P. 1
98564457 Carte Nursing

98564457 Carte Nursing

|Views: 22|Likes:
Published by Ale Li
cv
cv

More info:

Published by: Ale Li on Feb 13, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/08/2014

pdf

text

original

1

CUPRINS
Cuprins.........................................................................................................pag. 1 Introducere...................................................................................................pag. 2 Abrevieri.......................................................................................................pag. 3 Cap.I. Profesiunea de asistent medical ............................................pag. 5 Cap. II. Locul de muncă al asistentului medical (moaşei)................pag. 28 Nevoi fundamentale ale omului..............................................pag. 67 Cap. IV. Cap V. Cap. VI. Procesul de îngrijire................................................................pag. 73 Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson.................................................................pag. 84 Alte tehnici – Puncţiile, recoltările, sondajele......................pag. 137 Cap. VII. Administrarea medicamentelor.............................................pag. 171 Cap. VIII. Determinarea grupelor sanguine şi transfuzia de sânge..................................................................pag. 189 Cap. IX. Cap. X. Cap. XI. Pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale, radiologice, endoscopice..........................................................pag. 196 Acordarea primului ajutor ....................................................pag. 215 Legislaţie...................................................................................pag. 250 Bibliografie............................................................................... pag 301 Cap. III . Conceptul de sănătate şi boală.

2

INTRODUCERE

Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată, astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860. Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi introdus la noi în ţară după 1990. În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile speciale acordate pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor investigaţii suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest domeniu. Cartea de faţă se doreşte a fi un ghid de îngrijiri speciale, ce se adresează nu numai studenţilor de la Colegiul de Moaşe, dar şi celuilalt personal sanitar mediu şi, de ce nu şi medicilor, care, trebuie să „cunoască” şi controleze îngrijirile şi unele proceduri. Îmbinând teoria cu practica, nursa trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului. Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al medicului.

Oana Mărginean

3

ABREVIERI
AB....................................................astm bronşic Al.....................................................albumine ASLO...............................................antistreptolizina ATPA...............................................anatoxina tetanică purificată AVC.................................................accident vascular cerebral BAL ................................................dimercaptopropanol BCF..................................................bătăile cordului BK....................................................bacilul Koch BTS..................................................boală cu transmitere sexuală CAE.................................................conduct auditiv extern CHEM..............................................concentraţia medie de hemoglobină CI.....................................................contraindicaţii DC....................................................debit cardiac def. ..................................................definiţie DUM................................................data ultimei menstruaţii DZ....................................................diabet zaharat E.......................................................emiţător Eco ..................................................ecografie EPA..................................................edem pulmonar acut ex......................................................Exemplu G.......................................................gram Gl.....................................................globuline GNA.................................................glomerulonefrită acută HCl...................................................acid clorhidric HEM.................................................hemoglobina eritrocitară medie Hgb ..................................................hemoglobina HIC...................................................sindrom de hipertensiune intracraniană HIV..................................................infecţia cu virusul imunodeficienţei dobândite HLG.................................................hemoleucogramă hTA..................................................hipotensiune arterială HBV.................................................virusul hepatitei B HTA.................................................hipertensiune arterială ICC...................................................insuficineţă cardiacă congestivă ICM..................................................confederaţia internaţională a moaşelor IMA..................................................infarct miocardic acut IOT...................................................intubaţie oro-traheală IP......................................................index de prognostic IUD..................................................dispozitiv intrauterin LCR..................................................lichid cefalorahidian ME...................................................masă eritrocitară min...................................................minut, e MS ...................................................ministerul sănătăţii MSF................................................. ministerul sănătăţii şi familiei

4 NaDCC............................................dicloroizocianat de sodiu NB....................................................notaţi bine! OMS.................................................organizaţia mondială a sănătăţii OAB.................................................sistemul gruzpelor sanguine A,B, O p .......................................................puls PEV..................................................perfuzie endovenoasă pct.....................................................punct PFN..................................................planificare familială naturală PPH..................................................hemoragie postpartum PR.....................................................poliartrită reumatoidă PU....................................................precauţii universale PVC..................................................presiune venoasă centrală R.......................................................receptor RBW............................................... reacţia Bordet-Wasserman resp...................................................respiraţii Rh.....................................................imunoglobulina anti D HLG.................................................proteine cu greutate moleculară ridicată săpt ..................................................săptămâni SEU..................................................sarcină extrauterină SIDA................................................sindromul imunodeficienţei dobândite SNC ................................................. sistem nervos central TA....................................................tensiunea arterială TAD ................................................ tensiunea arterială diastolică TAS..................................................tensiunea arterială sistolică Temp................................................Temperatură TBC..................................................tuberculoză TGO, TGP........................................transaminaze VDRL............................................... testare sifilis VEM.................................................volum eritrocitar mediu VSH.................................................viteza de sedimentare a hematiilor

5

CAPITOLUL I. PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi. Se foloseau noţiunile de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing în anul 1860. Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent bolnavii. I.Definiţia nursei: 1. Nursa este definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană care a parcurs un program complet de formare ( aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali); îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice această profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa. Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea franceză “infirmiere”. Se folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât şi de nursă. 2. Nursa: - promovează sănătatea; - previne îmbolnăvirile; - îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în România). "Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi: 1. promovează sănătatea; 2. previne îmbolnăvirile; 3. restabileşte sănătatea; 4. înlătură suferinţa; 3. Nursa generalistă are: - o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică; - îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele; - are cunoştinţe de psihologie; - are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa; - încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie). Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este ca o “mamă” ce acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă profesionistă. II.DEFINIŢIA NURSINGULUI: - După OMS nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

6 - Definiţia Virginiei Henderson spune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil". - North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de educare în domeniul sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei. Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a menţine şi stimula sănătatea. III.ROLUL NURSEI După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil. După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate". Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi umaniste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite. IV.FUNCŢIILE NURSEI Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: – independentă; – dependentă; – interdependentă. 1. Funcţiile de natură independentă Asistenta asigură pacienţilor:  îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini independent anumite funcţii.  stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;  le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl susţine;  este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor psihosociale). Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pedagogie etc. 2. Funcţia de natură dependentă La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de readaptare, observă la pacient modificări provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului. 3. Alte funcţii ale asistentei:

psihologi. practicanţi. LOCUL DE MUNCĂ 1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban. 3. Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în subordine. V. multidisciplinară şi multisectorială). cu alţi profesionişti (educatori. să acorde direct îngrijirea. alături de calităţi psihologice aptitudini pedagogice – de a şti să comunici.  Educaţie. precizarea priorităţilor de aprovizionare etc. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării. dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. ca şi funcţiile din codul asistentei medicale. 2) În staţionar (secţii: interne. serviciul plan-profesional).funcţie ce presupune. cultură. să educe pacienţii. • Funcţia educativă . economic. 2. grădiniţe.). fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare.  Cercetare. de a şti să fii convingător. Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială. 4. VI.cămine de bătrâni. pediatrie. Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog. Astfel asistenta trebuie: 1. să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii. • Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice. mai ales. studenţi.7 • Funcţia profesională – asistenta are rolul de a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate.  Demografie. 3) Inspectoratele de poliţie sanitară .  Social-economic (condiţii de viaţă). cercetare de nursing. chirurgie.  Alimentar. profesori). rural). asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi.igienă. policlinică. leagăne . organizarea timpului. • Funcţia economică – gestionarea serviciului.  Igienic. . 5..  Învăţământ. asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ. DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :  Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu. obst. logopezi. şcoli. creşe.  Administrativ. să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară.ginecologie etc. În cadrul funcţiei de natură interdependentă.

Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate. Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete. oraşe). se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate Îngrijirile primare de sănătate sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare. Pentru realizarea acestei strategii. Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp.  educaţia sanitară. înglobând:  promovarea sănătăţii.pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor. susţinerea familiei etc.  prin mijloace ce le sunt acceptabile.8 ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:  îngrijirile esenţiale de sănătate. intervenţia de nivel 4 . 2. .  îngrijirile curative curente şi obişnuite. Îngrijiri de prevenire primară constau din:  menţinerea şi promovarea sănătăţii. s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală. 2. îngrijiri de prevenire primară. membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii (La noi baza e reprezentată de comune.  prevenirea îmbolnăvirilor. îngrijiri de prevenire secundară. Nivelurile de intervenţii: 1. 4.în cazul bolilor terminale. În concepţia actuală. Definiţia comunităţii Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat. pentru că necesită sprijinul comunităţii. 3.  recuperarea.  prevenirea specifică (vaccinări. Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume: 1.  urgenţele. profilaxia unor boli). cu o formă de gestiune administrativă. Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:  intervenţii curative .  accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate. îngrijiri de prevenire terţiară. Indivizii. când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii. familiile şi grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate.  şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării. De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate. dar şi prevenirea îmbolnăvirilor.

categorii sociale.mediu de muncă .domiciliul.  să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit. CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR .populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari.. incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de: – durata timpului de muncă. caracteristicile populaţiei.Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea. Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg ansamblu de caracteristici: – climatul. la şcoală. la domiciliu. 2.  să ştie să utilizeze informaţiile. – cheltuieli. resurse economice. grupuri. . Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate a) . Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate. familii.mediul familial .  să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri. indiferent de mediu: . 3. Aceştia trebuie:  să ştie să asculte.pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate. nivelul de educaţie a populaţiei.  Iniţierea personalului sanitar. Asistenta are rolul de a susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele de sănătate. 1.  să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute. . a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate. caracter urban sau rural.9 3. . Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă. etc. la instituţii. b) ..  Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate. – mijloacele şi tehnologiile necesare.mediu şcolar-copii. femeilor. trebuie să menţină contacte regulate cu persoane. Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a persoanelor care le acordă Să studieze costul. resurse de apă. Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:  Identificarea îngrijirilor primare de sănătate. petrecerea timpului liber etc. Personalul din sistemul sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale.activitatea bărbaţilor. – dotarea cu personal..alte medii-cultural.

a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic. Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom. o fiinţă responsabilă.S. 1. cultural şi spiritual. având nevoi biologice. compensa şi depăşi boala. Definiţia O."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice. 3) rolul său. 3) Cunoaşterea demersului ştiinţific. mobilizabile pentru a înfrunta. Cunoştinţele acumulate  Ştiinţifice . Conceptul despre om: este o fiinţă unică.  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social. 2) ţelul activităţii sale: beneficiarul. sociale şi culturale. fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii.etc). suplinire. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte. ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". 5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire. psihologice. o imagine mentală care favorizează reprezentarea realităţii." 3. ajutare. 2. un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică. Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului. sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul) acordate. o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător. Concepţii privind sănătatea. După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil. liberă şi capabilă de a se adapta. Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin cadrul său conceptual. 4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă. 2. provizorie sau definitivă.acumulate pe parcursul formării asistentei. o ajută la . COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de competenţă: 1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing). nu se limitează la absenţa bolii. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii. toate asistentele au o anumită înţelegere privind persoana îngrijită. armoniei. 2) Cunoştinţele acumulate. Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de acţiune – este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente: 1) scopul profesiei. 1.M." (Virginia Henderson). psihică. stare de autonomie şi independenţă. psihice şi sociale. mental şi social. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine”. o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă. fizice afective. 6) consecinţele acestei acţiuni.10 Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri.

verifică toaleta personala. de analiză. Cunoaşterea demersului ştiinţific Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. ţinuta de spital şi-l repartizează la salon. conform reglementărilor profesionale şi cerinţelor postului. Termenul: concept de îngrijire este sinonim cu: • model de nursing • cadru conceptual • model conceptual. Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi. ATRIBUŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL CARE LUCREAZĂ ÎN SECŢIILE CU PATURI (Ordinul 560/1999) Atribuţiile asistenţilor medicali decurg din competentele certificate de actele de studii obţinute. 8) Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării acestuia de la internare şi pe tot parcursul internării. 2) Respecta regulamentul de ordine interioară. 9) Observă simptomele şi starea pacientului. elaborează şi implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele obţinute. de a colabora cu anturajul pacientului Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. 1) Îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil. 4) Informează pacientul cu privire la structura secţiei şi asupra obligativităţii respectării regulamentului de ordine interioară.     3. le înregistrează în dosarul de îngrijire şi informează medicul. asistent medical generalist.11 înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. (care va fi afişat în salon). 5) Acorda prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul. ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ de specialitate recunoscută de lege. 7) Identifică problemele de îngrijire ale pacienţilor. de a crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate. 10) Pregăteşte bolnavul şi ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de . de interpretare. 6) Participa la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon. asistent medical de obstetrica/ginecologie. în vederea protejării asistentei şi a pacientului. de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. pe tot parcursul internării. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific. În secţiile cu paturi lucrează asistenţi medicali din următoarele specialităţi: asistent medical de pediatrie. Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacienţii. 3) Preia pacientul nou internat şi însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie). stabileşte priorităţile. intelectuale şi afective Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor.

33) Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea. acestora. schimbării lenjeriei de corp şi de pat. lecţii educative şi demonstraţii practice. 23) Respectă normele de securitate. 24) Organizează şi desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate. pentru păstrarea igienei şi a aspectului estetic personal. 21) Verifică existenţa benzii/semnului de identificare a pacientului. supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în foaia de observaţie. imperforaţii anale etc. vedere. instrumentarul şi materialul steril necesar intervenţiilor.: auz. 26) Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere a stresului şi de depăşire a momentelor/situaţiilor de criză. pentru investigaţii speciale sau intervenţii chirurgicale. organizează transportul bolnavului şi la nevoie supraveghează starea acestuia pe timpul transportului. conform prescripţiei medicale. în bune condiţii. inventariază obiectele personale. prin tehnici specifice. 31) Utilizează şi păstrează. efectuează tratamentele. 25) Participă la acordarea îngrijirilor paliative şi instruieşte familia sau aparţinătorii pentru acordarea. . 18) Asigură pregătirea preoperatorie a pacientului. testările biologice etc. 20) Semnalează medicului orice modificări depistate (de ex. 16) Asigură monitorizarea specifica a bolnavului conform prescripţiei medicale.. 17) Pregăteşte echipamentul. care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie.). 19) Asigură îngrijirile postoperatorii. precum şi a medicamentelor cu regim special. 14) Observa apetitul pacienţilor. controlul şi combaterea infecţiilor nosocomiale. 32) Poartă echipamentul de protecţie prevăzut de regulamentul de ordine interioară. identifica cadavrul şi organizează transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului. 12) Recoltează produse biologice pentru examenele de laborator. 15) Administrează personal medicaţia.12 investigaţii şi tratament. supraveghează colectarea materialelor şi instrumentarului de unică folosinţă utilizat şi se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii. supraveghează şi asigura alimentarea pacienţilor dependenţi. echipamentele şi instrumentarul din dotare. 35) Respectă şi apără drepturile pacientului. conform prescripţiei medicului. 27) Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor. 30) În caz de deces. 11) Pregăteşte bolnavul. 28) Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului în cadrul raportului de tură. creării condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. 29) Pregăteşte pacientul pentru externare. conform regulamentului de ordine interioară. manipulare şi descărcare a stupefiantelor. 34) Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistentului medical. activităţi de consiliere. imunizările. 22) Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării. 13) Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei. schimbării poziţiei bolnavului. pentru pacienţi. aparţinători şi diferite categorii profesionale aflate în formare.

FIŞELE DE ATRIBUŢII PENTRU ASISTENŢII MEDICALI ALTE CATEGORII DE PERSONAL SANITAR CU STUDII POSTLICEALE SANITARE SAU MEDII SANITARE ŞI PERSONAL AUXILIAR 1) Atribuţiile asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi – competenţele asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi 2) Atribuţiile asistentului medical de familie – competenţele asistentului medical de familie 3) Atribuţiile asistentului medical de igiena şi sănătate publică 4) Atribuţiile asistentului medical de laborator 5) Atribuţiile asistentului medical de farmacie 6) Atribuţiile asistentului medical de balneofizioterapie 7) Atribuţiile asistentului medical de radiologie 8) Atribuţiile asistentului medical de dietetică 9) Atribuţiile asistentului social 10) Atribuţiile tehnicianului dentar 11) Atribuţiile tehnicianului de aparatură medicală 12) Atribuţiile tehnicianului optician 13) Atribuţiile infirmierei 14) Atribuţiile brancardierului COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE/MOAŞE Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este acela de a îmbunătăţi standardul de îngrijire acordat femeilor. Raporturile obstetricii a. respectă dreptul . Codul 1. În virtutea ţelului său. prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă şi conform cerinţelor postului. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. educarea şi folosirea oportună a asistentei medicale de obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste. 39) Participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical şi al îngrijirilor pentru sănătate. copiilor şi familiilor de pretutindeni prin perfecţionarea. practicii şi cercetării în obstetrică. 38) Supraveghează şi coordonează activităţile desfăşurate de personalul din subordine.13 36) Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale. ICM prezintă următorul cod. ca un ghid al educării. 37) Participă la procesul de formare a viitorilor asistenţi medicali.

colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii. emoţionale şi spirituale ale femeilor care solicită îngrijiri de sănătate. e. oricare ar fi circumstanţele. consultându-i atunci când nevoile de îngrijire ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă. totuşi. încurajându-le speranţele realiste legate de naştere. sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea deciziilor privind îngrijirea şi împuternicind femeile să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea proprie sau a familiilor lor. intelectual şi profesional. oricare ar fi circumstanţele. Împreună cu femeile.lucrează cu femei.sunt alături de femei. 4.participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care promovează sănătatea pentru toate femeile şi familiile care aşteaptă copii.recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ să rezolve conflictele inerente. Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. b. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. e. . asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. cu un minim de aşteptări. . Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. se sprijină şi se susţin reciproc pentru îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ spiritul de autoevaluare. 2. Progresul cunoştinţelor şi practicii . străduindu-se în acelaşi timp să elimine practicile riscante din sânul aceloraşi culturi. .răspund nevoilor psihologice. acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care aşteaptă copii. . f. d. – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal. au respect pentru diversitatea lor culturală.pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie morală. . . astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepţie sau naştere. d.acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate ciclurile vieţii lor. integrând acest progres in activitatea lor practică.14 femeii de a lua o decizie pe deplin informată şi favorizează acceptarea responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei. . colaborează cu factorii financiari şi politici pentru a defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se asigura că resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate. fizice. 3. a familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii. . accentuarea conştiinţei individuale nu trebuie să priveze femeile de servicii de sănătate esenţială. b. b. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. c.îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure de naştere femeilor care solicită îngrijire. f. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul informaţiilor despre cliente în scopul protejării dreptului la confidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii. .sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru rezultatele îngrijirii acordate femeilor. c. d. . c.

Nursele şi moaşele din acest program vor avea un ecuson cu o inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. Milioane de nurse nu practică în prezent această profesie. . Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând sărăcia.semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă. Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra: . . locurile de muncă. Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21” Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor. . NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS “SĂNĂTATE 21” Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană formează cel mai mare grup al profesioniştilor din sectorul sanitar. Prima conferinţă Ministerială OMS pe aceste probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000. Serviciile spitaliceşti vor sprijini serviciile ambulatorii. c. de acordare a îngrijirilor la domiciliu. familiilor şi comunităţilor. b. la locul de muncă.confirme progresele reale realizate deja . Această lucrare are rolul să: . Se concentrează asupra echităţii.15 a. Strategia “Sănătate 21” Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS “Sănătate pentru toţi”. locuinţele şi mediul. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că progresul cunoştinţelor în profesie se bazează pe activităţi care protejează drepturile femeilor ca persoane. dar oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin conduita lor ca cetăţeni. în şcoli.stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor viitoare. Consiliul Internaţional al Nurselor şi Consiliul Internaţional al Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor şi moaşelor din Europa.participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/ moaşelor care se formează şi la dezvoltarea profesiei de moaşă. A fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru realizarea obiectivelor. Biroul regional OMS pentru Europa. Multe ţări au trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate pentrru toţi”. acţiunii multisectoriale şi asupra determinanţilor socio-economici ai sănătăţii. Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară sau cronică să rămână la domiciliu. cum ar fi analiza şi cercetarea în colectiv. Noua versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută social şi democratic. iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale în viaţa omului.dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor procese. abordării bolii.

Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă pentru nou.contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi propunerilor guvernamentale pe termen lung. lipsa veniturilor.16 solidarităţii şi echităţii pentru sănătate stilul de viaţă şi mediul sănătos acţiuni multisectoriale. dieta necorespunzătoare. Obiectivele “Sănătăţii 21” Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre ale Regiunii Europene ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi 1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%) Repere în nursing Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de puternic influenţează sănătatea circumstanţele socio-economice. incluzând tutunul. mediul şi stilul de viaţă. Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi. de la începutul carierei lor ca nurse. drogurile. . politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21” . care sunt cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă.informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi îngrijirilor de sănătate. Nursele de la nivel guvernamental au rol de a: . Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului. Vor conlucra cu alte agenţii sociale pt. Astfel: Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi multisectoriale. a influenţa problemele socio-economice şi de mediu. sprijinirea părinţilor în timpul sarcinii şi îngrijirea mamei. . Nursele .şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt. Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea sarcinilor. intersectoriale îngrijirilor de sănătate complete. bunăstarea personalului şi mediului în care lucrează. tatălui şi copilului imediat după naştere. Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din programele de pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv.lucra pt. şi vor da sfaturi legate de modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental. orientate pe rezultat grupurilor ţintă de populaţie boli legate de sărăcie şi şomaj neglijării persoanelor vulnerabile relaţiei între violenţă şi boală abuzului de substanţe.născut. alcoolul. Nursele cliniciene şi directoare vor include obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile lor locale. de a-i identifica pe cei cu nevoi mai mari. familii şi comunităţi.

. Astfel: . . prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al grupurilor dezavantajate. strategii.17 Nursele care elaborează politici. invalidităţii şi mortalităţii în grupuri.fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de nurse în fiecare an.toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de sănătate în perioada antenatală. experienţa şi cunoştinţele despre intervenţiile nursing. asigurându-le un start mai sănătos în viaţă. ar trebui să mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau deficienţe. Sănătate 21. prin prezentări de conferinţe. .identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în realizarea echităţii.trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale Indicatori ai realizărilor în nursing Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii. Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile.diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice trebuie redusă până la cel puţin 25% . fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă bianuală. în ţările cu rate curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi chiar mai puţin.Începând cu 2002. . publicaţii . pt.a. permiţând nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele. în special: .condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie îmbunătăţite (m.Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme model de parteneriat. care include obiectivele Nursingu-lui pt. vor fi incluse în programele nursing.rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate ţările. Obiectivul 2 – Echitate în sănătate Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor privind problemele de sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre. Indicatori ai realizărilor în nursing . Astfel: . Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care ajută nursele în practica de zi cu zi. . coroboraţi cu aspectele socio-economice .Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de Nursing. diferenţele de venit).valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii. toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar trebui să aibă o sănătate mai bună. Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă Până în 2020. . iar ţările cu rate curente sub 10 la 1000.trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie. autoritatea şi resursele necesare de a-şi juca rolul în promovarea sănătăţii. a îmbunătăţi sănătatea celor mai dezavantajaţi. perinatală şi serviciile de sănătate pentru copii. planifică şi conduc vor demonstra solidaritate. schimb de idei.

fumat şi alcool. mame singure). dietă. ajutând astfel tinerii să facă alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce priveşte relaţiile sexuale. . moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii antenatale ca să promoveze maternitatea în siguranţă. Indicatori ai realizărilor în nursing . tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi îndeplinească rolurile în societate. Toată evidenţa moaşei se va baza pe evidenţă şi tehnică corectă.Se va promova alimentaţia la sân.vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri de ingrijire a sănătăţii (ex. .nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi le vor folosi pentru a influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca grup de populaţie.proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/ dăunătoare.copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi capacitatea de a face alegeri sănătoase.până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri de sănătate acordate familiei . ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor. colegii sau în comunitate.procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin 20%. renunţarea la fumat.incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu cel puţin 1/3. Nursele vor participa la dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii.până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei examinări de către moaşă în timpul sarcinii. Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor Până în 2020. exerciţii fizice. unei naşteri normale şi. Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea. împreună cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică. educaţiei şi serviciilor de sănătate. . Se va asigura promovarea sănătăţii femeilor şi participarea la planificarea familială.18 mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani. limitarea folosirii incorecte a medicamentelor). . - . Astfel. o creştere a greutăţii copiilor la naştere şi o reducere a bolilor şi infirmităţilor congenitale. cu implicare nursei de familie. unei naşteri mai dificile.: scăderea numărului de sarcini la adolescente. cum ar fi consumul de droguri. Mai apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini. şi va avea posibilitatea să fie asistată de o moaşă la naştere. de tutun sau alcool trebuie să fie substanţial redusă. Astfel: . Indicatori ai realizărilor în nursing: . . supravegherea naşterii şi asistenţa naşterii.mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în rândul tinerilor trebuie să fie reduse până la cel puţin 50% . .nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup de populaţie şi vor forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în şcoală. Se vor identifica grupurile vulnerabile (adolescente. trebuie redus cu cel puţin 50%.

exerciţiile fizice. iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor dezvolta scheme de îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a sănătăţii mentale şi o reducere a ratei sinuciderilor. Indicatori ai realizărilor de nursing Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate: .până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune. trebuia oprită transmiterea poliomielitei în Regiunea Europei. Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea adulţilor. iar cele mai semnificative scăderi trebuie obţinute în ţări şi grupuri de populaţie cu rate actuale crescute.Nursele la orice nivel. . . .până în 2007. Ele vor pregăti în mod activ pe cei de vârstă mijlocie pentru o îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate. . la vârsta de 65 de ani. iar până în 2010 eliminarea trebuie certificată în fiecare ţară. în cadrul comunităţii sau în mici centre specializate.rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3. iar pentru persoanele cu sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii perfecţionate. de educaţie şi sociale.19 Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de a se bucura de întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ.trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă fără deficienţe. iar oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută de a face faţă evenimentelor stresante ale vieţii . iar până în 2003 sau mai devreme acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară. Fiercare curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta. .până în 2000 sau mai devreme. Indicatori ai realizărilor în nursing Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin: .prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie reduse substanţial. Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile . în procente a numărului cazurilor internate în aziluri. . Astfel: .sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor în vârstă posibilitatea de a fi îngrijite acasă. Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor. pojarul indigen trebuie eliminat din regiune. vor dezvolta şi vor participa la programe care să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc acasă. consumul de alcool şi de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc starea de sănătate.Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate.strategiile nursingului.Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza îngrijiri terapeutice în comunitate. inclusiv ca cetăţeni.trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de 80 ani. ceea ce va avea ca rezultat o reducere. . .

eradicarea poliomielitei. . orbirii. rubeolei.mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie redusă cu cel puţin 15%. Influenzae tip B.1 la 100000 locuitori:  o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai HBV prin vaccinarea împotriva hep.reducerea mortalităţii. a altor boli transmisibile sexual. tusei convulsive. . În special: - . . infirmităţilor şi morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă.01 la 1000 născuţi vii.până în 2015 sau mai devreme:  nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori.  nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0. Indicatori ai realizărilor în nursing: . diabet. . . B în programul de imunizare al copiiilor  nivelul incidenţei oreionului. . Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile Până în 2020 trebuie ca: .dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite. insuficienţei renale sau a complicaţiilor sarcinii. şi să nu fie decese în urma contactării unor forme indigene. a tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute şi bolilor diereice la copil.  să se reducă incidenţa.creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice. cunoştinţelor despre sex în siguranţă şi despre schimbarea acelor de seringă . tulburărilor osteoarticulare. . iar mortalitatea datorată cancerului pulmonar redusă la 25%. Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a vătămărilor.mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să fie redusă cu cel puţin 40%. tusei convulsive şi bolilor invazive date de H. . oreionului prin vaccinări şi imunizări.cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii. iar copii de 12 ani trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1. .01 la 1000 născuţi vii. trebuie redusă la 1/3. sub 1 la 100000 locuitori  nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0. infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor respiratorii cronice.reducerea procentuală a hepatiei.creşterea procentuală a folosirii prezervativului.5 dinţi cariaţi.creşterea numărului de vaccinaţi antigripal. tetanosului neonatal şi rujeolei. mortalitatea şi consecinţele negative ale infecţiei HIV sau SIDA.incidenţa amputaţiilor.20 până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0. lipsă sau plombaţi.

sau crimei organizate precum şi consecinţele acestora asupra sănătăţii. Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool. În mod particular: .populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer şi apă murdare care sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse substanţial.reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele sub 65 ani . exerciţiile fizice şi sexualitatea . Indicatori ai realizărilor în nursing: .dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate.21 mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie reduse la cel puţin 30%.reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală.sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă. .introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de învăţământ al nurselor.un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie. incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice. . . . .creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor de sănătate. conform orarului şi ratelor de reducere cuprinse în planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate. droguri şi tutun . . .includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă sănătoase. Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur din punct de vedere fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu depăşească standardele adoptate la nivel internaţional. . accidentelor domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la cel puţin 50%. a nutriţiei sănătoase şi a sexului protejat.oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi suficiente şi de o calitate satisfăcătoare.reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani. Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă mai sănătoase cum ar fi: .monitorizarea exerciţiilor fizice. mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă.reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani. violenţei legate de sex.utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col uterin. . trebuie reduse la cel puţin 25%.creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă Indicatori ai realizărilor în nursing: .

siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin creşterea calificării personale şi familiale pentru promovarea şi protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului fizic de acasă trebuie redus. Astfel: . cel puţin 50% din copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă “sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”. . . .cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri activi pentru un „oraş sănătos”. sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv . . alcoolul şi drogurile psihoactive va fi redus semnificativ. al unei reţele comunitare sănătoase.90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare. .accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse.persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în consideraţie beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate în domeniul respectiv şi să-şi orienteze politica şi acţiunile. Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea acestora faţă de sănătate. .statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a impactului asupra sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au devenit răspunzătoare pentru efectele politicii şi acţiunilor lor asupra sănătăţii. . Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către familie sau comunitate. viaţă publică şi socială în acord cu Regulile Standard ale Naţiunilor Unite asupra Egalizării Drepturilor pentru persoanele cu infirmităţi. serviciu. conform ob. .22 Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca tutunul.consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau să nu depăşească 6 litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul persoanelor sub 15 ani.proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul persoanelor de peste 15 ani şi mergând spre 100% în rândul persoanelor sub 15 ani. asigurând continuitatea îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor legate de serviciile spitaliceşti de îngrijiri secundare şi terţiare. Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate Până în 2015: . cu cel puţin 50%. .prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie redusă cu cel puţin 25% şi mortalitatea datorată acestora. 10.cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice în practicarea unor principii sănătoase.oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate şi acces la casă.

pregătiţi în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare de sănătate. îngrijire şi reabilitare de calitate şi ajutându-i să îmbine practica clinică cu sănătatea publică.sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie să garanteze acoperirea generală. 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure participarea indivizilor. .eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în funcţie de rezultatele obţinute. pregătindu-i pentru servicii de promovare. corespunzător nevoilor de sănătate ale populaţiei. În particular: .toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică.cheltuielile pt. Astfel: . serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate. tratament şi îngrijire. Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate Până în 2005: . solidaritate şi calitate optimă.educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile politicii „Sănătăţii pentru toţi”.sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi varietatea de profesionişti din străinătate.toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de monitorizare continuă şi dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel puţin 10 probleme de sănătate importante Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi alocare de resurse şi sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod egal. management şi practică. solidaritatea şi susţinerea. .resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie a sănătăţii. . cost-eficienţă. Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că profesioniştii din sistemul de sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele mai potrivite cunoştinţe.23 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze în sistemul de ingrijire primară. atitudini şi deprinderi pentru protejarea şi promovarea sănătăţii. . iar de ciziile privind strategiile alternative de rezolvare a problemelor individuale de sănătate trebuie să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din punct de vedere al costurilor . recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de îngrijiri de sănătate Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor Până în 2020: .

profesioniştilor din sistemul de sănătate.trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional. . toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă distribuirea serviciilor de sănătate pe baza probelor ştiinţifice. toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare care să susţină agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul către astfel de informaţii. locuri de muncă şi domiciliu . precum şi publicului larg.24 toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre priorităţile pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi. vor susţine un cadru motivant şi încurajator în viitor pentru acţiunile din regiuni. oraşe. XI) COMUNICAREA 1. Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de “Sănătate pentru toţi” la nivel naţional. Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să angajeze toţi indivizii.trebuie formulate obiectivele. managerilor. dar şi strategiile care le realizează. indicatorii şi priorităţile pe termen scurt.sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie pentru sănătate. CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR . informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor accesibile. . bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi. regional şi local pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în dezvoltarea sănătăţii. la nivelul comunităţilor precum şi în şcoli.structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de sănătate la nivel naţional.Legea drepturilor pacientului + legislaţie-vezi anexe (cap. iar progresul pentru realizarea lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic.politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional. mediu şi lung. regional şi local. Astfel: . politicienilor. naţional. dar şi la alte niveluri. grupuri din sectoare publice şi private. Astfel: . sarcinile. . dar şi societatea civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate pentru toţi.

25

Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale – nursei – cu pacientul şi cuprinde următoarele etape:  culegerea datelor prin interviu şi comunicare;  validarea, datelor;  organizarea datelor; – identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală. Metodele şi sursele de culegere a datelor:  interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);  examenul fizic: • subiectiv; • obiectiv.  teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date. Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală – nursă – şi pacient, cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest schimb de informaţii se obţine prin comunicare – un proces prin care una, două sau mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi îşi înţeleg reciproc sensurile. Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei bune comunicări constă în:  conţinutul comunicării;  înţelegerea mesajului;  expresia verbală;  comunicarea nonverbală. Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică. Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală trebuie să ţină cont de următorii factori care pot influenţa comunicarea:  percepţia trebuie bazată pe experienţă; calea de transmitere E R Emiţător Receptor  valoarea mesajului transmis - recepţionat;  răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;  gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei ce transmite mesajul;  nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea verbală şi nonverbală (nivelul de cunoştinţe)  mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte, fără factori ce pot perturba discuţia); Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor folosite (intonaţia vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei); Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia feţei, folosirea mâinilor, atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei corespunzătoare. În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate tipurile de relaţii: nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.

26 Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură sufletească. Acest lucru se realizează în trei faze: a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de îngrijire; b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul planului de îngrijire - când asistenta medicală - nursa - ajută pacientul săşi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile; c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea scopului îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de abandonare. Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu pacientul la nivelul lui de dezvoltare. Datele pot fi:  variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale); - condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobilizare, prezenţa unor reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de răspuns la stress etc.); - condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de criză, adaptare la boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate de comunicare, probe spirituale.  relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ). - gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului liber etc.; - elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale; - elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini, avorturi, accidente, intervenţii chirurgicale etc.; - elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,; - elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).

FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING

27 Numele pacientului şi alte detalii de la internare: Probleme principale Problema actuală

Sănătatea din punct de vedere fizic
          Starea respiraţiei Alergii, medicaţie Dureri/stare de confort Mobilitate/siguranţă Odihnă/somn Nutriţie Eliminări Tegumente/igiena Comunicare Menţinerea temperaturii

Sănătate psihică şi spirituală
        Stare emoţională Comunicare Reacţie la boală/spital Căi de a face faţă stressului/durerii Necesităţi spirituale Sensul stimei de sine Viaţa interioară şi sensul bunăstării Credinţe şi valori

Sănătate socială
      Reţele de sprijin social Familie/prieteni Locuinţa Venituri Ocupaţie Recreere/internare Dezvoltare sau cerinţe informaţionale

Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili semnele de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi centralizate în ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex. aparatul respirator, aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.). Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la cea de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.

CAPITOLUL II.

28

Locul de muncă al asistentului medical (MOAŞEI)
SĂNĂTATEA VIITORILOR PĂRINŢI
Sănătatea reproducerii
Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori. Astfel, sănătatea mamei gravide poate fi influenţată negativ de: - avorturi spontane, - întreruperi anterioare de sarcină, - boli cronice: diabetul, afecţiuni cardiace sau boli mintale, - boli genetice în familie, la părinţii sau bunicii copilului, - problemele de sănătate a mediului, - problemele economice şi politice (sărăcia, discriminarea). - factorii sociali ca locuinţa sau ocupaţia, fumatul sau consumul de medicamente pot afecta negativ sănătatea părinţilor şi capacitatea lor de a asigura urmaşi sănătoşi.

Sănătatea şi paternitatea
Un aforism spune că “suntem născuţi pentru a muri”. Totuşi, dezvoltarea progresivă întâlnită la embrion, nou-născut, copil şi în final la adolescent arată că suntem, de asemenea născuţi, pentru a ne reproduce. Acest capitol cuprinde: • Sănătatea fizică • Sănătatea psihologică, emoţională şi socială • Sănătatea sexuală • Planificarea familială.

a. Sănătatea fizică
Mediul familial sănătos Curăţenia şi igiena personală Evitarea infecţiilor Alimentaţia sănătoasă Există 4 categorii principale de alimente şi componente care trebuiesc consumate zilnic: - pâine şi cereale – cerealele integrale asigură carbohidraţi, fibre minerale şi vitamine - fructe şi legume proaspete - alimente cu proteine – sunt incluse ouăle şi leguminoasele: mazărea uscată, fasolea, lintea - produse lactate. 5. Exerciţiile şi relazarea Un exerciţiu moderat ( o plimbare regulată) executată în aer liber îmbunătăţeşte sănătatea, greutatea şi forma fizică şi ajută la o relaxare efectivă. Se ştie că stressul predispune la infertilitate, avort spontan şi naştere prematură. Fumatul 1. 2. 3. 4.

29 Cu fumatul este asociată o rată mai mare a avorturilor spontane, a malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii fetale sau neonatale. Chiar dacă femeia renunţă la fumat în timpul sarcinii, riscurile sunt totuşi mai mari decât în cazul nefumătoarelor. Bărbaţii care fumează au niveluri scăzute mai ale testosteronului, iar spermatogeneza, morfologia şi mobilitatea spermatozoizilor sunt reduse. De aceea, dorinţa unei sarcini poate constitui un bun stimulent ca un cuplu să renunţe la fumat. Alcoolul Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate periclita fătul, dar doza critică şi timpul nu se cunosc încă. Este bine ca femeile să reducă consumul de alcool înainte şi pe toată durata sarcinii. Medicamentele Multe medicamente au efecte adverse asupra sarcinii. De aceea se vor evita medicaţiile de orice fel, dacă nu au fost prescrise de medic.

Sănătatea socială, emoţională şi psihologică
A fi om înseamnă a fi social.Influenţele sociale modelează şi formează indivizii. Socializarea este primară sau secundară. Socializarea primară este realizată de către familie, în casă, în timp ce socializarea secundară are loc atunci când copilul îşi trăieşte viaţa în afara casei, spre exemplu la şcoală. Familia socializează copiii pentru rolurile aşteptate de ei la maturitate; îi învaţă normele de conduită pe care trebuie să le urmeze. Învăţarea în familie a rolurilor viitorului adult înglobează şi diferenţele dintre comportamentul feminin şi masculin. Astfel băieţii trebuie să fie independenţi, să aibă încredere de sine, iar fetele trebuie educate spre a fi atractive şi a avea un fel de a fi binevoitor. Fetele au ocupaţii casnice, au copii, iar băieţii au cariere. Familia este unitatea fundamentală a vieţii sociale. Familia trebuie să fie într-o bună stare de sănătate fizică, socială, emoţională şi psihologică, astfel încât cei care cresc în familie vor avea o stare de sănătate similară. Familia nucleară – este structura socială bazată pe casă, în care părinţii şi copiii lor locuiesc împreună, fără bunici, într-o familie bine situată, strâns unită, copiii se dezvoltă fizic, intelectual şi emoţional până la potenţial maxim. Familia extinsă este compusă din membri familiilor din care se trag părinţii. Ei împart o casă sau locuiesc în imediata vecinătate. Atât soţul cât şi soţia aduc în căsnicie obiceiurile şi credinţele familiilor extinse. Ele pot fi de natură culturală, religioasă, politică şi socială. Familia extinsă oferă un sprijin în toate împrejurările vieţii, dar în acelaşi timp exercită un control considerabil asupra membrilor săi. Într-o familie adevărată, sănătoasă, părinţii nu vor lăsa la voia întâmplării influenţa asupra copiilor. În practică aceasta înseamnă că o familie sănătoasă se va caracteriza prin părinţi care văd nevoia de a demonstra şi ghida copiii în înţelegerea: - Acelor factori care îmbunătăţesc sau dimpotrivă periclitează sănătatea fizică. (Fumatul este un exemplu care poate deteriora sănătatea). - Rolurilor persoanelor şi relaţiilor interpersonale - Statutului de bărbaţi şi femei - Rolurilor şi responsabilităţilor în comunitate sau sociatate. Sănătatea sexuală

30 Sexualitatea unei persoane se preocupă de modul în care “el” sau “ea” acţionează ca fiinţe sexuale. Sexualitatea nu se va confunda cu activitatea sexuală. Sexualitatea începe să se dezvolte la naştere. Să te naşti, să creşti, să fii îngrijit şi alăptat – toate acestea sunt experienţe fizice totale care pot aduce plăcere şi satisfacţie, sau dimpotrivă suferinţă şi traume irevocabile. Fetiţa este tratată mai cu blândeţe, orice manifestare de voinţă puternică este privită ca nefeminină, se aşteaptă ca ele să fie docile şi înţelegătoare, se joacă cu păpuşile. Fetele sunt pregătite pentru procreere. Băieţii sunt trataţi cu fermitate, atributele masculine, de genul caracter puternic şi încăpăţânare sunt privite cu aprobare. Când cresc, se aşteaptă ca ei să fie aventuroşi şi neînfricaţi şi să se joace cu maşini, puşti şi camioane. El va trebui să fie mai târziu stâlpul familiei, să muncească, să aducă bani. Căsătoria poate asigura o companie, un anumit statut, o conveţuire în comun, servicii casnice garantate. Eşecul în căsnicie devine din ce în ce mai răspândit, o explicaţie a faptului că astăzi indivizii au pretenţii mai ridicate de la o căsnicie şi sunt mai puţin pregătiţi decât părinţii lor să tolereze o relaţie nesatisfăcătoare. Comportament sexual sănătos Activitatea sexuală este o parte absolut normală şi sănătoasă a vieţii noastre, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Este un mod de a împărtăşi afecţiunea şi tandreţea, bucuria şi emoţia. Regulile pentru o activitate sexuală sănătoasă sunt: - Nici bărbatul, nici femeia nu trebuie să lase responsabilitatea pentru sănătatea sexuală numai în grija celuilalt partener. - Acordaţi atenţie igienei personale, înainte şi după actul sexual - Utilizaţi prezervativul, în special în cazul relaţiilor sexuale întâmplătoare - Solicitaţi examinarea medicală dacă apare orice secreţie anormală sau iritaţie în zona genitală sau anală sau dacă există senzaţia de arsură la urinare. - Anunţaţi partenerul despre apariţia oricărui simptom. Boli cu transmitere pe cale sexuală (BTS) Sunt boli care se transmit de la un partener la altul în timpul sau ca rezultat al unei activităţi sexuale intime. Unele dintre acestea pot cauza o deteriorarea severă şi permanentă a sănătăţii. Majoritatea BTS se asociază cu: - O secreţie modificată sau mărită din vagin sau penis - Durere sau arsură la urinare - Iritaţii, exeme sau băşici în jurul anusului, vaginului sau penisului - Durere sau iritaţie la contactul sexual Totuşi, în unele cazuri, nu apar nici un fel de simptome.

Principalele tipuri de BTS sunt:

Sifilisul cauzat de Treponema.31 Infecţiile genitale nespecifice care se manifetsă saub forma cistitelor.Efectele negative asupra sănătăţii femeii. inclusiv incidenţa mărită a prematurităţii. erupţie. El împiedică spermatozoizii să întâlnească ovulul sau poate împiedica implantarea ovulului fertil în peretele uterin . Gonoreea cauzată de Neisseria gonococus care se răspândeşte şi în alte zone calde şi umede ale corpului. vaginitelor. . Nevii genitali. care infectează sângele şi alte fluide ale organismului. cauzând stress şi probleme asociate de sănătate.Sterilet. Dispun de tratament.Metodele naturale. Ele sunt: .Sterilizarea feminină sau masculină.O probabilitate mărită ca în lipsa unui suport familial adecvat. Există 5 metode principale pentru a preveni conceperea. retragere sau utilizarea barierelor contraceptive în timpul ovulaţiei. . incluzând prezervative pentru bărbaţi şi femei. exemă şi mâncărime. burete. precum şi posibilitatea de a avea prea mulţi copii apropiaţi ca vârstă . Se bazează pe ciclul reproductiv al femeii şi constau în abstinenţă. Este foarte dureros şi tratamentul este îndelungat. Candidoza se manifestă prin secreţie. Virusul HIV este un virus pentru care la această dată nu se cunoaşte un tratament etiologic. Nu există tratament specific. Întreruperea sarcinii nu este considerată metodă de planificare familială.O presiune sporită asupra veniturilor familiei. El conduce la sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). precum şi de protejare a personalului medical faţă de infectatul cu HIV (vezi precaţii universale). Ele includ: . Se tratează cu antibiotice. injectabile şi implanturi). Există tratament eficient. şi doar de încetinire a replicării virale. Herpesul genital cauzat de herpes simplex. diafragme sau capsule cu spermicide. .Risc mărit de probleme neonatale.Hormonale. Efectele reproducerii necontrolate sunt binecunoscute. incluzând contraceptivele (tablete. Este un dispozitiv plasat în interiorul uterului. uretritelor şi proctitelor (inflamaţii rectale).Metoda barieră. Este tratată cu antibiotice. poate afecta ochii copilului la naştere. Trebuie luate măsuri specifice de protecţie a persoanelor sănătoase. Alegerea contraceptivelor . dar şi a pacientului. dar există vaccin pentru prevenirea ei. . copiii să atingă potenţialul optim de sănătate şi dezvoltare. Lamivudină). . Înfecţia HIV/SIDA. Hepatita B – nu există tratament specific (Interferon. Planificarea familială (Family planning) Planificarea familială este o componentă a sănătăţii familiei. cauzaţi de virus. Întreruperea sarcinii este considerată un eşec al planingului familial.

(într-un foarte mic procent este reversibilă). protejează noi sarcini. Protejează de BTS.este necostisitoare .este uşor de folosit şi de întrerupt . Nu protejează de BTS.protejează împotriva BTS . în principal prin cauzarea unor modificări temporare ale uterului şi trompelor lui Fallopian care împiedică fertilizarea. Nu protejează de BTS. Dispozitive intrauterine – previn graviditatea. Rată de eşec 12%. Implanturi (NORPLANT) . Are o rată de eşec de 0. Nu este o metodă definitivă şi se va repeta la 5 ani. crampe. Protejează faţă de unele BTS. Rată de eşec 3 %. sângerări menstruale neregulate. IUD trebuie inserate de practicieni. Contraceptivele orale combinate (conţin estrogeni şi progesteron) – împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Se iau lunar. Se folosesc la fiecare contact. Se schimbă odată la 3 – 8 ani. Spermicidele vaginale (spumă. burete) – împiedică fecundarea.4%.15%.are efecte secundare nedorite .4%. Metode: Sterilizare masculină voluntară (vasectomie) – incizarea diferitelor vase. tablete spumante) sunt plasate în vagin înainte de actul sexual împiedicând instalarea sarcinii prin distrugerea spermatozoizilor şi formarea unei bariere în colul uterin. Efecte adverse: creştere în greutate. Rată de eşec 3 . sângerări menstruale neregulate. dureri de cap. Efecte adverse: creştere în greutate. Minipilule cu progesteron . Efecte adverse: sângerări menstruale neregulate.împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. dureri de cap. Prezervativele – împiedică pătrunderea spermei în vagin şi uter. peliculă. Se folosesc la fiecare contact.32 Este important de ştiut dacă utilizarea acestora: . apoi legate şi blocate pentru a împiedica trecerea spermei .cere cooperarea partenerului . capsule.este permanentă sau reversibilă. Protejează faţă de unele BTS.10%. nu previne transmiterea BTS.6 mici capsule care eliberează lent progestin după ce au fost implantate subcutan în partea superioară a braţului printr-o mică incizie. Nu sunt efecte secundare. protejează noi sarcini. Se iau lunar. protejează noi sarcini. nu previne transmiterea BTS.poate fi utilizată în timpul alăptării . Efecte . Rată de eşec 1-8%. Sterilizarea feminină (ligatura de trompe) Are o rată de eşec de 0. Se folosesc la fiecare contact. . Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la spermicide.este uşor de obţinut . Alte metode de barieră vaginală (diafragmă. Rată de eşec 21%.este considerată sigură . Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc sau lubrefianţi. Nu sunt efecte secundare. Efecte adverse: sângerări menstruale mărite. nu previne transmiterea BTS. dar sterilizarea este definitivă.este eficientă . blocând deschiderea spre uter şi menţinerea spermicidelor în col. cremă. gel.trebuie utilizată de fiecare dată când cuplul are relaţii sexuale. dar sterilizarea este definitivă.28%. dureri de cap. Are o rată de eşec de 0. Risc de infecţii. (într-un foarte mic procent este reversibilă). supozitoare. Nu protejează de BTS. Rată de eşec 18 .

O reducere substanţială a problemelor de sănătate a femeilor în raport cu statutul lor socio-economic şi cu povara multiplelor ei roluri. hărţuirii sexuale. Planificarea familială naturală (PFN) implică identificarea perioadei fertile şi abţinerea de la relaţii sexuale în timpul acestei perioade.O reducere a mortalităţii infantile la mai puţin de 15 la 100000 de naşteri.În unele ţări întreruperea sarcinii este legată de nivelurile ridicate ale mortalităţii materne. Pentru cancerul de sân: . Este important ca femeia să-şi planifice sarcina. oricât de atent ar fi chirurgul. Împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin. organele sale reproductive sunt supuse riscului de lezare sau inducere a infecţiei. Nu previne transmiterea BTS. Regiunea europeană s-a angajat să realizeze: . cancerul de col sau de sân. Durata abstinenţei este de la 7 la 14 zile în fiecare lună. .Un sprijin susţinut pentru femeile care asigură o îngrijire medicală neoficială.O reducere substanţială a incidenţei şi consecinţelor negative asupra sănătăţii. Contraceptive injectabile (progesteron/esteorgeni sau numai progesteron) – acţionează prin oprirea temporară a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. astfel. Femeile şi sănătatea Până în anul 2000 trebuia să se producă o îmbunătăţire susţinută şi continuă a stării de sănătate a femeii. .33 adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc şi/sau spermicide. Rată de eşec 0.2%. dureri de cap. (calculată de la I-a zi a menstruaţiei). Acestea le va permite femeilor să fie mai vigilente la orice schimbare în sănătatea lor şi să solicite ajutor în stadiul incipient. Rată de eşec 18%. care apar frecvent în timpul gravidităţii. risc crescut de infecţii urinare. încât să nu fie afectate din punct de vedere al sănătăţii. creşteri în greutate. să înţeleagă tipurile de boli şi problemele specifice. Ea este asociată cu naşterea prematură şi cu naşterea ulterioară a unui copil cu infirmităţi de lungă durată. Efecte secundare: greţuri. Nu sunt efecte secundare. a violenţei casnice şi a violurilor . Nu previne transmiterea BTS.O reducere cu cel puţin 25% a diferenţei dintre rata mortalităţii materne din diferite zone geografice şi grupuri socio-economice. căci dacă o femeie recurge la întrerupere de sarcină. Rată de eşec 22%. Nu sunt efecte secundare. Este necesară repetarea lunară. Retragerea – scoaterea penisului din vagin înainte ca ejacularea să se producă. Principalele ameninţări la adresa sănătăţii femeilor sunt legate de starea de graviditate.O reducere substanţială a problemelor de sănătate specifice femeilor. Pentru atingerea acestui obiectiv. Femeilor trebuie să li se dea ocazia să preia responsabilitatea reproducerii şi să aleagă căile de a controla. . .Nu previne transmiterea BTS. Femeile trebuie să aibă grijă de sănătatea lor.

. Dacă ciclul menstrual normal este de 28 de zile. Efectul acestora este: . Organismul femei suferă modificări pentru a se adapta la starea de graviditate (semnele gravidităţii). scurgeri din mamelon. Ovulul după ce a fost fecundat se divide cu rapiditate. Semnele induse de sarcină sunt: . Se va urmări forma şi mărimea sânilor. ovulaţia are loc la jumătatea intervalului. erupţie cutanată în jurul mamelonului. iar părţile osoase. Bărbaţii şi sănătatea Este important ca şi bărbaţii să aibă o stare bună de sănătate. afecţiunile hepatice sau gastrice şi obezitatea pot fi o ameninţare timpurie la adresa sănătăţii bărbatului. ca să poată secreta laptele după naştere.lipsa ciclului menstrual .diminuarea eficienţei sistemului imunitar. astfel încât muşchii uterini să nu expulzeze fătul prea repede.mărirea celulelor musculare ale uterului. Dacă este nevoie se va face un consult medical şi o mamografie. astfel încât fătul şi placenta să nu fie respinse. orice nodul . Dacă sunt celule neoplazice se va face tratament adecvat. De aici probabilitatea maximă ca femeia să rămână gravidă este ca ea să aibă contact sexual între a 12-a şi a 16-a zi de la debutul ciclului menstrual. Sarcina normală Serviciile de maternitate sunt serviciile destinate îngrijirii femeii pe întreaga duartă a sarcinii până după naşterea copilului. . Este de reţinut că fumatul şi alcoolul pot afecta fertilitatea bărbatului.34 . În acelaşi timp se va efectua şi un consult ginecologic. Pentru cancerul de col uterin Se va face un frotiu vaginal şi coloraţia specifică. venele dacă sunt mai proeminente ca de obicei.reducerea tonusului muscular şi a tendoanelor. adaptându-l la creşterea fătului. cută sau îngroşare a pielii(coaja de portocală). aspectul şi poziţia mameloanelor. Simptomele sarcinii Modificările care au loc în organismul femeii gravide sunt determinate de modificările hormonale. Cancerul pulmonar şi afecţiunile cardiace. unde se dezvoltă fătul şi placenta. Testul se va repeta periodic.dezvoltarea structurii sânilor. . Conceperea Ovulaţia are loc cu 14 zile înanite de menstruaţie. Se fixează în endometru.se vor palpa periodic sânii (cu mâinile în şold şi apoi prin aplecare). muşchii şi ligamentele bazinului să aibă capacitatea să se deschidă şi să permită trecerea uşoară a copilului la naştere.

lipotimia .sânii încep să devină sensibili şi pot apare mâncărimi. acestea să poată fi identificate şi tratate adecvat.prurit cutanat . Examinarea prenatală cuprinde: . . Aceste modificări produc tulburări: .constipaţia (atenuată prin consum de fructe şi legume). cafea.Hgb (pentru prevenirea anemiei) - Pregătirea pentru viitorii părinţi .arsuri gastrice (mama va evita alimentele acide şi grase).verificarea mărimii fătului. El ajunge de la o bi-celulă la 11 cm. .disurie – în ultima periaodă de sarcină datorită compresiei fătului pe vezica urinară. starea de rău. Volumul sanguin se măreşte şi apare o creştere a numărului de globule roşii şi albe. . când toate organele şi structurile organismului sunt formate. Tulburări minore de sarcină În sarcină funcţia cardiacă şi presiunea sanguină a mamei cresc. când fătul creşte treptat (perioada fetală).determinarea prezentaţiei fătului (spre finalul perioadei de graviditate) . prin compresia de către făt a venei cave) Îngrijirea prenatală Scopul îngrijirii prenatale este acela de a supraveghea sarcina pe toată durata de graviditate.mama nu mai preferă alimente care-i plăceau până acum (ex. iar intestinele devin leneşe. urinarea frecventă şi mâncărimea sânilor dispare de regulă. . După 12 săptămâni începe procesul de maturizare al organelor. astfel încât dacă apar probleme. După 12 săptămâni.35 greaţă şi vărsături – în primele 12 – 14 – 16 săptămâni (“răul de dimineaţă”).mama simpte nevoia de a urina mai des. Dezvoltarea cea mai importantă a embrionului este în primele 12 săptămâni.vene varicoase şi hemoroizi . ceai).amorţire sau furnicături în degete (edeme în tunelul carpian) . . încep să-şi mărească volumul.dureri lombare (mersul pe jos şi poziţia aşezat cu spatele sprijinit pot fi de ajutor).Hipotensiune de supinaţie (când femeia stă pe spate. Tonusul digestiv este redus. măsurarea TA şi studierea edemelor (pentru prevenirea pre-eclampsiei) . pentru a stabili dacă dezvoltarea sa este în limite normale . Este perioada de organogeneză. . .testul urinii (pentru determinarea proteinuriei).

Etapele naşterii Prima etapă Este cea mai lungă – perioada când colul se deschide treptat până la dilatarea completă (8-10 ore). Dacă nu se reuşeşte. dar poate fi şi de 5 min. Indiciile declanşării naşterii sunt: . Durează 2 ore. Astfel colul devine mai subţire şi treptat este ridicat până la segmentul inferior al uterului. Mama simpte nevoia să împingă cu toată forţa. Când dilatarea colului este completă (10 cm diametru). mama simte că se contractă abdomenul şi are dureri. fătul este împins în exterior şi se produce naşterea. ţine respiraţia şi expiră. inspiră adânc. dar poate să apară în orice stadiu al sarcinii.contracţii regulate. Simptomele celei de-a doua etape sunt: . Conducerea naşterii Se iau măsurile pentru prevenirea infecţiilor (spălare pe mâini şi tehnici de asepsie) Necesar: . La început contracţiile sunt la 20 min.ruperea membranelor (exceptând cazurile când s-a produs mai repede) . se poate recurge la fertilizare în vitro. contractând muşchii abdominali ca pentru defecaţie. muşchii se contractă şi devin din ce în ce mai îngroşaţi şi mai scurţi.ruperea membranelor – pierderea lichidului amniotic. Naşterea este mai rapidă la femeile care au mai născut. în această perioadă Etapa a doua Copilul coboară prin canalul pelvin. Deoarece spaţiul din uter continuă să se micşoreze. emoţionale sau psihosexuale. colul se dechide (se dilată) şi partea fătului situată în zona inferioară a uterului (partea de prezentare) este împinsă forţat în pelvis. La fel este eliminată şi placenta.modificări ale contracţiilor – ele devin mai puternice şi mai dese (câte una la 2-3 min). Naşterea normală Declanşarea naşterii se produce între 38 – 40 săptămâni (până la 42 săpt). apoi tot mai dese la 10 min şi de durată mai mare .36 Părinţii trebuie învăţaţi la ce să se aştepte în timpul sarcinii şi apoi cum trebuie îngrijit nou-născutul (mai ales la primul copil).eliminarea dopului gelatinos (secreţie cervicală mucoasă rozalie) . E bine ca mama să stea în picioare. Acestea necesită a fi tratate. Cauzele pot fi de natură fizică (ovariană. Sterilitatea Afectează un număr mic de cupluri. problemelor sociale. cantitatea redusă de spermatozoizi) sau datorate problemelor de sănătate. Contracţiile sunt tot mai puternice. astfel încât spaţiul din uter se micşorează. În timpul naşterii. acţiunea muşchilor se modifică.

Se vor tampona nările copilului. Se tamponează cordonul cu dezinfectant şi se pansează. Mama este rugată să respire adânc pentru a permite capului să avanseze cu fiecare contracţiue.Se curăţă bine gura . Copilului expulzat imediat. acesta fiind acoperit cu muşama. Distocia umerilor Dacă umerii nu au fost eliberaţi în 5 min. Dacă hemoragia continuă se palpează partea superioară a uterului şi se masează cu o uşoară mişcare circulară. se ligaturează şi se secţionează cordonul între cele 2 pense. Complicaţii obstetricale Tratarea hemoragiei şi şocului obstetrical . Mama va fi internată de urgenţă. Expulzia fătului Capul copilului este coborât. ca să fie intacte. se pensează cordonul ombilical cu 2 pense. Cordonul ombilical prolabat – este urgenţă maximă. Placenta şi membranele se examinează. TAS < 100 mmHg. copilul nu mai are nici un mijloc de a obţine oxigenul prin respiraţie. .Se şterge faţa cu excepţia ochilor. Dacă nu este posibil şi cordonul este înfăşurat de 2 -3 ori. va bomba perineul. cu capul mai jos decât restul corpului. venă cavă) şi va fi acoperită cu o pătură. nu va sta complet culcată (sd.37 material pentru tampoane – sterile fire pentru legarea cordonului ombilical foarfeci 2 pense Se pregăteşte patul. Poate să fie urmată şi de o uşoară hemoragie. tegumente palide şi reci). . dar aceasta nu trebuie să depăşească 200 – 300 ml. se pensează cordonul ombilical şi se secţionează la 2-3 cm. şi capul va ieşi primul. Etapa a treia Eliminarea placentei. Mama are din nou contracţii. se face după 15 – 20 min de la naştere. Complicaţii la naştere Circulară de cordon Se vă lărgi pe cât posibil cordonul ombilical ca să nu ştranguleze gâtul copilului şi se va elibera dacă este posibil bucla acestuia peste capul copilului. i se curăţă căile respiratorii (se aspiră). . dar mai mici. Se pregăteşte şervet sau prosop pentru învelirea copilului.Se evaluează starea mamei (pulsul > 100/min. Apoi capul va fi rotit uşor şi apoi umerii. Atenţie! Odată cordonul tăiat.Se evaluează pierderea de sânge . Se sprijină mama în semi-decubit. se va întoarce mama pe stg. iar dacă naşterea întârzie. Este posibil să se elibereze umerii. copilul nu începe să respire.

în timpul travaliului şi naşterii. toxemia de sarcină) Semne: creşterea TA. de urgenţă: .internare în spital Disgravidia emetizantă – necesită reechilibrare hidroelectrolitică Sângerare – în palcenta praevia şi apoplexia placentară.femeia cu avort incomplet sau în curs se va interna în spital .avort iminent – separare parţială a placentei – sarcina poate continua cu repaus la pat + medicamente . Tratament: combaterea şocului.şocul şi pierderea vaginală de sânge nu se pot estima . internarea femeii.avortul complet – produsul de concepţie este complet eliminat .: . Eclampsia Sunt convulsii asociate sarcinii.făt mort şi reţinut Trat. precordială sau sughiţ .transportul femeii la spital . după naştere (postpartum).nuva primi nimic să mănânce sau să bea până nu se ia o decizie medicală Sarcina ectopică – sarcina care se dezvoltă în afara uterului.avort în curs – mama va avorta .evaluarea şocului . Fătul nu se poate salva.cereţi ajutor medical de urgenţă Avortul spontan Tipuri: . proteinurie. edeme generalizate.plasaţi mama într-un loc răcoros pentru a reţine sângele în organele vitale .cefalee puternică .ridicaţi picioarele patului în care se flă mama şi îndepărtaţi pernele .poate apare durere abdominală generalizată.avortul incomplet – a fost eliminat doar fătul . Apare de obicei în ultimul trimestru de sarcină.38 O femeie care are aceste semne a pierdut cel puţin 1000 ml sânge. Semnele sunt: . Tratament . Preeclampsia (HTA indusă de sarcină. Apar în timpul sarcinii.poate apare o menstruaţie sau o sângerare vaginală .se aşează mama în decubit lateral .antecedente de SEU. Prezintă: . mai ales la primipare sau la femeile cu naşteri multiple. Traament.i se asigură confort .menţineţi libere căile respiratorii .se asigură căldură suficientă mamei .reanimarea . de obicei în tromba uterină.

Îngrijiri: .acoperirea copilului cu un scutec sau prosop.stimularea încrederii mamei.greaţă .modificările din sarcină dispar . .: .controlaţi TA .retenţia în uter a placentei sau a resturilor .tulburări vizuale Traament. Îngrijirea nou-născutului .stimularea tactilă .se instalează lactaţia .contactaţi serviciile de urgenţă Distociile (imposibilitatea naşterii pe căi naturale) sau prezentaţia defectuoasă pot impune efectuarea cezarienei de urgenţă.durere epigastrică . În această perioadă au loc modificări fiziologice şi psihologice: .aspiraţi şi dezobstruaţi căile respiratorii.promovarea confortului fizic al mamei şi copilului . .se crează punţi afective mamă.pacienta nu se va lăsa singură .nu se mişcă pacienta în timpul convulsiilor .eliberarea căilor respiratorii .reanimare cardio-respiratorie dacă respiraţia ori activitatea cardiacă nu se instalează (sau puls sub 60/min) .făt . Hemoragia postpartum (PPH) – pierderea a peste 500 ml sânge în 24 ore de la expulzia placentei Cauze: .mama se reface după stressul sarcinii. .intubare şi ventilare la nevoie.ameţeală .organele reproductive revin la normal . obiectivele comune şi modalităţile de atingere a acestora • Se notează: . După naştere Lăuzia – perioada de şase săptămâni cu începere din momentul expulziei placentei.39 .hemoragia determinată de rupturi ale vaginului sau canalului cervical Se intervine chirurgical. Îngrijirea femeii gravide la domiciliu Obiective: .încurajarea alimentaţiei naturale .administrarea de oxigen.mama se aşează în poziţie laterală .Se stabileşte relaţia cu femeia gravidă.

semnele de disconfort specific sarcinii . grup sanguin. evoluţii.starea de sarcină.igiena corporeală.antecedente familiale (boli genetice).dietă şi nevoile funcţionale pentru mamă şi făt . secreţie vaginală. limbajul folosit. . controalelor periodice • Evaluează perceperea sarcinii în familie: sarcină dorită sau nu. • Află cunoştinţele femeii. conform modului de reacţie personală a femeii la sarcină.abuzul de substanţe toxice: alcool. pe data ultimei menstruaţii. teste biologice. . toaleta cavităţii bucale . alimentaţie.îmbrăcăminte şi încălţăminte • Notează în fişa medicală a femeii gravide evenimentele petrecute de la ultimul control în starea generală de sănătate: .îngrijirile de sănătate. exerciţii de relaxare. - . resp.îngrijirea şi alimentarea sugarului.Înregistrează rezultatele testelor de laborator efectuate: hemoleucogramă.creşterea şi dezvoltarea fătului . istoricul ciclului menstrual. cezariană) .odihnă şi somn . .activitatea ocupaţională.Determină şi înregistrează valorile TA.Determină câştigul sau pierderea în greutate .înălţimea fundului uterin. exerciţii fizice admise . .40 aspectul general nivelul de cultură.activitatea fizică: poziţia corpului. a cuplului despre: . anticiparea rolului de părinte • Calculează vârsta sarcinii pe baza semnelor prezumptive. localizarea lor. activitatea sexuală sarcinile trecute . . .Observă aspectul mameloanelor • Înregistrează: .îngrijirea danturii.purtarea de încălţăminte ortopedică . tutun . despre modul de viaţă al femeii gravide (mişcare. antecedente medicale sau chirurgicale (avorturi.Reaminteşte semnele de pericol pentru a se asigura că sunt cunoscute . intervenţii pe uter sau bazin pelvin.comportamentul sexual în timpul sarcinii . PBW.semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii .Reevaluează datele obţinute prin examen clinic. p. teste Doppler şi ECO.dezvoltarea şi evoluţia fătului . somn.evoluţia anatomică şi fizologică a sarcinii . • Prezintă informaţii despre: .Observă prezenţa sau absenţa edemelor. boli cronice. stil de mers. Rh. temp . igienă personală) • Se stabileţte ritmul vizitelor. starea emoţională. sumar de urină. concediul pre şi postnatal .

modalităţi de pregătire a gravidei pentru internare (starea de igienă. .balonare abdominală. observarea anormalului şi a abaterilor de la normal. uneori polakiurie Probleme: deficit de cunoştinţe în legătură cu sarcina. alterarea comportamentului sexual. Bazală la 37. problemele ce au apărut şi pe care le poate influenţa. pervertirea gustului. starea emoţională modificată de sarcină. BCF Orice simptom susţinut de gravidă şi care constituie o abatere de la starea de sănătate cu influenţă asupra evoluţiei normale a dezvoltării fătului. .1 – 37. înţepături la nivelul sânilor. . mişcările fetale. disconfort fizic. Gravida cu sarcină normală în I-ul trimestru Culegerea datelor: Semne şi simptome: .semnele naşterii la termen. lenjerie pentru ea şi nou-născut) .7 °C.manifestări neuropsihice_ adaptarea la sarcină. acte de identitate. .amenoreea – semn nesigur (data ultimei menstruaţii) .importanţa reacţiei membrilor familiei la eveniment. • Prezintă: . sialoree. scăderea libidoului. apare reţeaua Haller . autoîngrijirea în timpul sarcinii. SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ Este bine ca sarcina să fie depistată cât mai devreme şi să fie luată în evidenţă şi supravegheată medical.41 vârsta gestaţională. . .modificări tegumentare specifice .greutate. calculul datei probabile a naşterii.semnele unei naşteri premature.creşte temp. cauzele ce declanşează travaliul şi semnele ruperii membranelor.semne digestive: greţuri (50% din gravide). reacţii emoţionale. îngrijirile aplicate. pirozis . relaţiile dintre ei. • Continuă pe parcursul vizitei la domiciliul nou-născutului să evalueze cunoştinţele părinţilor. atmosfera manifestată de cuplu.ultima verificare a condiţiilor ce vor fi oferite nou-născuţilor la sosirea în familie.

îndrumarea femeii să consulte medicul pentru a stabili existenţa sarcinii .constipaţie.interviu amănunţit pentru a depista starea de sănătate anterioară sarcinii. flatulenţă. sărăţele.să deosebească manifestările normale (greţuri.informarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii .42 alterarea confortului în legătură cu tulburările neurovegetative manifestate prin greţuri şi vărsături matinale.amenoree (DUM).apetit crescut. nevoie de somn sau insomnie) Obiective: . 20 – a la primipare şi a 18-a la multipare . şi înainte de a se ridica va mânca câţiva biscuiţi. . vărsături matinale) de cele patologice (imposibilitatea de a se alimenta) Intervenţii: .stare de leşin (hTA ortostatică) .aprecierea stării de nutriţie a gravidei. manifestări în sarcina patologică - Gravida cu sarcină normală în trimestrul II În săptămânile 14 – 20 semnele clinice de sarcină sunt de probabilitate. iar după săptămâna a 20-a apar cele de certitudine. sfaturi privind alimentaţia (gravida care varsă nu se va ridica brusc din pat.cântărirei. reacţie serologică. .informarea gravidei asupra datei posibile a naşterii . oboseală în legătură cu sarcina (lipsă de energie.tulburări neurovegetative diminuate sau dispărute .stabilirea ritmului consultaţiei . .bătăile cordului fetal se pot asculta din luna a V-a cu un ritm embriocardiac de 120 – 150 bătăi/min Manifestări legate de modificările organismului: . .asigurarea confortului psihic prin discuţii cu soţul când este necesar. arsuri epigastrice.prurit tegumentar.varice.gravida trebuie să cunoscă modificările survenite în timpul sarcinii .mişcări fetale după săpt. .modificări cutanate mai accentuate . sumar de urină.instruirea gravidei privind semnele de avort. . păine prăjită. informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine. . Culegerea datelor: Manifestări legate de sarcină: . examenul secreţiei vaginale . prăjeli înaintea culcării) .la palparea abdominală se pot simţi părţi fetale mici şi din luna a VI-a chiar cei doi poli fetali . măsurarea TA. Rh. să evite alimentele grase.

. cu naşterea. varice. să se prezinte la controlul periodic. Probleme: . .alterarea confortului din cauza poziţiei defectuoase. sfătuieşte gravida să repete sumarul de urină .sfătuieşte gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă. călătoriile lungi. . . pt. să le evite pe cele grase. . semne de pericol legate de sarcină.să nu facă spălături vaginale.să mestece bine alimentele.să cunoască factorii care pun în pericol sarcina.deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia normală a sarcinii în trim.să-şi schimbe încet poziţia pentru evitarea hipotensiunii ortostatice . .să evite ortostatismul prelungit. migrene.pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului sfătuieşte gravida: . fără toc. sau care produc gaze. măsoară TA.să evite efortul prelungit.să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată . . a durerilor lombare. modificări produse de sarcină şi îngrijire proprie a sănătăţii.să consulte medicul dacă leucoreea este abundentă.să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine. . apreciază înălţimea fundului uterin.să aleagă o poziţie relaxantă. să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina. . .să respecte orarul vizitelor.să demonstreze cunoaşterea evoluţiei normale a sarcinii. .să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin băi călduţe. creşterea abdomenului) . schimbarea centrului de greutate. favorizând avortul. să facă mişcare.deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţia naturală. să se poată odihni. furnicături. Obiective: .pentru combaterea unor manifestări legate de sarcină îndrumă gravida: . să se odihnească în decubit dorsal. dureri ale membrelor inferioare.să bea cel puţin 6 pahare de apă pe zi.43 leucoree. . . .evaluează cunoştinţele gravidei . amorţeli ale degetelor dureri lombosacrate şi pelvine.alterarea imaginii de sine (masca gravidică.pentru creşterea confortului: . Intervenţii: Asistenta: . să consume lapte pentru combaterea arsurilor.la controlul periodic: cântăreşte gravida. . cu picioarele mai sus pentru a reduce eventualele edeme. că pot declanşa contracţii. putând declanşa avort sau naştere prematură. apreciază bătăile cordului fetale. II.să stimuleze formarea mamelonului .încurajează gravida să pună întrebări.

.constipaţia.uter mărit de volum. ceea ce va determina. . teama de naştere.axul uterin longitudinal sau transversal în funcţie de aşezarea fătului.mişcări active fetale prezente. dar nu foarte tare pt.alterarea eliminărilor urinare – polakiuria .pentru ambele tipuri de mamelon se recomandă: .o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după naştere . . evitarea lenjeriei din fibre sintetice.alterarea comportamentului sexual din cauza disconfortului specific trimestrului III . 30 cm la 8 luni. edeme gambiere .insomnia . de obicei erecţia şi mai rar retracţia (mamelon ombilicat). 32 – 34 cm la termen.spălarea cu apă caldă pt. a preveni blocarea canalelor galactofore cu colostru.posibilă traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a membranelor .intoleranţă la activităţile fizice .modificări de postură. .după baie sau duş se vor şterge energic cu prosop aspru.anxietate crescută.manifestări determinate de adaptarea organismului la sarcină: .alterarea somnului .44 . pelviene. învaţă gravida să plaseze două degete deasupra şi dedesubtul mamelonului. 12 kg.alterarea eliminărilor intestinale – constipaţia .dispnee.stimularea prin rularea mamelonului între degetele mare şi arătător (atenţie această manevră poate determina contracţii uterine) . .dacă mamelonul prezintă retracţie. . a sutienului prea strâmt.anxietate în legătură cu naşterea în general şi cu cea prematură în special . lombare .dureri articulare.BCF prezente . .deficit de cunoştinţe privind naşterea prematură.înălţimea fundului uterin: 28 cm la 7 luni. . .expunerea mamelonului la aer. executând un masaj blând ( 5 min. .crampe în membrele inferioare.) .creştere în greutate până la sfârşitul sarcinii cu max. .pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare (se prinde mamelonul între degetul mare şi arătător. a nu produce iritaţie . . modificarea mersului Probleme: .gingivită. Gravida cu sarcină normală în trimestrul III Culegerea datelor: manifestări legate de sarcină: .

lichidului amniotic) . să reducă sarea din alimentaţie. . diaree. .semnele ruperii memranelor (scurgere apoasă. . reducerea lor în ultimele două luni de sarcini.să păstreze o postură corectă.să cunoască semnele rupturii premature a membranelor. Gravida la termen Gravida se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semne premergătoare declanşării travaliului şi în urma sfatului medical. în raport cu primele mişcări fetale .la controlul medical periodic: cântărire. în cantitate mare.să-şi dozeze efortul fizic. . . să doarmă. examen obstetrical .sfătuieşte gravida – să evite ortostatismul.eliminarea dopului gelatinos. .informează gravida despre semnele declanşării travaliului precoce. măsurarea TA. Culegerea datelor: . .să folosească tehnici de combatere/reducere a edemelor Intervenţii: Asistenta face educaţie continuă: .oferă informaţii despre raporturile sexuale.pot apărea contracţii uterine dureroase. .modificări la nivelul colului Probleme: .45 alterarea confortului din cauza durerilor lombare şi articulare în membrele inferioare.deficit de cunoştinţe în legătură cu declanşarea travaliului Obiective: Gravida: . .să limiteze excesul de lichide înainte de culcare.să facă exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii.se apreciază dezvoltarea sarcinii după înălţimea fundului uterin.să cunoască semnele naşterii premature.se informează gravida cu privire la semnele premergătoare declanşării travaliului. modificări de postură .constipaţie. .să nu prezinte anxietate . caracterul ritmic al contracţiilor. să poarte încălţăminte adecvată. rare.cauzele care pot declanşa travaliul .alterarea confortului datorită durerii.să accepte restricţiile privind comportamentul sexual . . ritmice.să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus . repetarea analizelor. . . . . proba Zeiwang – ex. să se odihnească mult. cu miros fad. uterul coboară sub apendicele xifoid.uşurarea respiraţiei.polakiurie.

2. deficit de cunoştinţe privind desfăşurarea naşterii Obiective: Gravida: . stabilirea obiectivelor şi acţiunilor de nursing. pentru identificarea problemelor de îngrijire. domiciliu femeii în zone geografice greu accesibile. Factori generali: vârstă (sub 20 ani. urmăreşte rimicitatea contracţiilor. familial.55 m greutate sub 45 kg.46 anxietate legată de naştere.ascultă bătăile cordului fetal. marile multigeste sau numai multipare înălţimea sub 1. acceptă sfaturile şi înţelege să le aplice. familii dezorganizate.ajută gravida să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată şi că intensitatea va creşte pe măsură ce expulzia se apropia. Gravida în travaliu – vezi anterior ÎNGRIJIREA ŞI SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ PATOLOGICĂ Gravida cu risc obstetrical Evoluţia unei sarcini depinde.să colaboreze cu personalul. şi peste 35 ani). social. . primigestele foarte tinere sau peste 35 ani. să aibă încredere . informează medicul. Circumstanţe psiho-sociale: sarcină nedorită.să cunoască desfăşurarea naşterii. în vederea asigurării unei supravegheri diferenţiate. de dorinţa cu care este aşteptat copilul. . asigură igiena. de modul în care viitoarea mamă colaborează cu personalul medico-sanitar. izoimunizare Rh sau de grupAOB . o supraveghează permanent. de mediul fizic. 1. nerespectarea prevederilor legislaţiei de ocrotire a femeii gravide la locul de muncă. asigură odihna. infantilism genital. îndepărtează pilozitatea. asigură golirea vezicii. durata travaliului Intervenţii: Asistenta: . Este necesară cunoaşterea cauzelor care determină riscul obstetrical. .pregăteşte gravida pentru naştere. efectuează clisme evacuatorii.amplasează gravida într-un salon liniştit.

moartea intrauterină a fătului. sarcină prematură). malformaţii sau tumori genitale (fibrom).47 3. Gravida cu disgravidie precoce: . Intoxicaţii: . toxoplasmoză). infecţii cronice (TBC. 4. fistule. toxemii) sau sarcină la mai puţin de un an de la ultima naştere. infecţii. hidramnios). distocii de prezentaţie (prezentaţie pelvină). afecţiuni ortopedice (cifoscolioză) 5. intervenţii chirurgicale Hemoragie recentă: ruptura de membrane de peste 6 ore. creşterea anormală în greutate (peste 20% faţă de greutatea iniţială) disgravidia tardivă infecţii urinare. anemii tulburări endocrino-metabolice (obezitate. nefropatii. intervenţii. în delivrenţă.tabagism 6.a săptămână a sarcinii. născuţi morţi. de dinamică. suspiciune de suferinţă fetală. hepatită cronică. sifilis) boli infecţioase (rubeola. sterilitate tratată.alcoolism . Boli preexistente sarcinii: cardiopatii boală hipertensivă. chirurgia infertilităţii sau pe rect) sarcini cu complicaţii (hemoragii. naşteri cu distocii mecanice. - Antecedente ginecologico-obstetricale: uter cicatriceal. Sarcină complicată prin: distocii osoase. diabet) pneumopatii. vaginale. procidenţa de cordon. incompatibilităţi de grup sau de Rh. întreruperea intempestivă a cursului sarcinii (avort. 7. creşterea anormală a volumului uterului (gemelaritate. cutanate. incompetenţă cervicală fals travaliu. operaţii plastice pe sfera genitală (prolaps. hemoragii după a 20.

proteinurie . .tahicardie . . să crescă în greutate. anxietate Obiective: Gravida: .edeme.facies zbârcit. .scădere în greutate 300 – 500 g/zi . abundente. tulburări de vedere . anurie Probleme: .tulburări nervoase. tulburări auditive.vărsături repetate. TA peste 140/90 mmHg. . Culegerea datelor: . hipertensiune arterială. . stare generală alterată. grave.somnolenţă. tulburări electrolitice şi să nu prezin-te corpi cetonici în urină Intervenţii: .oligurie. .greaţă.alterarea nutriţiei din cauza greţurilor şi vărsăturilor . asociate cu scădere în greutate. Disgravidia tardivă nesupravegheată evoluează spre preeclamsie şi eclampsie.se explică importanţa spitalizării permanente pentru prevenirea stării de acidoză.scăderea diurezei până la 400 ml/zi . . observarea semnelor de deshidratare .cefalee severă. albuminurie.se menţine o stare nutriţională adecvată .hidratare parenterală Gravida cu disgravidie tardivă Disgravidia tardivă se caracterizează prin: edeme. În prima jumătate a sarcinii apar vărsături simple.să se alimenteze şi hidrateze. Culegerea datelor: . .se identifică deficitul de volum prin măsurarea TA. uscate . În cazuri patologice vărsăturile sunt incoercibile.să nu prezinte semne de deshidratare. .internarea în spital este obligatorie . buze arse. vărsături.creşterea rapidă în greutate .teamă în legătură cu creşterea riscului perinatal.alterarea stării generale.deficit de volum lichidian din cauza greţurilor şi vărsăturilor.48 Disgravidiile sunt manifestări patologice determinate de evoluţia sarcinii şi care pot pune în pericol viaţa femeii. care nu alterează starea generală şi dispar după luna a IV-a.constipaţie.

posibila vătămare a mamei şi copilului .depistarea factorilor de risc cu ocazia controalelor prenatale . deschiderea colului Intervenţii: . Gravida cu hemoragii în timpul sarcinii În prima jumătate a sarcinii – avortul.asigurarea liniştii şi repausului . convulsii . o spatulă linguală pentru a nu-şi muşca limba .edeme Intervenţii: .introducerea unui depărtător de gură.instruirea gravidei să-şi controleze zilnic greutatea . mola hidatiformă. .medicamente – la indicaţia medicului În convulsii: .poziţie care să asigure respiraţia .se observă pierderile de sânge . contracţii uterine. greţuri.prelungirea repausului. SEU În a 2-a jumătate a sarcinii hemoragiile pot fi cauzate de avorturi în luna V – VI de sarcină. Gravida cu iminenţă de avort Avortul = întreruperea spontană sau provocată a sarcinii în primele 6 luni. vărsături.grăbirea naşterii. .reducerea sării din alimentaţie .medicul constată modificări ale colului uterin. cefalee.deficit de cunoştinţe în legătură cu factorii de risc . placenta praevia şi apoplexia utero-placentară.montarea unei sonde urinare .raportarea manifestărilor legate de SNC: tulburări de vedere. alterarea eliminărilor . După acest termen.asigurarea liniştii şi a odihnei .izolare.dureri pelvine. linişte .explicarea modului de acţiune a factorilor de risc . Acuze: .alterarea controlului din cauza cefaleei.oprirea convulsiilor.alimentaţie insuficientă .internarea gravidei .49 Probleme: .anxietate din cauza necunoaşterii evoluţiei. fătul fiind viabil. expulzia produsului de concepţie poartă denumirea de naştere prematură. metroragii . .

tegumente. Spălarea . Prin aplicarea ei corectă se obţine o decontaminare de 95 98%. Se folosesc lavete (ştergătoare) curate + sol.anxietate.curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed.simplă . Spălarea poate fi: . întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. are putere de spălare superioară apei reci (dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55°C). dezinfectant. suprafeţe de lucru în laborator).în spital se urmăreşte prezenţa durerii. . a contracţiilor uterine. obiecte. Metode generale de efectuare a curăţeniei 1.este cunoscută ca şi gravidă cu risc . spălarea mâinilor. La apa caldă se adaugă carbonat de sodiu 1-2%. la 35 . mobilier) pt. Gravida cu placenta praevia (placentă jos inserată) Culegerea datelor: . folosind maşini de spălat pentru lenjerie. veselă. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA ÎN UNITĂŢILE SANITARE Curăţenia .în antecedente avorturi repetate. 3. avizate de MSF ca detergent. se supraveghează evoluţia sângerării.metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe. odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice.se îndepărtează prin udare. Metode combinate . 2. tranchilizante) asistenta sfătuieşte gravida să menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei. metropatii.în igiena individuală.nu prezintă dureri . Aspirarea . pavimente şi mochete. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri. Apa caldă.45°C. suprafeţe în blocuri operatorii. concomitent cu procedurile mecanice. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive. program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completează cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. procese inflamatorii. îndepărtarea microorganismelor. de naştere. săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MSF. Intervenţii: .periatul. curăţenia pavimentelor.asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex. se pregăteşte gravida pentru operaţia cezariană). foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie. pulberile şi substanţele organice. Se practică pt.pt.50 se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale administrează medicamente recomandate de medic (sedative. se asigură repausul la pat. 4. . mobilierului .supravegherea permanentă a gravidei . 5. Alte metode de curăţenie . se administrează antispastice şi tocolitice.

Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei 1. Detergenţi dezinfectanţi sau detergenţi cationici . paviment. Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei .pt. la sfârşitul zilei de lucru se vor spăla. .pt. sau toate microorganismele patogene (99. mobilier. . Detergenţi acizi sau detartranţi . Detergenti alcalini (decapanţi) . . Produse pentru lustruit . . Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie . curăţa şi dezinfecta ustensilele de lucru.paviment uşor de curăţat.curăţarea depunerilor de piatră.dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână Dezinfecţia Dezinfecţia . rubeolă.nu se amestecă produsele. universali pt. Detergenţi Detergenţi neutri .de ceruire. pavimente.procesul prin care sunt distruse cele mai multe. cu excepţia sporilor bacterieni de pe obiectele . . după curăţirea spaţiului de lucru.zilnic. .cu aerisire naturală. gresie). 2. suprafeţele dure.au proprietatea de curăţare şi dezinfectare. Săpun moale (săpun negru) . suprafeţele cu ceramică. Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu: .     3. varicelă) aerisirea este singura metodă de decontaminare necesară în focar. .personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi . oţel inoxidabil. ulei.curăţare grosieră (mozaic.99%).respectarea recomandărilor producătorului.gradul de umiditate optim. 4.folosirea doar a produselor avizate de MSF. .51 6. veselă. Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea. etc. Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu transmitere aeriană (rujeolă.detergenţi lichizi. Abrazive .respectarea regulilor de protecţia muncii.închiderea ermetică a recipientelor. spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond.cu iluminat corespunzător. Săpunuri Săpun tare .pt. obiecte sanitare.

a apei de băut (pentru evitarea transmiterii bolilor cu poartă de intrare digestivă). II. sticlăriei de laborator. Dezinfecţia cu raze UV Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxele de laborator. Clasificarea dezinfecţiei Această clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în vedere timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele. instrumentarului. Se fierbe şi lenjeria. de 100 °C sau utilizarea aburului de 100°C produce distrugerea în 10 .utilizată în laborator .fierberea alimentelor.20 min. 2.Sterilizare chimică.Căldură uscată: Flambarea . distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor în 5-10 sec. completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică.metodă de dezinfecţie a lichidelor.fiind ineficace. Dezinfecţia prin căldură umedă.Dezinfecţie de nivel înalt. Sterilizarea chimică Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni. spaţii închise. obiecte contaminate. dezinfecţia se clasifică pe patru nivele: . Incinerarea .95°C (dezinfecţie termică) pe lângă acţiunea căldurii se adaugă detergenţi . Dezinfecţia prin căldură . .pt. . deşeuri cu potenţial contaminant. vesela. săli de operaţii. 3. . pt.52 din mediul inert.lămpi fixe sau mobile. timpul de contact cu substanţa chimică este de câteva ore. cu fierul de călcat. Numărul lămpilor necesare dezinfecţiei aerului într-un spaţiu închis se calculează în funcţie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat. Astfel. Se utilizează lămpi destinate dezinfecţiei . Substanţele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt: . dezinfecţia lenjeriei. şi a sporilor în 50 sec. . DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE FIZICE I. spălarea. Dezinfecţia prin spălare la temperatura de 60 . septice. cu tuburi de UV între 15 şi 30 W. Fierberea în apă la temp. tacâmurile. la temperaturi cuprinse între 55-95°C (sunt distruse 90 . de la săli de operaţie şi de tratamente. a formelor vegetative ale microorganismelor patogene . Pasteurizarea .95% din microorganismele patogene). DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE În unităţile medicale dezinfecţia se realizează în principal prin utilizarea unor substanţe dezinfectante chimice.Dezinfecţie de nivel scăzut. completează decontaminarea lenjeriei. pt.falmbarea instrumentelor medicochirurgicale în recipiente cu alcool este interzisă .Dezinfecţie de nivel intermediar.Căldură umedă: 1. volumul încăperii şi viteza de schimb a aerului din încăpere.pt.

Folosirea fenolilor . Nu se amestecă cu acizii.53 Glutaraldehida (2%). piele. inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel intermediar sunt: . Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare. . Este toxic. urină). fungi. iritant pe ochi. . Dezinfecţia de nivel înalt Realizează distrugerea tuturor microorganismelor. timpul de contact trebuie să fie de cel puţin 20 min. de aceea au o utilizare limitată. brom sau iod 1. aer). . Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel scăzut sunt: . Substanţe care eliberează clor: dicloroizocianuratul de sodiu (NADCC) şi hipocloriţii.Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%).dezinfecţia zonelor de preparare a mâncării. CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI DEZINFECŢIA CHIMICĂ Fenolii Au acţiune bactericidă. .Hipocloritul de sodiu (5. . a celor mai multe virusuri şi fungi. Au acţiune virulicidă slabă sau nulă. fungicidă şi tuberculicidă.25%).Iodofori. .pt. T şi varului cloros.Glutaraldehida (2%).tratarea apei. iodofori. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel înalt sunt: .curăţenia biberoanelor. Se folosesc în: . . inclusiv cu fluide ale organismului (ex. nu au acţiune sporicidă. Dezinfecţia de nivel intermediar (mediu) Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis. Halogenii: compuşi care eliberează clor. a bacteriilor în formă vegetativă.Compuşi pe bază de clor. 90°). cu excepţia unui număr mare de spori bacterieni. .25%).dezinfectante care conţin fenoli. . Timpul de contact necesar este de 10 minute. .Acidul peracetic. .Hipocloritul de sodiu (5. fiind preferaţi cloraminelor B. prin inhalare şi ingestie. unele virusuri. dezinfecţia mediului (suprafeţe.Alcooli. Timpul de contact necesar al substanţei chimice este de sub 10 minute. dar nu şi a sporilor bacterieni. Dezinfecţia de nivel scăzut Poate distruge cele mai multe bacterii în formă vegetativă. sau spori bacterieni.Fenoli. dar nu microorganisme rezistente cum sunt Mycobacterium tuberculosis.alcooli (70°. Acidul peracetic.

activitate sporicidă slabă. granule. 10% conţine 1. fungicidă.: dezinfecţia mâinilor. 2. Conc.dezinfecţie HIV.9 3. Se folosesc în dezinfecţie sau antisepsie. Hexaclorophene Este activ împotriva microorganismelor G +.5 . Hipocloritul de sodiu conţine 12. .pipete. Se comercializează sub formă de soluţii.compuşi cu conţinut de clor utilizaţi în domeniul dezinfecţiei chimice. sticlărie de laborator sol.şi Gram +. Au activitate: bactericidă. Indicaţii. conc. Iodul .1%. Utilizate: antiseptic pt. 10 min. 10%. sol.2. micobacteriană. Cloraminele B şi T. echipament de protecţie 2%.au activitate bactericidă. . piele. Apă de Javel. 0. iar în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis. 0. Este insolubil în apă şi poate fi încorporat în săpun sau soluţii de detergent. activ.dezinfecţia generală a suprafeţelor (5-10 min).3. Se utilizează sub formă de sol.25%. 2. mai au acţiune fungicidă. virulicidă. deoarece prin clorinare excesivă poate degaja ioni de clor.5.4%. şi mai puţin eficient împotriva celor G -. Poate fi aplicat direct pe sângele vărsat (dar nu în cantitate mai mare de 30 ml. Iodul şi Iodoforii 2. Este mai activă la un pH-neutru sau slab alcalin.3. cel mai utilizat este hipocloritul de sodiu. Dicloroizocianatul de sodiu (NaDCC) sub formă de tablete.5% clor activ. ochi. cetrimide. apoase . . Clorhexidina Indicaţii: dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor. conc. Se foloseşte pentru: . 4% conţine 0. conc. 1 %. Iodoforii . conc. 2. virulicidă. 2. iar sol.5% clor activ. 0. 1.1. 12%).. Se prezintă sub formă de pulberi cristaline sau sub formă de comprimate. Hipocloriţii . .54 1. . prin inhalare.dezinfecţia suprafeţelor murdare 10 -15 min. lenjerie.60 min. 1. clorura de didecilmetilamoniu.1 %. vesela 0. hidroalcoolică de iod tinctura de iod. dezinfecţia preoperatorie a pielii. virulicidă. pentru pregătirea pre-operatorie a pielii la locul inciziei. piele.Lugol şi sol. 0. conc. economicităţii şi toxicităţii relativ reduse. Au acţiune bactericidă pe flora Gram . Sunt toxice pt.4.1. pulbere. fără a- .utilizat datorită eficacităţii.instrumentar de oţel inoxidabil murdare 30 .2. ustensile de laborator.8%. 2. cunoscut sub denumirea Extract de Javel (conc. toxici pentru căile respiratorii). recomandate: suprafeţe 4%. hepatite 20 min.25% clor activ. Compuşi cuaternari de amoniu: clorura de benzalkonium. dezinfectant al unor instrumente medicale din sticlă (termometre orale şi rectale) şi chiar instrumente de metal (în cazuri de urgenţă). fungicidă variabilă.

2. fungicidă. dializoare. Auccinaldehida Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant. mucoase. În conc. optime cu efect biocid sunt 30 . Se poate utiliza pentru dezinfecţia aparatelor pt. sau care distrug microorganismele. triclosan se utilizează pt. fungicidă. pentru decontaminarea instrumentarului chirurgical. virulicidă şi sporicidă. instrumentarului chirurgical. Acţiune: bactericidă. sau inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă. tuberculocidă. având o acţiune reziduală pe piele. măsurarea tensiunii.9.8. Totuşi poate coroda anumite componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. Indicaţii: pentru spălarea mâinilor. formolizarea încăperilor. glutaraldehida. Este eficace pe germenii G + şi G .dezinfectant de nivel înalt şi ca sterilizant chimic. virulicid şi lent sporicid. Se utilizează: pentru dezinfecţia suprafeţelor. Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin: . Se utilizează ca dezinfectant pentru endoscoape flexibile.50% pt. Se foloseşte ca agent de îmbălsămare şi conservare în anatomie patologică. Antisepticele nu sunt sterilizante.2%. lentilelor de contact. plăgi). echipament de anestezie. virulicidă. în ambele forme: lichidă şi gazoasă. . Glutaraldehida . ANTISEPTICE Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate. stetoscoape.alcoolul etilic şi izopropilic. 2. 2. Alcoolii Cei mai utilizaţi . diferite.. tuberculocidă.6. sporicidă. fungicidă. alcool etilic.. Actiune bactericidă. echipament de terapie respiratorie. Chloroxylenol Eficient împotriva bacteriilor G + şi slabe pe cele G . dar reduc temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme. de 3% ca antiseptic şi pt. 2. Se folosesc în sol. Aldehide: Formaldehida. Triclosan . instrumentelor ca termometre orale şi rectale. Preparatele clasice sunt: formaldehida apoasă şi formaldehida alco-olică. laringoscoape. 2. tuberculocidă. În conc de 6% este considerat ca dezinfectant de nivel înalt. înainte de efectuarea injecţiilor. apoase.55 şi pierde activitatea. Se poate utiliza ca antiseptic pentru piele (mâini. În combinaţie cu clorhexidina. Acţiune: bactericidă. tuberculocid. dezinfecţia mâinilor. alcool izopropilic şi 50 70% pt. ciuperci şi levuri. excreţiilor. dezinfecţia de rutină. lenjeriei. Peroxidul de hidrogen şi compuşii înrudiţi Se poate folosi ca dezinfectant şi antiseptic în conc.7. virulicidă.10. Se folosesc în: dezinfecţia suprafeţelor. deoarece apa este necesară pentru ca alcoolul să fie absorbit de suprafaţa celulei microbiene.3 . Conc. Se foloseşte în conc. de 0. Are bun efect rezidual pe piele. ventilatoarelor şi endoscoapelor.se prezintă sub formă de pudră cu miros uşor aromat. pentru plaga ombilicală la nn. Este bactericid. fungicid.

alcoolică 0. sol. după prealabilă umezire şi săpunire.sol.05%. Spălarea mâinilor = frecarea riguroasă a mâinilor una de alta. antiseptică.tratarea infecţii lor locale cutanate şi mucoase. .2%.  instrumente non-critice.Respectarea indicaţiilor de utilizare.timpul de contact. timpul de contact cu antiseptic 30 sec . Cele trei categorii sunt:  instrumente critice. • Apă oxigenată 3%.05 . spălăt. • Clorhexidina: dezinfecţia pielii 0. .70%) şi izopropilic (30 .realizarea îngrijirilor aseptice. . distruge sau inactiva microorganismele prezente pe piele sau mucoase permite: .50%).1 %.56 .1 0. . Dezinfecţia mâinilor .Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui (8 . Clasificarea instrumentelor chirurgicale Pentru raţiuni practice.conform procedurii de spălare chirurgicală şi uscare.02%.1 min. Spălarea mâinilor şi dezinfecţia pielii .se face după spălare prealabilă. Reguli de utilizare: . Utilizarea antisepticelor pentru a elimina.10 zile dacă a fost bine închis). în obstetrică: 0. răni . prin intermediul mâinilor.Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau cabinete.  instrumente semi-critice.reducerea transmiterii germenilor. oftalmică 0. după care se aplică sol.1 min. .5 min. .Evitarea amestecului antisepticelor din clase diferite. . Concentraţii de utilizare: • Alcooli: etilic (50 . vezicale 0.0. după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora (după Spaulding). de la bolnav la bolnav. . .timpul de contact 30 sec . instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost clasificate în trei categorii.Închiderea flaconului după fiecare manipulare. obstetrică 1 % sub formă de cremă. Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor . Se face cu apă şi săpun sau săpunul antiseptic .Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină. • Clorura de benzalkonium: piele intactă.Notarea pe flacon a datei deschiderii.cea mai importantă procedură de prevenire a infecţiilor nozocomiale. .Respectarea termenului de valabilitate. timpul total de contact 3 .concentraţia de utilizare a substanţei chimice. .01 %.

endoscoape. pentru evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B. stropire. . prematuri. folosind 1 vol.alt instrumentar chirurgical invaziv.mobilier. muşamale. C şi HIV). catetere vasculare. cu excepţia mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii. dure Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări. ace. separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate pentru laborator.ştergere. oliţe. pentru a reduce gradul de încărcătură bacteriană. Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte. secţii unde se practică grefe. Situaţii care necesită dezinfecţie complementară şi/sau terminală Dezinfecţia terminală este obligatoriu de efectuat în: . recipient. trebuie sterilizate înainte de utilizare. . .ploşti. pulverizare. soluţie pentru 1 vol. trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. pulverizare.sunt cele care vin în contact cu mucoasele. tuburi endotraheale. masa de operaţie. . Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări: .57 Instrumente critice . recipiente pt. laringoscoape. .suprafeţe netede. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc tratamentele injectabile.spitale de boli contagioase. paturi şi noptiere . Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare. colectare de produse patologice . Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare Instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge.sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular. .: .bisturie. implanturi. . - Metode de curătire: .existenţa unor focare nozocomiale. Ex. instrumente care penetrează pielea sau mucoasele. . neonatologie. mese instrumentar . Necesită sterilizare între utilizări.termometre orale sau rectale şi .băiţe pentru copii . etc. arşi.situaţii de risc epidemiologic (germeni de spital).echipament de anestezie şi respiraţie asistată.ştergere. Instrumente non-critice – lenjerie. Instrumente semi-critice .pt.secţii cu risc înalt unde sunt pacienţi imunodeprimaţi.ştergere. Ex. aleze.: . stropire. secţii de oncologie şi oncohematologie. .imersie după golire şi spălare prealabilă.

cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV. Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la RISC: . spălarea mâinilor.58 bloc operator. Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale: 1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi. 3. testarea sistematică pt. Aplicarea precauţiilor universale se referă la: 1. terapie intensivă.prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină la locul de muncă al personalului. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult. . înţepătură. LCR. ambulanţă. acele vor fi adunate în recipiente speciale.lichid amniotic. locul unde se triază lenjeria. tăietură: . . 2. pleural. laboratoare clinice). 2.sânge. 3. alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu HIV. alte servicii de urgenţă. 2. Conceptul de PU se referă la: . HBV. pericardic. sinovial. PRECAUŢII UNIVERSALE (PU) Scopul aplicării PU .sângele. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite. HBV sau alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj. mască. utilizarea echipamentului de protecţie: mănuşi. decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului. o încălcare a drepturilor omului la viaţa privată. secreţii vaginale. peritoneal.ţesuturi . atenţie sporită în cabinetele stomatologice.orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge. halate. HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterale (sanguine) toţi pacienţii potenţial infectaţi cu HIB. .sperma. secţii de reanimare. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. în caz de inoculare percutantă accidentală. bloc de naşteri. . 4. HBV sau alţi agenţi cu cale de transmitere sanguină deoarece: 1. alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV. Consideră că sângele.

. Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie.recoltare de LCR. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiile obişnuite. .anticiparea contactului mâinilor cu sânge. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT.manipularea. ţesuturi umane. au plăgi deschise. COMPLET. MÂNUŞI când: . contact imprevizibil. Pt. contact permanent. spălarea cu jet de apă 5 min. examinare internă.de uz unic:chirurgie. spălare cu apă şi săpun sau detergent. după utilizare a instrumentarului contaminat.2.abord venos sau arterial. în vederea curăţirii. aplicarea de antiseptice. Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice: I.59 stimularea sângerării locale.abord vascular prin puncţie. CORECT: 1. . lichide biologice contaminate.contact cu pacienţi care sângerează. .1. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale. .1. . escare de decubit. consistent. . Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale: 1. alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge. II. inconstant.clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic. 1. inevitabil. III.2. Expunerea mucoaselor: . utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie. contact inexistent. b) felul mânuşilor .clătirea gurii cu apă curată. . dezinfectante. decontaminării.intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile.sterile . . uneori sunt necesare mănuşi duble.

5. prinzând marginea primeia prin exterior.schimbare după fiecare pacient. .manipularea de materiale contaminate. jeturi cu produse biologice potenţial contaminate.manipularea unor materiale potenţial contaminate. de continuitate. ecran protector).4.2.2. se spală din nou.examinări curente. PROTECTOARE FACIALE (ochelarti. 2.curăţenie. chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate. 1. după care acestea se îndepărtează. IMPERMEABILE . 1. ŞORTURI. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE. dacă nu există o recomandare contrară. îndepărtare de produse biologice contaminate .3. care implică un contact cu mucoasele. oculară. . .tegumentele.reutilizabile .2.de uz general. a diseminării agenţilor microbieni. .la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi.2. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor: Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării. menaj.mucoasele bucală. protejând tegumentele personalului medical.simple (textile) sau impermeabile. curăţire şi decontaminare instrumentar. 12. .60 .2.în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. 1. . care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate. 1. . material moale. 1. . nazală ale personalului medical prestator. .la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă. de cauciuc: activităţi de întreţinere.după îndepărtarea mănuşilor.mucoasele bucală.completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi. picături.tegumentele.2.nesterile: curate . BLUZE. BONETE .2.8. protejează: . . Se face: . nazală. c) mod de folosire .6.după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi. HALATE OBIŞNUITE . 10-15 secunde. aruncând-o în containerul pentru colectare. 1.tegument pacient cu sol. MASCA protejează: . CIZME DE CAUCIUC. suprafeţe contaminate. protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.7.

înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice.la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge.endoscopie. două săpuniri consecutive.tuseul vaginal.61 înainte şi după examinarea fiecărui bolnav. alimentarea prin gavaj. . . după scoaterea mănuşilor de protecţie. unghii îngrijite.tubaj gastric. după trecerea mâinii prin păr. . după folosirea batistei. a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă. în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor.efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare. schimbarea pansamentelor. .sondaje. secreţii şi excreţii ale asistaţilor. . brăţări) a ceasurilor. .toate intervenţiile chirurgicale. după scoaterea măştii folosită la locul de muncă. ORL. termometrizare intrarectală. . după manipularea şi transportul cadavrelor.examenele şi tratamentele stomatologice. cateterizări vezicale.intubaţie oro-traheală. înainte şi după aplicarea unui tratament. duodenal. după activităţi administrative. Procedura îndepărtarea bijuteriilor (inele.recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri. Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este obligatorie în următoarele situaţii: . înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive. tuseul rectal. . dar nu ca rutină. după folosirea toaletei. după manipularea bolnavilor septici. . toaleta lehuzei. înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os.mănuşi). înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale. clisme. utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită. stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie . în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului. atenţie la bolnavii cu mare receptivitate. . gospodăreşti. . după efectuarea toaletei bolnavului la internare.asistarea naşterilor. tăiate scurt.

-materialului moale.  dezinfecţie cu soluţie germicidă. c) curăţenie şi decontaminare  folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge.  evitarea păstrării lor îndelungate. . .  decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene. îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcate.efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite. . PREVENIREA ACCIDENTELOR EXPUNERE PROFESIONALĂ ŞI A ALTOR TIPURI DE 3.1. .  asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare. alte lichide biologic. 3.62 .instrumentelor ascuţite.  sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit. marcaţi în mod corespunzător. ruperii acelor utilizate. . Ştergerea şi uscarea este obligatorie .  în timpul: . METODE DE PREVENIRE a) obiecte ascuţite:  reducerea de manevre parenterale la minimum necesar. în spaţii special destinate.aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale. EXPUNEREA PROFESIONALĂ  prin inoculări percutante: înţepare.cu hârtie prosop.  uscarea suprafeţei prelucrate. după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate. altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare.distrugere. .  contaminarea mucoaselor. înainte de prelucrare.pregătire în vederea utilizării. pentru: . îndoirii.  colectarea în saci impermeabili.  colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere.  prin intermediul: .tăiere. amplasate la îndemână şi marcate corespunzător. . .suprafeţelor. b) lenjerie:  manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil.prosop de unică întrebuinţare.manipulării de produse biologice potenţial contaminate. .manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare.evitarea recapişonării.  contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate.reziduurilor din activitatea medicală.

sterilizării. d) reziduuri infectante  neutralizare prin ardere sau autoclavare.prezenţa unui deficit imunitar.corect utilizat.  obligatorie aplicarea precauţiunilor universale. spălat. cizme. e) igiena personală  spălarea mâinilor (pct. 2).  colectare .  chiar şi în situaţii imprevizibile. decontaminat şi/sau dezinfectat.poziţia adecvată a scaunului. . . ecran.  decontaminare după efectuarea necropsiilor: .suprafeţe. mobilierului. bonete.existenţa de leziuni cutanate. . . .63 folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei. f) asistenţa de urgenţă.sistem de aspiraţie rapidă. ochelari.salivă cu urme vizibile de sânge. mănuşi.recipiente impermeabile. principii  viaţa pacientului este preţioasă.  mănuşi. marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare. ecran protector.instrumentar. a pavimentelor. pereţilor. .sânge. SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:  mască.  SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:  masca.  şort impermeabil când se anticipează producerea: . şorturi impermeabile.epanşamentelor.graviditate. tacâmurilor. sticlăriei. halat. decontaminării echipamentului medical. .  evitarea activităţilor cu risc de expunere: .  ochelari. sau cu materiale potenţial contaminate.  instrumentar: . mobilier. veselei.  spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate.corect colectat. . se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale.  alte recomandări: .

fizică – ardere. bonetă.  înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: .  curăţenia.  evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare.  înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea). . . tăietură: . .clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme). ochelari de protecţie. pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura.  atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator. dezinfecţia.stimularea sângerării locale. . colectare.  amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare.64 LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:  colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate.clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic. 2). . dezinfectante.  imediat după expunere.mănuşi. . RAPORTAREA EVENIMENTULUI:  medicului personalului. care să împiedice răsturnarea. . ecran protector. decontaminare: .  instrumentarul contaminat.aplicarea de antiseptice. standardizat.  la terminarea activităţii.  aparatura defectă – decontaminare înainte de reparare.  utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: .spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute.mască. spălare cu apă şi săpun sau detergent.halat. echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării. spargerea.  utilizarea de echipamente de pipetare automate. sterilizarea în mod corect. .momentul. ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE INOCULARE PERCUTANTĂ . felul expunerii. şort impermeabil. EXPUNEREA MUCOASELOR: .autoclav.primul ajutor.chimică. vărsarea.  spălarea atentă a mâinilor (pct. .înţepătură.

 asupra pacientului. cu asigurarea documentelor lor medicale.contact permanent.contact imprevizibil. Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice. sau la cererea acestuia. Circuit aseptic . Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile universale. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite. II. urmărirea clinică. 2.65 MEDICUL PERSONALULUI decide:  asupra personalului. . . Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice faţă de cele aseptice. având acordul celui infectat. circuitul lenjeriei.  urmărirea clinică. când: . sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat: . Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru: circuitul de intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital. III. HIV) în dinamică. consistent. dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat.testare în dinamică. . Circuit septic . . profilaxie (vaccin HBV). Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va desfăşura numai pe bază de consimptământ şi confiden-ţialitate. inconstant.  conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă. al alimentelor şi veselei. . Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă. I. CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN UNITĂŢILE SANITARE 1. tratament complicaţii ale expunerii.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor şi infectaţilor.se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii.este necesară protecţia sa medicală.  testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare. Dacă pacientul refuză testarea.consiliere pretest-persoanal. circuitul de sterilizare al . Personal infectat cu HIV:  respectarea drepturilor omului.contact inexistent. care indică introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii şi infestaţii.  schimbarea locului de muncă. inevitabil.

66 instrumentelor şi materialelor, circuitul vizitatorilor. 1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş cabine cu duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie. 2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare înregistrare, dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate - transport - internare în secţie. 3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei în coşuri dublate cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare spălătorie (dezinfectare, spălare, uscare, călcare magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane). 4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în vase colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi - apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi. 5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate - camera de recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a instrumentelor folosite - camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor instrumentele sterile se vor repartiza de la ghişeul de eliberare. 6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în orele stabilite - ieşirea vizitatorilor. EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL Primirea bolnavului la biroul de internări Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor bolnavului. Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon (bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face. Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon. Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul, eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale. Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav. Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii, transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii. Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav (data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul bolnavului.

67

CAPITOLUL III. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ. NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
Definiţia sănătăţii. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."

Definiţia bolii
Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă. Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independenţa individului în satisfacerea acestor nevoi. Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.

Componentele esenţiale ale unui model conceptual
Componentele sunt: - postulate - valori - elemente a) scopul profesiei b) ţelul activităţii (beneficiarul) c) rolul activităţii d) dificultăţi întâlnite de pacient e) intervenţia acordată f) consecinţele

68 Postulatele = suportul ştiinţific al modelului conceptual. Ele sunt acceptate, nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt: - orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte - individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale, - când una din nevoi nu este satisfăcută, individul nu este “complet”, „întreg”, „independent”. Valori sau credinţe: - asistenta are funcţii care sunt proprii, - când asistenta preia rolul medicului, ea cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat - societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-l primească de la nici un alt personal. Elemente: 1. Scopul profesiei: - de a ajuta pacientul să-şi conserve şi să-şi restabilească independenţa sa. - de a favoriza vindecarea - de a asista muribundul spre un sfârşit demn 2. Obiectivul activităţii profesionale. Este beneficiarul, adică persoana spre care se îndreaptă activitatea. Se ţine cont că individul bolnav sau sănătos este un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane. 3. Rolul profesiei – desemnează rolul social pe care-l au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependenţei, de a încerca să înlocuiască necesitatea. 4. Sursa de dificultate- lipsa prin care persoana nu poate răspunde la una din nevoile sale: lipsă de forţă, voinţă, de cunoştinţe. 5. Intervenţia aplicată persoanei – omul este vâzut în globalitatea sa. Intervenţia orientată asupra lipsei şi constă în a spori independenţa persoanei (iniţiativa). 6. Consecinţele – sunt rezultatele obţinute – ameliorarea dependenţei sau câştigarea independenţei.

Nevoile fundamentale
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane numite nevoi fundamentale. Acest cadru se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă medicală. Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta terbuie să ştie că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru aşi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală. Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură

69 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea. Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane şi anume: - o dimensiune biologică (biofiziologică) - o dimensiune psihologică - o dimensiune sociologică - o dimensiune culturală - o dimensiune spirituală Cele 14 nevoi fundamentale au forme variate după: individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie deci să ţină seama de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. Nu este specificată în nevoi sexualitatea. Se consideră faptul că a comunica înglobează sexualitatea, acesta fiind un mijloc de a combate solitudinea fiinţei şi de a comunica la nivelul corpului său. În concluzie, dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăreia dintre nevoi. Pot influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale. Ex. dimensiunea psihologică (factori psihologici: frica, anxietatea, emoţia), dimensiunea socio-culturală (climatul familial), dimensiunea spirituală ,religioasă pot influenţa satisfacerea nevoilor.

Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow
Abraham Maslow, psiholog şi umanist american, afirmă că există 5 categorii de nevoi umane, ierarhizate în ordinea priorităţilor, astfel: 1. Nevoi fiziologice 2. Nevoi de siguranţă 3. Nevoia de apartenenţă 4. Nevoia de recunoaştere socială 5. Nevoia de realizare (depăşire) După această teorie trebuie să fie satisfăcute mai întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare parte), fiziologice şi de securitate – pentru ca perosana să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior – apartenenţa, stima, realizarea (depăşirea).

70

Nevoia şi homeostazia
Satisfacerea nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice. Nevoia cere un aport, o uşurare. Homeostazia = o stare de echilibru şi de autoreglare care se instalează în diverse procese fiziologice ale persoanei. Astăzi se vorbeşte de: - o homeostazie fiziologică - homeostazie psiho-socială a individului. Evoluţia spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic este susceptibilă de a avea repercusiuni la una sau mai multe nevoi.

Independenţa şi dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale
Ca să-şi menţină un echilibru fiziologic şi patologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale. Independenţa la adult. Atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi. Pentru copii, independenţă se consideră şi atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (adulţi) în funcţie de faza de dezvoltare a copilului. Dependenţa = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, acţiuni care să permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent. Originea acestei dependenţe: lipsă de forţă (nu poate), lipsă de voinţă (nu vrea), lipsă de cunoaştere. Asistenta ştie că propria sa competenţă nu este suficientă în domeniul sănătăţii (ex. lipsa de bani, când asistenta cere ajutorul altor profesionişti). “Nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” – există un oarecare grad de insatisfacţti faţă de un anumit lucru fără ca acest lucru să presupună o dependenţă a persoanei. Manifestarea de dependenţă – atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută, din cauza unei surse de dificultate apar una sau mai multe manifestări de dependenţă. Acestea, sunt semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a răspunde prin ea însăşi la această nevoie. (ex. incapacitatea unei persoane de a-şi proteja tegumentele poate duce la roşeaţă sau leziune – manifestare de dependenţă).

Clasificarea nivelurilor de dependenţă

71 Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se poate determina după evaluarea funcţiei de independenţă/dependenţă a fiecărei nevoi fundamentale, după următorul tabel: Tabel de corespondenţă a nivelurilor de dependenţă Niveluri de dependenţă Nivel 1 Persoana este independentă şi autonomă Nivel 2 Persoana prezintă o dependenţă moderată Nivel 3 Persoana prezintă o dependenţă majoră Nivel 4 Persoana prezintă o dependenţă totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una din cele 4 categorii. Totalul de puncte obţinut permite clasificarea pacienţilor în patru categorii de dependenţă, astfel: Clasificarea în patru categorii de dependenţă Persoană independentă Persoană cu dependenţă moderată Persoană cu dependenţă majoră Persoană cu dependenţă totală până la 14 = nivel 1 de la 15 la 28 = nivel 2 de la 29 la 42 = nivel 3 de la 43 la 56 = nivel 4

Ex.: Pentru nivelul 1 – persoana este satisfăcută deoarece este independentă, fiindu-i îndeplinite toate cele 14 nevoi fundamentale. Pentru nivelurile de dependenţă pentru calcul dăm exemplul persoanei cu dependenţă moderată. Calculul categoriei se face astfel: nu se mişcă bine şi nu poate dormi bine – primeşte 2 (nivelul 2) şi în rest 14 puncte – total 16 – deci persoană cu dependenţă moderată.

Evaluarea nivelului de dependenţă a pacientului foloseşte ca instrument de măsură pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel, consemnarea şi urmărirea nivelului de dependenţă ne permite aprecierea rezultatului obţinut în urma tratamentului şi intervenţiilor de îngrijire. Tipuri de dependenţă şi nivelul de intervenţie Dependenţa poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, socila, cultural şi spiritual al fiinţei umane. Pacientul poate să prezinte patru forme de dependenţă: - potenţială, - actuală, - descrescândă, - permanentă. Această problemă trebuie să fie considerată sub unghiul celor 3 niveluri de intervenţii: prevenirea primară, secundară şi terţiară. Potenţială – dacă problema de dependenţă este posibil să apară din cauza anumitor predispoziţii, atunci vorbim de o stare de dependenţă potenţială. (ex. un pacient imobillizat poate face escare, dar care pot fi prevenite prin trat. adecvat).

pansament compresiv) 2. cu prietenii. paralizie. 5. deficitul vizual). cu familia. cu partenerul de viaţă. în paraplegie). este în descreştere – rolul asistentei este de a susţine şi realiza un progres până îşi găseşte gradul optimal de autonomie. Sursele extrinseci cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică funcţionarea normală (ex. Astfel sunt necesare informaţii pentru: cunoaşterea de sine. CAPITOLUL IV . Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaţionale culturale şi economice.72 Actuală – dacă problema este prezentă. dependenţa este atunci permanentă sau cronică (ex. şomaj) 4. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunoştinţe. Uneori asupra sursei de dificultate nu se poate acţiona (ex. serviciu nou. Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente şi emoţii – stările sufleteşti şi intelectuale care pot influenţa satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (ex. întrebări religioase. stressul. cu colegii de muncă – probleme legate de încadrarea în comunitate. 1.l ajuta în satisfacerea nevoilor. Factori de ordin social 4. Descrescândă – când dependenţa pacientului se reduce. Intervenţia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependenţă. situaţii de criză). sondă nazo-gastrică. Factori legaţi de insuficiente cunoştiinţe. Factori de ordin spiritual 5. Sursele de dificultate pot fi cauzate de: 1. Rolul asistentei este în acest caz de suplinire a ceea ce pacientul nu poate face el însuşi. cunoaşterea celorlalte persoane. Factori de ordin fizic 2. cunoştinţe despre sănătate şi boală. dependenţa este actuală. Sursele de dificultate de ordin spiritual – aspiraţiile spirituale. revolta persoanei asupra sensului vieţii. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind obstacolele fizice de natură intrinsecă şi extrinsecă ce influenţează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale Sursele intrinseci provin de la individul însuşi (ex. metabolică). Factori de ordin psihologic 3. Sursele de dificultate de ordin social – probleme generate persoanei în raport cu anturajul său. Asistenta poate ajuta pacientul în câştigarea unor cunoştinţe care sunt necesare pentru a. 3. anxietatea. Permanentă – dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei problema nu poate fi corectată. Sursele de dificultate Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei = orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursă de dificultate. (ex. filozofice. problemă articulară. În acest caz acţiunile vor fi corective.

psihosociale ale persoanei. aplicarea intervenţiilor Utilizarea planului de intervenţii elaborat. procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor. a obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale. Culegerea de date Culegerea datelor apreciază pacientul în globalitatea sa. 3. a analizei situaţiei. CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA . 5. asupra suferinţei. Executarea.73 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Definiţie: Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor 4. care permite acordarea de îngrijiri individualizate. 2. 2. Evaluarea. Îngrijirea este îndreptată pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate. a îngrijirilor. Analiza şi interpretarea lor. Etapele procesului de îngrijire Procesul de îngrijire comportă cinci etape: 1. 1. adică elaborarea "diagnosticului de îngrijire". 3. După Genévieve Déchanoz. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor. 5. Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social. Planificarea îngrijirilor (obiective). şi dacă este necesară 1. cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. Planificarea îngrijirilor ne permite: a. 4. Ne informează asupra a ceea ce este pacientul. Culegerea de date. Analiza şi interpretarea datelor ne permite să evaluăm problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat. determinarea obiectivelor care trebuie urmărite b. pentru a răspunde nevoilor fizice. Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor).

oboseală.  Caracteristici individuale: rasă. culegerea de date permite asistentei să-şi stabilească acţiunea de îngrijire. .date relativ stabile. pentru a face faţă nevoilor de sănătate. în funcţie de evoluţia stării pacientului. identificarea problemelor. deficite senzoriale. vârstă. întreabă şi notează datele privind fiecare pacient. de anturajul său sau de mediul înconjurător. Datele relativ stabile sunt:  Informaţii generale: nume. apetitul sau anorexia. . tensiunea arterială. sarcini. Date despre condiţiile psihosociale: anxietate. proteze. reacţii alergice. ritm de viaţă etc. care trebuie să fie adus la zi cu regularitate. asistenta observă.îngrijirea. infecţii. Deci. prieteni etc. confort.  Gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţia. stare civilă etc. inconfort. ocupaţie etc.sănătatea. capacitatea de comunicare. . etc. inflamaţii. intervenţii chirurgicale. pe tot parcursul muncii sale. astfel: Date despre starea fizică: temperatura. religie. grad de autonomie. etc Aceste date constituie un instrument de lucru în procesul de îngrijire.  Elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin. Datele variabile: Datele variabile sunt în continuă evoluţie. Scopul investigaţiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului.  Reţeaua de susţinere a pacientului: familie. mişcarea. stare de conştienţă. eliminarea. schimbare şi impun reevaluare din partea asistentei. Tipuri de informaţii culese:  date obiective – observate de asistentă despre pacient. Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţiile primite. Informaţiile culese se grupează în două mari categorii: .  date conţinând informaţii actuale. sex. limbă.spitalizarea sa. pe care acesta nu şi le poate rezolva singur – deci. cultură. . de obiceiurile sale. accidente etc.cunoaşterea propriilor resurse.cunoaşterea deficienţelor pacientului.  date conţinând informaţii trecute.  Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare.date variabile. somnul. Cunoaşterea pacientului se realizează prin:: . . stres.cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ce priveşte: .74 prima etapă a demersului (procesului) de îngrijire Culegerea informaţiilor este un proces continuu. alergii etc. stare depresivă.  date subiective – expuse de pacient. . funcţia respiratorie.  date legate de viaţa pacientului.

Observaţia este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale. scheme de referinţă (consultarea unor date). percepţia este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut. interviul pacientului. auz.actual . Presupune. Elemente de evitat: .anterior. depistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependenţei pacientului.lipsa de concentraţie şi continuitate. .75 Surse de informaţie pot fi: sursa directă. atingere şi miros. gemete. semne şi simptome care traduc o nevoie nesatisfăcută (ex. etc). Implicarea simţurilor În cursul muncii sale pentru pacient. de asemenea. Noi trebuie însă să diminuăm subiectivitatea (prin efort intelectual).faţă tristă sau denotând suferinţa). vedere. dosarul medical . a. Mirosul permite:depistarea unui miros referitor la gradul de curăţenie al pacientului.rutină şi superficialitate. zgomote emise de pacient) Atingerea: joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi ale corpului. de percepţie şi emotivitate.asistenta trebuie să se ferească de: . Această grilă cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-social. spiritual permite observarea pacientului ca un tot. trebuind să se concentreze asupra pacientului şi asupra a tot ceea ce-l înconjoară. privirea. consultarea surselor secundare (vezi mai sus). Vederea: ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale unei persoane (fizionomia. Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale reprezintă o grilă de observaţie sistemică şi practică. Observarea Observarea este elementul cel mai important pe care îl foloseşte asistenta pe parcursul activităţii. . asistenta se foloseşte de organele de simţ. . Auzul: prin simţul auzului ne parvin cuvintele (intonaţia vocii. . comportamentul. cultural. sau caracteristice pentru anumite procese patologice. Deci. surse secundare sau indirecte: familia şi anturajul pacientului.subiectivism.judecăţi preconcepute. membrii echipei de sănătate. Mijloacele principale de a obţine informaţiile dorite sunt: observarea pacientului. primară: pacientul. Utilizarea observaţiei Observaţia se va face cu multă atenţie.

. semistructurat Etapele interviului începerea interviului . .asistenta se prezintă.momentelor de oboseală şi de repaus. intelectuală. modul în care evoluează în mediul spitalicesc.începerea relaţiei asistentă-pacient. . . rând pe rând. desfăşurarea interviului asistenta pune întrebări deschise sau închise. "De ce nu mâncaţi niciodată carne?). este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului interviului. emiţător şi receptor. socială. spirituală.observarea pacientului.  asistenta să-şi organizeze astfel munca sa. dialogul.  asistenta trebuie.76 b. să creeze toate condiţiile. asistenta va trage concluziile asupra interviului. discuţia cu pacientul. .la sfârşit.orei de masă.  interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare adecvată Abilităţile asistentei în a facilita interviul: a) Abilitatea de a pune întrebări adecvate . asistenta şi pacientul devin. Scop . c) Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare. Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate. afectivă. concluzia interviului .  respectarea: .de tip descriptiv (ex.a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind. . declinându-şi numele. Interviul Generalităţi: Interviul cuprinde întrevederea.furnizarea de date pacientului.de tip de calificare (ex. funcţia şi explicând scopul interviului. încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său. . care-l vor determina să pună întrebări şi să participe la stabilirea obiectivelor şi efectuarea îngrijirilor. de asemenea. "Povestiţi-mi ce probleme vă mai creează boala". ţinând cont de confortul pacientului.de tip narativ (ex. interacţiunile dintre pacient şi familia sa. Tipuri de interviu: structurat. "Descrieţi-mi felul dumneavoastră de a proceda"). e) Abilitatea de a aplica o ascultare activă. pacientul va fi asigurat de confidenţialitatea interviului.obţinerea de informaţii asupra celor cinci "dimensiuni" ale pacientului: fizică. Condiţiile pentru interviu:  alegerea momentului oportun pentru pacient. b) Abilitatea de a confirma percepţiile sale în legătură cu pacientul. d) Abilitatea de a face o sinteză. ale căror răspunsuri vor forma "profilul" pacientului pe parcursul interviului. .

prenume .intervenţii chirurgicale .boli cronice.caracteristici (localizare.examene de laborator .bolile copilăriei. intensitate etc.măsuri luate pentru a le uşura şi efectul acestora .religie .) .limba vorbită.stare civilă . etnie . tutun.securitatea fizică (respectarea măsurilor de protecţia muncii) Profilul psiho-social şi cultural .apariţia simptomelor: .examenul fizic .probleme generate în raport cu familia.factori declanşatori (frig. obişnuinţe .traumatisme .investigaţii radiologice şi endoscopice . vaccinări .utilizarea de alcool. Pe lângă profilul pacientului. durată.-sex .nume. umezeală.natura lor .77 Profilul pacientului Profilul pacientului este stabilit din informaţiile culese prin interviu şi cuprinde ca elemente de bază următoarele: Informaţii generale .cunoştinţe despre sănătate Mediul ambiental . va fi inclus şi examenul sistemelor şi aparatelor: . droguri .ocupaţie . alimentaţie .explorări funcţionale . anturajul.obiceiuri de muncă.spitalizări . sentimente.) .practicarea exerciţiilor fizice Probleme de sănătate actuală . zgomote. stări sufleteşti care pot influenţa satisfacerea nevoilor .alergii medicamentoase.surse de susţinere Antecedente medicale . afecţiuni mentale ale membrilor de familie Mod de viaţă.capacităţi cognitive .factori de risc (poluanţi.emoţii. somn. efort etc. trepidaţii) .utilizarea tratamentelor empirice Antecedente familiale .

TUTUN: da/nu/ocazional. Semne particulare________________________ Alergii cunoscute:_________reacţia__________________ STAREA DE DEPENDENŢĂ Autonom_________semiindependent___________dependent________ Proteze: dentară/oculară/auditivă/de membru/valvulară. Lentile de contact/ochelari – dioptrii______ Afecţiuni care limitează activitatea: cardiace/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele____________________________________________________________ ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE Spitalizări anterioare pentru__________la data_________________________ Operaţii/intervenţii__________ la data_______________________________ Tratamente prescrise urmate:____________ da/nu. DROG: da/nu/denumirea________mod de administrare__________ CAFEA: da/nu/ocazional. Greutate_________/kg.S-)___________________ Alte date: (investigaţii paraclinice etc.. OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ALCOOL: da/nu/ocazional.E-)________________________________ Manifestări de dependenţă (semne şi simptome . Impresii din spitalizarea anterioară___________________________________ PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE): Data apariţiei__________________________________________________ Motivele internării______________________________________________ Probleme de sănătate (dependenţă .)______________________________ _____________________________________________________________ .________ TA_____ Puls _________/min. înălţime. Dieta________. copii_____religia________profesia ________ statutul social ocupaţia locul de muncă DOMICILIUL: Localitatea__________casa________camere_____ LOCUIEŞTE: singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat.P-)______________________________ Sursele de dificultate (etiologia .78 FIŞA DE INTERVIU STAGIU PRACTIC SPECIALITATEA ELEV ŞCOALA ANUL DATA DATE GENERALE DESPRE PACIENT INIŢIALELE PACIENTULUI ________vârsta______sexul______ starea civilă ____nr. Stimulator cardiac/din anul______ .

79 .

Definiţia diagnosticului de nursing: 1. de asemenea. Cauza problemei de dependenţă. Componentele diagnosticului de îngrijire (de nursing) Diagnosticul de îngrijire este format din două sau trei părţi principale: Problema de dependenţă a persoanei. Analiza presupune. Grondin. 1. regrupate sau nu. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul persoanei (sau grupului) la o problemă de sănătate. Interpretarea datelor explică originea sau cauza problemei de dependenţă. asistenta poate să definească problemele pacientului şi să pună un diagnostic de îngrijire. problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană.a doua etapă a procesului de îngrijire Analiza şi interpretarea datelor în cadrul conceptual al Virginiei Henderson – presupun un examen al datelor şi clasificarea lor. Analiza datelor se face prin: . . (Riopelle. El constituie o judecată practică bazată pe colectarea şi analiza datelor şi serveşte de pivot la planificarea îngrijirilor. un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii( ex.clasificarea datelor: date de independenţă . deci defineşte sursele de dificultate. regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi. Diagnosticul de îngrijire este un enunţ concis. Diagnosticul de îngrijire (de nursing) Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de dependenţă. actual sau potenţial.examinarea datelor. Prima parte a diagnosticului Prima parte a diagnosticului constă în enunţul problemei. Semne şi simptome. al manifestărilor de dependenţă a persoanei. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR . şi legate de o sursă de dificultate. Phaneuf).stabilirea problemelor de îngrijire . alterarea eliminării intestinale: constipaţie). .date de dependenţă.recunoaşterea legăturilor şi a priorităţilor. (Louis Grondin) 2. Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervenţiile de îngrijire vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă. .80 2. permiţând identificarea resurselor individuale.

E.81 2. toate problemele identificate de către asistentă se pot defini în două tipuri de probleme utilizând doi termeni şi anume: . Etiologia. Semne şi simptome. observabile.S. adică a sursei de dificultate. Nu toate problemele identificate de asistentă pot să constituie diagnosticul de îngrijire cu rol propriu. social şi spiritual sau o insuficientă cunoaştere Diagnosticul de îngrijire format din 3 părţi utilizează formula mnemotehnică P. b. de o insatisfacţie care poate să compromită serios securitatea pacientului.  diagnostic potenţial. Probleme de sănătate. de o nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie. A doua parte a diagnosticului A doua parte a diagnosticului este constituită din enunţul cauzei (etiologia) problemei. Cauza poate fi legată de factorii de ordin fizic.  diagnostic posibil . Orientarea diagnosticelor spre intervenţii autonome şi/sau intervenţii de colaborare Formularea diagnosticului de îngrijire se face pornind de la informaţiile culese.când manifestările de dependenţă sunt prezente. a. şi . de o nevoie a cărei nesatisfacere vatămă confortul pacientului. de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercutează asupra mai multor nevoi. dacă nu se previne. de o nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependenţă. Se cunosc trei tipuri de diagnostice de îngrijire:  diagnostic actual .când o problemă poate surveni.         Asistenta trebuie să se ocupe mai întâi: de o nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie a pacientului. Astfel. c. trebuie avută în vedere mai întâi în ce măsură nevoia nesatisfăcută ameninţă homeostazia sau viaţa pacientului. de o nevoie care este importantă în ochii pacientului .este acela care descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură. Criterii care permit stabilirea unor priorităţi între problemele de dependenţă Pentru a stabili o ordine a priorităţilor între diagnosticele de îngrijire. psihologic.probleme conexe (cu rol de colaborare sau cu rol interdependent de îngrijire).diagnosticul de îngrijire (probleme cu rol propriu de îngrijire). analiza şi interpretarea lor de către asistentă şi exprimă problema persoanei şi semnele prin care se manifestă şi care reies din datele culese. de o nevoie a cărei nesatisfacere se repercutează asupra demnităţii pacientului.

Obiectivele de îngrijire –prima componentă a planificării îngrijirilor Obiectivul de îngrijire constă din • descrierea unui comportament pe care-l aşteptăm de la pacient. intervenţiile. în general. a grupului şi colectivităţii). obezitatea). Identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia unor organe şi sisteme specifice. Este ca ghid în determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical pentru însănătoşire Orientează practicianul spre tratament medical. Ţine cont de sursele de dificultate care cauzează problema de sănătate. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR a treia etapă a procesului de îngrijire Definiţie: Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie. a. Obiectivul de îngrijire vizează deci atitudinea. Formularea sa nu implică. O terminologie anumită a fost desemnată şi acceptată de comunitatea profesională medicală pentru a descrie procesele specifice de boală. factorii etiologici (ex. . putând astfel să decidă priorităţile pe care trebuie să le respecte în cursul unei zile de muncă. comportamentul sau acţiunea pacientului însuşi (sau a familiei. a mijloacelor de desfăşurare. prevederea etapelor. de unificare şi de continuitate a îngrijirilor. constituie un instrument de comunicare. AVC). b. Serveşte ca ghid în determinarea tipurilor de intervenţii nursing Orientează asistenta spre intervenţii autonome.82 Diferenţele între diagnosticul de îngrijire şi diagnosticul medical Diagnosticul de îngrijire       Ţine cont de starea pacientului Identifică un răspuns uman specific pentru Se schimbă în funcţie de modificările răspunsurilor pacientului. Diagnosticul medical        Ţine cont de problema de sănătate în sine ( artrită reumatoidă. care uşurează urmărirea îngrijirilor ce trebuie acordate de către toţi membrii de echipă. Planul de intervenţie cuprinde două componente: a. Un astfel de plan. ca şi a precauţiilor care trebuie luate. Planul de intervenţie ajută asistenta să judece urgenţele şi importanţa problemelor de dependenţă. De obicei. din toate turele de lucru. obiectivele de îngrijire. • un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor. 3. rămâne constant în decursul bolii .

. Executarea îngrijirilor şi relaţia asistent-pacient Această relaţie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicaţii: funcţională. exerciţii. Pacientul: execută acţiunile planificate pentru el.  pedagogică . de patru ori pe zi etc. este alături în acţiuni de îngrijire.). secundare şi terţiare). căldură. încurajează.83 Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar şi precis care sunt rezultatele pe care pacientul (familia) şi asistenta speră să le obţină. grupul. asistenta trebuie să formuleze obiectivele pornind de la sistemul S. asistenta. măsurabile (evaluabile). EXECUTAREA (APLICAREA) ÎNGRIJIRILOR a patra etapă a procesului de îngrijire Aplicarea îngrijirilor are drept scop obţinerea rezultatului aşteptat.învăţarea = transmiterea informaţiilor necesare prevenirii (primare. . familia.P.atitudine de: respect.stabilirea între asistentă şi pacient a unei relaţii de: . colectivul) le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat. Familia: în anumite circumstanţe. În aplicarea în practică a intervenţiilor sunt antrenaţi: pacientul. în funcţie de resursele proprii (ex. Intervenţiile vor fi personalizate.O.I. Pentru aceasta.uşurarea schimburilor cotidiene. ajută şi efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. 4. (formulă mnemotehnică) Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la următoarele cinci întrebări: S = specificitate: cine face acţiunea? P = performanţă: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient? I = implicare: cum se face acţiunea? R = realism: în ce măsură se poate face acţiunea? O = observabil: când? b.. intervenţiile pe care asistenta şi pacientul (familia.  terapeutică . Intervenţia –a doua componentă a planificării îngrijirilor Alegerea intervenţiei permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru a corecta problema de dependenţă a pacientului.). cât şi psihic a pacientului. îşi manifestă empatia.acceptare reciprocă. . pe ce durată trebuie să se desfăşoare acţiunea asistentei sau să se supravegheze continuu semnele (de ex. reabilitării atât fizic. răspunde la diverşi stimuli. observabile. precum şi care sunt acţiunile.la ce interval (de trei ori pe zi. echipa de îngrijire. informează. . Asistenta care întocmeşte planul de îngrijire. studiază intervenţiile care răspund nevoilor specifice ale pacientului.să se indice la ce oră. pedagogică şi terapeutică. Asistenta: supervizează aceste acţiuni.R. în care moment al zilei. Pentru ca intervenţiile să fie evaluabile trebuie: .  funcţională .. dispneea). Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop să ajute pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa sau un oarecare nivel de independenţă.sau ce continuitate. Echipa de îngrijire: asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale.

este. în acelaşi timp. Pentru a realiza acest obiectiv. . 5. de asemenea. asistenta îşi va planifica toate intervenţiile în vederea obţinerii acestui rezultat 2. 1. ea exprimă ce rezultat prevede să se obţină în urma îngrijirilor acordate. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR – a cincea şi ultima parte a demersului de îngrijire Evaluarea constă în a aduce o apreciere (o judecată) asupra progresului pacientului în raport cu intervenţiile asistentei.84 înţelegere empatică faţă de pacient. deşi beneficiază de o îngrijire excelentă. însă trebuie. Rezultatul obţinut Când asistenta formulează obiectivele îngrijirilor. posibil ca lui să-i displacă unele intervenţii. atunci trebuie să ştim de ce nu avem rezultatul scontat şi trebuie să corectăm situaţia respectivă. să avem rezerve. Satisfacţia pacientului Este important să se cunoască aprecierea pacientului. Dacă intervenţiile planificate nu şi-au atins scopul lor. pentru că pacientul nu ştie întotdeauna ceea ce implică o bună îngrijire.

O2 din sânge. Etapa tisulară – reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi. starea peretelui alveolar. c). alimentaţia. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE A. altitudinea determină creşterea frecvenţei.. . d). frigul – scade frecvenţa. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira Factori biologici: vârsta (la copil nr. I. Factori psihologici – emoţiile. Ventilaţia – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu CO2. statura. necesar proceselor de oxidare în organism. Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi. Difuziunea gazelor. conc. Manifestări de independenţă . Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori. Respiraţia A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător. sexul (frecvenţă mare la femei). Este influenţată de: diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi conc. b). postura. de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. de funcţionarea lor eficientă Etapele respiraţiei: a). somnul.frecvenţa respiraţiei (30 – 50 r/min la nou-născut şi 16 – 18 r/min la adult) . Este influenţată de: cantitatea de Hgb din sânge. .mediul ambiant – procentul adecvat de O2 în aerul atmosferic şi umiditatea de 50 – 60% creează un mediu confortabil. permeabilitatea reţelei periferice arteriale. Factori sociologici: . este mai mare ca la adult). Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia.amplitudinea respiraţiei . debitul cardiac. râsul.85 CAPITOLUL V Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson 1. maturitatea centrului respirator bulbar. exerciţiul fizic). expansiunea cutiei toracice. plânsul influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor. Este influenţată de permeabilizarea căilor resp. nr.climatul – căldura creşte frecvenţa respiratorie. O2 în aerul respirat. hematii. mărimea suprafeţei alveolare. resp.locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană poate deveni neprielnic pentru respiraţie.

ortopnee . Dispneea Este determinată de boli pulmonare şi cardiace. faringiene. să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat. Aerul pătrunde cu dificultate în plămân. II. de relaxare. alergeni în mediul înconjurător. tahipnee .apnee. apoi ciclul se reia) . - Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale. Surse de dificultate care detrmină nesatisfacerea nevoii de a respira Prezentăm 3 probleme de dependenţă: 1. costal inf. altitudine înaltă.învaţă pacientul să facă exerciţii respiratorii. Alterarea vocii Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas.bradipnee. faringe. Surse de ordin psihologic: anxietate.disfonie . umed. situaţie de criză.tuse. durere. urmată de apnee. să aibă posturi adecvate. dezechilibre hidro-electrolitice.86 ritmul zgomotele respiratorii simetria mişcărilor respiratorii tipul de respiraţie: costal sup.hipoventilaţie . obstrucţia căilor respiratorii: obezitatea. să favorizeze respiraţia. (la bărbat) şi abdominal (copii şi vârstnici) mucozităţi tusea Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii .afonie (imposibilitate de a vorbi) .hemoptizie . . după care scade treptat.explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului . bronşice.hiperventilaţie . . . mese copioase). Manifestări de dependenţă: . (la femeie). Manifestări de dependenţă: . . laringe.dispnee Cheyne – Stokes (respiraţie din cei în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim.amplitudine modificată. a altor persoane. Surse de ordin sociologic: aerul poluat.mucozităţi. stress. Lipsa cunoaşterii: cunoaşterea de sine.senzaţie de sufocare 2. a mediului ambiant. rezultă oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge. exerciţii de mers.

pire liber.folosirea batistei devină sursă de .deformări ale nasului .gargară cu antiseptice dificultate . Manifestări de dependenţă: .umezeşte aerul din încăpere zinte mucoase . apnee.secreţii nazale abundente .îndepărtează secreţiile nazale. cornaj. Zgomote repiratorii Cianoză 3.asigură poziţie antalgică Pacientul să aibă .evitarea răspândirii secreţiilor infecţie Oprirea .alimentaţie cu lichide călduţe Pacientul să fie .comprimarea septului nazal care sângerează 5 – 10 min .87 dispnee Kusmaul – inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată.aspiră secreţiile bronşice bună respiraţie .pacientul nu-şi va sufla nasul Pacientul să pre.pregăteşte psihic pacientul echilibrat psihic .favorizează modalităţi de comunicare nonverbală umede şi integre Pacientul să . pe nas .umezeşte aerul din încăpere permeabile şi o . traumatisme.administrează terapia adecvată .epistaxis .întrerupe alimentaţia solidă înghită fără .aport optim de lichide pe 24 ore Pacientul să nu .recomandă pacientului repaus vocal absolut respiratorii .aşezarea pacientului în decubit dorsal epistaxisului .tuse .învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare .aspiraţie pe nas . nas.comprese reci pe frunte.gimnastică respiratorie . corpi străini. Obstrucţia căilor respiratorii Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii.evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a aglomaraţiilor rezistenţă crescută faţă de infecţii Pacientul să aibă .respiraţie orală .învaţă pacientul să tuşească căi respiratorii .umezeşte aerul din încăperi .strănut .tiraj. Intervenţiile asistentei Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Pacientul să res. ceafă . Ciclul se reia.

plânsul. . şi tensiunea arterială diastolică minimă (TAD min) este 90-110/60-65 mmHg la copil şi 115140/75-90 mmHg la adult. care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi. II. Independenţa în satisfacerea circulaţiei Pulsul (expansiunea ritmică a arterelor. somnul (mai mică în timpul somnului).factori biologici: vârsta (creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă).să evite sedentarismul.să poarte îmbrăcăminte lejeră. somnul (scăzut în timpul somnului). Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Factorii care influenţează pulsul: .să-şi menţină tegumentele curate. iar căldura vasodilataţie) Manifestări de independenţă . Manifestările de independenţă: frecvenţa.să evite tutunul. înălţimea corporală.factori psihologici: emoţiile cresc TA . amplitudine. integre. . care să nu stânjenească circulaţia. copil mic.să aibă o alimentaţie echilibrată.factori sociali: mediul ambiant – prin conc de O2 a aerului.Menţinerea raportului între TAmax şi TA min: TAmin = TAmax/2 + 1 sau 2. Circulaţia Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine. dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.factori biologici: vârsta (frecvenţa pulsului e mai mare la sugar. elasticitatea şi calibrul vaselor. celeritate (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile). vâscozitatea sângelui. activitatea (creşte la efortul fizic) . . . . si mai mic la adult). ritmul.88 B. coloraţia tegumentelor. consumul exagerat de alcool. forţa de contracţie a inimii. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine Se educă pacientul: . mânia .Tensiunea diferenţială (TAmax – TAmin) = 60 mmHg . Dependenţa în satisfacerea nevoii . tensiunea pulsului.pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire). . efort fizic. .factori sociologici: climatul (frigul face vasoconstricţie şi creşte TA. alimentaţie.factori psihologici: emoţiile.Tensiunea arterială sistolică maximă (TAS max). Factorii care influenţează TA sunt: DC. Factorii care influenţează tensiunea arterială (TA): . care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară).

temperatura. stressul. . hTA. izoletă). urmată de o pauză) . Edem glotic). carotidian) . îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor. aspir de corpi străini.modificări ale ritmului pulsului (puls aritmic.modificări ale TA: HTA.modificări de volum a pulsului: puls filiform.umidificarea. pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent.învaţă pacientul: o să întrerupă consumul de tutun. pulsul (radial. dicrot – 2 pulsaţii. a pereţilor arteriali. .lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată Manifestări de dependenţă . . pacientul în repaus).Intubaţia la nevoie . va supravegehea . cort. cianotice .Aspirarea traheobronşică .hipoxemie.Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex. să reducă grăsimile şi clorura de sodiu.Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană . modificarea TA diferenţiale . alcool. drenatul postural . pansament curat.Oxigenoterapia (prin sondă nazală. prin mască. Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală. situaţia de criză .respiraţia diafragmatică. venoşi. va fixa debitul de oxigen. nebulizare.89 Circulaţia inadecvată Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie . asimetric . Asistenta va pregăti psihic pacienta. . TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie.de ordin psihologic: anxietatea.tegumente modificate: reci. palide (irigare insuficientă a pielii).Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii sale.respiraţia profundă. . una puternică şi alta slabă. o administrarea medicaţiei prescrise o urmăreşte efectul medicamentelor şi a eventualelor efecte nedorite (secundare) o aplică tehnici de favorizare a circulaţiei . Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie Funcţiile vitale includ: respiraţia. Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare: . vibraţia.Pacientul să prezinte circulaţie adecvată . tapotament. să aibă alimentaţie bogată în fructe.drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. etc).de ordin fizic: alterarea muşchiului cardiac. canulă sterilă. hipoxie Intervenţiile asistentei: .Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor – pentru funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată: . zarzavaturi.modificări ale frecvenţei pulsului: tahicardie. bradicardie .

C. 8 mg vit PP şi 20 mg vit K. 6 g Cl. atelectazie. activităţi fizice (creşte activitatea. Ele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare. salatelor. vitamine. B1. Necesităţile zilnice de apă la adult sunt de 2500 – 3000 ml/24 ore (ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor).90 administrarea O2. 6 mg vit B6. O dată cu nevoile de apă. retenţie de apă – edeme. congestie. va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală. se satisfac şi nevoile de săruri minerale. lipide. Proteinele – materialele plastice ale organismului. proteine. 2. Necesarul: 1 – 2 g/kg/24 h. stare de sănătate sau de boală. Necesarul: 4 – 6 g/kg/24 h. . întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări. în insuficineţa glandelor care intervin în digestia lor (insuficienţa pancreatică. activitate depusă. edem alveolar. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: vârsta şi dezvoltarea (variabile în funcţie de creştere şi dezvoltare). greutate. Hidraţii de carbon – sursa energetică principală a oganismului (50% din nevoi). săruri minerale şi fibre alimentare. caşexie. se satisfac şi nevoile de apă. ceea ce se asigură prin consumarea fructelor. 2 g Ca. O alimentaţie adecvată trebuie să conţină: glucide. Necesarul 4 – 6 g/kg/24 h. pentru a-şi asigura dezvoltarea. 18 mg Fe.15 g Mg. hepatică. 25 mg vit. vârstă. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na. legumelor. renale. Independenţa în satisfacerea nevoii Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex. Lipidele – au calităţi energetice mari. afecţiuni hepatice. Nevoia de vitamine creşte în îmbolnăviri. 3 – 4 g K. orarul şi repartizarea meselor (program regulat al meselor). Aportul insuficient de proteine determină afectarea parenchimului hepatic. nefroză lipoidică) Vitaminele – pentru menţinerea metabolismului normal al organismului. anemii şi reducerea presiunii coloid osmotice a sângelui. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă. creşte necesarul alimnetar). înălţime. Raţia de grăsimi se reduce în tulburările metabolismului lor. La copil aportul va fi mărit în boli febrile. hemoragie intraavlveolară. denutriţie. Apa şi sărurile minerale – sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare. ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică. apă. 0. Fibrele alimentare – utile pentru formarea bolului fecal şi o bună digestie. Necesităţile sunt: 150 mg vit. sucurilor de fructe. într-un volum mic.

Deprinderi alimentare (3 mese şi 2 gustări. Manifestări de independenţă Cavitatea bucală (dentiţie bună. Foame (senzaţie dezagreabilă. gingii roz şi aderente de dinţi). Refuz de a se alimenta şi hidrata./kg/24 ore. proteză dentară adaptată. statusul socio-economic. sarcină. animale. 35% lipide de origine animală. alăptare ( + 30%) Raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar. cultura. Dificultate de a urma dieta 5. 10 ore repaus nocturn) Apetit alimentar. activitate uşoară 35 – 40 Cal. vara – mese mai uşoare). Cal. 60% prot. vegetale. Digestie lentă. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută./24 ore: în repaus 25 Cal. Greţuri şi vărsături 6. religia (posturi)./kg/24 ore. Dificultate de a se alimenta şi hidrata 4. activitate intensă 45 – 60 Cal. survin următoarele probleme de dependenţă: 1. . Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit 2. alţii consumă mai multe alimente). în funcţie de vârstă ( un plus de 20-30% pentru copii. anxietatea.91 factori psihologici: emoţiile (unii pierd apetitul. un minus de 10 – 15% pentru vârstnici) Calculează raţia alimentară echilibrată Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală (40% prot. Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare Alege alimentele ţinând seama de deprinderile şi nevoile pacientului Înlocuieşete la nevoie un aliment cu altul. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus 3. 65% lipide vegetale) Calculează nr./kg/24 ore Calculează necesarul de cal/24 ore. factori sociologici: climatul (iarna e nevoie de mai multe calorii. nestingherită. tradusă prin nevoia de a mânca) Saţietate Hidratare Gust şi valoare acordate mâncării. mucoasa bucală roz şi umedă./kg/24 ore în stări fiziologice: sportivi./kg/24 ore. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii Asistenta calculează necesarul de Cal. activitate medie 40 – 45 Cal. cu gura închisă. Masticaţia: uşoară. limba roz.

stress. reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente). alterarea parenchimului hepatic. calculează numărul de calorii. . . o insuficienţă în cantitat şi calitate. încurajează pacientul. fără greţuri şi vărsături (pacientul aşezat în poziţia semişezând.semne de dezechilibru.lipsa cunoaşterii 1. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a bea şi a mânca Alimentaţia pacientului Respectă următoarele principii: . Manifestări de dependenţă: .asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale .favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave.digestie (dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor) .înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului (cele necesare creşterii sau necesare pierderii.deprinderi alimentare greşite .pacientul să fie echilibrat psihic.92 Surse de dificultate: . tumori. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive. . face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate) .hidratare .disfagie . peristaltismului intestinal. prin consum (la adulţi) . . ajută pacientul în timpul vărsăturilor. .pacientul să fie echilibrat nutriţional . .prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile letale.starea tegumentelor (uscate.pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic (alimentaţie parenteral pacientul. care afectează starea nutriţională a individului.anorexie.pacientul să aibă o stare de bine.surse de ordin psihologic: anxietate.surse de ordin sociologic: foame. acnee). . .consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente.surse de ordin fizic: alterarea mucoaselor căilor digestive. tubaj nazogastric. dezechilibre . malnutriţie .mâncare dezordonată Intervenţiile asistentei . obstrucţii.

pâine prăjită. zeamă de compot. pâine fără sare.alimente permise: brânză de vaci. făinoase. după hemoragie digestivă superioară (HDS) . brânză de vaci. insuficienţă hepatică acută. mese cantitativ mici şi dese. lapte. Regimul cardio-vascular .alimente permise: 1000 – 2000 ml lapte. iaurt. carne slabă fiartă. Regimul lactat: .indicaţii: cardiopatii decompensate. caş. fructe coapte. ouă. colecistita acută. ciroză. pireuri de legume. sosuri fără făină. Regimul hidric: . diarei acute. IMA ( a 2. supe de legume. unt. dulceaţă. supe de legume. neoplasm hepatic .indicaţii: postoperator. insuficienţă renală acută. făinoase.a săpt. compot. prăjituri cu mere. supe de carne. legume uscate. apă fiartă şi răcită Regimul hidro-zaharat: .indicaţii: hepatită cronică decompensată. normo şi hipercalorice. fructe crude sau coapte. după operaţii de stomac . făinoase. fructe crude coapte.indicaţii: după puseul acut al ulcerului în remisiune. uleiuri). salată de sfeclă. se administrează în cantităţi mici şi repetate. lapte.indicaţii: debutul hepatitei epidemice. hepatită. + frişcă sau smântână Regimul lacto-făinos (vegetarian) . fructe). urdă. biscuiţi. frişcă.alimente permise: lapte. frişcă sau smântână Regimul hepatic: . iaurt. ceaiuri îndulcite cu zaharină.alimente permise: sucuri îndulcite. hipertensiune arterială (HTA). caş. gălbenuş de ou. zeamă de orez.alimente permise: salată de crudităţi cu untdelemn.alimente permise: supe limpezi.indicaţii: glomerulonefrită acută (GNA). alimente necântărite (peşte.indicaţii: DZ . unt 10 g şi ulei 30 g/zi. compot.alimente permise: în funcţie de toleranţa la glucide cuprinde: alimente cântărite ( pâine. urdă.alimente permise: brânză de vaci. ciroză hepatică.93 Alimentaţia dietetică În funcţie de cantitatea alimentelor.alimente permise: supe de făinoase. regimurile pot fi hipo.indicaţii: în gastrite în primele 3. supe diluate. carne.indicaţii: colecistita subacută. carne slabă fiartă. fructe coapte. legume. pireuri de legume. Regimul diabetic: . insuficienţă renală acută . cartofi.5 zile a bolii ulceroase. ceaiuri îndulcite. mezeluri. sufleuri de brânză de vaci. caş. Regimul hipocaloric: . Regimul semilichidian: . boli febrile .) . gastrite acute . ouă moi. după infarct miocardic acut (IMA) . ulei 20 – 30 g7zi Regimul renal (nefritic): .

PEV. conservare.NEVOIA DE ELIMINARE . Ringer. . cardiaci.hipertonice . etc) . etc. Tulburări ale fluidelor: . Soluţii utilizate pentru hidratare: sol. Homeostazia – toate mecanismele prin care se menţine echilibrul mediului intern. lactat de sodiu. . în principal de proteine (restul).Este important orarul meselor (pacienţii ulceroşi. sânge. Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 25000 ml/zi. 3. . pe cale parenterală. Prelucrarea alimentelor se face prin: fierbere. . şi în cantităţi mai mici) . tavă. glucoză. mese. diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar. 3 zile fără apă. clismă). duodenală. Alimentarea pacientului: . prăjire.hipernatremia (sete vie). carne albă.izotonice .deshidratarea (mai rapidă la copil). măsuţă în salon. plasmă. cu probleme neurologice – vor fi alimentaţi mai frecvent. Hidratarea şi mineralizarea organismului Organismul uman nu poate trăi decât 3 min fără O2.pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură ( e nevoie de tacâmuri.artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice (prin sondă gastrică.hiperpotasemia Tipuri de fluide: . farfurii.) . lapte.hiperhidratarea.Mesele vor fi servite estetic şi în condiţii igienice Modurile de alimentare: . anorganice.activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon ( e nevoie de tacâmuri.94 indicaţii: obezitate. mere. sol. rectală. sol de KCl. hipertonă de NaCl. la copil 100 ml apă/kg/zi. necesare bunei funcţionări a organismului. legume. înăbuşire. masă eritrocitară (ME).hipopotasemia.hipotonice Izotonicitatea se raportează la tonicitatea plasmei. Calea de hidartare: orală. gastrostomă.hiponatremia (cu convulsii la copil). THAM. Se găseşte în formă liberă – circulantă (70%) şi legată. Dextran 40 sau 70. izotonică de NaCl.Darow. Apa: este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice. sol. HTA alimente permise: brânză de vaci. frigere. 3 săptămâni fără mâncare. coacere. organice. bicarbonat de sodiu. . sol. sol.

Eliminarea ascestor substanţe se face în soluţie apoasă împreună cu săruri minerale şi alte substanţe de dezasimilaţie care nu sunt necesare organismului. Rinichii menţin compoziţia chimică a lichidelor din organism.. Medicamentele pot schimba culoarea urinei. Micţiune = emisiune de urină.aparatul digestiv – scaun . pH = 4. Manifestări de independenţă cantitatea – variază în funcţie de vârstă ( 500 – 1200 ml/24 h la copil şi 1200 – 1400 ml/24 ore la adult) frecvenţa micţiunilor (4-5/zi la copil şi 5 – 6/zi la adult) ritmul micţiunilor (2/3 din numărul lor este ziua şi 1/3 noaptea) culoarea urinei: galben deschis (urină diluată. epit. perspiraţie .aparatul genital feminin – menstruaţie . emoţiile puternice pot modifica frecvenţa şi calitatea eliminării urinare şi intestinale factori sociologici: normele sociale. regim bogat în carne). diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control). inutile şi toxice pentru organism. sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie – spută. Diureză = cantitatea de urină eliminată/24 ore. conştient de eliminare. apoi poate fi tulbure datorită coagulării mucinei. . vîrsta (controlul sfincterian se obţine la copil la 2 – 3 ani. Aspectul urinei (normal. Toate schimbările volumului extracelular antrenează modificări în compoziţia lichidelor celulare de unde rezultă importanţa menţinerii constante a compoziţiei mediului intern. cultura.aparatul respirator . regim vegetarian) – galben închis (urină conc. Independenţa în satisfacerea nevoii a. vătămătoare rezultate din metabolism.95 Eliminarea este necesitatea oraganismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare. act fiziologic. Menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern se realizează prin procesul de homeostazie. exerciţiile. Urina = sol. iar la vârstnici. factori psihologici: stressul.5 – 7. clar. Pielea completează eliminarea renală. cel. mirosul urinei (de bulion – urină proaspătă.piele – transpiraţie. educaţia. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: alimentaţia (cantitatea şi calitatea alimentelor. transparentă la început. anxietatea. menţin echilibrul hidric şi hidroelectrolitic. .) Densitatea urinei – n = 1010 – 1025.în stări patologice – eliminări pe cale digestivă.aparatul renal. apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar protidic. o bună hidratare favorizează eliminarea intestinală şi vezicală). amoniacal – urină veche) reacţia urinei: normal reacţie acidă. Excreţia se face prin: .

situaţie de criză . mirosul: fecaloid la adult. stress. igienă. omogenă culoarea: brună la adult. Menstra = pierdere temporară sau periodică de sânge. c. ce dispare în sarcină şi la menopauză. Manifestări de independenţă frecvenţa: 1-2/zi sau unul la 2 zile la adult (3 – 4/zi până la vârsta 6 luni) orarul – ritmic. Transpiraţia = fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie. Manifestări de independenţă reacţia: acidă. Scaunul = resturile alimentare supuse procesului de digestie. acrişor la sugarul alimentat la sân. diminuarea peristaltismului intestinal.2 sau uşor alcalină cantitatea minimă mirosul în funcţie de alimentaţie. prin intermediul glandelor sudoripare. cantitatea 150 – 200 g consistenţa: păstoasă. II. variază în funţie de regimul alimentar. jumeri de ouă la nn. la aceaşi oră a zilei. apoi roşu deschis cantitate 50 – 200 g mirosul – dezabreabil Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului. fad la copilul mic. planifică programul de eliminare planifică exerciţii fizice îl învaţă tehnici de relaxare cercetează deprinderile alimentare ale pacientului recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor. alterarea centrilor nervoşi. etc Surse de ordin psihologic: anxietate. după trezire. Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei intestinale. pH = 5. perspiraţia – pierderile insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie d. lipsa de control a sfincterelor. eliminate din organism prin actul defecaţiei. Manifestări de indepepndenţă: ritmul la 28 – 35 zile durata 3 – 5 zile aspectul – mucus + sânge culoare roşu negricios. climat.96 b.

traumatisme lombare Polakiuria: micţiune frecventă. Apare în: deshidratare. Apare în: per. insuficienţă circulatorie cu formare de edeme. administrează antiseptice urinare. Apare în: GNA. Disuria. arsuri întinse. survin probleme de dependenţă: 1. Apare în insuficineţă ventriculară stângă. hipertrofie de prostată Hematuria – sânge în urină Albuminuria Glicozuria Hiperstenuria – urină foarte concentrată (densitate crescută) Hipostenuria – urină diluată Izostenuria – urină cu densitate mică şi care. Diaforeză 9. după colici renale. cu cantitate mică de urină. Retenţie urinară 3. lipsa igienei. în diabet zaharat. se menţine aceeaşi indiferent de regim Urină tulbure – infecţii urinare Urină cu miros de fructe coapte sau cloroform – diabet zaharat (DZ) Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acidobazic: se va face zilnic bilanţul hidric. Apare în: inflamaţii acute ale uretrei. Vărsături 7. Expectoraţie 10. hemoragii mari. Diaree 5. TBC renal Oligurie – sub 500 ml/24 ore.eliminarea urinii cu durere şi mare greutate. urinare – asistenta recoltează urina. asigură igiena . Poate fi trecătoare sau durabilă. diabet insipid. Incontinenţă de urină şi materii fecale 4. etc Lipsa cunoaşterii Când nevoia de eliminare nu este satisfăcută. Eliminarea menstruală inadecvată 8. se cântăreşte pacientul. faţă de de cea din timpul nopţii. alimente alterate. Poate apare în: procese iritative ale mucoasei vezicale. şoc traumatic şi chirurgical. de efervescenţă a bolilor infectocontagioase. GNA Anuria – lipsa urinei în vezică. Deshidratare 1. Constipaţie 6. schimbarea modului de viaţă. stricturi uretrale. pielonefrite. perioada acută a bolilor infecţioase. se corectează dezechilibrul hidric şi acido-bazic pacientul să nu prezinte complicaţii respiratorii.97 Surse de ordin sociologic: poluarea apei (diaree). procese tumorale intravezicale şi de vecinătate Nicturia – inversarea numărului micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ Poliurie: eliminarea a peste 2500 ml/24 ore. pielite. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 2.

deprinderi de eliminare la ore fixe.consistenţa: scăzută. climat confortabil. de corp. apoi relaxarea lor se repetă de 10 ori) pacientul să fie echilibrat psihic 4. 20 – 30 scaune/zi – dizenterie. conţinut intestinal cu efect excitant (chimic. semilichide. apoase. Retenţie urinară – ischiurie Reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. calculi în uretră. trezeşte pacientul din somn pentru a urina.culoarea galben aurie în diaree. a muşchilor planşeului pelvin (înainte şi după micţiune timp de 4 sec. igienă locală.holeră . paralizii ale vezicii urinare sau a sfincterelor. Manifestări de dependenţă: . Manifestări de dependenţă: glob vezical micţiuni absente sau micţiuni frecvente în cantităţi foarte mici (urinare prin “prea plin”) Intervenţiile asistentei: pacientul trebuie să aibă micţiuni spontane – verifică prezenţa globului vezical. verde – când Bi se oxidează la nivelul intestinului gros . Poate fi datorată unui obstacol în calea de eliminare a urinei: stricturi cicatriceale. Factori declanşatori: cauze nervoase. inflamatoare.98 corporeală.frecvenţă: 3 – 6 scaune/zi – enterite. Incontinenţa de urină şi materii fecale Manifestări de dependenţă: Incontinenţa urinară: emisiuni urinare involuntare şi inconştiente. concomitent cu pierdere de apă şi electroliţi. afecţiuni neurologice. căldură pe abdomen. Apare în leziuni medulare. mecanic). pampers. pacientul să-şi recapete controlul sfincterian: aport lichidian adecvat. serveşte pacientul la pat. Diareea Este eliminarea unui număr mare de scaune. meningită. Enurezis (mai ales la copii) Incontinenţa de fecale – pierderi involuntare şi inconştiente de materii fecale Intervenţiile asistentei: pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate: schimbă lenjeria de pat. 3. sau sondaj vezical pacientul trebuie să aibă echilibru psihic – învaţă pacientul poziţia corectă pentru micţionare. cantitatea: mărită în diareeile gastrogene . învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perineale. schimbă lenjeria de pat când este nevoie pacientul să fie echilibrat psihic - 2. scaune moi. orar al eliminărilor. asigură comfortul psihic. traumatisme. păstoase. encefalită. purtarea chiloţilor cu căptuşeli. sfârşitul crizei de epilepsie. 80 – 100 scaune/zi . septicemie.. cremă protectoare.

recoltează sânge pentru hemocultură. giardiază. putred. puroi. cancer rectal .crampe – contracţii dureroase . unul la 2 – 4 zile. Manifestări de dependenţă frecvenţă: scaun la 2 – 4 zile orar inadecvat cantitatea redusă consistenţa: uscată. Constipaţia Se caracterizează prin scaune rare. creme protectoare pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale: repaus la pat.alimentaţie hidrică.mirosul: acid – fermentaţie. bile conglomerate culoare închisă crampe meteorism flatulenţă tenesme (senzaţie dureroasă la defecare) fecalom La copil: mucogrunjoase – consistenţă neomogenă. cauze endocrine. menţinerea constantă a temp. calculează cantitatea de lichide ingerate .sânge – colite. corpului. holeră. efectuarea clismelor evacuatorii. mecanice: stenoză intestinală. cancer al colonului. ileus.99 . semilichidă lichide – semilichide muco-purulente muco-sanguinolente Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă tranzit în limite fiziologice prin: ingerarea cantităţii suficiente de lichide. orar regulat al meselor. cu mucus.durere locală . protejează patul pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic: asistenta hidratează pacientul. sau mai rare uneori. afecţiuni gastrointestinale. Poate avea cauze funcţionale: accidentale sau habituale.aspect deosebit şi cu elemente anormale: zeamă de pepene. medicamentos. zeamă de orez – intoxicaţii. foarte fetid – cancer de colon şi rect . efectuarea exerciţiilor fizice regulate. dietă. chiar cu un ritm regulat.semne de deshidratare 5. . laxative. în diaree. putrefacţie exagerată. alimente bogate în reziduri. masă fecaloidă abundentă.colică . pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre: toaletă locală. înălzeşte pacientul. crescută (schibale. supă de linte – febră tifoidă. coproliţi) forma: bile dure. rânced – grăsimi neutre. trat. endoscopie dacă este cazul.

meno-metroragii oligomenoree. medicamentoase. cefalee. 8. seroasă. Eliminare menstruală şi vaginală inadecvată Manifestări de dependenţă: amenoree. polimenoree. intoxicaţii). dismenoree.stenoza pilorică. fecaloid (ileus). linişteşte pacienta şi-i administrează sedative). monitorizarea funcţiilor vitale) 7. Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic în timpul vărsăturii. galben verzuie – gonococie. HIC: meningite. leucoree patologică hidroree (secreţie vaginală abundentă 200 – 400 ml) culoarea şi aspectul scurgerilor vaginale (albicioasă – leucoreea tinerelor femei. purulente (gastrite flegmonoase). incoercibile (graviditate. urogenitale. . biliare. calmează durerea cu antialgice. ameţeli. mucoasă. Manifestări de dependenţă: frecvenţă: ocazionale. confuzie cu hemoptizie culoarea: galben verzuie (vărsături bilioase). rânced forţa de proiecţie: în jet în HIC simptome ce însoţesc vărsăturile: dureri abdominale. salivaţie. chimice. frecvente (stenoză hipertrofică de pilor). alcoolici). tahicardie. efectuează spălături vaginale. Diaforeza. postprandiale cantitatea: mare. Vărsăturile periferice au simptome premergătoare: greaţă. brună zaţ de cafea – cancer gastric mirosul fad.100 pacientul să fie echilibrat psihic. tulburări metabolice. boli infecţioase. pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic (rehidratare orală şi parenterală. galben murdar (ocluzii). Vărsăturile Prin vărsătură înţelegem evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. ulcer. cafenie – tumori. hipermenoree. deshidratare. boli psihice) orarul: matinale (garvide. fecaloide (ocluzii intestinale). aplică şi schimbă pansamentele des. mică conţinutul: alimentare. mucoase. Cauzele: de origine centrală: sd. Transpiraţia în cantitate abundentă Sudoarea este produsă de glandele sudoripare sub controlul SNV şi contribuie la eliminarea din organism a apei şi a unor deşeuri: uree. tumori de origine periferică: cauze digestive. completând astfel eliminarea renală. roşie (hematemeză. endocrine. amoniac. encefalite. hipo. 6. acid uric şi altele. roşie apoasă. cefalee. transpiraţii reci. sanguinolente (gastrite. greaţă. muco-purulentă) ritmul scurgerilor Intervenţiile asistentei: asigură repausul la pat.

transparenţă. Intervenţiile asistentei: pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale (educarea pacientului cum să expectoreze). caverne TBC. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a elimina .Determinarea cantităţii de urină/24 ore prin colectarea urinii pe 24 ore (în recipiente). Urina are o reacţie acidă cu un pH = 5. . creatinină.101 Manifestări de dependenţă: orar – mai mult sau mai puţin regulat cantitate: 600 – 1000 ml/24 ore localizare – generalizată. ionograma. Densitatea normală 1015 – 1025. la aceeaşi oră. dilataţie bronşică) consistenţa: spumoasă. Dacă urina este limpede reacţia este neg. gelatinoasă aspectul: mucus (astm bronşic . cilindri. brună. clorurie. densitate) ex. Cantitatea de urină pe 24 ore este în mod normal 1500 ml. elemente figurate. microscopic (sediment. miros. seros (edem pulmonar acut . până la 1000 ml în bronşiectazii. vâscoasă. depreinderile igienice ale bolnavului. Expectoraţia Este eliminarea sputei din căile respiratorii. compoziţia chimică – uree. luciu. vomică – eliminarea unei cantităţi masive de puroi. macroscopic (volum. iar dacă devine opalescentă reacţia este pozitivă. alcoolism cronic. la palme. Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse. spală tegumentele pacientul să aibă echilibru psihic. SIDA. culoare. alb prelată mirosul: fetid (TBC. rahitism. variază în funcţie de alimentaţie. 9. preclimax). galben verzuie. hiperhidroză plantară miros – puternic. .4 Determinarea calitativă a albuminuriei (proteinurie) cu 10 – 15 pic ac sulfosalicilic.Analiza urinei Cuprinde: ex. TBC. pneumonii.AB). purulent. Reacţia urinei – din urina proaspătă. Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă o stare de confort – menţine curate tegumentele. ruginie. Manifestări de dependenţă: culoarea – roşie. Colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi până dimineaţa următoare. aerată. plante (Basedow.6 – 6. aspect. hemoptoică. temperatură. celule epiteliale) ex bacteriologic şi fizico-chimic (pH.EPA) cantitate: 50 – 100 ml/24 ore – bronşite. creatinurie) Densitatea urinară – cu urodensimetru (cilindru gradat).

Dacă are culoare roşie este pozitivă Determinarea bilirubinei – prin proba Rosin. melenă M. lichidul din eprubetă se colorează în negru. sterilizate. mucus X. Tubajul intestinal – aspiraţie intestinală continuă Este introducerea prin gură sau nas a unei sonde de plastic sau de cauciuc. în 10 – 15 min. Determinarea acetonei – cu reactiv Legal – Imbert.5% Captarea vărsăturilor prin aşezare în poziţie şezândă şi oferindui-se o tăviţă renală. Normal: 1000 hematii/min şi 1000 leucocite/min. puroi P. moale /. Indicaţii: stază gastrică ocluzie ileus paralitic preoperator postoperator (gastrectomie. cu soluţie lizol 3% şi fenol 2. apare un disc violet la limita de separare a celor două lichide. Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut prin intermediul unui tub introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol pri manevre de aspiraţie . Dacă există puroi. Determinarea puroiului – cu hidroxid de Na 20% sau KOH 20%. hematii şi leucocite/min. folosind ca reactiv alcool iodat 6%.102 Determinarea cantitativă a albuminei – cu albuminometrul Esbach (R – reactiv şi U – urină). Determinarea calitativă a glucozei – cu reactiv Nylander sau Fehling. Testul Addis-Hamburger. Se măsoară din urină nr. sanguinolent S. Se va nota aspectul scaunelor în foaia de temperatură cu semnele convenţionale: normal I. Determinarea urobilinogenului – prin metoda Erlich. Dacă urina conţine glucoză. Captarea (colectarea) dejecţiilor fiziologice şi patologice Scopul: de a observa caracterele fiziologice şi patologice ale dejecţiilor. bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suorafaţă decât cu întârziere. uscate. Captarea urinei Captarea sputei (în recipiente spălate. Se citeşte la 24 ore şi se notează grosimea stratului precipitat direct în g%. colecistectomie) Manevră: i se explică bolnavului manevra se scoate proteza dentară se măsoară distanţa de la nările stomacului. Dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide. Bi este prezentă. dincolo de limitele duodenului. Dacă urina conţine acetonă. diaree – . până la apendicele xifoid se introduce sonda în stomac şi se verifică dacă a ajuns în stomac se aspiră conţinutul gastric se securizează sonda şi se fixează la nas sau faţă. Indicaţii: .

şi cu balonaşul umflat din capătul ei se progresează în lumen. ileostomie. Stabilirea regimului alimentar corespunzător. Stomiile = creerea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături (stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi tegument sau relizarea unei noi deschizături între două formaţiuni (anus artificial. cât şi ieşirile (excreta). colonostomie. spălarea şi dezinfectarea corespunzătoare a stomiei. se aplică cremă protectoare. Îngrijirea pacientului colostomizat: susţinerea psihologică asigurarea echipamentului necesar pentru îngrijirea stomei aparate colectoare îngrijirea corespunzătoare de către asistentă a colostomiei (pansare. se şterg tegumentele din jurul stomei. Increta: alimente şi băuturi. De reţinut! pentru fiecare grad peste 37 grade Celsius. gastrostomie). Calculul ritmului de administrare a soluţiilor perfuzabile . Printr-un pansament se pot pierde 500 – 700 ml apă Un bilanţ echilibrat între intrări şi ieşiri menţine o hidratare constantă Bilanţul vizează menţinerea unui echilibru între pierderile de apă şi cantităţile care vor trebui administrate. Excreta: ieşirile prin urină. drenaje. urostomie. de câte ori a fost schimbat pansamentul şi gradului de îmbibare.103 extragerea lichidelor şi gazelor din intestin pentru a evita acumularea de gaze în cazul întreruperii tranzitului intestinal înaintea unei intervenţii chirurgiucale pentru temporizarea unei intervenţii chirurgicale în caz de ileus mecanic Metodă Se face cu o sondă Miller – Abbott cu lumen dublu. scaun. vărsături. observarea culorii acesteia. Asigurarea suportului psihologic al pacientului şi reîncadrarea acestuia în viaţa socială. diaree. se fixează punga de colostomie). se va calcula o pierdere suplimentară de 500 ml apă. fistule. etc. transfuzie. Urmărirea bilanţului lichidian Pentru a urmări bilanţul lichidian. ajutarea bolnavului să se ridice. pierderi insensibile (cale pulmonară şi cutanată) sau pot fi pierderi anormale (patologice): pierderi în caz de febră. Se va nota. se vor nota atât intrările (ingesta). perificarea cu ajutorul chirurgului a permeabilităţii stomiei. apa din metabolismul celular sau alte intrări : perfuzie.

Factori care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: Vârsta şi dezvoltarea : copilul mic are mişcări puţin coordonate. de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate. Factori psihologici: emoţiile exprimate prin mişcări ale corpului. Independenţa în satisfacerea nevoii Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea sistemului locomotor (osos şi muscular). tradiţiile. organizarea socială. Manifestări de independenţă Postura adecvată (sau atitudinea) bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi sistemului nervos are rol în menţinerea stabilităţii.104 Formula 1: total soluţie/total ore = ml/oră Formula 2: ml/oră x factor picurător = pic/ oră Formula 3 = total soluţie x factor picurător/ număr ore x 60 min = pic/min Picurător copii = micro = 60 pic/ml Picurător adult = macro = 15 pic/ml Picurător sânge = 10 pic/ml 4. vârstnicul are forţă redusă şi agilitate scăzută Constituţia şi capacităţile fizice influenţează intensitatea efortului fizic pe care-l depune individul. a sistemului nervos şi a aparatului vestibular. rolurile sociale. Factori sociologici: cultura. personalitatea: temperamentul face ca individul să fie mai activ sau mai calm. I. echilibrului.NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ A se mişca şi a avea o bună postură sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare. adultul este activ. religia. de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului. în picioare (ortostatism) şezând (cu capul drept) culcat (clinostatism) Mişcări adecvate .

Imobilitate 2. entorse). tulb de gândire) Surse de ordin sociologic (eşecul. Refuzul de a face activităţi 7. mişcări de rezistenţă. Postură inadecvată 5. Edeme ale membrelor 1. adducţie. aparat gipsat). II. extensie. supinaţie. pronaţie. surplusul de greutate. Tensiunea arterială se modifică în raport cu intensitatea efortului depus Puls creşte frecvenţa şi amplitudinea lui. Imobilitatea Este o diminuare sau restricţie a mişcării. alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi. dezechilibre Surse de ordin psihologic (stress. rotaţie. piedici ale mişcării (pansament. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Probleme de dependenţă: 1. Hiperactivitate 3. în funcţie de intensitatea efortului. flexie. Circulaţie inadecvată 6. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei mişcării stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic planifică un program de exerciţii moderate învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare educă pacientul să evite tabagismnul.105 Tipuri de mişcări: abducţie. Necoordonarea mişcărilor 4. izolarea) Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Dificultate de deplasare Diminuarea sau absenţa mişcării Atonie musculară Atrofie musculară Hipertrofie musculară Contractură musculară Râs sardonic (contractura muşchilor masticatori determină trismus – râsul sardoni – în tetanos) Anchiloză (diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii) Crampă – contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau mai multor muşchi Escară de decubit . Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral AVC). circumducţie Exerciţii fizice: mişcări active şi pasive. mişcări izometrice (contracturi în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată). fiind recomandată adesea ca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale. mesele copioase.

3. determinată de instabilitatea emoţională şi pierderea ideilor. Parkinson. dezechilibru hidroelectrolitic Surse de ordin psihologic – tulburări de gândire. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: dezechilibre endocrine. b. Necoordonarea mişcărilor Este dificultatea sau incapacitatea individului de a-şi coordona mişcările diferitelor grupe musculare. anxietate Surse de ordin sociologic – mediu necunoscut Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă . în special în sfera activităţii. auditivi. aplică constrângeri fizice dacă este cazul.106 Diminuarea interesului Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată – exerciţii să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare – schimbarea poziţiei corpului şi mişcări pasive să-şi menţină funcţia respiratorie (exerciţii de respiraţie profundă) să fie echilibrat psihic să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale 2. cunoaşterii şi activităţii. alcoolism Surse de ordin psihologic: senilitate. reacţii medicamentoase. precipitat) Pacientul reacţionează la toţi stimulii (luminoşi. Hiperactivitatea Constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţilor individului. tulburări de gândire Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Vorbire caracteristică (vorbeşte mult. nu duce nimic din ceea ce plănuieşte la îndeplinire Euforie Intervenţiile asistentei Înlătură stimulii din mediul înconjurător Supraveghează permanent pacientul pentru a nu se răni. frecvente Spasme Ticuri Manie – psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie. din mediul extern) Mişcări caracteristice – mişcări rapide. Surse de dificultate Surse de ordin fizic – deficit senzorial. înlătură obiectele contondente.

stressului. picior strâmb. ajută pacientul să facă băi calde. cel cu anemie posthemoragică – în poziţie Trendelenburg) pacientul să nu prezinte complicaţii: escare de decubit. stress Surse de ordin sociologic – condiţii de muncă inadecvate Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă oboseală musculară deformări ale coloanei vertebrale – cifoză. reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei anatomice a corpului. lordoză. masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei. dispnee Surse de ordin psihologic – anxietate. genum varum (O). poziţia de coccoş de puşcă (în meningită) Surse de dificultate Surse de ordin fizic – lezări ale oaselor şi muşchilor. tremurături. picior plat deformări ale şoldului – luxaţie poziţii inadecvate poziţii patognomonice – tetanos. Tulburări ale mersului Faţă rigidă Intervenţiile asistentei va pregăti pacientul psihic în vederea oricărei tehnici de îngrijire planifică pacientul pentru program de exerciţii şi mers. defecte de structură osoasă. Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a oboselii. cocoş de puşcă dificultate de schimbare a poziţiei torticolis bătătură (clavus) Intervenţiile asistentei pacientul să aibă o postură adecvată pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia. învaţă pacientul să folosească aparate de susţinere. scolioză deformări ale membrelor inferioare – genu valgum (X). asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp. anchiloze. drenajul secreţiilor bronşice (cel cu probleme respiratorii în poziţie şezândă. exerciţii fizice. pacientul imobilizat la pat. contracturi – schimbă poziţia pacientului la 2 h. efectuează exerciţii pasive şi active. durere. care predispune individul la diferite deformări. talus valgus. Postura inadecvată Este o problemă de dependenţă. ecvin. circulaţia sângelui.107 Akinezie – lipsa sau diminuarea mişcărilor normale Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare Convulsii. slăbiciunii musculare. modificărilor produse de boală în organism (contractura musculară – tetanos). anxietăţii. masaje pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului 4. opistotonus. învaţă pacientul care este poziţia adecvată .

Patul pacientului Calităţile patului: să fie comod. operaţi - . Circulaţia inadecvată (vezi nevoia de a respira) TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ASOCIATE NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 1. De aceea se impun măsuri de prevenire. pacienţi slăbiţi adinamici. uşor de manipulat şi de curăţat Tipuri de paturi: pat simplu. afecţiuni ale coloanei. ca o reacţie de apărare a organismului (ex în colica biliară sau criza dureroasă de ulcer). muşamaua din cauciuc. escare. pat universal. este din pânză şi va fi din aceeaşi lungime). ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii sau ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie). pat cu rezemător. Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care pacientul trebuie să le aibă în pat. să-i permită pacientului să se mişte în voie. Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia. pătura să fie din lână moale. nu are nevoie de ajutor. are nevoie de ajutorul unei persoane Poziţia forţată – pacientul are o poziţie neobişnuită. edem. pat ortopedic (poate fi menţinut în poziţie semişezândă. De reţinut: imobilizarea poate produce complicaţii din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între planurile osoase şi suprafaţa dură a patului (roşeaţă. Uneori se schimbă lenjeria cu pacientul în pat dacă starea generală a pacientului nu permite ridicarea din pat (se întoarce pacientul în decubit lateral şi se scot pe rând perna. pat pentru terapie intensivă. şi-a pierdut forţa fizică. lenjeria. pat cu somieră mobilă. unele afecţiuni cerebrale. apoi se introduc cu grijă cele curate). Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală a pacientului şi de afecţiunea sa. lenjeria să aibă cât mai puţine cusături. pasivă sau forţată.108 5. Trendelenburg). poziţia poate fi: activă. anemii posthemoragice. Tipuri de poziţie: Decubitul dorsal şi poziţia Fowler (cu picioarele flectate şi cu un sul în regiunea lombară) se indică după pucţie lombară (PL). producerea pneumoniilor hipostatice. două sau trei bucăţi. alta din burete. pernele să fie două – una cu păr de cal. inadecvată datorată afecţinii de bază (tetanos. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur. necroze) încetinirea circulaţiei în clinostatism (culcat) favorizează formarea trombozelor. meningită). Patul şi lenjeria vor fi schimbate de câte ori este nevoie. pat pentru sugari şi copii (cu gratii) Accesoriile patului: salteaua – dintr-o singură bucată. aleza (acoperă muşamaua.

exerciţiile se fac înainte de mese. exerciţii de relaxare. cu aparate gipsate). Poziţie ginecologică – pentru examene ginecologice. în astm bronşici. astenici. cu tulburări de echilibru. flexie hiperextensie) mişcarea degetelor. în escare întinse. pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare. pronaţie. Poziţie declivă (Trendelenburg – cu capul mai jos) – pe masa de operaţie în cazul sincopelor. cu leziuni ale membrelor inferioare. starea generală. paralizaţi. în cursul toaletei şi schimbării lenjeriei. în insuficienţă cardiacă. încheieturilor (mâinii. perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet. Obiective urmărite: normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminării urinii şi fecalelor Principii de respectat – mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii. pentru examinări rectale Poziţia genupectorală – pentru tuşeu rectal Schimbările de poziţie ale pacientului pot fi active – le execută pacientul singur pot fi pasive – sunt efectuate cu ajutorul asistentei (se execută la pacienţii adinamici. obnubilaţi. . supinaţie) mişcarea şi schimbarea poziţiei membrelor superioare şi inferioare.pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) Decubit ventral – în paralizia unor grupuri musculare. febrili. extensie. după rahianestezie. adinamici. cu insuficienţă cardiopulmonară gravă. Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) . după anumite intervenţii chirurgicale. rotaţie. inconştineţi. în anemii acute. în stare de şoc. somnolenţi. psihici. renale. la vârstnici. mişcări de flexie şi extensie Aşezarea pacientului la marginea patului Aşezarea în fotoliu Ridicarea în poziţie ortostatică Transportul pacienţilor Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi: accidentaţi. Tipuri de mişcări: mişcarea capului – mişcări active şi pasive.109 Poziţia sezând – la pacienţii dispneici. Decubit lateral (culcat pe o parte) – în pleurezii. flexie laterală. imobilizaţi. după intervenţii intratoracice. meningite. gleznei) (flexie. operaţi. Mobilizarea pacientului Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei. hemiplegie. inconştienţi. tipul de reactivitate a pacientului.

numai parţial pentru creier) – are rol reparator. adult 7 – 9 ore. a.(important pentru refacerea creierului – creşte fluxul sanguin în creier). mai ales la pubertate. dar este mai superficial. fortifiant. cu treziri nocturne). 1 an – 14 – 16 ore. altfel adorm greu) Psihologic – anxietatea. cu vehicule speciale: autosalvări. altele mai mult) Activitatea Deprinderi legate de somn (culcarea la aceeaşi oră. la vârstnici durata somnului rămâne neschimbată.n 16 – 20 ore. somnul cu vise.110 Mijloace de transport – cu brancardă (targă). fie în ficat – acidul lactic. astfel încât să-i permită organismului să obţină un randament maxim. scade MB. tonusul muscular. cei ce lucrează în ture se alterează ritmul veghe-somn Capacitatea de a te destinde (eliberarea de tensiunile nervoase. se completează resursele energetice folosite. se transportă produşii formaţi în timpul efortului. paradoxal. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de somn Biologici: vârsta (copilul are nevoie de mai mult somn. cărucior. la speologi. În timpul somnului. Independenţa în satisfacerea nevoii Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului şi odihnei. TA. adolescent 12 – 14 ore. avioane sanitare. care se diminuează progresiv până la vârsta adultă când se stabilizează. (mai ales în timpul somnului nocturn). Somnul este forma particulară de odihnă prin absenţa stării de veghe. preocupările zilnice. Necesităţile proprii organismului (unele dorm mai puţin. timp suficient. teama. Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului. 5. fotoliu şi pat rulant. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI Este necesitatea fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii. cu funcţie de reînnoire a ţesuturilor corporeale şi somnul rapid. Somnul este format din 2 tipuri de somn: somnul lent (este o perioadă de odihnă pentru organism. fie în rinichi – organ excretor. neliniştea Sociologic programul de activitate locul de muncă Manifestări de independenţă Somnul: durata – n. pulsul. elicopter. vârstnici 6 – 8 ore . respiraţia. cu mijloace improvizate în caz de urgenţă. sau cu anumite ritualuri şi obiceiuri înainte de culcare: baie. activităţile fiziologice scad. Creşte secreţia hormonilor de creştere. lectură) Ritmul veghe – somn – important.

insomnii postdormiţionale – la vârstnici. surmenaj) Psihic – anxietate. Insomnia Somn perturbat numărul orelor de somn ( total 6 ore) insomnii iniţiale insomnii terminale – adoarme uşor. perioadele de activitate trebuie intercalate cu cele de repaus. Hipersomnie 3. dominant) Somnambulism Apatie Pavor nocturn – stare de spaimă intensă – pacientul se trezeşte din somn. Perioade de relaxare şi timp liber (ex vacanţa. stress Social şi lipsa cunoaşterii – eşecul funcţiei. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea nevoii de a dormi. dar se trezeşte şi nu mai poate adormi calitatea somnului – insomnii dormiţionale (multiple perioade de veghe care apar în timpul nopţii. durere. lipsa cunoştinţelor 1. vise agreabile. insomnii predormiţionale – stare de vegehe prelungită până la apariţia somnului. Aţipiri în timpul zilei Coşmaruri (vis penibil. Insomnie 2. Oboseală 5. Nelinişte - . fărâmiţând somnul). după ce această stare dispare pacientul adoarme din nou. afectarea gândirii. concediu) Modalităţi folosite pentru odihnă şi relaxare – cea mai eficientă odihna activă (după activităţi fizice. calm. b. activităţi intelectuale şi invers). endocrine. Dependenţa în satisfacerea nevoii Dacă acestă nevoie nu este satisfăcută apar probleme de dependenţă: 1. ţipă. gesticulează. Perioade de repaus Pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice. de a se odihni Menţine condiţiile necesare somnului. fără coşmaruri. Incomoditate – disconfort 4. Observă dacă perioadele de relaxare sunt în raport cu necesităţile organismului Îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate Îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi de a favoriza somnul. fără întreruperi. plăcute.111 calitatea: regenerator. Dificultate sau incapacitate de a se odihni Surse de dificultate De ordin fizic – afecţiuni (cerebrale. adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit (se instalează după vârsta de 3 luni şi la 10 luni este ca la adult). se ridică în şezut.

jenă stare de disconfort diaforeză (tanspiraţie abundentă) dureri musculare Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de confort fizic şi psihic 7. laconic) Letargia – hipersomnie continuă. prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii somnului. bruscheţea apariţiei). pacientul răspunde cu greutate la întrebări Oboseală Inactivitate Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un număr de ore de somn corespunzător vârstei – identifică hipersomnia. administrează tratamentul medicamentos). cooperant 6. exerciţii respiratorii înainte de culcare. Hipersomnie – ore excesive de somn.112 Confuzie (false percepţii. să asculte muzică şi apoi să se culce din nou. administrează tratamentul medicamentos. durată. Manifestări de dependenţă: Somn modificat (numărul de ore de somn noaptea peste 10 ore la adult şi peste 12 ore la copil. însoţită de inactivitate. stare de epuizare nervoasă şi musculară Manifestări de dependenţă: faţa palidă. identifică metodele de diminuare a factorilor cauzatori. oferă pacientului o cană de lapte cald înainte de culcare. mai profundă Narcolepsia – necesitatea subită de somn. Disconfort: senzaţie de jenă. învaţă pacientul care se trezeşte devreme să se ridice din pat câteva minute . să citească. tristă . de neplăcere fizică şi psihică Manifestări de dependenţă: iritabilitate indispoziţie. 2. Somnolenţa – aţipiri (pacientul aude cuvintele rostite tare. poate răspunde cu oarecare brutalitate. Pacientul să fie activ. precedată de pierderea tonusului muscular Comportamentul verbal şi nonverbal – lent.Pacientul să beneficieze de somn corespunzător calitativ şi cantitativ (învaţă pacientul tehnici de relaxare. greoi. calitatea somnului – se diferenţiază de somnul normal prin profunzime. Oboseală: senzaţie penibilă. pacientul fiind convis de realitatea lor) Iritabilitate Sentiment de depresie – tristeţe Diminuarea puterii de concentrare Oboseală Intervenţiile asistentei .

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Biologici: vârsta. activitate. emoţiile Sociologici şi culturali: clima. explicarea rolului somnului şi odihnei pentru refacrea organismului. apatie. temperatura zilei. cultura. temperatură adecvată în salon Favorizarea ritualurilor adormirii (aerisirea salonului. reci Plictiseală. munca. să le supravegheze somnul din punct de vedere cantitativ şi calitativ Să reducă zgomotul în mediul spitalicesc (închiderea uşilor la saloane. privire înceţăşată. statutul social. El îşi alege hainele conform circumstanţelor şi nevoilor proprii. statură. pentru a-şi proteja corpul de rigorile climei. activitate. 6. are nevoie de haine cu care să se îmbrace pentru a se proteja. lent TA scăzută Somnolenţă diurnă Tegumente palide. exerciţii de relazare. Manifestări de dependenţă: Semnificaţia veşmintelor – ascunde şi protejează corpul Alegerea personală – după gust şi modă Sortarea veşmintelor Calitatea veşmintelor Potrivirea veşmintelor.113 ochii încercănaţi. reducerea volumului unor aparate din apropierea saloanelor. lenjerie de pat curată şi uscată. exerciţii de relaxare. purtarea de obiecte semnificative . pulsul rar. Independenţa în satisfacerea nevoii Omul. a. Psihologici – credinţă. asigurarea unei bune igiene corporeale. deci trebuie să folosească haine mai călduroase. permiţându-i o libertate de mişcare. astenie Scăderea greutăţii Intervenţiile asistentei: pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic şi psihic bun Tehnici de evaluare în satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului Aprecierea gradului de adaptare a pacientului la mediul spitalicesc Asistenta să cunoască nevoile fiziologice de somn ale pacienţilor. copii mici şi persoanele în vârstă au temp mai scăzută. atenuarea durerii. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA Este necesitatea proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe. talie. Asigurarea confortului: diminuarea surselor de iritaţie fizică. citit) Educaţia pacientului: stabilirea unui orar de somn şi odihnă.

pansamente). face zilnic exerciţii de motricitate. Dezinteresul pentru ţinuta vestimentară Manifestări de dependenţă: Dificultatea.114 Capacitatea fizică de îmbrăcare şi dezbrăcare. plăgi. pierderea cunoştinţei Lipsa de cunoaştere. explorează gusturile. sărăcie. Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să cunoască importanţa satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca (asistenta să vadă cu ce se îmbracă şi să supravegheze acest lucru) Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur (identifică capacitatea pacientului şi limitele acestuia. 1. îmbracă şi dezbracă paceintul în caz de paralizii) Pacientul cu tulburări psihice recâştigă independenţa de a se îmbrăca şi dezbrăca Intervenţiile asistentei: alegerea lenjeriei pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă . stress. diminuarea motricităţii membrelor superioare. incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca Dezinteresul faţă de ţinuta sa (apatie. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. dezechilibre de ordin psihologic: tulburări de gândire. Dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. Surse de dificultate: de ordin fizic – incapacitatea intrinsecă: lezarea fizică. Intervenţiile asistentei: Menţine independenţa – învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca Probleme de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt: 1. conflicte. b. incapacitatea extrinsecă: obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate. Dezinteres pentru ţinuta vestimentară 3. îi acordă suficient timp pentru a se îmbrăca. melancolie) Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca Alegerea de haine inadecvate Veşminte inconfortabile. de ordin socioeconomic – eşecuri. anxietate. încurajează persoana pentru aşi alege singur îmbrăcămintea. Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite.

Pierderile de căldură se realizează prin: evaporare (transpiraţie şi evaporare prin piele). Adultul îşi menţine temperatura între 36 – 37 °C. În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: vasoconstricţie. datorită diminuării proceselor metabolice Sexul – la femei temperatura este peste 37 °C. 7. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta – nou născutul şi copilul mic au o termoreglare fragilă datorită imaturităţii centrului respirator. Temperatura mediului înconj. Exerciţiul – temp corpului creşte cu 2.7 °C. Menţinerea acestui echilibru este asigurat de funcţionarea centrilor termoreglării din hipotalamus. prin diminuarea proceselor nervoase. creşte activitatea musculară pe cale reflexă şi se intensifică procesele oxidative. Vârstnicul. convecţie (pierderea căldurii prin circulaţia de aer în jurul corpului). Factori psihologici – anxietatea. climatul. corpului este între 36. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE Menţinerea temperaturii corpului în limite nromale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant. Variaţia diurnă – temperatura este minimă între orele 3 – 5 dimineaţa.2 – 2. în caz de temperatură crescută a mediului. Alimentaţia.115 încurajarea pacientului să participe activ după posibilităţi felicitarea pentru fiecare progres ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea integrală a tehnicii. emoţiile cresc temperatura corpului Factori sociologici – locul de muncă. pentru a-şi menţine starea de bine. influenţează termogeneza: când e frig. este predispus la temperaturi de 35 – 36 °C. conducţie (contactul direct cu obiecte reci). . vasodilataţie. mai ales proteinele cresc temperatura corpului. Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie. locuinţa influenţează temperatura corpului. când e cald – diminuează procesele oxidative pe cale reflexă. Temp.8 °C.1 şi 37. Independenţa în satisfacerea nevoii Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză. radiaţie (prin unde electromagnetice când temp mediului înconjurător e mai mică decât a corpului). I. în caz de frig.

ondulantă.116 Manifestări de independenţă Temperatura corporală – valori normale ce diferă în funcţie de vârstă. Piele – roz – temperatură călduţă. temperatura în încăpere să fie între 18 . erupţii cutanate Febră intermitentă. să aibă o bună ventilaţie. Perioada de debut: câteva ore – debut brusc. Hipertermia este şi un mecanism de apărare al organismului.3 – 0. imaturitatea sistemului de termoreglare. Hipertermia Constă în creşterea temperaturii corporale. să consume lichide şi alimente reci. remitentă. Intervenţiile asistentei: când temperatura mediului ambiant este crescută.5 °C mai mari decât cele axilare. vagin. II. recurentă. să ingere lichide şi alimente calde. cavitatea bucală) valorile sunt cu 0. după invazia bacteriană ce determină producerea de anticorpi. comprese reci. Febră ridicată (39 . Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect. umedă. Intervenţiile asistentei: Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice: aerisirea camerei. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului 1. administrarea medicaţiei . Manifestări de dependenţă: subfebrilitatea febră moderată (38 – 39 °C). dereglări hormonale Surse de ordin psihologic – anxietate. caldă.40°C) Hiperpirexie (peste 40 °C) Frisoane Piele roşie.25°C. Hipotermia Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă Surse de ordin fizic: dereglări ale hipotalamusului. Hipertermia 2. învaţă pacientul să reducă din alimentaţie. prisnitze. săptămâni Perioada de declin – scurtă – declin în criză sau în câteva zile – declin în liză. mânie Surse de ordin sociologic Lipsa cunoaşterii 1. sau câteva zile – debut lent Perioada de stare – durează câteva zile. În evoluţia oricărei febre se disting 3 perioade: perioada iniţială (de debut) perioada de stare perioada de declin. îmbrăcăminte lejeră când temperatura mediului ambiant este scăzută învaţă pacientul să crescă cantitatea de alimente. transpiraţie minimă Temperatura mediului ambiant 18 – 25 °C.

cavitatea bucală. - 8. Tipuri de curbe termice: subfebrilitate. durere.117 Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic – calculează ingesta şi excreta/24 ore Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic – schimbă des lenjeria de pat şi de corp. Temperatura se măsoară în mod curent între 7 şi 8 dimineaţa şi 18 şi 19 seara. În copilărie hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare.Htc) Pacientul să fie echilibrat hemodinamic (adm.. în cavitatea bucală. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. febră ondulantă. intrarectal. îngrijit şi a-şi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă. febră inversă. menţine igiena tegumentelor. Apoi termometrul se scoate. I. Manifestări de dependenţă: hipotermie hipotensiune arterială cianoză. hemogramă. etc Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice (încălzirea lentă a pacientului. aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile. edem generalizat. febră intermitentă. ÎNGRIJIT. Independenţa în satisfacerea nevoii . recoltează sânge pentru glicemie. eritem. lichide uşor călduţe) Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor. NEVOIA DE A FI CURAT. vârstnici. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE A fi curat. se şterge şi se dezinfectează din nou. etc. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a menţine temperatura corpului în limite normale Măsurarea temperaturii: axilar. Hipotermia Este scăderea temperaturii corpului sub limite normale cauzată de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză. 2. febră intermitentă periodică. dar dacă este nevoie se monitorizează pe 24 ore ( din 2 în 2 sau 3 în 3 ore). hematocrit . abuz de sedative şi alcool. la adult – de expunerea prelungită la frig. tulburări de vorbire. Temperatura se notează în graficul temperaturii. vagin Intervenţiile asistentei: va dezinfecta termometrul şi va măsura temperatura axilar. febră recurentă. rect. oboseală. dereglări endocrine.

imobilitatea. Surse de dificultate Surse de ordin fizic: .slăbiciunea sau paralizia membrelor inferioare. reoganizarea socială Manifestări de independenţă păr – lungime. cruste Cavitatea bucală – absenţa dinţilor. educaţia Factori sociologici: cultura. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta (pielea este mai sensibilă la copii şi persoanele în vârstă). Alterearea tegumentelor şi a fanerelor 3. Carenţe de igienă 2. barbă murdară. tartrul pe dinţi. piele – curăţenia lor Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii explorează obiceiurile pacientului planifică un program de igienă îl învaţă măsuri de igienă corporală II. aspră Deprinderi igienice – nu se spală.118 Pielea are rol în: apărarea organismului faţă de agenţii patogeni. situaţie de criză Surse de ordin sociologic: sărăcie. Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă 5. lezare fizică. participă la termoreglare prin termoliză. Lipsa cunoaşterii 1. eşec. nas. pediculoză Urechile murdare Nasul cu rinoree. temperatura. evoluţia socială. cavitatea bucală. murdare Pielea gri sau neagră. alimentaţia Factori psihologici: emoţiile. Dezinteres faţă de măsurile de igienă 4. slăbiciune. la respiraţie. durere. gras. Alterarea mucoaselor. participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism. unghii. proteze dentare neîngrijite. orice piedică a mişcării. carii dentare. nu se piaptănă Intervenţiile asistentei: . supleţe urechi. dezechilibru endocrin Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. exerciţiile fizice. stress. limbă încărcată Unghiile netăiate. participă la absorbţie. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: 1. Carenţe de igienă Manifestări de dependenţă: Părul – murdar.

abdomen. furuncule. pacienţii care se pot deplasa vor face baie sub duş sau apă caldă. Intervenţiile asistentei: Pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale . TA. îngrijit. vezicule. organele genitale. alopecie. înviorarea circulaţiei cutanate. escare edeme. fructe Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic. fesele şi faţa posterioară a coapselor. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate – controlează alimentele provenite de la aparţinători. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat. ulcere varicoase. intertrigo vitiligo. efectuează toaleta cavităţii bucale. să pregătească cada. asistenta va lua pulsul. liniştirea bolnavului. toaleta permite şi examinarea tegumentelor.ia măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale. Etapele toaletei: se începe cu faţa. şi va stabili dacă pacientul se poate spăla în ziua respectivă. pentru activarea circulaţiei corpului se fricţionează cu alcool mentolat. deschiderea orificiilor de excreţie a glandelor pielii. apoi se spală ochii şi se şterg cu un prosop curat. apoi în decubit dorsal şi se spală gambele şi coapsele. sub supravegeherea personalului medical. urechile.119 Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate – asistenta ajută pacientul să facă baie. leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament. îndepărtarea secreţiilor. ulceraţii. facerea şi desfacerea pansamentelor se va face blând. cruste. . Obiective: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. Înainte de a începe baia pe regiuni. săptămânală. învaţă pacientul să consume legume. îngrijirea părului. faţa anterioară a coapselor. varice. de a proteja tegumentele şi mocoasele. hemoroizi. respiraţia. Toaleta pacientului Constă în menţinerea curată a pielii şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. producerea unei hiperemii active a pielii. Alterarea tegumentelor şi fanerelor Manifestări de dependenţă: excoriaţii. Îngrijirea ochilor: Se face pentru prevenirea infecţiilor oculare. fisuri acnee. braţele şi mâinile. Pacientul să fie echilibrat nutriţional. taie unghiile Bolnavul să-şi redobândească stima de sine: ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de sine 2. papule. Se îndepărtează secreţiile cu un tampon steril. gâtul. Toaleta pacientului poate fi zilnică – pe regiuni. pustule. toaleta cavităţii bucale. partea anterioară a toracelui.

la cei supuşi intervenţiilor chirurgicale. Zilnic unghiile se spală cu apă şi săpun cu periuţa. La pacientul conştient i se dau pe rând materialele cu care să-şi facă toaleta (periuţă. febrili. se şterg dinţii. se pudrează pliurile. se umezeşte părul. Dacă din CAE se scurge LCR sau sânge. se taie cu forfecuţa Îngrijirea părului: Scop: pentru starea de bine a pacientului. (Se poate face cu tampoane montate pe pensa porttampon. menţinera unei stări de confort fizic. îndepărtarea cerumeului şi a depozitelor patologice. distrugerea paraziţilor dacă este cazul. La picioare unghiile se taie drept. călcâie. se şamponează. se limpezeşte abundent. profilaxia cariilor şi infecţiilor cavităţii bucale. CI: fracturi ale craniului. regiunea sacrococigiană. Se pregăteşte patul. apoi cu tampoane absorbante. Cauze: generale: paralizii ale membrelor. vârstă. se scoate sonda.. se acoperă cu muşama.B. mirosurile neplăcute. tâmple. se anunţă medicul. pahar cu apă). omoplaţi. se spală pavilionul urechii. locale (menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie. traumatisme mari. se usucă cu prosopul. Îngrijirea cavităţii bucale Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului. igiena. N. evitarea leziunilor de grataj la pacienţii agitaţi şi cu prurit. Se îmbracă mânuşa de cauciuc. cu apă şi săpun. Îngrijirea urechilor Are ca scop menţinerea stării de curăţenia a paviloanelor urechii şi a conductului auditiv extern (CAE). (Dacă au proteză se va scoate întâi proteza). se şterge limba. se usucă regiunea. se reintroduce sonda gastrică şi se fixează.Fiecare ureche se curăţă cu tampon separat. Se execută de mai multe ori pe zi la cei cu sonde vezicale. bolnavi adinamici. se îndepărtează crustele cu apă oxigenată. se şterge şi se usucă. se ung buzele. Se execută de mai multe ori pe zi pentru a preveni infecţiile. cute ale lenjeriei). Se curăţă CAE cu un tampon uscat. prevenirea infecţiilor nazale Se curăţă fosele nazale cu un tampon umezit în ser fiziologic. umăr. . dacă pacientul are sondă. se spală regiunea respectivă dinspre simfiza pubiană spre anus. Escarele de decubit Escarele sunt leziuni ale tegumentele interpuse între două planuri dure (os şi pat). obezitate. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare. se limpezeşte. se clăteşte de câteva ori. se masează pielea. Toaleta intimă Scop: igienic. bolta palatină. La pacientul inconştient: se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare. Zone expuse escarelor: regiunea occipitală. La bărbat se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă). pastă de dinţi. spălare săptămânal.120 Îngrijirea mucoasei nazale Se face pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. umeri). coate. Îngrijirea unghiilor Scop: îndepărtarea depozitului subunghial. pentru a se evita unghia încarnată.

săruri După circumstanţele de producere: accidentale (de muncă. favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate (masaj cu ungvent. în funcţie de evoluţie. ungv. fără patologie cu risc. areme de foc . pentru stadiul II. cu oxid de zinc. Trat. cuburi de gheaţă – pentru vasoconstricţie). Caracteristici ale plăgilor: . Pt. scuturarea patului) folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor (saltele speciale. agresiuni) iatrogene – intervenţii chirurgicale. colaci de cauciuc. obezitate. După timpul scurs de la producere: recente – sub 6 ore vechi – peste 6 ore După profunzime: suferficiale profunde După straturile anatomice interesate: nepenetrante (nu depăşesc învelişul seros) penetrante – lezarea seroasei parietale După evoluţie: complicate necomplicate. capacitatea de mobilizare. foarte proastă – patologie neurologică cu pierderea de sensibilitate şi motricitate). Îngrijirea plăgilor Plăgile = leziuni traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor. ungvente. după ce a fost spălat. puncţii. patologie cu risc crescut: caşexie. toaletă. (se pun note pentru: stare bună.121 Riscurile sunt determinate de: starea generală. baze. strivire. frig) agenţi ionizanţi (radiţii) agenţi chimici: acizi. fiecare se primeşte o notă de la 0 la 3 . pansament gras. liniare . vit. bioxiteracor. proastă – patologie neurologică. starea psihică. injecţii. A + D2). Mijloace de prevenire: schimbarea poziţiei (la 2 – 3 ore) asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă (spălare. Criterii de clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant plăgile pot fi: mecanice (prin tăiere. etc) termice (căldură. violet de genţiană. leziunea pielii poate fi cu sau fără leziuini tisulare de profunzime. local: pentru stadiul I: masaj. casnice) intenţionale (suicid. alimentaţie şi hidratare echilibrată (bogată în proteine). Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8 sau 10 zile. de circulaţie.plăgi prin tăiere – cu margini regulate. înţepare. cald şi frig. starea nutriţională. pentru stadiul III – pansamente. punctajul obţinut poate varia între 0 şi 18.

sediul şi gradul de infectare (risc de dezvoltare a germenilor anaerobi) . splină. . infecţioşi.plăgi prin înţepare – cele mai frecvente şi mai înşelătoare. muşchi) .leziuni distructive ale diferitelor organe (creier. cloramină sau apă oxigenată. febră (la debutul unei infecţii) Vindecarea plăgilor: vindecare primară – per primam – este vindecarea ce se obţine de la început. abcese septicemii Îngrijirea plăgilor recente: calmarea durerii toaleta locală minuţioasă (dacă este într-o regiune cu păr se rade părul până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii. Atenţie.plăgi prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate Plăgi prin arme de foc – distrucţii mari. dacă este cazul. fără complicaţii (pt. plaga operatorie 6 – 8 zile) vindecarea secundară – per secundam – în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia vindecarea terţiară – per terţiam intentionem – se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei.plăgi prin contuzii: . Simptomatologia plăgilor: durere. ficat. TA scade. uneori cu evisceraţie când părţi din organe ies prin marginile plăgii semnele generale: tahicardie. extragerea corpilor străini din plagă se face de către medic. Plaga se poate vindeca per primam. Tratamentul local al plăgilor: îngrijirea trebuie să se facă în condiţii de asepsie perfectă să se asigure prin pansament o bună absorbţie a secreţiilor plaga să fie protejată de factori nocivi. din mediul înconjurător tratament local cu ajutorul pansamentelor. dar. gravitatea lor este în raport cu adâncimea. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor: suprainfecţie cu aerobi şi anaerobi. se spală cu ser fiziologic.termici. se va face şi hemostază şi sutură.122 . gangrene gazoase flegmoane. Îngrijirea plăgilor vechi (peste 6 h): acelaşi tratament. se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod) se curăţă apoi plaga cu rivanol.prezenţa unei soluţii de continuitate – plăgi mari – dilacerare. impotenţă funcţională semne obiective: .

C. cultura. Factorii sociologici: salubritatea mediului – poate fi un pericol pentru sănătatea omului. dar copilul nu sesizează pericolul decât cu timpul. pentru plaga operatorie suturată neinflamată – se degresează cu benzină. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe. Dacă este o plagă tetanigenă şi a fost vaccinat se va administra Penicilină G 600000 UI sau Moldamin şi 1 doză de 0. bolilor. termoreglarea. mecanismul de autoapărare: pe care individul le are înnăscute: ex.123 plaga nu se suturează la plăgile septice plaga se curăţă circular de la exterior spre interior.5 ml de anatoxină tetanică. infecţiilor. educaţia. rol social – măsuri de protecţie la locul de muncă organizarea socială – măsuri pe care le ia societatea pentru protejarea individului. iar vârstinicul are o diminuare a funcţiilor senzoriale şi motorii. etc. 9. Sunt necesare: temp. . agresiunilor. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta – persoana adultă are abilitatea de a se proteja. nici prea luminoasă. rezistenţa la îmbolnăviri (în urma unor îmbolnăviri sau prin vaccinare) Factori psihologici: emoţiile şi anxietatea – pot determina utilizarea mecanismelor de autoapărare ce permit conservarea integrităţii faţă de agresiuni stressul – poate influenţa adaptarea organismului. I. Manifestări de independenţă: Securitatea fizică – prevenirea accidentelor. lumina nici prea întunecoasă. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Viaţa oricărui individ poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă bruscă. se dezinfectează cu tinctură de iod. religia. umiditate de 30 – 60%. etc. se acoperă plaga cu compresă sterilă. de 18 – 25 grd. care-l va aduce într-o situaţie critică.5 ml de anatoxină tetanică Dacă este o plagă tetanigenă şi persoana nu a fost vaccinată se adm. pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice. clima. zgomotul să nu depăşească 120 decibeli. PenG 600000 UI sau Moldamin şi 3 doze de 0.

stress. surmenaj Comportament depresiv. II. afectarea fizică şi psihică. Predispoziţii la infecţii: gripă. Participă la programe de propagandă şi control. ia măsuri de evitare a transmiterii infecţiilor. pierdere. căderi. de control a emoţiilor Securitatea sociologică – mediu sănătos – salubritatea mediului. umiditatea aerului. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută. frică. 2. pot surveni mai multe probleme şi anume: vulnerabilitatea faţă de pericole.124 Securitatea psihologică – starea de linişte a individului. pierdere. Îndepărtează sursele cu miros dezagreabil. 3. Vulnerabilitatea faţă de pericole = susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică şi psihică Manifestări de dependenţă Predispoziţie la accidente: răniri. 1. abces Predispoziţie la îmbolnăviri frecvente. Pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele Factorii de mediu . pierderea imaginii de sine. dezechilibru metabolic. de relaxare. durere. promiscuitate Lipsa cunoaşterii Ex. separare Surse de ordin sociologic: insalubritatea mediului. lipsă de sensibilitate. durere.: 1. agresiv Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii (condiţii adecvate de mediu. sărăcie. poluare. afectare fizică. electrolitic Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. fatigabilitate. poluarea. 4. Face educaţie pentru prevenirea accidentelor Explorează pericolele la locul de muncă şi acasă Supravegehază starea de sănătate a populaţiei. alege procedurile de investigaţie şi tratament. pierderea stimei de sine. Sursele de dificultate sunt comune: Surse de ordin fizic: deficit senzorial. anxietate. separare. stare depresivă. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf. anxietate. încărcătură microbiană.

Clasificarea factorilor ecologici: După natura lor pot fi: fizici (temperatura. MEDIUL SECURIZANT este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire. ferite de zgomot. tulburări senzoriale. degerături Luminozitatea diminuată – factor de risc pentru căderi Alimentaţia redusă – avitaminoze. motorii. crize anginoase Umiditatea crescută: scăderea evaporării apei prin piele. salonul să fie orientat spre sud. de oxigen determină hipoxie. secţiile de chirurgie. infecţii. înconjurate de spaţii verzi. loc de întâlnire a pacienţilor cu diferite afecţiuni 2. radiaţiile) chimici – subst. ortopedie. convulsii. reacţii nedorite. în afara centrului oraşului.125 Sănătatea ca şi boala recunoaşte factori care o determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. sud-est. paraziţi. Caracteristicile mediului securizant: nevoile umane pot fi satisfăcute riscurile chimice. cefalee Temperatura crescută – insolaţie Temp scăzută – hipotermie. asigură intimitatea pacientului. Serviciul de primire – loc de prelucrare sanitară a pacientului şi a hainelor sale. în sistem monobloc sau pavilionar. Spitalele au în componenţă: 1. chimice biologici (bacterii. virusuri. hipoproteinemie Lipsa de iod – guşă endemică Lipsa de fluor – carii dentare. dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul. fizice diminuate riscurile de transmitere a agenţilor parazitari şi patogeni sunt diminuate măsurile de igienă sunt respectate poluarea este minimă Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat Spitalele se construiesc în zone nepoluate. Anexele gospodăreşti (blocul alimentar) . obstetrică şi sălile de operaţii sunt la etajele inferioare. Factorii externi care acţionează asupra organismului se numesc factori de mediu sau factori ecologici. moarte. Secţia cu paturi – în spitalele monobloc. accidente. umiditatea. Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie. disconfort. fungi) sociali După provenienţă: naturali şi artificiali După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni (cu acţiune favorabilă) şi patogeni (produc boală). în secţiile de pediatrie se diferenţiază unităţi de îngrijire pentru copii şi mame. Secţiile de diagnostic şi tratament 4. ventilat corespunzător 3. Consecinţele asupra organismului prin acţiunea unor factori patogeni: Scăderea conc.

2. Măsurile care se iau ţin cont de etiopatogenia. semnele şi simptomele care însoţesc durerea) 2. Intervenţii – execuţie: ajutarea pacientului să descrie corect durerea.126 Alimentarea cu apă a spitalelor – să fie distribuită continuu Îndepărtarea reziduurilor şi deşeurilor PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI Infecţiile intraspitaliceşti (infecţiile nozocomiale) – sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă. pacientul poate avea dificultăţi când percepe prima oară durerea. spălarea chirurgicală) 4. procedee chimice (cu pulberi. cabinetelor. capacitate de atenţie redusă.curăţenia pacientului . gândaci. pernei. Dezinsecţia – toate procedeele de prevenire şi distrugere a înmulţirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte. Dezinfecţia 5. gemete. cât şi de particularităţile clinicoepidemiologice MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR: 1. pereţilor.susţinerea părţii dureroase. grupurilor sanitare. toleranţa la durere: este influenţată de voinţa persoanei şi convingerile sale. spălarea pentru decontaminare. debutul durerii. Circuitele funcţionale ale spitalului: circuitul septic circuitul aseptic Este important să se respecte circuitele funcţionale ale spitalului. călcatul cu fierul încins). Spălarea mâinilor (vezi spălarea igienică de bază. persoana cu toleranţă scăzută cere analgetice. soluţii) 6. Reacţia pacientului la durere: . saltelei.curăţenia saloanelor.Curăţenia . scuturarea lenjeriei. imobilitate. frecvenţa şi gravitatea lor. grimase. (a patului. şobolani) 7. masaj. poziţie antalgică. persoana cu toleranţa ridicată poate suporta suferinţe intense fără ajutor. Analiza şi interpretarea datelor 3. asigurarea confortului şi îndepărtarea factorilor agravanţi stimularea cutanată: frecţii. frig) .curăţenia personalului sanitar 3. manifestate clinic. contractate în spital şi care apar în timpul spitalizării sau după externare. Deratizarea – procedee pentru prevenirea şi distrugerea rozătoarelor (şoareci. etc) . evitarea raporturilor sociale Factori care influenţează percepţia durerii: lipsa somnului amplifică percepţia la durer. păduchi) prin procedee fizice (pieptănarea părului. Colectarea datelor (reacţia pacientului la durere. Sterilizarea DUREREA – senzaţie cauzată de un stimul fizic sau de o disfuncţie organică şi are drept efect suferinţa. Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere 1. aplicarea agenţilor fizici (căldură. agitaţie.

răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală) Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi. . facilitarea relaţiilor intersociale. televizor promovarea unui concept de sine pozitiv (încurajarea pacientului. integritatea aparatului locomotor. de gândire. verbal şi nonverbal. care îi sunt trimişi din anturajul său. percepţia. mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat. limbajul verbal permite o exprimare mai clară. acupunctura. să reuşească să pună în comun sentimentele. văz. miros. mersul) modul verbal – este vehicul al gândirii. gesturile. afectivi şi senzoriali. Ea pune în mişcare un proces dinamic. I. opiniile. memorie). cultura şi statutul social. cărţi. personalitatea. dar este capabil să primească şi stimuli intelectuali. asigurarea odihnei administarare de analgezice. gust. Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic. emoţiile Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de comunicare). experienţele şi informaţiile. permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia. etc.127 distragerea atenţiei: meloterapie. Intervenţiile asistentei: identificarea agenţilor stresanţi şi ajutarea pacientului să-i evalueze încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective identificarea resurselor de adaptare a pacientului şi a modului cum pot fi utilizate crearea de obişnuinţe noi acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agenţilor stresanţi şi să se adapteze modificarea mediului (fără surse de stress) educaţia pacientului utilizarea tehnicilor de relaxare. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare. pipăit). imaginaţie. a figurii. integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare: Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz. NEVOIA DE A COMUNICA Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a schimba informaţii cu semenii săi. implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale) reducerea intensităţii durerii: tehnici de relaxare. 10. anestezie locală. postura. Comunicarea se realizează în două moduri: modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor.

stress Surse de ordin sociologic: poluare. ritm moderat. eşec Lipsa cunoaşterii Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor Este dificultatea individului de a capta.128 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ a. tulburări circulatorii vertebrale. separare. mediu inadecvat. Manifestări de dependenţă: Tulburări senzoriale (cecitate. surmenaj. din mediul exterior sau din ambele. Manifestări de ordin biologic Funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală. Perturbarea comunicării familiale Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: atingere cerebrală. durere. anosmie. intelectual şi afectiv 2. în grupuri de prieteni Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare. anxietate. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual 5. Manifestări de ordin psihologic . oboseală. mesaje care vin din anturaj. pierdere. Izolare socială 6. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme: 1. la locul de muncă. surditate. fineţe gustativă şi a mirosului. II. auditivă. să utilizeze mijloace specifice de exprimare a sentimentelor. medicamente Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. Manifestări de ordin sociologic . pierderea sau diminuarea gustului. emoţiilor. hipoacuzie.apartenenţa la grupuri de diverse interese . hipoestezie.Imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material. să menţină legături cu persoanele apropiate. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor. stare de criză. traumatisme. hiperestezie cutanată) . degenerescenţă. prin intermediul simţurilor sale.stabilirea de relaţii armonioase în familie. Singurătate 4. droguri. învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor. limbaj precis Expresie nonverbală – mişcări.exprimare uşoară . spiritual şi social) c. conflicte. climat. posturi şi gesturi ale mâinii b. sensibilitate tactilă) Debit verbal uşor. Confuzie 3. nervoasă.

dificultatea de a înţelege. izolare Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să fie echilibrat psihic Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului. se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică. ce au la bază comunicarea verbală şi nonverbală. fobie Euforie. . de a face o judecată Vorbire incoerentă Comportament neadecvat Confuzie. încetinirea dezvoltării gândirii. dislalia Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte. delir Idei de sinucidere. halucinaţii Percepere inadecvată de sine. Tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi). bâlbâiala. să aibă percepţie pozitivă de sine Pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe Comunicarea terapeutică: Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive. efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare) Comunicarea ineficientă la nivel intelectual Manifestări de dependenţă: Dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute_ amnezie.129 Tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice. dizartrie. administrează medicaţia recomandată. apatie Egocentrism. obnubilare Intervenţiile asistentei Obiective: pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană Comunicarea ineficientă la nivel afectiv Manifestări de dependenţă: Agresivitate Alienare mintală Devalorizare. inactivitate. mutism. Intervenţiile asistentei Obiective: Peciantul să se poată afirma. pareză. anxietate. halucinaţii. care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire.

130 Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio-culturali. etc. în lume sunt cunoscute: creştinismul (cea mai răspândită religie). a da asigurări false (împiedică avansarea comunicării). pe de altă parte. Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă. integritatea. spiritualitate morală. să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului. câştigarea încrederii pacientului. membri ai societăţii. mozaicismul (iudaism) – la evrei. libertatea alegerii. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ŞI VALORI. încrederea. onestitatea. a generaliza prin stereotipii. În prezent se cunosc peste 500 secte. acte conforme formaţiei sale. iertarea. I. Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea pacientului. grija. dezvoltarea personalităţii. şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută. acceptarea – voinţa de a asculta mesajul unei persoane. cercetarea sensului vieţii şi morţii. etc. convingerile. 11. respectarea pacientului. a adopta o atitudine de apărare. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi. a manifesta aprobarea şi dezaprobarea excesiv. de bine şi de rău. vor pune întrebări (alese de asistentă în funcţie de răspunsul pacientului). apartenenţa religioasă (la vârstnici practica religioasă se intensifică sau reapare). Astăzi. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: gesturile şi atitudinile corporale Factori psihologici : căutarea. Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor. valori liberatetea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori planifică împreună cu pacientul activităţi religioase îl informează despre serviciile oferite de comunitate . emoţiile Factori sociologici: cultura. Manifestări de independenţă credinţe. islamismul. DE A PRACTICA RELIGIA A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi. Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea. budismul (Asia). întârzie rezolvarea problemei. de urmare a unei ideologii. Independenţa în satisfacerea nevoii Nu există fiinţă umană izolată. credinţele şi valorile propriei fiinţe şi. dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul. rit. etc. hinduismul (poparele hinduse). debitul verbal să fie potrivit. de dreptate. religie ritual.

autopedepsire. deoarece individul are nevoie de consideraţie. stress. autoacuzare. Manifestări de dependenţă: Sentiment de culpabilitate: amărăciune. I. Culpabilitatea 2. supraîncărcare. surmenaj Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. etc Manifestări de depresie: manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale 4. insomnie. Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef pot genera starea de devalorizare. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nu este îndeplinită această nevoie pot apărea probleme de dependenţă: 1. eşecuri. 1. situaţii de criză. Dificultatea de a participa la activităţi religioase 5.131 mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului II. dezechilibrare. CULPABILITATEA – sentimentul dureros resimţit ca urmare a contarzicerii propriilor convingeri şi valori. mânie Intervenţiile asistentei: pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine pacientul să fie echilibrat psihic 12. anxietate. durere. amnia de a se scuza inutil. tegumente umede şi reci.INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Fiinţa umană simte nevoia de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. furie. dragoste. Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezare fizică. plâns. Frustarea 3. bâlbâială Manifestări de anxietate: tahicardia. stimă şi respect reciproc. inutilitate. separare. Surse de ordin sociologic: conflicte sociale. motiv pentru care individul se simpte vinovat. pierdere. contradicţii cu familia şi societatea Lipsa cunoaşterii Ex. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Scopul realizării este o necesitatea oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacrea nevoilor sau să fie util celorlalţi. hiperventilaţie. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: .

1. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale Surse de dificultate: Fizic: diminuarea unor funcţii. rolurile sociale - Manifestări de independenţă: integritatea fizică şi psihică manifestări de bucurie şi fericire autocritica luarea de decizii stima de sine imaginea de sine comportamentul este în funcţie de stadiul de dezvoltare (copilul – mulţumire faţă de un succes şcolar. pierderea imaginii de sine Sociologic: eşec profesional. motivaţia roluri sociale folosirea timpului liber Intervenţiile asistentei: se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei îl ajută să-şi facă un plan zilnic orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale care-i permit să să se realizeze încurajează orice activitate care interesează îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită II. constituţia şi capacităţile fizice. de respingere . nivleul intelectual. legi. stress. handicap Psihologic: tulburări de gândire. în preadolescenţă – relaţiile cu societatea. etc. maturitatea – satisfacerea aspiraţiilor.132 Factori biologici: vârsta şi creşterea (la copil activitatea dominantă este jocul. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia nu este îndeplinită pot apărea următoarele probleme: 1. Neputinţa 3. Dificultatea de a se realiza 4. depresie Sentimente de izolare. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa Manifestări de dependenţă Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi Descurajare. adulţi şi persoane în vârstă – dragoste faţă de muncă) ambiţia. Devalorizarea 2. condiţie socială. conflict profesional. adolescenţă – experienţa. de inutilitate. Factori psihologici: emoţiile Factori sociologici: cultura. anxietate. vârstnici – folosirea experienţei acumulate). imaginaţia creatoare.

are aspect neângrijit. pierderea unui organ sau a unei funcţii) stima de sine performanţa rolului (incapacitatea de a îndeplini un rol. droguri. fumat excesiv. Intervenţii – execuţie: stabilirea unei relaţii terapeutice ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine (respectul eu-lui) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav menţinerea identităţii pacientului ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv. pasivitate. 13. emoţional şi social. de a se distra recurgând pentru aceasta la activităţi agreabile în scopul obţinerii unei relaxari fizice şi psihice. I. droguri. interesului. agresiune) imaginea corporală (alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice. Componenetele conceptului despre sine: identitatea imaginea corporală stima de sine (respectul faţă de propria persoană) Factorii care afectează componentele conceptului despre sine: identitatea (probleme sexuale. Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de sine reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic. Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă Intervenţiile aistentei: Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii. concentrării. viol. agresivitate Diminuarea motivaţiei.133 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi Somnolenţă. Independenţa în activităţile recreative Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi înţeleasă în plenitudinea ei dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalităţii – jocul (actitatea ludică) şi activităţile recreativ-distractive. izolare socială forţată) Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat: evită conversaţia. NEVOIA DE A SE RECREA Recrearea se defineşte ca necesitatea fiinţei umane de a se destinde. îşi găseşte refugiu în alcool. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: .

Dezechilibru – durere. adultul munceşte şişi organizează activităţile recerative). lipsa de cunoştinţe despre sine şi cei din jur. roluri sociale. Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependeţă: 1. II. facilitează accesul la biblioteci. constrângeri fizice. Organizează activităţi recreative individuale sau de grup. Asigură condiţiile necesare. analizează şi stabileşte .134 Factori biologici: vârsta (copilul o mare parte din timp se joacă. Planifică activităţi recreative împreună cu pacientul. Dificultatea de a îndeplini activităţi recreative 3. audiţii muzicale. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative 2. - Manifestări de independenţă Destinderea Satisfacţia Plăcerea Amuzamentul. de lehamite) Tristeţea Intervenţiile asistentei Obiective: Pacientul să prezinte stare de bună dispoziţie – asistenta explorează ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice. retragerea. conflicte şi eşecuri. de posibilităţi (jocuri. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei. şcolarul se joacă şi învaţă. vizionări de filme). munca învechită. diminuarea capacităţii funcţionale a organelor de simţ. afectarea stării de conştienţă. pentru petrecerea timpului liber. Refuz de a îndeplini activităţi recreative. Factori psihologici: dezvoltarea psihologică. emoţiile Factori sociologici – diferă după cultură. Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. Surse de ordin sociologic: singurătatea. pensionarea. organizare socială. handicapuri. constituţia şi capacităţile fizice (activităţile recreative care impun efort fizic trebuie selectate după capacităţile fizice ale fiecărui individ). Neplăcerea de a efectua activităţi recreative Manifestări de dependenţă: Inactivitatea (lipsa de interes faţă de activităţile curente ale vieţii) Plictiseala (impresia de vid. în funcţie de vârstă. explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative. Dependenţa în staisfacerea nevoii de a se recrea.

Independenţa în satisfacerea nevoii Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei. capacităţi fizice. psihologiei. pentru a deveni capabili să-şi dirijeze întreaga activitate în mod creator. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta: copilul în timpul creşterii şi dezvoltării învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea. care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere. emoţiile – legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere. priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior. Factori psihologici: motivarea – toţi factorii care-l dinamizează pe om. câştigă încrederea bolnavului. atitudini. pot crea ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe) - Manifestări de independenţă Dorinţa şi interesul de independenţă: .135 dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică. în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii. eticii. pe baza cunoştinţelor. . asigură o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi. Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii comportări a individului. în funcţie de condiţiile în care se află. - - 14. atmosferă de calm. adultul învaţă să-şi perfecţioneze tehnicile.învăţarea. planifică activităţi recreative împreună cu pacientul Pacientul să-şi recapete încrederea în forţele proprii (determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele. administrează şi supraveghează efectele tratamentului indicat de medic). deprinderi pentru menţinerea sănătăţii. Factorii sociologici – mediul ambiant (mediu adecvat cu luminozitate şi temperaturi normale. Pacientul să beneficieze de somn odihnitor – îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare Pacientul să-şi amelioreze condiţiile fizice: asistenta va fi consecventă în planificarea şi organizarea activităţilor recreative. . atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe.fiinţele umane potrivit condiţiilor lor fizice fac posibilă dobândirea de cunoştinţe. specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii. sociologiei şi a altor ştiinţe. deprinderea (componentă automatizată a activităţii) Acumularea de cunoştinţe Modificarea comportamentului faţă de sănătate: educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete. I.

136

Intervenţiile asistentei pentru menţineea independenţei asistenta explorează nevoile de cunoaştere a pacientului explorează obiective de studiu cu pacientul informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească organizează activităţi de educaţie pentru sănătate

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă: 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi 2. Dificultatea de a învăţa 3. Cunoştinţe insuficiente Surse de dificultate: Surse ale dificultăţilor de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, durerea (cu diferite grade de intensitate) Surse ale dificultăţilor de ordin psihic: afectarea stării de conştienţă, dezvoltarea intelectuală, tulburări de gândire şi de memorie, stressul, situaţia de criză Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic: mediu necunoscut, lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi de cultură, lipsa cunoştinţelor, insuficienta cunoaştere de sine, insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător. Ex.:

Ignoranţa
Manifestări de dependenţă: Cunoştinţe insuficiente Nu înţelege necesitatea de a învăţa şi nu este receptiv Nesiguranţa şi frica de necunoscut Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii (bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii) Lipsa de informaţii Lipsa interesului de a învăţa Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative

Intervenţiile asistentei: pacientul să acumuleze noi cunoştinţe pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi Rolul asistentei în educaţia pentru sănătate: Educaţia este un proces interactiv ce favorizează învăţarea. Scop: cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie.

137 Identificarea nevoilor de educare a pacientului: pe baza informaţiilor culese asistenta va aprecia nevoia de a învăţa, capacitatea de a învăţa, Stabilirea obiectivelor educaţionale Stabilirea principiilor educative Să respecte principiile educative, să indice orice comportament care arată o scădere a interesului sau a atenţiei Să stabilească împreună cu pacientul obictivele educaţionale Să observe progresele pacientului Să utilizeze metode de educaţie în grup Să integreze educaţia în procesul de îngrijire.

CAP. VI. ALTE TEHNICI PUNCŢIILE - GENERALITĂŢI
Definiţie: Puncţia este operaţia prin care se pătrunde într- un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar. În practică, se execută următoarele puncţii: venoasă, arterială, pleurală, abdominală, pericardică, articulară, rahidiană, osoasă, a vezicii urinare, a fundului de sac Douglas, puncţia biopsică şi puncţia unor colecţii purulente. Scop: - explorator - se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului dintr-o cavitate - se recoltează lichidul din cavitate în vederea examinării pentru a se stabili natura, cantitatea şi caracteristicile acestuia.

138 - terapeutic: - evacuarea lichidului abundent din cavitate - administrarea de medicamente, lichide hidratante

Pregătirea puncţiei: Materiale: - pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor – apă, săpun, alcool medicinal, mănuşi din cauciuc sterile - pentru dezinfecţia şi protecţia câmpului cutanat – apă, săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctură de iod, alcool medicinal, pense, porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului - pentru anestezia locală – soluţii anestezice ( xilină 1%), seringi sterile, ace sterile - instrumente pentru puncţie- ace, trocare - vase colectoare – eprubete, vase colectoare gradate Pacientul este pregătit psihic şi fizic : Asistenta: protejează patul sau masa pe care se execută puncţia asigură poziţia corespunzătoare pregăteşte câmpul cutanat:  face dezinfecţie tip I: - cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 sec.  şi dezinfecţie tip III: în spălă regiunea, rade pilozitatea, degresează, badijonează cu alcool iodat de două ori.  supraveghează pacientul în timpul puncţiei  înmânează medicului instrumentele Pentru examenele de laborator, eprubetele se etichetează, se măsoară cantitatea şi se completează formularele de trimitere Materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru o nouă sterilizare. Puncţia se notează în foaia de temperatură sau de observaţie, menţionîndu- se cantitatea de lichid evacuat. Atenţie: acele şi seringile de unică utilizare se verifică înainte de folosire, compresele, tampoanele sterile se pregătesc în casolete. -

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator:  recoltarea sîngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice. - terapeutic:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase  recoltarea sîngelui în vederea transfuzării sale  executarea transfuziei de sînge sau derivate ale sîngelui

139  sîngerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut Locul puncţiei: - venele de la plica cotului, unde se formează un „ M” venos prin anastomozarea lor. - venele antebraţului - venele de pe faţa dorsală a mîinii - venele subclaviculare - venele femurale - venele maleolare interne - venele jugulare şi epicraniene Etapele puncţiei: • Se fixează vena cu policele mîinii stîngi, la 4-5 cm sub locul puncţiei. • Se pătrunde cu acul traversînd tegumentul( unghi de 30 grade), apoi peretele venos. • Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei • Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa • Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sîngelui • În caz de sîngerare se prelungeşte acul de puncţie cu un tub de polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămînînd legat pe braţ: • Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului; • Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul; • Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală. Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se face toaleta locală a tegumentului - se schimbă lenjeria dacă este murdară - se asigură o poziţie comodă în pat - se supraveghează pacientul Sângele se va duce imediat la laborator. Accidente: - hematom - străpungerea venei - ameţeli, paloare, lipotimie.

PUNCŢIA ARTERIALĂ
Definiţie: - puncţia arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator: - recoltarea sîngelui pentru analiza gazelor sanguine.

140 - terapeutic: injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare Indicaţii: - arteriopatii, cu scop de diagnostic şi tratament Contraindicaţii: - tendinţă crescută la hemoragii, infecţii Locul puncţiei: arteră femurală - arteră humerală - arteră radială - artera cubitală Materiale sunt aceleaşi ca pentru puncţia venoasă. Medicul efectuează puncţia ajutat de asistentă. Medicul:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  alege locul puncţiei  face anestezie locală  îmbracă mănuşile  acoperă locul puncţiei cu câmpul steril  execută puncţia  retrage acul de puncţie Asistenta:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  dezinfectează locul puncţiei, prepară seringa cu medicaţie anestezică  serveşte mănuşile sterile şi câmpul steril  prepară seringa cu acul de puncţie şi le serveşte în mod aseptic  aplică tampon compresiv pe care îl ţine cu pensa porttampon 5 minute  aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeţ cu nisip 1-5 kg în funcţie de arteră. Ulterior pacientul este supravegheat şi rămâne în repaus 1-6 ore. Sângele va fi dus la laborator – ex. pentru analiza gazelor sangvine, produsul va fi ferit de contactul cu aerul Complicaţii: - în timpul puncţiei - puncţionarea altor formaţiuni (vase, nervi, ţesuturi) - hemoragie - injectarea parietală - după puncţie: - hemoragii introducerea substanţelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor- arteriografie

141 - hematoame cu compresiunea ţesuturilor - obstrucţie vasculară De ştiut: - prin puncţia arterială, se poate introduce un cateter în vederea efectuării unor explorări ale parametrilor sîngelui arterial. De evitat: - atingerea produsului, pentru a preveni îmbolnăvirea persoanelor care lucrează cu sîngele.

PUNCŢIA PLEURALĂ
Definiţie: - puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Scop: - explorator:  punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural  recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă. - terapeutic:  evacuarea lichidului  administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice) după spălarea cavităţii. Indicaţii: - boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţa cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1,5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămînului, împiedicîndu-le funcţiile. Contraindicaţii: - tulburări de coagulare a sîngelui – hemofilie - tratament cu anticoagulante. Locul puncţiei: - se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: - dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII- VIII intercostal pe linia axilară posterioară. - dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin examen clinic. - puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei. Poziţia pacientului: - în poziţie şezîndă pe marginea patului, cu mâinile de partea bolnavă ridicată deasupra capului. Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă. Puncţia se face de către medic, ajutat de asistente medicale. Medicul:  stabileşte locul puncţiei.  efectuează anestezia  aşteaptă efectul anesteziei  aşază cîmpul chirurgical  execută puncţia, aspiră lichidul.  introduce soluţiile medicamentoase.  retrage acul de puncţie.

lipotimie. reacţia este negativă cînd picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. tulbure – lactescent.accese de tuse. se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat.hemoragii intrapleurale.  dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril  aplică pansament uscat  ajută pacientulsă se aşeze în pat Ulterior pacientul este îngrijit şi supravegheat. • examenul citologic şi bacteriologic Complicaţii : .pneumotorax prin rănirea plămînului cu acul. Lichidul extras poate fi: seros sau serocitrin (TBC. cancer pulmonar). Produsul examinat • se va examina imediat macroscopic. administrează o fiolă de atropină cu 30 min. chilor. le dezinfectează. Accidente: . . ICC.  serveşte seringa cu anestezic. determinate de iritaţia pleurei. colaps.explorator: . . înaintea puncţiei  dezbracă toracele pecientului  pregăteşte locul puncţiei. Scop: . dezinfecţie tip II. avînd drept cauză tulburările circulatorii şi purtînd numele de transsudat. ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine.punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal .    PUNCŢIA ABDOMINALĂ ( PARACENTEZA) Definiţie: puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri.142 Asistenta: pregăteşte radiografia pacientului îşi spală mîinile . cînd picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtînd numele de exudat. pleurezie hemoragică) • Se face reacţia Rivalta – cu o picătură de acid acetic glacial.  serveşte acul de puncţie adaptat la seringă  dezinfectează locul puncţiei  preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete  serveşte aparatul aspirator  serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei. reacţia este pozitivă. . hemoragic (hemoragii pleurale.edem pulmonar acut. rupturi pleuropulmonare.

Asistenta: Pregătirea produsului pentru examinare: .143 . . la mijlocul ei. .pe linia ombilico-pubiană. etichetate. le dezinfectează. îşi spală mîinile.terapeutic: Indicaţii: Contraindicaţii: Locul puncţiei ascitele masive. diagnosticul citologic. aprecierea aspectului lui.în fosa iliacă stg.la punctul de unire a 1/3 medii cu ombilicul cu spina iliacă antero. pregăteşte locul puncţiei.adaptează tubul prelungitor .reacţia Rivalta . recoltarea lichidului şi examinarea sa pe linia Monroe Richter.examenul citologic.superioară stg. determinarea densităţii . respectînd măsurile de asepsie.alege locul puncţiei . . se trimit la laborator. TA. Execuţia puncţiei: . . Medicul: .protejează locul puncţiei cu câmpul steril . biochimic – eprubetele cu lichid. se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore schimbă pansamentul. .retrage trocarul. dezinfecţie tip III.se face de către medic.examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat.se derulează în salon sau în sala de tratamente. chisturi ovariene mari. hidronefroză. traumatismele închise ale viscerelor abdominale. bacteriologic. serveşte mănuşile chirurgicale şi câmpul chirurgical dezinfectează locul puncţiei serveşte bisturiul sau direct trocarul recoltează în eprubete lichidul de ascită serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului îngrijeşte pacientul ulterior şi-l supraveghează se monitorizează pulsul.execută incizia sau direct puncţia cu trocarul. sarcină diateze hemoragice evacurea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive pentru efectuarea dializei peritoneale.face anestezia locală. scoate mandrenul.

Asistenta: . în cazul în care cantitatea de lichid este mare. . dezinfecţie tip III.dezinfectează locul puncţiei . pe care îl introduce în eprubete .spaţiul VI – VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară stg.aşază pacientul în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat. la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare. Indicaţii: .retrage acul de puncţie.recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale.serveşte seringa cu acul de puncţie .pericardita.144 Accidente: colaps vascular. uscat.aspiră lichidul .aplică pansament steril. prin acumularea sîngelui sau lichidului de transsudaţie. la locul puncţiei.îşi spală mîinile. . hemopericardul.pregăteşte locul puncţiei.terapeutic: .evacuarea lichidului acumulat .constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică .dezinfectează locul puncţiei .aşează câmpul sub locul puncţiei . Execuţia puncţiei: . Locul puncţiei: .pătrunderea acului în miocard . PUNCŢIA PERICARDICĂ Definiţie: .spaţiul V intercostal stg.execută puncţia . perforarea intestinului. .explorator: .se face de către medic.efectuează anestezia .puncţia pericardică constă din pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică. Accidente: .serveşte seringa cu anestezic .stabileşte locul puncţiei . fixat cu benzi de leucoplast. care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală. . persistenţa orificiului de puncţie.pregăteşte radiografia pacientului . . hemoragie digestivă. le dezinfectează. Scop: .preia seringa cu lichidul extras.serveşte mănuşile şi câmpul chirurgical . Medicul: .introducerea substanţelor medicamentoase.

coapsele flectate pe abdomen. stabileşte locul puncţiei.  pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală. dezinfecţie tip III. hemoragie subarahnoidiană. execută puncţia scoate mandrenul. Scop: . retrage acul de puncţie.explorator: . PUNCŢIA RAHIDIANĂ Definiţie: .scop anestezic: introducerea substanţelor anestezicerahianestezia. pieptul „ spate de pisică”  poziţie şezîndă pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse.L5  puncţia dorsală D6-D7  puncţia suboccipitală. antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian. Locul puncţiei:  puncţia lombară.introducerea medicamentelor citostatice. Puncţia se face de câtre medic ajutat de asistentă. . pregăteşte locul puncţiei.145 fenomene de insuficienţă cardiacă infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural.puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian. măsoară tensiunea LCR.măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei. . tumori cerebrale. encefalite). se efectuează în spaţiul dintre vertebrele D12 . .intervenţii chirurgicale. le dezinfectează. şoc pericardic. Medicul: Asistenta: îşi spală mânile. . face anestezia locală.L1 sau L4 . capul în hiperflexie.  poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului.terapeutic: . scleroză multiplă. printre vertebre. Indicaţii: .prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană. . .boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningite. dacă conţinutul pericardic este septic.

TA. Puncţia se face de către medic ajutat de 1-2 asistente.evacuarea lichidului. umărul. Locul puncţiei: . aspiră lichidul retrage acul de puncţie . Scop: .administrarea medicamentelor în cavitatea articulară. glezna.explorator: .serveşte seringa cu anestezic .terapeutic: . menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului ulterior îngrijeşte şi supraveghează pacientul pacientul stă în decubit dorsal. .serveşte seringa cu acul de puncţie alege locul puncţiei. gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale.punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular.pregăteşte locul puncţiei. .procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează puncţia. zona maximă de fluctuenţă efectuează anestezia locală aşază cîmpul sub locul puncţiei execută puncţia.îşi spală mîinile.artrite acute sau cronice. serveşte acul de puncţie cu mandrin.se puncţionează mai frecvent genunchiul. Indicaţii: .recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale. PUNCŢIA ARTICULARĂ Definiţie: puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern. mănuşile chirurgicale şi câmpul steril. cotul.dezinfectează locul puncţiei . respiraţie.serveşte mânuşile sterile. 24 de ore. serveşte seringa cu anestezic. dezinfectează locul puncţiei.146 Accidente: sindrom postpuncţional. câmpul protector . şocul reflex – foarte rar. Contraindicaţii: . hemoragii dureri violente în membrele inferioare contractura feţei. fără pernă. dezinfecţie tip II . hemartroză. le dezinfectează . . se supraveghează semnele vitale: puls. Medicul: Asistenta: .

Accidente: .sternul.hematoame .se realizează prin introducerea unui ac.147 colectează lichidul în vasul gradat. Scop: . lichide hidratante şi nutritive. pe cale transabdominală.calcaneul . PUNCŢIA OSOASĂ Definiţie: puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului.injectarea de produse de contrast. fără pericolul contaminării sale .maleolele tibiale .imediate: .la nivelul oaselor superficiale . în interiorul vezicii urinare.manubriul sau corpul .prelevarea urinii direct din vezica urinară.creasta iliacă .perforaţie ale organelor interne ( inimă.apofizele spinoase.recoltarea măduvei pentru examinare. prin intermediul unui ac. Indicaţii: boli hematologice Locul puncţiei: . ajutat de 1-2 asistente.tardive: . . Indicaţii: stricturi uretrale sau hipertrofie de prostată .pneumotorax .tulburări de creştere la copii.puncţie albă . plămîni) .fracturi . Scop: . recoltează în eprubete aplică pansament compresiv la locul puncţiei. Execuţia puncţiei: se face de către medic. . PUNCŢIA VEZICII URINARE Definiţie: . străbătînd stratul său cortical.spina iliacă posterosuperioară .evacuarea urinii în cazurile de retenţie acută de urină.explorator: .terapeutic: .terapeutic: – administrarea de medicamente. fixat cu faşă aplică atele care să imobilizeze articulaţia puncţionată îngrijire ulterioară a pacientului.explorator . vertebrele lombare.infecţii ale osului .

acul de puncţie adaptat la seringa de 20 ml pentru puncţie recoltează lichid în eprubetă goleşte pe rând seringile.evacuarea colecţiei de lichid . Puncţia se face de către medic asistat de către 1-2 asistente Medicul: Asistenta: îmbracă mănuşi chirurgicale sterile serveşte medicul cu pensa pentru prins colul uterin preia pensa de col. puncţia. . .administrarea unor soluţii medicamentoase Indicaţii: .explorator: . PUNCŢIILE BIOPSICE . aspiră lichidul retrage acul de puncţie îndepărtează pensa de prins colul şi valvele vaginale. Pregătirea puncţiei: . introduce valvele vaginale prinde colul uterin cu pensa dezinfectează fundul de sac posterior al vaginului face anestezia. sînge.suspiciune de sarcină extrauterină . ascită) .colecţii lichidiene . Scop: .în dreapta sau în stânga colului. puncţia se execută pe cale vaginală.stabilirea naturii colecţiei (puroi.se face spălătură vaginală cu soluţie de permanganat de potasiu. o fixează cu mîna serveşte medicul cu tamponul îmbibat cu alcool iodat fixat în porttampon oferă seringa cu anestezic.colecţii purulente Locul puncţiei: . PUNCŢIA FUNDULUI DE SAC DOUGLAS Este o variantă a puncţiei intraperitoneale.pe linia mediană abdominală la 2 cm deasupra simfizei puncţie negativă hemoragie vezicală astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi infecţii postpuncţionale formarea de fistule urinare.se aşază pacienta în poziţia ginecologică pe masa ginecologică. Accidente: traumatisme uretrale ale vaginului.terapeutic: .148 Locul puncţiei: pubiene.

explorator: examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului.pregătirea psihică a bolnavului . splină. Indicaţii: -îmbolnăviri ale organelor mai sus menţionate. . execută puncţia. tumori solide. Puncţia se practică pe ficat. Materialele sunt pregătite şi duse la laborator.confirmă vindecarea . Pregătirea puncţiei: .instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim. Medicul alege locul puncţiei. plămîni. Pacientul este pregătit psihic. badijonează locul puncţiei şi aplică pansament compresiv. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE Importanţa examenelor de laborator: . rinichi.puncţia renală: regiunea lombară. Asistenta pregăteşte locul puncţiei.confirmă sau infirmă diagnosticul clinic. . se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor. .permit depistarea bolnavilor şi a purtătorilor sănătoşi Rolul asistentei: asistenta trebuie să respecte regulile următoare: .completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective . Pacientul este îngrijit ulterior: rămâne în decubit lateral drept 24 ore după puncţia hepatică şi în decubit dorsal după puncţia splenică şi renală.semnalează apariţia unor complicaţii .rinichi unic Locul puncţiei: . Scop: .puncţia hepatică: .puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: masa ganglionară sau tumorală. face anestezia locală.spaţiul VIII sau IX intercostal stg. stabileşte evoluţia bolii.faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat. .puncţia septică: . ganglioni limfatici.Silverman Menghini. Contraindicaţii: . serveşte medicului seringa pentru anestezie.149 Definiţie: .diateze hemoragice . aspiră ţesutul patologic.reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. dezinfectează local. îndepărtează acul de biopsie.orarul recoltărilor . serveşte acul de puncţie. în dreptul discului intervertebral L1-L2 la 8 cm de linia mediană.

lamela se trage către partea liberă a lamei.la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru .se şterge cu un tampon uscat prima picătură. tampoane de vată .se aşază o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 grade cu lama .regim alimentar. şlefuite. degresate .sterile: ace.se face asepsia pielii degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 grade .cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii. perpendicular pe straturile cutanate .înţepare (pulpa degetului. păstrînd aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze . cameră umedă.de protecţie: .serologice Recoltarea se face prin: .puncţie venoasă .hematologice . Pregătirea produsului pentru laborator.nesterile: tavă medicală curată.se agită lama pentru uscare .se etichetează şi se trimite la laborator. . repaus la pat. faţa plantară a halucelui . lame uscate.puncţie arterială RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE Pregătire: materiale: . aşezarea în poziţie corespunzătoare în funcţie de recoltare pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării efectuarea tehnicii propriu-zise completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză: RECOLTAREA SÂNGELUI Sângele se recoltează pentru examene: .parazitologice .bacteriologice .se şterge cu un tampon cu alcool.150 pregătirea fizică. lobul urechii.mănuşi de cauciuc . curate.efectuarea frotiului: . se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama . pipete Potain. Execuţie: .

sterile: .8 mil. eprubete.soluţii dezinfectante: alcool 70 grade Pregătirea produsului pentru laborator: ./mm3.hemoglobină 15 ± 2 g/100ml. pentru a determina: Felul analizei: Modul de prelevare Interpretarea rezultatelor .soluţie de citrat de Na 3. muşama. Hemoleucograma: .leucocite 4200-8000/ mm cub din care: . dimineaţa.se etichetează produsul .polinucleare neutrofile nesegmentate: 0-5 % RECOL TAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE – Se efectuează prin puncţie venoasă. 4.stativ şi pipete Westergreen .eritrocite. Pregătirea pentru VSH: . Hematocrit (Htc): .se aspiră cu pipeta Westergreen pînă la gradaţia 200 şi se aşază în stativ pe dopul de cauciuc.5-5.4. garou.151 RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE HEMATOLOGICE Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) .femei . vată .se completează buletinul .bărbaţi.pernuţa.femei .ace pentru puncţia venoasă ./mm3 – bărbaţi.reticulocite: 10-15% .4.8% .rapiditatea cu care se produce depunerea elementelor figurate. Rezistenţa globulară: se recoltează sângele pentru obţinerea globulelor roşii se evită hemoliza şi coagularea sîngelui sîngele recoltat se agită uşor timp de 5-10 minute cu mişcări circulare sângele se defibrilează şi nu se mai coagulează se trimite imediat la laborator.se face prin puncţie venoasă.materiale: .2. Se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de EDTA ( acid diaminotatraacetic 1% ). – Se recoltează 5-10 ml sânge simplu. tăviţă renală. 13 ± 1 g/100ml.seringă de 2 ml uscată .nesterile: .5 mil. bolnavul fiind "à jeune".se înţeapă pulpa degetului: . în poziţie strict verticală.

5 ml citrat de Na 3.t. 4. febră tifoidă. Kahn.8% şi 4. cel hemolizat este roz.20 mg % T = 0. CI– = 94-111 mEq/l. = 75:±10 gr % Al = 40-50 g % Gl = 20% (A/G = 1. Meinike şi R. Serul nehemolizat are o culoare gălbuie. sifilis).80-2.4 mEq/l. într-o cantitate de 5-10 ml. Aceste examene se utilizează pentru diagnosticarea bolilor infecţioase (tifos exantematic.Weill-Felix . % Na+ =137-152 mEq/l.20-0.5 ml sânge 0.80-1. Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă.40 gr/1000 ml 2-6 mg % 0.5 ml sânge REGOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGIGE Examenele serologice relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.v 0.6-1.8-5.6-1 mg % D = 0.Quick = 12"-14" T. direct în eprubetă (fără seringă). Ca++ = 4.4 mg % 1.   R.5-5.5 ml oxalat de K 4.Howell =1'30"-2'30" calcemie sideremie rezervă alcalină ionograma sanguină glicemia fibrinogen timp de protrombină recoltare direct în eprubetă cu ac de platină 5-10 ml sânge în sticluţe heparinate 2 ml sânge/florură Na 4 mg 0.80 gr ‰ 600-800 mg% Takata-Ara-negativ R.5 mEq/l 14 – 28 mmol/L 58-65 vol.Tymol = 0-4 u ML ZnSO4 = 0-8 u SH 2-4 u Bodansky TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui 8-32 uW (Wolgemuth ) Pr. 0. . K+ = 3.5-2) α1 = 4 α2 = 8 β= 12 γ = 16-18% 9-12 mg%.5 mEq/l. de microfloculare pe lamă VDRL – în diagnosticul sifilisului.5-5.152 uree sanguină acidul uric creatinină bilirubină colesterol lipemie teste de disproteinemie fosfatază alcalină transaminază amilază electroforeză 5-10 ml p. de precipitare sau floculare ca: Citochol.20 gr ‰ 200-400 mg% timpii: T.pentru diagnosticul tifosului exantematic. R.1-0.

mănuşi sterile seringă a 20 cm3 medii de cultură: bulion citrat. pentru diagnosticul sifilisului. Dozarea antistreptolizinelor O (ASLO) – diagnosticarea RAA – scarlatină R. (poliartrita reumatoidă) R. 10 ml în bulionul citrat. – aşează câmpul steril. – securitatea personalului medical. de hemaglutinare. de fixare a complementului R.153      R.se etichetează cu data. Waler-Rose – diagnosticarea P. Pregătire: • Materiale . – retrage seringa. – ia seringa şi efectuează puncţia venoasă.se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37°C. – aseptizează regiunea cu iod. bruceloză. – însămânţează: 2 ml în eprubeta cu glucoză. endocardită malignă subacută Pregătire: materiale de protecţie . RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUTAINER Avantaje: • Utilizarea acestei metode de prelevare asigură: – confortul pacientului. .geloză semilichidă Execuţie: Asistenta – îmbracă mănuşi sterile.mască de tifon. Pregătirea produsului pentru laborator: . temperatura .R. – calitatea probei de sânge. Widal şi aglutinarea "Vi" – în diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC – HEMOCULTURA Definiţie: Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic Scop: descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: o septicemie o bacteriemie: febră tifoidă. Bordet-Wassermann.se notează în FO data şi numele persoanei care a recoltat. hemaglutinoinhibare – diagnosticarea unor viroze R. ora. – aspiră 20 ml de sânge.

fosfatază.  rezistenţă globulară. creatinină. .  Waler-Rose.  acid uric. hemoleucogramă (HLG) cu formulă leucocitară. amilazemie. . se evită frecarea pulpei degetului de bandeletă. bilirubinemie. Latex. calcemie. transaminaze.. Execuţie: Idem ca în alte recoltări. Îngrijirea pacientului după tehnică: aceeaşi ca la puncţia venoasă.  antigen Australia.sau bicolore. fosforemie. imunogramă.  electroliză.  timp de protrombină • Mov: pentru determinări hematologice  EDTA-K3  hematocrit. Grup sanguin  ASLO. concentraţie medie de hemoglobină (CHEM). hemoglobina eritrocitară medie (HEM).  indici eritrocitari volum eritrocitar mediu (VEM). DE ŞTIUT: Tuburile vacuumtainer se utilizează în funcţie de codul de culoare al dopului de cauciuc astfel: • Roşu şi portocaliu: pentru chimie clinică  teste de disproteinemie.tuburi vacuumtainer. RBW • Negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului • Bleu: pentru determinări de coagulare  fibrinogen. proteină "C" reactivă.materiale necesare Pregătirea psihică a pacientului. sideremie. Helicobacter. substanţele chimice imprimate determină schimbarea culorii când vin în contact cu zahărul. rezervă alcalină. DETERMINAREA GLICEMIEI FOLOSIND TESTELE REACTIVE • • • • • • determinarea glicemiei se mai poate face folosind testele reactive. bandelete sau stripsuri. Îndepărtarea sângelui se face diferit: . Rh. uree sanguină. lipemie. glicemie. depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei. . • Verde: vacuumtainer cu litiu heparină pentru analize biochimice. picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono. iar la partea inferioară două aripioare.154 holder – un tub de material plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare.acul de puncţie.

.asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool. Recoltarea secreţiei oculare: infecţiile oculare care necesită examen bacteriologic. care arată cu rapiditate şi precizie valoarea glicemiei. umoarea apoasă a camerei anterioare. recoltarea se face fie prin suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă. cu care se poate pătrunde în nazo-faringe. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN Definiţie: Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. colecţiile purulente. . fie prin spălare nazofaringiană. RECOLTAREA SECREŢIEI NAZALE. .se face cu un tampon mai subţire fixat pe un porttampon de sârmă uşor îndoită.sterile– spatula linguală . . Recoltarea secreţiei otice: – se face cu tamponul. dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul).cu tamponul faringian şterge viguros depozitul de pe faringe şi amigdale.eprubete medii de cultură • Pacientul este pregătit psihic şi fizic. OTICE ŞI OCULARE Recoltarea secreţiei nazale: . . sub control vizual (otoscop). după trezirea pacientului. din conductul auditiv extern.invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul gâtului .materiale – masca de tifon.depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Pregătirea: . .deschide eprubeta cu tamponul faringian.pentru examinări virusologice. . Scop: • explorator .eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină . Execuţie: – recoltarea se face dimineaţa.155 • pacienţii îşi pot testa singuri glicemia folosind aparate cu afişaj electronic.îşi pune masca de protecţie. • Execuţie: . secreţia din conjunctivite şi dacriocistite se recoltează cu tampon steril.depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului. RECOLTAREA SPUTEI Definiţie: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se .se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.

156 expulzează din căile respiratorii prin tuse. citologice. călduţă.  sputa expectorată se recoltează într-un vas steril. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa.  frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic. Pregătire: • materiale . în funcţie de examenul cerut. care nu apar în mod obişnuit în spută. în următoarele 4 zile.  se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. se introduc prin sondă 200 ml apă distilată. eprubete. RECOLTAREA URINEI Scop: • explorator – informează asupra stării funcţionale a rinichilor. lichidul recoltat se trimite imediat la laborator. Recoltarea sputei prin spălătură bronşică  se utilizează la pacienţii cu TBC care nu expectorează. bicarbonatată. Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian  se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă. în vederea stabilirii diagnosticului. în vase separate. pe nemâncate.  se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească  sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă. şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare. Scop: • explorator – pentru explorări macroscopice. – se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse. parazitologice. pahar conic. Execuţie: – i se oferă paharul cu apă ca să-şi clătească gura şi faringele.sterile: – cutie Petri.  se introduc în recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu un ml soluţie de stricnină 1‰ pe care pacientul o inhalează  după aspiraţii. în stomac. – i se oferă vasul de colectare. pregătire fizică şi psihic . – se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h. recoltarea se repetă zilnic. pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric. Recoltarea sputei prin spălătură gastrică    se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). bacteriologice.nesterile: – pahar cu apă. Pregătire:• materiale: urinar sau ploscă. cât şi a întregului organism. materiale pentru toaleta organelor genitale externe.  se apasă limba cu spatula. dimineaţa. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit anterior. scuipătoare specială .

Scop: • explorator – se fac examinări macroscopice.resturile alimentare supuse procesului de digestie.după vărsătură se îndepărtează tăviţa.se recoltează urina de dimineaţă . aproximativ 50 ml. hipertensiune intracraniană). RECOLTAREA MATERIILOR FECALE Definiţie: – Scaun . biochi- . . • recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia vezicală nu este dorită.se aşează pacientul în pat . .i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura Îngrijirea ulterioară a pacientului .depistarea unor germeni patogeni (ex. pregătire fizică şi psihică a pacientului. . . .se îndepărtează materialele folosite. . se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat. Execuţie: . se elimină la toaletă sau în bazinet. bacteriologice.prima cantitate de urină emisă. RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR Definiţie: Vărsătura . . pahar cu soluţie aromată. .se şterge gura pacientului.se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat.se îndepărtează proteza dentară. . – se trimite produsul la laborator. când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical. . eliminate din organism prin actul defecaţiei.157 Execuţie: • recoltarea urinei pentru un examen sumar: . apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă.conţinut gastric care se elimină spontan.asistenta susţine tăviţa renală. dar şi în alte afecţiuni (alcoolism. Scop: • explorator . de obicei în afecţiuni digestive. Pregătirea produsului pentru examen de laborator – se completează buletinul de recoltare. bacteriologice. chimice pentru stabilirea diagnosticului Pregătire: • materiale :două tăviţe curate şi uscate. • recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii: .înainte de începerea tratamentului cu antibiotice.urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină.se recoltează în eprubetă sterilă . • recoltarea urinei prin puncţie vezicală: se face numai în caz de: vezică plină.sprijină fruntea bolnavului.din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml.se supraveghează pacientul în continuare.

 recoltare directă din rect. RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Definiţie: – LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV. .  se fac examinări: .bacteriologice . 16-18. Execuţie:  recoltarea se execută pe nemâncate.  lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări).  recoltarea pentru ouă de paraziţi: . cu rol nutritiv şi excretor. aleză. chibrituri. .se face cu sonda Nélaton. prin puncţie lombară suboccipitală sau ventriculară. cu rol de protecţie a SNC. . al stărilor comatoase.BK şi alţi germeni.materiale pentru toaleta perineală. purgativ salin.158 mice.  se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături). . . în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale.se poate face prin raclare cu o spatulă sau cu o baghetă . Scop: •în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene.sifilisul SNC.muşama. tub recoltator. parazitologice) depistarea unor purtători sănătoşi de gemeni - Pregătire: • materiale . ploscă sterilă. Execuţie:  recoltare din scaun spontan sau provocat. în decubit lateral pentru a evita lipotimia.raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme. .  recoltarea la copii: . .tavă medicală. lampă ce spirt. – aproximativ 4 ml în fiecare eprubetă.citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite. atipii celulare).  se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude.biochimice. .pregătire psihică şi fizică.serologice . care circulă în spaţiul subarahnoidian.eprubete cu medii de cultură. eozinofile.  la pacienţii cu stare generală alterată se execută.sondă Nélaton nr.  tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică. . polinucleare.

limpede ca apa de stâncă. Scop: • explorator . Recoltarea din vezicule.5 mg% – clororahia = 700-760 mg% – Na+ = 300-350 mg % + – azot total = 15-30 mg % –K = 12-17 mg% – creatinină = 0.5-5.2-2 mg % RECOLTAREA SECREŢIILOR PURULENTE Definiţie Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor.5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii Valori normale ale constituenţilor chimiei: – albuminorahie = 20-60 mg% – Ca++ = 4. Recoltarea din papule.materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă. • volum: 100-150 m.depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei. organele genitale. ulceraţii.159 LCR = soluţie apoasă. din plăgi supurate. de iod.5 mg % R.5-1 mg % – Cl = 420-450 mg % – acid lactic = 10-25 mg % – P mineral =1. de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor. pH = 7. se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă. . pustule.se recoltează o mică porţiune de puroi. ulceraţii . pustulelor. . ulceraţiilor. se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură. • terapeutic . Pandy. Pregătire: Idem alte recoltări. leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern.se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor.evacuarea şi tratarea colecţiilor purulente. conjunctiva oculară. bogat salină.se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească. .4-7. None Apelt – glicorahia = 50-60 mg% – Mg++ = 3-3. noduli sau alte leziuni inflamatoare se dezinfectează tegumentele cu tinctură.se efectuează frotiu. D =1005-1009. . . se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare.

Pregătire: Idem alte recoltări + lamele de sticlă.se îndepărtează labiile mari şi mici. evitând atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului. . foarte frecvente leucocite.epitelii. foarte abundentă floră mixtă. prin căile naturale. o tipul III . Scop: • explorator .la fetiţe.se recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri :orificiul glandelor Bartolin. coci gram-pozitivi şi negativi. apar patru imagini: o tipul I . . . meatul urinar. lactobacili absenţi. Interpretarea examenului La examenul microscopic. nazal. iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa din eprubeta sterilă.recoltarea produselor cavităţii sondate în vederea efectuării .160 se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul. frecvente leucocite o tipul IV . foarte frecvenţi bacili gram-negativi. RECOLTAREA SECREŢILOR VAGINALE Definiţie: Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale. SONDAJE. după flambare. într-o cavitate naturală a organismului. lactobacili. rari bacili gram-negativi sau leucocite.se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic.rare epitelii. foarte rari lactobacili. CLISME Definiţie: Sondajul reprezintă introducerea unei sonde sau cateter din metal. faringian.epitelii şi lactobacili (secreţie normală). . SPĂLĂTURI. iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal. o tipul II .epitelii. orificiul colului uterin.recoltarea se face cu valve şi specule sterile. se recoltează cu ansa. Trichomonas prezent. cauciuc sau material plastic. Execuţie: .

. . Sonde gastroduodeoale – (adesea numite sonde gastrice) sunt utilizate pentru următoarele scopuri: .prelevarea lichidului gastric în scop diagnostic.evacuarea conţinutului cavităţii sondate.curăţirea cavităţii de substanţe dăunătoare organismului Rolul asistentei  respectarea unei asepsii perfecte  pregătirea psihică a bolnavului  sonda se va lubrifia sau uda. II. iar pentru spălătură gastrică de 30 ch. • terapeutic . silicon) • sondele sunt lungi de 75-120 cm cu diametru de 8-12 ch pe scara Charriere (1ch = 1. Pentru alimentaţia enterală artificială  Sonda naso-gastrică – indicată în alimentarea de scurtă durată.  Gastrostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă.  este interzisă introducerea lichidului de spălătură sub presiune  conţinutul evacuat prin sondaje sau spălături se păstrează (pentru analiză)  sondajele şi spălăturile vor fi notate în foaia de observaţie însoţite de numele persoanei care le-a efectuat  eventualele greşeli comise cu ocazia sondajului şi spălăturii vor fi raportate TIPURI DE SONDE I.  Jejunostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă cu risc major de inhalaţie.evacuarea sau aspirarea lichidului gastric sau a sângelui. când nu există risc important de inhalare  Sonda naso-duodenală şi naso-jejunală – indicată în nutriţia de durată scurtă.hidratare. de 12-15 ch pentru evacuare şi spălătură. fără intervenţie chirurgicală.introducerea unor substanţe medicamentoase.161 examenelor de laborator. pentru a uşura înaintarea.3 mm) pentru alimentaţie.evacuarea aerului sau gazului după o reanimare cu ventilaţie prin mască. . cantitatea lichidului introdus trebuie să fie întotdeauna mai mică decât capacitatea cavităţii organului spălat.). .  în cazul spălăturilor. . în risc major de inhalare sau tulburări de evacuare ale stomacului (pacienţi cu tulburări de conştienţă. . .alimentare.evacuarea stomacului după absorbţie orală de substanţe toxice . după caz.sonda de alimentaţie gastrică sau duodenală la pacienţii cu AVC. AVC etc. . .evacuarea conţinutului gastric înainte de anestezie în intervenţia chirurgicală de urgenţă. o pentru utilizare de lungă durată:– din material sintetic (poliuretan. Tipuri de sonde gastroduodenale: o pentru utilizarea de scurtă durată (PVC sau cauciuc).

Sonde vezicale – instalate în scop – diagnostic. cât mai aproape de rădăcina limbii. o introducerea unor substanţe medicamentoase.cu două balonaşe şi trei deschideri. terapeutic (tipuri – sonde pentru evacuare simplă: Nélaton. IV.folosite pentru alimentaţie. lungime de 31 cm (12-18 ch). etc. Sondele intestinului subţire . o hidratarea şi alimentarea bolnavului. o cere pacientului să deschidă larg gura. balonaş distal.pneumopatie de inhalaţie. sonda Faucher sau Einhorn.lungime de 120-300 cm. să respire adânc şi introduce capătul sondei pana la peretele posterior al faringelui. tipuri: – sonda Miller-Abbott – cu lumen dublu. Indicaţii: – în gastritele acute sau cronice. o verifică prezenta sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal . boala ulceroasă. recipient pentru colectare. casoletă cu mănuşi de cauciuc. Mercier) SONDAJUL GASTRIC Definiţie: Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc – sonda gastrică Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac. o îmbracă şortul de cauciuc. o umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag. V. o curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse. muşama şi aleză.ruptură de esofag. 2 seringi de 20 ml. o se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă o prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. invitând bolnavul să înghită. Pregătiri • materiale: de protecţie: şorţuri din cauciuc sau din material plastic. . prosoape.confecţionate din cauciuc sau material plastic.162 III. sonda Eudel.ulcer de compresiune al esofagului cu risc de esofagită.asfixie . a cardiei. Pregătire: pregătirea psihică şi fizică a pacientului. Execuţie: o asistenta se spală cu apă şi săpun. decompresiune şi eliberarea lumenului intestinal. eprubete. • terapeutic o evacuarea conţinutului stomacal toxic. . .medicamente. o introduce sonda în esofag şi este împinsă uşor spre stomac (40-50 cm). sonda Linton) Complicaţii: . tăviţă renală. Scop: • explorator o recoltarea conţinutului stomacal o pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului. . Sonde de compresiune esofagiene o folosite pentru oprirea hemoragei produse de varicele esofagiene sau a hemoragiei gastrice (sonda Blakemore . o îşi pune mănuşile sterile.

. laringoscop. apoi cianoza.greaţă şi vărsături . Execuţie: .vas colector – medicamente . SONDAJUL DUODENAL Definiţie: Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde . .soluţie novocaină. . o aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer sau aspiră sucul gastric cu seringa. cocaină pentru anestezie. permeabilitatea sondei. o extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă. o goleşte conţinutul sondei în vasul colector.tuse.se supraveghează fixarea. după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient). varice esofagiene Pregătiri: • materiale sterile sonda Blakemore cu dublu balonaş. Pregătirea produsului pentru examenul de laborator – Idem ca în alte manevre. dintre care cea mai utilizată este sonda Blakemore. Accidente .se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer.–se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer. Îngrijirea ulterioară a pacientului – Idem ca în alte manevre. se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş). . TA şi pulsul. sondă gastrică.163 cu ajutorul seringii şi fixează sonda.se verifică permanent presiunea din balonaşe (50 – 60 mmHg) . INTRODUCEREA SONDEI BLAKEMORE Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea unui tamponament esofagian se folosesc. se îndepărtează sonda. . Scop: – realizarea hemostazei în HDS. .se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-cardiale. pense hemostatice. . comprese.bronhopneumonii de aspiraţie. mai multe tipuri de sonde. – nesterile .aparat de aspiraţie.se aspiră conţinutul sondei.se introduce sonda endonazal. seringi de 20 ml. .substanţă lubrifiantă. hiperemia feţei.se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv (sifonaj). Pacient: pregătire fizică şi psihică. cu prudentă.

evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan).recoltarea urinii pentru examen de laborator. realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior. . Execuţia: Vezi sondajul gastric. .orientată cu vârful în sus. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI Pregătiri: • materiale:muşama şi mănuşi sterile de cauciuc.depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare.sondajul se efectuează în condiţii asepsie . apoi în recipientele pregătite în funcţie de scop sau într-un recipient de colectare.primele picături se iasă să se scurgă în tăviţa renală. medii de cultură.se pot localiza procesele patologice hepatobiliare. . Scop: • explorator • terapeutic • alimentaţie artificială Generalităţi . 1-2 eprubete pentru urocultură. .analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui .se lubrifiază sonda cu ulei steril. Pregătiri: Vezi sondajul gastric.paralel cu înaintarea sondei.se evidenţiază meatul urinar. realizând astfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern. . Pacient: pregătire psihică şi fizică.executarea unor procedee terapeutice prin sondă. . extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică. două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoi complet rotunjit având una-două orificii laterale aproape de vârf. . .recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal. sonda se introduce în uretră 4-5 cm. SONDAJUL VEZICAL Definiţie: Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau cateter) prin uretră în vezica urinară.se dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos în direcţia anusului. medicamente (ulei de parafină steril şi oxicianură de mercur 1/5000 • pacienta – se pregăteşte fizic şi psihic. • terapeutic . Scop: • explorator .164 Einhorn dincolo de pilor. Execuţie: . . .se extrage sonda se face după pensarea orificiului extern.

pentru extragerea exsudatelor din căile respiratorii. pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei uretrale Complicaţii • imediate: .sub bazin se aşează o pernă tare.se va supraveghea în continuare.se efectuează toaleta regiunii vulvare.se notează în FO SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT Pregătiri: idem ca la sondajul vezical la femei . .165 Îngrijirea ulterioară a pacientei .se aşează tăviţa renală între coapse Execuţie  asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc.crearea unei căi false prin forţarea sondei.  alege sonda şi o lubrifiază.  dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianură de mercur. . . . .lezarea traumatică a mucoasei uretrale .se face toaleta organelor genitale.infecţioase.se aşează pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate. în timp ce cu mâna stângă întinde penisul cât mai bine.în caz de bronhografii ţintite pentru obţinerea imaginii arborizaţiilor bronşice dintr-un lob sau dintr-un segment pulmonar (substanţa radioopacă se introduce direct prin sondă în ramura bronşică respectivă) • terapeutic . muşamaua şi aleza.pentru mobilizarea dopurilor de secreţie intrabronşice . . Scop • explorator . . SONDAJUL TRAHEO-BRONŞIC Prin sondaj traheo-bronşic se înţelege introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea bucală şi laringe în trahee şi bronhii (sondaj Metras).  se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa. prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile.se îmbracă şi se aşează comod în pat.  între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei şi cu ajutorul unei pense sterilese apucă sonda.astuparea sondei în cursul evacuării vezicii • tardive . . conţinutului abceselor .

instrumente pentru anestezia laringelui.pentru tratamentul local al proceselor pulmonare supurative (bronşiectazie. . pacientul va fi pregătit fizic (dimineaţa pe nemâncate şi sedat) şi psihic. cafeină. Scop • terapeutic .injectează substanţa de contrast cu presiune moderată . . plegomazin.în procesele inflamatoare ale conjunctivei. abces pulmonar). medicamente (adrenalină. spatulă linguală.aşează bolnavul în decubit dorsal.sub controlul laringoscopului introduce sonda până în regiunea subglotică. . îmbracă mănuşi sterile şi masca de tifon. cocaină) fenobarbital. fenomene de colaps. palpitaţii.tuse: se întrerupe sondajul şi se completează anestezia.166 . . . sursă de lumină). sterile: sondă Metras.susţine limba pacientului în afară. Pregătire: materiale de protecţie (prosoape. se dezinfectează.îngrijeşte ulterior pacientul Complicaţii • imediate: .extrage sonda. . . seringi. măşti de tifon).face examenul radiologic. nesterile (tăviţă renală. . .execută anestezia.se spală pe mâini.alege sonda corespunzătoare lobului în care vrea să pătrundă. comprese de tifon. . decubit ventral. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată.pentru îndepărtarea corpilor străini.ţine capul bolnavului asigurând poziţia . retrage mandrenul şi o împinge mai departe sub control radioscopic spre locul leziunii. transpiraţii reci. după utilizarea unei cantităţi mari de cocaină. . Execuţie Medicul .intoxicaţia cu cocaină manifestată prin dispnee.suprainfecţii SPĂLĂTURA OCULARĂ Definiţie Prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival. oglindă laringiană.în prezenta unor secreţii conjunctivale abundente. Asistenta . .schimbă poziţia pacientului (decubit lateral stâng-drept. • tardive: . poziţie Trendelenburg) .

solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile.stază gastrică însoţită de procese fermentative. . se dezinfectează.se spală pe mâini. . . Indicaţii . SPĂLĂTURA AURICULARĂ Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac. . măşti de tifon).repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură.intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice. tampoane de vată. evitând corneea.tratamentul otitelor cronice. Pregătiri Idem ca la spălătura oculară. .evacuarea conţinutului stomacal toxic. cerumen).verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C . . . .aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare.pregătirea pentru examen gastroscopic Contraindicaţii .167 Pregătire : materiale de protecţie (prosoape. picurător.îndepărtarea secreţiilor (puroi. Execuţie . .participă două asistente: una supraveghează pacientul şi una efectuează tehnica . sterile: comprese.îndepărtarea corpilor străini. . Scop • terapeutic .intoxicaţii cu substanţe caustice. SPĂLĂTURA GASTRICĂ Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine. Scop • terapeutic .deschide fanta palpebrală cu degetele şi toarnă încet lichidul în sacul conjunctival.

traumatisme. . .tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi manevrelor. limpede.îndepărtarea exudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii. Notarea în foaia de observaţie .se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector. fără resturi alimentare sau substanţe străine.se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie. capătul sondei aşezându-se pe o compresă.înainte ca ea să se golească complet. infecţii. . ulcer gastric în perioada dureroasă. . se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac. fără să se destindă vezica. Scop. . Execuţie .se notează tehnica şi aspectul lichidului de spălătură. cancer gastric. varice esofagiene.după evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie. Important: . .se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus.tehnica începe cu sondajul vezical .tehnica se execută cu prudentă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii.se ridică pâlnia deasupra capului pacientului. .168 hepatite cronice. Idem ca la sondaj vezical. îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate.se repetă operaţia până ce lichidul este curat. Pregătiri. • terapeutic . SPĂLĂTURA VEZICII URINARE Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter în vezică. Pregătiri Idem ca la sondaj Execuţie Idem ca la sondaj + . .se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede.

.) medicamente –2 l soluţie medicamentoasă (apă oxigenată. soluţie cloramină.se reperează orificiul de intrare în vagin.Atenţie ! soluţiile medicamentoase (preparate farmaceutice sau pe loc) vor fi încălzite la temperatura necesară în baie de apă. prosoape. spălăturile vaginale se împart în:  spălături reci (până la 20°C).169 SPĂLĂTURĂ VAGINALĂ Prin spălătură vaginală se înţelege introducerea unui curent de lichid . vată).alimentarea sau hidratarea pacientului. în rect şi colon).  spălături călduţe (35-37°C). sterile (canulă vaginală. permanganat de K 1/2000. Scop.pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie.apă sau soluţie medicamentoasă .se spală bine fundul de sac posterior al vaginului. . bazinet.reducerea proceselor inflamatoare.intervenţii chirurgicale asupra rectului.se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească. muşama).evacuarea conţinutului intestinului gros. . După temperatura lor. .se adaptează canula la tubul irigatorului şi se elimină aerul . Pregătiri • materiale de protecţie (paravan.introducere de medicamente. traversă.se aşează irigatorul la 50 – 75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană .spălarea mâinilor . care. oxicianură de mercur1/4000. CLISMELE Prin clismă se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus. • evacuator . după ce spală pereţii vaginali.îndepărtarea conţinutului vaginal .în vagin.dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale. Scop • terapeutic . • terapeutic . nesterile ( stativ pentru irigator. . . soluţie sublimat 1%) Execuţie: . irigoscopie).  spălături calde (45-50°C).calmarea durerilor. se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu lichidul până în fundul de sac posterior al vaginului . se evacuează pe lângă canulă.irigator. . .

casoletă cu comprese. muşama. substanţă lubrifiantă (vaselină). prin sifonaj.  se umple irigatorul. medicamente. sau glicerină (40 gr la 500 ml).  se lubrifiază canula cu o compresă de tifon.  se introduce canula 10-12 cm. învelitoare) . cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare. tăviţă renală.  clisme alimentare – hidratante.  se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală. şi îşi relaxează musculatura abdominală. se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale.170 Clasificarea clismelor după-efect  clisme evacuatoare care pot fi: simple. irigatorul şi tubul de cauciuc de 1. apă caldă la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulţi.şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă.cu scop explorator. ulei (4 linguri la 1 litru de apă).  se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă. sare (1 linguriţă la un litru de apă). sterile (canulă rectală. 150 ml pentru copil).  se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului. ca să reţină soluţia 10-15 minute.5-2 m lungime şi 10 mm diametru. săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru). aleză. • pregătire psihică şi fizică a pacientului CLISME EVACUATOARE Execuţia • clisma evacuatoare simplă:  se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. anestezice.  clisme baritate . purgative.  se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere.medicamentoase cu efect local. Pregătiri: • materiale de protecţie (paravan. dar se introduce canula flexibilă la 30 – 40 cm. pară de cauciuc pentru copii). uleioase.  pacientul va respira adânc. bazinet. nesterile (stativ pentru irigator. .  se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase.  după ce vârful canulei a trecut prin sfincter.  pacientul se duce la toaletă clisma înaltă : se procedează la fel ca la clisma evacuatorie simplă.  se introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa subiacentă. înalte.  se fixează irigatorul pe stativ.  clisme terapeutice .

171

CLISMA TERAPEUTICĂ Clisma terapeutică: - se foloseşte când se doreşte o acţiune locală asupra mucoasei, când calea orală nu este practicabilă sau când se doreşte ocolirea căii portale; - se pot administra medicamente ca: digitală, clorură de calciu, tinctură de opiu, chinină, care se absorb prin mucoasa rectală sau cele cu efect local (soluţii izotonice) în microclisme sau clisme picătură cu picătură (la o oră, 1 1/2 h după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60 picături pe minut. Microclisme - substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15 ml apă ser fiziologic sau soluţie izotonă de glucoză şi se introduce cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală. Clisma picătură cu picătură - se pot introduce în organism 1-2 l soluţie medicamentoasă în 24 h; - se foloseşte şi în scop anestezic (când narcoza prin inhalaţie este contraindicată), eterul putând fi administrat sub forma unei clisme picătură cu picătură; - pentru efectul local se utilizează clismele cu bicarbonat de Na, infuzie de muşeţel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Definiţie. Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru, cu marginile extremităţilor rotunjite. Scop. Eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal Pregătiri:• materiale de protecţie (muşama, aleză, învelitoare; paravan), sterile (tubul de gaze; comprese, substanţă lubrifiantă -vaselină boricată); Execuţia - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează; - unge tubul cu vaselină boricată - depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon, prin mişcări de "răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm; - acoperă pacientul cu învelitoare; - menţine tubul maximum 2 ore; - se îndepărtează după degajare; - la nevoie se repune după 1-2 ore

172

CAPITOLUL VII

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. Scopul administrării  prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile);  ameliorarea bolilor (ex. medicamentele antalgice);  vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acţiunea lor locală sau generală; Căile de administrare  calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;  local - pe tegumente şi mucoase;  respiratorie;  urinară;  parenterală - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase (executate de asistenta medicală) şi injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase (executate de medic); Calea de administrare este aleasă de medic, în funcţie de scopul urmărit. Medicamentele se conservă în: - farmacii - dulapul ce conţine otrăvurile (închise) - toate medicamentele stupefiante; - frigider - seruri imune, insulină, antibiotice; Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris. Pentru pacienţii ambulatori, prescrierea se face în reţetă, iar pentru pacienţii internaţi în spital în foaia de observaţie. Prescrierea cuprinde: - numele medicamentului; - doza - cantitatea şi concentraţia; - calea de administrare; - ora administrării şi durata tratamentului; - administrarea în raport cu alimentaţia - înainte, în timpul sau după masă; Circuitul medicamentelor în spital

173 se completează condica de medicamente în triplu exemplar (data, numele pacientului, salonul, patul, numele medicamentului), forma de prezentare; se predă condica de medicamente la farmacie; se prelucrează medicamentele de către asistenta medicală care are sarcina de a verifica: - ambalajul propriu; etichetele. se depozitează medicamentele în secţia de spital în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie - în frigider; se administrează medicamentele la ora prescrisă;

-

Regulile de administrare a medicamentelor • Asistenta  respectă medicamentul prescris de medic  identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;  verifică calitatea medicamentelor (culoarea, turbiditatea, opalescenţa)  respectă căile de administrare prescrise de medic;  respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ,  respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore;  respectă somnul fiziologic al pacientului  evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierii unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă, în acelaşi pahar;  serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;  respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovulele vaginale, supozitoare;  informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;  anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor  administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;  respectă măsurile de asepsie,

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros. Scop - obţinerea efectelor locale, - obţinerea efectelor generale. Contraindicaţii în administrare: - medicamentul este inactivat de secreţiile digestive; - medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;

174 se impune o acţiune promptă a medicamentelor; medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă; se impune ocolirea barierei hepatice.

Forme de prezentare a medicamentelor • lichide - soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii; • solide - pulberi, tablete, drajeuri; granule, mucilagii Pregătirea administrării medicamentelor • pacientul: - este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare; - i se administrează în poziţie şezând, dacă starea lui permite; • materiale: - lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă; - apă, ceai, lapte; Administrarea medicamentelor • lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai; • solidele: - tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă; - pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate - se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită; - granulele se măsoară cu linguriţa; Atenţie! - înaintea administrării se verifică medicamentul; - ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active; Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele lichide: 1 pahar de lichior o ceaşcă de cafea un pahar de apă o linguriţă 1 lingură 20 picături 60 picături 40-45 picături 15 g ulei 50 ml soluţie apoasă 200 ml soluţie apoasă 5 ml soluţie apoasă 4,5 ml ulei 6,5 ml sirop 3 linguriţe de apă 1 g soluţie apoasă 1 g soluţie alcoolică 1 g soluţie uleioasă

-

175 1 linguriţă rasă = 1,5-2,5 g 1 linguriţă cu vârf = 2,5 - 5 g – 1 vârf de cuţit = 0,5-1 g gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop - la pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, se introduc medicamentele prin sondă Einhorn, în stomac. DE EVITAT: - manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor; - amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri sau sub altă formă cu cărbune medicinal, - administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii sub vârsta de 5 ani; - atingerea dinţilor de către soluţiile acide şi feruginoase, pentru că atacă smalţul dentar (ele vor fi administrate cu ajutorul unui tub de sticlă); -

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
Indicaţii - pacienţii cu tulburări de deglutiţie; - pacienţii operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă (vărsături, greţuri, hemoragii); - pacienţii la care se doreşte evitarea circulaţiei portale, Scop - obţinerea unor: • efecte locale: - golirea rectului; - efect purgativ - supozitoare cu glicerină; - calmarea durerilor; - atenuarea peristaltismului intestinal; - atenuarea proceselor inflamatoare locale; • efecte generale: - prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot acţiona asupra unor organe sau sisteme Forme de administrare a medicamentelor • supozitoare • clisme medicamentoase Pregătirea administrării supozitoarelor • •materiale: mănuşi de cauciuc, vaselină, tăviţă renală, supozitoare; materiale pentru clisma evacuatoare (vezi clismele); • •pacientul: este pregătit psihic şi fizic (poziţia decubit lateral cu membrele inferioare flectate pentru administrarea supozitoarelor); Administrarea supozitoarelor

176 asistenta îşi spală mâinile, apoi îmbracă mănuşile de cauciuc; despachetează supozitorul din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul, sau îl menţine într-o atmosferă caldă; depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă introduce supozitorul cu partea ascuţită înainte în anus. Administrarea clismelor medicamentoase - vezi capitolul "clismele"; DE ŞTIUT: – în timpul administrării clismei medicamentoase picătură cu picătură, se va menţine constantă temperatura soluţiei (39-42°C), pentru a evita reflexul de defecaţie prin administrarea soluţiei cu temperatură redusă, ca urmare a răcirii. Se evită : - supraîncălzirea supozitorului care determină topirea lui şi imposibilitatea de administrare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
Calea respiratorie se foloseşte pentru administrarea medicamentelor, având în vedere suprafaţa de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare şi vascularizaţia lor bogată. Se administrează: - gaze sau substanţe gazeificate; - lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori intratraheal. Scop o dezinfecţia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; o îmbogăţirea aerului inspirat în oxigen, pentru combaterea hipoxiei; o fluidificarea sputei, expectoraţia. Inhalaţia – reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de vapori de apă. Indicaţii rinite; rinofaringite; bronşite; astm bronşic; Pregătirea inhalaţiei • pacientul este pregătit psihic şi fizic (se aşează în poziţie şezând şi învaţă să-şi sufle nasul) • materiale: inhalator, prosop, vaselină, cort, apă clocotindă; substanţe medicamentoase (esenţe aromate, substanţe antiseptice, substanţe alcaloide); Executarea inhalaţiei • asistenta - îşi spală mâinile; - introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o lingură inhalant la 1-4 l de apă; - aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului, îl acoperă cu cortul sau pelerina;

.mixturi.săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii.177 invită pacientul să inspire pe gură.creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare. .săpunuri medicinale. . supraveghează pacientul. îngrijeşte ulterior pacientul . Forma de prezentare a medicamentelor .pudre. .pudrieră cu capac perforat.tăviţă renală. . pe suprafaţa tegumentelor.prosop de baie. . aleză. .pense porttampon. . se aplică medicamentele care au efect local. comprese. .se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor. cu ajutorul spatulelor. .băi medicinale.se informează asupra efectelor medicamentelor. în funcţie de suprafaţa pielii. spatule. . Pregătirea administrării • materiale: .compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros.lichide . . . . care apoi se aplică pe tegumentul bolnav. lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile. Aplicarea medicamentelor – asistenta alege instrumentele în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR Pe suprafaţa tegumentelor.unguente.se administrează prin badijonare.muşama.materiale pentru protecţia patului . Săpunul este întins pe piele. paste. cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos.instrumentar şi materiale sterile . . într-un strat subţire . . reorganizează materialele.unguentele şi pastele se aplică. durata unei şedinţe: 5-20 de minute. • pacientul: .creioane caustice.pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele .mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuşă. compresă medicamentoasă.badijonareea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase . să expire pe nas.

instilează numărul de picături recomandate de medic.descongestionarea mucoaselor. în vestibulul nazal. acoperită cu un tampon de vată. tampoane. INSTILAŢIA reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă. antipruriginos. conjunctivală.îşi spală mâinile. . vezica urinară).pune în evidenţă cavitatea: conjunctivală. pentru instilaţia nazală şi oculară). în conductul auditiv extern sunt executate de asistentă. în conductul auditiv extern. Scop .tăviţă renală). . Pregătirea instilaţiei: • materiale (pipetă. Executarea instilaţiei • asistenta: . Instilaţiile nazală. . pe marginea pleoapelor.unguente.material de protecţie – prosop. .baghetă de sticlă lăţită. nazală. • pacientul este pregătit psihic şi fizic ( în decubit dorsal. .178 băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant.pulberi. oculară. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA MUCOASELOR Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală.dezinfecţia. Pregătirea administrării • materiale: .aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă. ochi. sau un organ cavitar (nas. pe mucoasa vaginală. sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie. soluţia medicamentoasă . dezinfectant.îngrijeşte ulterioar pacientul ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival.evacuează secreţiile din cavitate . conductul auditiv extern . bucală. Forme de prezentare a medicamentelor .soluţii. decongestiv. ureche. . comprese sterile. . în conductul auditiv extern.

prin apăsare pe partea plină a tubului. De ştiut : nu se administrează pudre pe zone zemuide.se aşezat poziţie şezând. îmbracă mănuşile. comprese sterile. • pacientul: . .tampon montat pe o sondă butonată. spatulă linguală. pentru a antrena pudra pe toată suprafaţa globului ocular. sângerânde. De ştiut : nu se administrează unguente pe zone zemuide. ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă. . BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale.unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte. total sau parţial.Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie.După aplicare. . . Executarea badijonării • asistenta:  îşi spală mâinile. cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon. Pregătirea badijonării • materiale . trusă de pense hemostatice. sol.se pregăteşte psihic şi fizic Execuţie .îngrijeşte ulterior pacientul. pacientul închide ochiul. casoletă. sângerânde.în sacul conjunctival. mănuşi.în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată. medicamentoasă • pacientul .este informat asupra tehnicii. . unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu un tampon.pentru protecţia lenjeriei pacientului. tăviţă. .179 .  îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă  badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE . cu capul în hiperextensie.  examinează cavitatea bucală.

Pregătirea aplicării tampoanelor vaginale • materiale: pentru protecţia mesei de tratament. care se prelungeşte cu 20-25 de cm de la tampon.180 Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale. Executarea tehnicii • pacienta: este pregătire psihic şi fizic (se aşează în poziţie ginecologică).ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. aleză. pensă lungă porttampon. introduce valvele vaginale. ADMINISTRAREA OVULELOR VAGINALE Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide. Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc. introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac lăsând să atârne capetele tifonului îndepărtează valvele vaginale. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ Calea parenterală. instrumentar steril (valve vaginale. mănuşi chirurgicale sterile). posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. • Asistenta II . Avantajele căii parenterale dozarea precisă a medicamentelor. obţinerea unui efect rapid. ovoide sau sferice. Tamponul este confecţionat din vată presată. ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. cu hemoragie digestivă. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism. acul fiind adaptat la seringă. este calea care ocoleşte tubul digestiv.îngrijeşte ulterior pacienta. . Calea parenterală reprezintă doar calea injectabilă de administrare a medicamentelor. prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile. muşama. Scopul injecţiilor • explorator . vărsături. acoperit de tifon. Pregătirea bolnavei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării.toarnă soluţia medicamentoasă. . - • Asistenta I îşi spală mâinile. îmbracă mănuşile.

regiunea subclaviculară. .în inimă – injecţia intracardiacă. Injecţia intramusculară (i.administrarea medicamentelor.faţa. . Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei.  Soluţii administrate – soluţii izotone. . rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată. faţa superoexternă a coapsei. faţa supra.care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe. în ţesutul celular subcutanat – injecţia subcutanată.  Resobţia începe la 5-10 minute de la administrare. faţa externă a braţului şi a coapsei. INJECŢIILE Injecţia intradermică (i.  Locul injecţiei : în regiunile lipsite de foliculi piloşi : faţa anterioară a antebraţului. subcutanată.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei – regiuni bogate în ţesut celular lax. histamina. .în vasele sanguine – injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială. cofeina.şi subspinoasă a omoplatului.  Scop terapeutic . • terapeutic .desensibilizarea organismului în cazul alergiilor.izotone. Asistenta efectuează injecţiile intradermică. . în scop de anestezie.  Soluţii administrate .  Resobţia -foarte lentă.sub piele.în spaţiul subarahnoidian. externă a coapsei. .m. soluţii cristaline: insulina. flancurile peretelui abdominal. la diverşi alergeni. durează în funcţie de cantitatea administrată.ţesutul muscular – injecţia intramusculară. .intradermoreacţii la tuberculină. în treimea mijlocie.în grosimea dermului – injecţie intradermică. uşor resorbabile.c. orice regiune. .181 . lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi. .d.în intervenţia de urgentă – intraosoasă.regiunea superoexternă a fesei. intramusculară şi intravenoasă. Injecţia subcutanată (s. . extensibil : faţa exter-nă a braţului. Locul injecţiilor îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: . nedureroase.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei : muşchi voluminoşi. cu densitate mică.anestezie locală.)  Scop explorator .

este mai lentă pentru soluţiile uleioase   Injecţia intravenoasă (i. în muşchiul deltoid.venele antebraţului. Soluţii administrate – soluţii izotone. după cum se arată în tabelul următor Medicamentul prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil. venele de pe faţa dorsală a mâinii. soluţii dezinfectante (alcool).  Resobţia – instantanee. soluţii uleioase. cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă. venele epicraniene.acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate. Alte materiale: . .)  Scop explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic.  pentru injecţia intradermică. pile din metal pentru deschiderea fiolelor. .v.tampoane sterile din vată şi tifon. Pregătirea pacientului pentru injecţie – Pregătire psihică şi fizică. care prezintă următoarele avantaje: .  Soluţii administrate – soluţii izotone. Pregătirea injecţiei • materiale:  seringi sterile. seringă cu amboul situat excentric.risc de contaminare redus. Încărcarea seringii .condiţii maxime de sterilitate. soluţii coloidale. garou din cauciuc.  pentru injecţia intravenoasă.  Scop terapeutic  Locul injecţiei – venele de la plica cotului. se verifică seringa şi acele – capacitatea. se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare. în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze.182 .faţa externă a braţului. cu densitate mare. . tăviţă renală. sterilizate. . în ambalaj individual.economie de timp şi de personal.se spală mâinile cu apă curentă. soluţii hipertone. venele maleolare interne. se termină în 3-5 minute. lampă de spirt.  Se utilizează seringile de unică folosinţă.5 ml. termenul de valabilitate a sterilizării. Resobţia – începe imediat după administrare. gradată în sutimi de ml. perniţă. seringă de 0. muşama. .manipulare uşoară. în seringă gata pregătită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile – pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc însoţite sau nu de solvent.

se aspiră solventul în seringă. aspectul soluţiei . . formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală. .se deschide fiola . eticheta.. . prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac.se introduce acul în fiola deschisă. termenul de valabilitate.se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului.imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi. - b) dizolvarea pulberilor . a) aspirarea conţinutului fiolelor: . .asistenta îşi spală mâinile.se dezinfectează gâtul fiolei .se îngrijeşte ulterior pacientul . . c) – aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: . nu se tamponează locul injecţiei. . . doza.se îndepărtează aerul din seringă. se adaptează acul pentru aspirat soluţia.se observă.183 se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor. .se retrage brusc acul. .se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie. se aşteaptă evaporarea alcoolului. .se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului. .se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă. .se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare.se dezinfectează dopul de cauciuc. .dezinfectează locul injecţiei.se îndepărtează ambalajul seringii.se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului. fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus. se aşteaptă evaporarea alcoolului. . EFECTUAREA INJECŢIILOR INJECŢIA INTRADERMICĂ Executarea injecţiei: . .se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată.se aspiră soluţia din fiolă. având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm. .se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face.se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei. se dezinfectează dopul de cauciuc. acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă. la locul de injectare.

. .necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei INJECŢIA SUBCUTANATĂ Executarea .se pătrunde brusc. . până deasupra şanţului interfesier. care se ridică după planurile profunde. cu forţă. punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier). • pacientul: se informează. . lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi.cadranul superoextern – rezultă din întretăierea unei linii orizontale.revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii.se injectează lent soluţia medicamentoasă.când pacientul este culcat. dar se respectă locurile de elecţie. .hematom prin lezarea unui vas mai mare. care trece prin marginea superioară a marelui trohanter. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic: . injecţia se poate face în toată regiunea fesieră.când pacientul este în poziţie şezând.se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin). . .se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei. . Executarea Idem injecţia subcutanată. deasupra liniei de sprijin.idem injecţia intradermică + . se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (puntul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter.se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi. .ruperea acului.lipotimie.184 Incidente : . Pregătirea injecţiei • materiale: – vezi generalităţi. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi. la baza cutei. longitudinal 2-4-cm.durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase. stare de şoc cauzată de substanţa injectată. cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale. se încarcă seringa. având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului . . masânduse uşor Accidente .lipsa aspectului caracteristic de papulă . a căror lezare ar putea provoca accidente.

se retrage brusc acul. . . embolie. 6.valuri de căldură. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR ŞI CHIMIOTERAPICELOR Antibioticele sunt substanţe organice. . bactericide sau antimicotice. . paralizie (lezare în sciatic). .185 Incidente şi accidente 1. la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool. Intervenţii în caz de eşec : . .substanţe chimice cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. senzaţia de uscăciune în faringe. compresiv. INJECŢIA INTRAVENOASĂ Execuţia injecţiei .injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor. . bacterii) sau obţinute pe cale sintetică.se alege locul puncţiei. supuraţie aseptică.flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante. . Chimioterapicele . provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri.se dezinfectează. 5. ruperea acului.se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului.se verifică. durere vie. hematom prin străpungerea venei ameţeli. 4. . . 2. . . . colaps.se controlează dacă acul este în venă.se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă). 3. când injectarea s-a terminat.se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului. PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR GRUPE DE MEDICAMENTE 1. continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc. periodic.se îngrijeşte ulterior pacientul Incidente şi accidente .se injectează lent. care au proprietăţi bacteriostatice. dacă acul este în venă.injectare lentă. hematom prin lezarea unui vas.se dezinfectează locul puncţiei. lipotimie. . prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.asistenta îşi spală mâinile. durere.

 pulberi în flacoane – (ex.  unguente – (ex. neuro-. ototoxice . penicilina G 400.  capsule operculate – (ex. ci modifică reacţiile la agentul cauzal. griseofulvină Efecte adverse: . . penicilină.antiinflamatorie . respectând: . Cortizonul nu vindecă. intrarahidiene.antialergică.evitarea asocierii în aceeaşi seringă a mai multor antibiotice . gentamicina). Indicaţii: RAA. . (injecţii i. eritromicină.prevenirea reacţiilor alergice . sau în hipofuncţie corticosuprarenală.  administrează antibioticul prescris.este hormonul glandelor suprarenale secretat de stratul cortical sau analogi de sinteză. nefro-.orală . . i..respectă ritmul şi calea de administrare 2.doza pe 24 de ore şi doza unică. Reacţii secundare: .  fiole – (ex. Forme de prezentare  tablete – (ex. cloramfenicol. Acţiuni: . astm bronşic.000 u. edem glotic.oxacilină 250 mg.larg (ex. penicilină.m.  verifică termenul de valabilitate al produsului.c. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI Cortizonul .dizolvarea corectă a pulberilor de antibiotice .Antimicotică – ex. tetraciclină. oxacilină 250 mg.tegumente şi mucoase Intervenţiile asistentei medicale  recoltează produsele biologice sau patologice pentru examenul bacteriologic şi efectuării antibiogramei.186 Spectrul de activitate: . doxicilină). streptomicină). apariţia rezistenţei microbiene la antibiotice. ampicilină. neomicină) Căi de administrare .Bacteriostatică – ex. cefalosporine. aminoglicozide. . cloramfenicol).v.parenterală. Acţiunea medicamentelor : . şoc anafilactic . .biologice: dismicrobism.îngust (ex.. şoc anafilactic. s. perfuzii intravenoase).. kanamicină 1 g). penicilina V).alergice: erupţii.toxice: hepato-.Bactericidă – ex. tetraciclinele.

N. dureri epigastrice. fiole 5. glucidelor.187 . HTA. proteinelor. Forme de prezentare  heparina – soluţie în flacoane de 5. Howell. hiperproteic.scade rezistenţa organismului la infecţii. seringi preumplute negradate 0.parenterală – injecţii subcutanate.perturbă metabolismul sodiului. . . Tratamentul se face sub control clinic şi de laborator (timpul Howell.recoltează sângele pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului.injecţii subcutanate. . 3. acţionând asupra factorilor plasmatici ai coagulării. fluometazonă pivalat)  flacon presurizat – (ex. cu suplimentare de calciu.8 ml. hipoglucidic. volon)  unguente – (ex. frison. .000 u/ml. care este desodat.4 ml. fiole de 1 ml – 25000 u.  fraxiparine – soluţie 9500 u/ml.asigură regimul alimentar al pacientului. Forme de prezentare  tablete – (ex.6-0.2 ml – 5000 u. Reacţii adverse: alergie. . Căi de administrare . febră.parenterală . unguent. gradate 0. Anticoagulante cumarinice -trombostop . hemisuccinat de hidrocortizon)  flacoane – ex. care trebuie să fie de două ori şi jumătate mai mare decât normal. Se foloseşte în tratamentul ambulatoriu sub controlul săptămânal al timpului Quick. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică coagularea sângelui. . anxietate.creşte secreţia gastrică de acid clorhidric (HCl). de scurtă durată (cca 4-8 ore).locală (pe tegumente şi mucoase) Intervenţiile asistentei medicale . potasiu şi fosfor.R. perfuzie intravenoasă. apei.orală . I. hidrocortizon acetat. Quick.000 u/ml  calciparina – seringi preumplute 0. prednison)  soluţii în fiole – (ex. erupţii cutanate. beclomet) Căi de administrare . Heparina are acţiune imediată.  trombostop  hepathrombină – gel.3 ml0.International Normalized Ratio) pentru a preveni accidentele hemoragice. . creşterea în greutate).aceleaşi reguli ca la antibiotice + . intravenoase.efectul lor se instalează după un timp de latentă.sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul (insomnie. stare de euforie. şoc anafilactic.

Clasificare după modalitatea de obţinere: . hemoragii (epistaxis. ADMINISTRAREA ANTIDIABETICELOR Insulina – este secretată de celulele beta. Se utilizează în urgenţe. 4.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii.insuline înalt purificate. ale insulelor Langerhans ale pancreasului. de tip Monocomponent MC. hematoame) şi raportează medicului. .nu se asociază heparina în soluţie perfuzabilă salină izotonă cu alte medicamente. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut. intravenoase. HM). metroragii. diaree. Atenţie: .orală.insuline preparate din pancreas de bovine. Lente MC.recoltează sânge. Căi de administrare  parenterală – injecţii subcutanate. şi mai ales de porc. Important: . . alte traumatisme.aplicaţii locale pe tegumente şi mucoase. gingivoragii. . tahicardie. Acţiunea începe la 45-120 de minute. Clasificare după dinamica acţiunii:  insuline rapide (ex.: insulina cristalină.: Ultralent MC.  preparate de insulina pentru "stilouri" (pen-uri) de tip HM cartuşe. pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. .: Semilentă.fiecare tip de insulină se administrează cu seringă separată. Intervenţiile asistentei medicale aceleaşi reguli ca la antibiotice + .188 . a jeune şi postprandial. Howell.tratamentul cu anticoagulante începe cu heparina şi se continuă cu trombostop. Huminsulin Long HM).aceleaşi reguli ca la antibiotice + . Actrapid MC.  prin cateter – subcutanat intraperitoneal. durata 12-24 de ore.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii generale sau locale . intramusculare. Efecte adverse: alergie. .în timpul tratamentului cu anticoagulante se evită injecţiile intramusculare. urină.  insuline lente (ex. . cefalee.insuline de tip uman HM (biosintetice sau semisintetice).  orală Intervenţiile asistentei medicale . dureri abdominale.Humulin HM).recoltează periodic sânge pentru monitorizarea timpului Quick. intravenoase. .  insuline intermediare (ex.

pigmentarea pielii. perfuzii intravenoase şi intraarteriale. Vinblastin. să-şi administreze singur insulina prin injecţie subcutanată. - Sulfamidele antidiabetice:  sulfonamide (ex: Tolbutamid.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor efecte secundare.orală Intervenţiile asistentei medicale. Efecte adverse: Greţuri. anorexie.parenterală – injecţii intravenoase.recoltează sânge şi urină pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei.189 la pacienţii supraponderali. balonări.pregăteşte instrumentele şi materialele necesare tehnicii de administrare. . Glibenclamid). insulinodependent.administrează antidiabeticele sulfonamide (tolbutamid.informează pacientul privind efectele secundare ale tratamentului . . vărsături. intrapleurale. Efecte adverse: dureri abdominale. Reguli de respectat .5 mm.519. învaţă pacientul cu diabet zaharat.respectă indicaţiile medicului privind doza. . Vincristin. Citostaticele favorizează dezvoltarea infecţiilor prin deprimarea mecanismelor de apărare a organismului. indiferent de locul de elecţie al injecţiei subcutanate cu insulină. calea şi ritmul de administrare.Ele inhibă însă şi celulele normale care se multiplică activ. 5. intratumorale. Asistenta : . .verifică termenul de valabilitate al produsului. fenomene neuro. se va forma pliul şi se vor utiliza ace de 12.  biguanide (ex: Meguan. Se administrează pacienţilor cu obezitate. stomatită. intraperitoneale . diaree. Forme de prezentare  flacoane – cu pulbere liofilizată – ex: Ciclofosfamida (Endoxah).şi ototoxice. Metrotexat  tablete – ex: Metrotexat Căi de administrare . . glibenclamid) cu 30 de minute înaintea meselor. alopecie reversibilă. Silubin). ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efecte citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensă.

în anul 1901. Anticorpii au fost denumiţi antiRhesus. care a fost denumit factorul Rhesus (Rh). 85% din persoanele de rasă albă. se întrerupe injectarea şi se continuă în altă venă. prepară soluţia în funcţie de produsul administrat administrează soluţia prin injectare strict intravenoasă sau în perfuzia lentă aflată în curs.nu se administrează chimioterapice intravenos.. de către Karl Landsteiner. CAPITOLUL VIII. Transfuzia de sânge se poate efectua numai dacă există o identitate.monitorizează funcţiile vitale şi recoltează sânge şi urină pentru evaluarea funcţiilor renale. compatibilitate.şi ototoxice.190 (gastrointestinale.substanţa este iritantă şi impune verificarea poziţiei acului în venă . . alopecie reversibilă) etc. . şi provocarea diurezei cu manitol.hidratează suficient pacientul pentru a avea o bună diureză (ex: la administrarea cisplatinului. .dacă soluţia pătrunde accidental în ţesutul peri venos. Factorul Rho (D) este răspunzător de o serie de afecţiuni ale acestuia. (aglutinogenică) între sângele donatorului şi al primitorului. pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare. hidratarea se face cu 6-8 ore înainte. în tubul perfuzorului. denumite. digestive apărute şi informează medicul. prin administrarea de 1-2 litri de lichid. de partea sânului pentru care s-a practicat mastectomie urmată sau nu de roentgenoterapie. DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE ŞI TRANSFUZIA DE SÂNGE DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE Imunoserologia sanguină –s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al XX-lea după epocala descoperire a grupelor sanguine OAB. au un antigen comun cu maimuţele Macaccus rhesus. în venele braţului. hepatice şi medulare. . - Atenţie: . Anticorpii poartă numele de aglutinine.sesizează fenomenele neuro. generic. Antigenele se găsesc în special pe eritrocite şi pot fi puse în evidenţă prin reacţii de aglutinare. Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. boala hemolitică a nou-născutului. ori anti-Rh. . fapt pentru care se numesc aglutinogene.

A. AII şi BIII. B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa. cuprinde patru grupe de sânge. Sistemul sanguin O. pipete • Tehnica: pe lama cu godeuri. deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A.( în fiole de la Institutul Cantacuzino) serul .se lasă să coaguleze. Metoda directă Beth-Vincent folosind ser-test OI. BIII Determinarea aglutinogenului = metoda Beth-Vincent se face prin amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul standard O.test 0I. sterilizată prin căldură uscată. grupa aglutinogen (antigen) 0 (zero unu) – A II (A-doi) A B III (B-trei) B AB IV (AB-patru) AB aglutinine (anticorp) α şi β α β – Deci. Picăturile vor fi aşezate totdeauna în aceeaşi ordine de la stânga la dreapta.conţine aglutinine alfa (α).conţine aglutinine beta (β). asistenta picură câte o picătură de ser hemo-test în fiecare godeu. în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI – A) şi (beta) β (ANTI – B).în partea stângă a lamei.191 Faţă de aglutinogenele A şi B. cu aglutinine cunoscute. III.test 0I-conţine aglutinine alfa (α) şi beta (β). grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen). Recoltarea sângelui pentru determinarea grupelor sanguine Pentru determinarea grupei sanguine se foloseşte fie sânge venos (din venă). fie sânge capilar (din pulpa degetului): . B – deci. Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I. metoda inversă – Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute).test BIII . pentru că prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii. AII. B şi AB.  lame.picătura de ser test AII – la mijlocul lamei. b. II.B. IV. Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: a. Efectuarea tehnicii cu sânge recoltat din venă .AB. • Material necesar:  seruri . .picătura de ser test 0I . într-o sticluţă în prealabil. Grupele se notează după numele aglutinogenului. serul .A. sau ambele . se va separa serul şi cheagul.se recoltează 3-4 ml sânge din venă. metoda directă – Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut). serul .picătura de ser test BIII . celelalte au aglutinogen A sau B.în partea dreaptă a lamei. . Existenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α. . astfel. astfel: . Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine prin metodele amintite mai sus.test AII .

Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. respectiv ANTI B. înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. Metoda Beth-Vincent folosind ser ANTI-A şi ANTI-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă. 2. Sângele aparţine grupei AII. prin metoda Simonin. Dacă în acest ser s-a produs aglutinarea. . 3. înseamnă că aglutininele â din serul-test OI şi AII au întâlnit aglutinogenul B şi au produs aglutinarea hematiilor. cu coltul unei lame sau cu bagheta de sticlă. s-a comis o greşeală şi analiza trebuie repetată. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. Sângele face parte din grupa BIII. 4. la temperatura camerei. picăturile de ser se omogenizează cu picăturile de sânge. apar primele semne de aglutinare. a antigenelor omoloage A. 4. Sângele de cercetat face parte din grupa OI. înseamnă că aglutininele α din serul test OI şi BIII au întâlnit aglutinogene A şi au produs aglutinarea hematiilor. Aglutinarea se produce în toate godeurile. Sângele face parte din grupa AII. înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. atunci aglutininele prezente în serurile test n-au întâlnit nici un aglutinogen. respectiv B • Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. Sângele face parte din grupa ABIV. Pe o lamă cu godeuri. deci. Există patru posibilităţi: 1. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. se picură câte o picătură de ser ANTI A. în caz contrar. fie în amândouă. Picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. prin mişcări circulare. în dreptul fiecărei picături de ser. Interpretarea rezultatelor Pentru a interpreta rezultatele. Dacă aglutinarea nu se produce. înseamnă că aglutininele á şi â din serurile-test au întâlnit cele două aglutinogene A şi B din sângele de cercetat şi au produs aglutinarea hematiilor. prin metoda de mai sus. 3. ea mai trebuie să apară neapărat fie în serul grupei AII. de fiecare dată. fie în serul grupei BIII. Sângele aparţine grupei BIII. iar reacţia este completă după un minut. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI B. din grupa AB IV. alături. ne uităm la serul test OI. Aparţine grupei OI. • Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B. Aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser-test OI şi BIII. se schimbă pipeta/bagheta sau se clăteşte într-un vas cu ser fiziologic şi se şterge cu vată sau tifon. Interpretarea rezultatelor 1. după 3-4 secunde. se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat. pe lamă. Aglutinarea se produce în serul test OI şi serul-test AII din mijloc. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. însă. Aglutinarea nu se produce în nici unul din serurile-test. 2. picătura de sânge trebuie să fie aproximativ de 10 ori mai mică decât picătura de ser test. Face parte.192 lângă fiecare picătură de ser-test se pune (cu ajutorul unei pipete sau baghetă de sticlă) câte o picătură din sângele pe care-l cercetăm. cât şi aglutinogen B.

.în eprubeta de hemoliză se pune o picătură din suspensia de hematii 2%. casoletă cu tampoane de vată. iar picătura din mijloc – pentru determinarea dorită. fiecare cu un diametru de 5-6 mm – picăturile din stânga şi dreapta lamei se folosesc ca martori. uscate.193 DETERMINAREA FACTORULUI Rho (D) Definţie Factorul Rh este un aglutinogen (antigen) legat de eritrocit.se omogenizează eprubetele şi se aşează pe stativ. . eter. .se introduc la termostat la 37°C.hematiile sunt spălate de două-trei ori cu ser fiziologic şi se face o suspensie 2%. termostat. deoarece incompatibilitatea produce accidente. atât hematiile martor Rh-pozitive cât şi cele Rh-negative. Determinarea factorului Rh în eprubetă . . iar cea din dreapta cu eritrocite Rh-negative.se omogenizează cele trei picături prin mişcări circulare. . degresate. alcool medicinal. . peste 2 picături de ser anti-Rh. Interpretare . Rh-ul este pozitiv.se ia cu un colţ al lamei o picătură de sânge. cu pipeta din fiola de ser anti-Rh 3 picături de ser-test. care se pune peste a doua picătură de ser-test anti-Rh.forma neregulată a sedimentului şi prezenţa grunjilor de aglutinare arată reacţie pozitivă (Rh-pozitiv). ce se pun în eprubetele martor.se citeşte rezultatul după 30 de minute. în ordine. . Pregătire : • materiale: tavă medicală. .se foloseşte sânge-necitrat.picătura din sânge se amestecă cu eritrocite Rh-pozitive. dacă nu se produce aglutinarea (picătura este mobilă).se pun. . Rh-ul este negativ (se citeşte prin comparaţie cu hematiile martor). independent de aglutinogenele din sistemul OAB Scop – determinarea compatibilităţii faţă de factorul Rh. lame de sticlă curate. .dacă aglutinarea s-a produs în primele două picături de ser. . importantă în transfuzie şi sarcină. COMPATIBILITATEA TRANSFUZIONALĂ . ser antiRh şi pipetă. .se aşează lama în camera umedă la termostat. pe lama de sticlă.se şterge prima picătură de sânge cu vată uscată. • pregătire psihică şi fizică a pacientului Execuţie • Determinarea factorului Rh pe lamă: . la 37°C. .spălarea mâinilor.se citeşte rezultatul după 30-60 de minute.

proba de compatibilitate majoră . sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului. termostat • pacient pregătit psihic şi fizic ca la puncţia venoasă. respectă proporţia de 1/10 între eritrocite şi ser.proba de compatibilitate biologică (Oelecker). pipete. prezenta de anticorpi imuni din sistemul Rh Pregătire: • materiale: lame de sticlă curate.reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice . . seringi.determină anticorpii din serul bolnavului.evitarea hemolizei intravasculare acute. citeşte rezultatul după 5 minute.194 Scop : . .pune în evidentă incompatibilitatea în sistemul OAB.determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor. adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de30 de minute. Execuţie : asistenta se spală pe mâini. ace. peste care adaugă eritrocite de la donator. introduce sângele la centrifugă. sângele este compatibil şi poate fi transfuzat. . la rece. care ar putea distruge eritrocitele donatorului . degresate. Măsuri de prevenire . mănuşi. PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ MAJORĂ (JEANBREAU) – IN VITRO Această probă : .IN VIVO .dacă în picătură se produce aglutinarea.alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh. Metode . Interpretare . PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICĂ OELECKER . recoltează sânge prin puncţie venoasă. . uscate. pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă.directă (Jeanbreau). flaconul sau punga cu sângele de cercetat.executarea probei de compatibilitate directă între serul primitorului şi eritrocitele donatorului.dacă nu se produce aglutinarea.

stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase. .corectarea imunodeficienţelor. . . a sângelui încărcat cu substanţe toxice (autogene sau exogene). tahicardie).mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. prin transfuzie. în lipsa sângelui conservat.depuraţia organismului prin înlocuirea. cu sânge proaspăt.restabilirea masei sanguine . . cu caracter de urgenţă. • pacient: . întrerupe transfuzia şi anunţă medicul.stimularea reacţiilor metabolice ale organismului. continuă transfuzia în ritmul prescris. proteice. dureri lombare. . .instalează aparatul de transfuzie. ca pentru puncţia venoasă.supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute.supraveghează pacientul timp de 5 minute. a felului în care primitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos. Scopul : .corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale. Execuţie . . . . după care reglează ritmul la 10-15 picături/minut.psihic şi fizic. frison. . . . .îmbunătăţirea circulaţiei periferice. . .dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. .se numeşte transfuzie. TRANSFUZIA DE SÂNGE Administrarea sângelui de la donator la primitor .medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale. . .reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut.asistenta se spală pe mâini. Transfuzia directă .instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia).aport de substanţe nutritive. parţială sau totală. în plus. hematopoiezei.îmbracă mănuşi sterile.se utilizează numai în condiţii excepţionale.dacă apar semne ale incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig. .195 Scop – verificarea.constă în trecerea sângelui din aparatul vascular al donatorului în sistemul vascular al primitorului. cefalee. Pregătire • materiale: . timp de 5 minute. . dar obligatorie. reducerea anoxiei şi mobilizarea sângelui de rezervă al organismului. introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid.stimularea.

se puncţionează întâi vena primitorului. se elimină într-un pahar. . în continuare. apropiate.se montează aparatul de perfuzat. .  evacuarea aerului din tubul aparatului:  efectuarea puncţiei venoase:  efectuarea probei biologice Oelecker:  efectuarea transfuziei: . comparându-l cu cel al primitorului. . cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml (lipotimia donatorului). când sângele nu mai conţine bule de aer. se supraveghează atent pacientul câteva ore.. se introduce la primitor. se determină grupul în sistemul OAB şi Rhesus. izo-Rh şi numai excepţional un donator universal [grup O(I)]. Execuţie  montarea flaconului: . pacientul  încheierea transfuziei: . - Transfuzia indirectă – se execută cu sânge proaspăt izo-grup. se ridică garoul şi se introduce pe ac un mandrin. eventualele reacţii ale pacientului.se îndepărtează dopul de parafină. • sânge: • pacient: pregătit fizic şi psihic.se reţin din fiecare flacon 5-6 ml de sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente posftransruzionare tardive. prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC Pregătire • materiale: toate materialele necesare perfuziei i. izo-Rh. . se continuă transfuzia în ritmul stabilit de medic. sânge izo-grup. pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele. se puncţionează vena donatorului. . se aspiră sângele care. cu membrele superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe o măsuţă acoperită cu câmp steril. trusă pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător.196 se alege un donator cu sânge izo-grup. .dacă nu au apărut semne de incompatibilitate.v. fiind amestecat cu aerul din tubul aparatului "Marin Popescu". la o distanţă de aproximativ 3040 de cm.se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau pentru fiecare flacon.se dezinfectează dopul.se supraveghează.  îngrijirea ulterioară a pacientului  se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat. izo-Rh de la donator cunoscut.

se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . cianoză. . se leagă părul lung.gamaglobuline şi imunoglobuline umane specifice. puls filiform . .embolie pulmonară • cu cheaguri. Derivatele sanguine .sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se schimbă flaconul şi perfuzorul. dureri lombare. manifestată prin alterarea bruscă a stării generale.la femei.se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată.perforarea venei.plasmă în formă uscată sau liofilizată. retrosternale – datorate substanţelor pirogene.concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate.şoc postransfuzional.frison. dispnee.plasmă antihemofilică.– înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul. cu aer. . .coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul. Capitolul IX. Pregătirea psihică a pacientului . tensiunea arterială scăzută.hemoliza intravasculară cu blocaj renal poate fi provocată de transfuzia sângelui neîncălzit. . . stop cardiac prin hipotermie. . tahicardie. fractură. .şocul hemolitic. . . impun oprirea transfuziei. . ENDOSCOPICE PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de către medic prin radiografii interpretate la negatoscop. . PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORARI FUNCTIONALE.plasma .ieşirea acului din venă. . RADIOLOGICE. .albumină umană. Scop: studierea morfologiei osului şi funcţionalităţii unor articulaţii osoase pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie. cianoză. dispnee.suspensie deleucocitizată de eritrocite. Incidente .197 Accidente .concentrate trombocitare. . stare generală alterată. tumoare. acidoza metabolică.

. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICA A ORGANELOR TORACICE Organele toracice (inimă.198 se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât. atelectazii. sondă Metras sterilă. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOGRAFIE Pregătirea materialelor necesare . scuipătoare. Pregătirea fizică pacientului .când poziţia verticală este contraindicată. modificări topografice şi de calibru ale bronhiilor etc.în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic. Îngrijirea pacientului după examen .se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte . după terminarea examenului radiologic. se îndepărtează obiectele radioopace. .pacientul va fi ajutat să se îmbrace. a modificărilor de volum şi de formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare. radiografie. substanţe de contrast sau iodipin – liposolubile şi ioduron B sau diiodonul – hidrosolubile) expectorante şi calmante ale tusei. va fi condus la pat.cu o jumătate de oră înaintea examenului se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE. unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin spălare cu alcool sau benzină. . bronhografie. atropină). precum şi obiectele radioopace din buzunar. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor. Sugarii şi copiii mici se aşează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se suspendă hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine. kimografie etc. . anestezice.se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat. tomografie.medicamentele sedative (fenobarbtital. . se ridică pansamentul de pe regiunea ce urmează a fi explorată. Pregătirea psihică a pacientului .cu 1-3 zile înainte. RADIOGRAFIE Pregătirea psihică a pacientului – se explică pacientului procedura.se dezbracă complet regiunea toracică .în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital . data.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . plămâni) sunt explorate radiologic prin radioscopie. se administrează pacientului medicamente expectorante. se aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit.

. pacientul va fi ajutat sa-şi schimbe poziţia (decubit ventral.după examen. cu o presiune moderată. după 2. pacientul poate să mănânce. . . umplerea intestinului subţire şi a colonului. tumori ale tubului digestiv). .după terminarea examinării. pâine prăjită. cană sau pahar.199 pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită.se administrează pacientului.pacientul bea conţinutul din cana cu sulfatul de bariu. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. făinoase. Îngrijirea pacientului după tehnică . pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat. lateral drept şi stâng). cu 1-2 zile înaintea examinării. ulcer gastro-duodenal. se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg. un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat (supe. 8. lingură de lemn. Participarea la examen . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIO LOGICĂ GASTRO-INTESTINALA Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală. se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat. . Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare . produse lactate). la care se adaugă apă rece până la 200-300 g. unt.în timpul examinării radiologice. .va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse (nu se înghite – intoxicaţie cu iod). .medicul efectuează anestezia căilor respiratorii. încet. ouă. apă.pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului).se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă. . amestecându-se cu lingura de lemn. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice.sulfat de bariu 150 g.la 2 ore de la începutul examinării.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . 24 ore. Pregătirea psihică a pacientului . .seara – în ajunul examinării – se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.în timpul injectării substanţei de contrast. . pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului. dorsal. purgativ (ulei de parafină).

IRIGOSCOPIA: examinarea radiologică a colonului prin umplerea pe cale rectală cu substanţă de contrast. După tehnică pacientul va fi îngrijit. .la copiii mici.se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării. se administrează un regim hidric cu piureuri. Colonul mai poate fi explorat radiologic şi prin metoda examenului cu dublu . • Important !: . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale bucală (după examenul radiologic al stomacului şi intestinului) sau pe cale rectală (irigoscopie). după insuflare cu pompă de aer şi după introducerea substanţei opace. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare . neexcitant. Pregătirea pacientului . substanţă de contrast. Dacă nu se examinează decât colonul. sulfat de bariu în suspensie(300500 g în 1000:1500 ml apă uşor încălzită) sau sulfat de bariu (200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) în 1000 ml apă încălzită.i se efectuează clisma baritată după metoda obişnuită a clismelor.se pregăteşte clisma baritată. pâine uscată. ouă fierte carne slabă fiartă orez fiert.se închide rectul cu sonda Strauss. sondă Strauss. . la indicaţia medicului se administrează o doză de suspensie baritată cu 8-10 ore înainte. cu o prealabilă golire a tubului digestiv. .cantitatea de suspensie bariu/apă în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari. şorţuri de protecţie pentru a nu fi expuşi iradierii. .medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului. . smântână.pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb. .după masă. 100-150 g pentru copii mici. purgative. .cu o zi înaintea examinării. . . şi se întrerupe de câte ori bolnavul are senzaţia de defecare. 150-200 g pentru copiii mari.200 Îngrijirea pacientului după tehnică . se efectuează o clismă evacuatoare şi apoi se administrează două linguri de ulei de ricin.se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cecum. . neflatulent format din: brânză de vaci. ulei de ricin.instrumentar necesar efectuării clismei (vezi "clismele").cu 2-3 zile înainte pacientul va primi un regim alimentar de cruţare neiritant. nefermentescibil. Scop: observarea modificărilor anatomice ale colonului. gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie.se conduce pacientul la serviciul de radiologie.

antihistaminice. examinarea este înlocuită în mare parte cu ecografia.se introduce sonda la o adâncime de 5-10 cm. PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI: . deoarece aerul introdus sub presiune poate perfora colonul. Contraindicaţii: afecţiuni hepato-biliare acute.materialele pregătite se transportă lângă pacient. Astăzi.la sugari. pentru a obţine imaginea ei radiologică se administrează substanţe iodate. 50-100 g substanţă baritată se administrează sub formă de clismă cu ajutorul unei seringi.se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune animal de 3 ori pe zi. . al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer. se introduc apoi în colon 100 ml aer. triferment. dacă acest prânz . Scop: examinarea formei. evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate. . . insuficienţă renală. conţinând 100-150 g sulfat de bariu.se instituie o pauză de alimentaţie de 12 ore. poziţiei. cărbune animal. smântână şi unt. se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLECISTULUI ŞI CĂILOR BILIARE Deoarece vezicula biliară poate fi vizibilă radiologic numai când conţine calculi radioopaci sau se impregnează cu substanţe de contrast. . administrată de obicei pe cale orală. reacţii alergice iod. pacientul va fi solicitat de a evacua parţial substanţa de contrast sau închizând rectul cu sonda Strauss.201 contrast Fischer. sub control la ecran. Colecistografia: radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu substanţă de contrast. . la orele 12. pe cale orală sau intravenoasă. stări febrile. Colangiografia: radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţa de contrast administrată pe cale intravenoasă. inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . câte două tablete şi regim hiperprotidic. smântână şi unt cu pâine. .cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei. conţinutului.prânz compus din ouă.se administrează 400-500 g substanţă de contrast. fără a efectua clismă sau administrare de purgative. cu presiune moderată. precum şi contractibilităţii (dinamicii) veziculei biliare.în ziua precedentă examenului. cu pâine sau 50 g ciocolată. Metoda necesită precauţii. substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic). se administrează pacientului un prânz compus din ouă. OPACIFIERE A VEZICULEI BILIARE PE CALE ORALĂ (COLECISTOGRAFIE) Pregătirea materialelor . Când colonul se umple prin clismă baritată.

- - PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin radiografie renală simplă. precum şi a căilor urinare.în ziua precedentă examenului. se efectuează radiografii în serie. pacientul va consuma un regim hidric. după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ. ureterali sau vezicali radioopaci. cistografie. legume şi zarzavaturi. Pregătirea materialelor necesare . .în seara precedentă. se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit. pentru evacuarea gazelor din colon. se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă: se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod. se îngrijeşte pacientul. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 g zahăr sau 50 g ciocolată). cavităţilor pielocaliceale ale acestora. paste făinoase. arteriografie retropneumoperitoneu şi altele. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ Radiografia renală simplă: explorare radiologica fără substanţe de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor.cu 2-3 zile înaintea examinării. la intervale de 30-60-90 de minute. pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. . Pregătirea alimentară a pacientului . se testează toleranţa la Razebil: după masă. Scop: evidenţierea conturului rinichilor.202 provoacă accese dureroase. pâine) şi ape gazoase. el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator. ulei de ricin.înaintea examenului. calculii renali. când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast. pacientul este condus la serviciul de radiologie după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită. prezenţa calculilor radioopaci şi radiotransparenţi sau a tumorilor. se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 de minute. . înainte de a se efectua radiografia. la orele 16. pielografie.cărbune animal. . materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii. urografie. După examen.

se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi se administrează antihistaminice. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PIELOGRAFIE Pielografie: radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast administrată prin cateterism ureteral. se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi. Administrarea substanţei de contrast .se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii. seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase.se introduce substanţa de contrast uşor încălzită. substanţa de contrast Odiston de 30. 5. .se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. .dacă toleranţa organismului este bună. medicamente pentru urgenţă (trusa de urgenţă). . Apoi pacientul este condus la serviciul de radiologie. substanţă de contrast = Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%. se administrează două linguri de ulei de ricin.va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică. . sub controlul cistoscopie.se testează sensibilitatea la substanţa de contrast.10 ml în fiecare parte cu presiune mică. Pregătirea pacientului .dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică. Pregătirea materialelor necesare .în seara precedentă zilei de radiografie. unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. Pregătirea pacientului . materialele necesare pentru clismă. se introduce sonda în ureter.sub controlul citoscopului. . medicamente de urgenţă.se notează examenul efectuat în foaia de observaţie.se efectuează pregătirea psihică. . alimentară şi medicamentoasă descrisă la "Radiografie renală simplă" şi se testează sensibilitatea la substanţa de cotrast. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE Urografie: metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare. medicamente antihistaminice. . medicamente antihistaminice. .toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă.bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie. . pacientul va fi condus în sala de cistoscopie. 60 sau 75%. . Pregătirea materialelor necesare: materialele necesare pentru o radiografie renală simplă.cu două zile înaintea examinării.203 Pregătirea medicamentoasă a pacientului . Participarea la examen . utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos.

substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston. metoda nu necesită o pregătire prealabilă a pacientului. 10-20%) Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali.materiale pentru efectuarea unei clisme. b radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu.se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară. astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%).se închide sonda cu o pensă hemostatică. . tăviţă renală.medicul execută imediat radiografia. Cistografia cu substanţă de contrast necesită următoarele: Pregătirea materialelor necesare . ARTERIOGRAFIA RENALĂ Arteriografie renală: metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială (renală sau femurală). dacă toleranţa organismului este bună. în funcţie de vârstă. soluţie nesterilă de acid boric. .radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare). medicul execută radiografia renală (urografia). seringă Guyon sterilă.se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric. mănuşi de cauciuc sterile. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOGRAFIE Cistografia: metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: a .204 pacientul va fi condus la serviciul de radiologie.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. la 8-10 minute de la efectuarea injecţiei.pacientul este atenţionat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic. . se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii.Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera - . Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast. .în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în vezică. . a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde. este curent folosită. se administrează intravenos substanţa de contrast. se administrează 5-15 ml soluţie 75%. se îmbracă mănuşile sterile. Participarea la cistografie . calea femurală fiind mai uşor de abordat. iar la copii. Accidente: . . sonda Nélaton sterilă. pensă hemostatică. Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal.

la locul puncţiei. aparat de pneumotorax – în perfectă stare de sterilitate.se serveşte medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală. pe cale intravenoasa. .în ziua precedentă examenului. Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent.dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod. substanţă care se urmăreşte în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii. rapid. Materiale necesare: soluţie concentrată de iod. . . Efectuarea tehnicii . . sedative (fenobarbital). fistule arteriovenoase.205 hematoame. Angiocardiografie: introducerea unei substanţe de contrast. A. aortografie. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin angiocardiografie. romergan sau altă substanţă antialergică.se efectuează testarea sensibilităţii faţă de iod. se injectează intravenos substanţa de contrast. arteriografie şi flebografie. se ajută pacientul să se îmbrace şi este condus la pat.în seara precedentă intervenţiei se efectuează o clismă evacuatoare.pacientul să nu mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen. Materiale necesare: materialele necesare efectuării unei clisme. . instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii. poate provoca durere - PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOC AL RINICHILOR PRIN RETROPNEUMOPERITONEU Retropneumoperitoneu: introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor. spasme sau tromboze arteriale. . în decurs de câteva secunde . se administrează sedative.asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă mănuşi sterile. medicul introduce 1000-1200 ml gaz şi execută apoi radiografia. care se repetă în dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic.cu aparatul de pneumotorax. Pregătirea pacientului: . întrerupea temporară a activităţii rinichiului. se efectuează un pansament. .

Angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competenţa medicilor. vizualizarea unor modificări directe (anevrism.după efectuarea tehnicii. şeii turceşti. cu seringă automată de presiune. de concentraţie redusă. sora va acţiona ca şi în puncţia rahidiană. Explorarea radiologică coloanei vertebrale se efectuează prin radiografie simplă (faţă. se scoate fracţionat cantitatea de lichid cefalorahidian ce corespunde celei de aer.pacientul este transportat în sala de operaţie (pentru trepanaţie şi ventriculografie) sau în sala de tratamente (pentru puncţia suboccipitală sau lombară în encefalografie). . C. B. intraaortic. Angiografie cerebrală: introducerea unei substanţe radioopace în arborele vascular cerebral. cefalee. dispnee (se injectează adrenalină). B. putându-se repeta examenul după necesitate.Injectarea rapidă poate provoca valuri de căldură. tuse. .se administrează soluţie hipertonică de glucoză (dacă acuză cefalee). PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL A.pentru a se putea introduce aerul. .206 Efecte nedorite: . pentru efectuarea radiografiilor. Explorarea radiologică care se adresează cutiei craniene şi encefalului se realizează prin radiografie craniană simplă. Substanţa de contrast – lipiodolul – se injectează în spaţiul subarahnoidian prin puncţie rahidiană suboccipitală. pacientul va fi transportat pe cărucior în salon. Arteriografie periferică: introducerea substanţei de contrast prin injecţie intraarterială pentru evidenţierea arterei periferice. deoarece vizualizează o suprafaţă mai mare din coloană şi aerul se absoarbe mai repede. uneori cu incidenţe care urmăresc vizualizarea bazei craniului. congestia feţei.pacientul este transportat pe cărucior la serviciul de radiologie. . Flebografie: introducerea. pantopac sau aer). . ea permite aprecierea pereţilor şi lumenului vascular. va păstra poziţia de decubit dorsal 2-3 zile. Pentru pneumoencefalografie (introducerea unui volum de aer prin puncţie suboccipitală sau lombară) sau ventriculografie (introducerea aerului prin trepanaţie direct în ventriculii cerebrali) bolnavul este pregătit astfel: . . D.) sau indirecte (deplasări sau deformări ale vaselor prin procese patologice vecine). a: Pentru radiografia craniană simplă. în cantitate de 2-3 ml.nu mănâncă în dimineaţa zilei de examinare. profil şi incidenţa 3/4) şi prin radiografie cu substanţă de contrast (lipiodol.se administrează un sedativ. intravenos. pentru evidenţierea aortei. Aortografie: introducerea substanţei de contrast prin cateter sau prin puncţie. pneumoencefalografie (aerografie) şi arteriografie cerebrală. ci se execută din faţă şi din profil. . instalat în pat. nu se face o pregătire prealabilă. a găurilor optice şi stâncilor temporale. tumoare vascularizată etc. . c. după ce s-a extras aceeaşi cantitate de lichid cefalorahidian. Mielografia gazoasă (cu aer) este mai avantajoasă.. a 2030 ml de substanţă de contrast. b.

În diagnosticul proceselor parenchimatoase joacă rol important metoda scintigrafiei: folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat.se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb. . perii de brosaj etc.) arată zonele hiper-. în nişe speciale cu telemanipulatoare. ficatul. .produsele biologice şi patologice ale pacientului vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de protecţie ca şi izotopii. Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită luarea unor măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor: . determinând o hartă a organului. care pot fi evidenţiate calitativ şi cantitativ prin procedeele obişnuite de detectare (contoarele Geiger-Müller. Endoscopul este un aparat optic.aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate. zgârieturi etc.nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni. γ. radiocuprul. a glandelor endocrine.pacientul investigat cu izotopi radioactivi va fi izolat de restul pacienţilor.nu se consumă alimente şi nu se fumează la locul de muncă. emit radiaţii α. Reuşita unei endoscopii este condiţionată de colaborarea pacientului. Izotopii radioactivi se utilizează în explorarea hepatobiliară. care se controlează periodic. renală. . introduşi în organism.stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale. Izotopii radioactivi. fiind sursă de radiaţii. a sângelui şi organelor hematopoietice.personalul care lucrează cu izotopi radioactivi va purta dozimetre cu filtre de metal. prevăzut cu un dispozitiv de iluminare care introduce în cavitatea de examinat.mănuşile şi halatul . normo.sau hipofuncţionale. . Scintigrama organelor detectate (tiroida. . . a aparatului cardiovascular. un sistem de transmitere al imaginilor şi instrumente anexe: pense de biopsie. la locul lor de trecere sau de depozitare. radioiodul şi radiofosforul. Izotopii utilizaţi sunt: radiosodiul. rinichiul. β. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI ENDOSCOPICE Endoscopie: metoda de examinare prin vizualizarea directă a unei cavităţi a corpului uman cu ajutorul unui endoscop.207 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA CU IZOTOPI RADIOACTIVI Izotopii radioactivi sunt utilizaţi în clinică pentru diagnostic şi tratament. Bronhoscopul rigid se compune din tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 . Endoscoapele moderne permit fotografierea unor imagini endocavitare. contoare cu scintilaţie). creierul etc. . evidenţiind modificările de structură. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOSCOPIE Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul).

. instilând. Pera-Safe). cu ajutorul unui spray cu xilină 2%. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . flaconul cu ser fiziologic. tubul fiind conectat la o sursă de lumină printr-un sistem special de cabluri. îi anesteziază limba. –medicul. prevăzute cu un canal central "de observare şi lucru" şi laterale de iluminare. Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare. .sterilizarea componentelor aparatelor principale şi anexelor se face cu ultraviolete. picătură cu picătură.a doua asistentă serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate . orofaringele şi hipofaringele. pentru a nu provoca leziuni. casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile. pacientul este condus în camera de bronhoscopie. cu extremitatea cefalică în extensie.O asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal. astfel încât se pot examina şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronşii segmentare şi subsegmentare). la 180°. ridicând capul la 12-15 cm.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor. nu va mânca 1 oră şi va .sub umerii lui aşează o pernă tare. • important . tăviţă renală. flaconul cu soluţie de adrenalină 1 %.se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor.208 cm diametru. cu ajutorul unei seringi laringiene. administrare de oxigen etc. comprese de tifon). 45° şi 90°. Fibrobronhoscopul e un instrument prin care imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice. pense. Opticele – tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris – sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. pacientul trebuie să nu mănânce dimineaţa. se execută o testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic. tampoane. anestezicul uşor încălzit. urmând să anestezieze arborele traheobronşic.vor fi la îndemână: flaconul cu anestezie (xilina 2%. lumina este condusă prin fibra optică. . aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate. . seringă laringiană. . oglindă frontală. au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată. mănuşi sterile.pacientul va fi pregătit fizic şi psihic. cât şi în dimineaţa zilei respective.pacientul va fi supravegheat după bronhoscopie. porttampon. Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale. în ziua premergătoare examinării. e aşezat pe un scaun în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. pentru anestezie. seringi de 10 ml de unică folosinţă. pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării. Glutaraldehide (Cidex. care. - - Pentru efectuarea bronhoscopiei e nevoie de două asistente: . Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare Se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. ajută la extensia acestuia.

C. TA). PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ESOFAGOSCOPIE Esofagoscopia: examinarea lumenului esofagian. lung de 100 cm. porttampoane. Material necesar – măşti.pacientul va fi supravegheat după fibroscopie. pentru inhibarea secreţiei gastrice şi secţionarea chimică a vagului. În serviciile de endoscopie. substanţa medicamentoasă pentru sclerozarea varicelor esofagiene. cu extremitatea distală rotunjită. un sistem optic şi anexe: – pensa pentru prelevat biopsii. . tuse. esofagoscopul rigid: tub de metal polizat.asistenta II serveşte medicul cu instrumentarul necesar. esofagoscopul (cu toate anexele sterilizate). cefalee. . ochelari de protecţie. Pentru esofagoscopie.. două şorţuri de cauciuc (pentru medic şi pentru asistentă). diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni. polipectomii. se poate administra pacientului o fiolă de atropină. Incidente şi accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) – hemoragii. medicamente: – sedative. se foloseşte în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini. CIDEX.209 fi monitorizat (puls. asistenta I îl conectează pe pacient la sursa de oxigen. oglindă frontală cu sursa de lumină corespunzătoare. Poziţia pacientului: esofagoscopia se poate executa în poziţie şezând. prevăzut cu o sursă de lumină. substanţe dezinfectante Glutaldehida. Stomacaina spray sau Novocaina 1 % şi xilina (pentru badijonare locală). prevăzut cu un mandrin obturator şi cu mecanism propriu de iluminare. aspirator de salivă cu sonde. mănuşi sterile. cu un aparat numit esofagoscop. substanţa anestezică: Xilocaina spray. pe care o va avea sub control tot timpul examinării. se mai pregătesc: depărtător de gură. un canal pentru introducerea unei pense de biopsie şi un canal pentru spălarea lentilei din interior. E. etc. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului.pacientul este aşezat pe un scaun. disfagie sau orofagie. se utilizează încă. alcool 90°. va administra în cazul unei hemoptizii chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin. confecţionat din fibre de sticlă. cardiotonice.A. cu menţiunea că anestezia locală se limitează la limbă şi cavitatea bucală. La O. dureri în gură.L. În serviciile O. porttampoane.R.. Venostat etc. sclerozarea varicelor esofagiene). medicul endoscopist gastroenterolog utilizează: eso-gastroscopul flexibil – tub flexibil. un canal pentru aspiraţie. casoleta cu comprese sterile. imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu. Dicinone.R. de la ambele mâini. cu lungime de 45 cm şi grosime de 7-12 mm. în anumite situaţii. - Pentru efectuarea fibroscopiei e nevoie de două asistente: . trusa antişoc. pipe Guedel.). pense pentru corpi străini etc. • • • Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Pregătirea fizică: este ca şi pentru bronhoscopie. dureri retrosternale. la nevoie.L. în decubit . tăviţă renală.

Scop . ungând gastroscopul.diagnostic.periuţe de citologie. pentru ţesutul prelevat.gastro – duodeno-scopul. La acest aparat poate fi adaptată o cameră video. . Gastroscopia se efectuează ca ajutorul a două asistente: • Asistenta I vorbeşte cu pacientul. Azi se utilizează: eso . Participarea la tehnică . Asistentei participă la efectuarea tehnicii şi îngrijirea pacientului ca şi la bronhoscopie.210 dorsal sau în decubit lateral. îi asigură poziţia capului în extensie forţată. ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă. .Se face testul rapid al ureazei în laboratorul de endoscopie. . • Asistenta II ajută medicul la introducerea aparatului. . . tratamentul hemoragiilor digestive.Se reorganizează locul de muncă.terapeutic (polipectomie. stâng. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice. Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină. . cel de insuflaţie şi aspiraţie.anestezia locală cu spray (Xilocaină.soluţie şi recipiente pentru testul ureazei. cu ajutorul unui instrument optic numit gastrofibroscop.sedarea pacientului. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare Se pregătesc materialele necesare.se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală. care are înglobate în construcţia sa sistemul optic. produsele prelevate. Incidente şi accidente : .pacientul este supravegheat. .recipient cu formol. aparat modern. îl linişteşte. ca şi la esofagoscopie. se sterilizează aparatul cu Glutaraldehidă sau Cidex. în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori. prezentându-i instrumentele. cu urmărirea imaginii obţinute pe un ecran TV (videoendoscop). urmărindu-se ca gura. faringele şi esofagul să fie în linie dreaptă.pense pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică. După gastroscopie: . în vederea examinărilor histologice se etichetează şi se trimit urgent la laborator. tratament cu laser). .

se vizualizează colonul sigmoid. iar unul mai gros (24 mm diametru).se îngrijeşte pacientul după terminarea procedurii. . Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile. Fiecare tub este înarmat cu un mandrin cu vârf bont. cu ajutorul unui colonoscop flexibil. . hemoragie. – – Pregătirea pentru rectoscopie irigator. subfebrilităţi. dureri şi tumefacţia amigdalelor. .211 dureri la deglutiţie. . colonoscop . se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare chimică (Cidex. SIDA.se reorganizează locul de muncă – se curăţă mecanic rectoscopul. constipaţie sau diaree cronică. comprese mici sterile. lung de 135-185 cm.). pentru tubul rectoscopului.se extrage mandrinul şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal. pentru evidenţierea modificărilor mucoasei până la o adâncime de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectală şi ultima porţiune a sigmoidului). Se indică în: suferinţele hemoroidale. .se pregătesc tampoanele cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului. transvers şi ascendent până la cec.se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic. tenesme rectale. un câmp steril cu orificiul central. cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV. aleză.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului. . . el se poate adapta şi la camera video. care se îndepărtează după introducerea aparatului în rect.se unge tubul rectoscopului cu ulei de vaselină. descendent.se pregătesc produsele pentru laborator. tampoane de vată. recipiente pentru prelevări histologice. apă călduţă (37°). PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ENDOSCOPIE RECTOSIGMOIDIANĂ Rectosigmoidoscopie: explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop.se montează corpul aparatului şi se racordează la sursa de lumină. având un orificiu lateral ce poate fi închis etanş în timpul introducerii în rect şi prin care se pot executa intervenţii intrarectale sub control endoscopic (prelevări biopsice. pensă de biopsie. Rectoscop: un sistem de tuburi metalice intrarectale: trei mai înguste (16-20 mm diametru) pentru explorare. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Tehnica: . casoletă cu câmpuri sterile. . . Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare  muşama.se oferă medicului mănuşile sterile (pentru efectuarea tuşeului rectal). casoletă cu mănuşi sterile de cauciuc. cauterizări etc. ulei de vaselină. pentru tratament.se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul solicită). mănuşi de cauciuc. etc. sânge în materiile fecale etc.

calculilor. • Precizare:  la femei.linişteşte pacientul.212 cu sursă de lumină şi sistem de aspiraţie.îl aşează în decubit lateral stâng. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casolete cu câmpuri sterile si mănuşi de cauciuc sterile.  la bărbaţi. inflamaţiilor specifice sau nespecifice.  se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat. seringă de20 ml sterlizată. starea de curăţenie a lentilelor. . se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0. soluţie de novocaină 0.  se lubrifiază instrumentul. sterilizată.verifică colonoscopul. seringă Guyon cu oliva uretrală. recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (aceleaşi substanţe ca şi la gastroscopie). . cistoscopia cu cistoscop rigid e preferabil să se facă în rahianestezie. etanşeitatea asamblărilor. se recomandă preparatul din import Instilagel . tumorilor. vaselină. pentru anestezie locală. .5%. mai nou. medicamente pentru sedarea pacientului.anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce încet în anus. anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul. recipient cu apă pentru curăţarea colonoscopului după utilizare.  se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede.  se oferă aparatul medicului. malformaţiilor anatomice. citoscop de irigaţie. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  se dezinfectează meatul urinar. costum steril pentru medic (halat. apoi. mască). anestezia locală este suficientă pentru efectuarea cistoscopiei – în scop diagnostic.   Participarea la colonoscopie – sunt necesare două asistente:  asistenta I .5% 40-50 ml. se explică pacientului necesitatea investigaţiei. taropoane de vată sterile. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOSCOPIE Cistoscopia: metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului.urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului. corpilor străini. Scop  identificarea proceselor patologice endovezicale. pense sterile. asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bune . şi este acoperit cu an câmp steril. prevăzut cu un orificiu central  asistenta II . cu genunchii flectaţi. .

frisoane. pentru urocultură sau examene biochimice.cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se continuă cu cateterismul ureterelor).evidenţierea colului uterin cu ajutorul unui specul. • Incidente şi accidente  accese febrile trecătoare. criocoagulator sau modul laser. .  pense vaginale lungi.aşezarea pacientei pe masa ginecologică în poziţie corespunzătoare. . bioptice. calmante.se aruncă deşeurile. se spală şi se dezinfectează.instrumentarul se curăţă.  soluţiile necesare colposcopiei lărgite: acid acetic 3% în soluţie apoasă. destinat vizualizării colului uterin. Pregătirea pacientei pentru efectuarea tehnicii . la nevoie. stereoscopic. pacientul va fi transportat în salon. pentru depistarea leziunilor colului uterin.toaleta organelor genitale externe. se oferă eprubetele pentru recoltările urinare. spatule. se oferă medicului succesiv . soluţie de nitrat de argint 5%.  materiale pentru recoltarea fortiurilor vaginale: lame.la cerere . cu uretroragie perforaţia vezicii urinare. dureri lombare asemănătoare cu colica renală. . bisturiu.       Reorganizarea locului de muncă .  instrumentar pentru biopsie (biotom.  ruptura de uretră. PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU COLPOSCOPIE Colposcopia: metodă de inspecţie a colului uterin la femeie cu ajutorul aparatului numit colposcop.213  medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezifectantă slabă la bărbaţi sau 250 ml (la femei) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic. .  masa ginecologică  specul vaginal bivalv . care este prevăzut cu un sistem de iluminat propriu şi aşezat pe un suport.  tampoane mici de vată. Pregătirea materialelor şi instrumentelor  materiale necesare efectuării toaletei organelor genitale externe.  instrumente pentru distrucţie tisulară: electrocauter. Colposcop: instrument optic. antispastice. se administrează. soluţie Lugol. se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică.  comprese şi meşe.  mici hemoragii. foarfece. pense) şi fixatori: formol. nu necesită supraveghere specială.

acesta se badijonează cu o soluţie de acid acetic 3%. Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale. după retragerea mandrinului. inspecţia unei cavităţi restante postoperatorii.pacientul e culcat pe canapeaua de consultaţie în decubit lateral. medicul examinează colul uterin şi vaginul.SCHILLER).se dezinfectează regiunea indicată prin badijonare cu iod. opticele permite vizualizări de 180°/45° şi 90°. se introduce sistemul optic alimentat prin fibre de sticlă de la o sursă de lumină adecvată.  pacientul va fi supravegheat . imaginea din cavitatea pleurală este transmisă tot prin fibre de sticlă în ocularul examinatorului.în continuare. diazepam).îngrijirea pacientei după tehnică.medicul introduce intercostal acul Küss. .214 se observă aspectul secreţiei vaginale şi se recoltează frotiurile citologice. . pe partea sănătoasă.se curăţă instrumentele. .asistenta oferă medicului seringa încărcată cu soluţie de novocaină 1%.aparatul Küss este prevăzut cu o serie de căi (tuburi de cauciuc). după insuflarea prealabilă de aer în marea cavitate pleurală. leziunile colului nu fixează iodul. . pentru efectuarea anesteziei. puls. ce permit introducerea a 300-400 ml aer în cavitatea pleurală.cu o oră înainte se administrează un tranchilizant uşor (meprobamat. după îndepărtarea mucusului şi a depozitelor celulare de pe colul uterin.  asistentei II: serveşte medicul cu instrumentele şi materialele necesare. acesta colorează mucoasa normală în castaniu. explicându-i-se pe înţeles manevra la care va fi supus. apoi se dezinfectează şi se aşează în cutiile în care se vor steriliza. braţul de pe partea în care urmează să se instituie pneumotoraxul este adus în abducţie. respi- . Pleuroscop (toracoscop): instrument ce se compune dintr-un trocar cu mandrin cu diametrul de 1 cm. . fiind prevăzute şi cu sisteme de biopsie (pense diferite) şi de hemostază locală. ca şi la bronhoscopul rigid.  se vor lua toate măsurile de asepsie şi antisepsie. . TA. diagnosticul unei tumori. în cazul pneumotoraxului spontan idiopatic. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PLEUROSCOPIE Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân. Reorganizarea locului de muncă . . Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesare două asistente)  asistenta I: tot timpul examinării va susţine în abducţie braţul pacientului.parametri vitali (temperatură. .pacientul va fi încurajat.pacientul va fi supravegheat. apoi a colului uterin cu un tampon uscat şi badijonarea lui cu soluţie Lugol (testul LAHM . medazepam.ştergerea. . Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . pe care îl conectează la aparat. iar antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea.

. Efectuarea tehnicii Laparoscopia se efectuează în anestezia peridurală sau în anestezia generală cu I. se ancorează de o parte şi de alta ombilicul şi în polul său cranial se face o incizie de 2 mm. i se administrează un regim hidric. mandrinul . fenobarbital.stilet. substanţe analeptice şi cardiotonice. agrafe. Scop: explorator. casoletă cu mănuşi de cauciuc sterile.asistenta medicală II va da ajutor la nevoie (completarea gazului din cavitatea peritoneală şi intervenţii în situaţii neprevăzute). un bisturiu sterilizat. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  în ziua precedentă examenului. sistem de aspiraţie. care este prevăzut cu un sistem de fibre optice (prin care imaginea este transmisă la un monitor). Laparoscopul: este prevăzut cu un sistem optic şi o sursă de lumină rece şi se introduce în cavitatea peritoneală printr-un trocar.  se rade suprafaţa păroasă a abdomenului (dacă este cazul) şi se spală tegumentele cu benzină iodată. tăviţă renală. antibiotice. pense hemostatice sterile.asistenta medicală I serveşte medicul în condiţii de asepsie. trocarul.  se transportă pacientul în sala de examinare.rădaşcă. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU LAPAROSCOPIE Laparoscopie (celioscopie): explorarea cavităţii peritoneale. trei-patru seringi de 2-10 ml de unică folosinţă.T. se poate administra pacientului o fiolă de fenobarbital sau 400 mg meprobamat şi 0. are rolul de a asigura pătrunderea trocarului în cavitatea peritoneală. aparat pentru insuflarea aerului. destinsă în prealabil prin pneumoperitoneu (introducerea de aer în cavitatea peritoneală). organelor genitale. diafragmului. prin inspecţia suprafeţei ficatului. colecistului. cu vârful ascuţit cu două sau trei tăişuri. laparoscopul . tubului digestiv.  în seara precedentă şi în dimineaţa zilei de examen. cu ajutorul laparoscopului. atropină fiole. căilor biliare extrahepatice. splinei. ac Veress. pentru tratamentul unor eventuale accidente.215 raţie). şi se pot preleva fragmente pentru examene histopatologice. soluţie izotonică de clorură de sodiu sterilă.cu toate anexele lui sterilizate. prin el se introduce. are la extremitatea proximală un ventil care opreşte ieşirea aerului din cavitatea peritoneală. apoi.O. Se realizează prin examinare directă.pacientul se aşează în decubit dorsal şi se fixează pe masa de examinare. Efectuarea pneumoperitoneului necesită două asistente medicale . cu o grosime de 8-12 mm. Apoi:  cu două pense .5 mg atropină. mebrobamat.  cu o jumătate de oră înainte de intervenţie. . laparoscopul. un sistem de iluminat şi un sistem de spălare a lentilei. fir de catgut. . Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casoletă cu câmpuri sterile. bioptic. depăşind lungimea tubului cu 1 cm. i se efectuează clisma evacuatorie. benzină iodată sau tinctură de iod. pereţilor abdominali.

216   perpendicular. apoi. cu o seringă. pentru a împiedica ieşirea aerului din abdomen.dacă aerul revine. se suturează plăgile prin care acestea au fost introduse. prin care se pătrunde în abdomen cu o pensă lungă sau cu un electrocauter (pentru biopsie). . se conectează la ac sistemul de insuflare şi se introduc în peritoneu circa 3-6 l CO2. acul a pătruns într-un viscer abdominal. până se-atinge o presiune de12 mmHg. se exuflă CO2 din cavitatea peritoneală. după terminarea manevrelor. dar şi pentru a recolta fragmentele bioptice. este necesară introducerea încă a unui trocar. se pansează. se introduce ser fiziologic prin acul Veress şi se aspiră: . acest trocar se introduce în unul din cele 4 cadrane. . apoi. pentru a manevra viscerele abdominale. după care se extrage acul Veress.          După terminarea laparoscopiei pacientul va fi supravegheat şi va fi reorganizat locul de muncă ( se spală. se pătrunde cu trocarul în cavitatea peritoneală. acul se află în grosimea peretelui. incizia prin care s-a introdus acul se lărgeşte cu bisturiul cât să pătrundă un trocar cu diametrul de 8-12 mm. se scoate stiletul ascuţit şi se introduce laparoscopul. se scot laparoscopul şi pensa de manevră. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE . se curăţă instrumentarul şi se sterilizează cu Cidex). înseamnă că se află în peritoneu. în funcţie de viscerul care trebuie examinat sau biopsiat. se introduce acul Veress. urină sau conţinut intestinal.dacă la aspiraţie se extrage sânge. Capitolul X. se îndepărtează canulele trocar. se inspectează cavitatea abdominală.dacă nu revine. canulele trocar sunt prevăzute cu o clapetă ce se închide automat în momentul scoaterii stiletului.

activitatea cardiacă şi respiraţia se reiau. Deci într-un stop cardiorespirator salvatorul trebuie să intervină cu cea mai mare grabă. anemii severe. aspirare de corpi străini. pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte şi respiraţia. deci cu prezenţa pulsului la artera carotidă. – reflexul pupilar (midriază). toracice şi abdominale. manevre chirurgicale. manopere medicale terapeutice sau efectuate în scop diagnostic: administrare de medicamente. dar nu există masaj cardiac fără respiraţie artificială. înec. – pierderea cunoştinţei. midriază fixă şi cornee opacă. adică la moartea definitivă. cu globii oculari imobili. Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac. Stopul cardiac este urmat la 20-30 de secunde şi de stopul respirator. fără a părăsi bolnavul . ireversibilă a victimei (leziuni ireversibile în creier şi alte organe. traumatism craniocerebral. lipsa oxigenării creierului duce la moarte biologică. traumatism toracic. în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamică păstrată. stări de şoc. Tratament: Etapele resuscitării cardiorespiratorii: 1. ceea ce corespunde morţii clinice. – încetarea bătăilor inimii. Înainte de a începe reanimarea cardiorespiratorie se vor controla: – pulsaţiile cardiace. Deci se face reanimare respiratorie fără masaj cardiac. afecţiuni respiratorii severe. embolie pulmonară. Dacă reanimarea întârzie. – paloarea externă. Confirmarea stopului cardiorespirator 2. Dacă reanimarea nu se face în timp corespunzător. pentru a putea preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinică) într-unul ireversibil.217 Stopul cardiorespirator (sau sincopa cardiorespiratorie) constă din oprirea respiraţiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac). Este important de ştiut că moartea clinică este un proces reversibil şi pacientul poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se acordă primul ajutor competent în timpul util. – midriază. infecţii grave. inclusiv a sfincterelor. – respiraţia: semnul oglinzii. – absenţa pulsului la artera carotidă. – relaxarea completă a musculaturii. tulburări hidroelectrolitice. apariţia petelor cadaverice). permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie să aibă succes. care este moartea biologică. Etiologia stopului cardiorespirator: accidente prin electrocutare. care determină şi oprirea circulaţiei cerebrale. Semne clinice – oprirea mişcărilor respiratorii. afecţiuni cardiace. Solicitarea ajutorului. dar pacientul prezintă moarte cerebrală. angiocardiografie. De aceea pacientul trebuie reanimat în 3 – 4 minute. Oprirea respiraţiei (stopul respirator) fără oprirea inimii.

În acest caz: fixarea unghiului mandibulei se face numai cu ajutorul ultimelor trei degete de la ambele mâini. fiecare literă din cuvântul HELP indică. Hiperextensia capului: prin tehnica amintită la eliberarea căilor aeriene. iar policele pe bărbie. respiraţie: gură la gură. care precedă insuflarea aerului: H – hiperextensia capului E – eliberarea căilor respiratorii L – luxarea (proiectarea) mandibulei înainte P – pensarea nasului. intubare. Alte metode de respiraţie artificială Respiraţia artificială poate fi executată şi prin: . B. Pensarea nasului: se execută. de fapt. Iniţierea tratamentului: A. de asemenea. plasate extern. Literele cuvântului ME se referă la masajul extern al inimii şi se aplică în toate cazurile în care stopul respirator este urmat de cel cardiac. menţinând gura semideschisă (salvatorul fiind aşezat în dreapta bolnavului). eliberarea căilor aeriene superioare (cu o prealabilă hiperextensie a capului şi luxaţia anterioară a mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic) prin curăţirea orofaringelui. 3. Apoi manevra se repetă. aplică repede gura larg deschisă şi insuflă puternic. introducerea unei pipe Guedel. aspiraţia. 2. Introducerea pipei Guedel se execută în 2 timpi. tub (sondă nazogastrică) Pentru ca respiraţia artificială să fie eficientă. Respiraţia "gură la gură" – salvatorul îşi ţine respiraţia. Dacă este 1 reanimator: 5 masaje cardiace. cu aspiratoare portabile cu pedală sau. 1. luxarea (propulsia) mandibulei se poate realiza prin mai multe procedee: • aplicând ultimele 4 degete de la ambele mâini pe unghiul mandibulei (gonion). Se foloseşte formula mnemotehnică: HELP-ME. 4. introducând pe această cale aerul în plămânii victimei. • mandibula se luxează trăgând-o înainte cu policele de la mâna stângă făcut cârlig. ordinea succesiunii timpilor şi semnificaţia gesturilor obligatorii. Eliberarea căilor respiratorii superioare: prin aceleaşi metode descrise la eliberarea căilor aeriene. Se tracţionează mandibula înainte şi în sus. 2 respiraţii (15/2).218 3. iar dacă sunt 2 reanimatori: 15 masaje cardiace. iar cu policele de la ambele mâini se pensează nasul. în lipsă. se proiectează mandibula înainte. ceea ce în limba engleză înseamnă ajută-mă! În cadrul respiraţiei artificiale gură la gură. (Se practică atunci când se foloseşte "batista salvatorului"). degetul al 4-lea este plasat pe bărbie şi participă la propulsia mandibulei concomitent cu menţinerea gurii în poziţie semideschisă. oxigen. Aspiraţia căilor aeriene – aspiraţia se poate face cu pompa aspiratoare (din trusele medicale auto). în mai multe feluri: a) Cu policele de la ambele mâini pensează nările. o fixează în această poziţie cu mâna dreaptă. trebuie respectată succesiunea timpilor de execuţie şi acurateţea cu care se desfăşoară toate gesturile. secreţiile pot fi îndepărtate aspirându-le din gura bolnavului cu un tub de cauciuc care are cealaltă extremitate învelită într-o batistă în gura salvatorului. cu aspiratoare. Respiraţia "gură la nas" – atunci se face respiraţia "gură la nas" când salvatorul aplică gura sa pe nasul victimei. • fixarea ramurii stângi a mandibulei între policele de la mâna stângă introdusă în gură şi celelalte 4 degete. 1 respiraţie (5/1). ventilaţie.

. în ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. iar – la copii mici. Masajul cardiac extern (resuscitarea cardiorespiratorie) Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie începută imediat. reapariţia reflexului la lumină. De aceea. trusă Ranima etc. se trece imediat la respiraţie artificială şi masaj cardiac. în aşa fel ca sternul să fie înfundat cu aproximativ 5-6 cm. fără să se ridice mâinile de pe sternul victimei.219 – respiraţie gură la mască. Eficienţa ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac se apreciază prin: – apariţia pulsului la vasele mari (carotidă. se trece la comprimarea ritmică a sternului în 1/3 inferioară – masaj cardiac (5-6 compresiuni). • Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă) şi va exercita o presiune verticală a sternului spre coloana vertebrală. combinat cu respiraţia artificială . • Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse. La începutul reanimării oricărui stop cardiorespirator se încercă stimularea inimii prin aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o înălţime de 20-32 cm în mijlocul regiunii presternale. Tehnica masajului cardiac: • Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga) pe 1-3 inferioară a sternului. Se aşează victima în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol. Observaţii: 1) Dacă este un singur salvator se fac: – două insuflaţii urmate de 12-14 compresiuni sau. • Se apasă numai cu podul palmei. – respiraţie gură la sondă. C. După una-două insuflări de aer. În caz de insucces. duşumea). degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor (se pot rupe).). – recolorarea tegumentului. pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea resuscitării cardio-respiratorii şi apoi la fiecare 5 minute. După constatarea opririi activităţii inimii. În acest fel se atinge raportul optim de 1/5 dintre ritmul ventilaţiei pulmonare şi al compresiunilor cardiace. sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială. urmate de 15 compresiuni sternale. portabile (balon Ruben. – La copii se pot comprima cu o singură mână. salvatorul exercită presiuni ritmice asupra sternului. iar cealaltă palmă (dreaptă. se recomandă să se execute: – trei insuflaţii rapide. pentru a preveni transformarea morţii clinice (fenomen reversibil) în moarte biologică (fenomen ireversibil). trusă Ambu. Reanimarea stopului cardiac se face obligatoriu şi paralel cu respiraţia artificială. prima măsură este masajul cardiac extern. – respiraţie cu aparate simple. a cărei forţă este mai mare) se suprapune perpendicular pe prima. mai recent. ajutându-se de greutatea corpului. cu 1-2 degete. După fiecare compresiune. femurală). – dispariţia midriazei.

Se va apăsa din timp în timp pe epigastru (partea superioară a abdomenului) în timpul expiraţiei pasive. tratamentul complicaţiilor resuscitării d. – monitoare (pentru monitorizarea funcţiilor vitale). cadrul mediu va avea pregătite medicamente şi instrumentar necesare a fi folosite concomitent. – trusă pentru dezobstrucţia căilor aeriene subglotice prin intubaţie traheală (se execută de medici specialişti). întocmirea foii de observaţie.000 (1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată). prin consens s-a făcut o stadializare a resuscitării cardiorespiratorii – schema ABC. • Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii. – defibrilatoare (pentru defibrilarea electrică a inimii). aerul insuflat poate lua calea digestivă. C – circulation – masaj cardiac extern. manevra de resuscitare trebuie întreruptă. Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea căilor aeriene). – droguri antiaritmice. Edem cerebral. după recomandările societăţii americane de cardiologie: A – Air way – se verifică libertatea. respectiv permeabilitatea căilor respiratorii. – aparate automate pentru respiraţie artificială. B – breathing – respiraţie artificială. Tratament postresuscitare cardiorespiratorie: a. • embolie gazoasă masivă. Astăzi. provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de vărsături cu inundarea căilor aeriene. monitorizarea bolnavului b. Medicamente: • În afara primului ajutor descris până aici. - Contraindicaţiile masajului cardiac extern • leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale. tamponadă cardiacă. . Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor. Hemoragie. În practică putem considera că după 50-60 de minute de resuscitare cardiorespiratorie la o victimă la care semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu se remit. cu date cât mai complete. Complicaţiile şi accidentele Reapariţia stopului cardiorespirator. • hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii. Pneumotorax secundar.220 D. – clorură de calciu 10%. se va controla şi corecta poziţia de hiperextensie a capului la adult. diagnosticul etiologic al stopului cardiorespirator c. Astfel: – adrenalină 3-4 ml 1/10.

soluţii de perfuzie (substituenţi plasmatici. ciuperci. introdusă în organism. voluntară sau involuntară. cianuri. • Tulburări respiratorii: – dispnee: organofosforice. efedrină. dacă este conştientă. aspirină.). vărsături.D. comă: barbiturice. mercur. alcool. stricnină. somnolenţă. oxid de carbon... D. alcool metilic etc. uneori letale. provoacă tulburări funcţionale sau leziuni organice. – oxigen. • Timpul scurs de la agresiune până la acordarea primului ajutor. să facă rapid investigaţii pentru: • Aprecierea stării intoxicatului: – conştienţă. nitriţi. benzen. paralizii musculare: cianură.. halucinaţii: alcool. . benzină.A. de anestezişti-reanimatori. morfină. digitală. va avea pregătite: truse de perfuzie. • Calea de pătrundere a toxicului. detergenţi.221 – de asemenea. urină sau fecale etc.. CO. care trebuie păstrate şi trimise la laborator). – pareze. oxid de carbon. morfină. cianuri. Toate aceste manevre de strictă specialitate pot fi aplicate la locul accidentului sau în timpul transportului de cadre perfecţionate. insecticide. atropină. oxid de carbon. intoxicaţiile pot fi: • voluntare. • Stabilirea cantităţii de substanţă pătrunsă în organism. hidrazide. detergenţi cationici etc. soluţii cristaloide). • accidentale (involuntare). venin de şarpe. cianuri. – cefalee: nitroglicerină. – bradipnee: barbiturice. oxid de carbon (E. lichide. alcool etilic. atropină. stricnină. – contracţii.P. date obţinute de la cei din jur sau aparţinători.T. ampicilină (la copii). alte hipnotice. În funcţie de modul şi locul de producere. insulină. – polipnee: CO2. • profesionale (nerespectarea sau necunoaşterea normelor de protecţie a muncii). comă. vezi = criterii clinice de apreciere) • Identificarea substanţei: informaţii obţinute de la victimă. fiole. convulsii: atropină. • criminale (în scop de omucidere) CRITERII DE APRECIERE A PERICULOZITĂŢII Cadrul mediu aflat la locul unde este intoxicatul.. în ambulanţe cu dotare de reanimare. Criterii clinice de apreciere a gradului unei intoxicaţii • Simptome nervoase şi tulburări neuro-musculare – depresiune psihică. ciuperci etc. insecticide. alimente. – delir. gazoase) care determină tulburări grave. sulfamide. pe cale digestivă sau cutanată a unor substanţe toxice (solide. nitraţi. poartă numele de intoxicaţie acută. INTOXICATIILE ACUTE EXOGENE Pătrunderea în organismul uman. atropină. Prin substanţă toxică se înţelege orice fel de substanţă care. înţepături de insecte. organoclorurate. corp delict (comprimate. organofosforice. moarte clinică etc.

– pierderea acuităţii vizuale: chinină. antihistaminice. – hipotermie: oxid de carbon. mercur. insecticide etc. eter. morfină. rauwolfia. nicotină. sulfamide. – ulceraţii: acizi. alcaline. baze caustice. • La tegument: – cianoză: methemoglobinemii prin nitraţi. • Tulburări auditive: – zgomote.. benzen. – tegument uscat: atropina. MĂSURI TERAPEUTICE NESPECIFICE DE PRIM AJUTOR ŞI ADMINISTRAREA DE ANTIDOTURI Cunoaşterea căii de pătrundere a toxicului în organism are o mare importanţă.. – bradicardie: digitală.. bioxid de carbon etc. benzină. morfină. alcool etilic. vâjâituri: chinină. piramidon. alcoolul metilic etc. aspirină.. ezerină. toate produsele suspecte trebuie aduse la spital (cabinetul medical) odată cu pacientul: lichidul de vărsătură sau spălătură gastrică să fie colectat (pungă plastic) pentru eventuale determinări toxicologice. venin de viperă. ciuperci. insulină. acizi corozivi. digitală.222 • Tulburări în funcţiunea aparatului cardiovascular: – palpitaţii: nitriţi. cofeină. opiacee. eter. tranchilizante. Amanita phalloides. atropină. oxid de carbon etc. De notat: intoxicaţii în care de regulă nu se întâlnesc tulburări dispeptice: barbiturice. metale etc. leziuni craniene sau alte leziuni pe corpul acoperit. nitriţi. benzen. nitriţi. – salivaţie abundentă: plumb. – coloraţie roşie: oxid de carbon. – vedere dublă: alcool. • Tulburări în cavitatea bucală: – uscăciunea gurii: atropină. meprobamat. – pupile contractate: organofosforice. alcool metilic. insecticide. nitriţi etc. alcool etilic. barbiturice. tiroxină etc. simpaticomimetice. aspirină şi barbiturice. antidepresiv (teperin). Foarte important de reţinut: – în cazul intoxicaţiilor la care substanţa toxică nu este identificată. antipirină. morfină. – diminuarea acuităţii auditive: streptomicina. – halenă: alcool. Tot în cadrul criteriilor de apreciere a gravităţii este necesar ca la examenul clinic să se observe dacă sunt prezente leziuni. barbiturice. • Tulburări ale ochilor: – vedere neclară. barbiturice. baze caustice etc. eter. cianuri. piramidon etc. nitriti. ulceraţii ale tegumentului. tulbure: atropină. ciuperci (Amanita muscaria).. alcool etilic. ciuperci. • Tulburări abdominale: – dureri abdominale (vărsături şi deseori diaree) în majoritatea intoxicaţiilor: acizi corozivi. metale grele. nitraţi. • Semne generale: – febră: acid boric. – pupile dilatate: atropină. Amanita musearia. cofeină. . eter. benzen.. amoniac. alcool metilic. cupru etc. nitroglicerină. echimoze. chinină. insecticide. – tegument umed: barbiturice. – tahicardie: adrenalină.

• crearea accesului la o venă. în cabinete medicale şi în camerele de gardă ale spitalelor sunt: • evacuarea conţinutului gastric. O parte mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsătură să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin. • administrarea de purgative. b) Spălarea gastrică este o măsură terapeutică esenţială. la gravide (pericol de declanşare a travaliului). cianuri). În caz de stop cardio-respirator se va face eliberarea căilor respiratorii. în timpul transportului. a) Provocarea de vărsături este obligatorie. • administrarea de oxigen şi calmarea durerilor. a vălului palatin şi a peretelui posterior al faringelui cu un apăsător de limbă (linguriţă etc. sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal (sau activat o lingură la 250 ml apă).). în ingestia de derivaţi de petrol (pericol de pneumonii chimice prin). • administrarea de antidot. la cardiaci poate provoca colaps). . în convulsii. • spălătură gastrică. care trebuie aplicată imediat (exceptând bineînţeles contraindicaţiile) mai ales în primele 4 ore de la ingestia - . Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal Se face prin: • provocarea de vărsături. albuş de ou bătut . la emfizematoşi (pericol de pneumotorax). Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri să se administreze per oral antidotul chimic care precipită toxicul. care ar putea pune în pericol de contaminare pe salvator în cazul intoxicaţiilor cu organo-fosforice. Vărsăturile sunt contraindicate în: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric). este obligatoriu să administrăm bolnavului: • apă potabilă călduţă sau • alte lichide (lapte.223 În cazul în care toxicul pătrunde pe cale respiratorie. • menţinerea funcţiilor vitale. se repetă manevra până se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l lichid.de la cel puţin 10 ouă. masaj cardiac şi respiraţie artificială (atenţie la respiraţia artificială "gură la gură". scoaterea victimei din mediul toxic trebuie făcută cu mare rapiditate. • cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie. Înainte de a provoca vărsătura. • spălarea tegumentului şi a mucoaselor. Măsurile de urgenţă care se instituie apoi de la caz la caz. Administrarea de lichide şi provocarea de vărsături este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică. iritarea bazei limbii. – După eliminarea conţinutului gastric prin vărsătură. I. la locul accidentului. la vârstnici aterosclerotici şi hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală). pentru ca aceasta să fie eficace. – După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului.

II. În caz de intoxicaţii cu barbiturice. – Bolnavul – în stare de veghe – aşezat pe un scaun va fi imobilizat. . Apa se va introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). lichid de spălătură. – Înainte de introducerea sondei. Se scot protezele dentare (unde este cazul). La comatoşi. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei.224 substanţei toxice. o seringă Guyon de 200 cm3. se măsoară pe sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid. o pâlnie. deoarece unele tablete sunt insolubile. – Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid. – Se scoate seringa şi se adaptează o pâlnie. bolile cardiovasculare. Dezbrăcarea de hainele contaminate şi spălarea tegumentului vor fi făcute cu mănuşi de protecţie şi cu ochelari de protecţie. urmată de extragerea acestuia (prin vărsătură sau sifonaj) până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri. boli ale S. eventual nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie. plină cu apă potabilă. – Odată sonda ajunsă în stomac.. Atenţie! Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee) introducem capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. se adaptează la capătul acesteia o seringă Guyon. Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj. sau se dizolvă foarte lent. laringospasmul. sarcina. Spălarea tegumentului şi a mucoaselor • Îmbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepărtată. sau chiar şi după 10-12 ore. în care se toarnă apa potabilă călduţă (la care se poate adăuga şi sare 1 lingură la 1 l apă) şi o suspensie de cărbune medicinal în apă (4-6 linguri la 1 litru apă). aritmiile. • 30 g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat în 250 ml apă. atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. După spălătura gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor. vor fi introduşi perorat sau prin sondă gastrică • 250 ml soluţie de manitol 20% pentru provocarea diareei osmotice. Important. – Administrarea de purgative.N.C. distanţă care va fi marcată pe sondă cu leucoplast. – Material necesar: sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici): depărtător de maxilare. folosind în acest scop tuburi de calibru redus. În intoxicaţiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml. pentru a preveni scoaterea tubului. Atenţie! Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive. găleată pentru colectarea lichidului. se provoacă vărsătură prin mişcarea tubului în sus şi în jos. – Cantitatea odată introdusă (300-500 ml de porţie). – nu vor fi folosite antidoturi. pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacţiile care au loc. spălătura gastrică se face după intubaţia traheală. Contraindicaţiile spălăturii: convulsii. Sonda va fi unsă cu substanţă lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în stomac până la semnul marcat cu leucoplast. • Pielea trebuie spălată bine cu apă şi săpun (inclusiv pielea capului şi unghiile) timp de cel puţin15 minute. chiar la 24 ore.

pentru a se îndepărta toxicul din stomac. – E.B. N.225 – nu vor fi folosite substanţe uleioase. • Se va spăla sacul conjunctival cu apă potabilă. antidotul alcoolului metilic. trebuie să se provoace vărsătura. – Laptele precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. benzină.T. Doza de albuş este de cel puţin 10 ouă.D. fier. a) Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbţiei toxicului: administrare per orală – Cărbunele activat Doza perorală folosită la bolnavii care nu sunt supuşi spălăturii gastrice este de: 10-20 g. – Bicarbonatul de sodiu. După ce stomacul a fost golit. pentru mercur şi alte metale Dimercaptopropranolol (BAL) grele: soluţii 10% injectate i.în doză de 200-300 ml. în jet. antidot în intoxicaţia cu bromuri. b) Administrare parenterală. Se administrează peroral soluţie de clorură de calciu sau gluconat de calciu 1020% reprezentând conţinutul a 20-30 de fiole. III. antidot al detergenţilor cationici câteva grame de săpun în 200 ml apă. timp de câteva zile.A. – Sulfatul de sodiu şi de magneziu se folosesc în intoxicaţia cu săruri solubile de bariu: 30 g dizolvate în 300 ml apă. – Clorura de sodiu. trebuie ca pleoapele să fie îndepărtate de globul ocular tot timpul cât sacul conjunctival este supus jetului de apă. – Soluţie de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor: – sucuri de fructe (citronada preparată din lămâie) – acid acetic 1 % .10%). . petrol.! Laptele este contraindicat în intoxicaţiile cu substanţe liposolubile (solvenţi organici. – Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte. antidot pentru arsenic şi compuşii acestuia.B.). Se administrează în perfuzie de glucoză 5% i. sub presiune mică (cel puţin timp de 5-10 minute pentru acizi şi 20 minute pentru baze). . – Oxidul de magneziu (magnezia usta). (doza 3-4 mg/kilocorp). se administrează 0. Administrarea de antidot (măsuri specifice) Antidotul = o substanţă capabilă să neutralizeze sau să inactiveze una sau mai multe substanţe toxice. la nevoie. după care se provoacă vărsătura. în doză de 30-50 mg/kilocorp în cure de 4-5 zile (1 fiolă = 10 ml sol. Pentru ca spălătura să fie eficace. – Sărurile solubile de calciu se folosesc în intoxicaţia cu acid oxalic. N. antidot pentru sulfatul feros: soluţie de 5% în apă. grase.! Bicarbonatul de sodiu este contraindicat ca antidot pentru acizi tari. acid tanic 1 parte şi cărbune activat 2 părţi. antidotul iodului – Soluţia de săpun. Se administrează sub formă de suspensie în apă. edetamin). – Albuşul de ou precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi.75 ml pe kilocorp din soluţia de 50% la fiecare 6 ore. Cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corosivi: 40 g magnezia usta în 1 000 ml apă potabilă. – Amidonul. (calciu-disodiu-edetat. v. se repetă la 6 ore timp de 2 zile şi. – Alcoolul etilic. unii compuşi organocloruraţi. antidot pentru plumb. fosfor etc.m. După administrarea fiecărei doze de 250-300 ml lapte. la fiecare 12 ore timp de 8 zile. cupru şi alte metale grele.

antidotul Heparinei. în doze de 1-3 g/zi injectate i. când trebuie să se administreze în concentraţii mari (100%) şi sub presiune crescută de 2-3 atmosfere. în doză de 250 mg (una fiolă). midriaza. – Albastrul de metilen este antidotul substanţelor methemoglobinizante: se foloseşte soluţia administrată i. Oxigenul este antidotul intoxicaţiei cu oxid de carbon.25-1. – Sulfatul de protamină. v. Se poate ajunge la doza totală de 70 mg/kilocorp (50 ml din sol. – Cuprenil (penicilamina) se foloseşte în intoxicaţii cu: plumb.m. cât şi în timpul transportului către o unitate sanitară. Doza 1-2 g/zi (1 capsulă = 150 mg. – Serul fiziologic (soluţie cloruro-sodică izotonă 9‰) este antidot pentru bromura de sodiu şi alte bromuri. – Atropina este antidotul compuşilor organo-fosforici şi al medicamentelor parasimpaticomimetice. Doza iniţială este de 500 mg (2 fiole a 250 mg).50 g (6 fiole) în 24 de ore. Se administrează i. antidot al substantelor methemoglobinizante.v. b) Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator şi digestiv şi când durerile sunt foarte mari. Se poate repeta în caz de nevoie după o doză de 2 mg/kilocorp. lent 50-100 mg (5-10 fiole) în 24 de ore. hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicaţii cu acid cianhidric şi cianuri. cupru.m. – Nalorfina. obidoxima). cu un debit de 6-8 l/minut sau mai mult.eventual la 2-3 ore până la doza totală de 40 mg (8 fiole) în 24 de ore. Se administrează (cel mai frecvent) prin sondă nazofaringhină. Se foloseşte: mialgin 1 fiolă (100 mg) i. antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml = 5 mg). Doza iniţială: 1-4 mg ( 1 fiolă = 1 mg) injectate i. B6) antidotul azoniazidei. – Toxogonin (pirangyt. – Vit. În cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central. v. Se alternează cu perioade de pauză de 3-4 zile. v. antidot al acidului cianhidric şi al derivaţilor acestuia. – Piridoxina (vit.226 Doza totală pe 24 de ore este de 2-3 g (23 fiole). IV. – Vit. C (acidul ascorbic). mercur. Se administrează i.m. Se începe cu 1 mg/kilocorp injectată i. Se găsesc în fiole de 20 ml = 300 mg. v. sau piafen 1-2 fiole i. în doză de 5-10 mg (1-2 fiole) la interval de 10-15 minute . . lent (7 ml din soluţia 1%). în doză de 1 000 ml la fiecare 4 ore până la doza totală de 4 l /24 ore. şi apoi din 15 în 15 minute câte 1-5 mg (1-5 fiole). un comprimat = 250 mg). sau fortral 1 fiolă (30 mg) i. În intoxicaţia sau supradozajul de anticoagulante perorale se administrează i. K (fitomenadion).v. ci se administrează algocalmin 1-2 fiole i. În funcţie de intensitatea tulburărilor şi de apariţia fenomenelor atropinice (uscăciunea gurii. creşterea frecvenţei ventriculare) se poate ajunge până la 70 de fiole în 24 de ore. Doza se poate repeta fără să se depăşească însă 1. v. antidot specific al derivaţilor organofosforici (fiole 1 ml = 250 mg). – Kelocyanor. Administrarea oxigenului şi calmarea durerilor a) Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de insuficienţă respiratorie acută atât la locul accidentului sau la domiciliu. v. – Nitritul de sodiu. 1 %).

hemoragii mici. deosebim: . . metroragie. VI. când hemoragia se face într-o cavitate (stomac. vâjâituri în urechi.hemoragii mijlocii . Sângele se trimite la spital odată cu bolnavul. deoarece sângele se evacuează în scurt timp într-o cantitate mare. HEMORAGIILE INTERNE a. hematemeză. lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale). • hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă. B. Înainte de instalarea perfuziei. Se face printr-o puncţie venoasă şi montarea unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic. se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. b) În caz de oprire a circulaţiei vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie. intestin etc. . • hemoragii mixte: arterio-veno-capilare. Simptomele hemoragiei . la camera de gardă. crearea accesului la o venă este obligatorie. Menţinerea funcţiilor vitale a) În cazurile de insuficienţă respiratorie acută se asigură respiraţia artificială la locul accidentului în timpul transportului. • hemoragia exteriorizată. C. când se prevede o prăbuşire a tensiunii arteriale. hemartroză etc. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut.hemoragii grave. apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene. cele mai periculoase. hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale. Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici: ţâşneşte din rană în jeturi întrerupte odată cu sistola cardiacă şi are culoare roşie aprinsă. cât şi artere sau capilare. clinic apar echimoze sau hematoame. hemoptizie. hematurie). când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax.). Crearea accesului la o venă Încă de la domiciliu sau locul accidentului. . prin fracturarea unor oase. având căile aeriene libere. hemiperitoneu. melenă. Intoxicatul este culcat obligatoriu în decubit lateral. se scurge printre ţesuturile vecine osului. • hemoragia externă.) sau. se deosebesc: • hemoragia internă.227 V.ameţeli. hemopericard. • hemoragii capilare: sângerarea este difuză. iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis. În funcţie de felul vasului care sângerează.paloare – datorită vasoconstricţiei. HEMORAGII Modalităţi de clasificare a hemoragiilor: A. În funcţie de locul de scurgere a sângelui. când sângerarea se face în afara organismului.

vărsăturile declanşate punând în pericol viaţa bolnavului. în şoc: > 1. cu picioarele ridicate. HEMORAGIILE EXTERNE a) Simptomele hemoragiei Se stabileşte provenienţa sângelui (arterială. . • Învelirea bolnavului.5. puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut). Stabilirea indicelui de şoc: n. rinichii şi ficatul.traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. organe foarte sensibile la lipsa de oxigen să primească o cantitate suficientă de sânge.se face hemostaza provizorie în mai multe moduri: 1. sete intensă. • Recoltarea sângelui pentru grup sanguin.  Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie cunoscute. . jet) – vezi mai sus. b) Primul ajutor Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali. • Controlul funcţiilor vitale. Astfel: • .228 extremităţi reci. .nu se administrează apă sărată sau alte lichide. Compresiunea manuală sau digitală  Artera rănită va fi comprimată dacă se apasă artera în regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos. garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia (vezi traumatismele toracice = hemotorax şi traumatismele abdominale = hemoperitoneu). respiraţie accelerată superficială.  Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce se face hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv. De reţinut: . • Montarea unei perfuzii macromoleculare. 0. venoasă) în hemoragiile externe în funcţie de caracteristicile sângelui (culoare. tensiune arterială scăzută. b) Primul ajutor .se întinde accidentatul la orizontală. • Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei. gură uscată.nu se injectează vasoconstrictoare.

faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. 4. - - - - 2. Când rana se află pe membrul inferior comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. compresiunea se face înaintea urechii. în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: se comprimă artera carotidă. pe partea externă a plicii pumnului şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleiaşi plici a pumnului. dacă rana se află la nivelul genunchiului sau a gambei. În rănile din regiunea temporală compresiune se face imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii. pe suprafaţa exterioară a nasului. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. Pansamentul compresiv se indică în hemoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. anterior de mş. comprimarea arterei radiale se face cu un deget. sternocleidomastoidian. antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa internă a braţului. în rănile de la obraz. palmei. Aplicarea garoului . pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajutorul pansamentelor compresive. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului. în rănile sângerânde ale braţului. se comprimă aorta abdominală se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. inghinale. se acoperă regiunea cu comprese sterile peste care se pune pansament compresiv. când hemoragia se află la coapsă. pe artera cubitală. plăgile peretelui toracic şi abdominal. compresiunea se face de o parte şi de alta a marginilor rănii.229 când rana se află pe frunte. După toaleta plăgii. când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului. comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului. buze. în rănile sângerânde ale mâinii. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. Facială). se comprimă artera femurală pe traiectul ei proximal de plagă. înspre muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). 3. se comprimă la mijlocul mandibulei (a. pe prima coastă. când rana se află pe creştetul capului.

pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului. aerat. sfoară.  Se montează tensiometrul. se opreşte atât hemoragia de origine arterială. b) Prim ajutor – – Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă. La nevoie. banda Esmarch. plasmă). spumos. • hematemeză – vărsături cu sânge.  Se va evita manevrarea traumatizaţilor. manşeta tensiometrului. 5. Macrodex. în practică. • hemoptizie – hemoragie din arborele respirator. Ringer. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc.A.  Dacă hemoragia este gravă se ridică membrele la verticală. ser fiziologic. orizontal sau decliv. semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne. • metroragie – hemoragie care provine din uter în afara ciclului. Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană când este secţionată o venă. sânge. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei. eliminat prin tuse. • hematurie – sângerare urinară. în funcţie de sediul hemoragiei. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde. cât şi hemoragia de origine venoasă. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor se face cu pense Pean sau Kocher. batistă. HEMORAGII EXTERIORIZATE a) Simptomatologie Cele mai frecvente forme de hemoragii exteriorizate sunt: • epistaxis – hemoragie din nas. Declivitatea este contraindicată dacă există traumatism cerebral. se va proceda astfel:  Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal.230       Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu la membre. În realitate. pot fi utilizate bucăţi de pânză. se numără pulsul şi se măsoară valorile T. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. roşu. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării.  Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă (Dextran. c). • melenă – exteriorizarea sângelui prin defecaţie. Hemostaza provizorie .

apoi se degresează cu eter sau benzină. c) O nouă dezinfecţia a tegumentului din jurul plăgii se face cu tinctură de iod.  se spală tegumentule din jurul plăgii cu apă şi săpun.  se tamponează plăga cu comprese şi tampoane de tifon sterile. Nu!: nu se explorează rana cu nici un fel de instrument.respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie. făcută de cadrul mediu a) Toaleta şi dezinfecţia tegumentului Când plaga se află într-o regiune păroasă. permanganat de potasiu. Atenţie! Nu se toarnă nici un fel de substanţă în plăgile penetrante. apoi cu alcool. perforante de organe şi cavităţi naturale. . ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Tehnica pansării plăgii la locul accidentului. Tehnica pansamentului în cabinetele medicale 1. antiseptice.  se dezinfectează în jurul plăgii cu tinctură de iod. . Materiale necesare: . apoi cu alcool.primul ajutor în îngrijirea plăgilor va urmări prevenirea infectării acestora.231 – Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne. Important!: . e) Fixarea pansamentului  se face cu galifix. apă oxigenată. . prin turnare în jet de apă sterilă.este necesară spălarea pe mâini înaintea începerii manevrelor. nu se scot ţesuturile care nu au fost eliminate cu apă oxigenată – risc de hemoragie. se:  tunde regiunii păroase.înaintea efectuării pansamentului se administrează antalgice şi sedative. d) Acoperirea plăgii  acoperirea plăgii se face cu comprese sterile  compresele vor fi astfel manevrate încât să nu se atingă cu mâinile. nu se scot fragmente osoase. suprafeţele ce vin în contact cu plaga. ser fiziologic. b) Toaleta plăgii  se curăţă plăga. leucoplast sau prin înfăşare.

meşe de tifon. sedative.  Cutie cu instrumente sterile: pense. tampoane de vată şi tifon.  Peste tamponul de vată se toarnă cu cealaltă mână benzină. Până ce plaga este curată.  Seringi sterile. se tamponează marginile compresei care acoperă vechiul pansament. Fixarea pansamentului se face: . foarfeci. soluţie Rivanol 1‰. . .când pansamentul este aderent.Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet şi se tamponează spuma cu ajutorul unui tampon de tifon steril . alcool. . În cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate anterior. permanganat de potasiu 1/4.000. ace de siguranţă. .Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat.Se schimbă pensa de lucru au altă pensă sterilă din cutia cu instrumente. apă oxigenată 3% etc. se îmbibă cu apă oxigenată sau ser fiziologic călduţ.  Casoletă cu comprese sterile de diferite mărimi. cu tamponul îmbibat cu benzină. sonde canelate sau butonate.  Tăviţă renală.  3.Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril.  Antalgice. se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii antiseptice: Rivanol 1‰. 2. fără secreţii şi fără sfaceluri.Dacă plaga este descoperită. . 4. .232 Flacoane sterile cu benzină. muşama. apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru. apă oxigenată.  Se degresează şi dezinfectează tegumentele .cu galifix (mastisol). feşe de tifon. .  Cutie de instrumente cu tuburi şi lame de cauciuc sterile. tinctură de iod.cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă.După toaleta plăgii se dezinfectează tegumentul din nou cu tinctură de iod şi alcool.fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast. prin badijonarea tegumentului din jurul pansamentului şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă. Dacă există pansament pe plagă. . .prin înfăşare.Se acoperă plaga cu pansament steril. Observaţii. bandajare. acesta va fi îndepărtat în felul următor: . ser fiziologic. Tehnica de lucru  Servirea din casoletă -se deschide capacul casoletei având grijă să nu se desterilizeze pensa de lucru care este păstrată în mână şi cu ajutorul pensei din mâna stângă (pensa de servit) se scoate un tampon de vată. cu tampoane din tifon de câte ori este nevoie. se degresează tegumentul din jurul plăgii. vată sterilă. cloramină 4‰. Tratarea plăgii . aleză.

hipermanganat de K 1/40000. în doză unică cu desensibilizare prealabilă: conform schemei minimale (dacă sunt alergici se va face desensibilizare în spital). Se aşteaptă 30 de minute.m.T.A. De reţinut: . • Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0. în doză unică de 200 U. Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat: . – Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet de la dispensarele medicale trebuie să existe "trusă de mică chirurgie". ser antitetanic 3000-15000 U.1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril.Serul antitetanic hetrerolog se poate înlocui cu imunoglobulină umană antitetatnică. cu stare de şoc şi hemoragie. Excepţie fac politraumatizaţii gravi.A.tratarea cu antiseptic (apă oxigenată. Se aşteaptă 30 de minute.5 ml (o singură doză). • anatoxină tetanică (A.A.m. Profilaxia tetanosului Local .25' ml ser antitetanic.) i. cuie. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale. se administrează subcutanat încă 1 ml ser antitetanic. la copil şi 400-500 U.m.curăţarea chirurgicală a plăgilor.P. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale.A. .La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează: • ser antitetanic 3 000-15 000 U. arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ.A. Important!: – Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea accidentului.La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A. prin muşcătură de animale. în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura la nevoie.5 ml.233 5. Schema minimală de desensibilizare • Se injectează subcutanat 0.T. bromocet 1‰). Măsuri de protecţie nespecifică: . la care se administrează în doză unică.P.A. fracturi deschise. în altă zonă decât serul antitetanic – în doză de 0. la adult.I.I. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic. praf de stradă etc). . .antibioterapie.profilaxia tetanosului la bolnavii cu plăgi tetanigene Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special (mai ales plăgile înţepate cu aşchii.I.I. spini. . avort. intramuscular 0. pe cale i. Se aşteaptă 30 de minute. i. Nu se administrează ser antitetanic.

luxaţilor şi fracturilor se bazează pe aceleaşi principii. imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură. Fracturile pot fi: închise. de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment osos rupt şi devenit tăios. nici în jurul axului longitudinal. atele din material plastic sau gonflabil. fără deplasare. Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau în camerele de gardă ale spitalelor a entorselor. Se folosesc: atele Cramer (făcute din sârmă).  pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral. beţe. placaj. sau când au putut fi readuse corect de a diminua durerile.  să fie simplă. aparat ghipsat circular. umbrele. Entorsa – este o leziune capsulo-ligamentară dată de mişcarea forţată. atele de lemn (căptuşite cu vată fixată pe atelă cu faşă). pentru a putea fi utilizată şi de persoane mai puţin instruite.  aparatul ghipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive. bastoane. incomplete.  sfâşierea musculaturii din jurul osului. luxaţii. scoarţă de copac etc. fracturi) Fractură – întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os. complete. Luxaţie – extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepărtate prin traumatisme de la raporturile normale şi sunt permanent menţinute în aceeaşi situaţie. de a menţine axarea corectă a membrului atunci când fragmentele nu sunt deplasate.). apărută în urma traumatismului. mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scândurele de lemn. coadă de mătură. deschise.  să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate.  secţionări ale unor nervi şi vase. care au avantajul că sunt lungi şi pot fi mulate pe membrul rănit. cu toate că aceste leziuni sunt diferite ca gravitate şi ca potenţial de evoluţie. rigle. Scopul imobilizării este: de a împiedica mişcările active şi pasive.234 IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse.  perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă. anormală. schiuri. suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive şi ameliorarea unor tulburări funcţionale Principiile unei imobilizări corecte  asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre  se încearcă obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat. cu deplasare. prin tracţiune atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării. - - . atelă ghipsată.

sau când transportul accidentatului va dura o perioadă de câteva ore. . • Persoana care execută manevra întinde uniform stratul de ghips cu marginea cubitală a mâinii stângi. Confecţionarea atelei ghipsate Atela ghipsată se poate confecţiona atât din feşi ghipsare în prealabil conform tehnicii descrise anterior. lată de 10 cm.se stoarce prin răsucire uşoară a feşii ghipsate sau a pachetului ghipsat. .Înainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment. ca să nu rămână asperităţi sau cocoloaşe de ghips. Manevre înainte de imobilizare provizorie Manevrele de prim ajutor care trebuie avute în vedere înaintea aplicării mijloacelor de imobilizare sunt: • eliberarea sau degajarea membrului accidentat.Atela se fixează cu feşi simple neghipsate. Aplicarea atelei ghipsate . atela ghipsată se întinde de la capete şi i se netezeşte suprafaţa cu mâna. .235 Prepararea feşii ghipsate Material necesar: tehnica preparării cu ghips a feşii simple – faşă lungă de 5 m.Astfel pregătită. astfel încât grosimea stratului de ghips pe suprafaţa feşii să fie de 1-2 mm. • Se repetă manevrele expuse şi se continuă până ce faşa ghipsată ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm. cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni. fie cu circulare de feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular. De reţinut! Atela se poate pune direct pe piele. • executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanţă vitală: resuscitarea cardiorespiratorie. aplicarea garoului.se îmbibă cu apă faşa ghipsată. atela ghipsată se aplică peste regiunea anatomică (segmentul) care necesită imobilizare. îndepărtarea îmbrăcăminţii devine necesară numai când există suspiciunea prezenţei unor răni care trebuie curăţate şi pansate. . faşa ghipsată sau atela ghipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le acopere bine (se introduc culcate). ghips • Pe plan neted (scândură. . masă) se desfăşoară faşa pe o porţiune de aproximativ 50 cm • Pe porţiunea de faşă desfăşurată se presară cu mâna un strat de ghips.După ce se scoate din apă.Pe suprafaţa netezită se aşează un strat protector de vată. . . • Cu mâna dreaptă se înfăşoară nu prea strâns faşa astfel ghipsată de la capătul ei liber până la porţiunea de faşă încă neghipsată.

Imobilizarea umărului Indiferent dacă este vorba de entorsă. apucând membrul la nivelul articulaţiei distale fracturii. • a doua persoană trage în sens contrar. la mână sau la laba piciorului. • a doua persoană apucă de braţ cu mâinile împreunate în chingă în axilă şi trage în sens contrar. • o persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. . cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cearşaf introdus între coapse. Axarea membrului Dacă membrul este deformat. – când deformarea se află la degete.o persoană apucă de picior. • o persoană trage în ax. ca prim gest se face axarea membrului. indiferent de nivelul traumatismului trebuie scoase de pe degete inelele. • a doua persoană trage în sens contrar rădăcinii coapsei. apucând de porţiunea distală a braţului. apucând de antebraţ în porţiunea proximală a acestuia. luxaţie sau fractură. – dacă este fracturată gamba sau glezna: • se ridică membrul inferior. Tehnici de imobilizare provizorie IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI SUPERIOR 1. • a doua persoană trage tot în ax. care încearcă refacă forma normală a membrului deformat şi care constă în apucarea şi tragerea cu multă blândeţe în ax a membrului fracturat: a. apucând de genunchi. imediat deasupra plicii cotului. iar cu cealaltă mână se fixează glezna. imobilizarea umărului se poate face cu: mijloace improvizate (bucăţi de pânză) sau cu materiale specifice: . Dacă inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului. în timp ce b.236 • • Când este accidentat membrul superior. o persoană apucă şi fixează cu putere articulaţia situată proximal fracturii şi ţine. aproape de plica cotului. îndoindu-l la genunchi şi se trage în ax. – dacă fractura este la braţ: • se îndoaie cotul la 90°. dar în sens contrar. b) axarea membrului inferior – dacă este fracturat femurul: • se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax. se trage întrun sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate. a) axarea membrului superior – dacă fractura este la antebraţ: • se îndoaie încet cotul victimei la 90°. a doua persoană trage în sens contrar. • o persoană trage în ax de degetele mâinii.

cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept. o Atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot. Antebraţul se suspendă cu eşarfă petrecută în jurul gâtului. o Este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de faşă. cotul şi pumnul. pe care o îmbracă (în cazul atelei ghipsate) şi până pe faţa posterioară a antebraţului şi mâinii în cazul atelei Cramer. o În cele din urmă membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixează şi la torace prin faşă circulară. • dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară. atelă mecanică Cramer. antebraţul va fi fixat în poziţie intermediară. • dacă fractura este situată în 1/3 inferioară. Imobilizarea cotului o Cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi drept (90°).237 imobilizarea prin bandaj moale tip Desault. o Antebraţul se suspendă în cele din urmă cu o eşarfă petrecută în jurul gâtului. b) mijloace specifice: imobilizare prin bandaj Desault 2. atele din material plastic. 4. fiind îndoită la 90° numai la cot. Imobilizarea braţului o se poate face cu atelă Cramer sau atelă gipsată – ca şi la imobilizarea umărului o Fixarea atelei Cramer sau a atelei ghipsate se face cu ture circulare de faşă simplă. o Se pregăteşte o atelă Cramer sau ghipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos. o Antebraţul membrului imobilizat va fi fixat cu o eşarfă trecută în jurul gâtului. imobilizarea trebuie să se facă cu antebraţul răsucit în pronaţie (mâna rotată spre interior). atelă ghipsată. o Antebraţul va fi menţinut cu ajutorul unei eşarfe trecută în jurul gâtului. o Toracele împreună cu membrul superior lipit vor fi înfăşurate cu o pânza tare. iar antebraţul în poziţie intermediară. 3. antebraţul va fi imobilizat în supinaţie (mâna rotată în exterior). . Imobilizarea antebraţului o Oricare ar fi sediul fracturii. • dacă fractura este situată în 1/3 mijlocie. a) sistem de imobilizare cu mijloace improvizate Când nu există la îndemână nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umărului poate folosit toracele bolnavului în chip de atelă de fixare. prinsă cu 2 ace de siguranţă. o Braţul şi antebraţul de partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi drept. o Atela de imobilizare (Cramer sau ghipsată) trebuie să prindă umărul. astfel încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia degetului mic).

pe care se aşează degetul corespunzător fracturii. unul de altul. Imobilizarea oaselor metacarpiene (mâinii) şi a falangelor degetelor Fracturile oaselor metacarpiene se imobilizează cu o atelă ghipsată dorsală şi cu o atelă mai scurtă palmară. ceea ce este posibil prin folosirea atelelor metalice Thomas. înţepate sau sfâşiate. asemănătoare cu cea descrisă anterior. lungă. în jurul bazinului. care se întinde de la bazin până la talpă. – imobilizarea de urgenţă o Se pregăteşte o atelă lungă. o Peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui. Imobilizarea femurului(coapsei) Se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul fracturilor de col femural cu atelă lungă aplicată pe partea laterală a membrului inferior de la axilă şi până la talpa piciorului a) cu o singură atelă – Când coapsa este foarte scurtată şi deformată este bine să se asigure pe timpul transportului şi o extensie în axul membrului inferior. 2. o Atela se fixează prin legături circulare la torace. Atelele mai scurte sunt ineficiente. o Se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului. în flexie. Imobilizarea oaselor încheieturii mâinii (carpiene) – Fracturile oaselor carpiene se imobilizează cu o atelă aşezată palmar ce se întinde de la vârful degetelor până la mijlocul antebraţului având grijă ca degetele să rămână în poziţia lor de repaus. care se întinde de la regiunea inghinală tot până la călcâi. genunchiului şi gambei de aceeaşi parte. cu câteva legături de faşă sau pânză.238 5. cu faşă. a membrului inferior şi a toracelui. Imobilizarea femurului se poate face mai corect prinzându-l între două atele inegale: o O atelă externă. bazin. b) imobilizarea cu două atele De reţinut: axul membrului inferior este dreapta care uneşte spina iliacă anterosuperioară. ce se aplică pe partea internă a membrului inferior bolnav. care să ajungă din axilă până la picior. în jurul coapsei. . coapsă. o Pentru a se evita rotirea anormală a membrului inferior. genunchi şi gambă. o Se aplică o atelă lungă posterioară. Aceste fracturi se imobilizează cu o singură atelă posterioară. dată fiind starea de demineralizare a scheletului acestor traumatizaţi. precum şi fixarea picioarelor. o Se face bandajarea circulară. există pericolul ca vasele şi nervii importanţi ce trec prin spatele osului să fie comprimate. în afară se leagă ambele picioare. 6. mijlocul rotulei şi marginea internă a piciorului (primul metatarsian). o Se aplică atela pe faţa laterală (externă) a membrului inferior după ce sa introdus vată pudrată cu talc în axilă. Fracturile colului femural Fracturile colului femural sunt mai frecvente la persoanele mai în vârstă. c) imobilizarea în fracturile extremităţii inferioare a femurului Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI INFERIOR 1. o O atelă mai scurtă.

5. în entorsele. ci obţinerea unei analgezii (algocalmin. IMOBILIZAREA PROVIZORIE ÎN FRACTURILE STERNULUI ŞI COASTELOR Primul ajutor în fracturile costale simple nu urmăreşte imobilizare. o Legăturile trebuie aplicate în jurul bazinului. – Se măsoară pe membrul inferior sănătos lungimea necesară pentru atelă de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră până la talpă (inclusiv lungimea labei piciorului). cu două atele În fracturile gambei cele două atele. de fixarea atelei cu legături. ca să nu atingă coastele. se va introduce vată sub atelă la capătul proximal.239 o Înainte. care se întinde de la groapa poplitee până la vârful degetelor. luxaţiile gleznei ca şi în fracturile şi luxaţiile oaselor piciorului imobilizarea se face cu o atelă (Cramer sau ghipsată) posterioară. Ele se întind de la rădăcina coapsei până la călcâi. o Înfăşarea membrului pelvian şi bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi. care se întinde de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră spre partea distală până la vârful degetelor. în jurul coapsei şi a gambei. Imobilizarea genunchiului Imobilizarea articulaţiei genunchiului se face cu ajutorul unei atele ghipsate sau cu un alt material rigid. una pe partea externă şi alta pe partea internă a membrului inferior. 4. b. 6. egale ca lungime. entorse. respectiv pliul fesier până la gleznă. luxaţii) se face luând drept atelă de sprijin degetele sănătoase vecine. Atela se aşează pe faţa posterioară a membrului inferior. care se aplică de la rădăcina coapsei. Imobilizarea în fracturile oaselor gambei a. 3. spre a nu leza părţile moi şi se va verifica poziţia atelei. Imobilizarea în fracturi sternale cu deplasări mari O modalitate de imobilizare a fracturilor sternale cu deplasări mari şi care . Imobilizarea în fracturile oaselor gleznei. infiltraţie cu xilină 1% a nervilor intercostali în focarele de fractură. de care se fixează cu legături de faşă. 1. se aşează lateral. Imobilizarea oaselor degetelor piciorului Imobilizarea oaselor degetelor (falangelor) piciorului (fracturi. cu o singură atelă Imobilizarea de urgenţă se execută cu o singură atelă posterioară. oaselor piciorului (cu o singură atelă) În cazul fracturilor porţiunii inferioare a tibiei şi peroneului.

o Gradul II flictena "albă" cu conţinut serocitrin. limpede. eritem accentuat. Umărul bolnavului este căzut în jos şi înainte. Imobilizarea de urgenţă poate fi făcută prin tehnici diferite.  arsuri date de flama electrică. transparent. • imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile. hipertermie. Voletele costale mobile vor fi imobilizate (de urgenţă) prin compresiune manuală. • la copilul mic. o Gradul III flictena "roşie" cu conţinut sanguinolent tulbure. • metoda "camerei de bicicletă'". – Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii o Gradul I eritem. gaze sau vapori supraîncălziţi. arsurile pot fi clasificate în:  arsuri prin căldură sau termice (lichide fierbinţi. • imobilizarea cu un batic triunghiular. baze. Imobilizarea provizorie în fracturile de omoplat Fracturile de omoplat fără deplasare se imobilizează conform tehnicii Desault sau cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). apoi prin înfundarea cu feşi rulate. Astfel sunt descrise: • imobilizarea prin tehnica Desault. fixarea membrului superior pe partea bolnavă răsucit la spatele traumatizatului. Imobilizarea în fracturile claviculei În fracturile claviculare cu deplasare: bolnavul se prezintă la medic sprijinindu-şi cotul membrului traumatizat şi cu gâtul aplecat în aceeaşi parte într-o "atitudine umilă". • imobilizarea cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). URGENŢELE DATORATE AGENŢILOR FIZICI ŞI CHIMICI ARSURILE În funcţie de agentul traumatic care le-a produs. edem. • imobilizări cu "opturi" de faşă. radiaţie termică).  arsuri chimice (acizi. . se ţine seama de: întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime al acesteia. flacără. usturime. ARSURILE TERMICE Pentru a aprecia gravitatea unei arsuri. edem. 3. 2. corpuri solide incandescente.240 uşurează mult respiraţia este fixarea umerilor traumatizatului de o scândură aşezată pe suprafaţa posterioară a trunchiului şi cu ajutorul inelelor făcute din vată îmbrăcată în faşă. unele săruri minerale). aşezate pe umăr. sau cu o pernă de vată sau de tifon.

241 o Gradul IV escară dermică totală. 20% arsuri gr. 20% arsuri gr.P. 4 = 80 I. trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală imediată şi completă. III = 20. –Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea lor în suprafaţă Pentru a putea face calculul suprafeţei arse. se poate calcula prognosticul vital al bolnavului. În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii. Starea bolnavului poate evolua favorabil. Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni (invazia microbiană şi toxemică. pentru a preveni apariţia şocului. • Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21).P →180 valoarea globală a I. cu aproximaţie. "indexul de prognostic" (I. pot fi calculate din ochi. care poate fi ireversibilă. adică 18%  trunchiul anterior circa 18%. Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1 %. multiplu de 2. Afectarea unei suprafaţe de 5%. iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc. cu epiderm şi derm distruse în totalitate. tromboembolice.  fiecare membru toracic circa 9%. Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat.  trunchiul posterior circa 18% Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă.).P. 20% arsuri gr. digestive (ileus şi hemoragie). sindrom digestiv (vărsături. IV = 20.  fiecare membru pelvin circa 18%. Astfel:  capul şi gâtul însumează circa 9%. încât la sfârşitul acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de gr. oligoanurie). III cu escarele total eliminate sau . Pot să apară complicaţii grave hepatice. I şi II.P). Indexul prognostic se calculează înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de profunzime (ex.P. – Stadii evolutive În evoluţia unui ars se cunosc patru etape. iar arsurile de gr. Se consideră că orice arsură de gr. există tabele de calcul. proporţiile leziunii. 2 = 40 I. • Stadiul I: primele 3 zile – perioada şocului postcombustional caracterizată prin dezechilibre hidroelectrolitice mari. Această perioadă se numeşte şi toxic-infecţioasă. în care se specifică pentru fiecare segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului. carbonizând musculatura şi chiar vasele. insuficientă renală acută. hipoxie. hemoragii). Un alt procedeu mai exact. II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului şi 5% din cea a copilului. duc la afectarea celorlalte organe. Evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii. sindrom de deshidratare (hipovolemie. este "regula lui 9" care se bazează pe faptul că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia. II = 20. 3 = 60 I. edem. ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxic şi septic).

plapumă. – Se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul. dacă este nevoie. – La arsuri peste 10-15%. 2. Romergan) – În arsurile de gr. I cu suprafaţă mică este suficient ca pielea înroşită să fie badijonată cu alcool dublu rafinat. Îngrijirea bolnavilor în spital 1. • Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66). haină groasă pentru a stinge focul. se montează o perfuzie cu soluţie de glucoză 5% sau ser fiziologic. – Liniştirea bolnavului şi calmarea durerii (analgetice. Acordarea primului ajutor în funcţie de starea bolnavului – Resuscitarea cardiorespiratorie. – În cazul arsurilor prin flacără. din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală). După stingerea flăcărilor. semnifică convalescenta. algocalmin. La bolnavii corect trataţi. Combaterea durerii şi profilaxia antitetanică (la camera de gardă) . pentru prevenirea edemului glotic se adaugă în perfuzie romergan. Este perioada în care şansele de vindecare cresc. care nu au beneficiat de tratament corect şi precoce. Primul ajutor la locul accidentului constă din: 1. • Stadiul IV. ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR ARŞI Primele îngrijiri trebuie acordate la locul accidentului. Scoaterea victimei de sub influenţa agentului vulnerant prin: – Degajarea victimei din focar trebuie făcută rapid. – Senzaţia de sete se va calma prin umezirea gurii. apă sărată) deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături. În general nu este nevoie de pansament. epuizându-i rezervele biologice (şocului cronic). Evacuarea victimei – Transportul rapid la spital în serviciul chirurgical . 3. – Bolnavul care este cuprins de flacără sau ars de lichide fierbinţi trebuie învelit imediat într-o pătură.242 în curs de eliminare. de urgenţă A. – Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav (acţiunea este şocogenă) decât dacă manevra se poate face cu uşurinţă. B. – În timpul transportului bolnavul va fi supravegheat permanent şi se administrează oxigen. când transportul victimei se face cu "Salvarea" şi este prevăzut să dureze mai mult de o oră. bolnavul se dezbracă şi se înveleşte într-un cearşaf curat. – Nu este permisă nici o manevră de tratament local. În cazul bolnavilor arşi. dar nu se vor administra lichide per oral (ceai.

peste care se pun muşama şi aleză. 4.A... probe hepatice. Suprafeţele de tegument nears se spală cu săpun sau detergent medical. – – – – – Medicul şi cadrul mediu.P. grup sanguin şi Rh. Îngrijirile generale şi supravegherea bolnavului . – .5 ml şi ser antitetanic 3 000 U. deoarece plăgile prin arsuri au risc de infecţie tetanică. are acţiune anestezică şi antiseptică). îmbrăcaţi cu echipament steril (halat. Toaleta primară.Patul trebuie să fie. Anestezie generală – Bolnavul este aşezat pe masa de operaţii şi i se administrează oxigen. 5. 7. depăşind zona nearsă circa 10 cm. glicemie..v. se instalează sonda vezicală pentru urmărirea diurezei orale. Se spală suprafaţa arsă cu bromocet 1 ‰. sau fortral i. ser fiziologic sau apă sterilă şi soluţie sterilă de săpun până la îndepărtarea completă a corpilor străini de pe plagă.După recoltarea probelor de laborator. – Imediat după baie. cu un barbituric sau ketalar. Apoi medicul execută toaleta chirurgicală îndepărtează flictenele şi conţinutul lor. Instalarea sondei vezicale – la pacienţii cu I. – Se puncţionează vena şi se recoltează probe de sânge (hemogramă. bolnavul învelit în cearşaf steril se transportă în sala de operaţii aseptice.T. confortabil şi va fi pregătit cu un cearşaf steril. Se schimbă prima pereche de mănuşi. încep toaleta primară. Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală primară – Bolnavul va fi dezbrăcat şi va fi îmbăiat (preferabilă baia în cadă). Se va administra A. precum şi tegumentul sau restul ţesuturilor arse.P.Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă şi cu sondă . 0. tot sterile. mască). R. 3.v.243 – – Dacă nu s-au administrat sedative. – Se face apoi anestezie generală i. mănuşi. ionogramă serică). . hematocrit.Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24°C . 6. uree sanguină. . peste 15. Peste pansament se pun feşi sterile. vor fi administrate dilaudenatropină. Atenţie! Toaleta primară a oricărui ars se face sub anestezie. bonetă. După îndepărtarea flictenelor sau a sfacelelor. la bolnavul culcat. Aplicarea pansamentului – se aplică pansamentul steril. asistenta medicală pune o perfuzie de glucoză 5%. se face o badijonare cu alcool de 70-90 grade (acţiune triplă: precipită proteinele.A. 2. mialgin.

de câte ori se apreciază necesar. până şi se înlocuieşte cu un pansament uscat sau îmbibat în soluţie de cloramină 2‰. – Se menţin interdicţiile. pulsul. fortral sau anestezie generală.. antibiotice.244 vezicală "a demeure". luându-se toate măsurile de asepsie necesare.A. diureza orară şi bilanţul hidric. A 3-a zi de tratament încheie "perioada de şoc" (primul stadiu).‰. Se folosesc soluţii micro sau macromoleculare. unguentul care se consideră eficient este sulfamilonul. Urmărirea şi îngrijirea generală în ziua a II-a şi a III-a – Se urmăreşte starea generală. Se îndepărtează tot. Locul de pătrundere şi ieşire a curentului electric sunt totdeauna însoţite de leziuni specifice.A. Printr-o sondă nasofaringiană se asigură oxigenoterapia în ritm de 4 l/minut. 9. Tratamentul local – Pansamentele se vor face sub mialgin. trasylol. Asigurarea medicaţiei o Asistenta pregăteşte şi administrează medicamentele prescrise: anticoagulante. . Se doreşte ca diureza să fie 50 ml/oră. 8. – Pansamentul se schimbă a 2-a şi a 3-a zi. presiunea venoasă şi diureza orară) cu multă atenţie. dar şi semnele specifice ale unor eventuale complicaţii. rezistenţa pe care o opune tegumentul (rezistenţa este mică la umiditate). Obiectivele de tratament după această perioadă sunt îndreptate spre prevenirea complicaţiilor. coloraţia feţei. Gravitatea leziunilor produse este funcţie de: intensitatea curentului. vitamine. 10. în timp ce la locul de ieşire a curentului electric pot fi văzute leziuni tisulare extinse. T..Asistenta medicală supraveghează funcţiile vitale (T. – Miozita necrozantă avasculară (deteriorarea proteinei musculare). la locul de intrare denumit şi marcă de intrare se constată de obicei o escară profundă de întindere mică. respiraţia. de natura curentului (continuu sau alternativ). în funcţie e aspectul plăgii de arsură. temperatura. – În unele cazuri de escare. La sfârşitul acestui stadiu de evoluţie favorabilă. Manifestări locale – Arsura electrică. inclusiv cele alimentare. puls. bolnavul ars trebuie să aibă diureza restabilită. respiraţia. tensiunea. tonicardiace. Astfel. ELECTROCUTAREA – AGRESIUNE ELECTRICĂ Agresiunea electrică este urmată de manifestări locale şi de manifestări sistemice şi presupune trecerea nemijlocită a curentului electric prin ţesuturi. starea generală a bolnavului şi probele de laborator se apropie de limite normale. – Coagularea intravasculară. 11. În cazul bolnavilor emfizematoşi. Reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică – se va administra prin PEV cantitatea de lichide calculată în funcţie de greutate şi suprafaţa arsă. oxigenul se administrează cu intermitenţă .

 rinichi de şoc. ulcer de stres. care nu se poate elibera singur de elementul electric aflat sub tensiune. Atitudinea de urgenţă în electrocutare – Întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric. deoarece consecinţele curentului electric asupra organelor interne.  leziuni digestive. – Transportul la spital + oxigen în timpul transportului În spital – Dacă ritmul respirator nu se reia. – Îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului. electrocutarea este mortală. scândură. – Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par. – alte circuite. – electrocutarea poate fi urmată de:  hemiplegie. – dacă curentul parcurge în drumul său mâna stângă-picior stâng.  intubaţie orotraheală – Corectarea acidozei se face cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu .  administrarea intracardiac 10-15 ml soluţie clorură de calciu 10%. – unele circuite. • rigiditatea cutiei toracice ce împiedică mişcările respiratorii urmate de sincopa respiratorie şi sincopa cardiacă. Astfel: – dacă în acest parcurs intră organe vitale ca inima sau creierul. necroză pancreatică.245 Manifestări generale Este importantă calea urmată de curentul electric. cu leziuni foarte grave. cum ar fi mâna stângă-picior drept.  atrofie optică. se presupune o fibrilaţie şi în acest caz se face:  defibrilare. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. inima continuă să funcţioneze cât timp se asigură o oxigenare corespunzătoare. ca de exemplu mână-mână. – Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie). în special asupra organelor vitale – creier şi inimă – sunt în funcţie de drumul parcurs de acesta în organism.  afazie. Efectele electrocutării cuprind: • contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp. favorizează arsura. favorizează electrocutarea. – dacă electroagresiunea interesează numai centrul respirator. interceptează inima. interesând inima. ca urmare a mioglobinei eliberată din masele de muşchi (blocaj renal). care – desincronizată în activitatea sa – suferă tulburări de ritm până lafibrilaţie ventriculară. – Cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi (nu se apucă electrocutatul de părţile descoperite ale corpului).

prurit local foarte supărător. Tratament Preventiv înaintea expunerii la frig: o Interzicerea. care atunci când se sparg. sunt leziuni locale datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc şi datorită inhibiţiei centrilor termoreglatori. uşor edem. o În degerăturile uşoare de gradul I-II pentru reîncălzire se aproprie de un corp cu temperatură normală.A. Refacerea masei respiratorii:  soluţie clorurată izotonă. picioare). pun în evidenţă un tegument necrozat care cuprinde şi hipodermul. . acolo unde circulaţia este mai slabă. Prevenirea insuficienţei renale acute (I. în special îmbrăcămintea şi încălţămintea de la locul zonelor îngheţate.4% sau THAM. apărute în cadrul hipotermiilor accidentale. uscate.246 8. fumatului (care provoacă vasoconstricţie). • gradul IV – gangrenă uscată (ischemică). o Nu se va consuma alcool o Exerciţii de mişcare. În electrocutări sau fulgerări mai uşoare şi cunoştinţa păstrată se vor administra:  extraveral 1-2 tablete (nu la copii).R. • gradul II şi III – flictene (vezicule) cu conţinut clar sau sanguinolent. Degerăturile apar mai frecvent spre extremităţile corpului (mâini.  glucoză 5%.  diazepam 10 mg cu rol tranchilizant. comă). Curativ o Bolnavul va fi introdus într-un loc adăpostit . Tratamentul local al leziunilor: pansament. – – – – DEGERĂTURILE Degerăturile. decontracturant. degerăturile sunt clasificate în 4 grade: • gradul I – eritem.) cu manitol 10%. Se instalează mai frecvent la persoanele fără cunoştinţă (intoxicaţii acute cu alcool.  soluţii macromoleculare (dextran sau marisang). Clasificarea degerăturilor În raport cu gravitatea leziunilor. o Încălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde. elementul cel mai important (produce vasodilataţie locală) o Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte potrivite. o Înlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulaţia sângelui.

astenie musculară. Astfel. Disocierea termică dintre cele două compartimente continuă să fie de 10°C. bradipnee. bradicardie. provocând reacţii reflexe violente la frig ale creierului şi ale inimii. soluţii micromoleculare. • fricţionările energice şi masajele cu zăpadă. În dispensar sau spital – Vasodilatatoare:  tolazolin (comprimate a 25 mg. somnolenţă. starea îngheţatului. • transportul înainte de a se fi aplicat măsurile de încălzire. fiole a 2 ml şi 10 ml 240 mg.247 o – Transportul bolnavului într-o unitate sanitară pentru tratament medicamentos. pentru că pune sângele în mişcare). Antibiotice. care se va face sub monitorizarea funcţiilor vitale. Profilaxie antitetanică. Temperatura compartimentului exterior (tegument. analgetice. fiole a 10 mg). sunt interzise cu desăvârşire: • orice mobilizarea pasivă sau activă a persoanelor aflate în stare de hipotermie mai avansată .sângele rece din zonele periferice care stagna în special în reţeaua capilară subcutanată se mobilizează spre zona centrală. – – – – Local Tratamentul local: dezinfecţie şi/sau ablaţie (îndepărtarea unei părţi din corp) dacă este necesară. Pentru a acorda primul ajutor unui îngheţat trebuie să se ştie mai întâi ce nu trebuie făcut. membre inferioare şi superioare) scade cu l0°C faţă de cea a compartimentului central. Refacerea fluxului sanguin cu: dextran 40. • • La dispensar sau spital se va trece la reîncălzire. prin amestecarea sângelui periferic cu sângele central. Stadiul de comă hipotermică se instalează când temperatura centrală rectală tinde spre 30°C. hematoame. hiporeactivitate la excitaţii).  euphilin (miofilin) = comprimate a 100 mg. ţesut subcutanat. cortizon. ÎNGHEŢAREA GENERALIZATĂ. Când sunt interesări masive de membre se administrează streptokinază. Ce facem? • Împiedicăm pierderea de căldură (accidentatul este aşezat între doi salvatori). care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică (imobilitate. în paralel cu administrare de perfuzii .  nitroglicerină. Din acest motiv mobilizarea unui îngheţat riscă să ducă la moarte rapidă prin scăderea temperaturii viscerale. Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale rectale sub 35°C determină modificări în organism. heparină. cu prosoape (agravează prin hemoragii. sau leziuni viscerale. musculatură. adesea cu inhibiţia bruscă a funcţiei acestora.

bicarbonat de sodiu 8. chiar edem pulmonar acut.faţă de sânge) se caracterizează prin: trecerea apei din sacii alveolari în spaţiul intravascular.). – Apare scăderea masei sanguine.va atrage apa plasmatică în alveolele şi căile aeriene. toracice. • accidente acute mortale survenite întâmplător în timpul înotului (infarct miocardic. • hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa (fără aspiraţie de lichid). • stopul cardiac.cu spasm glotic. C (500-1000 mg). producând de la început "edem pulmonar acut". • ÎNECUL (SUBMERSIA) Înecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea căilor aeriene cu apă. fapt ce determină: – hemodiluţie. a) Înecul cu apă dulce Înecul în apă dulce (apa fiind hipotonă . • dispnee cu inundarea plămânilor cu apă. accident vascular cerebral. b) Înecul în apă de mare Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare fiind mai concentrată în săruri decât sângele . cu creştere a volumului circulant şi încărcarea inimii drepte.aspiraţie de lichid (înecatul albastru) Se manifestă prin: • apnee reflexă . • Ingerarea alcoolului este permisă numai dacă temperatura rectală a atins 35°C. din cauza laringospasmului nu are loc inundarea traheobronşică (fals înecaţi).248 (dextran 40.). tonicardiace.). abdominale etc. hipertensiune arterială. ser glucozat. Înecul fără aspiraţie de lichid (hidrocutarea = înecatul alb) Hidrocutarea este un accident supraacut care survine la contactul cu apa rece. La aceasta se mai pot adăuga: • traumatismele grave sub apă sau la suprafaţa apei (traumatisme craniene. – hemoconcentraţia (cu tulburări de conducere). Înecul propriu-zis .4%). hipoxie. vit. • stopul respirator cu relaxare musculară. Uneori. pierderea cunoştinţei. Sunt două mecanisme prin care înecul generează moartea: • înecul propriu-zis prin submersie. criză epileptică etc. asfixia (stopul respirator) fiind urmată de stopul cardiac.hipertonă . datorită unei hipersensibilităţi la aceasta. Se caracterizează prin oprirea reflexă a inimii (sincopă . – hemoliză (ce duce la anemie. hiperpotasemie etc. oxigenoterapie. tahicardie.

Alte accidente pot să survină în timpul înotului sau al şederii în apă: infarctul miocardic. • evacuarea stomacului pe sondă gastrică. abdominale cu explozii de organe cavitare sau rupturi viscerale însoţite de lipotimii. Înecul prin traumatisme Cauza înecului este traumatismul. Primul ajutor la înecaţi La scoaterea din apă: – Se va examina rapid: • dacă există respiraţie spontană sau nu. acido-bazice. al complicaţiilor. – Masaj cardiac la nevoie. Veninul conţine substanţe cu . cu genunchiul îndoit al salvatorului. aplicându-se câteva lovituri între omoplaţi pentru uşurarea evacuării apei. PRIMUL AJUTOR ÎN MUŞCĂTURA DE ŞARPE Otrăvirea prin muşcătura de şarpe este denumită ofidism. se pot produce traumatisme. având toracele şi capul decliv. criza de epilepsie sau chiar un leşin pot duce la înecul secundar.. accidentul vascular cerebral. craniene. unde se va face terapia intensivă de echilibrare. Cei mai veninoşi şerpi din ţara noastră sunt: viperele. • pentru înecaţi cu apă sărată perfuzie cu ser clorurat izoton. – • adulţii pot fi sprijiniţi pe coapse. Spasmul laringian instalat odată cu sincopa respiratorie previne inhalarea apei. tulburărilor hidroelectrolitice. – Transportul accidentatului cât mai urgent la un serviciu de reanimare. edemului cerebral. • aspiraţie traheobronşică (pe sonda de intubaţie).în plonjon obişnuit sau de la înălţimi mai mari. care inoculează la locul muşcăturii un venin cu acţiune hemolitică şi hemoragică.249 cardiorespiratorie) înaintea înecului propriu-zis.A. – Apoi accidentatul se aşează cu faţa în sus şi se continuă respiraţia artificială „gură la gură". – Respiraţie artificială „gură la gură" sau în caz de trismus „gură la nas" – Dacă se observă că prima insuflaţie nu este urmată de expansiunea inspiratorie a toracelui se începe eliberarea căilor respiratorii superioare prin curăţarea orofaringelui – Aspiraţia – Se va încerca eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziţie ventrală sau laterală cu capul decliv în felul următor: – • copiii pot fi ţinuţi cu capul în jos pentru câteva secunde. • dacă există puls la carotidă sau nu.P. – Tratamentul: E. – Dacă există truse necesare şi specialişti cu experienţă se execută de la început: • intubaţie traheală. – La locul accidentului se face şi tratamentul medicamentos: • pentru înecaţi cu apă dulce: furosemid şi exsanguinare.

c. – se aplică două garouri la câţiva centimetri superior şi inferior muşcăturii. sau i. – excizia – scoaterea unei rondele de tegument în jurul locului de înţepare (un diametru de cel puţin 5-6 cm). o edem care apare la 10 minute. se extinde foarte repede. Simptome clinice 1. . melenă. într-o oră interesează întreg membrul. Ea trebuie să aibă lungimea de 1-2 cm sau chiar 3 cm să fie orientată în axul longitudinal al membrului şi să aibă adâncime de 0. vărsături sanguinolente. • sufuziuni sanguine generalizate. ceasul. pompă de cauciuc specială. • pupilele dilatate. c) Antitoxina tetanică.5-1 cm. – injectarea în zona înţepăturii a unui vasoconstrictor diluat în anestezic local (adrenalină cu xilină). i. stare de şoc.250 o toxicitate deosebită. hematurii. – aplicaţii reci locale (pentru reducerea inflamaţiei. energic şi insistent. antitoxină tetanică): a) Antivenin – ser polivalent (sau antiviperin) s. – aspirarea lichidului (sânge şi venin) din plagă cu seringă. care duc la necroza ţesuturilor şi apoi la gangrenă. aspirator. gingivoragii. hematemeză.m. – Se face (în primele minute de la muşcătură) o incizie între cele două puncte care marchează muşcătura. o durere intensă. cu tulburări de vedere până la pierderea vederii. care apare foarte repede după înţepătură. cu halou purpuriu. • Inactivarea principiilor toxice ale veninului se obţine printr-un tratament general (cei trei "A" = antivenin. se încearcă liniştirea lui. v. ventuză sau sucţiune bucală (cu condiţia să nu existe leziuni în cavitatea bucală). peteşii.. ameţeală. pompă de muls sânul.Se scot inelele. senzaţie de leşin. la care se adaugă limfangita. În cazurile netratate. urmărind 3 scopuri: • Încetinirea ritmului de intrare în circulaţie a veninului prin: – accidentatul este culcat. 2. • greţuri. o eritem perilezional: la locul înţepăturii pielea se înroşeşte (chiar se înnegreşte). tumefacţiei şi împiedicarea. hemoragii (la 24-48 de ore): epistaxis. moartea survine la 3-4 zile prin hemoragii. antibiotic. b) Antibiotice cu spectru larg. Incizia se poate face cu un cuţit înroşit în foc. 2-4 înţepături mai mari (muşcătura dinţilor veninoşi). iar în mijloc musteşte o cantitate mică de lichid cu tentă sanguinolentă. • obnubilare până la comă. brăţările. Semne generale: • slăbiciune. insuficienţă renală acută sau prin stop respirator (când veninul are acţiune predominant hemolitică): Primul ajutor şi tratament Tratamentul se instituie imediat. arsură. echimoze. După 12-24 de ore apar flictene cu conţinut serohematic. lent. circulaţiei limfatice). Semne locale o la locul muşcăturii se pot observa.

CAPITOLUL XI LEGISLAŢIE: .251 • Terapia de susţinere biologică: tratamentul şocului. corticoizi) al sindromului de coagulare intravasculară diseminată cu heparină (la nevoie). insuficienţei renale acute. La nevoie respiraţie asistată după intubaţie endotraheală. insuficienţei respiratorii. al sindromului hemolitic (transfuzii.

precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România CAPITOLUL I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă Art. b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . Acestea pot fi: a) cetăţeni ai statului român. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi. . de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi. indiferent de cetăţenia lor.Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită. după caz. iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană. 1. d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung. 307 din 28/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial. 1 lit. stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează. d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. 2. care au fost recunoscute de unul din aceste state. 578 din 30/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa. şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. Partea I nr. Art. respectiv. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. .În sensul prezentei legi. . b) în mod exclusiv. posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. prin asimilare. pe teritoriul României. Art. (2) Excepţie de la prevederile alin. 3. c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii. 6. 2.(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României. b). Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. c) şi d). 2. care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României. în condiţiile prezentei legi. c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. 1. a statelor membre ale Uniunii Europene. şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.252 Lege nr. prevăzut în anexa nr. b).

de control uterin manual. curativă şi de recuperare. la domiciliu sau în unităţi sanitare. e) administrarea tratamentului. urmată. conform prescripţiilor medicului. g) participarea la protejarea mediului ambiant. elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc. j) examinarea nou-născutului. 4. 5. în absenţa medicului. iar în caz de urgenţă. respectiv în profesia de moaşă. efectuând. .Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt: a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare. şi care exercită profesia în România. Art. c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere. conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii. care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical. pe care îl asistă în aceste situaţii. d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie. în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale. e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. pe care îl preia în îngrijire. în domeniul îngrijirilor generale de sănătate. 2 lit. de natură preventivă. prin mijloace clinice şi tehnice adecvate. a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului. dacă este vorba de prezentaţie craniană. prevăzut în anexa nr. la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă. epiziotomia. B.(1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale. de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi. 1 lit. corespunzător calificării profesionale însuşite.(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene. Art. dacă este necesar. la nevoie. C. iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică. (3) Prevederile alin. (2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. f) pregătirea personalului sanitar auxiliar. . . . b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt: a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate.253 Art. h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată. i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun. pentru extracţia manuală a placentei. c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii. d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori. reanimarea imediată. (1). în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc. la mamă şi la copil. desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate. 6. h) identificarea. iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi. asistarea naşterii în prezentaţie pelviană. b) administrarea tratamentului. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. eventual. g) asistarea naşterii normale. prevăzute în anexa nr. conform prescripţiilor medicului. f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului.

Art.254 k) preluarea în îngrijire a parturientei. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. 1. Art. (4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României. pentru exercitarea profesiei.Profesia de asistent medical şi. 8. stabiliţi în unul din aceste state. 1. monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului. profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. 34. respectiv. n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor. . exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române. c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii. prevăzut în anexa nr. elaborate de Ministerul Sănătăţii. asistenţii medicali generalişti şi. Art. . respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă. b) certificatul de cazier judiciar. 9. (2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii. . m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială. o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. respectiv. evaluarea şi furnizarea serviciilor. 2. (3) Asistenţii medicali generalişti. de moaşă. . în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii. furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. din punct de vedere medical. în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. organizarea. Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. de către moaşele licenţiate. pentru profesia de moaşă. respectiv. conform art. precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pe durata prestării serviciilor. prevăzute de prezenta lege. denumite în continuare autorităţi competente române. l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată. se face conform prevederilor art. b) sunt apte. d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. respectiv. pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii. 10. prevăzut în anexa nr. sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei. titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. (2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate. stabiliţi în România. d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea. 30. 7. . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.(1) Activităţile prevăzute la art. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea.(1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor. precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar. pe baza următoarelor acte: a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi. pentru profesia de asistent medical. care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical. c) certificatul de sănătate fizică şi psihică. Art.

(1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale. . Art.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal. în vederea reluării activităţii. Art. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora.În exercitarea profesiei. (3) Prevederile alin. este în drept să sesizeze. (2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Art. 14. Art. 12. loc sau situaţie. (2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe. 15. 13. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. Art. SECŢIUNEA a 2-a Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă . (2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. . . precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare.(1) În exercitarea profesiei. (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. prin societăţile de asigurări. 18.Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional. Art. 17. prin preşedintele filialei respective. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. organele judiciare sau autorităţile competente.255 Art. Art. .(1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii. asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane. după caz. precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate. Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia. 11. asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici.Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor. 16. în sistem public şi/sau în sectorul privat. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. . stabiliţi pe teritoriul României. indiferent de persoană.(1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani. asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională. . . . (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională.

(2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. 19. 23. conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară. Art.(1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti.Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii. precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare. . în condiţiile legii. . . 1 şi 2. 22.256 Art. acreditate conform legii. în conformitate cu anexele nr. b) învăţământ sanitar postliceal. .Şcolile sanitare postliceale. (2) Asistenţii medicali şi moaşele. . .Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat. Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi. diploma de asistent medical. pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior. respectiv moaşă. 21. pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali. a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ: a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată. conform legii. Art. colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. Art.(1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat. (4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin. Art. Art. respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită. autorizare şi acreditare. 20. 24. este autorizat ca. (1) sunt diferenţiate. (3) Certificatul de asistent medical. . Art. facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior. să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali. Art. primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare. 26.Ministerul Educaţiei şi Cercetării. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. atât pentru învăţământul public. a studenţilor din colegiile universitare medicale. . .Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. cât şi pentru cel privat. care promovează examenul de licenţă. absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat. 27. în funcţie de dinamica sectorului sanitar. cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar. în condiţiile stabilite de senatele universitare. Art. respectiv în facultăţi de moaşe. pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 25. publice sau private.Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată.Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil. respectiv colegiile universitare medicale. . potrivit legii. cu o durată de 3 ani. facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii.

(2) Dosarul prevăzut la alin. respectiv. în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată.La intrarea în profesie. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau. 30. . în profesia de moaşă. Art. statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă ori. . (1) va cuprinde: a) documentul de identitate. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. (1). vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică.257 CAPITOLUL II Dispoziţii privind exercitarea. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România. un document echivalent emis de acel stat. Art. emis de statul membru de origine sau de provenienţă.(1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia. obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. la una dintre activităţile profesionale. c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. (2) În situaţia în care. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la alin. 29. pe teritoriul României. se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii. nu emite cetăţenilor săi un astfel de document. după caz. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire Art. recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene. (3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. . respectiv. titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. documentul echivalent emis de statul respectiv. în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi. . a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. în lipsa acestuia. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.(1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 28. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. în consecinţă. autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. respectiv. în lipsa acestuia. eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă. b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau.

(5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise. pe durata prestării temporare de servicii în România. în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia. SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor Art. acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză. 33. . anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său. (3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România. respectiv. sunt înregistraţi. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege. atunci când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale. la cerere. (3) Atunci când. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. după o procedură simplificată. (2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi. pe durata exercitării profesiei în România. anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său. de moaşă. 31. consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. . de moaşă. 37.(1) În vederea prestării temporare de servicii în România. aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestării temporare de servicii. 32. (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă. precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi. 31. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni. . Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin.258 (4) În situaţia prevăzută la art. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii. respectiv. pentru moaşele cetăţeni români. Art. respectiv. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă. Art. .(1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşă în România. cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare. comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat. autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi. persoanele prevăzute la alin. se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi. stabiliţi în unul din aceste state. în vederea aplicării prevederilor art.Documentele prevăzute la art. 29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii. asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. în aceste situaţii. 28.

iar. care exercită profesia în România. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. 36. stabiliţi în unul dintre aceste state. 38. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză.Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. respectiv. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor. moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. respectiv.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate. . natura şi locul de desfăşurare a acesteia. . (2) Documentele prevăzute la alin. încalcă legile şi regulamentele profesiei. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 34 alin. . 37. autorităţile competente române vor retrage. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . respectiv de moaşă. 1 lit. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care. declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii profesionale. după caz. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.(1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România. (1) lit. se face pe baza următoarelor documente: a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant. respectiv. b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi. b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat. Art. declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activităţii cu caracter urgent. cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei. b)-d). (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României. Art. precum şi asistenţilor medicali generalişti şi. SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii Art. asistenţii medicali generalişti şi. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. stabiliţi în unul din aceste state.259 Art. 35. 34. în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege. respectiv. în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. răspund potrivit legii. Art. au dreptul de a ataşa la . temporar sau definitiv. c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist. moaşelor cetăţeni români. În cazuri urgente. în caz de urgenţă. în timpul exercitării profesiunii în România. . (2) Persoanele prevăzute la alin. dovezile prevăzute la art.Începând cu data aderării la Uniunea Europeană. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.(1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele. stabiliţi în România.

neînsuşită de beneficiar. Art.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor. autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativă. a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică. nonprofit. Comisia de specialitate a moaşelor. apolitică. în exerciţiul profesiei.260 titlul profesional corespunzător prevăzut la art. . 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă. care sunt stabiliţi şi exercită profesia în România.(1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt: . (1). (4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile. abrevierea acestui titlu. forma corespunzătoare a titlului. . dobândite în condiţiile legii. comisii de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 42. precum şi cu privire la Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. . (2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi. domeniul securităţii sociale. în limba statului emitent şi. CAPITOLUL III Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale Art. de interes public. (2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară. 40. 39. respectiv. 41. acesta va utiliza. neguvernamentală. respectiv. au obligaţia de a se informa la autorităţile competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de sănătate. în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţională. Art.În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. precum şi Comisia de disciplină. . ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent. eventual. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. indicată de autorităţile competente române.

j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are următoarele atribuţii: a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la organizarea educaţiei continue. c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de asistent medical şi. e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. o) acţionează. h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentă a acestuia. care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate. d) participă. . n) stabileşte. alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca. criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii. specializării şi creşterii gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor. respectiv în profesia de moaşă. f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale. valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sănătate. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică. i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe. în funcţie de gradul riscului profesional. indiferent de forma şi de unitatea sanitară în care se exercită. apără onoarea. b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale membrilor săi. în calitate de organ de jurisdicţie profesională. (2) În domeniul formării profesionale. luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora. să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate. r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică. m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele. la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură aplicarea acestora. libertatea şi independenţa profesională a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei. q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în profesia de asistent medical.261 a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor. respectiv. prin structurile naţionale şi teritoriale. în unităţile sanitare publice şi private. deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis. interne şi internaţionale. de moaşă. la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia.

262 b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. .(1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele drepturi: a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. care se eliberează la înscriere. respectiv. (2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă. la cerere. naţionale sau teritoriale. care au practicat profesia. f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor. (4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. (3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora. b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia. ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. şi pensionarii asistenţi medicali şi. necesare pentru exercitarea profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene. SECŢIUNEA a 3-a Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate. e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. 44. conform prevederilor prezentei legi. în condiţiile prezentei legi. (5) Pot deveni. (6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot păstra. şi de a primi informaţiile solicitate. d) organizează centre de pregătire lingvistică. moaşe. SECŢIUNEA a 4-a Drepturi şi obligaţii Art. 10. . c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. la cerere. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. 43. stabiliţi în România. membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. .

h) de a li se acorda. . c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei. pe parcursul a 3 ani.263 g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşă. recompense. până la realizarea numărului de credite respectiv.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele obligaţii: a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele. pentru merite deosebite. SECŢIUNEA a 5-a Organizarea la nivel teritorial şi naţional . 45. g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate. precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea creşterii gradului de pregătire profesională. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. diplome de onoare şi de excelenţă. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. cât şi pentru membrii lor de familie. h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de către acesta. la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. precum şi calitatea de membru de onoare. numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică. (3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează. e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte. de către Consiliul naţional. Art. i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât personal. hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei. (2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională. b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă. f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor.

11 membri. respectiv în municipiul Bucureşti. (3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al reprezentanţilor în adunarea generală. d) preşedintele.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . c) biroul consiliului judeţean. al cărei rezultat va fi validat. (2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională.19 membri. Organizarea la nivel naţional Art.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . conform normei de reprezentare de 1 la 50. respectiv a municipiului Bucureşti. după cum urmează: a) până la 1. .001-4. respectiv al municipiului Bucureşti. respectiv al municipiului Bucureşti. . (2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri. moaşelor. Art.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . pentru filiala municipiului Bucureşti. respectiv. în . cu majoritate simplă.15 membri. Organizarea la nivel teritorial Art.(1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti. (2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret. b) între 1.21 membri. 50. 48. c) între 2. (3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului.Organele de conducere ale filialei judeţene.(1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în filiala respectivă. şi funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti. Art. respectiv al municipiului Bucureşti. în limitele prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. indiferent de numărul participanţilor. conform normei de un reprezentant la 500 de membri. 47.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . va alege dintre membrii săi un birou format din: un preşedinte. 46. Art. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. . b) consiliul judeţean. d) preşedintele. b) Consiliul naţional.264 A. . membrii consiliului judeţean.001-2. înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. c) Biroul executiv.(1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt: a) Adunarea generală naţională. (2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi. respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti. sunt: a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor. . (4) Consiliul judeţean.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean. (2) Adunarea generală alege prin vot secret. În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. B. 2 vicepreşedinţi şi un secretar.(1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul asistenţilor medicali şi. Art. membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. cu majoritate simplă. d) peste 4. 49. respectiv al municipiului Bucureşti. 51. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri. .

Comisia naţională de specialitate a moaşelor. După această dată Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege. (2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă. Art. (3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare.Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. 52. b) cotizaţii lunare. comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. . Art. 56. potrivit legii. Alegerile organizate conform Legii nr. şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani. . În cazul în care. c) donaţii.Organizarea alegerilor la nivel judeţean. respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti. în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional. nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. aleşi de către Adunarea generală naţională. 54. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. (3) Adunarea generală naţională adoptă. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.265 prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. . precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din: a) taxe de înscriere. indiferent de numărul participanţilor. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte. 53. înfiinţarea. la adunarea generală naţională la care au loc alegeri.(1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia. şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie. Art. e) alte surse. precum şi departamente şi compartimente de specialitate. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri. Art. 57. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical.(1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui judeţ. d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din drepturi editoriale. . Art. al cărei rezultat va fi validat. între sesiunile Consiliului naţional. . aleşi prin vot secret de către membrii Consiliului naţional. . în condiţiile legii. rămân valabile până la expirarea mandatului. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. (4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. conform prezentei legi. Comisia naţională de disciplină. cu modificările şi completările ulterioare. . cu respectarea prevederilor legale. de Biroul executiv. respectiv al municipiului Bucureşti.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat. 3 vicepreşedinţi şi un secretar. 55. sponsorizări. Art. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.

62. de moaşă. aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate. 59. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. a profesiei de moaşă pe teritoriul României. nu exclude răspunderea civilă. a) şi b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză. 58. . recunoaşte calificările de asistent medical generalist şi. c) şi d) se aplică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri. contravenţională şi penală. în funcţie de gravitatea abaterii. în termen de 30 de zile de la comunicare. . 60. Art. după caz. c) şi d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată. (1) lit. Ministerul Sănătăţii. 58 alin. .266 SECŢIUNEA a 6-a Răspunderea disciplinară Art. CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă şi. Art.Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. 63. dobândite . (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii. . Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.(1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. (2) Sancţiunile prevăzute la art. şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) mustrare. prevăzută la art.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar. respectiv. . Art. 58 alin. (1) lit. Art. . (1) lit.(1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi. (1) lit. elaborate în conformitate cu prevederile acesteia. consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv.(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi. respectiv. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea. b) avertisment. 58. Ministerului Sănătăţii. 61. (2) Sancţiunile prevăzute la alin.

profesia de asistent medical de farmacie. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. Partea I.(1) Anexele nr. de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană. în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. respectiv. 425 din 31 iulie 2001. . Titluri oficiale de calificare de asistent medical. . Art. Art. ANEXA Nr. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. (3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. eliberate de un stat membru al Uniunii Europene. Art.Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal. Art. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului.(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Art. Titluri oficiale de calificare de asistent medical I. 66. Partea I. publicată în Monitorul Oficial al României. 69. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 68. (2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşă se modifică numai prin lege. în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist. 64. iar încadrarea în muncă se face conform legii. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. 1 A. profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical. cetăţenilor acestora. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României.Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. . dobândite în România .Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . înfiinţarea. Art. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Partea I. cu modificările şi completările ulterioare. Art. de moaşă. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) Normele privind recunoaşterea diplomelor. într-un stat membru al Uniunii Europene.267 în conformitate cu normele Uniunii Europene. de cetăţenii acestor state. care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia. 65. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 67. . (3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. .Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii. certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi. nr.În sensul prezentei legi. 1 lit. se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 70. se abrogă Legea nr.

diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. Cercetării şi Tineretului.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil.diplomă de licenţă. eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale. titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România.268 Asistent medical cu studii medii . eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei Asistent medical cu studii postliceale: a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. Cercetării şi Tineretului. într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană. Diplome. Cercetării şi Tineretului. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale. dobândite în România Asistent medical generalist: a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist. Cercetării şi Tineretului II. Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată . Cercetării şi Tineretului Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată . eliberată de Ministerul Educaţiei. obţinute sau. eliberată de Ministerul Educaţiei. asistent medical medicină generală. c) certificat de competenţe profesionale. eliberată de Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. B. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist. eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. în cazul dovezilor de calificare . eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară. certificate. d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii. titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale. recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist. 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală. Cercetării şi Tineretului Asistent medical cu studii superioare de lungă durată . Cercetării şi Tineretului II. b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală. eliberat de Ministerul Sănătăţii. Cercetării şi Tineretului.diplomă de licenţă. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. d) certificat de competenţe profesionale.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. asistent medical generalist. Diplome. Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată . eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. certificate. respectiv. asistent medical medicină generală. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. după caz. eliberate sau. după caz. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist I. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

în cazul dovezilor de calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. eliberat de Ministerul Sănătăţii. Moaşă cu studii superioare de lungă durată: . respectiv. Titluri oficiale de calificare de moaşă. certificate.269 de asistent medical generalist. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei.diplomă de licenţă II. de obstetrică-ginecologie. obţinute în România Moaşă: a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie. Cercetării şi Tineretului. . asistent medical obstetrică-ginecologie. dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. B. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă I. C. eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Ministerul Sănătăţii. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Diplome. care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical. A. ANEXA Nr. eliberată de Ministerul Sănătăţii. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. eliberate sau. Titlul profesional: moaşă. b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. Titluri profesionale de asistent medical Asistent medical generalist Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate Asistent medical obstetrică-ginecologie Asistent medical pediatrie Asistent medical balneofizioterapie Asistent medical igienă Asistent medical igienă şi sănătate publică Asistent medical laborator clinic Asistent medical radiologie şi imagistică Asistent medical farmacie Asistent medico-social Asistent medical de nutriţie şi dietetică Asistent medical de ocrotire Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale Asistent de profilaxie stomatologică Asistent igienist pentru cabinet stomatologic Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară. 1 lit. şi certificat de confirmare ca asistent medical. după caz. 2 A. d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă.

d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare. . 46 din 21/01/2003 Publicat in Monitorul Oficial. tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv.Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune.Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană. c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale. originii naţionale sau sociale. 3. 2. vârstei. terapeutic ori de reabilitare. 51 din 29/01/2003 DREPTURILE PACIENTULUI CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. .În sensul prezentei legi: a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate. financiare şi materiale. religiei. . fără nici o discriminare. Art. . e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile. Partea I nr.270 Lege nr. opţiunilor politice sau antipatiei personale. serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical. sexului. în conformitate cu resursele umane. precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului. apartenenţei etnice. atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală. 1. b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei. Art.

12. . iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. 4. 8. personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintro exprimare anterioară a voinţei acestuia. consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar. . Art.Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. Art. Art. diagnostic şi tratament. informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau.271 CAPITOLUL II Dreptul pacientului la informaţia medicală Art. Art.În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal. . precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri. 16. Art.Pacientul are dreptul să solicite şi să primească. . 7.(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. Art.Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. . inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. la externare.Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. . 17. Art. Art. . . 11.În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă.Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi. cu minimalizarea terminologiei de specialitate.Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile. . (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator. un rezumat scris al investigaţiilor. consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului. după caz. . . 5. a intervenţiilor medicale propuse. cu acordul pacientului. Art. . dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă.Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos. . 9. Art. 14. diagnosticului. se va căuta o altă formă de comunicare.Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate. Art. 10. în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română.(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. răspunderea pentru decizia sa. 15. CAPITOLUL III Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală Art.Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor. în scris. Art. . clar. 6. precum şi la modul de a le utiliza. a alternativelor existente la procedurile propuse. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării. decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa. . 13.

(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri.Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Art. Art. Art. 23. Art. CAPITOLUL V Drepturile pacientului în domeniul reproducerii Art. cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul. tratamentul.Toate informaţiile privind starea pacientului. 26. cu excepţia cazului prevăzut la art. familială a pacientului este interzis. . Art. . Art. CAPITOLUL VI Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale . Art. cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului. fără nici o discriminare. 26. . . Art. 19. 25. 18. rezultatele investigaţiilor. acordarea consimţământului nu mai este obligatorie. 21. prin serviciile de sănătate. . . CAPITOLUL IV Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului Art. 28.Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. 22.Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa. tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său.Pacientul are dreptul la informaţii. . are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. . . . prognosticul.272 Art. educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii.(1) Orice amestec în viaţa privată. implicaţi în tratamentul pacientului.Pacientul are acces la datele medicale personale. (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi. datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. 27. păstrarea. folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său. 24.Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea.(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat. 20. cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale. diagnosticul. (2) Pacientul. în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. .

de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice. . în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării. . Art. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice. 32. cadre medii sau de alt personal calificat. Art. în program continuu.(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. contravenţională sau penală. .273 Art. al prietenilor. 29. după caz. . oferite de medici. Art. 36. . cu respectarea legii. de suport spiritual. Art. Art. . 30. 37. precum şi situaţia existentă cu una optimă. CAPITOLUL VII Sancţiuni Art. conform prevederilor legale. de specialitate sau de medicină generală. La solicitarea pacientului.Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei.(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii.Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului. 33. 31. CAPITOLUL VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. anual. (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme. selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical. 35. . răspunderea disciplinară.Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă. precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage. spitaliceşti şi ambulatorii. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile. .(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat. . rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului.(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. Art. 34. în măsura posibilităţilor.(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat. material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii. Art. . . 38. (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii.

sex. Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia. vârstă. care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şi în care sunt efectuate intervenţii medicale. nr. Art. precum şi orice alte dispoziţii contrare. apartenenţă etnică. Art. Partea I.În situaţia în care intervenţiile medicale sunt refuzate de către pacienţi care îşi asumă în scris răspunderea pentru decizia lor. Art. Art. au obligaţia de a furniza pacienţilor informaţii referitoare la: a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces la acestea. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. 54 din 10 iulie 1978. (2) În situaţia în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.(1) În situaţia în care. origine naţională. se solicită consimţământul reprezentantului legal al pacientului. pentru efectuarea unei intervenţii medicale. . Art. denumite în continuare unităţi. . 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei. 108 şi 124 din Legea nr. fără discriminare pe bază de rasă. g) alternativele existente la procedurile propuse. religie.Unităţile sanitare de orice fel.Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale. i) consecinţele neefectuării tratamentului şi ale nerespectării recomandărilor medicale. care se publică în Monitorul Oficial al României. 78. personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioară a voinţei. Art. Partea I. 46/2003 Art. 40.Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. acestora trebuie să li se explice consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale.274 (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. . 2. publicată în Buletinul Oficial. opţiune politică sau antipatie personală. 1. h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şi activităţi de inovare tehnologică. 39. dacă aceasta este cunoscută. d) starea propriei sănătăţi. . în limitele capacităţii sale de înţelegere. .La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. . 3. . Partea I. Normă din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. (2) Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare la obligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor la respect ca persoane umane. . b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.(1) Unităţile trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor la îngrijiri medicale. acesta trebuie să fie implicat în adoptarea deciziei. . Art. c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unităţi cu paturi. e) intervenţiile medicale propuse. 5. unităţile au obligaţia efectuării în cel mai scurt timp posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate. f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată. 4. 6. j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilor diagnosticate.În situaţia în care este necesară efectuarea unei intervenţii medicale unui pacient care nu îşi poate exprima voinţa.

7. tratamentul sau îngrijirile acordate.În situaţiile în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru sănătatea femeii gravide. (2) Plata serviciilor medicale acordate pacienţilor internaţi de către medicii prevăzuţi la alin. unităţile au obligaţia să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora. unităţile le pot utiliza.Unităţile pot asigura. (1) numai în cazuri de urgenţă apărute în situaţii extreme. . Art. Art. 9. se acordă prioritate salvării vieţii mamei. 12. . cadre medii sanitare şi de alt personal calificat. (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. familială a pacientului influenţează pozitiv stabilirea diagnosticului. Art. cadrul adecvat în care acesta poate beneficia de sprijinul familiei şi al prietenilor. (2) În situaţiile în care datele referitoare la viaţa privată. . Art.(1) În situaţiile în care se solicită informaţii cu caracter confidenţial. Art. 14.(1) Unităţile au obligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asupra pacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi de personal acreditat.În scopul asigurării continuităţii îngrijirilor acordate pacienţilor. spitaliceşti şi ambulatorii. 15. . Art. . la cererea pacientului sau a familiei acestuia. .Unităţile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale. . 16. precum şi a serviciilor comunitare necesare după externare. în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale.275 Art. . precum şi pentru acordarea de servicii medicale de către medici acreditaţi din afara unităţii. (2) În toate situaţiile care nu sunt prevăzute la alin. 10.(1) La cererea pacienţilor internaţi. Art. Art. de suport spiritual şi material pe tot parcursul îngrijirilor medicale. . dar numai cu consimţământul acestora. unităţile stabilesc parteneriate cu alte unităţi medicale publice şi nepublice. . 8. (1) unităţile sunt obligate să asigure obţinerea consimţământului pacientului. 11. unităţile cu paturi trebuie să asigure condiţiile necesare pentru obţinerea de către aceştia a altor opinii medicale. . (2) Intervenţiile medicale asupra pacientului pot fi efectuate în absenţa condiţiilor prevăzute la alin. Art.(1) Fotografierea sau filmarea pacienţilor în unităţi. care dispun de medici. unităţile trebuie să asigure condiţiile necesare alegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficienţei şi lipsei de riscuri.În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii.Participarea la activităţi de cercetare ştiinţifică medicală a persoanelor care nu sunt capabile să-şi exprime voinţa poate fi realizată numai după obţinerea consimţământului reprezentanţilor legali şi numai în situaţia în care cercetarea respectivă este efectuată şi în interesul pacienţilor. se efectuează fără consimţământul acestora. fiind considerate excepţii cazurile în care pacienţii reprezintă pericole pentru ei înşişi sau pentru sănătatea publică. 13.

Aceste asigurări nu sunt obligatorii. e) participarea persoanelor asigurate. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar. a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare. f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie. 1.(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. oricărui asigurat. . g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. în mod echitabil şi nediscriminatoriu. pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art.276 Ordonanţă de urgenţă nr. . a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor.

c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale. de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. în condiţiile legii. denumită în continuare CNAS. materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului. inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. materialele sanitare. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România. şi. respectiv proteze. auzului. b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale. 4. . potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. denumită în continuare contribuţie. toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară. este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Ordinii Publice.donaţii. suportată de asiguraţi. din subvenţii de la bugetul de stat. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă. care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. . dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond. medicamentele. Art. efectuat pentru toate tipurile de furnizori.(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. respectiv. în condiţiile contractuluicadru. denumite în continuare case de asigurări. 3. . precum şi din alte surse . dispozitive de mers şi alte materiale specifice. serviciile de îngrijire a sănătăţii. f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări. precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau .(1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. potrivit legii. 2. orteze. de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat. dobânzi. e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate.(1) Sunt asiguraţi. denumit în continuare fondul. h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului. Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. CAPITOLUL II Asiguraţii SECŢIUNEA 1 Persoanele asigurate Art. sponsorizări. următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice. potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei.277 Art. d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu. pentru protezarea membrelor. (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. (3) Administrarea fondului se face.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. până la vindecarea respectivei afecţiuni. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat. precum şi cele provenite din pensii. dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi. precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.adeverinţă sau carnet de asigurat . c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal.eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. . b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe. e) pensionarii de asigurări sociale. Art.278 reşedinţa în România. şi alte categorii de pensionari. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. cu modificările şi completările ulterioare. pensie sau din alte resurse.V. prin Ordonanţa Guvernului nr. d) diagnostice medicale cu risc vital. d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă. fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani. 416/2001 privind venitul minim garantat. 2 din Legea nr. c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. republicată. aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. care se suportă din fond.(1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ . la propunerea CNAS. potrivit Legii nr. cu modificările şi completările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. republicată.R. .O. pensionarii militari. cu modificările şi completările .(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare. g) femeile însărcinate sau lăuzele. soţia şi părinţii fără venituri proprii. 6. precum şi persoanele prevăzute la art. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară. răniţilor. prin Legea nr. dacă sunt elevi. 44/1994 privind veteranii de război. dacă nu realizează venituri din muncă. (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. republicat. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România. b) soţul. 189/2000. precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social. aprobată prin Legea nr. pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei. prin codul furnizorului. 42/1990 pentru cinstirea eroilormartiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora. 5. f) grupa sanguină şi Rh. pensionarii I. tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. Art.

În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut. convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României. cu plata contribuţiei din alte surse. 113 şi 114 din Codul penal. d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate.(1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. după caz. dacă nu au venituri. 10. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond. denumit în continuare CMR. 9. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere. până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. înţelegeri. 105.(1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Colegiului Farmaciştilor din România. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. după caz.279 ulterioare. persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate. c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv. precum şi persoanelor fizice. de alocaţie de sprijin. . c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. denumit în continuare CFR. b) se află în concediu medical. denumit în continuare OAMR. SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Art. CNAS. 7. pe durata acesteia.În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului. Art. în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani. . în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă: a) satisfac serviciul militar în termen. . direct sau prin casele de asigurări. 8. . Art. servicii de îngrijire a sănătăţii. potrivit legii. precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri. i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. Ministerul Sănătăţii şi . (2) Drepturile prevăzute la alin. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. Art. în condiţiile prevăzute de acordurile. medicamente. (3) Prevederile alin. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale. potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare. înţelegerile. b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară. să desfăşoare activităţi independente. convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. materiale sanitare şi dispozitive medicale.

dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. CFR şi OAMR. medicul specialist din ambulatoriu. (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice. până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor. în principal. l) coplata pentru unele servicii medicale. (6). c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii. k) modul de informare a asiguraţilor. a procedurilor terapeutice. unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale. i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu. a serviciilor de îngrijiri. 11. g) criteriile de internare în spital. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului. norme proprii de aplicare a contractului-cadru. a medicamentelor. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. . cu avizul CNAS. condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru. care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la . inclusiv la domiciliu. în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. Ordinii Publice. a). e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază. suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate. a dispozitivelor de mers şi de autoservire. modul de decontare şi actele necesare în acest scop. cu consultarea CMR. (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. a materialelor sanitare. a protezelor şi a ortezelor. b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită. Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (5) Prevederile alin. Transporturilor şi Locuinţei vor elabora. (3) lit. precum şi casa de sănătate la care se asigură. j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor. h) asigurarea tratamentului spitalicesc. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. (3) Contractul-cadru reglementează. care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. b) lista serviciilor medicale. (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie.280 Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. adaptate la specificul organizării asistenţei medicale.(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident. f) internarea şi externarea bolnavilor. măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare.

13. 16. potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR.Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. . h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă. Art. g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate. f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar. b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate. d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi. precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă. 14. g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă. Art. de reducere şi de evitare a cauzelor de . e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an. j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare. inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor. k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice. Art. Art. CAPITOLUL III Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice Art. .Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an. e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului. medicamente. . 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii. h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. prin casele de asigurări. denumită în continuare coplată. în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin. 15. asupra serviciilor de care beneficiază. asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii. materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu. d) să beneficieze de servicii medicale. 12. a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu. în condiţiile legii. stabilit prin contractul-cadru. . medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică. c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru.(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor.Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale. . f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii.281 data înscrierii pe listele acestuia. al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii.Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani. precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

(2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei. d) prescrierea tratamentului necesar vindecării. c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. . . stabilite prin contractul-cadru. d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. Art. . (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii. investigaţii. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. examen clinic.Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări. precum şi igieno-dietetic. 19. stabilirea diagnosticului. fie la grădiniţă. examene paraclinice şi de laborator. alcool şi tutun.(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat. (2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. Art. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta. SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative Art. b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului. 21. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav. indiferent de statutul de asigurat al femeii. precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive. 20. indiferent de statutul de asigurat al femeii. chirurgical şi unele proceduri de recuperare. . b) de două ori pe an. dacă sunt elevi. b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză. c) tratamentul medical.282 îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri. la indicaţia medicului de familie. unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp. pentru prevenirea complicaţiilor ei. la indicaţia şi sub supravegherea medicului. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi. Art. pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani. individual sau prin formarea de grupe de profilaxie. 18. după caz. pentru copiii până la vârsta de 18 ani. Art. fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar.(1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă. .(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie. pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei. astfel: a) trimestrial. e) servicii de planificare familială.(1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. după caz. tratament medical şi/sau tratament . inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă. 17. (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru.

22. . 26. (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat. (2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru. 6 alin. (1). şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. . Art. materiale sanitare. pe bază de prescripţie medicală. cu sau fără contribuţie personală.(1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru. 23.283 chirurgical.Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. cu sau fără contribuţie personală. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente. dacă este necesar şi indicat de medic. Art.Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală.(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS. recuperare. SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu Art. SECŢIUNEA a 3-a Medicamente. pe baza prescripţiilor medicale. dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice Art. cazare şi masă.(1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. pe baza prescripţiilor medicale.(1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate. cu consultarea CFR. 25. . c) şi d). auzului. (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate. prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită. 25 alin. a) şi g) se suportă integral din fond. îngrijire. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului. materiale sanitare. (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice. Art. 24. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. Art. dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. . dispozitive medicale. se suportă din fond. . în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice. 27. (1) lit. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru. SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale . medicamente şi materiale sanitare. . (1) lit. 6 alin.

. 28. d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. . Art. accidente de muncă şi sportive. elaborate de către CMR şi OAMR. Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale. se suportă din fond. asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat. b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată. precum şi a medicilor. materiale sanitare şi tipuri de transport. f). asistenţă medicală a sportivilor. sunt: a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale. 29.Cheltuielile de transport sanitar. SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii Art. m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat. .Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii. (1) lit. l) se stabilesc prin contractul-cadru. b) tratamentul stomatologic. e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate. f) unele medicamente. 30. c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor.284 Art. costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită. b) cazurile prevăzute în contractul-cadru. (1) lit. necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat. b) unele servicii medicale de înaltă performanţă. d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort. conform legii. i) transplantul de organe şi ţesuturi. g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor. c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice. k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive. c). . n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie. l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor. ochelari de vedere. h) fertilizare in vitro.(1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR. b). i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. după caz. (2) Serviciile prevăzute la alin. 31. .(1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond. se negociază cu CNAS şi se referă la: a) tratamentul medical. asistenţă medicală la locul de muncă. c) unele servicii de asistenţă stomatologică. SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani. cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru. j) asistenţă medicală la cerere.

în condiţiile legii. inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. 35.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează. c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi . cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale. din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate. ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR. SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate Art.285 d) procedeele medicale de recuperare eficace. 34. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS. . cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice. organizaţiilor neguvernamentale. Controlul are la bază criteriile prevăzute la art. Art. 36. după caz. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală. CFR.Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor. Art. 30 şi 31. dispozitive medicale şi transportul bolnavilor.CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora. . . ai clinicilor universitare. CFR şi ale OAMR. sindicatelor. materiale sanitare. Art.În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu. (3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia. CMR. . SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate Art. . unităţilor de cercetare. 32. patronatelor. cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. în vederea realizării programelor de sănătate. implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică. 33. e) prescrierea de medicamente. precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei.

respectiv al municipiului Bucureşti. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual. . ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale. 37. (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin.(1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale. . d) participă la acreditarea personalului medical. (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. farmaciştii. se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. de dispozitive medicale şi de medicamente. . b) farmaciile. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal. centrele de diagnostic şi tratament. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. 38.286 urmăreşte respectarea acestora. Metodologia de autorizare de aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor. în cadrul acreditării unităţii sanitare. de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. CAPITOLUL IV Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale. . de dispozitive medicale. c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor. sunt: a) cabinetele medicale. în cadrul acreditării farmaciei. personalul sanitar din serviciile conexe actului medical. distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare. de dispozitive medicale şi de medicamente Art. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. medicii. după caz. b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR.Furnizorii de servicii medicale. (4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. de medicamente şi materiale sanitare Art. Medicii. după caz. spitalele şi alte unităţi sanitare. 39. respectiv al municipiului Bucureşti. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări. în cadrul acreditării unităţii sanitare. după caz. c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale. . după caz. Art. în termen de 30 de zile.287 În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor. persoane fizice sau juridice . precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi. precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat. CFR şi OAMR. medicamentelor. Art. b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi.Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate. denunţarea unilaterală a contractului.Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază. eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS. la încheierea contractului cu casa de asigurări. (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor. cu indicarea temeiului legal. prin tarif pe caz rezolvat. indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului. stabilite prin contractul-cadru. 40. 46. . (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale. 42. Art. după caz.(1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. Art. acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. tarif pe serviciu medical. . tarif pe zi de spitalizare. . . Art. Art. în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare. CMR. furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru.(1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată. 44. suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale. e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. 45. 43. 47.(1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora. negociate. în afara celor ambulatorii. d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte. pentru perioada următoare celei acoperite prin contract. pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru.Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. Art. . (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea. . Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare.Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate. (3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. urmărind realizarea echilibrului financiar. 41. . Art. c) prin tarife pentru anumite servicii. tarif pe serviciu medical.

donaţii. CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. b) şi c) şi la alin. (1). . contribuţia lunară de 6. (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6. Art. d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin. 50. potrivit prevederilor art. veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. 49. 51. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. pentru cele prevăzute la alin. 51 alin.5%.Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate. 48. a)-d). pentru acoperirea deficitului bugetului fondului. în condiţiile legii. (3). Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative. 52. (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. b) subvenţii de la bugetul de stat. (3) Nerespectarea prevederilor art. care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit. (2) lit. c) veniturilor din agricultură şi silvicultură. c) dobânzi. 6 alin. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. (1) şi ale art. Art. b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente. . b) trimestrial. e).288 acreditate. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază.(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă.(1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice. pentru cele prevăzute la alin. e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor. în situaţii motivate. c) anual. Art. (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar. . b). (2) lit. a) şi d).Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate. 13. (2) lit. (4) Contribuţiile prevăzute la alin. . stabilite prin contractul-cadru. .5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social. acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor. (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. sponsorizări şi alte venituri. stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. acreditate. Art. (2) lit. cu excepţia persoanelor prevăzute la art. (3) În mod excepţional.(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate. pentru cele prevăzute la alin. . 52 alin.

direct sau prin casele de asigurări. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.(1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere. (3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului. CNAS. . 6 alin. 6 alin. a contribuţiilor datorate fondului. d) cheltuieli de administrare. după caz. sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile. de către cei care efectuează plata acestor drepturi.5%. potrivit legii. 55. (3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13. .(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează.5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. d). a) şi c). egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. calculată la salariul de bază minim brut pe ţară. a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. asupra alocaţiei de sprijin. (1) lit. 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat. o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi. după caz. (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate. vor depune la bancă sau la trezorerie. documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului. (4) Angajatorii. potrivit legii. . o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează. respectiv trezorerie. 56. dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) În cazul neachitării la termen. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. b). .Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale. (2) Persoanele care nu sunt salariate. (2) lit. c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6.289 Art. a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale. pentru persoanele prevăzute la art. pentru a obţine calitatea de asigurat. începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale. c) de către bugetul asigurărilor de şomaj. b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat. funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate. indiferent de forma de proprietate. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere. potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. (2) lit. . Art. 6 alin. pentru persoanele prevăzute la art. pentru persoanele prevăzute la art. plăţile efectuându-se simultan sub control bancar. (2) lit. a medicamentelor. Art. 54. (1) lit. 53. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin.5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani. în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6.5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau.(1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art.

cu personalitate juridică. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene. 248. c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie. 59. 56. (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. (1) se suportă de la bugetul de stat. . la propunerea Guvernului. de diagnostic. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi. calea Călăraşi nr. care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti. de interes naţional. care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. ca anexă la legea bugetului de stat. după caz. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu. Art. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. Art. 57. în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Ordinii Publice. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art. Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti. CAPITOLUL VI Organizarea caselor de asigurări de sănătate SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate Art. Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 56.(1) CNAS este instituţie publică.290 c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective. . Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. autonomă. prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. . Transporturilor şi Locuinţei. sectorul 2. .(1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. 58. (4) Statutele prevăzute la alin. care necesită activităţi de prevenire. cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale.(1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare. b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă. 60.(1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament. Art. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile. .

d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă Art. cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. la nivelul oraşelor. avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. 63. la propunerea CNAS şi CMR. c) structura. 64. Art. 62. SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate Art. Art. i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală. c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor. în vederea contractării şi . .(1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS. b) elaborează. cu personalitate juridică. precum şi cu asiguraţii. e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări. e) alte prevederi. în subordinea CNAS. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. drepturile şi obligaţiile organelor de conducere. h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.(1) Casele de asigurări sunt instituţii publice. implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare. f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului. al municipiilor. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. g) elaborează proiectul contractului-cadru. .Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. . care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului. Guvernului. . l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor. d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări. pentru persoanele asigurate. pe baza prescripţiilor medicale. k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. împreună cu casele de asigurări. 61. Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi.291 b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale.Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică. pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. cu bugete proprii. (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat. j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii.

o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. b) consiliul de administraţie. g) să administreze bunurile casei de asigurări. asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate. m) acordă gratuit informaţii. 67. d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă. h) să negocieze.Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond.(1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul .292 decontării acestora de către casele de asigurări. . conform prevederilor legale. respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii. e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond. pe baza prevederilor contractului-cadru. . SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere Art. d) 2 vicepreşedinţi. după caz. j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii. 66. consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate. i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora. este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. e) directorul general. să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru.(1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor. r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. b) să aibă calitatea de asigurat. Art. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. 65. c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. b) să administreze bugetele proprii. Art. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. c) preşedintele. . (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS. consultanţă. n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. c) să înregistreze. k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. f) să furnizeze gratuit informaţii. să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS.

b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie. 3 de către primulministru. c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia. republicată. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie. revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri. serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Prevederile art. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. 70. Ministerului Apărării Naţionale. 69. 3 de către Senat. Ministerului Justiţiei.293 Bucureşti. c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului. 67 alin. 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. 3 de către Camera Deputaţilor. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei. cu un mandat pe 4 ani. . la propunerea comisiei de specialitate. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. sau în şedinţe extraordinare. Art. Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. . în condiţiile legii. la convocarea consiliului de administraţie. . la convocarea preşedintelui CNAS. costurile sistemului. . Art. aleşi în aceleaşi condiţii. . 71. 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. a ministrului muncii şi solidarităţii sociale. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. (2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. d) analizează modul de utilizare a fondului. la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Ministerului Lucrărilor Publice. la propunerea comisiei de specialitate. a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor.(1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri. până la expirarea mandatului în curs.Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS. b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Art. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie.(1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru. a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei. Serviciului Român de Informaţii. b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României. 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. Transporturilor şi Locuinţei. d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. 68. Art. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr.(1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an. şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice.

pe perioada exercitării mandatului. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate.294 (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret. (1). cu excepţia celor prevăzute la art. Art. ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. . la propunerea preşedintelui.(1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat.(1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani.(1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. 76. b) pentru vicepreşedinţi. (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. nu sunt salariaţi ai CNAS. . (3) Preşedintele. . în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. 72. . la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat. beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. 75. Art. 73. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. 74. pe perioada executării mandatului. şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. (3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS. prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. 75 alin.(1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general. Art.Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. Art. . vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. Art. c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor. (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs. cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor. pe o perioadă de 4 ani. b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare. şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor. Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. .

g) avizează utilizarea fondului de rezervă. la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. în condiţiile legii. n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS. în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie. precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie. prezentate de preşedintele CNAS. q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate. 72 alin. . s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate. precum şi raportul anual de activitate.(1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege. l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări. v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. în condiţiile legii. r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate. f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. pentru administrarea şi gestionarea fondului.295 d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului. (2). potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări. k) avizează rapoartele de gestiune anuale. d) numeşte. p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul . la convocarea preşedintelui CNAS. 77. i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale. o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor. f) avizează. repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului. h) aprobă programul de investiţii. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare. m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia. u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar. c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei. în condiţiile prevăzute la art. j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor. Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. Art. t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări. contul de încheiere a exerciţiului bugetar. e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor. preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie.

(1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri. până la expirarea mandatului în curs. Art. desemnaţi prin consens. 79. în condiţiile legii. 80. prin ordin al ministrului lucrărilor publice. desemnaţi prin consens. după caz. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice.(1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii. . aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. Art. în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice.Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele . c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor. b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor. b) unul de prefect. 56/1998. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. Transporturilor şi Locuinţei. d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. .296 Oficial al României. e) preşedintele. (2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri. (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice. respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. 81. . după validarea . în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit. 78. transporturilor şi locuinţei. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia.(1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean. iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri. (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS. 458/2001. Art. respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective. respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. . 56/1998. d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. prin decizie a preşedintelui CNAS sau. care este directorul general al casei de asigurări. c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot. Ordinii Publice. Transporturilor şi Locuinţei.director general. la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene. 458/2001. Partea I. Art. (3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării. (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite. cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani.

84. care este condus de un medic-şef. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR. Art. b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale.Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate. medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora. g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte.Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele: . pe care le dă publicităţii. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări. în raport cu numărul asiguraţilor. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. în condiţiile legii. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS. inclusiv executarea silită. . (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut. în limita fondurilor disponibile. şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior.(1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical.297 concursului. se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. 83. h) numeşte. informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă. c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical.(1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale. care este condus de un medic-şef. c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond. SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări Art. cu respectarea contractului-cadru. d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor. Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare. potrivit legii. b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune. d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. . 82. Art. . 85. SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări Art. regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare. . (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. e) stabileşte modalitatea de contractare.

64 alin. pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare. asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private.CNAS împreună cu CMR. cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării. după caz. g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare. secundară şi terţiară -.primară. (1) lit. curativă. b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor. răspunde. k). prin direcţiile de sănătate publică. ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite. 87. în condiţii grele şi foarte grele. 89. coordonează şi controlează. organizarea activităţii de asistenţă medicală . j) să furnizeze. b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul .Auditul intern se va exercita conform legii.298 a) să verifice acordarea serviciilor medicale. în maximum 30 de zile de la data raportării. precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate. d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale. CAPITOLUL VII Controlul SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune Art. SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Art. h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate. la termenele stabilite. . în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract. . c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate. Art. de recuperare medicală. i) să raporteze CNAS. respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică. e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora. datele solicitate privind serviciile medicale furnizate. are următoarele atribuţii: a) asigură. la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. datele de identificare a persoanelor asigurate. numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie.Ministerul Sănătăţii şi Familiei. 86. cu respectarea prevederilor art. asistenţă de urgenţă. SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor Art. conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale. conform legislaţiei în vigoare. 88. . f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. potrivit legislaţiei. . CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi.

contravenţională sau penală. d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale.(1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond. .299 sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar. jurişti sau economişti. după caz. b) nevirarea contribuţiei datorate conform art. inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private. CMR. 95. (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. 93. 94. 52 alin.Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială. Art. Art. SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii Art. Art. (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri. 92. colaborând în acest scop cu CNAS.Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 90. dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. 3021 din Codul penal. (2) cu date nereale. SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul Art. c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice. . având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii. . 91. CFR şi OAMR. împreună cu CMR şi OAMR. (2). (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS. CAPITOLUL VIII Răspunderi şi sancţiuni Art. 96. de personalul din sistemul sanitar. 8 alin. . acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. . . . (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare.(1) Arbitrii pot fi medici. . constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art.Completarea declaraţiei prevăzute la art. SECŢIUNEA 1 Infracţiuni Art. 289 Cod penal. şi se avizează de către Ministerul Justiţiei. 8 alin. civilă.Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art. cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate.

jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor.director general al caselor de asigurări. fie prin soţ. colegiilor judeţene ale medicilor. funcţii alese sau numite în cadrul CMR. d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond. pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori. farmaceutic sau de aparatură medicală. organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări. 97. .000 lei la 10. . respectiv al municipiului Bucureşti. după caz. (2) Contravenientul poate achita. respectiv al municipiului Bucureşti. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte . cu amendă de la 30.000 lei la 50. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 100. .(1) Contravenţiilor prevăzute la art. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări. Art.Contravenţiile prevăzute la art. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.(1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. .000. Art. 97.000. (2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS.000 lei. Art. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care. .Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în . 99. 102. 98.000.000.000 lei.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări. 180/2002. cabinetelor medicale. cu amendă de la 5. b) şi d). 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. Art. nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei.(1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări. de la data comunicării acestuia. cu modificările ulterioare.300 c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond. agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. 101. Art. CAPITOLUL IX Dispoziţii finale Art. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. direcţiilor de sănătate publică. afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv. a) şi c). CFR. indiferent de nivel. fie personal. soţie. colegiilor judeţene ale farmaciştilor. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr. unităţilor sanitare. b) cele prevăzute la lit. . (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin.

Partea I. Art. Art. 50 alin. (1) lit. 105. 56 şi art. Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului. publicată în Monitorul Oficial al României. nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor. art. . cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice. Partea I. care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. 106. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. din activităţi proprii. 53 alin. e) şi h). art.Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. Bibliografie . . (2) şi (3). cu excepţia prevederilor art. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile. 108. nr. (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite. vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. cu modificările şi completările ulterioare. 103. bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări.Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată. (1). (4) Consiliile judeţene. (2) şi (3). 178 din 31 iulie 1997.301 una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. . art. . pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. subvenţii. 6 alin. art. preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean.În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar. 59 alin. (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. art. 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate. Art. donaţii sau din alte surse. în condiţiile legii. (2) şi (3). (2) şi (3). Art. . 145/1997. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. 54 alin. în condiţiile prevăzute de lege. Art. 104. 51 alin.(1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite.(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. precum şi orice alte dispoziţii contrare. (5) În cazul în care consiliile judeţene. . 107. referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane.

Book by. 6. Bucureşti. 15. efectuarea sterilizării şi păstrarea sănătăţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private. 8. 1995. 185/2003 privind normele tehnice privind asigurarea curăţeniei.The Sacred and The Profane University of Pennsylvania Press Philadelphia. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii 984/1994 privind prevenirea şi controlul infecţiilor nozocomiale 17. precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România 14. Zalumas Jacqueline: Caring in Crisis: An Oral History of Critical Care Nursing . Editura Viaţa Medicală Românească. University of Pennsylvania Press. Book by. Editura Viaţa Medicală Românească. Lucreţia Titircă: Manual de ingrijiri speciale acordate pacienţilor de asitenţii medicali. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. 1986. Editura Viaţa Medicală Românească. Medic. Bucureşti. 20. 18. 11. 7. 136 – 164. 2004. *** Nursing – supl.1. Medicală. OMS. ed. Traynor Michael : Managerialism and Nursing: Beyond Oppression and Profession. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 7: Sănătatea viitorilor părinţi. Ed. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. Louis London Philadelphia Sydney Toronto. nr. 2. *** Legea nr. Goodman-Draper Jacqueline:Health Care's Forgotten Majority: Nurses and Their Frayed White Collars 176 pgs. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing. *** Legea nr. I-a . 46/2003 19. ed. asist. 307 din 28/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă. 12. Routledge. Bucureşti. 46/2003 privind drepturile pacientului 13. I-a . 5. *** Legea nr. înfiinţarea. MN:Communication in Nursing. 9. Dacia. Lucreţia Titircă: Urgenţele medico-chirurgicale – sinteze. Bucureşti. 1998 23.. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 9: Probleme profesionale şi morale. Lucreţia Titircă: Nursing – Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistenţi medicali. iunie 2000.302 1. 1999 3. Kaufman A – Propedeutică şi semiologie chirurgicală. Sally Schrefer: Nursing Reflections: A Century of Caring. 1996. Cluj Napoca. 1996. Johnstone Megan-Jane : Bioethics: A Nursing Perspective Book by. 560/1999 cuprinzând fişele de atribuţii pentru asistenţii medicali 16. 73 – 116. Mosby A Harcourt Health Sciences Company St. rev. 10. Balzer Julia Riley. 4. *** Ordonanţa de urgentă a Guvernului României nr. OMS. Fourth Edition . Zane Robinson Wolf: Nurses’work . Sănătate 21. 22. 2000. Mosby. Harcourt Saunders.6.. cu completările şi modificările ulterioare. Ed. . *** Norma din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 2000. RN. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. 21. dezinfecţiei. 1999. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii şi familiei nr.

303 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->