dar nu în cantitate mai mare de 30 ml. conc. 1 %. fungicidă variabilă. micobacteriană. apoase .compuşi cu conţinut de clor utilizaţi în domeniul dezinfecţiei chimice.instrumentar de oţel inoxidabil murdare 30 . conc. Cloraminele B şi T. Este insolubil în apă şi poate fi încorporat în săpun sau soluţii de detergent.60 min.1 %. deoarece prin clorinare excesivă poate degaja ioni de clor.5% clor activ. Indicaţii.au activitate bactericidă. toxici pentru căile respiratorii). Se prezintă sub formă de pulberi cristaline sau sub formă de comprimate. cetrimide.1. Sunt toxice pt. piele.: dezinfecţia mâinilor. recomandate: suprafeţe 4%. Se utilizează sub formă de sol.1. Conc. 10%. dezinfecţia preoperatorie a pielii. Este mai activă la un pH-neutru sau slab alcalin. ochi. dezinfectant al unor instrumente medicale din sticlă (termometre orale şi rectale) şi chiar instrumente de metal (în cazuri de urgenţă). Se comercializează sub formă de soluţii. Dicloroizocianatul de sodiu (NaDCC) sub formă de tablete.25%. 1.3. 1.54 1. 2. . mai au acţiune fungicidă. 2. virulicidă.

Antisepticele nu sunt sterilizante. diferite. În conc. Acţiune: bactericidă. Se poate utiliza ca antiseptic pentru piele (mâini. tuberculocidă.. echipament de anestezie. Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin: . Se poate utiliza pentru dezinfecţia aparatelor pt. Preparatele clasice sunt: formaldehida apoasă şi formaldehida alco-olică. alcool izopropilic şi 50 70% pt. 2.7.9. instrumentelor ca termometre orale şi rectale. 2. 2. Aldehide: Formaldehida. mucoase. virulicidă. Triclosan . laringoscoape. Indicaţii: pentru spălarea mâinilor. Este eficace pe germenii G + şi G . Se utilizează: pentru dezinfecţia suprafeţelor. Se foloseşte ca agent de îmbălsămare şi conservare în anatomie patologică. tuberculocid. ciuperci şi levuri. Are bun efect rezidual pe piele. excreţiilor. pentru plaga ombilicală la nn.2%. optime cu efect biocid sunt 30 . deoarece apa este necesară pentru ca alcoolul să fie absorbit de suprafaţa celulei microbiene. tuberculocidă. fungicidă.. ANTISEPTICE Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate. plăgi).50% pt.10.se prezintă sub formă de pudră cu miros uşor aromat. dar reduc temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme. de 3% ca antiseptic şi pt. pentru decontaminarea instrumentarului chirurgical. dializoare. lenjeriei. formolizarea încăperilor. glutaraldehida.alcoolul etilic şi izopropilic. echipament de terapie respiratorie. virulicid şi lent sporicid. instrumentarului chirurgical. Actiune bactericidă. sau care distrug microorganismele. fungicidă. înainte de efectuarea injecţiilor. de 0. Se folosesc în: dezinfecţia suprafeţelor. Auccinaldehida Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant. Se utilizează ca dezinfectant pentru endoscoape flexibile. sporicidă. alcool etilic. Alcoolii Cei mai utilizaţi . stetoscoape. 2. virulicidă şi sporicidă. fungicid. Peroxidul de hidrogen şi compuşii înrudiţi Se poate folosi ca dezinfectant şi antiseptic în conc. fungicidă. 2. Glutaraldehida .dezinfectant de nivel înalt şi ca sterilizant chimic. În combinaţie cu clorhexidina. ventilatoarelor şi endoscoapelor. În conc de 6% este considerat ca dezinfectant de nivel înalt. având o acţiune reziduală pe piele. Totuşi poate coroda anumite componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. dezinfecţia de rutină. Este bactericid. lentilelor de contact.8. sau inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă. Acţiune: bactericidă.55 şi pierde activitatea.3 . apoase. Se folosesc în sol. . Conc. dezinfecţia mâinilor. măsurarea tensiunii. tuberculocidă.6. în ambele forme: lichidă şi gazoasă. Chloroxylenol Eficient împotriva bacteriilor G + şi slabe pe cele G . triclosan se utilizează pt. Se foloseşte în conc. virulicidă.

concentraţia de utilizare a substanţei chimice. .Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau cabinete. Se face cu apă şi săpun sau săpunul antiseptic .1 min.1 0. Cele trei categorii sunt:  instrumente critice.reducerea transmiterii germenilor. instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost clasificate în trei categorii.Evitarea amestecului antisepticelor din clase diferite. • Clorura de benzalkonium: piele intactă.01 %. Spălarea mâinilor şi dezinfecţia pielii . Concentraţii de utilizare: • Alcooli: etilic (50 . distruge sau inactiva microorganismele prezente pe piele sau mucoase permite: .realizarea îngrijirilor aseptice. . Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor . • Clorhexidina: dezinfecţia pielii 0.Respectarea termenului de valabilitate. timpul total de contact 3 .tratarea infecţii lor locale cutanate şi mucoase.0. după care se aplică sol. .Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină.1 %. . Clasificarea instrumentelor chirurgicale Pentru raţiuni practice.Închiderea flaconului după fiecare manipulare. timpul de contact cu antiseptic 30 sec . . . spălăt. . Spălarea mâinilor = frecarea riguroasă a mâinilor una de alta. .56 .02%. de la bolnav la bolnav. vezicale 0. . . după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora (după Spaulding).sol. Dezinfecţia mâinilor .conform procedurii de spălare chirurgicală şi uscare. antiseptică.  instrumente non-critice. . obstetrică 1 % sub formă de cremă.  instrumente semi-critice. după prealabilă umezire şi săpunire.se face după spălare prealabilă.Notarea pe flacon a datei deschiderii.Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui (8 .50%).timpul de contact. oftalmică 0. • Apă oxigenată 3%.10 zile dacă a fost bine închis). Reguli de utilizare: . în obstetrică: 0. prin intermediul mâinilor.2%.05 . alcoolică 0.1 min. Utilizarea antisepticelor pentru a elimina.cea mai importantă procedură de prevenire a infecţiilor nozocomiale.05%.70%) şi izopropilic (30 .Respectarea indicaţiilor de utilizare. sol.5 min.timpul de contact 30 sec . răni .

imersie după golire şi spălare prealabilă. Situaţii care necesită dezinfecţie complementară şi/sau terminală Dezinfecţia terminală este obligatoriu de efectuat în: .mobilier. .ştergere.57 Instrumente critice .suprafeţe netede. stropire. Necesită sterilizare între utilizări.: . secţii de oncologie şi oncohematologie. pentru evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B. etc.echipament de anestezie şi respiraţie asistată.endoscoape. pentru a reduce gradul de încărcătură bacteriană. . stropire. . Ex.sunt cele care vin în contact cu mucoasele. trebuie sterilizate înainte de utilizare. ace. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc tratamentele injectabile.alt instrumentar chirurgical invaziv. prematuri. catetere vasculare. trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. implanturi. C şi HIV). Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare Instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge. soluţie pentru 1 vol. recipient.sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular. mese instrumentar .: .situaţii de risc epidemiologic (germeni de spital). paturi şi noptiere .pt. Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte. instrumente care penetrează pielea sau mucoasele. .existenţa unor focare nozocomiale. tuburi endotraheale. .secţii cu risc înalt unde sunt pacienţi imunodeprimaţi.ştergere. laringoscoape. Ex. . .spitale de boli contagioase. arşi. secţii unde se practică grefe. Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări: . Instrumente semi-critice . separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate pentru laborator. masa de operaţie. Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare. dure Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări. pulverizare. cu excepţia mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii. pulverizare. Instrumente non-critice – lenjerie.ştergere. colectare de produse patologice . muşamale. aleze. recipiente pt. - Metode de curătire: . . oliţe.termometre orale sau rectale şi . neonatologie.bisturie. . folosind 1 vol.băiţe pentru copii .ploşti.

bloc de naşteri. pleural. 2.sperma.lichid amniotic. tăietură: . Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. mască. alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV. . . acele vor fi adunate în recipiente speciale. testarea sistematică pt. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite. secreţii vaginale. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi. ambulanţă. locul unde se triază lenjeria. . . pericardic. 3. secţii de reanimare.58 bloc operator. LCR. utilizarea echipamentului de protecţie: mănuşi. HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterale (sanguine) toţi pacienţii potenţial infectaţi cu HIB. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult.sânge. o încălcare a drepturilor omului la viaţa privată. alte servicii de urgenţă. PRECAUŢII UNIVERSALE (PU) Scopul aplicării PU . HBV sau alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj. Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la RISC: . cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV. terapie intensivă. decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului. Aplicarea precauţiilor universale se referă la: 1. Conceptul de PU se referă la: . 3.ţesuturi . 2. alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu HIV. atenţie sporită în cabinetele stomatologice. HBV. peritoneal.orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge. 2. în caz de inoculare percutantă accidentală. laboratoare clinice). sinovial. 4. înţepătură. Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale: 1. halate.sângele. spălarea mâinilor. Consideră că sângele. HBV sau alţi agenţi cu cale de transmitere sanguină deoarece: 1.prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină la locul de muncă al personalului.

inevitabil.59 stimularea sângerării locale. spălarea cu jet de apă 5 min.1. . . UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT. CORECT: 1. după utilizare a instrumentarului contaminat. Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale: 1. Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice: I. consistent. au plăgi deschise.contact cu pacienţi care sângerează. Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie. spălare cu apă şi săpun sau detergent. escare de decubit. contact permanent. II.clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic. contact imprevizibil. .sterile .manipularea. Pt. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale. COMPLET. b) felul mânuşilor .anticiparea contactului mâinilor cu sânge. ţesuturi umane.abord vascular prin puncţie. . 1.recoltare de LCR. .abord venos sau arterial. utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.2. Expunerea mucoaselor: . în vederea curăţirii. lichide biologice contaminate. dezinfectante.intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile. aplicarea de antiseptice.1.clătirea gurii cu apă curată.2. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiile obişnuite. MÂNUŞI când: . decontaminării.de uz unic:chirurgie. . . inconstant. . alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge. . examinare internă. uneori sunt necesare mănuşi duble. contact inexistent. III.

BONETE . îndepărtare de produse biologice contaminate . menaj.5.după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi.2. 2. . HALATE OBIŞNUITE . IMPERMEABILE . 1.în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor: Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării.2.2.la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă.nesterile: curate . dacă nu există o recomandare contrară. protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.manipularea de materiale contaminate.mucoasele bucală.7.8.2. curăţire şi decontaminare instrumentar. care implică un contact cu mucoasele. nazală ale personalului medical prestator.4. de cauciuc: activităţi de întreţinere.6.mucoasele bucală.după îndepărtarea mănuşilor. MASCA protejează: . prinzând marginea primeia prin exterior. BLUZE. de continuitate. picături.60 . 1. .tegument pacient cu sol.examinări curente. . jeturi cu produse biologice potenţial contaminate. 1. care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate.2. . oculară. . material moale.manipularea unor materiale potenţial contaminate. protejează: .schimbare după fiecare pacient. ŞORTURI. PROTECTOARE FACIALE (ochelarti.simple (textile) sau impermeabile. ecran protector).3. .2. aruncând-o în containerul pentru colectare. 1. . nazală.la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi.2. .reutilizabile . . ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE.tegumentele. c) mod de folosire . se spală din nou. după care acestea se îndepărtează. suprafeţe contaminate. Se face: .de uz general. 1.curăţenie.completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi. protejând tegumentele personalului medical. CIZME DE CAUCIUC. a diseminării agenţilor microbieni. 1. 12. . 10-15 secunde. chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate.tegumentele.

. după scoaterea măştii folosită la locul de muncă.tubaj gastric. dar nu ca rutină.mănuşi). cateterizări vezicale. gospodăreşti. utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită. după scoaterea mănuşilor de protecţie. . înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale. . schimbarea pansamentelor.endoscopie.efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare. . .intubaţie oro-traheală.toate intervenţiile chirurgicale. unghii îngrijite.recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri. . în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului. Procedura îndepărtarea bijuteriilor (inele. alimentarea prin gavaj. toaleta lehuzei.61 înainte şi după examinarea fiecărui bolnav. termometrizare intrarectală. după trecerea mâinii prin păr. tăiate scurt. clisme. după manipularea bolnavilor septici. în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor.la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge. înainte şi după aplicarea unui tratament.examenele şi tratamentele stomatologice. după efectuarea toaletei bolnavului la internare. după activităţi administrative. . atenţie la bolnavii cu mare receptivitate.sondaje. . după folosirea toaletei.asistarea naşterilor. . . înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os. Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este obligatorie în următoarele situaţii: . după folosirea batistei. ORL. duodenal. . tuseul rectal. două săpuniri consecutive.tuseul vaginal. a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă. înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive. brăţări) a ceasurilor. stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie . după manipularea şi transportul cadavrelor. înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice. secreţii şi excreţii ale asistaţilor.

.  dezinfecţie cu soluţie germicidă.evitarea recapişonării. . PREVENIREA ACCIDENTELOR EXPUNERE PROFESIONALĂ ŞI A ALTOR TIPURI DE 3.  uscarea suprafeţei prelucrate. îndoirii.aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale.  sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit. amplasate la îndemână şi marcate corespunzător.  colectarea în saci impermeabili.manipulării de produse biologice potenţial contaminate. înainte de prelucrare.  colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere. după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate. ruperii acelor utilizate.suprafeţelor.tăiere. .1. alte lichide biologic.-materialului moale.efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite. . b) lenjerie:  manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil. . c) curăţenie şi decontaminare  folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge. . marcaţi în mod corespunzător.  în timpul: .prosop de unică întrebuinţare. Ştergerea şi uscarea este obligatorie .pregătire în vederea utilizării. 3. pentru: .62 .  contaminarea mucoaselor.  prin intermediul: . METODE DE PREVENIRE a) obiecte ascuţite:  reducerea de manevre parenterale la minimum necesar. EXPUNEREA PROFESIONALĂ  prin inoculări percutante: înţepare.cu hârtie prosop.  evitarea păstrării lor îndelungate. . îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcate.manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare. .reziduurilor din activitatea medicală. .  contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate.distrugere. altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare.instrumentelor ascuţite. în spaţii special destinate.  decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene.  asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare.

graviditate.epanşamentelor. spălat.sistem de aspiraţie rapidă.  evitarea activităţilor cu risc de expunere: . . decontaminării echipamentului medical.  alte recomandări: . sticlăriei.  mănuşi. SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:  mască. sterilizării. mobilierului. cizme. mănuşi.  obligatorie aplicarea precauţiunilor universale.suprafeţe. .  decontaminare după efectuarea necropsiilor: . sau cu materiale potenţial contaminate.poziţia adecvată a scaunului. ecran protector.instrumentar. principii  viaţa pacientului este preţioasă.prezenţa unui deficit imunitar. e) igiena personală  spălarea mâinilor (pct. .  spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate. decontaminat şi/sau dezinfectat. ochelari. . .  ochelari. f) asistenţa de urgenţă.corect colectat.recipiente impermeabile. pereţilor. a pavimentelor. şorturi impermeabile.sânge. .corect utilizat.  colectare .  şort impermeabil când se anticipează producerea: .  instrumentar: .  SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:  masca. halat.  chiar şi în situaţii imprevizibile. ecran.salivă cu urme vizibile de sânge. . . veselei. tacâmurilor. 2). mobilier. se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale. bonete.63 folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei. marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare.existenţa de leziuni cutanate. d) reziduuri infectante  neutralizare prin ardere sau autoclavare.

sterilizarea în mod corect. RAPORTAREA EVENIMENTULUI:  medicului personalului.mănuşi. . . ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE INOCULARE PERCUTANTĂ .  amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare. . ochelari de protecţie.  înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: . ecran protector.clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme). decontaminare: . care să împiedice răsturnarea.stimularea sângerării locale.  imediat după expunere. . pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura.mască.primul ajutor.64 LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:  colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate. .  atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator.  înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea). dezinfectante.  utilizarea de echipamente de pipetare automate.fizică – ardere.  spălarea atentă a mâinilor (pct.halat.  curăţenia. felul expunerii.  utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: . spălare cu apă şi săpun sau detergent. şort impermeabil.autoclav. 2).chimică.  instrumentarul contaminat. standardizat.  aparatura defectă – decontaminare înainte de reparare. . .  la terminarea activităţii. spargerea. .aplicarea de antiseptice. dezinfecţia.clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic. bonetă. .spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute.  evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare. colectare. tăietură: .momentul. echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării. vărsarea. EXPUNEREA MUCOASELOR: .înţepătură.

sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat: . .contact permanent. . tratament complicaţii ale expunerii.  testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV. Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice faţă de cele aseptice. circuitul de sterilizare al . Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile universale.contact inexistent.65 MEDICUL PERSONALULUI decide:  asupra personalului. CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN UNITĂŢILE SANITARE 1. .contact imprevizibil. Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii. Dacă pacientul refuză testarea. al alimentelor şi veselei. când: . 2.testare în dinamică. . inconstant. .  conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă.este necesară protecţia sa medicală. circuitul lenjeriei. sau la cererea acestuia.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare. Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru: circuitul de intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital. II. care indică introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii şi infestaţii. dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat. I. consistent. Personal infectat cu HIV:  respectarea drepturilor omului.  urmărirea clinică. HIV) în dinamică. Circuit aseptic .  schimbarea locului de muncă. urmărirea clinică. având acordul celui infectat. III. Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă. Circuit septic .consiliere pretest-persoanal.  asupra pacientului. cu asigurarea documentelor lor medicale. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite. Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va desfăşura numai pe bază de consimptământ şi confiden-ţialitate. inevitabil.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor şi infectaţilor. profilaxie (vaccin HBV).

66 instrumentelor şi materialelor, circuitul vizitatorilor. 1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş cabine cu duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie. 2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare înregistrare, dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate - transport - internare în secţie. 3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei în coşuri dublate cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare spălătorie (dezinfectare, spălare, uscare, călcare magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane). 4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în vase colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi - apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi. 5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate - camera de recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a instrumentelor folosite - camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor instrumentele sterile se vor repartiza de la ghişeul de eliberare. 6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în orele stabilite - ieşirea vizitatorilor. EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL Primirea bolnavului la biroul de internări Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor bolnavului. Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon (bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face. Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon. Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul, eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale. Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav. Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii, transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii. Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav (data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul bolnavului.

67

CAPITOLUL III. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ. NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
Definiţia sănătăţii. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."

Definiţia bolii
Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă. Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independenţa individului în satisfacerea acestor nevoi. Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.

Componentele esenţiale ale unui model conceptual
Componentele sunt: - postulate - valori - elemente a) scopul profesiei b) ţelul activităţii (beneficiarul) c) rolul activităţii d) dificultăţi întâlnite de pacient e) intervenţia acordată f) consecinţele

68 Postulatele = suportul ştiinţific al modelului conceptual. Ele sunt acceptate, nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt: - orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte - individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale, - când una din nevoi nu este satisfăcută, individul nu este “complet”, „întreg”, „independent”. Valori sau credinţe: - asistenta are funcţii care sunt proprii, - când asistenta preia rolul medicului, ea cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat - societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-l primească de la nici un alt personal. Elemente: 1. Scopul profesiei: - de a ajuta pacientul să-şi conserve şi să-şi restabilească independenţa sa. - de a favoriza vindecarea - de a asista muribundul spre un sfârşit demn 2. Obiectivul activităţii profesionale. Este beneficiarul, adică persoana spre care se îndreaptă activitatea. Se ţine cont că individul bolnav sau sănătos este un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane. 3. Rolul profesiei – desemnează rolul social pe care-l au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependenţei, de a încerca să înlocuiască necesitatea. 4. Sursa de dificultate- lipsa prin care persoana nu poate răspunde la una din nevoile sale: lipsă de forţă, voinţă, de cunoştinţe. 5. Intervenţia aplicată persoanei – omul este vâzut în globalitatea sa. Intervenţia orientată asupra lipsei şi constă în a spori independenţa persoanei (iniţiativa). 6. Consecinţele – sunt rezultatele obţinute – ameliorarea dependenţei sau câştigarea independenţei.

Nevoile fundamentale
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane numite nevoi fundamentale. Acest cadru se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă medicală. Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta terbuie să ştie că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru aşi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală. Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură

69 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea. Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane şi anume: - o dimensiune biologică (biofiziologică) - o dimensiune psihologică - o dimensiune sociologică - o dimensiune culturală - o dimensiune spirituală Cele 14 nevoi fundamentale au forme variate după: individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie deci să ţină seama de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. Nu este specificată în nevoi sexualitatea. Se consideră faptul că a comunica înglobează sexualitatea, acesta fiind un mijloc de a combate solitudinea fiinţei şi de a comunica la nivelul corpului său. În concluzie, dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăreia dintre nevoi. Pot influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale. Ex. dimensiunea psihologică (factori psihologici: frica, anxietatea, emoţia), dimensiunea socio-culturală (climatul familial), dimensiunea spirituală ,religioasă pot influenţa satisfacerea nevoilor.

Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow
Abraham Maslow, psiholog şi umanist american, afirmă că există 5 categorii de nevoi umane, ierarhizate în ordinea priorităţilor, astfel: 1. Nevoi fiziologice 2. Nevoi de siguranţă 3. Nevoia de apartenenţă 4. Nevoia de recunoaştere socială 5. Nevoia de realizare (depăşire) După această teorie trebuie să fie satisfăcute mai întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare parte), fiziologice şi de securitate – pentru ca perosana să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior – apartenenţa, stima, realizarea (depăşirea).

70

Nevoia şi homeostazia
Satisfacerea nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice. Nevoia cere un aport, o uşurare. Homeostazia = o stare de echilibru şi de autoreglare care se instalează în diverse procese fiziologice ale persoanei. Astăzi se vorbeşte de: - o homeostazie fiziologică - homeostazie psiho-socială a individului. Evoluţia spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic este susceptibilă de a avea repercusiuni la una sau mai multe nevoi.

Independenţa şi dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale
Ca să-şi menţină un echilibru fiziologic şi patologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale. Independenţa la adult. Atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi. Pentru copii, independenţă se consideră şi atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (adulţi) în funcţie de faza de dezvoltare a copilului. Dependenţa = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, acţiuni care să permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent. Originea acestei dependenţe: lipsă de forţă (nu poate), lipsă de voinţă (nu vrea), lipsă de cunoaştere. Asistenta ştie că propria sa competenţă nu este suficientă în domeniul sănătăţii (ex. lipsa de bani, când asistenta cere ajutorul altor profesionişti). “Nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” – există un oarecare grad de insatisfacţti faţă de un anumit lucru fără ca acest lucru să presupună o dependenţă a persoanei. Manifestarea de dependenţă – atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută, din cauza unei surse de dificultate apar una sau mai multe manifestări de dependenţă. Acestea, sunt semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a răspunde prin ea însăşi la această nevoie. (ex. incapacitatea unei persoane de a-şi proteja tegumentele poate duce la roşeaţă sau leziune – manifestare de dependenţă).

Clasificarea nivelurilor de dependenţă

71 Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se poate determina după evaluarea funcţiei de independenţă/dependenţă a fiecărei nevoi fundamentale, după următorul tabel: Tabel de corespondenţă a nivelurilor de dependenţă Niveluri de dependenţă Nivel 1 Persoana este independentă şi autonomă Nivel 2 Persoana prezintă o dependenţă moderată Nivel 3 Persoana prezintă o dependenţă majoră Nivel 4 Persoana prezintă o dependenţă totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una din cele 4 categorii. Totalul de puncte obţinut permite clasificarea pacienţilor în patru categorii de dependenţă, astfel: Clasificarea în patru categorii de dependenţă Persoană independentă Persoană cu dependenţă moderată Persoană cu dependenţă majoră Persoană cu dependenţă totală până la 14 = nivel 1 de la 15 la 28 = nivel 2 de la 29 la 42 = nivel 3 de la 43 la 56 = nivel 4

Ex.: Pentru nivelul 1 – persoana este satisfăcută deoarece este independentă, fiindu-i îndeplinite toate cele 14 nevoi fundamentale. Pentru nivelurile de dependenţă pentru calcul dăm exemplul persoanei cu dependenţă moderată. Calculul categoriei se face astfel: nu se mişcă bine şi nu poate dormi bine – primeşte 2 (nivelul 2) şi în rest 14 puncte – total 16 – deci persoană cu dependenţă moderată.

Evaluarea nivelului de dependenţă a pacientului foloseşte ca instrument de măsură pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel, consemnarea şi urmărirea nivelului de dependenţă ne permite aprecierea rezultatului obţinut în urma tratamentului şi intervenţiilor de îngrijire. Tipuri de dependenţă şi nivelul de intervenţie Dependenţa poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, socila, cultural şi spiritual al fiinţei umane. Pacientul poate să prezinte patru forme de dependenţă: - potenţială, - actuală, - descrescândă, - permanentă. Această problemă trebuie să fie considerată sub unghiul celor 3 niveluri de intervenţii: prevenirea primară, secundară şi terţiară. Potenţială – dacă problema de dependenţă este posibil să apară din cauza anumitor predispoziţii, atunci vorbim de o stare de dependenţă potenţială. (ex. un pacient imobillizat poate face escare, dar care pot fi prevenite prin trat. adecvat).

pansament compresiv) 2. (ex. Sursele de dificultate pot fi cauzate de: 1. deficitul vizual). dependenţa este actuală. Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente şi emoţii – stările sufleteşti şi intelectuale care pot influenţa satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (ex. Factori legaţi de insuficiente cunoştiinţe. şomaj) 4. cunoştinţe despre sănătate şi boală. revolta persoanei asupra sensului vieţii. cu colegii de muncă – probleme legate de încadrarea în comunitate. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind obstacolele fizice de natură intrinsecă şi extrinsecă ce influenţează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale Sursele intrinseci provin de la individul însuşi (ex. Factori de ordin fizic 2. cu familia. Descrescândă – când dependenţa pacientului se reduce. Sursele de dificultate de ordin spiritual – aspiraţiile spirituale. Factori de ordin psihologic 3. metabolică). stressul. 1. Permanentă – dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei problema nu poate fi corectată. În acest caz acţiunile vor fi corective. cu prietenii. întrebări religioase. sondă nazo-gastrică. Factori de ordin social 4. CAPITOLUL IV . cunoaşterea celorlalte persoane. Sursele de dificultate Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei = orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursă de dificultate. paralizie. Intervenţia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependenţă. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunoştinţe. Factori de ordin spiritual 5. problemă articulară. Astfel sunt necesare informaţii pentru: cunoaşterea de sine. dependenţa este atunci permanentă sau cronică (ex. cu partenerul de viaţă. Uneori asupra sursei de dificultate nu se poate acţiona (ex. filozofice. în paraplegie). Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaţionale culturale şi economice.l ajuta în satisfacerea nevoilor. 3. Asistenta poate ajuta pacientul în câştigarea unor cunoştinţe care sunt necesare pentru a. este în descreştere – rolul asistentei este de a susţine şi realiza un progres până îşi găseşte gradul optimal de autonomie. 5.72 Actuală – dacă problema este prezentă. anxietatea. Rolul asistentei este în acest caz de suplinire a ceea ce pacientul nu poate face el însuşi. situaţii de criză). serviciu nou. Sursele de dificultate de ordin social – probleme generate persoanei în raport cu anturajul său. Sursele extrinseci cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică funcţionarea normală (ex.

Ne informează asupra a ceea ce este pacientul. pentru a răspunde nevoilor fizice. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor. Culegerea de date. aplicarea intervenţiilor Utilizarea planului de intervenţii elaborat. 4. Evaluarea. Planificarea îngrijirilor (obiective). 3. CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA . psihosociale ale persoanei. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor 4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor). Îngrijirea este îndreptată pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate. Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social. 1. determinarea obiectivelor care trebuie urmărite b. 5. Executarea. Culegerea de date Culegerea datelor apreciază pacientul în globalitatea sa. şi dacă este necesară 1. Etapele procesului de îngrijire Procesul de îngrijire comportă cinci etape: 1. adică elaborarea "diagnosticului de îngrijire". a obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale. 5. După Genévieve Déchanoz. Analiza şi interpretarea datelor ne permite să evaluăm problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat. cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. a îngrijirilor. 2.73 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Definiţie: Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică. procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor. a analizei situaţiei. Planificarea îngrijirilor ne permite: a. 3. Analiza şi interpretarea lor. 2. care permite acordarea de îngrijiri individualizate. asupra suferinţei.

schimbare şi impun reevaluare din partea asistentei. astfel: Date despre starea fizică: temperatura. .  date conţinând informaţii trecute. funcţia respiratorie. pe tot parcursul muncii sale. stare depresivă. inflamaţii. limbă. în funcţie de evoluţia stării pacientului.  date subiective – expuse de pacient.  date legate de viaţa pacientului. Scopul investigaţiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului.cunoaşterea propriilor resurse.  Gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţia.spitalizarea sa. intervenţii chirurgicale.date variabile. Datele relativ stabile sunt:  Informaţii generale: nume.date relativ stabile. capacitatea de comunicare. proteze. . ritm de viaţă etc.îngrijirea. stare de conştienţă.  date conţinând informaţii actuale. ocupaţie etc. deficite senzoriale. Tipuri de informaţii culese:  date obiective – observate de asistentă despre pacient. Date despre condiţiile psihosociale: anxietate.cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ce priveşte: .  Reţeaua de susţinere a pacientului: familie. sarcini. confort. asistenta observă. accidente etc.  Elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin. Datele variabile: Datele variabile sunt în continuă evoluţie. Cunoaşterea pacientului se realizează prin:: . cultură. etc Aceste date constituie un instrument de lucru în procesul de îngrijire. Deci. culegerea de date permite asistentei să-şi stabilească acţiunea de îngrijire. alergii etc.sănătatea. de obiceiurile sale. stres. . reacţii alergice. religie.cunoaşterea deficienţelor pacientului. oboseală. stare civilă etc. Informaţiile culese se grupează în două mari categorii: . inconfort. apetitul sau anorexia. etc. . eliminarea. grad de autonomie. prieteni etc. . de anturajul său sau de mediul înconjurător. infecţii. pentru a face faţă nevoilor de sănătate. . sex. pe care acesta nu şi le poate rezolva singur – deci. care trebuie să fie adus la zi cu regularitate.  Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare.  Caracteristici individuale: rasă. mişcarea. Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţiile primite. tensiunea arterială. identificarea problemelor. somnul. vârstă. întreabă şi notează datele privind fiecare pacient.74 prima etapă a demersului (procesului) de îngrijire Culegerea informaţiilor este un proces continuu.

actual . vedere. dosarul medical . interviul pacientului. Noi trebuie însă să diminuăm subiectivitatea (prin efort intelectual). a. .subiectivism. depistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependenţei pacientului. semne şi simptome care traduc o nevoie nesatisfăcută (ex. trebuind să se concentreze asupra pacientului şi asupra a tot ceea ce-l înconjoară.lipsa de concentraţie şi continuitate. Mijloacele principale de a obţine informaţiile dorite sunt: observarea pacientului. . membrii echipei de sănătate.judecăţi preconcepute.asistenta trebuie să se ferească de: . de percepţie şi emotivitate. spiritual permite observarea pacientului ca un tot. Mirosul permite:depistarea unui miros referitor la gradul de curăţenie al pacientului. privirea. auz.rutină şi superficialitate. Observarea Observarea este elementul cel mai important pe care îl foloseşte asistenta pe parcursul activităţii. Vederea: ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale unei persoane (fizionomia. etc).faţă tristă sau denotând suferinţa). percepţia este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut.anterior. . Această grilă cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-social. atingere şi miros. gemete. Auzul: prin simţul auzului ne parvin cuvintele (intonaţia vocii. sau caracteristice pentru anumite procese patologice. zgomote emise de pacient) Atingerea: joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi ale corpului.75 Surse de informaţie pot fi: sursa directă. Elemente de evitat: . surse secundare sau indirecte: familia şi anturajul pacientului. comportamentul. Implicarea simţurilor În cursul muncii sale pentru pacient. Utilizarea observaţiei Observaţia se va face cu multă atenţie. cultural. de asemenea. asistenta se foloseşte de organele de simţ. scheme de referinţă (consultarea unor date). consultarea surselor secundare (vezi mai sus). Presupune. Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale reprezintă o grilă de observaţie sistemică şi practică. primară: pacientul. Deci. . Observaţia este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale.

Condiţiile pentru interviu:  alegerea momentului oportun pentru pacient. discuţia cu pacientul. c) Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare. interacţiunile dintre pacient şi familia sa. . . încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său. de asemenea. afectivă.obţinerea de informaţii asupra celor cinci "dimensiuni" ale pacientului: fizică.de tip descriptiv (ex.momentelor de oboseală şi de repaus.asistenta se prezintă. care-l vor determina să pună întrebări şi să participe la stabilirea obiectivelor şi efectuarea îngrijirilor. . .de tip de calificare (ex.furnizarea de date pacientului. emiţător şi receptor.orei de masă. .  interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare adecvată Abilităţile asistentei în a facilita interviul: a) Abilitatea de a pune întrebări adecvate .a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind. intelectuală. semistructurat Etapele interviului începerea interviului . asistenta va trage concluziile asupra interviului. . asistenta şi pacientul devin. declinându-şi numele. să creeze toate condiţiile. desfăşurarea interviului asistenta pune întrebări deschise sau închise. pacientul va fi asigurat de confidenţialitatea interviului. concluzia interviului . Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate.începerea relaţiei asistentă-pacient. Interviul Generalităţi: Interviul cuprinde întrevederea. "Povestiţi-mi ce probleme vă mai creează boala". . . modul în care evoluează în mediul spitalicesc. socială. spirituală.  asistenta trebuie. "Descrieţi-mi felul dumneavoastră de a proceda").76 b. funcţia şi explicând scopul interviului.la sfârşit. dialogul.de tip narativ (ex. ţinând cont de confortul pacientului. b) Abilitatea de a confirma percepţiile sale în legătură cu pacientul. este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului interviului. Scop .  respectarea: . "De ce nu mâncaţi niciodată carne?). d) Abilitatea de a face o sinteză. ale căror răspunsuri vor forma "profilul" pacientului pe parcursul interviului. Tipuri de interviu: structurat. rând pe rând.  asistenta să-şi organizeze astfel munca sa. e) Abilitatea de a aplica o ascultare activă.observarea pacientului.

sentimente. intensitate etc.securitatea fizică (respectarea măsurilor de protecţia muncii) Profilul psiho-social şi cultural .practicarea exerciţiilor fizice Probleme de sănătate actuală .intervenţii chirurgicale .obiceiuri de muncă.surse de susţinere Antecedente medicale .apariţia simptomelor: . obişnuinţe .bolile copilăriei.cunoştinţe despre sănătate Mediul ambiental .examenul fizic . alimentaţie .emoţii.-sex . etnie .utilizarea tratamentelor empirice Antecedente familiale .limba vorbită. droguri . somn. tutun. Pe lângă profilul pacientului. anturajul. efort etc.probleme generate în raport cu familia.spitalizări .factori de risc (poluanţi.nume. zgomote. prenume .ocupaţie .religie .) .) .stare civilă . stări sufleteşti care pot influenţa satisfacerea nevoilor .77 Profilul pacientului Profilul pacientului este stabilit din informaţiile culese prin interviu şi cuprinde ca elemente de bază următoarele: Informaţii generale .capacităţi cognitive .alergii medicamentoase.natura lor . trepidaţii) .investigaţii radiologice şi endoscopice .explorări funcţionale .traumatisme .utilizarea de alcool.factori declanşatori (frig.caracteristici (localizare.boli cronice. vaccinări . durată. afecţiuni mentale ale membrilor de familie Mod de viaţă.examene de laborator .măsuri luate pentru a le uşura şi efectul acestora . umezeală. va fi inclus şi examenul sistemelor şi aparatelor: .

înălţime.P-)______________________________ Sursele de dificultate (etiologia .S-)___________________ Alte date: (investigaţii paraclinice etc. DROG: da/nu/denumirea________mod de administrare__________ CAFEA: da/nu/ocazional.)______________________________ _____________________________________________________________ .________ TA_____ Puls _________/min. Impresii din spitalizarea anterioară___________________________________ PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE): Data apariţiei__________________________________________________ Motivele internării______________________________________________ Probleme de sănătate (dependenţă . Greutate_________/kg. Stimulator cardiac/din anul______ . Lentile de contact/ochelari – dioptrii______ Afecţiuni care limitează activitatea: cardiace/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele____________________________________________________________ ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE Spitalizări anterioare pentru__________la data_________________________ Operaţii/intervenţii__________ la data_______________________________ Tratamente prescrise urmate:____________ da/nu. Semne particulare________________________ Alergii cunoscute:_________reacţia__________________ STAREA DE DEPENDENŢĂ Autonom_________semiindependent___________dependent________ Proteze: dentară/oculară/auditivă/de membru/valvulară. TUTUN: da/nu/ocazional.78 FIŞA DE INTERVIU STAGIU PRACTIC SPECIALITATEA ELEV ŞCOALA ANUL DATA DATE GENERALE DESPRE PACIENT INIŢIALELE PACIENTULUI ________vârsta______sexul______ starea civilă ____nr.E-)________________________________ Manifestări de dependenţă (semne şi simptome . OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ALCOOL: da/nu/ocazional. copii_____religia________profesia ________ statutul social ocupaţia locul de muncă DOMICILIUL: Localitatea__________casa________camere_____ LOCUIEŞTE: singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat.. Dieta________.

79 .

un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii( ex.examinarea datelor. Semne şi simptome. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul persoanei (sau grupului) la o problemă de sănătate. regrupate sau nu. alterarea eliminării intestinale: constipaţie).date de dependenţă. şi legate de o sursă de dificultate. Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervenţiile de îngrijire vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă. 1. regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi.stabilirea problemelor de îngrijire . . al manifestărilor de dependenţă a persoanei. .recunoaşterea legăturilor şi a priorităţilor. problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană. asistenta poate să definească problemele pacientului şi să pună un diagnostic de îngrijire.clasificarea datelor: date de independenţă . Definiţia diagnosticului de nursing: 1. (Louis Grondin) 2. de asemenea. Phaneuf). permiţând identificarea resurselor individuale. Prima parte a diagnosticului Prima parte a diagnosticului constă în enunţul problemei. Componentele diagnosticului de îngrijire (de nursing) Diagnosticul de îngrijire este format din două sau trei părţi principale: Problema de dependenţă a persoanei. Diagnosticul de îngrijire este un enunţ concis. El constituie o judecată practică bazată pe colectarea şi analiza datelor şi serveşte de pivot la planificarea îngrijirilor. Cauza problemei de dependenţă.a doua etapă a procesului de îngrijire Analiza şi interpretarea datelor în cadrul conceptual al Virginiei Henderson – presupun un examen al datelor şi clasificarea lor. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR . Analiza datelor se face prin: . Analiza presupune. . deci defineşte sursele de dificultate. Grondin. Interpretarea datelor explică originea sau cauza problemei de dependenţă. (Riopelle.80 2. Diagnosticul de îngrijire (de nursing) Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de dependenţă. actual sau potenţial.

b. de o nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependenţă. observabile. Semne şi simptome.este acela care descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură. analiza şi interpretarea lor de către asistentă şi exprimă problema persoanei şi semnele prin care se manifestă şi care reies din datele culese. psihologic. A doua parte a diagnosticului A doua parte a diagnosticului este constituită din enunţul cauzei (etiologia) problemei. toate problemele identificate de către asistentă se pot defini în două tipuri de probleme utilizând doi termeni şi anume: . Cauza poate fi legată de factorii de ordin fizic. Se cunosc trei tipuri de diagnostice de îngrijire:  diagnostic actual . Orientarea diagnosticelor spre intervenţii autonome şi/sau intervenţii de colaborare Formularea diagnosticului de îngrijire se face pornind de la informaţiile culese. Probleme de sănătate. de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercutează asupra mai multor nevoi. a.S. social şi spiritual sau o insuficientă cunoaştere Diagnosticul de îngrijire format din 3 părţi utilizează formula mnemotehnică P. de o nevoie care este importantă în ochii pacientului . adică a sursei de dificultate. Etiologia.  diagnostic posibil . de o nevoie a cărei nesatisfacere vatămă confortul pacientului.  diagnostic potenţial. dacă nu se previne. de o nevoie a cărei nesatisfacere se repercutează asupra demnităţii pacientului. Astfel.probleme conexe (cu rol de colaborare sau cu rol interdependent de îngrijire). trebuie avută în vedere mai întâi în ce măsură nevoia nesatisfăcută ameninţă homeostazia sau viaţa pacientului. şi . c.diagnosticul de îngrijire (probleme cu rol propriu de îngrijire).81 2. de o insatisfacţie care poate să compromită serios securitatea pacientului.E.când o problemă poate surveni. de o nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie.         Asistenta trebuie să se ocupe mai întâi: de o nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie a pacientului. Criterii care permit stabilirea unor priorităţi între problemele de dependenţă Pentru a stabili o ordine a priorităţilor între diagnosticele de îngrijire. Nu toate problemele identificate de asistentă pot să constituie diagnosticul de îngrijire cu rol propriu.când manifestările de dependenţă sunt prezente.

Ţine cont de sursele de dificultate care cauzează problema de sănătate. b. constituie un instrument de comunicare. Planul de intervenţie ajută asistenta să judece urgenţele şi importanţa problemelor de dependenţă. . obezitatea). a. Obiectivul de îngrijire vizează deci atitudinea. Obiectivele de îngrijire –prima componentă a planificării îngrijirilor Obiectivul de îngrijire constă din • descrierea unui comportament pe care-l aşteptăm de la pacient. a grupului şi colectivităţii). obiectivele de îngrijire. intervenţiile. ca şi a precauţiilor care trebuie luate. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR a treia etapă a procesului de îngrijire Definiţie: Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie. care uşurează urmărirea îngrijirilor ce trebuie acordate de către toţi membrii de echipă. prevederea etapelor. comportamentul sau acţiunea pacientului însuşi (sau a familiei. putând astfel să decidă priorităţile pe care trebuie să le respecte în cursul unei zile de muncă. în general. AVC). O terminologie anumită a fost desemnată şi acceptată de comunitatea profesională medicală pentru a descrie procesele specifice de boală. Planul de intervenţie cuprinde două componente: a. factorii etiologici (ex. Identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia unor organe şi sisteme specifice. • un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor.82 Diferenţele între diagnosticul de îngrijire şi diagnosticul medical Diagnosticul de îngrijire       Ţine cont de starea pacientului Identifică un răspuns uman specific pentru Se schimbă în funcţie de modificările răspunsurilor pacientului. Este ca ghid în determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical pentru însănătoşire Orientează practicianul spre tratament medical. rămâne constant în decursul bolii . de unificare şi de continuitate a îngrijirilor. De obicei. a mijloacelor de desfăşurare. din toate turele de lucru. Diagnosticul medical        Ţine cont de problema de sănătate în sine ( artrită reumatoidă. 3. Un astfel de plan. Formularea sa nu implică. Serveşte ca ghid în determinarea tipurilor de intervenţii nursing Orientează asistenta spre intervenţii autonome.

ajută şi efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. Echipa de îngrijire: asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. pe ce durată trebuie să se desfăşoare acţiunea asistentei sau să se supravegheze continuu semnele (de ex. grupul. . Familia: în anumite circumstanţe.uşurarea schimburilor cotidiene. în funcţie de resursele proprii (ex. exerciţii.).să se indice la ce oră.). . (formulă mnemotehnică) Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la următoarele cinci întrebări: S = specificitate: cine face acţiunea? P = performanţă: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient? I = implicare: cum se face acţiunea? R = realism: în ce măsură se poate face acţiunea? O = observabil: când? b. Asistenta care întocmeşte planul de îngrijire. În aplicarea în practică a intervenţiilor sunt antrenaţi: pacientul.sau ce continuitate. dispneea). secundare şi terţiare). informează.atitudine de: respect.P. Pacientul: execută acţiunile planificate pentru el. Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop să ajute pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa sau un oarecare nivel de independenţă. studiază intervenţiile care răspund nevoilor specifice ale pacientului. observabile.la ce interval (de trei ori pe zi. în care moment al zilei. căldură.acceptare reciprocă. echipa de îngrijire.  pedagogică .învăţarea = transmiterea informaţiilor necesare prevenirii (primare.O.I.stabilirea între asistentă şi pacient a unei relaţii de: . pedagogică şi terapeutică. Pentru aceasta. de patru ori pe zi etc. asistenta. răspunde la diverşi stimuli. Asistenta: supervizează aceste acţiuni. colectivul) le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat. măsurabile (evaluabile).. intervenţiile pe care asistenta şi pacientul (familia. Intervenţiile vor fi personalizate.R. Intervenţia –a doua componentă a planificării îngrijirilor Alegerea intervenţiei permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru a corecta problema de dependenţă a pacientului. familia.  funcţională . precum şi care sunt acţiunile. EXECUTAREA (APLICAREA) ÎNGRIJIRILOR a patra etapă a procesului de îngrijire Aplicarea îngrijirilor are drept scop obţinerea rezultatului aşteptat. încurajează. 4. asistenta trebuie să formuleze obiectivele pornind de la sistemul S. îşi manifestă empatia. . Pentru ca intervenţiile să fie evaluabile trebuie: . . cât şi psihic a pacientului.  terapeutică . este alături în acţiuni de îngrijire. reabilitării atât fizic.83 Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar şi precis care sunt rezultatele pe care pacientul (familia) şi asistenta speră să le obţină.. Executarea îngrijirilor şi relaţia asistent-pacient Această relaţie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicaţii: funcţională.

Dacă intervenţiile planificate nu şi-au atins scopul lor. 5. 1.84 înţelegere empatică faţă de pacient. posibil ca lui să-i displacă unele intervenţii. Satisfacţia pacientului Este important să se cunoască aprecierea pacientului. Pentru a realiza acest obiectiv. asistenta îşi va planifica toate intervenţiile în vederea obţinerii acestui rezultat 2. însă trebuie. atunci trebuie să ştim de ce nu avem rezultatul scontat şi trebuie să corectăm situaţia respectivă. ea exprimă ce rezultat prevede să se obţină în urma îngrijirilor acordate. deşi beneficiază de o îngrijire excelentă. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR – a cincea şi ultima parte a demersului de îngrijire Evaluarea constă în a aduce o apreciere (o judecată) asupra progresului pacientului în raport cu intervenţiile asistentei. pentru că pacientul nu ştie întotdeauna ceea ce implică o bună îngrijire. în acelaşi timp. Rezultatul obţinut Când asistenta formulează obiectivele îngrijirilor. de asemenea. . să avem rezerve. este.

debitul cardiac. nr. O2 în aerul respirat. permeabilitatea reţelei periferice arteriale. Etapa tisulară – reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi. frigul – scade frecvenţa..climatul – căldura creşte frecvenţa respiratorie. . Factori sociologici: . Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira Factori biologici: vârsta (la copil nr. maturitatea centrului respirator bulbar. sexul (frecvenţă mare la femei). c). Respiraţia A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător. expansiunea cutiei toracice. I. de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.frecvenţa respiraţiei (30 – 50 r/min la nou-născut şi 16 – 18 r/min la adult) . de funcţionarea lor eficientă Etapele respiraţiei: a). hematii. . exerciţiul fizic). O2 din sânge. statura. postura. Manifestări de independenţă . d). somnul. Este influenţată de: cantitatea de Hgb din sânge. altitudinea determină creşterea frecvenţei. mărimea suprafeţei alveolare.mediul ambiant – procentul adecvat de O2 în aerul atmosferic şi umiditatea de 50 – 60% creează un mediu confortabil. este mai mare ca la adult). resp. Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia. conc. Factori psihologici – emoţiile.85 CAPITOLUL V Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson 1. starea peretelui alveolar.amplitudinea respiraţiei . Este influenţată de: diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi conc. necesar proceselor de oxidare în organism. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE A. Este influenţată de permeabilizarea căilor resp. Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi. Ventilaţia – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu CO2. Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori. plânsul influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor.locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană poate deveni neprielnic pentru respiraţie. b). râsul. alimentaţia. Difuziunea gazelor.

mese copioase). Manifestări de dependenţă: . altitudine înaltă. rezultă oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge.hemoptizie . dezechilibre hidro-electrolitice.disfonie . tahipnee .amplitudine modificată. Alterarea vocii Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas. Dispneea Este determinată de boli pulmonare şi cardiace.învaţă pacientul să facă exerciţii respiratorii.bradipnee. de relaxare. Surse de dificultate care detrmină nesatisfacerea nevoii de a respira Prezentăm 3 probleme de dependenţă: 1. (la femeie).mucozităţi. . . urmată de apnee. să favorizeze respiraţia.afonie (imposibilitate de a vorbi) . - Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale. Surse de ordin psihologic: anxietate. (la bărbat) şi abdominal (copii şi vârstnici) mucozităţi tusea Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii .explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului . să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat. faringe. situaţie de criză. Surse de ordin sociologic: aerul poluat. bronşice.tuse. Aerul pătrunde cu dificultate în plămân.86 ritmul zgomotele respiratorii simetria mişcărilor respiratorii tipul de respiraţie: costal sup. după care scade treptat. umed. faringiene. II.hipoventilaţie . Manifestări de dependenţă: . . să aibă posturi adecvate. durere. alergeni în mediul înconjurător. laringe. a altor persoane. Lipsa cunoaşterii: cunoaşterea de sine. a mediului ambiant.hiperventilaţie . apoi ciclul se reia) .senzaţie de sufocare 2. stress.dispnee Cheyne – Stokes (respiraţie din cei în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim.apnee. costal inf. exerciţii de mers.ortopnee . . obstrucţia căilor respiratorii: obezitatea.

comprimarea septului nazal care sângerează 5 – 10 min .comprese reci pe frunte.respiraţie orală . nas.îndepărtează secreţiile nazale. apnee. ceafă .tiraj.asigură poziţie antalgică Pacientul să aibă . Ciclul se reia.deformări ale nasului . Intervenţiile asistentei Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Pacientul să res.aşezarea pacientului în decubit dorsal epistaxisului .folosirea batistei devină sursă de . pire liber.întrerupe alimentaţia solidă înghită fără .aport optim de lichide pe 24 ore Pacientul să nu .aspiraţie pe nas .secreţii nazale abundente .învaţă pacientul să tuşească căi respiratorii .tuse .evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a aglomaraţiilor rezistenţă crescută faţă de infecţii Pacientul să aibă .strănut . cornaj. corpi străini.favorizează modalităţi de comunicare nonverbală umede şi integre Pacientul să . Obstrucţia căilor respiratorii Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii.învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare . Zgomote repiratorii Cianoză 3.umezeşte aerul din încăperi .gimnastică respiratorie .pregăteşte psihic pacientul echilibrat psihic . Manifestări de dependenţă: .gargară cu antiseptice dificultate .umezeşte aerul din încăpere zinte mucoase .umezeşte aerul din încăpere permeabile şi o . traumatisme. pe nas .epistaxis .administrează terapia adecvată .pacientul nu-şi va sufla nasul Pacientul să pre.recomandă pacientului repaus vocal absolut respiratorii .aspiră secreţiile bronşice bună respiraţie .alimentaţie cu lichide călduţe Pacientul să fie .evitarea răspândirii secreţiilor infecţie Oprirea .87 dispnee Kusmaul – inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată.

factori sociologici: climatul (frigul face vasoconstricţie şi creşte TA. somnul (mai mică în timpul somnului).factori psihologici: emoţiile cresc TA .factori sociali: mediul ambiant – prin conc de O2 a aerului. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine Se educă pacientul: . . Factorii care influenţează tensiunea arterială (TA): . înălţimea corporală. Dependenţa în satisfacerea nevoii .să evite sedentarismul. vâscozitatea sângelui.factori psihologici: emoţiile. Factorii care influenţează TA sunt: DC. tensiunea pulsului.Tensiunea diferenţială (TAmax – TAmin) = 60 mmHg . Factorii care influenţează pulsul: . Independenţa în satisfacerea circulaţiei Pulsul (expansiunea ritmică a arterelor.factori biologici: vârsta (frecvenţa pulsului e mai mare la sugar. mânia . somnul (scăzut în timpul somnului). . dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.să evite tutunul.factori biologici: vârsta (creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă). consumul exagerat de alcool.Menţinerea raportului între TAmax şi TA min: TAmin = TAmax/2 + 1 sau 2. alimentaţie. elasticitatea şi calibrul vaselor. care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi. celeritate (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile). integre.88 B. iar căldura vasodilataţie) Manifestări de independenţă . . coloraţia tegumentelor. . efort fizic. II. care să nu stânjenească circulaţia. Circulaţia Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine. activitatea (creşte la efortul fizic) . şi tensiunea arterială diastolică minimă (TAD min) este 90-110/60-65 mmHg la copil şi 115140/75-90 mmHg la adult. ritmul. amplitudine. si mai mic la adult). copil mic. .să aibă o alimentaţie echilibrată. care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară).să-şi menţină tegumentele curate. Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. forţa de contracţie a inimii.pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire). Manifestările de independenţă: frecvenţa. plânsul. . .să poarte îmbrăcăminte lejeră.Tensiunea arterială sistolică maximă (TAS max).

temperatura.Intubaţia la nevoie . Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare: . situaţia de criză . zarzavaturi. modificarea TA diferenţiale . canulă sterilă. cort. .de ordin fizic: alterarea muşchiului cardiac. izoletă). să aibă alimentaţie bogată în fructe. Asistenta va pregăti psihic pacienta. va supravegehea . o administrarea medicaţiei prescrise o urmăreşte efectul medicamentelor şi a eventualelor efecte nedorite (secundare) o aplică tehnici de favorizare a circulaţiei .respiraţia profundă. alcool. cianotice . să reducă grăsimile şi clorura de sodiu. .lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată Manifestări de dependenţă . venoşi. palide (irigare insuficientă a pielii).învaţă pacientul: o să întrerupă consumul de tutun. bradicardie .Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii sale. pacientul în repaus). carotidian) .Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană . una puternică şi alta slabă. aspir de corpi străini.Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor – pentru funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată: . vibraţia.Oxigenoterapia (prin sondă nazală. a pereţilor arteriali. stressul.respiraţia diafragmatică. .umidificarea. urmată de o pauză) . pulsul (radial.Aspirarea traheobronşică . prin mască. pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent. îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor. asimetric . TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie. etc). . va fixa debitul de oxigen. nebulizare. hTA.89 Circulaţia inadecvată Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie . Edem glotic).modificări de volum a pulsului: puls filiform. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie Funcţiile vitale includ: respiraţia.de ordin psihologic: anxietatea. dicrot – 2 pulsaţii. drenatul postural .hipoxemie.modificări ale ritmului pulsului (puls aritmic.tegumente modificate: reci.drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav.modificări ale frecvenţei pulsului: tahicardie. tapotament.Pacientul să prezinte circulaţie adecvată . Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală. pansament curat.modificări ale TA: HTA. .Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex. hipoxie Intervenţiile asistentei: .

18 mg Fe. 0. retenţie de apă – edeme. Necesităţile zilnice de apă la adult sunt de 2500 – 3000 ml/24 ore (ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor). Necesităţile sunt: 150 mg vit. vitamine. atelectazie. ceea ce se asigură prin consumarea fructelor. Apa şi sărurile minerale – sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare. 2 g Ca. Aportul insuficient de proteine determină afectarea parenchimului hepatic. 3 – 4 g K. anemii şi reducerea presiunii coloid osmotice a sângelui. vârstă. activităţi fizice (creşte activitatea. apă. B1. . lipide. se satisfac şi nevoile de apă. Fibrele alimentare – utile pentru formarea bolului fecal şi o bună digestie. pentru a-şi asigura dezvoltarea. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă. 6 mg vit B6. Ele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare. ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică. creşte necesarul alimnetar). stare de sănătate sau de boală. legumelor. congestie. Necesarul: 1 – 2 g/kg/24 h. în insuficineţa glandelor care intervin în digestia lor (insuficienţa pancreatică. Raţia de grăsimi se reduce în tulburările metabolismului lor. La copil aportul va fi mărit în boli febrile. 2. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na. nefroză lipoidică) Vitaminele – pentru menţinerea metabolismului normal al organismului. Lipidele – au calităţi energetice mari. salatelor. Necesarul: 4 – 6 g/kg/24 h. activitate depusă. Hidraţii de carbon – sursa energetică principală a oganismului (50% din nevoi). orarul şi repartizarea meselor (program regulat al meselor). sucurilor de fructe. C. hemoragie intraavlveolară. afecţiuni hepatice. greutate. va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală. întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări. denutriţie. renale. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: vârsta şi dezvoltarea (variabile în funcţie de creştere şi dezvoltare). 25 mg vit. 8 mg vit PP şi 20 mg vit K. Independenţa în satisfacerea nevoii Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex. se satisfac şi nevoile de săruri minerale.90 administrarea O2. O alimentaţie adecvată trebuie să conţină: glucide. proteine. hepatică. într-un volum mic. O dată cu nevoile de apă. edem alveolar. Necesarul 4 – 6 g/kg/24 h. Nevoia de vitamine creşte în îmbolnăviri. 6 g Cl.15 g Mg. înălţime. Proteinele – materialele plastice ale organismului. caşexie. săruri minerale şi fibre alimentare.

activitate uşoară 35 – 40 Cal./kg/24 ore. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii Asistenta calculează necesarul de Cal. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus 3. Digestie lentă. Masticaţia: uşoară. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit 2. limba roz. alţii consumă mai multe alimente). Deprinderi alimentare (3 mese şi 2 gustări./kg/24 ore. nestingherită. 35% lipide de origine animală./kg/24 ore în stări fiziologice: sportivi. mucoasa bucală roz şi umedă. vara – mese mai uşoare). Manifestări de independenţă Cavitatea bucală (dentiţie bună. Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare Alege alimentele ţinând seama de deprinderile şi nevoile pacientului Înlocuieşete la nevoie un aliment cu altul./kg/24 ore. alăptare ( + 30%) Raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar. în funcţie de vârstă ( un plus de 20-30% pentru copii./kg/24 ore Calculează necesarul de cal/24 ore. activitate intensă 45 – 60 Cal. statusul socio-economic. vegetale. Dificultate de a urma dieta 5. gingii roz şi aderente de dinţi). Refuz de a se alimenta şi hidrata. religia (posturi). tradusă prin nevoia de a mânca) Saţietate Hidratare Gust şi valoare acordate mâncării. survin următoarele probleme de dependenţă: 1. un minus de 10 – 15% pentru vârstnici) Calculează raţia alimentară echilibrată Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală (40% prot. Greţuri şi vărsături 6. . sarcină. proteză dentară adaptată. Dificultate de a se alimenta şi hidrata 4. anxietatea. 10 ore repaus nocturn) Apetit alimentar. Foame (senzaţie dezagreabilă.91 factori psihologici: emoţiile (unii pierd apetitul. cultura. 60% prot. cu gura închisă. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută. factori sociologici: climatul (iarna e nevoie de mai multe calorii. animale. Cal. 65% lipide vegetale) Calculează nr. activitate medie 40 – 45 Cal./24 ore: în repaus 25 Cal.

care afectează starea nutriţională a individului. alterarea parenchimului hepatic.surse de ordin psihologic: anxietate. fără greţuri şi vărsături (pacientul aşezat în poziţia semişezând. stress.disfagie .favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave.starea tegumentelor (uscate. .asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale . o insuficienţă în cantitat şi calitate.digestie (dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor) . malnutriţie . tumori. .înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului (cele necesare creşterii sau necesare pierderii. obstrucţii. . . calculează numărul de calorii. prin consum (la adulţi) .semne de dezechilibru. .hidratare .pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic (alimentaţie parenteral pacientul. dezechilibre . reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente).prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile letale.deprinderi alimentare greşite .surse de ordin sociologic: foame. Manifestări de dependenţă: . . . tubaj nazogastric.mâncare dezordonată Intervenţiile asistentei . Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a bea şi a mânca Alimentaţia pacientului Respectă următoarele principii: .lipsa cunoaşterii 1.92 Surse de dificultate: . încurajează pacientul. acnee).consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente.anorexie. peristaltismului intestinal. ajută pacientul în timpul vărsăturilor. face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate) . .surse de ordin fizic: alterarea mucoaselor căilor digestive.pacientul să fie echilibrat psihic. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive.pacientul să aibă o stare de bine.pacientul să fie echilibrat nutriţional .

93 Alimentaţia dietetică În funcţie de cantitatea alimentelor. mese cantitativ mici şi dese. supe de legume. compot.indicaţii: debutul hepatitei epidemice. după infarct miocardic acut (IMA) .indicaţii: după puseul acut al ulcerului în remisiune. dulceaţă.alimente permise: brânză de vaci. zeamă de compot.alimente permise: lapte. salată de sfeclă. Regimul lactat: . sufleuri de brânză de vaci. insuficienţă renală acută. carne slabă fiartă. după hemoragie digestivă superioară (HDS) . boli febrile . Regimul cardio-vascular .alimente permise: salată de crudităţi cu untdelemn. carne. brânză de vaci.indicaţii: în gastrite în primele 3. apă fiartă şi răcită Regimul hidro-zaharat: . făinoase. lapte. ouă moi. se administrează în cantităţi mici şi repetate. sosuri fără făină.) . fructe). legume. fructe coapte. pireuri de legume. Regimul diabetic: . făinoase.alimente permise: 1000 – 2000 ml lapte.indicaţii: DZ . ceaiuri îndulcite. caş. Regimul hidric: . ciroză hepatică.alimente permise: în funcţie de toleranţa la glucide cuprinde: alimente cântărite ( pâine. urdă. diarei acute. fructe coapte. caş. ciroză. cartofi. mezeluri. regimurile pot fi hipo. normo şi hipercalorice. supe diluate.alimente permise: supe limpezi. unt 10 g şi ulei 30 g/zi. biscuiţi. urdă.indicaţii: hepatită cronică decompensată. colecistita acută. caş. pireuri de legume. ulei 20 – 30 g7zi Regimul renal (nefritic): .5 zile a bolii ulceroase. uleiuri). insuficienţă hepatică acută.indicaţii: postoperator.indicaţii: glomerulonefrită acută (GNA). lapte. ceaiuri îndulcite cu zaharină. + frişcă sau smântână Regimul lacto-făinos (vegetarian) . frişcă. ouă. gălbenuş de ou. hipertensiune arterială (HTA). unt. iaurt. fructe crude coapte. Regimul semilichidian: . insuficienţă renală acută .indicaţii: colecistita subacută. gastrite acute . pâine prăjită.indicaţii: cardiopatii decompensate. supe de carne.alimente permise: sucuri îndulcite. supe de legume. făinoase. IMA ( a 2.alimente permise: supe de făinoase. iaurt. neoplasm hepatic . pâine fără sare. după operaţii de stomac . frişcă sau smântână Regimul hepatic: . zeamă de orez. alimente necântărite (peşte. legume uscate.a săpt. compot. fructe crude sau coapte. Regimul hipocaloric: . hepatită. prăjituri cu mere.alimente permise: brânză de vaci. carne slabă fiartă.

THAM.hipernatremia (sete vie). masă eritrocitară (ME). Prelucrarea alimentelor se face prin: fierbere. 3 zile fără apă. .artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice (prin sondă gastrică. . legume. organice. Soluţii utilizate pentru hidratare: sol. şi în cantităţi mai mici) . farfurii.deshidratarea (mai rapidă la copil). lactat de sodiu. clismă).NEVOIA DE ELIMINARE . prăjire. cu probleme neurologice – vor fi alimentaţi mai frecvent. conservare. sânge. PEV. glucoză. sol.Darow. Dextran 40 sau 70. frigere. gastrostomă. sol.94 indicaţii: obezitate. etc. 3.hipopotasemia. bicarbonat de sodiu.Mesele vor fi servite estetic şi în condiţii igienice Modurile de alimentare: . la copil 100 ml apă/kg/zi.hiponatremia (cu convulsii la copil). tavă.izotonice . Apa: este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice. lapte. 3 săptămâni fără mâncare. . sol. . carne albă. mere.hiperpotasemia Tipuri de fluide: . duodenală. mese. necesare bunei funcţionări a organismului. în principal de proteine (restul).Este important orarul meselor (pacienţii ulceroşi.) . Homeostazia – toate mecanismele prin care se menţine echilibrul mediului intern. rectală. izotonică de NaCl.activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon ( e nevoie de tacâmuri. coacere.hipertonice . sol. Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 25000 ml/zi. Ringer. măsuţă în salon.hipotonice Izotonicitatea se raportează la tonicitatea plasmei. cardiaci. pe cale parenterală.hiperhidratarea. hipertonă de NaCl. sol de KCl. anorganice. Hidratarea şi mineralizarea organismului Organismul uman nu poate trăi decât 3 min fără O2. Calea de hidartare: orală. etc) . HTA alimente permise: brânză de vaci.pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură ( e nevoie de tacâmuri. diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar. . Tulburări ale fluidelor: . înăbuşire. Se găseşte în formă liberă – circulantă (70%) şi legată. plasmă. Alimentarea pacientului: .

5 – 7. emoţiile puternice pot modifica frecvenţa şi calitatea eliminării urinare şi intestinale factori sociologici: normele sociale.aparatul renal. vîrsta (controlul sfincterian se obţine la copil la 2 – 3 ani.aparatul genital feminin – menstruaţie . Manifestări de independenţă cantitatea – variază în funcţie de vârstă ( 500 – 1200 ml/24 h la copil şi 1200 – 1400 ml/24 ore la adult) frecvenţa micţiunilor (4-5/zi la copil şi 5 – 6/zi la adult) ritmul micţiunilor (2/3 din numărul lor este ziua şi 1/3 noaptea) culoarea urinei: galben deschis (urină diluată. apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar protidic. mirosul urinei (de bulion – urină proaspătă. Rinichii menţin compoziţia chimică a lichidelor din organism. conştient de eliminare. Aspectul urinei (normal. exerciţiile. Urina = sol. Menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern se realizează prin procesul de homeostazie. anxietatea. o bună hidratare favorizează eliminarea intestinală şi vezicală).în stări patologice – eliminări pe cale digestivă.) Densitatea urinei – n = 1010 – 1025. Pielea completează eliminarea renală. Micţiune = emisiune de urină. menţin echilibrul hidric şi hidroelectrolitic. perspiraţie . iar la vârstnici. act fiziologic.piele – transpiraţie. cultura. pH = 4. regim vegetarian) – galben închis (urină conc. Medicamentele pot schimba culoarea urinei. amoniacal – urină veche) reacţia urinei: normal reacţie acidă. Toate schimbările volumului extracelular antrenează modificări în compoziţia lichidelor celulare de unde rezultă importanţa menţinerii constante a compoziţiei mediului intern.aparatul digestiv – scaun .95 Eliminarea este necesitatea oraganismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare. sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie – spută. inutile şi toxice pentru organism. . apoi poate fi tulbure datorită coagulării mucinei. vătămătoare rezultate din metabolism. clar. educaţia. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: alimentaţia (cantitatea şi calitatea alimentelor. cel. Independenţa în satisfacerea nevoii a. regim bogat în carne). Diureză = cantitatea de urină eliminată/24 ore.aparatul respirator . transparentă la început. . Eliminarea ascestor substanţe se face în soluţie apoasă împreună cu săruri minerale şi alte substanţe de dezasimilaţie care nu sunt necesare organismului. factori psihologici: stressul. Excreţia se face prin: . epit.. diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control).

etc Surse de ordin psihologic: anxietate. c. Transpiraţia = fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie. cantitatea 150 – 200 g consistenţa: păstoasă. jumeri de ouă la nn.96 b. lipsa de control a sfincterelor. mirosul: fecaloid la adult. alterarea centrilor nervoşi. fad la copilul mic. Manifestări de independenţă reacţia: acidă. climat. diminuarea peristaltismului intestinal. situaţie de criză . Manifestări de independenţă frecvenţa: 1-2/zi sau unul la 2 zile la adult (3 – 4/zi până la vârsta 6 luni) orarul – ritmic. Manifestări de indepepndenţă: ritmul la 28 – 35 zile durata 3 – 5 zile aspectul – mucus + sânge culoare roşu negricios. omogenă culoarea: brună la adult. variază în funţie de regimul alimentar. apoi roşu deschis cantitate 50 – 200 g mirosul – dezabreabil Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului. la aceaşi oră a zilei. Menstra = pierdere temporară sau periodică de sânge. Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei intestinale.2 sau uşor alcalină cantitatea minimă mirosul în funcţie de alimentaţie. igienă. stress. prin intermediul glandelor sudoripare. perspiraţia – pierderile insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie d. după trezire. ce dispare în sarcină şi la menopauză. pH = 5. eliminate din organism prin actul defecaţiei. Scaunul = resturile alimentare supuse procesului de digestie. acrişor la sugarul alimentat la sân. planifică programul de eliminare planifică exerciţii fizice îl învaţă tehnici de relaxare cercetează deprinderile alimentare ale pacientului recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor. II.

pielite. după colici renale. Disuria. cu cantitate mică de urină. administrează antiseptice urinare. Diaforeză 9. Poate apare în: procese iritative ale mucoasei vezicale. alimente alterate. de efervescenţă a bolilor infectocontagioase. Apare în: GNA. Diaree 5. insuficienţă circulatorie cu formare de edeme. Apare în: per. arsuri întinse. Apare în insuficineţă ventriculară stângă. hipertrofie de prostată Hematuria – sânge în urină Albuminuria Glicozuria Hiperstenuria – urină foarte concentrată (densitate crescută) Hipostenuria – urină diluată Izostenuria – urină cu densitate mică şi care. procese tumorale intravezicale şi de vecinătate Nicturia – inversarea numărului micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei. se menţine aceeaşi indiferent de regim Urină tulbure – infecţii urinare Urină cu miros de fructe coapte sau cloroform – diabet zaharat (DZ) Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acidobazic: se va face zilnic bilanţul hidric. perioada acută a bolilor infecţioase. traumatisme lombare Polakiuria: micţiune frecventă. Expectoraţie 10. Poate fi trecătoare sau durabilă. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 2. asigură igiena . GNA Anuria – lipsa urinei în vezică. hemoragii mari. Incontinenţă de urină şi materii fecale 4. Retenţie urinară 3. etc Lipsa cunoaşterii Când nevoia de eliminare nu este satisfăcută.97 Surse de ordin sociologic: poluarea apei (diaree). schimbarea modului de viaţă. stricturi uretrale. Apare în: inflamaţii acute ale uretrei. şoc traumatic şi chirurgical. diabet insipid. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ Poliurie: eliminarea a peste 2500 ml/24 ore. se cântăreşte pacientul. pielonefrite. Constipaţie 6. lipsa igienei. urinare – asistenta recoltează urina. în diabet zaharat. TBC renal Oligurie – sub 500 ml/24 ore.eliminarea urinii cu durere şi mare greutate. faţă de de cea din timpul nopţii. Deshidratare 1. Eliminarea menstruală inadecvată 8. Vărsături 7. se corectează dezechilibrul hidric şi acido-bazic pacientul să nu prezinte complicaţii respiratorii. Apare în: deshidratare. survin probleme de dependenţă: 1.

frecvenţă: 3 – 6 scaune/zi – enterite.culoarea galben aurie în diaree.consistenţa: scăzută. semilichide. meningită. de corp.holeră . cantitatea: mărită în diareeile gastrogene . climat confortabil. Poate fi datorată unui obstacol în calea de eliminare a urinei: stricturi cicatriceale. 20 – 30 scaune/zi – dizenterie. schimbă lenjeria de pat când este nevoie pacientul să fie echilibrat psihic - 2. sau sondaj vezical pacientul trebuie să aibă echilibru psihic – învaţă pacientul poziţia corectă pentru micţionare. septicemie. apoase. Manifestări de dependenţă: glob vezical micţiuni absente sau micţiuni frecvente în cantităţi foarte mici (urinare prin “prea plin”) Intervenţiile asistentei: pacientul trebuie să aibă micţiuni spontane – verifică prezenţa globului vezical.98 corporeală. căldură pe abdomen. afecţiuni neurologice. traumatisme. Manifestări de dependenţă: . conţinut intestinal cu efect excitant (chimic. sfârşitul crizei de epilepsie. igienă locală. Diareea Este eliminarea unui număr mare de scaune. asigură comfortul psihic. Enurezis (mai ales la copii) Incontinenţa de fecale – pierderi involuntare şi inconştiente de materii fecale Intervenţiile asistentei: pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate: schimbă lenjeria de pat.. Retenţie urinară – ischiurie Reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. verde – când Bi se oxidează la nivelul intestinului gros . encefalită. învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perineale. calculi în uretră. Apare în leziuni medulare. 3. inflamatoare. mecanic). apoi relaxarea lor se repetă de 10 ori) pacientul să fie echilibrat psihic 4. pacientul să-şi recapete controlul sfincterian: aport lichidian adecvat. trezeşte pacientul din somn pentru a urina. paralizii ale vezicii urinare sau a sfincterelor. Incontinenţa de urină şi materii fecale Manifestări de dependenţă: Incontinenţa urinară: emisiuni urinare involuntare şi inconştiente. pampers. orar al eliminărilor. a muşchilor planşeului pelvin (înainte şi după micţiune timp de 4 sec. scaune moi. păstoase. concomitent cu pierdere de apă şi electroliţi. cremă protectoare. serveşte pacientul la pat. 80 – 100 scaune/zi . Factori declanşatori: cauze nervoase. purtarea chiloţilor cu căptuşeli. deprinderi de eliminare la ore fixe.

înălzeşte pacientul. supă de linte – febră tifoidă. dietă. zeamă de orez – intoxicaţii. în diaree. semilichidă lichide – semilichide muco-purulente muco-sanguinolente Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă tranzit în limite fiziologice prin: ingerarea cantităţii suficiente de lichide. cancer rectal . pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre: toaletă locală. masă fecaloidă abundentă.alimentaţie hidrică. cancer al colonului. orar regulat al meselor. crescută (schibale. coproliţi) forma: bile dure. efectuarea exerciţiilor fizice regulate. corpului. Constipaţia Se caracterizează prin scaune rare. sau mai rare uneori. protejează patul pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic: asistenta hidratează pacientul.sânge – colite.crampe – contracţii dureroase . cu mucus.durere locală .99 . creme protectoare pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale: repaus la pat. . Poate avea cauze funcţionale: accidentale sau habituale. bile conglomerate culoare închisă crampe meteorism flatulenţă tenesme (senzaţie dureroasă la defecare) fecalom La copil: mucogrunjoase – consistenţă neomogenă. putrefacţie exagerată. alimente bogate în reziduri. afecţiuni gastrointestinale. laxative. Manifestări de dependenţă frecvenţă: scaun la 2 – 4 zile orar inadecvat cantitatea redusă consistenţa: uscată. recoltează sânge pentru hemocultură. holeră. calculează cantitatea de lichide ingerate . ileus. trat. giardiază. puroi. endoscopie dacă este cazul. chiar cu un ritm regulat.mirosul: acid – fermentaţie. cauze endocrine.semne de deshidratare 5.colică . mecanice: stenoză intestinală. unul la 2 – 4 zile. rânced – grăsimi neutre. putred. foarte fetid – cancer de colon şi rect .aspect deosebit şi cu elemente anormale: zeamă de pepene. medicamentos. efectuarea clismelor evacuatorii. menţinerea constantă a temp.

6. intoxicaţii). Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic în timpul vărsăturii. Eliminare menstruală şi vaginală inadecvată Manifestări de dependenţă: amenoree. Vărsăturile Prin vărsătură înţelegem evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. biliare. cefalee. dismenoree. cafenie – tumori. roşie apoasă. mucoase. 8. muco-purulentă) ritmul scurgerilor Intervenţiile asistentei: asigură repausul la pat. acid uric şi altele. endocrine. purulente (gastrite flegmonoase). encefalite. roşie (hematemeză. . HIC: meningite. brună zaţ de cafea – cancer gastric mirosul fad. leucoree patologică hidroree (secreţie vaginală abundentă 200 – 400 ml) culoarea şi aspectul scurgerilor vaginale (albicioasă – leucoreea tinerelor femei. rânced forţa de proiecţie: în jet în HIC simptome ce însoţesc vărsăturile: dureri abdominale. Transpiraţia în cantitate abundentă Sudoarea este produsă de glandele sudoripare sub controlul SNV şi contribuie la eliminarea din organism a apei şi a unor deşeuri: uree. boli psihice) orarul: matinale (garvide. hipo. monitorizarea funcţiilor vitale) 7. ulcer. seroasă. tulburări metabolice. polimenoree. frecvente (stenoză hipertrofică de pilor). galben murdar (ocluzii). aplică şi schimbă pansamentele des. confuzie cu hemoptizie culoarea: galben verzuie (vărsături bilioase).stenoza pilorică. pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic (rehidratare orală şi parenterală. chimice. salivaţie. meno-metroragii oligomenoree. Diaforeza. amoniac. boli infecţioase. completând astfel eliminarea renală. Vărsăturile periferice au simptome premergătoare: greaţă. postprandiale cantitatea: mare. calmează durerea cu antialgice. cefalee. urogenitale. sanguinolente (gastrite. greaţă. transpiraţii reci. deshidratare.100 pacientul să fie echilibrat psihic. efectuează spălături vaginale. Manifestări de dependenţă: frecvenţă: ocazionale. ameţeli. tumori de origine periferică: cauze digestive. fecaloid (ileus). alcoolici). mucoasă. mică conţinutul: alimentare. linişteşte pacienta şi-i administrează sedative). medicamentoase. hipermenoree. fecaloide (ocluzii intestinale). incoercibile (graviditate. galben verzuie – gonococie. Cauzele: de origine centrală: sd. tahicardie.

brună. Cantitatea de urină pe 24 ore este în mod normal 1500 ml. culoare. ruginie. clorurie. Urina are o reacţie acidă cu un pH = 5.6 – 6. .Analiza urinei Cuprinde: ex. Densitatea normală 1015 – 1025. compoziţia chimică – uree. ionograma. vâscoasă. la palme. variază în funcţie de alimentaţie. Colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi până dimineaţa următoare. transparenţă. TBC. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a elimina . Reacţia urinei – din urina proaspătă. miros.EPA) cantitate: 50 – 100 ml/24 ore – bronşite. rahitism. pneumonii. SIDA. aerată. . dilataţie bronşică) consistenţa: spumoasă. macroscopic (volum. galben verzuie.Determinarea cantităţii de urină/24 ore prin colectarea urinii pe 24 ore (în recipiente).4 Determinarea calitativă a albuminuriei (proteinurie) cu 10 – 15 pic ac sulfosalicilic. depreinderile igienice ale bolnavului. hemoptoică.101 Manifestări de dependenţă: orar – mai mult sau mai puţin regulat cantitate: 600 – 1000 ml/24 ore localizare – generalizată. creatinină. purulent. plante (Basedow. vomică – eliminarea unei cantităţi masive de puroi. hiperhidroză plantară miros – puternic. luciu. preclimax). cilindri. celule epiteliale) ex bacteriologic şi fizico-chimic (pH. temperatură. 9. caverne TBC. microscopic (sediment. alcoolism cronic. Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse. spală tegumentele pacientul să aibă echilibru psihic. densitate) ex. gelatinoasă aspectul: mucus (astm bronşic . Dacă urina este limpede reacţia este neg. iar dacă devine opalescentă reacţia este pozitivă. seros (edem pulmonar acut . aspect. Intervenţiile asistentei: pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale (educarea pacientului cum să expectoreze). Expectoraţia Este eliminarea sputei din căile respiratorii.AB). elemente figurate. Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă o stare de confort – menţine curate tegumentele. până la 1000 ml în bronşiectazii. alb prelată mirosul: fetid (TBC. la aceeaşi oră. creatinurie) Densitatea urinară – cu urodensimetru (cilindru gradat). Manifestări de dependenţă: culoarea – roşie.

hematii şi leucocite/min. Determinarea calitativă a glucozei – cu reactiv Nylander sau Fehling. Se va nota aspectul scaunelor în foaia de temperatură cu semnele convenţionale: normal I. Dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide. lichidul din eprubetă se colorează în negru. Dacă urina conţine acetonă. dincolo de limitele duodenului. Testul Addis-Hamburger. Captarea (colectarea) dejecţiilor fiziologice şi patologice Scopul: de a observa caracterele fiziologice şi patologice ale dejecţiilor. cu soluţie lizol 3% şi fenol 2. sterilizate. până la apendicele xifoid se introduce sonda în stomac şi se verifică dacă a ajuns în stomac se aspiră conţinutul gastric se securizează sonda şi se fixează la nas sau faţă. puroi P. diaree – . Bi este prezentă. Normal: 1000 hematii/min şi 1000 leucocite/min. Se măsoară din urină nr. Tubajul intestinal – aspiraţie intestinală continuă Este introducerea prin gură sau nas a unei sonde de plastic sau de cauciuc. Dacă are culoare roşie este pozitivă Determinarea bilirubinei – prin proba Rosin. Determinarea urobilinogenului – prin metoda Erlich.102 Determinarea cantitativă a albuminei – cu albuminometrul Esbach (R – reactiv şi U – urină). apare un disc violet la limita de separare a celor două lichide. Determinarea acetonei – cu reactiv Legal – Imbert. Determinarea puroiului – cu hidroxid de Na 20% sau KOH 20%.5% Captarea vărsăturilor prin aşezare în poziţie şezândă şi oferindui-se o tăviţă renală. Indicaţii: stază gastrică ocluzie ileus paralitic preoperator postoperator (gastrectomie. bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suorafaţă decât cu întârziere. moale /. Indicaţii: . uscate. sanguinolent S. Captarea urinei Captarea sputei (în recipiente spălate. în 10 – 15 min. colecistectomie) Manevră: i se explică bolnavului manevra se scoate proteza dentară se măsoară distanţa de la nările stomacului. Dacă urina conţine glucoză. melenă M. Dacă există puroi. Se citeşte la 24 ore şi se notează grosimea stratului precipitat direct în g%. folosind ca reactiv alcool iodat 6%. mucus X. Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut prin intermediul unui tub introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol pri manevre de aspiraţie .

diaree. Calculul ritmului de administrare a soluţiilor perfuzabile . ajutarea bolnavului să se ridice. colonostomie. Excreta: ieşirile prin urină. transfuzie. gastrostomie). Stomiile = creerea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături (stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi tegument sau relizarea unei noi deschizături între două formaţiuni (anus artificial. scaun. De reţinut! pentru fiecare grad peste 37 grade Celsius. de câte ori a fost schimbat pansamentul şi gradului de îmbibare. apa din metabolismul celular sau alte intrări : perfuzie. fistule. observarea culorii acesteia. ileostomie. Se va nota. pierderi insensibile (cale pulmonară şi cutanată) sau pot fi pierderi anormale (patologice): pierderi în caz de febră. şi cu balonaşul umflat din capătul ei se progresează în lumen. se şterg tegumentele din jurul stomei. Increta: alimente şi băuturi. se aplică cremă protectoare. spălarea şi dezinfectarea corespunzătoare a stomiei. Îngrijirea pacientului colostomizat: susţinerea psihologică asigurarea echipamentului necesar pentru îngrijirea stomei aparate colectoare îngrijirea corespunzătoare de către asistentă a colostomiei (pansare. Asigurarea suportului psihologic al pacientului şi reîncadrarea acestuia în viaţa socială. Stabilirea regimului alimentar corespunzător. urostomie. cât şi ieşirile (excreta). etc.103 extragerea lichidelor şi gazelor din intestin pentru a evita acumularea de gaze în cazul întreruperii tranzitului intestinal înaintea unei intervenţii chirurgiucale pentru temporizarea unei intervenţii chirurgicale în caz de ileus mecanic Metodă Se face cu o sondă Miller – Abbott cu lumen dublu. vărsături. Urmărirea bilanţului lichidian Pentru a urmări bilanţul lichidian. se vor nota atât intrările (ingesta). drenaje. se va calcula o pierdere suplimentară de 500 ml apă. Printr-un pansament se pot pierde 500 – 700 ml apă Un bilanţ echilibrat între intrări şi ieşiri menţine o hidratare constantă Bilanţul vizează menţinerea unui echilibru între pierderile de apă şi cantităţile care vor trebui administrate. perificarea cu ajutorul chirurgului a permeabilităţii stomiei. se fixează punga de colostomie).

Manifestări de independenţă Postura adecvată (sau atitudinea) bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi sistemului nervos are rol în menţinerea stabilităţii. de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului. rolurile sociale. organizarea socială. I. Factori care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: Vârsta şi dezvoltarea : copilul mic are mişcări puţin coordonate.104 Formula 1: total soluţie/total ore = ml/oră Formula 2: ml/oră x factor picurător = pic/ oră Formula 3 = total soluţie x factor picurător/ număr ore x 60 min = pic/min Picurător copii = micro = 60 pic/ml Picurător adult = macro = 15 pic/ml Picurător sânge = 10 pic/ml 4. Factori sociologici: cultura. Independenţa în satisfacerea nevoii Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea sistemului locomotor (osos şi muscular). vârstnicul are forţă redusă şi agilitate scăzută Constituţia şi capacităţile fizice influenţează intensitatea efortului fizic pe care-l depune individul. tradiţiile. adultul este activ. de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate. religia. personalitatea: temperamentul face ca individul să fie mai activ sau mai calm. echilibrului.NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ A se mişca şi a avea o bună postură sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare. a sistemului nervos şi a aparatului vestibular. în picioare (ortostatism) şezând (cu capul drept) culcat (clinostatism) Mişcări adecvate . Factori psihologici: emoţiile exprimate prin mişcări ale corpului.

Postură inadecvată 5. tulb de gândire) Surse de ordin sociologic (eşecul. Hiperactivitate 3. Tensiunea arterială se modifică în raport cu intensitatea efortului depus Puls creşte frecvenţa şi amplitudinea lui. fiind recomandată adesea ca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Probleme de dependenţă: 1. Edeme ale membrelor 1. piedici ale mişcării (pansament. surplusul de greutate. supinaţie. Refuzul de a face activităţi 7. adducţie. alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi. dezechilibre Surse de ordin psihologic (stress. II. aparat gipsat). Circulaţie inadecvată 6. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral AVC). mişcări de rezistenţă. pronaţie. flexie. rotaţie. mişcări izometrice (contracturi în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată). în funcţie de intensitatea efortului. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei mişcării stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic planifică un program de exerciţii moderate învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare educă pacientul să evite tabagismnul. circumducţie Exerciţii fizice: mişcări active şi pasive. Necoordonarea mişcărilor 4. Imobilitatea Este o diminuare sau restricţie a mişcării. Imobilitate 2. izolarea) Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Dificultate de deplasare Diminuarea sau absenţa mişcării Atonie musculară Atrofie musculară Hipertrofie musculară Contractură musculară Râs sardonic (contractura muşchilor masticatori determină trismus – râsul sardoni – în tetanos) Anchiloză (diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii) Crampă – contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau mai multor muşchi Escară de decubit . extensie. mesele copioase. entorse).105 Tipuri de mişcări: abducţie.

Parkinson. Surse de dificultate Surse de ordin fizic – deficit senzorial.106 Diminuarea interesului Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată – exerciţii să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare – schimbarea poziţiei corpului şi mişcări pasive să-şi menţină funcţia respiratorie (exerciţii de respiraţie profundă) să fie echilibrat psihic să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale 2. Hiperactivitatea Constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţilor individului. nu duce nimic din ceea ce plănuieşte la îndeplinire Euforie Intervenţiile asistentei Înlătură stimulii din mediul înconjurător Supraveghează permanent pacientul pentru a nu se răni. Necoordonarea mişcărilor Este dificultatea sau incapacitatea individului de a-şi coordona mişcările diferitelor grupe musculare. 3. reacţii medicamentoase. aplică constrângeri fizice dacă este cazul. alcoolism Surse de ordin psihologic: senilitate. frecvente Spasme Ticuri Manie – psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie. determinată de instabilitatea emoţională şi pierderea ideilor. auditivi. b. în special în sfera activităţii. dezechilibru hidroelectrolitic Surse de ordin psihologic – tulburări de gândire. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: dezechilibre endocrine. tulburări de gândire Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Vorbire caracteristică (vorbeşte mult. anxietate Surse de ordin sociologic – mediu necunoscut Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă . din mediul extern) Mişcări caracteristice – mişcări rapide. cunoaşterii şi activităţii. precipitat) Pacientul reacţionează la toţi stimulii (luminoşi. înlătură obiectele contondente.

Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a oboselii. anxietăţii. circulaţia sângelui. drenajul secreţiilor bronşice (cel cu probleme respiratorii în poziţie şezândă.107 Akinezie – lipsa sau diminuarea mişcărilor normale Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare Convulsii. dispnee Surse de ordin psihologic – anxietate. Postura inadecvată Este o problemă de dependenţă. tremurături. exerciţii fizice. picior strâmb. învaţă pacientul care este poziţia adecvată . Tulburări ale mersului Faţă rigidă Intervenţiile asistentei va pregăti pacientul psihic în vederea oricărei tehnici de îngrijire planifică pacientul pentru program de exerciţii şi mers. reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei anatomice a corpului. ecvin. stress Surse de ordin sociologic – condiţii de muncă inadecvate Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă oboseală musculară deformări ale coloanei vertebrale – cifoză. opistotonus. scolioză deformări ale membrelor inferioare – genu valgum (X). talus valgus. masaje pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului 4. poziţia de coccoş de puşcă (în meningită) Surse de dificultate Surse de ordin fizic – lezări ale oaselor şi muşchilor. efectuează exerciţii pasive şi active. învaţă pacientul să folosească aparate de susţinere. picior plat deformări ale şoldului – luxaţie poziţii inadecvate poziţii patognomonice – tetanos. asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp. durere. genum varum (O). cocoş de puşcă dificultate de schimbare a poziţiei torticolis bătătură (clavus) Intervenţiile asistentei pacientul să aibă o postură adecvată pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia. care predispune individul la diferite deformări. masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei. ajută pacientul să facă băi calde. modificărilor produse de boală în organism (contractura musculară – tetanos). stressului. cel cu anemie posthemoragică – în poziţie Trendelenburg) pacientul să nu prezinte complicaţii: escare de decubit. contracturi – schimbă poziţia pacientului la 2 h. defecte de structură osoasă. pacientul imobilizat la pat. lordoză. anchiloze. slăbiciunii musculare.

Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care pacientul trebuie să le aibă în pat. operaţi - . Patul şi lenjeria vor fi schimbate de câte ori este nevoie. două sau trei bucăţi. aleza (acoperă muşamaua. pernele să fie două – una cu păr de cal. are nevoie de ajutorul unei persoane Poziţia forţată – pacientul are o poziţie neobişnuită. Patul pacientului Calităţile patului: să fie comod. lenjeria să aibă cât mai puţine cusături. apoi se introduc cu grijă cele curate). inadecvată datorată afecţinii de bază (tetanos. să-i permită pacientului să se mişte în voie. edem. poziţia poate fi: activă. anemii posthemoragice. pasivă sau forţată. afecţiuni ale coloanei. nu are nevoie de ajutor. Trendelenburg). muşamaua din cauciuc. pătura să fie din lână moale. alta din burete. De reţinut: imobilizarea poate produce complicaţii din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între planurile osoase şi suprafaţa dură a patului (roşeaţă. Circulaţia inadecvată (vezi nevoia de a respira) TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ASOCIATE NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 1. pat cu somieră mobilă. unele afecţiuni cerebrale. pat pentru sugari şi copii (cu gratii) Accesoriile patului: salteaua – dintr-o singură bucată. escare. pat cu rezemător. De aceea se impun măsuri de prevenire. Uneori se schimbă lenjeria cu pacientul în pat dacă starea generală a pacientului nu permite ridicarea din pat (se întoarce pacientul în decubit lateral şi se scot pe rând perna. producerea pneumoniilor hipostatice. necroze) încetinirea circulaţiei în clinostatism (culcat) favorizează formarea trombozelor. meningită). uşor de manipulat şi de curăţat Tipuri de paturi: pat simplu. Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia. lenjeria. ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii sau ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie). pacienţi slăbiţi adinamici. ca o reacţie de apărare a organismului (ex în colica biliară sau criza dureroasă de ulcer). Tipuri de poziţie: Decubitul dorsal şi poziţia Fowler (cu picioarele flectate şi cu un sul în regiunea lombară) se indică după pucţie lombară (PL). Poziţia activă – pacientul se mişcă singur. pat universal. Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală a pacientului şi de afecţiunea sa. pat ortopedic (poate fi menţinut în poziţie semişezândă. pat pentru terapie intensivă. şi-a pierdut forţa fizică. este din pânză şi va fi din aceeaşi lungime).108 5.

imobilizaţi. flexie laterală. . în stare de şoc. cu leziuni ale membrelor inferioare. pronaţie. în astm bronşici. somnolenţi. după rahianestezie. mişcări de flexie şi extensie Aşezarea pacientului la marginea patului Aşezarea în fotoliu Ridicarea în poziţie ortostatică Transportul pacienţilor Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi: accidentaţi. perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet. febrili. în cursul toaletei şi schimbării lenjeriei. gleznei) (flexie. adinamici. exerciţii de relaxare. încheieturilor (mâinii. pentru examinări rectale Poziţia genupectorală – pentru tuşeu rectal Schimbările de poziţie ale pacientului pot fi active – le execută pacientul singur pot fi pasive – sunt efectuate cu ajutorul asistentei (se execută la pacienţii adinamici. obnubilaţi. în anemii acute. operaţi. în insuficienţă cardiacă. după intervenţii intratoracice. supinaţie) mişcarea şi schimbarea poziţiei membrelor superioare şi inferioare. Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) .109 Poziţia sezând – la pacienţii dispneici. exerciţiile se fac înainte de mese. extensie. pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare.pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) Decubit ventral – în paralizia unor grupuri musculare. flexie hiperextensie) mişcarea degetelor. inconştineţi. Tipuri de mişcări: mişcarea capului – mişcări active şi pasive. psihici. Poziţie ginecologică – pentru examene ginecologice. cu aparate gipsate). paralizaţi. la vârstnici. inconştienţi. în escare întinse. Mobilizarea pacientului Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei. rotaţie. hemiplegie. cu insuficienţă cardiopulmonară gravă. cu tulburări de echilibru. meningite. tipul de reactivitate a pacientului. astenici. starea generală. după anumite intervenţii chirurgicale. Decubit lateral (culcat pe o parte) – în pleurezii. Obiective urmărite: normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminării urinii şi fecalelor Principii de respectat – mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii. renale. Poziţie declivă (Trendelenburg – cu capul mai jos) – pe masa de operaţie în cazul sincopelor.

altfel adorm greu) Psihologic – anxietatea. 1 an – 14 – 16 ore. a. altele mai mult) Activitatea Deprinderi legate de somn (culcarea la aceeaşi oră. adult 7 – 9 ore. timp suficient. fortifiant. cărucior. Somnul este format din 2 tipuri de somn: somnul lent (este o perioadă de odihnă pentru organism. avioane sanitare. scade MB. se transportă produşii formaţi în timpul efortului. numai parţial pentru creier) – are rol reparator.110 Mijloace de transport – cu brancardă (targă). somnul cu vise. vârstnici 6 – 8 ore . neliniştea Sociologic programul de activitate locul de muncă Manifestări de independenţă Somnul: durata – n.n 16 – 20 ore. (mai ales în timpul somnului nocturn). sau cu anumite ritualuri şi obiceiuri înainte de culcare: baie. la speologi. dar este mai superficial. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI Este necesitatea fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii. activităţile fiziologice scad. lectură) Ritmul veghe – somn – important. cu funcţie de reînnoire a ţesuturilor corporeale şi somnul rapid. care se diminuează progresiv până la vârsta adultă când se stabilizează. fie în ficat – acidul lactic. cei ce lucrează în ture se alterează ritmul veghe-somn Capacitatea de a te destinde (eliberarea de tensiunile nervoase. se completează resursele energetice folosite. Somnul este forma particulară de odihnă prin absenţa stării de veghe.(important pentru refacerea creierului – creşte fluxul sanguin în creier). fotoliu şi pat rulant. tonusul muscular. preocupările zilnice. Creşte secreţia hormonilor de creştere. cu treziri nocturne). adolescent 12 – 14 ore. paradoxal. cu mijloace improvizate în caz de urgenţă. TA. Independenţa în satisfacerea nevoii Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului şi odihnei. În timpul somnului. fie în rinichi – organ excretor. Necesităţile proprii organismului (unele dorm mai puţin. elicopter. astfel încât să-i permită organismului să obţină un randament maxim. cu vehicule speciale: autosalvări. pulsul. 5. teama. respiraţia. Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului. la vârstnici durata somnului rămâne neschimbată. mai ales la pubertate. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de somn Biologici: vârsta (copilul are nevoie de mai mult somn.

durere. endocrine. b. Nelinişte - . surmenaj) Psihic – anxietate. afectarea gândirii. Oboseală 5. fără întreruperi. Insomnia Somn perturbat numărul orelor de somn ( total 6 ore) insomnii iniţiale insomnii terminale – adoarme uşor. Incomoditate – disconfort 4. concediu) Modalităţi folosite pentru odihnă şi relaxare – cea mai eficientă odihna activă (după activităţi fizice. insomnii predormiţionale – stare de vegehe prelungită până la apariţia somnului. Perioade de repaus Pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice. Hipersomnie 3. după ce această stare dispare pacientul adoarme din nou. Observă dacă perioadele de relaxare sunt în raport cu necesităţile organismului Îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate Îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi de a favoriza somnul. perioadele de activitate trebuie intercalate cu cele de repaus. fără coşmaruri. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea nevoii de a dormi. Insomnie 2. fărâmiţând somnul). Dificultate sau incapacitate de a se odihni Surse de dificultate De ordin fizic – afecţiuni (cerebrale. dar se trezeşte şi nu mai poate adormi calitatea somnului – insomnii dormiţionale (multiple perioade de veghe care apar în timpul nopţii. vise agreabile. ţipă. dominant) Somnambulism Apatie Pavor nocturn – stare de spaimă intensă – pacientul se trezeşte din somn. plăcute. calm. activităţi intelectuale şi invers). Dependenţa în satisfacerea nevoii Dacă acestă nevoie nu este satisfăcută apar probleme de dependenţă: 1. lipsa cunoştinţelor 1. de a se odihni Menţine condiţiile necesare somnului. gesticulează.111 calitatea: regenerator. adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit (se instalează după vârsta de 3 luni şi la 10 luni este ca la adult). se ridică în şezut. stress Social şi lipsa cunoaşterii – eşecul funcţiei. Aţipiri în timpul zilei Coşmaruri (vis penibil. Perioade de relaxare şi timp liber (ex vacanţa. insomnii postdormiţionale – la vârstnici.

Manifestări de dependenţă: Somn modificat (numărul de ore de somn noaptea peste 10 ore la adult şi peste 12 ore la copil. calitatea somnului – se diferenţiază de somnul normal prin profunzime. prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii somnului. să citească. durată. jenă stare de disconfort diaforeză (tanspiraţie abundentă) dureri musculare Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de confort fizic şi psihic 7. însoţită de inactivitate. de neplăcere fizică şi psihică Manifestări de dependenţă: iritabilitate indispoziţie. tristă . exerciţii respiratorii înainte de culcare. Oboseală: senzaţie penibilă. învaţă pacientul care se trezeşte devreme să se ridice din pat câteva minute . Disconfort: senzaţie de jenă. poate răspunde cu oarecare brutalitate. administrează tratamentul medicamentos.112 Confuzie (false percepţii. laconic) Letargia – hipersomnie continuă.Pacientul să beneficieze de somn corespunzător calitativ şi cantitativ (învaţă pacientul tehnici de relaxare. cooperant 6. greoi. Hipersomnie – ore excesive de somn. bruscheţea apariţiei). identifică metodele de diminuare a factorilor cauzatori. să asculte muzică şi apoi să se culce din nou. pacientul răspunde cu greutate la întrebări Oboseală Inactivitate Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un număr de ore de somn corespunzător vârstei – identifică hipersomnia. administrează tratamentul medicamentos). stare de epuizare nervoasă şi musculară Manifestări de dependenţă: faţa palidă. Somnolenţa – aţipiri (pacientul aude cuvintele rostite tare. Pacientul să fie activ. oferă pacientului o cană de lapte cald înainte de culcare. precedată de pierderea tonusului muscular Comportamentul verbal şi nonverbal – lent. mai profundă Narcolepsia – necesitatea subită de somn. 2. pacientul fiind convis de realitatea lor) Iritabilitate Sentiment de depresie – tristeţe Diminuarea puterii de concentrare Oboseală Intervenţiile asistentei .

Psihologici – credinţă. El îşi alege hainele conform circumstanţelor şi nevoilor proprii. activitate. lent TA scăzută Somnolenţă diurnă Tegumente palide. astenie Scăderea greutăţii Intervenţiile asistentei: pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic şi psihic bun Tehnici de evaluare în satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului Aprecierea gradului de adaptare a pacientului la mediul spitalicesc Asistenta să cunoască nevoile fiziologice de somn ale pacienţilor. privire înceţăşată. lenjerie de pat curată şi uscată. atenuarea durerii. Asigurarea confortului: diminuarea surselor de iritaţie fizică. emoţiile Sociologici şi culturali: clima. statură. deci trebuie să folosească haine mai călduroase. Manifestări de dependenţă: Semnificaţia veşmintelor – ascunde şi protejează corpul Alegerea personală – după gust şi modă Sortarea veşmintelor Calitatea veşmintelor Potrivirea veşmintelor. copii mici şi persoanele în vârstă au temp mai scăzută. apatie. pentru a-şi proteja corpul de rigorile climei. reci Plictiseală. temperatura zilei. are nevoie de haine cu care să se îmbrace pentru a se proteja. statutul social. a. activitate. permiţându-i o libertate de mişcare. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Biologici: vârsta.113 ochii încercănaţi. citit) Educaţia pacientului: stabilirea unui orar de somn şi odihnă. explicarea rolului somnului şi odihnei pentru refacrea organismului. asigurarea unei bune igiene corporeale. munca. purtarea de obiecte semnificative . talie. 6. exerciţii de relaxare. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA Este necesitatea proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe. pulsul rar. cultura. temperatură adecvată în salon Favorizarea ritualurilor adormirii (aerisirea salonului. Independenţa în satisfacerea nevoii Omul. să le supravegheze somnul din punct de vedere cantitativ şi calitativ Să reducă zgomotul în mediul spitalicesc (închiderea uşilor la saloane. exerciţii de relazare. reducerea volumului unor aparate din apropierea saloanelor.

incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca Dezinteresul faţă de ţinuta sa (apatie. pierderea cunoştinţei Lipsa de cunoaştere. b. plăgi. stress. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca Probleme de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt: 1. dezechilibre de ordin psihologic: tulburări de gândire. încurajează persoana pentru aşi alege singur îmbrăcămintea. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. sărăcie. Dezinteres pentru ţinuta vestimentară 3. anxietate. Dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. pansamente). melancolie) Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca Alegerea de haine inadecvate Veşminte inconfortabile. explorează gusturile. 1. Dezinteresul pentru ţinuta vestimentară Manifestări de dependenţă: Dificultatea. de ordin socioeconomic – eşecuri. incapacitatea extrinsecă: obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate. îi acordă suficient timp pentru a se îmbrăca. face zilnic exerciţii de motricitate. diminuarea motricităţii membrelor superioare.114 Capacitatea fizică de îmbrăcare şi dezbrăcare. Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite. îmbracă şi dezbracă paceintul în caz de paralizii) Pacientul cu tulburări psihice recâştigă independenţa de a se îmbrăca şi dezbrăca Intervenţiile asistentei: alegerea lenjeriei pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă . Intervenţiile asistentei: Menţine independenţa – învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare. conflicte. Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să cunoască importanţa satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca (asistenta să vadă cu ce se îmbracă şi să supravegheze acest lucru) Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur (identifică capacitatea pacientului şi limitele acestuia. Surse de dificultate: de ordin fizic – incapacitatea intrinsecă: lezarea fizică.

Menţinerea acestui echilibru este asigurat de funcţionarea centrilor termoreglării din hipotalamus. datorită diminuării proceselor metabolice Sexul – la femei temperatura este peste 37 °C. mai ales proteinele cresc temperatura corpului. emoţiile cresc temperatura corpului Factori sociologici – locul de muncă. Vârstnicul. Pierderile de căldură se realizează prin: evaporare (transpiraţie şi evaporare prin piele). convecţie (pierderea căldurii prin circulaţia de aer în jurul corpului). radiaţie (prin unde electromagnetice când temp mediului înconjurător e mai mică decât a corpului). corpului este între 36. influenţează termogeneza: când e frig. Exerciţiul – temp corpului creşte cu 2.7 °C.2 – 2. creşte activitatea musculară pe cale reflexă şi se intensifică procesele oxidative. Alimentaţia. vasodilataţie. în caz de temperatură crescută a mediului. prin diminuarea proceselor nervoase. conducţie (contactul direct cu obiecte reci). I. Adultul îşi menţine temperatura între 36 – 37 °C. .1 şi 37.115 încurajarea pacientului să participe activ după posibilităţi felicitarea pentru fiecare progres ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea integrală a tehnicii. În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: vasoconstricţie. locuinţa influenţează temperatura corpului. Factori psihologici – anxietatea. 7. când e cald – diminuează procesele oxidative pe cale reflexă. Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie. Independenţa în satisfacerea nevoii Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză. climatul. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE Menţinerea temperaturii corpului în limite nromale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant. este predispus la temperaturi de 35 – 36 °C. Temp. în caz de frig. pentru a-şi menţine starea de bine.8 °C. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta – nou născutul şi copilul mic au o termoreglare fragilă datorită imaturităţii centrului respirator. Variaţia diurnă – temperatura este minimă între orele 3 – 5 dimineaţa. Temperatura mediului înconj.

erupţii cutanate Febră intermitentă. mânie Surse de ordin sociologic Lipsa cunoaşterii 1.5 °C mai mari decât cele axilare. să aibă o bună ventilaţie. II. Hipertermia Constă în creşterea temperaturii corporale. În evoluţia oricărei febre se disting 3 perioade: perioada iniţială (de debut) perioada de stare perioada de declin. vagin. Intervenţiile asistentei: când temperatura mediului ambiant este crescută. transpiraţie minimă Temperatura mediului ambiant 18 – 25 °C. recurentă. cavitatea bucală) valorile sunt cu 0. Hipertermia 2. imaturitatea sistemului de termoreglare. sau câteva zile – debut lent Perioada de stare – durează câteva zile. să consume lichide şi alimente reci. învaţă pacientul să reducă din alimentaţie. ondulantă. Febră ridicată (39 . prisnitze. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului 1. Intervenţiile asistentei: Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice: aerisirea camerei. umedă. caldă.40°C) Hiperpirexie (peste 40 °C) Frisoane Piele roşie.116 Manifestări de independenţă Temperatura corporală – valori normale ce diferă în funcţie de vârstă. remitentă. Hipotermia Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă Surse de ordin fizic: dereglări ale hipotalamusului. comprese reci. Hipertermia este şi un mecanism de apărare al organismului. Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect.3 – 0. temperatura în încăpere să fie între 18 .25°C. Piele – roz – temperatură călduţă. administrarea medicaţiei . Perioada de debut: câteva ore – debut brusc. dereglări hormonale Surse de ordin psihologic – anxietate. săptămâni Perioada de declin – scurtă – declin în criză sau în câteva zile – declin în liză. Manifestări de dependenţă: subfebrilitatea febră moderată (38 – 39 °C). după invazia bacteriană ce determină producerea de anticorpi. îmbrăcăminte lejeră când temperatura mediului ambiant este scăzută învaţă pacientul să crescă cantitatea de alimente. să ingere lichide şi alimente calde.

ÎNGRIJIT. dar dacă este nevoie se monitorizează pe 24 ore ( din 2 în 2 sau 3 în 3 ore). Manifestări de dependenţă: hipotermie hipotensiune arterială cianoză. se şterge şi se dezinfectează din nou. NEVOIA DE A FI CURAT. I. Hipotermia Este scăderea temperaturii corpului sub limite normale cauzată de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză. Apoi termometrul se scoate.117 Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic – calculează ingesta şi excreta/24 ore Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic – schimbă des lenjeria de pat şi de corp. hematocrit . etc. Independenţa în satisfacerea nevoii . - 8. intrarectal. febră ondulantă. în cavitatea bucală. rect. eritem. Tipuri de curbe termice: subfebrilitate.Htc) Pacientul să fie echilibrat hemodinamic (adm. cavitatea bucală. vagin Intervenţiile asistentei: va dezinfecta termometrul şi va măsura temperatura axilar. tulburări de vorbire. febră recurentă. În copilărie hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare. la adult – de expunerea prelungită la frig. febră inversă. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. febră intermitentă. aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile. edem generalizat. hemogramă. Temperatura se măsoară în mod curent între 7 şi 8 dimineaţa şi 18 şi 19 seara. durere. lichide uşor călduţe) Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor. Temperatura se notează în graficul temperaturii. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a menţine temperatura corpului în limite normale Măsurarea temperaturii: axilar. oboseală.. 2. recoltează sânge pentru glicemie. îngrijit şi a-şi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă. vârstnici. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE A fi curat. febră intermitentă periodică. etc Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice (încălzirea lentă a pacientului. menţine igiena tegumentelor. abuz de sedative şi alcool. dereglări endocrine.

Carenţe de igienă 2. aspră Deprinderi igienice – nu se spală. la respiraţie.slăbiciunea sau paralizia membrelor inferioare. Dezinteres faţă de măsurile de igienă 4. durere. supleţe urechi. temperatura. Lipsa cunoaşterii 1. Surse de dificultate Surse de ordin fizic: . dezechilibru endocrin Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. Alterarea mucoaselor. pediculoză Urechile murdare Nasul cu rinoree. cavitatea bucală. nu se piaptănă Intervenţiile asistentei: . Alterearea tegumentelor şi a fanerelor 3. situaţie de criză Surse de ordin sociologic: sărăcie. limbă încărcată Unghiile netăiate. participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism. piele – curăţenia lor Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii explorează obiceiurile pacientului planifică un program de igienă îl învaţă măsuri de igienă corporală II. exerciţiile fizice. Carenţe de igienă Manifestări de dependenţă: Părul – murdar. imobilitatea. murdare Pielea gri sau neagră. participă la absorbţie. stress. nas. educaţia Factori sociologici: cultura. orice piedică a mişcării. Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă 5. proteze dentare neîngrijite. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: 1. lezare fizică.118 Pielea are rol în: apărarea organismului faţă de agenţii patogeni. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta (pielea este mai sensibilă la copii şi persoanele în vârstă). eşec. alimentaţia Factori psihologici: emoţiile. evoluţia socială. cruste Cavitatea bucală – absenţa dinţilor. tartrul pe dinţi. barbă murdară. reoganizarea socială Manifestări de independenţă păr – lungime. gras. unghii. carii dentare. participă la termoreglare prin termoliză. slăbiciune.

leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament. producerea unei hiperemii active a pielii. organele genitale. Obiective: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. deschiderea orificiilor de excreţie a glandelor pielii. liniştirea bolnavului. TA. partea anterioară a toracelui. fisuri acnee. urechile. pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate – controlează alimentele provenite de la aparţinători.ia măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale. respiraţia. Toaleta pacientului poate fi zilnică – pe regiuni. îngrijirea părului. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. varice. pentru activarea circulaţiei corpului se fricţionează cu alcool mentolat. îndepărtarea secreţiilor. pustule. Etapele toaletei: se începe cu faţa. pacienţii care se pot deplasa vor face baie sub duş sau apă caldă. ulceraţii. înviorarea circulaţiei cutanate. ulcere varicoase. taie unghiile Bolnavul să-şi redobândească stima de sine: ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de sine 2. intertrigo vitiligo. efectuează toaleta cavităţii bucale. faţa anterioară a coapselor. apoi se spală ochii şi se şterg cu un prosop curat. de a proteja tegumentele şi mocoasele. fructe Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic. escare edeme. Îngrijirea ochilor: Se face pentru prevenirea infecţiilor oculare. hemoroizi. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat. alopecie. îngrijit. săptămânală. fesele şi faţa posterioară a coapselor. braţele şi mâinile. furuncule. papule.119 Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate – asistenta ajută pacientul să facă baie. vezicule. Intervenţiile asistentei: Pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale . asistenta va lua pulsul. învaţă pacientul să consume legume. facerea şi desfacerea pansamentelor se va face blând. Înainte de a începe baia pe regiuni. toaleta cavităţii bucale. Toaleta pacientului Constă în menţinerea curată a pielii şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. toaleta permite şi examinarea tegumentelor. sub supravegeherea personalului medical. . cruste. apoi în decubit dorsal şi se spală gambele şi coapsele. să pregătească cada. abdomen. Alterarea tegumentelor şi fanerelor Manifestări de dependenţă: excoriaţii. gâtul. Pacientul să fie echilibrat nutriţional. şi va stabili dacă pacientul se poate spăla în ziua respectivă. Se îndepărtează secreţiile cu un tampon steril.

Zone expuse escarelor: regiunea occipitală. se scoate sonda. pastă de dinţi. regiunea sacrococigiană. La pacientul inconştient: se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare. se anunţă medicul. N. călcâie. mirosurile neplăcute. cute ale lenjeriei). (Dacă au proteză se va scoate întâi proteza). bolta palatină. (Se poate face cu tampoane montate pe pensa porttampon. Se îmbracă mânuşa de cauciuc. Se curăţă CAE cu un tampon uscat. se clăteşte de câteva ori. Escarele de decubit Escarele sunt leziuni ale tegumentele interpuse între două planuri dure (os şi pat). se limpezeşte. pahar cu apă).Fiecare ureche se curăţă cu tampon separat. se şamponează. febrili. se taie cu forfecuţa Îngrijirea părului: Scop: pentru starea de bine a pacientului. La bărbat se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă). Îngrijirea cavităţii bucale Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului. spălare săptămânal. se reintroduce sonda gastrică şi se fixează. distrugerea paraziţilor dacă este cazul. traumatisme mari. cu apă şi săpun. bolnavi adinamici. se acoperă cu muşama. umăr. obezitate. Cauze: generale: paralizii ale membrelor. CI: fracturi ale craniului. prevenirea infecţiilor nazale Se curăţă fosele nazale cu un tampon umezit în ser fiziologic. coate. Dacă din CAE se scurge LCR sau sânge. menţinera unei stări de confort fizic. apoi cu tampoane absorbante. se şterge şi se usucă. dacă pacientul are sondă. se usucă regiunea. se pudrează pliurile. igiena. se şterge limba. vârstă. se umezeşte părul. se spală regiunea respectivă dinspre simfiza pubiană spre anus. se îndepărtează crustele cu apă oxigenată. Se pregăteşte patul. Se execută de mai multe ori pe zi la cei cu sonde vezicale. se ung buzele. profilaxia cariilor şi infecţiilor cavităţii bucale. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare. Îngrijirea unghiilor Scop: îndepărtarea depozitului subunghial. la cei supuşi intervenţiilor chirurgicale. se usucă cu prosopul. se şterg dinţii.. se spală pavilionul urechii. umeri). Se execută de mai multe ori pe zi pentru a preveni infecţiile.B. evitarea leziunilor de grataj la pacienţii agitaţi şi cu prurit. se masează pielea. îndepărtarea cerumeului şi a depozitelor patologice. . locale (menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie. pentru a se evita unghia încarnată. Zilnic unghiile se spală cu apă şi săpun cu periuţa. Toaleta intimă Scop: igienic.120 Îngrijirea mucoasei nazale Se face pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. La picioare unghiile se taie drept. La pacientul conştient i se dau pe rând materialele cu care să-şi facă toaleta (periuţă. tâmple. omoplaţi. Îngrijirea urechilor Are ca scop menţinerea stării de curăţenia a paviloanelor urechii şi a conductului auditiv extern (CAE). se limpezeşte abundent.

Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8 sau 10 zile. strivire. casnice) intenţionale (suicid. vit. patologie cu risc crescut: caşexie. cu oxid de zinc. toaletă. violet de genţiană. agresiuni) iatrogene – intervenţii chirurgicale. pentru stadiul III – pansamente. alimentaţie şi hidratare echilibrată (bogată în proteine). în funcţie de evoluţie. pentru stadiul II. leziunea pielii poate fi cu sau fără leziuini tisulare de profunzime. bioxiteracor. Criterii de clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant plăgile pot fi: mecanice (prin tăiere. baze. colaci de cauciuc. etc) termice (căldură. starea psihică. local: pentru stadiul I: masaj. după ce a fost spălat. de circulaţie. fără patologie cu risc. cuburi de gheaţă – pentru vasoconstricţie). ungvente. Mijloace de prevenire: schimbarea poziţiei (la 2 – 3 ore) asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă (spălare. favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate (masaj cu ungvent. starea nutriţională. Caracteristici ale plăgilor: . liniare . ungv. Trat. pansament gras. foarte proastă – patologie neurologică cu pierderea de sensibilitate şi motricitate). înţepare. puncţii. scuturarea patului) folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor (saltele speciale. areme de foc . injecţii.121 Riscurile sunt determinate de: starea generală. A + D2). proastă – patologie neurologică. săruri După circumstanţele de producere: accidentale (de muncă. După timpul scurs de la producere: recente – sub 6 ore vechi – peste 6 ore După profunzime: suferficiale profunde După straturile anatomice interesate: nepenetrante (nu depăşesc învelişul seros) penetrante – lezarea seroasei parietale După evoluţie: complicate necomplicate. fiecare se primeşte o notă de la 0 la 3 . Îngrijirea plăgilor Plăgile = leziuni traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor.plăgi prin tăiere – cu margini regulate. punctajul obţinut poate varia între 0 şi 18. cald şi frig. frig) agenţi ionizanţi (radiţii) agenţi chimici: acizi. Pt. capacitatea de mobilizare. obezitate. (se pun note pentru: stare bună.

TA scade. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor: suprainfecţie cu aerobi şi anaerobi. uneori cu evisceraţie când părţi din organe ies prin marginile plăgii semnele generale: tahicardie. se spală cu ser fiziologic. Îngrijirea plăgilor vechi (peste 6 h): acelaşi tratament. dar.plăgi prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate Plăgi prin arme de foc – distrucţii mari. dacă este cazul.termici. Simptomatologia plăgilor: durere. Plaga se poate vindeca per primam.plăgi prin înţepare – cele mai frecvente şi mai înşelătoare.leziuni distructive ale diferitelor organe (creier. muşchi) .prezenţa unei soluţii de continuitate – plăgi mari – dilacerare. se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod) se curăţă apoi plaga cu rivanol. abcese septicemii Îngrijirea plăgilor recente: calmarea durerii toaleta locală minuţioasă (dacă este într-o regiune cu păr se rade părul până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii. splină. fără complicaţii (pt. plaga operatorie 6 – 8 zile) vindecarea secundară – per secundam – în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia vindecarea terţiară – per terţiam intentionem – se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei. sediul şi gradul de infectare (risc de dezvoltare a germenilor anaerobi) . impotenţă funcţională semne obiective: .plăgi prin contuzii: . se va face şi hemostază şi sutură. gravitatea lor este în raport cu adâncimea. din mediul înconjurător tratament local cu ajutorul pansamentelor. extragerea corpilor străini din plagă se face de către medic. . ficat. gangrene gazoase flegmoane. febră (la debutul unei infecţii) Vindecarea plăgilor: vindecare primară – per primam – este vindecarea ce se obţine de la început. cloramină sau apă oxigenată. Atenţie. Tratamentul local al plăgilor: îngrijirea trebuie să se facă în condiţii de asepsie perfectă să se asigure prin pansament o bună absorbţie a secreţiilor plaga să fie protejată de factori nocivi. infecţioşi.122 .

pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice. rezistenţa la îmbolnăviri (în urma unor îmbolnăviri sau prin vaccinare) Factori psihologici: emoţiile şi anxietatea – pot determina utilizarea mecanismelor de autoapărare ce permit conservarea integrităţii faţă de agresiuni stressul – poate influenţa adaptarea organismului. educaţia. etc. care-l va aduce într-o situaţie critică. umiditate de 30 – 60%. Sunt necesare: temp. rol social – măsuri de protecţie la locul de muncă organizarea socială – măsuri pe care le ia societatea pentru protejarea individului. clima. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Viaţa oricărui individ poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă bruscă. agresiunilor. I. cultura. dar copilul nu sesizează pericolul decât cu timpul. religia. lumina nici prea întunecoasă. Factorii sociologici: salubritatea mediului – poate fi un pericol pentru sănătatea omului.123 plaga nu se suturează la plăgile septice plaga se curăţă circular de la exterior spre interior. pentru plaga operatorie suturată neinflamată – se degresează cu benzină. se acoperă plaga cu compresă sterilă.5 ml de anatoxină tetanică Dacă este o plagă tetanigenă şi persoana nu a fost vaccinată se adm. C. se dezinfectează cu tinctură de iod. iar vârstinicul are o diminuare a funcţiilor senzoriale şi motorii. mecanismul de autoapărare: pe care individul le are înnăscute: ex. PenG 600000 UI sau Moldamin şi 3 doze de 0. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe. .5 ml de anatoxină tetanică. de 18 – 25 grd. etc. zgomotul să nu depăşească 120 decibeli. termoreglarea. Dacă este o plagă tetanigenă şi a fost vaccinat se va administra Penicilină G 600000 UI sau Moldamin şi 1 doză de 0. 9. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta – persoana adultă are abilitatea de a se proteja. Manifestări de independenţă: Securitatea fizică – prevenirea accidentelor. infecţiilor. bolilor. nici prea luminoasă.

4. afectarea fizică şi psihică. agresiv Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii (condiţii adecvate de mediu. anxietate. Participă la programe de propagandă şi control. pot surveni mai multe probleme şi anume: vulnerabilitatea faţă de pericole. stare depresivă. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf. promiscuitate Lipsa cunoaşterii Ex.124 Securitatea psihologică – starea de linişte a individului. lipsă de sensibilitate.: 1. Predispoziţii la infecţii: gripă. durere. separare Surse de ordin sociologic: insalubritatea mediului. 2. afectare fizică. separare. Vulnerabilitatea faţă de pericole = susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică şi psihică Manifestări de dependenţă Predispoziţie la accidente: răniri. căderi. fatigabilitate. durere. frică. stress. electrolitic Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. anxietate. sărăcie. umiditatea aerului. poluarea. abces Predispoziţie la îmbolnăviri frecvente. 3. surmenaj Comportament depresiv. pierdere. alege procedurile de investigaţie şi tratament. Pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele Factorii de mediu . încărcătură microbiană. Face educaţie pentru prevenirea accidentelor Explorează pericolele la locul de muncă şi acasă Supravegehază starea de sănătate a populaţiei. 1. pierderea stimei de sine. de relaxare. pierderea imaginii de sine. Îndepărtează sursele cu miros dezagreabil. dezechilibru metabolic. II. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută. Sursele de dificultate sunt comune: Surse de ordin fizic: deficit senzorial. de control a emoţiilor Securitatea sociologică – mediu sănătos – salubritatea mediului. poluare. pierdere. ia măsuri de evitare a transmiterii infecţiilor.

125 Sănătatea ca şi boala recunoaşte factori care o determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. loc de întâlnire a pacienţilor cu diferite afecţiuni 2. sud-est. infecţii. de oxigen determină hipoxie. fungi) sociali După provenienţă: naturali şi artificiali După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni (cu acţiune favorabilă) şi patogeni (produc boală). paraziţi. în secţiile de pediatrie se diferenţiază unităţi de îngrijire pentru copii şi mame. în sistem monobloc sau pavilionar. Factorii externi care acţionează asupra organismului se numesc factori de mediu sau factori ecologici. convulsii. crize anginoase Umiditatea crescută: scăderea evaporării apei prin piele. chimice biologici (bacterii. Secţia cu paturi – în spitalele monobloc. Secţiile de diagnostic şi tratament 4. ferite de zgomot. Caracteristicile mediului securizant: nevoile umane pot fi satisfăcute riscurile chimice. asigură intimitatea pacientului. radiaţiile) chimici – subst. Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie. secţiile de chirurgie. Spitalele au în componenţă: 1. accidente. ortopedie. motorii. reacţii nedorite. ventilat corespunzător 3. fizice diminuate riscurile de transmitere a agenţilor parazitari şi patogeni sunt diminuate măsurile de igienă sunt respectate poluarea este minimă Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat Spitalele se construiesc în zone nepoluate. obstetrică şi sălile de operaţii sunt la etajele inferioare. hipoproteinemie Lipsa de iod – guşă endemică Lipsa de fluor – carii dentare. Consecinţele asupra organismului prin acţiunea unor factori patogeni: Scăderea conc. umiditatea. disconfort. tulburări senzoriale. Serviciul de primire – loc de prelucrare sanitară a pacientului şi a hainelor sale. salonul să fie orientat spre sud. MEDIUL SECURIZANT este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire. înconjurate de spaţii verzi. virusuri. cefalee Temperatura crescută – insolaţie Temp scăzută – hipotermie. Clasificarea factorilor ecologici: După natura lor pot fi: fizici (temperatura. degerături Luminozitatea diminuată – factor de risc pentru căderi Alimentaţia redusă – avitaminoze. dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul. moarte. Anexele gospodăreşti (blocul alimentar) . în afara centrului oraşului.

evitarea raporturilor sociale Factori care influenţează percepţia durerii: lipsa somnului amplifică percepţia la durer. 2. toleranţa la durere: este influenţată de voinţa persoanei şi convingerile sale. grimase. Sterilizarea DUREREA – senzaţie cauzată de un stimul fizic sau de o disfuncţie organică şi are drept efect suferinţa. agitaţie. spălarea pentru decontaminare. Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere 1. persoana cu toleranţa ridicată poate suporta suferinţe intense fără ajutor. Dezinsecţia – toate procedeele de prevenire şi distrugere a înmulţirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte. Reacţia pacientului la durere: . persoana cu toleranţă scăzută cere analgetice. păduchi) prin procedee fizice (pieptănarea părului. călcatul cu fierul încins). Deratizarea – procedee pentru prevenirea şi distrugerea rozătoarelor (şoareci. Măsurile care se iau ţin cont de etiopatogenia. pereţilor. Dezinfecţia 5. soluţii) 6. manifestate clinic. Circuitele funcţionale ale spitalului: circuitul septic circuitul aseptic Este important să se respecte circuitele funcţionale ale spitalului.Curăţenia . procedee chimice (cu pulberi. Analiza şi interpretarea datelor 3. contractate în spital şi care apar în timpul spitalizării sau după externare. cât şi de particularităţile clinicoepidemiologice MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR: 1. poziţie antalgică. masaj. debutul durerii. pernei. Spălarea mâinilor (vezi spălarea igienică de bază. etc) . gândaci. semnele şi simptomele care însoţesc durerea) 2. frig) . asigurarea confortului şi îndepărtarea factorilor agravanţi stimularea cutanată: frecţii. cabinetelor. şobolani) 7. scuturarea lenjeriei. spălarea chirurgicală) 4.curăţenia saloanelor. imobilitate. gemete. (a patului. pacientul poate avea dificultăţi când percepe prima oară durerea. capacitate de atenţie redusă.curăţenia personalului sanitar 3.126 Alimentarea cu apă a spitalelor – să fie distribuită continuu Îndepărtarea reziduurilor şi deşeurilor PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI Infecţiile intraspitaliceşti (infecţiile nozocomiale) – sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă. Colectarea datelor (reacţia pacientului la durere. saltelei.susţinerea părţii dureroase. grupurilor sanitare.curăţenia pacientului . Intervenţii – execuţie: ajutarea pacientului să descrie corect durerea. aplicarea agenţilor fizici (căldură. frecvenţa şi gravitatea lor.

experienţele şi informaţiile. memorie). . anestezie locală. care îi sunt trimişi din anturajul său. Comunicarea se realizează în două moduri: modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor. permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia. personalitatea. cultura şi statutul social. pipăit). postura. răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală) Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi. facilitarea relaţiilor intersociale. miros. gust. imaginaţie. emoţiile Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de comunicare). mersul) modul verbal – este vehicul al gândirii. acupunctura. să reuşească să pună în comun sentimentele. afectivi şi senzoriali. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare. asigurarea odihnei administarare de analgezice. gesturile. opiniile. de gândire.127 distragerea atenţiei: meloterapie. integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală. televizor promovarea unui concept de sine pozitiv (încurajarea pacientului. integritatea aparatului locomotor. verbal şi nonverbal. dar este capabil să primească şi stimuli intelectuali. Ea pune în mişcare un proces dinamic. Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic. a figurii. văz. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare: Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz. limbajul verbal permite o exprimare mai clară. implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale) reducerea intensităţii durerii: tehnici de relaxare. cărţi. mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat. percepţia. NEVOIA DE A COMUNICA Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a schimba informaţii cu semenii săi. etc. Intervenţiile asistentei: identificarea agenţilor stresanţi şi ajutarea pacientului să-i evalueze încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective identificarea resurselor de adaptare a pacientului şi a modului cum pot fi utilizate crearea de obişnuinţe noi acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agenţilor stresanţi şi să se adapteze modificarea mediului (fără surse de stress) educaţia pacientului utilizarea tehnicilor de relaxare. 10. I.

intelectual şi afectiv 2. prin intermediul simţurilor sale. stress Surse de ordin sociologic: poluare. hipoestezie. mediu inadecvat. surditate. învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor. eşec Lipsa cunoaşterii Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor Este dificultatea individului de a capta. stare de criză. droguri. degenerescenţă. durere. pierderea sau diminuarea gustului. hipoacuzie. traumatisme. nervoasă. hiperestezie cutanată) . II. Singurătate 4. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual 5. climat. emoţiilor. fineţe gustativă şi a mirosului. în grupuri de prieteni Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare. separare. Manifestări de ordin psihologic .apartenenţa la grupuri de diverse interese . anxietate. mesaje care vin din anturaj.stabilirea de relaţii armonioase în familie. la locul de muncă. Manifestări de dependenţă: Tulburări senzoriale (cecitate. Manifestări de ordin sociologic . să menţină legături cu persoanele apropiate. Manifestări de ordin biologic Funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală.128 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ a. sensibilitate tactilă) Debit verbal uşor.Imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material. medicamente Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor. Confuzie 3. Izolare socială 6. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme: 1. limbaj precis Expresie nonverbală – mişcări. auditivă. oboseală. din mediul exterior sau din ambele. Perturbarea comunicării familiale Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: atingere cerebrală. tulburări circulatorii vertebrale. anosmie.exprimare uşoară . posturi şi gesturi ale mâinii b. surmenaj. spiritual şi social) c. pierdere. să utilizeze mijloace specifice de exprimare a sentimentelor. conflicte. ritm moderat.

Tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi). dificultatea de a înţelege. mutism. de a face o judecată Vorbire incoerentă Comportament neadecvat Confuzie. se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică. halucinaţii Percepere inadecvată de sine. administrează medicaţia recomandată.129 Tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice. halucinaţii. încetinirea dezvoltării gândirii. pareză. care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire. obnubilare Intervenţiile asistentei Obiective: pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană Comunicarea ineficientă la nivel afectiv Manifestări de dependenţă: Agresivitate Alienare mintală Devalorizare. bâlbâiala. ce au la bază comunicarea verbală şi nonverbală. fobie Euforie. să aibă percepţie pozitivă de sine Pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe Comunicarea terapeutică: Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive. Intervenţiile asistentei Obiective: Peciantul să se poată afirma. inactivitate. anxietate. izolare Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să fie echilibrat psihic Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului. delir Idei de sinucidere. apatie Egocentrism. dislalia Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte. dizartrie. efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare) Comunicarea ineficientă la nivel intelectual Manifestări de dependenţă: Dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute_ amnezie. .

I. islamismul. a da asigurări false (împiedică avansarea comunicării). întârzie rezolvarea problemei. religie ritual. emoţiile Factori sociologici: cultura. apartenenţa religioasă (la vârstnici practica religioasă se intensifică sau reapare). libertatea alegerii. spiritualitate morală. dezvoltarea personalităţii. valori liberatetea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori planifică împreună cu pacientul activităţi religioase îl informează despre serviciile oferite de comunitate . rit. încrederea. etc. de urmare a unei ideologii. Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă. dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul. a generaliza prin stereotipii. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: gesturile şi atitudinile corporale Factori psihologici : căutarea. budismul (Asia). Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea. Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea pacientului. Manifestări de independenţă credinţe. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi. vor pune întrebări (alese de asistentă în funcţie de răspunsul pacientului). cercetarea sensului vieţii şi morţii. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ŞI VALORI. Independenţa în satisfacerea nevoii Nu există fiinţă umană izolată. etc. convingerile. acte conforme formaţiei sale. În prezent se cunosc peste 500 secte. respectarea pacientului. membri ai societăţii. a manifesta aprobarea şi dezaprobarea excesiv. hinduismul (poparele hinduse). de dreptate. debitul verbal să fie potrivit. integritatea. etc. DE A PRACTICA RELIGIA A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi. să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului. Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor. acceptarea – voinţa de a asculta mesajul unei persoane. onestitatea. iertarea. câştigarea încrederii pacientului. Astăzi. 11. în lume sunt cunoscute: creştinismul (cea mai răspândită religie). şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută. de bine şi de rău.130 Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio-culturali. credinţele şi valorile propriei fiinţe şi. mozaicismul (iudaism) – la evrei. grija. a adopta o atitudine de apărare. pe de altă parte.

Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef pot genera starea de devalorizare. Surse de ordin sociologic: conflicte sociale.131 mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului II. I. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . deoarece individul are nevoie de consideraţie. anxietate. pierdere. furie. Frustarea 3. situaţii de criză. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nu este îndeplinită această nevoie pot apărea probleme de dependenţă: 1. dragoste. supraîncărcare. inutilitate. hiperventilaţie. insomnie. contradicţii cu familia şi societatea Lipsa cunoaşterii Ex. mânie Intervenţiile asistentei: pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine pacientul să fie echilibrat psihic 12. CULPABILITATEA – sentimentul dureros resimţit ca urmare a contarzicerii propriilor convingeri şi valori.INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Fiinţa umană simte nevoia de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. autoacuzare. stimă şi respect reciproc. stress. plâns. durere. surmenaj Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Scopul realizării este o necesitatea oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacrea nevoilor sau să fie util celorlalţi. etc Manifestări de depresie: manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu. eşecuri. dezechilibrare. Dificultatea de a participa la activităţi religioase 5. Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezare fizică. Manifestări de dependenţă: Sentiment de culpabilitate: amărăciune. separare. bâlbâială Manifestări de anxietate: tahicardia. autopedepsire. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale 4. amnia de a se scuza inutil. 1. motiv pentru care individul se simpte vinovat. tegumente umede şi reci. Culpabilitatea 2.

de respingere . anxietate. vârstnici – folosirea experienţei acumulate). de inutilitate. Devalorizarea 2. 1. constituţia şi capacităţile fizice. maturitatea – satisfacerea aspiraţiilor.132 Factori biologici: vârsta şi creşterea (la copil activitatea dominantă este jocul. Dificultatea de a se realiza 4. motivaţia roluri sociale folosirea timpului liber Intervenţiile asistentei: se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei îl ajută să-şi facă un plan zilnic orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale care-i permit să să se realizeze încurajează orice activitate care interesează îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită II. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa Manifestări de dependenţă Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi Descurajare. legi. în preadolescenţă – relaţiile cu societatea. handicap Psihologic: tulburări de gândire. nivleul intelectual. stress. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia nu este îndeplinită pot apărea următoarele probleme: 1. etc. Neputinţa 3. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale Surse de dificultate: Fizic: diminuarea unor funcţii. rolurile sociale - Manifestări de independenţă: integritatea fizică şi psihică manifestări de bucurie şi fericire autocritica luarea de decizii stima de sine imaginea de sine comportamentul este în funcţie de stadiul de dezvoltare (copilul – mulţumire faţă de un succes şcolar. adolescenţă – experienţa. depresie Sentimente de izolare. pierderea imaginii de sine Sociologic: eşec profesional. conflict profesional. adulţi şi persoane în vârstă – dragoste faţă de muncă) ambiţia. condiţie socială. imaginaţia creatoare. Factori psihologici: emoţiile Factori sociologici: cultura.

13. izolare socială forţată) Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat: evită conversaţia. agresiune) imaginea corporală (alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice. droguri. agresivitate Diminuarea motivaţiei. pasivitate. îşi găseşte refugiu în alcool. Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de sine reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic. Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă Intervenţiile aistentei: Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii. Componenetele conceptului despre sine: identitatea imaginea corporală stima de sine (respectul faţă de propria persoană) Factorii care afectează componentele conceptului despre sine: identitatea (probleme sexuale. Independenţa în activităţile recreative Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi înţeleasă în plenitudinea ei dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalităţii – jocul (actitatea ludică) şi activităţile recreativ-distractive. NEVOIA DE A SE RECREA Recrearea se defineşte ca necesitatea fiinţei umane de a se destinde. de a se distra recurgând pentru aceasta la activităţi agreabile în scopul obţinerii unei relaxari fizice şi psihice. I.133 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi Somnolenţă. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . Intervenţii – execuţie: stabilirea unei relaţii terapeutice ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine (respectul eu-lui) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav menţinerea identităţii pacientului ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv. pierderea unui organ sau a unei funcţii) stima de sine performanţa rolului (incapacitatea de a îndeplini un rol. are aspect neângrijit. viol. fumat excesiv. droguri. interesului. concentrării. emoţional şi social.

pensionarea. Surse de ordin sociologic: singurătatea. adultul munceşte şişi organizează activităţile recerative). pentru petrecerea timpului liber. roluri sociale. Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependeţă: 1. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei. Dificultatea de a îndeplini activităţi recreative 3. lipsa de cunoştinţe despre sine şi cei din jur. - Manifestări de independenţă Destinderea Satisfacţia Plăcerea Amuzamentul. Factori psihologici: dezvoltarea psihologică. analizează şi stabileşte . handicapuri. emoţiile Factori sociologici – diferă după cultură. afectarea stării de conştienţă. munca învechită. conflicte şi eşecuri. în funcţie de vârstă. Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. audiţii muzicale.134 Factori biologici: vârsta (copilul o mare parte din timp se joacă. vizionări de filme). Asigură condiţiile necesare. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative 2. Dezechilibru – durere. organizare socială. II. şcolarul se joacă şi învaţă. diminuarea capacităţii funcţionale a organelor de simţ. constrângeri fizice. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice. de lehamite) Tristeţea Intervenţiile asistentei Obiective: Pacientul să prezinte stare de bună dispoziţie – asistenta explorează ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului. Planifică activităţi recreative împreună cu pacientul. de posibilităţi (jocuri. retragerea. Organizează activităţi recreative individuale sau de grup. constituţia şi capacităţile fizice (activităţile recreative care impun efort fizic trebuie selectate după capacităţile fizice ale fiecărui individ). Refuz de a îndeplini activităţi recreative. Dependenţa în staisfacerea nevoii de a se recrea. facilitează accesul la biblioteci. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative Manifestări de dependenţă: Inactivitatea (lipsa de interes faţă de activităţile curente ale vieţii) Plictiseala (impresia de vid. explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative.

planifică activităţi recreative împreună cu pacientul Pacientul să-şi recapete încrederea în forţele proprii (determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele. în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii.fiinţele umane potrivit condiţiilor lor fizice fac posibilă dobândirea de cunoştinţe. atmosferă de calm. deprinderi pentru menţinerea sănătăţii. Pacientul să beneficieze de somn odihnitor – îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare Pacientul să-şi amelioreze condiţiile fizice: asistenta va fi consecventă în planificarea şi organizarea activităţilor recreative. Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii comportări a individului. capacităţi fizice.învăţarea. atitudini. psihologiei. pe baza cunoştinţelor. Factori psihologici: motivarea – toţi factorii care-l dinamizează pe om. eticii. emoţiile – legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere. administrează şi supraveghează efectele tratamentului indicat de medic). priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior. I. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta: copilul în timpul creşterii şi dezvoltării învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea. atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente. . Independenţa în satisfacerea nevoii Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei. pot crea ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe) - Manifestări de independenţă Dorinţa şi interesul de independenţă: . - - 14. care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere. câştigă încrederea bolnavului. . adultul învaţă să-şi perfecţioneze tehnicile. specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii.135 dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică. pentru a deveni capabili să-şi dirijeze întreaga activitate în mod creator. deprinderea (componentă automatizată a activităţii) Acumularea de cunoştinţe Modificarea comportamentului faţă de sănătate: educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete. asigură o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi. Factorii sociologici – mediul ambiant (mediu adecvat cu luminozitate şi temperaturi normale. în funcţie de condiţiile în care se află. sociologiei şi a altor ştiinţe. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe.

136

Intervenţiile asistentei pentru menţineea independenţei asistenta explorează nevoile de cunoaştere a pacientului explorează obiective de studiu cu pacientul informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească organizează activităţi de educaţie pentru sănătate

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă: 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi 2. Dificultatea de a învăţa 3. Cunoştinţe insuficiente Surse de dificultate: Surse ale dificultăţilor de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, durerea (cu diferite grade de intensitate) Surse ale dificultăţilor de ordin psihic: afectarea stării de conştienţă, dezvoltarea intelectuală, tulburări de gândire şi de memorie, stressul, situaţia de criză Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic: mediu necunoscut, lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi de cultură, lipsa cunoştinţelor, insuficienta cunoaştere de sine, insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător. Ex.:

Ignoranţa
Manifestări de dependenţă: Cunoştinţe insuficiente Nu înţelege necesitatea de a învăţa şi nu este receptiv Nesiguranţa şi frica de necunoscut Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii (bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii) Lipsa de informaţii Lipsa interesului de a învăţa Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative

Intervenţiile asistentei: pacientul să acumuleze noi cunoştinţe pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi Rolul asistentei în educaţia pentru sănătate: Educaţia este un proces interactiv ce favorizează învăţarea. Scop: cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie.

137 Identificarea nevoilor de educare a pacientului: pe baza informaţiilor culese asistenta va aprecia nevoia de a învăţa, capacitatea de a învăţa, Stabilirea obiectivelor educaţionale Stabilirea principiilor educative Să respecte principiile educative, să indice orice comportament care arată o scădere a interesului sau a atenţiei Să stabilească împreună cu pacientul obictivele educaţionale Să observe progresele pacientului Să utilizeze metode de educaţie în grup Să integreze educaţia în procesul de îngrijire.

CAP. VI. ALTE TEHNICI PUNCŢIILE - GENERALITĂŢI
Definiţie: Puncţia este operaţia prin care se pătrunde într- un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar. În practică, se execută următoarele puncţii: venoasă, arterială, pleurală, abdominală, pericardică, articulară, rahidiană, osoasă, a vezicii urinare, a fundului de sac Douglas, puncţia biopsică şi puncţia unor colecţii purulente. Scop: - explorator - se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului dintr-o cavitate - se recoltează lichidul din cavitate în vederea examinării pentru a se stabili natura, cantitatea şi caracteristicile acestuia.

138 - terapeutic: - evacuarea lichidului abundent din cavitate - administrarea de medicamente, lichide hidratante

Pregătirea puncţiei: Materiale: - pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor – apă, săpun, alcool medicinal, mănuşi din cauciuc sterile - pentru dezinfecţia şi protecţia câmpului cutanat – apă, săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctură de iod, alcool medicinal, pense, porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului - pentru anestezia locală – soluţii anestezice ( xilină 1%), seringi sterile, ace sterile - instrumente pentru puncţie- ace, trocare - vase colectoare – eprubete, vase colectoare gradate Pacientul este pregătit psihic şi fizic : Asistenta: protejează patul sau masa pe care se execută puncţia asigură poziţia corespunzătoare pregăteşte câmpul cutanat:  face dezinfecţie tip I: - cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 sec.  şi dezinfecţie tip III: în spălă regiunea, rade pilozitatea, degresează, badijonează cu alcool iodat de două ori.  supraveghează pacientul în timpul puncţiei  înmânează medicului instrumentele Pentru examenele de laborator, eprubetele se etichetează, se măsoară cantitatea şi se completează formularele de trimitere Materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru o nouă sterilizare. Puncţia se notează în foaia de temperatură sau de observaţie, menţionîndu- se cantitatea de lichid evacuat. Atenţie: acele şi seringile de unică utilizare se verifică înainte de folosire, compresele, tampoanele sterile se pregătesc în casolete. -

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator:  recoltarea sîngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice. - terapeutic:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase  recoltarea sîngelui în vederea transfuzării sale  executarea transfuziei de sînge sau derivate ale sîngelui

139  sîngerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut Locul puncţiei: - venele de la plica cotului, unde se formează un „ M” venos prin anastomozarea lor. - venele antebraţului - venele de pe faţa dorsală a mîinii - venele subclaviculare - venele femurale - venele maleolare interne - venele jugulare şi epicraniene Etapele puncţiei: • Se fixează vena cu policele mîinii stîngi, la 4-5 cm sub locul puncţiei. • Se pătrunde cu acul traversînd tegumentul( unghi de 30 grade), apoi peretele venos. • Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei • Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa • Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sîngelui • În caz de sîngerare se prelungeşte acul de puncţie cu un tub de polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămînînd legat pe braţ: • Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului; • Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul; • Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală. Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se face toaleta locală a tegumentului - se schimbă lenjeria dacă este murdară - se asigură o poziţie comodă în pat - se supraveghează pacientul Sângele se va duce imediat la laborator. Accidente: - hematom - străpungerea venei - ameţeli, paloare, lipotimie.

PUNCŢIA ARTERIALĂ
Definiţie: - puncţia arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator: - recoltarea sîngelui pentru analiza gazelor sanguine.

140 - terapeutic: injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare Indicaţii: - arteriopatii, cu scop de diagnostic şi tratament Contraindicaţii: - tendinţă crescută la hemoragii, infecţii Locul puncţiei: arteră femurală - arteră humerală - arteră radială - artera cubitală Materiale sunt aceleaşi ca pentru puncţia venoasă. Medicul efectuează puncţia ajutat de asistentă. Medicul:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  alege locul puncţiei  face anestezie locală  îmbracă mănuşile  acoperă locul puncţiei cu câmpul steril  execută puncţia  retrage acul de puncţie Asistenta:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  dezinfectează locul puncţiei, prepară seringa cu medicaţie anestezică  serveşte mănuşile sterile şi câmpul steril  prepară seringa cu acul de puncţie şi le serveşte în mod aseptic  aplică tampon compresiv pe care îl ţine cu pensa porttampon 5 minute  aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeţ cu nisip 1-5 kg în funcţie de arteră. Ulterior pacientul este supravegheat şi rămâne în repaus 1-6 ore. Sângele va fi dus la laborator – ex. pentru analiza gazelor sangvine, produsul va fi ferit de contactul cu aerul Complicaţii: - în timpul puncţiei - puncţionarea altor formaţiuni (vase, nervi, ţesuturi) - hemoragie - injectarea parietală - după puncţie: - hemoragii introducerea substanţelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor- arteriografie

141 - hematoame cu compresiunea ţesuturilor - obstrucţie vasculară De ştiut: - prin puncţia arterială, se poate introduce un cateter în vederea efectuării unor explorări ale parametrilor sîngelui arterial. De evitat: - atingerea produsului, pentru a preveni îmbolnăvirea persoanelor care lucrează cu sîngele.

PUNCŢIA PLEURALĂ
Definiţie: - puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Scop: - explorator:  punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural  recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă. - terapeutic:  evacuarea lichidului  administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice) după spălarea cavităţii. Indicaţii: - boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţa cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1,5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămînului, împiedicîndu-le funcţiile. Contraindicaţii: - tulburări de coagulare a sîngelui – hemofilie - tratament cu anticoagulante. Locul puncţiei: - se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: - dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII- VIII intercostal pe linia axilară posterioară. - dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin examen clinic. - puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei. Poziţia pacientului: - în poziţie şezîndă pe marginea patului, cu mâinile de partea bolnavă ridicată deasupra capului. Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă. Puncţia se face de către medic, ajutat de asistente medicale. Medicul:  stabileşte locul puncţiei.  efectuează anestezia  aşteaptă efectul anesteziei  aşază cîmpul chirurgical  execută puncţia, aspiră lichidul.  introduce soluţiile medicamentoase.  retrage acul de puncţie.

explorator: . colaps. se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat. determinate de iritaţia pleurei. . reacţia este negativă cînd picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. le dezinfectează.edem pulmonar acut.  serveşte seringa cu anestezic.  serveşte acul de puncţie adaptat la seringă  dezinfectează locul puncţiei  preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete  serveşte aparatul aspirator  serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei. rupturi pleuropulmonare. înaintea puncţiei  dezbracă toracele pecientului  pregăteşte locul puncţiei. Produsul examinat • se va examina imediat macroscopic. . reacţia este pozitivă.pneumotorax prin rănirea plămînului cu acul. Accidente: . Scop: . cancer pulmonar).accese de tuse. avînd drept cauză tulburările circulatorii şi purtînd numele de transsudat. cînd picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtînd numele de exudat. hemoragic (hemoragii pleurale. chilor.142 Asistenta: pregăteşte radiografia pacientului îşi spală mîinile . dezinfecţie tip II. ICC.hemoragii intrapleurale.  dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril  aplică pansament uscat  ajută pacientulsă se aşeze în pat Ulterior pacientul este îngrijit şi supravegheat.    PUNCŢIA ABDOMINALĂ ( PARACENTEZA) Definiţie: puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri.lipotimie. Lichidul extras poate fi: seros sau serocitrin (TBC. . administrează o fiolă de atropină cu 30 min.punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal . tulbure – lactescent. • examenul citologic şi bacteriologic Complicaţii : . ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine. pleurezie hemoragică) • Se face reacţia Rivalta – cu o picătură de acid acetic glacial.

143 .se face de către medic.reacţia Rivalta .la punctul de unire a 1/3 medii cu ombilicul cu spina iliacă antero.alege locul puncţiei .examenul citologic. Medicul: . îşi spală mîinile. se trimit la laborator.adaptează tubul prelungitor . chisturi ovariene mari. .examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat. TA. recoltarea lichidului şi examinarea sa pe linia Monroe Richter. aprecierea aspectului lui.protejează locul puncţiei cu câmpul steril .în fosa iliacă stg. diagnosticul citologic. bacteriologic. la mijlocul ei.se derulează în salon sau în sala de tratamente.execută incizia sau direct puncţia cu trocarul. hidronefroză. traumatismele închise ale viscerelor abdominale. dezinfecţie tip III. respectînd măsurile de asepsie.face anestezia locală. serveşte mănuşile chirurgicale şi câmpul chirurgical dezinfectează locul puncţiei serveşte bisturiul sau direct trocarul recoltează în eprubete lichidul de ascită serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului îngrijeşte pacientul ulterior şi-l supraveghează se monitorizează pulsul. Asistenta: Pregătirea produsului pentru examinare: . le dezinfectează. Execuţia puncţiei: .pe linia ombilico-pubiană. . se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore schimbă pansamentul. biochimic – eprubetele cu lichid. etichetate. scoate mandrenul. .terapeutic: Indicaţii: Contraindicaţii: Locul puncţiei ascitele masive.retrage trocarul. pregăteşte locul puncţiei. . . determinarea densităţii .superioară stg. sarcină diateze hemoragice evacurea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive pentru efectuarea dializei peritoneale.

îşi spală mîinile. . pe care îl introduce în eprubete . fixat cu benzi de leucoplast. Scop: .execută puncţia .spaţiul V intercostal stg.preia seringa cu lichidul extras.efectuează anestezia . le dezinfectează. uscat. la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare. perforarea intestinului. .constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică . .recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale.terapeutic: . Accidente: . Asistenta: .serveşte mănuşile şi câmpul chirurgical .aşează câmpul sub locul puncţiei .retrage acul de puncţie.spaţiul VI – VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară stg. care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală.evacuarea lichidului acumulat .pregăteşte radiografia pacientului . Indicaţii: . .pregăteşte locul puncţiei. Locul puncţiei: . persistenţa orificiului de puncţie. în cazul în care cantitatea de lichid este mare. Execuţia puncţiei: . .explorator: .dezinfectează locul puncţiei .se face de către medic.puncţia pericardică constă din pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică. PUNCŢIA PERICARDICĂ Definiţie: .serveşte seringa cu acul de puncţie .stabileşte locul puncţiei .pericardita.aplică pansament steril.aspiră lichidul . dezinfecţie tip III. hemoragie digestivă.pătrunderea acului în miocard . la locul puncţiei. prin acumularea sîngelui sau lichidului de transsudaţie.144 Accidente: colaps vascular.introducerea substanţelor medicamentoase.aşază pacientul în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat.serveşte seringa cu anestezic .dezinfectează locul puncţiei . hemopericardul. Medicul: .

Puncţia se face de câtre medic ajutat de asistentă.  poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului.boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningite. . retrage acul de puncţie. printre vertebre. . coapsele flectate pe abdomen.măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian. .L5  puncţia dorsală D6-D7  puncţia suboccipitală. Medicul: Asistenta: îşi spală mânile. scleroză multiplă. le dezinfectează. Indicaţii: .prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană.injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei. . şoc pericardic.puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian. antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian.introducerea medicamentelor citostatice. encefalite).explorator: . se efectuează în spaţiul dintre vertebrele D12 . face anestezia locală. tumori cerebrale. PUNCŢIA RAHIDIANĂ Definiţie: . pregăteşte locul puncţiei. . pieptul „ spate de pisică”  poziţie şezîndă pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse. dezinfecţie tip III. capul în hiperflexie.145 fenomene de insuficienţă cardiacă infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural. . hemoragie subarahnoidiană.intervenţii chirurgicale.terapeutic: . Locul puncţiei:  puncţia lombară.scop anestezic: introducerea substanţelor anestezicerahianestezia. execută puncţia scoate mandrenul. dacă conţinutul pericardic este septic.  pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală. Scop: . măsoară tensiunea LCR. stabileşte locul puncţiei.L1 sau L4 .

gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale. 24 de ore.terapeutic: .se puncţionează mai frecvent genunchiul.evacuarea lichidului. .îşi spală mîinile. mănuşile chirurgicale şi câmpul steril. dezinfectează locul puncţiei.recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale. se supraveghează semnele vitale: puls.punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular. serveşte seringa cu anestezic. serveşte acul de puncţie cu mandrin. . cotul. le dezinfectează . aspiră lichidul retrage acul de puncţie . Indicaţii: . .administrarea medicamentelor în cavitatea articulară.serveşte seringa cu acul de puncţie alege locul puncţiei.146 Accidente: sindrom postpuncţional. Medicul: Asistenta: . Puncţia se face de către medic ajutat de 1-2 asistente. fără pernă. glezna. menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului ulterior îngrijeşte şi supraveghează pacientul pacientul stă în decubit dorsal. dezinfecţie tip II . Scop: .pregăteşte locul puncţiei. câmpul protector . umărul. respiraţie. TA. hemoragii dureri violente în membrele inferioare contractura feţei.serveşte seringa cu anestezic . Contraindicaţii: . şocul reflex – foarte rar. hemartroză.procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează puncţia. PUNCŢIA ARTICULARĂ Definiţie: puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern.serveşte mânuşile sterile.artrite acute sau cronice.dezinfectează locul puncţiei . Locul puncţiei: .explorator: . zona maximă de fluctuenţă efectuează anestezia locală aşază cîmpul sub locul puncţiei execută puncţia.

pe cale transabdominală.puncţie albă .evacuarea urinii în cazurile de retenţie acută de urină.manubriul sau corpul .explorator .terapeutic: – administrarea de medicamente. vertebrele lombare. recoltează în eprubete aplică pansament compresiv la locul puncţiei.prelevarea urinii direct din vezica urinară. Scop: .imediate: . fixat cu faşă aplică atele care să imobilizeze articulaţia puncţionată îngrijire ulterioară a pacientului.tardive: .spina iliacă posterosuperioară .injectarea de produse de contrast. lichide hidratante şi nutritive.fracturi .infecţii ale osului .terapeutic: . PUNCŢIA VEZICII URINARE Definiţie: .la nivelul oaselor superficiale .maleolele tibiale . în interiorul vezicii urinare. plămîni) .recoltarea măduvei pentru examinare. Accidente: . străbătînd stratul său cortical. Indicaţii: boli hematologice Locul puncţiei: . prin intermediul unui ac. ajutat de 1-2 asistente.tulburări de creştere la copii.creasta iliacă . fără pericolul contaminării sale . Indicaţii: stricturi uretrale sau hipertrofie de prostată . Execuţia puncţiei: se face de către medic. Scop: . . PUNCŢIA OSOASĂ Definiţie: puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului.sternul.147 colectează lichidul în vasul gradat.apofizele spinoase.hematoame .explorator: .calcaneul . .perforaţie ale organelor interne ( inimă.se realizează prin introducerea unui ac.pneumotorax .

suspiciune de sarcină extrauterină .pe linia mediană abdominală la 2 cm deasupra simfizei puncţie negativă hemoragie vezicală astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi infecţii postpuncţionale formarea de fistule urinare.se face spălătură vaginală cu soluţie de permanganat de potasiu. PUNCŢIILE BIOPSICE . . Accidente: traumatisme uretrale ale vaginului. aspiră lichidul retrage acul de puncţie îndepărtează pensa de prins colul şi valvele vaginale. sînge. puncţia se execută pe cale vaginală. PUNCŢIA FUNDULUI DE SAC DOUGLAS Este o variantă a puncţiei intraperitoneale. Pregătirea puncţiei: .evacuarea colecţiei de lichid . puncţia. acul de puncţie adaptat la seringa de 20 ml pentru puncţie recoltează lichid în eprubetă goleşte pe rând seringile.se aşază pacienta în poziţia ginecologică pe masa ginecologică.în dreapta sau în stânga colului.explorator: . Puncţia se face de către medic asistat de către 1-2 asistente Medicul: Asistenta: îmbracă mănuşi chirurgicale sterile serveşte medicul cu pensa pentru prins colul uterin preia pensa de col.colecţii purulente Locul puncţiei: . introduce valvele vaginale prinde colul uterin cu pensa dezinfectează fundul de sac posterior al vaginului face anestezia.148 Locul puncţiei: pubiene. Scop: .administrarea unor soluţii medicamentoase Indicaţii: . .stabilirea naturii colecţiei (puroi.terapeutic: . o fixează cu mîna serveşte medicul cu tamponul îmbibat cu alcool iodat fixat în porttampon oferă seringa cu anestezic.colecţii lichidiene . ascită) .

completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective .puncţia hepatică: . Pregătirea puncţiei: . ganglioni limfatici.semnalează apariţia unor complicaţii .reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. badijonează locul puncţiei şi aplică pansament compresiv. se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor. splină. . plămîni.confirmă sau infirmă diagnosticul clinic. Pacientul este îngrijit ulterior: rămâne în decubit lateral drept 24 ore după puncţia hepatică şi în decubit dorsal după puncţia splenică şi renală. aspiră ţesutul patologic.faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat. serveşte medicului seringa pentru anestezie. în dreptul discului intervertebral L1-L2 la 8 cm de linia mediană. . .puncţia septică: . dezinfectează local. stabileşte evoluţia bolii. Materialele sunt pregătite şi duse la laborator. face anestezia locală.Silverman Menghini.puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: masa ganglionară sau tumorală. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE Importanţa examenelor de laborator: . Asistenta pregăteşte locul puncţiei.diateze hemoragice .rinichi unic Locul puncţiei: .spaţiul VIII sau IX intercostal stg. Indicaţii: -îmbolnăviri ale organelor mai sus menţionate. rinichi. Contraindicaţii: . Medicul alege locul puncţiei. Scop: .instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim.permit depistarea bolnavilor şi a purtătorilor sănătoşi Rolul asistentei: asistenta trebuie să respecte regulile următoare: . tumori solide.pregătirea psihică a bolnavului . execută puncţia. Pacientul este pregătit psihic.149 Definiţie: .confirmă vindecarea .puncţia renală: regiunea lombară.orarul recoltărilor . îndepărtează acul de biopsie. serveşte acul de puncţie. .explorator: examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului. Puncţia se practică pe ficat.

puncţie venoasă . repaus la pat.se agită lama pentru uscare . Execuţie: .mănuşi de cauciuc . . curate.se şterge cu un tampon uscat prima picătură. cameră umedă.bacteriologice .puncţie arterială RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE Pregătire: materiale: .hematologice .150 pregătirea fizică. pipete Potain.înţepare (pulpa degetului. păstrînd aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze .se etichetează şi se trimite la laborator.sterile: ace.efectuarea frotiului: .parazitologice . degresate . se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama .la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru .se face asepsia pielii degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 grade .serologice Recoltarea se face prin: .cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii.de protecţie: . aşezarea în poziţie corespunzătoare în funcţie de recoltare pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării efectuarea tehnicii propriu-zise completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză: RECOLTAREA SÂNGELUI Sângele se recoltează pentru examene: .nesterile: tavă medicală curată. perpendicular pe straturile cutanate . Pregătirea produsului pentru laborator.lamela se trage către partea liberă a lamei. faţa plantară a halucelui . lame uscate.se aşază o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 grade cu lama .se şterge cu un tampon cu alcool.regim alimentar. tampoane de vată . lobul urechii. şlefuite.

pernuţa.reticulocite: 10-15% .rapiditatea cu care se produce depunerea elementelor figurate. 4.se completează buletinul .ace pentru puncţia venoasă . bolnavul fiind "à jeune".bărbaţi. pentru a determina: Felul analizei: Modul de prelevare Interpretarea rezultatelor . Hemoleucograma: . Pregătirea pentru VSH: . 13 ± 1 g/100ml. eprubete. garou.soluţie de citrat de Na 3.se etichetează produsul . Rezistenţa globulară: se recoltează sângele pentru obţinerea globulelor roşii se evită hemoliza şi coagularea sîngelui sîngele recoltat se agită uşor timp de 5-10 minute cu mişcări circulare sângele se defibrilează şi nu se mai coagulează se trimite imediat la laborator.leucocite 4200-8000/ mm cub din care: .4. – Se recoltează 5-10 ml sânge simplu./mm3.stativ şi pipete Westergreen .2.polinucleare neutrofile nesegmentate: 0-5 % RECOL TAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE – Se efectuează prin puncţie venoasă.4.nesterile: .151 RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE HEMATOLOGICE Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) . Hematocrit (Htc): .soluţii dezinfectante: alcool 70 grade Pregătirea produsului pentru laborator: .femei .5 mil.hemoglobină 15 ± 2 g/100ml. vată . dimineaţa.femei .materiale: . în poziţie strict verticală.se înţeapă pulpa degetului: .se face prin puncţie venoasă.sterile: .8% .8 mil. muşama./mm3 – bărbaţi.5-5.seringă de 2 ml uscată . Se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de EDTA ( acid diaminotatraacetic 1% ).eritrocite. tăviţă renală.se aspiră cu pipeta Westergreen pînă la gradaţia 200 şi se aşază în stativ pe dopul de cauciuc.

cel hemolizat este roz. de precipitare sau floculare ca: Citochol. de microfloculare pe lamă VDRL – în diagnosticul sifilisului.5 mEq/l 14 – 28 mmol/L 58-65 vol.Tymol = 0-4 u ML ZnSO4 = 0-8 u SH 2-4 u Bodansky TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui 8-32 uW (Wolgemuth ) Pr.20 mg % T = 0.Howell =1'30"-2'30" calcemie sideremie rezervă alcalină ionograma sanguină glicemia fibrinogen timp de protrombină recoltare direct în eprubetă cu ac de platină 5-10 ml sânge în sticluţe heparinate 2 ml sânge/florură Na 4 mg 0. 4. direct în eprubetă (fără seringă).5-2) α1 = 4 α2 = 8 β= 12 γ = 16-18% 9-12 mg%.20-0.Quick = 12"-14" T. % Na+ =137-152 mEq/l.5 ml oxalat de K 4.5 mEq/l.8% şi 4. Aceste examene se utilizează pentru diagnosticarea bolilor infecţioase (tifos exantematic.80-2. = 75:±10 gr % Al = 40-50 g % Gl = 20% (A/G = 1.v 0.80-1.6-1.5-5. Serul nehemolizat are o culoare gălbuie.5 ml sânge REGOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGIGE Examenele serologice relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.40 gr/1000 ml 2-6 mg % 0. Ca++ = 4. Kahn. febră tifoidă.   R. 0.4 mEq/l. sifilis).8-5.6-1 mg % D = 0.5 ml sânge 0. CI– = 94-111 mEq/l. . Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă. K+ = 3.20 gr ‰ 200-400 mg% timpii: T.5-5.152 uree sanguină acidul uric creatinină bilirubină colesterol lipemie teste de disproteinemie fosfatază alcalină transaminază amilază electroforeză 5-10 ml p.4 mg % 1.1-0.80 gr ‰ 600-800 mg% Takata-Ara-negativ R. într-o cantitate de 5-10 ml.pentru diagnosticul tifosului exantematic.Weill-Felix .t. R.5 ml citrat de Na 3. Meinike şi R.

mască de tifon. 10 ml în bulionul citrat. temperatura . bruceloză. – ia seringa şi efectuează puncţia venoasă. (poliartrita reumatoidă) R. mănuşi sterile seringă a 20 cm3 medii de cultură: bulion citrat.se notează în FO data şi numele persoanei care a recoltat. de fixare a complementului R. Pregătire: • Materiale . hemaglutinoinhibare – diagnosticarea unor viroze R.153      R.se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37°C. – calitatea probei de sânge.geloză semilichidă Execuţie: Asistenta – îmbracă mănuşi sterile. pentru diagnosticul sifilisului. – aşează câmpul steril. – însămânţează: 2 ml în eprubeta cu glucoză. RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUTAINER Avantaje: • Utilizarea acestei metode de prelevare asigură: – confortul pacientului.R. de hemaglutinare.se etichetează cu data. Waler-Rose – diagnosticarea P. Pregătirea produsului pentru laborator: . – aseptizează regiunea cu iod. Widal şi aglutinarea "Vi" – în diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC – HEMOCULTURA Definiţie: Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic Scop: descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: o septicemie o bacteriemie: febră tifoidă. ora. endocardită malignă subacută Pregătire: materiale de protecţie . – securitatea personalului medical. – aspiră 20 ml de sânge. . – retrage seringa. Bordet-Wassermann. Dozarea antistreptolizinelor O (ASLO) – diagnosticarea RAA – scarlatină R.

Grup sanguin  ASLO. substanţele chimice imprimate determină schimbarea culorii când vin în contact cu zahărul. rezervă alcalină. se evită frecarea pulpei degetului de bandeletă. sideremie.  acid uric. Îndepărtarea sângelui se face diferit: . hemoleucogramă (HLG) cu formulă leucocitară.  indici eritrocitari volum eritrocitar mediu (VEM).  timp de protrombină • Mov: pentru determinări hematologice  EDTA-K3  hematocrit.materiale necesare Pregătirea psihică a pacientului. hemoglobina eritrocitară medie (HEM).  rezistenţă globulară.  antigen Australia. fosforemie.acul de puncţie. Execuţie: Idem ca în alte recoltări. Rh. lipemie. imunogramă..tuburi vacuumtainer. • Verde: vacuumtainer cu litiu heparină pentru analize biochimice.  Waler-Rose. concentraţie medie de hemoglobină (CHEM). bandelete sau stripsuri. calcemie. Helicobacter. RBW • Negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului • Bleu: pentru determinări de coagulare  fibrinogen.154 holder – un tub de material plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare. bilirubinemie. iar la partea inferioară două aripioare. . uree sanguină.  electroliză. fosfatază.sau bicolore. transaminaze. glicemie. depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei. picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono. proteină "C" reactivă. . Latex. Îngrijirea pacientului după tehnică: aceeaşi ca la puncţia venoasă. amilazemie. . DE ŞTIUT: Tuburile vacuumtainer se utilizează în funcţie de codul de culoare al dopului de cauciuc astfel: • Roşu şi portocaliu: pentru chimie clinică  teste de disproteinemie. DETERMINAREA GLICEMIEI FOLOSIND TESTELE REACTIVE • • • • • • determinarea glicemiei se mai poate face folosind testele reactive. creatinină.

. colecţiile purulente.materiale – masca de tifon. recoltarea se face fie prin suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă. . secreţia din conjunctivite şi dacriocistite se recoltează cu tampon steril.invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul gâtului . dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul).pentru examinări virusologice. Execuţie: – recoltarea se face dimineaţa.eprubete medii de cultură • Pacientul este pregătit psihic şi fizic.depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului.se face cu un tampon mai subţire fixat pe un porttampon de sârmă uşor îndoită. Scop: • explorator . . sub control vizual (otoscop). care arată cu rapiditate şi precizie valoarea glicemiei. Recoltarea secreţiei otice: – se face cu tamponul. cu care se poate pătrunde în nazo-faringe.depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Pregătirea: . • Execuţie: .cu tamponul faringian şterge viguros depozitul de pe faringe şi amigdale.îşi pune masca de protecţie. Recoltarea secreţiei oculare: infecţiile oculare care necesită examen bacteriologic.asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool. fie prin spălare nazofaringiană.se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.155 • pacienţii îşi pot testa singuri glicemia folosind aparate cu afişaj electronic.eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină .sterile– spatula linguală . RECOLTAREA SECREŢIEI NAZALE. RECOLTAREA SPUTEI Definiţie: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se . . după trezirea pacientului. OTICE ŞI OCULARE Recoltarea secreţiei nazale: . umoarea apoasă a camerei anterioare. . .deschide eprubeta cu tamponul faringian. . RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN Definiţie: Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. din conductul auditiv extern.

se introduc prin sondă 200 ml apă distilată. Pregătire:• materiale: urinar sau ploscă. Recoltarea sputei prin spălătură gastrică    se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). Execuţie: – i se oferă paharul cu apă ca să-şi clătească gura şi faringele.  sputa expectorată se recoltează într-un vas steril. şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare. recoltarea se repetă zilnic. bicarbonatată.  se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească  sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă. în vase separate. în vederea stabilirii diagnosticului.  se introduc în recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu un ml soluţie de stricnină 1‰ pe care pacientul o inhalează  după aspiraţii.  se apasă limba cu spatula. bacteriologice. – i se oferă vasul de colectare. – se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h. dimineaţa. citologice. care nu apar în mod obişnuit în spută. parazitologice. – se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse. Recoltarea sputei prin spălătură bronşică  se utilizează la pacienţii cu TBC care nu expectorează. în stomac. materiale pentru toaleta organelor genitale externe. pe nemâncate. lichidul recoltat se trimite imediat la laborator. în următoarele 4 zile.sterile: – cutie Petri. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa. Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian  se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă. eprubete. scuipătoare specială . pahar conic. pregătire fizică şi psihic . călduţă. pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric. în funcţie de examenul cerut.  frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic. Pregătire: • materiale .nesterile: – pahar cu apă. RECOLTAREA URINEI Scop: • explorator – informează asupra stării funcţionale a rinichilor.156 expulzează din căile respiratorii prin tuse.  se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. Scop: • explorator – pentru explorări macroscopice. cât şi a întregului organism. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit anterior.

se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat.conţinut gastric care se elimină spontan. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE Definiţie: – Scaun . Pregătirea produsului pentru examen de laborator – se completează buletinul de recoltare.i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura Îngrijirea ulterioară a pacientului . bacteriologice. când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical. se elimină la toaletă sau în bazinet. aproximativ 50 ml. bacteriologice. .resturile alimentare supuse procesului de digestie. .se şterge gura pacientului.prima cantitate de urină emisă.după vărsătură se îndepărtează tăviţa. • recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii: .înainte de începerea tratamentului cu antibiotice.se aşează pacientul în pat . chimice pentru stabilirea diagnosticului Pregătire: • materiale :două tăviţe curate şi uscate. . apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă. biochi- . Scop: • explorator – se fac examinări macroscopice.se îndepărtează materialele folosite. pregătire fizică şi psihică a pacientului. Execuţie: . . • recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia vezicală nu este dorită.se îndepărtează proteza dentară. pahar cu soluţie aromată. • recoltarea urinei prin puncţie vezicală: se face numai în caz de: vezică plină.asistenta susţine tăviţa renală.se supraveghează pacientul în continuare. – se trimite produsul la laborator.157 Execuţie: • recoltarea urinei pentru un examen sumar: .urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină. de obicei în afecţiuni digestive. dar şi în alte afecţiuni (alcoolism. Scop: • explorator . . .se recoltează urina de dimineaţă . .depistarea unor germeni patogeni (ex.din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml. eliminate din organism prin actul defecaţiei.sprijină fruntea bolnavului. .se recoltează în eprubetă sterilă . se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat. . hipertensiune intracraniană). RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR Definiţie: Vărsătura . .

se poate face prin raclare cu o spatulă sau cu o baghetă . care circulă în spaţiul subarahnoidian. .bacteriologice .eprubete cu medii de cultură. tub recoltator.  lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări). chibrituri.serologice .158 mice. . . aleză.biochimice. 16-18. prin puncţie lombară suboccipitală sau ventriculară. Execuţie:  recoltare din scaun spontan sau provocat.  se fac examinări: .tavă medicală. în decubit lateral pentru a evita lipotimia. parazitologice) depistarea unor purtători sănătoşi de gemeni - Pregătire: • materiale .  recoltare directă din rect. polinucleare.sondă Nélaton nr.BK şi alţi germeni. . – aproximativ 4 ml în fiecare eprubetă. al stărilor comatoase. .materiale pentru toaleta perineală. purgativ salin. Execuţie:  recoltarea se execută pe nemâncate.  recoltarea la copii: .sifilisul SNC.  la pacienţii cu stare generală alterată se execută.  se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături).  tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică.raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme.se face cu sonda Nélaton. .pregătire psihică şi fizică. ploscă sterilă. cu rol nutritiv şi excretor. RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Definiţie: – LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV. . atipii celulare).  recoltarea pentru ouă de paraziţi: . eozinofile. . cu rol de protecţie a SNC. Scop: •în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene.  se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude. . în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale.muşama.citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite. lampă ce spirt.

. organele genitale.evacuarea şi tratarea colecţiilor purulente.depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei. Recoltarea din papule.se efectuează frotiu. D =1005-1009.5-1 mg % – Cl = 420-450 mg % – acid lactic = 10-25 mg % – P mineral =1. . pustulelor.5 mg % R. se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare.4-7. Recoltarea din vezicule. . pH = 7. de iod.5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii Valori normale ale constituenţilor chimiei: – albuminorahie = 20-60 mg% – Ca++ = 4. pustule. conjunctiva oculară.se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor. • volum: 100-150 m. se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă. ulceraţii.5 mg% – clororahia = 700-760 mg% – Na+ = 300-350 mg % + – azot total = 15-30 mg % –K = 12-17 mg% – creatinină = 0. . bogat salină. se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură. Pandy. ulceraţiilor.5-5. din plăgi supurate. None Apelt – glicorahia = 50-60 mg% – Mg++ = 3-3. . de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor.se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească. Scop: • explorator . noduli sau alte leziuni inflamatoare se dezinfectează tegumentele cu tinctură. • terapeutic .159 LCR = soluţie apoasă.se recoltează o mică porţiune de puroi. leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern. limpede ca apa de stâncă.2-2 mg % RECOLTAREA SECREŢIILOR PURULENTE Definiţie Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor.materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă. Pregătire: Idem alte recoltări. ulceraţii .

orificiul colului uterin. foarte abundentă floră mixtă. . după flambare.160 se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul. SONDAJE. Pregătire: Idem alte recoltări + lamele de sticlă. se recoltează cu ansa.epitelii. apar patru imagini: o tipul I .epitelii. Scop: • explorator . meatul urinar. coci gram-pozitivi şi negativi. faringian.recoltarea produselor cavităţii sondate în vederea efectuării . . într-o cavitate naturală a organismului. lactobacili.se îndepărtează labiile mari şi mici.la fetiţe. iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa din eprubeta sterilă. evitând atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului. o tipul II .se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic. cauciuc sau material plastic. CLISME Definiţie: Sondajul reprezintă introducerea unei sonde sau cateter din metal. Interpretarea examenului La examenul microscopic. lactobacili absenţi. .se recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri :orificiul glandelor Bartolin. foarte frecvente leucocite. rari bacili gram-negativi sau leucocite. RECOLTAREA SECREŢILOR VAGINALE Definiţie: Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale. foarte rari lactobacili. nazal. iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal.rare epitelii. prin căile naturale. Execuţie: . Trichomonas prezent. SPĂLĂTURI. . foarte frecvenţi bacili gram-negativi.recoltarea se face cu valve şi specule sterile. frecvente leucocite o tipul IV . o tipul III .epitelii şi lactobacili (secreţie normală).

evacuarea aerului sau gazului după o reanimare cu ventilaţie prin mască. când nu există risc important de inhalare  Sonda naso-duodenală şi naso-jejunală – indicată în nutriţia de durată scurtă. Sonde gastroduodeoale – (adesea numite sonde gastrice) sunt utilizate pentru următoarele scopuri: .  în cazul spălăturilor. silicon) • sondele sunt lungi de 75-120 cm cu diametru de 8-12 ch pe scara Charriere (1ch = 1. . Pentru alimentaţia enterală artificială  Sonda naso-gastrică – indicată în alimentarea de scurtă durată. . de 12-15 ch pentru evacuare şi spălătură.introducerea unor substanţe medicamentoase. în risc major de inhalare sau tulburări de evacuare ale stomacului (pacienţi cu tulburări de conştienţă.).  Jejunostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă cu risc major de inhalaţie. AVC etc.  Gastrostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă. .hidratare. . pentru a uşura înaintarea.  este interzisă introducerea lichidului de spălătură sub presiune  conţinutul evacuat prin sondaje sau spălături se păstrează (pentru analiză)  sondajele şi spălăturile vor fi notate în foaia de observaţie însoţite de numele persoanei care le-a efectuat  eventualele greşeli comise cu ocazia sondajului şi spălăturii vor fi raportate TIPURI DE SONDE I.evacuarea conţinutului cavităţii sondate.alimentare. • terapeutic . după caz. o pentru utilizare de lungă durată:– din material sintetic (poliuretan. .evacuarea conţinutului gastric înainte de anestezie în intervenţia chirurgicală de urgenţă. .curăţirea cavităţii de substanţe dăunătoare organismului Rolul asistentei  respectarea unei asepsii perfecte  pregătirea psihică a bolnavului  sonda se va lubrifia sau uda. . . fără intervenţie chirurgicală.3 mm) pentru alimentaţie.prelevarea lichidului gastric în scop diagnostic. Tipuri de sonde gastroduodenale: o pentru utilizarea de scurtă durată (PVC sau cauciuc).evacuarea sau aspirarea lichidului gastric sau a sângelui.sonda de alimentaţie gastrică sau duodenală la pacienţii cu AVC.161 examenelor de laborator.evacuarea stomacului după absorbţie orală de substanţe toxice . cantitatea lichidului introdus trebuie să fie întotdeauna mai mică decât capacitatea cavităţii organului spălat. . iar pentru spălătură gastrică de 30 ch. II.

. IV. o cere pacientului să deschidă larg gura.ulcer de compresiune al esofagului cu risc de esofagită. sonda Faucher sau Einhorn. . o curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse. cât mai aproape de rădăcina limbii. balonaş distal. terapeutic (tipuri – sonde pentru evacuare simplă: Nélaton. boala ulceroasă. . să respire adânc şi introduce capătul sondei pana la peretele posterior al faringelui. casoletă cu mănuşi de cauciuc. invitând bolnavul să înghită.folosite pentru alimentaţie. Indicaţii: – în gastritele acute sau cronice. • terapeutic o evacuarea conţinutului stomacal toxic. Sonde vezicale – instalate în scop – diagnostic.ruptură de esofag. o verifică prezenta sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal .lungime de 120-300 cm. sonda Eudel.medicamente. tipuri: – sonda Miller-Abbott – cu lumen dublu. Execuţie: o asistenta se spală cu apă şi săpun. o umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag. a cardiei. o introducerea unor substanţe medicamentoase. Sondele intestinului subţire . . Pregătiri • materiale: de protecţie: şorţuri din cauciuc sau din material plastic. o îmbracă şortul de cauciuc.cu două balonaşe şi trei deschideri. tăviţă renală. o introduce sonda în esofag şi este împinsă uşor spre stomac (40-50 cm). o se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă o prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. lungime de 31 cm (12-18 ch).pneumopatie de inhalaţie. o hidratarea şi alimentarea bolnavului. muşama şi aleză. eprubete. Mercier) SONDAJUL GASTRIC Definiţie: Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc – sonda gastrică Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac. decompresiune şi eliberarea lumenului intestinal.confecţionate din cauciuc sau material plastic. Pregătire: pregătirea psihică şi fizică a pacientului. etc.asfixie . Sonde de compresiune esofagiene o folosite pentru oprirea hemoragei produse de varicele esofagiene sau a hemoragiei gastrice (sonda Blakemore . Scop: • explorator o recoltarea conţinutului stomacal o pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului. o îşi pune mănuşile sterile. V.162 III. 2 seringi de 20 ml. recipient pentru colectare. sonda Linton) Complicaţii: . prosoape.

comprese. SONDAJUL DUODENAL Definiţie: Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde . hiperemia feţei. Scop: – realizarea hemostazei în HDS.se supraveghează fixarea.se verifică permanent presiunea din balonaşe (50 – 60 mmHg) . INTRODUCEREA SONDEI BLAKEMORE Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea unui tamponament esofagian se folosesc.vas colector – medicamente .tuse.se aspiră conţinutul sondei. Execuţie: .se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-cardiale. laringoscop.soluţie novocaină. apoi cianoza. mai multe tipuri de sonde.163 cu ajutorul seringii şi fixează sonda. o goleşte conţinutul sondei în vasul colector. o extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă. – nesterile . varice esofagiene Pregătiri: • materiale sterile sonda Blakemore cu dublu balonaş. Pacient: pregătire fizică şi psihică. permeabilitatea sondei. Pregătirea produsului pentru examenul de laborator – Idem ca în alte manevre. Accidente . . . după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient).substanţă lubrifiantă.se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv (sifonaj).aparat de aspiraţie. o aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer sau aspiră sucul gastric cu seringa.bronhopneumonii de aspiraţie. pense hemostatice. seringi de 20 ml. sondă gastrică. cu prudentă. se îndepărtează sonda. cocaină pentru anestezie. Îngrijirea ulterioară a pacientului – Idem ca în alte manevre. TA şi pulsul.se introduce sonda endonazal. . .se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer. . dintre care cea mai utilizată este sonda Blakemore. .greaţă şi vărsături . . se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş). .–se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer.

se dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos în direcţia anusului. realizând astfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern.se pot localiza procesele patologice hepatobiliare.164 Einhorn dincolo de pilor. . extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică.se lubrifiază sonda cu ulei steril. . medii de cultură. Execuţie: . .recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal.recoltarea urinii pentru examen de laborator. .se extrage sonda se face după pensarea orificiului extern. Pregătiri: Vezi sondajul gastric.paralel cu înaintarea sondei. . SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI Pregătiri: • materiale:muşama şi mănuşi sterile de cauciuc.analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui . . Execuţia: Vezi sondajul gastric.sondajul se efectuează în condiţii asepsie . . realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare.se evidenţiază meatul urinar.executarea unor procedee terapeutice prin sondă.orientată cu vârful în sus. Pacient: pregătire psihică şi fizică. . 1-2 eprubete pentru urocultură. Scop: • explorator . medicamente (ulei de parafină steril şi oxicianură de mercur 1/5000 • pacienta – se pregăteşte fizic şi psihic. apoi în recipientele pregătite în funcţie de scop sau într-un recipient de colectare. două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoi complet rotunjit având una-două orificii laterale aproape de vârf. .primele picături se iasă să se scurgă în tăviţa renală. Scop: • explorator • terapeutic • alimentaţie artificială Generalităţi .evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan). . • terapeutic . SONDAJUL VEZICAL Definiţie: Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau cateter) prin uretră în vezica urinară. sonda se introduce în uretră 4-5 cm.

în timp ce cu mâna stângă întinde penisul cât mai bine.în caz de bronhografii ţintite pentru obţinerea imaginii arborizaţiilor bronşice dintr-un lob sau dintr-un segment pulmonar (substanţa radioopacă se introduce direct prin sondă în ramura bronşică respectivă) • terapeutic .  alege sonda şi o lubrifiază. .pentru mobilizarea dopurilor de secreţie intrabronşice .se aşează tăviţa renală între coapse Execuţie  asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc.lezarea traumatică a mucoasei uretrale .se efectuează toaleta regiunii vulvare. . Scop • explorator . conţinutului abceselor .astuparea sondei în cursul evacuării vezicii • tardive .se face toaleta organelor genitale. . .  dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianură de mercur.se va supraveghea în continuare.sub bazin se aşează o pernă tare. . SONDAJUL TRAHEO-BRONŞIC Prin sondaj traheo-bronşic se înţelege introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea bucală şi laringe în trahee şi bronhii (sondaj Metras). pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei uretrale Complicaţii • imediate: .infecţioase.se îmbracă şi se aşează comod în pat.pentru extragerea exsudatelor din căile respiratorii.se aşează pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate. prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile.  se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa. muşamaua şi aleza.crearea unei căi false prin forţarea sondei.  între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei şi cu ajutorul unei pense sterilese apucă sonda.165 Îngrijirea ulterioară a pacientei . . .se notează în FO SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT Pregătiri: idem ca la sondajul vezical la femei . .

. .pentru tratamentul local al proceselor pulmonare supurative (bronşiectazie. pacientul va fi pregătit fizic (dimineaţa pe nemâncate şi sedat) şi psihic.face examenul radiologic.intoxicaţia cu cocaină manifestată prin dispnee. plegomazin. sursă de lumină). comprese de tifon. cafeină. Scop • terapeutic .pentru îndepărtarea corpilor străini.166 .aşează bolnavul în decubit dorsal. Execuţie Medicul . medicamente (adrenalină. nesterile (tăviţă renală. .tuse: se întrerupe sondajul şi se completează anestezia. Asistenta . sterile: sondă Metras.injectează substanţa de contrast cu presiune moderată . se dezinfectează. îmbracă mănuşi sterile şi masca de tifon. .execută anestezia. . palpitaţii.suprainfecţii SPĂLĂTURA OCULARĂ Definiţie Prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival. . retrage mandrenul şi o împinge mai departe sub control radioscopic spre locul leziunii. . . după utilizarea unei cantităţi mari de cocaină.se spală pe mâini.ţine capul bolnavului asigurând poziţia . • tardive: . poziţie Trendelenburg) . transpiraţii reci. cocaină) fenobarbital. . .susţine limba pacientului în afară. fenomene de colaps.în prezenta unor secreţii conjunctivale abundente. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. spatulă linguală.sub controlul laringoscopului introduce sonda până în regiunea subglotică. oglindă laringiană. Pregătire: materiale de protecţie (prosoape. abces pulmonar). instrumente pentru anestezia laringelui. măşti de tifon). seringi.în procesele inflamatoare ale conjunctivei.îngrijeşte ulterior pacientul Complicaţii • imediate: . decubit ventral.extrage sonda.alege sonda corespunzătoare lobului în care vrea să pătrundă. . .schimbă poziţia pacientului (decubit lateral stâng-drept.

. SPĂLĂTURA AURICULARĂ Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.stază gastrică însoţită de procese fermentative. . . . sterile: comprese.deschide fanta palpebrală cu degetele şi toarnă încet lichidul în sacul conjunctival. evitând corneea.solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile. SPĂLĂTURA GASTRICĂ Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine. .tratamentul otitelor cronice. Pregătiri Idem ca la spălătura oculară.evacuarea conţinutului stomacal toxic. cerumen). Execuţie .repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură. picurător. . .aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare. .îndepărtarea corpilor străini.167 Pregătire : materiale de protecţie (prosoape.verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C . . tampoane de vată.participă două asistente: una supraveghează pacientul şi una efectuează tehnica . .intoxicaţii cu substanţe caustice. se dezinfectează.pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac.intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice.îndepărtarea secreţiilor (puroi. Indicaţii . măşti de tifon).pregătirea pentru examen gastroscopic Contraindicaţii . Scop • terapeutic . Scop • terapeutic .se spală pe mâini.

. Execuţie . . Important: .se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie. traumatisme. se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac.tehnica se execută cu prudentă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii. fără să se destindă vezica. ulcer gastric în perioada dureroasă.înainte ca ea să se golească complet. fără resturi alimentare sau substanţe străine. îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate. Pregătiri. .168 hepatite cronice. Scop.se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector.se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede.se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus. infecţii.tehnica începe cu sondajul vezical . cancer gastric. • terapeutic . . varice esofagiene. SPĂLĂTURA VEZICII URINARE Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter în vezică. limpede. . Pregătiri Idem ca la sondaj Execuţie Idem ca la sondaj + . Idem ca la sondaj vezical.îndepărtarea exudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii.tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi manevrelor. . Notarea în foaia de observaţie . . capătul sondei aşezându-se pe o compresă.se repetă operaţia până ce lichidul este curat. .se ridică pâlnia deasupra capului pacientului.se notează tehnica şi aspectul lichidului de spălătură.după evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie.

bazinet. Scop • terapeutic .se spală bine fundul de sac posterior al vaginului.se aşează irigatorul la 50 – 75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană . vată). se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu lichidul până în fundul de sac posterior al vaginului . nesterile ( stativ pentru irigator.se adaptează canula la tubul irigatorului şi se elimină aerul .reducerea proceselor inflamatoare.Atenţie ! soluţiile medicamentoase (preparate farmaceutice sau pe loc) vor fi încălzite la temperatura necesară în baie de apă. prosoape. • evacuator . oxicianură de mercur1/4000. .apă sau soluţie medicamentoasă .se reperează orificiul de intrare în vagin.irigator. irigoscopie). sterile (canulă vaginală. traversă. după ce spală pereţii vaginali.) medicamente –2 l soluţie medicamentoasă (apă oxigenată. se evacuează pe lângă canulă. soluţie sublimat 1%) Execuţie: . .pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie. spălăturile vaginale se împart în:  spălături reci (până la 20°C).în vagin.  spălături călduţe (35-37°C). CLISMELE Prin clismă se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus.dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale.intervenţii chirurgicale asupra rectului. care. Pregătiri • materiale de protecţie (paravan.calmarea durerilor. . soluţie cloramină.introducere de medicamente.alimentarea sau hidratarea pacientului. muşama).spălarea mâinilor . . permanganat de K 1/2000.  spălături calde (45-50°C). .169 SPĂLĂTURĂ VAGINALĂ Prin spălătură vaginală se înţelege introducerea unui curent de lichid . • terapeutic .evacuarea conţinutului intestinului gros. .îndepărtarea conţinutului vaginal . în rect şi colon). Scop. . După temperatura lor.se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească. .

 se umple irigatorul. irigatorul şi tubul de cauciuc de 1. pară de cauciuc pentru copii). bazinet. nesterile (stativ pentru irigator.  pacientul va respira adânc.  clisme terapeutice .  se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase.  se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului. ulei (4 linguri la 1 litru de apă). se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale. sterile (canulă rectală.  se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă.  se introduce canula 10-12 cm. sare (1 linguriţă la un litru de apă). sau glicerină (40 gr la 500 ml).  se fixează irigatorul pe stativ.5-2 m lungime şi 10 mm diametru. Pregătiri: • materiale de protecţie (paravan.  se lubrifiază canula cu o compresă de tifon.  clisme baritate . ca să reţină soluţia 10-15 minute. apă caldă la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulţi.  se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală. şi îşi relaxează musculatura abdominală. anestezice. medicamente. dar se introduce canula flexibilă la 30 – 40 cm.  se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere. prin sifonaj. casoletă cu comprese.  pacientul se duce la toaletă clisma înaltă : se procedează la fel ca la clisma evacuatorie simplă. tăviţă renală.şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă. cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare.170 Clasificarea clismelor după-efect  clisme evacuatoare care pot fi: simple. . purgative.  clisme alimentare – hidratante.  după ce vârful canulei a trecut prin sfincter.medicamentoase cu efect local. săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru).  se introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa subiacentă. 150 ml pentru copil). uleioase. substanţă lubrifiantă (vaselină). • pregătire psihică şi fizică a pacientului CLISME EVACUATOARE Execuţia • clisma evacuatoare simplă:  se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. aleză. înalte. învelitoare) .cu scop explorator. muşama.

171

CLISMA TERAPEUTICĂ Clisma terapeutică: - se foloseşte când se doreşte o acţiune locală asupra mucoasei, când calea orală nu este practicabilă sau când se doreşte ocolirea căii portale; - se pot administra medicamente ca: digitală, clorură de calciu, tinctură de opiu, chinină, care se absorb prin mucoasa rectală sau cele cu efect local (soluţii izotonice) în microclisme sau clisme picătură cu picătură (la o oră, 1 1/2 h după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60 picături pe minut. Microclisme - substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15 ml apă ser fiziologic sau soluţie izotonă de glucoză şi se introduce cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală. Clisma picătură cu picătură - se pot introduce în organism 1-2 l soluţie medicamentoasă în 24 h; - se foloseşte şi în scop anestezic (când narcoza prin inhalaţie este contraindicată), eterul putând fi administrat sub forma unei clisme picătură cu picătură; - pentru efectul local se utilizează clismele cu bicarbonat de Na, infuzie de muşeţel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Definiţie. Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru, cu marginile extremităţilor rotunjite. Scop. Eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal Pregătiri:• materiale de protecţie (muşama, aleză, învelitoare; paravan), sterile (tubul de gaze; comprese, substanţă lubrifiantă -vaselină boricată); Execuţia - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează; - unge tubul cu vaselină boricată - depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon, prin mişcări de "răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm; - acoperă pacientul cu învelitoare; - menţine tubul maximum 2 ore; - se îndepărtează după degajare; - la nevoie se repune după 1-2 ore

172

CAPITOLUL VII

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. Scopul administrării  prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile);  ameliorarea bolilor (ex. medicamentele antalgice);  vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acţiunea lor locală sau generală; Căile de administrare  calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;  local - pe tegumente şi mucoase;  respiratorie;  urinară;  parenterală - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase (executate de asistenta medicală) şi injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase (executate de medic); Calea de administrare este aleasă de medic, în funcţie de scopul urmărit. Medicamentele se conservă în: - farmacii - dulapul ce conţine otrăvurile (închise) - toate medicamentele stupefiante; - frigider - seruri imune, insulină, antibiotice; Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris. Pentru pacienţii ambulatori, prescrierea se face în reţetă, iar pentru pacienţii internaţi în spital în foaia de observaţie. Prescrierea cuprinde: - numele medicamentului; - doza - cantitatea şi concentraţia; - calea de administrare; - ora administrării şi durata tratamentului; - administrarea în raport cu alimentaţia - înainte, în timpul sau după masă; Circuitul medicamentelor în spital

173 se completează condica de medicamente în triplu exemplar (data, numele pacientului, salonul, patul, numele medicamentului), forma de prezentare; se predă condica de medicamente la farmacie; se prelucrează medicamentele de către asistenta medicală care are sarcina de a verifica: - ambalajul propriu; etichetele. se depozitează medicamentele în secţia de spital în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie - în frigider; se administrează medicamentele la ora prescrisă;

-

Regulile de administrare a medicamentelor • Asistenta  respectă medicamentul prescris de medic  identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;  verifică calitatea medicamentelor (culoarea, turbiditatea, opalescenţa)  respectă căile de administrare prescrise de medic;  respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ,  respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore;  respectă somnul fiziologic al pacientului  evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierii unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă, în acelaşi pahar;  serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;  respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovulele vaginale, supozitoare;  informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;  anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor  administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;  respectă măsurile de asepsie,

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros. Scop - obţinerea efectelor locale, - obţinerea efectelor generale. Contraindicaţii în administrare: - medicamentul este inactivat de secreţiile digestive; - medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;

174 se impune o acţiune promptă a medicamentelor; medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă; se impune ocolirea barierei hepatice.

Forme de prezentare a medicamentelor • lichide - soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii; • solide - pulberi, tablete, drajeuri; granule, mucilagii Pregătirea administrării medicamentelor • pacientul: - este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare; - i se administrează în poziţie şezând, dacă starea lui permite; • materiale: - lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă; - apă, ceai, lapte; Administrarea medicamentelor • lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai; • solidele: - tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă; - pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate - se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită; - granulele se măsoară cu linguriţa; Atenţie! - înaintea administrării se verifică medicamentul; - ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active; Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele lichide: 1 pahar de lichior o ceaşcă de cafea un pahar de apă o linguriţă 1 lingură 20 picături 60 picături 40-45 picături 15 g ulei 50 ml soluţie apoasă 200 ml soluţie apoasă 5 ml soluţie apoasă 4,5 ml ulei 6,5 ml sirop 3 linguriţe de apă 1 g soluţie apoasă 1 g soluţie alcoolică 1 g soluţie uleioasă

-

175 1 linguriţă rasă = 1,5-2,5 g 1 linguriţă cu vârf = 2,5 - 5 g – 1 vârf de cuţit = 0,5-1 g gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop - la pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, se introduc medicamentele prin sondă Einhorn, în stomac. DE EVITAT: - manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor; - amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri sau sub altă formă cu cărbune medicinal, - administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii sub vârsta de 5 ani; - atingerea dinţilor de către soluţiile acide şi feruginoase, pentru că atacă smalţul dentar (ele vor fi administrate cu ajutorul unui tub de sticlă); -

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
Indicaţii - pacienţii cu tulburări de deglutiţie; - pacienţii operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă (vărsături, greţuri, hemoragii); - pacienţii la care se doreşte evitarea circulaţiei portale, Scop - obţinerea unor: • efecte locale: - golirea rectului; - efect purgativ - supozitoare cu glicerină; - calmarea durerilor; - atenuarea peristaltismului intestinal; - atenuarea proceselor inflamatoare locale; • efecte generale: - prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot acţiona asupra unor organe sau sisteme Forme de administrare a medicamentelor • supozitoare • clisme medicamentoase Pregătirea administrării supozitoarelor • •materiale: mănuşi de cauciuc, vaselină, tăviţă renală, supozitoare; materiale pentru clisma evacuatoare (vezi clismele); • •pacientul: este pregătit psihic şi fizic (poziţia decubit lateral cu membrele inferioare flectate pentru administrarea supozitoarelor); Administrarea supozitoarelor

176 asistenta îşi spală mâinile, apoi îmbracă mănuşile de cauciuc; despachetează supozitorul din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul, sau îl menţine într-o atmosferă caldă; depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă introduce supozitorul cu partea ascuţită înainte în anus. Administrarea clismelor medicamentoase - vezi capitolul "clismele"; DE ŞTIUT: – în timpul administrării clismei medicamentoase picătură cu picătură, se va menţine constantă temperatura soluţiei (39-42°C), pentru a evita reflexul de defecaţie prin administrarea soluţiei cu temperatură redusă, ca urmare a răcirii. Se evită : - supraîncălzirea supozitorului care determină topirea lui şi imposibilitatea de administrare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
Calea respiratorie se foloseşte pentru administrarea medicamentelor, având în vedere suprafaţa de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare şi vascularizaţia lor bogată. Se administrează: - gaze sau substanţe gazeificate; - lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori intratraheal. Scop o dezinfecţia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; o îmbogăţirea aerului inspirat în oxigen, pentru combaterea hipoxiei; o fluidificarea sputei, expectoraţia. Inhalaţia – reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de vapori de apă. Indicaţii rinite; rinofaringite; bronşite; astm bronşic; Pregătirea inhalaţiei • pacientul este pregătit psihic şi fizic (se aşează în poziţie şezând şi învaţă să-şi sufle nasul) • materiale: inhalator, prosop, vaselină, cort, apă clocotindă; substanţe medicamentoase (esenţe aromate, substanţe antiseptice, substanţe alcaloide); Executarea inhalaţiei • asistenta - îşi spală mâinile; - introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o lingură inhalant la 1-4 l de apă; - aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului, îl acoperă cu cortul sau pelerina;

mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuşă.mixturi. . Săpunul este întins pe piele. îngrijeşte ulterior pacientul .muşama. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR Pe suprafaţa tegumentelor. reorganizează materialele.se administrează prin badijonare. • pacientul: . . . .săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii. paste.creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare.băi medicinale.instrumentar şi materiale sterile . . . . într-un strat subţire . comprese. .săpunuri medicinale. durata unei şedinţe: 5-20 de minute. .177 invită pacientul să inspire pe gură.creioane caustice. .se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor.pudre. . Aplicarea medicamentelor – asistenta alege instrumentele în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor. cu ajutorul spatulelor. . lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile.tăviţă renală. Forma de prezentare a medicamentelor .pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele . supraveghează pacientul. compresă medicamentoasă.materiale pentru protecţia patului .prosop de baie. aleză.pudrieră cu capac perforat. Pregătirea administrării • materiale: . . în funcţie de suprafaţa pielii.unguente.compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros. spatule.se informează asupra efectelor medicamentelor.lichide . pe suprafaţa tegumentelor. .unguentele şi pastele se aplică. să expire pe nas.pense porttampon.badijonareea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase . . cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos. care apoi se aplică pe tegumentul bolnav. se aplică medicamentele care au efect local. .

ochi.soluţii. Pregătirea administrării • materiale: . . antipruriginos. Scop . pe marginea pleoapelor. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA MUCOASELOR Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală. Executarea instilaţiei • asistenta: . .pulberi. Pregătirea instilaţiei: • materiale (pipetă. pentru instilaţia nazală şi oculară). ureche. sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie. .178 băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant. . • pacientul este pregătit psihic şi fizic ( în decubit dorsal.unguente.îşi spală mâinile. bucală. nazală.instilează numărul de picături recomandate de medic. comprese sterile. . dezinfectant.pune în evidenţă cavitatea: conjunctivală. tampoane.baghetă de sticlă lăţită. în conductul auditiv extern. în conductul auditiv extern. oculară. sau un organ cavitar (nas. în vestibulul nazal. .material de protecţie – prosop. decongestiv. INSTILAŢIA reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă.tăviţă renală). acoperită cu un tampon de vată. Instilaţiile nazală. vezica urinară). soluţia medicamentoasă . . în conductul auditiv extern sunt executate de asistentă.descongestionarea mucoaselor. conductul auditiv extern .evacuează secreţiile din cavitate . Forme de prezentare a medicamentelor .dezinfecţia.aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă. pe mucoasa vaginală.îngrijeşte ulterioar pacientul ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival. conjunctivală.

îmbracă mănuşile.îngrijeşte ulterior pacientul.  îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă  badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE .tampon montat pe o sondă butonată.  examinează cavitatea bucală. .unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte. cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon. pentru a antrena pudra pe toată suprafaţa globului ocular.După aplicare. De ştiut : nu se administrează unguente pe zone zemuide. sângerânde. sângerânde. comprese sterile. mănuşi. cu capul în hiperextensie. Executarea badijonării • asistenta:  îşi spală mâinile. . .179 .este informat asupra tehnicii. . prin apăsare pe partea plină a tubului. sol. tăviţă. • pacientul: .se aşezat poziţie şezând. total sau parţial. De ştiut : nu se administrează pudre pe zone zemuide.pentru protecţia lenjeriei pacientului. ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă.Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie.se pregăteşte psihic şi fizic Execuţie . medicamentoasă • pacientul . spatulă linguală. casoletă. trusă de pense hemostatice.în sacul conjunctival. .în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată. Pregătirea badijonării • materiale . BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale. pacientul închide ochiul. unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu un tampon. .

Avantajele căii parenterale dozarea precisă a medicamentelor.180 Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale.ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. . este calea care ocoleşte tubul digestiv. care se prelungeşte cu 20-25 de cm de la tampon. Pregătirea aplicării tampoanelor vaginale • materiale: pentru protecţia mesei de tratament. cu hemoragie digestivă.toarnă soluţia medicamentoasă. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism. acoperit de tifon. acul fiind adaptat la seringă. instrumentar steril (valve vaginale. posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. - • Asistenta I îşi spală mâinile.îngrijeşte ulterior pacienta. Pregătirea bolnavei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării. pensă lungă porttampon. Executarea tehnicii • pacienta: este pregătire psihic şi fizic (se aşează în poziţie ginecologică). ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. obţinerea unui efect rapid. îmbracă mănuşile. ovoide sau sferice. Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc. aleză. ADMINISTRAREA OVULELOR VAGINALE Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide. Scopul injecţiilor • explorator . • Asistenta II . mănuşi chirurgicale sterile). prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile. Tamponul este confecţionat din vată presată. introduce valvele vaginale. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ Calea parenterală. vărsături. muşama. . introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac lăsând să atârne capetele tifonului îndepărtează valvele vaginale. Calea parenterală reprezintă doar calea injectabilă de administrare a medicamentelor.

m.în grosimea dermului – injecţie intradermică.sub piele.181 . flancurile peretelui abdominal.anestezie locală.care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe. rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată. . soluţii cristaline: insulina. cofeina.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei – regiuni bogate în ţesut celular lax.)  Scop explorator . • terapeutic . intramusculară şi intravenoasă.în inimă – injecţia intracardiacă. în scop de anestezie. . lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi. nedureroase. . în treimea mijlocie. Locul injecţiilor îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: .în intervenţia de urgentă – intraosoasă.ţesutul muscular – injecţia intramusculară. . durează în funcţie de cantitatea administrată. .şi subspinoasă a omoplatului. INJECŢIILE Injecţia intradermică (i. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei. la diverşi alergeni. .intradermoreacţii la tuberculină. orice regiune.  Soluţii administrate .în vasele sanguine – injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei : muşchi voluminoşi.în spaţiul subarahnoidian.  Resobţia începe la 5-10 minute de la administrare. regiunea subclaviculară. Asistenta efectuează injecţiile intradermică. faţa supra.  Locul injecţiei : în regiunile lipsite de foliculi piloşi : faţa anterioară a antebraţului. .  Scop terapeutic .  Soluţii administrate – soluţii izotone.administrarea medicamentelor.regiunea superoexternă a fesei. Injecţia intramusculară (i. faţa superoexternă a coapsei. . în ţesutul celular subcutanat – injecţia subcutanată. .faţa.izotone. externă a coapsei. Injecţia subcutanată (s. subcutanată. uşor resorbabile.  Resobţia -foarte lentă. cu densitate mică. extensibil : faţa exter-nă a braţului. . faţa externă a braţului şi a coapsei.d.c. histamina.desensibilizarea organismului în cazul alergiilor.

se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare. pile din metal pentru deschiderea fiolelor.5 ml. . Pregătirea pacientului pentru injecţie – Pregătire psihică şi fizică. gradată în sutimi de ml.manipulare uşoară.  Resobţia – instantanee. soluţii uleioase. seringă de 0.acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate.  Soluţii administrate – soluţii izotone. soluţii coloidale. venele de pe faţa dorsală a mâinii.182 .  pentru injecţia intravenoasă. se termină în 3-5 minute. venele maleolare interne. muşama. . Pregătirea injecţiei • materiale:  seringi sterile. Încărcarea seringii . tăviţă renală. Soluţii administrate – soluţii izotone. . în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze. garou din cauciuc.faţa externă a braţului.v.condiţii maxime de sterilitate. .)  Scop explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic.  pentru injecţia intradermică.risc de contaminare redus. este mai lentă pentru soluţiile uleioase   Injecţia intravenoasă (i.venele antebraţului. Alte materiale: . soluţii hipertone. perniţă.  Scop terapeutic  Locul injecţiei – venele de la plica cotului. lampă de spirt. în muşchiul deltoid. sterilizate. venele epicraniene. cu densitate mare. cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă.se spală mâinile cu apă curentă. soluţii dezinfectante (alcool). seringă cu amboul situat excentric.economie de timp şi de personal. se verifică seringa şi acele – capacitatea.tampoane sterile din vată şi tifon. Resobţia – începe imediat după administrare. care prezintă următoarele avantaje: .  Se utilizează seringile de unică folosinţă. termenul de valabilitate a sterilizării. în ambalaj individual. în seringă gata pregătită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile – pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc însoţite sau nu de solvent. . după cum se arată în tabelul următor Medicamentul prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil.

se îngrijeşte ulterior pacientul . . acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă.se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face. termenul de valabilitate.se îndepărtează aerul din seringă.se dezinfectează dopul de cauciuc. prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac.se deschide fiola . la locul de injectare.. a) aspirarea conţinutului fiolelor: . se aşteaptă evaporarea alcoolului.se introduce acul în fiola deschisă. formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală.dezinfectează locul injecţiei. EFECTUAREA INJECŢIILOR INJECŢIA INTRADERMICĂ Executarea injecţiei: .se observă. se aşteaptă evaporarea alcoolului. . doza. c) – aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: .imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi. .se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului.se aspiră solventul în seringă.183 se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor. . având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm.se dezinfectează gâtul fiolei . . fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus.se îndepărtează ambalajul seringii.se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie.se retrage brusc acul. . . se adaptează acul pentru aspirat soluţia.se aspiră soluţia din fiolă. . eticheta. - b) dizolvarea pulberilor .se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată. aspectul soluţiei . .se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului. .se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă. .se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare. se dezinfectează dopul de cauciuc.se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului.se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei.asistenta îşi spală mâinile. . . nu se tamponează locul injecţiei. . . .

a căror lezare ar putea provoca accidente.idem injecţia intradermică + . care se ridică după planurile profunde. dar se respectă locurile de elecţie. se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (puntul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter. la baza cutei.se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei. deasupra liniei de sprijin. . .cadranul superoextern – rezultă din întretăierea unei linii orizontale. .ruperea acului. se încarcă seringa. punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier).184 Incidente : . În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic: . . longitudinal 2-4-cm.se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi. masânduse uşor Accidente . cu forţă.când pacientul este culcat.se injectează lent soluţia medicamentoasă.se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin). . stare de şoc cauzată de substanţa injectată. lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi. cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale.revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii. .durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase.lipsa aspectului caracteristic de papulă .când pacientul este în poziţie şezând.hematom prin lezarea unui vas mai mare. care trece prin marginea superioară a marelui trohanter.lipotimie. Executarea Idem injecţia subcutanată. • pacientul: se informează. . Pregătirea injecţiei • materiale: – vezi generalităţi.necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei INJECŢIA SUBCUTANATĂ Executarea . . . până deasupra şanţului interfesier.se pătrunde brusc. . INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi. injecţia se poate face în toată regiunea fesieră. având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului .

se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului. . . ruperea acului. 2. hematom prin lezarea unui vas. colaps. Intervenţii în caz de eşec : . hematom prin străpungerea venei ameţeli.asistenta îşi spală mâinile.valuri de căldură. provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri.injectare lentă. .flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante. .se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă). ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR ŞI CHIMIOTERAPICELOR Antibioticele sunt substanţe organice. . lipotimie. la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool. .se verifică. .se dezinfectează locul puncţiei.se retrage brusc acul. durere vie. dacă acul este în venă. prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.se injectează lent.se alege locul puncţiei.se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului. . supuraţie aseptică.185 Incidente şi accidente 1. paralizie (lezare în sciatic). bacterii) sau obţinute pe cale sintetică.se controlează dacă acul este în venă. . senzaţia de uscăciune în faringe. .se dezinfectează. PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR GRUPE DE MEDICAMENTE 1. continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc. Chimioterapicele . durere. când injectarea s-a terminat.injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor. INJECŢIA INTRAVENOASĂ Execuţia injecţiei . bactericide sau antimicotice. . 3. 5. . . 4. embolie.se îngrijeşte ulterior pacientul Incidente şi accidente . . periodic. care au proprietăţi bacteriostatice. 6. compresiv.substanţe chimice cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă.

 capsule operculate – (ex. s.186 Spectrul de activitate: . apariţia rezistenţei microbiene la antibiotice. ampicilină.doza pe 24 de ore şi doza unică. intrarahidiene.  unguente – (ex. gentamicina).respectă ritmul şi calea de administrare 2.  pulberi în flacoane – (ex. edem glotic. sau în hipofuncţie corticosuprarenală.este hormonul glandelor suprarenale secretat de stratul cortical sau analogi de sinteză.antiinflamatorie .evitarea asocierii în aceeaşi seringă a mai multor antibiotice . respectând: .orală .000 u. astm bronşic. Reacţii secundare: .Antimicotică – ex.dizolvarea corectă a pulberilor de antibiotice . neomicină) Căi de administrare . Indicaţii: RAA. neuro-.larg (ex. griseofulvină Efecte adverse: .v. penicilina G 400.  fiole – (ex. penicilină. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI Cortizonul . .alergice: erupţii. şoc anafilactic.biologice: dismicrobism.. tetraciclină.Bactericidă – ex.c.  verifică termenul de valabilitate al produsului.oxacilină 250 mg. . kanamicină 1 g).tegumente şi mucoase Intervenţiile asistentei medicale  recoltează produsele biologice sau patologice pentru examenul bacteriologic şi efectuării antibiogramei.  administrează antibioticul prescris. Forme de prezentare  tablete – (ex. eritromicină. aminoglicozide. penicilină.parenterală. Cortizonul nu vindecă.antialergică. oxacilină 250 mg. cefalosporine. ci modifică reacţiile la agentul cauzal. tetraciclinele. doxicilină). Acţiuni: .. i.Bacteriostatică – ex. cloramfenicol). perfuzii intravenoase). Acţiunea medicamentelor : . penicilina V).îngust (ex.m.toxice: hepato-. (injecţii i. streptomicină). ototoxice .prevenirea reacţiilor alergice .. şoc anafilactic . . nefro-. . cloramfenicol. .

asigură regimul alimentar al pacientului. fiole de 1 ml – 25000 u.6-0. Tratamentul se face sub control clinic şi de laborator (timpul Howell. dureri epigastrice. I. stare de euforie.R.4 ml. Howell.000 u/ml. glucidelor. beclomet) Căi de administrare . erupţii cutanate. HTA. volon)  unguente – (ex. apei. Anticoagulante cumarinice -trombostop . febră. perfuzie intravenoasă. . gradate 0.N. seringi preumplute negradate 0. care trebuie să fie de două ori şi jumătate mai mare decât normal.injecţii subcutanate.aceleaşi reguli ca la antibiotice + . frison. hemisuccinat de hidrocortizon)  flacoane – ex. fluometazonă pivalat)  flacon presurizat – (ex. 3. Căi de administrare . prednison)  soluţii în fiole – (ex.International Normalized Ratio) pentru a preveni accidentele hemoragice. Forme de prezentare  heparina – soluţie în flacoane de 5. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică coagularea sângelui. potasiu şi fosfor.2 ml – 5000 u. . Forme de prezentare  tablete – (ex. proteinelor. anxietate. creşterea în greutate). de scurtă durată (cca 4-8 ore). hidrocortizon acetat.recoltează sângele pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului. Heparina are acţiune imediată.  trombostop  hepathrombină – gel.perturbă metabolismul sodiului. hipoglucidic.3 ml0. acţionând asupra factorilor plasmatici ai coagulării.efectul lor se instalează după un timp de latentă. hiperproteic. fiole 5.parenterală – injecţii subcutanate. Reacţii adverse: alergie.locală (pe tegumente şi mucoase) Intervenţiile asistentei medicale . .orală .8 ml. Quick. şoc anafilactic. intravenoase. .scade rezistenţa organismului la infecţii. unguent.  fraxiparine – soluţie 9500 u/ml. cu suplimentare de calciu.creşte secreţia gastrică de acid clorhidric (HCl). . . Se foloseşte în tratamentul ambulatoriu sub controlul săptămânal al timpului Quick.187 .parenterală . .sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul (insomnie. care este desodat.000 u/ml  calciparina – seringi preumplute 0.

supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii.insuline preparate din pancreas de bovine.insuline de tip uman HM (biosintetice sau semisintetice).Humulin HM).în timpul tratamentului cu anticoagulante se evită injecţiile intramusculare.aplicaţii locale pe tegumente şi mucoase. . dureri abdominale. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut. metroragii. hematoame) şi raportează medicului.nu se asociază heparina în soluţie perfuzabilă salină izotonă cu alte medicamente.  preparate de insulina pentru "stilouri" (pen-uri) de tip HM cartuşe.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii generale sau locale . ADMINISTRAREA ANTIDIABETICELOR Insulina – este secretată de celulele beta. şi mai ales de porc.188 . Căi de administrare  parenterală – injecţii subcutanate.  orală Intervenţiile asistentei medicale . Efecte adverse: alergie. intramusculare. . Howell. . HM). Huminsulin Long HM). Lente MC. .  prin cateter – subcutanat intraperitoneal. 4. Clasificare după dinamica acţiunii:  insuline rapide (ex. Important: . tahicardie.fiecare tip de insulină se administrează cu seringă separată.: Semilentă. . Se utilizează în urgenţe. gingivoragii.  insuline lente (ex. durata 12-24 de ore. a jeune şi postprandial. hemoragii (epistaxis. Intervenţiile asistentei medicale aceleaşi reguli ca la antibiotice + . cefalee. pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. . urină. de tip Monocomponent MC. Clasificare după modalitatea de obţinere: . Acţiunea începe la 45-120 de minute.: insulina cristalină.tratamentul cu anticoagulante începe cu heparina şi se continuă cu trombostop. Atenţie: .aceleaşi reguli ca la antibiotice + . intravenoase.recoltează sânge. ale insulelor Langerhans ale pancreasului. intravenoase.insuline înalt purificate.orală. diaree.: Ultralent MC. . Actrapid MC. alte traumatisme.recoltează periodic sânge pentru monitorizarea timpului Quick.  insuline intermediare (ex.

Forme de prezentare  flacoane – cu pulbere liofilizată – ex: Ciclofosfamida (Endoxah). anorexie. Silubin).administrează antidiabeticele sulfonamide (tolbutamid. diaree.5 mm. Vinblastin. Efecte adverse: Greţuri. Citostaticele favorizează dezvoltarea infecţiilor prin deprimarea mecanismelor de apărare a organismului. Efecte adverse: dureri abdominale. 5.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor efecte secundare. Glibenclamid).şi ototoxice. . Reguli de respectat . balonări.Ele inhibă însă şi celulele normale care se multiplică activ. intrapleurale. . Se administrează pacienţilor cu obezitate. alopecie reversibilă.recoltează sânge şi urină pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. Vincristin. Metrotexat  tablete – ex: Metrotexat Căi de administrare . . să-şi administreze singur insulina prin injecţie subcutanată.informează pacientul privind efectele secundare ale tratamentului . - Sulfamidele antidiabetice:  sulfonamide (ex: Tolbutamid.respectă indicaţiile medicului privind doza. glibenclamid) cu 30 de minute înaintea meselor.orală Intervenţiile asistentei medicale. intratumorale.189 la pacienţii supraponderali. calea şi ritmul de administrare. . fenomene neuro.parenterală – injecţii intravenoase. învaţă pacientul cu diabet zaharat. intraperitoneale .519. insulinodependent. stomatită. . se va forma pliul şi se vor utiliza ace de 12. ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efecte citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensă. indiferent de locul de elecţie al injecţiei subcutanate cu insulină.pregăteşte instrumentele şi materialele necesare tehnicii de administrare. pigmentarea pielii. vărsături.  biguanide (ex: Meguan. perfuzii intravenoase şi intraarteriale. Asistenta : .verifică termenul de valabilitate al produsului.

prepară soluţia în funcţie de produsul administrat administrează soluţia prin injectare strict intravenoasă sau în perfuzia lentă aflată în curs..dacă soluţia pătrunde accidental în ţesutul peri venos. digestive apărute şi informează medicul. 85% din persoanele de rasă albă. compatibilitate. de partea sânului pentru care s-a practicat mastectomie urmată sau nu de roentgenoterapie. de către Karl Landsteiner.sesizează fenomenele neuro. (aglutinogenică) între sângele donatorului şi al primitorului. au un antigen comun cu maimuţele Macaccus rhesus. pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare. . hepatice şi medulare. generic. .nu se administrează chimioterapice intravenos. care a fost denumit factorul Rhesus (Rh). alopecie reversibilă) etc. . Anticorpii poartă numele de aglutinine. DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE ŞI TRANSFUZIA DE SÂNGE DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE Imunoserologia sanguină –s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al XX-lea după epocala descoperire a grupelor sanguine OAB. şi provocarea diurezei cu manitol.190 (gastrointestinale. CAPITOLUL VIII. prin administrarea de 1-2 litri de lichid. ori anti-Rh. denumite.şi ototoxice. în anul 1901.substanţa este iritantă şi impune verificarea poziţiei acului în venă . Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin.hidratează suficient pacientul pentru a avea o bună diureză (ex: la administrarea cisplatinului. hidratarea se face cu 6-8 ore înainte. se întrerupe injectarea şi se continuă în altă venă. Transfuzia de sânge se poate efectua numai dacă există o identitate. Antigenele se găsesc în special pe eritrocite şi pot fi puse în evidenţă prin reacţii de aglutinare. Factorul Rho (D) este răspunzător de o serie de afecţiuni ale acestuia.monitorizează funcţiile vitale şi recoltează sânge şi urină pentru evaluarea funcţiilor renale. . fapt pentru care se numesc aglutinogene. în tubul perfuzorului. Anticorpii au fost denumiţi antiRhesus. în venele braţului. - Atenţie: . boala hemolitică a nou-născutului. .

Picăturile vor fi aşezate totdeauna în aceeaşi ordine de la stânga la dreapta. deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A. • Material necesar:  seruri .( în fiole de la Institutul Cantacuzino) serul . Recoltarea sângelui pentru determinarea grupelor sanguine Pentru determinarea grupei sanguine se foloseşte fie sânge venos (din venă). Efectuarea tehnicii cu sânge recoltat din venă . astfel: . asistenta picură câte o picătură de ser hemo-test în fiecare godeu.conţine aglutinine beta (β). grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen). II.picătura de ser test 0I . Metoda directă Beth-Vincent folosind ser-test OI.picătura de ser test BIII .A.test AII . . BIII Determinarea aglutinogenului = metoda Beth-Vincent se face prin amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul standard O. grupa aglutinogen (antigen) 0 (zero unu) – A II (A-doi) A B III (B-trei) B AB IV (AB-patru) AB aglutinine (anticorp) α şi β α β – Deci. Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I. metoda directă – Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut). sau ambele .în partea dreaptă a lamei. celelalte au aglutinogen A sau B. Existenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α.  lame. B şi AB. într-o sticluţă în prealabil. Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine prin metodele amintite mai sus. cuprinde patru grupe de sânge. astfel. metoda inversă – Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute). . Sistemul sanguin O.în partea stângă a lamei. Grupele se notează după numele aglutinogenului. AII. III.se lasă să coaguleze. Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: a. serul .B.picătura de ser test AII – la mijlocul lamei.conţine aglutinine alfa (α). serul .191 Faţă de aglutinogenele A şi B. b. sterilizată prin căldură uscată.test 0I-conţine aglutinine alfa (α) şi beta (β). se va separa serul şi cheagul.AB. .se recoltează 3-4 ml sânge din venă. B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa. fie sânge capilar (din pulpa degetului): . cu aglutinine cunoscute. B – deci. A. AII şi BIII. IV. pipete • Tehnica: pe lama cu godeuri.test 0I. pentru că prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii.test BIII . în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI – A) şi (beta) β (ANTI – B).

Metoda Beth-Vincent folosind ser ANTI-A şi ANTI-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă. alături. a antigenelor omoloage A. Sângele aparţine grupei BIII. din grupa AB IV. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. 4. înseamnă că aglutininele â din serul-test OI şi AII au întâlnit aglutinogenul B şi au produs aglutinarea hematiilor. Face parte. înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. respectiv ANTI B. prin mişcări circulare. la temperatura camerei. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. fie în amândouă. însă. iar reacţia este completă după un minut. respectiv B • Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. 2. picăturile de ser se omogenizează cu picăturile de sânge. 3. ea mai trebuie să apară neapărat fie în serul grupei AII. după 3-4 secunde. 3. prin metoda Simonin. Dacă în acest ser s-a produs aglutinarea. . Picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. fie în serul grupei BIII. înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. Aparţine grupei OI. pe lamă. s-a comis o greşeală şi analiza trebuie repetată. Interpretarea rezultatelor Pentru a interpreta rezultatele. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. atunci aglutininele prezente în serurile test n-au întâlnit nici un aglutinogen. deci. prin metoda de mai sus. în caz contrar. Sângele face parte din grupa ABIV. înseamnă că aglutininele α din serul test OI şi BIII au întâlnit aglutinogene A şi au produs aglutinarea hematiilor. Sângele face parte din grupa AII. Sângele aparţine grupei AII. Pe o lamă cu godeuri. în dreptul fiecărei picături de ser. 4. cât şi aglutinogen B. 2. de fiecare dată. • Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B. ne uităm la serul test OI. Aglutinarea se produce în toate godeurile. cu coltul unei lame sau cu bagheta de sticlă. se schimbă pipeta/bagheta sau se clăteşte într-un vas cu ser fiziologic şi se şterge cu vată sau tifon. Aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser-test OI şi BIII. Sângele face parte din grupa BIII. Există patru posibilităţi: 1. Sângele de cercetat face parte din grupa OI. apar primele semne de aglutinare. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat. Aglutinarea nu se produce în nici unul din serurile-test. Aglutinarea se produce în serul test OI şi serul-test AII din mijloc. Dacă aglutinarea nu se produce.192 lângă fiecare picătură de ser-test se pune (cu ajutorul unei pipete sau baghetă de sticlă) câte o picătură din sângele pe care-l cercetăm. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI B. se picură câte o picătură de ser ANTI A. înseamnă că aglutininele á şi â din serurile-test au întâlnit cele două aglutinogene A şi B din sângele de cercetat şi au produs aglutinarea hematiilor. picătura de sânge trebuie să fie aproximativ de 10 ori mai mică decât picătura de ser test. Interpretarea rezultatelor 1.

care se pune peste a doua picătură de ser-test anti-Rh. Interpretare .forma neregulată a sedimentului şi prezenţa grunjilor de aglutinare arată reacţie pozitivă (Rh-pozitiv).în eprubeta de hemoliză se pune o picătură din suspensia de hematii 2%. pe lama de sticlă. peste 2 picături de ser anti-Rh. în ordine. termostat. atât hematiile martor Rh-pozitive cât şi cele Rh-negative.se omogenizează cele trei picături prin mişcări circulare. . . . iar cea din dreapta cu eritrocite Rh-negative. . cu pipeta din fiola de ser anti-Rh 3 picături de ser-test. fiecare cu un diametru de 5-6 mm – picăturile din stânga şi dreapta lamei se folosesc ca martori. importantă în transfuzie şi sarcină.193 DETERMINAREA FACTORULUI Rho (D) Definţie Factorul Rh este un aglutinogen (antigen) legat de eritrocit.hematiile sunt spălate de două-trei ori cu ser fiziologic şi se face o suspensie 2%.se ia cu un colţ al lamei o picătură de sânge. .se pun. . iar picătura din mijloc – pentru determinarea dorită. deoarece incompatibilitatea produce accidente. .se aşează lama în camera umedă la termostat. alcool medicinal.se omogenizează eprubetele şi se aşează pe stativ. . degresate. Determinarea factorului Rh în eprubetă . • pregătire psihică şi fizică a pacientului Execuţie • Determinarea factorului Rh pe lamă: . ser antiRh şi pipetă. . dacă nu se produce aglutinarea (picătura este mobilă).picătura din sânge se amestecă cu eritrocite Rh-pozitive. . independent de aglutinogenele din sistemul OAB Scop – determinarea compatibilităţii faţă de factorul Rh.se introduc la termostat la 37°C. eter. la 37°C.se şterge prima picătură de sânge cu vată uscată. lame de sticlă curate. casoletă cu tampoane de vată. COMPATIBILITATEA TRANSFUZIONALĂ . Rh-ul este negativ (se citeşte prin comparaţie cu hematiile martor).se foloseşte sânge-necitrat.se citeşte rezultatul după 30 de minute.dacă aglutinarea s-a produs în primele două picături de ser. Pregătire : • materiale: tavă medicală. .spălarea mâinilor. . uscate.se citeşte rezultatul după 30-60 de minute. . ce se pun în eprubetele martor. Rh-ul este pozitiv.

la rece.proba de compatibilitate biologică (Oelecker). . introduce sângele la centrifugă. mănuşi. degresate. .executarea probei de compatibilitate directă între serul primitorului şi eritrocitele donatorului. uscate. adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de30 de minute.dacă în picătură se produce aglutinarea.pune în evidentă incompatibilitatea în sistemul OAB. Interpretare .alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh.194 Scop : . pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă. termostat • pacient pregătit psihic şi fizic ca la puncţia venoasă. Execuţie : asistenta se spală pe mâini. citeşte rezultatul după 5 minute. PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICĂ OELECKER . . sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului. . PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ MAJORĂ (JEANBREAU) – IN VITRO Această probă : .proba de compatibilitate majoră .evitarea hemolizei intravasculare acute. seringi.dacă nu se produce aglutinarea.determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor.determină anticorpii din serul bolnavului.reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice . flaconul sau punga cu sângele de cercetat. Măsuri de prevenire . care ar putea distruge eritrocitele donatorului .directă (Jeanbreau). pipete. sângele este compatibil şi poate fi transfuzat. ace. respectă proporţia de 1/10 între eritrocite şi ser. peste care adaugă eritrocite de la donator. Metode . recoltează sânge prin puncţie venoasă.IN VIVO . prezenta de anticorpi imuni din sistemul Rh Pregătire: • materiale: lame de sticlă curate.

. . dureri lombare. Scopul : . . hematopoiezei.restabilirea masei sanguine . . frison. .reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut.depuraţia organismului prin înlocuirea.medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale. parţială sau totală. . .corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale.stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase. Pregătire • materiale: . a felului în care primitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos. în plus. . . a sângelui încărcat cu substanţe toxice (autogene sau exogene). .195 Scop – verificarea. după care reglează ritmul la 10-15 picături/minut.îmbunătăţirea circulaţiei periferice.se utilizează numai în condiţii excepţionale. .mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei. Execuţie .instalează aparatul de transfuzie. . întrerupe transfuzia şi anunţă medicul.aport de substanţe nutritive. dar obligatorie. prin transfuzie. cefalee. . reducerea anoxiei şi mobilizarea sângelui de rezervă al organismului. cu caracter de urgenţă. TRANSFUZIA DE SÂNGE Administrarea sângelui de la donator la primitor . tahicardie).supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute. . Transfuzia directă .constă în trecerea sângelui din aparatul vascular al donatorului în sistemul vascular al primitorului. timp de 5 minute.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. . .instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia). cu sânge proaspăt.îmbracă mănuşi sterile. .dacă apar semne ale incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig. . în lipsa sângelui conservat. continuă transfuzia în ritmul prescris.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup.stimularea reacţiilor metabolice ale organismului.corectarea imunodeficienţelor. .supraveghează pacientul timp de 5 minute. ca pentru puncţia venoasă. • pacient: .asistenta se spală pe mâini.stimularea. .se numeşte transfuzie. proteice. introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid.psihic şi fizic.

izo-Rh de la donator cunoscut.se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau pentru fiecare flacon. se puncţionează întâi vena primitorului. . se determină grupul în sistemul OAB şi Rhesus. la o distanţă de aproximativ 3040 de cm.se supraveghează. se introduce la primitor. se continuă transfuzia în ritmul stabilit de medic. când sângele nu mai conţine bule de aer. . izo-Rh şi numai excepţional un donator universal [grup O(I)]. Execuţie  montarea flaconului: . se aspiră sângele care. pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele. . se supraveghează atent pacientul câteva ore. fiind amestecat cu aerul din tubul aparatului "Marin Popescu". se elimină într-un pahar.se montează aparatul de perfuzat. comparându-l cu cel al primitorului. trusă pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător. prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC Pregătire • materiale: toate materialele necesare perfuziei i. cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml (lipotimia donatorului). se puncţionează vena donatorului. pacientul  încheierea transfuziei: .se reţin din fiecare flacon 5-6 ml de sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente posftransruzionare tardive. sânge izo-grup.v.. eventualele reacţii ale pacientului. . . - Transfuzia indirectă – se execută cu sânge proaspăt izo-grup. apropiate. .dacă nu au apărut semne de incompatibilitate. izo-Rh.  îngrijirea ulterioară a pacientului  se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat.  evacuarea aerului din tubul aparatului:  efectuarea puncţiei venoase:  efectuarea probei biologice Oelecker:  efectuarea transfuziei: . se ridică garoul şi se introduce pe ac un mandrin.196 se alege un donator cu sânge izo-grup. • sânge: • pacient: pregătit fizic şi psihic. cu membrele superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe o măsuţă acoperită cu câmp steril. în continuare.se dezinfectează dopul.se îndepărtează dopul de parafină.

Derivatele sanguine . . . Incidente . tahicardie.sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se schimbă flaconul şi perfuzorul.197 Accidente .concentrate trombocitare.suspensie deleucocitizată de eritrocite.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . . .şocul hemolitic.concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate. stop cardiac prin hipotermie. tumoare. .coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul. cianoză.şoc postransfuzional. Capitolul IX. tensiunea arterială scăzută. Pregătirea psihică a pacientului .gamaglobuline şi imunoglobuline umane specifice. cianoză. stare generală alterată. manifestată prin alterarea bruscă a stării generale. . cu aer. dureri lombare. PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORARI FUNCTIONALE.perforarea venei.embolie pulmonară • cu cheaguri.plasmă antihemofilică. .ieşirea acului din venă. impun oprirea transfuziei.plasmă în formă uscată sau liofilizată. . . dispnee. acidoza metabolică. Scop: studierea morfologiei osului şi funcţionalităţii unor articulaţii osoase pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie. .frison. . RADIOLOGICE. .la femei. fractură. retrosternale – datorate substanţelor pirogene. . .plasma .albumină umană. dispnee.se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată. . puls filiform .hemoliza intravasculară cu blocaj renal poate fi provocată de transfuzia sângelui neîncălzit. ENDOSCOPICE PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de către medic prin radiografii interpretate la negatoscop.– înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul. se leagă părul lung.

data. a modificărilor de volum şi de formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare. kimografie etc. .cu o jumătate de oră înaintea examenului se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse. modificări topografice şi de calibru ale bronhiilor etc. sondă Metras sterilă.cu 1-3 zile înainte. Pregătirea psihică a pacientului .se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat.medicamentele sedative (fenobarbtital.când poziţia verticală este contraindicată.se dezbracă complet regiunea toracică . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOGRAFIE Pregătirea materialelor necesare . plămâni) sunt explorate radiologic prin radioscopie. bronhografie. se aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit. radiografie.în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic. . după terminarea examenului radiologic. scuipătoare. .) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE. se ridică pansamentul de pe regiunea ce urmează a fi explorată. precum şi obiectele radioopace din buzunar. . atropină). . va fi condus la pat. . Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor. se administrează pacientului medicamente expectorante. atelectazii. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICA A ORGANELOR TORACICE Organele toracice (inimă. Îngrijirea pacientului după examen . unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin spălare cu alcool sau benzină.se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte . Pregătirea fizică pacientului .198 se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât. se îndepărtează obiectele radioopace. tomografie. anestezice.în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital . substanţe de contrast sau iodipin – liposolubile şi ioduron B sau diiodonul – hidrosolubile) expectorante şi calmante ale tusei. Sugarii şi copiii mici se aşează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se suspendă hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului .pacientul va fi ajutat să se îmbrace. RADIOGRAFIE Pregătirea psihică a pacientului – se explică pacientului procedura.

cu o presiune moderată. . 8. lingură de lemn.în timpul examinării radiologice. tumori ale tubului digestiv). ouă. Pregătirea psihică a pacientului .în timpul injectării substanţei de contrast. cu 1-2 zile înaintea examinării.se administrează pacientului. . dorsal. . 24 ore. . făinoase.pacientul bea conţinutul din cana cu sulfatul de bariu. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIO LOGICĂ GASTRO-INTESTINALA Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală. umplerea intestinului subţire şi a colonului. Participarea la examen . un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat (supe. pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat. pacientul poate să mănânce.199 pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. .medicul efectuează anestezia căilor respiratorii. lateral drept şi stâng). . purgativ (ulei de parafină). .se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului .va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse (nu se înghite – intoxicaţie cu iod).după examen.la 2 ore de la începutul examinării. ulcer gastro-duodenal. unt. pâine prăjită. cană sau pahar. se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat.pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului).seara – în ajunul examinării – se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare. introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită. . se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare . . încet. . pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului. după 2. la care se adaugă apă rece până la 200-300 g.sulfat de bariu 150 g. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice.se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă. Îngrijirea pacientului după tehnică . pacientul va fi ajutat sa-şi schimbe poziţia (decubit ventral. produse lactate). apă. amestecându-se cu lingura de lemn.după terminarea examinării.

gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie. pâine uscată. sulfat de bariu în suspensie(300500 g în 1000:1500 ml apă uşor încălzită) sau sulfat de bariu (200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) în 1000 ml apă încălzită. smântână.cantitatea de suspensie bariu/apă în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari. Pregătirea pacientului . 150-200 g pentru copiii mari.se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cecum. se administrează un regim hidric cu piureuri.după masă. .se închide rectul cu sonda Strauss. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale bucală (după examenul radiologic al stomacului şi intestinului) sau pe cale rectală (irigoscopie). purgative. nefermentescibil. ulei de ricin. la indicaţia medicului se administrează o doză de suspensie baritată cu 8-10 ore înainte. Colonul mai poate fi explorat radiologic şi prin metoda examenului cu dublu . • Important !: .la copiii mici. După tehnică pacientul va fi îngrijit. şi se întrerupe de câte ori bolnavul are senzaţia de defecare. Dacă nu se examinează decât colonul. neflatulent format din: brânză de vaci. Scop: observarea modificărilor anatomice ale colonului. . . cu o prealabilă golire a tubului digestiv. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare . se efectuează o clismă evacuatoare şi apoi se administrează două linguri de ulei de ricin. IRIGOSCOPIA: examinarea radiologică a colonului prin umplerea pe cale rectală cu substanţă de contrast.medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului.pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb.se conduce pacientul la serviciul de radiologie. ouă fierte carne slabă fiartă orez fiert.200 Îngrijirea pacientului după tehnică .instrumentar necesar efectuării clismei (vezi "clismele"). . şorţuri de protecţie pentru a nu fi expuşi iradierii. . sondă Strauss.i se efectuează clisma baritată după metoda obişnuită a clismelor.se pregăteşte clisma baritată.cu 2-3 zile înainte pacientul va primi un regim alimentar de cruţare neiritant. . substanţă de contrast. 100-150 g pentru copii mici. după insuflare cu pompă de aer şi după introducerea substanţei opace.se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării. . . . neexcitant.cu o zi înaintea examinării.

administrată de obicei pe cale orală. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . examinarea este înlocuită în mare parte cu ecografia. conţinând 100-150 g sulfat de bariu. Când colonul se umple prin clismă baritată.se administrează 400-500 g substanţă de contrast. se introduc apoi în colon 100 ml aer. poziţiei. se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. Metoda necesită precauţii. insuficienţă renală.se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune animal de 3 ori pe zi. .201 contrast Fischer. evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate. PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI: . Contraindicaţii: afecţiuni hepato-biliare acute. smântână şi unt cu pâine. fără a efectua clismă sau administrare de purgative.prânz compus din ouă. dacă acest prânz . câte două tablete şi regim hiperprotidic. . al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer. antihistaminice. Scop: examinarea formei. OPACIFIERE A VEZICULEI BILIARE PE CALE ORALĂ (COLECISTOGRAFIE) Pregătirea materialelor .în ziua precedentă examenului. la orele 12. triferment. inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci. stări febrile.se introduce sonda la o adâncime de 5-10 cm.la sugari.se instituie o pauză de alimentaţie de 12 ore. cu presiune moderată. 50-100 g substanţă baritată se administrează sub formă de clismă cu ajutorul unei seringi. precum şi contractibilităţii (dinamicii) veziculei biliare. pacientul va fi solicitat de a evacua parţial substanţa de contrast sau închizând rectul cu sonda Strauss. Colangiografia: radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţa de contrast administrată pe cale intravenoasă. pe cale orală sau intravenoasă. substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic). cu pâine sau 50 g ciocolată. reacţii alergice iod. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLECISTULUI ŞI CĂILOR BILIARE Deoarece vezicula biliară poate fi vizibilă radiologic numai când conţine calculi radioopaci sau se impregnează cu substanţe de contrast. deoarece aerul introdus sub presiune poate perfora colonul. sub control la ecran. .materialele pregătite se transportă lângă pacient. . Colecistografia: radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu substanţă de contrast.cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei. Astăzi. . conţinutului. . cărbune animal. se administrează pacientului un prânz compus din ouă. pentru a obţine imaginea ei radiologică se administrează substanţe iodate. smântână şi unt.

se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 g zahăr sau 50 g ciocolată). pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare. se testează toleranţa la Razebil: după masă. pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită. ulei de ricin. Pregătirea materialelor necesare . precum şi a căilor urinare. pacientul este condus la serviciul de radiologie după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. arteriografie retropneumoperitoneu şi altele. materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii. se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 de minute. legume şi zarzavaturi. cavităţilor pielocaliceale ale acestora. la orele 16. . prezenţa calculilor radioopaci şi radiotransparenţi sau a tumorilor. paste făinoase.în seara precedentă. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit. înainte de a se efectua radiografia.cu 2-3 zile înaintea examinării. urografie. cistografie. pielografie. ureterali sau vezicali radioopaci. se îngrijeşte pacientul. se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă: se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod.202 provoacă accese dureroase. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ Radiografia renală simplă: explorare radiologica fără substanţe de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor.înaintea examenului. pacientul va consuma un regim hidric. . se efectuează radiografii în serie. Pregătirea alimentară a pacientului . el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator. pâine) şi ape gazoase.în ziua precedentă examenului. După examen. după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ. pentru evacuarea gazelor din colon. . Scop: evidenţierea conturului rinichilor. la intervale de 30-60-90 de minute. - - PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin radiografie renală simplă.cărbune animal. calculii renali. . pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast.

Pregătirea pacientului .bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie.se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă.se notează examenul efectuat în foaia de observaţie. medicamente antihistaminice. Pregătirea materialelor necesare: materialele necesare pentru o radiografie renală simplă. Pregătirea materialelor necesare .va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică. 60 sau 75%. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE Urografie: metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare. se introduce sonda în ureter.dacă toleranţa organismului este bună. 5.cu două zile înaintea examinării.se efectuează pregătirea psihică. Apoi pacientul este condus la serviciul de radiologie. . pacientul va fi condus în sala de cistoscopie. alimentară şi medicamentoasă descrisă la "Radiografie renală simplă" şi se testează sensibilitatea la substanţa de cotrast.în seara precedentă zilei de radiografie.se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii. . .toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă. medicamente de urgenţă. Pregătirea pacientului . utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos. materialele necesare pentru clismă. . . . se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi. .se testează sensibilitatea la substanţa de contrast. . . Participarea la examen .se introduce substanţa de contrast uşor încălzită. .dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică. se administrează două linguri de ulei de ricin. unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. Administrarea substanţei de contrast .spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PIELOGRAFIE Pielografie: radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast administrată prin cateterism ureteral. seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase.sub controlul citoscopului.203 Pregătirea medicamentoasă a pacientului . substanţă de contrast = Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%.10 ml în fiecare parte cu presiune mică. medicamente antihistaminice. substanţa de contrast Odiston de 30. se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi se administrează antihistaminice. medicamente pentru urgenţă (trusa de urgenţă). sub controlul cistoscopie.

se închide sonda cu o pensă hemostatică. seringă Guyon sterilă. astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%). . mănuşi de cauciuc sterile.pacientul este atenţionat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun.204 pacientul va fi condus la serviciul de radiologie. 10-20%) Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali. calea femurală fiind mai uşor de abordat.în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în vezică. . Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast.radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare). se administrează 5-15 ml soluţie 75%.se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară. Accidente: . ARTERIOGRAFIA RENALĂ Arteriografie renală: metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială (renală sau femurală).Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera - .se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric. . a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde. substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOGRAFIE Cistografia: metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: a . se administrează intravenos substanţa de contrast. . tăviţă renală. se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii. iar la copii. . medicul execută radiografia renală (urografia). este curent folosită. b radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu. Participarea la cistografie . pensă hemostatică.materiale pentru efectuarea unei clisme. Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal. metoda nu necesită o pregătire prealabilă a pacientului. la 8-10 minute de la efectuarea injecţiei. se îmbracă mănuşile sterile. Cistografia cu substanţă de contrast necesită următoarele: Pregătirea materialelor necesare . în funcţie de vârstă. dacă toleranţa organismului este bună. soluţie nesterilă de acid boric.medicul execută imediat radiografia. . sonda Nélaton sterilă.

aortografie.cu aparatul de pneumotorax. instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii.asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă mănuşi sterile. Pregătirea pacientului: . romergan sau altă substanţă antialergică. rapid.în seara precedentă intervenţiei se efectuează o clismă evacuatoare. . spasme sau tromboze arteriale. Efectuarea tehnicii .dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod. Materiale necesare: soluţie concentrată de iod. se administrează sedative. .în ziua precedentă examenului. sedative (fenobarbital). poate provoca durere - PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOC AL RINICHILOR PRIN RETROPNEUMOPERITONEU Retropneumoperitoneu: introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor.se efectuează testarea sensibilităţii faţă de iod. Materiale necesare: materialele necesare efectuării unei clisme. medicul introduce 1000-1200 ml gaz şi execută apoi radiografia.se serveşte medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală.la locul puncţiei. Angiocardiografie: introducerea unei substanţe de contrast. A. arteriografie şi flebografie. . întrerupea temporară a activităţii rinichiului. . se injectează intravenos substanţa de contrast. care se repetă în dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic. . pe cale intravenoasa. aparat de pneumotorax – în perfectă stare de sterilitate. fistule arteriovenoase. .pacientul să nu mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen. se ajută pacientul să se îmbrace şi este condus la pat.205 hematoame. se efectuează un pansament. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin angiocardiografie. în decurs de câteva secunde . Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent. substanţă care se urmăreşte în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii. .

) sau indirecte (deplasări sau deformări ale vaselor prin procese patologice vecine). dispnee (se injectează adrenalină). b. în cantitate de 2-3 ml. intravenos. a găurilor optice şi stâncilor temporale. a: Pentru radiografia craniană simplă. pacientul va fi transportat pe cărucior în salon. tumoare vascularizată etc.nu mănâncă în dimineaţa zilei de examinare. se scoate fracţionat cantitatea de lichid cefalorahidian ce corespunde celei de aer. vizualizarea unor modificări directe (anevrism. Substanţa de contrast – lipiodolul – se injectează în spaţiul subarahnoidian prin puncţie rahidiană suboccipitală. .Angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competenţa medicilor.pacientul este transportat în sala de operaţie (pentru trepanaţie şi ventriculografie) sau în sala de tratamente (pentru puncţia suboccipitală sau lombară în encefalografie). B. pentru evidenţierea aortei.după efectuarea tehnicii. intraaortic. a 2030 ml de substanţă de contrast. după ce s-a extras aceeaşi cantitate de lichid cefalorahidian. deoarece vizualizează o suprafaţă mai mare din coloană şi aerul se absoarbe mai repede. uneori cu incidenţe care urmăresc vizualizarea bazei craniului. profil şi incidenţa 3/4) şi prin radiografie cu substanţă de contrast (lipiodol. sora va acţiona ca şi în puncţia rahidiană. tuse. Mielografia gazoasă (cu aer) este mai avantajoasă.. . congestia feţei. Arteriografie periferică: introducerea substanţei de contrast prin injecţie intraarterială pentru evidenţierea arterei periferice. . de concentraţie redusă. B. . Angiografie cerebrală: introducerea unei substanţe radioopace în arborele vascular cerebral. Aortografie: introducerea substanţei de contrast prin cateter sau prin puncţie. şeii turceşti. .206 Efecte nedorite: . instalat în pat.se administrează soluţie hipertonică de glucoză (dacă acuză cefalee).Injectarea rapidă poate provoca valuri de căldură. cu seringă automată de presiune. ci se execută din faţă şi din profil.pentru a se putea introduce aerul.se administrează un sedativ. Flebografie: introducerea. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL A. cefalee. . putându-se repeta examenul după necesitate. C. ea permite aprecierea pereţilor şi lumenului vascular. Pentru pneumoencefalografie (introducerea unui volum de aer prin puncţie suboccipitală sau lombară) sau ventriculografie (introducerea aerului prin trepanaţie direct în ventriculii cerebrali) bolnavul este pregătit astfel: .pacientul este transportat pe cărucior la serviciul de radiologie. Explorarea radiologică coloanei vertebrale se efectuează prin radiografie simplă (faţă. pneumoencefalografie (aerografie) şi arteriografie cerebrală. pantopac sau aer). pentru efectuarea radiografiilor. D. va păstra poziţia de decubit dorsal 2-3 zile. c. . . nu se face o pregătire prealabilă. Explorarea radiologică care se adresează cutiei craniene şi encefalului se realizează prin radiografie craniană simplă.

Izotopii radioactivi se utilizează în explorarea hepatobiliară.nu se consumă alimente şi nu se fumează la locul de muncă. care se controlează periodic. prevăzut cu un dispozitiv de iluminare care introduce în cavitatea de examinat. a glandelor endocrine. radiocuprul. fiind sursă de radiaţii. . Izotopii utilizaţi sunt: radiosodiul. contoare cu scintilaţie). . determinând o hartă a organului.stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale. în nişe speciale cu telemanipulatoare. emit radiaţii α. .pacientul investigat cu izotopi radioactivi va fi izolat de restul pacienţilor.aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate. perii de brosaj etc. β. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI ENDOSCOPICE Endoscopie: metoda de examinare prin vizualizarea directă a unei cavităţi a corpului uman cu ajutorul unui endoscop. la locul lor de trecere sau de depozitare. ficatul. Endoscoapele moderne permit fotografierea unor imagini endocavitare. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOSCOPIE Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul). care pot fi evidenţiate calitativ şi cantitativ prin procedeele obişnuite de detectare (contoarele Geiger-Müller.mănuşile şi halatul .207 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA CU IZOTOPI RADIOACTIVI Izotopii radioactivi sunt utilizaţi în clinică pentru diagnostic şi tratament.produsele biologice şi patologice ale pacientului vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de protecţie ca şi izotopii.nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni. . evidenţiind modificările de structură. Izotopii radioactivi. rinichiul.sau hipofuncţionale.personalul care lucrează cu izotopi radioactivi va purta dozimetre cu filtre de metal. Scintigrama organelor detectate (tiroida.) arată zonele hiper-. un sistem de transmitere al imaginilor şi instrumente anexe: pense de biopsie. . Endoscopul este un aparat optic. zgârieturi etc. Bronhoscopul rigid se compune din tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 . a sângelui şi organelor hematopoietice. γ. introduşi în organism. creierul etc. radioiodul şi radiofosforul. Reuşita unei endoscopii este condiţionată de colaborarea pacientului. În diagnosticul proceselor parenchimatoase joacă rol important metoda scintigrafiei: folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat. a aparatului cardiovascular.se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb. Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită luarea unor măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor: . renală. normo.

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . porttampon.pacientul va fi supravegheat după bronhoscopie. Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale. aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate. în ziua premergătoare examinării. urmând să anestezieze arborele traheobronşic.sterilizarea componentelor aparatelor principale şi anexelor se face cu ultraviolete. Glutaraldehide (Cidex. cât şi în dimineaţa zilei respective. pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării. oglindă frontală. casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile. picătură cu picătură. pacientul este condus în camera de bronhoscopie.208 cm diametru. tubul fiind conectat la o sursă de lumină printr-un sistem special de cabluri. Fibrobronhoscopul e un instrument prin care imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice.a doua asistentă serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate . e aşezat pe un scaun în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. cu extremitatea cefalică în extensie. cu ajutorul unui spray cu xilină 2%. flaconul cu soluţie de adrenalină 1 %. îi anesteziază limba. . orofaringele şi hipofaringele.se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor. care. seringi de 10 ml de unică folosinţă.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor. –medicul. prevăzute cu un canal central "de observare şi lucru" şi laterale de iluminare. anestezicul uşor încălzit. tăviţă renală. cu ajutorul unei seringi laringiene. ridicând capul la 12-15 cm. . lumina este condusă prin fibra optică. . pense.pacientul va fi pregătit fizic şi psihic. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare Se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare. . tampoane. au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată. ajută la extensia acestuia. - - Pentru efectuarea bronhoscopiei e nevoie de două asistente: .vor fi la îndemână: flaconul cu anestezie (xilina 2%. pentru a nu provoca leziuni. pacientul trebuie să nu mănânce dimineaţa.O asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal. flaconul cu ser fiziologic. seringă laringiană. la 180°. 45° şi 90°.sub umerii lui aşează o pernă tare. pentru anestezie. astfel încât se pot examina şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronşii segmentare şi subsegmentare). comprese de tifon). . administrare de oxigen etc. nu va mânca 1 oră şi va . Pera-Safe). se execută o testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic. Opticele – tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris – sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. • important . mănuşi sterile. instilând.

A. în anumite situaţii. de la ambele mâini. Venostat etc. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ESOFAGOSCOPIE Esofagoscopia: examinarea lumenului esofagian. pe care o va avea sub control tot timpul examinării. • • • Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Pregătirea fizică: este ca şi pentru bronhoscopie.pacientul va fi supravegheat după fibroscopie. aspirator de salivă cu sonde. . în decubit . tăviţă renală. disfagie sau orofagie. Poziţia pacientului: esofagoscopia se poate executa în poziţie şezând. cu un aparat numit esofagoscop. polipectomii. etc. prevăzut cu o sursă de lumină. esofagoscopul (cu toate anexele sterilizate).L. Pentru esofagoscopie. cefalee. la nevoie. un canal pentru introducerea unei pense de biopsie şi un canal pentru spălarea lentilei din interior. pipe Guedel. sclerozarea varicelor esofagiene). un sistem optic şi anexe: – pensa pentru prelevat biopsii. alcool 90°.C. . Material necesar – măşti. imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu.R. La O. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului. În serviciile de endoscopie. cu extremitatea distală rotunjită. Incidente şi accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) – hemoragii.L. se poate administra pacientului o fiolă de atropină. pense pentru corpi străini etc. se utilizează încă. pentru inhibarea secreţiei gastrice şi secţionarea chimică a vagului. va administra în cazul unei hemoptizii chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin. CIDEX.209 fi monitorizat (puls. tuse. esofagoscopul rigid: tub de metal polizat. Dicinone.). două şorţuri de cauciuc (pentru medic şi pentru asistentă). medicamente: – sedative. se mai pregătesc: depărtător de gură. substanţa anestezică: Xilocaina spray.. confecţionat din fibre de sticlă. dureri în gură. lung de 100 cm. În serviciile O. dureri retrosternale. substanţa medicamentoasă pentru sclerozarea varicelor esofagiene. cu menţiunea că anestezia locală se limitează la limbă şi cavitatea bucală. ochelari de protecţie.pacientul este aşezat pe un scaun.asistenta II serveşte medicul cu instrumentarul necesar. diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni.R. cardiotonice. cu lungime de 45 cm şi grosime de 7-12 mm.. se foloseşte în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini. E. mănuşi sterile. - Pentru efectuarea fibroscopiei e nevoie de două asistente: . medicul endoscopist gastroenterolog utilizează: eso-gastroscopul flexibil – tub flexibil. asistenta I îl conectează pe pacient la sursa de oxigen. un canal pentru aspiraţie. casoleta cu comprese sterile. Stomacaina spray sau Novocaina 1 % şi xilina (pentru badijonare locală). TA). prevăzut cu un mandrin obturator şi cu mecanism propriu de iluminare. substanţe dezinfectante Glutaldehida. porttampoane. oglindă frontală cu sursa de lumină corespunzătoare. trusa antişoc. porttampoane.

cu ajutorul unui instrument optic numit gastrofibroscop. îl linişteşte. .diagnostic. • Asistenta II ajută medicul la introducerea aparatului. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice. în vederea examinărilor histologice se etichetează şi se trimit urgent la laborator. . După gastroscopie: . prezentându-i instrumentele. se sterilizează aparatul cu Glutaraldehidă sau Cidex.pense pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică. ungând gastroscopul.recipient cu formol. Scop . urmărindu-se ca gura. pentru ţesutul prelevat. tratament cu laser).soluţie şi recipiente pentru testul ureazei. Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină.anestezia locală cu spray (Xilocaină. tratamentul hemoragiilor digestive. .Se face testul rapid al ureazei în laboratorul de endoscopie. produsele prelevate. care are înglobate în construcţia sa sistemul optic. aparat modern. Gastroscopia se efectuează ca ajutorul a două asistente: • Asistenta I vorbeşte cu pacientul. stâng. cu urmărirea imaginii obţinute pe un ecran TV (videoendoscop). .gastro – duodeno-scopul. Azi se utilizează: eso . . Incidente şi accidente : . Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare Se pregătesc materialele necesare. .210 dorsal sau în decubit lateral. . în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori.periuţe de citologie. ca şi la esofagoscopie. Participarea la tehnică . îi asigură poziţia capului în extensie forţată.pacientul este supravegheat. . Asistentei participă la efectuarea tehnicii şi îngrijirea pacientului ca şi la bronhoscopie.terapeutic (polipectomie. ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă.sedarea pacientului. .se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală. faringele şi esofagul să fie în linie dreaptă.Se reorganizează locul de muncă. La acest aparat poate fi adaptată o cameră video. cel de insuflaţie şi aspiraţie.

cu ajutorul unui colonoscop flexibil. se vizualizează colonul sigmoid. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Tehnica: . cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV. tenesme rectale.se pregătesc produsele pentru laborator. comprese mici sterile. . constipaţie sau diaree cronică. Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile. SIDA. . . . lung de 135-185 cm. tampoane de vată. ulei de vaselină. colonoscop . iar unul mai gros (24 mm diametru).se montează corpul aparatului şi se racordează la sursa de lumină. descendent. transvers şi ascendent până la cec. pentru tratament.211 dureri la deglutiţie. . el se poate adapta şi la camera video. care se îndepărtează după introducerea aparatului în rect.se extrage mandrinul şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal. – – Pregătirea pentru rectoscopie irigator. .se pregătesc tampoanele cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ENDOSCOPIE RECTOSIGMOIDIANĂ Rectosigmoidoscopie: explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop.se îngrijeşte pacientul după terminarea procedurii. casoletă cu câmpuri sterile. sânge în materiile fecale etc. se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare chimică (Cidex. apă călduţă (37°). un câmp steril cu orificiul central. etc. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare  muşama. Rectoscop: un sistem de tuburi metalice intrarectale: trei mai înguste (16-20 mm diametru) pentru explorare. . cauterizări etc.se unge tubul rectoscopului cu ulei de vaselină. subfebrilităţi. având un orificiu lateral ce poate fi închis etanş în timpul introducerii în rect şi prin care se pot executa intervenţii intrarectale sub control endoscopic (prelevări biopsice.se reorganizează locul de muncă – se curăţă mecanic rectoscopul. recipiente pentru prelevări histologice.se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul solicită). pensă de biopsie.). aleză.se oferă medicului mănuşile sterile (pentru efectuarea tuşeului rectal). pentru evidenţierea modificărilor mucoasei până la o adâncime de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectală şi ultima porţiune a sigmoidului). . Se indică în: suferinţele hemoroidale. Fiecare tub este înarmat cu un mandrin cu vârf bont.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului.se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic. hemoragie. pentru tubul rectoscopului. . dureri şi tumefacţia amigdalelor. casoletă cu mănuşi sterile de cauciuc. mănuşi de cauciuc.

etanşeitatea asamblărilor. citoscop de irigaţie. recipient cu apă pentru curăţarea colonoscopului după utilizare. corpilor străini. mai nou. malformaţiilor anatomice. seringă Guyon cu oliva uretrală.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce încet în anus. asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bune . cistoscopia cu cistoscop rigid e preferabil să se facă în rahianestezie. costum steril pentru medic (halat.  se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat.  se lubrifiază instrumentul. Scop  identificarea proceselor patologice endovezicale. şi este acoperit cu an câmp steril. . cu genunchii flectaţi.urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului.   Participarea la colonoscopie – sunt necesare două asistente:  asistenta I .212 cu sursă de lumină şi sistem de aspiraţie.linişteşte pacientul. mască). Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  se dezinfectează meatul urinar. pense sterile. sterilizată. • Precizare:  la femei. se recomandă preparatul din import Instilagel . soluţie de novocaină 0. seringă de20 ml sterlizată. tumorilor.  la bărbaţi. inflamaţiilor specifice sau nespecifice. starea de curăţenie a lentilelor. anestezia locală este suficientă pentru efectuarea cistoscopiei – în scop diagnostic. se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0. se explică pacientului necesitatea investigaţiei. calculilor. medicamente pentru sedarea pacientului.verifică colonoscopul.5% 40-50 ml. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casolete cu câmpuri sterile si mănuşi de cauciuc sterile. prevăzut cu un orificiu central  asistenta II .anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină.  se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede.5%. .  se oferă aparatul medicului. vaselină. apoi. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOSCOPIE Cistoscopia: metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului. pentru anestezie locală. anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul. taropoane de vată sterile. recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (aceleaşi substanţe ca şi la gastroscopie).îl aşează în decubit lateral stâng. .

 pense vaginale lungi. bisturiu. care este prevăzut cu un sistem de iluminat propriu şi aşezat pe un suport.  ruptura de uretră.instrumentarul se curăţă.  materiale pentru recoltarea fortiurilor vaginale: lame. spatule. se oferă medicului succesiv . . Colposcop: instrument optic. soluţie de nitrat de argint 5%. pentru urocultură sau examene biochimice.  comprese şi meşe.se aruncă deşeurile.  instrumentar pentru biopsie (biotom. cu uretroragie perforaţia vezicii urinare. se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică. se oferă eprubetele pentru recoltările urinare. criocoagulator sau modul laser. • Incidente şi accidente  accese febrile trecătoare. foarfece.  mici hemoragii. . pacientul va fi transportat în salon. . bioptice. Pregătirea pacientei pentru efectuarea tehnicii .evidenţierea colului uterin cu ajutorul unui specul. frisoane. antispastice. .toaleta organelor genitale externe.213  medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezifectantă slabă la bărbaţi sau 250 ml (la femei) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic.       Reorganizarea locului de muncă . soluţie Lugol.cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se continuă cu cateterismul ureterelor). destinat vizualizării colului uterin. se spală şi se dezinfectează. Pregătirea materialelor şi instrumentelor  materiale necesare efectuării toaletei organelor genitale externe.  instrumente pentru distrucţie tisulară: electrocauter. pentru depistarea leziunilor colului uterin.aşezarea pacientei pe masa ginecologică în poziţie corespunzătoare. calmante.la cerere .  masa ginecologică  specul vaginal bivalv . PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU COLPOSCOPIE Colposcopia: metodă de inspecţie a colului uterin la femeie cu ajutorul aparatului numit colposcop. pense) şi fixatori: formol. stereoscopic. dureri lombare asemănătoare cu colica renală. se administrează.  tampoane mici de vată. la nevoie.  soluţiile necesare colposcopiei lărgite: acid acetic 3% în soluţie apoasă. nu necesită supraveghere specială.

TA. medicul examinează colul uterin şi vaginul.asistenta oferă medicului seringa încărcată cu soluţie de novocaină 1%. Reorganizarea locului de muncă .în continuare.parametri vitali (temperatură. după insuflarea prealabilă de aer în marea cavitate pleurală. . pe partea sănătoasă.  asistentei II: serveşte medicul cu instrumentele şi materialele necesare. fiind prevăzute şi cu sisteme de biopsie (pense diferite) şi de hemostază locală.pacientul va fi supravegheat.se curăţă instrumentele. Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesare două asistente)  asistenta I: tot timpul examinării va susţine în abducţie braţul pacientului. după retragerea mandrinului. ca şi la bronhoscopul rigid.se dezinfectează regiunea indicată prin badijonare cu iod. leziunile colului nu fixează iodul. puls. acesta colorează mucoasa normală în castaniu. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . opticele permite vizualizări de 180°/45° şi 90°. . . diagnosticul unei tumori. pe care îl conectează la aparat. . . se introduce sistemul optic alimentat prin fibre de sticlă de la o sursă de lumină adecvată. . după îndepărtarea mucusului şi a depozitelor celulare de pe colul uterin.îngrijirea pacientei după tehnică. medazepam. iar antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea. ce permit introducerea a 300-400 ml aer în cavitatea pleurală. .pacientul va fi încurajat. Pleuroscop (toracoscop): instrument ce se compune dintr-un trocar cu mandrin cu diametrul de 1 cm. braţul de pe partea în care urmează să se instituie pneumotoraxul este adus în abducţie.aparatul Küss este prevăzut cu o serie de căi (tuburi de cauciuc). . respi- . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PLEUROSCOPIE Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân. . apoi se dezinfectează şi se aşează în cutiile în care se vor steriliza. diazepam).  pacientul va fi supravegheat . imaginea din cavitatea pleurală este transmisă tot prin fibre de sticlă în ocularul examinatorului. apoi a colului uterin cu un tampon uscat şi badijonarea lui cu soluţie Lugol (testul LAHM . inspecţia unei cavităţi restante postoperatorii.  se vor lua toate măsurile de asepsie şi antisepsie. în cazul pneumotoraxului spontan idiopatic. explicându-i-se pe înţeles manevra la care va fi supus. acesta se badijonează cu o soluţie de acid acetic 3%.medicul introduce intercostal acul Küss. Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale.cu o oră înainte se administrează un tranchilizant uşor (meprobamat.ştergerea.SCHILLER). .214 se observă aspectul secreţiei vaginale şi se recoltează frotiurile citologice. pentru efectuarea anesteziei.pacientul e culcat pe canapeaua de consultaţie în decubit lateral.

Scop: explorator. Laparoscopul: este prevăzut cu un sistem optic şi o sursă de lumină rece şi se introduce în cavitatea peritoneală printr-un trocar. tubului digestiv. .  cu o jumătate de oră înainte de intervenţie.  se rade suprafaţa păroasă a abdomenului (dacă este cazul) şi se spală tegumentele cu benzină iodată. antibiotice. laparoscopul. sistem de aspiraţie. bioptic.O. căilor biliare extrahepatice. aparat pentru insuflarea aerului. atropină fiole. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  în ziua precedentă examenului.T. pense hemostatice sterile. depăşind lungimea tubului cu 1 cm.  în seara precedentă şi în dimineaţa zilei de examen. colecistului. se ancorează de o parte şi de alta ombilicul şi în polul său cranial se face o incizie de 2 mm. apoi. substanţe analeptice şi cardiotonice. pereţilor abdominali. trei-patru seringi de 2-10 ml de unică folosinţă. Efectuarea pneumoperitoneului necesită două asistente medicale . are la extremitatea proximală un ventil care opreşte ieşirea aerului din cavitatea peritoneală. are rolul de a asigura pătrunderea trocarului în cavitatea peritoneală.215 raţie). diafragmului. trocarul. . care este prevăzut cu un sistem de fibre optice (prin care imaginea este transmisă la un monitor). Apoi:  cu două pense .  se transportă pacientul în sala de examinare. laparoscopul . casoletă cu mănuşi de cauciuc sterile. pentru tratamentul unor eventuale accidente. se poate administra pacientului o fiolă de fenobarbital sau 400 mg meprobamat şi 0. i se efectuează clisma evacuatorie. mandrinul . ac Veress. un bisturiu sterilizat. un sistem de iluminat şi un sistem de spălare a lentilei. fir de catgut. soluţie izotonică de clorură de sodiu sterilă. fenobarbital. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU LAPAROSCOPIE Laparoscopie (celioscopie): explorarea cavităţii peritoneale. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casoletă cu câmpuri sterile.5 mg atropină. mebrobamat. agrafe. organelor genitale. benzină iodată sau tinctură de iod. Se realizează prin examinare directă. Efectuarea tehnicii Laparoscopia se efectuează în anestezia peridurală sau în anestezia generală cu I.pacientul se aşează în decubit dorsal şi se fixează pe masa de examinare. cu vârful ascuţit cu două sau trei tăişuri. şi se pot preleva fragmente pentru examene histopatologice. cu o grosime de 8-12 mm.stilet. i se administrează un regim hidric. cu ajutorul laparoscopului.asistenta medicală I serveşte medicul în condiţii de asepsie.rădaşcă. prin inspecţia suprafeţei ficatului. . tăviţă renală. prin el se introduce. splinei.asistenta medicală II va da ajutor la nevoie (completarea gazului din cavitatea peritoneală şi intervenţii în situaţii neprevăzute).cu toate anexele lui sterilizate. destinsă în prealabil prin pneumoperitoneu (introducerea de aer în cavitatea peritoneală).

apoi. dar şi pentru a recolta fragmentele bioptice.216   perpendicular. cu o seringă. . se scot laparoscopul şi pensa de manevră. în funcţie de viscerul care trebuie examinat sau biopsiat. se conectează la ac sistemul de insuflare şi se introduc în peritoneu circa 3-6 l CO2. prin care se pătrunde în abdomen cu o pensă lungă sau cu un electrocauter (pentru biopsie). se pansează. se introduce ser fiziologic prin acul Veress şi se aspiră: . până se-atinge o presiune de12 mmHg. se pătrunde cu trocarul în cavitatea peritoneală. . ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE . se scoate stiletul ascuţit şi se introduce laparoscopul. după terminarea manevrelor. Capitolul X. se îndepărtează canulele trocar. se inspectează cavitatea abdominală. pentru a manevra viscerele abdominale.          După terminarea laparoscopiei pacientul va fi supravegheat şi va fi reorganizat locul de muncă ( se spală. după care se extrage acul Veress. canulele trocar sunt prevăzute cu o clapetă ce se închide automat în momentul scoaterii stiletului.dacă aerul revine.dacă nu revine. acest trocar se introduce în unul din cele 4 cadrane. se suturează plăgile prin care acestea au fost introduse. urină sau conţinut intestinal. incizia prin care s-a introdus acul se lărgeşte cu bisturiul cât să pătrundă un trocar cu diametrul de 8-12 mm. se curăţă instrumentarul şi se sterilizează cu Cidex). se exuflă CO2 din cavitatea peritoneală. înseamnă că se află în peritoneu. acul a pătruns într-un viscer abdominal.dacă la aspiraţie se extrage sânge. este necesară introducerea încă a unui trocar. se introduce acul Veress. pentru a împiedica ieşirea aerului din abdomen. apoi. acul se află în grosimea peretelui.

care este moartea biologică. angiocardiografie. – paloarea externă. – midriază. Tratament: Etapele resuscitării cardiorespiratorii: 1. traumatism craniocerebral. manopere medicale terapeutice sau efectuate în scop diagnostic: administrare de medicamente. Deci se face reanimare respiratorie fără masaj cardiac. – pierderea cunoştinţei. ceea ce corespunde morţii clinice. adică la moartea definitivă. Dacă reanimarea nu se face în timp corespunzător. dar nu există masaj cardiac fără respiraţie artificială. Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac. inclusiv a sfincterelor. dar pacientul prezintă moarte cerebrală. – relaxarea completă a musculaturii. afecţiuni cardiace. Deci într-un stop cardiorespirator salvatorul trebuie să intervină cu cea mai mare grabă. tulburări hidroelectrolitice. deci cu prezenţa pulsului la artera carotidă. Dacă reanimarea întârzie. pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte şi respiraţia. Stopul cardiac este urmat la 20-30 de secunde şi de stopul respirator. Semne clinice – oprirea mişcărilor respiratorii. – încetarea bătăilor inimii. embolie pulmonară. De aceea pacientul trebuie reanimat în 3 – 4 minute. înec. fără a părăsi bolnavul . toracice şi abdominale. Este important de ştiut că moartea clinică este un proces reversibil şi pacientul poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se acordă primul ajutor competent în timpul util. în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamică păstrată. care determină şi oprirea circulaţiei cerebrale. lipsa oxigenării creierului duce la moarte biologică. afecţiuni respiratorii severe. aspirare de corpi străini. Înainte de a începe reanimarea cardiorespiratorie se vor controla: – pulsaţiile cardiace. midriază fixă şi cornee opacă. Confirmarea stopului cardiorespirator 2. anemii severe.217 Stopul cardiorespirator (sau sincopa cardiorespiratorie) constă din oprirea respiraţiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac). – reflexul pupilar (midriază). cu globii oculari imobili. manevre chirurgicale. permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie să aibă succes. infecţii grave. apariţia petelor cadaverice). – respiraţia: semnul oglinzii. traumatism toracic. Oprirea respiraţiei (stopul respirator) fără oprirea inimii. ireversibilă a victimei (leziuni ireversibile în creier şi alte organe. Etiologia stopului cardiorespirator: accidente prin electrocutare. stări de şoc. Solicitarea ajutorului. activitatea cardiacă şi respiraţia se reiau. – absenţa pulsului la artera carotidă. pentru a putea preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinică) într-unul ireversibil.

aspiraţia. iar dacă sunt 2 reanimatori: 15 masaje cardiace. Respiraţia "gură la nas" – atunci se face respiraţia "gură la nas" când salvatorul aplică gura sa pe nasul victimei. de fapt. Apoi manevra se repetă. Literele cuvântului ME se referă la masajul extern al inimii şi se aplică în toate cazurile în care stopul respirator este urmat de cel cardiac. în mai multe feluri: a) Cu policele de la ambele mâini pensează nările. Respiraţia "gură la gură" – salvatorul îşi ţine respiraţia. iar cu policele de la ambele mâini se pensează nasul. (Se practică atunci când se foloseşte "batista salvatorului"). • mandibula se luxează trăgând-o înainte cu policele de la mâna stângă făcut cârlig. 4. ceea ce în limba engleză înseamnă ajută-mă! În cadrul respiraţiei artificiale gură la gură. degetul al 4-lea este plasat pe bărbie şi participă la propulsia mandibulei concomitent cu menţinerea gurii în poziţie semideschisă. în lipsă. 3. iar policele pe bărbie. tub (sondă nazogastrică) Pentru ca respiraţia artificială să fie eficientă. secreţiile pot fi îndepărtate aspirându-le din gura bolnavului cu un tub de cauciuc care are cealaltă extremitate învelită într-o batistă în gura salvatorului. cu aspiratoare portabile cu pedală sau. B. Hiperextensia capului: prin tehnica amintită la eliberarea căilor aeriene. o fixează în această poziţie cu mâna dreaptă. se proiectează mandibula înainte. introducerea unei pipe Guedel. Iniţierea tratamentului: A. 1. cu aspiratoare. În acest caz: fixarea unghiului mandibulei se face numai cu ajutorul ultimelor trei degete de la ambele mâini. introducând pe această cale aerul în plămânii victimei. de asemenea. plasate extern. care precedă insuflarea aerului: H – hiperextensia capului E – eliberarea căilor respiratorii L – luxarea (proiectarea) mandibulei înainte P – pensarea nasului. oxigen. intubare. trebuie respectată succesiunea timpilor de execuţie şi acurateţea cu care se desfăşoară toate gesturile. 2 respiraţii (15/2). Eliberarea căilor respiratorii superioare: prin aceleaşi metode descrise la eliberarea căilor aeriene. aplică repede gura larg deschisă şi insuflă puternic. • fixarea ramurii stângi a mandibulei între policele de la mâna stângă introdusă în gură şi celelalte 4 degete. 1 respiraţie (5/1). Aspiraţia căilor aeriene – aspiraţia se poate face cu pompa aspiratoare (din trusele medicale auto). respiraţie: gură la gură. Dacă este 1 reanimator: 5 masaje cardiace. Se tracţionează mandibula înainte şi în sus. luxarea (propulsia) mandibulei se poate realiza prin mai multe procedee: • aplicând ultimele 4 degete de la ambele mâini pe unghiul mandibulei (gonion). Pensarea nasului: se execută.218 3. fiecare literă din cuvântul HELP indică. eliberarea căilor aeriene superioare (cu o prealabilă hiperextensie a capului şi luxaţia anterioară a mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic) prin curăţirea orofaringelui. Se foloseşte formula mnemotehnică: HELP-ME. 2. Alte metode de respiraţie artificială Respiraţia artificială poate fi executată şi prin: . Introducerea pipei Guedel se execută în 2 timpi. ordinea succesiunii timpilor şi semnificaţia gesturilor obligatorii. menţinând gura semideschisă (salvatorul fiind aşezat în dreapta bolnavului). ventilaţie.

trusă Ranima etc. Tehnica masajului cardiac: • Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga) pe 1-3 inferioară a sternului. Observaţii: 1) Dacă este un singur salvator se fac: – două insuflaţii urmate de 12-14 compresiuni sau. • Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse. ajutându-se de greutatea corpului. După fiecare compresiune. pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea resuscitării cardio-respiratorii şi apoi la fiecare 5 minute. . degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor (se pot rupe). – recolorarea tegumentului. Reanimarea stopului cardiac se face obligatoriu şi paralel cu respiraţia artificială. La începutul reanimării oricărui stop cardiorespirator se încercă stimularea inimii prin aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o înălţime de 20-32 cm în mijlocul regiunii presternale. După una-două insuflări de aer. prima măsură este masajul cardiac extern. în aşa fel ca sternul să fie înfundat cu aproximativ 5-6 cm. iar cealaltă palmă (dreaptă. se trece imediat la respiraţie artificială şi masaj cardiac. femurală). salvatorul exercită presiuni ritmice asupra sternului. a cărei forţă este mai mare) se suprapune perpendicular pe prima.219 – respiraţie gură la mască. portabile (balon Ruben. în ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. combinat cu respiraţia artificială . – dispariţia midriazei.). sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială. cu 1-2 degete. – respiraţie cu aparate simple. trusă Ambu. După constatarea opririi activităţii inimii. De aceea. iar – la copii mici. C. urmate de 15 compresiuni sternale. Se aşează victima în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol. fără să se ridice mâinile de pe sternul victimei. reapariţia reflexului la lumină. se trece la comprimarea ritmică a sternului în 1/3 inferioară – masaj cardiac (5-6 compresiuni). mai recent. – La copii se pot comprima cu o singură mână. • Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă) şi va exercita o presiune verticală a sternului spre coloana vertebrală. În acest fel se atinge raportul optim de 1/5 dintre ritmul ventilaţiei pulmonare şi al compresiunilor cardiace. Eficienţa ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac se apreciază prin: – apariţia pulsului la vasele mari (carotidă. – respiraţie gură la sondă. În caz de insucces. pentru a preveni transformarea morţii clinice (fenomen reversibil) în moarte biologică (fenomen ireversibil). duşumea). Masajul cardiac extern (resuscitarea cardiorespiratorie) Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie începută imediat. • Se apasă numai cu podul palmei. se recomandă să se execute: – trei insuflaţii rapide.

Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea căilor aeriene). – trusă pentru dezobstrucţia căilor aeriene subglotice prin intubaţie traheală (se execută de medici specialişti). provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de vărsături cu inundarea căilor aeriene. se va controla şi corecta poziţia de hiperextensie a capului la adult. prin consens s-a făcut o stadializare a resuscitării cardiorespiratorii – schema ABC. cu date cât mai complete. – defibrilatoare (pentru defibrilarea electrică a inimii). întocmirea foii de observaţie. după recomandările societăţii americane de cardiologie: A – Air way – se verifică libertatea. manevra de resuscitare trebuie întreruptă.000 (1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată). • Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii. – aparate automate pentru respiraţie artificială. . Se va apăsa din timp în timp pe epigastru (partea superioară a abdomenului) în timpul expiraţiei pasive. Edem cerebral. monitorizarea bolnavului b. cadrul mediu va avea pregătite medicamente şi instrumentar necesare a fi folosite concomitent. Tratament postresuscitare cardiorespiratorie: a.220 D. aerul insuflat poate lua calea digestivă. • hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii. respectiv permeabilitatea căilor respiratorii. Medicamente: • În afara primului ajutor descris până aici. tratamentul complicaţiilor resuscitării d. tamponadă cardiacă. diagnosticul etiologic al stopului cardiorespirator c. Hemoragie. Pneumotorax secundar. Astăzi. În practică putem considera că după 50-60 de minute de resuscitare cardiorespiratorie la o victimă la care semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu se remit. Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor. Astfel: – adrenalină 3-4 ml 1/10. B – breathing – respiraţie artificială. • embolie gazoasă masivă. C – circulation – masaj cardiac extern. – monitoare (pentru monitorizarea funcţiilor vitale). - Contraindicaţiile masajului cardiac extern • leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale. – clorură de calciu 10%. – droguri antiaritmice. Complicaţiile şi accidentele Reapariţia stopului cardiorespirator.

– contracţii. atropină. detergenţi cationici etc. – cefalee: nitroglicerină. vărsături. alcool metilic etc. CO..P. comă. În funcţie de modul şi locul de producere. intoxicaţiile pot fi: • voluntare. cianuri. aspirină. gazoase) care determină tulburări grave.A. comă: barbiturice. oxid de carbon. organoclorurate. – delir. somnolenţă. moarte clinică etc. va avea pregătite: truse de perfuzie. provoacă tulburări funcţionale sau leziuni organice.). D. introdusă în organism.. . • Stabilirea cantităţii de substanţă pătrunsă în organism. vezi = criterii clinice de apreciere) • Identificarea substanţei: informaţii obţinute de la victimă. ciuperci etc. care trebuie păstrate şi trimise la laborator). • accidentale (involuntare). paralizii musculare: cianură. uneori letale. alimente. • criminale (în scop de omucidere) CRITERII DE APRECIERE A PERICULOZITĂŢII Cadrul mediu aflat la locul unde este intoxicatul. • Tulburări respiratorii: – dispnee: organofosforice. sulfamide. Prin substanţă toxică se înţelege orice fel de substanţă care. oxid de carbon. înţepături de insecte.D. INTOXICATIILE ACUTE EXOGENE Pătrunderea în organismul uman. • Calea de pătrundere a toxicului. oxid de carbon. ampicilină (la copii). oxid de carbon (E. soluţii cristaloide). dacă este conştientă. insulină. • Timpul scurs de la agresiune până la acordarea primului ajutor. morfină. în ambulanţe cu dotare de reanimare. venin de şarpe. Toate aceste manevre de strictă specialitate pot fi aplicate la locul accidentului sau în timpul transportului de cadre perfecţionate. date obţinute de la cei din jur sau aparţinători. halucinaţii: alcool.221 – de asemenea. alcool etilic. cianuri. • profesionale (nerespectarea sau necunoaşterea normelor de protecţie a muncii). urină sau fecale etc. hidrazide. lichide. voluntară sau involuntară. efedrină. ciuperci. atropină. stricnină. digitală.. de anestezişti-reanimatori. – oxigen. pe cale digestivă sau cutanată a unor substanţe toxice (solide. alte hipnotice. cianuri.. nitriţi. să facă rapid investigaţii pentru: • Aprecierea stării intoxicatului: – conştienţă. – pareze. nitraţi. morfină. alcool. Criterii clinice de apreciere a gradului unei intoxicaţii • Simptome nervoase şi tulburări neuro-musculare – depresiune psihică. soluţii de perfuzie (substituenţi plasmatici. poartă numele de intoxicaţie acută. – bradipnee: barbiturice.T. – polipnee: CO2. mercur. corp delict (comprimate. insecticide. insecticide. atropină.. organofosforice. fiole. detergenţi. stricnină. benzen. convulsii: atropină. benzină.

acizi corozivi. nitraţi. alcool metilic. morfină. aspirină. – tahicardie: adrenalină. benzen. – pupile dilatate: atropină. – halenă: alcool. eter. – ulceraţii: acizi. tulbure: atropină. mercur. sulfamide. barbiturice. ciuperci (Amanita muscaria). – hipotermie: oxid de carbon.. toate produsele suspecte trebuie aduse la spital (cabinetul medical) odată cu pacientul: lichidul de vărsătură sau spălătură gastrică să fie colectat (pungă plastic) pentru eventuale determinări toxicologice. alcool metilic. eter. Amanita phalloides. – pierderea acuităţii vizuale: chinină.. cofeină. . – tegument umed: barbiturice. ciuperci. – pupile contractate: organofosforice. baze caustice. piramidon etc. antihistaminice. nicotină. De notat: intoxicaţii în care de regulă nu se întâlnesc tulburări dispeptice: barbiturice. • La tegument: – cianoză: methemoglobinemii prin nitraţi. benzen. oxid de carbon etc. barbiturice. insecticide etc. digitală. venin de viperă. alcool etilic. barbiturice. antipirină. leziuni craniene sau alte leziuni pe corpul acoperit. metale grele. metale etc. morfină. • Tulburări ale ochilor: – vedere neclară. MĂSURI TERAPEUTICE NESPECIFICE DE PRIM AJUTOR ŞI ADMINISTRAREA DE ANTIDOTURI Cunoaşterea căii de pătrundere a toxicului în organism are o mare importanţă. – bradicardie: digitală.222 • Tulburări în funcţiunea aparatului cardiovascular: – palpitaţii: nitriţi. alcoolul metilic etc. Foarte important de reţinut: – în cazul intoxicaţiilor la care substanţa toxică nu este identificată. bioxid de carbon etc. • Tulburări abdominale: – dureri abdominale (vărsături şi deseori diaree) în majoritatea intoxicaţiilor: acizi corozivi. ulceraţii ale tegumentului. nitriţi etc. alcaline. – salivaţie abundentă: plumb. amoniac. alcool etilic. tranchilizante. • Tulburări în cavitatea bucală: – uscăciunea gurii: atropină. – coloraţie roşie: oxid de carbon. rauwolfia. nitriţi. morfină. – diminuarea acuităţii auditive: streptomicina.. Tot în cadrul criteriilor de apreciere a gravităţii este necesar ca la examenul clinic să se observe dacă sunt prezente leziuni. nitroglicerină. • Tulburări auditive: – zgomote. opiacee. eter. ezerină. vâjâituri: chinină.. echimoze. aspirină şi barbiturice. benzen. cofeină. tiroxină etc. chinină. insecticide. ciuperci. insecticide. simpaticomimetice. eter. piramidon. nitriti. – tegument uscat: atropina. alcool etilic.. meprobamat. insulină.. antidepresiv (teperin). benzină. cupru etc. nitriţi. • Semne generale: – febră: acid boric. atropină. cianuri. Amanita musearia. – vedere dublă: alcool. baze caustice etc.

a vălului palatin şi a peretelui posterior al faringelui cu un apăsător de limbă (linguriţă etc. Vărsăturile sunt contraindicate în: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric). albuş de ou bătut . – După eliminarea conţinutului gastric prin vărsătură. • crearea accesului la o venă.223 În cazul în care toxicul pătrunde pe cale respiratorie. la gravide (pericol de declanşare a travaliului). . Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal Se face prin: • provocarea de vărsături. la locul accidentului. la cardiaci poate provoca colaps). Măsurile de urgenţă care se instituie apoi de la caz la caz. – După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului.de la cel puţin 10 ouă. În caz de stop cardio-respirator se va face eliberarea căilor respiratorii. • administrarea de purgative. a) Provocarea de vărsături este obligatorie. în timpul transportului. scoaterea victimei din mediul toxic trebuie făcută cu mare rapiditate. la emfizematoşi (pericol de pneumotorax). • administrarea de antidot. se repetă manevra până se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l lichid. sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal (sau activat o lingură la 250 ml apă). cianuri). • cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie. b) Spălarea gastrică este o măsură terapeutică esenţială. masaj cardiac şi respiraţie artificială (atenţie la respiraţia artificială "gură la gură". în convulsii. • spălătură gastrică. pentru ca aceasta să fie eficace. I. O parte mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsătură să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin. Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri să se administreze per oral antidotul chimic care precipită toxicul. • spălarea tegumentului şi a mucoaselor. care trebuie aplicată imediat (exceptând bineînţeles contraindicaţiile) mai ales în primele 4 ore de la ingestia - . Înainte de a provoca vărsătura. care ar putea pune în pericol de contaminare pe salvator în cazul intoxicaţiilor cu organo-fosforice. în ingestia de derivaţi de petrol (pericol de pneumonii chimice prin). • menţinerea funcţiilor vitale. în cabinete medicale şi în camerele de gardă ale spitalelor sunt: • evacuarea conţinutului gastric. este obligatoriu să administrăm bolnavului: • apă potabilă călduţă sau • alte lichide (lapte. iritarea bazei limbii. Administrarea de lichide şi provocarea de vărsături este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică.). la vârstnici aterosclerotici şi hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală). • administrarea de oxigen şi calmarea durerilor.

Atenţie! Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive. – Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid. chiar la 24 ore. plină cu apă potabilă. o seringă Guyon de 200 cm3. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei. În caz de intoxicaţii cu barbiturice.C. – Material necesar: sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici): depărtător de maxilare. laringospasmul. – Cantitatea odată introdusă (300-500 ml de porţie). Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj. – Se scoate seringa şi se adaptează o pâlnie. lichid de spălătură.. – Bolnavul – în stare de veghe – aşezat pe un scaun va fi imobilizat. – nu vor fi folosite antidoturi. boli ale S. Apa se va introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). • 30 g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat în 250 ml apă. se adaptează la capătul acesteia o seringă Guyon. sau chiar şi după 10-12 ore. spălătura gastrică se face după intubaţia traheală. Atenţie! Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee) introducem capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. vor fi introduşi perorat sau prin sondă gastrică • 250 ml soluţie de manitol 20% pentru provocarea diareei osmotice. II. • Pielea trebuie spălată bine cu apă şi săpun (inclusiv pielea capului şi unghiile) timp de cel puţin15 minute. Sonda va fi unsă cu substanţă lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în stomac până la semnul marcat cu leucoplast. Dezbrăcarea de hainele contaminate şi spălarea tegumentului vor fi făcute cu mănuşi de protecţie şi cu ochelari de protecţie. – Odată sonda ajunsă în stomac. se măsoară pe sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid. sarcina. atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. o pâlnie. Spălarea tegumentului şi a mucoaselor • Îmbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepărtată. găleată pentru colectarea lichidului. distanţă care va fi marcată pe sondă cu leucoplast. deoarece unele tablete sunt insolubile. Important. După spălătura gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor. La comatoşi.224 substanţei toxice. – Înainte de introducerea sondei. bolile cardiovasculare. în care se toarnă apa potabilă călduţă (la care se poate adăuga şi sare 1 lingură la 1 l apă) şi o suspensie de cărbune medicinal în apă (4-6 linguri la 1 litru apă). folosind în acest scop tuburi de calibru redus. pentru a preveni scoaterea tubului. pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacţiile care au loc. aritmiile. urmată de extragerea acestuia (prin vărsătură sau sifonaj) până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri. Se scot protezele dentare (unde este cazul). eventual nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie. Contraindicaţiile spălăturii: convulsii.N. – Administrarea de purgative. . se provoacă vărsătură prin mişcarea tubului în sus şi în jos. sau se dizolvă foarte lent. În intoxicaţiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml.

după care se provoacă vărsătura. N. – Laptele precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi.T. pentru mercur şi alte metale Dimercaptopropranolol (BAL) grele: soluţii 10% injectate i. b) Administrare parenterală.B.). timp de câteva zile.B. grase. benzină. cupru şi alte metale grele. După ce stomacul a fost golit. se repetă la 6 ore timp de 2 zile şi.m.! Laptele este contraindicat în intoxicaţiile cu substanţe liposolubile (solvenţi organici. – Bicarbonatul de sodiu. – Soluţie de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor: – sucuri de fructe (citronada preparată din lămâie) – acid acetic 1 % . Pentru ca spălătura să fie eficace. – Oxidul de magneziu (magnezia usta). III. v. – Amidonul. Se administrează peroral soluţie de clorură de calciu sau gluconat de calciu 1020% reprezentând conţinutul a 20-30 de fiole. – Alcoolul etilic. Administrarea de antidot (măsuri specifice) Antidotul = o substanţă capabilă să neutralizeze sau să inactiveze una sau mai multe substanţe toxice. N. După administrarea fiecărei doze de 250-300 ml lapte.75 ml pe kilocorp din soluţia de 50% la fiecare 6 ore.10%).225 – nu vor fi folosite substanţe uleioase. antidotul alcoolului metilic. . în jet.D. – Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte. – Sărurile solubile de calciu se folosesc în intoxicaţia cu acid oxalic. a) Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbţiei toxicului: administrare per orală – Cărbunele activat Doza perorală folosită la bolnavii care nu sunt supuşi spălăturii gastrice este de: 10-20 g.A. antidot pentru plumb. – Sulfatul de sodiu şi de magneziu se folosesc în intoxicaţia cu săruri solubile de bariu: 30 g dizolvate în 300 ml apă. se administrează 0. Se administrează sub formă de suspensie în apă. fier. edetamin). – Albuşul de ou precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi.! Bicarbonatul de sodiu este contraindicat ca antidot pentru acizi tari. Cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corosivi: 40 g magnezia usta în 1 000 ml apă potabilă. antidot pentru arsenic şi compuşii acestuia. (doza 3-4 mg/kilocorp). fosfor etc. antidot în intoxicaţia cu bromuri. pentru a se îndepărta toxicul din stomac. trebuie să se provoace vărsătura. antidot al detergenţilor cationici câteva grame de săpun în 200 ml apă. la nevoie. Doza de albuş este de cel puţin 10 ouă. în doză de 30-50 mg/kilocorp în cure de 4-5 zile (1 fiolă = 10 ml sol. – Clorura de sodiu. acid tanic 1 parte şi cărbune activat 2 părţi. antidotul iodului – Soluţia de săpun. • Se va spăla sacul conjunctival cu apă potabilă. – E. Se administrează în perfuzie de glucoză 5% i. petrol. unii compuşi organocloruraţi. . sub presiune mică (cel puţin timp de 5-10 minute pentru acizi şi 20 minute pentru baze). (calciu-disodiu-edetat.în doză de 200-300 ml. la fiecare 12 ore timp de 8 zile. trebuie ca pleoapele să fie îndepărtate de globul ocular tot timpul cât sacul conjunctival este supus jetului de apă. antidot pentru sulfatul feros: soluţie de 5% în apă.

şi apoi din 15 în 15 minute câte 1-5 mg (1-5 fiole). În funcţie de intensitatea tulburărilor şi de apariţia fenomenelor atropinice (uscăciunea gurii. antidot al acidului cianhidric şi al derivaţilor acestuia. În intoxicaţia sau supradozajul de anticoagulante perorale se administrează i. În cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central. Se găsesc în fiole de 20 ml = 300 mg. v. – Albastrul de metilen este antidotul substanţelor methemoglobinizante: se foloseşte soluţia administrată i.m. Administrarea oxigenului şi calmarea durerilor a) Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de insuficienţă respiratorie acută atât la locul accidentului sau la domiciliu. sau piafen 1-2 fiole i. C (acidul ascorbic). B6) antidotul azoniazidei.226 Doza totală pe 24 de ore este de 2-3 g (23 fiole). – Serul fiziologic (soluţie cloruro-sodică izotonă 9‰) este antidot pentru bromura de sodiu şi alte bromuri.v. Se poate ajunge la doza totală de 70 mg/kilocorp (50 ml din sol. ci se administrează algocalmin 1-2 fiole i. – Nitritul de sodiu. Se administrează i. Se administrează (cel mai frecvent) prin sondă nazofaringhină. un comprimat = 250 mg). antidot al substantelor methemoglobinizante. Se administrează i.m. – Toxogonin (pirangyt. . Doza 1-2 g/zi (1 capsulă = 150 mg. Doza iniţială: 1-4 mg ( 1 fiolă = 1 mg) injectate i. v. – Sulfatul de protamină. – Piridoxina (vit. obidoxima). Se alternează cu perioade de pauză de 3-4 zile. Se foloseşte: mialgin 1 fiolă (100 mg) i. sau fortral 1 fiolă (30 mg) i. antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml = 5 mg). – Kelocyanor. – Atropina este antidotul compuşilor organo-fosforici şi al medicamentelor parasimpaticomimetice. – Vit. cupru. – Vit. creşterea frecvenţei ventriculare) se poate ajunge până la 70 de fiole în 24 de ore.v. v. Oxigenul este antidotul intoxicaţiei cu oxid de carbon. – Cuprenil (penicilamina) se foloseşte în intoxicaţii cu: plumb. cu un debit de 6-8 l/minut sau mai mult. v. mercur. lent 50-100 mg (5-10 fiole) în 24 de ore. Doza iniţială este de 500 mg (2 fiole a 250 mg). când trebuie să se administreze în concentraţii mari (100%) şi sub presiune crescută de 2-3 atmosfere. Se poate repeta în caz de nevoie după o doză de 2 mg/kilocorp. IV. în doză de 5-10 mg (1-2 fiole) la interval de 10-15 minute . v.eventual la 2-3 ore până la doza totală de 40 mg (8 fiole) în 24 de ore. 1 %). în doze de 1-3 g/zi injectate i. v. lent (7 ml din soluţia 1%).25-1. antidot specific al derivaţilor organofosforici (fiole 1 ml = 250 mg).m.50 g (6 fiole) în 24 de ore. Se începe cu 1 mg/kilocorp injectată i. în doză de 1 000 ml la fiecare 4 ore până la doza totală de 4 l /24 ore. în doză de 250 mg (una fiolă). cât şi în timpul transportului către o unitate sanitară. – Nalorfina. hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicaţii cu acid cianhidric şi cianuri. antidotul Heparinei. Doza se poate repeta fără să se depăşească însă 1. midriaza. b) Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator şi digestiv şi când durerile sunt foarte mari. K (fitomenadion).

hematurie). deoarece sângele se evacuează în scurt timp într-o cantitate mare. crearea accesului la o venă este obligatorie. având căile aeriene libere. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut. • hemoragii mixte: arterio-veno-capilare. hemopericard. se scurge printre ţesuturile vecine osului. vâjâituri în urechi. Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici: ţâşneşte din rană în jeturi întrerupte odată cu sistola cardiacă şi are culoare roşie aprinsă. când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax. când sângerarea se face în afara organismului. • hemoragia exteriorizată. . hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale. • hemoragia externă. . Se face printr-o puncţie venoasă şi montarea unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic. Înainte de instalarea perfuziei. cele mai periculoase. iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis.) sau. hematemeză. se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. Simptomele hemoragiei . metroragie. HEMORAGII Modalităţi de clasificare a hemoragiilor: A.). apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene. hemoptizie. când hemoragia se face într-o cavitate (stomac. prin fracturarea unor oase. deosebim: . În funcţie de locul de scurgere a sângelui. se deosebesc: • hemoragia internă. HEMORAGIILE INTERNE a. • hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă. B. hemiperitoneu. clinic apar echimoze sau hematoame. În funcţie de felul vasului care sângerează. hemartroză etc. VI. b) În caz de oprire a circulaţiei vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie. . când se prevede o prăbuşire a tensiunii arteriale.hemoragii mici. intestin etc. Crearea accesului la o venă Încă de la domiciliu sau locul accidentului. Intoxicatul este culcat obligatoriu în decubit lateral.paloare – datorită vasoconstricţiei.hemoragii mijlocii . cât şi artere sau capilare.227 V. • hemoragii capilare: sângerarea este difuză. lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale).ameţeli. melenă. C. Sângele se trimite la spital odată cu bolnavul. Menţinerea funcţiilor vitale a) În cazurile de insuficienţă respiratorie acută se asigură respiraţia artificială la locul accidentului în timpul transportului.hemoragii grave. la camera de gardă.

sete intensă. .nu se administrează apă sărată sau alte lichide. în şoc: > 1. respiraţie accelerată superficială. • Montarea unei perfuzii macromoleculare. • Învelirea bolnavului. Astfel: • .  Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce se face hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv.  Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie cunoscute.nu se injectează vasoconstrictoare.se face hemostaza provizorie în mai multe moduri: 1. puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut).228 extremităţi reci. venoasă) în hemoragiile externe în funcţie de caracteristicile sângelui (culoare. gură uscată.se întinde accidentatul la orizontală. b) Primul ajutor . apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia (vezi traumatismele toracice = hemotorax şi traumatismele abdominale = hemoperitoneu). jet) – vezi mai sus. • Controlul funcţiilor vitale.5. garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. vărsăturile declanşate punând în pericol viaţa bolnavului. • Recoltarea sângelui pentru grup sanguin. Stabilirea indicelui de şoc: n. Compresiunea manuală sau digitală  Artera rănită va fi comprimată dacă se apasă artera în regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos. HEMORAGIILE EXTERNE a) Simptomele hemoragiei Se stabileşte provenienţa sângelui (arterială. rinichii şi ficatul. cu picioarele ridicate. tensiune arterială scăzută. 0. . . • Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei. organe foarte sensibile la lipsa de oxigen să primească o cantitate suficientă de sânge.traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. b) Primul ajutor Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali. De reţinut: .

pe suprafaţa exterioară a nasului. sternocleidomastoidian. dacă rana se află la nivelul genunchiului sau a gambei. Pansamentul compresiv se indică în hemoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. în rănile sângerânde ale braţului. plăgile peretelui toracic şi abdominal. Facială). - - - - 2. În rănile din regiunea temporală compresiune se face imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii. se comprimă artera femurală pe traiectul ei proximal de plagă. în rănile de la obraz. comprimarea arterei radiale se face cu un deget. pe prima coastă. când hemoragia se află la coapsă. se acoperă regiunea cu comprese sterile peste care se pune pansament compresiv. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. 4. antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa internă a braţului. se comprimă la mijlocul mandibulei (a. 3. anterior de mş. compresiunea se face de o parte şi de alta a marginilor rănii. buze. când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului. faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. După toaleta plăgii. Aplicarea garoului . înspre muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). inghinale. comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului. în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: se comprimă artera carotidă. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. se comprimă aorta abdominală se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului. palmei. pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. compresiunea se face înaintea urechii.229 când rana se află pe frunte. pe partea externă a plicii pumnului şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleiaşi plici a pumnului. Când rana se află pe membrul inferior comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajutorul pansamentelor compresive. când rana se află pe creştetul capului. pe artera cubitală. în rănile sângerânde ale mâinii.

• hemoptizie – hemoragie din arborele respirator. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor se face cu pense Pean sau Kocher. Declivitatea este contraindicată dacă există traumatism cerebral. La nevoie.  Se montează tensiometrul. • metroragie – hemoragie care provine din uter în afara ciclului. aerat. c). Hemostaza provizorie . în funcţie de sediul hemoragiei. orizontal sau decliv. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării. • melenă – exteriorizarea sângelui prin defecaţie.A. • hematemeză – vărsături cu sânge.  Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă (Dextran. în practică. se opreşte atât hemoragia de origine arterială.  Se va evita manevrarea traumatizaţilor. sânge. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei. roşu. se numără pulsul şi se măsoară valorile T. plasmă). banda Esmarch. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. Ringer. se va proceda astfel:  Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal. manşeta tensiometrului. batistă. Macrodex. pot fi utilizate bucăţi de pânză. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc. HEMORAGII EXTERIORIZATE a) Simptomatologie Cele mai frecvente forme de hemoragii exteriorizate sunt: • epistaxis – hemoragie din nas. pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului.  Dacă hemoragia este gravă se ridică membrele la verticală. În realitate. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde. Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană când este secţionată o venă. spumos.230       Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu la membre. • hematurie – sângerare urinară. sfoară. cât şi hemoragia de origine venoasă. ser fiziologic. eliminat prin tuse. 5. semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne. b) Prim ajutor – – Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă.

perforante de organe şi cavităţi naturale. leucoplast sau prin înfăşare. . apoi se degresează cu eter sau benzină. făcută de cadrul mediu a) Toaleta şi dezinfecţia tegumentului Când plaga se află într-o regiune păroasă. permanganat de potasiu. Nu!: nu se explorează rana cu nici un fel de instrument. nu se scot ţesuturile care nu au fost eliminate cu apă oxigenată – risc de hemoragie.231 – Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne.  se tamponează plăga cu comprese şi tampoane de tifon sterile.este necesară spălarea pe mâini înaintea începerii manevrelor. apoi cu alcool.înaintea efectuării pansamentului se administrează antalgice şi sedative. . d) Acoperirea plăgii  acoperirea plăgii se face cu comprese sterile  compresele vor fi astfel manevrate încât să nu se atingă cu mâinile. apă oxigenată. Atenţie! Nu se toarnă nici un fel de substanţă în plăgile penetrante. nu se scot fragmente osoase. prin turnare în jet de apă sterilă. . ser fiziologic. Materiale necesare: . apoi cu alcool. e) Fixarea pansamentului  se face cu galifix. Important!: . se:  tunde regiunii păroase.primul ajutor în îngrijirea plăgilor va urmări prevenirea infectării acestora. b) Toaleta plăgii  se curăţă plăga.respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie. Tehnica pansamentului în cabinetele medicale 1. suprafeţele ce vin în contact cu plaga.  se dezinfectează în jurul plăgii cu tinctură de iod. c) O nouă dezinfecţia a tegumentului din jurul plăgii se face cu tinctură de iod.  se spală tegumentule din jurul plăgii cu apă şi săpun. antiseptice. ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Tehnica pansării plăgii la locul accidentului.

feşe de tifon.232 Flacoane sterile cu benzină.  Seringi sterile. . fără secreţii şi fără sfaceluri. ser fiziologic. soluţie Rivanol 1‰.fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast.  Peste tamponul de vată se toarnă cu cealaltă mână benzină. meşe de tifon. se tamponează marginile compresei care acoperă vechiul pansament. tampoane de vată şi tifon. Fixarea pansamentului se face: .prin înfăşare.Se schimbă pensa de lucru au altă pensă sterilă din cutia cu instrumente. 4. apă oxigenată. Până ce plaga este curată.  Se degresează şi dezinfectează tegumentele .  Antalgice. se îmbibă cu apă oxigenată sau ser fiziologic călduţ.Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril. cu tamponul îmbibat cu benzină. apă oxigenată 3% etc. . . .Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet şi se tamponează spuma cu ajutorul unui tampon de tifon steril . alcool.  3. cu tampoane din tifon de câte ori este nevoie.  Tăviţă renală. tinctură de iod. Tratarea plăgii .Dacă plaga este descoperită. prin badijonarea tegumentului din jurul pansamentului şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă.cu galifix (mastisol). ace de siguranţă. sonde canelate sau butonate. 2. . Observaţii.După toaleta plăgii se dezinfectează tegumentul din nou cu tinctură de iod şi alcool. bandajare. cloramină 4‰.000.  Cutie de instrumente cu tuburi şi lame de cauciuc sterile. . .  Cutie cu instrumente sterile: pense. foarfeci. aleză. . acesta va fi îndepărtat în felul următor: .Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat. apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru. muşama.când pansamentul este aderent. vată sterilă. se degresează tegumentul din jurul plăgii.cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă.  Casoletă cu comprese sterile de diferite mărimi. Tehnica de lucru  Servirea din casoletă -se deschide capacul casoletei având grijă să nu se desterilizeze pensa de lucru care este păstrată în mână şi cu ajutorul pensei din mâna stângă (pensa de servit) se scoate un tampon de vată.Se acoperă plaga cu pansament steril. se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii antiseptice: Rivanol 1‰. sedative. . În cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate anterior. permanganat de potasiu 1/4. Dacă există pansament pe plagă.

– Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet de la dispensarele medicale trebuie să existe "trusă de mică chirurgie". i. .antibioterapie.P. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0.1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril.25' ml ser antitetanic. . Schema minimală de desensibilizare • Se injectează subcutanat 0.A. cuie. Profilaxia tetanosului Local .m. Măsuri de protecţie nespecifică: . Nu se administrează ser antitetanic. . fracturi deschise. în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura la nevoie. Excepţie fac politraumatizaţii gravi. spini.T. • anatoxină tetanică (A. Important!: – Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea accidentului. bromocet 1‰). hipermanganat de K 1/40000.I.I. la copil şi 400-500 U. pe cale i.A. praf de stradă etc). Se aşteaptă 30 de minute. în doză unică de 200 U.5 ml. prin muşcătură de animale. se administrează subcutanat încă 1 ml ser antitetanic.La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A.A.m.) i. intramuscular 0.A. De reţinut: .5 ml (o singură doză). Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat: . cu stare de şoc şi hemoragie. arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ.233 5. în doză unică cu desensibilizare prealabilă: conform schemei minimale (dacă sunt alergici se va face desensibilizare în spital).Serul antitetanic hetrerolog se poate înlocui cu imunoglobulină umană antitetatnică. Se aşteaptă 30 de minute.I.P.I. la care se administrează în doză unică.T. Se aşteaptă 30 de minute.La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează: • ser antitetanic 3 000-15 000 U. .A. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale. la adult. avort. în altă zonă decât serul antitetanic – în doză de 0.A. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale.tratarea cu antiseptic (apă oxigenată.m.curăţarea chirurgicală a plăgilor.profilaxia tetanosului la bolnavii cu plăgi tetanigene Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special (mai ales plăgile înţepate cu aşchii. ser antitetanic 3000-15000 U. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic.

luxaţilor şi fracturilor se bazează pe aceleaşi principii. apărută în urma traumatismului. incomplete. Fracturile pot fi: închise. imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură. aparat ghipsat circular. sau când au putut fi readuse corect de a diminua durerile. atele din material plastic sau gonflabil. scoarţă de copac etc. atele de lemn (căptuşite cu vată fixată pe atelă cu faşă).  pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral. prin tracţiune atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării.  să fie simplă. schiuri. nici în jurul axului longitudinal.). placaj. deschise. Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau în camerele de gardă ale spitalelor a entorselor. umbrele. pentru a putea fi utilizată şi de persoane mai puţin instruite. atelă ghipsată. complete. suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive şi ameliorarea unor tulburări funcţionale Principiile unei imobilizări corecte  asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre  se încearcă obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat. de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment osos rupt şi devenit tăios. care au avantajul că sunt lungi şi pot fi mulate pe membrul rănit.  sfâşierea musculaturii din jurul osului. anormală. luxaţii. bastoane.  perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă. Entorsa – este o leziune capsulo-ligamentară dată de mişcarea forţată. cu toate că aceste leziuni sunt diferite ca gravitate şi ca potenţial de evoluţie.234 IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse. mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scândurele de lemn. rigle.  aparatul ghipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive. coadă de mătură. Luxaţie – extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepărtate prin traumatisme de la raporturile normale şi sunt permanent menţinute în aceeaşi situaţie. - - .  secţionări ale unor nervi şi vase. de a menţine axarea corectă a membrului atunci când fragmentele nu sunt deplasate.  să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate. fără deplasare. beţe. Scopul imobilizării este: de a împiedica mişcările active şi pasive. Se folosesc: atele Cramer (făcute din sârmă). fracturi) Fractură – întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os. cu deplasare.

• executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanţă vitală: resuscitarea cardiorespiratorie. De reţinut! Atela se poate pune direct pe piele. sau când transportul accidentatului va dura o perioadă de câteva ore. . aplicarea garoului. ghips • Pe plan neted (scândură. lată de 10 cm. Confecţionarea atelei ghipsate Atela ghipsată se poate confecţiona atât din feşi ghipsare în prealabil conform tehnicii descrise anterior. fie cu circulare de feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular. • Cu mâna dreaptă se înfăşoară nu prea strâns faşa astfel ghipsată de la capătul ei liber până la porţiunea de faşă încă neghipsată. . îndepărtarea îmbrăcăminţii devine necesară numai când există suspiciunea prezenţei unor răni care trebuie curăţate şi pansate. . . astfel încât grosimea stratului de ghips pe suprafaţa feşii să fie de 1-2 mm. .După ce se scoate din apă.se îmbibă cu apă faşa ghipsată.Atela se fixează cu feşi simple neghipsate. • Persoana care execută manevra întinde uniform stratul de ghips cu marginea cubitală a mâinii stângi. Aplicarea atelei ghipsate . atela ghipsată se întinde de la capete şi i se netezeşte suprafaţa cu mâna. • Se repetă manevrele expuse şi se continuă până ce faşa ghipsată ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm. ca să nu rămână asperităţi sau cocoloaşe de ghips.Astfel pregătită. .Înainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment.235 Prepararea feşii ghipsate Material necesar: tehnica preparării cu ghips a feşii simple – faşă lungă de 5 m. atela ghipsată se aplică peste regiunea anatomică (segmentul) care necesită imobilizare. . masă) se desfăşoară faşa pe o porţiune de aproximativ 50 cm • Pe porţiunea de faşă desfăşurată se presară cu mâna un strat de ghips. cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni. Manevre înainte de imobilizare provizorie Manevrele de prim ajutor care trebuie avute în vedere înaintea aplicării mijloacelor de imobilizare sunt: • eliberarea sau degajarea membrului accidentat.Pe suprafaţa netezită se aşează un strat protector de vată. faşa ghipsată sau atela ghipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le acopere bine (se introduc culcate).se stoarce prin răsucire uşoară a feşii ghipsate sau a pachetului ghipsat.

– când deformarea se află la degete. apucând de porţiunea distală a braţului. . luxaţie sau fractură.o persoană apucă de picior. • a doua persoană trage tot în ax. care încearcă refacă forma normală a membrului deformat şi care constă în apucarea şi tragerea cu multă blândeţe în ax a membrului fracturat: a. a doua persoană trage în sens contrar. apucând de antebraţ în porţiunea proximală a acestuia. imediat deasupra plicii cotului. îndoindu-l la genunchi şi se trage în ax. • a doua persoană trage în sens contrar. • o persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. o persoană apucă şi fixează cu putere articulaţia situată proximal fracturii şi ţine. • a doua persoană apucă de braţ cu mâinile împreunate în chingă în axilă şi trage în sens contrar. apucând de genunchi. se trage întrun sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate. imobilizarea umărului se poate face cu: mijloace improvizate (bucăţi de pânză) sau cu materiale specifice: . apucând membrul la nivelul articulaţiei distale fracturii. ca prim gest se face axarea membrului. iar cu cealaltă mână se fixează glezna. în timp ce b. aproape de plica cotului. • o persoană trage în ax.236 • • Când este accidentat membrul superior. Tehnici de imobilizare provizorie IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI SUPERIOR 1. cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cearşaf introdus între coapse. – dacă este fracturată gamba sau glezna: • se ridică membrul inferior. • o persoană trage în ax de degetele mâinii. Dacă inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului. la mână sau la laba piciorului. a) axarea membrului superior – dacă fractura este la antebraţ: • se îndoaie încet cotul victimei la 90°. indiferent de nivelul traumatismului trebuie scoase de pe degete inelele. Axarea membrului Dacă membrul este deformat. dar în sens contrar. – dacă fractura este la braţ: • se îndoaie cotul la 90°. Imobilizarea umărului Indiferent dacă este vorba de entorsă. • a doua persoană trage în sens contrar rădăcinii coapsei. b) axarea membrului inferior – dacă este fracturat femurul: • se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax.

atelă mecanică Cramer. a) sistem de imobilizare cu mijloace improvizate Când nu există la îndemână nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umărului poate folosit toracele bolnavului în chip de atelă de fixare. o Atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot. b) mijloace specifice: imobilizare prin bandaj Desault 2. imobilizarea trebuie să se facă cu antebraţul răsucit în pronaţie (mâna rotată spre interior). o Toracele împreună cu membrul superior lipit vor fi înfăşurate cu o pânza tare. cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept. . o Se pregăteşte o atelă Cramer sau ghipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos.237 imobilizarea prin bandaj moale tip Desault. atele din material plastic. Imobilizarea antebraţului o Oricare ar fi sediul fracturii. fiind îndoită la 90° numai la cot. Imobilizarea braţului o se poate face cu atelă Cramer sau atelă gipsată – ca şi la imobilizarea umărului o Fixarea atelei Cramer sau a atelei ghipsate se face cu ture circulare de faşă simplă. pe care o îmbracă (în cazul atelei ghipsate) şi până pe faţa posterioară a antebraţului şi mâinii în cazul atelei Cramer. 3. o Este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de faşă. • dacă fractura este situată în 1/3 inferioară. Antebraţul se suspendă cu eşarfă petrecută în jurul gâtului. prinsă cu 2 ace de siguranţă. o În cele din urmă membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixează şi la torace prin faşă circulară. 4. cotul şi pumnul. antebraţul va fi fixat în poziţie intermediară. iar antebraţul în poziţie intermediară. • dacă fractura este situată în 1/3 mijlocie. antebraţul va fi imobilizat în supinaţie (mâna rotată în exterior). o Atela de imobilizare (Cramer sau ghipsată) trebuie să prindă umărul. atelă ghipsată. o Antebraţul se suspendă în cele din urmă cu o eşarfă petrecută în jurul gâtului. • dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară. o Antebraţul membrului imobilizat va fi fixat cu o eşarfă trecută în jurul gâtului. o Braţul şi antebraţul de partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi drept. o Antebraţul va fi menţinut cu ajutorul unei eşarfe trecută în jurul gâtului. astfel încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia degetului mic). Imobilizarea cotului o Cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi drept (90°).

o Pentru a se evita rotirea anormală a membrului inferior. ce se aplică pe partea internă a membrului inferior bolnav.238 5. unul de altul. cu faşă. pe care se aşează degetul corespunzător fracturii. bazin. Imobilizarea femurului se poate face mai corect prinzându-l între două atele inegale: o O atelă externă. cu câteva legături de faşă sau pânză. care se întinde de la regiunea inghinală tot până la călcâi. Atelele mai scurte sunt ineficiente. Imobilizarea oaselor încheieturii mâinii (carpiene) – Fracturile oaselor carpiene se imobilizează cu o atelă aşezată palmar ce se întinde de la vârful degetelor până la mijlocul antebraţului având grijă ca degetele să rămână în poziţia lor de repaus. mijlocul rotulei şi marginea internă a piciorului (primul metatarsian). o Atela se fixează prin legături circulare la torace. o Se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului. o Se aplică atela pe faţa laterală (externă) a membrului inferior după ce sa introdus vată pudrată cu talc în axilă. coapsă. Imobilizarea femurului(coapsei) Se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul fracturilor de col femural cu atelă lungă aplicată pe partea laterală a membrului inferior de la axilă şi până la talpa piciorului a) cu o singură atelă – Când coapsa este foarte scurtată şi deformată este bine să se asigure pe timpul transportului şi o extensie în axul membrului inferior. o O atelă mai scurtă. Fracturile colului femural Fracturile colului femural sunt mai frecvente la persoanele mai în vârstă. genunchi şi gambă. asemănătoare cu cea descrisă anterior. precum şi fixarea picioarelor. genunchiului şi gambei de aceeaşi parte. dată fiind starea de demineralizare a scheletului acestor traumatizaţi. în flexie. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI INFERIOR 1. a membrului inferior şi a toracelui. b) imobilizarea cu două atele De reţinut: axul membrului inferior este dreapta care uneşte spina iliacă anterosuperioară. în jurul coapsei. ceea ce este posibil prin folosirea atelelor metalice Thomas. care să ajungă din axilă până la picior. o Se aplică o atelă lungă posterioară. în jurul bazinului. o Se face bandajarea circulară. o Peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui. c) imobilizarea în fracturile extremităţii inferioare a femurului Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului. lungă. Imobilizarea oaselor metacarpiene (mâinii) şi a falangelor degetelor Fracturile oaselor metacarpiene se imobilizează cu o atelă ghipsată dorsală şi cu o atelă mai scurtă palmară. care se întinde de la bazin până la talpă. înţepate sau sfâşiate. 6. – imobilizarea de urgenţă o Se pregăteşte o atelă lungă. există pericolul ca vasele şi nervii importanţi ce trec prin spatele osului să fie comprimate. . Aceste fracturi se imobilizează cu o singură atelă posterioară. în afară se leagă ambele picioare. 2.

cu două atele În fracturile gambei cele două atele. oaselor piciorului (cu o singură atelă) În cazul fracturilor porţiunii inferioare a tibiei şi peroneului. spre a nu leza părţile moi şi se va verifica poziţia atelei. ci obţinerea unei analgezii (algocalmin. 4. o Înfăşarea membrului pelvian şi bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi. Atela se aşează pe faţa posterioară a membrului inferior. Imobilizarea în fracturile oaselor gleznei. în jurul coapsei şi a gambei. luxaţiile gleznei ca şi în fracturile şi luxaţiile oaselor piciorului imobilizarea se face cu o atelă (Cramer sau ghipsată) posterioară. 5. egale ca lungime. Imobilizarea în fracturi sternale cu deplasări mari O modalitate de imobilizare a fracturilor sternale cu deplasări mari şi care . Imobilizarea în fracturile oaselor gambei a. 3. una pe partea externă şi alta pe partea internă a membrului inferior. luxaţii) se face luând drept atelă de sprijin degetele sănătoase vecine. care se întinde de la groapa poplitee până la vârful degetelor. respectiv pliul fesier până la gleznă.239 o Înainte. de fixarea atelei cu legături. o Legăturile trebuie aplicate în jurul bazinului. 1. care se aplică de la rădăcina coapsei. b. infiltraţie cu xilină 1% a nervilor intercostali în focarele de fractură. Imobilizarea oaselor degetelor piciorului Imobilizarea oaselor degetelor (falangelor) piciorului (fracturi. cu o singură atelă Imobilizarea de urgenţă se execută cu o singură atelă posterioară. IMOBILIZAREA PROVIZORIE ÎN FRACTURILE STERNULUI ŞI COASTELOR Primul ajutor în fracturile costale simple nu urmăreşte imobilizare. Ele se întind de la rădăcina coapsei până la călcâi. ca să nu atingă coastele. entorse. de care se fixează cu legături de faşă. Imobilizarea genunchiului Imobilizarea articulaţiei genunchiului se face cu ajutorul unei atele ghipsate sau cu un alt material rigid. se aşează lateral. se va introduce vată sub atelă la capătul proximal. care se întinde de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră spre partea distală până la vârful degetelor. în entorsele. – Se măsoară pe membrul inferior sănătos lungimea necesară pentru atelă de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră până la talpă (inclusiv lungimea labei piciorului). 6.

sau cu o pernă de vată sau de tifon. edem.240 uşurează mult respiraţia este fixarea umerilor traumatizatului de o scândură aşezată pe suprafaţa posterioară a trunchiului şi cu ajutorul inelelor făcute din vată îmbrăcată în faşă. Astfel sunt descrise: • imobilizarea prin tehnica Desault. radiaţie termică). eritem accentuat. transparent. • imobilizări cu "opturi" de faşă. apoi prin înfundarea cu feşi rulate. baze. • la copilul mic.  arsuri chimice (acizi. usturime. .  arsuri date de flama electrică. corpuri solide incandescente. URGENŢELE DATORATE AGENŢILOR FIZICI ŞI CHIMICI ARSURILE În funcţie de agentul traumatic care le-a produs. edem. limpede. arsurile pot fi clasificate în:  arsuri prin căldură sau termice (lichide fierbinţi. Imobilizarea în fracturile claviculei În fracturile claviculare cu deplasare: bolnavul se prezintă la medic sprijinindu-şi cotul membrului traumatizat şi cu gâtul aplecat în aceeaşi parte într-o "atitudine umilă". o Gradul II flictena "albă" cu conţinut serocitrin. Imobilizarea de urgenţă poate fi făcută prin tehnici diferite. • imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile. gaze sau vapori supraîncălziţi. aşezate pe umăr. • metoda "camerei de bicicletă'". o Gradul III flictena "roşie" cu conţinut sanguinolent tulbure. – Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii o Gradul I eritem. Imobilizarea provizorie în fracturile de omoplat Fracturile de omoplat fără deplasare se imobilizează conform tehnicii Desault sau cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). ARSURILE TERMICE Pentru a aprecia gravitatea unei arsuri. Voletele costale mobile vor fi imobilizate (de urgenţă) prin compresiune manuală. • imobilizarea cu un batic triunghiular. hipertermie. 2. flacără. Umărul bolnavului este căzut în jos şi înainte. fixarea membrului superior pe partea bolnavă răsucit la spatele traumatizatului. 3. se ţine seama de: întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime al acesteia. • imobilizarea cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). unele săruri minerale).

Afectarea unei suprafaţe de 5%.P. carbonizând musculatura şi chiar vasele. care poate fi ireversibilă. sindrom digestiv (vărsături. 3 = 60 I. hipoxie. se poate calcula prognosticul vital al bolnavului. există tabele de calcul. este "regula lui 9" care se bazează pe faptul că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia. sindrom de deshidratare (hipovolemie. Indexul prognostic se calculează înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de profunzime (ex. încât la sfârşitul acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de gr. IV = 20. Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat. ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxic şi septic). Astfel:  capul şi gâtul însumează circa 9%. II = 20. edem. Această perioadă se numeşte şi toxic-infecţioasă.P. insuficientă renală acută.P →180 valoarea globală a I. III cu escarele total eliminate sau .  fiecare membru toracic circa 9%. II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului şi 5% din cea a copilului. 20% arsuri gr. proporţiile leziunii. "indexul de prognostic" (I. Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1 %. În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii.  trunchiul posterior circa 18% Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă.P). • Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21).). Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni (invazia microbiană şi toxemică. oligoanurie). III = 20. iar arsurile de gr. Se consideră că orice arsură de gr. pot fi calculate din ochi. cu epiderm şi derm distruse în totalitate. Un alt procedeu mai exact. –Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea lor în suprafaţă Pentru a putea face calculul suprafeţei arse. pentru a preveni apariţia şocului. 4 = 80 I. 2 = 40 I.  fiecare membru pelvin circa 18%. în care se specifică pentru fiecare segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului. – Stadii evolutive În evoluţia unui ars se cunosc patru etape. duc la afectarea celorlalte organe. 20% arsuri gr. digestive (ileus şi hemoragie). adică 18%  trunchiul anterior circa 18%. Starea bolnavului poate evolua favorabil. I şi II. Evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii. hemoragii). • Stadiul I: primele 3 zile – perioada şocului postcombustional caracterizată prin dezechilibre hidroelectrolitice mari. multiplu de 2. 20% arsuri gr.P. iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc. tromboembolice. trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală imediată şi completă. cu aproximaţie.241 o Gradul IV escară dermică totală. Pot să apară complicaţii grave hepatice.

Scoaterea victimei de sub influenţa agentului vulnerant prin: – Degajarea victimei din focar trebuie făcută rapid. Este perioada în care şansele de vindecare cresc. care nu au beneficiat de tratament corect şi precoce. când transportul victimei se face cu "Salvarea" şi este prevăzut să dureze mai mult de o oră. plapumă.242 în curs de eliminare. pentru prevenirea edemului glotic se adaugă în perfuzie romergan. Combaterea durerii şi profilaxia antitetanică (la camera de gardă) . – Se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. – Senzaţia de sete se va calma prin umezirea gurii. Acordarea primului ajutor în funcţie de starea bolnavului – Resuscitarea cardiorespiratorie. B. 3. Evacuarea victimei – Transportul rapid la spital în serviciul chirurgical . de urgenţă A. haină groasă pentru a stinge focul. La bolnavii corect trataţi. algocalmin. ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR ARŞI Primele îngrijiri trebuie acordate la locul accidentului. Îngrijirea bolnavilor în spital 1. – În cazul arsurilor prin flacără. – Liniştirea bolnavului şi calmarea durerii (analgetice. epuizându-i rezervele biologice (şocului cronic). persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul. bolnavul se dezbracă şi se înveleşte într-un cearşaf curat. În general nu este nevoie de pansament. – Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav (acţiunea este şocogenă) decât dacă manevra se poate face cu uşurinţă. – Bolnavul care este cuprins de flacără sau ars de lichide fierbinţi trebuie învelit imediat într-o pătură. I cu suprafaţă mică este suficient ca pielea înroşită să fie badijonată cu alcool dublu rafinat. dacă este nevoie. dar nu se vor administra lichide per oral (ceai. Romergan) – În arsurile de gr. În cazul bolnavilor arşi. • Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66). • Stadiul IV. – În timpul transportului bolnavul va fi supravegheat permanent şi se administrează oxigen. Primul ajutor la locul accidentului constă din: 1. – La arsuri peste 10-15%. – Nu este permisă nici o manevră de tratament local. se montează o perfuzie cu soluţie de glucoză 5% sau ser fiziologic. din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală). 2. apă sărată) deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături. După stingerea flăcărilor. semnifică convalescenta.

2. – . cu un barbituric sau ketalar. vor fi administrate dilaudenatropină. Toaleta primară. hematocrit. 3.A. grup sanguin şi Rh. peste care se pun muşama şi aleză.v. După îndepărtarea flictenelor sau a sfacelelor. deoarece plăgile prin arsuri au risc de infecţie tetanică. 5. Aplicarea pansamentului – se aplică pansamentul steril. mialgin.v. – Imediat după baie.Patul trebuie să fie. glicemie. mănuşi. ionogramă serică). se face o badijonare cu alcool de 70-90 grade (acţiune triplă: precipită proteinele. mască). Se spală suprafaţa arsă cu bromocet 1 ‰. confortabil şi va fi pregătit cu un cearşaf steril. precum şi tegumentul sau restul ţesuturilor arse.După recoltarea probelor de laborator.A. bolnavul învelit în cearşaf steril se transportă în sala de operaţii aseptice. Anestezie generală – Bolnavul este aşezat pe masa de operaţii şi i se administrează oxigen. depăşind zona nearsă circa 10 cm. 7.Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă şi cu sondă .243 – – Dacă nu s-au administrat sedative... Suprafeţele de tegument nears se spală cu săpun sau detergent medical. Instalarea sondei vezicale – la pacienţii cu I. Peste pansament se pun feşi sterile.P. R. Se schimbă prima pereche de mănuşi. sau fortral i. 4. la bolnavul culcat. 6. Atenţie! Toaleta primară a oricărui ars se face sub anestezie. asistenta medicală pune o perfuzie de glucoză 5%. . . – – – – – Medicul şi cadrul mediu. se instalează sonda vezicală pentru urmărirea diurezei orale. încep toaleta primară. Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală primară – Bolnavul va fi dezbrăcat şi va fi îmbăiat (preferabilă baia în cadă). are acţiune anestezică şi antiseptică). – Se face apoi anestezie generală i.Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24°C . Se va administra A. Apoi medicul execută toaleta chirurgicală îndepărtează flictenele şi conţinutul lor. uree sanguină. 0. – Se puncţionează vena şi se recoltează probe de sânge (hemogramă. peste 15. Îngrijirile generale şi supravegherea bolnavului . ser fiziologic sau apă sterilă şi soluţie sterilă de săpun până la îndepărtarea completă a corpilor străini de pe plagă. bonetă.. îmbrăcaţi cu echipament steril (halat.5 ml şi ser antitetanic 3 000 U. probe hepatice. tot sterile.T.P.

în timp ce la locul de ieşire a curentului electric pot fi văzute leziuni tisulare extinse. diureza orară şi bilanţul hidric. – Miozita necrozantă avasculară (deteriorarea proteinei musculare). Locul de pătrundere şi ieşire a curentului electric sunt totdeauna însoţite de leziuni specifice. A 3-a zi de tratament încheie "perioada de şoc" (primul stadiu). În cazul bolnavilor emfizematoşi. pulsul. presiunea venoasă şi diureza orară) cu multă atenţie. 10. Astfel. ELECTROCUTAREA – AGRESIUNE ELECTRICĂ Agresiunea electrică este urmată de manifestări locale şi de manifestări sistemice şi presupune trecerea nemijlocită a curentului electric prin ţesuturi. inclusiv cele alimentare. starea generală a bolnavului şi probele de laborator se apropie de limite normale. – Se menţin interdicţiile. Se îndepărtează tot. Manifestări locale – Arsura electrică. . luându-se toate măsurile de asepsie necesare. Urmărirea şi îngrijirea generală în ziua a II-a şi a III-a – Se urmăreşte starea generală. de câte ori se apreciază necesar. trasylol. Se folosesc soluţii micro sau macromoleculare. temperatura. de natura curentului (continuu sau alternativ). vitamine. rezistenţa pe care o opune tegumentul (rezistenţa este mică la umiditate). la locul de intrare denumit şi marcă de intrare se constată de obicei o escară profundă de întindere mică.A. Obiectivele de tratament după această perioadă sunt îndreptate spre prevenirea complicaţiilor. tonicardiace. puls. oxigenul se administrează cu intermitenţă .A. în funcţie e aspectul plăgii de arsură. dar şi semnele specifice ale unor eventuale complicaţii. 8. 11.244 vezicală "a demeure". 9. Printr-o sondă nasofaringiană se asigură oxigenoterapia în ritm de 4 l/minut. T.. respiraţia. – Coagularea intravasculară. unguentul care se consideră eficient este sulfamilonul. respiraţia. – Pansamentul se schimbă a 2-a şi a 3-a zi. fortral sau anestezie generală.Asistenta medicală supraveghează funcţiile vitale (T.‰. tensiunea. Reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică – se va administra prin PEV cantitatea de lichide calculată în funcţie de greutate şi suprafaţa arsă. Asigurarea medicaţiei o Asistenta pregăteşte şi administrează medicamentele prescrise: anticoagulante. La sfârşitul acestui stadiu de evoluţie favorabilă. până şi se înlocuieşte cu un pansament uscat sau îmbibat în soluţie de cloramină 2‰. antibiotice. Se doreşte ca diureza să fie 50 ml/oră. Gravitatea leziunilor produse este funcţie de: intensitatea curentului.. coloraţia feţei. – În unele cazuri de escare. Tratamentul local – Pansamentele se vor face sub mialgin. bolnavul ars trebuie să aibă diureza restabilită.

• rigiditatea cutiei toracice ce împiedică mişcările respiratorii urmate de sincopa respiratorie şi sincopa cardiacă. favorizează electrocutarea. – dacă electroagresiunea interesează numai centrul respirator.  afazie. cu leziuni foarte grave. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. Astfel: – dacă în acest parcurs intră organe vitale ca inima sau creierul.  leziuni digestive. în special asupra organelor vitale – creier şi inimă – sunt în funcţie de drumul parcurs de acesta în organism. favorizează arsura. scândură. Atitudinea de urgenţă în electrocutare – Întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric. ca de exemplu mână-mână. care – desincronizată în activitatea sa – suferă tulburări de ritm până lafibrilaţie ventriculară. – alte circuite. – Transportul la spital + oxigen în timpul transportului În spital – Dacă ritmul respirator nu se reia. – unele circuite. interceptează inima. care nu se poate elibera singur de elementul electric aflat sub tensiune. cum ar fi mâna stângă-picior drept. ca urmare a mioglobinei eliberată din masele de muşchi (blocaj renal). electrocutarea este mortală. necroză pancreatică.  administrarea intracardiac 10-15 ml soluţie clorură de calciu 10%. inima continuă să funcţioneze cât timp se asigură o oxigenare corespunzătoare.  intubaţie orotraheală – Corectarea acidozei se face cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu . deoarece consecinţele curentului electric asupra organelor interne. se presupune o fibrilaţie şi în acest caz se face:  defibrilare. – Cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi (nu se apucă electrocutatul de părţile descoperite ale corpului).245 Manifestări generale Este importantă calea urmată de curentul electric. – Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par. Efectele electrocutării cuprind: • contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp.  atrofie optică. – Îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului. ulcer de stres.  rinichi de şoc. – dacă curentul parcurge în drumul său mâna stângă-picior stâng. – electrocutarea poate fi urmată de:  hemiplegie. – Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie). interesând inima.

) cu manitol 10%. pun în evidenţă un tegument necrozat care cuprinde şi hipodermul. fumatului (care provoacă vasoconstricţie). uscate.A. uşor edem. Degerăturile apar mai frecvent spre extremităţile corpului (mâini. picioare). degerăturile sunt clasificate în 4 grade: • gradul I – eritem. apărute în cadrul hipotermiilor accidentale. Tratament Preventiv înaintea expunerii la frig: o Interzicerea. comă). o În degerăturile uşoare de gradul I-II pentru reîncălzire se aproprie de un corp cu temperatură normală. • gradul IV – gangrenă uscată (ischemică). Curativ o Bolnavul va fi introdus într-un loc adăpostit .4% sau THAM. • gradul II şi III – flictene (vezicule) cu conţinut clar sau sanguinolent. Refacerea masei respiratorii:  soluţie clorurată izotonă. elementul cel mai important (produce vasodilataţie locală) o Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte potrivite. Tratamentul local al leziunilor: pansament.  soluţii macromoleculare (dextran sau marisang). o Încălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde. sunt leziuni locale datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc şi datorită inhibiţiei centrilor termoreglatori. prurit local foarte supărător.  glucoză 5%. o Nu se va consuma alcool o Exerciţii de mişcare. Prevenirea insuficienţei renale acute (I. în special îmbrăcămintea şi încălţămintea de la locul zonelor îngheţate.R. – – – – DEGERĂTURILE Degerăturile.  diazepam 10 mg cu rol tranchilizant. . În electrocutări sau fulgerări mai uşoare şi cunoştinţa păstrată se vor administra:  extraveral 1-2 tablete (nu la copii). Se instalează mai frecvent la persoanele fără cunoştinţă (intoxicaţii acute cu alcool.246 8. acolo unde circulaţia este mai slabă. care atunci când se sparg. o Înlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulaţia sângelui. decontracturant. Clasificarea degerăturilor În raport cu gravitatea leziunilor.

analgetice. În dispensar sau spital – Vasodilatatoare:  tolazolin (comprimate a 25 mg. Din acest motiv mobilizarea unui îngheţat riscă să ducă la moarte rapidă prin scăderea temperaturii viscerale. care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică (imobilitate. astenie musculară. Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale rectale sub 35°C determină modificări în organism.247 o – Transportul bolnavului într-o unitate sanitară pentru tratament medicamentos. pentru că pune sângele în mişcare). somnolenţă. Când sunt interesări masive de membre se administrează streptokinază. fiole a 2 ml şi 10 ml 240 mg. Stadiul de comă hipotermică se instalează când temperatura centrală rectală tinde spre 30°C. bradipnee. care se va face sub monitorizarea funcţiilor vitale. în paralel cu administrare de perfuzii . cortizon. sau leziuni viscerale. sunt interzise cu desăvârşire: • orice mobilizarea pasivă sau activă a persoanelor aflate în stare de hipotermie mai avansată . • fricţionările energice şi masajele cu zăpadă. heparină. • • La dispensar sau spital se va trece la reîncălzire. adesea cu inhibiţia bruscă a funcţiei acestora. ţesut subcutanat. • transportul înainte de a se fi aplicat măsurile de încălzire. Antibiotice.  euphilin (miofilin) = comprimate a 100 mg. Profilaxie antitetanică.  nitroglicerină. membre inferioare şi superioare) scade cu l0°C faţă de cea a compartimentului central.sângele rece din zonele periferice care stagna în special în reţeaua capilară subcutanată se mobilizează spre zona centrală. prin amestecarea sângelui periferic cu sângele central. Disocierea termică dintre cele două compartimente continuă să fie de 10°C. Ce facem? • Împiedicăm pierderea de căldură (accidentatul este aşezat între doi salvatori). Temperatura compartimentului exterior (tegument. bradicardie. hematoame. Pentru a acorda primul ajutor unui îngheţat trebuie să se ştie mai întâi ce nu trebuie făcut. ÎNGHEŢAREA GENERALIZATĂ. cu prosoape (agravează prin hemoragii. fiole a 10 mg). – – – – Local Tratamentul local: dezinfecţie şi/sau ablaţie (îndepărtarea unei părţi din corp) dacă este necesară. musculatură. Refacerea fluxului sanguin cu: dextran 40. starea îngheţatului. Astfel. soluţii micromoleculare. hiporeactivitate la excitaţii). provocând reacţii reflexe violente la frig ale creierului şi ale inimii.

chiar edem pulmonar acut. pierderea cunoştinţei. fapt ce determină: – hemodiluţie.faţă de sânge) se caracterizează prin: trecerea apei din sacii alveolari în spaţiul intravascular. • dispnee cu inundarea plămânilor cu apă. vit.). accident vascular cerebral. a) Înecul cu apă dulce Înecul în apă dulce (apa fiind hipotonă .).cu spasm glotic. abdominale etc. Uneori. • stopul cardiac. C (500-1000 mg). bicarbonat de sodiu 8. asfixia (stopul respirator) fiind urmată de stopul cardiac. criză epileptică etc. Se caracterizează prin oprirea reflexă a inimii (sincopă . hipertensiune arterială. La aceasta se mai pot adăuga: • traumatismele grave sub apă sau la suprafaţa apei (traumatisme craniene. ser glucozat. – Apare scăderea masei sanguine.4%). b) Înecul în apă de mare Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare fiind mai concentrată în săruri decât sângele . • hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa (fără aspiraţie de lichid). – hemoconcentraţia (cu tulburări de conducere). tonicardiace. • stopul respirator cu relaxare musculară. din cauza laringospasmului nu are loc inundarea traheobronşică (fals înecaţi).).hipertonă . tahicardie. oxigenoterapie. cu creştere a volumului circulant şi încărcarea inimii drepte. producând de la început "edem pulmonar acut". • Ingerarea alcoolului este permisă numai dacă temperatura rectală a atins 35°C. toracice. Înecul fără aspiraţie de lichid (hidrocutarea = înecatul alb) Hidrocutarea este un accident supraacut care survine la contactul cu apa rece. – hemoliză (ce duce la anemie.aspiraţie de lichid (înecatul albastru) Se manifestă prin: • apnee reflexă . datorită unei hipersensibilităţi la aceasta.va atrage apa plasmatică în alveolele şi căile aeriene. Înecul propriu-zis . hipoxie. Sunt două mecanisme prin care înecul generează moartea: • înecul propriu-zis prin submersie. hiperpotasemie etc. • accidente acute mortale survenite întâmplător în timpul înotului (infarct miocardic.248 (dextran 40. • ÎNECUL (SUBMERSIA) Înecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea căilor aeriene cu apă.

– Apoi accidentatul se aşează cu faţa în sus şi se continuă respiraţia artificială „gură la gură". Cei mai veninoşi şerpi din ţara noastră sunt: viperele. tulburărilor hidroelectrolitice. Alte accidente pot să survină în timpul înotului sau al şederii în apă: infarctul miocardic. Veninul conţine substanţe cu . craniene. Primul ajutor la înecaţi La scoaterea din apă: – Se va examina rapid: • dacă există respiraţie spontană sau nu. – Respiraţie artificială „gură la gură" sau în caz de trismus „gură la nas" – Dacă se observă că prima insuflaţie nu este urmată de expansiunea inspiratorie a toracelui se începe eliberarea căilor respiratorii superioare prin curăţarea orofaringelui – Aspiraţia – Se va încerca eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziţie ventrală sau laterală cu capul decliv în felul următor: – • copiii pot fi ţinuţi cu capul în jos pentru câteva secunde.249 cardiorespiratorie) înaintea înecului propriu-zis. criza de epilepsie sau chiar un leşin pot duce la înecul secundar.. • aspiraţie traheobronşică (pe sonda de intubaţie). edemului cerebral. aplicându-se câteva lovituri între omoplaţi pentru uşurarea evacuării apei. unde se va face terapia intensivă de echilibrare. abdominale cu explozii de organe cavitare sau rupturi viscerale însoţite de lipotimii. • dacă există puls la carotidă sau nu. al complicaţiilor.în plonjon obişnuit sau de la înălţimi mai mari.A. – Transportul accidentatului cât mai urgent la un serviciu de reanimare. cu genunchiul îndoit al salvatorului. – Tratamentul: E. se pot produce traumatisme. PRIMUL AJUTOR ÎN MUŞCĂTURA DE ŞARPE Otrăvirea prin muşcătura de şarpe este denumită ofidism. având toracele şi capul decliv. acido-bazice. • pentru înecaţi cu apă sărată perfuzie cu ser clorurat izoton. Înecul prin traumatisme Cauza înecului este traumatismul. – Dacă există truse necesare şi specialişti cu experienţă se execută de la început: • intubaţie traheală. accidentul vascular cerebral.P. – La locul accidentului se face şi tratamentul medicamentos: • pentru înecaţi cu apă dulce: furosemid şi exsanguinare. • evacuarea stomacului pe sondă gastrică. Spasmul laringian instalat odată cu sincopa respiratorie previne inhalarea apei. care inoculează la locul muşcăturii un venin cu acţiune hemolitică şi hemoragică. – Masaj cardiac la nevoie. – • adulţii pot fi sprijiniţi pe coapse.

antibiotic. . moartea survine la 3-4 zile prin hemoragii. • pupilele dilatate. stare de şoc. tumefacţiei şi împiedicarea. Semne locale o la locul muşcăturii se pot observa. cu halou purpuriu. arsură. peteşii. o edem care apare la 10 minute. v. Semne generale: • slăbiciune. lent.. hematemeză. o eritem perilezional: la locul înţepăturii pielea se înroşeşte (chiar se înnegreşte). gingivoragii. b) Antibiotice cu spectru larg. c) Antitoxina tetanică. energic şi insistent. echimoze. – injectarea în zona înţepăturii a unui vasoconstrictor diluat în anestezic local (adrenalină cu xilină).m. • sufuziuni sanguine generalizate. antitoxină tetanică): a) Antivenin – ser polivalent (sau antiviperin) s. În cazurile netratate. aspirator. vărsături sanguinolente. se încearcă liniştirea lui. într-o oră interesează întreg membrul.Se scot inelele. se extinde foarte repede. sau i. brăţările. la care se adaugă limfangita. – aplicaţii reci locale (pentru reducerea inflamaţiei. iar în mijloc musteşte o cantitate mică de lichid cu tentă sanguinolentă. cu tulburări de vedere până la pierderea vederii. – excizia – scoaterea unei rondele de tegument în jurul locului de înţepare (un diametru de cel puţin 5-6 cm). hemoragii (la 24-48 de ore): epistaxis. ventuză sau sucţiune bucală (cu condiţia să nu existe leziuni în cavitatea bucală). ameţeală. • Inactivarea principiilor toxice ale veninului se obţine printr-un tratament general (cei trei "A" = antivenin. – Se face (în primele minute de la muşcătură) o incizie între cele două puncte care marchează muşcătura. i. Simptome clinice 1. hematurii. care duc la necroza ţesuturilor şi apoi la gangrenă. senzaţie de leşin. După 12-24 de ore apar flictene cu conţinut serohematic. • obnubilare până la comă. insuficienţă renală acută sau prin stop respirator (când veninul are acţiune predominant hemolitică): Primul ajutor şi tratament Tratamentul se instituie imediat. pompă de muls sânul.c. o durere intensă. Ea trebuie să aibă lungimea de 1-2 cm sau chiar 3 cm să fie orientată în axul longitudinal al membrului şi să aibă adâncime de 0. Incizia se poate face cu un cuţit înroşit în foc.250 o toxicitate deosebită. • greţuri. pompă de cauciuc specială. ceasul. circulaţiei limfatice). 2. care apare foarte repede după înţepătură. melenă.5-1 cm. urmărind 3 scopuri: • Încetinirea ritmului de intrare în circulaţie a veninului prin: – accidentatul este culcat. 2-4 înţepături mai mari (muşcătura dinţilor veninoşi). – aspirarea lichidului (sânge şi venin) din plagă cu seringă. – se aplică două garouri la câţiva centimetri superior şi inferior muşcăturii.

La nevoie respiraţie asistată după intubaţie endotraheală. CAPITOLUL XI LEGISLAŢIE: . insuficienţei respiratorii. insuficienţei renale acute. corticoizi) al sindromului de coagulare intravasculară diseminată cu heparină (la nevoie).251 • Terapia de susţinere biologică: tratamentul şocului. al sindromului hemolitic (transfuzii.

Acestea pot fi: a) cetăţeni ai statului român. Art. c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. c) şi d). 2. stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. b). 307 din 28/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial. 1. un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană. care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României. 3. d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung. după caz. Art. indiferent de cetăţenia lor. . prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi. d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr.În sensul prezentei legi. care au fost recunoscute de unul din aceste state. 578 din 30/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa. . 2. prevăzut în anexa nr. . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează. în condiţiile prezentei legi. b) în mod exclusiv. 1. . precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România CAPITOLUL I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă Art. pe teritoriul României. a statelor membre ale Uniunii Europene. 2. a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii. b). termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. prin asimilare. posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă.252 Lege nr. b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. 6. şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art.Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită. c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. Partea I nr. (2) Excepţie de la prevederile alin.(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României. de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi. 1 lit. respectiv.

d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori. la domiciliu sau în unităţi sanitare. 1 lit. f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului. B. h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată. care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical. iar în caz de urgenţă. curativă şi de recuperare. b) administrarea tratamentului.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt: a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare. pentru extracţia manuală a placentei.(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene. epiziotomia. . elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc. iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi. iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică. C. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. conform prescripţiilor medicului. (2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă. de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi. asistarea naşterii în prezentaţie pelviană. e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (3) Prevederile alin. de natură preventivă. Art. . i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun. reanimarea imediată.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt: a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate. prin mijloace clinice şi tehnice adecvate. corespunzător calificării profesionale însuşite. la nevoie. şi care exercită profesia în România. . b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare. a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului. 4. Art. pe care îl preia în îngrijire.(1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale. pe care îl asistă în aceste situaţii. g) participarea la protejarea mediului ambiant. g) asistarea naşterii normale. urmată. în absenţa medicului. . în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale. efectuând. c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere. de control uterin manual. desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate. respectiv în profesia de moaşă. eventual. h) identificarea.253 Art. prevăzute în anexa nr. c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii. la mamă şi la copil. 2 lit. dacă este necesar. (1). conform prescripţiilor medicului. dacă este vorba de prezentaţie craniană. f) pregătirea personalului sanitar auxiliar. prevăzut în anexa nr. j) examinarea nou-născutului. la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă. conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii. e) administrarea tratamentului. în domeniul îngrijirilor generale de sănătate. în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc. 5. 6. d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie.

respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă. 9. care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical. Art. pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii. stabiliţi în unul din aceste state. precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar.(1) Activităţile prevăzute la art. furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor. stabiliţi în România. c) certificatul de sănătate fizică şi psihică. . pentru exercitarea profesiei. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. Art. de către moaşele licenţiate. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea. sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei. prevăzut în anexa nr. b) sunt apte. b) certificatul de cazier judiciar. d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea. pentru profesia de asistent medical. m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială. 2. în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. respectiv. în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii. 8. respectiv. (2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii. 10. exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române. denumite în continuare autorităţi competente române.Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. evaluarea şi furnizarea serviciilor. c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii. n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor. 30. 1. (4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României. (2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate. pe baza următoarelor acte: a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi. 7. . Art. asistenţii medicali generalişti şi. respectiv. l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. prevăzute de prezenta lege. elaborate de Ministerul Sănătăţii. 34. 1. . Art.Profesia de asistent medical şi. de moaşă. Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi. monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului. se face conform prevederilor art. prevăzut în anexa nr. profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. . conform art. titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. din punct de vedere medical. . pe durata prestării serviciilor. pentru profesia de moaşă. (3) Asistenţii medicali generalişti. precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.254 k) preluarea în îngrijire a parturientei. organizarea. respectiv.

(2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 17. 18. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. în sistem public şi/sau în sectorul privat. stabiliţi pe teritoriul României. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora. 16. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate.(1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani. 12. . 13. asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională. .În exercitarea profesiei. SECŢIUNEA a 2-a Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă . în vederea reluării activităţii. loc sau situaţie.(1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale. .Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 11. indiferent de persoană. protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator. (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională. asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici. Art.(1) În exercitarea profesiei. Art. . Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia. Art.255 Art. organele judiciare sau autorităţile competente. (2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe. prin preşedintele filialei respective.Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. prin societăţile de asigurări.Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional. precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare. . este în drept să sesizeze. Art. Art. . după caz. 14. 15.(1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. Art. Art. (3) Prevederile alin. . (3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate. (2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane. pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal. .

Art. 21. . . care promovează examenul de licenţă. . (2) Asistenţii medicali şi moaşele. . Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi. în condiţiile legii. b) învăţământ sanitar postliceal. a studenţilor din colegiile universitare medicale. respectiv în facultăţi de moaşe. (1) sunt diferenţiate. (2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. atât pentru învăţământul public.Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani. Art. publice sau private.Ministerul Educaţiei şi Cercetării. cât şi pentru cel privat. cu o durată de 3 ani. 27. în condiţiile stabilite de senatele universitare. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată.Şcolile sanitare postliceale. în conformitate cu anexele nr. . . Art.Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali.(1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat. 25.(1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti. precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare. respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită. pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. autorizare şi acreditare. Art. în funcţie de dinamica sectorului sanitar.Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat. respectiv colegiile universitare medicale. 26. este autorizat ca. facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior. . Art. colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. 20. potrivit legii. cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar. Art.Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil. . pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior. facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii. . a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ: a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată. 23. Art. 19. acreditate conform legii. primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare. absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat. respectiv moaşă. 1 şi 2. (3) Certificatul de asistent medical. 24. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. Art. . diploma de asistent medical. 22. conform legii. pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali. (4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin.256 Art.Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii. conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară.

(2) Dosarul prevăzut la alin. b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. (1) va cuprinde: a) documentul de identitate. în consecinţă. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă ori. 28. emis de statul membru de origine sau de provenienţă. Art. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România. . 29. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi. (3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi. (2) În situaţia în care. în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau. recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. respectiv. c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia. nu emite cetăţenilor săi un astfel de document.257 CAPITOLUL II Dispoziţii privind exercitarea. . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. pe teritoriul României. în profesia de moaşă. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. un document echivalent emis de acel stat. în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată. după caz. (1). vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii. eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă.(1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire Art. la una dintre activităţile profesionale. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. . pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la alin. în lipsa acestuia. . d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă.(1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia. respectiv. 30.La intrarea în profesie. respectiv. Art. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. documentul echivalent emis de statul respectiv. a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. în lipsa acestuia. titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau.

29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii. respectiv. atunci când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale. 37. persoanele prevăzute la alin. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. în vederea aplicării prevederilor art. în aceste situaţii. autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi. Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă. . 31. asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Art. după o procedură simplificată. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii. la cerere. acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză. consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi. pentru moaşele cetăţeni români. în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestării temporare de servicii. respectiv. .Documentele prevăzute la art. 33. . Art.258 (4) În situaţia prevăzută la art. anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său. (3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă. (5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise. anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său. (3) Atunci când. comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare. de moaşă. . de moaşă. fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat. precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi. (2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi. 28. stabiliţi în unul din aceste state. pe durata exercitării profesiei în România. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor. 31. 32. respectiv. în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia. sunt înregistraţi. SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor Art. pe durata prestării temporare de servicii în România.(1) În vederea prestării temporare de servicii în România.(1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşă în România.

respectiv de moaşă. se face pe baza următoarelor documente: a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant. declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii profesionale. c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist.Începând cu data aderării la Uniunea Europeană. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor. SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii Art. Art. precum şi asistenţilor medicali generalişti şi. (2) Persoanele prevăzute la alin. moaşelor cetăţeni români.Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei. care exercită profesia în România. iar. încalcă legile şi regulamentele profesiei. natura şi locul de desfăşurare a acesteia. declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activităţii cu caracter urgent. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. stabiliţi în România. Art.259 Art. 35. 1 lit. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. stabiliţi în unul din aceste state. 34. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 36. au dreptul de a ataşa la .(1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele. (2) Documentele prevăzute la alin. autorităţile competente române vor retrage. sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate. b)-d). respectiv. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. respectiv. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. .(1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România. răspund potrivit legii. . cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . . b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat. în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege. Art. în caz de urgenţă. asistenţii medicali generalişti şi. 34 alin. În cazuri urgente. b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi. stabiliţi în unul dintre aceste state. după caz. . respectiv. în timpul exercitării profesiunii în România. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 38. temporar sau definitiv. 37. dovezile prevăzute la art. în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României. (1) lit. respectiv.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară. abrevierea acestui titlu. (2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. respectiv. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. au obligaţia de a se informa la autorităţile competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de sănătate. 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă. (1). respectiv.260 titlul profesional corespunzător prevăzut la art.(1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt: . neînsuşită de beneficiar. acesta va utiliza. 41. care sunt stabiliţi şi exercită profesia în România. neguvernamentală. precum şi Comisia de disciplină. (3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti. . de interes public. Comisia de specialitate a moaşelor. în limba statului emitent şi. în exerciţiul profesiei. având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi. indicată de autorităţile competente române. în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. precum şi cu privire la Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. 42. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. nonprofit. . domeniul securităţii sociale.În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. eventual. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţională. 40. dobândite în condiţiile legii. a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică. comisii de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. 39. Art. . SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent. CAPITOLUL III Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale Art. (4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile. . autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativă. forma corespunzătoare a titlului. apolitică. Art.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor.

f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale. e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. apără onoarea. prin structurile naţionale şi teritoriale. m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele. indiferent de forma şi de unitatea sanitară în care se exercită. criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii. luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora. în unităţile sanitare publice şi private. să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are următoarele atribuţii: a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la organizarea educaţiei continue. respectiv. (2) În domeniul formării profesionale. h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentă a acestuia. în funcţie de gradul riscului profesional. interne şi internaţionale.261 a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor. n) stabileşte. c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de asistent medical şi. r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică. l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. de moaşă. care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate. în calitate de organ de jurisdicţie profesională. b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale membrilor săi. o) acţionează. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură aplicarea acestora. k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în profesia de asistent medical. q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia. specializării şi creşterii gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor. respectiv în profesia de moaşă. alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca. g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică. valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. . libertatea şi independenţa profesională a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei. i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe. deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis. j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă. d) participă. p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sănătate.

(1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere. naţionale sau teritoriale. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. care se eliberează la înscriere. moaşe. necesare pentru exercitarea profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene. (3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. . şi pensionarii asistenţi medicali şi. SECŢIUNEA a 4-a Drepturi şi obligaţii Art. şi de a primi informaţiile solicitate. stabiliţi în România. 44. SECŢIUNEA a 3-a Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. (4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. (2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă. la cerere. c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. respectiv. b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia. în condiţiile prezentei legi.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele drepturi: a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. (5) Pot deveni. membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. d) organizează centre de pregătire lingvistică. (6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot păstra. 43. 10. . care au practicat profesia. conform prevederilor prezentei legi. d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora. la cerere. .262 b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate. f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor.

f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor. hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei. precum şi calitatea de membru de onoare. e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte. c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. pe parcursul a 3 ani. la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă. d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşă. recompense. 45. cât şi pentru membrii lor de familie. precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de către acesta. numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică. diplome de onoare şi de excelenţă. asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate. . de către Consiliul naţional. precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională. SECŢIUNEA a 5-a Organizarea la nivel teritorial şi naţional . până la realizarea numărului de credite respectiv. h) de a li se acorda. (3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează. i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea creşterii gradului de pregătire profesională. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât personal.263 g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei. Art. pentru merite deosebite. h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele obligaţii: a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei. g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele.

000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi .11 membri. membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. respectiv. pentru filiala municipiului Bucureşti. Organizarea la nivel teritorial Art. sunt: a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor. c) Biroul executiv. 47. în limitele prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean. conform normei de reprezentare de 1 la 50. d) peste 4. În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. (3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al reprezentanţilor în adunarea generală. . Art. va alege dintre membrii săi un birou format din: un preşedinte.(1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti.Organele de conducere ale filialei judeţene. în . respectiv al municipiului Bucureşti. cu majoritate simplă. 49. moaşelor. Organizarea la nivel naţional Art. c) biroul consiliului judeţean. . 46. respectiv al municipiului Bucureşti. membrii consiliului judeţean. al cărei rezultat va fi validat. respectiv al municipiului Bucureşti. . Art. Art.19 membri. 48.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . indiferent de numărul participanţilor. (2) Adunarea generală alege prin vot secret. d) preşedintele.001-2. b) Consiliul naţional. (2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret. respectiv a municipiului Bucureşti. 51. respectiv al municipiului Bucureşti. (3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri. .264 A. 50. (2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională. (2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. Art. după cum urmează: a) până la 1. şi funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti. b) consiliul judeţean.(1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în filiala respectivă. (4) Consiliul judeţean. 2 vicepreşedinţi şi un secretar. respectiv în municipiul Bucureşti. c) între 2.001-4. cu majoritate simplă. d) preşedintele.(1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt: a) Adunarea generală naţională. . b) între 1.21 membri. respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti.(1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul asistenţilor medicali şi. . (2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . conform normei de un reprezentant la 500 de membri. înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.15 membri. B.

53. nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. Comisia naţională de disciplină. c) donaţii. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. .265 prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. . în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional. al cărei rezultat va fi validat. precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. la adunarea generală naţională la care au loc alegeri. înfiinţarea. (3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare. Alegerile organizate conform Legii nr. 54. respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti. e) alte surse. Art. Art. Art. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. potrivit legii. aleşi de către Adunarea generală naţională. indiferent de numărul participanţilor. conform prezentei legi. şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani. După această dată Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege. b) cotizaţii lunare. în condiţiile legii. Art. sponsorizări. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri. între sesiunile Consiliului naţional. cu modificările şi completările ulterioare. 52. . Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. . Art. (2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă.Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective.(1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui judeţ. .Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat.Organizarea alegerilor la nivel judeţean. precum şi departamente şi compartimente de specialitate. 57. În cazul în care. . aleşi prin vot secret de către membrii Consiliului naţional. Comisia naţională de specialitate a moaşelor.(1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia. rămân valabile până la expirarea mandatului. (4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie. Art. d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din drepturi editoriale. 3 vicepreşedinţi şi un secretar. . respectiv al municipiului Bucureşti. 55.Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din: a) taxe de înscriere. cu respectarea prevederilor legale. (3) Adunarea generală naţională adoptă. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. de Biroul executiv. 56.

în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. Ministerul Sănătăţii. c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . 60. c) şi d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată. 59. 58 alin. prevăzută la art. respectiv.Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză. în funcţie de gravitatea abaterii. după caz. (1) lit. Ministerului Sănătăţii.(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. c) şi d) se aplică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri. consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea. a profesiei de moaşă pe teritoriul României. şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) mustrare. recunoaşte calificările de asistent medical generalist şi. CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 63. în termen de 30 de zile de la comunicare. a) şi b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar. contravenţională şi penală. nu exclude răspunderea civilă. 58. Art. . Art. . (2) Sancţiunile prevăzute la alin. . 58. d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv. (1) lit. elaborate în conformitate cu prevederile acesteia. de moaşă. 62.Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă şi.(1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. respectiv. (2) Sancţiunile prevăzute la art. . 58 alin. b) avertisment.(1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi. (1) lit. Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. 61. Art.266 SECŢIUNEA a 6-a Răspunderea disciplinară Art. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii. Art. aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate. dobândite . (1) lit.

. . se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art.Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia. cetăţenilor acestora. se abrogă Legea nr. se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României. de cetăţenii acestor state. Partea I. publicată în Monitorul Oficial al României. 1 A. iar încadrarea în muncă se face conform legii. (3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. 69. eliberate de un stat membru al Uniunii Europene. 67. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Art. profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical. cu modificările şi completările ulterioare. certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi. ANEXA Nr. 68.(1) Anexele nr. .Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Normele privind recunoaşterea diplomelor. într-un stat membru al Uniunii Europene. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului. Art. . înfiinţarea. de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană. . 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. nr. Art. respectiv. Art. 425 din 31 iulie 2001. Art.În sensul prezentei legi.267 în conformitate cu normele Uniunii Europene. Titluri oficiale de calificare de asistent medical I. 70. profesia de asistent medical de farmacie. 64. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist. Partea I. 1 lit. Art. dobândite în România .Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. .Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşă se modifică numai prin lege. de moaşă. Partea I. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. . organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. 65. Titluri oficiale de calificare de asistent medical. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. 66.

dobândite în România Asistent medical generalist: a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist. eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. asistent medical medicină generală. b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară. eliberată de Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. B. obţinute sau. Cercetării şi Tineretului II. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale. asistent medical medicină generală. titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale. Cercetării şi Tineretului. b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist. respectiv.268 Asistent medical cu studii medii . eliberat de Ministerul Sănătăţii. c) certificat de competenţe profesionale. d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist. Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. d) certificat de competenţe profesionale. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. asistent medical generalist. eliberate sau. Cercetării şi Tineretului Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată . după caz. Cercetării şi Tineretului. certificate.diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani. în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. Diplome. într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei.diplomă de licenţă. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. Diplome. Cercetării şi Tineretului.diplomă de licenţă. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei Asistent medical cu studii postliceale: a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii. în cazul dovezilor de calificare .diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist I. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. Cercetării şi Tineretului II. eliberată de Ministerul Educaţiei. Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată . eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România. după caz. eliberată de Ministerul Educaţiei. Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată . Cercetării şi Tineretului. e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale. certificate. recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. Cercetării şi Tineretului Asistent medical cu studii superioare de lungă durată . recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene.

ANEXA Nr. Titluri profesionale de asistent medical Asistent medical generalist Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate Asistent medical obstetrică-ginecologie Asistent medical pediatrie Asistent medical balneofizioterapie Asistent medical igienă Asistent medical igienă şi sănătate publică Asistent medical laborator clinic Asistent medical radiologie şi imagistică Asistent medical farmacie Asistent medico-social Asistent medical de nutriţie şi dietetică Asistent medical de ocrotire Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale Asistent de profilaxie stomatologică Asistent igienist pentru cabinet stomatologic Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară. certificate. după caz. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. în cazul dovezilor de calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. asistent medical obstetrică-ginecologie. d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. . recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. Diplome. eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Ministerul Sănătăţii. obţinute în România Moaşă: a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. 2 A. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă I. C. 1 lit. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Titlul profesional: moaşă. Moaşă cu studii superioare de lungă durată: . de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. eliberate sau.269 de asistent medical generalist. Cercetării şi Tineretului. A. de obstetrică-ginecologie. titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă. Titluri oficiale de calificare de moaşă. respectiv. care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical. şi certificat de confirmare ca asistent medical. eliberată de Ministerul Sănătăţii. eliberat de Ministerul Sănătăţii.diplomă de licenţă II. dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. B. b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie.

Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană. Partea I nr. apartenenţei etnice. fără nici o discriminare. religiei. 46 din 21/01/2003 Publicat in Monitorul Oficial. . sexului. Art. . 1. b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei.În sensul prezentei legi: a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate. terapeutic ori de reabilitare. c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale. opţiunilor politice sau antipatiei personale. vârstei. e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile. . 2. precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului. 3. Art. 51 din 29/01/2003 DREPTURILE PACIENTULUI CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. financiare şi materiale. originii naţionale sau sociale.270 Lege nr. în conformitate cu resursele umane. .Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune. d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare. serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical. tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv. atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală.

271 CAPITOLUL II Dreptul pacientului la informaţia medicală Art. se va căuta o altă formă de comunicare. 7. clar. consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar. la externare. precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. . . iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. . Art. dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă.În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal. CAPITOLUL III Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală Art. 10. . . Art. . răspunderea pentru decizia sa. precum şi la modul de a le utiliza.(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului.În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă. . Art. cu acordul pacientului.Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi. pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. Art.Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. Art. 17. în scris.Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor.Pacientul are dreptul să solicite şi să primească. diagnostic şi tratament.Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. 9.(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. 16. 12. 8. a intervenţiilor medicale propuse. informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării. după caz. (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator. Art. cu minimalizarea terminologiei de specialitate. decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. 5. . . 14. . Art. Art. diagnosticului. a alternativelor existente la procedurile propuse. 11. Art. 13. .Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. Art. tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. .Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile.Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos. consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului. 15.Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate. Art. . personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintro exprimare anterioară a voinţei acestuia. un rezumat scris al investigaţiilor. a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri.Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa. inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română. 6. Art. . . 4.

Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea. Art. . datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. . 19. cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului. (2) Pacientul. acordarea consimţământului nu mai este obligatorie. Art. 24. tratamentul. 18. CAPITOLUL V Drepturile pacientului în domeniul reproducerii Art. Art. . (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri. CAPITOLUL IV Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului Art.În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi. . familială a pacientului este interzis. 21. Art. 25. prin serviciile de sănătate. 23. Art. Art. 20.Pacientul are acces la datele medicale personale.(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat.Toate informaţiile privind starea pacientului.(1) Orice amestec în viaţa privată. păstrarea. 26. are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. .Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. 27. . cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa. fără nici o discriminare. folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său. Art. prognosticul. Art. cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul.Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său. rezultatele investigaţiilor.Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.Pacientul are dreptul la informaţii. în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. implicaţi în tratamentul pacientului.272 Art. diagnosticul. tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului. .Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. 22. 26. . cu excepţia cazului prevăzut la art. . 28. CAPITOLUL VI Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale . . educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii. .

de suport spiritual.Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical. (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii. .273 Art.Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului. Art. 32. precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage. 30. Art. cadre medii sau de alt personal calificat. 33. . (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii. Art. 29. în program continuu. selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. al prietenilor. după caz.Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă. . . CAPITOLUL VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 38. de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice. material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. 36. (2) Se exceptează de la prevederile alin. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile. (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice. Art. precum şi situaţia existentă cu una optimă. în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării. oferite de medici. spitaliceşti şi ambulatorii. cu respectarea legii. .Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate. La solicitarea pacientului.(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. Art. CAPITOLUL VII Sancţiuni Art. mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial. contravenţională sau penală. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului. conform prevederilor legale. . rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului.(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. .(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat. Art. de specialitate sau de medicină generală. Art. răspunderea disciplinară. 35. . .(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii. . 31.Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei. 37. . anual. 34. în măsura posibilităţilor.(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat.

. Partea I. fără discriminare pe bază de rasă. care se publică în Monitorul Oficial al României. opţiune politică sau antipatie personală. sex.În situaţia în care este necesară efectuarea unei intervenţii medicale unui pacient care nu îşi poate exprima voinţa. . în limitele capacităţii sale de înţelegere. religie. vârstă. 108 şi 124 din Legea nr. 40. (2) În situaţia în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. acesta trebuie să fie implicat în adoptarea deciziei.Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale. publicată în Buletinul Oficial. Art.274 (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. dacă aceasta este cunoscută. 1. 46/2003 Art. 2. Art. precum şi orice alte dispoziţii contrare. apartenenţă etnică. i) consecinţele neefectuării tratamentului şi ale nerespectării recomandărilor medicale. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unităţi cu paturi. Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia. (2) Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare la obligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor la respect ca persoane umane. . în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Partea I. nr. Art. Art. j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilor diagnosticate. 78. origine naţională. Partea I. .La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. Normă din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.(1) În situaţia în care. b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. denumite în continuare unităţi. 6.În situaţia în care intervenţiile medicale sunt refuzate de către pacienţi care îşi asumă în scris răspunderea pentru decizia lor. e) intervenţiile medicale propuse. . Art. au obligaţia de a furniza pacienţilor informaţii referitoare la: a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces la acestea. 39. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei. 5. d) starea propriei sănătăţi. se solicită consimţământul reprezentantului legal al pacientului. . personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioară a voinţei. . h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şi activităţi de inovare tehnologică. . unităţile au obligaţia efectuării în cel mai scurt timp posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate. 3. pentru efectuarea unei intervenţii medicale.Unităţile sanitare de orice fel. acestora trebuie să li se explice consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale. care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şi în care sunt efectuate intervenţii medicale. 4.(1) Unităţile trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor la îngrijiri medicale. Art. . g) alternativele existente la procedurile propuse. f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată. 54 din 10 iulie 1978.

(1) numai în cazuri de urgenţă apărute în situaţii extreme. tratamentul sau îngrijirile acordate.(1) Unităţile au obligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asupra pacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi de personal acreditat. . cadre medii sanitare şi de alt personal calificat. în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale. se acordă prioritate salvării vieţii mamei. . unităţile au obligaţia să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora. Art. de suport spiritual şi material pe tot parcursul îngrijirilor medicale. Art. Art. (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.(1) În situaţiile în care se solicită informaţii cu caracter confidenţial. unităţile trebuie să asigure condiţiile necesare alegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficienţei şi lipsei de riscuri.În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii. se efectuează fără consimţământul acestora.În scopul asigurării continuităţii îngrijirilor acordate pacienţilor. unităţile le pot utiliza. 11. cadrul adecvat în care acesta poate beneficia de sprijinul familiei şi al prietenilor. 12. (2) În toate situaţiile care nu sunt prevăzute la alin. 8. 15.(1) La cererea pacienţilor internaţi. (1) unităţile sunt obligate să asigure obţinerea consimţământului pacientului. 13. la cererea pacientului sau a familiei acestuia. . . 14. precum şi a serviciilor comunitare necesare după externare. (2) Intervenţiile medicale asupra pacientului pot fi efectuate în absenţa condiţiilor prevăzute la alin. Art. . .În situaţiile în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru sănătatea femeii gravide. . spitaliceşti şi ambulatorii. dar numai cu consimţământul acestora. (2) Plata serviciilor medicale acordate pacienţilor internaţi de către medicii prevăzuţi la alin. Art.(1) Fotografierea sau filmarea pacienţilor în unităţi.275 Art. . 16. Art. Art. precum şi pentru acordarea de servicii medicale de către medici acreditaţi din afara unităţii. unităţile stabilesc parteneriate cu alte unităţi medicale publice şi nepublice. . unităţile cu paturi trebuie să asigure condiţiile necesare pentru obţinerea de către aceştia a altor opinii medicale. . 9. (2) În situaţiile în care datele referitoare la viaţa privată. fiind considerate excepţii cazurile în care pacienţii reprezintă pericole pentru ei înşişi sau pentru sănătatea publică. 10. care dispun de medici.Unităţile pot asigura.Unităţile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale. familială a pacientului influenţează pozitiv stabilirea diagnosticului. Art. Art. . 7.Participarea la activităţi de cercetare ştiinţifică medicală a persoanelor care nu sunt capabile să-şi exprime voinţa poate fi realizată numai după obţinerea consimţământului reprezentanţilor legali şi numai în situaţia în care cercetarea respectivă este efectuată şi în interesul pacienţilor.

oricărui asigurat. f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază. 1.276 Ordonanţă de urgenţă nr.(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare. în mod echitabil şi nediscriminatoriu. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar. Aceste asigurări nu sunt obligatorii. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. e) participarea persoanelor asigurate. c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate. . . b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor. d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. denumită în continuare contribuţie. medicamentele. în condiţiile legii. care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. 2. denumite în continuare case de asigurări. g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor.(1) Sunt asiguraţi. şi. din subvenţii de la bugetul de stat. auzului. de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. precum şi din alte surse . efectuat pentru toate tipurile de furnizori. f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări. materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale. 4. orteze. prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. serviciile de îngrijire a sănătăţii. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă. denumită în continuare CNAS. materialele sanitare. inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice.(1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. (3) Administrarea fondului se face. potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei. necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România. necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. dobânzi. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. sponsorizări. precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau . c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale. dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond. 3. următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice. . h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului. toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară. b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale. respectiv. . Ordinii Publice. . pentru protezarea membrelor.donaţii. de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat. dispozitive de mers şi alte materiale specifice.277 Art. este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu. fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului. suportată de asiguraţi. Art. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. respectiv proteze. CAPITOLUL II Asiguraţii SECŢIUNEA 1 Persoanele asigurate Art. denumit în continuare fondul. potrivit legii. în condiţiile contractuluicadru.(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării.

d) diagnostice medicale cu risc vital. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. pensionarii I. precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. g) femeile însărcinate sau lăuzele.adeverinţă sau carnet de asigurat . potrivit Legii nr. c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani. b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilormartiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora. prin Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. răniţilor. pensionarii militari. Art. aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. dacă nu realizează venituri din muncă. dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi. e) pensionarii de asigurări sociale. dacă sunt elevi. 2 din Legea nr. precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat.R. . republicată. cu modificările şi completările ulterioare.eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. 416/2001 privind venitul minim garantat. cu modificările şi completările ulterioare. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. Art. (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. 189/2000. . soţia şi părinţii fără venituri proprii. f) grupa sanguină şi Rh. 5.O. aprobată prin Legea nr. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal. h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social. 6.278 reşedinţa în România. precum şi persoanele prevăzute la art. pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei. care se suportă din fond. republicat. până la vindecarea respectivei afecţiuni. b) soţul.(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare. fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani.(1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ . dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară. precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. cu modificările şi completările . e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe.V. republicată. precum şi cele provenite din pensii. pensie sau din alte resurse. la propunerea CNAS. prin codul furnizorului. şi alte categorii de pensionari. 44/1994 privind veteranii de război. c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS.

convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României. d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau. înţelegerile. convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. 7. 8. 113 şi 114 din Codul penal.În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului. (3) Prevederile alin. dacă nu au venituri. Art.(1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. (2) Drepturile prevăzute la alin. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Art. cu plata contribuţiei din alte surse. să desfăşoare activităţi independente. c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv. direct sau prin casele de asigurări. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă: a) satisfac serviciul militar în termen. înţelegeri. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România. denumit în continuare CMR. . denumit în continuare OAMR. după caz. în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii. denumit în continuare CFR. 10.(1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă. pe durata acesteia. în condiţiile prevăzute de acordurile.279 ulterioare. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere. medicamente. Art. materiale sanitare şi dispozitive medicale. b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară. 105. potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare. precum şi persoanelor fizice.(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale. Ministerul Sănătăţii şi . . c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. de alocaţie de sprijin. Colegiului Farmaciştilor din România. CNAS. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate. b) se află în concediu medical. precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri. i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. 9. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond. servicii de îngrijire a sănătăţii. persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate. . SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Art. după caz. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România. . până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. potrivit legii.

dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la . care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate. . suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru. dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. Transporturilor şi Locuinţei vor elabora. adaptate la specificul organizării asistenţei medicale. modul de decontare şi actele necesare în acest scop. până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor. în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă.(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident. Ordinii Publice. norme proprii de aplicare a contractului-cadru. b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită. Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. a procedurilor terapeutice. CFR şi OAMR. precum şi casa de sănătate la care se asigură. unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale. (3) Contractul-cadru reglementează. 11. Art. a materialelor sanitare. măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare. (5) Prevederile alin. f) internarea şi externarea bolnavilor. (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. a protezelor şi a ortezelor. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. l) coplata pentru unele servicii medicale. (3) lit. a medicamentelor. j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor. cu avizul CNAS. care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. cu consultarea CMR. a dispozitivelor de mers şi de autoservire. a). (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie. (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice. în principal. c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii.280 Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. k) modul de informare a asiguraţilor. e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază. medicul specialist din ambulatoriu. g) criteriile de internare în spital. b) lista serviciilor medicale. inclusiv la domiciliu. din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. a serviciilor de îngrijiri. h) asigurarea tratamentului spitalicesc. d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului. i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu. (6).

f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar. f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii. e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an. c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru. 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii. g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă.(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor. . denumită în continuare coplată. medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor. . l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu. k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice. de reducere şi de evitare a cauzelor de . . Art. d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi. prin casele de asigurări. precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. Art. g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate.Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale. a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată. . precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă. Art. . h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă. Art. stabilit prin contractul-cadru. asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii. 16. în condiţiile legii. 13. 15.Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an. 14. în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin. e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului.281 data înscrierii pe listele acestuia. potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR. CAPITOLUL III Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice Art. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. medicamente. al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii.Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani. d) să beneficieze de servicii medicale. i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică. materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu. 12. j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare. asupra serviciilor de care beneficiază.Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate.

. astfel: a) trimestrial. indiferent de statutul de asigurat al femeii. pentru copiii până la vârsta de 18 ani. precum şi igieno-dietetic. fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar. d) prescrierea tratamentului necesar vindecării. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. la indicaţia medicului de familie. c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă. investigaţii. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat. precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive. pentru prevenirea complicaţiilor ei. Art. unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp. 20. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. individual sau prin formarea de grupe de profilaxie. examene paraclinice şi de laborator. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav.(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii. b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului. . dacă sunt elevi.Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări. (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi. . stabilite prin contractul-cadru. 17. pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei. la indicaţia şi sub supravegherea medicului. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta. c) tratamentul medical. alcool şi tutun. Art. fie la grădiniţă. chirurgical şi unele proceduri de recuperare. 18. b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză. examen clinic. (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru. tratament medical şi/sau tratament .(1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă. (2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. după caz. indiferent de statutul de asigurat al femeii.(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie. stabilirea diagnosticului. d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări. Art. pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. b) de două ori pe an. . . SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative Art. (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei.282 îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri. Art. e) servicii de planificare familială.(1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. 21. după caz. 19.

283 chirurgical. (2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru. în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. 6 alin. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. . îngrijire. cu sau fără contribuţie personală. c) şi d). (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice Art. 23. dacă este necesar şi indicat de medic. medicamente şi materiale sanitare. cu consultarea CFR. pe bază de prescripţie medicală. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. materiale sanitare. pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate. (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice. . cazare şi masă. 6 alin.Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală.Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. 22. 26. . se suportă din fond. în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice. pe baza prescripţiilor medicale. . 25 alin. . (1) lit. (1). materiale sanitare. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente. recuperare. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. Art. (1) lit.(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS. SECŢIUNEA a 3-a Medicamente. a) şi g) se suportă integral din fond. dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. . (3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului.(1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat. pe baza prescripţiilor medicale. auzului. 27. dispozitive medicale. (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate. 25. prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită. cu sau fără contribuţie personală. SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu Art. Art. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman.(1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. Art. 24. SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale . Art. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru.(1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar.

284 Art. k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive. . se negociază cu CNAS şi se referă la: a) tratamentul medical. se suportă din fond. 28. (1) lit. Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale. . (1) lit. d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. elaborate de către CMR şi OAMR. sunt: a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale. SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii Art. . materiale sanitare şi tipuri de transport. f). j) asistenţă medicală la cerere. precum şi a medicilor. conform legii. b). i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. 31. c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor.Cheltuielile de transport sanitar. b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată.(1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond. n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie.(1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR.Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii. 29. după caz. e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani. c). m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat. . f) unele medicamente. h) fertilizare in vitro. asistenţă medicală a sportivilor. (2) Serviciile prevăzute la alin. . l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor. 30. asistenţă medicală la locul de muncă. l) se stabilesc prin contractul-cadru. ochelari de vedere. b) tratamentul stomatologic. Art. c) unele servicii de asistenţă stomatologică. c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice. i) transplantul de organe şi ţesuturi. cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru. g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor. e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate. b) unele servicii medicale de înaltă performanţă. accidente de muncă şi sportive. asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat. costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită. b) cazurile prevăzute în contractul-cadru. SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat. d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort.

după caz. SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate Art. e) prescrierea de medicamente. CFR şi ale OAMR. ai clinicilor universitare. b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală. CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR. (3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia. SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate Art.285 d) procedeele medicale de recuperare eficace. unităţilor de cercetare.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate. 35. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS. cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice. CMR. .(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu. sindicatelor. din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat. Art. 30 şi 31. în condiţiile legii. 33. . Controlul are la bază criteriile prevăzute la art. 34. Art.În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor. materiale sanitare. organizaţiilor neguvernamentale.CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora. f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. CFR. . inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică. în vederea realizării programelor de sănătate. 36.Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor. cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale. . 32. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. Art. dispozitive medicale şi transportul bolnavilor. c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi . precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei. patronatelor. .

b) farmaciile. . de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. centrele de diagnostic şi tratament. care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări. distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare. respectiv al municipiului Bucureşti. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor. după caz. de medicamente şi materiale sanitare Art. CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual. CAPITOLUL IV Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale. . (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. (4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei.(1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale. c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. sunt: a) cabinetele medicale. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. . 38. personalul sanitar din serviciile conexe actului medical. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. în cadrul acreditării unităţii sanitare. farmaciştii. Medicii. în cadrul acreditării farmaciei. se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. 39. Art. de dispozitive medicale şi de medicamente. (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR. c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor. de dispozitive medicale şi de medicamente Art. . ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. Metodologia de autorizare de aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.286 urmăreşte respectarea acestora. medicii. 37.(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR. d) participă la acreditarea personalului medical.Furnizorii de servicii medicale. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. de dispozitive medicale. în cadrul acreditării unităţii sanitare. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal. după caz. SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale. respectiv al municipiului Bucureşti. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. spitalele şi alte unităţi sanitare. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. după caz.

Art. Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare. 45. tarif pe zi de spitalizare. eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS. 44. pentru perioada următoare celei acoperite prin contract. Art. . în termen de 30 de zile. urmărind realizarea echilibrului financiar.(1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată. tarif pe serviciu medical. furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. Art. 41. medicamentelor. d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală. CFR şi OAMR. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte. b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi. negociate. .Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază. după caz. Art. indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului. Art. persoane fizice sau juridice . suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale. cu indicarea temeiului legal. în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare. materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. c) prin tarife pentru anumite servicii.(1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora.Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale. prin tarif pe caz rezolvat.Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate. acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. . la încheierea contractului cu casa de asigurări. 46. stabilite prin contractul-cadru. Art. . (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor. 47. după caz.Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. (3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor.(1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. . 43. (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea. CMR. precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi. 42. . 40. .Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate. precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat. Art. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale. în afara celor ambulatorii.287 În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor. pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru. tarif pe serviciu medical. Art. . denunţarea unilaterală a contractului.

cu excepţia persoanelor prevăzute la art. . CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social. (3).5%. c) veniturilor din agricultură şi silvicultură. (4) Contribuţiile prevăzute la alin. Art. (1) şi ale art. (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. a)-d).288 acreditate. contribuţia lunară de 6. pentru cele prevăzute la alin. în condiţiile legii. 6 alin.Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative. b) subvenţii de la bugetul de stat. 51. donaţii. pentru cele prevăzute la alin. . Art. care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit. e). potrivit prevederilor art. în situaţii motivate. c) anual. 51 alin. după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. . 50. stabilite prin contractul-cadru. b) trimestrial.5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. Art.(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate. . c) dobânzi. (2) lit. acreditate. (3) În mod excepţional. acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor. 49. (2) lit.(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. 48. 52 alin. stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. sponsorizări şi alte venituri. (2) lit. (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6. (2) lit.(1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice. 13. veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. b) şi c) şi la alin. pentru acoperirea deficitului bugetului fondului. a) şi d). b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. . e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor. 52. (3) Nerespectarea prevederilor art. b). Art. (1). d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin. pentru cele prevăzute la alin. .

Art. asupra alocaţiei de sprijin. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13. (2) În cazul neachitării la termen. (3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului.(1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. a medicamentelor. (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. vor depune la bancă sau la trezorerie. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. după caz.5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. calculată la salariul de bază minim brut pe ţară.5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. pentru persoanele prevăzute la art. (2) Persoanele care nu sunt salariate. (1) lit. c) de către bugetul asigurărilor de şomaj. a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale.(1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere. dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (4) Angajatorii. potrivit legii. . a) şi c). 55. de către cei care efectuează plata acestor drepturi. c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. Art. a contribuţiilor datorate fondului. (1) lit. indiferent de forma de proprietate.Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale. . (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate. d). 56. b). sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile. potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. 54.5%. începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale. 6 alin. a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. . 6 alin. 53. pentru a obţine calitatea de asigurat. să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani. respectiv trezorerie.(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează. potrivit legii. după caz. . CNAS. SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere. b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat. 6 alin. (2) lit. o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi. . în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6.5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau. egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. pentru persoanele prevăzute la art. documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului.289 Art. direct sau prin casele de asigurări. pentru persoanele prevăzute la art. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. d) cheltuieli de administrare. funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate. plăţile efectuându-se simultan sub control bancar. (2) lit. (2) lit. 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat.

Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. . de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile. după caz. . (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. . 56. 60.290 c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. ca anexă la legea bugetului de stat. calea Călăraşi nr. 57. Art.(1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective. de diagnostic. d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale. Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. Transporturilor şi Locuinţei. (4) Statutele prevăzute la alin. Ordinii Publice.(1) CNAS este instituţie publică. prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi. sectorul 2. Art. care necesită activităţi de prevenire. (1) se suportă de la bugetul de stat. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene. care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. 58. . (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art. 248. în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Art. CAPITOLUL VI Organizarea caselor de asigurări de sănătate SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate Art.(1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. la propunerea Guvernului.(1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare. 59. cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. . (2) Cheltuielile prevăzute la alin. de interes naţional. care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti. Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu. Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti. cu personalitate juridică. autonomă. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie. 56.

în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. . în subordinea CNAS. cu personalitate juridică. . care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului. SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate Art. . d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. c) structura. al municipiilor. pe baza prescripţiilor medicale. cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală.Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică. d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări. e) alte prevederi. la nivelul oraşelor.(1) Casele de asigurări sunt instituţii publice. pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. 63. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. în vederea contractării şi . avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor. pentru persoanele asigurate. Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi. împreună cu casele de asigurări. Art. (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat. şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară. . h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. 61. j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii. precum şi cu asiguraţii. drepturile şi obligaţiile organelor de conducere. c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor. g) elaborează proiectul contractului-cadru. 64.291 b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale. Art. 62. Guvernului. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă Art. f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului. implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare.(1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS. e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări. asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. la propunerea CNAS şi CMR. respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. cu bugete proprii.Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. b) elaborează. k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului.

p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă. m) acordă gratuit informaţii. d) 2 vicepreşedinţi. g) să administreze bunurile casei de asigurări. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. 67. 65. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. f) să furnizeze gratuit informaţii. c) să înregistreze. pe baza prevederilor contractului-cadru. d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României. asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate. . e) directorul general. consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate. Art. să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru. n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. după caz. c) preşedintele. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate.(1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor.(1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul . conform prevederilor legale. Art. respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii. (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS. consultanţă. e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond. Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. b) să aibă calitatea de asigurat.Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond. k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. 66. .292 decontării acestora de către casele de asigurări. i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora. . este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii. b) consiliul de administraţie. h) să negocieze. SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere Art. b) să administreze bugetele proprii.

c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie. la propunerea comisiei de specialitate. după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului. 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. republicată. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei. 3 de către primulministru. Art. la propunerea comisiei de specialitate. (2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. până la expirarea mandatului în curs. 70. 3 de către Camera Deputaţilor.Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS. 71. a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. în condiţiile legii. la convocarea consiliului de administraţie. la convocarea preşedintelui CNAS. 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor. d) analizează modul de utilizare a fondului. respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne. Ministerului Lucrărilor Publice. 67 alin. costurile sistemului. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei.(1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie. Serviciului Român de Informaţii. şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice. . .(1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. sau în şedinţe extraordinare. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. a ministrului muncii şi solidarităţii sociale. Ministerului Justiţiei.293 Bucureşti. Ministerului Apărării Naţionale. 3 de către Senat. . Art. cu un mandat pe 4 ani. Art. . 68. (2) Prevederile art. . Transporturilor şi Locuinţei. d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi. revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia. aleşi în aceleaşi condiţii. serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.(1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie. Art. 69. dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru. Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr.

(1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat.(1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS. 74. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat. b) pentru vicepreşedinţi. 73. Art.Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii. prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. pe perioada exercitării mandatului. b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică. vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. cu excepţia celor prevăzute la art. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. . componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate. (3) Preşedintele. pe o perioadă de 4 ani. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări. (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs. . Art. ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. nu sunt salariaţi ai CNAS. c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor. şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. . (3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte. pe perioada executării mandatului. în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. 75 alin. . cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor. cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor. Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. (1). (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister. beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS. 75. la propunerea preşedintelui. Art.294 (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret.(1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. 76. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. . cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Art. Art. 72. .(1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general.

(2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări. în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie. m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia. c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei. n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală. prezentate de preşedintele CNAS. Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri. t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor. (2). contul de încheiere a exerciţiului bugetar. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS. l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare. . v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul . u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale. g) avizează utilizarea fondului de rezervă. 77. d) numeşte. la convocarea preşedintelui CNAS. q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate. k) avizează rapoartele de gestiune anuale. repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului. precum şi raportul anual de activitate. f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar. b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate. r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate. i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale. în condiţiile legii. preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie.(1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege. 72 alin. e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie. în condiţiile legii. Art. pentru administrarea şi gestionarea fondului.295 d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului. f) avizează. h) aprobă programul de investiţii. s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate. la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. în condiţiile prevăzute la art. e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor.

(1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii.Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele . (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot. . c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional.director general. d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. prin decizie a preşedintelui CNAS sau. . desemnaţi prin consens. (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice. transporturilor şi locuinţei. cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise. 80. e) preşedintele. b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri. desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective. 56/1998. care este directorul general al casei de asigurări. desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean. (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice.296 Oficial al României. Art. c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor. (2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. prin ordin al ministrului lucrărilor publice. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani. în condiţiile legii. la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene. până la expirarea mandatului în curs. după validarea . în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării. 458/2001. 56/1998. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. după caz. respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. Art. b) unul de prefect. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79. . Partea I. 81. iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri.(1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri. Art. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice.(1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs. . Ordinii Publice. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. 458/2001. Art. respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Transporturilor şi Locuinţei. Transporturilor şi Locuinţei. (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS. 78. d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. desemnaţi prin consens. (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite.

. h) numeşte.(1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical. (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale. potrivit legii. d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare. pe care le dă publicităţii. Art. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical. în raport cu numărul asiguraţilor. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune. 82. 85.297 concursului. c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea. regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare. . SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări Art. cu respectarea contractului-cadru. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. 83. în condiţiile legii. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR. care este condus de un medic-şef. (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut. în limita fondurilor disponibile. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări. 84. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS. Art.Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate. medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. . b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului. şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă. care este condus de un medic-şef. f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora. e) stabileşte modalitatea de contractare. . c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond.Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele: . d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte. Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.(1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale. inclusiv executarea silită. SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări Art.

numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie. potrivit legislaţiei. 87.Auditul intern se va exercita conform legii. cu respectarea prevederilor art. j) să furnizeze. f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private. . CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.CNAS împreună cu CMR. asistenţă de urgenţă. 89. în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract. cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării. 86. b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul . conform legislaţiei în vigoare. SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor Art. d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale. ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite. . k). prin direcţiile de sănătate publică. 88. coordonează şi controlează. datele solicitate privind serviciile medicale furnizate. . are următoarele atribuţii: a) asigură. conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale. Art. . răspunde. g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare.Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi. e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora. la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.298 a) să verifice acordarea serviciilor medicale. datele de identificare a persoanelor asigurate. 64 alin.Ministerul Sănătăţii şi Familiei.primară. la termenele stabilite. pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare. h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate. precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate. CAPITOLUL VII Controlul SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune Art. respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică. (1) lit. secundară şi terţiară -. i) să raporteze CNAS. b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor. după caz. în maximum 30 de zile de la data raportării. curativă. c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate. SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Art. de recuperare medicală. organizarea activităţii de asistenţă medicală . în condiţii grele şi foarte grele.

acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR.Completarea declaraţiei prevăzute la art. stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond. . 8 alin. SECŢIUNEA 1 Infracţiuni Art. . şi se avizează de către Ministerul Justiţiei. CMR. . CAPITOLUL VIII Răspunderi şi sancţiuni Art. . . SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul Art. 94.Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială.Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. jurişti sau economişti. 95. 8 alin. (2).(1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. b) nevirarea contribuţiei datorate conform art. . (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS. având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii. 90.Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă. SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii Art. 3021 din Codul penal. 92. după caz. 93. c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice. 91. . (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. (2) cu date nereale.Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art. contravenţională sau penală. colaborând în acest scop cu CNAS. 52 alin. (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare.(1) Arbitrii pot fi medici. d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale.299 sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar. împreună cu CMR şi OAMR. cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate. constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. civilă. Art. 96. inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private. de personalul din sistemul sanitar. Art. Art. CFR şi OAMR. 289 Cod penal. . (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri.

000. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. indiferent de nivel. funcţii alese sau numite în cadrul CMR.(1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.Contravenţiile prevăzute la art. precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări. 100. pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori. după caz. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr.000 lei la 50. cu amendă de la 30. unităţilor sanitare. .000. 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte . 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. (2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS. soţie. agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. CFR. .(1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări.000. Art. b) şi d). jumătate din minimul amenzii prevăzute la art.000 lei. au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor. 180/2002. fie prin soţ. nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. 98. 102. (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin. (2) Contravenientul poate achita. fie personal. 101.000. cabinetelor medicale. .Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond.director general al caselor de asigurări. b) cele prevăzute la lit. respectiv al municipiului Bucureşti.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări.000 lei. a) şi c). cu modificările ulterioare. Art. Art. direcţiilor de sănătate publică. de la data comunicării acestuia. colegiilor judeţene ale farmaciştilor. Art. 97. CAPITOLUL IX Dispoziţii finale Art. Art. farmaceutic sau de aparatură medicală. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care. afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv.000 lei la 10. . .(1) Contravenţiilor prevăzute la art. colegiilor judeţene ale medicilor. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în . precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări. d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. 99. 97. . respectiv al municipiului Bucureşti. cu amendă de la 5.300 c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond.

53 alin. art. 50 alin. Art. donaţii sau din alte surse.(1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile.(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. publicată în Monitorul Oficial al României. (2) şi (3). . (2) şi (3). (1) lit. 51 alin. Art. bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Partea I. subvenţii. Art. 103. cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice. Art. (4) Consiliile judeţene. care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. Art. preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean. cu modificările şi completările ulterioare. art. (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite. . 104. 106. Art. (5) În cazul în care consiliile judeţene. 108.Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. în condiţiile prevăzute de lege. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. (2) şi (3). Bibliografie . . 105. 178 din 31 iulie 1997. art. vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Partea I. 107. 145/1997.În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar. nr. (2) şi (3). 59 alin. 54 alin. . nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor. în condiţiile legii. din activităţi proprii. . 56 şi art. precum şi orice alte dispoziţii contrare. La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. . art. art. Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului.301 una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. e) şi h).Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. (1).Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată. cu excepţia prevederilor art. 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate. referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane. 6 alin.

Book by.. Harcourt Saunders. 8. I-a . nr. 136 – 164. 2000. MN:Communication in Nursing. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. 2000. Mosby A Harcourt Health Sciences Company St. 46/2003 19. Johnstone Megan-Jane : Bioethics: A Nursing Perspective Book by. 12. 73 – 116. Sally Schrefer: Nursing Reflections: A Century of Caring. *** Legea nr. Ed.6. 7. Louis London Philadelphia Sydney Toronto. Lucreţia Titircă: Nursing – Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistenţi medicali. Editura Viaţa Medicală Românească. ed.302 1. 9. Editura Viaţa Medicală Românească. Kaufman A – Propedeutică şi semiologie chirurgicală. ed. 185/2003 privind normele tehnice privind asigurarea curăţeniei. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 7: Sănătatea viitorilor părinţi. Zane Robinson Wolf: Nurses’work . înfiinţarea. 560/1999 cuprinzând fişele de atribuţii pentru asistenţii medicali 16. 22. 46/2003 privind drepturile pacientului 13. 15. 5. Fourth Edition . 20. Bucureşti. *** Norma din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. Medicală. Medic. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii 984/1994 privind prevenirea şi controlul infecţiilor nozocomiale 17. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Bucureşti. dezinfecţiei.The Sacred and The Profane University of Pennsylvania Press Philadelphia. Lucreţia Titircă: Manual de ingrijiri speciale acordate pacienţilor de asitenţii medicali. 1995. Bucureşti. 307 din 28/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 9: Probleme profesionale şi morale. *** Ordonanţa de urgentă a Guvernului României nr. efectuarea sterilizării şi păstrarea sănătăţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private. Zalumas Jacqueline: Caring in Crisis: An Oral History of Critical Care Nursing . 1996. Goodman-Draper Jacqueline:Health Care's Forgotten Majority: Nurses and Their Frayed White Collars 176 pgs. Book by. Editura Viaţa Medicală Românească. 4. University of Pennsylvania Press. Cluj Napoca. 1998 23. 2. asist.1. precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România 14. Lucreţia Titircă: Urgenţele medico-chirurgicale – sinteze. 10. . 1999. 18. 1999 3.. RN. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii şi familiei nr. *** Nursing – supl. I-a . 2004. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Routledge. OMS. Balzer Julia Riley. Bucureşti. *** Legea nr. Traynor Michael : Managerialism and Nursing: Beyond Oppression and Profession. cu completările şi modificările ulterioare. 1996. iunie 2000. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing. Dacia. Sănătate 21. 1986. 11. Ed. 6. Mosby. OMS. 21. *** Legea nr. rev.

303 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful