1

CUPRINS
Cuprins.........................................................................................................pag. 1 Introducere...................................................................................................pag. 2 Abrevieri.......................................................................................................pag. 3 Cap.I. Profesiunea de asistent medical ............................................pag. 5 Cap. II. Locul de muncă al asistentului medical (moaşei)................pag. 28 Nevoi fundamentale ale omului..............................................pag. 67 Cap. IV. Cap V. Cap. VI. Procesul de îngrijire................................................................pag. 73 Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson.................................................................pag. 84 Alte tehnici – Puncţiile, recoltările, sondajele......................pag. 137 Cap. VII. Administrarea medicamentelor.............................................pag. 171 Cap. VIII. Determinarea grupelor sanguine şi transfuzia de sânge..................................................................pag. 189 Cap. IX. Cap. X. Cap. XI. Pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale, radiologice, endoscopice..........................................................pag. 196 Acordarea primului ajutor ....................................................pag. 215 Legislaţie...................................................................................pag. 250 Bibliografie............................................................................... pag 301 Cap. III . Conceptul de sănătate şi boală.

2

INTRODUCERE

Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată, astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860. Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi introdus la noi în ţară după 1990. În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile speciale acordate pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor investigaţii suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest domeniu. Cartea de faţă se doreşte a fi un ghid de îngrijiri speciale, ce se adresează nu numai studenţilor de la Colegiul de Moaşe, dar şi celuilalt personal sanitar mediu şi, de ce nu şi medicilor, care, trebuie să „cunoască” şi controleze îngrijirile şi unele proceduri. Îmbinând teoria cu practica, nursa trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului. Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al medicului.

Oana Mărginean

3

ABREVIERI
AB....................................................astm bronşic Al.....................................................albumine ASLO...............................................antistreptolizina ATPA...............................................anatoxina tetanică purificată AVC.................................................accident vascular cerebral BAL ................................................dimercaptopropanol BCF..................................................bătăile cordului BK....................................................bacilul Koch BTS..................................................boală cu transmitere sexuală CAE.................................................conduct auditiv extern CHEM..............................................concentraţia medie de hemoglobină CI.....................................................contraindicaţii DC....................................................debit cardiac def. ..................................................definiţie DUM................................................data ultimei menstruaţii DZ....................................................diabet zaharat E.......................................................emiţător Eco ..................................................ecografie EPA..................................................edem pulmonar acut ex......................................................Exemplu G.......................................................gram Gl.....................................................globuline GNA.................................................glomerulonefrită acută HCl...................................................acid clorhidric HEM.................................................hemoglobina eritrocitară medie Hgb ..................................................hemoglobina HIC...................................................sindrom de hipertensiune intracraniană HIV..................................................infecţia cu virusul imunodeficienţei dobândite HLG.................................................hemoleucogramă hTA..................................................hipotensiune arterială HBV.................................................virusul hepatitei B HTA.................................................hipertensiune arterială ICC...................................................insuficineţă cardiacă congestivă ICM..................................................confederaţia internaţională a moaşelor IMA..................................................infarct miocardic acut IOT...................................................intubaţie oro-traheală IP......................................................index de prognostic IUD..................................................dispozitiv intrauterin LCR..................................................lichid cefalorahidian ME...................................................masă eritrocitară min...................................................minut, e MS ...................................................ministerul sănătăţii MSF................................................. ministerul sănătăţii şi familiei

4 NaDCC............................................dicloroizocianat de sodiu NB....................................................notaţi bine! OMS.................................................organizaţia mondială a sănătăţii OAB.................................................sistemul gruzpelor sanguine A,B, O p .......................................................puls PEV..................................................perfuzie endovenoasă pct.....................................................punct PFN..................................................planificare familială naturală PPH..................................................hemoragie postpartum PR.....................................................poliartrită reumatoidă PU....................................................precauţii universale PVC..................................................presiune venoasă centrală R.......................................................receptor RBW............................................... reacţia Bordet-Wasserman resp...................................................respiraţii Rh.....................................................imunoglobulina anti D HLG.................................................proteine cu greutate moleculară ridicată săpt ..................................................săptămâni SEU..................................................sarcină extrauterină SIDA................................................sindromul imunodeficienţei dobândite SNC ................................................. sistem nervos central TA....................................................tensiunea arterială TAD ................................................ tensiunea arterială diastolică TAS..................................................tensiunea arterială sistolică Temp................................................Temperatură TBC..................................................tuberculoză TGO, TGP........................................transaminaze VDRL............................................... testare sifilis VEM.................................................volum eritrocitar mediu VSH.................................................viteza de sedimentare a hematiilor

5

CAPITOLUL I. PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi. Se foloseau noţiunile de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing în anul 1860. Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent bolnavii. I.Definiţia nursei: 1. Nursa este definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană care a parcurs un program complet de formare ( aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali); îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice această profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa. Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea franceză “infirmiere”. Se folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât şi de nursă. 2. Nursa: - promovează sănătatea; - previne îmbolnăvirile; - îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în România). "Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi: 1. promovează sănătatea; 2. previne îmbolnăvirile; 3. restabileşte sănătatea; 4. înlătură suferinţa; 3. Nursa generalistă are: - o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică; - îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele; - are cunoştinţe de psihologie; - are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa; - încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie). Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este ca o “mamă” ce acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă profesionistă. II.DEFINIŢIA NURSINGULUI: - După OMS nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

6 - Definiţia Virginiei Henderson spune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil". - North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de educare în domeniul sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei. Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a menţine şi stimula sănătatea. III.ROLUL NURSEI După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil. După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate". Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi umaniste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite. IV.FUNCŢIILE NURSEI Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: – independentă; – dependentă; – interdependentă. 1. Funcţiile de natură independentă Asistenta asigură pacienţilor:  îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini independent anumite funcţii.  stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;  le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl susţine;  este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor psihosociale). Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pedagogie etc. 2. Funcţia de natură dependentă La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de readaptare, observă la pacient modificări provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului. 3. Alte funcţii ale asistentei:

Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog. asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării. 3.  Igienic. fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare. de a şti să fii convingător. să educe pacienţii. • Funcţia economică – gestionarea serviciului.cămine de bătrâni. DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :  Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu. 2) În staţionar (secţii: interne. practicanţi.  Alimentar. Astfel asistenta trebuie: 1. 3) Inspectoratele de poliţie sanitară .  Administrativ. LOCUL DE MUNCĂ 1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban. cultură. leagăne . În cadrul funcţiei de natură interdependentă. • Funcţia educativă . ca şi funcţiile din codul asistentei medicale. Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în subordine.  Demografie. chirurgie. logopezi. studenţi. mai ales. creşe.). serviciul plan-profesional).. să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii. rural). organizarea timpului.7 • Funcţia profesională – asistenta are rolul de a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate. şcoli.  Social-economic (condiţii de viaţă). 2. precizarea priorităţilor de aprovizionare etc. grădiniţe. psihologi.funcţie ce presupune.igienă.  Cercetare. Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială. dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. cu alţi profesionişti (educatori. obst. pediatrie. • Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice. asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ. să acorde direct îngrijirea. VI. cercetare de nursing. economic. . multidisciplinară şi multisectorială). alături de calităţi psihologice aptitudini pedagogice – de a şti să comunici. 5. să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară. policlinică. 4.  Educaţie.  Învăţământ. profesori). V.ginecologie etc.

susţinerea familiei etc. Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:  intervenţii curative . familiile şi grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii (La noi baza e reprezentată de comune.  prevenirea specifică (vaccinări. De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate.  recuperarea. 2.  accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate.  prin mijloace ce le sunt acceptabile. când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii.  îngrijirile curative curente şi obişnuite. Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete. Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate. îngrijiri de prevenire terţiară. îngrijiri de prevenire primară. Îngrijiri de prevenire primară constau din:  menţinerea şi promovarea sănătăţii. 4.în cazul bolilor terminale.  urgenţele. .  prevenirea îmbolnăvirilor. În concepţia actuală. cu o formă de gestiune administrativă. s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală.  şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării.pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor. Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume: 1. profilaxia unor boli).  educaţia sanitară. înglobând:  promovarea sănătăţii. îngrijiri de prevenire secundară. Definiţia comunităţii Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat. 3. se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate Îngrijirile primare de sănătate sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare. intervenţia de nivel 4 . Indivizii. 2. pentru că necesită sprijinul comunităţii. Nivelurile de intervenţii: 1. Pentru realizarea acestei strategii. oraşe).8 ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:  îngrijirile esenţiale de sănătate. dar şi prevenirea îmbolnăvirilor. Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp.

petrecerea timpului liber etc.mediul familial . Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a persoanelor care le acordă Să studieze costul. nivelul de educaţie a populaţiei. . . etc.mediu de muncă . la instituţii. incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de: – durata timpului de muncă. la domiciliu. familii. CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR . Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:  Identificarea îngrijirilor primare de sănătate. 2.populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari. Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă. a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate. categorii sociale.domiciliul. caracter urban sau rural. resurse economice. indiferent de mediu: . trebuie să menţină contacte regulate cu persoane.mediu şcolar-copii. la şcoală.. grupuri. Asistenta are rolul de a susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele de sănătate..9 3.pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate. femeilor. b) . Aceştia trebuie:  să ştie să asculte.  să ştie să utilizeze informaţiile. – dotarea cu personal.  Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate. resurse de apă.alte medii-cultural. .  să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri. Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate. – mijloacele şi tehnologiile necesare. – cheltuieli. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate a) .. 1. Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg ansamblu de caracteristici: – climatul.  Iniţierea personalului sanitar. caracteristicile populaţiei. Personalul din sistemul sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale.activitatea bărbaţilor.  să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute.  să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit. 3.Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea.

Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii. psihice şi sociale. mobilizabile pentru a înfrunta. nu se limitează la absenţa bolii. 2. Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de acţiune – este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente: 1) scopul profesiei. 2) Cunoştinţele acumulate. compensa şi depăşi boala. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte. 4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă.  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social. toate asistentele au o anumită înţelegere privind persoana îngrijită. o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător. o ajută la . sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul) acordate. Concepţii privind sănătatea. o imagine mentală care favorizează reprezentarea realităţii. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic. Cunoştinţele acumulate  Ştiinţifice . Conceptul despre om: este o fiinţă unică. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine”. 5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire. mental şi social. ajutare. 3) Cunoaşterea demersului ştiinţific. provizorie sau definitivă.S. o fiinţă responsabilă.M. sociale şi culturale.acumulate pe parcursul formării asistentei. Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin cadrul său conceptual. 1. 1. Definiţia O. având nevoi biologice. suplinire. psihologice. liberă şi capabilă de a se adapta.etc). psihică. După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice. fizice afective. ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". cultural şi spiritual. stare de autonomie şi independenţă. o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă. COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de competenţă: 1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing). 3) rolul său. un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică. 6) consecinţele acestei acţiuni. 2. fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii.10 Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri. armoniei. 2) ţelul activităţii sale: beneficiarul." 3. Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom." (Virginia Henderson).

11 înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. asistent medical generalist. Cunoaşterea demersului ştiinţific Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. ATRIBUŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL CARE LUCREAZĂ ÎN SECŢIILE CU PATURI (Ordinul 560/1999) Atribuţiile asistenţilor medicali decurg din competentele certificate de actele de studii obţinute. 8) Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării acestuia de la internare şi pe tot parcursul internării. 6) Participa la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon. Termenul: concept de îngrijire este sinonim cu: • model de nursing • cadru conceptual • model conceptual. verifică toaleta personala. 5) Acorda prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul. În secţiile cu paturi lucrează asistenţi medicali din următoarele specialităţi: asistent medical de pediatrie. 3) Preia pacientul nou internat şi însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie). de interpretare. Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacienţii. asistent medical de obstetrica/ginecologie. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific. stabileşte priorităţile. 7) Identifică problemele de îngrijire ale pacienţilor. 9) Observă simptomele şi starea pacientului. în vederea protejării asistentei şi a pacientului. conform reglementărilor profesionale şi cerinţelor postului. de a crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate. (care va fi afişat în salon). 4) Informează pacientul cu privire la structura secţiei şi asupra obligativităţii respectării regulamentului de ordine interioară. elaborează şi implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele obţinute. 2) Respecta regulamentul de ordine interioară. pe tot parcursul internării. de analiză. Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi.     3. 1) Îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil. le înregistrează în dosarul de îngrijire şi informează medicul. de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. de a colabora cu anturajul pacientului Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. intelectuale şi afective Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. 10) Pregăteşte bolnavul şi ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de . ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ de specialitate recunoscută de lege. ţinuta de spital şi-l repartizează la salon.

manipulare şi descărcare a stupefiantelor. 30) În caz de deces. efectuează tratamentele. pentru păstrarea igienei şi a aspectului estetic personal.12 investigaţii şi tratament. . 28) Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului în cadrul raportului de tură. 25) Participă la acordarea îngrijirilor paliative şi instruieşte familia sau aparţinătorii pentru acordarea. schimbării poziţiei bolnavului. echipamentele şi instrumentarul din dotare. supraveghează şi asigura alimentarea pacienţilor dependenţi. instrumentarul şi materialul steril necesar intervenţiilor. activităţi de consiliere. controlul şi combaterea infecţiilor nosocomiale. identifica cadavrul şi organizează transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului. inventariază obiectele personale. 23) Respectă normele de securitate. testările biologice etc. 17) Pregăteşte echipamentul. 35) Respectă şi apără drepturile pacientului. 11) Pregăteşte bolnavul. 32) Poartă echipamentul de protecţie prevăzut de regulamentul de ordine interioară. aparţinători şi diferite categorii profesionale aflate în formare. pentru pacienţi. 16) Asigură monitorizarea specifica a bolnavului conform prescripţiei medicale. schimbării lenjeriei de corp şi de pat. conform prescripţiei medicului.. 14) Observa apetitul pacienţilor. 26) Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere a stresului şi de depăşire a momentelor/situaţiilor de criză. care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie. în bune condiţii. 22) Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării. 19) Asigură îngrijirile postoperatorii. 27) Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor. 21) Verifică existenţa benzii/semnului de identificare a pacientului. 29) Pregăteşte pacientul pentru externare. 15) Administrează personal medicaţia. 31) Utilizează şi păstrează. supraveghează colectarea materialelor şi instrumentarului de unică folosinţă utilizat şi se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii. 33) Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea. supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în foaia de observaţie. precum şi a medicamentelor cu regim special. pentru investigaţii speciale sau intervenţii chirurgicale. creării condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. 18) Asigură pregătirea preoperatorie a pacientului.: auz. imperforaţii anale etc. organizează transportul bolnavului şi la nevoie supraveghează starea acestuia pe timpul transportului. conform prescripţiei medicale. lecţii educative şi demonstraţii practice. conform regulamentului de ordine interioară. acestora. 24) Organizează şi desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate. 34) Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistentului medical. 13) Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei. 20) Semnalează medicului orice modificări depistate (de ex. 12) Recoltează produse biologice pentru examenele de laborator.). imunizările. vedere. prin tehnici specifice.

copiilor şi familiilor de pretutindeni prin perfecţionarea. educarea şi folosirea oportună a asistentei medicale de obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste. 38) Supraveghează şi coordonează activităţile desfăşurate de personalul din subordine. Raporturile obstetricii a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. 39) Participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical şi al îngrijirilor pentru sănătate. Codul 1. practicii şi cercetării în obstetrică. prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă şi conform cerinţelor postului. În virtutea ţelului său. 37) Participă la procesul de formare a viitorilor asistenţi medicali.13 36) Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale. FIŞELE DE ATRIBUŢII PENTRU ASISTENŢII MEDICALI ALTE CATEGORII DE PERSONAL SANITAR CU STUDII POSTLICEALE SANITARE SAU MEDII SANITARE ŞI PERSONAL AUXILIAR 1) Atribuţiile asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi – competenţele asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi 2) Atribuţiile asistentului medical de familie – competenţele asistentului medical de familie 3) Atribuţiile asistentului medical de igiena şi sănătate publică 4) Atribuţiile asistentului medical de laborator 5) Atribuţiile asistentului medical de farmacie 6) Atribuţiile asistentului medical de balneofizioterapie 7) Atribuţiile asistentului medical de radiologie 8) Atribuţiile asistentului medical de dietetică 9) Atribuţiile asistentului social 10) Atribuţiile tehnicianului dentar 11) Atribuţiile tehnicianului de aparatură medicală 12) Atribuţiile tehnicianului optician 13) Atribuţiile infirmierei 14) Atribuţiile brancardierului COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE/MOAŞE Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este acela de a îmbunătăţi standardul de îngrijire acordat femeilor. ICM prezintă următorul cod. respectă dreptul . ca un ghid al educării.

Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepţie sau naştere. Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. b. 3. c. 4. . a familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii. . străduindu-se în acelaşi timp să elimine practicile riscante din sânul aceloraşi culturi. f.pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie morală. totuşi.colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii. f. asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. oricare ar fi circumstanţele.recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ să rezolve conflictele inerente. e. încurajându-le speranţele realiste legate de naştere. d. acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care aşteaptă copii. . . oricare ar fi circumstanţele. 2. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. au respect pentru diversitatea lor culturală.sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru rezultatele îngrijirii acordate femeilor. d.acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate ciclurile vieţii lor. e.îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure de naştere femeilor care solicită îngrijire. d. fizice. emoţionale şi spirituale ale femeilor care solicită îngrijiri de sănătate. colaborează cu factorii financiari şi politici pentru a defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se asigura că resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate. consultându-i atunci când nevoile de îngrijire ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă. . – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal.răspund nevoilor psihologice. c. integrând acest progres in activitatea lor practică. Progresul cunoştinţelor şi practicii . accentuarea conştiinţei individuale nu trebuie să priveze femeile de servicii de sănătate esenţială.sunt alături de femei. . . Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul informaţiilor despre cliente în scopul protejării dreptului la confidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii. intelectual şi profesional. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. cu un minim de aşteptări. Împreună cu femeile.participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care promovează sănătatea pentru toate femeile şi familiile care aşteaptă copii. b. .lucrează cu femei. sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea deciziilor privind îngrijirea şi împuternicind femeile să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea proprie sau a familiilor lor. . . b. c.14 femeii de a lua o decizie pe deplin informată şi favorizează acceptarea responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei. se sprijină şi se susţin reciproc pentru îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ spiritul de autoevaluare.

acţiunii multisectoriale şi asupra determinanţilor socio-economici ai sănătăţii. de acordare a îngrijirilor la domiciliu. NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS “SĂNĂTATE 21” Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană formează cel mai mare grup al profesioniştilor din sectorul sanitar. Milioane de nurse nu practică în prezent această profesie. Nursele şi moaşele din acest program vor avea un ecuson cu o inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. Serviciile spitaliceşti vor sprijini serviciile ambulatorii. familiilor şi comunităţilor. dar oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin conduita lor ca cetăţeni. cum ar fi analiza şi cercetarea în colectiv. Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând sărăcia. Noua versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută social şi democratic. iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale în viaţa omului. Această lucrare are rolul să: .participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/ moaşelor care se formează şi la dezvoltarea profesiei de moaşă. la locul de muncă. abordării bolii. .15 a. Multe ţări au trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate pentrru toţi”. Se concentrează asupra echităţii. Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra: . locuinţele şi mediul. A fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru realizarea obiectivelor. Strategia “Sănătate 21” Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS “Sănătate pentru toţi”. Consiliul Internaţional al Nurselor şi Consiliul Internaţional al Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor şi moaşelor din Europa. .confirme progresele reale realizate deja . Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară sau cronică să rămână la domiciliu. în şcoli.dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor procese.semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă. Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21” Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor.stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor viitoare. . c. b. Prima conferinţă Ministerială OMS pe aceste probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000. Biroul regional OMS pentru Europa. locurile de muncă. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că progresul cunoştinţelor în profesie se bazează pe activităţi care protejează drepturile femeilor ca persoane.

intersectoriale îngrijirilor de sănătate complete. politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21” . tatălui şi copilului imediat după naştere. mediul şi stilul de viaţă. . Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea sarcinilor. Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din programele de pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv. de la începutul carierei lor ca nurse. orientate pe rezultat grupurilor ţintă de populaţie boli legate de sărăcie şi şomaj neglijării persoanelor vulnerabile relaţiei între violenţă şi boală abuzului de substanţe. lipsa veniturilor. de a-i identifica pe cei cu nevoi mai mari. a influenţa problemele socio-economice şi de mediu. familii şi comunităţi. Vor conlucra cu alte agenţii sociale pt. drogurile.contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi propunerilor guvernamentale pe termen lung. dieta necorespunzătoare. incluzând tutunul. sprijinirea părinţilor în timpul sarcinii şi îngrijirea mamei. Nursele cliniciene şi directoare vor include obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile lor locale.şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt.16 solidarităţii şi echităţii pentru sănătate stilul de viaţă şi mediul sănătos acţiuni multisectoriale. Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi. care sunt cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă. Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă pentru nou. alcoolul.născut. Nursele . . bunăstarea personalului şi mediului în care lucrează. Astfel: Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi multisectoriale. Obiectivele “Sănătăţii 21” Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre ale Regiunii Europene ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi 1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%) Repere în nursing Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de puternic influenţează sănătatea circumstanţele socio-economice. Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului. şi vor da sfaturi legate de modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental.lucra pt. Nursele de la nivel guvernamental au rol de a: .informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi îngrijirilor de sănătate.

prin prezentări de conferinţe. coroboraţi cu aspectele socio-economice . fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă bianuală. vor fi incluse în programele nursing. perinatală şi serviciile de sănătate pentru copii.rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate ţările. Sănătate 21.valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii.17 Nursele care elaborează politici.toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de sănătate în perioada antenatală. .Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme model de parteneriat.identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în realizarea echităţii. a îmbunătăţi sănătatea celor mai dezavantajaţi.trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale Indicatori ai realizărilor în nursing Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii.trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie. iar ţările cu rate curente sub 10 la 1000. care include obiectivele Nursingu-lui pt. ar trebui să mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau deficienţe. permiţând nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele. pt. Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile. autoritatea şi resursele necesare de a-şi juca rolul în promovarea sănătăţii. planifică şi conduc vor demonstra solidaritate.Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de Nursing. asigurându-le un start mai sănătos în viaţă. . Astfel: . în special: . diferenţele de venit). publicaţii .condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie îmbunătăţite (m. . Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care ajută nursele în practica de zi cu zi. prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al grupurilor dezavantajate. Indicatori ai realizărilor în nursing . Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă Până în 2020.Începând cu 2002.diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice trebuie redusă până la cel puţin 25% . toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar trebui să aibă o sănătate mai bună.fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de nurse în fiecare an. schimb de idei. . experienţa şi cunoştinţele despre intervenţiile nursing. Obiectivul 2 – Echitate în sănătate Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor privind problemele de sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre. . .a. în ţările cu rate curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi chiar mai puţin. Astfel: . strategii. invalidităţii şi mortalităţii în grupuri.

până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri de sănătate acordate familiei .incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu cel puţin 1/3. dietă. Se va asigura promovarea sănătăţii femeilor şi participarea la planificarea familială. şi va avea posibilitatea să fie asistată de o moaşă la naştere.nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup de populaţie şi vor forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în şcoală. .Se va promova alimentaţia la sân. . renunţarea la fumat. tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi îndeplinească rolurile în societate. Nursele vor participa la dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii. Indicatori ai realizărilor în nursing: . Astfel: . - . cu implicare nursei de familie.copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi capacitatea de a face alegeri sănătoase. . . Se vor identifica grupurile vulnerabile (adolescente. cum ar fi consumul de droguri.: scăderea numărului de sarcini la adolescente.până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei examinări de către moaşă în timpul sarcinii. . . Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea.procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin 20%. trebuie redus cu cel puţin 50%. ajutând astfel tinerii să facă alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce priveşte relaţiile sexuale. Toată evidenţa moaşei se va baza pe evidenţă şi tehnică corectă. de tutun sau alcool trebuie să fie substanţial redusă. educaţiei şi serviciilor de sănătate. Indicatori ai realizărilor în nursing . unei naşteri mai dificile. mame singure). o creştere a greutăţii copiilor la naştere şi o reducere a bolilor şi infirmităţilor congenitale. Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor Până în 2020. exerciţii fizice.proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/ dăunătoare. limitarea folosirii incorecte a medicamentelor). colegii sau în comunitate.mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în rândul tinerilor trebuie să fie reduse până la cel puţin 50% . Mai apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini.vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri de ingrijire a sănătăţii (ex. moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii antenatale ca să promoveze maternitatea în siguranţă. supravegherea naşterii şi asistenţa naşterii. Astfel. unei naşteri normale şi.18 mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani.nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi le vor folosi pentru a influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca grup de populaţie. ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor. fumat şi alcool. împreună cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică.

Ele vor pregăti în mod activ pe cei de vârstă mijlocie pentru o îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate. exerciţiile fizice. . pojarul indigen trebuie eliminat din regiune. iar până în 2003 sau mai devreme acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară. . Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor. vor dezvolta şi vor participa la programe care să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc acasă. Indicatori ai realizărilor de nursing Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate: . inclusiv ca cetăţeni. la vârsta de 65 de ani. iar până în 2010 eliminarea trebuie certificată în fiecare ţară. . Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea adulţilor. Indicatori ai realizărilor în nursing Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin: . iar cele mai semnificative scăderi trebuie obţinute în ţări şi grupuri de populaţie cu rate actuale crescute. iar oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută de a face faţă evenimentelor stresante ale vieţii . . . în procente a numărului cazurilor internate în aziluri. în cadrul comunităţii sau în mici centre specializate. ceea ce va avea ca rezultat o reducere.Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate. consumul de alcool şi de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc starea de sănătate. de educaţie şi sociale. trebuia oprită transmiterea poliomielitei în Regiunea Europei.19 Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de a se bucura de întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ.până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune. Astfel: .Nursele la orice nivel.Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza îngrijiri terapeutice în comunitate. .până în 2007.prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie reduse substanţial.trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de 80 ani. Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile .trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă fără deficienţe. . Fiercare curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta.rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3. iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor dezvolta scheme de îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a sănătăţii mentale şi o reducere a ratei sinuciderilor.sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor în vârstă posibilitatea de a fi îngrijite acasă.strategiile nursingului.până în 2000 sau mai devreme. . iar pentru persoanele cu sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii perfecţionate.

. . Influenzae tip B.creşterea procentuală a folosirii prezervativului. . Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile Până în 2020 trebuie ca: .20 până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0. .creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice. . oreionului prin vaccinări şi imunizări. . rubeolei. trebuie redusă la 1/3.eradicarea poliomielitei. cunoştinţelor despre sex în siguranţă şi despre schimbarea acelor de seringă .până în 2015 sau mai devreme:  nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori.1 la 100000 locuitori:  o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai HBV prin vaccinarea împotriva hep. Indicatori ai realizărilor în nursing: .incidenţa amputaţiilor.01 la 1000 născuţi vii.reducerea mortalităţii.5 dinţi cariaţi. tetanosului neonatal şi rujeolei.01 la 1000 născuţi vii. mortalitatea şi consecinţele negative ale infecţiei HIV sau SIDA. . a altor boli transmisibile sexual. . Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a vătămărilor. iar mortalitatea datorată cancerului pulmonar redusă la 25%.creşterea numărului de vaccinaţi antigripal.dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite. tusei convulsive. tulburărilor osteoarticulare. a tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute şi bolilor diereice la copil. lipsă sau plombaţi.  să se reducă incidenţa. insuficienţei renale sau a complicaţiilor sarcinii. . tusei convulsive şi bolilor invazive date de H. şi să nu fie decese în urma contactării unor forme indigene. orbirii.  nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0.reducerea procentuală a hepatiei.mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să fie redusă cu cel puţin 40%. infirmităţilor şi morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă. sub 1 la 100000 locuitori  nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0.cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii. infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor respiratorii cronice. B în programul de imunizare al copiiilor  nivelul incidenţei oreionului. iar copii de 12 ani trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1. În special: - .mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie redusă cu cel puţin 15%. diabet.

. mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă. . violenţei legate de sex. Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă mai sănătoase cum ar fi: .creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă Indicatori ai realizărilor în nursing: .monitorizarea exerciţiilor fizice. conform orarului şi ratelor de reducere cuprinse în planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate.reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele sub 65 ani . sau crimei organizate precum şi consecinţele acestora asupra sănătăţii.creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor de sănătate. . .reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani. Indicatori ai realizărilor în nursing: . .reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală.includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă sănătoase. . incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice.21 mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie reduse la cel puţin 30%. .utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col uterin. a nutriţiei sănătoase şi a sexului protejat.populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer şi apă murdare care sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse substanţial.reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani.sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă. exerciţiile fizice şi sexualitatea . . În mod particular: . accidentelor domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la cel puţin 50%. . trebuie reduse la cel puţin 25%.introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de învăţământ al nurselor.dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate. Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool. droguri şi tutun .un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie. Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur din punct de vedere fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu depăşească standardele adoptate la nivel internaţional.oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi suficiente şi de o calitate satisfăcătoare.

Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate Până în 2015: .cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice în practicarea unor principii sănătoase. asigurând continuitatea îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor legate de serviciile spitaliceşti de îngrijiri secundare şi terţiare. cu cel puţin 50%. . cel puţin 50% din copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă “sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”. . .prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie redusă cu cel puţin 25% şi mortalitatea datorată acestora.cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri activi pentru un „oraş sănătos”. .statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a impactului asupra sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au devenit răspunzătoare pentru efectele politicii şi acţiunilor lor asupra sănătăţii.siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin creşterea calificării personale şi familiale pentru promovarea şi protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului fizic de acasă trebuie redus.proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul persoanelor de peste 15 ani şi mergând spre 100% în rândul persoanelor sub 15 ani.oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate şi acces la casă. sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv .22 Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca tutunul. .consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau să nu depăşească 6 litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul persoanelor sub 15 ani. . conform ob. viaţă publică şi socială în acord cu Regulile Standard ale Naţiunilor Unite asupra Egalizării Drepturilor pentru persoanele cu infirmităţi. Astfel: . . . serviciu.persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în consideraţie beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate în domeniul respectiv şi să-şi orienteze politica şi acţiunile. alcoolul şi drogurile psihoactive va fi redus semnificativ.90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare.accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse. . al unei reţele comunitare sănătoase. 10. Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea acestora faţă de sănătate. Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către familie sau comunitate.

pregătindu-i pentru servicii de promovare. atitudini şi deprinderi pentru protejarea şi promovarea sănătăţii.toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de monitorizare continuă şi dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel puţin 10 probleme de sănătate importante Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi alocare de resurse şi sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod egal. serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate. îngrijire şi reabilitare de calitate şi ajutându-i să îmbine practica clinică cu sănătatea publică. . 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure participarea indivizilor.23 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze în sistemul de ingrijire primară.eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în funcţie de rezultatele obţinute. pregătiţi în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare de sănătate. management şi practică.sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie să garanteze acoperirea generală.cheltuielile pt. Astfel: .resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie a sănătăţii. . Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că profesioniştii din sistemul de sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele mai potrivite cunoştinţe. În particular: . Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate Până în 2005: . iar de ciziile privind strategiile alternative de rezolvare a problemelor individuale de sănătate trebuie să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din punct de vedere al costurilor .sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi varietatea de profesionişti din străinătate. corespunzător nevoilor de sănătate ale populaţiei. . solidaritate şi calitate optimă.educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile politicii „Sănătăţii pentru toţi”. solidaritatea şi susţinerea. .toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică. recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de îngrijiri de sănătate Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor Până în 2020: . tratament şi îngrijire. cost-eficienţă.

Astfel: . XI) COMUNICAREA 1. Astfel: . la nivelul comunităţilor precum şi în şcoli.trebuie formulate obiectivele. Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să angajeze toţi indivizii. . . precum şi publicului larg. grupuri din sectoare publice şi private. mediu şi lung. informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor accesibile.Legea drepturilor pacientului + legislaţie-vezi anexe (cap. dar şi la alte niveluri. indicatorii şi priorităţile pe termen scurt. sarcinile. dar şi societatea civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate pentru toţi.24 toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre priorităţile pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi. politicienilor.trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional. .structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de sănătate la nivel naţional. managerilor. profesioniştilor din sistemul de sănătate. CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR . bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi. toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare care să susţină agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul către astfel de informaţii. dar şi strategiile care le realizează.politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional. Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de “Sănătate pentru toţi” la nivel naţional. locuri de muncă şi domiciliu . regional şi local. oraşe.sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie pentru sănătate. naţional. toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă distribuirea serviciilor de sănătate pe baza probelor ştiinţifice. vor susţine un cadru motivant şi încurajator în viitor pentru acţiunile din regiuni. regional şi local pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în dezvoltarea sănătăţii. iar progresul pentru realizarea lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic.

25

Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale – nursei – cu pacientul şi cuprinde următoarele etape:  culegerea datelor prin interviu şi comunicare;  validarea, datelor;  organizarea datelor; – identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală. Metodele şi sursele de culegere a datelor:  interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);  examenul fizic: • subiectiv; • obiectiv.  teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date. Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală – nursă – şi pacient, cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest schimb de informaţii se obţine prin comunicare – un proces prin care una, două sau mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi îşi înţeleg reciproc sensurile. Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei bune comunicări constă în:  conţinutul comunicării;  înţelegerea mesajului;  expresia verbală;  comunicarea nonverbală. Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică. Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală trebuie să ţină cont de următorii factori care pot influenţa comunicarea:  percepţia trebuie bazată pe experienţă; calea de transmitere E R Emiţător Receptor  valoarea mesajului transmis - recepţionat;  răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;  gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei ce transmite mesajul;  nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea verbală şi nonverbală (nivelul de cunoştinţe)  mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte, fără factori ce pot perturba discuţia); Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor folosite (intonaţia vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei); Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia feţei, folosirea mâinilor, atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei corespunzătoare. În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate tipurile de relaţii: nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.

26 Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură sufletească. Acest lucru se realizează în trei faze: a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de îngrijire; b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul planului de îngrijire - când asistenta medicală - nursa - ajută pacientul săşi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile; c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea scopului îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de abandonare. Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu pacientul la nivelul lui de dezvoltare. Datele pot fi:  variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale); - condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobilizare, prezenţa unor reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de răspuns la stress etc.); - condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de criză, adaptare la boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate de comunicare, probe spirituale.  relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ). - gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului liber etc.; - elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale; - elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini, avorturi, accidente, intervenţii chirurgicale etc.; - elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,; - elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).

FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING

27 Numele pacientului şi alte detalii de la internare: Probleme principale Problema actuală

Sănătatea din punct de vedere fizic
          Starea respiraţiei Alergii, medicaţie Dureri/stare de confort Mobilitate/siguranţă Odihnă/somn Nutriţie Eliminări Tegumente/igiena Comunicare Menţinerea temperaturii

Sănătate psihică şi spirituală
        Stare emoţională Comunicare Reacţie la boală/spital Căi de a face faţă stressului/durerii Necesităţi spirituale Sensul stimei de sine Viaţa interioară şi sensul bunăstării Credinţe şi valori

Sănătate socială
      Reţele de sprijin social Familie/prieteni Locuinţa Venituri Ocupaţie Recreere/internare Dezvoltare sau cerinţe informaţionale

Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili semnele de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi centralizate în ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex. aparatul respirator, aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.). Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la cea de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.

CAPITOLUL II.

28

Locul de muncă al asistentului medical (MOAŞEI)
SĂNĂTATEA VIITORILOR PĂRINŢI
Sănătatea reproducerii
Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori. Astfel, sănătatea mamei gravide poate fi influenţată negativ de: - avorturi spontane, - întreruperi anterioare de sarcină, - boli cronice: diabetul, afecţiuni cardiace sau boli mintale, - boli genetice în familie, la părinţii sau bunicii copilului, - problemele de sănătate a mediului, - problemele economice şi politice (sărăcia, discriminarea). - factorii sociali ca locuinţa sau ocupaţia, fumatul sau consumul de medicamente pot afecta negativ sănătatea părinţilor şi capacitatea lor de a asigura urmaşi sănătoşi.

Sănătatea şi paternitatea
Un aforism spune că “suntem născuţi pentru a muri”. Totuşi, dezvoltarea progresivă întâlnită la embrion, nou-născut, copil şi în final la adolescent arată că suntem, de asemenea născuţi, pentru a ne reproduce. Acest capitol cuprinde: • Sănătatea fizică • Sănătatea psihologică, emoţională şi socială • Sănătatea sexuală • Planificarea familială.

a. Sănătatea fizică
Mediul familial sănătos Curăţenia şi igiena personală Evitarea infecţiilor Alimentaţia sănătoasă Există 4 categorii principale de alimente şi componente care trebuiesc consumate zilnic: - pâine şi cereale – cerealele integrale asigură carbohidraţi, fibre minerale şi vitamine - fructe şi legume proaspete - alimente cu proteine – sunt incluse ouăle şi leguminoasele: mazărea uscată, fasolea, lintea - produse lactate. 5. Exerciţiile şi relazarea Un exerciţiu moderat ( o plimbare regulată) executată în aer liber îmbunătăţeşte sănătatea, greutatea şi forma fizică şi ajută la o relaxare efectivă. Se ştie că stressul predispune la infertilitate, avort spontan şi naştere prematură. Fumatul 1. 2. 3. 4.

29 Cu fumatul este asociată o rată mai mare a avorturilor spontane, a malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii fetale sau neonatale. Chiar dacă femeia renunţă la fumat în timpul sarcinii, riscurile sunt totuşi mai mari decât în cazul nefumătoarelor. Bărbaţii care fumează au niveluri scăzute mai ale testosteronului, iar spermatogeneza, morfologia şi mobilitatea spermatozoizilor sunt reduse. De aceea, dorinţa unei sarcini poate constitui un bun stimulent ca un cuplu să renunţe la fumat. Alcoolul Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate periclita fătul, dar doza critică şi timpul nu se cunosc încă. Este bine ca femeile să reducă consumul de alcool înainte şi pe toată durata sarcinii. Medicamentele Multe medicamente au efecte adverse asupra sarcinii. De aceea se vor evita medicaţiile de orice fel, dacă nu au fost prescrise de medic.

Sănătatea socială, emoţională şi psihologică
A fi om înseamnă a fi social.Influenţele sociale modelează şi formează indivizii. Socializarea este primară sau secundară. Socializarea primară este realizată de către familie, în casă, în timp ce socializarea secundară are loc atunci când copilul îşi trăieşte viaţa în afara casei, spre exemplu la şcoală. Familia socializează copiii pentru rolurile aşteptate de ei la maturitate; îi învaţă normele de conduită pe care trebuie să le urmeze. Învăţarea în familie a rolurilor viitorului adult înglobează şi diferenţele dintre comportamentul feminin şi masculin. Astfel băieţii trebuie să fie independenţi, să aibă încredere de sine, iar fetele trebuie educate spre a fi atractive şi a avea un fel de a fi binevoitor. Fetele au ocupaţii casnice, au copii, iar băieţii au cariere. Familia este unitatea fundamentală a vieţii sociale. Familia trebuie să fie într-o bună stare de sănătate fizică, socială, emoţională şi psihologică, astfel încât cei care cresc în familie vor avea o stare de sănătate similară. Familia nucleară – este structura socială bazată pe casă, în care părinţii şi copiii lor locuiesc împreună, fără bunici, într-o familie bine situată, strâns unită, copiii se dezvoltă fizic, intelectual şi emoţional până la potenţial maxim. Familia extinsă este compusă din membri familiilor din care se trag părinţii. Ei împart o casă sau locuiesc în imediata vecinătate. Atât soţul cât şi soţia aduc în căsnicie obiceiurile şi credinţele familiilor extinse. Ele pot fi de natură culturală, religioasă, politică şi socială. Familia extinsă oferă un sprijin în toate împrejurările vieţii, dar în acelaşi timp exercită un control considerabil asupra membrilor săi. Într-o familie adevărată, sănătoasă, părinţii nu vor lăsa la voia întâmplării influenţa asupra copiilor. În practică aceasta înseamnă că o familie sănătoasă se va caracteriza prin părinţi care văd nevoia de a demonstra şi ghida copiii în înţelegerea: - Acelor factori care îmbunătăţesc sau dimpotrivă periclitează sănătatea fizică. (Fumatul este un exemplu care poate deteriora sănătatea). - Rolurilor persoanelor şi relaţiilor interpersonale - Statutului de bărbaţi şi femei - Rolurilor şi responsabilităţilor în comunitate sau sociatate. Sănătatea sexuală

30 Sexualitatea unei persoane se preocupă de modul în care “el” sau “ea” acţionează ca fiinţe sexuale. Sexualitatea nu se va confunda cu activitatea sexuală. Sexualitatea începe să se dezvolte la naştere. Să te naşti, să creşti, să fii îngrijit şi alăptat – toate acestea sunt experienţe fizice totale care pot aduce plăcere şi satisfacţie, sau dimpotrivă suferinţă şi traume irevocabile. Fetiţa este tratată mai cu blândeţe, orice manifestare de voinţă puternică este privită ca nefeminină, se aşteaptă ca ele să fie docile şi înţelegătoare, se joacă cu păpuşile. Fetele sunt pregătite pentru procreere. Băieţii sunt trataţi cu fermitate, atributele masculine, de genul caracter puternic şi încăpăţânare sunt privite cu aprobare. Când cresc, se aşteaptă ca ei să fie aventuroşi şi neînfricaţi şi să se joace cu maşini, puşti şi camioane. El va trebui să fie mai târziu stâlpul familiei, să muncească, să aducă bani. Căsătoria poate asigura o companie, un anumit statut, o conveţuire în comun, servicii casnice garantate. Eşecul în căsnicie devine din ce în ce mai răspândit, o explicaţie a faptului că astăzi indivizii au pretenţii mai ridicate de la o căsnicie şi sunt mai puţin pregătiţi decât părinţii lor să tolereze o relaţie nesatisfăcătoare. Comportament sexual sănătos Activitatea sexuală este o parte absolut normală şi sănătoasă a vieţii noastre, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Este un mod de a împărtăşi afecţiunea şi tandreţea, bucuria şi emoţia. Regulile pentru o activitate sexuală sănătoasă sunt: - Nici bărbatul, nici femeia nu trebuie să lase responsabilitatea pentru sănătatea sexuală numai în grija celuilalt partener. - Acordaţi atenţie igienei personale, înainte şi după actul sexual - Utilizaţi prezervativul, în special în cazul relaţiilor sexuale întâmplătoare - Solicitaţi examinarea medicală dacă apare orice secreţie anormală sau iritaţie în zona genitală sau anală sau dacă există senzaţia de arsură la urinare. - Anunţaţi partenerul despre apariţia oricărui simptom. Boli cu transmitere pe cale sexuală (BTS) Sunt boli care se transmit de la un partener la altul în timpul sau ca rezultat al unei activităţi sexuale intime. Unele dintre acestea pot cauza o deteriorarea severă şi permanentă a sănătăţii. Majoritatea BTS se asociază cu: - O secreţie modificată sau mărită din vagin sau penis - Durere sau arsură la urinare - Iritaţii, exeme sau băşici în jurul anusului, vaginului sau penisului - Durere sau iritaţie la contactul sexual Totuşi, în unele cazuri, nu apar nici un fel de simptome.

Principalele tipuri de BTS sunt:

Risc mărit de probleme neonatale. incluzând contraceptivele (tablete. Se tratează cu antibiotice. dar există vaccin pentru prevenirea ei. Există 5 metode principale pentru a preveni conceperea. şi doar de încetinire a replicării virale. Planificarea familială (Family planning) Planificarea familială este o componentă a sănătăţii familiei. Se bazează pe ciclul reproductiv al femeii şi constau în abstinenţă. Trebuie luate măsuri specifice de protecţie a persoanelor sănătoase. Efectele reproducerii necontrolate sunt binecunoscute. . Ele sunt: . Candidoza se manifestă prin secreţie. inclusiv incidenţa mărită a prematurităţii.O probabilitate mărită ca în lipsa unui suport familial adecvat. . cauzaţi de virus. diafragme sau capsule cu spermicide.Sterilizarea feminină sau masculină. Întreruperea sarcinii este considerată un eşec al planingului familial. Înfecţia HIV/SIDA. Nu există tratament specific. injectabile şi implanturi). Este un dispozitiv plasat în interiorul uterului.Sterilet. Lamivudină). Este tratată cu antibiotice. poate afecta ochii copilului la naştere. Ele includ: . cauzând stress şi probleme asociate de sănătate. Herpesul genital cauzat de herpes simplex.Metodele naturale. . precum şi de protejare a personalului medical faţă de infectatul cu HIV (vezi precaţii universale). Dispun de tratament. retragere sau utilizarea barierelor contraceptive în timpul ovulaţiei. Gonoreea cauzată de Neisseria gonococus care se răspândeşte şi în alte zone calde şi umede ale corpului. El conduce la sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). Hepatita B – nu există tratament specific (Interferon. Virusul HIV este un virus pentru care la această dată nu se cunoaşte un tratament etiologic. exemă şi mâncărime. Nevii genitali. uretritelor şi proctitelor (inflamaţii rectale). Alegerea contraceptivelor . erupţie. incluzând prezervative pentru bărbaţi şi femei.Metoda barieră. dar şi a pacientului. care infectează sângele şi alte fluide ale organismului. El împiedică spermatozoizii să întâlnească ovulul sau poate împiedica implantarea ovulului fertil în peretele uterin .Efectele negative asupra sănătăţii femeii.31 Infecţiile genitale nespecifice care se manifetsă saub forma cistitelor.Hormonale. burete. precum şi posibilitatea de a avea prea mulţi copii apropiaţi ca vârstă . . Este foarte dureros şi tratamentul este îndelungat. vaginitelor. copiii să atingă potenţialul optim de sănătate şi dezvoltare.O presiune sporită asupra veniturilor familiei. Sifilisul cauzat de Treponema. . Există tratament eficient. Întreruperea sarcinii nu este considerată metodă de planificare familială.

blocând deschiderea spre uter şi menţinerea spermicidelor în col. cremă.trebuie utilizată de fiecare dată când cuplul are relaţii sexuale. sângerări menstruale neregulate. Spermicidele vaginale (spumă. Efecte adverse: creştere în greutate.este uşor de folosit şi de întrerupt . dureri de cap. dar sterilizarea este definitivă. dureri de cap. Nu sunt efecte secundare. Rată de eşec 12%. (într-un foarte mic procent este reversibilă).este permanentă sau reversibilă. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc sau lubrefianţi. Nu sunt efecte secundare. burete) – împiedică fecundarea. Nu protejează de BTS. Se folosesc la fiecare contact. nu previne transmiterea BTS. supozitoare. Alte metode de barieră vaginală (diafragmă.4%. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la spermicide. Risc de infecţii. peliculă.6 mici capsule care eliberează lent progestin după ce au fost implantate subcutan în partea superioară a braţului printr-o mică incizie. Efecte . Se folosesc la fiecare contact.4%.are efecte secundare nedorite .este considerată sigură . apoi legate şi blocate pentru a împiedica trecerea spermei . Are o rată de eşec de 0. Dispozitive intrauterine – previn graviditatea.este necostisitoare . Se schimbă odată la 3 – 8 ani. dureri de cap. Nu este o metodă definitivă şi se va repeta la 5 ani. Rată de eşec 21%. crampe.28%.15%. Se folosesc la fiecare contact. protejează noi sarcini. Sterilizarea feminină (ligatura de trompe) Are o rată de eşec de 0. Nu protejează de BTS. Efecte adverse: creştere în greutate. Protejează faţă de unele BTS.32 Este important de ştiut dacă utilizarea acestora: . Rată de eşec 3 %. (într-un foarte mic procent este reversibilă). IUD trebuie inserate de practicieni.este uşor de obţinut . Rată de eşec 3 . protejează noi sarcini. Nu protejează de BTS. sângerări menstruale neregulate. Metode: Sterilizare masculină voluntară (vasectomie) – incizarea diferitelor vase.împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Se iau lunar. Minipilule cu progesteron . Contraceptivele orale combinate (conţin estrogeni şi progesteron) – împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin.protejează împotriva BTS . Protejează faţă de unele BTS. în principal prin cauzarea unor modificări temporare ale uterului şi trompelor lui Fallopian care împiedică fertilizarea. Implanturi (NORPLANT) .10%.cere cooperarea partenerului . Efecte adverse: sângerări menstruale neregulate. capsule. Are o rată de eşec de 0. Rată de eşec 18 . Efecte adverse: sângerări menstruale mărite. tablete spumante) sunt plasate în vagin înainte de actul sexual împiedicând instalarea sarcinii prin distrugerea spermatozoizilor şi formarea unei bariere în colul uterin. Rată de eşec 1-8%. . gel. dar sterilizarea este definitivă. Se iau lunar. nu previne transmiterea BTS. protejează noi sarcini. Protejează de BTS. nu previne transmiterea BTS.este eficientă . Prezervativele – împiedică pătrunderea spermei în vagin şi uter.poate fi utilizată în timpul alăptării .

Pentru atingerea acestui obiectiv.Nu previne transmiterea BTS.2%. Contraceptive injectabile (progesteron/esteorgeni sau numai progesteron) – acţionează prin oprirea temporară a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Principalele ameninţări la adresa sănătăţii femeilor sunt legate de starea de graviditate. Regiunea europeană s-a angajat să realizeze: .O reducere substanţială a problemelor de sănătate a femeilor în raport cu statutul lor socio-economic şi cu povara multiplelor ei roluri. Rată de eşec 0. Efecte secundare: greţuri. Nu previne transmiterea BTS. astfel. organele sale reproductive sunt supuse riscului de lezare sau inducere a infecţiei. încât să nu fie afectate din punct de vedere al sănătăţii. care apar frecvent în timpul gravidităţii. căci dacă o femeie recurge la întrerupere de sarcină.33 adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc şi/sau spermicide. Planificarea familială naturală (PFN) implică identificarea perioadei fertile şi abţinerea de la relaţii sexuale în timpul acestei perioade. Acestea le va permite femeilor să fie mai vigilente la orice schimbare în sănătatea lor şi să solicite ajutor în stadiul incipient. risc crescut de infecţii urinare.O reducere a mortalităţii infantile la mai puţin de 15 la 100000 de naşteri. Durata abstinenţei este de la 7 la 14 zile în fiecare lună. Femeilor trebuie să li se dea ocazia să preia responsabilitatea reproducerii şi să aleagă căile de a controla. creşteri în greutate.În unele ţări întreruperea sarcinii este legată de nivelurile ridicate ale mortalităţii materne.Un sprijin susţinut pentru femeile care asigură o îngrijire medicală neoficială. Ea este asociată cu naşterea prematură şi cu naşterea ulterioară a unui copil cu infirmităţi de lungă durată. Nu sunt efecte secundare. Femeile trebuie să aibă grijă de sănătatea lor.O reducere substanţială a incidenţei şi consecinţelor negative asupra sănătăţii. . Femeile şi sănătatea Până în anul 2000 trebuia să se producă o îmbunătăţire susţinută şi continuă a stării de sănătate a femeii. cancerul de col sau de sân. Retragerea – scoaterea penisului din vagin înainte ca ejacularea să se producă. Nu previne transmiterea BTS. . dureri de cap. . să înţeleagă tipurile de boli şi problemele specifice. Este important ca femeia să-şi planifice sarcina. Rată de eşec 22%. hărţuirii sexuale. a violenţei casnice şi a violurilor .O reducere substanţială a problemelor de sănătate specifice femeilor. Este necesară repetarea lunară. Nu sunt efecte secundare. . Pentru cancerul de sân: . oricât de atent ar fi chirurgul.O reducere cu cel puţin 25% a diferenţei dintre rata mortalităţii materne din diferite zone geografice şi grupuri socio-economice. Rată de eşec 18%. (calculată de la I-a zi a menstruaţiei). Împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin.

adaptându-l la creşterea fătului. Se fixează în endometru. astfel încât fătul şi placenta să nu fie respinse. Efectul acestora este: . Testul se va repeta periodic. Cancerul pulmonar şi afecţiunile cardiace. . De aici probabilitatea maximă ca femeia să rămână gravidă este ca ea să aibă contact sexual între a 12-a şi a 16-a zi de la debutul ciclului menstrual. orice nodul .dezvoltarea structurii sânilor.mărirea celulelor musculare ale uterului.34 . Se va urmări forma şi mărimea sânilor. Conceperea Ovulaţia are loc cu 14 zile înanite de menstruaţie. Pentru cancerul de col uterin Se va face un frotiu vaginal şi coloraţia specifică. Dacă ciclul menstrual normal este de 28 de zile. ca să poată secreta laptele după naştere. . Este de reţinut că fumatul şi alcoolul pot afecta fertilitatea bărbatului. muşchii şi ligamentele bazinului să aibă capacitatea să se deschidă şi să permită trecerea uşoară a copilului la naştere. astfel încât muşchii uterini să nu expulzeze fătul prea repede. Bărbaţii şi sănătatea Este important ca şi bărbaţii să aibă o stare bună de sănătate.lipsa ciclului menstrual . cută sau îngroşare a pielii(coaja de portocală).se vor palpa periodic sânii (cu mâinile în şold şi apoi prin aplecare). ovulaţia are loc la jumătatea intervalului. Organismul femei suferă modificări pentru a se adapta la starea de graviditate (semnele gravidităţii). erupţie cutanată în jurul mamelonului.reducerea tonusului muscular şi a tendoanelor. venele dacă sunt mai proeminente ca de obicei. iar părţile osoase. Ovulul după ce a fost fecundat se divide cu rapiditate. aspectul şi poziţia mameloanelor. afecţiunile hepatice sau gastrice şi obezitatea pot fi o ameninţare timpurie la adresa sănătăţii bărbatului. Sarcina normală Serviciile de maternitate sunt serviciile destinate îngrijirii femeii pe întreaga duartă a sarcinii până după naşterea copilului. În acelaşi timp se va efectua şi un consult ginecologic. scurgeri din mamelon. Semnele induse de sarcină sunt: . . unde se dezvoltă fătul şi placenta.diminuarea eficienţei sistemului imunitar. Simptomele sarcinii Modificările care au loc în organismul femeii gravide sunt determinate de modificările hormonale. Dacă este nevoie se va face un consult medical şi o mamografie. Dacă sunt celule neoplazice se va face tratament adecvat.

lipotimia . urinarea frecventă şi mâncărimea sânilor dispare de regulă. Tonusul digestiv este redus. Tulburări minore de sarcină În sarcină funcţia cardiacă şi presiunea sanguină a mamei cresc.Hgb (pentru prevenirea anemiei) - Pregătirea pentru viitorii părinţi .arsuri gastrice (mama va evita alimentele acide şi grase). prin compresia de către făt a venei cave) Îngrijirea prenatală Scopul îngrijirii prenatale este acela de a supraveghea sarcina pe toată durata de graviditate. . astfel încât dacă apar probleme. Este perioada de organogeneză. El ajunge de la o bi-celulă la 11 cm. când toate organele şi structurile organismului sunt formate. Examinarea prenatală cuprinde: . . starea de rău. Volumul sanguin se măreşte şi apare o creştere a numărului de globule roşii şi albe. acestea să poată fi identificate şi tratate adecvat. După 12 săptămâni începe procesul de maturizare al organelor. .mama simpte nevoia de a urina mai des.vene varicoase şi hemoroizi . După 12 săptămâni.disurie – în ultima periaodă de sarcină datorită compresiei fătului pe vezica urinară. iar intestinele devin leneşe. Aceste modificări produc tulburări: . când fătul creşte treptat (perioada fetală).testul urinii (pentru determinarea proteinuriei).constipaţia (atenuată prin consum de fructe şi legume).mama nu mai preferă alimente care-i plăceau până acum (ex. încep să-şi mărească volumul.35 greaţă şi vărsături – în primele 12 – 14 – 16 săptămâni (“răul de dimineaţă”).sânii încep să devină sensibili şi pot apare mâncărimi. pentru a stabili dacă dezvoltarea sa este în limite normale . .verificarea mărimii fătului. măsurarea TA şi studierea edemelor (pentru prevenirea pre-eclampsiei) . Dezvoltarea cea mai importantă a embrionului este în primele 12 săptămâni.amorţire sau furnicături în degete (edeme în tunelul carpian) .dureri lombare (mersul pe jos şi poziţia aşezat cu spatele sprijinit pot fi de ajutor). .prurit cutanat . .Hipotensiune de supinaţie (când femeia stă pe spate. .determinarea prezentaţiei fătului (spre finalul perioadei de graviditate) . ceai). cafea.

ţine respiraţia şi expiră. Durează 2 ore. Indiciile declanşării naşterii sunt: . Dacă nu se reuşeşte. muşchii se contractă şi devin din ce în ce mai îngroşaţi şi mai scurţi. astfel încât spaţiul din uter se micşorează. mama simte că se contractă abdomenul şi are dureri. dar poate fi şi de 5 min.modificări ale contracţiilor – ele devin mai puternice şi mai dese (câte una la 2-3 min). Naşterea normală Declanşarea naşterii se produce între 38 – 40 săptămâni (până la 42 săpt). Etapele naşterii Prima etapă Este cea mai lungă – perioada când colul se deschide treptat până la dilatarea completă (8-10 ore). Simptomele celei de-a doua etape sunt: . Sterilitatea Afectează un număr mic de cupluri. La început contracţiile sunt la 20 min. emoţionale sau psihosexuale. Astfel colul devine mai subţire şi treptat este ridicat până la segmentul inferior al uterului. fătul este împins în exterior şi se produce naşterea.36 Părinţii trebuie învăţaţi la ce să se aştepte în timpul sarcinii şi apoi cum trebuie îngrijit nou-născutul (mai ales la primul copil). E bine ca mama să stea în picioare. La fel este eliminată şi placenta. Deoarece spaţiul din uter continuă să se micşoreze.eliminarea dopului gelatinos (secreţie cervicală mucoasă rozalie) . Când dilatarea colului este completă (10 cm diametru).ruperea membranelor (exceptând cazurile când s-a produs mai repede) . Conducerea naşterii Se iau măsurile pentru prevenirea infecţiilor (spălare pe mâini şi tehnici de asepsie) Necesar: . colul se dechide (se dilată) şi partea fătului situată în zona inferioară a uterului (partea de prezentare) este împinsă forţat în pelvis. problemelor sociale. dar poate să apară în orice stadiu al sarcinii. Acestea necesită a fi tratate. În timpul naşterii. contractând muşchii abdominali ca pentru defecaţie. se poate recurge la fertilizare în vitro. Cauzele pot fi de natură fizică (ovariană. inspiră adânc. Contracţiile sunt tot mai puternice.contracţii regulate. Mama simpte nevoia să împingă cu toată forţa. Naşterea este mai rapidă la femeile care au mai născut. cantitatea redusă de spermatozoizi) sau datorate problemelor de sănătate. acţiunea muşchilor se modifică.ruperea membranelor – pierderea lichidului amniotic. în această perioadă Etapa a doua Copilul coboară prin canalul pelvin. apoi tot mai dese la 10 min şi de durată mai mare .

Complicaţii la naştere Circulară de cordon Se vă lărgi pe cât posibil cordonul ombilical ca să nu ştranguleze gâtul copilului şi se va elibera dacă este posibil bucla acestuia peste capul copilului. .Se evaluează pierderea de sânge . se pensează cordonul ombilical cu 2 pense. Mama are din nou contracţii. dar aceasta nu trebuie să depăşească 200 – 300 ml.37 material pentru tampoane – sterile fire pentru legarea cordonului ombilical foarfeci 2 pense Se pregăteşte patul. va bomba perineul. Mama este rugată să respire adânc pentru a permite capului să avanseze cu fiecare contracţiue. ca să fie intacte. i se curăţă căile respiratorii (se aspiră).Se vor tampona nările copilului. copilul nu mai are nici un mijloc de a obţine oxigenul prin respiraţie. Mama va fi internată de urgenţă. TAS < 100 mmHg. Distocia umerilor Dacă umerii nu au fost eliberaţi în 5 min. nu va sta complet culcată (sd. iar dacă naşterea întârzie. Se sprijină mama în semi-decubit. Poate să fie urmată şi de o uşoară hemoragie. Se pregăteşte şervet sau prosop pentru învelirea copilului. Dacă nu este posibil şi cordonul este înfăşurat de 2 -3 ori. se va întoarce mama pe stg. cu capul mai jos decât restul corpului. Este posibil să se elibereze umerii. Expulzia fătului Capul copilului este coborât. şi capul va ieşi primul. . Etapa a treia Eliminarea placentei. se face după 15 – 20 min de la naştere.Se şterge faţa cu excepţia ochilor. Apoi capul va fi rotit uşor şi apoi umerii. copilul nu începe să respire. Copilului expulzat imediat.Se evaluează starea mamei (pulsul > 100/min. dar mai mici. Dacă hemoragia continuă se palpează partea superioară a uterului şi se masează cu o uşoară mişcare circulară. Cordonul ombilical prolabat – este urgenţă maximă. Se tamponează cordonul cu dezinfectant şi se pansează. Atenţie! Odată cordonul tăiat. venă cavă) şi va fi acoperită cu o pătură. Complicaţii obstetricale Tratarea hemoragiei şi şocului obstetrical . Placenta şi membranele se examinează. se pensează cordonul ombilical şi se secţionează la 2-3 cm. acesta fiind acoperit cu muşama.Se curăţă bine gura . . se ligaturează şi se secţionează cordonul între cele 2 pense. tegumente palide şi reci).

reanimarea .avort în curs – mama va avorta . Preeclampsia (HTA indusă de sarcină. Apar în timpul sarcinii. de obicei în tromba uterină.şocul şi pierderea vaginală de sânge nu se pot estima . toxemia de sarcină) Semne: creşterea TA. Traament. mai ales la primipare sau la femeile cu naşteri multiple. edeme generalizate.nuva primi nimic să mănânce sau să bea până nu se ia o decizie medicală Sarcina ectopică – sarcina care se dezvoltă în afara uterului. după naştere (postpartum).avortul complet – produsul de concepţie este complet eliminat .: .se aşează mama în decubit lateral . internarea femeii. precordială sau sughiţ . Semnele sunt: .poate apare o menstruaţie sau o sângerare vaginală .făt mort şi reţinut Trat. Apare de obicei în ultimul trimestru de sarcină. în timpul travaliului şi naşterii. Prezintă: . Fătul nu se poate salva.se asigură căldură suficientă mamei .femeia cu avort incomplet sau în curs se va interna în spital . de urgenţă: .ridicaţi picioarele patului în care se flă mama şi îndepărtaţi pernele .evaluarea şocului .cefalee puternică . Tratament: combaterea şocului.avortul incomplet – a fost eliminat doar fătul .poate apare durere abdominală generalizată.38 O femeie care are aceste semne a pierdut cel puţin 1000 ml sânge. Eclampsia Sunt convulsii asociate sarcinii.menţineţi libere căile respiratorii .plasaţi mama într-un loc răcoros pentru a reţine sângele în organele vitale .internare în spital Disgravidia emetizantă – necesită reechilibrare hidroelectrolitică Sângerare – în palcenta praevia şi apoplexia placentară. Tratament .i se asigură confort .transportul femeii la spital .avort iminent – separare parţială a placentei – sarcina poate continua cu repaus la pat + medicamente .antecedente de SEU. proteinurie.cereţi ajutor medical de urgenţă Avortul spontan Tipuri: .

controlaţi TA . După naştere Lăuzia – perioada de şase săptămâni cu începere din momentul expulziei placentei.acoperirea copilului cu un scutec sau prosop.aspiraţi şi dezobstruaţi căile respiratorii.încurajarea alimentaţiei naturale .tulburări vizuale Traament.39 .organele reproductive revin la normal .intubare şi ventilare la nevoie.ameţeală .stimularea tactilă . Îngrijiri: .durere epigastrică . obiectivele comune şi modalităţile de atingere a acestora • Se notează: .mama se aşează în poziţie laterală .mama se reface după stressul sarcinii.reanimare cardio-respiratorie dacă respiraţia ori activitatea cardiacă nu se instalează (sau puls sub 60/min) .modificările din sarcină dispar .contactaţi serviciile de urgenţă Distociile (imposibilitatea naşterii pe căi naturale) sau prezentaţia defectuoasă pot impune efectuarea cezarienei de urgenţă.administrarea de oxigen.hemoragia determinată de rupturi ale vaginului sau canalului cervical Se intervine chirurgical.promovarea confortului fizic al mamei şi copilului . Hemoragia postpartum (PPH) – pierderea a peste 500 ml sânge în 24 ore de la expulzia placentei Cauze: .eliberarea căilor respiratorii .se crează punţi afective mamă.: .Se stabileşte relaţia cu femeia gravidă. .pacienta nu se va lăsa singură . Îngrijirea femeii gravide la domiciliu Obiective: .făt . Îngrijirea nou-născutului . În această perioadă au loc modificări fiziologice şi psihologice: .nu se mişcă pacienta în timpul convulsiilor . . .stimularea încrederii mamei.greaţă .retenţia în uter a placentei sau a resturilor .se instalează lactaţia .

igiena corporeală.îmbrăcăminte şi încălţăminte • Notează în fişa medicală a femeii gravide evenimentele petrecute de la ultimul control în starea generală de sănătate: .Observă prezenţa sau absenţa edemelor. conform modului de reacţie personală a femeii la sarcină. grup sanguin. istoricul ciclului menstrual.semnele de disconfort specific sarcinii .odihnă şi somn .Înregistrează rezultatele testelor de laborator efectuate: hemoleucogramă. activitatea sexuală sarcinile trecute . . pe data ultimei menstruaţii. evoluţii.starea de sarcină. alimentaţie.activitatea ocupaţională. intervenţii pe uter sau bazin pelvin. somn. PBW.evoluţia anatomică şi fizologică a sarcinii . toaleta cavităţii bucale . - . stil de mers.Determină şi înregistrează valorile TA.Reevaluează datele obţinute prin examen clinic.Determină câştigul sau pierderea în greutate . exerciţii de relaxare. temp .îngrijirile de sănătate.dietă şi nevoile funcţionale pentru mamă şi făt . antecedente medicale sau chirurgicale (avorturi. secreţie vaginală.antecedente familiale (boli genetice). controalelor periodice • Evaluează perceperea sarcinii în familie: sarcină dorită sau nu. .dezvoltarea şi evoluţia fătului . p.îngrijirea danturii. . despre modul de viaţă al femeii gravide (mişcare. igienă personală) • Se stabileţte ritmul vizitelor. localizarea lor. anticiparea rolului de părinte • Calculează vârsta sarcinii pe baza semnelor prezumptive.Reaminteşte semnele de pericol pentru a se asigura că sunt cunoscute .comportamentul sexual în timpul sarcinii .abuzul de substanţe toxice: alcool. boli cronice. limbajul folosit. sumar de urină.purtarea de încălţăminte ortopedică . cezariană) . . Rh. concediul pre şi postnatal . exerciţii fizice admise . • Află cunoştinţele femeii. tutun .semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii . starea emoţională. . a cuplului despre: . • Prezintă informaţii despre: . teste biologice.activitatea fizică: poziţia corpului. teste Doppler şi ECO. resp. .creşterea şi dezvoltarea fătului .40 aspectul general nivelul de cultură.înălţimea fundului uterin.îngrijirea şi alimentarea sugarului.Observă aspectul mameloanelor • Înregistrează: .

1 – 37. uneori polakiurie Probleme: deficit de cunoştinţe în legătură cu sarcina.greutate.amenoreea – semn nesigur (data ultimei menstruaţii) . observarea anormalului şi a abaterilor de la normal. SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ Este bine ca sarcina să fie depistată cât mai devreme şi să fie luată în evidenţă şi supravegheată medical. apare reţeaua Haller . mişcările fetale. calculul datei probabile a naşterii. relaţiile dintre ei. disconfort fizic. lenjerie pentru ea şi nou-născut) . • Prezintă: .semnele naşterii la termen. BCF Orice simptom susţinut de gravidă şi care constituie o abatere de la starea de sănătate cu influenţă asupra evoluţiei normale a dezvoltării fătului. • Continuă pe parcursul vizitei la domiciliul nou-născutului să evalueze cunoştinţele părinţilor.importanţa reacţiei membrilor familiei la eveniment.semnele unei naşteri premature.balonare abdominală. . . starea emoţională modificată de sarcină.semne digestive: greţuri (50% din gravide).7 °C. problemele ce au apărut şi pe care le poate influenţa. .ultima verificare a condiţiilor ce vor fi oferite nou-născuţilor la sosirea în familie. sialoree.creşte temp. înţepături la nivelul sânilor. . pirozis . autoîngrijirea în timpul sarcinii. Gravida cu sarcină normală în I-ul trimestru Culegerea datelor: Semne şi simptome: .41 vârsta gestaţională. alterarea comportamentului sexual. cauzele ce declanşează travaliul şi semnele ruperii membranelor. îngrijirile aplicate. . atmosfera manifestată de cuplu. scăderea libidoului. acte de identitate. Bazală la 37. reacţii emoţionale.modalităţi de pregătire a gravidei pentru internare (starea de igienă. pervertirea gustului.modificări tegumentare specifice . .manifestări neuropsihice_ adaptarea la sarcină.

cântărirei. .prurit tegumentar. manifestări în sarcina patologică - Gravida cu sarcină normală în trimestrul II În săptămânile 14 – 20 semnele clinice de sarcină sunt de probabilitate. şi înainte de a se ridica va mânca câţiva biscuiţi.gravida trebuie să cunoscă modificările survenite în timpul sarcinii .mişcări fetale după săpt. Culegerea datelor: Manifestări legate de sarcină: . .apetit crescut.îndrumarea femeii să consulte medicul pentru a stabili existenţa sarcinii . .42 alterarea confortului în legătură cu tulburările neurovegetative manifestate prin greţuri şi vărsături matinale.să deosebească manifestările normale (greţuri.aprecierea stării de nutriţie a gravidei. . flatulenţă.asigurarea confortului psihic prin discuţii cu soţul când este necesar. 20 – a la primipare şi a 18-a la multipare .instruirea gravidei privind semnele de avort. măsurarea TA. Rh.bătăile cordului fetal se pot asculta din luna a V-a cu un ritm embriocardiac de 120 – 150 bătăi/min Manifestări legate de modificările organismului: .informarea gravidei asupra datei posibile a naşterii . reacţie serologică. oboseală în legătură cu sarcina (lipsă de energie. arsuri epigastrice.informarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii .constipaţie. nevoie de somn sau insomnie) Obiective: . sfaturi privind alimentaţia (gravida care varsă nu se va ridica brusc din pat. informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine.la palparea abdominală se pot simţi părţi fetale mici şi din luna a VI-a chiar cei doi poli fetali .tulburări neurovegetative diminuate sau dispărute . iar după săptămâna a 20-a apar cele de certitudine. .stare de leşin (hTA ortostatică) . examenul secreţiei vaginale .amenoree (DUM). sărăţele. prăjeli înaintea culcării) . sumar de urină.stabilirea ritmului consultaţiei . .modificări cutanate mai accentuate . .varice.interviu amănunţit pentru a depista starea de sănătate anterioară sarcinii. vărsături matinale) de cele patologice (imposibilitatea de a se alimenta) Intervenţii: . păine prăjită. să evite alimentele grase.

.să mestece bine alimentele. creşterea abdomenului) . . furnicături. . . Intervenţii: Asistenta: .pentru creşterea confortului: . apreciază înălţimea fundului uterin.să evite efortul prelungit.să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine.să consulte medicul dacă leucoreea este abundentă. măsoară TA. semne de pericol legate de sarcină. putând declanşa avort sau naştere prematură. sfătuieşte gravida să repete sumarul de urină . cu picioarele mai sus pentru a reduce eventualele edeme. .pentru combaterea unor manifestări legate de sarcină îndrumă gravida: . să se odihnească în decubit dorsal.să-şi schimbe încet poziţia pentru evitarea hipotensiunii ortostatice . . fără toc.să demonstreze cunoaşterea evoluţiei normale a sarcinii. modificări produse de sarcină şi îngrijire proprie a sănătăţii. călătoriile lungi. pt. Probleme: . varice.să evite ortostatismul prelungit.pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului sfătuieşte gravida: . cu naşterea. să consume lapte pentru combaterea arsurilor. . favorizând avortul.evaluează cunoştinţele gravidei . să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina.încurajează gravida să pună întrebări. dureri ale membrelor inferioare.să respecte orarul vizitelor. să se poată odihni.să bea cel puţin 6 pahare de apă pe zi. sau care produc gaze. . schimbarea centrului de greutate. . Obiective: . a durerilor lombare.sfătuieşte gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă. să se prezinte la controlul periodic. că pot declanşa contracţii. apreciază bătăile cordului fetale.să nu facă spălături vaginale.să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin băi călduţe.la controlul periodic: cântăreşte gravida. . migrene.alterarea confortului din cauza poziţiei defectuoase.să aleagă o poziţie relaxantă. amorţeli ale degetelor dureri lombosacrate şi pelvine. . . să le evite pe cele grase. . .să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată . . să facă mişcare.deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia normală a sarcinii în trim. II.alterarea imaginii de sine (masca gravidică.să cunoască factorii care pun în pericol sarcina.să stimuleze formarea mamelonului .deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţia naturală.43 leucoree.

modificarea mersului Probleme: . Gravida cu sarcină normală în trimestrul III Culegerea datelor: manifestări legate de sarcină: .uter mărit de volum.intoleranţă la activităţile fizice . . învaţă gravida să plaseze două degete deasupra şi dedesubtul mamelonului.44 . 32 – 34 cm la termen. evitarea lenjeriei din fibre sintetice.modificări de postură.alterarea comportamentului sexual din cauza disconfortului specific trimestrului III . . 12 kg.alterarea eliminărilor urinare – polakiuria .pentru ambele tipuri de mamelon se recomandă: .pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare (se prinde mamelonul între degetul mare şi arătător.alterarea somnului . . 30 cm la 8 luni.după baie sau duş se vor şterge energic cu prosop aspru.expunerea mamelonului la aer. . a nu produce iritaţie .mişcări active fetale prezente.dacă mamelonul prezintă retracţie. . .constipaţia.posibilă traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a membranelor .manifestări determinate de adaptarea organismului la sarcină: . edeme gambiere . teama de naştere. a sutienului prea strâmt.) .înălţimea fundului uterin: 28 cm la 7 luni. lombare .axul uterin longitudinal sau transversal în funcţie de aşezarea fătului.dispnee.deficit de cunoştinţe privind naşterea prematură. .gingivită. . .o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după naştere .anxietate crescută.dureri articulare. .insomnia .creştere în greutate până la sfârşitul sarcinii cu max.alterarea eliminărilor intestinale – constipaţia . pelviene.anxietate în legătură cu naşterea în general şi cu cea prematură în special . ceea ce va determina.stimularea prin rularea mamelonului între degetele mare şi arătător (atenţie această manevră poate determina contracţii uterine) . de obicei erecţia şi mai rar retracţia (mamelon ombilicat). a preveni blocarea canalelor galactofore cu colostru.crampe în membrele inferioare. .spălarea cu apă caldă pt. dar nu foarte tare pt. executând un masaj blând ( 5 min.BCF prezente . .

Gravida la termen Gravida se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semne premergătoare declanşării travaliului şi în urma sfatului medical.se apreciază dezvoltarea sarcinii după înălţimea fundului uterin.să cunoască semnele naşterii premature. repetarea analizelor. . . examen obstetrical . diaree. .să-şi dozeze efortul fizic. . proba Zeiwang – ex.la controlul medical periodic: cântărire.să cunoască semnele rupturii premature a membranelor. rare. cu miros fad.45 alterarea confortului din cauza durerilor lombare şi articulare în membrele inferioare. . . să reducă sarea din alimentaţie.alterarea confortului datorită durerii.semnele ruperii memranelor (scurgere apoasă. . Culegerea datelor: . .se informează gravida cu privire la semnele premergătoare declanşării travaliului.cauzele care pot declanşa travaliul . în raport cu primele mişcări fetale .să folosească tehnici de combatere/reducere a edemelor Intervenţii: Asistenta face educaţie continuă: . să poarte încălţăminte adecvată. lichidului amniotic) . .pot apărea contracţii uterine dureroase.să accepte restricţiile privind comportamentul sexual . modificări de postură .uşurarea respiraţiei. să doarmă. să se odihnească mult. .modificări la nivelul colului Probleme: . . ritmice.eliminarea dopului gelatinos.constipaţie. .să facă exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii. uterul coboară sub apendicele xifoid. caracterul ritmic al contracţiilor.informează gravida despre semnele declanşării travaliului precoce.oferă informaţii despre raporturile sexuale. măsurarea TA. reducerea lor în ultimele două luni de sarcini.sfătuieşte gravida – să evite ortostatismul.deficit de cunoştinţe în legătură cu declanşarea travaliului Obiective: Gravida: . .polakiurie.să păstreze o postură corectă. . .să nu prezinte anxietate .să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus .să limiteze excesul de lichide înainte de culcare. în cantitate mare.

2. o supraveghează permanent. . acceptă sfaturile şi înţelege să le aplice. de mediul fizic. informează medicul.46 anxietate legată de naştere. deficit de cunoştinţe privind desfăşurarea naşterii Obiective: Gravida: . şi peste 35 ani). Gravida în travaliu – vezi anterior ÎNGRIJIREA ŞI SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ PATOLOGICĂ Gravida cu risc obstetrical Evoluţia unei sarcini depinde. domiciliu femeii în zone geografice greu accesibile. . asigură odihna. Este necesară cunoaşterea cauzelor care determină riscul obstetrical.55 m greutate sub 45 kg. durata travaliului Intervenţii: Asistenta: . în vederea asigurării unei supravegheri diferenţiate. social. urmăreşte rimicitatea contracţiilor. Factori generali: vârstă (sub 20 ani. efectuează clisme evacuatorii. . de modul în care viitoarea mamă colaborează cu personalul medico-sanitar. asigură igiena. 1. familii dezorganizate.amplasează gravida într-un salon liniştit. stabilirea obiectivelor şi acţiunilor de nursing.pregăteşte gravida pentru naştere. marile multigeste sau numai multipare înălţimea sub 1.ajută gravida să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată şi că intensitatea va creşte pe măsură ce expulzia se apropia. nerespectarea prevederilor legislaţiei de ocrotire a femeii gravide la locul de muncă. familial.ascultă bătăile cordului fetal. infantilism genital. asigură golirea vezicii. Circumstanţe psiho-sociale: sarcină nedorită. îndepărtează pilozitatea.să cunoască desfăşurarea naşterii.să colaboreze cu personalul. izoimunizare Rh sau de grupAOB . pentru identificarea problemelor de îngrijire. primigestele foarte tinere sau peste 35 ani. să aibă încredere . de dorinţa cu care este aşteptat copilul.

toxoplasmoză). sifilis) boli infecţioase (rubeola. hepatită cronică. născuţi morţi.47 3. Gravida cu disgravidie precoce: . distocii de prezentaţie (prezentaţie pelvină). naşteri cu distocii mecanice. creşterea anormală a volumului uterului (gemelaritate. sterilitate tratată. infecţii. toxemii) sau sarcină la mai puţin de un an de la ultima naştere. Boli preexistente sarcinii: cardiopatii boală hipertensivă. nefropatii. cutanate.a săptămână a sarcinii. întreruperea intempestivă a cursului sarcinii (avort. chirurgia infertilităţii sau pe rect) sarcini cu complicaţii (hemoragii. malformaţii sau tumori genitale (fibrom). moartea intrauterină a fătului. de dinamică. - Antecedente ginecologico-obstetricale: uter cicatriceal. anemii tulburări endocrino-metabolice (obezitate. suspiciune de suferinţă fetală. hemoragii după a 20. diabet) pneumopatii. hidramnios). sarcină prematură). incompatibilităţi de grup sau de Rh. Intoxicaţii: . creşterea anormală în greutate (peste 20% faţă de greutatea iniţială) disgravidia tardivă infecţii urinare. 7. vaginale. intervenţii chirurgicale Hemoragie recentă: ruptura de membrane de peste 6 ore. incompetenţă cervicală fals travaliu. 4. infecţii cronice (TBC. intervenţii. în delivrenţă. Sarcină complicată prin: distocii osoase. afecţiuni ortopedice (cifoscolioză) 5.tabagism 6.alcoolism . procidenţa de cordon. fistule. operaţii plastice pe sfera genitală (prolaps.

alterarea nutriţiei din cauza greţurilor şi vărsăturilor . În cazuri patologice vărsăturile sunt incoercibile.se menţine o stare nutriţională adecvată . hipertensiune arterială. observarea semnelor de deshidratare .scăderea diurezei până la 400 ml/zi .constipaţie.hidratare parenterală Gravida cu disgravidie tardivă Disgravidia tardivă se caracterizează prin: edeme. .edeme. . Culegerea datelor: . asociate cu scădere în greutate. anxietate Obiective: Gravida: .internarea în spital este obligatorie . grave.tulburări nervoase.să se alimenteze şi hidrateze. tulburări auditive. care nu alterează starea generală şi dispar după luna a IV-a. anurie Probleme: . tulburări de vedere . să crescă în greutate. . vărsături.facies zbârcit. stare generală alterată.să nu prezinte semne de deshidratare.tahicardie . .somnolenţă. buze arse.teamă în legătură cu creşterea riscului perinatal. .deficit de volum lichidian din cauza greţurilor şi vărsăturilor.scădere în greutate 300 – 500 g/zi . Disgravidia tardivă nesupravegheată evoluează spre preeclamsie şi eclampsie.greaţă. albuminurie. În prima jumătate a sarcinii apar vărsături simple. . Culegerea datelor: . abundente.creşterea rapidă în greutate . .oligurie.se explică importanţa spitalizării permanente pentru prevenirea stării de acidoză.vărsături repetate. .se identifică deficitul de volum prin măsurarea TA. TA peste 140/90 mmHg. . uscate .48 Disgravidiile sunt manifestări patologice determinate de evoluţia sarcinii şi care pot pune în pericol viaţa femeii. proteinurie .cefalee severă.alterarea stării generale. tulburări electrolitice şi să nu prezin-te corpi cetonici în urină Intervenţii: .

alterarea eliminărilor .introducerea unui depărtător de gură.medicamente – la indicaţia medicului În convulsii: .deficit de cunoştinţe în legătură cu factorii de risc .edeme Intervenţii: . contracţii uterine. cefalee.49 Probleme: . fătul fiind viabil.instruirea gravidei să-şi controleze zilnic greutatea .alimentaţie insuficientă .asigurarea liniştii şi a odihnei .raportarea manifestărilor legate de SNC: tulburări de vedere. mola hidatiformă. SEU În a 2-a jumătate a sarcinii hemoragiile pot fi cauzate de avorturi în luna V – VI de sarcină. Gravida cu iminenţă de avort Avortul = întreruperea spontană sau provocată a sarcinii în primele 6 luni.montarea unei sonde urinare .posibila vătămare a mamei şi copilului . .izolare.prelungirea repausului. metroragii . Gravida cu hemoragii în timpul sarcinii În prima jumătate a sarcinii – avortul. linişte .explicarea modului de acţiune a factorilor de risc .internarea gravidei . După acest termen. o spatulă linguală pentru a nu-şi muşca limba .alterarea controlului din cauza cefaleei. Acuze: . expulzia produsului de concepţie poartă denumirea de naştere prematură. . vărsături.grăbirea naşterii.dureri pelvine. convulsii .depistarea factorilor de risc cu ocazia controalelor prenatale . greţuri.anxietate din cauza necunoaşterii evoluţiei.poziţie care să asigure respiraţia .se observă pierderile de sânge . deschiderea colului Intervenţii: .oprirea convulsiilor.medicul constată modificări ale colului uterin.asigurarea liniştii şi repausului . .reducerea sării din alimentaţie . placenta praevia şi apoplexia utero-placentară.

50 se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale administrează medicamente recomandate de medic (sedative.asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex.se îndepărtează prin udare. Se practică pt.45°C. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA ÎN UNITĂŢILE SANITARE Curăţenia . Spălarea poate fi: . suprafeţe de lucru în laborator). 3. 4. Metode generale de efectuare a curăţeniei 1. concomitent cu procedurile mecanice.periatul. procese inflamatorii. se administrează antispastice şi tocolitice.este cunoscută ca şi gravidă cu risc . Prin aplicarea ei corectă se obţine o decontaminare de 95 98%. la 35 . mobilierului . Spălarea .în antecedente avorturi repetate. . avizate de MSF ca detergent. pulberile şi substanţele organice.în spital se urmăreşte prezenţa durerii. a contracţiilor uterine. Aspirarea . de naştere. Se folosesc lavete (ştergătoare) curate + sol. odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice. săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MSF.simplă . 2. program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completează cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. Intervenţii: . . folosind maşini de spălat pentru lenjerie. îndepărtarea microorganismelor. obiecte. se asigură repausul la pat. metropatii. La apa caldă se adaugă carbonat de sodiu 1-2%.metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe. are putere de spălare superioară apei reci (dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55°C). întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. se pregăteşte gravida pentru operaţia cezariană). foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie.nu prezintă dureri . curăţenia pavimentelor.pt. Gravida cu placenta praevia (placentă jos inserată) Culegerea datelor: . veselă.curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed. Apa caldă. tranchilizante) asistenta sfătuieşte gravida să menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei.supravegherea permanentă a gravidei . 5. spălarea mâinilor. se supraveghează evoluţia sângerării.anxietate. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri. Alte metode de curăţenie . suprafeţe în blocuri operatorii. tegumente. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive. mobilier) pt. pavimente şi mochete.în igiena individuală. Metode combinate . dezinfectant.

4. Detergenţi dezinfectanţi sau detergenţi cationici . . oţel inoxidabil.     3.gradul de umiditate optim.curăţare grosieră (mozaic. spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond.cu iluminat corespunzător.respectarea regulilor de protecţia muncii. Săpunuri Săpun tare . 2.personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi .pt. ulei. mobilier. pavimente. Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei .paviment uşor de curăţat. obiecte sanitare.închiderea ermetică a recipientelor. după curăţirea spaţiului de lucru. gresie). suprafeţele dure. suprafeţele cu ceramică. . Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea. Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie . sau toate microorganismele patogene (99. . la sfârşitul zilei de lucru se vor spăla. Detergenţi acizi sau detartranţi . Detergenţi Detergenţi neutri .cu aerisire naturală. . Săpun moale (săpun negru) . Produse pentru lustruit . cu excepţia sporilor bacterieni de pe obiectele .curăţarea depunerilor de piatră. Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu: . Abrazive .procesul prin care sunt distruse cele mai multe. etc. varicelă) aerisirea este singura metodă de decontaminare necesară în focar. .respectarea recomandărilor producătorului.pt. Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei 1.detergenţi lichizi. Detergenti alcalini (decapanţi) .folosirea doar a produselor avizate de MSF. .99%).zilnic. paviment. curăţa şi dezinfecta ustensilele de lucru. Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu transmitere aeriană (rujeolă. universali pt.nu se amestecă produsele. .de ceruire.51 6.pt. . veselă.dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână Dezinfecţia Dezinfecţia .au proprietatea de curăţare şi dezinfectare. rubeolă.

. Fierberea în apă la temp. completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică. deşeuri cu potenţial contaminant. . .Dezinfecţie de nivel scăzut. a apei de băut (pentru evitarea transmiterii bolilor cu poartă de intrare digestivă). săli de operaţii. spaţii închise. Se utilizează lămpi destinate dezinfecţiei . şi a sporilor în 50 sec. Substanţele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt: . Dezinfecţia prin căldură umedă.metodă de dezinfecţie a lichidelor. a formelor vegetative ale microorganismelor patogene .95°C (dezinfecţie termică) pe lângă acţiunea căldurii se adaugă detergenţi . sticlăriei de laborator.Căldură umedă: 1. 2. la temperaturi cuprinse între 55-95°C (sunt distruse 90 . cu tuburi de UV între 15 şi 30 W. volumul încăperii şi viteza de schimb a aerului din încăpere. Astfel. dezinfecţia se clasifică pe patru nivele: . 3. Numărul lămpilor necesare dezinfecţiei aerului într-un spaţiu închis se calculează în funcţie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat.fierberea alimentelor.pt. Clasificarea dezinfecţiei Această clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în vedere timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele. tacâmurile. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE FIZICE I. vesela. timpul de contact cu substanţa chimică este de câteva ore. II. distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor în 5-10 sec. completează decontaminarea lenjeriei.52 din mediul inert.fiind ineficace. . instrumentarului. spălarea. de la săli de operaţie şi de tratamente.Dezinfecţie de nivel înalt.Dezinfecţie de nivel intermediar. Dezinfecţia cu raze UV Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxele de laborator. Incinerarea .pt. obiecte contaminate. Sterilizarea chimică Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni.lămpi fixe sau mobile. Dezinfecţia prin căldură . Se fierbe şi lenjeria.95% din microorganismele patogene). pt.Căldură uscată: Flambarea . cu fierul de călcat.20 min. Dezinfecţia prin spălare la temperatura de 60 . dezinfecţia lenjeriei. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE În unităţile medicale dezinfecţia se realizează în principal prin utilizarea unor substanţe dezinfectante chimice. septice.falmbarea instrumentelor medicochirurgicale în recipiente cu alcool este interzisă . de 100 °C sau utilizarea aburului de 100°C produce distrugerea în 10 . pt. Pasteurizarea .utilizată în laborator .Sterilizare chimică.

de aceea au o utilizare limitată. inclusiv cu fluide ale organismului (ex. sau spori bacterieni. . Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel înalt sunt: . Substanţe care eliberează clor: dicloroizocianuratul de sodiu (NADCC) şi hipocloriţii. Este toxic. timpul de contact trebuie să fie de cel puţin 20 min.Acidul peracetic. cu excepţia unui număr mare de spori bacterieni.Alcooli. iodofori.pt. T şi varului cloros. aer). Halogenii: compuşi care eliberează clor. . Dezinfecţia de nivel intermediar (mediu) Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis. . Timpul de contact necesar este de 10 minute. dezinfecţia mediului (suprafeţe. . . .Iodofori. Folosirea fenolilor . a bacteriilor în formă vegetativă.25%).Hipocloritul de sodiu (5. Timpul de contact necesar al substanţei chimice este de sub 10 minute. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel scăzut sunt: . substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare. . fungi. Nu se amestecă cu acizii. Se folosesc în: .curăţenia biberoanelor.dezinfectante care conţin fenoli. dar nu şi a sporilor bacterieni.Hipocloritul de sodiu (5. . . iritant pe ochi.alcooli (70°. . CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI DEZINFECŢIA CHIMICĂ Fenolii Au acţiune bactericidă. urină).tratarea apei. Dezinfecţia de nivel înalt Realizează distrugerea tuturor microorganismelor. 90°).Compuşi pe bază de clor. Au acţiune virulicidă slabă sau nulă. nu au acţiune sporicidă. Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%).Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). prin inhalare şi ingestie.53 Glutaraldehida (2%).dezinfecţia zonelor de preparare a mâncării. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel intermediar sunt: . . Dezinfecţia de nivel scăzut Poate distruge cele mai multe bacterii în formă vegetativă. piele.Glutaraldehida (2%). unele virusuri. fiind preferaţi cloraminelor B. inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa. fungicidă şi tuberculicidă.Fenoli.25%). Acidul peracetic. a celor mai multe virusuri şi fungi. brom sau iod 1. dar nu microorganisme rezistente cum sunt Mycobacterium tuberculosis.

.utilizat datorită eficacităţii. Dicloroizocianatul de sodiu (NaDCC) sub formă de tablete.3.1. 2.1. clorura de didecilmetilamoniu. Conc.5% clor activ. pulbere.1 %. hidroalcoolică de iod tinctura de iod. sol. 10% conţine 1. Au activitate: bactericidă. Se utilizează sub formă de sol. 1.instrumentar de oţel inoxidabil murdare 30 .1%. Compuşi cuaternari de amoniu: clorura de benzalkonium. Se foloseşte pentru: . şi mai puţin eficient împotriva celor G -. Iodoforii .şi Gram +. pentru pregătirea pre-operatorie a pielii la locul inciziei. piele. 1 %. . cel mai utilizat este hipocloritul de sodiu. dezinfecţia preoperatorie a pielii. 2. recomandate: suprafeţe 4%. Se folosesc în dezinfecţie sau antisepsie. virulicidă. Utilizate: antiseptic pt. .au activitate bactericidă. conc. 4% conţine 0. Hipocloritul de sodiu conţine 12.8%. piele. Iodul . Indicaţii. Cloraminele B şi T. ochi. Se comercializează sub formă de soluţii. 2. conc. Iodul şi Iodoforii 2.pipete. sticlărie de laborator sol. 1. vesela 0. activitate sporicidă slabă. Este insolubil în apă şi poate fi încorporat în săpun sau soluţii de detergent.4%.5% clor activ. conc. 12%). 2.5. 0. iar sol. 10 min. 0. prin inhalare. 0.5 . Sunt toxice pt.60 min. Hexaclorophene Este activ împotriva microorganismelor G +.2.compuşi cu conţinut de clor utilizaţi în domeniul dezinfecţiei chimice.25%. activ.25% clor activ.4. echipament de protecţie 2%. apoase .: dezinfecţia mâinilor. dezinfectant al unor instrumente medicale din sticlă (termometre orale şi rectale) şi chiar instrumente de metal (în cazuri de urgenţă). economicităţii şi toxicităţii relativ reduse. granule. ustensile de laborator. fără a- .dezinfecţie HIV. hepatite 20 min. iar în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis. toxici pentru căile respiratorii). Clorhexidina Indicaţii: dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor. . 0. .9 3. 10%.3. 2. conc.. fungicidă variabilă. deoarece prin clorinare excesivă poate degaja ioni de clor.dezinfecţia generală a suprafeţelor (5-10 min).Lugol şi sol. Apă de Javel. virulicidă. cetrimide.2. cunoscut sub denumirea Extract de Javel (conc. fungicidă.54 1. virulicidă. mai au acţiune fungicidă.dezinfecţia suprafeţelor murdare 10 -15 min. lenjerie. Poate fi aplicat direct pe sângele vărsat (dar nu în cantitate mai mare de 30 ml. conc. Au acţiune bactericidă pe flora Gram . Se prezintă sub formă de pulberi cristaline sau sub formă de comprimate. Este mai activă la un pH-neutru sau slab alcalin. micobacteriană. Hipocloriţii .

sau care distrug microorganismele.alcoolul etilic şi izopropilic. Se utilizează ca dezinfectant pentru endoscoape flexibile. Actiune bactericidă. pentru decontaminarea instrumentarului chirurgical. 2. mucoase. dezinfecţia de rutină. echipament de anestezie. Este bactericid. În combinaţie cu clorhexidina. alcool izopropilic şi 50 70% pt. Se poate utiliza ca antiseptic pentru piele (mâini. tuberculocidă. Conc. Totuşi poate coroda anumite componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. 2. tuberculocidă. lenjeriei. Glutaraldehida .50% pt.10. fungicidă. Se utilizează: pentru dezinfecţia suprafeţelor. În conc de 6% este considerat ca dezinfectant de nivel înalt. de 0. lentilelor de contact. alcool etilic. Preparatele clasice sunt: formaldehida apoasă şi formaldehida alco-olică. plăgi). pentru plaga ombilicală la nn.. Auccinaldehida Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant.9. Alcoolii Cei mai utilizaţi . înainte de efectuarea injecţiilor. . optime cu efect biocid sunt 30 . dializoare. Are bun efect rezidual pe piele. Se folosesc în sol. Acţiune: bactericidă. Se foloseşte în conc. apoase. dar reduc temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme. stetoscoape. glutaraldehida. Triclosan .dezinfectant de nivel înalt şi ca sterilizant chimic. virulicidă şi sporicidă. măsurarea tensiunii. sau inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă. Se folosesc în: dezinfecţia suprafeţelor. virulicidă.. sporicidă. excreţiilor.se prezintă sub formă de pudră cu miros uşor aromat. instrumentelor ca termometre orale şi rectale. virulicidă. fungicidă. Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin: . laringoscoape. ciuperci şi levuri.7. Antisepticele nu sunt sterilizante. Este eficace pe germenii G + şi G . 2. deoarece apa este necesară pentru ca alcoolul să fie absorbit de suprafaţa celulei microbiene. fungicidă. formolizarea încăperilor.55 şi pierde activitatea. dezinfecţia mâinilor. virulicid şi lent sporicid.2%. echipament de terapie respiratorie. Indicaţii: pentru spălarea mâinilor.3 . în ambele forme: lichidă şi gazoasă. Aldehide: Formaldehida. Acţiune: bactericidă. fungicid. tuberculocid. Se foloseşte ca agent de îmbălsămare şi conservare în anatomie patologică. Se poate utiliza pentru dezinfecţia aparatelor pt. În conc. de 3% ca antiseptic şi pt. ventilatoarelor şi endoscoapelor. 2. triclosan se utilizează pt. diferite. 2. tuberculocidă.8. Chloroxylenol Eficient împotriva bacteriilor G + şi slabe pe cele G . instrumentarului chirurgical. având o acţiune reziduală pe piele.6. Peroxidul de hidrogen şi compuşii înrudiţi Se poate folosi ca dezinfectant şi antiseptic în conc. ANTISEPTICE Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate.

Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau cabinete.realizarea îngrijirilor aseptice.tratarea infecţii lor locale cutanate şi mucoase. în obstetrică: 0.1 %. . instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost clasificate în trei categorii.concentraţia de utilizare a substanţei chimice.timpul de contact 30 sec . prin intermediul mâinilor. Concentraţii de utilizare: • Alcooli: etilic (50 . Cele trei categorii sunt:  instrumente critice. după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora (după Spaulding). .  instrumente semi-critice.reducerea transmiterii germenilor. răni .  instrumente non-critice. Clasificarea instrumentelor chirurgicale Pentru raţiuni practice.Respectarea termenului de valabilitate. Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor .Evitarea amestecului antisepticelor din clase diferite. Reguli de utilizare: .sol. alcoolică 0.cea mai importantă procedură de prevenire a infecţiilor nozocomiale. oftalmică 0.56 .2%. . timpul total de contact 3 . .Notarea pe flacon a datei deschiderii. . vezicale 0.Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui (8 .Închiderea flaconului după fiecare manipulare. .02%. . Spălarea mâinilor = frecarea riguroasă a mâinilor una de alta.1 0.Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină.conform procedurii de spălare chirurgicală şi uscare. după care se aplică sol. timpul de contact cu antiseptic 30 sec .10 zile dacă a fost bine închis).01 %.5 min. Utilizarea antisepticelor pentru a elimina. distruge sau inactiva microorganismele prezente pe piele sau mucoase permite: . Spălarea mâinilor şi dezinfecţia pielii . spălăt. .timpul de contact.05%.Respectarea indicaţiilor de utilizare. . de la bolnav la bolnav. Dezinfecţia mâinilor . • Clorura de benzalkonium: piele intactă.50%). . • Clorhexidina: dezinfecţia pielii 0.1 min. .05 . antiseptică.70%) şi izopropilic (30 .0. obstetrică 1 % sub formă de cremă. Se face cu apă şi săpun sau săpunul antiseptic . • Apă oxigenată 3%.1 min. sol. după prealabilă umezire şi săpunire.se face după spălare prealabilă.

. implanturi. stropire. recipiente pt. recipient. pulverizare. colectare de produse patologice .sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular. separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate pentru laborator. secţii unde se practică grefe. prematuri.secţii cu risc înalt unde sunt pacienţi imunodeprimaţi. C şi HIV).situaţii de risc epidemiologic (germeni de spital). . trebuie sterilizate înainte de utilizare. catetere vasculare. dure Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări. trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare Instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge. Necesită sterilizare între utilizări. cu excepţia mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii.ştergere. soluţie pentru 1 vol. pentru evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B. Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări: . . masa de operaţie. Ex.alt instrumentar chirurgical invaziv. folosind 1 vol. - Metode de curătire: .existenţa unor focare nozocomiale. ace.: . laringoscoape.termometre orale sau rectale şi . mese instrumentar . secţii de oncologie şi oncohematologie. . .pt.ştergere.: . Instrumente semi-critice . .ştergere. . oliţe.endoscoape.băiţe pentru copii . tuburi endotraheale. arşi.sunt cele care vin în contact cu mucoasele. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc tratamentele injectabile.ploşti. stropire.mobilier.imersie după golire şi spălare prealabilă. muşamale. aleze. pulverizare. etc. pentru a reduce gradul de încărcătură bacteriană.bisturie.echipament de anestezie şi respiraţie asistată. Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare. neonatologie. Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte. Situaţii care necesită dezinfecţie complementară şi/sau terminală Dezinfecţia terminală este obligatoriu de efectuat în: .57 Instrumente critice . Ex.suprafeţe netede. Instrumente non-critice – lenjerie. instrumente care penetrează pielea sau mucoasele. paturi şi noptiere . . .spitale de boli contagioase.

mască. Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la RISC: . sinovial. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult. secreţii vaginale. 4. laboratoare clinice). acele vor fi adunate în recipiente speciale. Consideră că sângele. halate. o încălcare a drepturilor omului la viaţa privată. pericardic. . 2. 3.prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină la locul de muncă al personalului. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite. HBV sau alţi agenţi cu cale de transmitere sanguină deoarece: 1. alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu HIV. bloc de naşteri. HBV. alte servicii de urgenţă. utilizarea echipamentului de protecţie: mănuşi. .orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge. 2. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. Aplicarea precauţiilor universale se referă la: 1.58 bloc operator. HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterale (sanguine) toţi pacienţii potenţial infectaţi cu HIB. PRECAUŢII UNIVERSALE (PU) Scopul aplicării PU . secţii de reanimare. 3.lichid amniotic. testarea sistematică pt. locul unde se triază lenjeria. LCR.sperma. pleural. peritoneal. 2. terapie intensivă. cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV.ţesuturi . spălarea mâinilor. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi. .sângele. tăietură: . Conceptul de PU se referă la: . Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale: 1.sânge. . atenţie sporită în cabinetele stomatologice. în caz de inoculare percutantă accidentală. HBV sau alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj. ambulanţă. înţepătură. decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului. alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV.

categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale.abord venos sau arterial. inevitabil.2. examinare internă. Pt. .de uz unic:chirurgie.recoltare de LCR. . spălarea cu jet de apă 5 min. II. inconstant. .clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic. b) felul mânuşilor . . utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie. .contact cu pacienţi care sângerează. alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge. . uneori sunt necesare mănuşi duble.clătirea gurii cu apă curată. spălare cu apă şi săpun sau detergent. . contact imprevizibil.59 stimularea sângerării locale. . în vederea curăţirii.1. escare de decubit.sterile . consistent.1. III. după utilizare a instrumentarului contaminat. decontaminării. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT.intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile. Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie. Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice: I. . Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiile obişnuite. ţesuturi umane. dezinfectante. 1.manipularea. contact permanent. contact inexistent. CORECT: 1. aplicarea de antiseptice.anticiparea contactului mâinilor cu sânge. au plăgi deschise. MÂNUŞI când: . COMPLET. Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale: 1.2. lichide biologice contaminate.abord vascular prin puncţie. Expunerea mucoaselor: .

mucoasele bucală.2. îndepărtare de produse biologice contaminate . CIZME DE CAUCIUC. care implică un contact cu mucoasele.4. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE.în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. PROTECTOARE FACIALE (ochelarti. nazală. .2. .nesterile: curate . oculară. IMPERMEABILE .manipularea de materiale contaminate. de continuitate.de uz general.2. . jeturi cu produse biologice potenţial contaminate. BLUZE.tegumentele. material moale. care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate.schimbare după fiecare pacient. 12. se spală din nou. . picături.manipularea unor materiale potenţial contaminate. protejând tegumentele personalului medical.mucoasele bucală.după îndepărtarea mănuşilor.7.tegument pacient cu sol. ecran protector). 1. ŞORTURI. Se face: .2. 1. 1. 1.curăţenie. 1.2.după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi. 1. nazală ale personalului medical prestator. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor: Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării. protejează: .3. prinzând marginea primeia prin exterior. 2.examinări curente. BONETE . . menaj. a diseminării agenţilor microbieni. MASCA protejează: . .reutilizabile . chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate. aruncând-o în containerul pentru colectare. suprafeţe contaminate. de cauciuc: activităţi de întreţinere. protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.tegumentele.2.2.simple (textile) sau impermeabile.6. după care acestea se îndepărtează.la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi. dacă nu există o recomandare contrară. . HALATE OBIŞNUITE .completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi. . 10-15 secunde.8. curăţire şi decontaminare instrumentar. c) mod de folosire . .60 .5.la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă. .

toate intervenţiile chirurgicale. Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este obligatorie în următoarele situaţii: . . după trecerea mâinii prin păr. cateterizări vezicale.asistarea naşterilor. Procedura îndepărtarea bijuteriilor (inele. .tuseul vaginal.61 înainte şi după examinarea fiecărui bolnav. . alimentarea prin gavaj. schimbarea pansamentelor. a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă.la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge.tubaj gastric. după scoaterea mănuşilor de protecţie. termometrizare intrarectală. clisme. gospodăreşti. secreţii şi excreţii ale asistaţilor. .sondaje. după folosirea batistei. tăiate scurt.endoscopie. . două săpuniri consecutive. după manipularea bolnavilor septici. înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive. în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului. utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită.intubaţie oro-traheală. stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie . după activităţi administrative. . după scoaterea măştii folosită la locul de muncă. unghii îngrijite. înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale.examenele şi tratamentele stomatologice. . înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os. atenţie la bolnavii cu mare receptivitate. după manipularea şi transportul cadavrelor. tuseul rectal. ORL. .mănuşi). în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor. înainte şi după aplicarea unui tratament. dar nu ca rutină. . toaleta lehuzei. . brăţări) a ceasurilor. . înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice. duodenal.recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri.efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare. după folosirea toaletei. după efectuarea toaletei bolnavului la internare.

METODE DE PREVENIRE a) obiecte ascuţite:  reducerea de manevre parenterale la minimum necesar.tăiere.evitarea recapişonării.  prin intermediul: .  colectarea în saci impermeabili.  contaminarea mucoaselor. b) lenjerie:  manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil. marcaţi în mod corespunzător.  colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere. PREVENIREA ACCIDENTELOR EXPUNERE PROFESIONALĂ ŞI A ALTOR TIPURI DE 3. 3. Ştergerea şi uscarea este obligatorie .  decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene.  dezinfecţie cu soluţie germicidă. . .62 . c) curăţenie şi decontaminare  folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge.manipulării de produse biologice potenţial contaminate. alte lichide biologic. . .cu hârtie prosop.aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale.suprafeţelor.distrugere. înainte de prelucrare.  în timpul: . .  contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate. altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare.efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite.  sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit.  asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare.reziduurilor din activitatea medicală. . îndoirii. pentru: . în spaţii special destinate. .prosop de unică întrebuinţare. după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate.instrumentelor ascuţite. EXPUNEREA PROFESIONALĂ  prin inoculări percutante: înţepare. .1. amplasate la îndemână şi marcate corespunzător.manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare.  uscarea suprafeţei prelucrate. ruperii acelor utilizate.  evitarea păstrării lor îndelungate. îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcate. .pregătire în vederea utilizării.-materialului moale.

 spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate. veselei.  instrumentar: .  decontaminare după efectuarea necropsiilor: . 2).salivă cu urme vizibile de sânge. . sau cu materiale potenţial contaminate.  mănuşi.  şort impermeabil când se anticipează producerea: .  obligatorie aplicarea precauţiunilor universale. principii  viaţa pacientului este preţioasă. pereţilor. . .sânge. spălat.existenţa de leziuni cutanate. decontaminării echipamentului medical. .epanşamentelor. ochelari.  evitarea activităţilor cu risc de expunere: . a pavimentelor.  alte recomandări: .corect utilizat. ecran protector.prezenţa unui deficit imunitar. f) asistenţa de urgenţă. sterilizării.corect colectat. . . . şorturi impermeabile.sistem de aspiraţie rapidă.graviditate. sticlăriei. mănuşi. d) reziduuri infectante  neutralizare prin ardere sau autoclavare. SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:  mască. e) igiena personală  spălarea mâinilor (pct.suprafeţe. se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale. decontaminat şi/sau dezinfectat. halat.instrumentar.63 folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei. .  colectare .  ochelari. tacâmurilor. mobilierului. mobilier. ecran. cizme.  SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:  masca.poziţia adecvată a scaunului. marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare. bonete.recipiente impermeabile.  chiar şi în situaţii imprevizibile.

 atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator. . felul expunerii.clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme). ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE INOCULARE PERCUTANTĂ .  aparatura defectă – decontaminare înainte de reparare. EXPUNEREA MUCOASELOR: .mănuşi. dezinfecţia.mască. .  utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: . RAPORTAREA EVENIMENTULUI:  medicului personalului.  instrumentarul contaminat.fizică – ardere.momentul. decontaminare: . colectare.  curăţenia.autoclav. tăietură: .spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute.  înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: .  imediat după expunere.aplicarea de antiseptice.  spălarea atentă a mâinilor (pct.halat.chimică. vărsarea.64 LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:  colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate.clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic. . spargerea. . bonetă.  utilizarea de echipamente de pipetare automate.  la terminarea activităţii. standardizat. dezinfectante. sterilizarea în mod corect. pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura. . . 2). şort impermeabil. . echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării. ecran protector.înţepătură. . ochelari de protecţie.  evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare.primul ajutor.stimularea sângerării locale. .  amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare. care să împiedice răsturnarea.  înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea). spălare cu apă şi săpun sau detergent.

HIV) în dinamică.contact inexistent. cu asigurarea documentelor lor medicale. II.  conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă. I.contact imprevizibil. Circuit aseptic .sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor şi infectaţilor. Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice faţă de cele aseptice. inconstant. Dacă pacientul refuză testarea. Circuit septic . 2. Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va desfăşura numai pe bază de consimptământ şi confiden-ţialitate.  schimbarea locului de muncă. Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile universale. Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă. Personal infectat cu HIV:  respectarea drepturilor omului. al alimentelor şi veselei. având acordul celui infectat. inevitabil. circuitul de sterilizare al . Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru: circuitul de intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital. tratament complicaţii ale expunerii.  urmărirea clinică.contact permanent. CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN UNITĂŢILE SANITARE 1.consiliere pretest-persoanal. profilaxie (vaccin HBV). .se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii. . când: .testare în dinamică. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite.este necesară protecţia sa medicală.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare.65 MEDICUL PERSONALULUI decide:  asupra personalului. sau la cererea acestuia. . urmărirea clinică. . care indică introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii şi infestaţii. III. sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat: . Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice. circuitul lenjeriei. dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat. . consistent.  testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV.  asupra pacientului.

66 instrumentelor şi materialelor, circuitul vizitatorilor. 1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş cabine cu duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie. 2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare înregistrare, dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate - transport - internare în secţie. 3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei în coşuri dublate cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare spălătorie (dezinfectare, spălare, uscare, călcare magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane). 4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în vase colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi - apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi. 5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate - camera de recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a instrumentelor folosite - camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor instrumentele sterile se vor repartiza de la ghişeul de eliberare. 6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în orele stabilite - ieşirea vizitatorilor. EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL Primirea bolnavului la biroul de internări Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor bolnavului. Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon (bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face. Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon. Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul, eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale. Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav. Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii, transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii. Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav (data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul bolnavului.

67

CAPITOLUL III. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ. NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
Definiţia sănătăţii. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."

Definiţia bolii
Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă. Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independenţa individului în satisfacerea acestor nevoi. Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.

Componentele esenţiale ale unui model conceptual
Componentele sunt: - postulate - valori - elemente a) scopul profesiei b) ţelul activităţii (beneficiarul) c) rolul activităţii d) dificultăţi întâlnite de pacient e) intervenţia acordată f) consecinţele

68 Postulatele = suportul ştiinţific al modelului conceptual. Ele sunt acceptate, nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt: - orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte - individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale, - când una din nevoi nu este satisfăcută, individul nu este “complet”, „întreg”, „independent”. Valori sau credinţe: - asistenta are funcţii care sunt proprii, - când asistenta preia rolul medicului, ea cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat - societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-l primească de la nici un alt personal. Elemente: 1. Scopul profesiei: - de a ajuta pacientul să-şi conserve şi să-şi restabilească independenţa sa. - de a favoriza vindecarea - de a asista muribundul spre un sfârşit demn 2. Obiectivul activităţii profesionale. Este beneficiarul, adică persoana spre care se îndreaptă activitatea. Se ţine cont că individul bolnav sau sănătos este un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane. 3. Rolul profesiei – desemnează rolul social pe care-l au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependenţei, de a încerca să înlocuiască necesitatea. 4. Sursa de dificultate- lipsa prin care persoana nu poate răspunde la una din nevoile sale: lipsă de forţă, voinţă, de cunoştinţe. 5. Intervenţia aplicată persoanei – omul este vâzut în globalitatea sa. Intervenţia orientată asupra lipsei şi constă în a spori independenţa persoanei (iniţiativa). 6. Consecinţele – sunt rezultatele obţinute – ameliorarea dependenţei sau câştigarea independenţei.

Nevoile fundamentale
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane numite nevoi fundamentale. Acest cadru se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă medicală. Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta terbuie să ştie că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru aşi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală. Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură

69 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea. Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane şi anume: - o dimensiune biologică (biofiziologică) - o dimensiune psihologică - o dimensiune sociologică - o dimensiune culturală - o dimensiune spirituală Cele 14 nevoi fundamentale au forme variate după: individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie deci să ţină seama de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. Nu este specificată în nevoi sexualitatea. Se consideră faptul că a comunica înglobează sexualitatea, acesta fiind un mijloc de a combate solitudinea fiinţei şi de a comunica la nivelul corpului său. În concluzie, dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăreia dintre nevoi. Pot influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale. Ex. dimensiunea psihologică (factori psihologici: frica, anxietatea, emoţia), dimensiunea socio-culturală (climatul familial), dimensiunea spirituală ,religioasă pot influenţa satisfacerea nevoilor.

Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow
Abraham Maslow, psiholog şi umanist american, afirmă că există 5 categorii de nevoi umane, ierarhizate în ordinea priorităţilor, astfel: 1. Nevoi fiziologice 2. Nevoi de siguranţă 3. Nevoia de apartenenţă 4. Nevoia de recunoaştere socială 5. Nevoia de realizare (depăşire) După această teorie trebuie să fie satisfăcute mai întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare parte), fiziologice şi de securitate – pentru ca perosana să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior – apartenenţa, stima, realizarea (depăşirea).

70

Nevoia şi homeostazia
Satisfacerea nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice. Nevoia cere un aport, o uşurare. Homeostazia = o stare de echilibru şi de autoreglare care se instalează în diverse procese fiziologice ale persoanei. Astăzi se vorbeşte de: - o homeostazie fiziologică - homeostazie psiho-socială a individului. Evoluţia spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic este susceptibilă de a avea repercusiuni la una sau mai multe nevoi.

Independenţa şi dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale
Ca să-şi menţină un echilibru fiziologic şi patologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale. Independenţa la adult. Atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi. Pentru copii, independenţă se consideră şi atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (adulţi) în funcţie de faza de dezvoltare a copilului. Dependenţa = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, acţiuni care să permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent. Originea acestei dependenţe: lipsă de forţă (nu poate), lipsă de voinţă (nu vrea), lipsă de cunoaştere. Asistenta ştie că propria sa competenţă nu este suficientă în domeniul sănătăţii (ex. lipsa de bani, când asistenta cere ajutorul altor profesionişti). “Nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” – există un oarecare grad de insatisfacţti faţă de un anumit lucru fără ca acest lucru să presupună o dependenţă a persoanei. Manifestarea de dependenţă – atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută, din cauza unei surse de dificultate apar una sau mai multe manifestări de dependenţă. Acestea, sunt semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a răspunde prin ea însăşi la această nevoie. (ex. incapacitatea unei persoane de a-şi proteja tegumentele poate duce la roşeaţă sau leziune – manifestare de dependenţă).

Clasificarea nivelurilor de dependenţă

71 Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se poate determina după evaluarea funcţiei de independenţă/dependenţă a fiecărei nevoi fundamentale, după următorul tabel: Tabel de corespondenţă a nivelurilor de dependenţă Niveluri de dependenţă Nivel 1 Persoana este independentă şi autonomă Nivel 2 Persoana prezintă o dependenţă moderată Nivel 3 Persoana prezintă o dependenţă majoră Nivel 4 Persoana prezintă o dependenţă totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una din cele 4 categorii. Totalul de puncte obţinut permite clasificarea pacienţilor în patru categorii de dependenţă, astfel: Clasificarea în patru categorii de dependenţă Persoană independentă Persoană cu dependenţă moderată Persoană cu dependenţă majoră Persoană cu dependenţă totală până la 14 = nivel 1 de la 15 la 28 = nivel 2 de la 29 la 42 = nivel 3 de la 43 la 56 = nivel 4

Ex.: Pentru nivelul 1 – persoana este satisfăcută deoarece este independentă, fiindu-i îndeplinite toate cele 14 nevoi fundamentale. Pentru nivelurile de dependenţă pentru calcul dăm exemplul persoanei cu dependenţă moderată. Calculul categoriei se face astfel: nu se mişcă bine şi nu poate dormi bine – primeşte 2 (nivelul 2) şi în rest 14 puncte – total 16 – deci persoană cu dependenţă moderată.

Evaluarea nivelului de dependenţă a pacientului foloseşte ca instrument de măsură pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel, consemnarea şi urmărirea nivelului de dependenţă ne permite aprecierea rezultatului obţinut în urma tratamentului şi intervenţiilor de îngrijire. Tipuri de dependenţă şi nivelul de intervenţie Dependenţa poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, socila, cultural şi spiritual al fiinţei umane. Pacientul poate să prezinte patru forme de dependenţă: - potenţială, - actuală, - descrescândă, - permanentă. Această problemă trebuie să fie considerată sub unghiul celor 3 niveluri de intervenţii: prevenirea primară, secundară şi terţiară. Potenţială – dacă problema de dependenţă este posibil să apară din cauza anumitor predispoziţii, atunci vorbim de o stare de dependenţă potenţială. (ex. un pacient imobillizat poate face escare, dar care pot fi prevenite prin trat. adecvat).

l ajuta în satisfacerea nevoilor. dependenţa este atunci permanentă sau cronică (ex. 1. Factori de ordin social 4. în paraplegie). cu familia. Permanentă – dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei problema nu poate fi corectată. Intervenţia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependenţă. cunoştinţe despre sănătate şi boală. cu prietenii. Sursele de dificultate de ordin social – probleme generate persoanei în raport cu anturajul său. şomaj) 4. CAPITOLUL IV . Sursele de dificultate Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei = orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursă de dificultate. cu partenerul de viaţă. Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaţionale culturale şi economice. În acest caz acţiunile vor fi corective. este în descreştere – rolul asistentei este de a susţine şi realiza un progres până îşi găseşte gradul optimal de autonomie. filozofice. Factori de ordin fizic 2. Uneori asupra sursei de dificultate nu se poate acţiona (ex. Sursele extrinseci cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică funcţionarea normală (ex. Asistenta poate ajuta pacientul în câştigarea unor cunoştinţe care sunt necesare pentru a. Sursele de dificultate pot fi cauzate de: 1. paralizie. deficitul vizual). Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente şi emoţii – stările sufleteşti şi intelectuale care pot influenţa satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (ex. Factori de ordin psihologic 3. stressul. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind obstacolele fizice de natură intrinsecă şi extrinsecă ce influenţează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale Sursele intrinseci provin de la individul însuşi (ex. Descrescândă – când dependenţa pacientului se reduce. sondă nazo-gastrică. Rolul asistentei este în acest caz de suplinire a ceea ce pacientul nu poate face el însuşi. cu colegii de muncă – probleme legate de încadrarea în comunitate. (ex. cunoaşterea celorlalte persoane. Sursele de dificultate de ordin spiritual – aspiraţiile spirituale. 5. 3. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunoştinţe. Factori de ordin spiritual 5. metabolică). dependenţa este actuală.72 Actuală – dacă problema este prezentă. situaţii de criză). revolta persoanei asupra sensului vieţii. pansament compresiv) 2. serviciu nou. Astfel sunt necesare informaţii pentru: cunoaşterea de sine. anxietatea. Factori legaţi de insuficiente cunoştiinţe. problemă articulară. întrebări religioase.

Executarea. După Genévieve Déchanoz. 4. a obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale. Evaluarea. pentru a răspunde nevoilor fizice. Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social. psihosociale ale persoanei. Planificarea îngrijirilor (obiective). Îngrijirea este îndreptată pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate. Planificarea îngrijirilor ne permite: a. 3. CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA . cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor. adică elaborarea "diagnosticului de îngrijire". aplicarea intervenţiilor Utilizarea planului de intervenţii elaborat. determinarea obiectivelor care trebuie urmărite b. Analiza şi interpretarea lor. Culegerea de date. asupra suferinţei. a îngrijirilor. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor 4. 3. 5. Analiza şi interpretarea datelor ne permite să evaluăm problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat. Ne informează asupra a ceea ce este pacientul. 2. Culegerea de date Culegerea datelor apreciază pacientul în globalitatea sa.73 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Definiţie: Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică. a analizei situaţiei. Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor). 1. 5. Etapele procesului de îngrijire Procesul de îngrijire comportă cinci etape: 1. 2. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor. şi dacă este necesară 1. care permite acordarea de îngrijiri individualizate.

somnul. stare depresivă. Date despre condiţiile psihosociale: anxietate. inflamaţii. mişcarea. stres.date relativ stabile.  date legate de viaţa pacientului. de anturajul său sau de mediul înconjurător. limbă.îngrijirea.cunoaşterea deficienţelor pacientului.  date subiective – expuse de pacient. capacitatea de comunicare. funcţia respiratorie. infecţii. alergii etc. . sarcini. pe tot parcursul muncii sale. Datele relativ stabile sunt:  Informaţii generale: nume. prieteni etc. asistenta observă. apetitul sau anorexia. culegerea de date permite asistentei să-şi stabilească acţiunea de îngrijire. Cunoaşterea pacientului se realizează prin:: . Scopul investigaţiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului. pentru a face faţă nevoilor de sănătate. Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţiile primite.spitalizarea sa. etc. inconfort. pe care acesta nu şi le poate rezolva singur – deci.  Elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin. schimbare şi impun reevaluare din partea asistentei. care trebuie să fie adus la zi cu regularitate.  Caracteristici individuale: rasă. confort. întreabă şi notează datele privind fiecare pacient.  date conţinând informaţii actuale. .  Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare. . astfel: Date despre starea fizică: temperatura. intervenţii chirurgicale.  Reţeaua de susţinere a pacientului: familie. Tipuri de informaţii culese:  date obiective – observate de asistentă despre pacient. cultură. identificarea problemelor. Datele variabile: Datele variabile sunt în continuă evoluţie. sex. religie. grad de autonomie. oboseală. stare civilă etc.sănătatea. de obiceiurile sale. Deci. stare de conştienţă.  date conţinând informaţii trecute. etc Aceste date constituie un instrument de lucru în procesul de îngrijire. ocupaţie etc.date variabile. accidente etc.cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ce priveşte: . reacţii alergice. vârstă. . ritm de viaţă etc. deficite senzoriale. eliminarea. Informaţiile culese se grupează în două mari categorii: .  Gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţia. în funcţie de evoluţia stării pacientului. tensiunea arterială. . .cunoaşterea propriilor resurse. proteze.74 prima etapă a demersului (procesului) de îngrijire Culegerea informaţiilor este un proces continuu.

scheme de referinţă (consultarea unor date). primară: pacientul. surse secundare sau indirecte: familia şi anturajul pacientului. depistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependenţei pacientului. Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale reprezintă o grilă de observaţie sistemică şi practică. Observaţia este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale. Presupune.faţă tristă sau denotând suferinţa). comportamentul. Vederea: ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale unei persoane (fizionomia. membrii echipei de sănătate. trebuind să se concentreze asupra pacientului şi asupra a tot ceea ce-l înconjoară. privirea. atingere şi miros. consultarea surselor secundare (vezi mai sus). . zgomote emise de pacient) Atingerea: joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi ale corpului.lipsa de concentraţie şi continuitate. Mirosul permite:depistarea unui miros referitor la gradul de curăţenie al pacientului. interviul pacientului. dosarul medical . a.judecăţi preconcepute. gemete. spiritual permite observarea pacientului ca un tot. vedere. Utilizarea observaţiei Observaţia se va face cu multă atenţie. . Deci. Implicarea simţurilor În cursul muncii sale pentru pacient.75 Surse de informaţie pot fi: sursa directă. de percepţie şi emotivitate. percepţia este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut. de asemenea. Observarea Observarea este elementul cel mai important pe care îl foloseşte asistenta pe parcursul activităţii.actual . auz. Elemente de evitat: . etc).asistenta trebuie să se ferească de: .rutină şi superficialitate. cultural. asistenta se foloseşte de organele de simţ. sau caracteristice pentru anumite procese patologice. Mijloacele principale de a obţine informaţiile dorite sunt: observarea pacientului. Auzul: prin simţul auzului ne parvin cuvintele (intonaţia vocii. semne şi simptome care traduc o nevoie nesatisfăcută (ex.anterior. . . Noi trebuie însă să diminuăm subiectivitatea (prin efort intelectual). Această grilă cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-social.subiectivism.

socială. desfăşurarea interviului asistenta pune întrebări deschise sau închise. Scop .de tip descriptiv (ex. "Povestiţi-mi ce probleme vă mai creează boala". . Tipuri de interviu: structurat.76 b. spirituală. . de asemenea.furnizarea de date pacientului.  interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare adecvată Abilităţile asistentei în a facilita interviul: a) Abilitatea de a pune întrebări adecvate . afectivă. d) Abilitatea de a face o sinteză.de tip narativ (ex. "Descrieţi-mi felul dumneavoastră de a proceda"). este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului interviului. b) Abilitatea de a confirma percepţiile sale în legătură cu pacientul.  respectarea: .începerea relaţiei asistentă-pacient. să creeze toate condiţiile.obţinerea de informaţii asupra celor cinci "dimensiuni" ale pacientului: fizică.orei de masă. discuţia cu pacientul. care-l vor determina să pună întrebări şi să participe la stabilirea obiectivelor şi efectuarea îngrijirilor. .  asistenta să-şi organizeze astfel munca sa. . "De ce nu mâncaţi niciodată carne?).la sfârşit. Interviul Generalităţi: Interviul cuprinde întrevederea.  asistenta trebuie.de tip de calificare (ex. pacientul va fi asigurat de confidenţialitatea interviului. e) Abilitatea de a aplica o ascultare activă. rând pe rând. . funcţia şi explicând scopul interviului. Condiţiile pentru interviu:  alegerea momentului oportun pentru pacient. semistructurat Etapele interviului începerea interviului . Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate. concluzia interviului .observarea pacientului. .asistenta se prezintă. dialogul. asistenta va trage concluziile asupra interviului. intelectuală. declinându-şi numele. . . interacţiunile dintre pacient şi familia sa. încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său. c) Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare. ale căror răspunsuri vor forma "profilul" pacientului pe parcursul interviului.a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind. modul în care evoluează în mediul spitalicesc.momentelor de oboseală şi de repaus. emiţător şi receptor. asistenta şi pacientul devin. ţinând cont de confortul pacientului.

stare civilă .natura lor .capacităţi cognitive . trepidaţii) .apariţia simptomelor: . efort etc.examenul fizic . umezeală.) . durată.77 Profilul pacientului Profilul pacientului este stabilit din informaţiile culese prin interviu şi cuprinde ca elemente de bază următoarele: Informaţii generale .intervenţii chirurgicale . afecţiuni mentale ale membrilor de familie Mod de viaţă. zgomote.utilizarea tratamentelor empirice Antecedente familiale .alergii medicamentoase.traumatisme . va fi inclus şi examenul sistemelor şi aparatelor: .-sex . obişnuinţe .surse de susţinere Antecedente medicale .securitatea fizică (respectarea măsurilor de protecţia muncii) Profilul psiho-social şi cultural .ocupaţie . Pe lângă profilul pacientului.religie .nume.investigaţii radiologice şi endoscopice .probleme generate în raport cu familia.emoţii. intensitate etc. somn.practicarea exerciţiilor fizice Probleme de sănătate actuală . anturajul. stări sufleteşti care pot influenţa satisfacerea nevoilor .utilizarea de alcool. alimentaţie .caracteristici (localizare. droguri .bolile copilăriei.explorări funcţionale . etnie .examene de laborator . prenume .factori de risc (poluanţi.spitalizări .măsuri luate pentru a le uşura şi efectul acestora .factori declanşatori (frig. sentimente.) . vaccinări .boli cronice.cunoştinţe despre sănătate Mediul ambiental . tutun.limba vorbită.obiceiuri de muncă.

S-)___________________ Alte date: (investigaţii paraclinice etc.. Semne particulare________________________ Alergii cunoscute:_________reacţia__________________ STAREA DE DEPENDENŢĂ Autonom_________semiindependent___________dependent________ Proteze: dentară/oculară/auditivă/de membru/valvulară. DROG: da/nu/denumirea________mod de administrare__________ CAFEA: da/nu/ocazional.P-)______________________________ Sursele de dificultate (etiologia . OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ALCOOL: da/nu/ocazional.78 FIŞA DE INTERVIU STAGIU PRACTIC SPECIALITATEA ELEV ŞCOALA ANUL DATA DATE GENERALE DESPRE PACIENT INIŢIALELE PACIENTULUI ________vârsta______sexul______ starea civilă ____nr. Greutate_________/kg. Stimulator cardiac/din anul______ .)______________________________ _____________________________________________________________ . Impresii din spitalizarea anterioară___________________________________ PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE): Data apariţiei__________________________________________________ Motivele internării______________________________________________ Probleme de sănătate (dependenţă . Lentile de contact/ochelari – dioptrii______ Afecţiuni care limitează activitatea: cardiace/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele____________________________________________________________ ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE Spitalizări anterioare pentru__________la data_________________________ Operaţii/intervenţii__________ la data_______________________________ Tratamente prescrise urmate:____________ da/nu.E-)________________________________ Manifestări de dependenţă (semne şi simptome . copii_____religia________profesia ________ statutul social ocupaţia locul de muncă DOMICILIUL: Localitatea__________casa________camere_____ LOCUIEŞTE: singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat.________ TA_____ Puls _________/min. Dieta________. înălţime. TUTUN: da/nu/ocazional.

79 .

regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi. Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervenţiile de îngrijire vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă. Componentele diagnosticului de îngrijire (de nursing) Diagnosticul de îngrijire este format din două sau trei părţi principale: Problema de dependenţă a persoanei. un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii( ex. actual sau potenţial. (Louis Grondin) 2. 1. permiţând identificarea resurselor individuale. . . Analiza presupune. Semne şi simptome.80 2. şi legate de o sursă de dificultate. Prima parte a diagnosticului Prima parte a diagnosticului constă în enunţul problemei.a doua etapă a procesului de îngrijire Analiza şi interpretarea datelor în cadrul conceptual al Virginiei Henderson – presupun un examen al datelor şi clasificarea lor.recunoaşterea legăturilor şi a priorităţilor. asistenta poate să definească problemele pacientului şi să pună un diagnostic de îngrijire. Diagnosticul de îngrijire este un enunţ concis.stabilirea problemelor de îngrijire .date de dependenţă. Grondin. . alterarea eliminării intestinale: constipaţie). Definiţia diagnosticului de nursing: 1. Cauza problemei de dependenţă. deci defineşte sursele de dificultate.examinarea datelor. Interpretarea datelor explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Diagnosticul de îngrijire (de nursing) Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de dependenţă. (Riopelle. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR . problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană.clasificarea datelor: date de independenţă . al manifestărilor de dependenţă a persoanei. Analiza datelor se face prin: . Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul persoanei (sau grupului) la o problemă de sănătate. regrupate sau nu. Phaneuf). El constituie o judecată practică bazată pe colectarea şi analiza datelor şi serveşte de pivot la planificarea îngrijirilor. de asemenea.

trebuie avută în vedere mai întâi în ce măsură nevoia nesatisfăcută ameninţă homeostazia sau viaţa pacientului. de o nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependenţă. de o nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie. de o nevoie care este importantă în ochii pacientului . a. Cauza poate fi legată de factorii de ordin fizic.S. dacă nu se previne.81 2. psihologic. observabile. Criterii care permit stabilirea unor priorităţi între problemele de dependenţă Pentru a stabili o ordine a priorităţilor între diagnosticele de îngrijire. adică a sursei de dificultate. de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercutează asupra mai multor nevoi.probleme conexe (cu rol de colaborare sau cu rol interdependent de îngrijire).diagnosticul de îngrijire (probleme cu rol propriu de îngrijire). Probleme de sănătate. Semne şi simptome. A doua parte a diagnosticului A doua parte a diagnosticului este constituită din enunţul cauzei (etiologia) problemei. de o insatisfacţie care poate să compromită serios securitatea pacientului.  diagnostic potenţial.         Asistenta trebuie să se ocupe mai întâi: de o nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie a pacientului. de o nevoie a cărei nesatisfacere se repercutează asupra demnităţii pacientului. analiza şi interpretarea lor de către asistentă şi exprimă problema persoanei şi semnele prin care se manifestă şi care reies din datele culese.E. b. Orientarea diagnosticelor spre intervenţii autonome şi/sau intervenţii de colaborare Formularea diagnosticului de îngrijire se face pornind de la informaţiile culese. şi . Nu toate problemele identificate de asistentă pot să constituie diagnosticul de îngrijire cu rol propriu. social şi spiritual sau o insuficientă cunoaştere Diagnosticul de îngrijire format din 3 părţi utilizează formula mnemotehnică P. Etiologia. Astfel. Se cunosc trei tipuri de diagnostice de îngrijire:  diagnostic actual .când manifestările de dependenţă sunt prezente.este acela care descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură. toate problemele identificate de către asistentă se pot defini în două tipuri de probleme utilizând doi termeni şi anume: .când o problemă poate surveni. c. de o nevoie a cărei nesatisfacere vatămă confortul pacientului.  diagnostic posibil .

82 Diferenţele între diagnosticul de îngrijire şi diagnosticul medical Diagnosticul de îngrijire       Ţine cont de starea pacientului Identifică un răspuns uman specific pentru Se schimbă în funcţie de modificările răspunsurilor pacientului. Un astfel de plan. constituie un instrument de comunicare. a mijloacelor de desfăşurare. obiectivele de îngrijire. comportamentul sau acţiunea pacientului însuşi (sau a familiei. a grupului şi colectivităţii). Obiectivele de îngrijire –prima componentă a planificării îngrijirilor Obiectivul de îngrijire constă din • descrierea unui comportament pe care-l aşteptăm de la pacient. din toate turele de lucru. obezitatea). De obicei. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR a treia etapă a procesului de îngrijire Definiţie: Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie. Formularea sa nu implică. Diagnosticul medical        Ţine cont de problema de sănătate în sine ( artrită reumatoidă. Obiectivul de îngrijire vizează deci atitudinea. Planul de intervenţie cuprinde două componente: a. de unificare şi de continuitate a îngrijirilor. O terminologie anumită a fost desemnată şi acceptată de comunitatea profesională medicală pentru a descrie procesele specifice de boală. putând astfel să decidă priorităţile pe care trebuie să le respecte în cursul unei zile de muncă. • un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor. rămâne constant în decursul bolii . 3. Ţine cont de sursele de dificultate care cauzează problema de sănătate. care uşurează urmărirea îngrijirilor ce trebuie acordate de către toţi membrii de echipă. Serveşte ca ghid în determinarea tipurilor de intervenţii nursing Orientează asistenta spre intervenţii autonome. b. Planul de intervenţie ajută asistenta să judece urgenţele şi importanţa problemelor de dependenţă. Identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia unor organe şi sisteme specifice. AVC). . în general. ca şi a precauţiilor care trebuie luate. factorii etiologici (ex. Este ca ghid în determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical pentru însănătoşire Orientează practicianul spre tratament medical. a. intervenţiile. prevederea etapelor.

îşi manifestă empatia. Pentru ca intervenţiile să fie evaluabile trebuie: . măsurabile (evaluabile). . (formulă mnemotehnică) Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la următoarele cinci întrebări: S = specificitate: cine face acţiunea? P = performanţă: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient? I = implicare: cum se face acţiunea? R = realism: în ce măsură se poate face acţiunea? O = observabil: când? b. 4. este alături în acţiuni de îngrijire..acceptare reciprocă.sau ce continuitate. secundare şi terţiare). colectivul) le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat.atitudine de: respect. de patru ori pe zi etc.  pedagogică .O. asistenta trebuie să formuleze obiectivele pornind de la sistemul S. Familia: în anumite circumstanţe. familia. Echipa de îngrijire: asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. precum şi care sunt acţiunile.. grupul.). asistenta. Intervenţia –a doua componentă a planificării îngrijirilor Alegerea intervenţiei permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru a corecta problema de dependenţă a pacientului. Pacientul: execută acţiunile planificate pentru el.uşurarea schimburilor cotidiene. EXECUTAREA (APLICAREA) ÎNGRIJIRILOR a patra etapă a procesului de îngrijire Aplicarea îngrijirilor are drept scop obţinerea rezultatului aşteptat. . Pentru aceasta.să se indice la ce oră. Asistenta: supervizează aceste acţiuni. ajută şi efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. . Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop să ajute pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa sau un oarecare nivel de independenţă.83 Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar şi precis care sunt rezultatele pe care pacientul (familia) şi asistenta speră să le obţină. În aplicarea în practică a intervenţiilor sunt antrenaţi: pacientul.  terapeutică .I.stabilirea între asistentă şi pacient a unei relaţii de: . în funcţie de resursele proprii (ex. pe ce durată trebuie să se desfăşoare acţiunea asistentei sau să se supravegheze continuu semnele (de ex. căldură. intervenţiile pe care asistenta şi pacientul (familia. în care moment al zilei. studiază intervenţiile care răspund nevoilor specifice ale pacientului. Intervenţiile vor fi personalizate.  funcţională .la ce interval (de trei ori pe zi. observabile. echipa de îngrijire.R.). Executarea îngrijirilor şi relaţia asistent-pacient Această relaţie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicaţii: funcţională. cât şi psihic a pacientului.P.învăţarea = transmiterea informaţiilor necesare prevenirii (primare. Asistenta care întocmeşte planul de îngrijire. pedagogică şi terapeutică. răspunde la diverşi stimuli. . exerciţii. reabilitării atât fizic. dispneea). încurajează. informează.

Pentru a realiza acest obiectiv. Rezultatul obţinut Când asistenta formulează obiectivele îngrijirilor. deşi beneficiază de o îngrijire excelentă. pentru că pacientul nu ştie întotdeauna ceea ce implică o bună îngrijire. atunci trebuie să ştim de ce nu avem rezultatul scontat şi trebuie să corectăm situaţia respectivă. Satisfacţia pacientului Este important să se cunoască aprecierea pacientului. 1. . Dacă intervenţiile planificate nu şi-au atins scopul lor. posibil ca lui să-i displacă unele intervenţii.84 înţelegere empatică faţă de pacient. în acelaşi timp. însă trebuie. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR – a cincea şi ultima parte a demersului de îngrijire Evaluarea constă în a aduce o apreciere (o judecată) asupra progresului pacientului în raport cu intervenţiile asistentei. să avem rezerve. 5. ea exprimă ce rezultat prevede să se obţină în urma îngrijirilor acordate. asistenta îşi va planifica toate intervenţiile în vederea obţinerii acestui rezultat 2. de asemenea. este.

Este influenţată de permeabilizarea căilor resp. O2 în aerul respirat. resp.climatul – căldura creşte frecvenţa respiratorie. expansiunea cutiei toracice. Este influenţată de: cantitatea de Hgb din sânge. d). Etapa tisulară – reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi. exerciţiul fizic). debitul cardiac. Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi.mediul ambiant – procentul adecvat de O2 în aerul atmosferic şi umiditatea de 50 – 60% creează un mediu confortabil. . c). Este influenţată de: diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi conc. de funcţionarea lor eficientă Etapele respiraţiei: a).frecvenţa respiraţiei (30 – 50 r/min la nou-născut şi 16 – 18 r/min la adult) . statura. mărimea suprafeţei alveolare. maturitatea centrului respirator bulbar. permeabilitatea reţelei periferice arteriale. postura. sexul (frecvenţă mare la femei). de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană poate deveni neprielnic pentru respiraţie. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE A. Ventilaţia – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu CO2. altitudinea determină creşterea frecvenţei. somnul. starea peretelui alveolar. plânsul influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor. râsul.amplitudinea respiraţiei . necesar proceselor de oxidare în organism.85 CAPITOLUL V Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson 1. . I. Factori sociologici: . frigul – scade frecvenţa. Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori.. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira Factori biologici: vârsta (la copil nr. Respiraţia A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător. hematii. Factori psihologici – emoţiile. Difuziunea gazelor. conc. Manifestări de independenţă . alimentaţia. b). nr. O2 din sânge. este mai mare ca la adult). Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia.

senzaţie de sufocare 2. . urmată de apnee. alergeni în mediul înconjurător. Surse de ordin sociologic: aerul poluat.hipoventilaţie . bronşice. mese copioase).dispnee Cheyne – Stokes (respiraţie din cei în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim.apnee. (la femeie). a altor persoane. Manifestări de dependenţă: . a mediului ambiant. umed. obstrucţia căilor respiratorii: obezitatea. Dispneea Este determinată de boli pulmonare şi cardiace.ortopnee .tuse. faringiene. Surse de dificultate care detrmină nesatisfacerea nevoii de a respira Prezentăm 3 probleme de dependenţă: 1. să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat. faringe.învaţă pacientul să facă exerciţii respiratorii.amplitudine modificată.mucozităţi. apoi ciclul se reia) . să favorizeze respiraţia.disfonie . Manifestări de dependenţă: . rezultă oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge.afonie (imposibilitate de a vorbi) . durere.hiperventilaţie . stress. - Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale. Alterarea vocii Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas.bradipnee. Aerul pătrunde cu dificultate în plămân. (la bărbat) şi abdominal (copii şi vârstnici) mucozităţi tusea Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii . exerciţii de mers. . de relaxare. situaţie de criză. laringe. Surse de ordin psihologic: anxietate. tahipnee . costal inf. altitudine înaltă. . dezechilibre hidro-electrolitice. Lipsa cunoaşterii: cunoaşterea de sine. să aibă posturi adecvate.explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului .86 ritmul zgomotele respiratorii simetria mişcărilor respiratorii tipul de respiraţie: costal sup. .hemoptizie . după care scade treptat. II.

evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a aglomaraţiilor rezistenţă crescută faţă de infecţii Pacientul să aibă .epistaxis . nas.strănut .pacientul nu-şi va sufla nasul Pacientul să pre.aşezarea pacientului în decubit dorsal epistaxisului .pregăteşte psihic pacientul echilibrat psihic . corpi străini.comprese reci pe frunte.administrează terapia adecvată . apnee.umezeşte aerul din încăpere zinte mucoase . pire liber. Zgomote repiratorii Cianoză 3.întrerupe alimentaţia solidă înghită fără .umezeşte aerul din încăpere permeabile şi o . Ciclul se reia. Obstrucţia căilor respiratorii Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii.îndepărtează secreţiile nazale.gargară cu antiseptice dificultate .secreţii nazale abundente . ceafă .deformări ale nasului .aport optim de lichide pe 24 ore Pacientul să nu . Intervenţiile asistentei Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Pacientul să res. Manifestări de dependenţă: . pe nas .tuse .aspiră secreţiile bronşice bună respiraţie .umezeşte aerul din încăperi .tiraj.gimnastică respiratorie .aspiraţie pe nas .evitarea răspândirii secreţiilor infecţie Oprirea .folosirea batistei devină sursă de . cornaj.comprimarea septului nazal care sângerează 5 – 10 min .alimentaţie cu lichide călduţe Pacientul să fie .învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare .87 dispnee Kusmaul – inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată.favorizează modalităţi de comunicare nonverbală umede şi integre Pacientul să . traumatisme.recomandă pacientului repaus vocal absolut respiratorii .respiraţie orală .asigură poziţie antalgică Pacientul să aibă .învaţă pacientul să tuşească căi respiratorii .

Dependenţa în satisfacerea nevoii . ritmul. Manifestările de independenţă: frecvenţa. .88 B. activitatea (creşte la efortul fizic) . si mai mic la adult). care să nu stânjenească circulaţia. care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară). somnul (mai mică în timpul somnului). alimentaţie.să-şi menţină tegumentele curate.factori biologici: vârsta (frecvenţa pulsului e mai mare la sugar. Factorii care influenţează TA sunt: DC.să poarte îmbrăcăminte lejeră. forţa de contracţie a inimii. Factorii care influenţează tensiunea arterială (TA): .factori sociologici: climatul (frigul face vasoconstricţie şi creşte TA. .factori psihologici: emoţiile. coloraţia tegumentelor. Circulaţia Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine. elasticitatea şi calibrul vaselor.factori biologici: vârsta (creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă).Tensiunea arterială sistolică maximă (TAS max). .să evite sedentarismul. înălţimea corporală. copil mic. iar căldura vasodilataţie) Manifestări de independenţă . care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi.pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire). consumul exagerat de alcool. . efort fizic. . mânia . amplitudine.Menţinerea raportului între TAmax şi TA min: TAmin = TAmax/2 + 1 sau 2. . dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare. Factorii care influenţează pulsul: . Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine Se educă pacientul: .să aibă o alimentaţie echilibrată. integre.factori sociali: mediul ambiant – prin conc de O2 a aerului.să evite tutunul. vâscozitatea sângelui. Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Independenţa în satisfacerea circulaţiei Pulsul (expansiunea ritmică a arterelor. II. celeritate (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile).factori psihologici: emoţiile cresc TA . plânsul. tensiunea pulsului. somnul (scăzut în timpul somnului). .Tensiunea diferenţială (TAmax – TAmin) = 60 mmHg . şi tensiunea arterială diastolică minimă (TAD min) este 90-110/60-65 mmHg la copil şi 115140/75-90 mmHg la adult.

. pacientul în repaus). pansament curat. asimetric . nebulizare. dicrot – 2 pulsaţii.tegumente modificate: reci. Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare: .Aspirarea traheobronşică .umidificarea.de ordin psihologic: anxietatea. cianotice .învaţă pacientul: o să întrerupă consumul de tutun.89 Circulaţia inadecvată Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie . temperatura. prin mască.lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată Manifestări de dependenţă . îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor. situaţia de criză . . Asistenta va pregăti psihic pacienta. pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent.modificări ale TA: HTA. una puternică şi alta slabă. drenatul postural .Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor – pentru funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată: .modificări de volum a pulsului: puls filiform. palide (irigare insuficientă a pielii).drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. modificarea TA diferenţiale . aspir de corpi străini.de ordin fizic: alterarea muşchiului cardiac. bradicardie . să reducă grăsimile şi clorura de sodiu.Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană . Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.modificări ale ritmului pulsului (puls aritmic. o administrarea medicaţiei prescrise o urmăreşte efectul medicamentelor şi a eventualelor efecte nedorite (secundare) o aplică tehnici de favorizare a circulaţiei . . cort.hipoxemie.Oxigenoterapia (prin sondă nazală.Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex. a pereţilor arteriali. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie Funcţiile vitale includ: respiraţia. izoletă). pulsul (radial. zarzavaturi.respiraţia diafragmatică. TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie. . carotidian) . hTA.Pacientul să prezinte circulaţie adecvată . . tapotament. va fixa debitul de oxigen. venoşi. va supravegehea . vibraţia. hipoxie Intervenţiile asistentei: . canulă sterilă. să aibă alimentaţie bogată în fructe. stressul. Edem glotic). etc).respiraţia profundă.Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii sale.modificări ale frecvenţei pulsului: tahicardie. urmată de o pauză) .Intubaţia la nevoie . alcool.

Raţia de grăsimi se reduce în tulburările metabolismului lor. retenţie de apă – edeme. activitate depusă. stare de sănătate sau de boală. edem alveolar. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: vârsta şi dezvoltarea (variabile în funcţie de creştere şi dezvoltare). C. 18 mg Fe. salatelor. săruri minerale şi fibre alimentare. legumelor. Fibrele alimentare – utile pentru formarea bolului fecal şi o bună digestie. atelectazie. Apa şi sărurile minerale – sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare.15 g Mg. creşte necesarul alimnetar).90 administrarea O2. în insuficineţa glandelor care intervin în digestia lor (insuficienţa pancreatică. 8 mg vit PP şi 20 mg vit K. afecţiuni hepatice. B1. Lipidele – au calităţi energetice mari. greutate. ceea ce se asigură prin consumarea fructelor. ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică. întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări. 25 mg vit. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na. proteine. Necesarul: 1 – 2 g/kg/24 h. înălţime. activităţi fizice (creşte activitatea. vârstă. nefroză lipoidică) Vitaminele – pentru menţinerea metabolismului normal al organismului. Ele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare. 6 mg vit B6. hemoragie intraavlveolară. orarul şi repartizarea meselor (program regulat al meselor). denutriţie. . Independenţa în satisfacerea nevoii Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex. Necesarul: 4 – 6 g/kg/24 h. anemii şi reducerea presiunii coloid osmotice a sângelui. vitamine. O dată cu nevoile de apă. va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală. Nevoia de vitamine creşte în îmbolnăviri. se satisfac şi nevoile de săruri minerale. 2 g Ca. apă. sucurilor de fructe. caşexie. lipide. pentru a-şi asigura dezvoltarea. se satisfac şi nevoile de apă. Necesităţile sunt: 150 mg vit. hepatică. Hidraţii de carbon – sursa energetică principală a oganismului (50% din nevoi). Necesarul 4 – 6 g/kg/24 h. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă. renale. Aportul insuficient de proteine determină afectarea parenchimului hepatic. 3 – 4 g K. într-un volum mic. Necesităţile zilnice de apă la adult sunt de 2500 – 3000 ml/24 ore (ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor). 2. La copil aportul va fi mărit în boli febrile. 6 g Cl. congestie. O alimentaţie adecvată trebuie să conţină: glucide. 0. Proteinele – materialele plastice ale organismului.

statusul socio-economic. alăptare ( + 30%) Raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar. . sarcină. un minus de 10 – 15% pentru vârstnici) Calculează raţia alimentară echilibrată Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală (40% prot. survin următoarele probleme de dependenţă: 1. gingii roz şi aderente de dinţi). 35% lipide de origine animală. Manifestări de independenţă Cavitatea bucală (dentiţie bună. Dificultate de a se alimenta şi hidrata 4./kg/24 ore. Deprinderi alimentare (3 mese şi 2 gustări. Cal. limba roz. în funcţie de vârstă ( un plus de 20-30% pentru copii. religia (posturi)./24 ore: în repaus 25 Cal./kg/24 ore în stări fiziologice: sportivi. Greţuri şi vărsături 6. Digestie lentă. Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare Alege alimentele ţinând seama de deprinderile şi nevoile pacientului Înlocuieşete la nevoie un aliment cu altul. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit 2. cultura. cu gura închisă. activitate uşoară 35 – 40 Cal. 10 ore repaus nocturn) Apetit alimentar./kg/24 ore. 60% prot. Masticaţia: uşoară. tradusă prin nevoia de a mânca) Saţietate Hidratare Gust şi valoare acordate mâncării. vegetale. activitate intensă 45 – 60 Cal. factori sociologici: climatul (iarna e nevoie de mai multe calorii. anxietatea. activitate medie 40 – 45 Cal. proteză dentară adaptată. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus 3. nestingherită. mucoasa bucală roz şi umedă./kg/24 ore./kg/24 ore Calculează necesarul de cal/24 ore. animale. Dificultate de a urma dieta 5.91 factori psihologici: emoţiile (unii pierd apetitul. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută. vara – mese mai uşoare). Foame (senzaţie dezagreabilă. Refuz de a se alimenta şi hidrata. alţii consumă mai multe alimente). Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii Asistenta calculează necesarul de Cal. 65% lipide vegetale) Calculează nr.

prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile letale. . peristaltismului intestinal.asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale .înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului (cele necesare creşterii sau necesare pierderii.hidratare . tumori. o insuficienţă în cantitat şi calitate. tubaj nazogastric.pacientul să fie echilibrat psihic. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a bea şi a mânca Alimentaţia pacientului Respectă următoarele principii: .surse de ordin psihologic: anxietate.digestie (dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor) . dezechilibre .pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic (alimentaţie parenteral pacientul.lipsa cunoaşterii 1.semne de dezechilibru. . .deprinderi alimentare greşite .disfagie .anorexie. care afectează starea nutriţională a individului.consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente. . alterarea parenchimului hepatic. stress.surse de ordin fizic: alterarea mucoaselor căilor digestive. obstrucţii. . malnutriţie .pacientul să fie echilibrat nutriţional . .surse de ordin sociologic: foame. Manifestări de dependenţă: . . Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive. . încurajează pacientul. reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente). face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate) .92 Surse de dificultate: .pacientul să aibă o stare de bine.starea tegumentelor (uscate.favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave. calculează numărul de calorii. acnee). prin consum (la adulţi) .mâncare dezordonată Intervenţiile asistentei . fără greţuri şi vărsături (pacientul aşezat în poziţia semişezând. ajută pacientul în timpul vărsăturilor.

supe diluate. unt 10 g şi ulei 30 g/zi. carne. fructe crude sau coapte. supe de legume. ceaiuri îndulcite cu zaharină.alimente permise: 1000 – 2000 ml lapte. brânză de vaci. dulceaţă. sufleuri de brânză de vaci. Regimul cardio-vascular . caş. după infarct miocardic acut (IMA) . urdă. gălbenuş de ou. insuficienţă hepatică acută. fructe). se administrează în cantităţi mici şi repetate. salată de sfeclă. iaurt. fructe coapte. IMA ( a 2.alimente permise: brânză de vaci. unt. apă fiartă şi răcită Regimul hidro-zaharat: . colecistita acută. normo şi hipercalorice. fructe coapte.alimente permise: în funcţie de toleranţa la glucide cuprinde: alimente cântărite ( pâine. gastrite acute . Regimul hidric: . Regimul semilichidian: .indicaţii: în gastrite în primele 3. fructe crude coapte. frişcă sau smântână Regimul hepatic: . legume uscate. urdă. sosuri fără făină. Regimul hipocaloric: . Regimul diabetic: .5 zile a bolii ulceroase. insuficienţă renală acută. ouă moi.indicaţii: glomerulonefrită acută (GNA).indicaţii: colecistita subacută. Regimul lactat: . caş. ulei 20 – 30 g7zi Regimul renal (nefritic): .alimente permise: lapte. carne slabă fiartă. lapte.indicaţii: cardiopatii decompensate. alimente necântărite (peşte.alimente permise: salată de crudităţi cu untdelemn. mese cantitativ mici şi dese. după hemoragie digestivă superioară (HDS) . lapte. compot. făinoase. carne slabă fiartă.alimente permise: supe limpezi. zeamă de orez. + frişcă sau smântână Regimul lacto-făinos (vegetarian) . prăjituri cu mere.indicaţii: DZ . ciroză. diarei acute. biscuiţi. după operaţii de stomac . pâine fără sare. iaurt.indicaţii: după puseul acut al ulcerului în remisiune. hepatită.alimente permise: brânză de vaci. compot. ceaiuri îndulcite. legume. mezeluri. supe de legume. supe de carne.93 Alimentaţia dietetică În funcţie de cantitatea alimentelor. pâine prăjită. regimurile pot fi hipo. pireuri de legume.indicaţii: postoperator.) . insuficienţă renală acută . făinoase. zeamă de compot. ouă. frişcă. caş. ciroză hepatică.alimente permise: supe de făinoase. făinoase. hipertensiune arterială (HTA). boli febrile .indicaţii: hepatită cronică decompensată.a săpt. uleiuri). neoplasm hepatic .indicaţii: debutul hepatitei epidemice. cartofi.alimente permise: sucuri îndulcite. pireuri de legume.

sol. Alimentarea pacientului: . lactat de sodiu. . pe cale parenterală. clismă). Ringer. diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar. Soluţii utilizate pentru hidratare: sol. bicarbonat de sodiu. HTA alimente permise: brânză de vaci.NEVOIA DE ELIMINARE . . cardiaci. Hidratarea şi mineralizarea organismului Organismul uman nu poate trăi decât 3 min fără O2.Mesele vor fi servite estetic şi în condiţii igienice Modurile de alimentare: .izotonice . lapte. Prelucrarea alimentelor se face prin: fierbere. PEV. conservare. Dextran 40 sau 70. necesare bunei funcţionări a organismului. Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 25000 ml/zi. Apa: este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice. sol. Tulburări ale fluidelor: . glucoză. Homeostazia – toate mecanismele prin care se menţine echilibrul mediului intern. mere.activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon ( e nevoie de tacâmuri. organice. hipertonă de NaCl.94 indicaţii: obezitate.hiperhidratarea. 3 săptămâni fără mâncare. Calea de hidartare: orală.pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură ( e nevoie de tacâmuri. izotonică de NaCl. coacere. . etc) . la copil 100 ml apă/kg/zi.hipertonice . 3. prăjire.artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice (prin sondă gastrică. cu probleme neurologice – vor fi alimentaţi mai frecvent.hiperpotasemia Tipuri de fluide: . gastrostomă. rectală.hipotonice Izotonicitatea se raportează la tonicitatea plasmei. etc. plasmă. masă eritrocitară (ME). mese. carne albă. înăbuşire. sol de KCl. Se găseşte în formă liberă – circulantă (70%) şi legată. farfurii. sol. THAM. măsuţă în salon.deshidratarea (mai rapidă la copil).hipopotasemia. 3 zile fără apă.Este important orarul meselor (pacienţii ulceroşi.) . legume. tavă.hipernatremia (sete vie). . sânge. duodenală. frigere. sol. şi în cantităţi mai mici) . în principal de proteine (restul).hiponatremia (cu convulsii la copil). .Darow. anorganice.

Micţiune = emisiune de urină.5 – 7. regim bogat în carne). Toate schimbările volumului extracelular antrenează modificări în compoziţia lichidelor celulare de unde rezultă importanţa menţinerii constante a compoziţiei mediului intern.în stări patologice – eliminări pe cale digestivă.. Excreţia se face prin: . menţin echilibrul hidric şi hidroelectrolitic. iar la vârstnici. perspiraţie . Urina = sol. emoţiile puternice pot modifica frecvenţa şi calitatea eliminării urinare şi intestinale factori sociologici: normele sociale. Manifestări de independenţă cantitatea – variază în funcţie de vârstă ( 500 – 1200 ml/24 h la copil şi 1200 – 1400 ml/24 ore la adult) frecvenţa micţiunilor (4-5/zi la copil şi 5 – 6/zi la adult) ritmul micţiunilor (2/3 din numărul lor este ziua şi 1/3 noaptea) culoarea urinei: galben deschis (urină diluată. Rinichii menţin compoziţia chimică a lichidelor din organism. anxietatea.aparatul genital feminin – menstruaţie . Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: alimentaţia (cantitatea şi calitatea alimentelor.) Densitatea urinei – n = 1010 – 1025. conştient de eliminare.aparatul digestiv – scaun .aparatul renal. amoniacal – urină veche) reacţia urinei: normal reacţie acidă. Aspectul urinei (normal. apoi poate fi tulbure datorită coagulării mucinei. apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar protidic. . act fiziologic. factori psihologici: stressul. Pielea completează eliminarea renală. inutile şi toxice pentru organism.95 Eliminarea este necesitatea oraganismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare. transparentă la început. sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie – spută. Diureză = cantitatea de urină eliminată/24 ore. educaţia. o bună hidratare favorizează eliminarea intestinală şi vezicală). Independenţa în satisfacerea nevoii a. exerciţiile. Menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern se realizează prin procesul de homeostazie.aparatul respirator . Eliminarea ascestor substanţe se face în soluţie apoasă împreună cu săruri minerale şi alte substanţe de dezasimilaţie care nu sunt necesare organismului. cel. regim vegetarian) – galben închis (urină conc. clar. . Medicamentele pot schimba culoarea urinei. epit.piele – transpiraţie. diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control). vătămătoare rezultate din metabolism. cultura. mirosul urinei (de bulion – urină proaspătă. pH = 4. vîrsta (controlul sfincterian se obţine la copil la 2 – 3 ani.

omogenă culoarea: brună la adult. situaţie de criză . eliminate din organism prin actul defecaţiei. Menstra = pierdere temporară sau periodică de sânge. Scaunul = resturile alimentare supuse procesului de digestie. mirosul: fecaloid la adult. pH = 5. alterarea centrilor nervoşi. II. lipsa de control a sfincterelor. prin intermediul glandelor sudoripare. după trezire. etc Surse de ordin psihologic: anxietate. diminuarea peristaltismului intestinal. acrişor la sugarul alimentat la sân. climat. la aceaşi oră a zilei. apoi roşu deschis cantitate 50 – 200 g mirosul – dezabreabil Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului. fad la copilul mic. Manifestări de independenţă frecvenţa: 1-2/zi sau unul la 2 zile la adult (3 – 4/zi până la vârsta 6 luni) orarul – ritmic. variază în funţie de regimul alimentar. stress. cantitatea 150 – 200 g consistenţa: păstoasă. Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei intestinale. planifică programul de eliminare planifică exerciţii fizice îl învaţă tehnici de relaxare cercetează deprinderile alimentare ale pacientului recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor. c. Manifestări de independenţă reacţia: acidă. perspiraţia – pierderile insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie d. ce dispare în sarcină şi la menopauză. jumeri de ouă la nn. Manifestări de indepepndenţă: ritmul la 28 – 35 zile durata 3 – 5 zile aspectul – mucus + sânge culoare roşu negricios. Transpiraţia = fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie.2 sau uşor alcalină cantitatea minimă mirosul în funcţie de alimentaţie. igienă.96 b.

Poate fi trecătoare sau durabilă. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ Poliurie: eliminarea a peste 2500 ml/24 ore. Poate apare în: procese iritative ale mucoasei vezicale. Apare în insuficineţă ventriculară stângă. TBC renal Oligurie – sub 500 ml/24 ore. Constipaţie 6. insuficienţă circulatorie cu formare de edeme. etc Lipsa cunoaşterii Când nevoia de eliminare nu este satisfăcută. Apare în: inflamaţii acute ale uretrei. după colici renale. administrează antiseptice urinare. perioada acută a bolilor infecţioase. arsuri întinse. schimbarea modului de viaţă. hipertrofie de prostată Hematuria – sânge în urină Albuminuria Glicozuria Hiperstenuria – urină foarte concentrată (densitate crescută) Hipostenuria – urină diluată Izostenuria – urină cu densitate mică şi care. Disuria. urinare – asistenta recoltează urina. lipsa igienei. hemoragii mari. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 2. GNA Anuria – lipsa urinei în vezică. traumatisme lombare Polakiuria: micţiune frecventă. se menţine aceeaşi indiferent de regim Urină tulbure – infecţii urinare Urină cu miros de fructe coapte sau cloroform – diabet zaharat (DZ) Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acidobazic: se va face zilnic bilanţul hidric. Vărsături 7. cu cantitate mică de urină. se cântăreşte pacientul. Apare în: GNA. diabet insipid. pielonefrite.97 Surse de ordin sociologic: poluarea apei (diaree). Expectoraţie 10. Incontinenţă de urină şi materii fecale 4. asigură igiena . Apare în: per. Diaree 5. pielite. Apare în: deshidratare. Diaforeză 9. şoc traumatic şi chirurgical.eliminarea urinii cu durere şi mare greutate. Eliminarea menstruală inadecvată 8. stricturi uretrale. alimente alterate. Deshidratare 1. procese tumorale intravezicale şi de vecinătate Nicturia – inversarea numărului micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei. de efervescenţă a bolilor infectocontagioase. în diabet zaharat. Retenţie urinară 3. survin probleme de dependenţă: 1. faţă de de cea din timpul nopţii. se corectează dezechilibrul hidric şi acido-bazic pacientul să nu prezinte complicaţii respiratorii.

consistenţa: scăzută.culoarea galben aurie în diaree. conţinut intestinal cu efect excitant (chimic. semilichide. Apare în leziuni medulare. orar al eliminărilor. mecanic). verde – când Bi se oxidează la nivelul intestinului gros . 3. concomitent cu pierdere de apă şi electroliţi. de corp.holeră . învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perineale. a muşchilor planşeului pelvin (înainte şi după micţiune timp de 4 sec. scaune moi. apoi relaxarea lor se repetă de 10 ori) pacientul să fie echilibrat psihic 4. Manifestări de dependenţă: . pampers. sau sondaj vezical pacientul trebuie să aibă echilibru psihic – învaţă pacientul poziţia corectă pentru micţionare. 80 – 100 scaune/zi . căldură pe abdomen.frecvenţă: 3 – 6 scaune/zi – enterite. cantitatea: mărită în diareeile gastrogene .. Retenţie urinară – ischiurie Reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. trezeşte pacientul din somn pentru a urina.98 corporeală. purtarea chiloţilor cu căptuşeli. afecţiuni neurologice. paralizii ale vezicii urinare sau a sfincterelor. Poate fi datorată unui obstacol în calea de eliminare a urinei: stricturi cicatriceale. deprinderi de eliminare la ore fixe. Factori declanşatori: cauze nervoase. igienă locală. pacientul să-şi recapete controlul sfincterian: aport lichidian adecvat. sfârşitul crizei de epilepsie. Manifestări de dependenţă: glob vezical micţiuni absente sau micţiuni frecvente în cantităţi foarte mici (urinare prin “prea plin”) Intervenţiile asistentei: pacientul trebuie să aibă micţiuni spontane – verifică prezenţa globului vezical. climat confortabil. 20 – 30 scaune/zi – dizenterie. Diareea Este eliminarea unui număr mare de scaune. septicemie. traumatisme. asigură comfortul psihic. inflamatoare. Enurezis (mai ales la copii) Incontinenţa de fecale – pierderi involuntare şi inconştiente de materii fecale Intervenţiile asistentei: pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate: schimbă lenjeria de pat. calculi în uretră. cremă protectoare. schimbă lenjeria de pat când este nevoie pacientul să fie echilibrat psihic - 2. apoase. meningită. encefalită. serveşte pacientul la pat. păstoase. Incontinenţa de urină şi materii fecale Manifestări de dependenţă: Incontinenţa urinară: emisiuni urinare involuntare şi inconştiente.

efectuarea exerciţiilor fizice regulate. mecanice: stenoză intestinală. . endoscopie dacă este cazul. afecţiuni gastrointestinale. Poate avea cauze funcţionale: accidentale sau habituale. recoltează sânge pentru hemocultură. pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre: toaletă locală. dietă.aspect deosebit şi cu elemente anormale: zeamă de pepene. putrefacţie exagerată.semne de deshidratare 5. supă de linte – febră tifoidă. unul la 2 – 4 zile. calculează cantitatea de lichide ingerate . foarte fetid – cancer de colon şi rect . trat. medicamentos. coproliţi) forma: bile dure. bile conglomerate culoare închisă crampe meteorism flatulenţă tenesme (senzaţie dureroasă la defecare) fecalom La copil: mucogrunjoase – consistenţă neomogenă. sau mai rare uneori.99 . alimente bogate în reziduri. cu mucus.mirosul: acid – fermentaţie. masă fecaloidă abundentă. protejează patul pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic: asistenta hidratează pacientul. giardiază.crampe – contracţii dureroase . creme protectoare pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale: repaus la pat.sânge – colite. cauze endocrine. semilichidă lichide – semilichide muco-purulente muco-sanguinolente Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă tranzit în limite fiziologice prin: ingerarea cantităţii suficiente de lichide. înălzeşte pacientul.alimentaţie hidrică.colică . Constipaţia Se caracterizează prin scaune rare. efectuarea clismelor evacuatorii. putred. orar regulat al meselor. cancer al colonului. puroi. chiar cu un ritm regulat. zeamă de orez – intoxicaţii. holeră.durere locală . Manifestări de dependenţă frecvenţă: scaun la 2 – 4 zile orar inadecvat cantitatea redusă consistenţa: uscată. menţinerea constantă a temp. corpului. laxative. cancer rectal . ileus. crescută (schibale. în diaree. rânced – grăsimi neutre.

alcoolici). tulburări metabolice. mică conţinutul: alimentare. monitorizarea funcţiilor vitale) 7. sanguinolente (gastrite. completând astfel eliminarea renală. chimice. transpiraţii reci. tahicardie. intoxicaţii). mucoase.100 pacientul să fie echilibrat psihic. calmează durerea cu antialgice. hipermenoree. Diaforeza. efectuează spălături vaginale. hipo. aplică şi schimbă pansamentele des. encefalite. confuzie cu hemoptizie culoarea: galben verzuie (vărsături bilioase). amoniac. Vărsăturile Prin vărsătură înţelegem evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. mucoasă. cefalee. meno-metroragii oligomenoree. fecaloide (ocluzii intestinale). urogenitale. acid uric şi altele. Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic în timpul vărsăturii. boli infecţioase. Eliminare menstruală şi vaginală inadecvată Manifestări de dependenţă: amenoree. rânced forţa de proiecţie: în jet în HIC simptome ce însoţesc vărsăturile: dureri abdominale. frecvente (stenoză hipertrofică de pilor). seroasă. postprandiale cantitatea: mare. salivaţie. purulente (gastrite flegmonoase). 6. linişteşte pacienta şi-i administrează sedative). cafenie – tumori. ameţeli. incoercibile (graviditate. Manifestări de dependenţă: frecvenţă: ocazionale. HIC: meningite. endocrine. galben verzuie – gonococie. pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic (rehidratare orală şi parenterală. galben murdar (ocluzii). ulcer. biliare. cefalee. 8. brună zaţ de cafea – cancer gastric mirosul fad. greaţă.stenoza pilorică. medicamentoase. Vărsăturile periferice au simptome premergătoare: greaţă. dismenoree. . boli psihice) orarul: matinale (garvide. Transpiraţia în cantitate abundentă Sudoarea este produsă de glandele sudoripare sub controlul SNV şi contribuie la eliminarea din organism a apei şi a unor deşeuri: uree. tumori de origine periferică: cauze digestive. roşie (hematemeză. leucoree patologică hidroree (secreţie vaginală abundentă 200 – 400 ml) culoarea şi aspectul scurgerilor vaginale (albicioasă – leucoreea tinerelor femei. deshidratare. muco-purulentă) ritmul scurgerilor Intervenţiile asistentei: asigură repausul la pat. roşie apoasă. Cauzele: de origine centrală: sd. polimenoree. fecaloid (ileus).

aspect. pneumonii. vomică – eliminarea unei cantităţi masive de puroi. aerată. ionograma. la palme. caverne TBC.EPA) cantitate: 50 – 100 ml/24 ore – bronşite. Densitatea normală 1015 – 1025. celule epiteliale) ex bacteriologic şi fizico-chimic (pH. transparenţă. compoziţia chimică – uree. Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă o stare de confort – menţine curate tegumentele. 9. gelatinoasă aspectul: mucus (astm bronşic . temperatură. culoare. clorurie. TBC. Cantitatea de urină pe 24 ore este în mod normal 1500 ml. macroscopic (volum. cilindri. creatinină.Analiza urinei Cuprinde: ex. luciu. hiperhidroză plantară miros – puternic. spală tegumentele pacientul să aibă echilibru psihic.101 Manifestări de dependenţă: orar – mai mult sau mai puţin regulat cantitate: 600 – 1000 ml/24 ore localizare – generalizată. Urina are o reacţie acidă cu un pH = 5. preclimax). alcoolism cronic.6 – 6. Manifestări de dependenţă: culoarea – roşie. rahitism. densitate) ex. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a elimina . .Determinarea cantităţii de urină/24 ore prin colectarea urinii pe 24 ore (în recipiente). microscopic (sediment. hemoptoică. Expectoraţia Este eliminarea sputei din căile respiratorii. elemente figurate. Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse. galben verzuie. Colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi până dimineaţa următoare. vâscoasă. brună. Reacţia urinei – din urina proaspătă. depreinderile igienice ale bolnavului. la aceeaşi oră. iar dacă devine opalescentă reacţia este pozitivă. purulent. Dacă urina este limpede reacţia este neg. până la 1000 ml în bronşiectazii. Intervenţiile asistentei: pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale (educarea pacientului cum să expectoreze). .AB). creatinurie) Densitatea urinară – cu urodensimetru (cilindru gradat). alb prelată mirosul: fetid (TBC. miros. variază în funcţie de alimentaţie. dilataţie bronşică) consistenţa: spumoasă. SIDA. ruginie. plante (Basedow.4 Determinarea calitativă a albuminuriei (proteinurie) cu 10 – 15 pic ac sulfosalicilic. seros (edem pulmonar acut .

în 10 – 15 min. hematii şi leucocite/min. dincolo de limitele duodenului. folosind ca reactiv alcool iodat 6%. apare un disc violet la limita de separare a celor două lichide. mucus X. Se va nota aspectul scaunelor în foaia de temperatură cu semnele convenţionale: normal I.102 Determinarea cantitativă a albuminei – cu albuminometrul Esbach (R – reactiv şi U – urină). puroi P. melenă M. diaree – . Tubajul intestinal – aspiraţie intestinală continuă Este introducerea prin gură sau nas a unei sonde de plastic sau de cauciuc. Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut prin intermediul unui tub introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol pri manevre de aspiraţie . Determinarea acetonei – cu reactiv Legal – Imbert. bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suorafaţă decât cu întârziere. Determinarea calitativă a glucozei – cu reactiv Nylander sau Fehling. sterilizate. Se măsoară din urină nr. Determinarea urobilinogenului – prin metoda Erlich. colecistectomie) Manevră: i se explică bolnavului manevra se scoate proteza dentară se măsoară distanţa de la nările stomacului. Bi este prezentă. Captarea urinei Captarea sputei (în recipiente spălate. Dacă urina conţine acetonă. Dacă are culoare roşie este pozitivă Determinarea bilirubinei – prin proba Rosin.5% Captarea vărsăturilor prin aşezare în poziţie şezândă şi oferindui-se o tăviţă renală. Testul Addis-Hamburger. Indicaţii: stază gastrică ocluzie ileus paralitic preoperator postoperator (gastrectomie. sanguinolent S. Normal: 1000 hematii/min şi 1000 leucocite/min. Dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide. lichidul din eprubetă se colorează în negru. moale /. cu soluţie lizol 3% şi fenol 2. până la apendicele xifoid se introduce sonda în stomac şi se verifică dacă a ajuns în stomac se aspiră conţinutul gastric se securizează sonda şi se fixează la nas sau faţă. Determinarea puroiului – cu hidroxid de Na 20% sau KOH 20%. uscate. Se citeşte la 24 ore şi se notează grosimea stratului precipitat direct în g%. Dacă există puroi. Indicaţii: . Dacă urina conţine glucoză. Captarea (colectarea) dejecţiilor fiziologice şi patologice Scopul: de a observa caracterele fiziologice şi patologice ale dejecţiilor.

Stomiile = creerea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături (stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi tegument sau relizarea unei noi deschizături între două formaţiuni (anus artificial. ileostomie. se fixează punga de colostomie). Printr-un pansament se pot pierde 500 – 700 ml apă Un bilanţ echilibrat între intrări şi ieşiri menţine o hidratare constantă Bilanţul vizează menţinerea unui echilibru între pierderile de apă şi cantităţile care vor trebui administrate. ajutarea bolnavului să se ridice. şi cu balonaşul umflat din capătul ei se progresează în lumen. Stabilirea regimului alimentar corespunzător. colonostomie. Increta: alimente şi băuturi. se aplică cremă protectoare. diaree. observarea culorii acesteia. drenaje. se şterg tegumentele din jurul stomei.103 extragerea lichidelor şi gazelor din intestin pentru a evita acumularea de gaze în cazul întreruperii tranzitului intestinal înaintea unei intervenţii chirurgiucale pentru temporizarea unei intervenţii chirurgicale în caz de ileus mecanic Metodă Se face cu o sondă Miller – Abbott cu lumen dublu. spălarea şi dezinfectarea corespunzătoare a stomiei. Îngrijirea pacientului colostomizat: susţinerea psihologică asigurarea echipamentului necesar pentru îngrijirea stomei aparate colectoare îngrijirea corespunzătoare de către asistentă a colostomiei (pansare. urostomie. De reţinut! pentru fiecare grad peste 37 grade Celsius. pierderi insensibile (cale pulmonară şi cutanată) sau pot fi pierderi anormale (patologice): pierderi în caz de febră. apa din metabolismul celular sau alte intrări : perfuzie. Urmărirea bilanţului lichidian Pentru a urmări bilanţul lichidian. gastrostomie). scaun. de câte ori a fost schimbat pansamentul şi gradului de îmbibare. cât şi ieşirile (excreta). se va calcula o pierdere suplimentară de 500 ml apă. transfuzie. se vor nota atât intrările (ingesta). etc. vărsături. fistule. Asigurarea suportului psihologic al pacientului şi reîncadrarea acestuia în viaţa socială. Se va nota. perificarea cu ajutorul chirurgului a permeabilităţii stomiei. Excreta: ieşirile prin urină. Calculul ritmului de administrare a soluţiilor perfuzabile .

Factori sociologici: cultura. a sistemului nervos şi a aparatului vestibular. de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate. Factori psihologici: emoţiile exprimate prin mişcări ale corpului. de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului. religia.NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ A se mişca şi a avea o bună postură sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare. personalitatea: temperamentul face ca individul să fie mai activ sau mai calm. adultul este activ. rolurile sociale. echilibrului.104 Formula 1: total soluţie/total ore = ml/oră Formula 2: ml/oră x factor picurător = pic/ oră Formula 3 = total soluţie x factor picurător/ număr ore x 60 min = pic/min Picurător copii = micro = 60 pic/ml Picurător adult = macro = 15 pic/ml Picurător sânge = 10 pic/ml 4. Factori care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: Vârsta şi dezvoltarea : copilul mic are mişcări puţin coordonate. organizarea socială. în picioare (ortostatism) şezând (cu capul drept) culcat (clinostatism) Mişcări adecvate . Independenţa în satisfacerea nevoii Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea sistemului locomotor (osos şi muscular). I. tradiţiile. vârstnicul are forţă redusă şi agilitate scăzută Constituţia şi capacităţile fizice influenţează intensitatea efortului fizic pe care-l depune individul. Manifestări de independenţă Postura adecvată (sau atitudinea) bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi sistemului nervos are rol în menţinerea stabilităţii.

Hiperactivitate 3. piedici ale mişcării (pansament. izolarea) Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Dificultate de deplasare Diminuarea sau absenţa mişcării Atonie musculară Atrofie musculară Hipertrofie musculară Contractură musculară Râs sardonic (contractura muşchilor masticatori determină trismus – râsul sardoni – în tetanos) Anchiloză (diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii) Crampă – contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau mai multor muşchi Escară de decubit . Imobilitatea Este o diminuare sau restricţie a mişcării. Postură inadecvată 5. Edeme ale membrelor 1. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral AVC). pronaţie. Imobilitate 2. flexie. II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Probleme de dependenţă: 1. mişcări izometrice (contracturi în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată). aparat gipsat). alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi. mesele copioase. Necoordonarea mişcărilor 4. supinaţie. rotaţie. entorse). adducţie. mişcări de rezistenţă. Circulaţie inadecvată 6. dezechilibre Surse de ordin psihologic (stress. fiind recomandată adesea ca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale. extensie. în funcţie de intensitatea efortului. circumducţie Exerciţii fizice: mişcări active şi pasive. Tensiunea arterială se modifică în raport cu intensitatea efortului depus Puls creşte frecvenţa şi amplitudinea lui. Refuzul de a face activităţi 7.105 Tipuri de mişcări: abducţie. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei mişcării stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic planifică un program de exerciţii moderate învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare educă pacientul să evite tabagismnul. tulb de gândire) Surse de ordin sociologic (eşecul. surplusul de greutate.

106 Diminuarea interesului Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată – exerciţii să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare – schimbarea poziţiei corpului şi mişcări pasive să-şi menţină funcţia respiratorie (exerciţii de respiraţie profundă) să fie echilibrat psihic să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale 2. 3. înlătură obiectele contondente. auditivi. Surse de dificultate Surse de ordin fizic – deficit senzorial. Necoordonarea mişcărilor Este dificultatea sau incapacitatea individului de a-şi coordona mişcările diferitelor grupe musculare. frecvente Spasme Ticuri Manie – psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie. dezechilibru hidroelectrolitic Surse de ordin psihologic – tulburări de gândire. din mediul extern) Mişcări caracteristice – mişcări rapide. tulburări de gândire Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Vorbire caracteristică (vorbeşte mult. b. în special în sfera activităţii. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: dezechilibre endocrine. aplică constrângeri fizice dacă este cazul. nu duce nimic din ceea ce plănuieşte la îndeplinire Euforie Intervenţiile asistentei Înlătură stimulii din mediul înconjurător Supraveghează permanent pacientul pentru a nu se răni. Hiperactivitatea Constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţilor individului. Parkinson. cunoaşterii şi activităţii. precipitat) Pacientul reacţionează la toţi stimulii (luminoşi. reacţii medicamentoase. alcoolism Surse de ordin psihologic: senilitate. anxietate Surse de ordin sociologic – mediu necunoscut Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă . determinată de instabilitatea emoţională şi pierderea ideilor.

stress Surse de ordin sociologic – condiţii de muncă inadecvate Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă oboseală musculară deformări ale coloanei vertebrale – cifoză. asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp. picior strâmb. contracturi – schimbă poziţia pacientului la 2 h. reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei anatomice a corpului. cel cu anemie posthemoragică – în poziţie Trendelenburg) pacientul să nu prezinte complicaţii: escare de decubit. circulaţia sângelui. învaţă pacientul care este poziţia adecvată . scolioză deformări ale membrelor inferioare – genu valgum (X). care predispune individul la diferite deformări. ecvin. modificărilor produse de boală în organism (contractura musculară – tetanos). defecte de structură osoasă. învaţă pacientul să folosească aparate de susţinere. Postura inadecvată Este o problemă de dependenţă. opistotonus. poziţia de coccoş de puşcă (în meningită) Surse de dificultate Surse de ordin fizic – lezări ale oaselor şi muşchilor. pacientul imobilizat la pat. masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei. exerciţii fizice. talus valgus. lordoză. ajută pacientul să facă băi calde. picior plat deformări ale şoldului – luxaţie poziţii inadecvate poziţii patognomonice – tetanos. slăbiciunii musculare. dispnee Surse de ordin psihologic – anxietate. efectuează exerciţii pasive şi active. drenajul secreţiilor bronşice (cel cu probleme respiratorii în poziţie şezândă. Tulburări ale mersului Faţă rigidă Intervenţiile asistentei va pregăti pacientul psihic în vederea oricărei tehnici de îngrijire planifică pacientul pentru program de exerciţii şi mers. stressului. durere. anchiloze. tremurături. masaje pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului 4. anxietăţii.107 Akinezie – lipsa sau diminuarea mişcărilor normale Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare Convulsii. cocoş de puşcă dificultate de schimbare a poziţiei torticolis bătătură (clavus) Intervenţiile asistentei pacientul să aibă o postură adecvată pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia. genum varum (O). Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a oboselii.

nu are nevoie de ajutor. Patul şi lenjeria vor fi schimbate de câte ori este nevoie. ca o reacţie de apărare a organismului (ex în colica biliară sau criza dureroasă de ulcer). pat pentru sugari şi copii (cu gratii) Accesoriile patului: salteaua – dintr-o singură bucată. este din pânză şi va fi din aceeaşi lungime). uşor de manipulat şi de curăţat Tipuri de paturi: pat simplu. necroze) încetinirea circulaţiei în clinostatism (culcat) favorizează formarea trombozelor. edem. pat ortopedic (poate fi menţinut în poziţie semişezândă. Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală a pacientului şi de afecţiunea sa. pat pentru terapie intensivă. apoi se introduc cu grijă cele curate). aleza (acoperă muşamaua. poziţia poate fi: activă. inadecvată datorată afecţinii de bază (tetanos. pătura să fie din lână moale. afecţiuni ale coloanei. pat cu somieră mobilă. lenjeria. pernele să fie două – una cu păr de cal. alta din burete. muşamaua din cauciuc. pasivă sau forţată. De aceea se impun măsuri de prevenire. operaţi - . De reţinut: imobilizarea poate produce complicaţii din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între planurile osoase şi suprafaţa dură a patului (roşeaţă. Trendelenburg). meningită). ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii sau ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie). Tipuri de poziţie: Decubitul dorsal şi poziţia Fowler (cu picioarele flectate şi cu un sul în regiunea lombară) se indică după pucţie lombară (PL).108 5. Patul pacientului Calităţile patului: să fie comod. escare. unele afecţiuni cerebrale. Circulaţia inadecvată (vezi nevoia de a respira) TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ASOCIATE NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 1. lenjeria să aibă cât mai puţine cusături. pacienţi slăbiţi adinamici. pat universal. să-i permită pacientului să se mişte în voie. anemii posthemoragice. pat cu rezemător. Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia. producerea pneumoniilor hipostatice. are nevoie de ajutorul unei persoane Poziţia forţată – pacientul are o poziţie neobişnuită. două sau trei bucăţi. şi-a pierdut forţa fizică. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur. Uneori se schimbă lenjeria cu pacientul în pat dacă starea generală a pacientului nu permite ridicarea din pat (se întoarce pacientul în decubit lateral şi se scot pe rând perna. Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care pacientul trebuie să le aibă în pat.

în stare de şoc. cu leziuni ale membrelor inferioare. inconştineţi. tipul de reactivitate a pacientului. supinaţie) mişcarea şi schimbarea poziţiei membrelor superioare şi inferioare. febrili. cu tulburări de echilibru. în cursul toaletei şi schimbării lenjeriei. Decubit lateral (culcat pe o parte) – în pleurezii. renale. paralizaţi. somnolenţi. după anumite intervenţii chirurgicale. astenici. operaţi. pentru examinări rectale Poziţia genupectorală – pentru tuşeu rectal Schimbările de poziţie ale pacientului pot fi active – le execută pacientul singur pot fi pasive – sunt efectuate cu ajutorul asistentei (se execută la pacienţii adinamici.109 Poziţia sezând – la pacienţii dispneici. rotaţie. Mobilizarea pacientului Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei.pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) Decubit ventral – în paralizia unor grupuri musculare. meningite. starea generală. extensie. psihici. flexie hiperextensie) mişcarea degetelor. cu insuficienţă cardiopulmonară gravă. imobilizaţi. după intervenţii intratoracice. hemiplegie. exerciţiile se fac înainte de mese. . obnubilaţi. mişcări de flexie şi extensie Aşezarea pacientului la marginea patului Aşezarea în fotoliu Ridicarea în poziţie ortostatică Transportul pacienţilor Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi: accidentaţi. pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare. exerciţii de relaxare. pronaţie. Obiective urmărite: normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminării urinii şi fecalelor Principii de respectat – mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii. flexie laterală. la vârstnici. Poziţie ginecologică – pentru examene ginecologice. adinamici. perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet. în anemii acute. în escare întinse. după rahianestezie. în astm bronşici. în insuficienţă cardiacă. Tipuri de mişcări: mişcarea capului – mişcări active şi pasive. Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) . cu aparate gipsate). inconştienţi. gleznei) (flexie. încheieturilor (mâinii. Poziţie declivă (Trendelenburg – cu capul mai jos) – pe masa de operaţie în cazul sincopelor.

avioane sanitare. altele mai mult) Activitatea Deprinderi legate de somn (culcarea la aceeaşi oră. se completează resursele energetice folosite. 5. Necesităţile proprii organismului (unele dorm mai puţin. pulsul. a. adolescent 12 – 14 ore. Creşte secreţia hormonilor de creştere. fotoliu şi pat rulant. cărucior. cu vehicule speciale: autosalvări. la speologi. activităţile fiziologice scad. altfel adorm greu) Psihologic – anxietatea. teama. cu treziri nocturne). mai ales la pubertate. Somnul este forma particulară de odihnă prin absenţa stării de veghe. scade MB.110 Mijloace de transport – cu brancardă (targă). astfel încât să-i permită organismului să obţină un randament maxim. dar este mai superficial. cu mijloace improvizate în caz de urgenţă. vârstnici 6 – 8 ore . (mai ales în timpul somnului nocturn). fie în ficat – acidul lactic. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de somn Biologici: vârsta (copilul are nevoie de mai mult somn. preocupările zilnice. la vârstnici durata somnului rămâne neschimbată. sau cu anumite ritualuri şi obiceiuri înainte de culcare: baie. numai parţial pentru creier) – are rol reparator. fie în rinichi – organ excretor. somnul cu vise. Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului. se transportă produşii formaţi în timpul efortului. În timpul somnului. cei ce lucrează în ture se alterează ritmul veghe-somn Capacitatea de a te destinde (eliberarea de tensiunile nervoase. elicopter. lectură) Ritmul veghe – somn – important. tonusul muscular. respiraţia. fortifiant. Independenţa în satisfacerea nevoii Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului şi odihnei. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI Este necesitatea fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii.(important pentru refacerea creierului – creşte fluxul sanguin în creier). timp suficient. 1 an – 14 – 16 ore. adult 7 – 9 ore. TA. cu funcţie de reînnoire a ţesuturilor corporeale şi somnul rapid. paradoxal. care se diminuează progresiv până la vârsta adultă când se stabilizează.n 16 – 20 ore. Somnul este format din 2 tipuri de somn: somnul lent (este o perioadă de odihnă pentru organism. neliniştea Sociologic programul de activitate locul de muncă Manifestări de independenţă Somnul: durata – n.

lipsa cunoştinţelor 1. Observă dacă perioadele de relaxare sunt în raport cu necesităţile organismului Îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate Îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi de a favoriza somnul. surmenaj) Psihic – anxietate. afectarea gândirii. insomnii postdormiţionale – la vârstnici. Perioade de repaus Pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice. concediu) Modalităţi folosite pentru odihnă şi relaxare – cea mai eficientă odihna activă (după activităţi fizice. Insomnie 2. b. activităţi intelectuale şi invers). fără coşmaruri. Insomnia Somn perturbat numărul orelor de somn ( total 6 ore) insomnii iniţiale insomnii terminale – adoarme uşor. Incomoditate – disconfort 4. calm. insomnii predormiţionale – stare de vegehe prelungită până la apariţia somnului. Oboseală 5. adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit (se instalează după vârsta de 3 luni şi la 10 luni este ca la adult). de a se odihni Menţine condiţiile necesare somnului. Dependenţa în satisfacerea nevoii Dacă acestă nevoie nu este satisfăcută apar probleme de dependenţă: 1. fără întreruperi. Hipersomnie 3. plăcute. vise agreabile. Nelinişte - . dominant) Somnambulism Apatie Pavor nocturn – stare de spaimă intensă – pacientul se trezeşte din somn. Dificultate sau incapacitate de a se odihni Surse de dificultate De ordin fizic – afecţiuni (cerebrale. perioadele de activitate trebuie intercalate cu cele de repaus. dar se trezeşte şi nu mai poate adormi calitatea somnului – insomnii dormiţionale (multiple perioade de veghe care apar în timpul nopţii. gesticulează. Aţipiri în timpul zilei Coşmaruri (vis penibil. Perioade de relaxare şi timp liber (ex vacanţa. ţipă. endocrine.111 calitatea: regenerator. fărâmiţând somnul). Intervenţiile asistentei pentru menţinerea nevoii de a dormi. stress Social şi lipsa cunoaşterii – eşecul funcţiei. durere. se ridică în şezut. după ce această stare dispare pacientul adoarme din nou.

Oboseală: senzaţie penibilă. exerciţii respiratorii înainte de culcare. învaţă pacientul care se trezeşte devreme să se ridice din pat câteva minute . durată. de neplăcere fizică şi psihică Manifestări de dependenţă: iritabilitate indispoziţie. pacientul răspunde cu greutate la întrebări Oboseală Inactivitate Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un număr de ore de somn corespunzător vârstei – identifică hipersomnia. să citească. calitatea somnului – se diferenţiază de somnul normal prin profunzime.Pacientul să beneficieze de somn corespunzător calitativ şi cantitativ (învaţă pacientul tehnici de relaxare. Somnolenţa – aţipiri (pacientul aude cuvintele rostite tare. Pacientul să fie activ. poate răspunde cu oarecare brutalitate. laconic) Letargia – hipersomnie continuă. oferă pacientului o cană de lapte cald înainte de culcare. tristă . jenă stare de disconfort diaforeză (tanspiraţie abundentă) dureri musculare Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de confort fizic şi psihic 7. mai profundă Narcolepsia – necesitatea subită de somn. stare de epuizare nervoasă şi musculară Manifestări de dependenţă: faţa palidă. administrează tratamentul medicamentos). Disconfort: senzaţie de jenă. greoi. pacientul fiind convis de realitatea lor) Iritabilitate Sentiment de depresie – tristeţe Diminuarea puterii de concentrare Oboseală Intervenţiile asistentei . bruscheţea apariţiei). identifică metodele de diminuare a factorilor cauzatori. însoţită de inactivitate. administrează tratamentul medicamentos. 2. precedată de pierderea tonusului muscular Comportamentul verbal şi nonverbal – lent. cooperant 6. Hipersomnie – ore excesive de somn.112 Confuzie (false percepţii. prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii somnului. să asculte muzică şi apoi să se culce din nou. Manifestări de dependenţă: Somn modificat (numărul de ore de somn noaptea peste 10 ore la adult şi peste 12 ore la copil.

activitate. permiţându-i o libertate de mişcare. exerciţii de relazare. explicarea rolului somnului şi odihnei pentru refacrea organismului. Psihologici – credinţă.113 ochii încercănaţi. purtarea de obiecte semnificative . Asigurarea confortului: diminuarea surselor de iritaţie fizică. să le supravegheze somnul din punct de vedere cantitativ şi calitativ Să reducă zgomotul în mediul spitalicesc (închiderea uşilor la saloane. activitate. atenuarea durerii. pulsul rar. temperatură adecvată în salon Favorizarea ritualurilor adormirii (aerisirea salonului. El îşi alege hainele conform circumstanţelor şi nevoilor proprii. lent TA scăzută Somnolenţă diurnă Tegumente palide. are nevoie de haine cu care să se îmbrace pentru a se proteja. a. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA Este necesitatea proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe. emoţiile Sociologici şi culturali: clima. 6. talie. privire înceţăşată. cultura. pentru a-şi proteja corpul de rigorile climei. reducerea volumului unor aparate din apropierea saloanelor. statură. Manifestări de dependenţă: Semnificaţia veşmintelor – ascunde şi protejează corpul Alegerea personală – după gust şi modă Sortarea veşmintelor Calitatea veşmintelor Potrivirea veşmintelor. copii mici şi persoanele în vârstă au temp mai scăzută. munca. deci trebuie să folosească haine mai călduroase. reci Plictiseală. lenjerie de pat curată şi uscată. astenie Scăderea greutăţii Intervenţiile asistentei: pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic şi psihic bun Tehnici de evaluare în satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului Aprecierea gradului de adaptare a pacientului la mediul spitalicesc Asistenta să cunoască nevoile fiziologice de somn ale pacienţilor. exerciţii de relaxare. asigurarea unei bune igiene corporeale. temperatura zilei. apatie. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Biologici: vârsta. Independenţa în satisfacerea nevoii Omul. citit) Educaţia pacientului: stabilirea unui orar de somn şi odihnă. statutul social.

Dezinteres pentru ţinuta vestimentară 3. explorează gusturile. b. dezechilibre de ordin psihologic: tulburări de gândire. 1. Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să cunoască importanţa satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca (asistenta să vadă cu ce se îmbracă şi să supravegheze acest lucru) Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur (identifică capacitatea pacientului şi limitele acestuia. melancolie) Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca Alegerea de haine inadecvate Veşminte inconfortabile. Dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. îi acordă suficient timp pentru a se îmbrăca. Dezinteresul pentru ţinuta vestimentară Manifestări de dependenţă: Dificultatea. incapacitatea extrinsecă: obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate. diminuarea motricităţii membrelor superioare. pansamente). plăgi. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca 2.114 Capacitatea fizică de îmbrăcare şi dezbrăcare. stress. face zilnic exerciţii de motricitate. sărăcie. incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca Dezinteresul faţă de ţinuta sa (apatie. Surse de dificultate: de ordin fizic – incapacitatea intrinsecă: lezarea fizică. încurajează persoana pentru aşi alege singur îmbrăcămintea. anxietate. Intervenţiile asistentei: Menţine independenţa – învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca Probleme de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt: 1. pierderea cunoştinţei Lipsa de cunoaştere. de ordin socioeconomic – eşecuri. îmbracă şi dezbracă paceintul în caz de paralizii) Pacientul cu tulburări psihice recâştigă independenţa de a se îmbrăca şi dezbrăca Intervenţiile asistentei: alegerea lenjeriei pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă . conflicte. Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite.

Adultul îşi menţine temperatura între 36 – 37 °C. convecţie (pierderea căldurii prin circulaţia de aer în jurul corpului). Pierderile de căldură se realizează prin: evaporare (transpiraţie şi evaporare prin piele). în caz de frig. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta – nou născutul şi copilul mic au o termoreglare fragilă datorită imaturităţii centrului respirator. Factori psihologici – anxietatea. influenţează termogeneza: când e frig. conducţie (contactul direct cu obiecte reci). Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie. Temp. pentru a-şi menţine starea de bine. datorită diminuării proceselor metabolice Sexul – la femei temperatura este peste 37 °C. mai ales proteinele cresc temperatura corpului. prin diminuarea proceselor nervoase.1 şi 37. Temperatura mediului înconj. emoţiile cresc temperatura corpului Factori sociologici – locul de muncă.7 °C. Alimentaţia. I. în caz de temperatură crescută a mediului. corpului este între 36. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE Menţinerea temperaturii corpului în limite nromale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant. Variaţia diurnă – temperatura este minimă între orele 3 – 5 dimineaţa. Exerciţiul – temp corpului creşte cu 2. Vârstnicul.115 încurajarea pacientului să participe activ după posibilităţi felicitarea pentru fiecare progres ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea integrală a tehnicii. radiaţie (prin unde electromagnetice când temp mediului înconjurător e mai mică decât a corpului). creşte activitatea musculară pe cale reflexă şi se intensifică procesele oxidative.2 – 2. . locuinţa influenţează temperatura corpului.8 °C. este predispus la temperaturi de 35 – 36 °C. climatul. 7. vasodilataţie. Independenţa în satisfacerea nevoii Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză. În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: vasoconstricţie. când e cald – diminuează procesele oxidative pe cale reflexă. Menţinerea acestui echilibru este asigurat de funcţionarea centrilor termoreglării din hipotalamus.

administrarea medicaţiei . Hipertermia Constă în creşterea temperaturii corporale.25°C. recurentă. Hipertermia este şi un mecanism de apărare al organismului. II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului 1. transpiraţie minimă Temperatura mediului ambiant 18 – 25 °C. mânie Surse de ordin sociologic Lipsa cunoaşterii 1. să aibă o bună ventilaţie. Intervenţiile asistentei: Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice: aerisirea camerei. ondulantă. comprese reci. dereglări hormonale Surse de ordin psihologic – anxietate. să ingere lichide şi alimente calde. umedă. Febră ridicată (39 . cavitatea bucală) valorile sunt cu 0. În evoluţia oricărei febre se disting 3 perioade: perioada iniţială (de debut) perioada de stare perioada de declin.5 °C mai mari decât cele axilare.3 – 0. prisnitze. săptămâni Perioada de declin – scurtă – declin în criză sau în câteva zile – declin în liză.40°C) Hiperpirexie (peste 40 °C) Frisoane Piele roşie. îmbrăcăminte lejeră când temperatura mediului ambiant este scăzută învaţă pacientul să crescă cantitatea de alimente. să consume lichide şi alimente reci. Manifestări de dependenţă: subfebrilitatea febră moderată (38 – 39 °C). după invazia bacteriană ce determină producerea de anticorpi. temperatura în încăpere să fie între 18 .116 Manifestări de independenţă Temperatura corporală – valori normale ce diferă în funcţie de vârstă. sau câteva zile – debut lent Perioada de stare – durează câteva zile. caldă. Hipotermia Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă Surse de ordin fizic: dereglări ale hipotalamusului. vagin. învaţă pacientul să reducă din alimentaţie. remitentă. Intervenţiile asistentei: când temperatura mediului ambiant este crescută. Piele – roz – temperatură călduţă. erupţii cutanate Febră intermitentă. Perioada de debut: câteva ore – debut brusc. Hipertermia 2. imaturitatea sistemului de termoreglare. Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect.

la adult – de expunerea prelungită la frig. menţine igiena tegumentelor. Apoi termometrul se scoate. durere. febră ondulantă. rect. - 8. cavitatea bucală. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. în cavitatea bucală. intrarectal. febră inversă. aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile. oboseală. În copilărie hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare. Tipuri de curbe termice: subfebrilitate. Independenţa în satisfacerea nevoii . hemogramă. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a menţine temperatura corpului în limite normale Măsurarea temperaturii: axilar. tulburări de vorbire. Manifestări de dependenţă: hipotermie hipotensiune arterială cianoză. febră recurentă. Temperatura se măsoară în mod curent între 7 şi 8 dimineaţa şi 18 şi 19 seara. dereglări endocrine. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE A fi curat. abuz de sedative şi alcool. recoltează sânge pentru glicemie. NEVOIA DE A FI CURAT. 2. lichide uşor călduţe) Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor. se şterge şi se dezinfectează din nou. vârstnici. febră intermitentă periodică. etc Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice (încălzirea lentă a pacientului. etc. Hipotermia Este scăderea temperaturii corpului sub limite normale cauzată de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză. Temperatura se notează în graficul temperaturii.. edem generalizat. I. eritem. ÎNGRIJIT. dar dacă este nevoie se monitorizează pe 24 ore ( din 2 în 2 sau 3 în 3 ore). îngrijit şi a-şi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă. hematocrit .117 Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic – calculează ingesta şi excreta/24 ore Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic – schimbă des lenjeria de pat şi de corp.Htc) Pacientul să fie echilibrat hemodinamic (adm. febră intermitentă. vagin Intervenţiile asistentei: va dezinfecta termometrul şi va măsura temperatura axilar.

participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism. carii dentare. evoluţia socială. aspră Deprinderi igienice – nu se spală. cruste Cavitatea bucală – absenţa dinţilor. cavitatea bucală. slăbiciune. Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă 5. tartrul pe dinţi. Carenţe de igienă Manifestări de dependenţă: Părul – murdar. participă la termoreglare prin termoliză. murdare Pielea gri sau neagră. educaţia Factori sociologici: cultura. participă la absorbţie. piele – curăţenia lor Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii explorează obiceiurile pacientului planifică un program de igienă îl învaţă măsuri de igienă corporală II. Alterearea tegumentelor şi a fanerelor 3. Carenţe de igienă 2. Alterarea mucoaselor. nu se piaptănă Intervenţiile asistentei: . lezare fizică. temperatura. alimentaţia Factori psihologici: emoţiile. pediculoză Urechile murdare Nasul cu rinoree. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: 1. limbă încărcată Unghiile netăiate. supleţe urechi. Lipsa cunoaşterii 1. la respiraţie. situaţie de criză Surse de ordin sociologic: sărăcie. stress. exerciţiile fizice. gras. dezechilibru endocrin Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. proteze dentare neîngrijite. Dezinteres faţă de măsurile de igienă 4. Surse de dificultate Surse de ordin fizic: .118 Pielea are rol în: apărarea organismului faţă de agenţii patogeni. durere. imobilitatea. barbă murdară. eşec.slăbiciunea sau paralizia membrelor inferioare. orice piedică a mişcării. nas. reoganizarea socială Manifestări de independenţă păr – lungime. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta (pielea este mai sensibilă la copii şi persoanele în vârstă). unghii.

leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament. facerea şi desfacerea pansamentelor se va face blând. toaleta permite şi examinarea tegumentelor. fesele şi faţa posterioară a coapselor. pacienţii care se pot deplasa vor face baie sub duş sau apă caldă. să pregătească cada. înviorarea circulaţiei cutanate. respiraţia. papule. faţa anterioară a coapselor. Alterarea tegumentelor şi fanerelor Manifestări de dependenţă: excoriaţii. îndepărtarea secreţiilor. Înainte de a începe baia pe regiuni. urechile. Se îndepărtează secreţiile cu un tampon steril.ia măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. toaleta cavităţii bucale. liniştirea bolnavului. partea anterioară a toracelui. apoi în decubit dorsal şi se spală gambele şi coapsele. sub supravegeherea personalului medical. fisuri acnee. braţele şi mâinile. Îngrijirea ochilor: Se face pentru prevenirea infecţiilor oculare. organele genitale. TA. Etapele toaletei: se începe cu faţa. gâtul. fructe Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic. Toaleta pacientului Constă în menţinerea curată a pielii şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate – controlează alimentele provenite de la aparţinători. îngrijit. îngrijirea părului. de a proteja tegumentele şi mocoasele. ulcere varicoase. producerea unei hiperemii active a pielii. intertrigo vitiligo. pentru activarea circulaţiei corpului se fricţionează cu alcool mentolat. abdomen. săptămânală. efectuează toaleta cavităţii bucale. învaţă pacientul să consume legume. cruste. ulceraţii. hemoroizi. pustule. şi va stabili dacă pacientul se poate spăla în ziua respectivă. alopecie. deschiderea orificiilor de excreţie a glandelor pielii. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat. Intervenţiile asistentei: Pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale . taie unghiile Bolnavul să-şi redobândească stima de sine: ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de sine 2.119 Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate – asistenta ajută pacientul să facă baie. Pacientul să fie echilibrat nutriţional. varice. escare edeme. apoi se spală ochii şi se şterg cu un prosop curat. furuncule. . asistenta va lua pulsul. vezicule. Obiective: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. Toaleta pacientului poate fi zilnică – pe regiuni.

se limpezeşte. La bărbat se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă). se spală regiunea respectivă dinspre simfiza pubiană spre anus. La pacientul conştient i se dau pe rând materialele cu care să-şi facă toaleta (periuţă.B. cute ale lenjeriei). bolnavi adinamici. Îngrijirea unghiilor Scop: îndepărtarea depozitului subunghial.. apoi cu tampoane absorbante. distrugerea paraziţilor dacă este cazul. umăr. se acoperă cu muşama. se scoate sonda. La picioare unghiile se taie drept. Se execută de mai multe ori pe zi pentru a preveni infecţiile. se şamponează. umeri). suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare. pahar cu apă). evitarea leziunilor de grataj la pacienţii agitaţi şi cu prurit. omoplaţi. La pacientul inconştient: se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare. Zone expuse escarelor: regiunea occipitală. prevenirea infecţiilor nazale Se curăţă fosele nazale cu un tampon umezit în ser fiziologic. N. Se curăţă CAE cu un tampon uscat. se spală pavilionul urechii. Se pregăteşte patul. Cauze: generale: paralizii ale membrelor. CI: fracturi ale craniului. tâmple. se umezeşte părul. se clăteşte de câteva ori. pastă de dinţi. Dacă din CAE se scurge LCR sau sânge. se şterge şi se usucă. călcâie. Escarele de decubit Escarele sunt leziuni ale tegumentele interpuse între două planuri dure (os şi pat). se pudrează pliurile. profilaxia cariilor şi infecţiilor cavităţii bucale. bolta palatină. regiunea sacrococigiană. . Îngrijirea cavităţii bucale Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului. îndepărtarea cerumeului şi a depozitelor patologice. coate. vârstă. se îndepărtează crustele cu apă oxigenată. cu apă şi săpun. se şterge limba. se ung buzele. igiena.Fiecare ureche se curăţă cu tampon separat. menţinera unei stări de confort fizic. pentru a se evita unghia încarnată. se usucă regiunea. (Se poate face cu tampoane montate pe pensa porttampon. se reintroduce sonda gastrică şi se fixează. obezitate. Toaleta intimă Scop: igienic. se masează pielea. se anunţă medicul. traumatisme mari. Se îmbracă mânuşa de cauciuc. se taie cu forfecuţa Îngrijirea părului: Scop: pentru starea de bine a pacientului. Zilnic unghiile se spală cu apă şi săpun cu periuţa.120 Îngrijirea mucoasei nazale Se face pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Se execută de mai multe ori pe zi la cei cu sonde vezicale. locale (menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie. se usucă cu prosopul. (Dacă au proteză se va scoate întâi proteza). la cei supuşi intervenţiilor chirurgicale. dacă pacientul are sondă. mirosurile neplăcute. se şterg dinţii. spălare săptămânal. se limpezeşte abundent. Îngrijirea urechilor Are ca scop menţinerea stării de curăţenia a paviloanelor urechii şi a conductului auditiv extern (CAE). febrili.

fără patologie cu risc. toaletă. fiecare se primeşte o notă de la 0 la 3 . cald şi frig. capacitatea de mobilizare. în funcţie de evoluţie. Criterii de clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant plăgile pot fi: mecanice (prin tăiere. bioxiteracor. A + D2). favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate (masaj cu ungvent. areme de foc . (se pun note pentru: stare bună. Pt. Trat. pansament gras. colaci de cauciuc. liniare . agresiuni) iatrogene – intervenţii chirurgicale. obezitate. de circulaţie. Caracteristici ale plăgilor: . punctajul obţinut poate varia între 0 şi 18. cuburi de gheaţă – pentru vasoconstricţie). Îngrijirea plăgilor Plăgile = leziuni traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor. după ce a fost spălat. înţepare. pentru stadiul II. etc) termice (căldură. local: pentru stadiul I: masaj.121 Riscurile sunt determinate de: starea generală. frig) agenţi ionizanţi (radiţii) agenţi chimici: acizi. starea psihică. Mijloace de prevenire: schimbarea poziţiei (la 2 – 3 ore) asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă (spălare. pentru stadiul III – pansamente. leziunea pielii poate fi cu sau fără leziuini tisulare de profunzime. scuturarea patului) folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor (saltele speciale. strivire. ungv. puncţii. alimentaţie şi hidratare echilibrată (bogată în proteine). patologie cu risc crescut: caşexie. violet de genţiană. După timpul scurs de la producere: recente – sub 6 ore vechi – peste 6 ore După profunzime: suferficiale profunde După straturile anatomice interesate: nepenetrante (nu depăşesc învelişul seros) penetrante – lezarea seroasei parietale După evoluţie: complicate necomplicate. cu oxid de zinc. baze. casnice) intenţionale (suicid. săruri După circumstanţele de producere: accidentale (de muncă. starea nutriţională. vit. proastă – patologie neurologică.plăgi prin tăiere – cu margini regulate. foarte proastă – patologie neurologică cu pierderea de sensibilitate şi motricitate). ungvente. Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8 sau 10 zile. injecţii.

sediul şi gradul de infectare (risc de dezvoltare a germenilor anaerobi) .plăgi prin înţepare – cele mai frecvente şi mai înşelătoare. Atenţie. Simptomatologia plăgilor: durere. splină.termici. se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod) se curăţă apoi plaga cu rivanol. . ficat. infecţioşi.leziuni distructive ale diferitelor organe (creier. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor: suprainfecţie cu aerobi şi anaerobi. se va face şi hemostază şi sutură. cloramină sau apă oxigenată. Îngrijirea plăgilor vechi (peste 6 h): acelaşi tratament. extragerea corpilor străini din plagă se face de către medic. Tratamentul local al plăgilor: îngrijirea trebuie să se facă în condiţii de asepsie perfectă să se asigure prin pansament o bună absorbţie a secreţiilor plaga să fie protejată de factori nocivi. abcese septicemii Îngrijirea plăgilor recente: calmarea durerii toaleta locală minuţioasă (dacă este într-o regiune cu păr se rade părul până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii. dacă este cazul. Plaga se poate vindeca per primam. din mediul înconjurător tratament local cu ajutorul pansamentelor.plăgi prin contuzii: . gravitatea lor este în raport cu adâncimea.122 . plaga operatorie 6 – 8 zile) vindecarea secundară – per secundam – în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia vindecarea terţiară – per terţiam intentionem – se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei. febră (la debutul unei infecţii) Vindecarea plăgilor: vindecare primară – per primam – este vindecarea ce se obţine de la început. fără complicaţii (pt. dar. muşchi) . gangrene gazoase flegmoane. TA scade. se spală cu ser fiziologic. impotenţă funcţională semne obiective: . uneori cu evisceraţie când părţi din organe ies prin marginile plăgii semnele generale: tahicardie.prezenţa unei soluţii de continuitate – plăgi mari – dilacerare.plăgi prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate Plăgi prin arme de foc – distrucţii mari.

umiditate de 30 – 60%. infecţiilor. I. cultura. 9. Dacă este o plagă tetanigenă şi a fost vaccinat se va administra Penicilină G 600000 UI sau Moldamin şi 1 doză de 0. Factorii sociologici: salubritatea mediului – poate fi un pericol pentru sănătatea omului. termoreglarea. zgomotul să nu depăşească 120 decibeli. dar copilul nu sesizează pericolul decât cu timpul. pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.5 ml de anatoxină tetanică Dacă este o plagă tetanigenă şi persoana nu a fost vaccinată se adm. etc. se acoperă plaga cu compresă sterilă. agresiunilor. pentru plaga operatorie suturată neinflamată – se degresează cu benzină. rezistenţa la îmbolnăviri (în urma unor îmbolnăviri sau prin vaccinare) Factori psihologici: emoţiile şi anxietatea – pot determina utilizarea mecanismelor de autoapărare ce permit conservarea integrităţii faţă de agresiuni stressul – poate influenţa adaptarea organismului. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta – persoana adultă are abilitatea de a se proteja. de 18 – 25 grd. etc. educaţia. mecanismul de autoapărare: pe care individul le are înnăscute: ex. nici prea luminoasă. care-l va aduce într-o situaţie critică. lumina nici prea întunecoasă. bolilor. rol social – măsuri de protecţie la locul de muncă organizarea socială – măsuri pe care le ia societatea pentru protejarea individului. clima.123 plaga nu se suturează la plăgile septice plaga se curăţă circular de la exterior spre interior. . NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe. iar vârstinicul are o diminuare a funcţiilor senzoriale şi motorii. Sunt necesare: temp. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Viaţa oricărui individ poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă bruscă. PenG 600000 UI sau Moldamin şi 3 doze de 0. Manifestări de independenţă: Securitatea fizică – prevenirea accidentelor. C.5 ml de anatoxină tetanică. religia. se dezinfectează cu tinctură de iod.

pierderea stimei de sine. lipsă de sensibilitate. pierdere. încărcătură microbiană. Pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele Factorii de mediu . de control a emoţiilor Securitatea sociologică – mediu sănătos – salubritatea mediului. promiscuitate Lipsa cunoaşterii Ex. Vulnerabilitatea faţă de pericole = susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică şi psihică Manifestări de dependenţă Predispoziţie la accidente: răniri. poluarea. ia măsuri de evitare a transmiterii infecţiilor. 3. căderi. Sursele de dificultate sunt comune: Surse de ordin fizic: deficit senzorial. stress. afectarea fizică şi psihică. pot surveni mai multe probleme şi anume: vulnerabilitatea faţă de pericole. separare Surse de ordin sociologic: insalubritatea mediului. Face educaţie pentru prevenirea accidentelor Explorează pericolele la locul de muncă şi acasă Supravegehază starea de sănătate a populaţiei. 1.: 1. durere. Predispoziţii la infecţii: gripă. Participă la programe de propagandă şi control. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută. 2. alege procedurile de investigaţie şi tratament. sărăcie. surmenaj Comportament depresiv. poluare. Îndepărtează sursele cu miros dezagreabil.124 Securitatea psihologică – starea de linişte a individului. afectare fizică. durere. 4. abces Predispoziţie la îmbolnăviri frecvente. stare depresivă. anxietate. dezechilibru metabolic. umiditatea aerului. pierdere. anxietate. fatigabilitate. agresiv Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii (condiţii adecvate de mediu. pierderea imaginii de sine. electrolitic Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. frică. separare. de relaxare. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf. II.

în afara centrului oraşului. disconfort. obstetrică şi sălile de operaţii sunt la etajele inferioare. virusuri. degerături Luminozitatea diminuată – factor de risc pentru căderi Alimentaţia redusă – avitaminoze. asigură intimitatea pacientului. infecţii. ortopedie. cefalee Temperatura crescută – insolaţie Temp scăzută – hipotermie. Spitalele au în componenţă: 1. Clasificarea factorilor ecologici: După natura lor pot fi: fizici (temperatura. radiaţiile) chimici – subst. chimice biologici (bacterii. moarte. paraziţi. reacţii nedorite. Factorii externi care acţionează asupra organismului se numesc factori de mediu sau factori ecologici. convulsii. salonul să fie orientat spre sud. dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul. de oxigen determină hipoxie. în sistem monobloc sau pavilionar.125 Sănătatea ca şi boala recunoaşte factori care o determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. înconjurate de spaţii verzi. sud-est. Anexele gospodăreşti (blocul alimentar) . Secţiile de diagnostic şi tratament 4. motorii. ferite de zgomot. în secţiile de pediatrie se diferenţiază unităţi de îngrijire pentru copii şi mame. Consecinţele asupra organismului prin acţiunea unor factori patogeni: Scăderea conc. tulburări senzoriale. accidente. Secţia cu paturi – în spitalele monobloc. Caracteristicile mediului securizant: nevoile umane pot fi satisfăcute riscurile chimice. fizice diminuate riscurile de transmitere a agenţilor parazitari şi patogeni sunt diminuate măsurile de igienă sunt respectate poluarea este minimă Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat Spitalele se construiesc în zone nepoluate. loc de întâlnire a pacienţilor cu diferite afecţiuni 2. Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie. umiditatea. crize anginoase Umiditatea crescută: scăderea evaporării apei prin piele. hipoproteinemie Lipsa de iod – guşă endemică Lipsa de fluor – carii dentare. fungi) sociali După provenienţă: naturali şi artificiali După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni (cu acţiune favorabilă) şi patogeni (produc boală). MEDIUL SECURIZANT este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire. Serviciul de primire – loc de prelucrare sanitară a pacientului şi a hainelor sale. ventilat corespunzător 3. secţiile de chirurgie.

aplicarea agenţilor fizici (căldură. grimase. procedee chimice (cu pulberi. spălarea pentru decontaminare. persoana cu toleranţă scăzută cere analgetice.curăţenia pacientului . masaj. soluţii) 6. agitaţie. imobilitate. grupurilor sanitare. spălarea chirurgicală) 4. Spălarea mâinilor (vezi spălarea igienică de bază.curăţenia personalului sanitar 3. călcatul cu fierul încins). Colectarea datelor (reacţia pacientului la durere. contractate în spital şi care apar în timpul spitalizării sau după externare. gemete. manifestate clinic. (a patului. Intervenţii – execuţie: ajutarea pacientului să descrie corect durerea. Circuitele funcţionale ale spitalului: circuitul septic circuitul aseptic Este important să se respecte circuitele funcţionale ale spitalului. pernei. capacitate de atenţie redusă. Sterilizarea DUREREA – senzaţie cauzată de un stimul fizic sau de o disfuncţie organică şi are drept efect suferinţa. gândaci. poziţie antalgică. Măsurile care se iau ţin cont de etiopatogenia. cât şi de particularităţile clinicoepidemiologice MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR: 1. păduchi) prin procedee fizice (pieptănarea părului. asigurarea confortului şi îndepărtarea factorilor agravanţi stimularea cutanată: frecţii. şobolani) 7. pereţilor. debutul durerii. saltelei. semnele şi simptomele care însoţesc durerea) 2.Curăţenia . Reacţia pacientului la durere: . Deratizarea – procedee pentru prevenirea şi distrugerea rozătoarelor (şoareci. cabinetelor. Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere 1. etc) . frecvenţa şi gravitatea lor. Analiza şi interpretarea datelor 3. persoana cu toleranţa ridicată poate suporta suferinţe intense fără ajutor. scuturarea lenjeriei. toleranţa la durere: este influenţată de voinţa persoanei şi convingerile sale. Dezinfecţia 5.126 Alimentarea cu apă a spitalelor – să fie distribuită continuu Îndepărtarea reziduurilor şi deşeurilor PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI Infecţiile intraspitaliceşti (infecţiile nozocomiale) – sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă. Dezinsecţia – toate procedeele de prevenire şi distrugere a înmulţirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte. evitarea raporturilor sociale Factori care influenţează percepţia durerii: lipsa somnului amplifică percepţia la durer.curăţenia saloanelor. frig) . pacientul poate avea dificultăţi când percepe prima oară durerea. 2.susţinerea părţii dureroase.

acupunctura. miros. postura. dar este capabil să primească şi stimuli intelectuali. memorie).127 distragerea atenţiei: meloterapie. cultura şi statutul social. percepţia. imaginaţie. facilitarea relaţiilor intersociale. etc. gust. NEVOIA DE A COMUNICA Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a schimba informaţii cu semenii săi. mersul) modul verbal – este vehicul al gândirii. verbal şi nonverbal. Ea pune în mişcare un proces dinamic. Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic. 10. permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia. I. experienţele şi informaţiile. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare. văz. să reuşească să pună în comun sentimentele. Comunicarea se realizează în două moduri: modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor. răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală) Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare: Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz. a figurii. pipăit). opiniile. gesturile. afectivi şi senzoriali. . care îi sunt trimişi din anturajul său. mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat. cărţi. anestezie locală. Intervenţiile asistentei: identificarea agenţilor stresanţi şi ajutarea pacientului să-i evalueze încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective identificarea resurselor de adaptare a pacientului şi a modului cum pot fi utilizate crearea de obişnuinţe noi acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agenţilor stresanţi şi să se adapteze modificarea mediului (fără surse de stress) educaţia pacientului utilizarea tehnicilor de relaxare. integritatea aparatului locomotor. limbajul verbal permite o exprimare mai clară. integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală. personalitatea. emoţiile Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de comunicare). televizor promovarea unui concept de sine pozitiv (încurajarea pacientului. de gândire. asigurarea odihnei administarare de analgezice. implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale) reducerea intensităţii durerii: tehnici de relaxare.

pierdere. în grupuri de prieteni Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare. climat. eşec Lipsa cunoaşterii Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor Este dificultatea individului de a capta. hipoestezie. conflicte. nervoasă. Perturbarea comunicării familiale Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: atingere cerebrală. anxietate. Manifestări de ordin sociologic . stare de criză. la locul de muncă. mesaje care vin din anturaj. mediu inadecvat. Singurătate 4. surditate. ritm moderat. Confuzie 3.128 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ a.stabilirea de relaţii armonioase în familie. hiperestezie cutanată) . separare. auditivă. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual 5. degenerescenţă. traumatisme. posturi şi gesturi ale mâinii b. tulburări circulatorii vertebrale. pierderea sau diminuarea gustului. medicamente Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor. Manifestări de dependenţă: Tulburări senzoriale (cecitate.apartenenţa la grupuri de diverse interese . II. spiritual şi social) c. prin intermediul simţurilor sale. oboseală. Manifestări de ordin biologic Funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală.exprimare uşoară . DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme: 1. Izolare socială 6. stress Surse de ordin sociologic: poluare. anosmie. intelectual şi afectiv 2. emoţiilor. să menţină legături cu persoanele apropiate. droguri. surmenaj. limbaj precis Expresie nonverbală – mişcări. Manifestări de ordin psihologic . din mediul exterior sau din ambele. sensibilitate tactilă) Debit verbal uşor. să utilizeze mijloace specifice de exprimare a sentimentelor. fineţe gustativă şi a mirosului. hipoacuzie. durere. învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor.Imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material.

încetinirea dezvoltării gândirii. anxietate. pareză. bâlbâiala. dificultatea de a înţelege. fobie Euforie. care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire.129 Tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice. dislalia Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte. Intervenţiile asistentei Obiective: Peciantul să se poată afirma. efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare) Comunicarea ineficientă la nivel intelectual Manifestări de dependenţă: Dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute_ amnezie. administrează medicaţia recomandată. izolare Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să fie echilibrat psihic Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului. apatie Egocentrism. de a face o judecată Vorbire incoerentă Comportament neadecvat Confuzie. mutism. inactivitate. dizartrie. se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică. delir Idei de sinucidere. obnubilare Intervenţiile asistentei Obiective: pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană Comunicarea ineficientă la nivel afectiv Manifestări de dependenţă: Agresivitate Alienare mintală Devalorizare. halucinaţii Percepere inadecvată de sine. să aibă percepţie pozitivă de sine Pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe Comunicarea terapeutică: Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive. Tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi). ce au la bază comunicarea verbală şi nonverbală. . halucinaţii.

Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea. de urmare a unei ideologii. Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea pacientului. Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă. budismul (Asia). credinţele şi valorile propriei fiinţe şi. libertatea alegerii. islamismul. convingerile. spiritualitate morală. a da asigurări false (împiedică avansarea comunicării). să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului.130 Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio-culturali. DE A PRACTICA RELIGIA A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi. respectarea pacientului. membri ai societăţii. etc. acte conforme formaţiei sale. încrederea. mozaicismul (iudaism) – la evrei. Astăzi. câştigarea încrederii pacientului. acceptarea – voinţa de a asculta mesajul unei persoane. şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută. în lume sunt cunoscute: creştinismul (cea mai răspândită religie). onestitatea. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ŞI VALORI. 11. apartenenţa religioasă (la vârstnici practica religioasă se intensifică sau reapare). Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor. a adopta o atitudine de apărare. pe de altă parte. a manifesta aprobarea şi dezaprobarea excesiv. iertarea. a generaliza prin stereotipii. hinduismul (poparele hinduse). vor pune întrebări (alese de asistentă în funcţie de răspunsul pacientului). dezvoltarea personalităţii. întârzie rezolvarea problemei. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: gesturile şi atitudinile corporale Factori psihologici : căutarea. integritatea. I. Independenţa în satisfacerea nevoii Nu există fiinţă umană izolată. etc. cercetarea sensului vieţii şi morţii. etc. rit. de dreptate. Manifestări de independenţă credinţe. debitul verbal să fie potrivit. religie ritual. dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul. emoţiile Factori sociologici: cultura. În prezent se cunosc peste 500 secte. grija. de bine şi de rău. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi. valori liberatetea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori planifică împreună cu pacientul activităţi religioase îl informează despre serviciile oferite de comunitate .

insomnie. contradicţii cu familia şi societatea Lipsa cunoaşterii Ex. bâlbâială Manifestări de anxietate: tahicardia. autopedepsire. situaţii de criză. surmenaj Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. Surse de ordin sociologic: conflicte sociale. plâns. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . hiperventilaţie.131 mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului II. autoacuzare. stress. Culpabilitatea 2. dragoste. durere. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Scopul realizării este o necesitatea oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacrea nevoilor sau să fie util celorlalţi. stimă şi respect reciproc. separare. mânie Intervenţiile asistentei: pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine pacientul să fie echilibrat psihic 12. anxietate. Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezare fizică. motiv pentru care individul se simpte vinovat. 1. Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef pot genera starea de devalorizare. pierdere. CULPABILITATEA – sentimentul dureros resimţit ca urmare a contarzicerii propriilor convingeri şi valori. deoarece individul are nevoie de consideraţie. tegumente umede şi reci. I. supraîncărcare. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nu este îndeplinită această nevoie pot apărea probleme de dependenţă: 1. furie. etc Manifestări de depresie: manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu. Frustarea 3.INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Fiinţa umană simte nevoia de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. inutilitate. Manifestări de dependenţă: Sentiment de culpabilitate: amărăciune. amnia de a se scuza inutil. Dificultatea de a participa la activităţi religioase 5. dezechilibrare. eşecuri. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale 4.

Dificultatea de a se realiza 4. motivaţia roluri sociale folosirea timpului liber Intervenţiile asistentei: se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei îl ajută să-şi facă un plan zilnic orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale care-i permit să să se realizeze încurajează orice activitate care interesează îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită II. rolurile sociale - Manifestări de independenţă: integritatea fizică şi psihică manifestări de bucurie şi fericire autocritica luarea de decizii stima de sine imaginea de sine comportamentul este în funcţie de stadiul de dezvoltare (copilul – mulţumire faţă de un succes şcolar. nivleul intelectual. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia nu este îndeplinită pot apărea următoarele probleme: 1. în preadolescenţă – relaţiile cu societatea. stress. handicap Psihologic: tulburări de gândire. Devalorizarea 2. maturitatea – satisfacerea aspiraţiilor. pierderea imaginii de sine Sociologic: eşec profesional. constituţia şi capacităţile fizice. adolescenţă – experienţa. 1. imaginaţia creatoare. etc.132 Factori biologici: vârsta şi creşterea (la copil activitatea dominantă este jocul. Factori psihologici: emoţiile Factori sociologici: cultura. Neputinţa 3. condiţie socială. depresie Sentimente de izolare. vârstnici – folosirea experienţei acumulate). legi. adulţi şi persoane în vârstă – dragoste faţă de muncă) ambiţia. conflict profesional. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale Surse de dificultate: Fizic: diminuarea unor funcţii. de inutilitate. anxietate. de respingere . Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa Manifestări de dependenţă Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi Descurajare.

fumat excesiv. concentrării. Intervenţii – execuţie: stabilirea unei relaţii terapeutice ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine (respectul eu-lui) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav menţinerea identităţii pacientului ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv. de a se distra recurgând pentru aceasta la activităţi agreabile în scopul obţinerii unei relaxari fizice şi psihice. izolare socială forţată) Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat: evită conversaţia. agresiune) imaginea corporală (alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice. 13. droguri. pierderea unui organ sau a unei funcţii) stima de sine performanţa rolului (incapacitatea de a îndeplini un rol. Independenţa în activităţile recreative Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi înţeleasă în plenitudinea ei dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalităţii – jocul (actitatea ludică) şi activităţile recreativ-distractive. agresivitate Diminuarea motivaţiei. Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă Intervenţiile aistentei: Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii. NEVOIA DE A SE RECREA Recrearea se defineşte ca necesitatea fiinţei umane de a se destinde. emoţional şi social. îşi găseşte refugiu în alcool. pasivitate.133 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi Somnolenţă. droguri. Componenetele conceptului despre sine: identitatea imaginea corporală stima de sine (respectul faţă de propria persoană) Factorii care afectează componentele conceptului despre sine: identitatea (probleme sexuale. viol. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . interesului. Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de sine reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic. are aspect neângrijit. I.

Dependenţa în staisfacerea nevoii de a se recrea. II. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei. munca învechită. explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative. lipsa de cunoştinţe despre sine şi cei din jur. constituţia şi capacităţile fizice (activităţile recreative care impun efort fizic trebuie selectate după capacităţile fizice ale fiecărui individ). Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependeţă: 1. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative Manifestări de dependenţă: Inactivitatea (lipsa de interes faţă de activităţile curente ale vieţii) Plictiseala (impresia de vid. Dificultatea de a îndeplini activităţi recreative 3. organizare socială. Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. pensionarea. adultul munceşte şişi organizează activităţile recerative). de posibilităţi (jocuri. constrângeri fizice. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice. emoţiile Factori sociologici – diferă după cultură. şcolarul se joacă şi învaţă. conflicte şi eşecuri. facilitează accesul la biblioteci. Surse de ordin sociologic: singurătatea. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative 2. Factori psihologici: dezvoltarea psihologică. Dezechilibru – durere. Organizează activităţi recreative individuale sau de grup. analizează şi stabileşte . - Manifestări de independenţă Destinderea Satisfacţia Plăcerea Amuzamentul. audiţii muzicale. în funcţie de vârstă. Refuz de a îndeplini activităţi recreative. vizionări de filme).134 Factori biologici: vârsta (copilul o mare parte din timp se joacă. de lehamite) Tristeţea Intervenţiile asistentei Obiective: Pacientul să prezinte stare de bună dispoziţie – asistenta explorează ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului. diminuarea capacităţii funcţionale a organelor de simţ. afectarea stării de conştienţă. Asigură condiţiile necesare. roluri sociale. Planifică activităţi recreative împreună cu pacientul. retragerea. pentru petrecerea timpului liber. handicapuri.

deprinderea (componentă automatizată a activităţii) Acumularea de cunoştinţe Modificarea comportamentului faţă de sănătate: educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete. psihologiei. adultul învaţă să-şi perfecţioneze tehnicile. pentru a deveni capabili să-şi dirijeze întreaga activitate în mod creator.fiinţele umane potrivit condiţiilor lor fizice fac posibilă dobândirea de cunoştinţe. sociologiei şi a altor ştiinţe. deprinderi pentru menţinerea sănătăţii. emoţiile – legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta: copilul în timpul creşterii şi dezvoltării învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea. pot crea ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe) - Manifestări de independenţă Dorinţa şi interesul de independenţă: . NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe. . atitudini. - - 14. asigură o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi. Independenţa în satisfacerea nevoii Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei. câştigă încrederea bolnavului. în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii. Pacientul să beneficieze de somn odihnitor – îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare Pacientul să-şi amelioreze condiţiile fizice: asistenta va fi consecventă în planificarea şi organizarea activităţilor recreative. atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente. I. care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere.135 dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică. planifică activităţi recreative împreună cu pacientul Pacientul să-şi recapete încrederea în forţele proprii (determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele. în funcţie de condiţiile în care se află. specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii. Factori psihologici: motivarea – toţi factorii care-l dinamizează pe om. capacităţi fizice. eticii. pe baza cunoştinţelor. . atmosferă de calm. administrează şi supraveghează efectele tratamentului indicat de medic).învăţarea. Factorii sociologici – mediul ambiant (mediu adecvat cu luminozitate şi temperaturi normale. priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior. Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii comportări a individului.

136

Intervenţiile asistentei pentru menţineea independenţei asistenta explorează nevoile de cunoaştere a pacientului explorează obiective de studiu cu pacientul informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească organizează activităţi de educaţie pentru sănătate

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă: 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi 2. Dificultatea de a învăţa 3. Cunoştinţe insuficiente Surse de dificultate: Surse ale dificultăţilor de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, durerea (cu diferite grade de intensitate) Surse ale dificultăţilor de ordin psihic: afectarea stării de conştienţă, dezvoltarea intelectuală, tulburări de gândire şi de memorie, stressul, situaţia de criză Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic: mediu necunoscut, lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi de cultură, lipsa cunoştinţelor, insuficienta cunoaştere de sine, insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător. Ex.:

Ignoranţa
Manifestări de dependenţă: Cunoştinţe insuficiente Nu înţelege necesitatea de a învăţa şi nu este receptiv Nesiguranţa şi frica de necunoscut Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii (bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii) Lipsa de informaţii Lipsa interesului de a învăţa Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative

Intervenţiile asistentei: pacientul să acumuleze noi cunoştinţe pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi Rolul asistentei în educaţia pentru sănătate: Educaţia este un proces interactiv ce favorizează învăţarea. Scop: cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie.

137 Identificarea nevoilor de educare a pacientului: pe baza informaţiilor culese asistenta va aprecia nevoia de a învăţa, capacitatea de a învăţa, Stabilirea obiectivelor educaţionale Stabilirea principiilor educative Să respecte principiile educative, să indice orice comportament care arată o scădere a interesului sau a atenţiei Să stabilească împreună cu pacientul obictivele educaţionale Să observe progresele pacientului Să utilizeze metode de educaţie în grup Să integreze educaţia în procesul de îngrijire.

CAP. VI. ALTE TEHNICI PUNCŢIILE - GENERALITĂŢI
Definiţie: Puncţia este operaţia prin care se pătrunde într- un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar. În practică, se execută următoarele puncţii: venoasă, arterială, pleurală, abdominală, pericardică, articulară, rahidiană, osoasă, a vezicii urinare, a fundului de sac Douglas, puncţia biopsică şi puncţia unor colecţii purulente. Scop: - explorator - se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului dintr-o cavitate - se recoltează lichidul din cavitate în vederea examinării pentru a se stabili natura, cantitatea şi caracteristicile acestuia.

138 - terapeutic: - evacuarea lichidului abundent din cavitate - administrarea de medicamente, lichide hidratante

Pregătirea puncţiei: Materiale: - pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor – apă, săpun, alcool medicinal, mănuşi din cauciuc sterile - pentru dezinfecţia şi protecţia câmpului cutanat – apă, săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctură de iod, alcool medicinal, pense, porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului - pentru anestezia locală – soluţii anestezice ( xilină 1%), seringi sterile, ace sterile - instrumente pentru puncţie- ace, trocare - vase colectoare – eprubete, vase colectoare gradate Pacientul este pregătit psihic şi fizic : Asistenta: protejează patul sau masa pe care se execută puncţia asigură poziţia corespunzătoare pregăteşte câmpul cutanat:  face dezinfecţie tip I: - cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 sec.  şi dezinfecţie tip III: în spălă regiunea, rade pilozitatea, degresează, badijonează cu alcool iodat de două ori.  supraveghează pacientul în timpul puncţiei  înmânează medicului instrumentele Pentru examenele de laborator, eprubetele se etichetează, se măsoară cantitatea şi se completează formularele de trimitere Materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru o nouă sterilizare. Puncţia se notează în foaia de temperatură sau de observaţie, menţionîndu- se cantitatea de lichid evacuat. Atenţie: acele şi seringile de unică utilizare se verifică înainte de folosire, compresele, tampoanele sterile se pregătesc în casolete. -

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator:  recoltarea sîngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice. - terapeutic:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase  recoltarea sîngelui în vederea transfuzării sale  executarea transfuziei de sînge sau derivate ale sîngelui

139  sîngerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut Locul puncţiei: - venele de la plica cotului, unde se formează un „ M” venos prin anastomozarea lor. - venele antebraţului - venele de pe faţa dorsală a mîinii - venele subclaviculare - venele femurale - venele maleolare interne - venele jugulare şi epicraniene Etapele puncţiei: • Se fixează vena cu policele mîinii stîngi, la 4-5 cm sub locul puncţiei. • Se pătrunde cu acul traversînd tegumentul( unghi de 30 grade), apoi peretele venos. • Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei • Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa • Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sîngelui • În caz de sîngerare se prelungeşte acul de puncţie cu un tub de polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămînînd legat pe braţ: • Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului; • Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul; • Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală. Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se face toaleta locală a tegumentului - se schimbă lenjeria dacă este murdară - se asigură o poziţie comodă în pat - se supraveghează pacientul Sângele se va duce imediat la laborator. Accidente: - hematom - străpungerea venei - ameţeli, paloare, lipotimie.

PUNCŢIA ARTERIALĂ
Definiţie: - puncţia arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator: - recoltarea sîngelui pentru analiza gazelor sanguine.

140 - terapeutic: injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare Indicaţii: - arteriopatii, cu scop de diagnostic şi tratament Contraindicaţii: - tendinţă crescută la hemoragii, infecţii Locul puncţiei: arteră femurală - arteră humerală - arteră radială - artera cubitală Materiale sunt aceleaşi ca pentru puncţia venoasă. Medicul efectuează puncţia ajutat de asistentă. Medicul:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  alege locul puncţiei  face anestezie locală  îmbracă mănuşile  acoperă locul puncţiei cu câmpul steril  execută puncţia  retrage acul de puncţie Asistenta:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  dezinfectează locul puncţiei, prepară seringa cu medicaţie anestezică  serveşte mănuşile sterile şi câmpul steril  prepară seringa cu acul de puncţie şi le serveşte în mod aseptic  aplică tampon compresiv pe care îl ţine cu pensa porttampon 5 minute  aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeţ cu nisip 1-5 kg în funcţie de arteră. Ulterior pacientul este supravegheat şi rămâne în repaus 1-6 ore. Sângele va fi dus la laborator – ex. pentru analiza gazelor sangvine, produsul va fi ferit de contactul cu aerul Complicaţii: - în timpul puncţiei - puncţionarea altor formaţiuni (vase, nervi, ţesuturi) - hemoragie - injectarea parietală - după puncţie: - hemoragii introducerea substanţelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor- arteriografie

141 - hematoame cu compresiunea ţesuturilor - obstrucţie vasculară De ştiut: - prin puncţia arterială, se poate introduce un cateter în vederea efectuării unor explorări ale parametrilor sîngelui arterial. De evitat: - atingerea produsului, pentru a preveni îmbolnăvirea persoanelor care lucrează cu sîngele.

PUNCŢIA PLEURALĂ
Definiţie: - puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Scop: - explorator:  punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural  recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă. - terapeutic:  evacuarea lichidului  administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice) după spălarea cavităţii. Indicaţii: - boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţa cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1,5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămînului, împiedicîndu-le funcţiile. Contraindicaţii: - tulburări de coagulare a sîngelui – hemofilie - tratament cu anticoagulante. Locul puncţiei: - se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: - dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII- VIII intercostal pe linia axilară posterioară. - dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin examen clinic. - puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei. Poziţia pacientului: - în poziţie şezîndă pe marginea patului, cu mâinile de partea bolnavă ridicată deasupra capului. Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă. Puncţia se face de către medic, ajutat de asistente medicale. Medicul:  stabileşte locul puncţiei.  efectuează anestezia  aşteaptă efectul anesteziei  aşază cîmpul chirurgical  execută puncţia, aspiră lichidul.  introduce soluţiile medicamentoase.  retrage acul de puncţie.

rupturi pleuropulmonare. tulbure – lactescent.lipotimie.  serveşte acul de puncţie adaptat la seringă  dezinfectează locul puncţiei  preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete  serveşte aparatul aspirator  serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei.accese de tuse. . cînd picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtînd numele de exudat. avînd drept cauză tulburările circulatorii şi purtînd numele de transsudat. Scop: .    PUNCŢIA ABDOMINALĂ ( PARACENTEZA) Definiţie: puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri. cancer pulmonar). administrează o fiolă de atropină cu 30 min. reacţia este pozitivă.  dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril  aplică pansament uscat  ajută pacientulsă se aşeze în pat Ulterior pacientul este îngrijit şi supravegheat. Produsul examinat • se va examina imediat macroscopic.hemoragii intrapleurale. înaintea puncţiei  dezbracă toracele pecientului  pregăteşte locul puncţiei. . ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine. se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat. ICC.142 Asistenta: pregăteşte radiografia pacientului îşi spală mîinile . determinate de iritaţia pleurei. pleurezie hemoragică) • Se face reacţia Rivalta – cu o picătură de acid acetic glacial. Accidente: .edem pulmonar acut. Lichidul extras poate fi: seros sau serocitrin (TBC.explorator: .pneumotorax prin rănirea plămînului cu acul. reacţia este negativă cînd picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. chilor. • examenul citologic şi bacteriologic Complicaţii : . hemoragic (hemoragii pleurale.  serveşte seringa cu anestezic. le dezinfectează. colaps. .punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal . dezinfecţie tip II.

Asistenta: Pregătirea produsului pentru examinare: . . .examenul citologic. etichetate. hidronefroză. recoltarea lichidului şi examinarea sa pe linia Monroe Richter. se trimit la laborator.reacţia Rivalta . se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore schimbă pansamentul.superioară stg. chisturi ovariene mari.se face de către medic.examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat. scoate mandrenul.protejează locul puncţiei cu câmpul steril . dezinfecţie tip III.143 . le dezinfectează.execută incizia sau direct puncţia cu trocarul.pe linia ombilico-pubiană.terapeutic: Indicaţii: Contraindicaţii: Locul puncţiei ascitele masive. .retrage trocarul.în fosa iliacă stg.se derulează în salon sau în sala de tratamente. îşi spală mîinile.adaptează tubul prelungitor . TA. respectînd măsurile de asepsie. traumatismele închise ale viscerelor abdominale. Execuţia puncţiei: . Medicul: . biochimic – eprubetele cu lichid.alege locul puncţiei . diagnosticul citologic. . la mijlocul ei. determinarea densităţii . . pregăteşte locul puncţiei. bacteriologic. sarcină diateze hemoragice evacurea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive pentru efectuarea dializei peritoneale. aprecierea aspectului lui.face anestezia locală.la punctul de unire a 1/3 medii cu ombilicul cu spina iliacă antero. serveşte mănuşile chirurgicale şi câmpul chirurgical dezinfectează locul puncţiei serveşte bisturiul sau direct trocarul recoltează în eprubete lichidul de ascită serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului îngrijeşte pacientul ulterior şi-l supraveghează se monitorizează pulsul.

spaţiul V intercostal stg. .dezinfectează locul puncţiei . hemoragie digestivă. la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare.pătrunderea acului în miocard .retrage acul de puncţie. Scop: . prin acumularea sîngelui sau lichidului de transsudaţie. . Medicul: . uscat.aşază pacientul în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat.efectuează anestezia .terapeutic: .pregăteşte radiografia pacientului .preia seringa cu lichidul extras.pericardita.execută puncţia .aspiră lichidul .dezinfectează locul puncţiei . Asistenta: .spaţiul VI – VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară stg.serveşte seringa cu acul de puncţie . .serveşte seringa cu anestezic . Execuţia puncţiei: .se face de către medic. perforarea intestinului.constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică .aplică pansament steril. Indicaţii: . Locul puncţiei: . la locul puncţiei.puncţia pericardică constă din pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică. pe care îl introduce în eprubete . Accidente: .aşează câmpul sub locul puncţiei .pregăteşte locul puncţiei.144 Accidente: colaps vascular.recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale. dezinfecţie tip III. în cazul în care cantitatea de lichid este mare.explorator: . .introducerea substanţelor medicamentoase. hemopericardul.evacuarea lichidului acumulat . le dezinfectează. care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală. persistenţa orificiului de puncţie. fixat cu benzi de leucoplast.serveşte mănuşile şi câmpul chirurgical .stabileşte locul puncţiei . . PUNCŢIA PERICARDICĂ Definiţie: .îşi spală mîinile.

hemoragie subarahnoidiană. . coapsele flectate pe abdomen.prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană. retrage acul de puncţie. măsoară tensiunea LCR.L5  puncţia dorsală D6-D7  puncţia suboccipitală. .injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei. tumori cerebrale. Medicul: Asistenta: îşi spală mânile. . se efectuează în spaţiul dintre vertebrele D12 . antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian. Locul puncţiei:  puncţia lombară. Puncţia se face de câtre medic ajutat de asistentă. capul în hiperflexie.terapeutic: . pregăteşte locul puncţiei. face anestezia locală. encefalite).intervenţii chirurgicale. şoc pericardic. dezinfecţie tip III.  poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului. PUNCŢIA RAHIDIANĂ Definiţie: .introducerea medicamentelor citostatice. pieptul „ spate de pisică”  poziţie şezîndă pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse. scleroză multiplă.scop anestezic: introducerea substanţelor anestezicerahianestezia.  pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală. printre vertebre. Scop: .145 fenomene de insuficienţă cardiacă infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural. . Indicaţii: . stabileşte locul puncţiei. . le dezinfectează.măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian. dacă conţinutul pericardic este septic.boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningite. .explorator: . execută puncţia scoate mandrenul.puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian.L1 sau L4 .

TA. Contraindicaţii: . câmpul protector .îşi spală mîinile. hemartroză. Puncţia se face de către medic ajutat de 1-2 asistente. Medicul: Asistenta: . respiraţie.serveşte mânuşile sterile.terapeutic: .administrarea medicamentelor în cavitatea articulară. . serveşte acul de puncţie cu mandrin. glezna. umărul. . serveşte seringa cu anestezic. dezinfectează locul puncţiei. Locul puncţiei: .procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează puncţia. Scop: . zona maximă de fluctuenţă efectuează anestezia locală aşază cîmpul sub locul puncţiei execută puncţia. se supraveghează semnele vitale: puls.artrite acute sau cronice.dezinfectează locul puncţiei . le dezinfectează .evacuarea lichidului.explorator: . Indicaţii: .punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular. cotul.146 Accidente: sindrom postpuncţional. 24 de ore. hemoragii dureri violente în membrele inferioare contractura feţei. dezinfecţie tip II . . gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale.pregăteşte locul puncţiei.serveşte seringa cu anestezic .se puncţionează mai frecvent genunchiul. şocul reflex – foarte rar. fără pernă.serveşte seringa cu acul de puncţie alege locul puncţiei. aspiră lichidul retrage acul de puncţie . PUNCŢIA ARTICULARĂ Definiţie: puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern.recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale. menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului ulterior îngrijeşte şi supraveghează pacientul pacientul stă în decubit dorsal. mănuşile chirurgicale şi câmpul steril.

pneumotorax .spina iliacă posterosuperioară .recoltarea măduvei pentru examinare.manubriul sau corpul .evacuarea urinii în cazurile de retenţie acută de urină. PUNCŢIA OSOASĂ Definiţie: puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului.explorator: .imediate: . străbătînd stratul său cortical.puncţie albă . ajutat de 1-2 asistente.apofizele spinoase.sternul.tulburări de creştere la copii.perforaţie ale organelor interne ( inimă.infecţii ale osului . Indicaţii: boli hematologice Locul puncţiei: .creasta iliacă .prelevarea urinii direct din vezica urinară. vertebrele lombare. Scop: . în interiorul vezicii urinare. lichide hidratante şi nutritive. Execuţia puncţiei: se face de către medic.terapeutic: . Scop: .147 colectează lichidul în vasul gradat. Indicaţii: stricturi uretrale sau hipertrofie de prostată . . Accidente: .explorator . fixat cu faşă aplică atele care să imobilizeze articulaţia puncţionată îngrijire ulterioară a pacientului.tardive: .injectarea de produse de contrast.se realizează prin introducerea unui ac.terapeutic: – administrarea de medicamente. pe cale transabdominală. PUNCŢIA VEZICII URINARE Definiţie: .fracturi . .hematoame . recoltează în eprubete aplică pansament compresiv la locul puncţiei.la nivelul oaselor superficiale .maleolele tibiale . prin intermediul unui ac.calcaneul . fără pericolul contaminării sale . plămîni) .

Puncţia se face de către medic asistat de către 1-2 asistente Medicul: Asistenta: îmbracă mănuşi chirurgicale sterile serveşte medicul cu pensa pentru prins colul uterin preia pensa de col.în dreapta sau în stânga colului. introduce valvele vaginale prinde colul uterin cu pensa dezinfectează fundul de sac posterior al vaginului face anestezia.explorator: . PUNCŢIILE BIOPSICE .148 Locul puncţiei: pubiene. . .administrarea unor soluţii medicamentoase Indicaţii: .colecţii lichidiene .se face spălătură vaginală cu soluţie de permanganat de potasiu.colecţii purulente Locul puncţiei: . acul de puncţie adaptat la seringa de 20 ml pentru puncţie recoltează lichid în eprubetă goleşte pe rând seringile. PUNCŢIA FUNDULUI DE SAC DOUGLAS Este o variantă a puncţiei intraperitoneale.pe linia mediană abdominală la 2 cm deasupra simfizei puncţie negativă hemoragie vezicală astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi infecţii postpuncţionale formarea de fistule urinare. Accidente: traumatisme uretrale ale vaginului.se aşază pacienta în poziţia ginecologică pe masa ginecologică. Scop: . aspiră lichidul retrage acul de puncţie îndepărtează pensa de prins colul şi valvele vaginale.terapeutic: . o fixează cu mîna serveşte medicul cu tamponul îmbibat cu alcool iodat fixat în porttampon oferă seringa cu anestezic. ascită) . puncţia.evacuarea colecţiei de lichid .stabilirea naturii colecţiei (puroi. sînge. puncţia se execută pe cale vaginală. Pregătirea puncţiei: .suspiciune de sarcină extrauterină .

diateze hemoragice . tumori solide.puncţia renală: regiunea lombară. . serveşte medicului seringa pentru anestezie. Puncţia se practică pe ficat.semnalează apariţia unor complicaţii .rinichi unic Locul puncţiei: . stabileşte evoluţia bolii. Pregătirea puncţiei: .spaţiul VIII sau IX intercostal stg. Materialele sunt pregătite şi duse la laborator. badijonează locul puncţiei şi aplică pansament compresiv. rinichi. face anestezia locală.pregătirea psihică a bolnavului .Silverman Menghini.149 Definiţie: . . Contraindicaţii: .puncţia septică: . serveşte acul de puncţie.confirmă sau infirmă diagnosticul clinic. execută puncţia. se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor. îndepărtează acul de biopsie.puncţia hepatică: .permit depistarea bolnavilor şi a purtătorilor sănătoşi Rolul asistentei: asistenta trebuie să respecte regulile următoare: . Pacientul este pregătit psihic. ganglioni limfatici. . plămîni. Indicaţii: -îmbolnăviri ale organelor mai sus menţionate. în dreptul discului intervertebral L1-L2 la 8 cm de linia mediană. splină.instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim. Asistenta pregăteşte locul puncţiei.faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat. .explorator: examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului.orarul recoltărilor .reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut.completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective .confirmă vindecarea . Scop: . Medicul alege locul puncţiei. aspiră ţesutul patologic.puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: masa ganglionară sau tumorală. dezinfectează local. Pacientul este îngrijit ulterior: rămâne în decubit lateral drept 24 ore după puncţia hepatică şi în decubit dorsal după puncţia splenică şi renală. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE Importanţa examenelor de laborator: .

Pregătirea produsului pentru laborator. lobul urechii. faţa plantară a halucelui .se etichetează şi se trimite la laborator.nesterile: tavă medicală curată.efectuarea frotiului: .150 pregătirea fizică. curate.se şterge cu un tampon uscat prima picătură.sterile: ace.cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii. şlefuite.de protecţie: . lame uscate.se şterge cu un tampon cu alcool. păstrînd aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze .puncţie venoasă .puncţie arterială RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE Pregătire: materiale: .hematologice .bacteriologice . se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama .la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru .se agită lama pentru uscare . .se face asepsia pielii degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 grade . aşezarea în poziţie corespunzătoare în funcţie de recoltare pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării efectuarea tehnicii propriu-zise completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză: RECOLTAREA SÂNGELUI Sângele se recoltează pentru examene: .parazitologice . perpendicular pe straturile cutanate . repaus la pat. pipete Potain.înţepare (pulpa degetului.se aşază o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 grade cu lama . degresate .serologice Recoltarea se face prin: .lamela se trage către partea liberă a lamei.regim alimentar. tampoane de vată . cameră umedă. Execuţie: .mănuşi de cauciuc .

eprubete.femei .leucocite 4200-8000/ mm cub din care: . 13 ± 1 g/100ml./mm3 – bărbaţi.151 RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE HEMATOLOGICE Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) .4. Hemoleucograma: .eritrocite./mm3.stativ şi pipete Westergreen .8 mil. Pregătirea pentru VSH: .2. muşama.soluţie de citrat de Na 3. Rezistenţa globulară: se recoltează sângele pentru obţinerea globulelor roşii se evită hemoliza şi coagularea sîngelui sîngele recoltat se agită uşor timp de 5-10 minute cu mişcări circulare sângele se defibrilează şi nu se mai coagulează se trimite imediat la laborator.5 mil.pernuţa. bolnavul fiind "à jeune".ace pentru puncţia venoasă .se face prin puncţie venoasă.se etichetează produsul .sterile: .se aspiră cu pipeta Westergreen pînă la gradaţia 200 şi se aşază în stativ pe dopul de cauciuc.bărbaţi. Hematocrit (Htc): . 4. vată . Se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de EDTA ( acid diaminotatraacetic 1% ).8% .5-5.4.nesterile: .soluţii dezinfectante: alcool 70 grade Pregătirea produsului pentru laborator: .polinucleare neutrofile nesegmentate: 0-5 % RECOL TAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE – Se efectuează prin puncţie venoasă.se înţeapă pulpa degetului: .se completează buletinul . dimineaţa. garou.femei .rapiditatea cu care se produce depunerea elementelor figurate.seringă de 2 ml uscată . – Se recoltează 5-10 ml sânge simplu. pentru a determina: Felul analizei: Modul de prelevare Interpretarea rezultatelor .reticulocite: 10-15% .materiale: .hemoglobină 15 ± 2 g/100ml. tăviţă renală. în poziţie strict verticală.

Quick = 12"-14" T.20 gr ‰ 200-400 mg% timpii: T. Ca++ = 4. într-o cantitate de 5-10 ml.4 mg % 1.5-5.pentru diagnosticul tifosului exantematic.t.8% şi 4. CI– = 94-111 mEq/l. Kahn. 4.152 uree sanguină acidul uric creatinină bilirubină colesterol lipemie teste de disproteinemie fosfatază alcalină transaminază amilază electroforeză 5-10 ml p.5 ml citrat de Na 3.5 mEq/l. 0.   R. K+ = 3. Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă.Weill-Felix . R.Howell =1'30"-2'30" calcemie sideremie rezervă alcalină ionograma sanguină glicemia fibrinogen timp de protrombină recoltare direct în eprubetă cu ac de platină 5-10 ml sânge în sticluţe heparinate 2 ml sânge/florură Na 4 mg 0.5-5. cel hemolizat este roz. direct în eprubetă (fără seringă). = 75:±10 gr % Al = 40-50 g % Gl = 20% (A/G = 1.Tymol = 0-4 u ML ZnSO4 = 0-8 u SH 2-4 u Bodansky TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui 8-32 uW (Wolgemuth ) Pr.8-5.4 mEq/l. Aceste examene se utilizează pentru diagnosticarea bolilor infecţioase (tifos exantematic. % Na+ =137-152 mEq/l.5 ml oxalat de K 4.6-1 mg % D = 0.6-1.40 gr/1000 ml 2-6 mg % 0. febră tifoidă.5 ml sânge 0.80-2.5-2) α1 = 4 α2 = 8 β= 12 γ = 16-18% 9-12 mg%.v 0.5 ml sânge REGOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGIGE Examenele serologice relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului. Serul nehemolizat are o culoare gălbuie.20 mg % T = 0. de precipitare sau floculare ca: Citochol.20-0. Meinike şi R.1-0. de microfloculare pe lamă VDRL – în diagnosticul sifilisului. . sifilis).80-1.5 mEq/l 14 – 28 mmol/L 58-65 vol.80 gr ‰ 600-800 mg% Takata-Ara-negativ R.

– aseptizează regiunea cu iod.153      R. Waler-Rose – diagnosticarea P. bruceloză. de hemaglutinare.mască de tifon. – ia seringa şi efectuează puncţia venoasă. RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUTAINER Avantaje: • Utilizarea acestei metode de prelevare asigură: – confortul pacientului.se etichetează cu data. pentru diagnosticul sifilisului. – aşează câmpul steril. ora. – calitatea probei de sânge. temperatura . Widal şi aglutinarea "Vi" – în diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC – HEMOCULTURA Definiţie: Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic Scop: descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: o septicemie o bacteriemie: febră tifoidă. – însămânţează: 2 ml în eprubeta cu glucoză.R. – securitatea personalului medical. . – retrage seringa. Bordet-Wassermann. hemaglutinoinhibare – diagnosticarea unor viroze R. 10 ml în bulionul citrat. Dozarea antistreptolizinelor O (ASLO) – diagnosticarea RAA – scarlatină R. Pregătirea produsului pentru laborator: .se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37°C. mănuşi sterile seringă a 20 cm3 medii de cultură: bulion citrat. Pregătire: • Materiale . (poliartrita reumatoidă) R. de fixare a complementului R. endocardită malignă subacută Pregătire: materiale de protecţie . – aspiră 20 ml de sânge.se notează în FO data şi numele persoanei care a recoltat.geloză semilichidă Execuţie: Asistenta – îmbracă mănuşi sterile.

glicemie. Execuţie: Idem ca în alte recoltări.materiale necesare Pregătirea psihică a pacientului.154 holder – un tub de material plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare. Grup sanguin  ASLO. iar la partea inferioară două aripioare. depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei. transaminaze. rezervă alcalină. picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono.  antigen Australia.. proteină "C" reactivă.  Waler-Rose. concentraţie medie de hemoglobină (CHEM). fosfatază. amilazemie. Latex. . lipemie.  timp de protrombină • Mov: pentru determinări hematologice  EDTA-K3  hematocrit. Helicobacter.  electroliză. bilirubinemie. Îndepărtarea sângelui se face diferit: .tuburi vacuumtainer. DE ŞTIUT: Tuburile vacuumtainer se utilizează în funcţie de codul de culoare al dopului de cauciuc astfel: • Roşu şi portocaliu: pentru chimie clinică  teste de disproteinemie. fosforemie. creatinină. se evită frecarea pulpei degetului de bandeletă. RBW • Negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului • Bleu: pentru determinări de coagulare  fibrinogen. . sideremie. hemoleucogramă (HLG) cu formulă leucocitară. bandelete sau stripsuri. DETERMINAREA GLICEMIEI FOLOSIND TESTELE REACTIVE • • • • • • determinarea glicemiei se mai poate face folosind testele reactive.  acid uric.sau bicolore. • Verde: vacuumtainer cu litiu heparină pentru analize biochimice. Rh. hemoglobina eritrocitară medie (HEM). . Îngrijirea pacientului după tehnică: aceeaşi ca la puncţia venoasă.acul de puncţie. substanţele chimice imprimate determină schimbarea culorii când vin în contact cu zahărul. uree sanguină. calcemie. imunogramă.  rezistenţă globulară.  indici eritrocitari volum eritrocitar mediu (VEM).

• Execuţie: .depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului.se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor. fie prin spălare nazofaringiană. Recoltarea secreţiei otice: – se face cu tamponul.invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul gâtului .deschide eprubeta cu tamponul faringian. recoltarea se face fie prin suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN Definiţie: Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. RECOLTAREA SECREŢIEI NAZALE. din conductul auditiv extern. dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul). .se face cu un tampon mai subţire fixat pe un porttampon de sârmă uşor îndoită. Execuţie: – recoltarea se face dimineaţa. . OTICE ŞI OCULARE Recoltarea secreţiei nazale: . sub control vizual (otoscop). .pentru examinări virusologice. .eprubete medii de cultură • Pacientul este pregătit psihic şi fizic. secreţia din conjunctivite şi dacriocistite se recoltează cu tampon steril.depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Pregătirea: . care arată cu rapiditate şi precizie valoarea glicemiei. RECOLTAREA SPUTEI Definiţie: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se . Scop: • explorator .155 • pacienţii îşi pot testa singuri glicemia folosind aparate cu afişaj electronic. Recoltarea secreţiei oculare: infecţiile oculare care necesită examen bacteriologic.sterile– spatula linguală .asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool.eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină . . colecţiile purulente. umoarea apoasă a camerei anterioare.cu tamponul faringian şterge viguros depozitul de pe faringe şi amigdale. . cu care se poate pătrunde în nazo-faringe.îşi pune masca de protecţie. . după trezirea pacientului.materiale – masca de tifon.

eprubete.  se apasă limba cu spatula. pahar conic. pregătire fizică şi psihic .  se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească  sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă. parazitologice. RECOLTAREA URINEI Scop: • explorator – informează asupra stării funcţionale a rinichilor.nesterile: – pahar cu apă. – i se oferă vasul de colectare. în funcţie de examenul cerut. în vase separate.sterile: – cutie Petri. Pregătire:• materiale: urinar sau ploscă. lichidul recoltat se trimite imediat la laborator. pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric. în vederea stabilirii diagnosticului. scuipătoare specială . Recoltarea sputei prin spălătură bronşică  se utilizează la pacienţii cu TBC care nu expectorează. în următoarele 4 zile. cât şi a întregului organism. pe nemâncate. – se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h.  se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. recoltarea se repetă zilnic. dimineaţa. în stomac. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit anterior. Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian  se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă. Pregătire: • materiale . se introduc prin sondă 200 ml apă distilată.  frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic. – se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse. şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare. bacteriologice. materiale pentru toaleta organelor genitale externe. Execuţie: – i se oferă paharul cu apă ca să-şi clătească gura şi faringele. bicarbonatată. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa.156 expulzează din căile respiratorii prin tuse.  sputa expectorată se recoltează într-un vas steril. călduţă. care nu apar în mod obişnuit în spută.  se introduc în recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu un ml soluţie de stricnină 1‰ pe care pacientul o inhalează  după aspiraţii. Recoltarea sputei prin spălătură gastrică    se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). Scop: • explorator – pentru explorări macroscopice. citologice.

se supraveghează pacientul în continuare. • recoltarea urinei prin puncţie vezicală: se face numai în caz de: vezică plină. .i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura Îngrijirea ulterioară a pacientului . când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical. se elimină la toaletă sau în bazinet. aproximativ 50 ml. Scop: • explorator .depistarea unor germeni patogeni (ex. chimice pentru stabilirea diagnosticului Pregătire: • materiale :două tăviţe curate şi uscate.se aşează pacientul în pat .resturile alimentare supuse procesului de digestie. . dar şi în alte afecţiuni (alcoolism. . biochi- . .după vărsătură se îndepărtează tăviţa. eliminate din organism prin actul defecaţiei.înainte de începerea tratamentului cu antibiotice. .se şterge gura pacientului. hipertensiune intracraniană). RECOLTAREA MATERIILOR FECALE Definiţie: – Scaun . pregătire fizică şi psihică a pacientului. apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă. de obicei în afecţiuni digestive. .se recoltează urina de dimineaţă .asistenta susţine tăviţa renală. bacteriologice. .prima cantitate de urină emisă.157 Execuţie: • recoltarea urinei pentru un examen sumar: .conţinut gastric care se elimină spontan. . Execuţie: . .se îndepărtează materialele folosite. • recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia vezicală nu este dorită. • recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii: . RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR Definiţie: Vărsătura . Pregătirea produsului pentru examen de laborator – se completează buletinul de recoltare. pahar cu soluţie aromată.se recoltează în eprubetă sterilă . .urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină. se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat. Scop: • explorator – se fac examinări macroscopice.din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml. bacteriologice.se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat.se îndepărtează proteza dentară. – se trimite produsul la laborator.sprijină fruntea bolnavului.

ploscă sterilă. .  recoltarea pentru ouă de paraziţi: .pregătire psihică şi fizică. . . Scop: •în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene. .158 mice. chibrituri. .se poate face prin raclare cu o spatulă sau cu o baghetă . prin puncţie lombară suboccipitală sau ventriculară. în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale. . cu rol nutritiv şi excretor.BK şi alţi germeni.biochimice.  la pacienţii cu stare generală alterată se execută.se face cu sonda Nélaton.bacteriologice .citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite. – aproximativ 4 ml în fiecare eprubetă. aleză. al stărilor comatoase.  recoltare directă din rect. în decubit lateral pentru a evita lipotimia.  lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări). Execuţie:  recoltarea se execută pe nemâncate.sondă Nélaton nr.materiale pentru toaleta perineală. RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Definiţie: – LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV.muşama.eprubete cu medii de cultură. Execuţie:  recoltare din scaun spontan sau provocat. lampă ce spirt. tub recoltator. cu rol de protecţie a SNC.tavă medicală.  se fac examinări: .  tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică.raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme.serologice . atipii celulare).  recoltarea la copii: . . parazitologice) depistarea unor purtători sănătoşi de gemeni - Pregătire: • materiale . . care circulă în spaţiul subarahnoidian. polinucleare.sifilisul SNC.  se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături). purgativ salin. eozinofile.  se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude. . 16-18.

None Apelt – glicorahia = 50-60 mg% – Mg++ = 3-3. pH = 7.5-5. noduli sau alte leziuni inflamatoare se dezinfectează tegumentele cu tinctură.se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor. Scop: • explorator .evacuarea şi tratarea colecţiilor purulente. Recoltarea din vezicule. . ulceraţii. se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă. bogat salină. de iod.5 mg % R. se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare.materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă.depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei.5-1 mg % – Cl = 420-450 mg % – acid lactic = 10-25 mg % – P mineral =1. se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură.se recoltează o mică porţiune de puroi. . • volum: 100-150 m. . D =1005-1009. ulceraţii .se efectuează frotiu.2-2 mg % RECOLTAREA SECREŢIILOR PURULENTE Definiţie Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor.159 LCR = soluţie apoasă. .5 mg% – clororahia = 700-760 mg% – Na+ = 300-350 mg % + – azot total = 15-30 mg % –K = 12-17 mg% – creatinină = 0. Pregătire: Idem alte recoltări. pustulelor. conjunctiva oculară. leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern. • terapeutic . pustule. ulceraţiilor. din plăgi supurate. . organele genitale.5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii Valori normale ale constituenţilor chimiei: – albuminorahie = 20-60 mg% – Ca++ = 4.4-7.se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească. de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor. Pandy. limpede ca apa de stâncă. Recoltarea din papule.

SPĂLĂTURI. apar patru imagini: o tipul I . cauciuc sau material plastic.epitelii. . Scop: • explorator .recoltarea se face cu valve şi specule sterile. evitând atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului. într-o cavitate naturală a organismului.recoltarea produselor cavităţii sondate în vederea efectuării . . foarte frecvente leucocite. meatul urinar. iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa din eprubeta sterilă. lactobacili. o tipul II . Trichomonas prezent. prin căile naturale.se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic. după flambare. foarte abundentă floră mixtă. foarte frecvenţi bacili gram-negativi. Interpretarea examenului La examenul microscopic. .rare epitelii. RECOLTAREA SECREŢILOR VAGINALE Definiţie: Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale. rari bacili gram-negativi sau leucocite. nazal. coci gram-pozitivi şi negativi. o tipul III . se recoltează cu ansa. Execuţie: .la fetiţe.epitelii. Pregătire: Idem alte recoltări + lamele de sticlă. iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal. . foarte rari lactobacili.se îndepărtează labiile mari şi mici.160 se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul. orificiul colului uterin.se recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri :orificiul glandelor Bartolin. faringian. lactobacili absenţi. CLISME Definiţie: Sondajul reprezintă introducerea unei sonde sau cateter din metal. frecvente leucocite o tipul IV .epitelii şi lactobacili (secreţie normală). SONDAJE.

evacuarea aerului sau gazului după o reanimare cu ventilaţie prin mască. . . când nu există risc important de inhalare  Sonda naso-duodenală şi naso-jejunală – indicată în nutriţia de durată scurtă. Sonde gastroduodeoale – (adesea numite sonde gastrice) sunt utilizate pentru următoarele scopuri: . .  Gastrostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă. .alimentare. . . după caz.curăţirea cavităţii de substanţe dăunătoare organismului Rolul asistentei  respectarea unei asepsii perfecte  pregătirea psihică a bolnavului  sonda se va lubrifia sau uda. o pentru utilizare de lungă durată:– din material sintetic (poliuretan.introducerea unor substanţe medicamentoase. pentru a uşura înaintarea. . • terapeutic . . II.evacuarea stomacului după absorbţie orală de substanţe toxice .evacuarea conţinutului cavităţii sondate.evacuarea conţinutului gastric înainte de anestezie în intervenţia chirurgicală de urgenţă.evacuarea sau aspirarea lichidului gastric sau a sângelui. în risc major de inhalare sau tulburări de evacuare ale stomacului (pacienţi cu tulburări de conştienţă. Tipuri de sonde gastroduodenale: o pentru utilizarea de scurtă durată (PVC sau cauciuc). silicon) • sondele sunt lungi de 75-120 cm cu diametru de 8-12 ch pe scara Charriere (1ch = 1.).161 examenelor de laborator. iar pentru spălătură gastrică de 30 ch.  în cazul spălăturilor. AVC etc. cantitatea lichidului introdus trebuie să fie întotdeauna mai mică decât capacitatea cavităţii organului spălat. Pentru alimentaţia enterală artificială  Sonda naso-gastrică – indicată în alimentarea de scurtă durată.  este interzisă introducerea lichidului de spălătură sub presiune  conţinutul evacuat prin sondaje sau spălături se păstrează (pentru analiză)  sondajele şi spălăturile vor fi notate în foaia de observaţie însoţite de numele persoanei care le-a efectuat  eventualele greşeli comise cu ocazia sondajului şi spălăturii vor fi raportate TIPURI DE SONDE I.3 mm) pentru alimentaţie. .hidratare. de 12-15 ch pentru evacuare şi spălătură.  Jejunostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă cu risc major de inhalaţie.sonda de alimentaţie gastrică sau duodenală la pacienţii cu AVC. fără intervenţie chirurgicală.prelevarea lichidului gastric în scop diagnostic.

lungime de 31 cm (12-18 ch). o cere pacientului să deschidă larg gura. o îşi pune mănuşile sterile. Scop: • explorator o recoltarea conţinutului stomacal o pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului. balonaş distal. decompresiune şi eliberarea lumenului intestinal. boala ulceroasă. muşama şi aleză. 2 seringi de 20 ml.folosite pentru alimentaţie. recipient pentru colectare. casoletă cu mănuşi de cauciuc. tipuri: – sonda Miller-Abbott – cu lumen dublu. V. Sonde vezicale – instalate în scop – diagnostic. o hidratarea şi alimentarea bolnavului. . tăviţă renală. .medicamente. cât mai aproape de rădăcina limbii. Pregătiri • materiale: de protecţie: şorţuri din cauciuc sau din material plastic. să respire adânc şi introduce capătul sondei pana la peretele posterior al faringelui.lungime de 120-300 cm.pneumopatie de inhalaţie. Mercier) SONDAJUL GASTRIC Definiţie: Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc – sonda gastrică Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac.ulcer de compresiune al esofagului cu risc de esofagită. Indicaţii: – în gastritele acute sau cronice. a cardiei. Sondele intestinului subţire . terapeutic (tipuri – sonde pentru evacuare simplă: Nélaton. o îmbracă şortul de cauciuc. o se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă o prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. o umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag. . . Pregătire: pregătirea psihică şi fizică a pacientului. IV. etc. Execuţie: o asistenta se spală cu apă şi săpun. eprubete. prosoape.cu două balonaşe şi trei deschideri. sonda Faucher sau Einhorn.asfixie . o introduce sonda în esofag şi este împinsă uşor spre stomac (40-50 cm). • terapeutic o evacuarea conţinutului stomacal toxic. Sonde de compresiune esofagiene o folosite pentru oprirea hemoragei produse de varicele esofagiene sau a hemoragiei gastrice (sonda Blakemore .confecţionate din cauciuc sau material plastic. o verifică prezenta sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal . o curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse. sonda Linton) Complicaţii: . invitând bolnavul să înghită. o introducerea unor substanţe medicamentoase.162 III. sonda Eudel.ruptură de esofag.

Îngrijirea ulterioară a pacientului – Idem ca în alte manevre.se verifică permanent presiunea din balonaşe (50 – 60 mmHg) . . comprese.se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-cardiale. Pacient: pregătire fizică şi psihică. .tuse. dintre care cea mai utilizată este sonda Blakemore.–se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer. pense hemostatice.greaţă şi vărsături . . hiperemia feţei. se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş). INTRODUCEREA SONDEI BLAKEMORE Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea unui tamponament esofagian se folosesc. . permeabilitatea sondei. Pregătirea produsului pentru examenul de laborator – Idem ca în alte manevre.aparat de aspiraţie.substanţă lubrifiantă. . . apoi cianoza.se aspiră conţinutul sondei. – nesterile . Scop: – realizarea hemostazei în HDS. mai multe tipuri de sonde. seringi de 20 ml. .163 cu ajutorul seringii şi fixează sonda. TA şi pulsul. . cu prudentă. Accidente . o goleşte conţinutul sondei în vasul colector.se supraveghează fixarea. cocaină pentru anestezie. sondă gastrică. se îndepărtează sonda. varice esofagiene Pregătiri: • materiale sterile sonda Blakemore cu dublu balonaş. laringoscop.vas colector – medicamente .soluţie novocaină. o aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer sau aspiră sucul gastric cu seringa. după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient).se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv (sifonaj). Execuţie: .se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer. SONDAJUL DUODENAL Definiţie: Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde .bronhopneumonii de aspiraţie.se introduce sonda endonazal. o extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă.

analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui . Pacient: pregătire psihică şi fizică. . .se lubrifiază sonda cu ulei steril. . 1-2 eprubete pentru urocultură.recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal.executarea unor procedee terapeutice prin sondă. extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică. . realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior. Pregătiri: Vezi sondajul gastric. SONDAJUL VEZICAL Definiţie: Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau cateter) prin uretră în vezica urinară.paralel cu înaintarea sondei. medii de cultură.se evidenţiază meatul urinar. . apoi în recipientele pregătite în funcţie de scop sau într-un recipient de colectare.depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare. realizând astfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern.orientată cu vârful în sus. Scop: • explorator • terapeutic • alimentaţie artificială Generalităţi .se pot localiza procesele patologice hepatobiliare. Execuţie: .164 Einhorn dincolo de pilor.se dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos în direcţia anusului. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI Pregătiri: • materiale:muşama şi mănuşi sterile de cauciuc. .sondajul se efectuează în condiţii asepsie . două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoi complet rotunjit având una-două orificii laterale aproape de vârf. . . . .primele picături se iasă să se scurgă în tăviţa renală.evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan).se extrage sonda se face după pensarea orificiului extern.recoltarea urinii pentru examen de laborator. Execuţia: Vezi sondajul gastric. • terapeutic . Scop: • explorator . sonda se introduce în uretră 4-5 cm. medicamente (ulei de parafină steril şi oxicianură de mercur 1/5000 • pacienta – se pregăteşte fizic şi psihic.

 între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei şi cu ajutorul unei pense sterilese apucă sonda.  dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianură de mercur. muşamaua şi aleza. .  se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa.în caz de bronhografii ţintite pentru obţinerea imaginii arborizaţiilor bronşice dintr-un lob sau dintr-un segment pulmonar (substanţa radioopacă se introduce direct prin sondă în ramura bronşică respectivă) • terapeutic . SONDAJUL TRAHEO-BRONŞIC Prin sondaj traheo-bronşic se înţelege introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea bucală şi laringe în trahee şi bronhii (sondaj Metras).165 Îngrijirea ulterioară a pacientei .lezarea traumatică a mucoasei uretrale .se îmbracă şi se aşează comod în pat. .infecţioase. Scop • explorator . în timp ce cu mâna stângă întinde penisul cât mai bine.pentru mobilizarea dopurilor de secreţie intrabronşice .sub bazin se aşează o pernă tare. . .se notează în FO SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT Pregătiri: idem ca la sondajul vezical la femei . prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile.astuparea sondei în cursul evacuării vezicii • tardive .se aşează tăviţa renală între coapse Execuţie  asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc.se face toaleta organelor genitale.se va supraveghea în continuare. .crearea unei căi false prin forţarea sondei.pentru extragerea exsudatelor din căile respiratorii. .  alege sonda şi o lubrifiază. . . pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei uretrale Complicaţii • imediate: .se efectuează toaleta regiunii vulvare.se aşează pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate. conţinutului abceselor .

injectează substanţa de contrast cu presiune moderată . spatulă linguală. cafeină. transpiraţii reci. comprese de tifon. fenomene de colaps. sursă de lumină). retrage mandrenul şi o împinge mai departe sub control radioscopic spre locul leziunii.166 . .susţine limba pacientului în afară. măşti de tifon). abces pulmonar).aşează bolnavul în decubit dorsal. decubit ventral. .pentru tratamentul local al proceselor pulmonare supurative (bronşiectazie. după utilizarea unei cantităţi mari de cocaină. seringi.în prezenta unor secreţii conjunctivale abundente.sub controlul laringoscopului introduce sonda până în regiunea subglotică.face examenul radiologic.execută anestezia.intoxicaţia cu cocaină manifestată prin dispnee. instrumente pentru anestezia laringelui. Execuţie Medicul .extrage sonda. • tardive: . . se dezinfectează. . Pregătire: materiale de protecţie (prosoape. .se spală pe mâini. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată.schimbă poziţia pacientului (decubit lateral stâng-drept.suprainfecţii SPĂLĂTURA OCULARĂ Definiţie Prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival.îngrijeşte ulterior pacientul Complicaţii • imediate: . nesterile (tăviţă renală. pacientul va fi pregătit fizic (dimineaţa pe nemâncate şi sedat) şi psihic. poziţie Trendelenburg) . sterile: sondă Metras.în procesele inflamatoare ale conjunctivei. . . Asistenta . plegomazin. .alege sonda corespunzătoare lobului în care vrea să pătrundă.pentru îndepărtarea corpilor străini. Scop • terapeutic . oglindă laringiană. .tuse: se întrerupe sondajul şi se completează anestezia. .ţine capul bolnavului asigurând poziţia . cocaină) fenobarbital. medicamente (adrenalină. palpitaţii. . . îmbracă mănuşi sterile şi masca de tifon.

. măşti de tifon). .pregătirea pentru examen gastroscopic Contraindicaţii .evacuarea conţinutului stomacal toxic.intoxicaţii cu substanţe caustice.stază gastrică însoţită de procese fermentative.deschide fanta palpebrală cu degetele şi toarnă încet lichidul în sacul conjunctival. . evitând corneea. picurător. se dezinfectează. Scop • terapeutic .intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice. .îndepărtarea corpilor străini.167 Pregătire : materiale de protecţie (prosoape.repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură. . Scop • terapeutic . Execuţie .pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac.se spală pe mâini. .participă două asistente: una supraveghează pacientul şi una efectuează tehnica .verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C . cerumen). tampoane de vată. . . .solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile. sterile: comprese. Pregătiri Idem ca la spălătura oculară. SPĂLĂTURA AURICULARĂ Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.tratamentul otitelor cronice.îndepărtarea secreţiilor (puroi. Indicaţii . SPĂLĂTURA GASTRICĂ Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine.aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare. .

se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie. . .tehnica începe cu sondajul vezical . . • terapeutic . Pregătiri. . Notarea în foaia de observaţie . cancer gastric. varice esofagiene. . Pregătiri Idem ca la sondaj Execuţie Idem ca la sondaj + . capătul sondei aşezându-se pe o compresă. . Important: . fără să se destindă vezica. SPĂLĂTURA VEZICII URINARE Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter în vezică.168 hepatite cronice.înainte ca ea să se golească complet.îndepărtarea exudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii.se repetă operaţia până ce lichidul este curat.tehnica se execută cu prudentă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii. . se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac. .tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi manevrelor. fără resturi alimentare sau substanţe străine. ulcer gastric în perioada dureroasă. Scop. Idem ca la sondaj vezical. limpede.după evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie.se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus. Execuţie . infecţii. traumatisme.se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector.se ridică pâlnia deasupra capului pacientului.se notează tehnica şi aspectul lichidului de spălătură. îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate.se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede.

se spală bine fundul de sac posterior al vaginului. soluţie cloramină. permanganat de K 1/2000. după ce spală pereţii vaginali. Pregătiri • materiale de protecţie (paravan.reducerea proceselor inflamatoare. După temperatura lor.spălarea mâinilor .evacuarea conţinutului intestinului gros.îndepărtarea conţinutului vaginal . oxicianură de mercur1/4000.se aşează irigatorul la 50 – 75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană . Scop.dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale. sterile (canulă vaginală.se reperează orificiul de intrare în vagin. . . soluţie sublimat 1%) Execuţie: .intervenţii chirurgicale asupra rectului. se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu lichidul până în fundul de sac posterior al vaginului .Atenţie ! soluţiile medicamentoase (preparate farmaceutice sau pe loc) vor fi încălzite la temperatura necesară în baie de apă. care. spălăturile vaginale se împart în:  spălături reci (până la 20°C).introducere de medicamente. . în rect şi colon). CLISMELE Prin clismă se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus.se adaptează canula la tubul irigatorului şi se elimină aerul . . nesterile ( stativ pentru irigator. Scop • terapeutic .calmarea durerilor.pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie. • terapeutic .169 SPĂLĂTURĂ VAGINALĂ Prin spălătură vaginală se înţelege introducerea unui curent de lichid . . prosoape. . • evacuator . . muşama).apă sau soluţie medicamentoasă .alimentarea sau hidratarea pacientului. bazinet. irigoscopie).  spălături călduţe (35-37°C).irigator.) medicamente –2 l soluţie medicamentoasă (apă oxigenată. se evacuează pe lângă canulă. traversă. vată).se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească.în vagin. .  spălături calde (45-50°C).

substanţă lubrifiantă (vaselină).  se introduce canula 10-12 cm. bazinet. ulei (4 linguri la 1 litru de apă).  după ce vârful canulei a trecut prin sfincter. Pregătiri: • materiale de protecţie (paravan.  se umple irigatorul.  se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă. înalte. pară de cauciuc pentru copii). sterile (canulă rectală. tăviţă renală.  se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului. anestezice.  se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase. irigatorul şi tubul de cauciuc de 1.  clisme terapeutice .5-2 m lungime şi 10 mm diametru. şi îşi relaxează musculatura abdominală.cu scop explorator.  clisme baritate .  se lubrifiază canula cu o compresă de tifon.  clisme alimentare – hidratante. prin sifonaj. casoletă cu comprese. apă caldă la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulţi.şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă.  se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere. muşama. 150 ml pentru copil).medicamentoase cu efect local. se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale. săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru). aleză.170 Clasificarea clismelor după-efect  clisme evacuatoare care pot fi: simple. nesterile (stativ pentru irigator.  se introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa subiacentă.  se fixează irigatorul pe stativ. sau glicerină (40 gr la 500 ml). medicamente. . ca să reţină soluţia 10-15 minute. sare (1 linguriţă la un litru de apă). uleioase.  pacientul va respira adânc. purgative. • pregătire psihică şi fizică a pacientului CLISME EVACUATOARE Execuţia • clisma evacuatoare simplă:  se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. dar se introduce canula flexibilă la 30 – 40 cm.  pacientul se duce la toaletă clisma înaltă : se procedează la fel ca la clisma evacuatorie simplă. învelitoare) . cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare.  se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală.

171

CLISMA TERAPEUTICĂ Clisma terapeutică: - se foloseşte când se doreşte o acţiune locală asupra mucoasei, când calea orală nu este practicabilă sau când se doreşte ocolirea căii portale; - se pot administra medicamente ca: digitală, clorură de calciu, tinctură de opiu, chinină, care se absorb prin mucoasa rectală sau cele cu efect local (soluţii izotonice) în microclisme sau clisme picătură cu picătură (la o oră, 1 1/2 h după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60 picături pe minut. Microclisme - substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15 ml apă ser fiziologic sau soluţie izotonă de glucoză şi se introduce cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală. Clisma picătură cu picătură - se pot introduce în organism 1-2 l soluţie medicamentoasă în 24 h; - se foloseşte şi în scop anestezic (când narcoza prin inhalaţie este contraindicată), eterul putând fi administrat sub forma unei clisme picătură cu picătură; - pentru efectul local se utilizează clismele cu bicarbonat de Na, infuzie de muşeţel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Definiţie. Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru, cu marginile extremităţilor rotunjite. Scop. Eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal Pregătiri:• materiale de protecţie (muşama, aleză, învelitoare; paravan), sterile (tubul de gaze; comprese, substanţă lubrifiantă -vaselină boricată); Execuţia - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează; - unge tubul cu vaselină boricată - depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon, prin mişcări de "răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm; - acoperă pacientul cu învelitoare; - menţine tubul maximum 2 ore; - se îndepărtează după degajare; - la nevoie se repune după 1-2 ore

172

CAPITOLUL VII

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. Scopul administrării  prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile);  ameliorarea bolilor (ex. medicamentele antalgice);  vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acţiunea lor locală sau generală; Căile de administrare  calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;  local - pe tegumente şi mucoase;  respiratorie;  urinară;  parenterală - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase (executate de asistenta medicală) şi injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase (executate de medic); Calea de administrare este aleasă de medic, în funcţie de scopul urmărit. Medicamentele se conservă în: - farmacii - dulapul ce conţine otrăvurile (închise) - toate medicamentele stupefiante; - frigider - seruri imune, insulină, antibiotice; Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris. Pentru pacienţii ambulatori, prescrierea se face în reţetă, iar pentru pacienţii internaţi în spital în foaia de observaţie. Prescrierea cuprinde: - numele medicamentului; - doza - cantitatea şi concentraţia; - calea de administrare; - ora administrării şi durata tratamentului; - administrarea în raport cu alimentaţia - înainte, în timpul sau după masă; Circuitul medicamentelor în spital

173 se completează condica de medicamente în triplu exemplar (data, numele pacientului, salonul, patul, numele medicamentului), forma de prezentare; se predă condica de medicamente la farmacie; se prelucrează medicamentele de către asistenta medicală care are sarcina de a verifica: - ambalajul propriu; etichetele. se depozitează medicamentele în secţia de spital în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie - în frigider; se administrează medicamentele la ora prescrisă;

-

Regulile de administrare a medicamentelor • Asistenta  respectă medicamentul prescris de medic  identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;  verifică calitatea medicamentelor (culoarea, turbiditatea, opalescenţa)  respectă căile de administrare prescrise de medic;  respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ,  respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore;  respectă somnul fiziologic al pacientului  evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierii unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă, în acelaşi pahar;  serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;  respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovulele vaginale, supozitoare;  informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;  anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor  administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;  respectă măsurile de asepsie,

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros. Scop - obţinerea efectelor locale, - obţinerea efectelor generale. Contraindicaţii în administrare: - medicamentul este inactivat de secreţiile digestive; - medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;

174 se impune o acţiune promptă a medicamentelor; medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă; se impune ocolirea barierei hepatice.

Forme de prezentare a medicamentelor • lichide - soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii; • solide - pulberi, tablete, drajeuri; granule, mucilagii Pregătirea administrării medicamentelor • pacientul: - este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare; - i se administrează în poziţie şezând, dacă starea lui permite; • materiale: - lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă; - apă, ceai, lapte; Administrarea medicamentelor • lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai; • solidele: - tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă; - pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate - se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită; - granulele se măsoară cu linguriţa; Atenţie! - înaintea administrării se verifică medicamentul; - ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active; Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele lichide: 1 pahar de lichior o ceaşcă de cafea un pahar de apă o linguriţă 1 lingură 20 picături 60 picături 40-45 picături 15 g ulei 50 ml soluţie apoasă 200 ml soluţie apoasă 5 ml soluţie apoasă 4,5 ml ulei 6,5 ml sirop 3 linguriţe de apă 1 g soluţie apoasă 1 g soluţie alcoolică 1 g soluţie uleioasă

-

175 1 linguriţă rasă = 1,5-2,5 g 1 linguriţă cu vârf = 2,5 - 5 g – 1 vârf de cuţit = 0,5-1 g gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop - la pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, se introduc medicamentele prin sondă Einhorn, în stomac. DE EVITAT: - manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor; - amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri sau sub altă formă cu cărbune medicinal, - administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii sub vârsta de 5 ani; - atingerea dinţilor de către soluţiile acide şi feruginoase, pentru că atacă smalţul dentar (ele vor fi administrate cu ajutorul unui tub de sticlă); -

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
Indicaţii - pacienţii cu tulburări de deglutiţie; - pacienţii operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă (vărsături, greţuri, hemoragii); - pacienţii la care se doreşte evitarea circulaţiei portale, Scop - obţinerea unor: • efecte locale: - golirea rectului; - efect purgativ - supozitoare cu glicerină; - calmarea durerilor; - atenuarea peristaltismului intestinal; - atenuarea proceselor inflamatoare locale; • efecte generale: - prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot acţiona asupra unor organe sau sisteme Forme de administrare a medicamentelor • supozitoare • clisme medicamentoase Pregătirea administrării supozitoarelor • •materiale: mănuşi de cauciuc, vaselină, tăviţă renală, supozitoare; materiale pentru clisma evacuatoare (vezi clismele); • •pacientul: este pregătit psihic şi fizic (poziţia decubit lateral cu membrele inferioare flectate pentru administrarea supozitoarelor); Administrarea supozitoarelor

176 asistenta îşi spală mâinile, apoi îmbracă mănuşile de cauciuc; despachetează supozitorul din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul, sau îl menţine într-o atmosferă caldă; depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă introduce supozitorul cu partea ascuţită înainte în anus. Administrarea clismelor medicamentoase - vezi capitolul "clismele"; DE ŞTIUT: – în timpul administrării clismei medicamentoase picătură cu picătură, se va menţine constantă temperatura soluţiei (39-42°C), pentru a evita reflexul de defecaţie prin administrarea soluţiei cu temperatură redusă, ca urmare a răcirii. Se evită : - supraîncălzirea supozitorului care determină topirea lui şi imposibilitatea de administrare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
Calea respiratorie se foloseşte pentru administrarea medicamentelor, având în vedere suprafaţa de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare şi vascularizaţia lor bogată. Se administrează: - gaze sau substanţe gazeificate; - lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori intratraheal. Scop o dezinfecţia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; o îmbogăţirea aerului inspirat în oxigen, pentru combaterea hipoxiei; o fluidificarea sputei, expectoraţia. Inhalaţia – reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de vapori de apă. Indicaţii rinite; rinofaringite; bronşite; astm bronşic; Pregătirea inhalaţiei • pacientul este pregătit psihic şi fizic (se aşează în poziţie şezând şi învaţă să-şi sufle nasul) • materiale: inhalator, prosop, vaselină, cort, apă clocotindă; substanţe medicamentoase (esenţe aromate, substanţe antiseptice, substanţe alcaloide); Executarea inhalaţiei • asistenta - îşi spală mâinile; - introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o lingură inhalant la 1-4 l de apă; - aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului, îl acoperă cu cortul sau pelerina;

. .se administrează prin badijonare.se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor. într-un strat subţire . spatule.177 invită pacientul să inspire pe gură.compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros. Aplicarea medicamentelor – asistenta alege instrumentele în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor. .pense porttampon. .badijonareea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase .materiale pentru protecţia patului . Săpunul este întins pe piele. comprese.instrumentar şi materiale sterile . . lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile.pudre. cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos.unguentele şi pastele se aplică. în funcţie de suprafaţa pielii.săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii. . . supraveghează pacientul.unguente. se aplică medicamentele care au efect local.băi medicinale. . .lichide .pudrieră cu capac perforat. să expire pe nas.se informează asupra efectelor medicamentelor. . paste. compresă medicamentoasă. reorganizează materialele.mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuşă.tăviţă renală. Pregătirea administrării • materiale: . . . pe suprafaţa tegumentelor. . ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR Pe suprafaţa tegumentelor. • pacientul: . durata unei şedinţe: 5-20 de minute.prosop de baie. . Forma de prezentare a medicamentelor . aleză. cu ajutorul spatulelor.muşama. .pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele . care apoi se aplică pe tegumentul bolnav.creioane caustice.mixturi. . îngrijeşte ulterior pacientul .săpunuri medicinale.creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare.

îşi spală mâinile. vezica urinară).aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă. .soluţii.îngrijeşte ulterioar pacientul ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival. oculară. • pacientul este pregătit psihic şi fizic ( în decubit dorsal. decongestiv. conductul auditiv extern . sau un organ cavitar (nas.dezinfecţia. pe mucoasa vaginală. în vestibulul nazal. comprese sterile. .unguente. INSTILAŢIA reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă. ureche.pulberi. Executarea instilaţiei • asistenta: .evacuează secreţiile din cavitate . . sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie.descongestionarea mucoaselor.178 băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant.baghetă de sticlă lăţită.material de protecţie – prosop. în conductul auditiv extern. . Pregătirea instilaţiei: • materiale (pipetă. acoperită cu un tampon de vată. pe marginea pleoapelor. în conductul auditiv extern sunt executate de asistentă.instilează numărul de picături recomandate de medic. Scop . . . dezinfectant.tăviţă renală). antipruriginos. nazală.pune în evidenţă cavitatea: conjunctivală. în conductul auditiv extern. Pregătirea administrării • materiale: . soluţia medicamentoasă . Forme de prezentare a medicamentelor . bucală. . conjunctivală. Instilaţiile nazală. pentru instilaţia nazală şi oculară). ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA MUCOASELOR Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală. tampoane. ochi.

Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie.tampon montat pe o sondă butonată. De ştiut : nu se administrează unguente pe zone zemuide. trusă de pense hemostatice. cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon. sângerânde.în sacul conjunctival.pentru protecţia lenjeriei pacientului. spatulă linguală.se pregăteşte psihic şi fizic Execuţie .179 . tăviţă. total sau parţial. De ştiut : nu se administrează pudre pe zone zemuide. casoletă.îngrijeşte ulterior pacientul. .După aplicare.se aşezat poziţie şezând. • pacientul: .  îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă  badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE . Executarea badijonării • asistenta:  îşi spală mâinile. comprese sterile. Pregătirea badijonării • materiale . BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale. . sol.este informat asupra tehnicii. prin apăsare pe partea plină a tubului. .unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte. medicamentoasă • pacientul . . pacientul închide ochiul. . . sângerânde. unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu un tampon. pentru a antrena pudra pe toată suprafaţa globului ocular.în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată. îmbracă mănuşile.  examinează cavitatea bucală. mănuşi. cu capul în hiperextensie. ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă.

Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc.îngrijeşte ulterior pacienta. este calea care ocoleşte tubul digestiv. introduce valvele vaginale. posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. acoperit de tifon. Avantajele căii parenterale dozarea precisă a medicamentelor. prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile.ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. care se prelungeşte cu 20-25 de cm de la tampon. ADMINISTRAREA OVULELOR VAGINALE Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide. introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac lăsând să atârne capetele tifonului îndepărtează valvele vaginale. îmbracă mănuşile. Pregătirea bolnavei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării. obţinerea unui efect rapid.toarnă soluţia medicamentoasă. .180 Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale. - • Asistenta I îşi spală mâinile. Scopul injecţiilor • explorator . Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism. • Asistenta II . Pregătirea aplicării tampoanelor vaginale • materiale: pentru protecţia mesei de tratament. aleză. cu hemoragie digestivă. acul fiind adaptat la seringă. Calea parenterală reprezintă doar calea injectabilă de administrare a medicamentelor. pensă lungă porttampon. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ Calea parenterală. Executarea tehnicii • pacienta: este pregătire psihic şi fizic (se aşează în poziţie ginecologică). muşama. vărsături. instrumentar steril (valve vaginale. mănuşi chirurgicale sterile). Tamponul este confecţionat din vată presată. ovoide sau sferice. .

m. Injecţia subcutanată (s. . durează în funcţie de cantitatea administrată. la diverşi alergeni.  Soluţii administrate – soluţii izotone. subcutanată.în inimă – injecţia intracardiacă.ţesutul muscular – injecţia intramusculară. extensibil : faţa exter-nă a braţului. flancurile peretelui abdominal. INJECŢIILE Injecţia intradermică (i. în ţesutul celular subcutanat – injecţia subcutanată. nedureroase.în intervenţia de urgentă – intraosoasă. . . regiunea subclaviculară.faţa. faţa externă a braţului şi a coapsei.izotone. faţa supra. . • terapeutic .)  Scop terapeutic  Locul injecţiei : muşchi voluminoşi.şi subspinoasă a omoplatului.în spaţiul subarahnoidian. Injecţia intramusculară (i.anestezie locală. .  Scop terapeutic .regiunea superoexternă a fesei. orice regiune.  Resobţia începe la 5-10 minute de la administrare. . . lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi.administrarea medicamentelor. externă a coapsei. cu densitate mică.c.  Resobţia -foarte lentă.în vasele sanguine – injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială. faţa superoexternă a coapsei. .181 .)  Scop explorator .care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe. histamina.  Locul injecţiei : în regiunile lipsite de foliculi piloşi : faţa anterioară a antebraţului. în scop de anestezie. soluţii cristaline: insulina. uşor resorbabile. Asistenta efectuează injecţiile intradermică. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei.d. . Locul injecţiilor îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: . rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei – regiuni bogate în ţesut celular lax.intradermoreacţii la tuberculină. intramusculară şi intravenoasă.desensibilizarea organismului în cazul alergiilor. în treimea mijlocie.sub piele. cofeina.în grosimea dermului – injecţie intradermică.  Soluţii administrate . .

condiţii maxime de sterilitate. venele de pe faţa dorsală a mâinii. .acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate. muşama. venele maleolare interne.  Scop terapeutic  Locul injecţiei – venele de la plica cotului. Soluţii administrate – soluţii izotone. tăviţă renală.manipulare uşoară. Alte materiale: .venele antebraţului.economie de timp şi de personal. cu densitate mare. în seringă gata pregătită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile – pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc însoţite sau nu de solvent. . pile din metal pentru deschiderea fiolelor. se verifică seringa şi acele – capacitatea. garou din cauciuc.tampoane sterile din vată şi tifon. gradată în sutimi de ml. sterilizate. lampă de spirt.5 ml. în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze.  pentru injecţia intravenoasă. se termină în 3-5 minute.v. soluţii hipertone. venele epicraniene. soluţii uleioase.  pentru injecţia intradermică. în muşchiul deltoid. seringă cu amboul situat excentric. soluţii coloidale.  Resobţia – instantanee. în ambalaj individual. perniţă.faţa externă a braţului. cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă. care prezintă următoarele avantaje: . soluţii dezinfectante (alcool).  Se utilizează seringile de unică folosinţă.se spală mâinile cu apă curentă. Pregătirea pacientului pentru injecţie – Pregătire psihică şi fizică.182 . termenul de valabilitate a sterilizării. seringă de 0. este mai lentă pentru soluţiile uleioase   Injecţia intravenoasă (i. după cum se arată în tabelul următor Medicamentul prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil. se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare. .)  Scop explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic. Resobţia – începe imediat după administrare. Încărcarea seringii . . . Pregătirea injecţiei • materiale:  seringi sterile.risc de contaminare redus.  Soluţii administrate – soluţii izotone.

se îngrijeşte ulterior pacientul . la locul de injectare.se dezinfectează gâtul fiolei . fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus. . . .se observă. se dezinfectează dopul de cauciuc. . a) aspirarea conţinutului fiolelor: . c) – aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: .se retrage brusc acul. se aşteaptă evaporarea alcoolului.se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului.se îndepărtează aerul din seringă. se adaptează acul pentru aspirat soluţia. aspectul soluţiei . - b) dizolvarea pulberilor . .se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare. . având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm.se introduce acul în fiola deschisă. eticheta. nu se tamponează locul injecţiei.se aspiră solventul în seringă.se deschide fiola ..se dezinfectează dopul de cauciuc.183 se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor.se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului. termenul de valabilitate. doza. .se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei.dezinfectează locul injecţiei. . EFECTUAREA INJECŢIILOR INJECŢIA INTRADERMICĂ Executarea injecţiei: . .se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă.asistenta îşi spală mâinile.se îndepărtează ambalajul seringii. formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală.se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului. . acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă.imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi. . .se aspiră soluţia din fiolă. se aşteaptă evaporarea alcoolului. prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac. .se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie. .se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată.se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face. . .

când pacientul este în poziţie şezând.lipotimie. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi.ruperea acului. . care trece prin marginea superioară a marelui trohanter. dar se respectă locurile de elecţie. longitudinal 2-4-cm.se pătrunde brusc. Pregătirea injecţiei • materiale: – vezi generalităţi. .se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei.când pacientul este culcat. stare de şoc cauzată de substanţa injectată. .cadranul superoextern – rezultă din întretăierea unei linii orizontale. . cu forţă. • pacientul: se informează. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic: .durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase.necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei INJECŢIA SUBCUTANATĂ Executarea .se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin). Executarea Idem injecţia subcutanată. cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale.se injectează lent soluţia medicamentoasă. . .revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii.lipsa aspectului caracteristic de papulă .184 Incidente : . injecţia se poate face în toată regiunea fesieră. . masânduse uşor Accidente . . având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului .se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi. până deasupra şanţului interfesier.hematom prin lezarea unui vas mai mare. deasupra liniei de sprijin. a căror lezare ar putea provoca accidente. lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi. la baza cutei. . . care se ridică după planurile profunde.idem injecţia intradermică + . punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier). se încarcă seringa. se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (puntul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter.

valuri de căldură. la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool.se dezinfectează locul puncţiei.se dezinfectează. hematom prin lezarea unui vas.se alege locul puncţiei. . durere vie. . 4.185 Incidente şi accidente 1. paralizie (lezare în sciatic). . periodic.substanţe chimice cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. supuraţie aseptică. ruperea acului.se controlează dacă acul este în venă. . INJECŢIA INTRAVENOASĂ Execuţia injecţiei . lipotimie. .se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă).flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante.injectare lentă. când injectarea s-a terminat. . 6. . 5.se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului. continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc.se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului. embolie. . ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR ŞI CHIMIOTERAPICELOR Antibioticele sunt substanţe organice. hematom prin străpungerea venei ameţeli. compresiv. bacterii) sau obţinute pe cale sintetică. colaps.asistenta îşi spală mâinile. care au proprietăţi bacteriostatice. . Chimioterapicele . Intervenţii în caz de eşec : . . . senzaţia de uscăciune în faringe. . dacă acul este în venă. .injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor.se verifică. bactericide sau antimicotice.se injectează lent.se retrage brusc acul. durere. 2. prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.se îngrijeşte ulterior pacientul Incidente şi accidente . 3. PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR GRUPE DE MEDICAMENTE 1. provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri. .

intrarahidiene.larg (ex. edem glotic.antialergică.dizolvarea corectă a pulberilor de antibiotice .  pulberi în flacoane – (ex.  capsule operculate – (ex. kanamicină 1 g).m. s. nefro-.Bactericidă – ex.parenterală. Acţiunea medicamentelor : . i. penicilină. eritromicină. aminoglicozide.alergice: erupţii. penicilina V). doxicilină).tegumente şi mucoase Intervenţiile asistentei medicale  recoltează produsele biologice sau patologice pentru examenul bacteriologic şi efectuării antibiogramei. şoc anafilactic.186 Spectrul de activitate: . cloramfenicol. . neomicină) Căi de administrare . penicilină. . Reacţii secundare: . (injecţii i. penicilina G 400.oxacilină 250 mg. oxacilină 250 mg. ampicilină.  verifică termenul de valabilitate al produsului. respectând: .  fiole – (ex. . astm bronşic.Bacteriostatică – ex.antiinflamatorie .. streptomicină).este hormonul glandelor suprarenale secretat de stratul cortical sau analogi de sinteză. .. Acţiuni: .doza pe 24 de ore şi doza unică. sau în hipofuncţie corticosuprarenală.biologice: dismicrobism.v.prevenirea reacţiilor alergice . ci modifică reacţiile la agentul cauzal.evitarea asocierii în aceeaşi seringă a mai multor antibiotice .îngust (ex.c. apariţia rezistenţei microbiene la antibiotice. şoc anafilactic .toxice: hepato-. tetraciclinele. neuro-. tetraciclină.  unguente – (ex. cefalosporine. gentamicina).000 u. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI Cortizonul . Indicaţii: RAA. Cortizonul nu vindecă.Antimicotică – ex. .  administrează antibioticul prescris. cloramfenicol). griseofulvină Efecte adverse: .. perfuzii intravenoase).respectă ritmul şi calea de administrare 2.orală . Forme de prezentare  tablete – (ex. ototoxice .

Forme de prezentare  heparina – soluţie în flacoane de 5.International Normalized Ratio) pentru a preveni accidentele hemoragice. acţionând asupra factorilor plasmatici ai coagulării. . dureri epigastrice. Howell. hiperproteic. . febră. . Căi de administrare .4 ml. fiole 5.2 ml – 5000 u. glucidelor. proteinelor.000 u/ml  calciparina – seringi preumplute 0.parenterală .sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul (insomnie.3 ml0. . frison.recoltează sângele pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului. fluometazonă pivalat)  flacon presurizat – (ex. şoc anafilactic. seringi preumplute negradate 0.000 u/ml. Quick. fiole de 1 ml – 25000 u.perturbă metabolismul sodiului. apei.N.  trombostop  hepathrombină – gel.orală .8 ml. Reacţii adverse: alergie. intravenoase. Forme de prezentare  tablete – (ex. unguent. erupţii cutanate. hemisuccinat de hidrocortizon)  flacoane – ex. stare de euforie.injecţii subcutanate.aceleaşi reguli ca la antibiotice + . gradate 0. potasiu şi fosfor. Se foloseşte în tratamentul ambulatoriu sub controlul săptămânal al timpului Quick. care este desodat. cu suplimentare de calciu. I. Tratamentul se face sub control clinic şi de laborator (timpul Howell. volon)  unguente – (ex.asigură regimul alimentar al pacientului. hipoglucidic. . creşterea în greutate).  fraxiparine – soluţie 9500 u/ml.6-0. . Heparina are acţiune imediată.scade rezistenţa organismului la infecţii. de scurtă durată (cca 4-8 ore). hidrocortizon acetat. 3. . ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică coagularea sângelui.locală (pe tegumente şi mucoase) Intervenţiile asistentei medicale .efectul lor se instalează după un timp de latentă. perfuzie intravenoasă. prednison)  soluţii în fiole – (ex. Anticoagulante cumarinice -trombostop .parenterală – injecţii subcutanate. care trebuie să fie de două ori şi jumătate mai mare decât normal.187 .creşte secreţia gastrică de acid clorhidric (HCl). anxietate. HTA.R. beclomet) Căi de administrare .

intravenoase. Atenţie: .  orală Intervenţiile asistentei medicale .  insuline intermediare (ex. a jeune şi postprandial.insuline preparate din pancreas de bovine. durata 12-24 de ore. . Intervenţiile asistentei medicale aceleaşi reguli ca la antibiotice + . Lente MC.fiecare tip de insulină se administrează cu seringă separată. HM). Acţiunea începe la 45-120 de minute. Actrapid MC.recoltează periodic sânge pentru monitorizarea timpului Quick.orală. alte traumatisme.nu se asociază heparina în soluţie perfuzabilă salină izotonă cu alte medicamente.: Ultralent MC. Se utilizează în urgenţe. tahicardie. . intravenoase. diaree. pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei.Humulin HM).supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii. Clasificare după modalitatea de obţinere: . Efecte adverse: alergie.: insulina cristalină.: Semilentă.aceleaşi reguli ca la antibiotice + .supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii generale sau locale .  prin cateter – subcutanat intraperitoneal. .în timpul tratamentului cu anticoagulante se evită injecţiile intramusculare. Important: .188 .aplicaţii locale pe tegumente şi mucoase. . . intramusculare.tratamentul cu anticoagulante începe cu heparina şi se continuă cu trombostop. Căi de administrare  parenterală – injecţii subcutanate. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut. hematoame) şi raportează medicului. Huminsulin Long HM). . 4. . gingivoragii. dureri abdominale.recoltează sânge. Howell. urină. ale insulelor Langerhans ale pancreasului. Clasificare după dinamica acţiunii:  insuline rapide (ex.  insuline lente (ex. de tip Monocomponent MC.insuline înalt purificate. ADMINISTRAREA ANTIDIABETICELOR Insulina – este secretată de celulele beta.  preparate de insulina pentru "stilouri" (pen-uri) de tip HM cartuşe. metroragii. şi mai ales de porc. hemoragii (epistaxis. cefalee.insuline de tip uman HM (biosintetice sau semisintetice).

orală Intervenţiile asistentei medicale.519. indiferent de locul de elecţie al injecţiei subcutanate cu insulină.Ele inhibă însă şi celulele normale care se multiplică activ. se va forma pliul şi se vor utiliza ace de 12. Silubin). intratumorale. . Efecte adverse: Greţuri. Citostaticele favorizează dezvoltarea infecţiilor prin deprimarea mecanismelor de apărare a organismului. să-şi administreze singur insulina prin injecţie subcutanată. fenomene neuro. 5. pigmentarea pielii.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor efecte secundare.informează pacientul privind efectele secundare ale tratamentului . diaree.recoltează sânge şi urină pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. intraperitoneale . învaţă pacientul cu diabet zaharat. Vincristin. . - Sulfamidele antidiabetice:  sulfonamide (ex: Tolbutamid. Metrotexat  tablete – ex: Metrotexat Căi de administrare . . perfuzii intravenoase şi intraarteriale. Efecte adverse: dureri abdominale. stomatită.  biguanide (ex: Meguan. intrapleurale.şi ototoxice.189 la pacienţii supraponderali. Forme de prezentare  flacoane – cu pulbere liofilizată – ex: Ciclofosfamida (Endoxah). Asistenta : .parenterală – injecţii intravenoase.verifică termenul de valabilitate al produsului.administrează antidiabeticele sulfonamide (tolbutamid. calea şi ritmul de administrare. . Vinblastin. anorexie. . Glibenclamid).respectă indicaţiile medicului privind doza. glibenclamid) cu 30 de minute înaintea meselor. alopecie reversibilă. ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efecte citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensă. balonări.pregăteşte instrumentele şi materialele necesare tehnicii de administrare.5 mm. insulinodependent. Reguli de respectat . vărsături. Se administrează pacienţilor cu obezitate.

în venele braţului. în anul 1901.sesizează fenomenele neuro. de partea sânului pentru care s-a practicat mastectomie urmată sau nu de roentgenoterapie.hidratează suficient pacientul pentru a avea o bună diureză (ex: la administrarea cisplatinului. denumite. care a fost denumit factorul Rhesus (Rh). se întrerupe injectarea şi se continuă în altă venă. . generic. prin administrarea de 1-2 litri de lichid. fapt pentru care se numesc aglutinogene.monitorizează funcţiile vitale şi recoltează sânge şi urină pentru evaluarea funcţiilor renale. au un antigen comun cu maimuţele Macaccus rhesus. Anticorpii au fost denumiţi antiRhesus. ori anti-Rh. . pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare. Anticorpii poartă numele de aglutinine. (aglutinogenică) între sângele donatorului şi al primitorului. boala hemolitică a nou-născutului. Transfuzia de sânge se poate efectua numai dacă există o identitate. alopecie reversibilă) etc.nu se administrează chimioterapice intravenos. prepară soluţia în funcţie de produsul administrat administrează soluţia prin injectare strict intravenoasă sau în perfuzia lentă aflată în curs. Factorul Rho (D) este răspunzător de o serie de afecţiuni ale acestuia. CAPITOLUL VIII. . . hidratarea se face cu 6-8 ore înainte.şi ototoxice. Antigenele se găsesc în special pe eritrocite şi pot fi puse în evidenţă prin reacţii de aglutinare. DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE ŞI TRANSFUZIA DE SÂNGE DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE Imunoserologia sanguină –s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al XX-lea după epocala descoperire a grupelor sanguine OAB.. în tubul perfuzorului.dacă soluţia pătrunde accidental în ţesutul peri venos. de către Karl Landsteiner. hepatice şi medulare. 85% din persoanele de rasă albă. şi provocarea diurezei cu manitol. - Atenţie: . compatibilitate. digestive apărute şi informează medicul. .substanţa este iritantă şi impune verificarea poziţiei acului în venă .190 (gastrointestinale. Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin.

 lame. Picăturile vor fi aşezate totdeauna în aceeaşi ordine de la stânga la dreapta.se lasă să coaguleze.picătura de ser test 0I . fie sânge capilar (din pulpa degetului): . Grupele se notează după numele aglutinogenului. serul . pentru că prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii.picătura de ser test BIII .A. AII. cuprinde patru grupe de sânge.test 0I-conţine aglutinine alfa (α) şi beta (β). într-o sticluţă în prealabil. grupa aglutinogen (antigen) 0 (zero unu) – A II (A-doi) A B III (B-trei) B AB IV (AB-patru) AB aglutinine (anticorp) α şi β α β – Deci. grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen). Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: a.test 0I. BIII Determinarea aglutinogenului = metoda Beth-Vincent se face prin amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul standard O. metoda inversă – Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute). astfel: .conţine aglutinine alfa (α). Recoltarea sângelui pentru determinarea grupelor sanguine Pentru determinarea grupei sanguine se foloseşte fie sânge venos (din venă).în partea stângă a lamei.în partea dreaptă a lamei. . . AII şi BIII. • Material necesar:  seruri .picătura de ser test AII – la mijlocul lamei. în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI – A) şi (beta) β (ANTI – B). deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A. asistenta picură câte o picătură de ser hemo-test în fiecare godeu. celelalte au aglutinogen A sau B. serul . B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa.test BIII . sterilizată prin căldură uscată. Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I.AB. IV.( în fiole de la Institutul Cantacuzino) serul . Existenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α.191 Faţă de aglutinogenele A şi B. b. se va separa serul şi cheagul. A.B. sau ambele . II. Metoda directă Beth-Vincent folosind ser-test OI. Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine prin metodele amintite mai sus.conţine aglutinine beta (β). pipete • Tehnica: pe lama cu godeuri. metoda directă – Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut). . III. cu aglutinine cunoscute. B – deci.test AII . Efectuarea tehnicii cu sânge recoltat din venă . astfel.se recoltează 3-4 ml sânge din venă. Sistemul sanguin O. B şi AB.

înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. ne uităm la serul test OI. s-a comis o greşeală şi analiza trebuie repetată. Aglutinarea nu se produce în nici unul din serurile-test. Pe o lamă cu godeuri. Interpretarea rezultatelor Pentru a interpreta rezultatele. alături. Metoda Beth-Vincent folosind ser ANTI-A şi ANTI-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă. . Aparţine grupei OI. la temperatura camerei. atunci aglutininele prezente în serurile test n-au întâlnit nici un aglutinogen. de fiecare dată. înseamnă că aglutininele á şi â din serurile-test au întâlnit cele două aglutinogene A şi B din sângele de cercetat şi au produs aglutinarea hematiilor. respectiv B • Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. din grupa AB IV. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI B. 3. picăturile de ser se omogenizează cu picăturile de sânge. în dreptul fiecărei picături de ser. 4. respectiv ANTI B. Sângele face parte din grupa ABIV. a antigenelor omoloage A. se picură câte o picătură de ser ANTI A. Dacă în acest ser s-a produs aglutinarea. înseamnă că aglutininele â din serul-test OI şi AII au întâlnit aglutinogenul B şi au produs aglutinarea hematiilor. prin metoda Simonin.192 lângă fiecare picătură de ser-test se pune (cu ajutorul unei pipete sau baghetă de sticlă) câte o picătură din sângele pe care-l cercetăm. • Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B. 4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. se schimbă pipeta/bagheta sau se clăteşte într-un vas cu ser fiziologic şi se şterge cu vată sau tifon. cât şi aglutinogen B. 3. Interpretarea rezultatelor 1. prin metoda de mai sus. Dacă aglutinarea nu se produce. fie în amândouă. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. deci. în caz contrar. înseamnă că aglutininele α din serul test OI şi BIII au întâlnit aglutinogene A şi au produs aglutinarea hematiilor. Există patru posibilităţi: 1. 2. însă. Sângele face parte din grupa BIII. pe lamă. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. fie în serul grupei BIII. Face parte. Aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser-test OI şi BIII. înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. Sângele aparţine grupei BIII. Sângele face parte din grupa AII. Aglutinarea se produce în toate godeurile. apar primele semne de aglutinare. picătura de sânge trebuie să fie aproximativ de 10 ori mai mică decât picătura de ser test. cu coltul unei lame sau cu bagheta de sticlă. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. prin mişcări circulare. 2. iar reacţia este completă după un minut. Sângele aparţine grupei AII. ea mai trebuie să apară neapărat fie în serul grupei AII. Picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. Aglutinarea se produce în serul test OI şi serul-test AII din mijloc. după 3-4 secunde. Sângele de cercetat face parte din grupa OI. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat.

pe lama de sticlă. ser antiRh şi pipetă. iar picătura din mijloc – pentru determinarea dorită. Determinarea factorului Rh în eprubetă .se introduc la termostat la 37°C. peste 2 picături de ser anti-Rh.se citeşte rezultatul după 30-60 de minute. Pregătire : • materiale: tavă medicală. .se ia cu un colţ al lamei o picătură de sânge. .hematiile sunt spălate de două-trei ori cu ser fiziologic şi se face o suspensie 2%. . atât hematiile martor Rh-pozitive cât şi cele Rh-negative.spălarea mâinilor. . termostat. iar cea din dreapta cu eritrocite Rh-negative. . . • pregătire psihică şi fizică a pacientului Execuţie • Determinarea factorului Rh pe lamă: .se aşează lama în camera umedă la termostat. ce se pun în eprubetele martor.se foloseşte sânge-necitrat. alcool medicinal.193 DETERMINAREA FACTORULUI Rho (D) Definţie Factorul Rh este un aglutinogen (antigen) legat de eritrocit. Interpretare . . Rh-ul este pozitiv. independent de aglutinogenele din sistemul OAB Scop – determinarea compatibilităţii faţă de factorul Rh. lame de sticlă curate.se citeşte rezultatul după 30 de minute. casoletă cu tampoane de vată. la 37°C. deoarece incompatibilitatea produce accidente.se omogenizează eprubetele şi se aşează pe stativ. . . eter.dacă aglutinarea s-a produs în primele două picături de ser. importantă în transfuzie şi sarcină. COMPATIBILITATEA TRANSFUZIONALĂ . . cu pipeta din fiola de ser anti-Rh 3 picături de ser-test. .picătura din sânge se amestecă cu eritrocite Rh-pozitive.se pun. dacă nu se produce aglutinarea (picătura este mobilă).se şterge prima picătură de sânge cu vată uscată. uscate.forma neregulată a sedimentului şi prezenţa grunjilor de aglutinare arată reacţie pozitivă (Rh-pozitiv).se omogenizează cele trei picături prin mişcări circulare. . degresate. care se pune peste a doua picătură de ser-test anti-Rh. fiecare cu un diametru de 5-6 mm – picăturile din stânga şi dreapta lamei se folosesc ca martori.în eprubeta de hemoliză se pune o picătură din suspensia de hematii 2%. Rh-ul este negativ (se citeşte prin comparaţie cu hematiile martor). în ordine. .

executarea probei de compatibilitate directă între serul primitorului şi eritrocitele donatorului. uscate.194 Scop : . . sângele este compatibil şi poate fi transfuzat.proba de compatibilitate biologică (Oelecker). citeşte rezultatul după 5 minute. ace. Execuţie : asistenta se spală pe mâini.directă (Jeanbreau).determină anticorpii din serul bolnavului. recoltează sânge prin puncţie venoasă. . respectă proporţia de 1/10 între eritrocite şi ser.proba de compatibilitate majoră .determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor. Măsuri de prevenire . . Interpretare .alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh. prezenta de anticorpi imuni din sistemul Rh Pregătire: • materiale: lame de sticlă curate. la rece. Metode . seringi.reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice . peste care adaugă eritrocite de la donator. pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă.dacă nu se produce aglutinarea.dacă în picătură se produce aglutinarea. adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de30 de minute. PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICĂ OELECKER . termostat • pacient pregătit psihic şi fizic ca la puncţia venoasă. flaconul sau punga cu sângele de cercetat. degresate.IN VIVO . introduce sângele la centrifugă.pune în evidentă incompatibilitatea în sistemul OAB. pipete.evitarea hemolizei intravasculare acute. care ar putea distruge eritrocitele donatorului . sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului. . mănuşi. PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ MAJORĂ (JEANBREAU) – IN VITRO Această probă : .

.supraveghează pacientul timp de 5 minute. parţială sau totală.mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei. . . . Transfuzia directă .se utilizează numai în condiţii excepţionale. frison. a felului în care primitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos. cefalee.depuraţia organismului prin înlocuirea. . Scopul : . • pacient: .asistenta se spală pe mâini. .dacă apar semne ale incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig.constă în trecerea sângelui din aparatul vascular al donatorului în sistemul vascular al primitorului. . introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid.stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase. reducerea anoxiei şi mobilizarea sângelui de rezervă al organismului. în plus.îmbunătăţirea circulaţiei periferice. .instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia). dar obligatorie. prin transfuzie.corectarea imunodeficienţelor. . cu caracter de urgenţă. . . . proteice.stimularea reacţiilor metabolice ale organismului. . . . . cu sânge proaspăt. TRANSFUZIA DE SÂNGE Administrarea sângelui de la donator la primitor . continuă transfuzia în ritmul prescris.supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute.restabilirea masei sanguine .medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale.instalează aparatul de transfuzie.îmbracă mănuşi sterile. a sângelui încărcat cu substanţe toxice (autogene sau exogene). . după care reglează ritmul la 10-15 picături/minut. timp de 5 minute.195 Scop – verificarea. . Execuţie . întrerupe transfuzia şi anunţă medicul.se numeşte transfuzie.reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut.psihic şi fizic. în lipsa sângelui conservat.aport de substanţe nutritive.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. dureri lombare. Pregătire • materiale: .corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale. . ca pentru puncţia venoasă. .dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. hematopoiezei. tahicardie).stimularea.

se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau pentru fiecare flacon.v. pacientul  încheierea transfuziei: . comparându-l cu cel al primitorului. Execuţie  montarea flaconului: . apropiate. se ridică garoul şi se introduce pe ac un mandrin. - Transfuzia indirectă – se execută cu sânge proaspăt izo-grup. . în continuare. se elimină într-un pahar. eventualele reacţii ale pacientului.. când sângele nu mai conţine bule de aer. cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml (lipotimia donatorului). se introduce la primitor.196 se alege un donator cu sânge izo-grup. trusă pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător. la o distanţă de aproximativ 3040 de cm. izo-Rh. . se puncţionează vena donatorului. se puncţionează întâi vena primitorului.  evacuarea aerului din tubul aparatului:  efectuarea puncţiei venoase:  efectuarea probei biologice Oelecker:  efectuarea transfuziei: . fiind amestecat cu aerul din tubul aparatului "Marin Popescu". izo-Rh şi numai excepţional un donator universal [grup O(I)].se montează aparatul de perfuzat. .dacă nu au apărut semne de incompatibilitate. sânge izo-grup. • sânge: • pacient: pregătit fizic şi psihic. cu membrele superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe o măsuţă acoperită cu câmp steril.se dezinfectează dopul. izo-Rh de la donator cunoscut. pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele. .se supraveghează. se aspiră sângele care.se reţin din fiecare flacon 5-6 ml de sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente posftransruzionare tardive. .  îngrijirea ulterioară a pacientului  se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat. .se îndepărtează dopul de parafină. se continuă transfuzia în ritmul stabilit de medic. prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC Pregătire • materiale: toate materialele necesare perfuziei i. se supraveghează atent pacientul câteva ore. se determină grupul în sistemul OAB şi Rhesus.

. .plasma . dureri lombare.perforarea venei.suspensie deleucocitizată de eritrocite. .sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se schimbă flaconul şi perfuzorul. stop cardiac prin hipotermie.albumină umană. impun oprirea transfuziei.plasmă în formă uscată sau liofilizată. .se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată. fractură. retrosternale – datorate substanţelor pirogene.şocul hemolitic. puls filiform . .embolie pulmonară • cu cheaguri. . . . Incidente . .concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate. dispnee. . tensiunea arterială scăzută.şoc postransfuzional.ieşirea acului din venă.frison. stare generală alterată. dispnee. tumoare. cu aer. Capitolul IX. cianoză. .concentrate trombocitare.gamaglobuline şi imunoglobuline umane specifice. acidoza metabolică. PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORARI FUNCTIONALE. tahicardie.plasmă antihemofilică. RADIOLOGICE.coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul. Pregătirea psihică a pacientului . .se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . Scop: studierea morfologiei osului şi funcţionalităţii unor articulaţii osoase pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie.la femei. Derivatele sanguine . . cianoză.– înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul. .197 Accidente . ENDOSCOPICE PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de către medic prin radiografii interpretate la negatoscop. manifestată prin alterarea bruscă a stării generale.hemoliza intravasculară cu blocaj renal poate fi provocată de transfuzia sângelui neîncălzit. . se leagă părul lung.

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICA A ORGANELOR TORACICE Organele toracice (inimă. .cu 1-3 zile înainte. .se dezbracă complet regiunea toracică . scuipătoare.se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE.în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital . se administrează pacientului medicamente expectorante. plămâni) sunt explorate radiologic prin radioscopie. . tomografie. se ridică pansamentul de pe regiunea ce urmează a fi explorată. a modificărilor de volum şi de formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare. . anestezice. Îngrijirea pacientului după examen .când poziţia verticală este contraindicată. substanţe de contrast sau iodipin – liposolubile şi ioduron B sau diiodonul – hidrosolubile) expectorante şi calmante ale tusei. se îndepărtează obiectele radioopace. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOGRAFIE Pregătirea materialelor necesare . modificări topografice şi de calibru ale bronhiilor etc. se aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit. data. sondă Metras sterilă. . atropină). precum şi obiectele radioopace din buzunar. atelectazii. Pregătirea psihică a pacientului .se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte .se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . . după terminarea examenului radiologic.198 se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât.cu o jumătate de oră înaintea examenului se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse. bronhografie. Sugarii şi copiii mici se aşează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se suspendă hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine.medicamentele sedative (fenobarbtital. radiografie. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor. kimografie etc. Pregătirea fizică pacientului . va fi condus la pat.pacientul va fi ajutat să se îmbrace. RADIOGRAFIE Pregătirea psihică a pacientului – se explică pacientului procedura. unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin spălare cu alcool sau benzină.în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic.

Îngrijirea pacientului după tehnică .se administrează pacientului. după 2. se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat. lingură de lemn. Pregătirea psihică a pacientului .după examen. pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului.199 pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. 24 ore. . un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat (supe. . se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg.la 2 ore de la începutul examinării. 8.va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse (nu se înghite – intoxicaţie cu iod). cu 1-2 zile înaintea examinării. . tumori ale tubului digestiv). la care se adaugă apă rece până la 200-300 g. pacientul poate să mănânce. încet.se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă. .pacientul bea conţinutul din cana cu sulfatul de bariu. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIO LOGICĂ GASTRO-INTESTINALA Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală.medicul efectuează anestezia căilor respiratorii. ulcer gastro-duodenal. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată.seara – în ajunul examinării – se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare. . dorsal. lateral drept şi stâng). făinoase. Participarea la examen . cană sau pahar. unt. ouă. introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită. purgativ (ulei de parafină). . umplerea intestinului subţire şi a colonului. . . pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat.după terminarea examinării. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare . Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice. pâine prăjită.pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului). produse lactate). amestecându-se cu lingura de lemn. .se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului .în timpul injectării substanţei de contrast. cu o presiune moderată. apă.sulfat de bariu 150 g.în timpul examinării radiologice. pacientul va fi ajutat sa-şi schimbe poziţia (decubit ventral.

gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie.se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cecum. pâine uscată. purgative. neexcitant. . • Important !: .i se efectuează clisma baritată după metoda obişnuită a clismelor. sulfat de bariu în suspensie(300500 g în 1000:1500 ml apă uşor încălzită) sau sulfat de bariu (200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) în 1000 ml apă încălzită. 150-200 g pentru copiii mari. se efectuează o clismă evacuatoare şi apoi se administrează două linguri de ulei de ricin.instrumentar necesar efectuării clismei (vezi "clismele"). şi se întrerupe de câte ori bolnavul are senzaţia de defecare. se administrează un regim hidric cu piureuri. .cu 2-3 zile înainte pacientul va primi un regim alimentar de cruţare neiritant. 100-150 g pentru copii mici. substanţă de contrast. . cu o prealabilă golire a tubului digestiv. şorţuri de protecţie pentru a nu fi expuşi iradierii. Colonul mai poate fi explorat radiologic şi prin metoda examenului cu dublu .se conduce pacientul la serviciul de radiologie. smântână.se închide rectul cu sonda Strauss. neflatulent format din: brânză de vaci. . . .se pregăteşte clisma baritată.la copiii mici. După tehnică pacientul va fi îngrijit. la indicaţia medicului se administrează o doză de suspensie baritată cu 8-10 ore înainte.pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale bucală (după examenul radiologic al stomacului şi intestinului) sau pe cale rectală (irigoscopie). Dacă nu se examinează decât colonul. nefermentescibil. . Scop: observarea modificărilor anatomice ale colonului. ulei de ricin.medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului.200 Îngrijirea pacientului după tehnică . ouă fierte carne slabă fiartă orez fiert. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare . IRIGOSCOPIA: examinarea radiologică a colonului prin umplerea pe cale rectală cu substanţă de contrast. sondă Strauss. .cantitatea de suspensie bariu/apă în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari.după masă.se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării. după insuflare cu pompă de aer şi după introducerea substanţei opace.cu o zi înaintea examinării. Pregătirea pacientului . . .

insuficienţă renală. OPACIFIERE A VEZICULEI BILIARE PE CALE ORALĂ (COLECISTOGRAFIE) Pregătirea materialelor . .se instituie o pauză de alimentaţie de 12 ore. cu presiune moderată. administrată de obicei pe cale orală. pentru a obţine imaginea ei radiologică se administrează substanţe iodate. Colecistografia: radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu substanţă de contrast. antihistaminice. se administrează pacientului un prânz compus din ouă. Colangiografia: radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţa de contrast administrată pe cale intravenoasă.în ziua precedentă examenului. Scop: examinarea formei. cu pâine sau 50 g ciocolată. Metoda necesită precauţii. fără a efectua clismă sau administrare de purgative.materialele pregătite se transportă lângă pacient. . substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic). PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI: . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLECISTULUI ŞI CĂILOR BILIARE Deoarece vezicula biliară poate fi vizibilă radiologic numai când conţine calculi radioopaci sau se impregnează cu substanţe de contrast. smântână şi unt. conţinutului. cărbune animal. se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. Când colonul se umple prin clismă baritată. . Astăzi. pacientul va fi solicitat de a evacua parţial substanţa de contrast sau închizând rectul cu sonda Strauss. inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci. reacţii alergice iod. deoarece aerul introdus sub presiune poate perfora colonul. evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate. poziţiei. pe cale orală sau intravenoasă. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . examinarea este înlocuită în mare parte cu ecografia.se introduce sonda la o adâncime de 5-10 cm. triferment.prânz compus din ouă. .la sugari. dacă acest prânz . Contraindicaţii: afecţiuni hepato-biliare acute. sub control la ecran. al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer. se introduc apoi în colon 100 ml aer.201 contrast Fischer. . stări febrile.se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune animal de 3 ori pe zi. smântână şi unt cu pâine. câte două tablete şi regim hiperprotidic.se administrează 400-500 g substanţă de contrast. precum şi contractibilităţii (dinamicii) veziculei biliare. la orele 12. . conţinând 100-150 g sulfat de bariu.cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei. 50-100 g substanţă baritată se administrează sub formă de clismă cu ajutorul unei seringi.

PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ Radiografia renală simplă: explorare radiologica fără substanţe de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor. se efectuează radiografii în serie. pacientul va consuma un regim hidric. se îngrijeşte pacientul. . la intervale de 30-60-90 de minute. se testează toleranţa la Razebil: după masă. prezenţa calculilor radioopaci şi radiotransparenţi sau a tumorilor. . pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită. Pregătirea materialelor necesare . pacientul este condus la serviciul de radiologie după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. pâine) şi ape gazoase. se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă: se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod. ureterali sau vezicali radioopaci. materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. legume şi zarzavaturi.cărbune animal. cistografie. pentru evacuarea gazelor din colon.202 provoacă accese dureroase. precum şi a căilor urinare.în seara precedentă.înaintea examenului. se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 de minute. el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator. la orele 16. Scop: evidenţierea conturului rinichilor. .în ziua precedentă examenului. pielografie. paste făinoase. Pregătirea alimentară a pacientului . arteriografie retropneumoperitoneu şi altele. urografie. După examen. pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit. înainte de a se efectua radiografia. după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ. când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast. calculii renali. cavităţilor pielocaliceale ale acestora. - - PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin radiografie renală simplă. ulei de ricin. se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare.cu 2-3 zile înaintea examinării. . se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 g zahăr sau 50 g ciocolată).

materialele necesare pentru clismă.se notează examenul efectuat în foaia de observaţie. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PIELOGRAFIE Pielografie: radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast administrată prin cateterism ureteral. .cu două zile înaintea examinării. 5. .toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă.10 ml în fiecare parte cu presiune mică.sub controlul citoscopului. pacientul va fi condus în sala de cistoscopie. Participarea la examen . Pregătirea pacientului . sub controlul cistoscopie. seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase. 60 sau 75%. alimentară şi medicamentoasă descrisă la "Radiografie renală simplă" şi se testează sensibilitatea la substanţa de cotrast. .dacă toleranţa organismului este bună.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun.va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică. unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. Pregătirea materialelor necesare: materialele necesare pentru o radiografie renală simplă. . utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos. . . Administrarea substanţei de contrast .bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie. medicamente antihistaminice.203 Pregătirea medicamentoasă a pacientului . se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi se administrează antihistaminice. . se introduce sonda în ureter.se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă. se administrează două linguri de ulei de ricin. substanţa de contrast Odiston de 30. medicamente pentru urgenţă (trusa de urgenţă). Apoi pacientul este condus la serviciul de radiologie. . Pregătirea pacientului . medicamente antihistaminice. medicamente de urgenţă. se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi. Pregătirea materialelor necesare .se testează sensibilitatea la substanţa de contrast.dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE Urografie: metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare.se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii.se introduce substanţa de contrast uşor încălzită. .în seara precedentă zilei de radiografie. substanţă de contrast = Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%.se efectuează pregătirea psihică. .

. . Accidente: . substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston. la 8-10 minute de la efectuarea injecţiei. sonda Nélaton sterilă. Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast. se administrează intravenos substanţa de contrast. soluţie nesterilă de acid boric.medicul execută imediat radiografia. astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%). ARTERIOGRAFIA RENALĂ Arteriografie renală: metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială (renală sau femurală). .pacientul este atenţionat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOGRAFIE Cistografia: metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: a .se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară. iar la copii. seringă Guyon sterilă. se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii.Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera - . mănuşi de cauciuc sterile. se îmbracă mănuşile sterile. 10-20%) Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali. medicul execută radiografia renală (urografia). în funcţie de vârstă. Cistografia cu substanţă de contrast necesită următoarele: Pregătirea materialelor necesare . metoda nu necesită o pregătire prealabilă a pacientului. Participarea la cistografie . este curent folosită. dacă toleranţa organismului este bună.radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare). tăviţă renală.204 pacientul va fi condus la serviciul de radiologie. . Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal. .se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. b radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu. se administrează 5-15 ml soluţie 75%.în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în vezică. pensă hemostatică. calea femurală fiind mai uşor de abordat. a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde.materiale pentru efectuarea unei clisme.se închide sonda cu o pensă hemostatică. .

rapid. A.cu aparatul de pneumotorax.în ziua precedentă examenului. . . sedative (fenobarbital). Materiale necesare: materialele necesare efectuării unei clisme.se efectuează testarea sensibilităţii faţă de iod.se serveşte medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală. Angiocardiografie: introducerea unei substanţe de contrast. aparat de pneumotorax – în perfectă stare de sterilitate. pe cale intravenoasa. Materiale necesare: soluţie concentrată de iod. se administrează sedative. care se repetă în dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic.în seara precedentă intervenţiei se efectuează o clismă evacuatoare. romergan sau altă substanţă antialergică. . .205 hematoame. instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii. se ajută pacientul să se îmbrace şi este condus la pat. se efectuează un pansament. arteriografie şi flebografie. Pregătirea pacientului: .asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă mănuşi sterile. fistule arteriovenoase. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin angiocardiografie. . spasme sau tromboze arteriale.dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod. medicul introduce 1000-1200 ml gaz şi execută apoi radiografia. întrerupea temporară a activităţii rinichiului. se injectează intravenos substanţa de contrast.la locul puncţiei. . în decurs de câteva secunde . .pacientul să nu mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen. poate provoca durere - PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOC AL RINICHILOR PRIN RETROPNEUMOPERITONEU Retropneumoperitoneu: introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor. aortografie. Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent. substanţă care se urmăreşte în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii. Efectuarea tehnicii .

şeii turceşti. Arteriografie periferică: introducerea substanţei de contrast prin injecţie intraarterială pentru evidenţierea arterei periferice. nu se face o pregătire prealabilă. intravenos. se scoate fracţionat cantitatea de lichid cefalorahidian ce corespunde celei de aer. dispnee (se injectează adrenalină). pentru efectuarea radiografiilor. Explorarea radiologică care se adresează cutiei craniene şi encefalului se realizează prin radiografie craniană simplă. instalat în pat. a găurilor optice şi stâncilor temporale. Substanţa de contrast – lipiodolul – se injectează în spaţiul subarahnoidian prin puncţie rahidiană suboccipitală. pentru evidenţierea aortei. pneumoencefalografie (aerografie) şi arteriografie cerebrală. deoarece vizualizează o suprafaţă mai mare din coloană şi aerul se absoarbe mai repede. . . . Explorarea radiologică coloanei vertebrale se efectuează prin radiografie simplă (faţă. congestia feţei. sora va acţiona ca şi în puncţia rahidiană. uneori cu incidenţe care urmăresc vizualizarea bazei craniului. B. va păstra poziţia de decubit dorsal 2-3 zile.se administrează un sedativ. Aortografie: introducerea substanţei de contrast prin cateter sau prin puncţie. ci se execută din faţă şi din profil.după efectuarea tehnicii. .se administrează soluţie hipertonică de glucoză (dacă acuză cefalee). C. ea permite aprecierea pereţilor şi lumenului vascular. c. B. de concentraţie redusă. după ce s-a extras aceeaşi cantitate de lichid cefalorahidian. a: Pentru radiografia craniană simplă.. Flebografie: introducerea. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL A.nu mănâncă în dimineaţa zilei de examinare.Angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competenţa medicilor. . Angiografie cerebrală: introducerea unei substanţe radioopace în arborele vascular cerebral. tumoare vascularizată etc. Mielografia gazoasă (cu aer) este mai avantajoasă. intraaortic. . . . cu seringă automată de presiune. profil şi incidenţa 3/4) şi prin radiografie cu substanţă de contrast (lipiodol. în cantitate de 2-3 ml. pantopac sau aer).pacientul este transportat în sala de operaţie (pentru trepanaţie şi ventriculografie) sau în sala de tratamente (pentru puncţia suboccipitală sau lombară în encefalografie).Injectarea rapidă poate provoca valuri de căldură.pentru a se putea introduce aerul. a 2030 ml de substanţă de contrast. vizualizarea unor modificări directe (anevrism. b. cefalee. putându-se repeta examenul după necesitate. pacientul va fi transportat pe cărucior în salon. D. tuse.206 Efecte nedorite: . Pentru pneumoencefalografie (introducerea unui volum de aer prin puncţie suboccipitală sau lombară) sau ventriculografie (introducerea aerului prin trepanaţie direct în ventriculii cerebrali) bolnavul este pregătit astfel: .) sau indirecte (deplasări sau deformări ale vaselor prin procese patologice vecine).pacientul este transportat pe cărucior la serviciul de radiologie.

Scintigrama organelor detectate (tiroida. a aparatului cardiovascular. introduşi în organism. în nişe speciale cu telemanipulatoare. un sistem de transmitere al imaginilor şi instrumente anexe: pense de biopsie. Izotopii radioactivi se utilizează în explorarea hepatobiliară. ficatul. creierul etc. . normo. Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită luarea unor măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor: . radiocuprul. perii de brosaj etc. care pot fi evidenţiate calitativ şi cantitativ prin procedeele obişnuite de detectare (contoarele Geiger-Müller. În diagnosticul proceselor parenchimatoase joacă rol important metoda scintigrafiei: folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat.se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb. renală. la locul lor de trecere sau de depozitare.207 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA CU IZOTOPI RADIOACTIVI Izotopii radioactivi sunt utilizaţi în clinică pentru diagnostic şi tratament. β. .aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate.nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI ENDOSCOPICE Endoscopie: metoda de examinare prin vizualizarea directă a unei cavităţi a corpului uman cu ajutorul unui endoscop. Endoscopul este un aparat optic. . .produsele biologice şi patologice ale pacientului vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de protecţie ca şi izotopii. emit radiaţii α. radioiodul şi radiofosforul.sau hipofuncţionale. . Izotopii radioactivi. contoare cu scintilaţie). prevăzut cu un dispozitiv de iluminare care introduce în cavitatea de examinat. zgârieturi etc. fiind sursă de radiaţii. care se controlează periodic.mănuşile şi halatul . . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOSCOPIE Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul). rinichiul.pacientul investigat cu izotopi radioactivi va fi izolat de restul pacienţilor. γ. evidenţiind modificările de structură. a glandelor endocrine.nu se consumă alimente şi nu se fumează la locul de muncă. Bronhoscopul rigid se compune din tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 . .personalul care lucrează cu izotopi radioactivi va purta dozimetre cu filtre de metal.stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale. determinând o hartă a organului. a sângelui şi organelor hematopoietice.) arată zonele hiper-. Endoscoapele moderne permit fotografierea unor imagini endocavitare. Izotopii utilizaţi sunt: radiosodiul. Reuşita unei endoscopii este condiţionată de colaborarea pacientului.

cu extremitatea cefalică în extensie. tăviţă renală. Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale. urmând să anestezieze arborele traheobronşic. anestezicul uşor încălzit. pentru a nu provoca leziuni. comprese de tifon).O asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal. e aşezat pe un scaun în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. instilând. mănuşi sterile. se execută o testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic. casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile. pacientul trebuie să nu mănânce dimineaţa. lumina este condusă prin fibra optică. care.pacientul va fi pregătit fizic şi psihic. Opticele – tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris – sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. Pera-Safe). picătură cu picătură.pacientul va fi supravegheat după bronhoscopie. • important .208 cm diametru. îi anesteziază limba. cu ajutorul unei seringi laringiene.a doua asistentă serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate . . pense. cu ajutorul unui spray cu xilină 2%. la 180°. porttampon. tampoane. ridicând capul la 12-15 cm. pacientul este condus în camera de bronhoscopie. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . seringă laringiană. orofaringele şi hipofaringele. flaconul cu ser fiziologic. . Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare. au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată.se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor. ajută la extensia acestuia. 45° şi 90°. aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate.sub umerii lui aşează o pernă tare. - - Pentru efectuarea bronhoscopiei e nevoie de două asistente: . prevăzute cu un canal central "de observare şi lucru" şi laterale de iluminare.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor. pentru anestezie. pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării. Glutaraldehide (Cidex. flaconul cu soluţie de adrenalină 1 %. Fibrobronhoscopul e un instrument prin care imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice. .sterilizarea componentelor aparatelor principale şi anexelor se face cu ultraviolete. oglindă frontală. nu va mânca 1 oră şi va . . astfel încât se pot examina şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronşii segmentare şi subsegmentare).vor fi la îndemână: flaconul cu anestezie (xilina 2%. tubul fiind conectat la o sursă de lumină printr-un sistem special de cabluri. cât şi în dimineaţa zilei respective. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare Se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. –medicul. seringi de 10 ml de unică folosinţă. . în ziua premergătoare examinării. administrare de oxigen etc.

- Pentru efectuarea fibroscopiei e nevoie de două asistente: . cu lungime de 45 cm şi grosime de 7-12 mm. La O. Material necesar – măşti. se utilizează încă. medicul endoscopist gastroenterolog utilizează: eso-gastroscopul flexibil – tub flexibil. CIDEX.R. Incidente şi accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) – hemoragii. substanţa anestezică: Xilocaina spray.R. În serviciile de endoscopie. în anumite situaţii. polipectomii. alcool 90°. tăviţă renală. se foloseşte în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini. Poziţia pacientului: esofagoscopia se poate executa în poziţie şezând. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ESOFAGOSCOPIE Esofagoscopia: examinarea lumenului esofagian. .L.. pense pentru corpi străini etc. dureri retrosternale. . pe care o va avea sub control tot timpul examinării. un sistem optic şi anexe: – pensa pentru prelevat biopsii. ochelari de protecţie. asistenta I îl conectează pe pacient la sursa de oxigen. dureri în gură. trusa antişoc. pipe Guedel. aspirator de salivă cu sonde. de la ambele mâini. casoleta cu comprese sterile. lung de 100 cm. va administra în cazul unei hemoptizii chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin. mănuşi sterile. porttampoane.pacientul va fi supravegheat după fibroscopie. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului.pacientul este aşezat pe un scaun. E. În serviciile O. prevăzut cu o sursă de lumină. se poate administra pacientului o fiolă de atropină. confecţionat din fibre de sticlă.). esofagoscopul rigid: tub de metal polizat. un canal pentru aspiraţie. imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu. Venostat etc. cefalee. la nevoie. două şorţuri de cauciuc (pentru medic şi pentru asistentă). Stomacaina spray sau Novocaina 1 % şi xilina (pentru badijonare locală). medicamente: – sedative. Pentru esofagoscopie. cu menţiunea că anestezia locală se limitează la limbă şi cavitatea bucală. substanţe dezinfectante Glutaldehida. oglindă frontală cu sursa de lumină corespunzătoare. esofagoscopul (cu toate anexele sterilizate). prevăzut cu un mandrin obturator şi cu mecanism propriu de iluminare. Dicinone. pentru inhibarea secreţiei gastrice şi secţionarea chimică a vagului. un canal pentru introducerea unei pense de biopsie şi un canal pentru spălarea lentilei din interior. în decubit . cu extremitatea distală rotunjită. substanţa medicamentoasă pentru sclerozarea varicelor esofagiene.. tuse. diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni.asistenta II serveşte medicul cu instrumentarul necesar. sclerozarea varicelor esofagiene). se mai pregătesc: depărtător de gură. • • • Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Pregătirea fizică: este ca şi pentru bronhoscopie. cardiotonice. disfagie sau orofagie. porttampoane. TA). cu un aparat numit esofagoscop.L.A. etc.C.209 fi monitorizat (puls.

în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori.gastro – duodeno-scopul. produsele prelevate. faringele şi esofagul să fie în linie dreaptă. Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină. ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă. urmărindu-se ca gura.210 dorsal sau în decubit lateral.sedarea pacientului. Azi se utilizează: eso . cel de insuflaţie şi aspiraţie. Incidente şi accidente : . prezentându-i instrumentele.anestezia locală cu spray (Xilocaină. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice.periuţe de citologie. Asistentei participă la efectuarea tehnicii şi îngrijirea pacientului ca şi la bronhoscopie. care are înglobate în construcţia sa sistemul optic. La acest aparat poate fi adaptată o cameră video. îl linişteşte. . . tratamentul hemoragiilor digestive. Gastroscopia se efectuează ca ajutorul a două asistente: • Asistenta I vorbeşte cu pacientul. . .recipient cu formol. cu ajutorul unui instrument optic numit gastrofibroscop. pentru ţesutul prelevat.pense pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică. După gastroscopie: .soluţie şi recipiente pentru testul ureazei. Participarea la tehnică . . se sterilizează aparatul cu Glutaraldehidă sau Cidex. .Se face testul rapid al ureazei în laboratorul de endoscopie. stâng. tratament cu laser). în vederea examinărilor histologice se etichetează şi se trimit urgent la laborator. ungând gastroscopul. ca şi la esofagoscopie. .diagnostic.se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală. cu urmărirea imaginii obţinute pe un ecran TV (videoendoscop). Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare Se pregătesc materialele necesare. Scop .pacientul este supravegheat. • Asistenta II ajută medicul la introducerea aparatului. îi asigură poziţia capului în extensie forţată.terapeutic (polipectomie. .Se reorganizează locul de muncă. . aparat modern.

mănuşi de cauciuc. dureri şi tumefacţia amigdalelor. sânge în materiile fecale etc. .se oferă medicului mănuşile sterile (pentru efectuarea tuşeului rectal).) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului. subfebrilităţi. constipaţie sau diaree cronică. . casoletă cu câmpuri sterile. Rectoscop: un sistem de tuburi metalice intrarectale: trei mai înguste (16-20 mm diametru) pentru explorare. . Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile. comprese mici sterile. pensă de biopsie. recipiente pentru prelevări histologice. lung de 135-185 cm. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Tehnica: . ulei de vaselină. un câmp steril cu orificiul central. cu ajutorul unui colonoscop flexibil. cauterizări etc.se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic. el se poate adapta şi la camera video. etc. transvers şi ascendent până la cec. hemoragie. care se îndepărtează după introducerea aparatului în rect. . pentru tubul rectoscopului.se unge tubul rectoscopului cu ulei de vaselină. Se indică în: suferinţele hemoroidale. SIDA. descendent. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare  muşama.se reorganizează locul de muncă – se curăţă mecanic rectoscopul. se vizualizează colonul sigmoid. . casoletă cu mănuşi sterile de cauciuc. . iar unul mai gros (24 mm diametru).se montează corpul aparatului şi se racordează la sursa de lumină. pentru evidenţierea modificărilor mucoasei până la o adâncime de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectală şi ultima porţiune a sigmoidului). – – Pregătirea pentru rectoscopie irigator.se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul solicită).se extrage mandrinul şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal. cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV. pentru tratament. tenesme rectale. tampoane de vată.). se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare chimică (Cidex. având un orificiu lateral ce poate fi închis etanş în timpul introducerii în rect şi prin care se pot executa intervenţii intrarectale sub control endoscopic (prelevări biopsice.211 dureri la deglutiţie.se îngrijeşte pacientul după terminarea procedurii. .se pregătesc tampoanele cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului. aleză. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ENDOSCOPIE RECTOSIGMOIDIANĂ Rectosigmoidoscopie: explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop. colonoscop . . apă călduţă (37°).se pregătesc produsele pentru laborator. Fiecare tub este înarmat cu un mandrin cu vârf bont.

calculilor.  se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat. sterilizată.212 cu sursă de lumină şi sistem de aspiraţie.linişteşte pacientul.  se oferă aparatul medicului. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  se dezinfectează meatul urinar. . seringă de20 ml sterlizată. se explică pacientului necesitatea investigaţiei. anestezia locală este suficientă pentru efectuarea cistoscopiei – în scop diagnostic.îl aşează în decubit lateral stâng. mai nou. seringă Guyon cu oliva uretrală. mască). Scop  identificarea proceselor patologice endovezicale.5% 40-50 ml. . cu genunchii flectaţi. pense sterile.anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină. pentru anestezie locală. corpilor străini. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casolete cu câmpuri sterile si mănuşi de cauciuc sterile. costum steril pentru medic (halat.  la bărbaţi. starea de curăţenie a lentilelor. se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0.verifică colonoscopul. • Precizare:  la femei. apoi. citoscop de irigaţie.  se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOSCOPIE Cistoscopia: metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului. anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul. . etanşeitatea asamblărilor. prevăzut cu un orificiu central  asistenta II .   Participarea la colonoscopie – sunt necesare două asistente:  asistenta I . tumorilor.5%.  se lubrifiază instrumentul. şi este acoperit cu an câmp steril. malformaţiilor anatomice. cistoscopia cu cistoscop rigid e preferabil să se facă în rahianestezie. medicamente pentru sedarea pacientului. recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (aceleaşi substanţe ca şi la gastroscopie).urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului. inflamaţiilor specifice sau nespecifice. vaselină. se recomandă preparatul din import Instilagel . soluţie de novocaină 0.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce încet în anus. recipient cu apă pentru curăţarea colonoscopului după utilizare. taropoane de vată sterile. . asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bune .

      Reorganizarea locului de muncă . bisturiu.  materiale pentru recoltarea fortiurilor vaginale: lame. Pregătirea materialelor şi instrumentelor  materiale necesare efectuării toaletei organelor genitale externe.  mici hemoragii. calmante. antispastice. frisoane.  instrumente pentru distrucţie tisulară: electrocauter. pentru depistarea leziunilor colului uterin.  instrumentar pentru biopsie (biotom.instrumentarul se curăţă.  tampoane mici de vată. criocoagulator sau modul laser. stereoscopic. foarfece. .aşezarea pacientei pe masa ginecologică în poziţie corespunzătoare. pentru urocultură sau examene biochimice. spatule.  pense vaginale lungi. soluţie Lugol. Pregătirea pacientei pentru efectuarea tehnicii .cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se continuă cu cateterismul ureterelor).213  medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezifectantă slabă la bărbaţi sau 250 ml (la femei) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic. . • Incidente şi accidente  accese febrile trecătoare. soluţie de nitrat de argint 5%. se oferă eprubetele pentru recoltările urinare. .la cerere . cu uretroragie perforaţia vezicii urinare. se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică.  comprese şi meşe. se oferă medicului succesiv . se spală şi se dezinfectează. bioptice. care este prevăzut cu un sistem de iluminat propriu şi aşezat pe un suport. se administrează. dureri lombare asemănătoare cu colica renală. pacientul va fi transportat în salon.  ruptura de uretră.  masa ginecologică  specul vaginal bivalv .toaleta organelor genitale externe. pense) şi fixatori: formol. nu necesită supraveghere specială. .evidenţierea colului uterin cu ajutorul unui specul.  soluţiile necesare colposcopiei lărgite: acid acetic 3% în soluţie apoasă. destinat vizualizării colului uterin. PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU COLPOSCOPIE Colposcopia: metodă de inspecţie a colului uterin la femeie cu ajutorul aparatului numit colposcop. Colposcop: instrument optic.se aruncă deşeurile. la nevoie.

imaginea din cavitatea pleurală este transmisă tot prin fibre de sticlă în ocularul examinatorului.se dezinfectează regiunea indicată prin badijonare cu iod. . Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesare două asistente)  asistenta I: tot timpul examinării va susţine în abducţie braţul pacientului. medicul examinează colul uterin şi vaginul. Pleuroscop (toracoscop): instrument ce se compune dintr-un trocar cu mandrin cu diametrul de 1 cm. pe partea sănătoasă. .asistenta oferă medicului seringa încărcată cu soluţie de novocaină 1%.aparatul Küss este prevăzut cu o serie de căi (tuburi de cauciuc).ştergerea. ce permit introducerea a 300-400 ml aer în cavitatea pleurală. după îndepărtarea mucusului şi a depozitelor celulare de pe colul uterin.SCHILLER). . medazepam.în continuare. . . Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale. se introduce sistemul optic alimentat prin fibre de sticlă de la o sursă de lumină adecvată. braţul de pe partea în care urmează să se instituie pneumotoraxul este adus în abducţie. . Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . opticele permite vizualizări de 180°/45° şi 90°. acesta colorează mucoasa normală în castaniu. respi- . în cazul pneumotoraxului spontan idiopatic. .se curăţă instrumentele. explicându-i-se pe înţeles manevra la care va fi supus. ca şi la bronhoscopul rigid. diazepam).pacientul e culcat pe canapeaua de consultaţie în decubit lateral. puls. apoi a colului uterin cu un tampon uscat şi badijonarea lui cu soluţie Lugol (testul LAHM . diagnosticul unei tumori.cu o oră înainte se administrează un tranchilizant uşor (meprobamat. inspecţia unei cavităţi restante postoperatorii. .  se vor lua toate măsurile de asepsie şi antisepsie.  asistentei II: serveşte medicul cu instrumentele şi materialele necesare. TA. pentru efectuarea anesteziei. apoi se dezinfectează şi se aşează în cutiile în care se vor steriliza.medicul introduce intercostal acul Küss. leziunile colului nu fixează iodul. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PLEUROSCOPIE Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân. . .parametri vitali (temperatură. după retragerea mandrinului. acesta se badijonează cu o soluţie de acid acetic 3%.  pacientul va fi supravegheat . fiind prevăzute şi cu sisteme de biopsie (pense diferite) şi de hemostază locală.îngrijirea pacientei după tehnică. după insuflarea prealabilă de aer în marea cavitate pleurală. pe care îl conectează la aparat.pacientul va fi încurajat. iar antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea. Reorganizarea locului de muncă .pacientul va fi supravegheat.214 se observă aspectul secreţiei vaginale şi se recoltează frotiurile citologice.

T. atropină fiole. pentru tratamentul unor eventuale accidente. se poate administra pacientului o fiolă de fenobarbital sau 400 mg meprobamat şi 0. ac Veress. diafragmului.pacientul se aşează în decubit dorsal şi se fixează pe masa de examinare. tubului digestiv. sistem de aspiraţie. organelor genitale. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  în ziua precedentă examenului.  în seara precedentă şi în dimineaţa zilei de examen. i se administrează un regim hidric. benzină iodată sau tinctură de iod. cu ajutorul laparoscopului.rădaşcă. soluţie izotonică de clorură de sodiu sterilă. Efectuarea tehnicii Laparoscopia se efectuează în anestezia peridurală sau în anestezia generală cu I. Efectuarea pneumoperitoneului necesită două asistente medicale . substanţe analeptice şi cardiotonice. mandrinul . bioptic. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casoletă cu câmpuri sterile.  se transportă pacientul în sala de examinare. antibiotice. are rolul de a asigura pătrunderea trocarului în cavitatea peritoneală. are la extremitatea proximală un ventil care opreşte ieşirea aerului din cavitatea peritoneală. care este prevăzut cu un sistem de fibre optice (prin care imaginea este transmisă la un monitor). şi se pot preleva fragmente pentru examene histopatologice. Se realizează prin examinare directă. Laparoscopul: este prevăzut cu un sistem optic şi o sursă de lumină rece şi se introduce în cavitatea peritoneală printr-un trocar. un sistem de iluminat şi un sistem de spălare a lentilei. mebrobamat. un bisturiu sterilizat. prin el se introduce.5 mg atropină. depăşind lungimea tubului cu 1 cm. i se efectuează clisma evacuatorie. Scop: explorator. aparat pentru insuflarea aerului.cu toate anexele lui sterilizate. apoi. splinei. destinsă în prealabil prin pneumoperitoneu (introducerea de aer în cavitatea peritoneală).asistenta medicală II va da ajutor la nevoie (completarea gazului din cavitatea peritoneală şi intervenţii în situaţii neprevăzute). laparoscopul .  cu o jumătate de oră înainte de intervenţie. cu o grosime de 8-12 mm.215 raţie). fenobarbital. laparoscopul. cu vârful ascuţit cu două sau trei tăişuri. prin inspecţia suprafeţei ficatului. se ancorează de o parte şi de alta ombilicul şi în polul său cranial se face o incizie de 2 mm. pense hemostatice sterile. trocarul. casoletă cu mănuşi de cauciuc sterile.  se rade suprafaţa păroasă a abdomenului (dacă este cazul) şi se spală tegumentele cu benzină iodată.asistenta medicală I serveşte medicul în condiţii de asepsie. pereţilor abdominali.O. . tăviţă renală. căilor biliare extrahepatice. colecistului. Apoi:  cu două pense . fir de catgut. agrafe.stilet. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU LAPAROSCOPIE Laparoscopie (celioscopie): explorarea cavităţii peritoneale. trei-patru seringi de 2-10 ml de unică folosinţă. .

apoi. se inspectează cavitatea abdominală. se introduce ser fiziologic prin acul Veress şi se aspiră: . se conectează la ac sistemul de insuflare şi se introduc în peritoneu circa 3-6 l CO2. acest trocar se introduce în unul din cele 4 cadrane. urină sau conţinut intestinal. acul a pătruns într-un viscer abdominal.dacă nu revine. se curăţă instrumentarul şi se sterilizează cu Cidex). este necesară introducerea încă a unui trocar. dar şi pentru a recolta fragmentele bioptice. se scoate stiletul ascuţit şi se introduce laparoscopul. acul se află în grosimea peretelui. în funcţie de viscerul care trebuie examinat sau biopsiat. se introduce acul Veress.          După terminarea laparoscopiei pacientul va fi supravegheat şi va fi reorganizat locul de muncă ( se spală. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE . . se îndepărtează canulele trocar. după care se extrage acul Veress. se exuflă CO2 din cavitatea peritoneală. Capitolul X. se pătrunde cu trocarul în cavitatea peritoneală. înseamnă că se află în peritoneu.216   perpendicular. se scot laparoscopul şi pensa de manevră.dacă aerul revine. după terminarea manevrelor. incizia prin care s-a introdus acul se lărgeşte cu bisturiul cât să pătrundă un trocar cu diametrul de 8-12 mm.dacă la aspiraţie se extrage sânge. . cu o seringă. pentru a împiedica ieşirea aerului din abdomen. prin care se pătrunde în abdomen cu o pensă lungă sau cu un electrocauter (pentru biopsie). apoi. pentru a manevra viscerele abdominale. canulele trocar sunt prevăzute cu o clapetă ce se închide automat în momentul scoaterii stiletului. se pansează. se suturează plăgile prin care acestea au fost introduse. până se-atinge o presiune de12 mmHg.

manevre chirurgicale. pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte şi respiraţia. Confirmarea stopului cardiorespirator 2. Dacă reanimarea nu se face în timp corespunzător. în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamică păstrată. adică la moartea definitivă. dar pacientul prezintă moarte cerebrală. ireversibilă a victimei (leziuni ireversibile în creier şi alte organe. manopere medicale terapeutice sau efectuate în scop diagnostic: administrare de medicamente. Tratament: Etapele resuscitării cardiorespiratorii: 1. Deci se face reanimare respiratorie fără masaj cardiac. De aceea pacientul trebuie reanimat în 3 – 4 minute. permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie să aibă succes. apariţia petelor cadaverice). Este important de ştiut că moartea clinică este un proces reversibil şi pacientul poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se acordă primul ajutor competent în timpul util. pentru a putea preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinică) într-unul ireversibil. care determină şi oprirea circulaţiei cerebrale. tulburări hidroelectrolitice. – relaxarea completă a musculaturii. stări de şoc. – midriază.217 Stopul cardiorespirator (sau sincopa cardiorespiratorie) constă din oprirea respiraţiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac). angiocardiografie. Stopul cardiac este urmat la 20-30 de secunde şi de stopul respirator. midriază fixă şi cornee opacă. Dacă reanimarea întârzie. traumatism toracic. – respiraţia: semnul oglinzii. – absenţa pulsului la artera carotidă. Etiologia stopului cardiorespirator: accidente prin electrocutare. înec. deci cu prezenţa pulsului la artera carotidă. – încetarea bătăilor inimii. Înainte de a începe reanimarea cardiorespiratorie se vor controla: – pulsaţiile cardiace. infecţii grave. traumatism craniocerebral. – reflexul pupilar (midriază). – paloarea externă. Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac. embolie pulmonară. care este moartea biologică. fără a părăsi bolnavul . Solicitarea ajutorului. toracice şi abdominale. Deci într-un stop cardiorespirator salvatorul trebuie să intervină cu cea mai mare grabă. – pierderea cunoştinţei. Semne clinice – oprirea mişcărilor respiratorii. ceea ce corespunde morţii clinice. activitatea cardiacă şi respiraţia se reiau. cu globii oculari imobili. afecţiuni cardiace. Oprirea respiraţiei (stopul respirator) fără oprirea inimii. aspirare de corpi străini. anemii severe. inclusiv a sfincterelor. dar nu există masaj cardiac fără respiraţie artificială. afecţiuni respiratorii severe. lipsa oxigenării creierului duce la moarte biologică.

degetul al 4-lea este plasat pe bărbie şi participă la propulsia mandibulei concomitent cu menţinerea gurii în poziţie semideschisă. ceea ce în limba engleză înseamnă ajută-mă! În cadrul respiraţiei artificiale gură la gură. Se foloseşte formula mnemotehnică: HELP-ME. eliberarea căilor aeriene superioare (cu o prealabilă hiperextensie a capului şi luxaţia anterioară a mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic) prin curăţirea orofaringelui. 3. Eliberarea căilor respiratorii superioare: prin aceleaşi metode descrise la eliberarea căilor aeriene. cu aspiratoare. 1 respiraţie (5/1). introducând pe această cale aerul în plămânii victimei. în lipsă. se proiectează mandibula înainte. aspiraţia. iar cu policele de la ambele mâini se pensează nasul. 2 respiraţii (15/2). secreţiile pot fi îndepărtate aspirându-le din gura bolnavului cu un tub de cauciuc care are cealaltă extremitate învelită într-o batistă în gura salvatorului. trebuie respectată succesiunea timpilor de execuţie şi acurateţea cu care se desfăşoară toate gesturile. în mai multe feluri: a) Cu policele de la ambele mâini pensează nările. Pensarea nasului: se execută. Introducerea pipei Guedel se execută în 2 timpi. respiraţie: gură la gură. 1. 4. Iniţierea tratamentului: A. Hiperextensia capului: prin tehnica amintită la eliberarea căilor aeriene. B. Se tracţionează mandibula înainte şi în sus. iar dacă sunt 2 reanimatori: 15 masaje cardiace. aplică repede gura larg deschisă şi insuflă puternic. care precedă insuflarea aerului: H – hiperextensia capului E – eliberarea căilor respiratorii L – luxarea (proiectarea) mandibulei înainte P – pensarea nasului. tub (sondă nazogastrică) Pentru ca respiraţia artificială să fie eficientă. introducerea unei pipe Guedel. 2.218 3. Dacă este 1 reanimator: 5 masaje cardiace. • fixarea ramurii stângi a mandibulei între policele de la mâna stângă introdusă în gură şi celelalte 4 degete. intubare. (Se practică atunci când se foloseşte "batista salvatorului"). o fixează în această poziţie cu mâna dreaptă. ventilaţie. Respiraţia "gură la gură" – salvatorul îşi ţine respiraţia. plasate extern. În acest caz: fixarea unghiului mandibulei se face numai cu ajutorul ultimelor trei degete de la ambele mâini. • mandibula se luxează trăgând-o înainte cu policele de la mâna stângă făcut cârlig. de fapt. menţinând gura semideschisă (salvatorul fiind aşezat în dreapta bolnavului). ordinea succesiunii timpilor şi semnificaţia gesturilor obligatorii. luxarea (propulsia) mandibulei se poate realiza prin mai multe procedee: • aplicând ultimele 4 degete de la ambele mâini pe unghiul mandibulei (gonion). oxigen. iar policele pe bărbie. fiecare literă din cuvântul HELP indică. Respiraţia "gură la nas" – atunci se face respiraţia "gură la nas" când salvatorul aplică gura sa pe nasul victimei. Alte metode de respiraţie artificială Respiraţia artificială poate fi executată şi prin: . cu aspiratoare portabile cu pedală sau. Apoi manevra se repetă. Literele cuvântului ME se referă la masajul extern al inimii şi se aplică în toate cazurile în care stopul respirator este urmat de cel cardiac. Aspiraţia căilor aeriene – aspiraţia se poate face cu pompa aspiratoare (din trusele medicale auto). de asemenea.

mai recent. În acest fel se atinge raportul optim de 1/5 dintre ritmul ventilaţiei pulmonare şi al compresiunilor cardiace. duşumea). Reanimarea stopului cardiac se face obligatoriu şi paralel cu respiraţia artificială. Observaţii: 1) Dacă este un singur salvator se fac: – două insuflaţii urmate de 12-14 compresiuni sau. salvatorul exercită presiuni ritmice asupra sternului. se trece imediat la respiraţie artificială şi masaj cardiac. se trece la comprimarea ritmică a sternului în 1/3 inferioară – masaj cardiac (5-6 compresiuni). Tehnica masajului cardiac: • Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga) pe 1-3 inferioară a sternului. – respiraţie gură la sondă. degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor (se pot rupe). trusă Ranima etc. • Se apasă numai cu podul palmei. cu 1-2 degete. După una-două insuflări de aer. Eficienţa ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac se apreciază prin: – apariţia pulsului la vasele mari (carotidă. După fiecare compresiune. pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea resuscitării cardio-respiratorii şi apoi la fiecare 5 minute.219 – respiraţie gură la mască. trusă Ambu. Masajul cardiac extern (resuscitarea cardiorespiratorie) Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie începută imediat. – La copii se pot comprima cu o singură mână. femurală). După constatarea opririi activităţii inimii. La începutul reanimării oricărui stop cardiorespirator se încercă stimularea inimii prin aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o înălţime de 20-32 cm în mijlocul regiunii presternale. în aşa fel ca sternul să fie înfundat cu aproximativ 5-6 cm. – dispariţia midriazei. • Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă) şi va exercita o presiune verticală a sternului spre coloana vertebrală. ajutându-se de greutatea corpului. Se aşează victima în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol. – respiraţie cu aparate simple. fără să se ridice mâinile de pe sternul victimei. urmate de 15 compresiuni sternale. prima măsură este masajul cardiac extern. combinat cu respiraţia artificială . De aceea.). – recolorarea tegumentului. iar – la copii mici. a cărei forţă este mai mare) se suprapune perpendicular pe prima. portabile (balon Ruben. sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială. pentru a preveni transformarea morţii clinice (fenomen reversibil) în moarte biologică (fenomen ireversibil). C. în ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. reapariţia reflexului la lumină. iar cealaltă palmă (dreaptă. În caz de insucces. se recomandă să se execute: – trei insuflaţii rapide. . • Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse.

Pneumotorax secundar. – defibrilatoare (pentru defibrilarea electrică a inimii). • hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii. Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea căilor aeriene). prin consens s-a făcut o stadializare a resuscitării cardiorespiratorii – schema ABC. • embolie gazoasă masivă. Medicamente: • În afara primului ajutor descris până aici. Astăzi. manevra de resuscitare trebuie întreruptă. - Contraindicaţiile masajului cardiac extern • leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale. Se va apăsa din timp în timp pe epigastru (partea superioară a abdomenului) în timpul expiraţiei pasive.000 (1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată). întocmirea foii de observaţie. diagnosticul etiologic al stopului cardiorespirator c. tratamentul complicaţiilor resuscitării d. provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de vărsături cu inundarea căilor aeriene. . tamponadă cardiacă. – monitoare (pentru monitorizarea funcţiilor vitale). Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor. se va controla şi corecta poziţia de hiperextensie a capului la adult. În practică putem considera că după 50-60 de minute de resuscitare cardiorespiratorie la o victimă la care semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu se remit. cu date cât mai complete. Astfel: – adrenalină 3-4 ml 1/10. – aparate automate pentru respiraţie artificială. cadrul mediu va avea pregătite medicamente şi instrumentar necesare a fi folosite concomitent. – clorură de calciu 10%. Edem cerebral. aerul insuflat poate lua calea digestivă. C – circulation – masaj cardiac extern. • Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii. B – breathing – respiraţie artificială. Tratament postresuscitare cardiorespiratorie: a. Hemoragie. după recomandările societăţii americane de cardiologie: A – Air way – se verifică libertatea. monitorizarea bolnavului b. – trusă pentru dezobstrucţia căilor aeriene subglotice prin intubaţie traheală (se execută de medici specialişti). Complicaţiile şi accidentele Reapariţia stopului cardiorespirator. respectiv permeabilitatea căilor respiratorii.220 D. – droguri antiaritmice.

morfină. • Calea de pătrundere a toxicului. intoxicaţiile pot fi: • voluntare. soluţii de perfuzie (substituenţi plasmatici. moarte clinică etc. morfină. să facă rapid investigaţii pentru: • Aprecierea stării intoxicatului: – conştienţă. – bradipnee: barbiturice. somnolenţă. paralizii musculare: cianură. benzen. gazoase) care determină tulburări grave. în ambulanţe cu dotare de reanimare.221 – de asemenea. organofosforice. atropină. digitală.. provoacă tulburări funcţionale sau leziuni organice. lichide. cianuri. alcool etilic. înţepături de insecte. ciuperci. În funcţie de modul şi locul de producere. vărsături. Criterii clinice de apreciere a gradului unei intoxicaţii • Simptome nervoase şi tulburări neuro-musculare – depresiune psihică. nitriţi. insecticide. pe cale digestivă sau cutanată a unor substanţe toxice (solide. organoclorurate. atropină.. – contracţii. detergenţi. INTOXICATIILE ACUTE EXOGENE Pătrunderea în organismul uman. – cefalee: nitroglicerină. alimente. oxid de carbon. benzină. poartă numele de intoxicaţie acută. stricnină. Toate aceste manevre de strictă specialitate pot fi aplicate la locul accidentului sau în timpul transportului de cadre perfecţionate. de anestezişti-reanimatori.A. alcool.. insecticide. • Tulburări respiratorii: – dispnee: organofosforice. venin de şarpe. – pareze.D. D. alcool metilic etc. . dacă este conştientă.. atropină. oxid de carbon. – polipnee: CO2. Prin substanţă toxică se înţelege orice fel de substanţă care. cianuri. cianuri. insulină. • criminale (în scop de omucidere) CRITERII DE APRECIERE A PERICULOZITĂŢII Cadrul mediu aflat la locul unde este intoxicatul. nitraţi. • profesionale (nerespectarea sau necunoaşterea normelor de protecţie a muncii). soluţii cristaloide). vezi = criterii clinice de apreciere) • Identificarea substanţei: informaţii obţinute de la victimă. efedrină. • Stabilirea cantităţii de substanţă pătrunsă în organism. – oxigen. fiole. comă: barbiturice. halucinaţii: alcool. voluntară sau involuntară. sulfamide. va avea pregătite: truse de perfuzie. uneori letale. introdusă în organism. alte hipnotice. stricnină.T. oxid de carbon (E. ciuperci etc. date obţinute de la cei din jur sau aparţinători. • Timpul scurs de la agresiune până la acordarea primului ajutor. • accidentale (involuntare). urină sau fecale etc. – delir. ampicilină (la copii). convulsii: atropină. CO.P.). hidrazide. corp delict (comprimate. oxid de carbon. aspirină. detergenţi cationici etc. care trebuie păstrate şi trimise la laborator). comă. mercur..

– pierderea acuităţii vizuale: chinină. MĂSURI TERAPEUTICE NESPECIFICE DE PRIM AJUTOR ŞI ADMINISTRAREA DE ANTIDOTURI Cunoaşterea căii de pătrundere a toxicului în organism are o mare importanţă. nitriti. nitriţi. leziuni craniene sau alte leziuni pe corpul acoperit. digitală.. alcool metilic. – tegument uscat: atropina. alcool metilic. alcool etilic. rauwolfia. eter. benzen. – halenă: alcool. – ulceraţii: acizi. echimoze. . eter. • Semne generale: – febră: acid boric. aspirină. tiroxină etc. eter. piramidon etc. simpaticomimetice. insecticide etc. oxid de carbon etc. alcool etilic. antipirină. nitriţi etc. – coloraţie roşie: oxid de carbon. cianuri. morfină. cupru etc. Amanita phalloides. – pupile dilatate: atropină. nitraţi. venin de viperă. acizi corozivi. • Tulburări abdominale: – dureri abdominale (vărsături şi deseori diaree) în majoritatea intoxicaţiilor: acizi corozivi. – bradicardie: digitală. mercur. metale etc. toate produsele suspecte trebuie aduse la spital (cabinetul medical) odată cu pacientul: lichidul de vărsătură sau spălătură gastrică să fie colectat (pungă plastic) pentru eventuale determinări toxicologice. barbiturice. morfină. meprobamat..222 • Tulburări în funcţiunea aparatului cardiovascular: – palpitaţii: nitriţi. alcaline. ciuperci (Amanita muscaria). – vedere dublă: alcool. • La tegument: – cianoză: methemoglobinemii prin nitraţi. bioxid de carbon etc. benzen. • Tulburări în cavitatea bucală: – uscăciunea gurii: atropină. alcool etilic. atropină.. Amanita musearia. – tahicardie: adrenalină. insecticide. ezerină. aspirină şi barbiturice. Foarte important de reţinut: – în cazul intoxicaţiilor la care substanţa toxică nu este identificată.. cofeină. chinină. opiacee. ciuperci. benzen. benzină. antidepresiv (teperin). eter. antihistaminice. ulceraţii ale tegumentului. morfină. alcoolul metilic etc.. cofeină. ciuperci. baze caustice. tranchilizante. barbiturice. insecticide. barbiturice. – pupile contractate: organofosforice. nicotină. – salivaţie abundentă: plumb. metale grele. vâjâituri: chinină. sulfamide. – tegument umed: barbiturice.. amoniac. – hipotermie: oxid de carbon. nitroglicerină. nitriţi. piramidon. insulină. • Tulburări ale ochilor: – vedere neclară. De notat: intoxicaţii în care de regulă nu se întâlnesc tulburări dispeptice: barbiturice. Tot în cadrul criteriilor de apreciere a gravităţii este necesar ca la examenul clinic să se observe dacă sunt prezente leziuni. – diminuarea acuităţii auditive: streptomicina. baze caustice etc. • Tulburări auditive: – zgomote. tulbure: atropină.

de la cel puţin 10 ouă. I. masaj cardiac şi respiraţie artificială (atenţie la respiraţia artificială "gură la gură". la cardiaci poate provoca colaps). Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri să se administreze per oral antidotul chimic care precipită toxicul. Administrarea de lichide şi provocarea de vărsături este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică. la emfizematoşi (pericol de pneumotorax). • administrarea de purgative. – După eliminarea conţinutului gastric prin vărsătură. – După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului. • menţinerea funcţiilor vitale. Vărsăturile sunt contraindicate în: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric). la vârstnici aterosclerotici şi hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală).). • administrarea de oxigen şi calmarea durerilor. este obligatoriu să administrăm bolnavului: • apă potabilă călduţă sau • alte lichide (lapte. iritarea bazei limbii. a vălului palatin şi a peretelui posterior al faringelui cu un apăsător de limbă (linguriţă etc. la gravide (pericol de declanşare a travaliului). O parte mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsătură să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin. Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal Se face prin: • provocarea de vărsături. b) Spălarea gastrică este o măsură terapeutică esenţială. care ar putea pune în pericol de contaminare pe salvator în cazul intoxicaţiilor cu organo-fosforice. • spălarea tegumentului şi a mucoaselor. în convulsii. . sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal (sau activat o lingură la 250 ml apă). care trebuie aplicată imediat (exceptând bineînţeles contraindicaţiile) mai ales în primele 4 ore de la ingestia - . în cabinete medicale şi în camerele de gardă ale spitalelor sunt: • evacuarea conţinutului gastric. • crearea accesului la o venă. a) Provocarea de vărsături este obligatorie. la locul accidentului. se repetă manevra până se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l lichid. în ingestia de derivaţi de petrol (pericol de pneumonii chimice prin). Măsurile de urgenţă care se instituie apoi de la caz la caz. • spălătură gastrică. cianuri). • administrarea de antidot. în timpul transportului.223 În cazul în care toxicul pătrunde pe cale respiratorie. • cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie. albuş de ou bătut . În caz de stop cardio-respirator se va face eliberarea căilor respiratorii. pentru ca aceasta să fie eficace. Înainte de a provoca vărsătura. scoaterea victimei din mediul toxic trebuie făcută cu mare rapiditate.

chiar la 24 ore. urmată de extragerea acestuia (prin vărsătură sau sifonaj) până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri. o pâlnie. pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacţiile care au loc. Spălarea tegumentului şi a mucoaselor • Îmbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepărtată. boli ale S. În intoxicaţiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml. – Cantitatea odată introdusă (300-500 ml de porţie). Dezbrăcarea de hainele contaminate şi spălarea tegumentului vor fi făcute cu mănuşi de protecţie şi cu ochelari de protecţie. spălătura gastrică se face după intubaţia traheală. – Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid. eventual nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie. Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj. plină cu apă potabilă. – Bolnavul – în stare de veghe – aşezat pe un scaun va fi imobilizat. se măsoară pe sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid. Se scot protezele dentare (unde este cazul).224 substanţei toxice. o seringă Guyon de 200 cm3. După spălătura gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor. pentru a preveni scoaterea tubului. sau chiar şi după 10-12 ore. sarcina. se provoacă vărsătură prin mişcarea tubului în sus şi în jos. se adaptează la capătul acesteia o seringă Guyon. în care se toarnă apa potabilă călduţă (la care se poate adăuga şi sare 1 lingură la 1 l apă) şi o suspensie de cărbune medicinal în apă (4-6 linguri la 1 litru apă). Sonda va fi unsă cu substanţă lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în stomac până la semnul marcat cu leucoplast. aritmiile. deoarece unele tablete sunt insolubile. distanţă care va fi marcată pe sondă cu leucoplast. atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. Apa se va introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). Important. sau se dizolvă foarte lent. . bolile cardiovasculare. – nu vor fi folosite antidoturi.N. • Pielea trebuie spălată bine cu apă şi săpun (inclusiv pielea capului şi unghiile) timp de cel puţin15 minute. Atenţie! Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee) introducem capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. • 30 g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat în 250 ml apă. laringospasmul. lichid de spălătură.C. folosind în acest scop tuburi de calibru redus. – Înainte de introducerea sondei.. vor fi introduşi perorat sau prin sondă gastrică • 250 ml soluţie de manitol 20% pentru provocarea diareei osmotice. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei. – Material necesar: sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici): depărtător de maxilare. – Administrarea de purgative. Contraindicaţiile spălăturii: convulsii. – Odată sonda ajunsă în stomac. La comatoşi. – Se scoate seringa şi se adaptează o pâlnie. Atenţie! Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive. găleată pentru colectarea lichidului. În caz de intoxicaţii cu barbiturice. II.

N. – Albuşul de ou precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. pentru mercur şi alte metale Dimercaptopropranolol (BAL) grele: soluţii 10% injectate i. la fiecare 12 ore timp de 8 zile. benzină. antidotul alcoolului metilic.225 – nu vor fi folosite substanţe uleioase. – Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte. – Sulfatul de sodiu şi de magneziu se folosesc în intoxicaţia cu săruri solubile de bariu: 30 g dizolvate în 300 ml apă. se administrează 0. cupru şi alte metale grele. Administrarea de antidot (măsuri specifice) Antidotul = o substanţă capabilă să neutralizeze sau să inactiveze una sau mai multe substanţe toxice. Se administrează în perfuzie de glucoză 5% i. După administrarea fiecărei doze de 250-300 ml lapte. – Oxidul de magneziu (magnezia usta). în jet.75 ml pe kilocorp din soluţia de 50% la fiecare 6 ore. pentru a se îndepărta toxicul din stomac. grase.10%). antidot al detergenţilor cationici câteva grame de săpun în 200 ml apă. trebuie să se provoace vărsătura. . unii compuşi organocloruraţi. – Sărurile solubile de calciu se folosesc în intoxicaţia cu acid oxalic. N. Se administrează peroral soluţie de clorură de calciu sau gluconat de calciu 1020% reprezentând conţinutul a 20-30 de fiole. Se administrează sub formă de suspensie în apă. – Laptele precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. la nevoie.! Laptele este contraindicat în intoxicaţiile cu substanţe liposolubile (solvenţi organici. antidot pentru sulfatul feros: soluţie de 5% în apă. Doza de albuş este de cel puţin 10 ouă. antidot pentru plumb. timp de câteva zile. III. fosfor etc. b) Administrare parenterală.D. fier. – Alcoolul etilic.). Pentru ca spălătura să fie eficace. Cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corosivi: 40 g magnezia usta în 1 000 ml apă potabilă.! Bicarbonatul de sodiu este contraindicat ca antidot pentru acizi tari. edetamin). antidot în intoxicaţia cu bromuri.A. petrol. – Amidonul. în doză de 30-50 mg/kilocorp în cure de 4-5 zile (1 fiolă = 10 ml sol. după care se provoacă vărsătura.B.T. (doza 3-4 mg/kilocorp). – E. se repetă la 6 ore timp de 2 zile şi.în doză de 200-300 ml. sub presiune mică (cel puţin timp de 5-10 minute pentru acizi şi 20 minute pentru baze). a) Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbţiei toxicului: administrare per orală – Cărbunele activat Doza perorală folosită la bolnavii care nu sunt supuşi spălăturii gastrice este de: 10-20 g. v. .m. – Clorura de sodiu. • Se va spăla sacul conjunctival cu apă potabilă. (calciu-disodiu-edetat. – Soluţie de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor: – sucuri de fructe (citronada preparată din lămâie) – acid acetic 1 % . antidot pentru arsenic şi compuşii acestuia. acid tanic 1 parte şi cărbune activat 2 părţi. trebuie ca pleoapele să fie îndepărtate de globul ocular tot timpul cât sacul conjunctival este supus jetului de apă. antidotul iodului – Soluţia de săpun.B. – Bicarbonatul de sodiu. După ce stomacul a fost golit.

lent (7 ml din soluţia 1%). K (fitomenadion). antidot al substantelor methemoglobinizante. Se administrează i.m. în doză de 1 000 ml la fiecare 4 ore până la doza totală de 4 l /24 ore. – Vit.v. v. Se găsesc în fiole de 20 ml = 300 mg.25-1. ci se administrează algocalmin 1-2 fiole i. midriaza. IV. antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml = 5 mg).226 Doza totală pe 24 de ore este de 2-3 g (23 fiole). antidotul Heparinei. Se poate repeta în caz de nevoie după o doză de 2 mg/kilocorp. sau fortral 1 fiolă (30 mg) i. v. cu un debit de 6-8 l/minut sau mai mult. în doză de 5-10 mg (1-2 fiole) la interval de 10-15 minute . antidot al acidului cianhidric şi al derivaţilor acestuia. v.eventual la 2-3 ore până la doza totală de 40 mg (8 fiole) în 24 de ore. Doza se poate repeta fără să se depăşească însă 1. – Cuprenil (penicilamina) se foloseşte în intoxicaţii cu: plumb. Se administrează (cel mai frecvent) prin sondă nazofaringhină. Se alternează cu perioade de pauză de 3-4 zile. C (acidul ascorbic). – Toxogonin (pirangyt. Se poate ajunge la doza totală de 70 mg/kilocorp (50 ml din sol. – Atropina este antidotul compuşilor organo-fosforici şi al medicamentelor parasimpaticomimetice. v. În cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central. hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicaţii cu acid cianhidric şi cianuri. – Albastrul de metilen este antidotul substanţelor methemoglobinizante: se foloseşte soluţia administrată i. când trebuie să se administreze în concentraţii mari (100%) şi sub presiune crescută de 2-3 atmosfere. Se foloseşte: mialgin 1 fiolă (100 mg) i. Oxigenul este antidotul intoxicaţiei cu oxid de carbon. antidot specific al derivaţilor organofosforici (fiole 1 ml = 250 mg). În intoxicaţia sau supradozajul de anticoagulante perorale se administrează i. B6) antidotul azoniazidei. – Nitritul de sodiu. Doza 1-2 g/zi (1 capsulă = 150 mg. cupru. creşterea frecvenţei ventriculare) se poate ajunge până la 70 de fiole în 24 de ore. Doza iniţială este de 500 mg (2 fiole a 250 mg). – Serul fiziologic (soluţie cloruro-sodică izotonă 9‰) este antidot pentru bromura de sodiu şi alte bromuri.m. – Kelocyanor.m. Se începe cu 1 mg/kilocorp injectată i. v. b) Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator şi digestiv şi când durerile sunt foarte mari. – Sulfatul de protamină. În funcţie de intensitatea tulburărilor şi de apariţia fenomenelor atropinice (uscăciunea gurii. în doze de 1-3 g/zi injectate i. – Piridoxina (vit. Se administrează i. Doza iniţială: 1-4 mg ( 1 fiolă = 1 mg) injectate i. un comprimat = 250 mg). Administrarea oxigenului şi calmarea durerilor a) Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de insuficienţă respiratorie acută atât la locul accidentului sau la domiciliu. obidoxima). . în doză de 250 mg (una fiolă). lent 50-100 mg (5-10 fiole) în 24 de ore. sau piafen 1-2 fiole i. 1 %).v. v. – Nalorfina.50 g (6 fiole) în 24 de ore. cât şi în timpul transportului către o unitate sanitară. mercur. – Vit. şi apoi din 15 în 15 minute câte 1-5 mg (1-5 fiole).

lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale). clinic apar echimoze sau hematoame. Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici: ţâşneşte din rană în jeturi întrerupte odată cu sistola cardiacă şi are culoare roşie aprinsă. În funcţie de locul de scurgere a sângelui. Crearea accesului la o venă Încă de la domiciliu sau locul accidentului.hemoragii grave. VI.paloare – datorită vasoconstricţiei. având căile aeriene libere. melenă. HEMORAGII Modalităţi de clasificare a hemoragiilor: A. • hemoragii mixte: arterio-veno-capilare. deosebim: . când hemoragia se face într-o cavitate (stomac. hemartroză etc. metroragie. se scurge printre ţesuturile vecine osului. crearea accesului la o venă este obligatorie. hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale. . hematemeză. • hemoragia exteriorizată. hemopericard. se deosebesc: • hemoragia internă.hemoragii mici. • hemoragii capilare: sângerarea este difuză. Înainte de instalarea perfuziei. hemiperitoneu. • hemoragia externă. Sângele se trimite la spital odată cu bolnavul. prin fracturarea unor oase. deoarece sângele se evacuează în scurt timp într-o cantitate mare. . cât şi artere sau capilare. se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine.). HEMORAGIILE INTERNE a.ameţeli. când se prevede o prăbuşire a tensiunii arteriale. intestin etc. • hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă. În funcţie de felul vasului care sângerează. . Simptomele hemoragiei . vâjâituri în urechi. B. hematurie). când sângerarea se face în afara organismului.227 V. Intoxicatul este culcat obligatoriu în decubit lateral.) sau. b) În caz de oprire a circulaţiei vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie. iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis. când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax. C. apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene. cele mai periculoase. Se face printr-o puncţie venoasă şi montarea unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic. hemoptizie.hemoragii mijlocii . la camera de gardă. Menţinerea funcţiilor vitale a) În cazurile de insuficienţă respiratorie acută se asigură respiraţia artificială la locul accidentului în timpul transportului. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut.

nu se injectează vasoconstrictoare.se face hemostaza provizorie în mai multe moduri: 1. gură uscată. în şoc: > 1. rinichii şi ficatul. b) Primul ajutor . . respiraţie accelerată superficială. Astfel: • . 0. HEMORAGIILE EXTERNE a) Simptomele hemoragiei Se stabileşte provenienţa sângelui (arterială. Stabilirea indicelui de şoc: n. .  Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie cunoscute. • Învelirea bolnavului. vărsăturile declanşate punând în pericol viaţa bolnavului. organe foarte sensibile la lipsa de oxigen să primească o cantitate suficientă de sânge. apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia (vezi traumatismele toracice = hemotorax şi traumatismele abdominale = hemoperitoneu). • Controlul funcţiilor vitale. garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. • Recoltarea sângelui pentru grup sanguin.nu se administrează apă sărată sau alte lichide.5. venoasă) în hemoragiile externe în funcţie de caracteristicile sângelui (culoare. • Montarea unei perfuzii macromoleculare.se întinde accidentatul la orizontală.traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut). jet) – vezi mai sus. tensiune arterială scăzută. . cu picioarele ridicate. sete intensă. Compresiunea manuală sau digitală  Artera rănită va fi comprimată dacă se apasă artera în regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos. • Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei. De reţinut: .228 extremităţi reci.  Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce se face hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv. b) Primul ajutor Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali.

Facială). se comprimă aorta abdominală se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. După toaleta plăgii. anterior de mş. în rănile sângerânde ale braţului. în rănile de la obraz. Aplicarea garoului . se acoperă regiunea cu comprese sterile peste care se pune pansament compresiv. hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajutorul pansamentelor compresive. comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului. comprimarea arterei radiale se face cu un deget. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. buze. înspre muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). dacă rana se află la nivelul genunchiului sau a gambei. - - - - 2. pe artera cubitală. În rănile din regiunea temporală compresiune se face imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii. în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: se comprimă artera carotidă. când rana se află pe creştetul capului.229 când rana se află pe frunte. inghinale. antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa internă a braţului. plăgile peretelui toracic şi abdominal. 4. în rănile sângerânde ale mâinii. 3. sternocleidomastoidian. când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului. pe prima coastă. palmei. Pansamentul compresiv se indică în hemoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. compresiunea se face înaintea urechii. pe partea externă a plicii pumnului şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleiaşi plici a pumnului. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului. faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. se comprimă artera femurală pe traiectul ei proximal de plagă. se comprimă la mijlocul mandibulei (a. compresiunea se face de o parte şi de alta a marginilor rănii. Când rana se află pe membrul inferior comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. pe suprafaţa exterioară a nasului. când hemoragia se află la coapsă.

Ringer. • melenă – exteriorizarea sângelui prin defecaţie. manşeta tensiometrului. c). Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană când este secţionată o venă. Hemostaza provizorie . cât şi hemoragia de origine venoasă. în funcţie de sediul hemoragiei.  Se montează tensiometrul. batistă. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor se face cu pense Pean sau Kocher. spumos. se numără pulsul şi se măsoară valorile T. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării. plasmă). se va proceda astfel:  Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal.A. aerat. orizontal sau decliv. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc. semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne. • metroragie – hemoragie care provine din uter în afara ciclului. • hemoptizie – hemoragie din arborele respirator. • hematurie – sângerare urinară. HEMORAGII EXTERIORIZATE a) Simptomatologie Cele mai frecvente forme de hemoragii exteriorizate sunt: • epistaxis – hemoragie din nas. pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului. Macrodex.  Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă (Dextran. sânge. În realitate. în practică. La nevoie. sfoară.  Se va evita manevrarea traumatizaţilor. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. b) Prim ajutor – – Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă. pot fi utilizate bucăţi de pânză. Declivitatea este contraindicată dacă există traumatism cerebral. eliminat prin tuse. roşu.230       Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu la membre. • hematemeză – vărsături cu sânge. ser fiziologic.  Dacă hemoragia este gravă se ridică membrele la verticală. 5. banda Esmarch. se opreşte atât hemoragia de origine arterială.

leucoplast sau prin înfăşare.231 – Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne. . antiseptice. d) Acoperirea plăgii  acoperirea plăgii se face cu comprese sterile  compresele vor fi astfel manevrate încât să nu se atingă cu mâinile. apoi se degresează cu eter sau benzină. b) Toaleta plăgii  se curăţă plăga. . perforante de organe şi cavităţi naturale. Important!: .este necesară spălarea pe mâini înaintea începerii manevrelor. . apoi cu alcool. suprafeţele ce vin în contact cu plaga. e) Fixarea pansamentului  se face cu galifix.  se tamponează plăga cu comprese şi tampoane de tifon sterile. apă oxigenată. prin turnare în jet de apă sterilă. ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Tehnica pansării plăgii la locul accidentului. făcută de cadrul mediu a) Toaleta şi dezinfecţia tegumentului Când plaga se află într-o regiune păroasă. Atenţie! Nu se toarnă nici un fel de substanţă în plăgile penetrante. nu se scot fragmente osoase. permanganat de potasiu.înaintea efectuării pansamentului se administrează antalgice şi sedative. Nu!: nu se explorează rana cu nici un fel de instrument.  se dezinfectează în jurul plăgii cu tinctură de iod. Materiale necesare: .primul ajutor în îngrijirea plăgilor va urmări prevenirea infectării acestora. Tehnica pansamentului în cabinetele medicale 1. se:  tunde regiunii păroase. ser fiziologic. c) O nouă dezinfecţia a tegumentului din jurul plăgii se face cu tinctură de iod. apoi cu alcool.respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie. nu se scot ţesuturile care nu au fost eliminate cu apă oxigenată – risc de hemoragie.  se spală tegumentule din jurul plăgii cu apă şi săpun.

apă oxigenată 3% etc. Fixarea pansamentului se face: . se tamponează marginile compresei care acoperă vechiul pansament.  Tăviţă renală.  Peste tamponul de vată se toarnă cu cealaltă mână benzină. tinctură de iod.Dacă plaga este descoperită.Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril. . apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru. .  Se degresează şi dezinfectează tegumentele . se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii antiseptice: Rivanol 1‰.232 Flacoane sterile cu benzină. vată sterilă. . . 4. . Până ce plaga este curată. soluţie Rivanol 1‰. prin badijonarea tegumentului din jurul pansamentului şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă.cu galifix (mastisol). 2. alcool. bandajare. sonde canelate sau butonate.  Antalgice. ser fiziologic. aleză. acesta va fi îndepărtat în felul următor: . se degresează tegumentul din jurul plăgii. apă oxigenată. cu tampoane din tifon de câte ori este nevoie.Se acoperă plaga cu pansament steril.Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet şi se tamponează spuma cu ajutorul unui tampon de tifon steril . În cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate anterior. . ace de siguranţă. Dacă există pansament pe plagă.000. meşe de tifon. tampoane de vată şi tifon. muşama. feşe de tifon. permanganat de potasiu 1/4.cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă. cu tamponul îmbibat cu benzină. foarfeci. . . Tehnica de lucru  Servirea din casoletă -se deschide capacul casoletei având grijă să nu se desterilizeze pensa de lucru care este păstrată în mână şi cu ajutorul pensei din mâna stângă (pensa de servit) se scoate un tampon de vată.  Cutie de instrumente cu tuburi şi lame de cauciuc sterile. .  3.prin înfăşare. fără secreţii şi fără sfaceluri. cloramină 4‰.Se schimbă pensa de lucru au altă pensă sterilă din cutia cu instrumente. Tratarea plăgii .  Cutie cu instrumente sterile: pense.fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast. se îmbibă cu apă oxigenată sau ser fiziologic călduţ. Observaţii.când pansamentul este aderent.După toaleta plăgii se dezinfectează tegumentul din nou cu tinctură de iod şi alcool.  Casoletă cu comprese sterile de diferite mărimi.  Seringi sterile. sedative.Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat.

Măsuri de protecţie nespecifică: . Excepţie fac politraumatizaţii gravi.m. Se aşteaptă 30 de minute.m.25' ml ser antitetanic.tratarea cu antiseptic (apă oxigenată. fracturi deschise. Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat: .A. Schema minimală de desensibilizare • Se injectează subcutanat 0. la copil şi 400-500 U. praf de stradă etc). arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ.233 5.I.P.I. . la adult. • anatoxină tetanică (A. la care se administrează în doză unică.curăţarea chirurgicală a plăgilor. Important!: – Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea accidentului. i.A. în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura la nevoie.La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A. cuie.A. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale. avort.La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează: • ser antitetanic 3 000-15 000 U.profilaxia tetanosului la bolnavii cu plăgi tetanigene Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special (mai ales plăgile înţepate cu aşchii.T. – Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet de la dispensarele medicale trebuie să existe "trusă de mică chirurgie". .1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril. intramuscular 0. Se aşteaptă 30 de minute. prin muşcătură de animale.I. . Se aşteaptă 30 de minute.I.) i. ser antitetanic 3000-15000 U.A. De reţinut: . în altă zonă decât serul antitetanic – în doză de 0.A. spini. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0. bromocet 1‰). Profilaxia tetanosului Local . pe cale i.A. Nu se administrează ser antitetanic. . în doză unică cu desensibilizare prealabilă: conform schemei minimale (dacă sunt alergici se va face desensibilizare în spital). se administrează subcutanat încă 1 ml ser antitetanic. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale.Serul antitetanic hetrerolog se poate înlocui cu imunoglobulină umană antitetatnică.5 ml (o singură doză).P.antibioterapie.m.T.5 ml. cu stare de şoc şi hemoragie. în doză unică de 200 U. hipermanganat de K 1/40000.

Se folosesc: atele Cramer (făcute din sârmă). Fracturile pot fi: închise. anormală. placaj. beţe. luxaţilor şi fracturilor se bazează pe aceleaşi principii. apărută în urma traumatismului.  perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă. - - .  sfâşierea musculaturii din jurul osului. Scopul imobilizării este: de a împiedica mişcările active şi pasive. Entorsa – este o leziune capsulo-ligamentară dată de mişcarea forţată.  aparatul ghipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive. nici în jurul axului longitudinal. complete. schiuri. fără deplasare. cu toate că aceste leziuni sunt diferite ca gravitate şi ca potenţial de evoluţie. suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive şi ameliorarea unor tulburări funcţionale Principiile unei imobilizări corecte  asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre  se încearcă obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat. incomplete. coadă de mătură. scoarţă de copac etc. deschise. bastoane. sau când au putut fi readuse corect de a diminua durerile. de a menţine axarea corectă a membrului atunci când fragmentele nu sunt deplasate. atelă ghipsată. prin tracţiune atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării. Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau în camerele de gardă ale spitalelor a entorselor.234 IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse. rigle. atele din material plastic sau gonflabil. cu deplasare. pentru a putea fi utilizată şi de persoane mai puţin instruite. imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură.  să fie simplă.). mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scândurele de lemn. luxaţii. fracturi) Fractură – întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os. aparat ghipsat circular.  pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral. umbrele. Luxaţie – extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepărtate prin traumatisme de la raporturile normale şi sunt permanent menţinute în aceeaşi situaţie. care au avantajul că sunt lungi şi pot fi mulate pe membrul rănit.  secţionări ale unor nervi şi vase. atele de lemn (căptuşite cu vată fixată pe atelă cu faşă). de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment osos rupt şi devenit tăios.  să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate.

• Persoana care execută manevra întinde uniform stratul de ghips cu marginea cubitală a mâinii stângi. fie cu circulare de feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular. astfel încât grosimea stratului de ghips pe suprafaţa feşii să fie de 1-2 mm. sau când transportul accidentatului va dura o perioadă de câteva ore.Pe suprafaţa netezită se aşează un strat protector de vată. • Cu mâna dreaptă se înfăşoară nu prea strâns faşa astfel ghipsată de la capătul ei liber până la porţiunea de faşă încă neghipsată. masă) se desfăşoară faşa pe o porţiune de aproximativ 50 cm • Pe porţiunea de faşă desfăşurată se presară cu mâna un strat de ghips. cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni.235 Prepararea feşii ghipsate Material necesar: tehnica preparării cu ghips a feşii simple – faşă lungă de 5 m. . . ca să nu rămână asperităţi sau cocoloaşe de ghips. ghips • Pe plan neted (scândură. Confecţionarea atelei ghipsate Atela ghipsată se poate confecţiona atât din feşi ghipsare în prealabil conform tehnicii descrise anterior.Astfel pregătită. Manevre înainte de imobilizare provizorie Manevrele de prim ajutor care trebuie avute în vedere înaintea aplicării mijloacelor de imobilizare sunt: • eliberarea sau degajarea membrului accidentat. De reţinut! Atela se poate pune direct pe piele.Atela se fixează cu feşi simple neghipsate. . îndepărtarea îmbrăcăminţii devine necesară numai când există suspiciunea prezenţei unor răni care trebuie curăţate şi pansate.După ce se scoate din apă. atela ghipsată se aplică peste regiunea anatomică (segmentul) care necesită imobilizare. • Se repetă manevrele expuse şi se continuă până ce faşa ghipsată ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm.se stoarce prin răsucire uşoară a feşii ghipsate sau a pachetului ghipsat. • executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanţă vitală: resuscitarea cardiorespiratorie. Aplicarea atelei ghipsate .Înainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment. . . .se îmbibă cu apă faşa ghipsată. atela ghipsată se întinde de la capete şi i se netezeşte suprafaţa cu mâna. aplicarea garoului. . lată de 10 cm. faşa ghipsată sau atela ghipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le acopere bine (se introduc culcate).

se trage întrun sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate. dar în sens contrar. imediat deasupra plicii cotului. aproape de plica cotului. apucând de porţiunea distală a braţului. imobilizarea umărului se poate face cu: mijloace improvizate (bucăţi de pânză) sau cu materiale specifice: . • o persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. a doua persoană trage în sens contrar. apucând membrul la nivelul articulaţiei distale fracturii. iar cu cealaltă mână se fixează glezna.236 • • Când este accidentat membrul superior. apucând de antebraţ în porţiunea proximală a acestuia. a) axarea membrului superior – dacă fractura este la antebraţ: • se îndoaie încet cotul victimei la 90°. • a doua persoană apucă de braţ cu mâinile împreunate în chingă în axilă şi trage în sens contrar. • o persoană trage în ax de degetele mâinii. ca prim gest se face axarea membrului. – dacă fractura este la braţ: • se îndoaie cotul la 90°.o persoană apucă de picior. care încearcă refacă forma normală a membrului deformat şi care constă în apucarea şi tragerea cu multă blândeţe în ax a membrului fracturat: a. b) axarea membrului inferior – dacă este fracturat femurul: • se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax. – când deformarea se află la degete. la mână sau la laba piciorului. luxaţie sau fractură. • a doua persoană trage în sens contrar rădăcinii coapsei. • a doua persoană trage tot în ax. indiferent de nivelul traumatismului trebuie scoase de pe degete inelele. . o persoană apucă şi fixează cu putere articulaţia situată proximal fracturii şi ţine. Dacă inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului. Axarea membrului Dacă membrul este deformat. apucând de genunchi. • o persoană trage în ax. Imobilizarea umărului Indiferent dacă este vorba de entorsă. îndoindu-l la genunchi şi se trage în ax. Tehnici de imobilizare provizorie IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI SUPERIOR 1. – dacă este fracturată gamba sau glezna: • se ridică membrul inferior. • a doua persoană trage în sens contrar. cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cearşaf introdus între coapse. în timp ce b.

237 imobilizarea prin bandaj moale tip Desault. o Atela de imobilizare (Cramer sau ghipsată) trebuie să prindă umărul. antebraţul va fi fixat în poziţie intermediară. cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept. • dacă fractura este situată în 1/3 inferioară. o Se pregăteşte o atelă Cramer sau ghipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos. o Braţul şi antebraţul de partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi drept. iar antebraţul în poziţie intermediară. o Toracele împreună cu membrul superior lipit vor fi înfăşurate cu o pânza tare. astfel încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia degetului mic). pe care o îmbracă (în cazul atelei ghipsate) şi până pe faţa posterioară a antebraţului şi mâinii în cazul atelei Cramer. • dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară. o În cele din urmă membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixează şi la torace prin faşă circulară. atelă mecanică Cramer. o Atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot. fiind îndoită la 90° numai la cot. cotul şi pumnul. o Antebraţul membrului imobilizat va fi fixat cu o eşarfă trecută în jurul gâtului. Imobilizarea cotului o Cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi drept (90°). o Antebraţul se suspendă în cele din urmă cu o eşarfă petrecută în jurul gâtului. antebraţul va fi imobilizat în supinaţie (mâna rotată în exterior). • dacă fractura este situată în 1/3 mijlocie. o Antebraţul va fi menţinut cu ajutorul unei eşarfe trecută în jurul gâtului. 3. prinsă cu 2 ace de siguranţă. Antebraţul se suspendă cu eşarfă petrecută în jurul gâtului. o Este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de faşă. . Imobilizarea antebraţului o Oricare ar fi sediul fracturii. Imobilizarea braţului o se poate face cu atelă Cramer sau atelă gipsată – ca şi la imobilizarea umărului o Fixarea atelei Cramer sau a atelei ghipsate se face cu ture circulare de faşă simplă. atele din material plastic. 4. b) mijloace specifice: imobilizare prin bandaj Desault 2. a) sistem de imobilizare cu mijloace improvizate Când nu există la îndemână nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umărului poate folosit toracele bolnavului în chip de atelă de fixare. atelă ghipsată. imobilizarea trebuie să se facă cu antebraţul răsucit în pronaţie (mâna rotată spre interior).

lungă. o O atelă mai scurtă. Imobilizarea femurului(coapsei) Se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul fracturilor de col femural cu atelă lungă aplicată pe partea laterală a membrului inferior de la axilă şi până la talpa piciorului a) cu o singură atelă – Când coapsa este foarte scurtată şi deformată este bine să se asigure pe timpul transportului şi o extensie în axul membrului inferior. b) imobilizarea cu două atele De reţinut: axul membrului inferior este dreapta care uneşte spina iliacă anterosuperioară. Imobilizarea oaselor încheieturii mâinii (carpiene) – Fracturile oaselor carpiene se imobilizează cu o atelă aşezată palmar ce se întinde de la vârful degetelor până la mijlocul antebraţului având grijă ca degetele să rămână în poziţia lor de repaus. Atelele mai scurte sunt ineficiente. Aceste fracturi se imobilizează cu o singură atelă posterioară. o Peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui. care se întinde de la regiunea inghinală tot până la călcâi. Imobilizarea oaselor metacarpiene (mâinii) şi a falangelor degetelor Fracturile oaselor metacarpiene se imobilizează cu o atelă ghipsată dorsală şi cu o atelă mai scurtă palmară. unul de altul. pe care se aşează degetul corespunzător fracturii. mijlocul rotulei şi marginea internă a piciorului (primul metatarsian). o Se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului.238 5. cu câteva legături de faşă sau pânză. care se întinde de la bazin până la talpă. 6. în flexie. ce se aplică pe partea internă a membrului inferior bolnav. 2. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI INFERIOR 1. în afară se leagă ambele picioare. c) imobilizarea în fracturile extremităţii inferioare a femurului Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului. asemănătoare cu cea descrisă anterior. există pericolul ca vasele şi nervii importanţi ce trec prin spatele osului să fie comprimate. o Se aplică o atelă lungă posterioară. înţepate sau sfâşiate. în jurul coapsei. o Pentru a se evita rotirea anormală a membrului inferior. ceea ce este posibil prin folosirea atelelor metalice Thomas. . precum şi fixarea picioarelor. genunchi şi gambă. coapsă. – imobilizarea de urgenţă o Se pregăteşte o atelă lungă. a membrului inferior şi a toracelui. bazin. Imobilizarea femurului se poate face mai corect prinzându-l între două atele inegale: o O atelă externă. care să ajungă din axilă până la picior. Fracturile colului femural Fracturile colului femural sunt mai frecvente la persoanele mai în vârstă. în jurul bazinului. o Se aplică atela pe faţa laterală (externă) a membrului inferior după ce sa introdus vată pudrată cu talc în axilă. genunchiului şi gambei de aceeaşi parte. dată fiind starea de demineralizare a scheletului acestor traumatizaţi. o Atela se fixează prin legături circulare la torace. o Se face bandajarea circulară. cu faşă.

se aşează lateral. 5. entorse. una pe partea externă şi alta pe partea internă a membrului inferior. 1. în entorsele. se va introduce vată sub atelă la capătul proximal. respectiv pliul fesier până la gleznă. în jurul coapsei şi a gambei. de care se fixează cu legături de faşă. cu o singură atelă Imobilizarea de urgenţă se execută cu o singură atelă posterioară. care se aplică de la rădăcina coapsei. de fixarea atelei cu legături. Imobilizarea în fracturile oaselor gambei a. 6. o Legăturile trebuie aplicate în jurul bazinului. egale ca lungime. o Înfăşarea membrului pelvian şi bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi. ci obţinerea unei analgezii (algocalmin. IMOBILIZAREA PROVIZORIE ÎN FRACTURILE STERNULUI ŞI COASTELOR Primul ajutor în fracturile costale simple nu urmăreşte imobilizare. 4. Imobilizarea în fracturile oaselor gleznei. care se întinde de la groapa poplitee până la vârful degetelor. cu două atele În fracturile gambei cele două atele. Ele se întind de la rădăcina coapsei până la călcâi. b. Imobilizarea în fracturi sternale cu deplasări mari O modalitate de imobilizare a fracturilor sternale cu deplasări mari şi care . oaselor piciorului (cu o singură atelă) În cazul fracturilor porţiunii inferioare a tibiei şi peroneului. Imobilizarea genunchiului Imobilizarea articulaţiei genunchiului se face cu ajutorul unei atele ghipsate sau cu un alt material rigid. spre a nu leza părţile moi şi se va verifica poziţia atelei. luxaţii) se face luând drept atelă de sprijin degetele sănătoase vecine. – Se măsoară pe membrul inferior sănătos lungimea necesară pentru atelă de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră până la talpă (inclusiv lungimea labei piciorului). 3. ca să nu atingă coastele. care se întinde de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră spre partea distală până la vârful degetelor. infiltraţie cu xilină 1% a nervilor intercostali în focarele de fractură. Atela se aşează pe faţa posterioară a membrului inferior.239 o Înainte. luxaţiile gleznei ca şi în fracturile şi luxaţiile oaselor piciorului imobilizarea se face cu o atelă (Cramer sau ghipsată) posterioară. Imobilizarea oaselor degetelor piciorului Imobilizarea oaselor degetelor (falangelor) piciorului (fracturi.

Voletele costale mobile vor fi imobilizate (de urgenţă) prin compresiune manuală. radiaţie termică). o Gradul III flictena "roşie" cu conţinut sanguinolent tulbure. – Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii o Gradul I eritem. 2. eritem accentuat. usturime. arsurile pot fi clasificate în:  arsuri prin căldură sau termice (lichide fierbinţi. apoi prin înfundarea cu feşi rulate. sau cu o pernă de vată sau de tifon. Imobilizarea provizorie în fracturile de omoplat Fracturile de omoplat fără deplasare se imobilizează conform tehnicii Desault sau cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). corpuri solide incandescente. fixarea membrului superior pe partea bolnavă răsucit la spatele traumatizatului. Imobilizarea de urgenţă poate fi făcută prin tehnici diferite. • imobilizări cu "opturi" de faşă. • la copilul mic. ARSURILE TERMICE Pentru a aprecia gravitatea unei arsuri. • imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile. • imobilizarea cu un batic triunghiular. hipertermie.  arsuri chimice (acizi. o Gradul II flictena "albă" cu conţinut serocitrin. flacără.  arsuri date de flama electrică. Astfel sunt descrise: • imobilizarea prin tehnica Desault. gaze sau vapori supraîncălziţi. • metoda "camerei de bicicletă'". se ţine seama de: întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime al acesteia. limpede. edem. URGENŢELE DATORATE AGENŢILOR FIZICI ŞI CHIMICI ARSURILE În funcţie de agentul traumatic care le-a produs. baze. unele săruri minerale). transparent.240 uşurează mult respiraţia este fixarea umerilor traumatizatului de o scândură aşezată pe suprafaţa posterioară a trunchiului şi cu ajutorul inelelor făcute din vată îmbrăcată în faşă. aşezate pe umăr. Imobilizarea în fracturile claviculei În fracturile claviculare cu deplasare: bolnavul se prezintă la medic sprijinindu-şi cotul membrului traumatizat şi cu gâtul aplecat în aceeaşi parte într-o "atitudine umilă". edem. . Umărul bolnavului este căzut în jos şi înainte. 3. • imobilizarea cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului).

sindrom digestiv (vărsături. 20% arsuri gr. care poate fi ireversibilă. oligoanurie). Se consideră că orice arsură de gr. Un alt procedeu mai exact. 2 = 40 I. în care se specifică pentru fiecare segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului. 20% arsuri gr. duc la afectarea celorlalte organe. multiplu de 2.  fiecare membru pelvin circa 18%. Pot să apară complicaţii grave hepatice. ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxic şi septic).).  trunchiul posterior circa 18% Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. carbonizând musculatura şi chiar vasele. III cu escarele total eliminate sau . există tabele de calcul. este "regula lui 9" care se bazează pe faptul că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia.P.P.241 o Gradul IV escară dermică totală. 4 = 80 I. cu epiderm şi derm distruse în totalitate. sindrom de deshidratare (hipovolemie. Afectarea unei suprafaţe de 5%. Indexul prognostic se calculează înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de profunzime (ex. – Stadii evolutive În evoluţia unui ars se cunosc patru etape. pentru a preveni apariţia şocului. II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului şi 5% din cea a copilului. 3 = 60 I. adică 18%  trunchiul anterior circa 18%. În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii. cu aproximaţie. Starea bolnavului poate evolua favorabil. proporţiile leziunii.P →180 valoarea globală a I.P. "indexul de prognostic" (I. pot fi calculate din ochi. iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc. Astfel:  capul şi gâtul însumează circa 9%. hipoxie. II = 20. Această perioadă se numeşte şi toxic-infecţioasă. edem. tromboembolice. se poate calcula prognosticul vital al bolnavului. Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat. 20% arsuri gr. Evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii. –Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea lor în suprafaţă Pentru a putea face calculul suprafeţei arse. IV = 20.  fiecare membru toracic circa 9%. Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni (invazia microbiană şi toxemică. iar arsurile de gr. I şi II. insuficientă renală acută. Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1 %. digestive (ileus şi hemoragie).P). trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală imediată şi completă. încât la sfârşitul acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de gr. • Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21). III = 20. • Stadiul I: primele 3 zile – perioada şocului postcombustional caracterizată prin dezechilibre hidroelectrolitice mari. hemoragii).

– Senzaţia de sete se va calma prin umezirea gurii. – Liniştirea bolnavului şi calmarea durerii (analgetice. dacă este nevoie. I cu suprafaţă mică este suficient ca pielea înroşită să fie badijonată cu alcool dublu rafinat. Îngrijirea bolnavilor în spital 1. Evacuarea victimei – Transportul rapid la spital în serviciul chirurgical . Este perioada în care şansele de vindecare cresc. plapumă. 2. În cazul bolnavilor arşi. se montează o perfuzie cu soluţie de glucoză 5% sau ser fiziologic. Romergan) – În arsurile de gr. semnifică convalescenta. – Bolnavul care este cuprins de flacără sau ars de lichide fierbinţi trebuie învelit imediat într-o pătură. de urgenţă A. apă sărată) deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături. bolnavul se dezbracă şi se înveleşte într-un cearşaf curat. – În cazul arsurilor prin flacără. B. pentru prevenirea edemului glotic se adaugă în perfuzie romergan. Acordarea primului ajutor în funcţie de starea bolnavului – Resuscitarea cardiorespiratorie. când transportul victimei se face cu "Salvarea" şi este prevăzut să dureze mai mult de o oră. ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR ARŞI Primele îngrijiri trebuie acordate la locul accidentului. – Nu este permisă nici o manevră de tratament local. din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală). dar nu se vor administra lichide per oral (ceai. haină groasă pentru a stinge focul. Primul ajutor la locul accidentului constă din: 1. – Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav (acţiunea este şocogenă) decât dacă manevra se poate face cu uşurinţă. Combaterea durerii şi profilaxia antitetanică (la camera de gardă) . – La arsuri peste 10-15%. 3. care nu au beneficiat de tratament corect şi precoce. În general nu este nevoie de pansament. • Stadiul IV. persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul. – În timpul transportului bolnavul va fi supravegheat permanent şi se administrează oxigen.242 în curs de eliminare. algocalmin. – Se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. La bolnavii corect trataţi. Scoaterea victimei de sub influenţa agentului vulnerant prin: – Degajarea victimei din focar trebuie făcută rapid. După stingerea flăcărilor. epuizându-i rezervele biologice (şocului cronic). • Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66).

A. mialgin. asistenta medicală pune o perfuzie de glucoză 5%. cu un barbituric sau ketalar. 4.T. glicemie. probe hepatice. .P. îmbrăcaţi cu echipament steril (halat. are acţiune anestezică şi antiseptică). 7. Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală primară – Bolnavul va fi dezbrăcat şi va fi îmbăiat (preferabilă baia în cadă). Se va administra A. 0. peste 15.A. precum şi tegumentul sau restul ţesuturilor arse. se instalează sonda vezicală pentru urmărirea diurezei orale.După recoltarea probelor de laborator. Anestezie generală – Bolnavul este aşezat pe masa de operaţii şi i se administrează oxigen.P. Toaleta primară. depăşind zona nearsă circa 10 cm. mănuşi.Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24°C . ionogramă serică). R. bonetă.Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă şi cu sondă . deoarece plăgile prin arsuri au risc de infecţie tetanică. hematocrit. – – – – – Medicul şi cadrul mediu. Se spală suprafaţa arsă cu bromocet 1 ‰.243 – – Dacă nu s-au administrat sedative. 5. – Se puncţionează vena şi se recoltează probe de sânge (hemogramă. După îndepărtarea flictenelor sau a sfacelelor. vor fi administrate dilaudenatropină. Instalarea sondei vezicale – la pacienţii cu I. – Imediat după baie.v. mască). uree sanguină. se face o badijonare cu alcool de 70-90 grade (acţiune triplă: precipită proteinele. sau fortral i.. 6.Patul trebuie să fie. Peste pansament se pun feşi sterile. Se schimbă prima pereche de mănuşi. Atenţie! Toaleta primară a oricărui ars se face sub anestezie.5 ml şi ser antitetanic 3 000 U. confortabil şi va fi pregătit cu un cearşaf steril. tot sterile.. Îngrijirile generale şi supravegherea bolnavului .. Apoi medicul execută toaleta chirurgicală îndepărtează flictenele şi conţinutul lor. – . încep toaleta primară. 3. Suprafeţele de tegument nears se spală cu săpun sau detergent medical.v. ser fiziologic sau apă sterilă şi soluţie sterilă de săpun până la îndepărtarea completă a corpilor străini de pe plagă. grup sanguin şi Rh. la bolnavul culcat. bolnavul învelit în cearşaf steril se transportă în sala de operaţii aseptice. 2. – Se face apoi anestezie generală i. . Aplicarea pansamentului – se aplică pansamentul steril. peste care se pun muşama şi aleză.

– Coagularea intravasculară. ELECTROCUTAREA – AGRESIUNE ELECTRICĂ Agresiunea electrică este urmată de manifestări locale şi de manifestări sistemice şi presupune trecerea nemijlocită a curentului electric prin ţesuturi. În cazul bolnavilor emfizematoşi. până şi se înlocuieşte cu un pansament uscat sau îmbibat în soluţie de cloramină 2‰. luându-se toate măsurile de asepsie necesare. antibiotice. Printr-o sondă nasofaringiană se asigură oxigenoterapia în ritm de 4 l/minut. Se îndepărtează tot. Asigurarea medicaţiei o Asistenta pregăteşte şi administrează medicamentele prescrise: anticoagulante. starea generală a bolnavului şi probele de laborator se apropie de limite normale. 8. Se doreşte ca diureza să fie 50 ml/oră. . de câte ori se apreciază necesar. dar şi semnele specifice ale unor eventuale complicaţii. fortral sau anestezie generală. în funcţie e aspectul plăgii de arsură. – Miozita necrozantă avasculară (deteriorarea proteinei musculare). Locul de pătrundere şi ieşire a curentului electric sunt totdeauna însoţite de leziuni specifice. presiunea venoasă şi diureza orară) cu multă atenţie. La sfârşitul acestui stadiu de evoluţie favorabilă.A. 9. Urmărirea şi îngrijirea generală în ziua a II-a şi a III-a – Se urmăreşte starea generală.A. T. A 3-a zi de tratament încheie "perioada de şoc" (primul stadiu). tensiunea. tonicardiace. puls. diureza orară şi bilanţul hidric. Astfel. vitamine.Asistenta medicală supraveghează funcţiile vitale (T. Obiectivele de tratament după această perioadă sunt îndreptate spre prevenirea complicaţiilor. pulsul. de natura curentului (continuu sau alternativ). 11. – Pansamentul se schimbă a 2-a şi a 3-a zi.. bolnavul ars trebuie să aibă diureza restabilită. unguentul care se consideră eficient este sulfamilonul. temperatura. rezistenţa pe care o opune tegumentul (rezistenţa este mică la umiditate). respiraţia. – În unele cazuri de escare. 10.. în timp ce la locul de ieşire a curentului electric pot fi văzute leziuni tisulare extinse. Manifestări locale – Arsura electrică. oxigenul se administrează cu intermitenţă . coloraţia feţei. Se folosesc soluţii micro sau macromoleculare. Reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică – se va administra prin PEV cantitatea de lichide calculată în funcţie de greutate şi suprafaţa arsă. inclusiv cele alimentare. – Se menţin interdicţiile.‰. trasylol.244 vezicală "a demeure". Gravitatea leziunilor produse este funcţie de: intensitatea curentului. la locul de intrare denumit şi marcă de intrare se constată de obicei o escară profundă de întindere mică. Tratamentul local – Pansamentele se vor face sub mialgin. respiraţia.

– Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par. inima continuă să funcţioneze cât timp se asigură o oxigenare corespunzătoare.  afazie. se presupune o fibrilaţie şi în acest caz se face:  defibrilare. • rigiditatea cutiei toracice ce împiedică mişcările respiratorii urmate de sincopa respiratorie şi sincopa cardiacă. în special asupra organelor vitale – creier şi inimă – sunt în funcţie de drumul parcurs de acesta în organism. – Cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi (nu se apucă electrocutatul de părţile descoperite ale corpului). favorizează arsura. Atitudinea de urgenţă în electrocutare – Întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric.  leziuni digestive.  rinichi de şoc. deoarece consecinţele curentului electric asupra organelor interne. cum ar fi mâna stângă-picior drept. – Îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului. cu leziuni foarte grave. interceptează inima.  intubaţie orotraheală – Corectarea acidozei se face cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu . scândură. care – desincronizată în activitatea sa – suferă tulburări de ritm până lafibrilaţie ventriculară. ca urmare a mioglobinei eliberată din masele de muşchi (blocaj renal). favorizează electrocutarea.245 Manifestări generale Este importantă calea urmată de curentul electric. – alte circuite. – dacă electroagresiunea interesează numai centrul respirator. – unele circuite. care nu se poate elibera singur de elementul electric aflat sub tensiune.  atrofie optică. ca de exemplu mână-mână. Astfel: – dacă în acest parcurs intră organe vitale ca inima sau creierul. Efectele electrocutării cuprind: • contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp. electrocutarea este mortală. – Transportul la spital + oxigen în timpul transportului În spital – Dacă ritmul respirator nu se reia. necroză pancreatică. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. – electrocutarea poate fi urmată de:  hemiplegie. ulcer de stres.  administrarea intracardiac 10-15 ml soluţie clorură de calciu 10%. – Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie). – dacă curentul parcurge în drumul său mâna stângă-picior stâng. interesând inima.

o Nu se va consuma alcool o Exerciţii de mişcare. fumatului (care provoacă vasoconstricţie). uşor edem.  soluţii macromoleculare (dextran sau marisang). – – – – DEGERĂTURILE Degerăturile. Se instalează mai frecvent la persoanele fără cunoştinţă (intoxicaţii acute cu alcool.) cu manitol 10%. Refacerea masei respiratorii:  soluţie clorurată izotonă. o Încălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde. elementul cel mai important (produce vasodilataţie locală) o Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte potrivite. acolo unde circulaţia este mai slabă. Degerăturile apar mai frecvent spre extremităţile corpului (mâini. Tratamentul local al leziunilor: pansament. degerăturile sunt clasificate în 4 grade: • gradul I – eritem. Clasificarea degerăturilor În raport cu gravitatea leziunilor. în special îmbrăcămintea şi încălţămintea de la locul zonelor îngheţate. decontracturant.  diazepam 10 mg cu rol tranchilizant.A. • gradul IV – gangrenă uscată (ischemică).R. În electrocutări sau fulgerări mai uşoare şi cunoştinţa păstrată se vor administra:  extraveral 1-2 tablete (nu la copii). Curativ o Bolnavul va fi introdus într-un loc adăpostit . prurit local foarte supărător.  glucoză 5%. pun în evidenţă un tegument necrozat care cuprinde şi hipodermul.246 8. Tratament Preventiv înaintea expunerii la frig: o Interzicerea. o În degerăturile uşoare de gradul I-II pentru reîncălzire se aproprie de un corp cu temperatură normală. picioare). sunt leziuni locale datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc şi datorită inhibiţiei centrilor termoreglatori. apărute în cadrul hipotermiilor accidentale. care atunci când se sparg. Prevenirea insuficienţei renale acute (I. • gradul II şi III – flictene (vezicule) cu conţinut clar sau sanguinolent. o Înlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulaţia sângelui. comă). .4% sau THAM. uscate.

astenie musculară. Profilaxie antitetanică. în paralel cu administrare de perfuzii . sau leziuni viscerale. analgetice. Din acest motiv mobilizarea unui îngheţat riscă să ducă la moarte rapidă prin scăderea temperaturii viscerale. pentru că pune sângele în mişcare). membre inferioare şi superioare) scade cu l0°C faţă de cea a compartimentului central. care se va face sub monitorizarea funcţiilor vitale. provocând reacţii reflexe violente la frig ale creierului şi ale inimii.247 o – Transportul bolnavului într-o unitate sanitară pentru tratament medicamentos. somnolenţă. • fricţionările energice şi masajele cu zăpadă. În dispensar sau spital – Vasodilatatoare:  tolazolin (comprimate a 25 mg. sunt interzise cu desăvârşire: • orice mobilizarea pasivă sau activă a persoanelor aflate în stare de hipotermie mai avansată . bradicardie. musculatură. heparină. fiole a 10 mg). care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică (imobilitate. Astfel. Antibiotice.  nitroglicerină. Stadiul de comă hipotermică se instalează când temperatura centrală rectală tinde spre 30°C. adesea cu inhibiţia bruscă a funcţiei acestora. cu prosoape (agravează prin hemoragii.sângele rece din zonele periferice care stagna în special în reţeaua capilară subcutanată se mobilizează spre zona centrală. hematoame. • transportul înainte de a se fi aplicat măsurile de încălzire. cortizon. Temperatura compartimentului exterior (tegument. soluţii micromoleculare. prin amestecarea sângelui periferic cu sângele central. hiporeactivitate la excitaţii). • • La dispensar sau spital se va trece la reîncălzire. – – – – Local Tratamentul local: dezinfecţie şi/sau ablaţie (îndepărtarea unei părţi din corp) dacă este necesară. starea îngheţatului. Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale rectale sub 35°C determină modificări în organism. Refacerea fluxului sanguin cu: dextran 40. fiole a 2 ml şi 10 ml 240 mg. Disocierea termică dintre cele două compartimente continuă să fie de 10°C. Ce facem? • Împiedicăm pierderea de căldură (accidentatul este aşezat între doi salvatori). ţesut subcutanat. Când sunt interesări masive de membre se administrează streptokinază. Pentru a acorda primul ajutor unui îngheţat trebuie să se ştie mai întâi ce nu trebuie făcut.  euphilin (miofilin) = comprimate a 100 mg. bradipnee. ÎNGHEŢAREA GENERALIZATĂ.

abdominale etc.).248 (dextran 40. hiperpotasemie etc. Înecul propriu-zis . La aceasta se mai pot adăuga: • traumatismele grave sub apă sau la suprafaţa apei (traumatisme craniene. chiar edem pulmonar acut. cu creştere a volumului circulant şi încărcarea inimii drepte. • Ingerarea alcoolului este permisă numai dacă temperatura rectală a atins 35°C. – Apare scăderea masei sanguine. toracice. fapt ce determină: – hemodiluţie. • ÎNECUL (SUBMERSIA) Înecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea căilor aeriene cu apă.faţă de sânge) se caracterizează prin: trecerea apei din sacii alveolari în spaţiul intravascular. producând de la început "edem pulmonar acut". accident vascular cerebral. criză epileptică etc.hipertonă . • hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa (fără aspiraţie de lichid). • dispnee cu inundarea plămânilor cu apă. bicarbonat de sodiu 8.). oxigenoterapie. C (500-1000 mg). vit. datorită unei hipersensibilităţi la aceasta. tonicardiace. • stopul respirator cu relaxare musculară. • accidente acute mortale survenite întâmplător în timpul înotului (infarct miocardic. pierderea cunoştinţei. a) Înecul cu apă dulce Înecul în apă dulce (apa fiind hipotonă . hipoxie.va atrage apa plasmatică în alveolele şi căile aeriene. • stopul cardiac. asfixia (stopul respirator) fiind urmată de stopul cardiac. ser glucozat. Sunt două mecanisme prin care înecul generează moartea: • înecul propriu-zis prin submersie. – hemoconcentraţia (cu tulburări de conducere). Se caracterizează prin oprirea reflexă a inimii (sincopă . Uneori. hipertensiune arterială.cu spasm glotic. b) Înecul în apă de mare Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare fiind mai concentrată în săruri decât sângele . Înecul fără aspiraţie de lichid (hidrocutarea = înecatul alb) Hidrocutarea este un accident supraacut care survine la contactul cu apa rece. tahicardie.). din cauza laringospasmului nu are loc inundarea traheobronşică (fals înecaţi).aspiraţie de lichid (înecatul albastru) Se manifestă prin: • apnee reflexă .4%). – hemoliză (ce duce la anemie.

craniene. • aspiraţie traheobronşică (pe sonda de intubaţie). cu genunchiul îndoit al salvatorului.. – Respiraţie artificială „gură la gură" sau în caz de trismus „gură la nas" – Dacă se observă că prima insuflaţie nu este urmată de expansiunea inspiratorie a toracelui se începe eliberarea căilor respiratorii superioare prin curăţarea orofaringelui – Aspiraţia – Se va încerca eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziţie ventrală sau laterală cu capul decliv în felul următor: – • copiii pot fi ţinuţi cu capul în jos pentru câteva secunde.în plonjon obişnuit sau de la înălţimi mai mari. PRIMUL AJUTOR ÎN MUŞCĂTURA DE ŞARPE Otrăvirea prin muşcătura de şarpe este denumită ofidism. Primul ajutor la înecaţi La scoaterea din apă: – Se va examina rapid: • dacă există respiraţie spontană sau nu. – Dacă există truse necesare şi specialişti cu experienţă se execută de la început: • intubaţie traheală. tulburărilor hidroelectrolitice. • evacuarea stomacului pe sondă gastrică. unde se va face terapia intensivă de echilibrare. se pot produce traumatisme. Înecul prin traumatisme Cauza înecului este traumatismul. – La locul accidentului se face şi tratamentul medicamentos: • pentru înecaţi cu apă dulce: furosemid şi exsanguinare. – Masaj cardiac la nevoie. aplicându-se câteva lovituri între omoplaţi pentru uşurarea evacuării apei. criza de epilepsie sau chiar un leşin pot duce la înecul secundar. Alte accidente pot să survină în timpul înotului sau al şederii în apă: infarctul miocardic. Veninul conţine substanţe cu . – Apoi accidentatul se aşează cu faţa în sus şi se continuă respiraţia artificială „gură la gură". al complicaţiilor. – Transportul accidentatului cât mai urgent la un serviciu de reanimare.P. Spasmul laringian instalat odată cu sincopa respiratorie previne inhalarea apei.249 cardiorespiratorie) înaintea înecului propriu-zis. – • adulţii pot fi sprijiniţi pe coapse. accidentul vascular cerebral.A. acido-bazice. – Tratamentul: E. abdominale cu explozii de organe cavitare sau rupturi viscerale însoţite de lipotimii. având toracele şi capul decliv. care inoculează la locul muşcăturii un venin cu acţiune hemolitică şi hemoragică. • pentru înecaţi cu apă sărată perfuzie cu ser clorurat izoton. Cei mai veninoşi şerpi din ţara noastră sunt: viperele. edemului cerebral. • dacă există puls la carotidă sau nu.

250 o toxicitate deosebită. pompă de muls sânul. tumefacţiei şi împiedicarea. • sufuziuni sanguine generalizate. insuficienţă renală acută sau prin stop respirator (când veninul are acţiune predominant hemolitică): Primul ajutor şi tratament Tratamentul se instituie imediat. ameţeală.. v. Ea trebuie să aibă lungimea de 1-2 cm sau chiar 3 cm să fie orientată în axul longitudinal al membrului şi să aibă adâncime de 0. lent. peteşii. o edem care apare la 10 minute. vărsături sanguinolente. b) Antibiotice cu spectru larg. se extinde foarte repede. o durere intensă. circulaţiei limfatice). cu halou purpuriu. În cazurile netratate. După 12-24 de ore apar flictene cu conţinut serohematic. brăţările. 2. • Inactivarea principiilor toxice ale veninului se obţine printr-un tratament general (cei trei "A" = antivenin. hematurii.5-1 cm. pompă de cauciuc specială. moartea survine la 3-4 zile prin hemoragii. – excizia – scoaterea unei rondele de tegument în jurul locului de înţepare (un diametru de cel puţin 5-6 cm). antitoxină tetanică): a) Antivenin – ser polivalent (sau antiviperin) s. care duc la necroza ţesuturilor şi apoi la gangrenă.c. urmărind 3 scopuri: • Încetinirea ritmului de intrare în circulaţie a veninului prin: – accidentatul este culcat. Incizia se poate face cu un cuţit înroşit în foc. – aspirarea lichidului (sânge şi venin) din plagă cu seringă. • greţuri.Se scot inelele. • obnubilare până la comă. Simptome clinice 1. – se aplică două garouri la câţiva centimetri superior şi inferior muşcăturii. o eritem perilezional: la locul înţepăturii pielea se înroşeşte (chiar se înnegreşte). sau i. – aplicaţii reci locale (pentru reducerea inflamaţiei. cu tulburări de vedere până la pierderea vederii. – Se face (în primele minute de la muşcătură) o incizie între cele două puncte care marchează muşcătura. hemoragii (la 24-48 de ore): epistaxis. i. aspirator. Semne locale o la locul muşcăturii se pot observa. • pupilele dilatate. hematemeză. se încearcă liniştirea lui. . 2-4 înţepături mai mari (muşcătura dinţilor veninoşi). – injectarea în zona înţepăturii a unui vasoconstrictor diluat în anestezic local (adrenalină cu xilină). ceasul. iar în mijloc musteşte o cantitate mică de lichid cu tentă sanguinolentă. echimoze. ventuză sau sucţiune bucală (cu condiţia să nu existe leziuni în cavitatea bucală). senzaţie de leşin. arsură. gingivoragii. într-o oră interesează întreg membrul.m. antibiotic. stare de şoc. c) Antitoxina tetanică. care apare foarte repede după înţepătură. la care se adaugă limfangita. melenă. Semne generale: • slăbiciune. energic şi insistent.

insuficienţei respiratorii. La nevoie respiraţie asistată după intubaţie endotraheală. insuficienţei renale acute. CAPITOLUL XI LEGISLAŢIE: .251 • Terapia de susţinere biologică: tratamentul şocului. corticoizi) al sindromului de coagulare intravasculară diseminată cu heparină (la nevoie). al sindromului hemolitic (transfuzii.

(2) Excepţie de la prevederile alin. Art. b). Art. indiferent de cetăţenia lor. d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung. prevăzut în anexa nr.252 Lege nr. şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 3. Partea I nr. d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. pe teritoriul României. de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi. b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. respectiv. prin asimilare. precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România CAPITOLUL I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă Art. . c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Acestea pot fi: a) cetăţeni ai statului român. 6. un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană. 307 din 28/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial. prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi. care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României. 1 lit. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. 2. care au fost recunoscute de unul din aceste state. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. b). b) în mod exclusiv.Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită. în condiţiile prezentei legi. 2. şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României. după caz.În sensul prezentei legi. a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii. acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează. . 2. 1. . . posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. 578 din 30/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa. c) şi d). a statelor membre ale Uniunii Europene. 1. c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr.

d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori. 2 lit. desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate. prin mijloace clinice şi tehnice adecvate.253 Art. 4. la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă. la nevoie. reanimarea imediată. asistarea naşterii în prezentaţie pelviană. (1). C. prevăzut în anexa nr. conform prescripţiilor medicului. Art. în domeniul îngrijirilor generale de sănătate. iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi. a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului. . h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată. (3) Prevederile alin. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. prevăzute în anexa nr. 5. j) examinarea nou-născutului. epiziotomia. e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt: a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare. . f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului. dacă este necesar. b) administrarea tratamentului. curativă şi de recuperare. în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale. de control uterin manual. 1 lit. elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc. iar în caz de urgenţă. 6. conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii. c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii. la mamă şi la copil. B.(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene. în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc. urmată. respectiv în profesia de moaşă. şi care exercită profesia în România. dacă este vorba de prezentaţie craniană. b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare. conform prescripţiilor medicului. în absenţa medicului. pentru extracţia manuală a placentei. h) identificarea.(1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale. . care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical. la domiciliu sau în unităţi sanitare. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie. c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere. corespunzător calificării profesionale însuşite. iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică. e) administrarea tratamentului. g) participarea la protejarea mediului ambiant. . Art. i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun. pe care îl asistă în aceste situaţii. f) pregătirea personalului sanitar auxiliar. de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi. pe care îl preia în îngrijire. eventual. de natură preventivă. (2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă. g) asistarea naşterii normale.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt: a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate. efectuând.

moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Art. monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului. asistenţii medicali generalişti şi. . în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii. precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar. 1. Art. (2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii. în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. de către moaşele licenţiate. de moaşă.Profesia de asistent medical şi. pentru exercitarea profesiei. exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române. o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. stabiliţi în România. titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. 10. din punct de vedere medical. 7.(1) Activităţile prevăzute la art. d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea. d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României. c) certificatul de sănătate fizică şi psihică. prevăzut în anexa nr. 1. 34. sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei. (3) Asistenţii medicali generalişti. Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi. pe durata prestării serviciilor. l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată. respectiv. pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii. Art. b) certificatul de cazier judiciar. . furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. 9. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea. 2. care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical. .Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. respectiv. pe baza următoarelor acte: a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi. m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială. profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. elaborate de Ministerul Sănătăţii. 30. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. conform art. organizarea.(1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor. b) sunt apte. . Art. respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă. pentru profesia de moaşă. evaluarea şi furnizarea serviciilor. denumite în continuare autorităţi competente române. pentru profesia de asistent medical. prevăzute de prezenta lege. 8. n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor. stabiliţi în unul din aceste state. respectiv. respectiv. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii. se face conform prevederilor art. precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.254 k) preluarea în îngrijire a parturientei. . (2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate. prevăzut în anexa nr.

(2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate.(1) În exercitarea profesiei. protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator. SECŢIUNEA a 2-a Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă . Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora. precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate. Art. . este în drept să sesizeze. (3) Prevederile alin. (2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională. loc sau situaţie. indiferent de persoană. 15. (3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. (2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe. pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. 14.Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional. precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare.Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor. 13. 16.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.În exercitarea profesiei. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. organele judiciare sau autorităţile competente. . Art. . În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate.(1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii. asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. în sistem public şi/sau în sectorul privat. Art. Art. 12. Art. 18. (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . Art. în vederea reluării activităţii. asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane. Art. asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici. . Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia. 17. prin preşedintele filialei respective.255 Art. după caz. . .(1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani. stabiliţi pe teritoriul României. . 11. prin societăţile de asigurări.(1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale.

. este autorizat ca. . a studenţilor din colegiile universitare medicale. respectiv colegiile universitare medicale. respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită.(1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat. în funcţie de dinamica sectorului sanitar. . 19. acreditate conform legii. 21. cu o durată de 3 ani.Şcolile sanitare postliceale. (2) Asistenţii medicali şi moaşele. Art. (3) Certificatul de asistent medical. Art. primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare. Art. 1 şi 2. colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. 20. . cât şi pentru cel privat. Art. 27. (2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. publice sau private. . respectiv moaşă. respectiv în facultăţi de moaşe. 24. a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ: a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată. care promovează examenul de licenţă. în condiţiile stabilite de senatele universitare.(1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti. b) învăţământ sanitar postliceal. să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali. diploma de asistent medical. Art. .Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat. (1) sunt diferenţiate.256 Art. facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii. în condiţiile legii. 25. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată. . conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară. atât pentru învăţământul public. . pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii. facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior. Art. conform legii. pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior. pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali. 22. Art.Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. potrivit legii.Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani. precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare.Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil. 23. autorizare şi acreditare.Ministerul Educaţiei şi Cercetării. . Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi. Art. (4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin. cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar. 26. în conformitate cu anexele nr. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. . absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat.

respectiv. 28. la una dintre activităţile profesionale. în lipsa acestuia.(1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia. asistenţii medicali generalişti şi moaşele.La intrarea în profesie. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă ori. obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. Art. pe teritoriul României. (1) va cuprinde: a) documentul de identitate. 29. în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar. după caz. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau. (2) În situaţia în care. respectiv. (1). cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică.(1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Art. recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene. 30. eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii. (3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă. în profesia de moaşă. . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire Art. în lipsa acestuia. un document echivalent emis de acel stat. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România. în consecinţă. nu emite cetăţenilor săi un astfel de document.257 CAPITOLUL II Dispoziţii privind exercitarea. . documentul echivalent emis de statul respectiv. autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia. respectiv. (2) Dosarul prevăzut la alin. b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. . . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România. statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la alin. titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. emis de statul membru de origine sau de provenienţă.

Documentele prevăzute la art. respectiv. . anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni. . 31. asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi. de moaşă. în aceste situaţii. pe durata prestării temporare de servicii în România. pentru moaşele cetăţeni români. acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză. . (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă. anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său. în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii. consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi. 32. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (3) Atunci când. (5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise. respectiv. 33. autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi. comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestării temporare de servicii. SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor Art. (3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România. 28. sunt înregistraţi. 29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii. Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor. stabiliţi în unul din aceste state. Art. pe durata exercitării profesiei în România. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege. respectiv. .(1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşă în România. 31. persoanele prevăzute la alin.258 (4) În situaţia prevăzută la art. fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat. după o procedură simplificată.(1) În vederea prestării temporare de servicii în România. de moaşă. (2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi. 37. în vederea aplicării prevederilor art. atunci când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale. Art. la cerere. cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare.

respectiv. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor. declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activităţii cu caracter urgent. 1 lit. au dreptul de a ataşa la . . precum şi asistenţilor medicali generalişti şi. stabiliţi în România. iar. 38. SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii Art. . cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei. după caz. stabiliţi în unul dintre aceste state. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . (1) lit. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. respectiv de moaşă. În cazuri urgente. moaşelor cetăţeni români. c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist.Începând cu data aderării la Uniunea Europeană. în caz de urgenţă. stabiliţi în unul din aceste state. 35. respectiv. dovezile prevăzute la art. . autorităţile competente române vor retrage. Art. se face pe baza următoarelor documente: a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant. 34. răspund potrivit legii. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 37. (2) Documentele prevăzute la alin. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate. temporar sau definitiv. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. respectiv. b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care.259 Art. care exercită profesia în România. 36.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. b)-d). (2) Persoanele prevăzute la alin. Art. asistenţii medicali generalişti şi. declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii profesionale. moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat.(1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România. în timpul exercitării profesiunii în România. încalcă legile şi regulamentele profesiei. în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege. 34 alin. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză. în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. natura şi locul de desfăşurare a acesteia. Art. respectiv.(1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele.

(1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt: . 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă. Art. (2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară. respectiv. (3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. forma corespunzătoare a titlului. eventual. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţională. (4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile. (1). Comisia de specialitate a moaşelor. dobândite în condiţiile legii. 40.În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. CAPITOLUL III Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale Art. indicată de autorităţile competente române. autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativă. nonprofit. respectiv. au obligaţia de a se informa la autorităţile competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de sănătate.260 titlul profesional corespunzător prevăzut la art. de interes public.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor. precum şi Comisia de disciplină. neguvernamentală. comisii de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. precum şi cu privire la Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. în exerciţiul profesiei. apolitică. Art. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . neînsuşită de beneficiar. 42. în limba statului emitent şi. 41. acesta va utiliza. (2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. 39. abrevierea acestui titlu. . . a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică. domeniul securităţii sociale. care sunt stabiliţi şi exercită profesia în România. . având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi.

apără onoarea. p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sănătate. g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică. e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe. o) acţionează. b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale membrilor săi. prin structurile naţionale şi teritoriale. care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate. libertatea şi independenţa profesională a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei. n) stabileşte. criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii. la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură aplicarea acestora. în calitate de organ de jurisdicţie profesională. interne şi internaţionale. la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia. în unităţile sanitare publice şi private.261 a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor. k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în profesia de asistent medical. h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentă a acestuia. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are următoarele atribuţii: a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la organizarea educaţiei continue. luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora. d) participă. să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate. q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis. alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca. f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale. specializării şi creşterii gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor. în funcţie de gradul riscului profesional. r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică. c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de asistent medical şi. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. de moaşă. respectiv în profesia de moaşă. j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă. (2) În domeniul formării profesionale. . respectiv. valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. indiferent de forma şi de unitatea sanitară în care se exercită. l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele.

Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele drepturi: a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.262 b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. (3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. stabiliţi în România. şi pensionarii asistenţi medicali şi. SECŢIUNEA a 4-a Drepturi şi obligaţii Art. naţionale sau teritoriale. d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. SECŢIUNEA a 3-a Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. 10. membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . . şi de a primi informaţiile solicitate. necesare pentru exercitarea profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene. 44. b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia. c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot păstra. care au practicat profesia. . (5) Pot deveni. respectiv. 43. f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor. ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. la cerere. d) organizează centre de pregătire lingvistică. e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe.(1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere. moaşe. la cerere. (4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. conform prevederilor prezentei legi. în condiţiile prezentei legi. c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate. (2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă. care se eliberează la înscriere.

pentru merite deosebite. cât şi pentru membrii lor de familie. hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele obligaţii: a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei. diplome de onoare şi de excelenţă. f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor. 45. precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pe parcursul a 3 ani. asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate. c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă. g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele. Art. numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. până la realizarea numărului de credite respectiv. d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşă. SECŢIUNEA a 5-a Organizarea la nivel teritorial şi naţional . de către Consiliul naţional. (2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională. i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea creşterii gradului de pregătire profesională. recompense. h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de către acesta. i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât personal. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte. (3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează.263 g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei. h) de a li se acorda. precum şi calitatea de membru de onoare.

001-4. Art. în limitele prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (2) Adunarea generală alege prin vot secret. 48. B. 51. Organizarea la nivel naţional Art.11 membri. d) peste 4. c) biroul consiliului judeţean. . moaşelor. respectiv în municipiul Bucureşti. d) preşedintele. înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 47. în . 46.(1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt: a) Adunarea generală naţională. respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti. indiferent de numărul participanţilor. respectiv.(1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti. respectiv al municipiului Bucureşti. conform normei de un reprezentant la 500 de membri. sunt: a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor. respectiv a municipiului Bucureşti. al cărei rezultat va fi validat.001-2.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . . în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. Organizarea la nivel teritorial Art. Art. Art.Organele de conducere ale filialei judeţene.(1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în filiala respectivă.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi .(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean. b) între 1. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri. (2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret. conform normei de reprezentare de 1 la 50. respectiv al municipiului Bucureşti. după cum urmează: a) până la 1. respectiv al municipiului Bucureşti. şi funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti. c) între 2. (3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al reprezentanţilor în adunarea generală. (3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului. .21 membri. . c) Biroul executiv. b) Consiliul naţional.15 membri. respectiv al municipiului Bucureşti. va alege dintre membrii săi un birou format din: un preşedinte. (2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri. membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pentru filiala municipiului Bucureşti.(1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul asistenţilor medicali şi. (2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi. În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. . Art. 49.19 membri. 2 vicepreşedinţi şi un secretar. (4) Consiliul judeţean. membrii consiliului judeţean. 50.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . d) preşedintele. cu majoritate simplă.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi .264 A. (2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională. cu majoritate simplă. . b) consiliul judeţean.

56. Art. de Biroul executiv. Art. Alegerile organizate conform Legii nr. potrivit legii. cu modificările şi completările ulterioare. (4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. Art. aleşi de către Adunarea generală naţională. indiferent de numărul participanţilor. precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie. respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti. Comisia naţională de specialitate a moaşelor. comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. 3 vicepreşedinţi şi un secretar. e) alte surse. În cazul în care.Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din: a) taxe de înscriere. 54. b) cotizaţii lunare. . . între sesiunile Consiliului naţional. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.(1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia.265 prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. . (2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă. 52. După această dată Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege. 55.Organizarea alegerilor la nivel judeţean. în condiţiile legii. (3) Adunarea generală naţională adoptă. (3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare. Art. .(1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui judeţ. d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din drepturi editoriale. nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri. 53. 57. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. aleşi prin vot secret de către membrii Consiliului naţional. cu respectarea prevederilor legale. . la adunarea generală naţională la care au loc alegeri. al cărei rezultat va fi validat. Art. sponsorizări. înfiinţarea. respectiv al municipiului Bucureşti. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat. conform prezentei legi. . c) donaţii. Comisia naţională de disciplină. rămân valabile până la expirarea mandatului. Art.Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. . în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. precum şi departamente şi compartimente de specialitate. în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani.

c) şi d) se aplică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri. şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) mustrare. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea. recunoaşte calificările de asistent medical generalist şi. b) avertisment. . Art.Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Ministerul Sănătăţii. respectiv. 60. . 62. nu exclude răspunderea civilă. respectiv.(1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi. . Art. (1) lit.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar. 58 alin. . Ministerului Sănătăţii. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. în funcţie de gravitatea abaterii. 58. 59. Art. a) şi b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (1) lit. 58 alin. după caz. contravenţională şi penală. 61.(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi. (1) lit. . de moaşă. elaborate în conformitate cu prevederile acesteia. (2) Sancţiunile prevăzute la art. aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate. prevăzută la art. a profesiei de moaşă pe teritoriul României. 58. d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv.Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză. în termen de 30 de zile de la comunicare.266 SECŢIUNEA a 6-a Răspunderea disciplinară Art. persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă şi. CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. c) şi d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată. în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . 63. (1) lit.(1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. Art. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. (2) Sancţiunile prevăzute la alin. dobândite . (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii.

(3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. 66. . Art. eliberate de un stat membru al Uniunii Europene. (2) Normele privind recunoaşterea diplomelor. certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi. 64. 425 din 31 iulie 2001. de cetăţenii acestor state. (3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. ANEXA Nr. profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. 67.Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist. . 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi.În sensul prezentei legi. . respectiv.267 în conformitate cu normele Uniunii Europene. 65. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia. 69. 1 lit. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. de moaşă. înfiinţarea. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. Art. într-un stat membru al Uniunii Europene. . în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. . în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. cetăţenilor acestora. Titluri oficiale de calificare de asistent medical I. Art. dobândite în România . Art. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical.Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal. Partea I. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României.(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Art.Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. . de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană. publicată în Monitorul Oficial al României. . 1 A. (2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşă se modifică numai prin lege. Partea I. 68. cu modificările şi completările ulterioare. 70. Art. Partea I. se abrogă Legea nr.(1) Anexele nr. se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului. nr. profesia de asistent medical de farmacie. Titluri oficiale de calificare de asistent medical. iar încadrarea în muncă se face conform legii. Art. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Cercetării şi Tineretului. într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană. Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei.diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani. certificate. e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale. eliberate sau. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară. în cazul dovezilor de calificare . Cercetării şi Tineretului Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată . B. eliberată de Ministerul Educaţiei. Diplome. obţinute sau. d) certificat de competenţe profesionale. 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală. eliberat de Ministerul Sănătăţii. eliberată de Ministerul Educaţiei. Diplome. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale. după caz. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist I. respectiv. asistent medical generalist. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei Asistent medical cu studii postliceale: a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii.diplomă de licenţă. Cercetării şi Tineretului. Cercetării şi Tineretului. Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată . certificate. asistent medical medicină generală.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. dobândite în România Asistent medical generalist: a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist. asistent medical medicină generală. d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii. Cercetării şi Tineretului. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist. Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată . eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene.diplomă de licenţă. titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale. Cercetării şi Tineretului II. după caz. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Cercetării şi Tineretului II.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist. eliberată de Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei.268 Asistent medical cu studii medii . b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. Cercetării şi Tineretului Asistent medical cu studii superioare de lungă durată . c) certificat de competenţe profesionale.

care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical. eliberat de Ministerul Sănătăţii. A. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. respectiv. 2 A. . obţinute în România Moaşă: a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie. eliberată de Ministerul Sănătăţii. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. Moaşă cu studii superioare de lungă durată: . b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. certificate. B. d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. şi certificat de confirmare ca asistent medical. Diplome.269 de asistent medical generalist. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă I. după caz. ANEXA Nr. eliberate sau. de obstetrică-ginecologie. eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Ministerul Sănătăţii. asistent medical obstetrică-ginecologie. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. Titlul profesional: moaşă.diplomă de licenţă II. Titluri profesionale de asistent medical Asistent medical generalist Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate Asistent medical obstetrică-ginecologie Asistent medical pediatrie Asistent medical balneofizioterapie Asistent medical igienă Asistent medical igienă şi sănătate publică Asistent medical laborator clinic Asistent medical radiologie şi imagistică Asistent medical farmacie Asistent medico-social Asistent medical de nutriţie şi dietetică Asistent medical de ocrotire Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale Asistent de profilaxie stomatologică Asistent igienist pentru cabinet stomatologic Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară. Titluri oficiale de calificare de moaşă. C. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. în cazul dovezilor de calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. Cercetării şi Tineretului. titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă. dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. 1 lit.

3. e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile. originii naţionale sau sociale. sexului. atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală.În sensul prezentei legi: a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate. 2. . opţiunilor politice sau antipatiei personale. 1. Art. . Art. c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale. precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului. serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical. . b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei. religiei. financiare şi materiale. 46 din 21/01/2003 Publicat in Monitorul Oficial.270 Lege nr. în conformitate cu resursele umane.Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană. vârstei. . Partea I nr. fără nici o discriminare. apartenenţei etnice. d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare. terapeutic ori de reabilitare. 51 din 29/01/2003 DREPTURILE PACIENTULUI CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art.Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune. tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv.

a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri. 10. Art. 17. 9. diagnostic şi tratament.Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate. 6. . 11. .Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos. . informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau. .Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile. . un rezumat scris al investigaţiilor. . . Art. personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintro exprimare anterioară a voinţei acestuia. Art. Art. .(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului.Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. la externare. diagnosticului. 15.271 CAPITOLUL II Dreptul pacientului la informaţia medicală Art. tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. .Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării. Art. Art. consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar. CAPITOLUL III Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală Art.În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă. se va căuta o altă formă de comunicare.Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor. Art. 4. a intervenţiilor medicale propuse. Art. (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator. în scris. a alternativelor existente la procedurile propuse. dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă. Art. clar. .Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa.(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. 7. 8. . pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal.Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. precum şi la modul de a le utiliza. răspunderea pentru decizia sa. consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului. Art. precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.Pacientul are dreptul să solicite şi să primească. . iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. 16. . Art. inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. cu minimalizarea terminologiei de specialitate. 13. după caz. . 5. în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română. Art. 12. 14. cu acordul pacientului.Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. . decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.

. 25. . prin serviciile de sănătate. datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. 24. în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. Art. . . diagnosticul.Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. .272 Art. Art.Pacientul are acces la datele medicale personale. acordarea consimţământului nu mai este obligatorie. 20. Art. Art. Art. 28. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa. Art. fără nici o discriminare. familială a pacientului este interzis.(1) Orice amestec în viaţa privată. prognosticul. (2) Pacientul. CAPITOLUL IV Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului Art. cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului. 27. cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul. (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică. 21. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri. . are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. . . Art. CAPITOLUL V Drepturile pacientului în domeniul reproducerii Art. cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale. Art. 22.Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea.(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat. 23. educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii.Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său. folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său. CAPITOLUL VI Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale .Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.Pacientul are dreptul la informaţii. tratamentul. păstrarea. .În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi. cu excepţia cazului prevăzut la art. 26. . 18. rezultatele investigaţiilor. tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.Toate informaţiile privind starea pacientului. 19. . 26. implicaţi în tratamentul pacientului.

în program continuu. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice.(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat. (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme. . (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii. în măsura posibilităţilor. după caz. de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice.Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă. de specialitate sau de medicină generală. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului. . 38. Art. . .(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. . Art. La solicitarea pacientului. 30. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile. în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării. . selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. . . Art. 31. 33. Art. precum şi situaţia existentă cu una optimă. spitaliceşti şi ambulatorii. mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului. rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului. conform prevederilor legale. al prietenilor. material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. 36.(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat. 29. CAPITOLUL VII Sancţiuni Art. cadre medii sau de alt personal calificat. anual.Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate. (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii.(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii. 34. răspunderea disciplinară. 35. precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage.Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical.Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei. .273 Art. . de suport spiritual. (2) Se exceptează de la prevederile alin. Art. Art. 32.(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. 37. Art. . CAPITOLUL VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. cu respectarea legii. contravenţională sau penală. oferite de medici.

nr. origine naţională. . acestora trebuie să li se explice consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale. . c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unităţi cu paturi. Art. 46/2003 Art. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei.În situaţia în care este necesară efectuarea unei intervenţii medicale unui pacient care nu îşi poate exprima voinţa. d) starea propriei sănătăţi. religie. care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şi în care sunt efectuate intervenţii medicale. i) consecinţele neefectuării tratamentului şi ale nerespectării recomandărilor medicale. Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia. (2) În situaţia în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. sex. (2) Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare la obligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor la respect ca persoane umane. unităţile au obligaţia efectuării în cel mai scurt timp posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate. vârstă. 4. Art. g) alternativele existente la procedurile propuse. 5. Partea I.274 (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. e) intervenţiile medicale propuse. opţiune politică sau antipatie personală. precum şi orice alte dispoziţii contrare.În situaţia în care intervenţiile medicale sunt refuzate de către pacienţi care îşi asumă în scris răspunderea pentru decizia lor. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. 54 din 10 iulie 1978. denumite în continuare unităţi. Partea I. Art. .Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale. în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Art. h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şi activităţi de inovare tehnologică. pentru efectuarea unei intervenţii medicale. . apartenenţă etnică. acesta trebuie să fie implicat în adoptarea deciziei. . . b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. fără discriminare pe bază de rasă. 40. . Normă din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilor diagnosticate. Art. Art. 3. 2.Unităţile sanitare de orice fel.Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. se solicită consimţământul reprezentantului legal al pacientului. 108 şi 124 din Legea nr.(1) Unităţile trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor la îngrijiri medicale. 39. 78. în limitele capacităţii sale de înţelegere.(1) În situaţia în care. care se publică în Monitorul Oficial al României. 6. dacă aceasta este cunoscută. au obligaţia de a furniza pacienţilor informaţii referitoare la: a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces la acestea. Art. 1. f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată. . . personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioară a voinţei. publicată în Buletinul Oficial. Partea I.

Art. unităţile cu paturi trebuie să asigure condiţiile necesare pentru obţinerea de către aceştia a altor opinii medicale. unităţile au obligaţia să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora. Art. cadre medii sanitare şi de alt personal calificat. . 12. unităţile stabilesc parteneriate cu alte unităţi medicale publice şi nepublice. spitaliceşti şi ambulatorii. cadrul adecvat în care acesta poate beneficia de sprijinul familiei şi al prietenilor. (2) Plata serviciilor medicale acordate pacienţilor internaţi de către medicii prevăzuţi la alin. fiind considerate excepţii cazurile în care pacienţii reprezintă pericole pentru ei înşişi sau pentru sănătatea publică. 14. tratamentul sau îngrijirile acordate. . Art. . . 13. se acordă prioritate salvării vieţii mamei. precum şi a serviciilor comunitare necesare după externare. . (2) În toate situaţiile care nu sunt prevăzute la alin. de suport spiritual şi material pe tot parcursul îngrijirilor medicale.Unităţile pot asigura. care dispun de medici.Participarea la activităţi de cercetare ştiinţifică medicală a persoanelor care nu sunt capabile să-şi exprime voinţa poate fi realizată numai după obţinerea consimţământului reprezentanţilor legali şi numai în situaţia în care cercetarea respectivă este efectuată şi în interesul pacienţilor. familială a pacientului influenţează pozitiv stabilirea diagnosticului.În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii. Art.Unităţile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale.În situaţiile în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru sănătatea femeii gravide. 10. unităţile le pot utiliza. unităţile trebuie să asigure condiţiile necesare alegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficienţei şi lipsei de riscuri.275 Art. .(1) În situaţiile în care se solicită informaţii cu caracter confidenţial. . 9. la cererea pacientului sau a familiei acestuia.(1) La cererea pacienţilor internaţi. 8. (1) unităţile sunt obligate să asigure obţinerea consimţământului pacientului. în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale. (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. precum şi pentru acordarea de servicii medicale de către medici acreditaţi din afara unităţii. Art. . Art. 15. se efectuează fără consimţământul acestora. (2) Intervenţiile medicale asupra pacientului pot fi efectuate în absenţa condiţiilor prevăzute la alin. (2) În situaţiile în care datele referitoare la viaţa privată. dar numai cu consimţământul acestora. Art. 16. (1) numai în cazuri de urgenţă apărute în situaţii extreme. 7. Art.(1) Unităţile au obligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asupra pacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi de personal acreditat. . . 11.(1) Fotografierea sau filmarea pacienţilor în unităţi.În scopul asigurării continuităţii îngrijirilor acordate pacienţilor. Art. .

150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. e) participarea persoanelor asigurate. g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. în mod echitabil şi nediscriminatoriu. . Aceste asigurări nu sunt obligatorii.(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate. c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie. . b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor. oricărui asigurat.276 Ordonanţă de urgenţă nr. f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază. 1. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar. d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

.(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă.donaţii. pentru protezarea membrelor. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. denumită în continuare CNAS. respectiv proteze. este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. suportată de asiguraţi. toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu. de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat.(1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. denumită în continuare contribuţie. b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale. denumit în continuare fondul. respectiv. precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau . materialele sanitare. dispozitive de mers şi alte materiale specifice. inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. CAPITOLUL II Asiguraţii SECŢIUNEA 1 Persoanele asigurate Art. Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice. Art. 2. necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România. şi. care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. medicamentele. (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. auzului.277 Art. (3) Administrarea fondului se face. dobânzi. c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. . în condiţiile legii. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă. . e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate. serviciile de îngrijire a sănătăţii. de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. orteze. precum şi din alte surse . materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale. necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului. Ordinii Publice.(1) Sunt asiguraţi. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. 3. potrivit legii. potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei. în condiţiile contractuluicadru. f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări. din subvenţii de la bugetul de stat. g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor. fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului. sponsorizări. efectuat pentru toate tipurile de furnizori. dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond. denumite în continuare case de asigurări. 4.

precum şi cele provenite din pensii. e) pensionarii de asigurări sociale. c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale. 44/1994 privind veteranii de război. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal. 6. 2 din Legea nr. f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.adeverinţă sau carnet de asigurat . care se suportă din fond.eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România.O. aprobată prin Legea nr.R. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. 42/1990 pentru cinstirea eroilormartiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora. cu modificările şi completările ulterioare. b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani. la propunerea CNAS. republicat. republicată. pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. dacă nu realizează venituri din muncă. Art. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară. 5. fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani. precum şi persoanele prevăzute la art. şi alte categorii de pensionari.(1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ . h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social. prin Legea nr. c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr.(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare. 416/2001 privind venitul minim garantat. precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. pensie sau din alte resurse. prin codul furnizorului. Art. (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. g) femeile însărcinate sau lăuzele. cu modificările şi completările ulterioare.278 reşedinţa în România. d) diagnostice medicale cu risc vital. prin Ordonanţa Guvernului nr. . . pensionarii militari. dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat. republicată. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. potrivit Legii nr.V. f) grupa sanguină şi Rh. cu modificările şi completările . pensionarii I. dacă sunt elevi. răniţilor. soţia şi părinţii fără venituri proprii. d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă. cu modificările şi completările ulterioare. e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe. b) soţul. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. până la vindecarea respectivei afecţiuni. 189/2000.

dacă nu au venituri. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. după caz. . convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. în condiţiile prevăzute de acordurile. să desfăşoare activităţi independente. (2) Drepturile prevăzute la alin. 8. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond. înţelegeri. d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau. CNAS. în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani. cu plata contribuţiei din alte surse. b) se află în concediu medical. Art. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut. 10.(1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. potrivit legii. pe durata acesteia. precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri. . 113 şi 114 din Codul penal. persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate. Colegiului Farmaciştilor din România. SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Art. Ministerul Sănătăţii şi .(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale. şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Art. 9. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere. convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România. i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. Art. b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară. (3) Prevederile alin. precum şi persoanelor fizice. servicii de îngrijire a sănătăţii.279 ulterioare. denumit în continuare CFR. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România. după caz.(1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă: a) satisfac serviciul militar în termen. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv. . 7. înţelegerile. de alocaţie de sprijin.În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului. denumit în continuare CMR. până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. . 105. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. medicamente. direct sau prin casele de asigurări. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. materiale sanitare şi dispozitive medicale. potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare. denumit în continuare OAMR.

a materialelor sanitare. f) internarea şi externarea bolnavilor. care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. modul de decontare şi actele necesare în acest scop. dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază. g) criteriile de internare în spital. unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale. Art. până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor. a serviciilor de îngrijiri. k) modul de informare a asiguraţilor. . h) asigurarea tratamentului spitalicesc. b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită. inclusiv la domiciliu. a medicamentelor. (3) lit. (5) Prevederile alin. a procedurilor terapeutice. l) coplata pentru unele servicii medicale. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru. Transporturilor şi Locuinţei vor elabora. precum şi casa de sănătate la care se asigură. (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice. în principal. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului. j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor. c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii. i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu. norme proprii de aplicare a contractului-cadru. Ordinii Publice. care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. 11. (3) Contractul-cadru reglementează. (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie.(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident. condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate. măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare. CFR şi OAMR. adaptate la specificul organizării asistenţei medicale. dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. medicul specialist din ambulatoriu. cu avizul CNAS. a protezelor şi a ortezelor. (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la . (6). Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. a). Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. cu consultarea CMR.280 Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. a dispozitivelor de mers şi de autoservire. b) lista serviciilor medicale.

Art. d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi. 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii.Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani. stabilit prin contractul-cadru. i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică. . al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii. h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă. 12. în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin. în condiţiile legii.Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale. . medicamente. 15. g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate. Art. Art. . . h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii. g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă. materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu. medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. 13. CAPITOLUL III Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice Art. de reducere şi de evitare a cauzelor de . prin casele de asigurări. inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor. asupra serviciilor de care beneficiază. Art. c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru. b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate. 16. precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă. k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice. potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR. j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare. 14. denumită în continuare coplată. d) să beneficieze de servicii medicale. . f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar. a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată.Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an.(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor. asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii.Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an. l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu.281 data înscrierii pe listele acestuia.

inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă. (2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. b) de două ori pe an. Art.(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii. chirurgical şi unele proceduri de recuperare. la indicaţia şi sub supravegherea medicului. e) servicii de planificare familială. la indicaţia medicului de familie. d) prescrierea tratamentului necesar vindecării. c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. examen clinic. 17. dacă sunt elevi. indiferent de statutul de asigurat al femeii. 19. (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta. Art. 18. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar. . precum şi igieno-dietetic. examene paraclinice şi de laborator. (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii. Art. precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive. 20.(1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. alcool şi tutun. c) tratamentul medical. pentru prevenirea complicaţiilor ei. pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani. unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp. . (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru.282 îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri.Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări.(1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. . . stabilite prin contractul-cadru. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi. indiferent de statutul de asigurat al femeii. 21. b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză. astfel: a) trimestrial. b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului. după caz. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă.(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat. fie la grădiniţă. stabilirea diagnosticului. individual sau prin formarea de grupe de profilaxie. Art. pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav. investigaţii. pentru copiii până la vârsta de 18 ani. SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative Art. . d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări. tratament medical şi/sau tratament . după caz.

recuperare. pe baza prescripţiilor medicale. materiale sanitare. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art.Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. 23. (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate. medicamente şi materiale sanitare. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice Art. SECŢIUNEA a 3-a Medicamente. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice.(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS. SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu Art. . . 6 alin.(1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. auzului. (3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente. în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice. (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat. 22. (1) lit.283 chirurgical. prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită. dispozitive medicale. . îngrijire. (1). . Art. . cazare şi masă. pe baza prescripţiilor medicale. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. materiale sanitare. a) şi g) se suportă integral din fond. pe bază de prescripţie medicală. 25 alin. (1) lit. în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. Art. 25. 6 alin. 26. c) şi d). 24. Art.Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală. cu consultarea CFR.(1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. Art. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru. se suportă din fond. cu sau fără contribuţie personală. cu sau fără contribuţie personală. dacă este necesar şi indicat de medic. . şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru. (2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru. pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate. 27.(1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar. SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale .

284 Art.(1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond. SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate. h) fertilizare in vitro. accidente de muncă şi sportive. se suportă din fond. . necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat. m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat. (2) Serviciile prevăzute la alin. elaborate de către CMR şi OAMR.(1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR.Cheltuielile de transport sanitar. c). f). ochelari de vedere. i) transplantul de organe şi ţesuturi. . c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor. asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat. k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive. l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor. 29. sunt: a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale. j) asistenţă medicală la cerere. precum şi a medicilor. cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru. asistenţă medicală la locul de muncă. d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort. 30. . costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită. g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor. e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani. c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice. după caz. b) tratamentul stomatologic. conform legii. n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie. b). b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată.Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii. i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. l) se stabilesc prin contractul-cadru. Art. c) unele servicii de asistenţă stomatologică. b) cazurile prevăzute în contractul-cadru. 31. materiale sanitare şi tipuri de transport. 28. b) unele servicii medicale de înaltă performanţă. asistenţă medicală a sportivilor. f) unele medicamente. . SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii Art. . (1) lit. d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. se negociază cu CNAS şi se referă la: a) tratamentul medical. Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale. (1) lit.

În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor. f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. . b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate. . cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale. . după caz. cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice. în vederea realizării programelor de sănătate. ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. CMR. e) prescrierea de medicamente. Controlul are la bază criteriile prevăzute la art. dispozitive medicale şi transportul bolnavilor. 32. materiale sanitare.285 d) procedeele medicale de recuperare eficace. din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS. CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR. SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate Art. Art. în condiţiile legii. SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate Art. 33. 34. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. 35. . 30 şi 31.CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora. c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi . organizaţiilor neguvernamentale. precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei. 36. . patronatelor.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează.Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor. inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. Art. Art. implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică. sindicatelor. ai clinicilor universitare. unităţilor de cercetare. CFR. cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. CFR şi ale OAMR. (3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia.

(4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. centrele de diagnostic şi tratament. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR. (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare. b) farmaciile. respectiv al municipiului Bucureşti. Metodologia de autorizare de aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. 38. b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR. (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. Medicii.286 urmăreşte respectarea acestora.(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă. SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale. în cadrul acreditării farmaciei. de dispozitive medicale şi de medicamente Art. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual. se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. după caz. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. Art. sunt: a) cabinetele medicale. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor. personalul sanitar din serviciile conexe actului medical.(1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. de dispozitive medicale. medicii. CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. . ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. . personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal. de medicamente şi materiale sanitare Art. . d) participă la acreditarea personalului medical. c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. spitalele şi alte unităţi sanitare. 39. farmaciştii. de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. respectiv al municipiului Bucureşti. CAPITOLUL IV Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale. 37. în cadrul acreditării unităţii sanitare.Furnizorii de servicii medicale. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. în cadrul acreditării unităţii sanitare. după caz. c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor. după caz. . de dispozitive medicale şi de medicamente. care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art.Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale.Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate. precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat. după caz. Art. e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. în termen de 30 de zile. suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale.(1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. Art. eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS. în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare.(1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată. pentru perioada următoare celei acoperite prin contract. . 43. Art. denunţarea unilaterală a contractului. (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea. d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală. . Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare. materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. medicamentelor. . . urmărind realizarea echilibrului financiar. Art. 44. 40. tarif pe serviciu medical. Art. cu indicarea temeiului legal. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale. (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor.Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază. 42. după caz. CMR. 47. prin tarif pe caz rezolvat. stabilite prin contractul-cadru.(1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora. acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. CFR şi OAMR. asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte. pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru. 46. . indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului. 45. precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi.Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. c) prin tarife pentru anumite servicii. . la încheierea contractului cu casa de asigurări. negociate. Art. .Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate.287 În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor. (3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi. furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. tarif pe zi de spitalizare. tarif pe serviciu medical. persoane fizice sau juridice . . Art. 41. în afara celor ambulatorii.

. acreditate. a) şi d). (3) Nerespectarea prevederilor art. Art. după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6. pentru cele prevăzute la alin. (1). 51 alin. (2) lit. (1) şi ale art. care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit. (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin.(1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice. Art. (3). acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor. b) trimestrial.Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate. b). . 13. 50. (2) lit. b) şi c) şi la alin. c) anual. pentru cele prevăzute la alin. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social.5%. (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar. cu excepţia persoanelor prevăzute la art. potrivit prevederilor art.Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate. (2) lit. 51. . veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. sponsorizări şi alte venituri. b) subvenţii de la bugetul de stat. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. 6 alin. (3) În mod excepţional. donaţii. d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin. . (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. (2) lit. CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. c) dobânzi. pentru acoperirea deficitului bugetului fondului. 48. 49.288 acreditate. în condiţiile legii. a)-d). Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative. 52. contribuţia lunară de 6. . stabilite prin contractul-cadru. c) veniturilor din agricultură şi silvicultură. Art. (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente.(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate. e). 52 alin. Art.(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. . (4) Contribuţiile prevăzute la alin.5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor. în situaţii motivate. stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. pentru cele prevăzute la alin.

(3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13. pentru persoanele prevăzute la art. o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi. asupra alocaţiei de sprijin. dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6.5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. (2) lit. (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate. pentru persoanele prevăzute la art.(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează. (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. pentru persoanele prevăzute la art. funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate. 54. . . (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. a) şi c). d) cheltuieli de administrare. b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat. (1) lit. pentru a obţine calitatea de asigurat. . Art. (3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului. potrivit legii. respectiv trezorerie.5%. să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani. 6 alin. egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. 6 alin. potrivit legii. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. plăţile efectuându-se simultan sub control bancar. (2) Persoanele care nu sunt salariate. indiferent de forma de proprietate. sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile. c) de către bugetul asigurărilor de şomaj. de către cei care efectuează plata acestor drepturi.(1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere. vor depune la bancă sau la trezorerie. în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6. o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează. calculată la salariul de bază minim brut pe ţară. Art. a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale. 55. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. CNAS.Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale. SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale. (2) lit. după caz. direct sau prin casele de asigurări. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere.289 Art. 6 alin. a medicamentelor. (4) Angajatorii. (2) În cazul neachitării la termen. . după caz.5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau. a contribuţiilor datorate fondului. 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat. 53. 56. b). documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului.(1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. . a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. (2) lit. d).

56. Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale. . la propunerea Guvernului. prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. după caz. .290 c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. 57. 58. care necesită activităţi de prevenire. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. . în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene. ca anexă la legea bugetului de stat. calea Călăraşi nr. . Transporturilor şi Locuinţei. . cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. Ordinii Publice.(1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective. Art. autonomă.(1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi. Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti. de diagnostic. 248. cu personalitate juridică. (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale. care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti. (1) se suportă de la bugetul de stat. b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă.(1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. 56. de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile. (4) Statutele prevăzute la alin. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu. de interes naţional. care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. 60. c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie. (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. CAPITOLUL VI Organizarea caselor de asigurări de sănătate SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate Art. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. sectorul 2. Art. 59. (2) Cheltuielile prevăzute la alin.(1) CNAS este instituţie publică. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Art. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie.

(1) Casele de asigurări sunt instituţii publice. Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi.Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. cu personalitate juridică. în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. pentru persoanele asigurate. d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări. pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. precum şi cu asiguraţii. respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. cu bugete proprii. 62. implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare. Art. d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. . împreună cu casele de asigurări. SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate Art. . 63. . avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. g) elaborează proiectul contractului-cadru. e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări. l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor. pe baza prescripţiilor medicale. la nivelul oraşelor. h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.291 b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale. .(1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS. la propunerea CNAS şi CMR. f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului. drepturile şi obligaţiile organelor de conducere. 61. în vederea contractării şi . b) elaborează. care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului. Guvernului. c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă Art. k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. e) alte prevederi. şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară. j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. 64. c) structura. Art. (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat. i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală. în subordinea CNAS. cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii.Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică. al municipiilor.

consultanţă. h) să negocieze. . (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României. după caz. 66. c) să înregistreze. 67. k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. d) 2 vicepreşedinţi. j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii.Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond. să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru. conform prevederilor legale.(1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor. SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere Art. . p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă. m) acordă gratuit informaţii. n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. Art. b) să aibă calitatea de asigurat. b) consiliul de administraţie. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. 65. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Art. asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate. c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. b) să administreze bugetele proprii. r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. c) preşedintele. pe baza prevederilor contractului-cadru. . respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii. d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora. e) directorul general. f) să furnizeze gratuit informaţii. să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS. consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate. g) să administreze bunurile casei de asigurări. (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS.(1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul . o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate.292 decontării acestora de către casele de asigurări. e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond.

67 alin. Art. 3 de către primulministru. respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne. costurile sistemului. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei. b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional.Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS. 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie. 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. a ministrului muncii şi solidarităţii sociale. la propunerea comisiei de specialitate.(1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Ministerului Justiţiei. 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Ministerului Lucrărilor Publice. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României. la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. 3 de către Senat. . la propunerea comisiei de specialitate. la convocarea preşedintelui CNAS. după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului. d) analizează modul de utilizare a fondului. sau în şedinţe extraordinare. c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. . c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia. a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor.(1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an. Serviciului Român de Informaţii. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi. aleşi în aceleaşi condiţii. cu un mandat pe 4 ani. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 71. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. Transporturilor şi Locuinţei. 3 de către Camera Deputaţilor. revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. Art.293 Bucureşti. . la convocarea consiliului de administraţie. republicată. a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie. 68. .(1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri. în condiţiile legii. 70. şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice. Art. (2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie. Ministerului Apărării Naţionale. . dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru. (2) Prevederile art. Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Art. până la expirarea mandatului în curs. 69.

(1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general. (1). Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică. . . cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. pe perioada exercitării mandatului. cu excepţia celor prevăzute la art. beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS. 73. nu sunt salariaţi ai CNAS.(1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani. pe perioada executării mandatului. Art. Art.294 (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret. prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. Art. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare. .(1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări. cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. 74. (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister. componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate. (3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte. . b) pentru vicepreşedinţi.(1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS. 75 alin. . la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat. (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs. în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat. Art.Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii. pe o perioadă de 4 ani. cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor. c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor. la propunerea preşedintelui. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. 72. Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Art. vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. 75. (3) Preşedintele. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. 76. .

în condiţiile legii. s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate. h) aprobă programul de investiţii. pentru administrarea şi gestionarea fondului. în condiţiile legii. 77. q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate. i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale. b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate. n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală. potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări. (2). m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia.295 d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului. .(1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege. preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. k) avizează rapoartele de gestiune anuale. în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar. repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului. g) avizează utilizarea fondului de rezervă. v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul . sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS. precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie. u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale. d) numeşte. p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale. la convocarea preşedintelui CNAS. Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri. l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări. e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare. e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie. contul de încheiere a exerciţiului bugetar. Art. o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor. în condiţiile prevăzute la art. j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor. c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei. f) avizează. f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. 72 alin. precum şi raportul anual de activitate. r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. prezentate de preşedintele CNAS. t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări. la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi.

. 80. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. Transporturilor şi Locuinţei. în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. 458/2001. . (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite. respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. prin ordin al ministrului lucrărilor publice. Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri. transporturilor şi locuinţei. Partea I. respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. care este directorul general al casei de asigurări. în condiţiile legii. 56/1998. prin decizie a preşedintelui CNAS sau. până la expirarea mandatului în curs. (3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării.296 Oficial al României. în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice. Art. 79. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective. cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise.(1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs. (2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. . (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice. în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. 56/1998. (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS. e) preşedintele. 81. b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor. (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit. . Art. c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001.director general. d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene. desemnaţi prin consens.(1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii. desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.(1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri. după caz. 78. b) unul de prefect. după validarea . c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Art. desemnaţi prin consens. Transporturilor şi Locuinţei. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri. desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean. Art.Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele . Ordinii Publice.

297 concursului. care este condus de un medic-şef. care este condus de un medic-şef. Art. . pe care le dă publicităţii. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR. Art. (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut. g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical. Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare. potrivit legii. SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări Art. 85. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune. 84.Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele: . regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare. 82. cu respectarea contractului-cadru. b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale. . f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări. se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. inclusiv executarea silită. b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului. medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări Art. c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea. e) stabileşte modalitatea de contractare. . h) numeşte. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. . 83. în raport cu numărul asiguraţilor. în limita fondurilor disponibile. d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor. informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă. în condiţiile legii. c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond.Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate.(1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare.(1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS.

conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale.Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi.primară. c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate. b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor. în condiţii grele şi foarte grele. . organizarea activităţii de asistenţă medicală . . potrivit legislaţiei. după caz. conform legislaţiei în vigoare. 87. datele solicitate privind serviciile medicale furnizate. prin direcţiile de sănătate publică. Art. pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare. . răspunde. 86. SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor Art. b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul . cu respectarea prevederilor art. (1) lit. h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate. asistenţă de urgenţă. numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie. secundară şi terţiară -.298 a) să verifice acordarea serviciilor medicale. f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. k).CNAS împreună cu CMR. la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private. d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale. 88. g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare. precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate. de recuperare medicală. respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică. i) să raporteze CNAS.Auditul intern se va exercita conform legii. ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite. e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora. are următoarele atribuţii: a) asigură. în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract. în maximum 30 de zile de la data raportării. la termenele stabilite. SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Art. coordonează şi controlează. 89. curativă. cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării. .Ministerul Sănătăţii şi Familiei. j) să furnizeze. CAPITOLUL VII Controlul SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune Art. datele de identificare a persoanelor asigurate. 64 alin. CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

52 alin. 90. SECŢIUNEA 1 Infracţiuni Art. stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond. . (2). 92. . acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii. CAPITOLUL VIII Răspunderi şi sancţiuni Art. 93. 8 alin. (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS. după caz. . SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul Art.Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială.Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă. 95. de personalul din sistemul sanitar. 289 Cod penal. 94. SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii Art. inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private. civilă. . (2) cu date nereale. contravenţională sau penală. colaborând în acest scop cu CNAS. 8 alin. CMR. . CFR şi OAMR. şi se avizează de către Ministerul Justiţiei.(1) Arbitrii pot fi medici. jurişti sau economişti. constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. 3021 din Codul penal. (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri. . Art.299 sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar. c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice. Art.(1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. 96. 91. . . dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare.Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art.Completarea declaraţiei prevăzute la art. d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale. cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate. împreună cu CMR şi OAMR. Art. (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. b) nevirarea contribuţiei datorate conform art.Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art.

d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond. 100. (2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS.000.000 lei la 50.(1) Contravenţiilor prevăzute la art. Art. Art. 97.Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond. . cu modificările ulterioare.000 lei.300 c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond.000 lei la 10. agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. 97. Art. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care. jumătate din minimul amenzii prevăzute la art.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări. după caz. soţie. respectiv al municipiului Bucureşti. nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. 180/2002. . farmaceutic sau de aparatură medicală. Art. respectiv al municipiului Bucureşti. colegiilor judeţene ale medicilor. fie personal.000. Art. organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări. de la data comunicării acestuia. CFR. cu amendă de la 5. a) şi c). . b) şi d). aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. 99. unităţilor sanitare.Contravenţiile prevăzute la art. . (2) Contravenientul poate achita. indiferent de nivel.(1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte . fie prin soţ. 102. cabinetelor medicale. colegiilor judeţene ale farmaciştilor. funcţii alese sau numite în cadrul CMR. .000. pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori. b) cele prevăzute la lit. cu amendă de la 30.000. 98. precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări. 101. direcţiilor de sănătate publică. (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin.director general al caselor de asigurări. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr. au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor.000 lei. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în .(1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări. CAPITOLUL IX Dispoziţii finale Art. . 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv. precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

Art. care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.(1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite. 105. 145/1997. pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. cu excepţia prevederilor art. . . (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite. cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice.Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. (2) şi (3).Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. în condiţiile prevăzute de lege. e) şi h). Art. Art. vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. 50 alin. Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului. Art. 54 alin. .Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată. 104.În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar. preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean. 59 alin. 178 din 31 iulie 1997. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. Bibliografie . (5) În cazul în care consiliile judeţene. (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. 53 alin. art. 56 şi art. publicată în Monitorul Oficial al României. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile. 51 alin. 108. 6 alin. (2) şi (3). Art. nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor. (1) lit. bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. Partea I. (4) Consiliile judeţene. 106. precum şi orice alte dispoziţii contrare. (2) şi (3). Art. art. 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate. art. . nr. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. din activităţi proprii. art.301 una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. în condiţiile legii. cu modificările şi completările ulterioare. art. referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane. Partea I. subvenţii. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. 103. 107. La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. donaţii sau din alte surse.(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. . (2) şi (3). . (1).

The Sacred and The Profane University of Pennsylvania Press Philadelphia. Cluj Napoca. *** Legea nr. Bucureşti. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 560/1999 cuprinzând fişele de atribuţii pentru asistenţii medicali 16. *** Norma din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. Louis London Philadelphia Sydney Toronto. Medic. 18. 1996. Zalumas Jacqueline: Caring in Crisis: An Oral History of Critical Care Nursing . nr. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii şi familiei nr. 15. Ed. 1996. asist. *** Ordonanţa de urgentă a Guvernului României nr. *** Legea nr. *** Nursing – supl. Balzer Julia Riley. OMS. Mosby. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. 1999. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii 984/1994 privind prevenirea şi controlul infecţiilor nozocomiale 17. 9. 1986. 7. 1998 23. MN:Communication in Nursing. I-a . 136 – 164.. iunie 2000. 8. Bucureşti. 4. OMS. Sally Schrefer: Nursing Reflections: A Century of Caring. 11. 20. 1995. Editura Viaţa Medicală Românească. precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România 14. Editura Viaţa Medicală Românească. 46/2003 privind drepturile pacientului 13. înfiinţarea.302 1.6. Book by. Zane Robinson Wolf: Nurses’work . Johnstone Megan-Jane : Bioethics: A Nursing Perspective Book by. University of Pennsylvania Press. RN. *** Legea nr. 21. I-a . 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Mosby A Harcourt Health Sciences Company St. efectuarea sterilizării şi păstrarea sănătăţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private. Traynor Michael : Managerialism and Nursing: Beyond Oppression and Profession. 5. dezinfecţiei. Dacia. Fourth Edition . Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 9: Probleme profesionale şi morale. Goodman-Draper Jacqueline:Health Care's Forgotten Majority: Nurses and Their Frayed White Collars 176 pgs. Lucreţia Titircă: Nursing – Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistenţi medicali. 6. cu completările şi modificările ulterioare. Lucreţia Titircă: Urgenţele medico-chirurgicale – sinteze. 1999 3. Medicală. 12. Kaufman A – Propedeutică şi semiologie chirurgicală. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 7: Sănătatea viitorilor părinţi. Bucureşti. rev. 22. Harcourt Saunders. 185/2003 privind normele tehnice privind asigurarea curăţeniei.. 2000. ed. Editura Viaţa Medicală Românească. . 2004. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. ed.1. 307 din 28/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă. 73 – 116. Bucureşti. Sănătate 21. 46/2003 19. 2. Book by. 2000. Ed. Routledge. 10. Lucreţia Titircă: Manual de ingrijiri speciale acordate pacienţilor de asitenţii medicali.

303 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful