1

CUPRINS
Cuprins.........................................................................................................pag. 1 Introducere...................................................................................................pag. 2 Abrevieri.......................................................................................................pag. 3 Cap.I. Profesiunea de asistent medical ............................................pag. 5 Cap. II. Locul de muncă al asistentului medical (moaşei)................pag. 28 Nevoi fundamentale ale omului..............................................pag. 67 Cap. IV. Cap V. Cap. VI. Procesul de îngrijire................................................................pag. 73 Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson.................................................................pag. 84 Alte tehnici – Puncţiile, recoltările, sondajele......................pag. 137 Cap. VII. Administrarea medicamentelor.............................................pag. 171 Cap. VIII. Determinarea grupelor sanguine şi transfuzia de sânge..................................................................pag. 189 Cap. IX. Cap. X. Cap. XI. Pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale, radiologice, endoscopice..........................................................pag. 196 Acordarea primului ajutor ....................................................pag. 215 Legislaţie...................................................................................pag. 250 Bibliografie............................................................................... pag 301 Cap. III . Conceptul de sănătate şi boală.

2

INTRODUCERE

Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată, astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860. Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi introdus la noi în ţară după 1990. În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile speciale acordate pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor investigaţii suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest domeniu. Cartea de faţă se doreşte a fi un ghid de îngrijiri speciale, ce se adresează nu numai studenţilor de la Colegiul de Moaşe, dar şi celuilalt personal sanitar mediu şi, de ce nu şi medicilor, care, trebuie să „cunoască” şi controleze îngrijirile şi unele proceduri. Îmbinând teoria cu practica, nursa trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului. Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al medicului.

Oana Mărginean

3

ABREVIERI
AB....................................................astm bronşic Al.....................................................albumine ASLO...............................................antistreptolizina ATPA...............................................anatoxina tetanică purificată AVC.................................................accident vascular cerebral BAL ................................................dimercaptopropanol BCF..................................................bătăile cordului BK....................................................bacilul Koch BTS..................................................boală cu transmitere sexuală CAE.................................................conduct auditiv extern CHEM..............................................concentraţia medie de hemoglobină CI.....................................................contraindicaţii DC....................................................debit cardiac def. ..................................................definiţie DUM................................................data ultimei menstruaţii DZ....................................................diabet zaharat E.......................................................emiţător Eco ..................................................ecografie EPA..................................................edem pulmonar acut ex......................................................Exemplu G.......................................................gram Gl.....................................................globuline GNA.................................................glomerulonefrită acută HCl...................................................acid clorhidric HEM.................................................hemoglobina eritrocitară medie Hgb ..................................................hemoglobina HIC...................................................sindrom de hipertensiune intracraniană HIV..................................................infecţia cu virusul imunodeficienţei dobândite HLG.................................................hemoleucogramă hTA..................................................hipotensiune arterială HBV.................................................virusul hepatitei B HTA.................................................hipertensiune arterială ICC...................................................insuficineţă cardiacă congestivă ICM..................................................confederaţia internaţională a moaşelor IMA..................................................infarct miocardic acut IOT...................................................intubaţie oro-traheală IP......................................................index de prognostic IUD..................................................dispozitiv intrauterin LCR..................................................lichid cefalorahidian ME...................................................masă eritrocitară min...................................................minut, e MS ...................................................ministerul sănătăţii MSF................................................. ministerul sănătăţii şi familiei

4 NaDCC............................................dicloroizocianat de sodiu NB....................................................notaţi bine! OMS.................................................organizaţia mondială a sănătăţii OAB.................................................sistemul gruzpelor sanguine A,B, O p .......................................................puls PEV..................................................perfuzie endovenoasă pct.....................................................punct PFN..................................................planificare familială naturală PPH..................................................hemoragie postpartum PR.....................................................poliartrită reumatoidă PU....................................................precauţii universale PVC..................................................presiune venoasă centrală R.......................................................receptor RBW............................................... reacţia Bordet-Wasserman resp...................................................respiraţii Rh.....................................................imunoglobulina anti D HLG.................................................proteine cu greutate moleculară ridicată săpt ..................................................săptămâni SEU..................................................sarcină extrauterină SIDA................................................sindromul imunodeficienţei dobândite SNC ................................................. sistem nervos central TA....................................................tensiunea arterială TAD ................................................ tensiunea arterială diastolică TAS..................................................tensiunea arterială sistolică Temp................................................Temperatură TBC..................................................tuberculoză TGO, TGP........................................transaminaze VDRL............................................... testare sifilis VEM.................................................volum eritrocitar mediu VSH.................................................viteza de sedimentare a hematiilor

5

CAPITOLUL I. PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi. Se foloseau noţiunile de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing în anul 1860. Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent bolnavii. I.Definiţia nursei: 1. Nursa este definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană care a parcurs un program complet de formare ( aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali); îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice această profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa. Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea franceză “infirmiere”. Se folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât şi de nursă. 2. Nursa: - promovează sănătatea; - previne îmbolnăvirile; - îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în România). "Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi: 1. promovează sănătatea; 2. previne îmbolnăvirile; 3. restabileşte sănătatea; 4. înlătură suferinţa; 3. Nursa generalistă are: - o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică; - îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele; - are cunoştinţe de psihologie; - are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa; - încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie). Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este ca o “mamă” ce acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă profesionistă. II.DEFINIŢIA NURSINGULUI: - După OMS nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

6 - Definiţia Virginiei Henderson spune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil". - North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de educare în domeniul sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei. Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a menţine şi stimula sănătatea. III.ROLUL NURSEI După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil. După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate". Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi umaniste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite. IV.FUNCŢIILE NURSEI Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: – independentă; – dependentă; – interdependentă. 1. Funcţiile de natură independentă Asistenta asigură pacienţilor:  îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini independent anumite funcţii.  stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;  le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl susţine;  este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor psihosociale). Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pedagogie etc. 2. Funcţia de natură dependentă La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de readaptare, observă la pacient modificări provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului. 3. Alte funcţii ale asistentei:

să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară. DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :  Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu.7 • Funcţia profesională – asistenta are rolul de a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate. şcoli. practicanţi.  Educaţie. Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în subordine. mai ales. grădiniţe. să educe pacienţii. obst. leagăne . alături de calităţi psihologice aptitudini pedagogice – de a şti să comunici. policlinică. multidisciplinară şi multisectorială). Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială. asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ. cu alţi profesionişti (educatori. 2) În staţionar (secţii: interne. ca şi funcţiile din codul asistentei medicale. organizarea timpului. serviciul plan-profesional). precizarea priorităţilor de aprovizionare etc. profesori).cămine de bătrâni. rural). • Funcţia economică – gestionarea serviciului. asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi. . Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog.ginecologie etc.). 3) Inspectoratele de poliţie sanitară .igienă.  Social-economic (condiţii de viaţă). cercetare de nursing. V. dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. 5. fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare. • Funcţia educativă .  Demografie. În cadrul funcţiei de natură interdependentă. cultură. • Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice. creşe. VI.funcţie ce presupune.  Administrativ. să acorde direct îngrijirea. să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii. economic. studenţi. 4. de a şti să fii convingător.  Învăţământ.  Igienic. Astfel asistenta trebuie: 1. chirurgie.  Alimentar.  Cercetare. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării. logopezi. 3. 2. LOCUL DE MUNCĂ 1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban. psihologi. pediatrie..

Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume: 1. . profilaxia unor boli). 2. oraşe).  prevenirea specifică (vaccinări.  accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate. 4. Nivelurile de intervenţii: 1. dar şi prevenirea îmbolnăvirilor.  prevenirea îmbolnăvirilor. Indivizii.  şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării. intervenţia de nivel 4 . Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate. Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:  intervenţii curative .  recuperarea. Definiţia comunităţii Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat. 3. În concepţia actuală.  prin mijloace ce le sunt acceptabile. îngrijiri de prevenire secundară. cu o formă de gestiune administrativă. înglobând:  promovarea sănătăţii. Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete. 2. Pentru realizarea acestei strategii.  îngrijirile curative curente şi obişnuite.8 ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:  îngrijirile esenţiale de sănătate.în cazul bolilor terminale.pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor. Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp. membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii (La noi baza e reprezentată de comune.  educaţia sanitară. se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate Îngrijirile primare de sănătate sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare. îngrijiri de prevenire primară. familiile şi grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. îngrijiri de prevenire terţiară. s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală. Îngrijiri de prevenire primară constau din:  menţinerea şi promovarea sănătăţii.  urgenţele. când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii. pentru că necesită sprijinul comunităţii. De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate. susţinerea familiei etc.

Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea. Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:  Identificarea îngrijirilor primare de sănătate. b) . etc. femeilor. la şcoală. 3.domiciliul.activitatea bărbaţilor. trebuie să menţină contacte regulate cu persoane. indiferent de mediu: .mediul familial . – cheltuieli.populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari. CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR . categorii sociale. incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de: – durata timpului de muncă.  să ştie să utilizeze informaţiile.9 3.  Iniţierea personalului sanitar.alte medii-cultural. Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg ansamblu de caracteristici: – climatul.. . Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a persoanelor care le acordă Să studieze costul. a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate. resurse economice. Aceştia trebuie:  să ştie să asculte. familii. grupuri.pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate.  să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit.  să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri.mediu de muncă . resurse de apă. Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă. .  Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate. nivelul de educaţie a populaţiei.. 1. Asistenta are rolul de a susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele de sănătate. – mijloacele şi tehnologiile necesare. . petrecerea timpului liber etc. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate a) .. – dotarea cu personal. Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate. la instituţii. caracter urban sau rural. 2. caracteristicile populaţiei. Personalul din sistemul sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale. la domiciliu.  să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute.mediu şcolar-copii.

stare de autonomie şi independenţă. sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul) acordate. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine”. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte. psihică. cultural şi spiritual. nu se limitează la absenţa bolii. Cunoştinţele acumulate  Ştiinţifice . Concepţii privind sănătatea. Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin cadrul său conceptual. fizice afective. 1. liberă şi capabilă de a se adapta. toate asistentele au o anumită înţelegere privind persoana îngrijită. ajutare. o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător. o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă. un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică. având nevoi biologice. mobilizabile pentru a înfrunta. Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului. ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de competenţă: 1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing).S.10 Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri. psihice şi sociale. 6) consecinţele acestei acţiuni. compensa şi depăşi boala. mental şi social. 3) Cunoaşterea demersului ştiinţific. 2. o ajută la . 3) rolul său. 5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire." (Virginia Henderson). sociale şi culturale. 4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă. 1. Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom.M. 2. După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil. fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii.  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.etc). o imagine mentală care favorizează reprezentarea realităţii. 2) ţelul activităţii sale: beneficiarul. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic. suplinire. Definiţia O. armoniei. Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de acţiune – este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente: 1) scopul profesiei. 2) Cunoştinţele acumulate."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice. provizorie sau definitivă. Conceptul despre om: este o fiinţă unică. o fiinţă responsabilă. psihologice.acumulate pe parcursul formării asistentei." 3.

2) Respecta regulamentul de ordine interioară. 4) Informează pacientul cu privire la structura secţiei şi asupra obligativităţii respectării regulamentului de ordine interioară. elaborează şi implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele obţinute. 7) Identifică problemele de îngrijire ale pacienţilor.11 înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. asistent medical de obstetrica/ginecologie. 6) Participa la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon. pe tot parcursul internării. în vederea protejării asistentei şi a pacientului. 5) Acorda prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul.     3. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific. Cunoaşterea demersului ştiinţific Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. 10) Pregăteşte bolnavul şi ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de . intelectuale şi afective Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. ţinuta de spital şi-l repartizează la salon. În secţiile cu paturi lucrează asistenţi medicali din următoarele specialităţi: asistent medical de pediatrie. de a colabora cu anturajul pacientului Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. asistent medical generalist. le înregistrează în dosarul de îngrijire şi informează medicul. de analiză. Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacienţii. 8) Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează asupra stării acestuia de la internare şi pe tot parcursul internării. Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi. Termenul: concept de îngrijire este sinonim cu: • model de nursing • cadru conceptual • model conceptual. de a crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate. conform reglementărilor profesionale şi cerinţelor postului. (care va fi afişat în salon). stabileşte priorităţile. 9) Observă simptomele şi starea pacientului. de interpretare. ATRIBUŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL CARE LUCREAZĂ ÎN SECŢIILE CU PATURI (Ordinul 560/1999) Atribuţiile asistenţilor medicali decurg din competentele certificate de actele de studii obţinute. 3) Preia pacientul nou internat şi însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie). ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ de specialitate recunoscută de lege. verifică toaleta personala. de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. 1) Îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil.

18) Asigură pregătirea preoperatorie a pacientului. inventariază obiectele personale.). activităţi de consiliere. pentru investigaţii speciale sau intervenţii chirurgicale. pentru păstrarea igienei şi a aspectului estetic personal. identifica cadavrul şi organizează transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului. 22) Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării. manipulare şi descărcare a stupefiantelor. efectuează tratamentele. 15) Administrează personal medicaţia. 33) Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea. 29) Pregăteşte pacientul pentru externare. conform prescripţiei medicului. 32) Poartă echipamentul de protecţie prevăzut de regulamentul de ordine interioară. 17) Pregăteşte echipamentul. schimbării lenjeriei de corp şi de pat.12 investigaţii şi tratament. conform prescripţiei medicale. echipamentele şi instrumentarul din dotare. pentru pacienţi. 31) Utilizează şi păstrează. 19) Asigură îngrijirile postoperatorii. acestora. lecţii educative şi demonstraţii practice. supraveghează şi asigura alimentarea pacienţilor dependenţi. conform regulamentului de ordine interioară. 27) Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor. 14) Observa apetitul pacienţilor. 34) Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistentului medical. 13) Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei. 16) Asigură monitorizarea specifica a bolnavului conform prescripţiei medicale. 24) Organizează şi desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate.. 23) Respectă normele de securitate. 26) Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere a stresului şi de depăşire a momentelor/situaţiilor de criză. supraveghează colectarea materialelor şi instrumentarului de unică folosinţă utilizat şi se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii. 35) Respectă şi apără drepturile pacientului. 28) Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului în cadrul raportului de tură. 11) Pregăteşte bolnavul. supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în foaia de observaţie. în bune condiţii. .: auz. precum şi a medicamentelor cu regim special. instrumentarul şi materialul steril necesar intervenţiilor. prin tehnici specifice. aparţinători şi diferite categorii profesionale aflate în formare. schimbării poziţiei bolnavului. 30) În caz de deces. vedere. organizează transportul bolnavului şi la nevoie supraveghează starea acestuia pe timpul transportului. 20) Semnalează medicului orice modificări depistate (de ex. care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie. testările biologice etc. 12) Recoltează produse biologice pentru examenele de laborator. 25) Participă la acordarea îngrijirilor paliative şi instruieşte familia sau aparţinătorii pentru acordarea. controlul şi combaterea infecţiilor nosocomiale. imperforaţii anale etc. 21) Verifică existenţa benzii/semnului de identificare a pacientului. imunizările. creării condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.

prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă şi conform cerinţelor postului. Codul 1. practicii şi cercetării în obstetrică.13 36) Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale. 39) Participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical şi al îngrijirilor pentru sănătate. 38) Supraveghează şi coordonează activităţile desfăşurate de personalul din subordine. ca un ghid al educării. ICM prezintă următorul cod. respectă dreptul . În virtutea ţelului său. educarea şi folosirea oportună a asistentei medicale de obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste. Raporturile obstetricii a. copiilor şi familiilor de pretutindeni prin perfecţionarea. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. 37) Participă la procesul de formare a viitorilor asistenţi medicali. FIŞELE DE ATRIBUŢII PENTRU ASISTENŢII MEDICALI ALTE CATEGORII DE PERSONAL SANITAR CU STUDII POSTLICEALE SANITARE SAU MEDII SANITARE ŞI PERSONAL AUXILIAR 1) Atribuţiile asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi – competenţele asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi 2) Atribuţiile asistentului medical de familie – competenţele asistentului medical de familie 3) Atribuţiile asistentului medical de igiena şi sănătate publică 4) Atribuţiile asistentului medical de laborator 5) Atribuţiile asistentului medical de farmacie 6) Atribuţiile asistentului medical de balneofizioterapie 7) Atribuţiile asistentului medical de radiologie 8) Atribuţiile asistentului medical de dietetică 9) Atribuţiile asistentului social 10) Atribuţiile tehnicianului dentar 11) Atribuţiile tehnicianului de aparatură medicală 12) Atribuţiile tehnicianului optician 13) Atribuţiile infirmierei 14) Atribuţiile brancardierului COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE/MOAŞE Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este acela de a îmbunătăţi standardul de îngrijire acordat femeilor.

încurajându-le speranţele realiste legate de naştere. oricare ar fi circumstanţele. c. d. acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care aşteaptă copii.răspund nevoilor psihologice. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. cu un minim de aşteptări. intelectual şi profesional. b.recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ să rezolve conflictele inerente. c. – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele. .participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care promovează sănătatea pentru toate femeile şi familiile care aşteaptă copii. .îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure de naştere femeilor care solicită îngrijire. . Progresul cunoştinţelor şi practicii .colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii. b. . . totuşi. 3. e.lucrează cu femei. c. e. Împreună cu femeile. oricare ar fi circumstanţele. f. . a familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii. 4. b. d. Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. colaborează cu factorii financiari şi politici pentru a defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se asigura că resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate. d.acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate ciclurile vieţii lor. .pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie morală. 2.14 femeii de a lua o decizie pe deplin informată şi favorizează acceptarea responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul informaţiilor despre cliente în scopul protejării dreptului la confidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii. integrând acest progres in activitatea lor practică. emoţionale şi spirituale ale femeilor care solicită îngrijiri de sănătate. sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea deciziilor privind îngrijirea şi împuternicind femeile să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea proprie sau a familiilor lor. fizice. asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele.sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru rezultatele îngrijirii acordate femeilor. consultându-i atunci când nevoile de îngrijire ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă. Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor a. străduindu-se în acelaşi timp să elimine practicile riscante din sânul aceloraşi culturi. astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepţie sau naştere. f. . se sprijină şi se susţin reciproc pentru îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ spiritul de autoevaluare.sunt alături de femei. au respect pentru diversitatea lor culturală. . accentuarea conştiinţei individuale nu trebuie să priveze femeile de servicii de sănătate esenţială. .

iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale în viaţa omului. cum ar fi analiza şi cercetarea în colectiv. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că progresul cunoştinţelor în profesie se bazează pe activităţi care protejează drepturile femeilor ca persoane.dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor procese. Strategia “Sănătate 21” Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS “Sănătate pentru toţi”. NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS “SĂNĂTATE 21” Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană formează cel mai mare grup al profesioniştilor din sectorul sanitar. la locul de muncă.15 a. Noua versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută social şi democratic. Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară sau cronică să rămână la domiciliu. Milioane de nurse nu practică în prezent această profesie.semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă. de acordare a îngrijirilor la domiciliu. în şcoli. acţiunii multisectoriale şi asupra determinanţilor socio-economici ai sănătăţii.confirme progresele reale realizate deja . Consiliul Internaţional al Nurselor şi Consiliul Internaţional al Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor şi moaşelor din Europa. c.stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor viitoare.participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/ moaşelor care se formează şi la dezvoltarea profesiei de moaşă. Biroul regional OMS pentru Europa. . Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21” Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor. A fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru realizarea obiectivelor. Se concentrează asupra echităţii. locuinţele şi mediul. Nursele şi moaşele din acest program vor avea un ecuson cu o inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. dar oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin conduita lor ca cetăţeni. . Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând sărăcia. Această lucrare are rolul să: . locurile de muncă. . Multe ţări au trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate pentrru toţi”. familiilor şi comunităţilor. Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra: . Prima conferinţă Ministerială OMS pe aceste probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000. abordării bolii. b. Serviciile spitaliceşti vor sprijini serviciile ambulatorii.

Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea sarcinilor. Nursele de la nivel guvernamental au rol de a: . Vor conlucra cu alte agenţii sociale pt. Astfel: Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi multisectoriale. Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi. Nursele cliniciene şi directoare vor include obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile lor locale. familii şi comunităţi. sprijinirea părinţilor în timpul sarcinii şi îngrijirea mamei. drogurile. de a-i identifica pe cei cu nevoi mai mari. şi vor da sfaturi legate de modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental. lipsa veniturilor. Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din programele de pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv. intersectoriale îngrijirilor de sănătate complete. incluzând tutunul. care sunt cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă. . . politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21” . bunăstarea personalului şi mediului în care lucrează. tatălui şi copilului imediat după naştere. a influenţa problemele socio-economice şi de mediu. dieta necorespunzătoare.contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi propunerilor guvernamentale pe termen lung. de la începutul carierei lor ca nurse. Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului. orientate pe rezultat grupurilor ţintă de populaţie boli legate de sărăcie şi şomaj neglijării persoanelor vulnerabile relaţiei între violenţă şi boală abuzului de substanţe.şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt. alcoolul.născut. Nursele .lucra pt. mediul şi stilul de viaţă. Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă pentru nou.16 solidarităţii şi echităţii pentru sănătate stilul de viaţă şi mediul sănătos acţiuni multisectoriale. Obiectivele “Sănătăţii 21” Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre ale Regiunii Europene ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi 1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%) Repere în nursing Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de puternic influenţează sănătatea circumstanţele socio-economice.informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi îngrijirilor de sănătate.

perinatală şi serviciile de sănătate pentru copii. autoritatea şi resursele necesare de a-şi juca rolul în promovarea sănătăţii. . diferenţele de venit). schimb de idei. Obiectivul 2 – Echitate în sănătate Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor privind problemele de sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre.17 Nursele care elaborează politici.rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate ţările. asigurându-le un start mai sănătos în viaţă. în special: .valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii. experienţa şi cunoştinţele despre intervenţiile nursing. în ţările cu rate curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi chiar mai puţin. Sănătate 21. ar trebui să mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau deficienţe. a îmbunătăţi sănătatea celor mai dezavantajaţi. . Indicatori ai realizărilor în nursing . coroboraţi cu aspectele socio-economice . Astfel: . Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă Până în 2020.identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în realizarea echităţii. publicaţii .toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de sănătate în perioada antenatală. invalidităţii şi mortalităţii în grupuri. care include obiectivele Nursingu-lui pt. fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă bianuală. pt. Astfel: . vor fi incluse în programele nursing.trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale Indicatori ai realizărilor în nursing Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii. .Începând cu 2002. iar ţările cu rate curente sub 10 la 1000.a. toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar trebui să aibă o sănătate mai bună. . Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile. planifică şi conduc vor demonstra solidaritate.fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de nurse în fiecare an.diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice trebuie redusă până la cel puţin 25% . permiţând nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele. prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al grupurilor dezavantajate. . .Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme model de parteneriat. strategii.condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie îmbunătăţite (m.Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de Nursing. Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care ajută nursele în practica de zi cu zi.trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie. prin prezentări de conferinţe.

procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin 20%. Astfel: . moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii antenatale ca să promoveze maternitatea în siguranţă.vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri de ingrijire a sănătăţii (ex. şi va avea posibilitatea să fie asistată de o moaşă la naştere. . Se va asigura promovarea sănătăţii femeilor şi participarea la planificarea familială. unei naşteri mai dificile. ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor. fumat şi alcool. Astfel. limitarea folosirii incorecte a medicamentelor).copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi capacitatea de a face alegeri sănătoase. Indicatori ai realizărilor în nursing . de tutun sau alcool trebuie să fie substanţial redusă. renunţarea la fumat. exerciţii fizice. Se vor identifica grupurile vulnerabile (adolescente.nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi le vor folosi pentru a influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca grup de populaţie. educaţiei şi serviciilor de sănătate. . Toată evidenţa moaşei se va baza pe evidenţă şi tehnică corectă.până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri de sănătate acordate familiei . unei naşteri normale şi. tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi îndeplinească rolurile în societate. - . dietă.până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei examinări de către moaşă în timpul sarcinii. colegii sau în comunitate.mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în rândul tinerilor trebuie să fie reduse până la cel puţin 50% . trebuie redus cu cel puţin 50%. . o creştere a greutăţii copiilor la naştere şi o reducere a bolilor şi infirmităţilor congenitale. împreună cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică.18 mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani. .nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup de populaţie şi vor forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în şcoală. . Nursele vor participa la dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii. Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor Până în 2020. mame singure). supravegherea naşterii şi asistenţa naşterii. cu implicare nursei de familie. ajutând astfel tinerii să facă alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce priveşte relaţiile sexuale. cum ar fi consumul de droguri.proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/ dăunătoare.incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu cel puţin 1/3.: scăderea numărului de sarcini la adolescente. Indicatori ai realizărilor în nursing: .Se va promova alimentaţia la sân. Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea. Mai apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini. .

Indicatori ai realizărilor de nursing Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate: . exerciţiile fizice. . Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea adulţilor. Ele vor pregăti în mod activ pe cei de vârstă mijlocie pentru o îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate.trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de 80 ani.până în 2000 sau mai devreme. de educaţie şi sociale. iar cele mai semnificative scăderi trebuie obţinute în ţări şi grupuri de populaţie cu rate actuale crescute. Astfel: .strategiile nursingului. . iar pentru persoanele cu sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii perfecţionate. în procente a numărului cazurilor internate în aziluri. . . iar până în 2003 sau mai devreme acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară. iar oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută de a face faţă evenimentelor stresante ale vieţii . Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile . .trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă fără deficienţe. Indicatori ai realizărilor în nursing Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin: .Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate.prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie reduse substanţial.până în 2007. . Fiercare curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta. la vârsta de 65 de ani. . iar până în 2010 eliminarea trebuie certificată în fiecare ţară. Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor.rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3.Nursele la orice nivel. .până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune. ceea ce va avea ca rezultat o reducere. vor dezvolta şi vor participa la programe care să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc acasă. iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor dezvolta scheme de îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a sănătăţii mentale şi o reducere a ratei sinuciderilor. trebuia oprită transmiterea poliomielitei în Regiunea Europei. inclusiv ca cetăţeni. pojarul indigen trebuie eliminat din regiune.Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza îngrijiri terapeutice în comunitate. în cadrul comunităţii sau în mici centre specializate. consumul de alcool şi de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc starea de sănătate.sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor în vârstă posibilitatea de a fi îngrijite acasă.19 Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de a se bucura de întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ.

Indicatori ai realizărilor în nursing: . . . iar copii de 12 ani trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1. În special: - .dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite.creşterea procentuală a folosirii prezervativului. Influenzae tip B.incidenţa amputaţiilor. mortalitatea şi consecinţele negative ale infecţiei HIV sau SIDA.1 la 100000 locuitori:  o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai HBV prin vaccinarea împotriva hep.mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să fie redusă cu cel puţin 40%. şi să nu fie decese în urma contactării unor forme indigene. rubeolei. Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a vătămărilor. infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor respiratorii cronice. a tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute şi bolilor diereice la copil. . a altor boli transmisibile sexual. .reducerea procentuală a hepatiei. B în programul de imunizare al copiiilor  nivelul incidenţei oreionului. . tulburărilor osteoarticulare.până în 2015 sau mai devreme:  nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori. cunoştinţelor despre sex în siguranţă şi despre schimbarea acelor de seringă .  să se reducă incidenţa. infirmităţilor şi morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă.reducerea mortalităţii.5 dinţi cariaţi.mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie redusă cu cel puţin 15%. tetanosului neonatal şi rujeolei. . iar mortalitatea datorată cancerului pulmonar redusă la 25%. .eradicarea poliomielitei.cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii.creşterea numărului de vaccinaţi antigripal. lipsă sau plombaţi. tusei convulsive. diabet.01 la 1000 născuţi vii. sub 1 la 100000 locuitori  nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0. .  nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0. oreionului prin vaccinări şi imunizări. Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile Până în 2020 trebuie ca: . orbirii.01 la 1000 născuţi vii. insuficienţei renale sau a complicaţiilor sarcinii. tusei convulsive şi bolilor invazive date de H. . trebuie redusă la 1/3.20 până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0.creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice.

introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de învăţământ al nurselor. În mod particular: . Indicatori ai realizărilor în nursing: . incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice. a nutriţiei sănătoase şi a sexului protejat.includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă sănătoase. . . sau crimei organizate precum şi consecinţele acestora asupra sănătăţii.oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi suficiente şi de o calitate satisfăcătoare.reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani.reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele sub 65 ani . .un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie.reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală. exerciţiile fizice şi sexualitatea .populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer şi apă murdare care sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse substanţial.monitorizarea exerciţiilor fizice. violenţei legate de sex. . Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă mai sănătoase cum ar fi: . . Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool.21 mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie reduse la cel puţin 30%. .reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani.sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă. .creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor de sănătate.dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate. trebuie reduse la cel puţin 25%. mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă. . Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur din punct de vedere fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu depăşească standardele adoptate la nivel internaţional.creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă Indicatori ai realizărilor în nursing: . conform orarului şi ratelor de reducere cuprinse în planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate. droguri şi tutun . .utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col uterin. accidentelor domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la cel puţin 50%.

. .prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie redusă cu cel puţin 25% şi mortalitatea datorată acestora.statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a impactului asupra sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au devenit răspunzătoare pentru efectele politicii şi acţiunilor lor asupra sănătăţii. . .22 Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca tutunul.persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în consideraţie beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate în domeniul respectiv şi să-şi orienteze politica şi acţiunile. Astfel: .oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate şi acces la casă. conform ob. asigurând continuitatea îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor legate de serviciile spitaliceşti de îngrijiri secundare şi terţiare. .cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri activi pentru un „oraş sănătos”.accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse. . sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv . 10. .siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin creşterea calificării personale şi familiale pentru promovarea şi protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului fizic de acasă trebuie redus.consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau să nu depăşească 6 litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul persoanelor sub 15 ani. .proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul persoanelor de peste 15 ani şi mergând spre 100% în rândul persoanelor sub 15 ani. cel puţin 50% din copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă “sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”. alcoolul şi drogurile psihoactive va fi redus semnificativ. Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate Până în 2015: . Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea acestora faţă de sănătate. serviciu. cu cel puţin 50%.90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare. Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către familie sau comunitate. .cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice în practicarea unor principii sănătoase. viaţă publică şi socială în acord cu Regulile Standard ale Naţiunilor Unite asupra Egalizării Drepturilor pentru persoanele cu infirmităţi. al unei reţele comunitare sănătoase.

cost-eficienţă.resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie a sănătăţii.sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie să garanteze acoperirea generală. corespunzător nevoilor de sănătate ale populaţiei. Astfel: . serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate.educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile politicii „Sănătăţii pentru toţi”. Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că profesioniştii din sistemul de sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele mai potrivite cunoştinţe. recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de îngrijiri de sănătate Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor Până în 2020: .eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în funcţie de rezultatele obţinute. . pregătindu-i pentru servicii de promovare. tratament şi îngrijire. 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure participarea indivizilor. . . îngrijire şi reabilitare de calitate şi ajutându-i să îmbine practica clinică cu sănătatea publică.toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică. management şi practică. Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate Până în 2005: . iar de ciziile privind strategiile alternative de rezolvare a problemelor individuale de sănătate trebuie să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din punct de vedere al costurilor . solidaritate şi calitate optimă. solidaritatea şi susţinerea.23 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze în sistemul de ingrijire primară. În particular: .sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi varietatea de profesionişti din străinătate. . pregătiţi în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare de sănătate. atitudini şi deprinderi pentru protejarea şi promovarea sănătăţii.toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de monitorizare continuă şi dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel puţin 10 probleme de sănătate importante Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi alocare de resurse şi sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod egal.cheltuielile pt.

Astfel: . informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor accesibile. profesioniştilor din sistemul de sănătate. la nivelul comunităţilor precum şi în şcoli. locuri de muncă şi domiciliu . dar şi strategiile care le realizează. precum şi publicului larg. regional şi local pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în dezvoltarea sănătăţii.sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie pentru sănătate.Legea drepturilor pacientului + legislaţie-vezi anexe (cap. XI) COMUNICAREA 1. grupuri din sectoare publice şi private. regional şi local. iar progresul pentru realizarea lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic. dar şi societatea civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate pentru toţi. bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi. Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să angajeze toţi indivizii. sarcinile. . dar şi la alte niveluri.politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional.trebuie formulate obiectivele. toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare care să susţină agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul către astfel de informaţii.24 toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre priorităţile pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi. . indicatorii şi priorităţile pe termen scurt. managerilor. toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă distribuirea serviciilor de sănătate pe baza probelor ştiinţifice. oraşe. mediu şi lung. Astfel: . CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR .trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional. . naţional. vor susţine un cadru motivant şi încurajator în viitor pentru acţiunile din regiuni. Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de “Sănătate pentru toţi” la nivel naţional. politicienilor.structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de sănătate la nivel naţional.

25

Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale – nursei – cu pacientul şi cuprinde următoarele etape:  culegerea datelor prin interviu şi comunicare;  validarea, datelor;  organizarea datelor; – identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală. Metodele şi sursele de culegere a datelor:  interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);  examenul fizic: • subiectiv; • obiectiv.  teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date. Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală – nursă – şi pacient, cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest schimb de informaţii se obţine prin comunicare – un proces prin care una, două sau mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi îşi înţeleg reciproc sensurile. Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei bune comunicări constă în:  conţinutul comunicării;  înţelegerea mesajului;  expresia verbală;  comunicarea nonverbală. Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică. Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală trebuie să ţină cont de următorii factori care pot influenţa comunicarea:  percepţia trebuie bazată pe experienţă; calea de transmitere E R Emiţător Receptor  valoarea mesajului transmis - recepţionat;  răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;  gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei ce transmite mesajul;  nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea verbală şi nonverbală (nivelul de cunoştinţe)  mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte, fără factori ce pot perturba discuţia); Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor folosite (intonaţia vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei); Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia feţei, folosirea mâinilor, atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei corespunzătoare. În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate tipurile de relaţii: nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.

26 Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură sufletească. Acest lucru se realizează în trei faze: a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de îngrijire; b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul planului de îngrijire - când asistenta medicală - nursa - ajută pacientul săşi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile; c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea scopului îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de abandonare. Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu pacientul la nivelul lui de dezvoltare. Datele pot fi:  variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale); - condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobilizare, prezenţa unor reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de răspuns la stress etc.); - condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de criză, adaptare la boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate de comunicare, probe spirituale.  relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ). - gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului liber etc.; - elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale; - elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini, avorturi, accidente, intervenţii chirurgicale etc.; - elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,; - elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).

FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING

27 Numele pacientului şi alte detalii de la internare: Probleme principale Problema actuală

Sănătatea din punct de vedere fizic
          Starea respiraţiei Alergii, medicaţie Dureri/stare de confort Mobilitate/siguranţă Odihnă/somn Nutriţie Eliminări Tegumente/igiena Comunicare Menţinerea temperaturii

Sănătate psihică şi spirituală
        Stare emoţională Comunicare Reacţie la boală/spital Căi de a face faţă stressului/durerii Necesităţi spirituale Sensul stimei de sine Viaţa interioară şi sensul bunăstării Credinţe şi valori

Sănătate socială
      Reţele de sprijin social Familie/prieteni Locuinţa Venituri Ocupaţie Recreere/internare Dezvoltare sau cerinţe informaţionale

Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili semnele de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi centralizate în ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex. aparatul respirator, aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.). Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la cea de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.

CAPITOLUL II.

28

Locul de muncă al asistentului medical (MOAŞEI)
SĂNĂTATEA VIITORILOR PĂRINŢI
Sănătatea reproducerii
Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori. Astfel, sănătatea mamei gravide poate fi influenţată negativ de: - avorturi spontane, - întreruperi anterioare de sarcină, - boli cronice: diabetul, afecţiuni cardiace sau boli mintale, - boli genetice în familie, la părinţii sau bunicii copilului, - problemele de sănătate a mediului, - problemele economice şi politice (sărăcia, discriminarea). - factorii sociali ca locuinţa sau ocupaţia, fumatul sau consumul de medicamente pot afecta negativ sănătatea părinţilor şi capacitatea lor de a asigura urmaşi sănătoşi.

Sănătatea şi paternitatea
Un aforism spune că “suntem născuţi pentru a muri”. Totuşi, dezvoltarea progresivă întâlnită la embrion, nou-născut, copil şi în final la adolescent arată că suntem, de asemenea născuţi, pentru a ne reproduce. Acest capitol cuprinde: • Sănătatea fizică • Sănătatea psihologică, emoţională şi socială • Sănătatea sexuală • Planificarea familială.

a. Sănătatea fizică
Mediul familial sănătos Curăţenia şi igiena personală Evitarea infecţiilor Alimentaţia sănătoasă Există 4 categorii principale de alimente şi componente care trebuiesc consumate zilnic: - pâine şi cereale – cerealele integrale asigură carbohidraţi, fibre minerale şi vitamine - fructe şi legume proaspete - alimente cu proteine – sunt incluse ouăle şi leguminoasele: mazărea uscată, fasolea, lintea - produse lactate. 5. Exerciţiile şi relazarea Un exerciţiu moderat ( o plimbare regulată) executată în aer liber îmbunătăţeşte sănătatea, greutatea şi forma fizică şi ajută la o relaxare efectivă. Se ştie că stressul predispune la infertilitate, avort spontan şi naştere prematură. Fumatul 1. 2. 3. 4.

29 Cu fumatul este asociată o rată mai mare a avorturilor spontane, a malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii fetale sau neonatale. Chiar dacă femeia renunţă la fumat în timpul sarcinii, riscurile sunt totuşi mai mari decât în cazul nefumătoarelor. Bărbaţii care fumează au niveluri scăzute mai ale testosteronului, iar spermatogeneza, morfologia şi mobilitatea spermatozoizilor sunt reduse. De aceea, dorinţa unei sarcini poate constitui un bun stimulent ca un cuplu să renunţe la fumat. Alcoolul Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate periclita fătul, dar doza critică şi timpul nu se cunosc încă. Este bine ca femeile să reducă consumul de alcool înainte şi pe toată durata sarcinii. Medicamentele Multe medicamente au efecte adverse asupra sarcinii. De aceea se vor evita medicaţiile de orice fel, dacă nu au fost prescrise de medic.

Sănătatea socială, emoţională şi psihologică
A fi om înseamnă a fi social.Influenţele sociale modelează şi formează indivizii. Socializarea este primară sau secundară. Socializarea primară este realizată de către familie, în casă, în timp ce socializarea secundară are loc atunci când copilul îşi trăieşte viaţa în afara casei, spre exemplu la şcoală. Familia socializează copiii pentru rolurile aşteptate de ei la maturitate; îi învaţă normele de conduită pe care trebuie să le urmeze. Învăţarea în familie a rolurilor viitorului adult înglobează şi diferenţele dintre comportamentul feminin şi masculin. Astfel băieţii trebuie să fie independenţi, să aibă încredere de sine, iar fetele trebuie educate spre a fi atractive şi a avea un fel de a fi binevoitor. Fetele au ocupaţii casnice, au copii, iar băieţii au cariere. Familia este unitatea fundamentală a vieţii sociale. Familia trebuie să fie într-o bună stare de sănătate fizică, socială, emoţională şi psihologică, astfel încât cei care cresc în familie vor avea o stare de sănătate similară. Familia nucleară – este structura socială bazată pe casă, în care părinţii şi copiii lor locuiesc împreună, fără bunici, într-o familie bine situată, strâns unită, copiii se dezvoltă fizic, intelectual şi emoţional până la potenţial maxim. Familia extinsă este compusă din membri familiilor din care se trag părinţii. Ei împart o casă sau locuiesc în imediata vecinătate. Atât soţul cât şi soţia aduc în căsnicie obiceiurile şi credinţele familiilor extinse. Ele pot fi de natură culturală, religioasă, politică şi socială. Familia extinsă oferă un sprijin în toate împrejurările vieţii, dar în acelaşi timp exercită un control considerabil asupra membrilor săi. Într-o familie adevărată, sănătoasă, părinţii nu vor lăsa la voia întâmplării influenţa asupra copiilor. În practică aceasta înseamnă că o familie sănătoasă se va caracteriza prin părinţi care văd nevoia de a demonstra şi ghida copiii în înţelegerea: - Acelor factori care îmbunătăţesc sau dimpotrivă periclitează sănătatea fizică. (Fumatul este un exemplu care poate deteriora sănătatea). - Rolurilor persoanelor şi relaţiilor interpersonale - Statutului de bărbaţi şi femei - Rolurilor şi responsabilităţilor în comunitate sau sociatate. Sănătatea sexuală

30 Sexualitatea unei persoane se preocupă de modul în care “el” sau “ea” acţionează ca fiinţe sexuale. Sexualitatea nu se va confunda cu activitatea sexuală. Sexualitatea începe să se dezvolte la naştere. Să te naşti, să creşti, să fii îngrijit şi alăptat – toate acestea sunt experienţe fizice totale care pot aduce plăcere şi satisfacţie, sau dimpotrivă suferinţă şi traume irevocabile. Fetiţa este tratată mai cu blândeţe, orice manifestare de voinţă puternică este privită ca nefeminină, se aşteaptă ca ele să fie docile şi înţelegătoare, se joacă cu păpuşile. Fetele sunt pregătite pentru procreere. Băieţii sunt trataţi cu fermitate, atributele masculine, de genul caracter puternic şi încăpăţânare sunt privite cu aprobare. Când cresc, se aşteaptă ca ei să fie aventuroşi şi neînfricaţi şi să se joace cu maşini, puşti şi camioane. El va trebui să fie mai târziu stâlpul familiei, să muncească, să aducă bani. Căsătoria poate asigura o companie, un anumit statut, o conveţuire în comun, servicii casnice garantate. Eşecul în căsnicie devine din ce în ce mai răspândit, o explicaţie a faptului că astăzi indivizii au pretenţii mai ridicate de la o căsnicie şi sunt mai puţin pregătiţi decât părinţii lor să tolereze o relaţie nesatisfăcătoare. Comportament sexual sănătos Activitatea sexuală este o parte absolut normală şi sănătoasă a vieţii noastre, atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Este un mod de a împărtăşi afecţiunea şi tandreţea, bucuria şi emoţia. Regulile pentru o activitate sexuală sănătoasă sunt: - Nici bărbatul, nici femeia nu trebuie să lase responsabilitatea pentru sănătatea sexuală numai în grija celuilalt partener. - Acordaţi atenţie igienei personale, înainte şi după actul sexual - Utilizaţi prezervativul, în special în cazul relaţiilor sexuale întâmplătoare - Solicitaţi examinarea medicală dacă apare orice secreţie anormală sau iritaţie în zona genitală sau anală sau dacă există senzaţia de arsură la urinare. - Anunţaţi partenerul despre apariţia oricărui simptom. Boli cu transmitere pe cale sexuală (BTS) Sunt boli care se transmit de la un partener la altul în timpul sau ca rezultat al unei activităţi sexuale intime. Unele dintre acestea pot cauza o deteriorarea severă şi permanentă a sănătăţii. Majoritatea BTS se asociază cu: - O secreţie modificată sau mărită din vagin sau penis - Durere sau arsură la urinare - Iritaţii, exeme sau băşici în jurul anusului, vaginului sau penisului - Durere sau iritaţie la contactul sexual Totuşi, în unele cazuri, nu apar nici un fel de simptome.

Principalele tipuri de BTS sunt:

Efectele negative asupra sănătăţii femeii. . Gonoreea cauzată de Neisseria gonococus care se răspândeşte şi în alte zone calde şi umede ale corpului. retragere sau utilizarea barierelor contraceptive în timpul ovulaţiei.Hormonale. Sifilisul cauzat de Treponema.Risc mărit de probleme neonatale. Există tratament eficient. Nevii genitali. Alegerea contraceptivelor . Întreruperea sarcinii este considerată un eşec al planingului familial. Se bazează pe ciclul reproductiv al femeii şi constau în abstinenţă. Se tratează cu antibiotice. Este tratată cu antibiotice. . Efectele reproducerii necontrolate sunt binecunoscute. burete. incluzând contraceptivele (tablete. diafragme sau capsule cu spermicide. Nu există tratament specific. dar există vaccin pentru prevenirea ei. incluzând prezervative pentru bărbaţi şi femei. vaginitelor. . exemă şi mâncărime. precum şi posibilitatea de a avea prea mulţi copii apropiaţi ca vârstă . Ele includ: . Este un dispozitiv plasat în interiorul uterului.Metoda barieră. Virusul HIV este un virus pentru care la această dată nu se cunoaşte un tratament etiologic. Există 5 metode principale pentru a preveni conceperea. Lamivudină). Dispun de tratament.O probabilitate mărită ca în lipsa unui suport familial adecvat. Herpesul genital cauzat de herpes simplex. Candidoza se manifestă prin secreţie. Trebuie luate măsuri specifice de protecţie a persoanelor sănătoase. dar şi a pacientului. . El conduce la sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). şi doar de încetinire a replicării virale. cauzaţi de virus. cauzând stress şi probleme asociate de sănătate.Metodele naturale.O presiune sporită asupra veniturilor familiei. poate afecta ochii copilului la naştere. erupţie. Ele sunt: . care infectează sângele şi alte fluide ale organismului. copiii să atingă potenţialul optim de sănătate şi dezvoltare. Înfecţia HIV/SIDA.Sterilet. Hepatita B – nu există tratament specific (Interferon. injectabile şi implanturi). Planificarea familială (Family planning) Planificarea familială este o componentă a sănătăţii familiei. Este foarte dureros şi tratamentul este îndelungat. . Întreruperea sarcinii nu este considerată metodă de planificare familială. inclusiv incidenţa mărită a prematurităţii.31 Infecţiile genitale nespecifice care se manifetsă saub forma cistitelor. precum şi de protejare a personalului medical faţă de infectatul cu HIV (vezi precaţii universale).Sterilizarea feminină sau masculină. El împiedică spermatozoizii să întâlnească ovulul sau poate împiedica implantarea ovulului fertil în peretele uterin . uretritelor şi proctitelor (inflamaţii rectale).

Nu sunt efecte secundare.are efecte secundare nedorite . Efecte adverse: creştere în greutate. Risc de infecţii.28%. Rată de eşec 12%. tablete spumante) sunt plasate în vagin înainte de actul sexual împiedicând instalarea sarcinii prin distrugerea spermatozoizilor şi formarea unei bariere în colul uterin. . Se schimbă odată la 3 – 8 ani. Se folosesc la fiecare contact. Protejează de BTS.este uşor de folosit şi de întrerupt . (într-un foarte mic procent este reversibilă). Dispozitive intrauterine – previn graviditatea. dureri de cap.4%. peliculă. Prezervativele – împiedică pătrunderea spermei în vagin şi uter. dureri de cap. capsule. Se iau lunar.protejează împotriva BTS . Spermicidele vaginale (spumă. Se folosesc la fiecare contact. Implanturi (NORPLANT) . protejează noi sarcini.32 Este important de ştiut dacă utilizarea acestora: . Protejează faţă de unele BTS. Nu protejează de BTS.este eficientă . nu previne transmiterea BTS. în principal prin cauzarea unor modificări temporare ale uterului şi trompelor lui Fallopian care împiedică fertilizarea. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la spermicide. supozitoare. Efecte adverse: sângerări menstruale neregulate.este necostisitoare . Alte metode de barieră vaginală (diafragmă. Se iau lunar.6 mici capsule care eliberează lent progestin după ce au fost implantate subcutan în partea superioară a braţului printr-o mică incizie.împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Efecte adverse: sângerări menstruale mărite. Nu sunt efecte secundare. dureri de cap. nu previne transmiterea BTS. nu previne transmiterea BTS.poate fi utilizată în timpul alăptării .este considerată sigură . Efecte adverse: creştere în greutate. protejează noi sarcini. Protejează faţă de unele BTS.trebuie utilizată de fiecare dată când cuplul are relaţii sexuale. Efecte . sângerări menstruale neregulate. Rată de eşec 3 . cremă. Rată de eşec 3 %. Se folosesc la fiecare contact. crampe. (într-un foarte mic procent este reversibilă). blocând deschiderea spre uter şi menţinerea spermicidelor în col. Rată de eşec 1-8%. protejează noi sarcini. Sterilizarea feminină (ligatura de trompe) Are o rată de eşec de 0. Contraceptivele orale combinate (conţin estrogeni şi progesteron) – împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. gel. burete) – împiedică fecundarea. Metode: Sterilizare masculină voluntară (vasectomie) – incizarea diferitelor vase. apoi legate şi blocate pentru a împiedica trecerea spermei . sângerări menstruale neregulate.4%. Are o rată de eşec de 0. Are o rată de eşec de 0.este uşor de obţinut . dar sterilizarea este definitivă. Nu este o metodă definitivă şi se va repeta la 5 ani.10%. IUD trebuie inserate de practicieni. Efecte adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc sau lubrefianţi. Nu protejează de BTS. Minipilule cu progesteron .este permanentă sau reversibilă. dar sterilizarea este definitivă.cere cooperarea partenerului . Nu protejează de BTS. Rată de eşec 21%.15%. Rată de eşec 18 .

să înţeleagă tipurile de boli şi problemele specifice. Este important ca femeia să-şi planifice sarcina. Rată de eşec 18%. . Nu sunt efecte secundare. Este necesară repetarea lunară. care apar frecvent în timpul gravidităţii. dureri de cap. Nu sunt efecte secundare. Durata abstinenţei este de la 7 la 14 zile în fiecare lună. căci dacă o femeie recurge la întrerupere de sarcină. Rată de eşec 0. Acestea le va permite femeilor să fie mai vigilente la orice schimbare în sănătatea lor şi să solicite ajutor în stadiul incipient. (calculată de la I-a zi a menstruaţiei). astfel. Pentru atingerea acestui obiectiv. cancerul de col sau de sân.O reducere substanţială a problemelor de sănătate a femeilor în raport cu statutul lor socio-economic şi cu povara multiplelor ei roluri. Nu previne transmiterea BTS. Retragerea – scoaterea penisului din vagin înainte ca ejacularea să se producă.O reducere substanţială a incidenţei şi consecinţelor negative asupra sănătăţii. .O reducere cu cel puţin 25% a diferenţei dintre rata mortalităţii materne din diferite zone geografice şi grupuri socio-economice. organele sale reproductive sunt supuse riscului de lezare sau inducere a infecţiei.În unele ţări întreruperea sarcinii este legată de nivelurile ridicate ale mortalităţii materne. Femeile şi sănătatea Până în anul 2000 trebuia să se producă o îmbunătăţire susţinută şi continuă a stării de sănătate a femeii. a violenţei casnice şi a violurilor .Un sprijin susţinut pentru femeile care asigură o îngrijire medicală neoficială. Principalele ameninţări la adresa sănătăţii femeilor sunt legate de starea de graviditate. Împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin.O reducere a mortalităţii infantile la mai puţin de 15 la 100000 de naşteri. . Nu previne transmiterea BTS. oricât de atent ar fi chirurgul. Contraceptive injectabile (progesteron/esteorgeni sau numai progesteron) – acţionează prin oprirea temporară a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. creşteri în greutate. hărţuirii sexuale. Ea este asociată cu naşterea prematură şi cu naşterea ulterioară a unui copil cu infirmităţi de lungă durată. Rată de eşec 22%. . Femeile trebuie să aibă grijă de sănătatea lor.2%. Pentru cancerul de sân: . încât să nu fie afectate din punct de vedere al sănătăţii. Femeilor trebuie să li se dea ocazia să preia responsabilitatea reproducerii şi să aleagă căile de a controla.33 adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc şi/sau spermicide. risc crescut de infecţii urinare. Regiunea europeană s-a angajat să realizeze: .O reducere substanţială a problemelor de sănătate specifice femeilor.Nu previne transmiterea BTS. Planificarea familială naturală (PFN) implică identificarea perioadei fertile şi abţinerea de la relaţii sexuale în timpul acestei perioade. Efecte secundare: greţuri.

dezvoltarea structurii sânilor. Cancerul pulmonar şi afecţiunile cardiace. orice nodul . astfel încât fătul şi placenta să nu fie respinse.reducerea tonusului muscular şi a tendoanelor. . Testul se va repeta periodic. Conceperea Ovulaţia are loc cu 14 zile înanite de menstruaţie. afecţiunile hepatice sau gastrice şi obezitatea pot fi o ameninţare timpurie la adresa sănătăţii bărbatului. adaptându-l la creşterea fătului. . iar părţile osoase.lipsa ciclului menstrual . Dacă ciclul menstrual normal este de 28 de zile. De aici probabilitatea maximă ca femeia să rămână gravidă este ca ea să aibă contact sexual între a 12-a şi a 16-a zi de la debutul ciclului menstrual. Dacă sunt celule neoplazice se va face tratament adecvat.34 . Bărbaţii şi sănătatea Este important ca şi bărbaţii să aibă o stare bună de sănătate. Se fixează în endometru. În acelaşi timp se va efectua şi un consult ginecologic. astfel încât muşchii uterini să nu expulzeze fătul prea repede.diminuarea eficienţei sistemului imunitar. unde se dezvoltă fătul şi placenta.se vor palpa periodic sânii (cu mâinile în şold şi apoi prin aplecare). scurgeri din mamelon. Este de reţinut că fumatul şi alcoolul pot afecta fertilitatea bărbatului. Pentru cancerul de col uterin Se va face un frotiu vaginal şi coloraţia specifică. ovulaţia are loc la jumătatea intervalului. cută sau îngroşare a pielii(coaja de portocală). Semnele induse de sarcină sunt: . Se va urmări forma şi mărimea sânilor. Ovulul după ce a fost fecundat se divide cu rapiditate. aspectul şi poziţia mameloanelor. Sarcina normală Serviciile de maternitate sunt serviciile destinate îngrijirii femeii pe întreaga duartă a sarcinii până după naşterea copilului.mărirea celulelor musculare ale uterului. muşchii şi ligamentele bazinului să aibă capacitatea să se deschidă şi să permită trecerea uşoară a copilului la naştere. ca să poată secreta laptele după naştere. Organismul femei suferă modificări pentru a se adapta la starea de graviditate (semnele gravidităţii). Simptomele sarcinii Modificările care au loc în organismul femeii gravide sunt determinate de modificările hormonale. . Dacă este nevoie se va face un consult medical şi o mamografie. erupţie cutanată în jurul mamelonului. Efectul acestora este: . venele dacă sunt mai proeminente ca de obicei.

prin compresia de către făt a venei cave) Îngrijirea prenatală Scopul îngrijirii prenatale este acela de a supraveghea sarcina pe toată durata de graviditate.lipotimia . starea de rău. El ajunge de la o bi-celulă la 11 cm.constipaţia (atenuată prin consum de fructe şi legume). pentru a stabili dacă dezvoltarea sa este în limite normale . . acestea să poată fi identificate şi tratate adecvat. După 12 săptămâni începe procesul de maturizare al organelor.disurie – în ultima periaodă de sarcină datorită compresiei fătului pe vezica urinară. Dezvoltarea cea mai importantă a embrionului este în primele 12 săptămâni. când fătul creşte treptat (perioada fetală). . . astfel încât dacă apar probleme. măsurarea TA şi studierea edemelor (pentru prevenirea pre-eclampsiei) . iar intestinele devin leneşe. . După 12 săptămâni.vene varicoase şi hemoroizi .mama nu mai preferă alimente care-i plăceau până acum (ex.Hipotensiune de supinaţie (când femeia stă pe spate. încep să-şi mărească volumul. ceai). când toate organele şi structurile organismului sunt formate.mama simpte nevoia de a urina mai des.sânii încep să devină sensibili şi pot apare mâncărimi. . . urinarea frecventă şi mâncărimea sânilor dispare de regulă.prurit cutanat . Aceste modificări produc tulburări: . .verificarea mărimii fătului.arsuri gastrice (mama va evita alimentele acide şi grase).35 greaţă şi vărsături – în primele 12 – 14 – 16 săptămâni (“răul de dimineaţă”). Examinarea prenatală cuprinde: .amorţire sau furnicături în degete (edeme în tunelul carpian) . cafea. Este perioada de organogeneză.testul urinii (pentru determinarea proteinuriei).dureri lombare (mersul pe jos şi poziţia aşezat cu spatele sprijinit pot fi de ajutor).determinarea prezentaţiei fătului (spre finalul perioadei de graviditate) . Tulburări minore de sarcină În sarcină funcţia cardiacă şi presiunea sanguină a mamei cresc. Tonusul digestiv este redus. Volumul sanguin se măreşte şi apare o creştere a numărului de globule roşii şi albe.Hgb (pentru prevenirea anemiei) - Pregătirea pentru viitorii părinţi .

contracţii regulate. ţine respiraţia şi expiră. problemelor sociale. Durează 2 ore. Când dilatarea colului este completă (10 cm diametru). astfel încât spaţiul din uter se micşorează.ruperea membranelor – pierderea lichidului amniotic. dar poate fi şi de 5 min. Deoarece spaţiul din uter continuă să se micşoreze. colul se dechide (se dilată) şi partea fătului situată în zona inferioară a uterului (partea de prezentare) este împinsă forţat în pelvis.ruperea membranelor (exceptând cazurile când s-a produs mai repede) .36 Părinţii trebuie învăţaţi la ce să se aştepte în timpul sarcinii şi apoi cum trebuie îngrijit nou-născutul (mai ales la primul copil).modificări ale contracţiilor – ele devin mai puternice şi mai dese (câte una la 2-3 min). inspiră adânc. mama simte că se contractă abdomenul şi are dureri. Acestea necesită a fi tratate. Naşterea normală Declanşarea naşterii se produce între 38 – 40 săptămâni (până la 42 săpt). dar poate să apară în orice stadiu al sarcinii.eliminarea dopului gelatinos (secreţie cervicală mucoasă rozalie) . Dacă nu se reuşeşte. fătul este împins în exterior şi se produce naşterea. emoţionale sau psihosexuale. Cauzele pot fi de natură fizică (ovariană. Mama simpte nevoia să împingă cu toată forţa. cantitatea redusă de spermatozoizi) sau datorate problemelor de sănătate. Conducerea naşterii Se iau măsurile pentru prevenirea infecţiilor (spălare pe mâini şi tehnici de asepsie) Necesar: . Indiciile declanşării naşterii sunt: . în această perioadă Etapa a doua Copilul coboară prin canalul pelvin. Astfel colul devine mai subţire şi treptat este ridicat până la segmentul inferior al uterului. La fel este eliminată şi placenta. Etapele naşterii Prima etapă Este cea mai lungă – perioada când colul se deschide treptat până la dilatarea completă (8-10 ore). Simptomele celei de-a doua etape sunt: . contractând muşchii abdominali ca pentru defecaţie. Naşterea este mai rapidă la femeile care au mai născut. Contracţiile sunt tot mai puternice. acţiunea muşchilor se modifică. muşchii se contractă şi devin din ce în ce mai îngroşaţi şi mai scurţi. Sterilitatea Afectează un număr mic de cupluri. E bine ca mama să stea în picioare. apoi tot mai dese la 10 min şi de durată mai mare . se poate recurge la fertilizare în vitro. La început contracţiile sunt la 20 min. În timpul naşterii.

Se evaluează starea mamei (pulsul > 100/min. se pensează cordonul ombilical cu 2 pense. Se sprijină mama în semi-decubit. şi capul va ieşi primul. Se pregăteşte şervet sau prosop pentru învelirea copilului. venă cavă) şi va fi acoperită cu o pătură. Dacă hemoragia continuă se palpează partea superioară a uterului şi se masează cu o uşoară mişcare circulară. nu va sta complet culcată (sd. se pensează cordonul ombilical şi se secţionează la 2-3 cm. . Atenţie! Odată cordonul tăiat. Complicaţii obstetricale Tratarea hemoragiei şi şocului obstetrical . Mama va fi internată de urgenţă. TAS < 100 mmHg. Cordonul ombilical prolabat – este urgenţă maximă. Apoi capul va fi rotit uşor şi apoi umerii. Expulzia fătului Capul copilului este coborât. va bomba perineul. .Se evaluează pierderea de sânge . se va întoarce mama pe stg. tegumente palide şi reci). ca să fie intacte. Dacă nu este posibil şi cordonul este înfăşurat de 2 -3 ori. iar dacă naşterea întârzie. se face după 15 – 20 min de la naştere. Poate să fie urmată şi de o uşoară hemoragie. acesta fiind acoperit cu muşama. Placenta şi membranele se examinează. i se curăţă căile respiratorii (se aspiră). Copilului expulzat imediat. . copilul nu începe să respire. cu capul mai jos decât restul corpului.Se curăţă bine gura . Etapa a treia Eliminarea placentei. copilul nu mai are nici un mijloc de a obţine oxigenul prin respiraţie. Complicaţii la naştere Circulară de cordon Se vă lărgi pe cât posibil cordonul ombilical ca să nu ştranguleze gâtul copilului şi se va elibera dacă este posibil bucla acestuia peste capul copilului.Se vor tampona nările copilului. dar mai mici. Mama este rugată să respire adânc pentru a permite capului să avanseze cu fiecare contracţiue. Se tamponează cordonul cu dezinfectant şi se pansează.Se şterge faţa cu excepţia ochilor. se ligaturează şi se secţionează cordonul între cele 2 pense. Mama are din nou contracţii. Este posibil să se elibereze umerii. Distocia umerilor Dacă umerii nu au fost eliberaţi în 5 min. dar aceasta nu trebuie să depăşească 200 – 300 ml.37 material pentru tampoane – sterile fire pentru legarea cordonului ombilical foarfeci 2 pense Se pregăteşte patul.

: .ridicaţi picioarele patului în care se flă mama şi îndepărtaţi pernele .se aşează mama în decubit lateral . Apar în timpul sarcinii.poate apare o menstruaţie sau o sângerare vaginală .poate apare durere abdominală generalizată.evaluarea şocului .nuva primi nimic să mănânce sau să bea până nu se ia o decizie medicală Sarcina ectopică – sarcina care se dezvoltă în afara uterului. Fătul nu se poate salva.reanimarea .femeia cu avort incomplet sau în curs se va interna în spital .38 O femeie care are aceste semne a pierdut cel puţin 1000 ml sânge. Prezintă: . de urgenţă: . Eclampsia Sunt convulsii asociate sarcinii. de obicei în tromba uterină. Semnele sunt: .şocul şi pierderea vaginală de sânge nu se pot estima .avortul complet – produsul de concepţie este complet eliminat .avort iminent – separare parţială a placentei – sarcina poate continua cu repaus la pat + medicamente . mai ales la primipare sau la femeile cu naşteri multiple.făt mort şi reţinut Trat.internare în spital Disgravidia emetizantă – necesită reechilibrare hidroelectrolitică Sângerare – în palcenta praevia şi apoplexia placentară. după naştere (postpartum). toxemia de sarcină) Semne: creşterea TA.antecedente de SEU.se asigură căldură suficientă mamei .cereţi ajutor medical de urgenţă Avortul spontan Tipuri: . Traament.i se asigură confort .menţineţi libere căile respiratorii .avortul incomplet – a fost eliminat doar fătul . Tratament: combaterea şocului.avort în curs – mama va avorta . precordială sau sughiţ . edeme generalizate. Preeclampsia (HTA indusă de sarcină. proteinurie. Apare de obicei în ultimul trimestru de sarcină.cefalee puternică . internarea femeii. Tratament .plasaţi mama într-un loc răcoros pentru a reţine sângele în organele vitale .transportul femeii la spital . în timpul travaliului şi naşterii.

controlaţi TA .nu se mişcă pacienta în timpul convulsiilor .hemoragia determinată de rupturi ale vaginului sau canalului cervical Se intervine chirurgical.tulburări vizuale Traament.se instalează lactaţia .durere epigastrică .39 .promovarea confortului fizic al mamei şi copilului .eliberarea căilor respiratorii . .Se stabileşte relaţia cu femeia gravidă.acoperirea copilului cu un scutec sau prosop.organele reproductive revin la normal .stimularea încrederii mamei. .contactaţi serviciile de urgenţă Distociile (imposibilitatea naşterii pe căi naturale) sau prezentaţia defectuoasă pot impune efectuarea cezarienei de urgenţă.intubare şi ventilare la nevoie.stimularea tactilă . obiectivele comune şi modalităţile de atingere a acestora • Se notează: .mama se aşează în poziţie laterală .ameţeală . Hemoragia postpartum (PPH) – pierderea a peste 500 ml sânge în 24 ore de la expulzia placentei Cauze: .pacienta nu se va lăsa singură . Îngrijiri: .greaţă .: .mama se reface după stressul sarcinii.administrarea de oxigen. . În această perioadă au loc modificări fiziologice şi psihologice: .încurajarea alimentaţiei naturale . Îngrijirea femeii gravide la domiciliu Obiective: . Îngrijirea nou-născutului .aspiraţi şi dezobstruaţi căile respiratorii.se crează punţi afective mamă.retenţia în uter a placentei sau a resturilor .modificările din sarcină dispar .făt . După naştere Lăuzia – perioada de şase săptămâni cu începere din momentul expulziei placentei.reanimare cardio-respiratorie dacă respiraţia ori activitatea cardiacă nu se instalează (sau puls sub 60/min) .

conform modului de reacţie personală a femeii la sarcină. activitatea sexuală sarcinile trecute . resp.purtarea de încălţăminte ortopedică . exerciţii fizice admise .Reaminteşte semnele de pericol pentru a se asigura că sunt cunoscute . localizarea lor. concediul pre şi postnatal . boli cronice.semnele de disconfort specific sarcinii . somn.igiena corporeală. .abuzul de substanţe toxice: alcool.activitatea fizică: poziţia corpului. tutun . igienă personală) • Se stabileţte ritmul vizitelor. starea emoţională. temp . .îmbrăcăminte şi încălţăminte • Notează în fişa medicală a femeii gravide evenimentele petrecute de la ultimul control în starea generală de sănătate: .antecedente familiale (boli genetice). teste biologice. . pe data ultimei menstruaţii.Determină şi înregistrează valorile TA. . exerciţii de relaxare. . secreţie vaginală. anticiparea rolului de părinte • Calculează vârsta sarcinii pe baza semnelor prezumptive. evoluţii.Observă aspectul mameloanelor • Înregistrează: .activitatea ocupaţională. toaleta cavităţii bucale .dezvoltarea şi evoluţia fătului .comportamentul sexual în timpul sarcinii . Rh.îngrijirea şi alimentarea sugarului. intervenţii pe uter sau bazin pelvin. sumar de urină. - . p.40 aspectul general nivelul de cultură.Observă prezenţa sau absenţa edemelor. despre modul de viaţă al femeii gravide (mişcare. • Află cunoştinţele femeii.dietă şi nevoile funcţionale pentru mamă şi făt .înălţimea fundului uterin.îngrijirile de sănătate.Reevaluează datele obţinute prin examen clinic. PBW.starea de sarcină.Înregistrează rezultatele testelor de laborator efectuate: hemoleucogramă. controalelor periodice • Evaluează perceperea sarcinii în familie: sarcină dorită sau nu. a cuplului despre: . istoricul ciclului menstrual. teste Doppler şi ECO.evoluţia anatomică şi fizologică a sarcinii .odihnă şi somn .semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii . stil de mers. alimentaţie.îngrijirea danturii. grup sanguin.creşterea şi dezvoltarea fătului . cezariană) . limbajul folosit.Determină câştigul sau pierderea în greutate . • Prezintă informaţii despre: . antecedente medicale sau chirurgicale (avorturi. .

înţepături la nivelul sânilor. îngrijirile aplicate. cauzele ce declanşează travaliul şi semnele ruperii membranelor. .modificări tegumentare specifice .importanţa reacţiei membrilor familiei la eveniment. relaţiile dintre ei.7 °C. observarea anormalului şi a abaterilor de la normal. • Continuă pe parcursul vizitei la domiciliul nou-născutului să evalueze cunoştinţele părinţilor. acte de identitate.balonare abdominală. starea emoţională modificată de sarcină.amenoreea – semn nesigur (data ultimei menstruaţii) . BCF Orice simptom susţinut de gravidă şi care constituie o abatere de la starea de sănătate cu influenţă asupra evoluţiei normale a dezvoltării fătului.semnele unei naşteri premature.semne digestive: greţuri (50% din gravide). scăderea libidoului. sialoree. pervertirea gustului. Bazală la 37. SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ Este bine ca sarcina să fie depistată cât mai devreme şi să fie luată în evidenţă şi supravegheată medical. uneori polakiurie Probleme: deficit de cunoştinţe în legătură cu sarcina. problemele ce au apărut şi pe care le poate influenţa. calculul datei probabile a naşterii. Gravida cu sarcină normală în I-ul trimestru Culegerea datelor: Semne şi simptome: . mişcările fetale.creşte temp.semnele naşterii la termen.greutate. . alterarea comportamentului sexual. . . pirozis . lenjerie pentru ea şi nou-născut) . atmosfera manifestată de cuplu.manifestări neuropsihice_ adaptarea la sarcină.41 vârsta gestaţională. • Prezintă: .ultima verificare a condiţiilor ce vor fi oferite nou-născuţilor la sosirea în familie. .1 – 37. . disconfort fizic.modalităţi de pregătire a gravidei pentru internare (starea de igienă. apare reţeaua Haller . reacţii emoţionale. autoîngrijirea în timpul sarcinii.

manifestări în sarcina patologică - Gravida cu sarcină normală în trimestrul II În săptămânile 14 – 20 semnele clinice de sarcină sunt de probabilitate. nevoie de somn sau insomnie) Obiective: . sărăţele. .varice. .asigurarea confortului psihic prin discuţii cu soţul când este necesar.tulburări neurovegetative diminuate sau dispărute .modificări cutanate mai accentuate . prăjeli înaintea culcării) .apetit crescut. arsuri epigastrice. vărsături matinale) de cele patologice (imposibilitatea de a se alimenta) Intervenţii: .amenoree (DUM).aprecierea stării de nutriţie a gravidei. reacţie serologică.la palparea abdominală se pot simţi părţi fetale mici şi din luna a VI-a chiar cei doi poli fetali . Rh. . sfaturi privind alimentaţia (gravida care varsă nu se va ridica brusc din pat. măsurarea TA. . informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine. Culegerea datelor: Manifestări legate de sarcină: .mişcări fetale după săpt. iar după săptămâna a 20-a apar cele de certitudine.stabilirea ritmului consultaţiei .cântărirei. sumar de urină.să deosebească manifestările normale (greţuri. . flatulenţă.stare de leşin (hTA ortostatică) . .bătăile cordului fetal se pot asculta din luna a V-a cu un ritm embriocardiac de 120 – 150 bătăi/min Manifestări legate de modificările organismului: .42 alterarea confortului în legătură cu tulburările neurovegetative manifestate prin greţuri şi vărsături matinale. examenul secreţiei vaginale . 20 – a la primipare şi a 18-a la multipare .îndrumarea femeii să consulte medicul pentru a stabili existenţa sarcinii . oboseală în legătură cu sarcina (lipsă de energie. şi înainte de a se ridica va mânca câţiva biscuiţi.interviu amănunţit pentru a depista starea de sănătate anterioară sarcinii.prurit tegumentar. păine prăjită. să evite alimentele grase.constipaţie. .informarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii .instruirea gravidei privind semnele de avort.gravida trebuie să cunoscă modificările survenite în timpul sarcinii .informarea gravidei asupra datei posibile a naşterii .

deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia normală a sarcinii în trim. călătoriile lungi.să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin băi călduţe. . Obiective: .să consulte medicul dacă leucoreea este abundentă. .la controlul periodic: cântăreşte gravida. . măsoară TA.43 leucoree.să stimuleze formarea mamelonului .încurajează gravida să pună întrebări.să respecte orarul vizitelor. .să cunoască factorii care pun în pericol sarcina. putând declanşa avort sau naştere prematură.sfătuieşte gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă. . . . Probleme: . să se prezinte la controlul periodic. apreciază bătăile cordului fetale. că pot declanşa contracţii.să nu facă spălături vaginale. a durerilor lombare. dureri ale membrelor inferioare.să evite ortostatismul prelungit. creşterea abdomenului) . sau care produc gaze. . . semne de pericol legate de sarcină. cu naşterea. amorţeli ale degetelor dureri lombosacrate şi pelvine.să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată . fără toc.deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţia naturală. furnicături.să demonstreze cunoaşterea evoluţiei normale a sarcinii.alterarea imaginii de sine (masca gravidică. II. să se odihnească în decubit dorsal.evaluează cunoştinţele gravidei .să mestece bine alimentele. . . să consume lapte pentru combaterea arsurilor. să facă mişcare. cu picioarele mai sus pentru a reduce eventualele edeme.pentru combaterea unor manifestări legate de sarcină îndrumă gravida: .să-şi schimbe încet poziţia pentru evitarea hipotensiunii ortostatice .să bea cel puţin 6 pahare de apă pe zi. să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina. . migrene. să se poată odihni. să le evite pe cele grase. .să aleagă o poziţie relaxantă. Intervenţii: Asistenta: . . modificări produse de sarcină şi îngrijire proprie a sănătăţii. pt. schimbarea centrului de greutate. apreciază înălţimea fundului uterin.pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului sfătuieşte gravida: . favorizând avortul.să evite efortul prelungit.alterarea confortului din cauza poziţiei defectuoase. varice. .să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine.pentru creşterea confortului: . sfătuieşte gravida să repete sumarul de urină .

.uter mărit de volum.alterarea eliminărilor urinare – polakiuria . dar nu foarte tare pt. . . .alterarea comportamentului sexual din cauza disconfortului specific trimestrului III .gingivită.alterarea eliminărilor intestinale – constipaţia . a nu produce iritaţie .insomnia . teama de naştere.înălţimea fundului uterin: 28 cm la 7 luni.intoleranţă la activităţile fizice .) . .după baie sau duş se vor şterge energic cu prosop aspru.axul uterin longitudinal sau transversal în funcţie de aşezarea fătului.pentru ambele tipuri de mamelon se recomandă: .dureri articulare. . 12 kg. evitarea lenjeriei din fibre sintetice. .pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare (se prinde mamelonul între degetul mare şi arătător.manifestări determinate de adaptarea organismului la sarcină: . ceea ce va determina.modificări de postură.creştere în greutate până la sfârşitul sarcinii cu max. . învaţă gravida să plaseze două degete deasupra şi dedesubtul mamelonului. de obicei erecţia şi mai rar retracţia (mamelon ombilicat). executând un masaj blând ( 5 min. 30 cm la 8 luni. pelviene.anxietate în legătură cu naşterea în general şi cu cea prematură în special . modificarea mersului Probleme: .spălarea cu apă caldă pt.stimularea prin rularea mamelonului între degetele mare şi arătător (atenţie această manevră poate determina contracţii uterine) . . .anxietate crescută.dispnee. 32 – 34 cm la termen.crampe în membrele inferioare. Gravida cu sarcină normală în trimestrul III Culegerea datelor: manifestări legate de sarcină: .BCF prezente .posibilă traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a membranelor .dacă mamelonul prezintă retracţie.44 . a preveni blocarea canalelor galactofore cu colostru. .o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după naştere .alterarea somnului . a sutienului prea strâmt. lombare .expunerea mamelonului la aer.constipaţia. .mişcări active fetale prezente. edeme gambiere .deficit de cunoştinţe privind naşterea prematură.

.constipaţie.să folosească tehnici de combatere/reducere a edemelor Intervenţii: Asistenta face educaţie continuă: . . modificări de postură .să-şi dozeze efortul fizic. caracterul ritmic al contracţiilor.alterarea confortului datorită durerii.să nu prezinte anxietate .modificări la nivelul colului Probleme: .deficit de cunoştinţe în legătură cu declanşarea travaliului Obiective: Gravida: . diaree. .la controlul medical periodic: cântărire. .să accepte restricţiile privind comportamentul sexual . Culegerea datelor: .polakiurie. Gravida la termen Gravida se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semne premergătoare declanşării travaliului şi în urma sfatului medical. să se odihnească mult.informează gravida despre semnele declanşării travaliului precoce. .să limiteze excesul de lichide înainte de culcare.să cunoască semnele rupturii premature a membranelor. măsurarea TA.eliminarea dopului gelatinos.oferă informaţii despre raporturile sexuale.45 alterarea confortului din cauza durerilor lombare şi articulare în membrele inferioare.se apreciază dezvoltarea sarcinii după înălţimea fundului uterin. lichidului amniotic) . .să cunoască semnele naşterii premature.sfătuieşte gravida – să evite ortostatismul. să reducă sarea din alimentaţie. uterul coboară sub apendicele xifoid. . în raport cu primele mişcări fetale . în cantitate mare. . .semnele ruperii memranelor (scurgere apoasă. să poarte încălţăminte adecvată. cu miros fad. examen obstetrical . . .să păstreze o postură corectă. reducerea lor în ultimele două luni de sarcini. să doarmă.să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus . proba Zeiwang – ex. repetarea analizelor. .se informează gravida cu privire la semnele premergătoare declanşării travaliului. . rare.cauzele care pot declanşa travaliul . . .pot apărea contracţii uterine dureroase.uşurarea respiraţiei. ritmice.să facă exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii.

asigură golirea vezicii. efectuează clisme evacuatorii. de dorinţa cu care este aşteptat copilul.ajută gravida să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată şi că intensitatea va creşte pe măsură ce expulzia se apropia. asigură igiena. asigură odihna.pregăteşte gravida pentru naştere.să colaboreze cu personalul. o supraveghează permanent. familii dezorganizate. deficit de cunoştinţe privind desfăşurarea naşterii Obiective: Gravida: . infantilism genital. familial. Gravida în travaliu – vezi anterior ÎNGRIJIREA ŞI SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINĂ PATOLOGICĂ Gravida cu risc obstetrical Evoluţia unei sarcini depinde. nerespectarea prevederilor legislaţiei de ocrotire a femeii gravide la locul de muncă. social. Factori generali: vârstă (sub 20 ani. stabilirea obiectivelor şi acţiunilor de nursing. domiciliu femeii în zone geografice greu accesibile. marile multigeste sau numai multipare înălţimea sub 1. . 2. . izoimunizare Rh sau de grupAOB . Este necesară cunoaşterea cauzelor care determină riscul obstetrical. informează medicul. acceptă sfaturile şi înţelege să le aplice. să aibă încredere . 1. de modul în care viitoarea mamă colaborează cu personalul medico-sanitar. primigestele foarte tinere sau peste 35 ani.să cunoască desfăşurarea naşterii. şi peste 35 ani). pentru identificarea problemelor de îngrijire. durata travaliului Intervenţii: Asistenta: . îndepărtează pilozitatea. în vederea asigurării unei supravegheri diferenţiate. Circumstanţe psiho-sociale: sarcină nedorită.46 anxietate legată de naştere.ascultă bătăile cordului fetal. urmăreşte rimicitatea contracţiilor. . de mediul fizic.amplasează gravida într-un salon liniştit.55 m greutate sub 45 kg.

toxoplasmoză). hemoragii după a 20. procidenţa de cordon. Gravida cu disgravidie precoce: . - Antecedente ginecologico-obstetricale: uter cicatriceal. Boli preexistente sarcinii: cardiopatii boală hipertensivă. operaţii plastice pe sfera genitală (prolaps. fistule. cutanate. afecţiuni ortopedice (cifoscolioză) 5. Intoxicaţii: . incompetenţă cervicală fals travaliu. nefropatii. sarcină prematură). Sarcină complicată prin: distocii osoase. întreruperea intempestivă a cursului sarcinii (avort. anemii tulburări endocrino-metabolice (obezitate.tabagism 6.47 3. distocii de prezentaţie (prezentaţie pelvină). suspiciune de suferinţă fetală. hidramnios). hepatită cronică. chirurgia infertilităţii sau pe rect) sarcini cu complicaţii (hemoragii. sifilis) boli infecţioase (rubeola. toxemii) sau sarcină la mai puţin de un an de la ultima naştere. infecţii. diabet) pneumopatii. născuţi morţi. vaginale.a săptămână a sarcinii. malformaţii sau tumori genitale (fibrom). creşterea anormală în greutate (peste 20% faţă de greutatea iniţială) disgravidia tardivă infecţii urinare. creşterea anormală a volumului uterului (gemelaritate. 4. infecţii cronice (TBC. de dinamică. în delivrenţă. sterilitate tratată. 7. intervenţii chirurgicale Hemoragie recentă: ruptura de membrane de peste 6 ore.alcoolism . intervenţii. incompatibilităţi de grup sau de Rh. moartea intrauterină a fătului. naşteri cu distocii mecanice.

tulburări auditive.alterarea stării generale.facies zbârcit. .internarea în spital este obligatorie .scădere în greutate 300 – 500 g/zi .oligurie. TA peste 140/90 mmHg. să crescă în greutate.constipaţie. În cazuri patologice vărsăturile sunt incoercibile. . . .hidratare parenterală Gravida cu disgravidie tardivă Disgravidia tardivă se caracterizează prin: edeme. hipertensiune arterială. . albuminurie. observarea semnelor de deshidratare . asociate cu scădere în greutate. Disgravidia tardivă nesupravegheată evoluează spre preeclamsie şi eclampsie.alterarea nutriţiei din cauza greţurilor şi vărsăturilor . tulburări de vedere .48 Disgravidiile sunt manifestări patologice determinate de evoluţia sarcinii şi care pot pune în pericol viaţa femeii.vărsături repetate.greaţă.somnolenţă. proteinurie .cefalee severă. Culegerea datelor: .se identifică deficitul de volum prin măsurarea TA. . În prima jumătate a sarcinii apar vărsături simple. . tulburări electrolitice şi să nu prezin-te corpi cetonici în urină Intervenţii: .scăderea diurezei până la 400 ml/zi .să se alimenteze şi hidrateze. uscate . .edeme. anxietate Obiective: Gravida: . .se explică importanţa spitalizării permanente pentru prevenirea stării de acidoză.creşterea rapidă în greutate . stare generală alterată.să nu prezinte semne de deshidratare. Culegerea datelor: .deficit de volum lichidian din cauza greţurilor şi vărsăturilor. anurie Probleme: .teamă în legătură cu creşterea riscului perinatal. vărsături. abundente. care nu alterează starea generală şi dispar după luna a IV-a. grave.tulburări nervoase.se menţine o stare nutriţională adecvată . buze arse.tahicardie .

linişte . Gravida cu iminenţă de avort Avortul = întreruperea spontană sau provocată a sarcinii în primele 6 luni. mola hidatiformă.explicarea modului de acţiune a factorilor de risc .poziţie care să asigure respiraţia . expulzia produsului de concepţie poartă denumirea de naştere prematură. Acuze: .49 Probleme: . greţuri. SEU În a 2-a jumătate a sarcinii hemoragiile pot fi cauzate de avorturi în luna V – VI de sarcină.raportarea manifestărilor legate de SNC: tulburări de vedere. convulsii .edeme Intervenţii: . . vărsături. metroragii . fătul fiind viabil. contracţii uterine.izolare.internarea gravidei .asigurarea liniştii şi repausului . deschiderea colului Intervenţii: . Gravida cu hemoragii în timpul sarcinii În prima jumătate a sarcinii – avortul. .medicamente – la indicaţia medicului În convulsii: .oprirea convulsiilor.posibila vătămare a mamei şi copilului .anxietate din cauza necunoaşterii evoluţiei. . o spatulă linguală pentru a nu-şi muşca limba .deficit de cunoştinţe în legătură cu factorii de risc .prelungirea repausului.introducerea unui depărtător de gură.medicul constată modificări ale colului uterin.alimentaţie insuficientă .grăbirea naşterii.montarea unei sonde urinare .se observă pierderile de sânge . placenta praevia şi apoplexia utero-placentară.asigurarea liniştii şi a odihnei . După acest termen. cefalee.alterarea controlului din cauza cefaleei.dureri pelvine.instruirea gravidei să-şi controleze zilnic greutatea .depistarea factorilor de risc cu ocazia controalelor prenatale .reducerea sării din alimentaţie . alterarea eliminărilor .

veselă. de naştere. se supraveghează evoluţia sângerării. dezinfectant. Intervenţii: . întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. pavimente şi mochete. odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice. Gravida cu placenta praevia (placentă jos inserată) Culegerea datelor: . Spălarea . a contracţiilor uterine. . Apa caldă. concomitent cu procedurile mecanice.anxietate. mobilier) pt. Aspirarea . se pregăteşte gravida pentru operaţia cezariană). program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completează cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. 5.curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed. Metode generale de efectuare a curăţeniei 1. spălarea mâinilor.45°C.este cunoscută ca şi gravidă cu risc . se asigură repausul la pat. 4.asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex. suprafeţe de lucru în laborator). tranchilizante) asistenta sfătuieşte gravida să menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei. obiecte. mobilierului . se administrează antispastice şi tocolitice. îndepărtarea microorganismelor. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri.metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe. metropatii. Alte metode de curăţenie . Metode combinate . pulberile şi substanţele organice. avizate de MSF ca detergent. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA ÎN UNITĂŢILE SANITARE Curăţenia . folosind maşini de spălat pentru lenjerie.nu prezintă dureri . 3. la 35 . Spălarea poate fi: .se îndepărtează prin udare. procese inflamatorii. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive. 2. Se practică pt. tegumente. foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie. curăţenia pavimentelor.în antecedente avorturi repetate. suprafeţe în blocuri operatorii. are putere de spălare superioară apei reci (dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55°C).pt.în igiena individuală. săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MSF.simplă . Se folosesc lavete (ştergătoare) curate + sol.50 se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale administrează medicamente recomandate de medic (sedative. La apa caldă se adaugă carbonat de sodiu 1-2%.periatul. Prin aplicarea ei corectă se obţine o decontaminare de 95 98%.supravegherea permanentă a gravidei . .în spital se urmăreşte prezenţa durerii.

    3. Detergenţi acizi sau detartranţi .51 6. . Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie . veselă. Detergenti alcalini (decapanţi) . obiecte sanitare.folosirea doar a produselor avizate de MSF. Produse pentru lustruit .cu aerisire naturală. rubeolă. varicelă) aerisirea este singura metodă de decontaminare necesară în focar.respectarea regulilor de protecţia muncii.cu iluminat corespunzător. universali pt. Săpunuri Săpun tare .detergenţi lichizi. etc.dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână Dezinfecţia Dezinfecţia .pt.nu se amestecă produsele. Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu: . Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei . spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond. 2.gradul de umiditate optim. . Săpun moale (săpun negru) . curăţa şi dezinfecta ustensilele de lucru. paviment.personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi . Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu transmitere aeriană (rujeolă. 4. oţel inoxidabil.paviment uşor de curăţat.procesul prin care sunt distruse cele mai multe.pt.respectarea recomandărilor producătorului. . Detergenţi dezinfectanţi sau detergenţi cationici . . suprafeţele dure. .pt. gresie). . pavimente.închiderea ermetică a recipientelor. Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei 1. la sfârşitul zilei de lucru se vor spăla. Detergenţi Detergenţi neutri . ulei.de ceruire. sau toate microorganismele patogene (99. cu excepţia sporilor bacterieni de pe obiectele . Abrazive .zilnic. .curăţarea depunerilor de piatră.au proprietatea de curăţare şi dezinfectare.99%). mobilier. Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea. . suprafeţele cu ceramică. după curăţirea spaţiului de lucru.curăţare grosieră (mozaic.

Dezinfecţia cu raze UV Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxele de laborator. Dezinfecţia prin spălare la temperatura de 60 . Pasteurizarea .Căldură umedă: 1.20 min.95% din microorganismele patogene). . Se utilizează lămpi destinate dezinfecţiei . dezinfecţia lenjeriei. pt. cu tuburi de UV între 15 şi 30 W. a apei de băut (pentru evitarea transmiterii bolilor cu poartă de intrare digestivă). spălarea. Fierberea în apă la temp. completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică. sticlăriei de laborator.pt. dezinfecţia se clasifică pe patru nivele: . II. Substanţele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt: .Dezinfecţie de nivel înalt.utilizată în laborator .pt.Dezinfecţie de nivel intermediar. Numărul lămpilor necesare dezinfecţiei aerului într-un spaţiu închis se calculează în funcţie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat.Căldură uscată: Flambarea . pt. completează decontaminarea lenjeriei. .fierberea alimentelor.Dezinfecţie de nivel scăzut. instrumentarului. tacâmurile. 3. distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor în 5-10 sec. obiecte contaminate. Incinerarea .metodă de dezinfecţie a lichidelor. Se fierbe şi lenjeria. săli de operaţii. şi a sporilor în 50 sec. 2. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE FIZICE I. Sterilizarea chimică Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni. a formelor vegetative ale microorganismelor patogene . Dezinfecţia prin căldură . Clasificarea dezinfecţiei Această clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în vedere timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele. vesela. la temperaturi cuprinse între 55-95°C (sunt distruse 90 . .Sterilizare chimică.95°C (dezinfecţie termică) pe lângă acţiunea căldurii se adaugă detergenţi . Dezinfecţia prin căldură umedă. timpul de contact cu substanţa chimică este de câteva ore. volumul încăperii şi viteza de schimb a aerului din încăpere.52 din mediul inert. . septice. de 100 °C sau utilizarea aburului de 100°C produce distrugerea în 10 . de la săli de operaţie şi de tratamente. cu fierul de călcat. spaţii închise.falmbarea instrumentelor medicochirurgicale în recipiente cu alcool este interzisă .fiind ineficace. Astfel. DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE În unităţile medicale dezinfecţia se realizează în principal prin utilizarea unor substanţe dezinfectante chimice. deşeuri cu potenţial contaminant.lămpi fixe sau mobile.

alcooli (70°. T şi varului cloros. Dezinfecţia de nivel scăzut Poate distruge cele mai multe bacterii în formă vegetativă. inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa. . Timpul de contact necesar este de 10 minute. de aceea au o utilizare limitată. Dezinfecţia de nivel intermediar (mediu) Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis. nu au acţiune sporicidă. Folosirea fenolilor . prin inhalare şi ingestie. Halogenii: compuşi care eliberează clor. dar nu şi a sporilor bacterieni. Se folosesc în: . a bacteriilor în formă vegetativă.25%). cu excepţia unui număr mare de spori bacterieni. dezinfecţia mediului (suprafeţe. Nu se amestecă cu acizii. Este toxic.dezinfectante care conţin fenoli.Acidul peracetic. . . Dezinfecţia de nivel înalt Realizează distrugerea tuturor microorganismelor.Hipocloritul de sodiu (5. unele virusuri. aer). Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel intermediar sunt: . . iritant pe ochi.Iodofori.Compuşi pe bază de clor. .Glutaraldehida (2%). . brom sau iod 1. Timpul de contact necesar al substanţei chimice este de sub 10 minute. iodofori. 90°). Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). dar nu microorganisme rezistente cum sunt Mycobacterium tuberculosis. . . sau spori bacterieni. Au acţiune virulicidă slabă sau nulă.Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%). Substanţe care eliberează clor: dicloroizocianuratul de sodiu (NADCC) şi hipocloriţii.curăţenia biberoanelor.Hipocloritul de sodiu (5. timpul de contact trebuie să fie de cel puţin 20 min. fungi. a celor mai multe virusuri şi fungi. urină). Acidul peracetic. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel scăzut sunt: . .dezinfecţia zonelor de preparare a mâncării. CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI DEZINFECŢIA CHIMICĂ Fenolii Au acţiune bactericidă.Fenoli.25%). substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare. fungicidă şi tuberculicidă. .pt.Alcooli. inclusiv cu fluide ale organismului (ex. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel înalt sunt: . fiind preferaţi cloraminelor B. . piele.tratarea apei.53 Glutaraldehida (2%).

10 min.25% clor activ.4%. ustensile de laborator. Hipocloriţii .1.1 %. Hipocloritul de sodiu conţine 12. 10% conţine 1.. Se prezintă sub formă de pulberi cristaline sau sub formă de comprimate. granule.54 1. 0.Lugol şi sol. micobacteriană. . Se comercializează sub formă de soluţii. virulicidă. clorura de didecilmetilamoniu. . Clorhexidina Indicaţii: dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor.dezinfecţie HIV.60 min. vesela 0.dezinfecţia generală a suprafeţelor (5-10 min). conc. ochi. Au acţiune bactericidă pe flora Gram .instrumentar de oţel inoxidabil murdare 30 . fungicidă. Se folosesc în dezinfecţie sau antisepsie. apoase .1. 4% conţine 0. Au activitate: bactericidă.: dezinfecţia mâinilor. cetrimide. 2. Iodul şi Iodoforii 2. 0. hepatite 20 min. 2. sol.2. Conc. Iodul . piele. conc. Este mai activă la un pH-neutru sau slab alcalin.utilizat datorită eficacităţii. 1.3. Se foloseşte pentru: . Se utilizează sub formă de sol.9 3. 0. 12%). deoarece prin clorinare excesivă poate degaja ioni de clor. Hexaclorophene Este activ împotriva microorganismelor G +. Indicaţii. 2. Dicloroizocianatul de sodiu (NaDCC) sub formă de tablete. dezinfecţia preoperatorie a pielii.5% clor activ. Compuşi cuaternari de amoniu: clorura de benzalkonium. lenjerie. economicităţii şi toxicităţii relativ reduse.5% clor activ. fără a- . .8%. Utilizate: antiseptic pt. cel mai utilizat este hipocloritul de sodiu. pentru pregătirea pre-operatorie a pielii la locul inciziei. piele. . prin inhalare. hidroalcoolică de iod tinctura de iod.1%. cunoscut sub denumirea Extract de Javel (conc. iar în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis. 0.compuşi cu conţinut de clor utilizaţi în domeniul dezinfecţiei chimice. recomandate: suprafeţe 4%.2.3. virulicidă. 1 %. conc.25%. Este insolubil în apă şi poate fi încorporat în săpun sau soluţii de detergent. 10%.dezinfecţia suprafeţelor murdare 10 -15 min.4.5. activ. Poate fi aplicat direct pe sângele vărsat (dar nu în cantitate mai mare de 30 ml. sticlărie de laborator sol.şi Gram +. virulicidă. 2. 1. Sunt toxice pt. 2. echipament de protecţie 2%. activitate sporicidă slabă. conc. Cloraminele B şi T. Apă de Javel. Iodoforii .au activitate bactericidă. pulbere. . iar sol. dezinfectant al unor instrumente medicale din sticlă (termometre orale şi rectale) şi chiar instrumente de metal (în cazuri de urgenţă). şi mai puţin eficient împotriva celor G -.5 . conc. fungicidă variabilă.pipete. toxici pentru căile respiratorii). mai au acţiune fungicidă.

Acţiune: bactericidă. Este eficace pe germenii G + şi G . glutaraldehida.. Acţiune: bactericidă. pentru plaga ombilicală la nn. Se poate utiliza ca antiseptic pentru piele (mâini. de 0. Triclosan . Se foloseşte în conc.9. Se utilizează: pentru dezinfecţia suprafeţelor. virulicidă şi sporicidă. Aldehide: Formaldehida. Se folosesc în sol. Actiune bactericidă.55 şi pierde activitatea. optime cu efect biocid sunt 30 . Chloroxylenol Eficient împotriva bacteriilor G + şi slabe pe cele G . În conc de 6% este considerat ca dezinfectant de nivel înalt. laringoscoape. 2. fungicidă. Este bactericid. Se utilizează ca dezinfectant pentru endoscoape flexibile. Antisepticele nu sunt sterilizante. alcool etilic. măsurarea tensiunii. dar reduc temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme.6. stetoscoape. instrumentelor ca termometre orale şi rectale. Peroxidul de hidrogen şi compuşii înrudiţi Se poate folosi ca dezinfectant şi antiseptic în conc. . sporicidă. pentru decontaminarea instrumentarului chirurgical. În combinaţie cu clorhexidina.alcoolul etilic şi izopropilic. tuberculocid. dezinfecţia mâinilor.7. virulicidă. Preparatele clasice sunt: formaldehida apoasă şi formaldehida alco-olică. fungicidă. Indicaţii: pentru spălarea mâinilor.. Se foloseşte ca agent de îmbălsămare şi conservare în anatomie patologică. înainte de efectuarea injecţiilor. dializoare. alcool izopropilic şi 50 70% pt. În conc. Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin: . fungicid. 2. de 3% ca antiseptic şi pt. în ambele forme: lichidă şi gazoasă.50% pt. apoase. Auccinaldehida Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant. echipament de anestezie. Se folosesc în: dezinfecţia suprafeţelor. triclosan se utilizează pt. formolizarea încăperilor. 2. Alcoolii Cei mai utilizaţi . 2. diferite. Are bun efect rezidual pe piele. Totuşi poate coroda anumite componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. 2. lentilelor de contact.se prezintă sub formă de pudră cu miros uşor aromat. dezinfecţia de rutină. Conc. sau inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă.10. sau care distrug microorganismele. plăgi). având o acţiune reziduală pe piele. deoarece apa este necesară pentru ca alcoolul să fie absorbit de suprafaţa celulei microbiene.dezinfectant de nivel înalt şi ca sterilizant chimic. ciuperci şi levuri. echipament de terapie respiratorie. lenjeriei. virulicidă. ANTISEPTICE Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate. mucoase. tuberculocidă. excreţiilor. virulicid şi lent sporicid. tuberculocidă. tuberculocidă.2%. Glutaraldehida . ventilatoarelor şi endoscoapelor.8. instrumentarului chirurgical. Se poate utiliza pentru dezinfecţia aparatelor pt.3 . fungicidă.

Spălarea mâinilor şi dezinfecţia pielii .0.cea mai importantă procedură de prevenire a infecţiilor nozocomiale. instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost clasificate în trei categorii. Reguli de utilizare: .05 .  instrumente non-critice. distruge sau inactiva microorganismele prezente pe piele sau mucoase permite: . Se face cu apă şi săpun sau săpunul antiseptic . Dezinfecţia mâinilor . după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora (după Spaulding).10 zile dacă a fost bine închis).1 0.5 min. vezicale 0. după care se aplică sol.70%) şi izopropilic (30 .sol. Utilizarea antisepticelor pentru a elimina.2%.Notarea pe flacon a datei deschiderii. Spălarea mâinilor = frecarea riguroasă a mâinilor una de alta. timpul de contact cu antiseptic 30 sec . . sol. Concentraţii de utilizare: • Alcooli: etilic (50 . • Clorhexidina: dezinfecţia pielii 0. . Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor .Respectarea termenului de valabilitate. .56 .01 %. oftalmică 0.Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui (8 . prin intermediul mâinilor. .Evitarea amestecului antisepticelor din clase diferite. antiseptică. obstetrică 1 % sub formă de cremă. timpul total de contact 3 .05%.timpul de contact.se face după spălare prealabilă.timpul de contact 30 sec .Închiderea flaconului după fiecare manipulare. răni . Cele trei categorii sunt:  instrumente critice. . .tratarea infecţii lor locale cutanate şi mucoase.realizarea îngrijirilor aseptice. alcoolică 0.Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau cabinete.  instrumente semi-critice.reducerea transmiterii germenilor. .1 %.1 min. spălăt.50%). .conform procedurii de spălare chirurgicală şi uscare.1 min. de la bolnav la bolnav. . Clasificarea instrumentelor chirurgicale Pentru raţiuni practice.concentraţia de utilizare a substanţei chimice. după prealabilă umezire şi săpunire.02%. • Clorura de benzalkonium: piele intactă. în obstetrică: 0. . . • Apă oxigenată 3%.Respectarea indicaţiilor de utilizare.Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină.

bisturie. . cu excepţia mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii. Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare. . implanturi. . recipient. . paturi şi noptiere .spitale de boli contagioase.: . - Metode de curătire: . recipiente pt. .57 Instrumente critice . etc.imersie după golire şi spălare prealabilă. pentru evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B. . pulverizare. Ex.existenţa unor focare nozocomiale. instrumente care penetrează pielea sau mucoasele. secţii unde se practică grefe. mese instrumentar . Ex. trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. colectare de produse patologice .: .suprafeţe netede. soluţie pentru 1 vol. pentru a reduce gradul de încărcătură bacteriană. trebuie sterilizate înainte de utilizare. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc tratamentele injectabile.echipament de anestezie şi respiraţie asistată.sunt cele care vin în contact cu mucoasele. prematuri.secţii cu risc înalt unde sunt pacienţi imunodeprimaţi.alt instrumentar chirurgical invaziv. oliţe. Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte. secţii de oncologie şi oncohematologie.sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular. C şi HIV). laringoscoape. Instrumente semi-critice . . dure Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări.ploşti.ştergere. neonatologie.băiţe pentru copii . . tuburi endotraheale. Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare Instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge. arşi. masa de operaţie. Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări: . Necesită sterilizare între utilizări. ace.mobilier.termometre orale sau rectale şi . catetere vasculare.situaţii de risc epidemiologic (germeni de spital). muşamale. aleze. . separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate pentru laborator. folosind 1 vol.pt. Instrumente non-critice – lenjerie.ştergere. pulverizare. stropire.ştergere.endoscoape. Situaţii care necesită dezinfecţie complementară şi/sau terminală Dezinfecţia terminală este obligatoriu de efectuat în: . stropire.

cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV. pericardic. PRECAUŢII UNIVERSALE (PU) Scopul aplicării PU . Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la RISC: . 2. .ţesuturi . terapie intensivă. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult. HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterale (sanguine) toţi pacienţii potenţial infectaţi cu HIB. . HBV. o încălcare a drepturilor omului la viaţa privată. Conceptul de PU se referă la: . .prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină la locul de muncă al personalului. pleural. bloc de naşteri. secţii de reanimare. testarea sistematică pt. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi. 2.sânge. decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului. atenţie sporită în cabinetele stomatologice. laboratoare clinice).lichid amniotic. 3. alte servicii de urgenţă. utilizarea echipamentului de protecţie: mănuşi. .sperma. halate. înţepătură. acele vor fi adunate în recipiente speciale. 2. tăietură: . LCR. Consideră că sângele. alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu HIV. 4. locul unde se triază lenjeria. 3. sinovial. alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV.orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge. HBV sau alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite.58 bloc operator. Aplicarea precauţiilor universale se referă la: 1. spălarea mâinilor. peritoneal. secreţii vaginale. mască.sângele. HBV sau alţi agenţi cu cale de transmitere sanguină deoarece: 1. în caz de inoculare percutantă accidentală. Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale: 1. ambulanţă.

III. inconstant. . .contact cu pacienţi care sângerează. . Pt.recoltare de LCR.1.intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile. Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale: 1. Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice: I.59 stimularea sângerării locale. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT. spălarea cu jet de apă 5 min. după utilizare a instrumentarului contaminat. Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale. examinare internă. escare de decubit.manipularea.anticiparea contactului mâinilor cu sânge. lichide biologice contaminate. Expunerea mucoaselor: . aplicarea de antiseptice. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiile obişnuite. spălare cu apă şi săpun sau detergent. . COMPLET.1. .de uz unic:chirurgie. inevitabil. II.clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic. alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge. CORECT: 1. . contact inexistent. .clătirea gurii cu apă curată. ţesuturi umane. decontaminării. consistent.sterile . b) felul mânuşilor . în vederea curăţirii. 1.2. contact imprevizibil.abord vascular prin puncţie. . MÂNUŞI când: . . dezinfectante. au plăgi deschise. contact permanent.abord venos sau arterial. uneori sunt necesare mănuşi duble.2. utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.

material moale. de cauciuc: activităţi de întreţinere. c) mod de folosire .2. . aruncând-o în containerul pentru colectare. MASCA protejează: . CIZME DE CAUCIUC. protejând tegumentele personalului medical. nazală ale personalului medical prestator.tegumentele. . PROTECTOARE FACIALE (ochelarti. care implică un contact cu mucoasele. protejează: . suprafeţe contaminate.de uz general.în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. 12. se spală din nou.8.la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă. . 1. 1. . ecran protector). picături.tegument pacient cu sol.la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi. chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate.după îndepărtarea mănuşilor.completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi. . . Se face: .curăţenie.simple (textile) sau impermeabile. HALATE OBIŞNUITE . ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE.tegumentele. care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate. 1. .6.60 .manipularea unor materiale potenţial contaminate.manipularea de materiale contaminate.7. curăţire şi decontaminare instrumentar. dacă nu există o recomandare contrară.5. 10-15 secunde. protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi.mucoasele bucală. . . BONETE .2. nazală. oculară. 1. îndepărtare de produse biologice contaminate .3. 2. prinzând marginea primeia prin exterior. 1. IMPERMEABILE . menaj.2.2. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor: Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării.2.2.examinări curente. a diseminării agenţilor microbieni.4.schimbare după fiecare pacient. jeturi cu produse biologice potenţial contaminate. ŞORTURI. BLUZE.reutilizabile . . 1.nesterile: curate .mucoasele bucală. după care acestea se îndepărtează.2. de continuitate.

termometrizare intrarectală.asistarea naşterilor. a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă.recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri. stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie . . unghii îngrijite. Procedura îndepărtarea bijuteriilor (inele. în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului. după folosirea toaletei.sondaje. .examenele şi tratamentele stomatologice. în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor. înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice. după manipularea şi transportul cadavrelor.intubaţie oro-traheală. secreţii şi excreţii ale asistaţilor.toate intervenţiile chirurgicale. . . Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este obligatorie în următoarele situaţii: . . dar nu ca rutină. cateterizări vezicale. duodenal. după efectuarea toaletei bolnavului la internare. după trecerea mâinii prin păr. după folosirea batistei.tuseul vaginal. . gospodăreşti. atenţie la bolnavii cu mare receptivitate. înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os. . ORL. utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită. înainte şi după aplicarea unui tratament. clisme. . două săpuniri consecutive. . alimentarea prin gavaj. brăţări) a ceasurilor.endoscopie.mănuşi).la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge. schimbarea pansamentelor. după scoaterea mănuşilor de protecţie. . după activităţi administrative.efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare. tuseul rectal. după scoaterea măştii folosită la locul de muncă. după manipularea bolnavilor septici. înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive.61 înainte şi după examinarea fiecărui bolnav. . înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale.tubaj gastric. toaleta lehuzei. tăiate scurt.

b) lenjerie:  manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil. în spaţii special destinate.  prin intermediul: .instrumentelor ascuţite. altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare.  sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit. .  uscarea suprafeţei prelucrate.  asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare. marcaţi în mod corespunzător. ruperii acelor utilizate. 3.prosop de unică întrebuinţare. . METODE DE PREVENIRE a) obiecte ascuţite:  reducerea de manevre parenterale la minimum necesar.62 . înainte de prelucrare.  contaminarea mucoaselor. c) curăţenie şi decontaminare  folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge. Ştergerea şi uscarea este obligatorie .suprafeţelor. .reziduurilor din activitatea medicală.-materialului moale. amplasate la îndemână şi marcate corespunzător.  dezinfecţie cu soluţie germicidă. după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate. îndoirii. . . PREVENIREA ACCIDENTELOR EXPUNERE PROFESIONALĂ ŞI A ALTOR TIPURI DE 3.  colectarea în saci impermeabili. pentru: . .  contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate.  evitarea păstrării lor îndelungate.tăiere. . îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcate. .manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare.  în timpul: .1.cu hârtie prosop.aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale. EXPUNEREA PROFESIONALĂ  prin inoculări percutante: înţepare.  colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere.  decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene.pregătire în vederea utilizării.distrugere.efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite.evitarea recapişonării. . alte lichide biologic.manipulării de produse biologice potenţial contaminate.

. mănuşi. .  alte recomandări: . ecran.  spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate. . decontaminării echipamentului medical. e) igiena personală  spălarea mâinilor (pct. .instrumentar. cizme.  chiar şi în situaţii imprevizibile. marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare. a pavimentelor.graviditate.  colectare .recipiente impermeabile.poziţia adecvată a scaunului. principii  viaţa pacientului este preţioasă. sau cu materiale potenţial contaminate.  şort impermeabil când se anticipează producerea: .sânge. mobilierului. .  mănuşi. şorturi impermeabile.existenţa de leziuni cutanate. sticlăriei.63 folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei.corect utilizat. halat.sistem de aspiraţie rapidă.  ochelari. pereţilor.corect colectat. ecran protector.prezenţa unui deficit imunitar.salivă cu urme vizibile de sânge.  evitarea activităţilor cu risc de expunere: . . SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:  mască. se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale.suprafeţe. . mobilier. bonete. .  SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:  masca. ochelari.  decontaminare după efectuarea necropsiilor: . decontaminat şi/sau dezinfectat. sterilizării.  obligatorie aplicarea precauţiunilor universale. d) reziduuri infectante  neutralizare prin ardere sau autoclavare. veselei.epanşamentelor. tacâmurilor. spălat. 2).  instrumentar: . f) asistenţa de urgenţă.

 imediat după expunere.  atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator.primul ajutor. RAPORTAREA EVENIMENTULUI:  medicului personalului.halat. standardizat.aplicarea de antiseptice. spargerea. . tăietură: .momentul.  instrumentarul contaminat.stimularea sângerării locale.spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute.  utilizarea de echipamente de pipetare automate.clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme).64 LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:  colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate. . care să împiedice răsturnarea. ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE INOCULARE PERCUTANTĂ . ecran protector. . . . . şort impermeabil.  înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: .  aparatura defectă – decontaminare înainte de reparare.  amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare.fizică – ardere.clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic. bonetă.  utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: . echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării. pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura. sterilizarea în mod corect.înţepătură.  evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare. ochelari de protecţie. . dezinfecţia. spălare cu apă şi săpun sau detergent.mănuşi. colectare.  spălarea atentă a mâinilor (pct.  la terminarea activităţii.  înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea). vărsarea. felul expunerii. .mască.autoclav.  curăţenia. dezinfectante. 2). EXPUNEREA MUCOASELOR: .chimică. . decontaminare: .

se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii. când: . având acordul celui infectat. . Dacă pacientul refuză testarea. sau la cererea acestuia. . al alimentelor şi veselei. I.contact inexistent.  schimbarea locului de muncă.contact permanent. II. inconstant. Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru: circuitul de intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital.65 MEDICUL PERSONALULUI decide:  asupra personalului. Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile universale. urmărirea clinică. Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice faţă de cele aseptice.testare în dinamică. cu asigurarea documentelor lor medicale. circuitul de sterilizare al . 2. consistent. sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat: . Personal infectat cu HIV:  respectarea drepturilor omului. Circuit septic .  conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă. Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va desfăşura numai pe bază de consimptământ şi confiden-ţialitate. III.  asupra pacientului.este necesară protecţia sa medicală. profilaxie (vaccin HBV). . tratament complicaţii ale expunerii. . Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă.  urmărirea clinică. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare.  testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV. care indică introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii şi infestaţii. CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN UNITĂŢILE SANITARE 1. inevitabil. circuitul lenjeriei. dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat. HIV) în dinamică.contact imprevizibil.sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor şi infectaţilor.consiliere pretest-persoanal. Circuit aseptic . . Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.

66 instrumentelor şi materialelor, circuitul vizitatorilor. 1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş cabine cu duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie. 2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare înregistrare, dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate - transport - internare în secţie. 3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei în coşuri dublate cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare spălătorie (dezinfectare, spălare, uscare, călcare magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane). 4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în vase colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi - apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi. 5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate - camera de recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a instrumentelor folosite - camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor instrumentele sterile se vor repartiza de la ghişeul de eliberare. 6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în orele stabilite - ieşirea vizitatorilor. EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL Primirea bolnavului la biroul de internări Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor bolnavului. Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon (bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face. Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon. Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul, eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale. Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav. Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii, transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii. Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav (data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul bolnavului.

67

CAPITOLUL III. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ. NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
Definiţia sănătăţii. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii: "Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii". Alte definiţii:  "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).  "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii."  "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."

Definiţia bolii
Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă. Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independenţa individului în satisfacerea acestor nevoi. Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie.

Componentele esenţiale ale unui model conceptual
Componentele sunt: - postulate - valori - elemente a) scopul profesiei b) ţelul activităţii (beneficiarul) c) rolul activităţii d) dificultăţi întâlnite de pacient e) intervenţia acordată f) consecinţele

68 Postulatele = suportul ştiinţific al modelului conceptual. Ele sunt acceptate, nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt: - orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte - individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale, - când una din nevoi nu este satisfăcută, individul nu este “complet”, „întreg”, „independent”. Valori sau credinţe: - asistenta are funcţii care sunt proprii, - când asistenta preia rolul medicului, ea cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat - societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-l primească de la nici un alt personal. Elemente: 1. Scopul profesiei: - de a ajuta pacientul să-şi conserve şi să-şi restabilească independenţa sa. - de a favoriza vindecarea - de a asista muribundul spre un sfârşit demn 2. Obiectivul activităţii profesionale. Este beneficiarul, adică persoana spre care se îndreaptă activitatea. Se ţine cont că individul bolnav sau sănătos este un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane. 3. Rolul profesiei – desemnează rolul social pe care-l au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependenţei, de a încerca să înlocuiască necesitatea. 4. Sursa de dificultate- lipsa prin care persoana nu poate răspunde la una din nevoile sale: lipsă de forţă, voinţă, de cunoştinţe. 5. Intervenţia aplicată persoanei – omul este vâzut în globalitatea sa. Intervenţia orientată asupra lipsei şi constă în a spori independenţa persoanei (iniţiativa). 6. Consecinţele – sunt rezultatele obţinute – ameliorarea dependenţei sau câştigarea independenţei.

Nevoile fundamentale
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane numite nevoi fundamentale. Acest cadru se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă medicală. Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta terbuie să ştie că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru aşi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală. Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură

69 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea. Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane şi anume: - o dimensiune biologică (biofiziologică) - o dimensiune psihologică - o dimensiune sociologică - o dimensiune culturală - o dimensiune spirituală Cele 14 nevoi fundamentale au forme variate după: individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie deci să ţină seama de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. Nu este specificată în nevoi sexualitatea. Se consideră faptul că a comunica înglobează sexualitatea, acesta fiind un mijloc de a combate solitudinea fiinţei şi de a comunica la nivelul corpului său. În concluzie, dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăreia dintre nevoi. Pot influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale. Ex. dimensiunea psihologică (factori psihologici: frica, anxietatea, emoţia), dimensiunea socio-culturală (climatul familial), dimensiunea spirituală ,religioasă pot influenţa satisfacerea nevoilor.

Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow
Abraham Maslow, psiholog şi umanist american, afirmă că există 5 categorii de nevoi umane, ierarhizate în ordinea priorităţilor, astfel: 1. Nevoi fiziologice 2. Nevoi de siguranţă 3. Nevoia de apartenenţă 4. Nevoia de recunoaştere socială 5. Nevoia de realizare (depăşire) După această teorie trebuie să fie satisfăcute mai întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare parte), fiziologice şi de securitate – pentru ca perosana să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior – apartenenţa, stima, realizarea (depăşirea).

70

Nevoia şi homeostazia
Satisfacerea nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice. Nevoia cere un aport, o uşurare. Homeostazia = o stare de echilibru şi de autoreglare care se instalează în diverse procese fiziologice ale persoanei. Astăzi se vorbeşte de: - o homeostazie fiziologică - homeostazie psiho-socială a individului. Evoluţia spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută. Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic este susceptibilă de a avea repercusiuni la una sau mai multe nevoi.

Independenţa şi dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale
Ca să-şi menţină un echilibru fiziologic şi patologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale. Independenţa la adult. Atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi. Pentru copii, independenţă se consideră şi atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (adulţi) în funcţie de faza de dezvoltare a copilului. Dependenţa = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, acţiuni care să permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent. Originea acestei dependenţe: lipsă de forţă (nu poate), lipsă de voinţă (nu vrea), lipsă de cunoaştere. Asistenta ştie că propria sa competenţă nu este suficientă în domeniul sănătăţii (ex. lipsa de bani, când asistenta cere ajutorul altor profesionişti). “Nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” – există un oarecare grad de insatisfacţti faţă de un anumit lucru fără ca acest lucru să presupună o dependenţă a persoanei. Manifestarea de dependenţă – atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută, din cauza unei surse de dificultate apar una sau mai multe manifestări de dependenţă. Acestea, sunt semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a răspunde prin ea însăşi la această nevoie. (ex. incapacitatea unei persoane de a-şi proteja tegumentele poate duce la roşeaţă sau leziune – manifestare de dependenţă).

Clasificarea nivelurilor de dependenţă

71 Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se poate determina după evaluarea funcţiei de independenţă/dependenţă a fiecărei nevoi fundamentale, după următorul tabel: Tabel de corespondenţă a nivelurilor de dependenţă Niveluri de dependenţă Nivel 1 Persoana este independentă şi autonomă Nivel 2 Persoana prezintă o dependenţă moderată Nivel 3 Persoana prezintă o dependenţă majoră Nivel 4 Persoana prezintă o dependenţă totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una din cele 4 categorii. Totalul de puncte obţinut permite clasificarea pacienţilor în patru categorii de dependenţă, astfel: Clasificarea în patru categorii de dependenţă Persoană independentă Persoană cu dependenţă moderată Persoană cu dependenţă majoră Persoană cu dependenţă totală până la 14 = nivel 1 de la 15 la 28 = nivel 2 de la 29 la 42 = nivel 3 de la 43 la 56 = nivel 4

Ex.: Pentru nivelul 1 – persoana este satisfăcută deoarece este independentă, fiindu-i îndeplinite toate cele 14 nevoi fundamentale. Pentru nivelurile de dependenţă pentru calcul dăm exemplul persoanei cu dependenţă moderată. Calculul categoriei se face astfel: nu se mişcă bine şi nu poate dormi bine – primeşte 2 (nivelul 2) şi în rest 14 puncte – total 16 – deci persoană cu dependenţă moderată.

Evaluarea nivelului de dependenţă a pacientului foloseşte ca instrument de măsură pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel, consemnarea şi urmărirea nivelului de dependenţă ne permite aprecierea rezultatului obţinut în urma tratamentului şi intervenţiilor de îngrijire. Tipuri de dependenţă şi nivelul de intervenţie Dependenţa poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, socila, cultural şi spiritual al fiinţei umane. Pacientul poate să prezinte patru forme de dependenţă: - potenţială, - actuală, - descrescândă, - permanentă. Această problemă trebuie să fie considerată sub unghiul celor 3 niveluri de intervenţii: prevenirea primară, secundară şi terţiară. Potenţială – dacă problema de dependenţă este posibil să apară din cauza anumitor predispoziţii, atunci vorbim de o stare de dependenţă potenţială. (ex. un pacient imobillizat poate face escare, dar care pot fi prevenite prin trat. adecvat).

Factori de ordin spiritual 5. Factori de ordin social 4. Rolul asistentei este în acest caz de suplinire a ceea ce pacientul nu poate face el însuşi. stressul. metabolică). pansament compresiv) 2. 3. Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente şi emoţii – stările sufleteşti şi intelectuale care pot influenţa satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (ex. în paraplegie). cu colegii de muncă – probleme legate de încadrarea în comunitate. Sursele de dificultate de ordin spiritual – aspiraţiile spirituale. 1. paralizie. cunoaşterea celorlalte persoane. este în descreştere – rolul asistentei este de a susţine şi realiza un progres până îşi găseşte gradul optimal de autonomie. sondă nazo-gastrică. întrebări religioase. 5. serviciu nou. revolta persoanei asupra sensului vieţii. Sursele de dificultate de ordin social – probleme generate persoanei în raport cu anturajul său. anxietatea. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunoştinţe. Factori de ordin psihologic 3.72 Actuală – dacă problema este prezentă. Factori de ordin fizic 2. Asistenta poate ajuta pacientul în câştigarea unor cunoştinţe care sunt necesare pentru a. dependenţa este actuală. filozofice. situaţii de criză). cu familia. (ex. deficitul vizual). Intervenţia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependenţă. Sursele extrinseci cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică funcţionarea normală (ex. Factori legaţi de insuficiente cunoştiinţe. Uneori asupra sursei de dificultate nu se poate acţiona (ex. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind obstacolele fizice de natură intrinsecă şi extrinsecă ce influenţează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale Sursele intrinseci provin de la individul însuşi (ex. cu partenerul de viaţă. problemă articulară. cu prietenii. Sursele de dificultate Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei = orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursă de dificultate. Sursele de dificultate pot fi cauzate de: 1. CAPITOLUL IV . Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaţionale culturale şi economice. şomaj) 4. Permanentă – dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei problema nu poate fi corectată. În acest caz acţiunile vor fi corective.l ajuta în satisfacerea nevoilor. cunoştinţe despre sănătate şi boală. Descrescândă – când dependenţa pacientului se reduce. Astfel sunt necesare informaţii pentru: cunoaşterea de sine. dependenţa este atunci permanentă sau cronică (ex.

Analiza şi interpretarea lor. asupra suferinţei. a îngrijirilor. Îngrijirea este îndreptată pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate. 3. Planificarea îngrijirilor (obiective). Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor). Evaluarea. Culegerea de date. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor. psihosociale ale persoanei. 1. 2. procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor. Culegerea de date Culegerea datelor apreciază pacientul în globalitatea sa. 2. Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social. 5. 3. adică elaborarea "diagnosticului de îngrijire". aplicarea intervenţiilor Utilizarea planului de intervenţii elaborat. cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor 4. care permite acordarea de îngrijiri individualizate. Ne informează asupra a ceea ce este pacientul. După Genévieve Déchanoz. a obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale. şi dacă este necesară 1. pentru a răspunde nevoilor fizice.73 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Definiţie: Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică. a analizei situaţiei. CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA . Etapele procesului de îngrijire Procesul de îngrijire comportă cinci etape: 1. 5. 4. determinarea obiectivelor care trebuie urmărite b. Analiza şi interpretarea datelor ne permite să evaluăm problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat. Planificarea îngrijirilor ne permite: a. Executarea.

. Date despre condiţiile psihosociale: anxietate. .cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ce priveşte: .  Elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin. . pe care acesta nu şi le poate rezolva singur – deci. Datele variabile: Datele variabile sunt în continuă evoluţie. tensiunea arterială. culegerea de date permite asistentei să-şi stabilească acţiunea de îngrijire. sarcini. religie. inflamaţii.  Reţeaua de susţinere a pacientului: familie.  Caracteristici individuale: rasă. Informaţiile culese se grupează în două mari categorii: .74 prima etapă a demersului (procesului) de îngrijire Culegerea informaţiilor este un proces continuu. stres. în funcţie de evoluţia stării pacientului. schimbare şi impun reevaluare din partea asistentei. cultură. asistenta observă.  date legate de viaţa pacientului.cunoaşterea propriilor resurse.spitalizarea sa. oboseală. Scopul investigaţiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului. grad de autonomie. deficite senzoriale. Deci. Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţiile primite. etc. prieteni etc. funcţia respiratorie. întreabă şi notează datele privind fiecare pacient. accidente etc. de obiceiurile sale. stare de conştienţă. infecţii. eliminarea. .  Gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţia. Tipuri de informaţii culese:  date obiective – observate de asistentă despre pacient. de anturajul său sau de mediul înconjurător. Datele relativ stabile sunt:  Informaţii generale: nume. reacţii alergice. ritm de viaţă etc.sănătatea. limbă.date relativ stabile. mişcarea. confort. etc Aceste date constituie un instrument de lucru în procesul de îngrijire.  date subiective – expuse de pacient. vârstă.date variabile. capacitatea de comunicare. sex. identificarea problemelor. inconfort.  date conţinând informaţii actuale. apetitul sau anorexia. ocupaţie etc. pe tot parcursul muncii sale. proteze.îngrijirea. stare civilă etc.  Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare. astfel: Date despre starea fizică: temperatura. Cunoaşterea pacientului se realizează prin:: . . intervenţii chirurgicale. somnul. alergii etc. care trebuie să fie adus la zi cu regularitate. stare depresivă. pentru a face faţă nevoilor de sănătate.cunoaşterea deficienţelor pacientului. .  date conţinând informaţii trecute.

consultarea surselor secundare (vezi mai sus). Implicarea simţurilor În cursul muncii sale pentru pacient. Mirosul permite:depistarea unui miros referitor la gradul de curăţenie al pacientului. . a. Deci. zgomote emise de pacient) Atingerea: joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi ale corpului. membrii echipei de sănătate. dosarul medical . Utilizarea observaţiei Observaţia se va face cu multă atenţie. sau caracteristice pentru anumite procese patologice. percepţia este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut.judecăţi preconcepute.subiectivism. depistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependenţei pacientului. atingere şi miros. de percepţie şi emotivitate. Vederea: ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale unei persoane (fizionomia. . scheme de referinţă (consultarea unor date). asistenta se foloseşte de organele de simţ. . spiritual permite observarea pacientului ca un tot. Observaţia este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale. semne şi simptome care traduc o nevoie nesatisfăcută (ex. cultural. de asemenea. interviul pacientului. Presupune.asistenta trebuie să se ferească de: .rutină şi superficialitate. vedere.actual . etc). surse secundare sau indirecte: familia şi anturajul pacientului. Noi trebuie însă să diminuăm subiectivitatea (prin efort intelectual).faţă tristă sau denotând suferinţa). primară: pacientul.anterior. Această grilă cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-social. Auzul: prin simţul auzului ne parvin cuvintele (intonaţia vocii. trebuind să se concentreze asupra pacientului şi asupra a tot ceea ce-l înconjoară. Mijloacele principale de a obţine informaţiile dorite sunt: observarea pacientului. .75 Surse de informaţie pot fi: sursa directă.lipsa de concentraţie şi continuitate. Elemente de evitat: . Observarea Observarea este elementul cel mai important pe care îl foloseşte asistenta pe parcursul activităţii. Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale reprezintă o grilă de observaţie sistemică şi practică. gemete. privirea. auz. comportamentul.

ţinând cont de confortul pacientului. . discuţia cu pacientul. d) Abilitatea de a face o sinteză. declinându-şi numele. . spirituală.  asistenta trebuie.obţinerea de informaţii asupra celor cinci "dimensiuni" ale pacientului: fizică. .  interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare adecvată Abilităţile asistentei în a facilita interviul: a) Abilitatea de a pune întrebări adecvate . de asemenea. . ale căror răspunsuri vor forma "profilul" pacientului pe parcursul interviului.orei de masă.observarea pacientului. este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului interviului. afectivă.a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind. intelectuală. "Descrieţi-mi felul dumneavoastră de a proceda"). să creeze toate condiţiile.furnizarea de date pacientului. . "De ce nu mâncaţi niciodată carne?). . Condiţiile pentru interviu:  alegerea momentului oportun pentru pacient.76 b. Tipuri de interviu: structurat.de tip narativ (ex. asistenta şi pacientul devin. desfăşurarea interviului asistenta pune întrebări deschise sau închise. încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său. . b) Abilitatea de a confirma percepţiile sale în legătură cu pacientul. e) Abilitatea de a aplica o ascultare activă. pacientul va fi asigurat de confidenţialitatea interviului. rând pe rând. .  respectarea: . c) Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare.începerea relaţiei asistentă-pacient.la sfârşit.de tip descriptiv (ex. Interviul Generalităţi: Interviul cuprinde întrevederea. emiţător şi receptor.  asistenta să-şi organizeze astfel munca sa. "Povestiţi-mi ce probleme vă mai creează boala".asistenta se prezintă. interacţiunile dintre pacient şi familia sa. concluzia interviului .de tip de calificare (ex. dialogul.momentelor de oboseală şi de repaus. Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate. semistructurat Etapele interviului începerea interviului . asistenta va trage concluziile asupra interviului. Scop . funcţia şi explicând scopul interviului. care-l vor determina să pună întrebări şi să participe la stabilirea obiectivelor şi efectuarea îngrijirilor. socială. modul în care evoluează în mediul spitalicesc.

traumatisme .emoţii.limba vorbită.cunoştinţe despre sănătate Mediul ambiental .obiceiuri de muncă.surse de susţinere Antecedente medicale .apariţia simptomelor: .utilizarea tratamentelor empirice Antecedente familiale .nume. prenume . obişnuinţe .capacităţi cognitive .examene de laborator .) .religie . stări sufleteşti care pot influenţa satisfacerea nevoilor .explorări funcţionale .factori declanşatori (frig.stare civilă .factori de risc (poluanţi. efort etc. intensitate etc. droguri . zgomote.-sex .utilizarea de alcool.măsuri luate pentru a le uşura şi efectul acestora .intervenţii chirurgicale .alergii medicamentoase. vaccinări . durată.ocupaţie .caracteristici (localizare. anturajul. alimentaţie .) . Pe lângă profilul pacientului.bolile copilăriei.practicarea exerciţiilor fizice Probleme de sănătate actuală .investigaţii radiologice şi endoscopice . trepidaţii) .spitalizări . etnie . somn. umezeală. tutun. sentimente.boli cronice. va fi inclus şi examenul sistemelor şi aparatelor: .77 Profilul pacientului Profilul pacientului este stabilit din informaţiile culese prin interviu şi cuprinde ca elemente de bază următoarele: Informaţii generale .examenul fizic .natura lor .securitatea fizică (respectarea măsurilor de protecţia muncii) Profilul psiho-social şi cultural . afecţiuni mentale ale membrilor de familie Mod de viaţă.probleme generate în raport cu familia.

E-)________________________________ Manifestări de dependenţă (semne şi simptome .________ TA_____ Puls _________/min. Greutate_________/kg. DROG: da/nu/denumirea________mod de administrare__________ CAFEA: da/nu/ocazional. copii_____religia________profesia ________ statutul social ocupaţia locul de muncă DOMICILIUL: Localitatea__________casa________camere_____ LOCUIEŞTE: singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat. OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ALCOOL: da/nu/ocazional. Lentile de contact/ochelari – dioptrii______ Afecţiuni care limitează activitatea: cardiace/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele____________________________________________________________ ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE Spitalizări anterioare pentru__________la data_________________________ Operaţii/intervenţii__________ la data_______________________________ Tratamente prescrise urmate:____________ da/nu.. Stimulator cardiac/din anul______ . Impresii din spitalizarea anterioară___________________________________ PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE): Data apariţiei__________________________________________________ Motivele internării______________________________________________ Probleme de sănătate (dependenţă .78 FIŞA DE INTERVIU STAGIU PRACTIC SPECIALITATEA ELEV ŞCOALA ANUL DATA DATE GENERALE DESPRE PACIENT INIŢIALELE PACIENTULUI ________vârsta______sexul______ starea civilă ____nr. Semne particulare________________________ Alergii cunoscute:_________reacţia__________________ STAREA DE DEPENDENŢĂ Autonom_________semiindependent___________dependent________ Proteze: dentară/oculară/auditivă/de membru/valvulară.P-)______________________________ Sursele de dificultate (etiologia .S-)___________________ Alte date: (investigaţii paraclinice etc. TUTUN: da/nu/ocazional. Dieta________.)______________________________ _____________________________________________________________ . înălţime.

79 .

. Semne şi simptome. El constituie o judecată practică bazată pe colectarea şi analiza datelor şi serveşte de pivot la planificarea îngrijirilor. Interpretarea datelor explică originea sau cauza problemei de dependenţă. al manifestărilor de dependenţă a persoanei. Definiţia diagnosticului de nursing: 1. regrupate sau nu. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR . alterarea eliminării intestinale: constipaţie). (Louis Grondin) 2.80 2. de asemenea. problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană. Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervenţiile de îngrijire vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă. actual sau potenţial.a doua etapă a procesului de îngrijire Analiza şi interpretarea datelor în cadrul conceptual al Virginiei Henderson – presupun un examen al datelor şi clasificarea lor. Grondin. Cauza problemei de dependenţă.stabilirea problemelor de îngrijire . permiţând identificarea resurselor individuale. Prima parte a diagnosticului Prima parte a diagnosticului constă în enunţul problemei. regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi. (Riopelle. .examinarea datelor. Analiza presupune. Diagnosticul de îngrijire (de nursing) Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de dependenţă. Diagnosticul de îngrijire este un enunţ concis.recunoaşterea legăturilor şi a priorităţilor. deci defineşte sursele de dificultate. 1. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul persoanei (sau grupului) la o problemă de sănătate. un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii( ex. .clasificarea datelor: date de independenţă . Phaneuf). Componentele diagnosticului de îngrijire (de nursing) Diagnosticul de îngrijire este format din două sau trei părţi principale: Problema de dependenţă a persoanei. Analiza datelor se face prin: . şi legate de o sursă de dificultate.date de dependenţă. asistenta poate să definească problemele pacientului şi să pună un diagnostic de îngrijire.

Probleme de sănătate. de o insatisfacţie care poate să compromită serios securitatea pacientului. psihologic. social şi spiritual sau o insuficientă cunoaştere Diagnosticul de îngrijire format din 3 părţi utilizează formula mnemotehnică P. Astfel. A doua parte a diagnosticului A doua parte a diagnosticului este constituită din enunţul cauzei (etiologia) problemei.  diagnostic posibil . adică a sursei de dificultate. dacă nu se previne.  diagnostic potenţial.         Asistenta trebuie să se ocupe mai întâi: de o nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie a pacientului. Cauza poate fi legată de factorii de ordin fizic. toate problemele identificate de către asistentă se pot defini în două tipuri de probleme utilizând doi termeni şi anume: . şi . Se cunosc trei tipuri de diagnostice de îngrijire:  diagnostic actual .81 2. analiza şi interpretarea lor de către asistentă şi exprimă problema persoanei şi semnele prin care se manifestă şi care reies din datele culese.diagnosticul de îngrijire (probleme cu rol propriu de îngrijire). observabile. de o nevoie care este importantă în ochii pacientului .este acela care descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură.S. de o nevoie a cărei nesatisfacere se repercutează asupra demnităţii pacientului.E. Nu toate problemele identificate de asistentă pot să constituie diagnosticul de îngrijire cu rol propriu. c. Criterii care permit stabilirea unor priorităţi între problemele de dependenţă Pentru a stabili o ordine a priorităţilor între diagnosticele de îngrijire. Orientarea diagnosticelor spre intervenţii autonome şi/sau intervenţii de colaborare Formularea diagnosticului de îngrijire se face pornind de la informaţiile culese. de o nevoie a cărei nesatisfacere vatămă confortul pacientului. a.probleme conexe (cu rol de colaborare sau cu rol interdependent de îngrijire).când manifestările de dependenţă sunt prezente. Semne şi simptome. trebuie avută în vedere mai întâi în ce măsură nevoia nesatisfăcută ameninţă homeostazia sau viaţa pacientului.când o problemă poate surveni. de o nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependenţă. de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercutează asupra mai multor nevoi. b. Etiologia. de o nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie.

a grupului şi colectivităţii). De obicei. ca şi a precauţiilor care trebuie luate. b. obiectivele de îngrijire. Serveşte ca ghid în determinarea tipurilor de intervenţii nursing Orientează asistenta spre intervenţii autonome. Este ca ghid în determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical pentru însănătoşire Orientează practicianul spre tratament medical. a mijloacelor de desfăşurare. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR a treia etapă a procesului de îngrijire Definiţie: Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie. putând astfel să decidă priorităţile pe care trebuie să le respecte în cursul unei zile de muncă. constituie un instrument de comunicare. Planul de intervenţie cuprinde două componente: a. Ţine cont de sursele de dificultate care cauzează problema de sănătate. Identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia unor organe şi sisteme specifice. O terminologie anumită a fost desemnată şi acceptată de comunitatea profesională medicală pentru a descrie procesele specifice de boală. rămâne constant în decursul bolii . • un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor. a. intervenţiile. din toate turele de lucru. comportamentul sau acţiunea pacientului însuşi (sau a familiei. Obiectivele de îngrijire –prima componentă a planificării îngrijirilor Obiectivul de îngrijire constă din • descrierea unui comportament pe care-l aşteptăm de la pacient. Obiectivul de îngrijire vizează deci atitudinea. Planul de intervenţie ajută asistenta să judece urgenţele şi importanţa problemelor de dependenţă. prevederea etapelor. care uşurează urmărirea îngrijirilor ce trebuie acordate de către toţi membrii de echipă. factorii etiologici (ex. Formularea sa nu implică. AVC).82 Diferenţele între diagnosticul de îngrijire şi diagnosticul medical Diagnosticul de îngrijire       Ţine cont de starea pacientului Identifică un răspuns uman specific pentru Se schimbă în funcţie de modificările răspunsurilor pacientului. 3. Un astfel de plan. în general. de unificare şi de continuitate a îngrijirilor. obezitatea). Diagnosticul medical        Ţine cont de problema de sănătate în sine ( artrită reumatoidă. .

 terapeutică .uşurarea schimburilor cotidiene. cât şi psihic a pacientului.R. reabilitării atât fizic. observabile. asistenta.). îşi manifestă empatia.  pedagogică .I. căldură. studiază intervenţiile care răspund nevoilor specifice ale pacientului. familia..stabilirea între asistentă şi pacient a unei relaţii de: . echipa de îngrijire.sau ce continuitate.83 Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar şi precis care sunt rezultatele pe care pacientul (familia) şi asistenta speră să le obţină. . asistenta trebuie să formuleze obiectivele pornind de la sistemul S.să se indice la ce oră. Pacientul: execută acţiunile planificate pentru el. precum şi care sunt acţiunile.  funcţională . 4. este alături în acţiuni de îngrijire. Echipa de îngrijire: asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. măsurabile (evaluabile).acceptare reciprocă. pe ce durată trebuie să se desfăşoare acţiunea asistentei sau să se supravegheze continuu semnele (de ex. exerciţii. informează. (formulă mnemotehnică) Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la următoarele cinci întrebări: S = specificitate: cine face acţiunea? P = performanţă: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient? I = implicare: cum se face acţiunea? R = realism: în ce măsură se poate face acţiunea? O = observabil: când? b. intervenţiile pe care asistenta şi pacientul (familia. Asistenta care întocmeşte planul de îngrijire. în funcţie de resursele proprii (ex. Intervenţiile vor fi personalizate. . grupul. EXECUTAREA (APLICAREA) ÎNGRIJIRILOR a patra etapă a procesului de îngrijire Aplicarea îngrijirilor are drept scop obţinerea rezultatului aşteptat. Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop să ajute pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa sau un oarecare nivel de independenţă. Familia: în anumite circumstanţe. colectivul) le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat.P.O. În aplicarea în practică a intervenţiilor sunt antrenaţi: pacientul. .atitudine de: respect. în care moment al zilei.). de patru ori pe zi etc.la ce interval (de trei ori pe zi. răspunde la diverşi stimuli. ajută şi efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. încurajează. secundare şi terţiare). . Pentru ca intervenţiile să fie evaluabile trebuie: . Intervenţia –a doua componentă a planificării îngrijirilor Alegerea intervenţiei permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru a corecta problema de dependenţă a pacientului.învăţarea = transmiterea informaţiilor necesare prevenirii (primare. dispneea). pedagogică şi terapeutică. Executarea îngrijirilor şi relaţia asistent-pacient Această relaţie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicaţii: funcţională. Asistenta: supervizează aceste acţiuni.. Pentru aceasta.

1. să avem rezerve. atunci trebuie să ştim de ce nu avem rezultatul scontat şi trebuie să corectăm situaţia respectivă. deşi beneficiază de o îngrijire excelentă. Satisfacţia pacientului Este important să se cunoască aprecierea pacientului. Rezultatul obţinut Când asistenta formulează obiectivele îngrijirilor. . 5. în acelaşi timp. pentru că pacientul nu ştie întotdeauna ceea ce implică o bună îngrijire. ea exprimă ce rezultat prevede să se obţină în urma îngrijirilor acordate. posibil ca lui să-i displacă unele intervenţii. de asemenea. asistenta îşi va planifica toate intervenţiile în vederea obţinerii acestui rezultat 2. însă trebuie. Dacă intervenţiile planificate nu şi-au atins scopul lor. Pentru a realiza acest obiectiv.84 înţelegere empatică faţă de pacient. este. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR – a cincea şi ultima parte a demersului de îngrijire Evaluarea constă în a aduce o apreciere (o judecată) asupra progresului pacientului în raport cu intervenţiile asistentei.

Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi. alimentaţia. starea peretelui alveolar.85 CAPITOLUL V Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson 1. frigul – scade frecvenţa. statura. este mai mare ca la adult). Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia. postura. Manifestări de independenţă . sexul (frecvenţă mare la femei).. râsul. Este influenţată de: cantitatea de Hgb din sânge. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira Factori biologici: vârsta (la copil nr. O2 din sânge. . altitudinea determină creşterea frecvenţei. permeabilitatea reţelei periferice arteriale. de funcţionarea lor eficientă Etapele respiraţiei: a).climatul – căldura creşte frecvenţa respiratorie. Difuziunea gazelor. c). exerciţiul fizic). Ventilaţia – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu CO2. necesar proceselor de oxidare în organism. Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori. .amplitudinea respiraţiei . resp. Respiraţia A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător. d). I. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE A.frecvenţa respiraţiei (30 – 50 r/min la nou-născut şi 16 – 18 r/min la adult) . hematii. nr. conc. b). mărimea suprafeţei alveolare.locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană poate deveni neprielnic pentru respiraţie. maturitatea centrului respirator bulbar. O2 în aerul respirat.mediul ambiant – procentul adecvat de O2 în aerul atmosferic şi umiditatea de 50 – 60% creează un mediu confortabil. Etapa tisulară – reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi. Este influenţată de permeabilizarea căilor resp. Este influenţată de: diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi conc. expansiunea cutiei toracice. plânsul influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor. de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Factori psihologici – emoţiile. somnul. debitul cardiac. Factori sociologici: .

bronşice. (la bărbat) şi abdominal (copii şi vârstnici) mucozităţi tusea Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii .mucozităţi.dispnee Cheyne – Stokes (respiraţie din cei în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim. altitudine înaltă.bradipnee. să aibă posturi adecvate. II.apnee. Manifestări de dependenţă: . urmată de apnee. Surse de ordin sociologic: aerul poluat.învaţă pacientul să facă exerciţii respiratorii. rezultă oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge. costal inf.hiperventilaţie . Aerul pătrunde cu dificultate în plămân. de relaxare. Surse de dificultate care detrmină nesatisfacerea nevoii de a respira Prezentăm 3 probleme de dependenţă: 1. .afonie (imposibilitate de a vorbi) . alergeni în mediul înconjurător. .ortopnee . să favorizeze respiraţia. dezechilibre hidro-electrolitice. a mediului ambiant. - Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale. faringiene.amplitudine modificată. durere. după care scade treptat. a altor persoane. tahipnee . Alterarea vocii Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas. Lipsa cunoaşterii: cunoaşterea de sine.explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului .disfonie . laringe. obstrucţia căilor respiratorii: obezitatea. faringe.tuse. (la femeie). . umed. stress. situaţie de criză. exerciţii de mers.86 ritmul zgomotele respiratorii simetria mişcărilor respiratorii tipul de respiraţie: costal sup.hipoventilaţie . Dispneea Este determinată de boli pulmonare şi cardiace. . să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat. mese copioase).hemoptizie . apoi ciclul se reia) . Surse de ordin psihologic: anxietate.senzaţie de sufocare 2. Manifestări de dependenţă: .

corpi străini. ceafă .umezeşte aerul din încăpere permeabile şi o .îndepărtează secreţiile nazale.evitarea răspândirii secreţiilor infecţie Oprirea .recomandă pacientului repaus vocal absolut respiratorii . Obstrucţia căilor respiratorii Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii.alimentaţie cu lichide călduţe Pacientul să fie . Manifestări de dependenţă: .tuse . Intervenţiile asistentei Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Pacientul să res. apnee.87 dispnee Kusmaul – inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată.aspiraţie pe nas . pire liber.întrerupe alimentaţia solidă înghită fără .aşezarea pacientului în decubit dorsal epistaxisului .comprimarea septului nazal care sângerează 5 – 10 min .secreţii nazale abundente .aport optim de lichide pe 24 ore Pacientul să nu . Zgomote repiratorii Cianoză 3.învaţă pacientul să tuşească căi respiratorii .gargară cu antiseptice dificultate .umezeşte aerul din încăperi .respiraţie orală .aspiră secreţiile bronşice bună respiraţie .pacientul nu-şi va sufla nasul Pacientul să pre.umezeşte aerul din încăpere zinte mucoase .evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a aglomaraţiilor rezistenţă crescută faţă de infecţii Pacientul să aibă . Ciclul se reia.tiraj.folosirea batistei devină sursă de .gimnastică respiratorie .învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare .asigură poziţie antalgică Pacientul să aibă . cornaj.favorizează modalităţi de comunicare nonverbală umede şi integre Pacientul să .administrează terapia adecvată .comprese reci pe frunte.strănut . nas. pe nas .deformări ale nasului . traumatisme.epistaxis .pregăteşte psihic pacientul echilibrat psihic .

Factorii care influenţează pulsul: .să poarte îmbrăcăminte lejeră. dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare. integre. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine Se educă pacientul: . iar căldura vasodilataţie) Manifestări de independenţă . care să nu stânjenească circulaţia.88 B.să-şi menţină tegumentele curate.factori biologici: vârsta (creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă). Dependenţa în satisfacerea nevoii .să evite tutunul.să aibă o alimentaţie echilibrată. copil mic. Manifestările de independenţă: frecvenţa. . activitatea (creşte la efortul fizic) .Tensiunea arterială sistolică maximă (TAS max). elasticitatea şi calibrul vaselor. . si mai mic la adult).Tensiunea diferenţială (TAmax – TAmin) = 60 mmHg .factori psihologici: emoţiile.factori sociologici: climatul (frigul face vasoconstricţie şi creşte TA. . înălţimea corporală. vâscozitatea sângelui. forţa de contracţie a inimii. Factorii care influenţează TA sunt: DC.să evite sedentarismul. . . consumul exagerat de alcool. .pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire). Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. efort fizic.factori biologici: vârsta (frecvenţa pulsului e mai mare la sugar. ritmul. amplitudine. somnul (mai mică în timpul somnului). care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi. somnul (scăzut în timpul somnului). şi tensiunea arterială diastolică minimă (TAD min) este 90-110/60-65 mmHg la copil şi 115140/75-90 mmHg la adult. tensiunea pulsului. II. . celeritate (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile). care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară).factori psihologici: emoţiile cresc TA . coloraţia tegumentelor. alimentaţie. Independenţa în satisfacerea circulaţiei Pulsul (expansiunea ritmică a arterelor. Factorii care influenţează tensiunea arterială (TA): .Menţinerea raportului între TAmax şi TA min: TAmin = TAmax/2 + 1 sau 2. Circulaţia Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine. mânia . plânsul.factori sociali: mediul ambiant – prin conc de O2 a aerului.

Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii sale. o administrarea medicaţiei prescrise o urmăreşte efectul medicamentelor şi a eventualelor efecte nedorite (secundare) o aplică tehnici de favorizare a circulaţiei . modificarea TA diferenţiale . situaţia de criză .învaţă pacientul: o să întrerupă consumul de tutun. . drenatul postural .respiraţia diafragmatică. tapotament. hipoxie Intervenţiile asistentei: .hipoxemie. una puternică şi alta slabă. aspir de corpi străini. izoletă).modificări ale frecvenţei pulsului: tahicardie. . TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie. dicrot – 2 pulsaţii. etc).Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex.modificări ale ritmului pulsului (puls aritmic. zarzavaturi. carotidian) .respiraţia profundă.Intubaţia la nevoie . Asistenta va pregăti psihic pacienta. pulsul (radial.modificări de volum a pulsului: puls filiform.de ordin psihologic: anxietatea. . pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent. să reducă grăsimile şi clorura de sodiu. stressul. Edem glotic).lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată Manifestări de dependenţă . asimetric . pacientul în repaus). urmată de o pauză) . Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală. cort.umidificarea. îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor.89 Circulaţia inadecvată Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie .drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. va supravegehea . prin mască.Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor – pentru funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată: .Aspirarea traheobronşică .Oxigenoterapia (prin sondă nazală. palide (irigare insuficientă a pielii). alcool. venoşi.de ordin fizic: alterarea muşchiului cardiac. pansament curat. a pereţilor arteriali.Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană .modificări ale TA: HTA. vibraţia. bradicardie . . . va fixa debitul de oxigen. să aibă alimentaţie bogată în fructe. cianotice . canulă sterilă. nebulizare. Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare: .Pacientul să prezinte circulaţie adecvată . temperatura.tegumente modificate: reci. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie Funcţiile vitale includ: respiraţia. hTA.

va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă. Apa şi sărurile minerale – sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare. salatelor. în insuficineţa glandelor care intervin în digestia lor (insuficienţa pancreatică. se satisfac şi nevoile de apă. lipide. afecţiuni hepatice. B1. congestie. legumelor. 6 g Cl. întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări. nefroză lipoidică) Vitaminele – pentru menţinerea metabolismului normal al organismului.90 administrarea O2. vârstă. creşte necesarul alimnetar). proteine. Proteinele – materialele plastice ale organismului. renale. activitate depusă. orarul şi repartizarea meselor (program regulat al meselor). apă. pentru a-şi asigura dezvoltarea. săruri minerale şi fibre alimentare. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na. retenţie de apă – edeme. 8 mg vit PP şi 20 mg vit K. Necesarul: 4 – 6 g/kg/24 h. hemoragie intraavlveolară. Raţia de grăsimi se reduce în tulburările metabolismului lor. stare de sănătate sau de boală. Independenţa în satisfacerea nevoii Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex. Lipidele – au calităţi energetice mari. Necesităţile sunt: 150 mg vit. într-un volum mic. greutate. 6 mg vit B6. Necesităţile zilnice de apă la adult sunt de 2500 – 3000 ml/24 ore (ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor). 25 mg vit. 2. înălţime. . ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică. Aportul insuficient de proteine determină afectarea parenchimului hepatic. 2 g Ca. O alimentaţie adecvată trebuie să conţină: glucide. O dată cu nevoile de apă. ceea ce se asigură prin consumarea fructelor. 0. vitamine. Necesarul 4 – 6 g/kg/24 h. Ele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare. Necesarul: 1 – 2 g/kg/24 h. Nevoia de vitamine creşte în îmbolnăviri.15 g Mg. caşexie. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: vârsta şi dezvoltarea (variabile în funcţie de creştere şi dezvoltare). Fibrele alimentare – utile pentru formarea bolului fecal şi o bună digestie. se satisfac şi nevoile de săruri minerale. 3 – 4 g K. hepatică. 18 mg Fe. sucurilor de fructe. Hidraţii de carbon – sursa energetică principală a oganismului (50% din nevoi). C. La copil aportul va fi mărit în boli febrile. atelectazie. anemii şi reducerea presiunii coloid osmotice a sângelui. edem alveolar. activităţi fizice (creşte activitatea. denutriţie.

Dificultate de a urma dieta 5. 35% lipide de origine animală. vara – mese mai uşoare). animale. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii Asistenta calculează necesarul de Cal. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit 2./kg/24 ore Calculează necesarul de cal/24 ore./kg/24 ore în stări fiziologice: sportivi. proteză dentară adaptată. Foame (senzaţie dezagreabilă. 60% prot. cultura. Greţuri şi vărsături 6./kg/24 ore. Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare Alege alimentele ţinând seama de deprinderile şi nevoile pacientului Înlocuieşete la nevoie un aliment cu altul. tradusă prin nevoia de a mânca) Saţietate Hidratare Gust şi valoare acordate mâncării./kg/24 ore. activitate intensă 45 – 60 Cal. Cal. mucoasa bucală roz şi umedă. Digestie lentă. alăptare ( + 30%) Raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar. anxietatea. statusul socio-economic. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută.91 factori psihologici: emoţiile (unii pierd apetitul. activitate medie 40 – 45 Cal. Manifestări de independenţă Cavitatea bucală (dentiţie bună. nestingherită. sarcină. limba roz. vegetale. gingii roz şi aderente de dinţi). Refuz de a se alimenta şi hidrata. în funcţie de vârstă ( un plus de 20-30% pentru copii. 10 ore repaus nocturn) Apetit alimentar./kg/24 ore. activitate uşoară 35 – 40 Cal. alţii consumă mai multe alimente). Masticaţia: uşoară. factori sociologici: climatul (iarna e nevoie de mai multe calorii. Dificultate de a se alimenta şi hidrata 4. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus 3. survin următoarele probleme de dependenţă: 1. 65% lipide vegetale) Calculează nr. cu gura închisă. Deprinderi alimentare (3 mese şi 2 gustări. religia (posturi). un minus de 10 – 15% pentru vârstnici) Calculează raţia alimentară echilibrată Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală (40% prot. ./24 ore: în repaus 25 Cal.

lipsa cunoaşterii 1. încurajează pacientul. reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente).înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului (cele necesare creşterii sau necesare pierderii. . .surse de ordin sociologic: foame. dezechilibre . stress.anorexie. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive. obstrucţii.asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale . .consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente. malnutriţie .disfagie . fără greţuri şi vărsături (pacientul aşezat în poziţia semişezând.hidratare .surse de ordin psihologic: anxietate. alterarea parenchimului hepatic. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a bea şi a mânca Alimentaţia pacientului Respectă următoarele principii: .92 Surse de dificultate: . tubaj nazogastric.deprinderi alimentare greşite .digestie (dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor) .semne de dezechilibru. o insuficienţă în cantitat şi calitate. peristaltismului intestinal. .starea tegumentelor (uscate. ajută pacientul în timpul vărsăturilor. prin consum (la adulţi) .surse de ordin fizic: alterarea mucoaselor căilor digestive. calculează numărul de calorii.pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic (alimentaţie parenteral pacientul.pacientul să aibă o stare de bine.pacientul să fie echilibrat psihic.mâncare dezordonată Intervenţiile asistentei .pacientul să fie echilibrat nutriţional . tumori. . face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate) .favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave.prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile letale. acnee). . . care afectează starea nutriţională a individului. Manifestări de dependenţă: . .

boli febrile . iaurt.alimente permise: supe de făinoase. după operaţii de stomac . se administrează în cantităţi mici şi repetate. făinoase.indicaţii: cardiopatii decompensate. insuficienţă renală acută.alimente permise: brânză de vaci. caş. Regimul diabetic: . Regimul lactat: .93 Alimentaţia dietetică În funcţie de cantitatea alimentelor.alimente permise: lapte.alimente permise: sucuri îndulcite. apă fiartă şi răcită Regimul hidro-zaharat: .a săpt. pâine prăjită. supe de legume. supe diluate. dulceaţă. cartofi. mese cantitativ mici şi dese. pireuri de legume. carne. sosuri fără făină. alimente necântărite (peşte. caş.indicaţii: DZ . pâine fără sare.indicaţii: debutul hepatitei epidemice.indicaţii: postoperator. Regimul cardio-vascular . urdă. unt 10 g şi ulei 30 g/zi. urdă. hepatită. caş. brânză de vaci. supe de legume. pireuri de legume. uleiuri). lapte. ouă. după infarct miocardic acut (IMA) . mezeluri. ciroză. zeamă de orez. prăjituri cu mere. sufleuri de brânză de vaci. legume uscate. compot. Regimul hipocaloric: .alimente permise: 1000 – 2000 ml lapte. carne slabă fiartă. neoplasm hepatic . salată de sfeclă.indicaţii: după puseul acut al ulcerului în remisiune.alimente permise: brânză de vaci. compot. zeamă de compot.alimente permise: supe limpezi. legume.5 zile a bolii ulceroase. supe de carne. făinoase.indicaţii: hepatită cronică decompensată.indicaţii: glomerulonefrită acută (GNA).alimente permise: în funcţie de toleranţa la glucide cuprinde: alimente cântărite ( pâine.) . gălbenuş de ou.alimente permise: salată de crudităţi cu untdelemn. ciroză hepatică. insuficienţă renală acută . fructe). regimurile pot fi hipo. + frişcă sau smântână Regimul lacto-făinos (vegetarian) . frişcă sau smântână Regimul hepatic: . lapte. hipertensiune arterială (HTA). după hemoragie digestivă superioară (HDS) . Regimul hidric: . gastrite acute . făinoase. IMA ( a 2. ouă moi. normo şi hipercalorice. Regimul semilichidian: . unt.indicaţii: în gastrite în primele 3. carne slabă fiartă. colecistita acută. iaurt. fructe coapte. frişcă. fructe crude sau coapte. fructe crude coapte. ulei 20 – 30 g7zi Regimul renal (nefritic): . biscuiţi. fructe coapte.indicaţii: colecistita subacută. diarei acute. insuficienţă hepatică acută. ceaiuri îndulcite cu zaharină. ceaiuri îndulcite.

măsuţă în salon.hiperhidratarea. sânge. Hidratarea şi mineralizarea organismului Organismul uman nu poate trăi decât 3 min fără O2. diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar. Dextran 40 sau 70.activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon ( e nevoie de tacâmuri. conservare. cardiaci. masă eritrocitară (ME).hipotonice Izotonicitatea se raportează la tonicitatea plasmei. sol. lapte. coacere.NEVOIA DE ELIMINARE . Prelucrarea alimentelor se face prin: fierbere. Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 25000 ml/zi. rectală. 3 săptămâni fără mâncare. organice. . lactat de sodiu. mere. Ringer. Calea de hidartare: orală.Este important orarul meselor (pacienţii ulceroşi. Soluţii utilizate pentru hidratare: sol. farfurii.hipertonice . frigere.deshidratarea (mai rapidă la copil). 3. la copil 100 ml apă/kg/zi.hiperpotasemia Tipuri de fluide: . Se găseşte în formă liberă – circulantă (70%) şi legată.artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice (prin sondă gastrică. Apa: este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice. Tulburări ale fluidelor: .Darow.hipopotasemia. cu probleme neurologice – vor fi alimentaţi mai frecvent. mese. Homeostazia – toate mecanismele prin care se menţine echilibrul mediului intern. legume. etc) . .Mesele vor fi servite estetic şi în condiţii igienice Modurile de alimentare: . PEV. sol. Alimentarea pacientului: . înăbuşire. .pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură ( e nevoie de tacâmuri. sol. HTA alimente permise: brânză de vaci. etc. plasmă. bicarbonat de sodiu. în principal de proteine (restul).izotonice . carne albă. clismă).hipernatremia (sete vie). . 3 zile fără apă. anorganice. duodenală. pe cale parenterală.hiponatremia (cu convulsii la copil). . prăjire. necesare bunei funcţionări a organismului. glucoză. THAM. sol de KCl.) . tavă. sol. gastrostomă. hipertonă de NaCl. şi în cantităţi mai mici) .94 indicaţii: obezitate. izotonică de NaCl.

menţin echilibrul hidric şi hidroelectrolitic. anxietatea. sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie – spută. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: factori biologici: alimentaţia (cantitatea şi calitatea alimentelor. transparentă la început.aparatul genital feminin – menstruaţie . Eliminarea ascestor substanţe se face în soluţie apoasă împreună cu săruri minerale şi alte substanţe de dezasimilaţie care nu sunt necesare organismului. Toate schimbările volumului extracelular antrenează modificări în compoziţia lichidelor celulare de unde rezultă importanţa menţinerii constante a compoziţiei mediului intern. Independenţa în satisfacerea nevoii a.în stări patologice – eliminări pe cale digestivă. Excreţia se face prin: . Diureză = cantitatea de urină eliminată/24 ore.. factori psihologici: stressul. exerciţiile. o bună hidratare favorizează eliminarea intestinală şi vezicală). regim bogat în carne).piele – transpiraţie. Menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern se realizează prin procesul de homeostazie. diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control). vătămătoare rezultate din metabolism. regim vegetarian) – galben închis (urină conc. conştient de eliminare. amoniacal – urină veche) reacţia urinei: normal reacţie acidă. pH = 4.5 – 7. perspiraţie . Urina = sol.) Densitatea urinei – n = 1010 – 1025. Medicamentele pot schimba culoarea urinei. Rinichii menţin compoziţia chimică a lichidelor din organism.aparatul digestiv – scaun . Pielea completează eliminarea renală. . cel. clar. vîrsta (controlul sfincterian se obţine la copil la 2 – 3 ani. inutile şi toxice pentru organism. iar la vârstnici. act fiziologic. apoi poate fi tulbure datorită coagulării mucinei. cultura. mirosul urinei (de bulion – urină proaspătă. epit. apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar protidic.95 Eliminarea este necesitatea oraganismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare. Manifestări de independenţă cantitatea – variază în funcţie de vârstă ( 500 – 1200 ml/24 h la copil şi 1200 – 1400 ml/24 ore la adult) frecvenţa micţiunilor (4-5/zi la copil şi 5 – 6/zi la adult) ritmul micţiunilor (2/3 din numărul lor este ziua şi 1/3 noaptea) culoarea urinei: galben deschis (urină diluată. Aspectul urinei (normal.aparatul renal. educaţia. Micţiune = emisiune de urină.aparatul respirator . . emoţiile puternice pot modifica frecvenţa şi calitatea eliminării urinare şi intestinale factori sociologici: normele sociale.

acrişor la sugarul alimentat la sân. alterarea centrilor nervoşi. jumeri de ouă la nn. c. fad la copilul mic. apoi roşu deschis cantitate 50 – 200 g mirosul – dezabreabil Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului. cantitatea 150 – 200 g consistenţa: păstoasă. planifică programul de eliminare planifică exerciţii fizice îl învaţă tehnici de relaxare cercetează deprinderile alimentare ale pacientului recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor. Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei intestinale. stress. Manifestări de independenţă reacţia: acidă. ce dispare în sarcină şi la menopauză. perspiraţia – pierderile insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie d. situaţie de criză . Menstra = pierdere temporară sau periodică de sânge. lipsa de control a sfincterelor. după trezire. etc Surse de ordin psihologic: anxietate. pH = 5. igienă.2 sau uşor alcalină cantitatea minimă mirosul în funcţie de alimentaţie.96 b. Manifestări de indepepndenţă: ritmul la 28 – 35 zile durata 3 – 5 zile aspectul – mucus + sânge culoare roşu negricios. diminuarea peristaltismului intestinal. II. omogenă culoarea: brună la adult. mirosul: fecaloid la adult. prin intermediul glandelor sudoripare. la aceaşi oră a zilei. Scaunul = resturile alimentare supuse procesului de digestie. Manifestări de independenţă frecvenţa: 1-2/zi sau unul la 2 zile la adult (3 – 4/zi până la vârsta 6 luni) orarul – ritmic. Transpiraţia = fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie. variază în funţie de regimul alimentar. climat. eliminate din organism prin actul defecaţiei.

pielite. hipertrofie de prostată Hematuria – sânge în urină Albuminuria Glicozuria Hiperstenuria – urină foarte concentrată (densitate crescută) Hipostenuria – urină diluată Izostenuria – urină cu densitate mică şi care. Deshidratare 1. TBC renal Oligurie – sub 500 ml/24 ore. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 2. cu cantitate mică de urină. perioada acută a bolilor infecţioase. Vărsături 7. GNA Anuria – lipsa urinei în vezică. lipsa igienei. Incontinenţă de urină şi materii fecale 4. Apare în insuficineţă ventriculară stângă. de efervescenţă a bolilor infectocontagioase. în diabet zaharat. faţă de de cea din timpul nopţii. şoc traumatic şi chirurgical. procese tumorale intravezicale şi de vecinătate Nicturia – inversarea numărului micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei. Diaree 5. Apare în: per. hemoragii mari. traumatisme lombare Polakiuria: micţiune frecventă. insuficienţă circulatorie cu formare de edeme. pielonefrite. alimente alterate. Constipaţie 6. urinare – asistenta recoltează urina. asigură igiena . Disuria. se corectează dezechilibrul hidric şi acido-bazic pacientul să nu prezinte complicaţii respiratorii. Apare în: inflamaţii acute ale uretrei. stricturi uretrale. Apare în: GNA.eliminarea urinii cu durere şi mare greutate. se cântăreşte pacientul. etc Lipsa cunoaşterii Când nevoia de eliminare nu este satisfăcută. Poate apare în: procese iritative ale mucoasei vezicale. survin probleme de dependenţă: 1. schimbarea modului de viaţă. după colici renale. administrează antiseptice urinare. diabet insipid. Poate fi trecătoare sau durabilă. Expectoraţie 10. se menţine aceeaşi indiferent de regim Urină tulbure – infecţii urinare Urină cu miros de fructe coapte sau cloroform – diabet zaharat (DZ) Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acidobazic: se va face zilnic bilanţul hidric. Apare în: deshidratare. Eliminarea menstruală inadecvată 8. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ Poliurie: eliminarea a peste 2500 ml/24 ore. Diaforeză 9. Retenţie urinară 3.97 Surse de ordin sociologic: poluarea apei (diaree). arsuri întinse.

deprinderi de eliminare la ore fixe. pampers. căldură pe abdomen. paralizii ale vezicii urinare sau a sfincterelor.98 corporeală. conţinut intestinal cu efect excitant (chimic. Incontinenţa de urină şi materii fecale Manifestări de dependenţă: Incontinenţa urinară: emisiuni urinare involuntare şi inconştiente. cremă protectoare. 80 – 100 scaune/zi . orar al eliminărilor.culoarea galben aurie în diaree. de corp. Retenţie urinară – ischiurie Reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. Factori declanşatori: cauze nervoase. păstoase. pacientul să-şi recapete controlul sfincterian: aport lichidian adecvat. asigură comfortul psihic. igienă locală. calculi în uretră. trezeşte pacientul din somn pentru a urina. Diareea Este eliminarea unui număr mare de scaune. a muşchilor planşeului pelvin (înainte şi după micţiune timp de 4 sec. sau sondaj vezical pacientul trebuie să aibă echilibru psihic – învaţă pacientul poziţia corectă pentru micţionare. mecanic). apoase. Enurezis (mai ales la copii) Incontinenţa de fecale – pierderi involuntare şi inconştiente de materii fecale Intervenţiile asistentei: pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate: schimbă lenjeria de pat. Manifestări de dependenţă: glob vezical micţiuni absente sau micţiuni frecvente în cantităţi foarte mici (urinare prin “prea plin”) Intervenţiile asistentei: pacientul trebuie să aibă micţiuni spontane – verifică prezenţa globului vezical. apoi relaxarea lor se repetă de 10 ori) pacientul să fie echilibrat psihic 4. verde – când Bi se oxidează la nivelul intestinului gros . concomitent cu pierdere de apă şi electroliţi. scaune moi. cantitatea: mărită în diareeile gastrogene . Apare în leziuni medulare. encefalită. schimbă lenjeria de pat când este nevoie pacientul să fie echilibrat psihic - 2. Manifestări de dependenţă: . semilichide. septicemie. sfârşitul crizei de epilepsie.frecvenţă: 3 – 6 scaune/zi – enterite. afecţiuni neurologice. 3. climat confortabil. Poate fi datorată unui obstacol în calea de eliminare a urinei: stricturi cicatriceale. serveşte pacientul la pat. 20 – 30 scaune/zi – dizenterie. inflamatoare.. învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perineale.consistenţa: scăzută. traumatisme. purtarea chiloţilor cu căptuşeli.holeră . meningită.

Constipaţia Se caracterizează prin scaune rare. ileus. mecanice: stenoză intestinală. Poate avea cauze funcţionale: accidentale sau habituale. putrefacţie exagerată. puroi. corpului. . recoltează sânge pentru hemocultură. medicamentos. dietă. cancer rectal . crescută (schibale.alimentaţie hidrică. semilichidă lichide – semilichide muco-purulente muco-sanguinolente Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă tranzit în limite fiziologice prin: ingerarea cantităţii suficiente de lichide. rânced – grăsimi neutre. protejează patul pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic: asistenta hidratează pacientul. Manifestări de dependenţă frecvenţă: scaun la 2 – 4 zile orar inadecvat cantitatea redusă consistenţa: uscată.aspect deosebit şi cu elemente anormale: zeamă de pepene. zeamă de orez – intoxicaţii.mirosul: acid – fermentaţie. unul la 2 – 4 zile. laxative.sânge – colite.99 . în diaree. endoscopie dacă este cazul. chiar cu un ritm regulat. cauze endocrine. calculează cantitatea de lichide ingerate . bile conglomerate culoare închisă crampe meteorism flatulenţă tenesme (senzaţie dureroasă la defecare) fecalom La copil: mucogrunjoase – consistenţă neomogenă. înălzeşte pacientul. holeră. cu mucus. supă de linte – febră tifoidă.colică . sau mai rare uneori. menţinerea constantă a temp. alimente bogate în reziduri. efectuarea clismelor evacuatorii. afecţiuni gastrointestinale. foarte fetid – cancer de colon şi rect . creme protectoare pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale: repaus la pat.crampe – contracţii dureroase . orar regulat al meselor. coproliţi) forma: bile dure. trat. giardiază. pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre: toaletă locală. cancer al colonului. putred.semne de deshidratare 5.durere locală . efectuarea exerciţiilor fizice regulate. masă fecaloidă abundentă.

roşie (hematemeză. purulente (gastrite flegmonoase). postprandiale cantitatea: mare. 6. salivaţie. encefalite. seroasă. confuzie cu hemoptizie culoarea: galben verzuie (vărsături bilioase). boli infecţioase. medicamentoase. Vărsăturile Prin vărsătură înţelegem evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. Eliminare menstruală şi vaginală inadecvată Manifestări de dependenţă: amenoree. cefalee. 8. mică conţinutul: alimentare. galben verzuie – gonococie. muco-purulentă) ritmul scurgerilor Intervenţiile asistentei: asigură repausul la pat. mucoasă. Transpiraţia în cantitate abundentă Sudoarea este produsă de glandele sudoripare sub controlul SNV şi contribuie la eliminarea din organism a apei şi a unor deşeuri: uree. Diaforeza. meno-metroragii oligomenoree. hipermenoree. polimenoree. pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic (rehidratare orală şi parenterală. tulburări metabolice. efectuează spălături vaginale. biliare. alcoolici).stenoza pilorică. chimice. intoxicaţii). sanguinolente (gastrite. Vărsăturile periferice au simptome premergătoare: greaţă. endocrine. Manifestări de dependenţă: frecvenţă: ocazionale. frecvente (stenoză hipertrofică de pilor). completând astfel eliminarea renală. ameţeli. hipo. transpiraţii reci. deshidratare. galben murdar (ocluzii). brună zaţ de cafea – cancer gastric mirosul fad. incoercibile (graviditate. linişteşte pacienta şi-i administrează sedative). leucoree patologică hidroree (secreţie vaginală abundentă 200 – 400 ml) culoarea şi aspectul scurgerilor vaginale (albicioasă – leucoreea tinerelor femei. tahicardie. Intervenţiile asistentei: pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic în timpul vărsăturii. acid uric şi altele. fecaloide (ocluzii intestinale). monitorizarea funcţiilor vitale) 7.100 pacientul să fie echilibrat psihic. dismenoree. Cauzele: de origine centrală: sd. boli psihice) orarul: matinale (garvide. greaţă. urogenitale. tumori de origine periferică: cauze digestive. cefalee. fecaloid (ileus). HIC: meningite. mucoase. ulcer. roşie apoasă. calmează durerea cu antialgice. rânced forţa de proiecţie: în jet în HIC simptome ce însoţesc vărsăturile: dureri abdominale. cafenie – tumori. amoniac. aplică şi schimbă pansamentele des. .

la aceeaşi oră. . Intervenţiile asistentei: pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale (educarea pacientului cum să expectoreze). Cantitatea de urină pe 24 ore este în mod normal 1500 ml. alcoolism cronic. galben verzuie. elemente figurate. celule epiteliale) ex bacteriologic şi fizico-chimic (pH. alb prelată mirosul: fetid (TBC. Densitatea normală 1015 – 1025. pneumonii. creatinină. Reacţia urinei – din urina proaspătă. rahitism. compoziţia chimică – uree. clorurie. 9. TBC. depreinderile igienice ale bolnavului. preclimax). plante (Basedow.101 Manifestări de dependenţă: orar – mai mult sau mai puţin regulat cantitate: 600 – 1000 ml/24 ore localizare – generalizată. la palme. ruginie. creatinurie) Densitatea urinară – cu urodensimetru (cilindru gradat). aerată. . Expectoraţia Este eliminarea sputei din căile respiratorii. densitate) ex.EPA) cantitate: 50 – 100 ml/24 ore – bronşite. iar dacă devine opalescentă reacţia este pozitivă.6 – 6. purulent. Urina are o reacţie acidă cu un pH = 5. hemoptoică. SIDA. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a elimina .Determinarea cantităţii de urină/24 ore prin colectarea urinii pe 24 ore (în recipiente). Intervenţiile asistentei: pacientul să aibă o stare de confort – menţine curate tegumentele.4 Determinarea calitativă a albuminuriei (proteinurie) cu 10 – 15 pic ac sulfosalicilic. microscopic (sediment. cilindri. luciu. ionograma.AB). vâscoasă.Analiza urinei Cuprinde: ex. spală tegumentele pacientul să aibă echilibru psihic. Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse. macroscopic (volum. Dacă urina este limpede reacţia este neg. variază în funcţie de alimentaţie. miros. gelatinoasă aspectul: mucus (astm bronşic . caverne TBC. hiperhidroză plantară miros – puternic. culoare. seros (edem pulmonar acut . transparenţă. dilataţie bronşică) consistenţa: spumoasă. brună. temperatură. până la 1000 ml în bronşiectazii. aspect. Manifestări de dependenţă: culoarea – roşie. vomică – eliminarea unei cantităţi masive de puroi. Colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi până dimineaţa următoare.

Determinarea acetonei – cu reactiv Legal – Imbert. Dacă există puroi. Captarea (colectarea) dejecţiilor fiziologice şi patologice Scopul: de a observa caracterele fiziologice şi patologice ale dejecţiilor. apare un disc violet la limita de separare a celor două lichide. în 10 – 15 min. folosind ca reactiv alcool iodat 6%. hematii şi leucocite/min. sanguinolent S. bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suorafaţă decât cu întârziere. colecistectomie) Manevră: i se explică bolnavului manevra se scoate proteza dentară se măsoară distanţa de la nările stomacului. Indicaţii: stază gastrică ocluzie ileus paralitic preoperator postoperator (gastrectomie. lichidul din eprubetă se colorează în negru. Testul Addis-Hamburger. melenă M. diaree – . Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut prin intermediul unui tub introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol pri manevre de aspiraţie . cu soluţie lizol 3% şi fenol 2. mucus X. Determinarea puroiului – cu hidroxid de Na 20% sau KOH 20%. Dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide. uscate. Se va nota aspectul scaunelor în foaia de temperatură cu semnele convenţionale: normal I. Tubajul intestinal – aspiraţie intestinală continuă Este introducerea prin gură sau nas a unei sonde de plastic sau de cauciuc.102 Determinarea cantitativă a albuminei – cu albuminometrul Esbach (R – reactiv şi U – urină).5% Captarea vărsăturilor prin aşezare în poziţie şezândă şi oferindui-se o tăviţă renală. până la apendicele xifoid se introduce sonda în stomac şi se verifică dacă a ajuns în stomac se aspiră conţinutul gastric se securizează sonda şi se fixează la nas sau faţă. Dacă urina conţine glucoză. Se citeşte la 24 ore şi se notează grosimea stratului precipitat direct în g%. Determinarea calitativă a glucozei – cu reactiv Nylander sau Fehling. Se măsoară din urină nr. sterilizate. Indicaţii: . Determinarea urobilinogenului – prin metoda Erlich. Normal: 1000 hematii/min şi 1000 leucocite/min. dincolo de limitele duodenului. Dacă are culoare roşie este pozitivă Determinarea bilirubinei – prin proba Rosin. Dacă urina conţine acetonă. Bi este prezentă. puroi P. moale /. Captarea urinei Captarea sputei (în recipiente spălate.

scaun. drenaje. se şterg tegumentele din jurul stomei. Calculul ritmului de administrare a soluţiilor perfuzabile . perificarea cu ajutorul chirurgului a permeabilităţii stomiei. se aplică cremă protectoare. Urmărirea bilanţului lichidian Pentru a urmări bilanţul lichidian. Increta: alimente şi băuturi. Printr-un pansament se pot pierde 500 – 700 ml apă Un bilanţ echilibrat între intrări şi ieşiri menţine o hidratare constantă Bilanţul vizează menţinerea unui echilibru între pierderile de apă şi cantităţile care vor trebui administrate. vărsături. De reţinut! pentru fiecare grad peste 37 grade Celsius. Asigurarea suportului psihologic al pacientului şi reîncadrarea acestuia în viaţa socială. Îngrijirea pacientului colostomizat: susţinerea psihologică asigurarea echipamentului necesar pentru îngrijirea stomei aparate colectoare îngrijirea corespunzătoare de către asistentă a colostomiei (pansare. de câte ori a fost schimbat pansamentul şi gradului de îmbibare. etc. Se va nota. observarea culorii acesteia. pierderi insensibile (cale pulmonară şi cutanată) sau pot fi pierderi anormale (patologice): pierderi în caz de febră. gastrostomie). Excreta: ieşirile prin urină. urostomie. spălarea şi dezinfectarea corespunzătoare a stomiei. colonostomie. diaree. şi cu balonaşul umflat din capătul ei se progresează în lumen. ileostomie. se fixează punga de colostomie). Stomiile = creerea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături (stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi tegument sau relizarea unei noi deschizături între două formaţiuni (anus artificial. apa din metabolismul celular sau alte intrări : perfuzie. Stabilirea regimului alimentar corespunzător. fistule.103 extragerea lichidelor şi gazelor din intestin pentru a evita acumularea de gaze în cazul întreruperii tranzitului intestinal înaintea unei intervenţii chirurgiucale pentru temporizarea unei intervenţii chirurgicale în caz de ileus mecanic Metodă Se face cu o sondă Miller – Abbott cu lumen dublu. cât şi ieşirile (excreta). ajutarea bolnavului să se ridice. transfuzie. se vor nota atât intrările (ingesta). se va calcula o pierdere suplimentară de 500 ml apă.

religia. rolurile sociale. a sistemului nervos şi a aparatului vestibular. Factori care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: Vârsta şi dezvoltarea : copilul mic are mişcări puţin coordonate. I. de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului. organizarea socială. Factori psihologici: emoţiile exprimate prin mişcări ale corpului. adultul este activ. Manifestări de independenţă Postura adecvată (sau atitudinea) bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi sistemului nervos are rol în menţinerea stabilităţii. tradiţiile. vârstnicul are forţă redusă şi agilitate scăzută Constituţia şi capacităţile fizice influenţează intensitatea efortului fizic pe care-l depune individul.NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ A se mişca şi a avea o bună postură sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare. echilibrului. de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate.104 Formula 1: total soluţie/total ore = ml/oră Formula 2: ml/oră x factor picurător = pic/ oră Formula 3 = total soluţie x factor picurător/ număr ore x 60 min = pic/min Picurător copii = micro = 60 pic/ml Picurător adult = macro = 15 pic/ml Picurător sânge = 10 pic/ml 4. Independenţa în satisfacerea nevoii Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea sistemului locomotor (osos şi muscular). Factori sociologici: cultura. în picioare (ortostatism) şezând (cu capul drept) culcat (clinostatism) Mişcări adecvate . personalitatea: temperamentul face ca individul să fie mai activ sau mai calm.

mişcări de rezistenţă. piedici ale mişcării (pansament. adducţie. supinaţie.105 Tipuri de mişcări: abducţie. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei mişcării stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic planifică un program de exerciţii moderate învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare educă pacientul să evite tabagismnul. entorse). fiind recomandată adesea ca metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale. Tensiunea arterială se modifică în raport cu intensitatea efortului depus Puls creşte frecvenţa şi amplitudinea lui. Imobilitatea Este o diminuare sau restricţie a mişcării. surplusul de greutate. Hiperactivitate 3. Edeme ale membrelor 1. alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi. tulb de gândire) Surse de ordin sociologic (eşecul. Postură inadecvată 5. II. aparat gipsat). Imobilitate 2. Necoordonarea mişcărilor 4. mesele copioase. Refuzul de a face activităţi 7. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Probleme de dependenţă: 1. mişcări izometrice (contracturi în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată). izolarea) Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Dificultate de deplasare Diminuarea sau absenţa mişcării Atonie musculară Atrofie musculară Hipertrofie musculară Contractură musculară Râs sardonic (contractura muşchilor masticatori determină trismus – râsul sardoni – în tetanos) Anchiloză (diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii) Crampă – contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau mai multor muşchi Escară de decubit . flexie. pronaţie. dezechilibre Surse de ordin psihologic (stress. rotaţie. Circulaţie inadecvată 6. circumducţie Exerciţii fizice: mişcări active şi pasive. extensie. în funcţie de intensitatea efortului. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral AVC).

Parkinson. cunoaşterii şi activităţii. 3. în special în sfera activităţii. b. anxietate Surse de ordin sociologic – mediu necunoscut Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă . nu duce nimic din ceea ce plănuieşte la îndeplinire Euforie Intervenţiile asistentei Înlătură stimulii din mediul înconjurător Supraveghează permanent pacientul pentru a nu se răni.106 Diminuarea interesului Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată – exerciţii să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare – schimbarea poziţiei corpului şi mişcări pasive să-şi menţină funcţia respiratorie (exerciţii de respiraţie profundă) să fie echilibrat psihic să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale 2. auditivi. aplică constrângeri fizice dacă este cazul. din mediul extern) Mişcări caracteristice – mişcări rapide. înlătură obiectele contondente. determinată de instabilitatea emoţională şi pierderea ideilor. Hiperactivitatea Constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţilor individului. precipitat) Pacientul reacţionează la toţi stimulii (luminoşi. Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: dezechilibre endocrine. Necoordonarea mişcărilor Este dificultatea sau incapacitatea individului de a-şi coordona mişcările diferitelor grupe musculare. dezechilibru hidroelectrolitic Surse de ordin psihologic – tulburări de gândire. alcoolism Surse de ordin psihologic: senilitate. Surse de dificultate Surse de ordin fizic – deficit senzorial. tulburări de gândire Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă Vorbire caracteristică (vorbeşte mult. reacţii medicamentoase. frecvente Spasme Ticuri Manie – psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie.

slăbiciunii musculare. reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei anatomice a corpului. picior plat deformări ale şoldului – luxaţie poziţii inadecvate poziţii patognomonice – tetanos. masaje pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului 4. lordoză. stressului.107 Akinezie – lipsa sau diminuarea mişcărilor normale Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare Convulsii. scolioză deformări ale membrelor inferioare – genu valgum (X). ajută pacientul să facă băi calde. opistotonus. picior strâmb. exerciţii fizice. anxietăţii. asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp. defecte de structură osoasă. învaţă pacientul care este poziţia adecvată . ecvin. efectuează exerciţii pasive şi active. pacientul imobilizat la pat. tremurături. masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei. poziţia de coccoş de puşcă (în meningită) Surse de dificultate Surse de ordin fizic – lezări ale oaselor şi muşchilor. drenajul secreţiilor bronşice (cel cu probleme respiratorii în poziţie şezândă. învaţă pacientul să folosească aparate de susţinere. contracturi – schimbă poziţia pacientului la 2 h. care predispune individul la diferite deformări. Postura inadecvată Este o problemă de dependenţă. cel cu anemie posthemoragică – în poziţie Trendelenburg) pacientul să nu prezinte complicaţii: escare de decubit. Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a oboselii. circulaţia sângelui. anchiloze. modificărilor produse de boală în organism (contractura musculară – tetanos). dispnee Surse de ordin psihologic – anxietate. talus valgus. cocoş de puşcă dificultate de schimbare a poziţiei torticolis bătătură (clavus) Intervenţiile asistentei pacientul să aibă o postură adecvată pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia. stress Surse de ordin sociologic – condiţii de muncă inadecvate Lipsa cunoaşterii Manifestări de dependenţă oboseală musculară deformări ale coloanei vertebrale – cifoză. genum varum (O). durere. Tulburări ale mersului Faţă rigidă Intervenţiile asistentei va pregăti pacientul psihic în vederea oricărei tehnici de îngrijire planifică pacientul pentru program de exerciţii şi mers.

producerea pneumoniilor hipostatice. ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii sau ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie). lenjeria să aibă cât mai puţine cusături. Patul şi lenjeria vor fi schimbate de câte ori este nevoie. edem. Tipuri de poziţie: Decubitul dorsal şi poziţia Fowler (cu picioarele flectate şi cu un sul în regiunea lombară) se indică după pucţie lombară (PL). muşamaua din cauciuc. pat pentru sugari şi copii (cu gratii) Accesoriile patului: salteaua – dintr-o singură bucată. inadecvată datorată afecţinii de bază (tetanos. pat cu rezemător. pat universal. Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care pacientul trebuie să le aibă în pat. şi-a pierdut forţa fizică. Uneori se schimbă lenjeria cu pacientul în pat dacă starea generală a pacientului nu permite ridicarea din pat (se întoarce pacientul în decubit lateral şi se scot pe rând perna. lenjeria. necroze) încetinirea circulaţiei în clinostatism (culcat) favorizează formarea trombozelor. două sau trei bucăţi. aleza (acoperă muşamaua. apoi se introduc cu grijă cele curate). Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală a pacientului şi de afecţiunea sa. este din pânză şi va fi din aceeaşi lungime). De aceea se impun măsuri de prevenire. pat pentru terapie intensivă. operaţi - . De reţinut: imobilizarea poate produce complicaţii din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între planurile osoase şi suprafaţa dură a patului (roşeaţă. pacienţi slăbiţi adinamici. alta din burete. să-i permită pacientului să se mişte în voie. Circulaţia inadecvată (vezi nevoia de a respira) TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ASOCIATE NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 1. pat cu somieră mobilă. pătura să fie din lână moale. pernele să fie două – una cu păr de cal. are nevoie de ajutorul unei persoane Poziţia forţată – pacientul are o poziţie neobişnuită. ca o reacţie de apărare a organismului (ex în colica biliară sau criza dureroasă de ulcer).108 5. poziţia poate fi: activă. escare. uşor de manipulat şi de curăţat Tipuri de paturi: pat simplu. Trendelenburg). anemii posthemoragice. unele afecţiuni cerebrale. meningită). Poziţia activă – pacientul se mişcă singur. pasivă sau forţată. afecţiuni ale coloanei. pat ortopedic (poate fi menţinut în poziţie semişezândă. Patul pacientului Calităţile patului: să fie comod. nu are nevoie de ajutor. Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia.

în anemii acute. astenici. pronaţie. gleznei) (flexie. după rahianestezie. inconştienţi. rotaţie. Mobilizarea pacientului Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei. pentru examinări rectale Poziţia genupectorală – pentru tuşeu rectal Schimbările de poziţie ale pacientului pot fi active – le execută pacientul singur pot fi pasive – sunt efectuate cu ajutorul asistentei (se execută la pacienţii adinamici. extensie. după intervenţii intratoracice. imobilizaţi. cu leziuni ale membrelor inferioare. supinaţie) mişcarea şi schimbarea poziţiei membrelor superioare şi inferioare. somnolenţi. renale. febrili. operaţi. tipul de reactivitate a pacientului.pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) Decubit ventral – în paralizia unor grupuri musculare. cu insuficienţă cardiopulmonară gravă. după anumite intervenţii chirurgicale. Poziţie declivă (Trendelenburg – cu capul mai jos) – pe masa de operaţie în cazul sincopelor. obnubilaţi. perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet. în insuficienţă cardiacă.109 Poziţia sezând – la pacienţii dispneici. meningite. Tipuri de mişcări: mişcarea capului – mişcări active şi pasive. în stare de şoc. mişcări de flexie şi extensie Aşezarea pacientului la marginea patului Aşezarea în fotoliu Ridicarea în poziţie ortostatică Transportul pacienţilor Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi: accidentaţi. paralizaţi. exerciţiile se fac înainte de mese. cu tulburări de echilibru. Decubit lateral (culcat pe o parte) – în pleurezii. pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare. psihici. în astm bronşici. inconştineţi. flexie hiperextensie) mişcarea degetelor. Obiective urmărite: normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminării urinii şi fecalelor Principii de respectat – mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii. flexie laterală. . adinamici. în cursul toaletei şi schimbării lenjeriei. cu aparate gipsate). hemiplegie. la vârstnici. exerciţii de relaxare. Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) . încheieturilor (mâinii. Poziţie ginecologică – pentru examene ginecologice. în escare întinse. starea generală.

altele mai mult) Activitatea Deprinderi legate de somn (culcarea la aceeaşi oră. Necesităţile proprii organismului (unele dorm mai puţin.(important pentru refacerea creierului – creşte fluxul sanguin în creier). Somnul este forma particulară de odihnă prin absenţa stării de veghe. 1 an – 14 – 16 ore. paradoxal. Creşte secreţia hormonilor de creştere. teama. TA. dar este mai superficial. activităţile fiziologice scad. tonusul muscular. preocupările zilnice. elicopter. cărucior. lectură) Ritmul veghe – somn – important. cu vehicule speciale: autosalvări. Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului. scade MB. În timpul somnului. mai ales la pubertate. adolescent 12 – 14 ore. cei ce lucrează în ture se alterează ritmul veghe-somn Capacitatea de a te destinde (eliberarea de tensiunile nervoase. numai parţial pentru creier) – are rol reparator. fortifiant. care se diminuează progresiv până la vârsta adultă când se stabilizează. fie în rinichi – organ excretor. se completează resursele energetice folosite. respiraţia. fie în ficat – acidul lactic.n 16 – 20 ore. Somnul este format din 2 tipuri de somn: somnul lent (este o perioadă de odihnă pentru organism. sau cu anumite ritualuri şi obiceiuri înainte de culcare: baie. astfel încât să-i permită organismului să obţină un randament maxim. pulsul. cu funcţie de reînnoire a ţesuturilor corporeale şi somnul rapid. vârstnici 6 – 8 ore . cu mijloace improvizate în caz de urgenţă. (mai ales în timpul somnului nocturn). Independenţa în satisfacerea nevoii Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului şi odihnei. la vârstnici durata somnului rămâne neschimbată. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI Este necesitatea fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii. cu treziri nocturne). Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de somn Biologici: vârsta (copilul are nevoie de mai mult somn. 5. altfel adorm greu) Psihologic – anxietatea. se transportă produşii formaţi în timpul efortului.110 Mijloace de transport – cu brancardă (targă). a. avioane sanitare. la speologi. fotoliu şi pat rulant. adult 7 – 9 ore. neliniştea Sociologic programul de activitate locul de muncă Manifestări de independenţă Somnul: durata – n. somnul cu vise. timp suficient.

calm. afectarea gândirii. Perioade de relaxare şi timp liber (ex vacanţa. se ridică în şezut. Nelinişte - . Dependenţa în satisfacerea nevoii Dacă acestă nevoie nu este satisfăcută apar probleme de dependenţă: 1. gesticulează. Perioade de repaus Pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice. Insomnia Somn perturbat numărul orelor de somn ( total 6 ore) insomnii iniţiale insomnii terminale – adoarme uşor. insomnii predormiţionale – stare de vegehe prelungită până la apariţia somnului. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea nevoii de a dormi. ţipă. activităţi intelectuale şi invers). lipsa cunoştinţelor 1.111 calitatea: regenerator. Observă dacă perioadele de relaxare sunt în raport cu necesităţile organismului Îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate Îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi de a favoriza somnul. adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit (se instalează după vârsta de 3 luni şi la 10 luni este ca la adult). Oboseală 5. durere. plăcute. concediu) Modalităţi folosite pentru odihnă şi relaxare – cea mai eficientă odihna activă (după activităţi fizice. stress Social şi lipsa cunoaşterii – eşecul funcţiei. Insomnie 2. perioadele de activitate trebuie intercalate cu cele de repaus. b. vise agreabile. fără întreruperi. fără coşmaruri. dar se trezeşte şi nu mai poate adormi calitatea somnului – insomnii dormiţionale (multiple perioade de veghe care apar în timpul nopţii. Hipersomnie 3. dominant) Somnambulism Apatie Pavor nocturn – stare de spaimă intensă – pacientul se trezeşte din somn. endocrine. de a se odihni Menţine condiţiile necesare somnului. după ce această stare dispare pacientul adoarme din nou. Aţipiri în timpul zilei Coşmaruri (vis penibil. fărâmiţând somnul). Dificultate sau incapacitate de a se odihni Surse de dificultate De ordin fizic – afecţiuni (cerebrale. Incomoditate – disconfort 4. insomnii postdormiţionale – la vârstnici. surmenaj) Psihic – anxietate.

bruscheţea apariţiei).Pacientul să beneficieze de somn corespunzător calitativ şi cantitativ (învaţă pacientul tehnici de relaxare. Hipersomnie – ore excesive de somn. administrează tratamentul medicamentos). de neplăcere fizică şi psihică Manifestări de dependenţă: iritabilitate indispoziţie. Oboseală: senzaţie penibilă. mai profundă Narcolepsia – necesitatea subită de somn. Pacientul să fie activ. laconic) Letargia – hipersomnie continuă. să citească. să asculte muzică şi apoi să se culce din nou. greoi. tristă . stare de epuizare nervoasă şi musculară Manifestări de dependenţă: faţa palidă.112 Confuzie (false percepţii. 2. Somnolenţa – aţipiri (pacientul aude cuvintele rostite tare. cooperant 6. jenă stare de disconfort diaforeză (tanspiraţie abundentă) dureri musculare Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de confort fizic şi psihic 7. exerciţii respiratorii înainte de culcare. durată. calitatea somnului – se diferenţiază de somnul normal prin profunzime. identifică metodele de diminuare a factorilor cauzatori. Manifestări de dependenţă: Somn modificat (numărul de ore de somn noaptea peste 10 ore la adult şi peste 12 ore la copil. oferă pacientului o cană de lapte cald înainte de culcare. administrează tratamentul medicamentos. Disconfort: senzaţie de jenă. pacientul răspunde cu greutate la întrebări Oboseală Inactivitate Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un număr de ore de somn corespunzător vârstei – identifică hipersomnia. prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii somnului. învaţă pacientul care se trezeşte devreme să se ridice din pat câteva minute . pacientul fiind convis de realitatea lor) Iritabilitate Sentiment de depresie – tristeţe Diminuarea puterii de concentrare Oboseală Intervenţiile asistentei . precedată de pierderea tonusului muscular Comportamentul verbal şi nonverbal – lent. poate răspunde cu oarecare brutalitate. însoţită de inactivitate.

Independenţa în satisfacerea nevoii Omul. citit) Educaţia pacientului: stabilirea unui orar de somn şi odihnă. permiţându-i o libertate de mişcare. statură. copii mici şi persoanele în vârstă au temp mai scăzută. Asigurarea confortului: diminuarea surselor de iritaţie fizică. emoţiile Sociologici şi culturali: clima.113 ochii încercănaţi. activitate. exerciţii de relaxare. lenjerie de pat curată şi uscată. Psihologici – credinţă. a. 6. privire înceţăşată. să le supravegheze somnul din punct de vedere cantitativ şi calitativ Să reducă zgomotul în mediul spitalicesc (închiderea uşilor la saloane. apatie. Manifestări de dependenţă: Semnificaţia veşmintelor – ascunde şi protejează corpul Alegerea personală – după gust şi modă Sortarea veşmintelor Calitatea veşmintelor Potrivirea veşmintelor. atenuarea durerii. El îşi alege hainele conform circumstanţelor şi nevoilor proprii. exerciţii de relazare. reci Plictiseală. asigurarea unei bune igiene corporeale. temperatură adecvată în salon Favorizarea ritualurilor adormirii (aerisirea salonului. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA Este necesitatea proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe. cultura. activitate. reducerea volumului unor aparate din apropierea saloanelor. munca. pulsul rar. explicarea rolului somnului şi odihnei pentru refacrea organismului. deci trebuie să folosească haine mai călduroase. pentru a-şi proteja corpul de rigorile climei. are nevoie de haine cu care să se îmbrace pentru a se proteja. statutul social. lent TA scăzută Somnolenţă diurnă Tegumente palide. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Biologici: vârsta. purtarea de obiecte semnificative . talie. temperatura zilei. astenie Scăderea greutăţii Intervenţiile asistentei: pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic şi psihic bun Tehnici de evaluare în satisfacerea nevoii de odihnă a pacientului Aprecierea gradului de adaptare a pacientului la mediul spitalicesc Asistenta să cunoască nevoile fiziologice de somn ale pacienţilor.

Surse de dificultate: de ordin fizic – incapacitatea intrinsecă: lezarea fizică. pansamente). face zilnic exerciţii de motricitate. Intervenţiile asistentei: Menţine independenţa – învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare. conflicte. Dezinteresul pentru ţinuta vestimentară Manifestări de dependenţă: Dificultatea. îi acordă suficient timp pentru a se îmbrăca. stress. de ordin socioeconomic – eşecuri. Dezinteres pentru ţinuta vestimentară 3. melancolie) Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca Alegerea de haine inadecvate Veşminte inconfortabile. 1. anxietate.114 Capacitatea fizică de îmbrăcare şi dezbrăcare. Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să cunoască importanţa satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca (asistenta să vadă cu ce se îmbracă şi să supravegheze acest lucru) Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur (identifică capacitatea pacientului şi limitele acestuia. b. incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca Dezinteresul faţă de ţinuta sa (apatie. diminuarea motricităţii membrelor superioare. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. îmbracă şi dezbracă paceintul în caz de paralizii) Pacientul cu tulburări psihice recâştigă independenţa de a se îmbrăca şi dezbrăca Intervenţiile asistentei: alegerea lenjeriei pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă . dezechilibre de ordin psihologic: tulburări de gândire. incapacitatea extrinsecă: obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate. Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite. încurajează persoana pentru aşi alege singur îmbrăcămintea. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca Probleme de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt: 1. sărăcie. pierderea cunoştinţei Lipsa de cunoaştere. explorează gusturile. Dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca 2. plăgi.

vasodilataţie. Factori psihologici – anxietatea. Adultul îşi menţine temperatura între 36 – 37 °C. conducţie (contactul direct cu obiecte reci). Exerciţiul – temp corpului creşte cu 2.115 încurajarea pacientului să participe activ după posibilităţi felicitarea pentru fiecare progres ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea integrală a tehnicii. datorită diminuării proceselor metabolice Sexul – la femei temperatura este peste 37 °C. mai ales proteinele cresc temperatura corpului. prin diminuarea proceselor nervoase. Vârstnicul. este predispus la temperaturi de 35 – 36 °C. în caz de temperatură crescută a mediului. când e cald – diminuează procesele oxidative pe cale reflexă. Temperatura mediului înconj. Independenţa în satisfacerea nevoii Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză. Temp. În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: vasoconstricţie. Pierderile de căldură se realizează prin: evaporare (transpiraţie şi evaporare prin piele).7 °C. în caz de frig.8 °C. climatul.2 – 2. creşte activitatea musculară pe cale reflexă şi se intensifică procesele oxidative. Alimentaţia. influenţează termogeneza: când e frig. . emoţiile cresc temperatura corpului Factori sociologici – locul de muncă. locuinţa influenţează temperatura corpului. 7. Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie. Menţinerea acestui echilibru este asigurat de funcţionarea centrilor termoreglării din hipotalamus. I. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE Menţinerea temperaturii corpului în limite nromale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant.1 şi 37. corpului este între 36. Variaţia diurnă – temperatura este minimă între orele 3 – 5 dimineaţa. radiaţie (prin unde electromagnetice când temp mediului înconjurător e mai mică decât a corpului). convecţie (pierderea căldurii prin circulaţia de aer în jurul corpului). Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta – nou născutul şi copilul mic au o termoreglare fragilă datorită imaturităţii centrului respirator. pentru a-şi menţine starea de bine.

25°C. să consume lichide şi alimente reci. săptămâni Perioada de declin – scurtă – declin în criză sau în câteva zile – declin în liză. dereglări hormonale Surse de ordin psihologic – anxietate. comprese reci.3 – 0. În evoluţia oricărei febre se disting 3 perioade: perioada iniţială (de debut) perioada de stare perioada de declin. administrarea medicaţiei . Intervenţiile asistentei: când temperatura mediului ambiant este crescută. vagin. caldă. Piele – roz – temperatură călduţă. Perioada de debut: câteva ore – debut brusc. Hipertermia este şi un mecanism de apărare al organismului. îmbrăcăminte lejeră când temperatura mediului ambiant este scăzută învaţă pacientul să crescă cantitatea de alimente. Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect. recurentă. ondulantă. Febră ridicată (39 . Intervenţiile asistentei: Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice: aerisirea camerei. transpiraţie minimă Temperatura mediului ambiant 18 – 25 °C. Hipertermia 2. cavitatea bucală) valorile sunt cu 0. să aibă o bună ventilaţie. erupţii cutanate Febră intermitentă. sau câteva zile – debut lent Perioada de stare – durează câteva zile. Manifestări de dependenţă: subfebrilitatea febră moderată (38 – 39 °C). remitentă. imaturitatea sistemului de termoreglare. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului 1. mânie Surse de ordin sociologic Lipsa cunoaşterii 1.40°C) Hiperpirexie (peste 40 °C) Frisoane Piele roşie. umedă. temperatura în încăpere să fie între 18 . după invazia bacteriană ce determină producerea de anticorpi. Hipotermia Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă Surse de ordin fizic: dereglări ale hipotalamusului.5 °C mai mari decât cele axilare. să ingere lichide şi alimente calde. Hipertermia Constă în creşterea temperaturii corporale. II.116 Manifestări de independenţă Temperatura corporală – valori normale ce diferă în funcţie de vârstă. prisnitze. învaţă pacientul să reducă din alimentaţie.

etc Intervenţiile asistentei: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice (încălzirea lentă a pacientului. menţine igiena tegumentelor. febră inversă. aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE A fi curat. dereglări endocrine. recoltează sânge pentru glicemie. - 8. NEVOIA DE A FI CURAT. hemogramă. I. febră recurentă. febră ondulantă. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. dar dacă este nevoie se monitorizează pe 24 ore ( din 2 în 2 sau 3 în 3 ore). Temperatura se măsoară în mod curent între 7 şi 8 dimineaţa şi 18 şi 19 seara. cavitatea bucală.117 Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic – calculează ingesta şi excreta/24 ore Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic – schimbă des lenjeria de pat şi de corp. eritem. Temperatura se notează în graficul temperaturii. se şterge şi se dezinfectează din nou. etc. îngrijit şi a-şi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a menţine temperatura corpului în limite normale Măsurarea temperaturii: axilar. intrarectal. Apoi termometrul se scoate. durere. febră intermitentă.Htc) Pacientul să fie echilibrat hemodinamic (adm.. hematocrit . 2. Tipuri de curbe termice: subfebrilitate. ÎNGRIJIT. lichide uşor călduţe) Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor. oboseală. Manifestări de dependenţă: hipotermie hipotensiune arterială cianoză. În copilărie hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare. vagin Intervenţiile asistentei: va dezinfecta termometrul şi va măsura temperatura axilar. tulburări de vorbire. rect. la adult – de expunerea prelungită la frig. abuz de sedative şi alcool. Independenţa în satisfacerea nevoii . Hipotermia Este scăderea temperaturii corpului sub limite normale cauzată de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză. edem generalizat. febră intermitentă periodică. în cavitatea bucală. vârstnici.

Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: 1. gras. participă la termoreglare prin termoliză. orice piedică a mişcării. alimentaţia Factori psihologici: emoţiile. imobilitatea. stress. slăbiciune. situaţie de criză Surse de ordin sociologic: sărăcie. unghii. Dezinteres faţă de măsurile de igienă 4. pediculoză Urechile murdare Nasul cu rinoree. lezare fizică. Alterearea tegumentelor şi a fanerelor 3. Surse de dificultate Surse de ordin fizic: . Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă 5. aspră Deprinderi igienice – nu se spală. Lipsa cunoaşterii 1. proteze dentare neîngrijite. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta (pielea este mai sensibilă la copii şi persoanele în vârstă). exerciţiile fizice. participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism. Alterarea mucoaselor. Carenţe de igienă 2. murdare Pielea gri sau neagră. nu se piaptănă Intervenţiile asistentei: . evoluţia socială. participă la absorbţie. la respiraţie.slăbiciunea sau paralizia membrelor inferioare. eşec. educaţia Factori sociologici: cultura. dezechilibru endocrin Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. cavitatea bucală. tartrul pe dinţi. supleţe urechi.118 Pielea are rol în: apărarea organismului faţă de agenţii patogeni. temperatura. barbă murdară. cruste Cavitatea bucală – absenţa dinţilor. carii dentare. piele – curăţenia lor Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii explorează obiceiurile pacientului planifică un program de igienă îl învaţă măsuri de igienă corporală II. limbă încărcată Unghiile netăiate. Carenţe de igienă Manifestări de dependenţă: Părul – murdar. durere. nas. reoganizarea socială Manifestări de independenţă păr – lungime.

sub supravegeherea personalului medical. apoi se spală ochii şi se şterg cu un prosop curat. asistenta va lua pulsul. învaţă pacientul să consume legume. ulcere varicoase. abdomen. toaleta permite şi examinarea tegumentelor. săptămânală. escare edeme. braţele şi mâinile. apoi în decubit dorsal şi se spală gambele şi coapsele. partea anterioară a toracelui. îndepărtarea secreţiilor. îngrijirea părului. şi va stabili dacă pacientul se poate spăla în ziua respectivă. vezicule. pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate – controlează alimentele provenite de la aparţinători. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat. Înainte de a începe baia pe regiuni. faţa anterioară a coapselor. . Se îndepărtează secreţiile cu un tampon steril. taie unghiile Bolnavul să-şi redobândească stima de sine: ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de sine 2. ulceraţii. fructe Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic. leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament. hemoroizi. pustule. gâtul. deschiderea orificiilor de excreţie a glandelor pielii. pacienţii care se pot deplasa vor face baie sub duş sau apă caldă. Îngrijirea ochilor: Se face pentru prevenirea infecţiilor oculare. fesele şi faţa posterioară a coapselor. papule. Obiective: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. urechile. varice. Etapele toaletei: se începe cu faţa. alopecie. producerea unei hiperemii active a pielii. toaleta cavităţii bucale. îngrijit. Toaleta pacientului poate fi zilnică – pe regiuni. efectuează toaleta cavităţii bucale. Intervenţiile asistentei: Pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale . de a proteja tegumentele şi mocoasele. liniştirea bolnavului.119 Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate – asistenta ajută pacientul să facă baie. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. cruste. să pregătească cada. fisuri acnee. intertrigo vitiligo. furuncule. Alterarea tegumentelor şi fanerelor Manifestări de dependenţă: excoriaţii. organele genitale. respiraţia. facerea şi desfacerea pansamentelor se va face blând.ia măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale. pentru activarea circulaţiei corpului se fricţionează cu alcool mentolat. TA. înviorarea circulaţiei cutanate. Toaleta pacientului Constă în menţinerea curată a pielii şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. Pacientul să fie echilibrat nutriţional.

profilaxia cariilor şi infecţiilor cavităţii bucale. La picioare unghiile se taie drept. omoplaţi. îndepărtarea cerumeului şi a depozitelor patologice. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare. se îndepărtează crustele cu apă oxigenată. se scoate sonda. coate. regiunea sacrococigiană. . Îngrijirea cavităţii bucale Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului. se umezeşte părul. Escarele de decubit Escarele sunt leziuni ale tegumentele interpuse între două planuri dure (os şi pat). Îngrijirea urechilor Are ca scop menţinerea stării de curăţenia a paviloanelor urechii şi a conductului auditiv extern (CAE). traumatisme mari. se şterge limba. se masează pielea. se anunţă medicul. febrili. Toaleta intimă Scop: igienic.B. vârstă. călcâie. evitarea leziunilor de grataj la pacienţii agitaţi şi cu prurit.Fiecare ureche se curăţă cu tampon separat. CI: fracturi ale craniului. umăr. La pacientul inconştient: se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare. cute ale lenjeriei). mirosurile neplăcute. menţinera unei stări de confort fizic. se usucă cu prosopul. La pacientul conştient i se dau pe rând materialele cu care să-şi facă toaleta (periuţă. tâmple. se spală pavilionul urechii. se ung buzele. Cauze: generale: paralizii ale membrelor. bolnavi adinamici.. la cei supuşi intervenţiilor chirurgicale. se spală regiunea respectivă dinspre simfiza pubiană spre anus. (Se poate face cu tampoane montate pe pensa porttampon. Se pregăteşte patul. Dacă din CAE se scurge LCR sau sânge. spălare săptămânal. se şterge şi se usucă. se şterg dinţii. umeri). igiena. prevenirea infecţiilor nazale Se curăţă fosele nazale cu un tampon umezit în ser fiziologic. obezitate. pastă de dinţi. se usucă regiunea.120 Îngrijirea mucoasei nazale Se face pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. se pudrează pliurile. se taie cu forfecuţa Îngrijirea părului: Scop: pentru starea de bine a pacientului. Zone expuse escarelor: regiunea occipitală. locale (menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie. dacă pacientul are sondă. apoi cu tampoane absorbante. bolta palatină. Se execută de mai multe ori pe zi pentru a preveni infecţiile. se şamponează. se acoperă cu muşama. cu apă şi săpun. pahar cu apă). N. Zilnic unghiile se spală cu apă şi săpun cu periuţa. Se îmbracă mânuşa de cauciuc. (Dacă au proteză se va scoate întâi proteza). se limpezeşte abundent. Se execută de mai multe ori pe zi la cei cu sonde vezicale. La bărbat se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă). se clăteşte de câteva ori. Îngrijirea unghiilor Scop: îndepărtarea depozitului subunghial. Se curăţă CAE cu un tampon uscat. se limpezeşte. pentru a se evita unghia încarnată. distrugerea paraziţilor dacă este cazul. se reintroduce sonda gastrică şi se fixează.

etc) termice (căldură. patologie cu risc crescut: caşexie. starea psihică. de circulaţie. Mijloace de prevenire: schimbarea poziţiei (la 2 – 3 ore) asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă (spălare. liniare . fără patologie cu risc. strivire. injecţii. cald şi frig. leziunea pielii poate fi cu sau fără leziuini tisulare de profunzime. pansament gras. puncţii. obezitate. Caracteristici ale plăgilor: . scuturarea patului) folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor (saltele speciale. frig) agenţi ionizanţi (radiţii) agenţi chimici: acizi. baze. Criterii de clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant plăgile pot fi: mecanice (prin tăiere. toaletă. A + D2). Trat. foarte proastă – patologie neurologică cu pierderea de sensibilitate şi motricitate). după ce a fost spălat. în funcţie de evoluţie. favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate (masaj cu ungvent. punctajul obţinut poate varia între 0 şi 18. fiecare se primeşte o notă de la 0 la 3 . proastă – patologie neurologică. cuburi de gheaţă – pentru vasoconstricţie). local: pentru stadiul I: masaj. vit. cu oxid de zinc. areme de foc . ungv. săruri După circumstanţele de producere: accidentale (de muncă. (se pun note pentru: stare bună.121 Riscurile sunt determinate de: starea generală. violet de genţiană. Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8 sau 10 zile. pentru stadiul II. capacitatea de mobilizare. pentru stadiul III – pansamente.plăgi prin tăiere – cu margini regulate. înţepare. starea nutriţională. casnice) intenţionale (suicid. colaci de cauciuc. Pt. agresiuni) iatrogene – intervenţii chirurgicale. Îngrijirea plăgilor Plăgile = leziuni traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor. bioxiteracor. ungvente. alimentaţie şi hidratare echilibrată (bogată în proteine). După timpul scurs de la producere: recente – sub 6 ore vechi – peste 6 ore După profunzime: suferficiale profunde După straturile anatomice interesate: nepenetrante (nu depăşesc învelişul seros) penetrante – lezarea seroasei parietale După evoluţie: complicate necomplicate.

febră (la debutul unei infecţii) Vindecarea plăgilor: vindecare primară – per primam – este vindecarea ce se obţine de la început. splină. uneori cu evisceraţie când părţi din organe ies prin marginile plăgii semnele generale: tahicardie. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor: suprainfecţie cu aerobi şi anaerobi. se va face şi hemostază şi sutură.prezenţa unei soluţii de continuitate – plăgi mari – dilacerare.plăgi prin înţepare – cele mai frecvente şi mai înşelătoare. dacă este cazul. se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod) se curăţă apoi plaga cu rivanol. dar.termici. se spală cu ser fiziologic. Plaga se poate vindeca per primam. Simptomatologia plăgilor: durere. din mediul înconjurător tratament local cu ajutorul pansamentelor. impotenţă funcţională semne obiective: . sediul şi gradul de infectare (risc de dezvoltare a germenilor anaerobi) . muşchi) . cloramină sau apă oxigenată.plăgi prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate Plăgi prin arme de foc – distrucţii mari. fără complicaţii (pt. extragerea corpilor străini din plagă se face de către medic. plaga operatorie 6 – 8 zile) vindecarea secundară – per secundam – în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia vindecarea terţiară – per terţiam intentionem – se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei. gravitatea lor este în raport cu adâncimea. TA scade. infecţioşi. ficat.plăgi prin contuzii: . Tratamentul local al plăgilor: îngrijirea trebuie să se facă în condiţii de asepsie perfectă să se asigure prin pansament o bună absorbţie a secreţiilor plaga să fie protejată de factori nocivi. . abcese septicemii Îngrijirea plăgilor recente: calmarea durerii toaleta locală minuţioasă (dacă este într-o regiune cu păr se rade părul până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii. Îngrijirea plăgilor vechi (peste 6 h): acelaşi tratament. Atenţie. gangrene gazoase flegmoane.leziuni distructive ale diferitelor organe (creier.122 .

educaţia. care-l va aduce într-o situaţie critică. rol social – măsuri de protecţie la locul de muncă organizarea socială – măsuri pe care le ia societatea pentru protejarea individului. iar vârstinicul are o diminuare a funcţiilor senzoriale şi motorii. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta – persoana adultă are abilitatea de a se proteja. mecanismul de autoapărare: pe care individul le are înnăscute: ex. agresiunilor. . se acoperă plaga cu compresă sterilă. rezistenţa la îmbolnăviri (în urma unor îmbolnăviri sau prin vaccinare) Factori psihologici: emoţiile şi anxietatea – pot determina utilizarea mecanismelor de autoapărare ce permit conservarea integrităţii faţă de agresiuni stressul – poate influenţa adaptarea organismului. cultura.5 ml de anatoxină tetanică Dacă este o plagă tetanigenă şi persoana nu a fost vaccinată se adm. C. dar copilul nu sesizează pericolul decât cu timpul. pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Viaţa oricărui individ poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă bruscă.123 plaga nu se suturează la plăgile septice plaga se curăţă circular de la exterior spre interior. clima. pentru plaga operatorie suturată neinflamată – se degresează cu benzină. 9. termoreglarea. religia. lumina nici prea întunecoasă. Factorii sociologici: salubritatea mediului – poate fi un pericol pentru sănătatea omului. etc.5 ml de anatoxină tetanică. bolilor. Sunt necesare: temp. zgomotul să nu depăşească 120 decibeli. Manifestări de independenţă: Securitatea fizică – prevenirea accidentelor. nici prea luminoasă. de 18 – 25 grd. I. se dezinfectează cu tinctură de iod. Dacă este o plagă tetanigenă şi a fost vaccinat se va administra Penicilină G 600000 UI sau Moldamin şi 1 doză de 0. etc. infecţiilor. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe. umiditate de 30 – 60%. PenG 600000 UI sau Moldamin şi 3 doze de 0.

promiscuitate Lipsa cunoaşterii Ex. 1. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf. separare Surse de ordin sociologic: insalubritatea mediului. abces Predispoziţie la îmbolnăviri frecvente. agresiv Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii (condiţii adecvate de mediu. Pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele Factorii de mediu . umiditatea aerului. Îndepărtează sursele cu miros dezagreabil. stare depresivă. durere. 4. căderi. durere. fatigabilitate. afectarea fizică şi psihică. sărăcie. pierderea stimei de sine. II. Participă la programe de propagandă şi control. poluare. afectare fizică. separare. încărcătură microbiană. poluarea. pierdere. anxietate. electrolitic Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. de control a emoţiilor Securitatea sociologică – mediu sănătos – salubritatea mediului. frică. alege procedurile de investigaţie şi tratament. ia măsuri de evitare a transmiterii infecţiilor. surmenaj Comportament depresiv. Face educaţie pentru prevenirea accidentelor Explorează pericolele la locul de muncă şi acasă Supravegehază starea de sănătate a populaţiei. Vulnerabilitatea faţă de pericole = susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică şi psihică Manifestări de dependenţă Predispoziţie la accidente: răniri. 3. lipsă de sensibilitate. pot surveni mai multe probleme şi anume: vulnerabilitatea faţă de pericole. Sursele de dificultate sunt comune: Surse de ordin fizic: deficit senzorial. dezechilibru metabolic. pierderea imaginii de sine. 2.124 Securitatea psihologică – starea de linişte a individului. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută. anxietate. stress. de relaxare.: 1. pierdere. Predispoziţii la infecţii: gripă.

asigură intimitatea pacientului. Secţia cu paturi – în spitalele monobloc. în afara centrului oraşului. Spitalele au în componenţă: 1. motorii. ferite de zgomot. Secţiile de diagnostic şi tratament 4. hipoproteinemie Lipsa de iod – guşă endemică Lipsa de fluor – carii dentare. ventilat corespunzător 3. moarte. ortopedie. înconjurate de spaţii verzi. salonul să fie orientat spre sud. Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie. Clasificarea factorilor ecologici: După natura lor pot fi: fizici (temperatura. paraziţi. chimice biologici (bacterii.125 Sănătatea ca şi boala recunoaşte factori care o determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. cefalee Temperatura crescută – insolaţie Temp scăzută – hipotermie. fungi) sociali După provenienţă: naturali şi artificiali După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni (cu acţiune favorabilă) şi patogeni (produc boală). Serviciul de primire – loc de prelucrare sanitară a pacientului şi a hainelor sale. convulsii. loc de întâlnire a pacienţilor cu diferite afecţiuni 2. obstetrică şi sălile de operaţii sunt la etajele inferioare. crize anginoase Umiditatea crescută: scăderea evaporării apei prin piele. Consecinţele asupra organismului prin acţiunea unor factori patogeni: Scăderea conc. de oxigen determină hipoxie. în secţiile de pediatrie se diferenţiază unităţi de îngrijire pentru copii şi mame. dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul. radiaţiile) chimici – subst. fizice diminuate riscurile de transmitere a agenţilor parazitari şi patogeni sunt diminuate măsurile de igienă sunt respectate poluarea este minimă Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat Spitalele se construiesc în zone nepoluate. Caracteristicile mediului securizant: nevoile umane pot fi satisfăcute riscurile chimice. disconfort. în sistem monobloc sau pavilionar. infecţii. sud-est. MEDIUL SECURIZANT este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire. degerături Luminozitatea diminuată – factor de risc pentru căderi Alimentaţia redusă – avitaminoze. Anexele gospodăreşti (blocul alimentar) . accidente. virusuri. Factorii externi care acţionează asupra organismului se numesc factori de mediu sau factori ecologici. tulburări senzoriale. umiditatea. secţiile de chirurgie. reacţii nedorite.

cât şi de particularităţile clinicoepidemiologice MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR: 1.curăţenia pacientului . toleranţa la durere: este influenţată de voinţa persoanei şi convingerile sale. grimase. pernei. frecvenţa şi gravitatea lor. 2. (a patului.126 Alimentarea cu apă a spitalelor – să fie distribuită continuu Îndepărtarea reziduurilor şi deşeurilor PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI Infecţiile intraspitaliceşti (infecţiile nozocomiale) – sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă. Dezinfecţia 5. pacientul poate avea dificultăţi când percepe prima oară durerea. frig) . asigurarea confortului şi îndepărtarea factorilor agravanţi stimularea cutanată: frecţii. manifestate clinic. şobolani) 7. persoana cu toleranţă scăzută cere analgetice. etc) . cabinetelor. păduchi) prin procedee fizice (pieptănarea părului. gândaci. semnele şi simptomele care însoţesc durerea) 2.susţinerea părţii dureroase. evitarea raporturilor sociale Factori care influenţează percepţia durerii: lipsa somnului amplifică percepţia la durer. pereţilor. scuturarea lenjeriei. Măsurile care se iau ţin cont de etiopatogenia. spălarea pentru decontaminare.curăţenia personalului sanitar 3. Intervenţii – execuţie: ajutarea pacientului să descrie corect durerea. imobilitate. agitaţie. saltelei. debutul durerii. Circuitele funcţionale ale spitalului: circuitul septic circuitul aseptic Este important să se respecte circuitele funcţionale ale spitalului. persoana cu toleranţa ridicată poate suporta suferinţe intense fără ajutor. Analiza şi interpretarea datelor 3. masaj. Dezinsecţia – toate procedeele de prevenire şi distrugere a înmulţirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte. grupurilor sanitare. Deratizarea – procedee pentru prevenirea şi distrugerea rozătoarelor (şoareci. călcatul cu fierul încins). Sterilizarea DUREREA – senzaţie cauzată de un stimul fizic sau de o disfuncţie organică şi are drept efect suferinţa. poziţie antalgică.curăţenia saloanelor. Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere 1. Spălarea mâinilor (vezi spălarea igienică de bază. gemete. Reacţia pacientului la durere: . Colectarea datelor (reacţia pacientului la durere. contractate în spital şi care apar în timpul spitalizării sau după externare.Curăţenia . capacitate de atenţie redusă. procedee chimice (cu pulberi. soluţii) 6. spălarea chirurgicală) 4. aplicarea agenţilor fizici (căldură.

verbal şi nonverbal. integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală. răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală) Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi. NEVOIA DE A COMUNICA Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a schimba informaţii cu semenii săi. mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat. Intervenţiile asistentei: identificarea agenţilor stresanţi şi ajutarea pacientului să-i evalueze încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective identificarea resurselor de adaptare a pacientului şi a modului cum pot fi utilizate crearea de obişnuinţe noi acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agenţilor stresanţi şi să se adapteze modificarea mediului (fără surse de stress) educaţia pacientului utilizarea tehnicilor de relaxare. personalitatea. gesturile. a figurii. 10. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare: Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz. televizor promovarea unui concept de sine pozitiv (încurajarea pacientului. pipăit). . gust. memorie). Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic. permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia. miros. mersul) modul verbal – este vehicul al gândirii. asigurarea odihnei administarare de analgezice. limbajul verbal permite o exprimare mai clară. I. anestezie locală. opiniile. dar este capabil să primească şi stimuli intelectuali. integritatea aparatului locomotor. Comunicarea se realizează în două moduri: modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor. percepţia. de gândire. cultura şi statutul social. afectivi şi senzoriali.127 distragerea atenţiei: meloterapie. care îi sunt trimişi din anturajul său. experienţele şi informaţiile. etc. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare. să reuşească să pună în comun sentimentele. acupunctura. postura. imaginaţie. emoţiile Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de comunicare). implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale) reducerea intensităţii durerii: tehnici de relaxare. văz. facilitarea relaţiilor intersociale. cărţi. Ea pune în mişcare un proces dinamic.

anxietate. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor. droguri. oboseală.128 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ a. durere. traumatisme. separare. mediu inadecvat. surmenaj. stare de criză. hipoestezie. hipoacuzie. eşec Lipsa cunoaşterii Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor Este dificultatea individului de a capta. intelectual şi afectiv 2. Singurătate 4. stress Surse de ordin sociologic: poluare. hiperestezie cutanată) . prin intermediul simţurilor sale. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual 5. Manifestări de dependenţă: Tulburări senzoriale (cecitate. în grupuri de prieteni Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare. nervoasă. din mediul exterior sau din ambele. mesaje care vin din anturaj.apartenenţa la grupuri de diverse interese . DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme: 1.Imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material. degenerescenţă. pierderea sau diminuarea gustului. posturi şi gesturi ale mâinii b. Manifestări de ordin biologic Funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală. emoţiilor. să menţină legături cu persoanele apropiate. auditivă. Izolare socială 6. tulburări circulatorii vertebrale. fineţe gustativă şi a mirosului. Manifestări de ordin sociologic . limbaj precis Expresie nonverbală – mişcări. pierdere. medicamente Surse de ordin psihic: tulburări de gândire. surditate.stabilirea de relaţii armonioase în familie. climat. să utilizeze mijloace specifice de exprimare a sentimentelor. Manifestări de ordin psihologic . spiritual şi social) c. anosmie. învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor. la locul de muncă. Confuzie 3. II. conflicte. Perturbarea comunicării familiale Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: atingere cerebrală.exprimare uşoară . ritm moderat. sensibilitate tactilă) Debit verbal uşor.

pareză. anxietate. apatie Egocentrism. . dislalia Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte. ce au la bază comunicarea verbală şi nonverbală. izolare Intervenţiile asistentei: Obiective: Pacientul să fie echilibrat psihic Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului. care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire. Intervenţiile asistentei Obiective: Peciantul să se poată afirma. obnubilare Intervenţiile asistentei Obiective: pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană Comunicarea ineficientă la nivel afectiv Manifestări de dependenţă: Agresivitate Alienare mintală Devalorizare. încetinirea dezvoltării gândirii.129 Tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice. efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare) Comunicarea ineficientă la nivel intelectual Manifestări de dependenţă: Dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute_ amnezie. bâlbâiala. fobie Euforie. să aibă percepţie pozitivă de sine Pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe Comunicarea terapeutică: Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive. Tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi). mutism. delir Idei de sinucidere. halucinaţii Percepere inadecvată de sine. administrează medicaţia recomandată. se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică. halucinaţii. dificultatea de a înţelege. de a face o judecată Vorbire incoerentă Comportament neadecvat Confuzie. inactivitate. dizartrie.

vor pune întrebări (alese de asistentă în funcţie de răspunsul pacientului). grija. Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor. a generaliza prin stereotipii.130 Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio-culturali. Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă. religie ritual. întârzie rezolvarea problemei. a manifesta aprobarea şi dezaprobarea excesiv. dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: gesturile şi atitudinile corporale Factori psihologici : căutarea. mozaicismul (iudaism) – la evrei. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi. de bine şi de rău. încrederea. apartenenţa religioasă (la vârstnici practica religioasă se intensifică sau reapare). În prezent se cunosc peste 500 secte. de dreptate. în lume sunt cunoscute: creştinismul (cea mai răspândită religie). NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ŞI VALORI. credinţele şi valorile propriei fiinţe şi. convingerile. acte conforme formaţiei sale. să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului. 11. emoţiile Factori sociologici: cultura. Independenţa în satisfacerea nevoii Nu există fiinţă umană izolată. dezvoltarea personalităţii. libertatea alegerii. I. de urmare a unei ideologii. a da asigurări false (împiedică avansarea comunicării). Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea pacientului. etc. acceptarea – voinţa de a asculta mesajul unei persoane. budismul (Asia). spiritualitate morală. etc. integritatea. Astăzi. hinduismul (poparele hinduse). pe de altă parte. onestitatea. cercetarea sensului vieţii şi morţii. islamismul. Manifestări de independenţă credinţe. respectarea pacientului. câştigarea încrederii pacientului. rit. a adopta o atitudine de apărare. Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea. iertarea. valori liberatetea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori planifică împreună cu pacientul activităţi religioase îl informează despre serviciile oferite de comunitate . etc. DE A PRACTICA RELIGIA A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi. debitul verbal să fie potrivit. membri ai societăţii. şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută.

durere. 1. bâlbâială Manifestări de anxietate: tahicardia. Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef pot genera starea de devalorizare. contradicţii cu familia şi societatea Lipsa cunoaşterii Ex. anxietate.131 mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului II. Manifestări de dependenţă: Sentiment de culpabilitate: amărăciune. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Scopul realizării este o necesitatea oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacrea nevoilor sau să fie util celorlalţi. separare. situaţii de criză. motiv pentru care individul se simpte vinovat. mânie Intervenţiile asistentei: pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine pacientul să fie echilibrat psihic 12. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nu este îndeplinită această nevoie pot apărea probleme de dependenţă: 1. surmenaj Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezare fizică.INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Fiinţa umană simte nevoia de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. stimă şi respect reciproc. autopedepsire. furie. insomnie. autoacuzare. CULPABILITATEA – sentimentul dureros resimţit ca urmare a contarzicerii propriilor convingeri şi valori. dezechilibrare. supraîncărcare. plâns. inutilitate. pierdere. eşecuri. I. stress. deoarece individul are nevoie de consideraţie. tegumente umede şi reci. etc Manifestări de depresie: manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu. Culpabilitatea 2. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale 4. dragoste. amnia de a se scuza inutil. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . Surse de ordin sociologic: conflicte sociale. Dificultatea de a participa la activităţi religioase 5. hiperventilaţie. Frustarea 3.

de respingere . adolescenţă – experienţa. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa Manifestări de dependenţă Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi Descurajare. Factori psihologici: emoţiile Factori sociologici: cultura. anxietate. adulţi şi persoane în vârstă – dragoste faţă de muncă) ambiţia. imaginaţia creatoare. Neputinţa 3. legi. conflict profesional. nivleul intelectual. motivaţia roluri sociale folosirea timpului liber Intervenţiile asistentei: se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei îl ajută să-şi facă un plan zilnic orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale care-i permit să să se realizeze încurajează orice activitate care interesează îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită II. în preadolescenţă – relaţiile cu societatea. vârstnici – folosirea experienţei acumulate). 1. constituţia şi capacităţile fizice. depresie Sentimente de izolare. rolurile sociale - Manifestări de independenţă: integritatea fizică şi psihică manifestări de bucurie şi fericire autocritica luarea de decizii stima de sine imaginea de sine comportamentul este în funcţie de stadiul de dezvoltare (copilul – mulţumire faţă de un succes şcolar.132 Factori biologici: vârsta şi creşterea (la copil activitatea dominantă este jocul. Devalorizarea 2. Dificultatea de a se realiza 4. etc. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia nu este îndeplinită pot apărea următoarele probleme: 1. condiţie socială. maturitatea – satisfacerea aspiraţiilor. stress. handicap Psihologic: tulburări de gândire. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale Surse de dificultate: Fizic: diminuarea unor funcţii. de inutilitate. pierderea imaginii de sine Sociologic: eşec profesional.

de a se distra recurgând pentru aceasta la activităţi agreabile în scopul obţinerii unei relaxari fizice şi psihice. îşi găseşte refugiu în alcool. are aspect neângrijit. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: . Componenetele conceptului despre sine: identitatea imaginea corporală stima de sine (respectul faţă de propria persoană) Factorii care afectează componentele conceptului despre sine: identitatea (probleme sexuale. interesului. NEVOIA DE A SE RECREA Recrearea se defineşte ca necesitatea fiinţei umane de a se destinde. 13. agresiune) imaginea corporală (alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice. concentrării. Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă Intervenţiile aistentei: Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii. I. emoţional şi social. droguri. Independenţa în activităţile recreative Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi înţeleasă în plenitudinea ei dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalităţii – jocul (actitatea ludică) şi activităţile recreativ-distractive. pasivitate. droguri. pierderea unui organ sau a unei funcţii) stima de sine performanţa rolului (incapacitatea de a îndeplini un rol. Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de sine reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic. viol. Intervenţii – execuţie: stabilirea unei relaţii terapeutice ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine (respectul eu-lui) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav menţinerea identităţii pacientului ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv. izolare socială forţată) Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat: evită conversaţia. agresivitate Diminuarea motivaţiei.133 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi Somnolenţă. fumat excesiv.

Organizează activităţi recreative individuale sau de grup. Refuz de a îndeplini activităţi recreative.134 Factori biologici: vârsta (copilul o mare parte din timp se joacă. Surse de ordin sociologic: singurătatea. roluri sociale. şcolarul se joacă şi învaţă. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative 2. pensionarea. II. Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire. adultul munceşte şişi organizează activităţile recerative). pentru petrecerea timpului liber. constituţia şi capacităţile fizice (activităţile recreative care impun efort fizic trebuie selectate după capacităţile fizice ale fiecărui individ). Surse de dificultate: Surse de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice. retragerea. Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependeţă: 1. de lehamite) Tristeţea Intervenţiile asistentei Obiective: Pacientul să prezinte stare de bună dispoziţie – asistenta explorează ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului. emoţiile Factori sociologici – diferă după cultură. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative Manifestări de dependenţă: Inactivitatea (lipsa de interes faţă de activităţile curente ale vieţii) Plictiseala (impresia de vid. Dificultatea de a îndeplini activităţi recreative 3. analizează şi stabileşte . handicapuri. în funcţie de vârstă. munca învechită. de posibilităţi (jocuri. diminuarea capacităţii funcţionale a organelor de simţ. constrângeri fizice. Planifică activităţi recreative împreună cu pacientul. Dezechilibru – durere. lipsa de cunoştinţe despre sine şi cei din jur. afectarea stării de conştienţă. explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative. facilitează accesul la biblioteci. Asigură condiţiile necesare. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei. vizionări de filme). Dependenţa în staisfacerea nevoii de a se recrea. organizare socială. conflicte şi eşecuri. Factori psihologici: dezvoltarea psihologică. - Manifestări de independenţă Destinderea Satisfacţia Plăcerea Amuzamentul. audiţii muzicale.

în funcţie de condiţiile în care se află. Pacientul să beneficieze de somn odihnitor – îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare Pacientul să-şi amelioreze condiţiile fizice: asistenta va fi consecventă în planificarea şi organizarea activităţilor recreative. .învăţarea. Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii comportări a individului. I.135 dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică. administrează şi supraveghează efectele tratamentului indicat de medic). deprinderea (componentă automatizată a activităţii) Acumularea de cunoştinţe Modificarea comportamentului faţă de sănătate: educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete. capacităţi fizice. eticii. care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere. . Factorii sociologici – mediul ambiant (mediu adecvat cu luminozitate şi temperaturi normale. planifică activităţi recreative împreună cu pacientul Pacientul să-şi recapete încrederea în forţele proprii (determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele. emoţiile – legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere. atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente. pot crea ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe) - Manifestări de independenţă Dorinţa şi interesul de independenţă: . atitudini. - - 14. priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior. pe baza cunoştinţelor. asigură o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi.fiinţele umane potrivit condiţiilor lor fizice fac posibilă dobândirea de cunoştinţe. Independenţa în satisfacerea nevoii Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei. pentru a deveni capabili să-şi dirijeze întreaga activitate în mod creator. Factori psihologici: motivarea – toţi factorii care-l dinamizează pe om. adultul învaţă să-şi perfecţioneze tehnicile. psihologiei. sociologiei şi a altor ştiinţe. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta: copilul în timpul creşterii şi dezvoltării învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe. în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii. câştigă încrederea bolnavului. atmosferă de calm. specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii. deprinderi pentru menţinerea sănătăţii.

136

Intervenţiile asistentei pentru menţineea independenţei asistenta explorează nevoile de cunoaştere a pacientului explorează obiective de studiu cu pacientul informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească organizează activităţi de educaţie pentru sănătate

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă: 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi 2. Dificultatea de a învăţa 3. Cunoştinţe insuficiente Surse de dificultate: Surse ale dificultăţilor de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, durerea (cu diferite grade de intensitate) Surse ale dificultăţilor de ordin psihic: afectarea stării de conştienţă, dezvoltarea intelectuală, tulburări de gândire şi de memorie, stressul, situaţia de criză Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic: mediu necunoscut, lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi de cultură, lipsa cunoştinţelor, insuficienta cunoaştere de sine, insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător. Ex.:

Ignoranţa
Manifestări de dependenţă: Cunoştinţe insuficiente Nu înţelege necesitatea de a învăţa şi nu este receptiv Nesiguranţa şi frica de necunoscut Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii (bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii) Lipsa de informaţii Lipsa interesului de a învăţa Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative

Intervenţiile asistentei: pacientul să acumuleze noi cunoştinţe pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi Rolul asistentei în educaţia pentru sănătate: Educaţia este un proces interactiv ce favorizează învăţarea. Scop: cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie.

137 Identificarea nevoilor de educare a pacientului: pe baza informaţiilor culese asistenta va aprecia nevoia de a învăţa, capacitatea de a învăţa, Stabilirea obiectivelor educaţionale Stabilirea principiilor educative Să respecte principiile educative, să indice orice comportament care arată o scădere a interesului sau a atenţiei Să stabilească împreună cu pacientul obictivele educaţionale Să observe progresele pacientului Să utilizeze metode de educaţie în grup Să integreze educaţia în procesul de îngrijire.

CAP. VI. ALTE TEHNICI PUNCŢIILE - GENERALITĂŢI
Definiţie: Puncţia este operaţia prin care se pătrunde într- un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar. În practică, se execută următoarele puncţii: venoasă, arterială, pleurală, abdominală, pericardică, articulară, rahidiană, osoasă, a vezicii urinare, a fundului de sac Douglas, puncţia biopsică şi puncţia unor colecţii purulente. Scop: - explorator - se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului dintr-o cavitate - se recoltează lichidul din cavitate în vederea examinării pentru a se stabili natura, cantitatea şi caracteristicile acestuia.

138 - terapeutic: - evacuarea lichidului abundent din cavitate - administrarea de medicamente, lichide hidratante

Pregătirea puncţiei: Materiale: - pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor – apă, săpun, alcool medicinal, mănuşi din cauciuc sterile - pentru dezinfecţia şi protecţia câmpului cutanat – apă, săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctură de iod, alcool medicinal, pense, porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului - pentru anestezia locală – soluţii anestezice ( xilină 1%), seringi sterile, ace sterile - instrumente pentru puncţie- ace, trocare - vase colectoare – eprubete, vase colectoare gradate Pacientul este pregătit psihic şi fizic : Asistenta: protejează patul sau masa pe care se execută puncţia asigură poziţia corespunzătoare pregăteşte câmpul cutanat:  face dezinfecţie tip I: - cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 sec.  şi dezinfecţie tip III: în spălă regiunea, rade pilozitatea, degresează, badijonează cu alcool iodat de două ori.  supraveghează pacientul în timpul puncţiei  înmânează medicului instrumentele Pentru examenele de laborator, eprubetele se etichetează, se măsoară cantitatea şi se completează formularele de trimitere Materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru o nouă sterilizare. Puncţia se notează în foaia de temperatură sau de observaţie, menţionîndu- se cantitatea de lichid evacuat. Atenţie: acele şi seringile de unică utilizare se verifică înainte de folosire, compresele, tampoanele sterile se pregătesc în casolete. -

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator:  recoltarea sîngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice. - terapeutic:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase  recoltarea sîngelui în vederea transfuzării sale  executarea transfuziei de sînge sau derivate ale sîngelui

139  sîngerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut Locul puncţiei: - venele de la plica cotului, unde se formează un „ M” venos prin anastomozarea lor. - venele antebraţului - venele de pe faţa dorsală a mîinii - venele subclaviculare - venele femurale - venele maleolare interne - venele jugulare şi epicraniene Etapele puncţiei: • Se fixează vena cu policele mîinii stîngi, la 4-5 cm sub locul puncţiei. • Se pătrunde cu acul traversînd tegumentul( unghi de 30 grade), apoi peretele venos. • Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei • Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa • Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sîngelui • În caz de sîngerare se prelungeşte acul de puncţie cu un tub de polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămînînd legat pe braţ: • Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului; • Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul; • Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală. Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se face toaleta locală a tegumentului - se schimbă lenjeria dacă este murdară - se asigură o poziţie comodă în pat - se supraveghează pacientul Sângele se va duce imediat la laborator. Accidente: - hematom - străpungerea venei - ameţeli, paloare, lipotimie.

PUNCŢIA ARTERIALĂ
Definiţie: - puncţia arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: - explorator: - recoltarea sîngelui pentru analiza gazelor sanguine.

140 - terapeutic: injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare Indicaţii: - arteriopatii, cu scop de diagnostic şi tratament Contraindicaţii: - tendinţă crescută la hemoragii, infecţii Locul puncţiei: arteră femurală - arteră humerală - arteră radială - artera cubitală Materiale sunt aceleaşi ca pentru puncţia venoasă. Medicul efectuează puncţia ajutat de asistentă. Medicul:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  alege locul puncţiei  face anestezie locală  îmbracă mănuşile  acoperă locul puncţiei cu câmpul steril  execută puncţia  retrage acul de puncţie Asistenta:  îşi spală şi dezinfectează mâinile  dezinfectează locul puncţiei, prepară seringa cu medicaţie anestezică  serveşte mănuşile sterile şi câmpul steril  prepară seringa cu acul de puncţie şi le serveşte în mod aseptic  aplică tampon compresiv pe care îl ţine cu pensa porttampon 5 minute  aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeţ cu nisip 1-5 kg în funcţie de arteră. Ulterior pacientul este supravegheat şi rămâne în repaus 1-6 ore. Sângele va fi dus la laborator – ex. pentru analiza gazelor sangvine, produsul va fi ferit de contactul cu aerul Complicaţii: - în timpul puncţiei - puncţionarea altor formaţiuni (vase, nervi, ţesuturi) - hemoragie - injectarea parietală - după puncţie: - hemoragii introducerea substanţelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor- arteriografie

141 - hematoame cu compresiunea ţesuturilor - obstrucţie vasculară De ştiut: - prin puncţia arterială, se poate introduce un cateter în vederea efectuării unor explorări ale parametrilor sîngelui arterial. De evitat: - atingerea produsului, pentru a preveni îmbolnăvirea persoanelor care lucrează cu sîngele.

PUNCŢIA PLEURALĂ
Definiţie: - puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Scop: - explorator:  punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural  recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă. - terapeutic:  evacuarea lichidului  administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice) după spălarea cavităţii. Indicaţii: - boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţa cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1,5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămînului, împiedicîndu-le funcţiile. Contraindicaţii: - tulburări de coagulare a sîngelui – hemofilie - tratament cu anticoagulante. Locul puncţiei: - se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: - dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII- VIII intercostal pe linia axilară posterioară. - dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin examen clinic. - puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei. Poziţia pacientului: - în poziţie şezîndă pe marginea patului, cu mâinile de partea bolnavă ridicată deasupra capului. Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă. Puncţia se face de către medic, ajutat de asistente medicale. Medicul:  stabileşte locul puncţiei.  efectuează anestezia  aşteaptă efectul anesteziei  aşază cîmpul chirurgical  execută puncţia, aspiră lichidul.  introduce soluţiile medicamentoase.  retrage acul de puncţie.

   PUNCŢIA ABDOMINALĂ ( PARACENTEZA) Definiţie: puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri. Scop: . . Lichidul extras poate fi: seros sau serocitrin (TBC. dezinfecţie tip II.lipotimie. înaintea puncţiei  dezbracă toracele pecientului  pregăteşte locul puncţiei. colaps.  serveşte seringa cu anestezic. avînd drept cauză tulburările circulatorii şi purtînd numele de transsudat.edem pulmonar acut. rupturi pleuropulmonare.accese de tuse. reacţia este pozitivă. • examenul citologic şi bacteriologic Complicaţii : . pleurezie hemoragică) • Se face reacţia Rivalta – cu o picătură de acid acetic glacial. ICC. le dezinfectează. se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat. Produsul examinat • se va examina imediat macroscopic.  dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril  aplică pansament uscat  ajută pacientulsă se aşeze în pat Ulterior pacientul este îngrijit şi supravegheat. reacţia este negativă cînd picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. administrează o fiolă de atropină cu 30 min. determinate de iritaţia pleurei. cancer pulmonar). tulbure – lactescent. ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine.hemoragii intrapleurale. . hemoragic (hemoragii pleurale.  serveşte acul de puncţie adaptat la seringă  dezinfectează locul puncţiei  preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete  serveşte aparatul aspirator  serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei. chilor. cînd picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtînd numele de exudat.explorator: .142 Asistenta: pregăteşte radiografia pacientului îşi spală mîinile . Accidente: .punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal . .pneumotorax prin rănirea plămînului cu acul.

examenul citologic. sarcină diateze hemoragice evacurea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive pentru efectuarea dializei peritoneale. Asistenta: Pregătirea produsului pentru examinare: .retrage trocarul.terapeutic: Indicaţii: Contraindicaţii: Locul puncţiei ascitele masive. Medicul: . biochimic – eprubetele cu lichid. . .pe linia ombilico-pubiană. dezinfecţie tip III. le dezinfectează. respectînd măsurile de asepsie. . bacteriologic.la punctul de unire a 1/3 medii cu ombilicul cu spina iliacă antero.se derulează în salon sau în sala de tratamente. îşi spală mîinile.alege locul puncţiei . chisturi ovariene mari. la mijlocul ei. . scoate mandrenul.protejează locul puncţiei cu câmpul steril . hidronefroză.adaptează tubul prelungitor .143 . aprecierea aspectului lui. TA.se face de către medic.execută incizia sau direct puncţia cu trocarul. diagnosticul citologic. determinarea densităţii . .în fosa iliacă stg.face anestezia locală.examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat. se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore schimbă pansamentul.reacţia Rivalta . traumatismele închise ale viscerelor abdominale. recoltarea lichidului şi examinarea sa pe linia Monroe Richter. se trimit la laborator. etichetate. serveşte mănuşile chirurgicale şi câmpul chirurgical dezinfectează locul puncţiei serveşte bisturiul sau direct trocarul recoltează în eprubete lichidul de ascită serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului îngrijeşte pacientul ulterior şi-l supraveghează se monitorizează pulsul. pregăteşte locul puncţiei.superioară stg. Execuţia puncţiei: .

PUNCŢIA PERICARDICĂ Definiţie: . la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare.efectuează anestezia .pregăteşte radiografia pacientului .spaţiul V intercostal stg.puncţia pericardică constă din pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică.pericardita.144 Accidente: colaps vascular. care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală. uscat.retrage acul de puncţie. în cazul în care cantitatea de lichid este mare.preia seringa cu lichidul extras.terapeutic: . Scop: .stabileşte locul puncţiei .serveşte mănuşile şi câmpul chirurgical . Indicaţii: . fixat cu benzi de leucoplast.dezinfectează locul puncţiei . persistenţa orificiului de puncţie.îşi spală mîinile. Asistenta: . dezinfecţie tip III. . Accidente: .pătrunderea acului în miocard .spaţiul VI – VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară stg. prin acumularea sîngelui sau lichidului de transsudaţie.serveşte seringa cu acul de puncţie .explorator: .dezinfectează locul puncţiei . .execută puncţia . hemopericardul. Locul puncţiei: .aşează câmpul sub locul puncţiei .pregăteşte locul puncţiei.aşază pacientul în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat. la locul puncţiei. .serveşte seringa cu anestezic . perforarea intestinului.evacuarea lichidului acumulat .aspiră lichidul . le dezinfectează.constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică .se face de către medic. hemoragie digestivă. Execuţia puncţiei: . .recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale.aplică pansament steril. . pe care îl introduce în eprubete .introducerea substanţelor medicamentoase. Medicul: .

prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană. Indicaţii: . dezinfecţie tip III. stabileşte locul puncţiei.boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningite. Puncţia se face de câtre medic ajutat de asistentă. face anestezia locală. şoc pericardic.scop anestezic: introducerea substanţelor anestezicerahianestezia. . . .măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian. PUNCŢIA RAHIDIANĂ Definiţie: .introducerea medicamentelor citostatice.L1 sau L4 . le dezinfectează. .  poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului. capul în hiperflexie. antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian. retrage acul de puncţie. Medicul: Asistenta: îşi spală mânile. execută puncţia scoate mandrenul.injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei. dacă conţinutul pericardic este septic. printre vertebre. pieptul „ spate de pisică”  poziţie şezîndă pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse. măsoară tensiunea LCR. tumori cerebrale. scleroză multiplă.  pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală. coapsele flectate pe abdomen.L5  puncţia dorsală D6-D7  puncţia suboccipitală. hemoragie subarahnoidiană.terapeutic: . . se efectuează în spaţiul dintre vertebrele D12 . . pregăteşte locul puncţiei.puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian.intervenţii chirurgicale. Scop: . Locul puncţiei:  puncţia lombară.explorator: . encefalite).145 fenomene de insuficienţă cardiacă infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural.

se puncţionează mai frecvent genunchiul. umărul. dezinfecţie tip II .terapeutic: .artrite acute sau cronice. Scop: .serveşte seringa cu acul de puncţie alege locul puncţiei. serveşte acul de puncţie cu mandrin. fără pernă. glezna. Contraindicaţii: .serveşte mânuşile sterile. zona maximă de fluctuenţă efectuează anestezia locală aşază cîmpul sub locul puncţiei execută puncţia. câmpul protector . Puncţia se face de către medic ajutat de 1-2 asistente. PUNCŢIA ARTICULARĂ Definiţie: puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern.serveşte seringa cu anestezic . Locul puncţiei: . cotul.punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular.pregăteşte locul puncţiei. hemartroză.explorator: . . hemoragii dureri violente în membrele inferioare contractura feţei.146 Accidente: sindrom postpuncţional. Indicaţii: . menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului ulterior îngrijeşte şi supraveghează pacientul pacientul stă în decubit dorsal. Medicul: Asistenta: . gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale. 24 de ore. se supraveghează semnele vitale: puls. TA. serveşte seringa cu anestezic. aspiră lichidul retrage acul de puncţie .recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale.dezinfectează locul puncţiei .procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează puncţia. şocul reflex – foarte rar.îşi spală mîinile.administrarea medicamentelor în cavitatea articulară.evacuarea lichidului. respiraţie. . mănuşile chirurgicale şi câmpul steril. dezinfectează locul puncţiei. . le dezinfectează .

fără pericolul contaminării sale .recoltarea măduvei pentru examinare.manubriul sau corpul . Accidente: .calcaneul . Indicaţii: stricturi uretrale sau hipertrofie de prostată .spina iliacă posterosuperioară . recoltează în eprubete aplică pansament compresiv la locul puncţiei.maleolele tibiale .la nivelul oaselor superficiale .tardive: .pneumotorax .sternul. PUNCŢIA VEZICII URINARE Definiţie: .hematoame .terapeutic: . pe cale transabdominală. în interiorul vezicii urinare. vertebrele lombare. PUNCŢIA OSOASĂ Definiţie: puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului.explorator . Scop: . Scop: .infecţii ale osului .injectarea de produse de contrast.prelevarea urinii direct din vezica urinară. fixat cu faşă aplică atele care să imobilizeze articulaţia puncţionată îngrijire ulterioară a pacientului. lichide hidratante şi nutritive. străbătînd stratul său cortical.fracturi .creasta iliacă .147 colectează lichidul în vasul gradat. .tulburări de creştere la copii. prin intermediul unui ac. ajutat de 1-2 asistente.apofizele spinoase.puncţie albă .imediate: .se realizează prin introducerea unui ac.terapeutic: – administrarea de medicamente. Execuţia puncţiei: se face de către medic.explorator: . Indicaţii: boli hematologice Locul puncţiei: . . plămîni) .perforaţie ale organelor interne ( inimă.evacuarea urinii în cazurile de retenţie acută de urină.

terapeutic: . ascită) .pe linia mediană abdominală la 2 cm deasupra simfizei puncţie negativă hemoragie vezicală astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi infecţii postpuncţionale formarea de fistule urinare. sînge. aspiră lichidul retrage acul de puncţie îndepărtează pensa de prins colul şi valvele vaginale. . puncţia se execută pe cale vaginală. Scop: .stabilirea naturii colecţiei (puroi. Pregătirea puncţiei: . Puncţia se face de către medic asistat de către 1-2 asistente Medicul: Asistenta: îmbracă mănuşi chirurgicale sterile serveşte medicul cu pensa pentru prins colul uterin preia pensa de col.administrarea unor soluţii medicamentoase Indicaţii: .în dreapta sau în stânga colului.se aşază pacienta în poziţia ginecologică pe masa ginecologică.se face spălătură vaginală cu soluţie de permanganat de potasiu. acul de puncţie adaptat la seringa de 20 ml pentru puncţie recoltează lichid în eprubetă goleşte pe rând seringile.colecţii purulente Locul puncţiei: .148 Locul puncţiei: pubiene. Accidente: traumatisme uretrale ale vaginului.explorator: . PUNCŢIILE BIOPSICE .colecţii lichidiene . o fixează cu mîna serveşte medicul cu tamponul îmbibat cu alcool iodat fixat în porttampon oferă seringa cu anestezic. puncţia.suspiciune de sarcină extrauterină . introduce valvele vaginale prinde colul uterin cu pensa dezinfectează fundul de sac posterior al vaginului face anestezia.evacuarea colecţiei de lichid . . PUNCŢIA FUNDULUI DE SAC DOUGLAS Este o variantă a puncţiei intraperitoneale.

Materialele sunt pregătite şi duse la laborator. . Pacientul este îngrijit ulterior: rămâne în decubit lateral drept 24 ore după puncţia hepatică şi în decubit dorsal după puncţia splenică şi renală. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE Importanţa examenelor de laborator: .Silverman Menghini. serveşte acul de puncţie. rinichi.diateze hemoragice .puncţia septică: .instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim. aspiră ţesutul patologic. Pacientul este pregătit psihic. stabileşte evoluţia bolii. Indicaţii: -îmbolnăviri ale organelor mai sus menţionate. .149 Definiţie: .orarul recoltărilor . splină.confirmă sau infirmă diagnosticul clinic. Pregătirea puncţiei: .puncţia hepatică: .permit depistarea bolnavilor şi a purtătorilor sănătoşi Rolul asistentei: asistenta trebuie să respecte regulile următoare: .rinichi unic Locul puncţiei: .explorator: examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului. Puncţia se practică pe ficat. execută puncţia.completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective .pregătirea psihică a bolnavului . . ganglioni limfatici. Medicul alege locul puncţiei. îndepărtează acul de biopsie. plămîni. badijonează locul puncţiei şi aplică pansament compresiv.puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: masa ganglionară sau tumorală. Asistenta pregăteşte locul puncţiei.spaţiul VIII sau IX intercostal stg.faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat. dezinfectează local. se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor.semnalează apariţia unor complicaţii . în dreptul discului intervertebral L1-L2 la 8 cm de linia mediană.puncţia renală: regiunea lombară.confirmă vindecarea . .reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. Contraindicaţii: . Scop: . serveşte medicului seringa pentru anestezie. face anestezia locală. tumori solide.

mănuşi de cauciuc . . cameră umedă.la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru .serologice Recoltarea se face prin: .efectuarea frotiului: .înţepare (pulpa degetului.se aşază o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 grade cu lama .nesterile: tavă medicală curată.puncţie arterială RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE Pregătire: materiale: .sterile: ace.se şterge cu un tampon uscat prima picătură. degresate . lame uscate.parazitologice . păstrînd aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze .regim alimentar.lamela se trage către partea liberă a lamei. faţa plantară a halucelui .se şterge cu un tampon cu alcool. şlefuite.se etichetează şi se trimite la laborator. pipete Potain.se agită lama pentru uscare . perpendicular pe straturile cutanate . aşezarea în poziţie corespunzătoare în funcţie de recoltare pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării efectuarea tehnicii propriu-zise completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză: RECOLTAREA SÂNGELUI Sângele se recoltează pentru examene: .puncţie venoasă . Pregătirea produsului pentru laborator.150 pregătirea fizică.hematologice . Execuţie: . curate.de protecţie: .bacteriologice .cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii. repaus la pat. tampoane de vată .se face asepsia pielii degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 grade . se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama . lobul urechii.

bolnavul fiind "à jeune".se înţeapă pulpa degetului: .sterile: . Rezistenţa globulară: se recoltează sângele pentru obţinerea globulelor roşii se evită hemoliza şi coagularea sîngelui sîngele recoltat se agită uşor timp de 5-10 minute cu mişcări circulare sângele se defibrilează şi nu se mai coagulează se trimite imediat la laborator. 4. Hemoleucograma: .5-5.2.femei .stativ şi pipete Westergreen .leucocite 4200-8000/ mm cub din care: .4. Se recoltează 2 ml de sânge pe cristale de EDTA ( acid diaminotatraacetic 1% ).hemoglobină 15 ± 2 g/100ml.se aspiră cu pipeta Westergreen pînă la gradaţia 200 şi se aşază în stativ pe dopul de cauciuc.rapiditatea cu care se produce depunerea elementelor figurate.nesterile: .bărbaţi. – Se recoltează 5-10 ml sânge simplu.151 RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE HEMATOLOGICE Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) . pentru a determina: Felul analizei: Modul de prelevare Interpretarea rezultatelor .se face prin puncţie venoasă.se etichetează produsul . dimineaţa.5 mil.soluţii dezinfectante: alcool 70 grade Pregătirea produsului pentru laborator: .soluţie de citrat de Na 3.reticulocite: 10-15% ./mm3 – bărbaţi.ace pentru puncţia venoasă . 13 ± 1 g/100ml.se completează buletinul . garou.femei . tăviţă renală. eprubete. muşama./mm3. Hematocrit (Htc): . vată . în poziţie strict verticală.materiale: .4.polinucleare neutrofile nesegmentate: 0-5 % RECOL TAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE – Se efectuează prin puncţie venoasă.seringă de 2 ml uscată .pernuţa.eritrocite.8 mil.8% . Pregătirea pentru VSH: .

. Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă.8-5. de microfloculare pe lamă VDRL – în diagnosticul sifilisului.5 ml oxalat de K 4.6-1 mg % D = 0.   R.pentru diagnosticul tifosului exantematic. sifilis).Quick = 12"-14" T. Meinike şi R. Serul nehemolizat are o culoare gălbuie. = 75:±10 gr % Al = 40-50 g % Gl = 20% (A/G = 1.t.40 gr/1000 ml 2-6 mg % 0.1-0.5 ml sânge REGOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGIGE Examenele serologice relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.v 0.Tymol = 0-4 u ML ZnSO4 = 0-8 u SH 2-4 u Bodansky TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui 8-32 uW (Wolgemuth ) Pr.152 uree sanguină acidul uric creatinină bilirubină colesterol lipemie teste de disproteinemie fosfatază alcalină transaminază amilază electroforeză 5-10 ml p.Howell =1'30"-2'30" calcemie sideremie rezervă alcalină ionograma sanguină glicemia fibrinogen timp de protrombină recoltare direct în eprubetă cu ac de platină 5-10 ml sânge în sticluţe heparinate 2 ml sânge/florură Na 4 mg 0.5 ml sânge 0. K+ = 3.80-2.5 mEq/l. Ca++ = 4.4 mg % 1. Kahn.20-0.5 mEq/l 14 – 28 mmol/L 58-65 vol.Weill-Felix .4 mEq/l. % Na+ =137-152 mEq/l.8% şi 4. R. de precipitare sau floculare ca: Citochol. direct în eprubetă (fără seringă).6-1. febră tifoidă.5-5. 0. Aceste examene se utilizează pentru diagnosticarea bolilor infecţioase (tifos exantematic.20 mg % T = 0.20 gr ‰ 200-400 mg% timpii: T.80-1.5-5. CI– = 94-111 mEq/l. 4.5 ml citrat de Na 3.80 gr ‰ 600-800 mg% Takata-Ara-negativ R.5-2) α1 = 4 α2 = 8 β= 12 γ = 16-18% 9-12 mg%. într-o cantitate de 5-10 ml. cel hemolizat este roz.

(poliartrita reumatoidă) R. pentru diagnosticul sifilisului. mănuşi sterile seringă a 20 cm3 medii de cultură: bulion citrat. hemaglutinoinhibare – diagnosticarea unor viroze R. RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUTAINER Avantaje: • Utilizarea acestei metode de prelevare asigură: – confortul pacientului.153      R. . – calitatea probei de sânge. temperatura . – retrage seringa. Waler-Rose – diagnosticarea P. – însămânţează: 2 ml în eprubeta cu glucoză. – aspiră 20 ml de sânge. – aşează câmpul steril. – securitatea personalului medical. de fixare a complementului R. 10 ml în bulionul citrat. Dozarea antistreptolizinelor O (ASLO) – diagnosticarea RAA – scarlatină R.geloză semilichidă Execuţie: Asistenta – îmbracă mănuşi sterile.se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37°C.se etichetează cu data. endocardită malignă subacută Pregătire: materiale de protecţie .mască de tifon. Bordet-Wassermann. – aseptizează regiunea cu iod.R. Pregătire: • Materiale . de hemaglutinare. – ia seringa şi efectuează puncţia venoasă. ora. Pregătirea produsului pentru laborator: . bruceloză. Widal şi aglutinarea "Vi" – în diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC – HEMOCULTURA Definiţie: Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic Scop: descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: o septicemie o bacteriemie: febră tifoidă.se notează în FO data şi numele persoanei care a recoltat.

fosforemie. fosfatază. concentraţie medie de hemoglobină (CHEM).materiale necesare Pregătirea psihică a pacientului.  indici eritrocitari volum eritrocitar mediu (VEM). sideremie.acul de puncţie. iar la partea inferioară două aripioare. rezervă alcalină. lipemie. uree sanguină.  antigen Australia. DE ŞTIUT: Tuburile vacuumtainer se utilizează în funcţie de codul de culoare al dopului de cauciuc astfel: • Roşu şi portocaliu: pentru chimie clinică  teste de disproteinemie. Îndepărtarea sângelui se face diferit: . . Latex. Rh.  electroliză. substanţele chimice imprimate determină schimbarea culorii când vin în contact cu zahărul. se evită frecarea pulpei degetului de bandeletă.. . Execuţie: Idem ca în alte recoltări.  timp de protrombină • Mov: pentru determinări hematologice  EDTA-K3  hematocrit.  Waler-Rose. bandelete sau stripsuri. calcemie. transaminaze.tuburi vacuumtainer.154 holder – un tub de material plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare.sau bicolore. • Verde: vacuumtainer cu litiu heparină pentru analize biochimice. amilazemie. Helicobacter.  rezistenţă globulară. hemoleucogramă (HLG) cu formulă leucocitară. Grup sanguin  ASLO. . imunogramă. glicemie. hemoglobina eritrocitară medie (HEM). bilirubinemie. RBW • Negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului • Bleu: pentru determinări de coagulare  fibrinogen. DETERMINAREA GLICEMIEI FOLOSIND TESTELE REACTIVE • • • • • • determinarea glicemiei se mai poate face folosind testele reactive. proteină "C" reactivă. depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei. creatinină. Îngrijirea pacientului după tehnică: aceeaşi ca la puncţia venoasă.  acid uric. picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono.

• Execuţie: . secreţia din conjunctivite şi dacriocistite se recoltează cu tampon steril. . RECOLTAREA SPUTEI Definiţie: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se . după trezirea pacientului. colecţiile purulente. sub control vizual (otoscop). dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul). Scop: • explorator .depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Pregătirea: .asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool. Execuţie: – recoltarea se face dimineaţa.deschide eprubeta cu tamponul faringian. recoltarea se face fie prin suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă. cu care se poate pătrunde în nazo-faringe. umoarea apoasă a camerei anterioare.se face cu un tampon mai subţire fixat pe un porttampon de sârmă uşor îndoită. Recoltarea secreţiei otice: – se face cu tamponul.materiale – masca de tifon. . OTICE ŞI OCULARE Recoltarea secreţiei nazale: . . . RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN Definiţie: Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. . .invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul gâtului . din conductul auditiv extern.depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului.se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.sterile– spatula linguală .155 • pacienţii îşi pot testa singuri glicemia folosind aparate cu afişaj electronic.îşi pune masca de protecţie.cu tamponul faringian şterge viguros depozitul de pe faringe şi amigdale. care arată cu rapiditate şi precizie valoarea glicemiei.eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină . RECOLTAREA SECREŢIEI NAZALE.eprubete medii de cultură • Pacientul este pregătit psihic şi fizic. .pentru examinări virusologice. fie prin spălare nazofaringiană. Recoltarea secreţiei oculare: infecţiile oculare care necesită examen bacteriologic.

în stomac.  se introduc în recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu un ml soluţie de stricnină 1‰ pe care pacientul o inhalează  după aspiraţii. parazitologice. pahar conic.  sputa expectorată se recoltează într-un vas steril.  frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic.  se apasă limba cu spatula. în vase separate. cât şi a întregului organism. RECOLTAREA URINEI Scop: • explorator – informează asupra stării funcţionale a rinichilor. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa. recoltarea se repetă zilnic. scuipătoare specială . care nu apar în mod obişnuit în spută. călduţă. Recoltarea sputei prin spălătură bronşică  se utilizează la pacienţii cu TBC care nu expectorează.  se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. – i se oferă vasul de colectare. eprubete. Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian  se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă. şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare. în vederea stabilirii diagnosticului.  se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească  sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă. pe nemâncate. bacteriologice. în funcţie de examenul cerut. Execuţie: – i se oferă paharul cu apă ca să-şi clătească gura şi faringele. materiale pentru toaleta organelor genitale externe. Recoltarea sputei prin spălătură gastrică    se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). – se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit anterior. bicarbonatată. se introduc prin sondă 200 ml apă distilată. pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric. Pregătire:• materiale: urinar sau ploscă.sterile: – cutie Petri. în următoarele 4 zile. pregătire fizică şi psihic . citologice. – se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h. Pregătire: • materiale . lichidul recoltat se trimite imediat la laborator. Scop: • explorator – pentru explorări macroscopice. dimineaţa.156 expulzează din căile respiratorii prin tuse.nesterile: – pahar cu apă.

bacteriologice. RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR Definiţie: Vărsătura .se îndepărtează proteza dentară. pahar cu soluţie aromată. . .sprijină fruntea bolnavului.i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura Îngrijirea ulterioară a pacientului . Pregătirea produsului pentru examen de laborator – se completează buletinul de recoltare. biochi- . .se supraveghează pacientul în continuare. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE Definiţie: – Scaun . • recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia vezicală nu este dorită. aproximativ 50 ml. eliminate din organism prin actul defecaţiei.după vărsătură se îndepărtează tăviţa.depistarea unor germeni patogeni (ex.157 Execuţie: • recoltarea urinei pentru un examen sumar: . . – se trimite produsul la laborator. • recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii: . se elimină la toaletă sau în bazinet. când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical.conţinut gastric care se elimină spontan. bacteriologice.se recoltează în eprubetă sterilă . Scop: • explorator – se fac examinări macroscopice. chimice pentru stabilirea diagnosticului Pregătire: • materiale :două tăviţe curate şi uscate.se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat. hipertensiune intracraniană). . dar şi în alte afecţiuni (alcoolism.asistenta susţine tăviţa renală. . .din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml.prima cantitate de urină emisă. Execuţie: . se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat. de obicei în afecţiuni digestive. • recoltarea urinei prin puncţie vezicală: se face numai în caz de: vezică plină.urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină. Scop: • explorator . . pregătire fizică şi psihică a pacientului. .se aşează pacientul în pat .înainte de începerea tratamentului cu antibiotice.se îndepărtează materialele folosite.resturile alimentare supuse procesului de digestie.se recoltează urina de dimineaţă . .se şterge gura pacientului. apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă.

sondă Nélaton nr.  recoltarea la copii: . .eprubete cu medii de cultură. care circulă în spaţiul subarahnoidian. . parazitologice) depistarea unor purtători sănătoşi de gemeni - Pregătire: • materiale .  se fac examinări: . purgativ salin.  se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături).158 mice.citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite. prin puncţie lombară suboccipitală sau ventriculară. în decubit lateral pentru a evita lipotimia. tub recoltator. Execuţie:  recoltarea se execută pe nemâncate.  tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică.tavă medicală. Scop: •în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene. – aproximativ 4 ml în fiecare eprubetă. polinucleare. .  la pacienţii cu stare generală alterată se execută. al stărilor comatoase.BK şi alţi germeni.pregătire psihică şi fizică. .  recoltarea pentru ouă de paraziţi: .muşama. . .  se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude. RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Definiţie: – LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV.  recoltare directă din rect. în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale. lampă ce spirt. cu rol nutritiv şi excretor.raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme. chibrituri. atipii celulare).sifilisul SNC.serologice .se poate face prin raclare cu o spatulă sau cu o baghetă .  lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări). . eozinofile. ploscă sterilă. . . Execuţie:  recoltare din scaun spontan sau provocat.se face cu sonda Nélaton.bacteriologice . 16-18.materiale pentru toaleta perineală.biochimice. aleză. cu rol de protecţie a SNC.

None Apelt – glicorahia = 50-60 mg% – Mg++ = 3-3. pustule.depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei. .se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească.5-1 mg % – Cl = 420-450 mg % – acid lactic = 10-25 mg % – P mineral =1.2-2 mg % RECOLTAREA SECREŢIILOR PURULENTE Definiţie Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor. ulceraţii.se recoltează o mică porţiune de puroi. • terapeutic . pustulelor. . se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare. de iod. ulceraţii . se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă. se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură. . limpede ca apa de stâncă. Pregătire: Idem alte recoltări.materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă.5 mg% – clororahia = 700-760 mg% – Na+ = 300-350 mg % + – azot total = 15-30 mg % –K = 12-17 mg% – creatinină = 0. Scop: • explorator .se efectuează frotiu.evacuarea şi tratarea colecţiilor purulente. ulceraţiilor.5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii Valori normale ale constituenţilor chimiei: – albuminorahie = 20-60 mg% – Ca++ = 4. leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern.5 mg % R. . conjunctiva oculară. de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor. Recoltarea din vezicule. D =1005-1009. • volum: 100-150 m. Recoltarea din papule. organele genitale. Pandy. .4-7.se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor. pH = 7.5-5.159 LCR = soluţie apoasă. din plăgi supurate. noduli sau alte leziuni inflamatoare se dezinfectează tegumentele cu tinctură. bogat salină.

. . coci gram-pozitivi şi negativi.se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic. într-o cavitate naturală a organismului.se îndepărtează labiile mari şi mici.recoltarea produselor cavităţii sondate în vederea efectuării . iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal. RECOLTAREA SECREŢILOR VAGINALE Definiţie: Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale. cauciuc sau material plastic. Trichomonas prezent. Scop: • explorator . foarte frecvente leucocite. foarte rari lactobacili. apar patru imagini: o tipul I . lactobacili. prin căile naturale. Execuţie: . . lactobacili absenţi. SPĂLĂTURI. o tipul II . Pregătire: Idem alte recoltări + lamele de sticlă.160 se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul. o tipul III .epitelii. meatul urinar. după flambare.epitelii şi lactobacili (secreţie normală). evitând atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului. foarte frecvenţi bacili gram-negativi.la fetiţe. rari bacili gram-negativi sau leucocite. orificiul colului uterin. CLISME Definiţie: Sondajul reprezintă introducerea unei sonde sau cateter din metal. faringian. . iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa din eprubeta sterilă. SONDAJE. Interpretarea examenului La examenul microscopic. frecvente leucocite o tipul IV .se recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri :orificiul glandelor Bartolin. se recoltează cu ansa.recoltarea se face cu valve şi specule sterile.rare epitelii. foarte abundentă floră mixtă.epitelii. nazal.

 Jejunostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă cu risc major de inhalaţie. silicon) • sondele sunt lungi de 75-120 cm cu diametru de 8-12 ch pe scara Charriere (1ch = 1.  în cazul spălăturilor. . fără intervenţie chirurgicală.sonda de alimentaţie gastrică sau duodenală la pacienţii cu AVC. după caz.hidratare.evacuarea aerului sau gazului după o reanimare cu ventilaţie prin mască. Tipuri de sonde gastroduodenale: o pentru utilizarea de scurtă durată (PVC sau cauciuc). .  Gastrostomie endoscopică percutanată – indicată în alimentaţia enterată de durată lungă.  este interzisă introducerea lichidului de spălătură sub presiune  conţinutul evacuat prin sondaje sau spălături se păstrează (pentru analiză)  sondajele şi spălăturile vor fi notate în foaia de observaţie însoţite de numele persoanei care le-a efectuat  eventualele greşeli comise cu ocazia sondajului şi spălăturii vor fi raportate TIPURI DE SONDE I.). • terapeutic . . în risc major de inhalare sau tulburări de evacuare ale stomacului (pacienţi cu tulburări de conştienţă. II. .evacuarea conţinutului cavităţii sondate. pentru a uşura înaintarea.evacuarea conţinutului gastric înainte de anestezie în intervenţia chirurgicală de urgenţă.prelevarea lichidului gastric în scop diagnostic. . Sonde gastroduodeoale – (adesea numite sonde gastrice) sunt utilizate pentru următoarele scopuri: .alimentare. cantitatea lichidului introdus trebuie să fie întotdeauna mai mică decât capacitatea cavităţii organului spălat. de 12-15 ch pentru evacuare şi spălătură.161 examenelor de laborator.evacuarea stomacului după absorbţie orală de substanţe toxice .curăţirea cavităţii de substanţe dăunătoare organismului Rolul asistentei  respectarea unei asepsii perfecte  pregătirea psihică a bolnavului  sonda se va lubrifia sau uda. . o pentru utilizare de lungă durată:– din material sintetic (poliuretan. .introducerea unor substanţe medicamentoase.3 mm) pentru alimentaţie. . . când nu există risc important de inhalare  Sonda naso-duodenală şi naso-jejunală – indicată în nutriţia de durată scurtă. iar pentru spălătură gastrică de 30 ch. Pentru alimentaţia enterală artificială  Sonda naso-gastrică – indicată în alimentarea de scurtă durată. AVC etc.evacuarea sau aspirarea lichidului gastric sau a sângelui.

balonaş distal. tăviţă renală. sonda Eudel. casoletă cu mănuşi de cauciuc. o curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse. lungime de 31 cm (12-18 ch). tipuri: – sonda Miller-Abbott – cu lumen dublu. Sonde de compresiune esofagiene o folosite pentru oprirea hemoragei produse de varicele esofagiene sau a hemoragiei gastrice (sonda Blakemore . cât mai aproape de rădăcina limbii. o cere pacientului să deschidă larg gura. recipient pentru colectare. Indicaţii: – în gastritele acute sau cronice. Pregătire: pregătirea psihică şi fizică a pacientului. o îmbracă şortul de cauciuc. să respire adânc şi introduce capătul sondei pana la peretele posterior al faringelui. eprubete. prosoape. . sonda Linton) Complicaţii: . a cardiei. o umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag. boala ulceroasă. Scop: • explorator o recoltarea conţinutului stomacal o pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului.ulcer de compresiune al esofagului cu risc de esofagită.pneumopatie de inhalaţie. IV. Pregătiri • materiale: de protecţie: şorţuri din cauciuc sau din material plastic.lungime de 120-300 cm. Mercier) SONDAJUL GASTRIC Definiţie: Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc – sonda gastrică Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac. Execuţie: o asistenta se spală cu apă şi săpun. • terapeutic o evacuarea conţinutului stomacal toxic. o introducerea unor substanţe medicamentoase.cu două balonaşe şi trei deschideri. o îşi pune mănuşile sterile. sonda Faucher sau Einhorn. decompresiune şi eliberarea lumenului intestinal. o hidratarea şi alimentarea bolnavului. Sonde vezicale – instalate în scop – diagnostic. o se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă o prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. V. 2 seringi de 20 ml.ruptură de esofag. . . muşama şi aleză.folosite pentru alimentaţie. invitând bolnavul să înghită. o verifică prezenta sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal .confecţionate din cauciuc sau material plastic.medicamente. etc.162 III.asfixie . Sondele intestinului subţire . o introduce sonda în esofag şi este împinsă uşor spre stomac (40-50 cm). terapeutic (tipuri – sonde pentru evacuare simplă: Nélaton. .

hiperemia feţei. .vas colector – medicamente .se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-cardiale.se aspiră conţinutul sondei. se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş). . TA şi pulsul. apoi cianoza.se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv (sifonaj). . după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient).se verifică permanent presiunea din balonaşe (50 – 60 mmHg) .163 cu ajutorul seringii şi fixează sonda. dintre care cea mai utilizată este sonda Blakemore. Accidente . cocaină pentru anestezie.se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer. . . permeabilitatea sondei.soluţie novocaină.–se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer.bronhopneumonii de aspiraţie. Execuţie: . sondă gastrică. o extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă. . Pacient: pregătire fizică şi psihică. Scop: – realizarea hemostazei în HDS.se supraveghează fixarea. INTRODUCEREA SONDEI BLAKEMORE Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea unui tamponament esofagian se folosesc. laringoscop.greaţă şi vărsături .aparat de aspiraţie. Îngrijirea ulterioară a pacientului – Idem ca în alte manevre. . o aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer sau aspiră sucul gastric cu seringa. Pregătirea produsului pentru examenul de laborator – Idem ca în alte manevre. comprese. – nesterile . SONDAJUL DUODENAL Definiţie: Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde . se îndepărtează sonda.tuse. seringi de 20 ml. mai multe tipuri de sonde.substanţă lubrifiantă. varice esofagiene Pregătiri: • materiale sterile sonda Blakemore cu dublu balonaş.se introduce sonda endonazal. o goleşte conţinutul sondei în vasul colector. pense hemostatice. cu prudentă. .

Scop: • explorator .se pot localiza procesele patologice hepatobiliare.se evidenţiază meatul urinar. . .primele picături se iasă să se scurgă în tăviţa renală. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI Pregătiri: • materiale:muşama şi mănuşi sterile de cauciuc. .se lubrifiază sonda cu ulei steril.analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui . • terapeutic . Execuţia: Vezi sondajul gastric. SONDAJUL VEZICAL Definiţie: Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau cateter) prin uretră în vezica urinară. două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoi complet rotunjit având una-două orificii laterale aproape de vârf. realizând astfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern. Pacient: pregătire psihică şi fizică.evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan).recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal. Pregătiri: Vezi sondajul gastric.sondajul se efectuează în condiţii asepsie .se dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos în direcţia anusului. .executarea unor procedee terapeutice prin sondă. extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică. apoi în recipientele pregătite în funcţie de scop sau într-un recipient de colectare.164 Einhorn dincolo de pilor. .paralel cu înaintarea sondei. medii de cultură. . 1-2 eprubete pentru urocultură. sonda se introduce în uretră 4-5 cm.se extrage sonda se face după pensarea orificiului extern. realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.orientată cu vârful în sus. . Execuţie: . .recoltarea urinii pentru examen de laborator. . Scop: • explorator • terapeutic • alimentaţie artificială Generalităţi . medicamente (ulei de parafină steril şi oxicianură de mercur 1/5000 • pacienta – se pregăteşte fizic şi psihic. .depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare.

se îmbracă şi se aşează comod în pat.sub bazin se aşează o pernă tare. pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei uretrale Complicaţii • imediate: .165 Îngrijirea ulterioară a pacientei . .crearea unei căi false prin forţarea sondei. .pentru mobilizarea dopurilor de secreţie intrabronşice .  între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei şi cu ajutorul unei pense sterilese apucă sonda.se face toaleta organelor genitale.lezarea traumatică a mucoasei uretrale . prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile. . în timp ce cu mâna stângă întinde penisul cât mai bine.se efectuează toaleta regiunii vulvare.  se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa. conţinutului abceselor . Scop • explorator . . muşamaua şi aleza.infecţioase. .se va supraveghea în continuare.se aşează tăviţa renală între coapse Execuţie  asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc. SONDAJUL TRAHEO-BRONŞIC Prin sondaj traheo-bronşic se înţelege introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea bucală şi laringe în trahee şi bronhii (sondaj Metras).astuparea sondei în cursul evacuării vezicii • tardive .  alege sonda şi o lubrifiază. .se notează în FO SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT Pregătiri: idem ca la sondajul vezical la femei .se aşează pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate. . .  dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianură de mercur.pentru extragerea exsudatelor din căile respiratorii.în caz de bronhografii ţintite pentru obţinerea imaginii arborizaţiilor bronşice dintr-un lob sau dintr-un segment pulmonar (substanţa radioopacă se introduce direct prin sondă în ramura bronşică respectivă) • terapeutic .

se spală pe mâini. comprese de tifon.îngrijeşte ulterior pacientul Complicaţii • imediate: . spatulă linguală. . se dezinfectează.face examenul radiologic. Pregătire: materiale de protecţie (prosoape.schimbă poziţia pacientului (decubit lateral stâng-drept. cocaină) fenobarbital.tuse: se întrerupe sondajul şi se completează anestezia. după utilizarea unei cantităţi mari de cocaină. medicamente (adrenalină.sub controlul laringoscopului introduce sonda până în regiunea subglotică. îmbracă mănuşi sterile şi masca de tifon. . sterile: sondă Metras. oglindă laringiană. măşti de tifon). . fenomene de colaps. cafeină. .alege sonda corespunzătoare lobului în care vrea să pătrundă. . poziţie Trendelenburg) .injectează substanţa de contrast cu presiune moderată . • tardive: . . pacientul va fi pregătit fizic (dimineaţa pe nemâncate şi sedat) şi psihic. . transpiraţii reci.în prezenta unor secreţii conjunctivale abundente. .susţine limba pacientului în afară.execută anestezia. plegomazin. . Scop • terapeutic . Asistenta . retrage mandrenul şi o împinge mai departe sub control radioscopic spre locul leziunii.pentru îndepărtarea corpilor străini. puţin înclinat spre partea care trebuie injectată.pentru tratamentul local al proceselor pulmonare supurative (bronşiectazie. abces pulmonar).ţine capul bolnavului asigurând poziţia .extrage sonda. . sursă de lumină).intoxicaţia cu cocaină manifestată prin dispnee.în procesele inflamatoare ale conjunctivei.166 . .suprainfecţii SPĂLĂTURA OCULARĂ Definiţie Prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival.aşează bolnavul în decubit dorsal. seringi. Execuţie Medicul . decubit ventral. palpitaţii. nesterile (tăviţă renală. . instrumente pentru anestezia laringelui.

îndepărtarea corpilor străini.pregătirea pentru examen gastroscopic Contraindicaţii .aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare. tampoane de vată. . . . .verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C .solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile. picurător. . sterile: comprese. .deschide fanta palpebrală cu degetele şi toarnă încet lichidul în sacul conjunctival.intoxicaţii cu substanţe caustice.167 Pregătire : materiale de protecţie (prosoape.îndepărtarea secreţiilor (puroi.evacuarea conţinutului stomacal toxic. Pregătiri Idem ca la spălătura oculară. SPĂLĂTURA GASTRICĂ Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine. cerumen). Scop • terapeutic . măşti de tifon).repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură.intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice.se spală pe mâini. se dezinfectează. . Indicaţii .participă două asistente: una supraveghează pacientul şi una efectuează tehnica . . . evitând corneea. . Scop • terapeutic .stază gastrică însoţită de procese fermentative.tratamentul otitelor cronice. Execuţie .pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac. SPĂLĂTURA AURICULARĂ Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.

fără resturi alimentare sau substanţe străine. Scop. se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac. • terapeutic .se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede. Pregătiri Idem ca la sondaj Execuţie Idem ca la sondaj + .tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi manevrelor. varice esofagiene. cancer gastric.după evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie. Idem ca la sondaj vezical. Notarea în foaia de observaţie . .se ridică pâlnia deasupra capului pacientului.tehnica se execută cu prudentă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii. . .se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus. . îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate. Execuţie . . . traumatisme. Important: .tehnica începe cu sondajul vezical .se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector. Pregătiri.înainte ca ea să se golească complet. ulcer gastric în perioada dureroasă. SPĂLĂTURA VEZICII URINARE Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter în vezică. infecţii.se repetă operaţia până ce lichidul este curat.168 hepatite cronice. .se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie.se notează tehnica şi aspectul lichidului de spălătură. . limpede. capătul sondei aşezându-se pe o compresă. fără să se destindă vezica.îndepărtarea exudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii.

intervenţii chirurgicale asupra rectului.evacuarea conţinutului intestinului gros. . se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu lichidul până în fundul de sac posterior al vaginului . . în rect şi colon).se aşează irigatorul la 50 – 75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană . soluţie sublimat 1%) Execuţie: .îndepărtarea conţinutului vaginal . traversă. Scop. nesterile ( stativ pentru irigator.pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie. Scop • terapeutic .se spală bine fundul de sac posterior al vaginului.se adaptează canula la tubul irigatorului şi se elimină aerul . soluţie cloramină. care.reducerea proceselor inflamatoare. .  spălături călduţe (35-37°C).alimentarea sau hidratarea pacientului. vată). prosoape.introducere de medicamente.se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească.în vagin. • evacuator . oxicianură de mercur1/4000. .calmarea durerilor. . Pregătiri • materiale de protecţie (paravan. sterile (canulă vaginală.Atenţie ! soluţiile medicamentoase (preparate farmaceutice sau pe loc) vor fi încălzite la temperatura necesară în baie de apă. spălăturile vaginale se împart în:  spălături reci (până la 20°C).apă sau soluţie medicamentoasă . muşama).  spălături calde (45-50°C). .169 SPĂLĂTURĂ VAGINALĂ Prin spălătură vaginală se înţelege introducerea unui curent de lichid . se evacuează pe lângă canulă. bazinet. .irigator. permanganat de K 1/2000.dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale. irigoscopie).se reperează orificiul de intrare în vagin. după ce spală pereţii vaginali. CLISMELE Prin clismă se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus. • terapeutic .) medicamente –2 l soluţie medicamentoasă (apă oxigenată.spălarea mâinilor . . După temperatura lor.

prin sifonaj.  după ce vârful canulei a trecut prin sfincter.  se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase.  clisme terapeutice . 150 ml pentru copil).  se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală. învelitoare) .  pacientul va respira adânc. • pregătire psihică şi fizică a pacientului CLISME EVACUATOARE Execuţia • clisma evacuatoare simplă:  se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. purgative. săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru).  se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului.  se fixează irigatorul pe stativ. substanţă lubrifiantă (vaselină). uleioase.  clisme alimentare – hidratante. ca să reţină soluţia 10-15 minute. apă caldă la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulţi. Pregătiri: • materiale de protecţie (paravan. casoletă cu comprese. ulei (4 linguri la 1 litru de apă).şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă.  pacientul se duce la toaletă clisma înaltă : se procedează la fel ca la clisma evacuatorie simplă.medicamentoase cu efect local. pară de cauciuc pentru copii). şi îşi relaxează musculatura abdominală.  clisme baritate .  se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere. cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare. medicamente. muşama.  se introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa subiacentă. anestezice. sterile (canulă rectală. sau glicerină (40 gr la 500 ml). înalte. tăviţă renală.170 Clasificarea clismelor după-efect  clisme evacuatoare care pot fi: simple.  se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă.  se lubrifiază canula cu o compresă de tifon. bazinet. aleză.  se umple irigatorul. irigatorul şi tubul de cauciuc de 1. dar se introduce canula flexibilă la 30 – 40 cm.cu scop explorator. se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale.  se introduce canula 10-12 cm. sare (1 linguriţă la un litru de apă). nesterile (stativ pentru irigator.5-2 m lungime şi 10 mm diametru. .

171

CLISMA TERAPEUTICĂ Clisma terapeutică: - se foloseşte când se doreşte o acţiune locală asupra mucoasei, când calea orală nu este practicabilă sau când se doreşte ocolirea căii portale; - se pot administra medicamente ca: digitală, clorură de calciu, tinctură de opiu, chinină, care se absorb prin mucoasa rectală sau cele cu efect local (soluţii izotonice) în microclisme sau clisme picătură cu picătură (la o oră, 1 1/2 h după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60 picături pe minut. Microclisme - substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15 ml apă ser fiziologic sau soluţie izotonă de glucoză şi se introduce cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală. Clisma picătură cu picătură - se pot introduce în organism 1-2 l soluţie medicamentoasă în 24 h; - se foloseşte şi în scop anestezic (când narcoza prin inhalaţie este contraindicată), eterul putând fi administrat sub forma unei clisme picătură cu picătură; - pentru efectul local se utilizează clismele cu bicarbonat de Na, infuzie de muşeţel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Definiţie. Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru, cu marginile extremităţilor rotunjite. Scop. Eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal Pregătiri:• materiale de protecţie (muşama, aleză, învelitoare; paravan), sterile (tubul de gaze; comprese, substanţă lubrifiantă -vaselină boricată); Execuţia - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează; - unge tubul cu vaselină boricată - depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon, prin mişcări de "răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm; - acoperă pacientul cu învelitoare; - menţine tubul maximum 2 ore; - se îndepărtează după degajare; - la nevoie se repune după 1-2 ore

172

CAPITOLUL VII

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. Scopul administrării  prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile);  ameliorarea bolilor (ex. medicamentele antalgice);  vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acţiunea lor locală sau generală; Căile de administrare  calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;  local - pe tegumente şi mucoase;  respiratorie;  urinară;  parenterală - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase (executate de asistenta medicală) şi injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase (executate de medic); Calea de administrare este aleasă de medic, în funcţie de scopul urmărit. Medicamentele se conservă în: - farmacii - dulapul ce conţine otrăvurile (închise) - toate medicamentele stupefiante; - frigider - seruri imune, insulină, antibiotice; Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris. Pentru pacienţii ambulatori, prescrierea se face în reţetă, iar pentru pacienţii internaţi în spital în foaia de observaţie. Prescrierea cuprinde: - numele medicamentului; - doza - cantitatea şi concentraţia; - calea de administrare; - ora administrării şi durata tratamentului; - administrarea în raport cu alimentaţia - înainte, în timpul sau după masă; Circuitul medicamentelor în spital

173 se completează condica de medicamente în triplu exemplar (data, numele pacientului, salonul, patul, numele medicamentului), forma de prezentare; se predă condica de medicamente la farmacie; se prelucrează medicamentele de către asistenta medicală care are sarcina de a verifica: - ambalajul propriu; etichetele. se depozitează medicamentele în secţia de spital în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie - în frigider; se administrează medicamentele la ora prescrisă;

-

Regulile de administrare a medicamentelor • Asistenta  respectă medicamentul prescris de medic  identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;  verifică calitatea medicamentelor (culoarea, turbiditatea, opalescenţa)  respectă căile de administrare prescrise de medic;  respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ,  respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore;  respectă somnul fiziologic al pacientului  evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierii unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă, în acelaşi pahar;  serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;  respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovulele vaginale, supozitoare;  informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;  anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor  administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;  respectă măsurile de asepsie,

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ
Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros. Scop - obţinerea efectelor locale, - obţinerea efectelor generale. Contraindicaţii în administrare: - medicamentul este inactivat de secreţiile digestive; - medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;

174 se impune o acţiune promptă a medicamentelor; medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă; se impune ocolirea barierei hepatice.

Forme de prezentare a medicamentelor • lichide - soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii; • solide - pulberi, tablete, drajeuri; granule, mucilagii Pregătirea administrării medicamentelor • pacientul: - este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare; - i se administrează în poziţie şezând, dacă starea lui permite; • materiale: - lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă; - apă, ceai, lapte; Administrarea medicamentelor • lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai; • solidele: - tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă; - pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate - se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită; - granulele se măsoară cu linguriţa; Atenţie! - înaintea administrării se verifică medicamentul; - ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active; Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele lichide: 1 pahar de lichior o ceaşcă de cafea un pahar de apă o linguriţă 1 lingură 20 picături 60 picături 40-45 picături 15 g ulei 50 ml soluţie apoasă 200 ml soluţie apoasă 5 ml soluţie apoasă 4,5 ml ulei 6,5 ml sirop 3 linguriţe de apă 1 g soluţie apoasă 1 g soluţie alcoolică 1 g soluţie uleioasă

-

175 1 linguriţă rasă = 1,5-2,5 g 1 linguriţă cu vârf = 2,5 - 5 g – 1 vârf de cuţit = 0,5-1 g gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop - la pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, se introduc medicamentele prin sondă Einhorn, în stomac. DE EVITAT: - manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor; - amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri sau sub altă formă cu cărbune medicinal, - administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii sub vârsta de 5 ani; - atingerea dinţilor de către soluţiile acide şi feruginoase, pentru că atacă smalţul dentar (ele vor fi administrate cu ajutorul unui tub de sticlă); -

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
Indicaţii - pacienţii cu tulburări de deglutiţie; - pacienţii operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă (vărsături, greţuri, hemoragii); - pacienţii la care se doreşte evitarea circulaţiei portale, Scop - obţinerea unor: • efecte locale: - golirea rectului; - efect purgativ - supozitoare cu glicerină; - calmarea durerilor; - atenuarea peristaltismului intestinal; - atenuarea proceselor inflamatoare locale; • efecte generale: - prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot acţiona asupra unor organe sau sisteme Forme de administrare a medicamentelor • supozitoare • clisme medicamentoase Pregătirea administrării supozitoarelor • •materiale: mănuşi de cauciuc, vaselină, tăviţă renală, supozitoare; materiale pentru clisma evacuatoare (vezi clismele); • •pacientul: este pregătit psihic şi fizic (poziţia decubit lateral cu membrele inferioare flectate pentru administrarea supozitoarelor); Administrarea supozitoarelor

176 asistenta îşi spală mâinile, apoi îmbracă mănuşile de cauciuc; despachetează supozitorul din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul, sau îl menţine într-o atmosferă caldă; depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă introduce supozitorul cu partea ascuţită înainte în anus. Administrarea clismelor medicamentoase - vezi capitolul "clismele"; DE ŞTIUT: – în timpul administrării clismei medicamentoase picătură cu picătură, se va menţine constantă temperatura soluţiei (39-42°C), pentru a evita reflexul de defecaţie prin administrarea soluţiei cu temperatură redusă, ca urmare a răcirii. Se evită : - supraîncălzirea supozitorului care determină topirea lui şi imposibilitatea de administrare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
Calea respiratorie se foloseşte pentru administrarea medicamentelor, având în vedere suprafaţa de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare şi vascularizaţia lor bogată. Se administrează: - gaze sau substanţe gazeificate; - lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori intratraheal. Scop o dezinfecţia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; o îmbogăţirea aerului inspirat în oxigen, pentru combaterea hipoxiei; o fluidificarea sputei, expectoraţia. Inhalaţia – reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de vapori de apă. Indicaţii rinite; rinofaringite; bronşite; astm bronşic; Pregătirea inhalaţiei • pacientul este pregătit psihic şi fizic (se aşează în poziţie şezând şi învaţă să-şi sufle nasul) • materiale: inhalator, prosop, vaselină, cort, apă clocotindă; substanţe medicamentoase (esenţe aromate, substanţe antiseptice, substanţe alcaloide); Executarea inhalaţiei • asistenta - îşi spală mâinile; - introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o lingură inhalant la 1-4 l de apă; - aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului, îl acoperă cu cortul sau pelerina;

să expire pe nas. • pacientul: . cu ajutorul spatulelor.se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor. .lichide . aleză. . .mixturi. .177 invită pacientul să inspire pe gură. Pregătirea administrării • materiale: . Forma de prezentare a medicamentelor .săpunuri medicinale. care apoi se aplică pe tegumentul bolnav.mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuşă.pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele . supraveghează pacientul. durata unei şedinţe: 5-20 de minute.badijonareea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase . reorganizează materialele. Aplicarea medicamentelor – asistenta alege instrumentele în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor.instrumentar şi materiale sterile . . comprese.pudre.tăviţă renală. se aplică medicamentele care au efect local.compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros. . . . în funcţie de suprafaţa pielii.unguentele şi pastele se aplică. . .unguente. paste.prosop de baie.săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii. . pe suprafaţa tegumentelor.muşama. compresă medicamentoasă. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR Pe suprafaţa tegumentelor. cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos. într-un strat subţire .se administrează prin badijonare.pudrieră cu capac perforat. Săpunul este întins pe piele. . lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile. .pense porttampon.materiale pentru protecţia patului .băi medicinale. spatule. . .se informează asupra efectelor medicamentelor. . îngrijeşte ulterior pacientul .creioane caustice.creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare.

Forme de prezentare a medicamentelor . vezica urinară).îngrijeşte ulterioar pacientul ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival. Pregătirea instilaţiei: • materiale (pipetă.pulberi.îşi spală mâinile.178 băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant. .aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă.dezinfecţia. sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie. pe mucoasa vaginală. Executarea instilaţiei • asistenta: . tampoane. sau un organ cavitar (nas.unguente. Pregătirea administrării • materiale: . INSTILAŢIA reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă.tăviţă renală). oculară. . . pe marginea pleoapelor. . . dezinfectant. nazală.material de protecţie – prosop. acoperită cu un tampon de vată. Scop . soluţia medicamentoasă . Instilaţiile nazală. ochi. bucală.instilează numărul de picături recomandate de medic. • pacientul este pregătit psihic şi fizic ( în decubit dorsal. pentru instilaţia nazală şi oculară). decongestiv. ureche. în conductul auditiv extern. .pune în evidenţă cavitatea: conjunctivală. comprese sterile. antipruriginos. în vestibulul nazal.soluţii.evacuează secreţiile din cavitate . ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA MUCOASELOR Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală. în conductul auditiv extern sunt executate de asistentă. conductul auditiv extern . conjunctivală. . în conductul auditiv extern.baghetă de sticlă lăţită.descongestionarea mucoaselor.

. BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale.tampon montat pe o sondă butonată.pentru protecţia lenjeriei pacientului. . . .După aplicare. casoletă. . cu capul în hiperextensie.Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie.în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată.  examinează cavitatea bucală. pentru a antrena pudra pe toată suprafaţa globului ocular.179 . De ştiut : nu se administrează pudre pe zone zemuide. total sau parţial. unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu un tampon.se aşezat poziţie şezând. sângerânde. medicamentoasă • pacientul . îmbracă mănuşile. mănuşi. prin apăsare pe partea plină a tubului. comprese sterile. Pregătirea badijonării • materiale . tăviţă. De ştiut : nu se administrează unguente pe zone zemuide.  îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă  badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE . ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă. spatulă linguală. trusă de pense hemostatice. sângerânde. cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon.se pregăteşte psihic şi fizic Execuţie .este informat asupra tehnicii.unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte.îngrijeşte ulterior pacientul. sol. pacientul închide ochiul. Executarea badijonării • asistenta:  îşi spală mâinile. • pacientul: .în sacul conjunctival. .

mănuşi chirurgicale sterile). Tamponul este confecţionat din vată presată. Scopul injecţiilor • explorator . posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. Pregătirea aplicării tampoanelor vaginale • materiale: pentru protecţia mesei de tratament. Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc. . vărsături. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ Calea parenterală. Calea parenterală reprezintă doar calea injectabilă de administrare a medicamentelor. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism. pensă lungă porttampon. instrumentar steril (valve vaginale.ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. Avantajele căii parenterale dozarea precisă a medicamentelor. este calea care ocoleşte tubul digestiv. ADMINISTRAREA OVULELOR VAGINALE Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide. prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile.îngrijeşte ulterior pacienta. cu hemoragie digestivă. • Asistenta II . aleză. - • Asistenta I îşi spală mâinile. Pregătirea bolnavei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării. introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac lăsând să atârne capetele tifonului îndepărtează valvele vaginale. ovoide sau sferice. acul fiind adaptat la seringă. . obţinerea unui efect rapid. acoperit de tifon. muşama. introduce valvele vaginale. îmbracă mănuşile.toarnă soluţia medicamentoasă. Executarea tehnicii • pacienta: este pregătire psihic şi fizic (se aşează în poziţie ginecologică). care se prelungeşte cu 20-25 de cm de la tampon.180 Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale.

şi subspinoasă a omoplatului. . regiunea subclaviculară. rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.)  Scop terapeutic  Locul injecţiei – regiuni bogate în ţesut celular lax.intradermoreacţii la tuberculină. Asistenta efectuează injecţiile intradermică. în ţesutul celular subcutanat – injecţia subcutanată. • terapeutic . .administrarea medicamentelor. intramusculară şi intravenoasă. . Locul injecţiilor îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: .  Scop terapeutic . nedureroase. extensibil : faţa exter-nă a braţului. .)  Scop terapeutic  Locul injecţiei : muşchi voluminoşi. histamina. în treimea mijlocie.izotone.în spaţiul subarahnoidian.m. . faţa supra. la diverşi alergeni.sub piele. soluţii cristaline: insulina. cofeina. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei. în scop de anestezie. . externă a coapsei. orice regiune.regiunea superoexternă a fesei. faţa superoexternă a coapsei.faţa. . . flancurile peretelui abdominal. faţa externă a braţului şi a coapsei.  Resobţia începe la 5-10 minute de la administrare.d.)  Scop explorator .ţesutul muscular – injecţia intramusculară. uşor resorbabile.desensibilizarea organismului în cazul alergiilor.  Locul injecţiei : în regiunile lipsite de foliculi piloşi : faţa anterioară a antebraţului.anestezie locală.în vasele sanguine – injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială. . cu densitate mică.c.181 .  Soluţii administrate – soluţii izotone.care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe. subcutanată. . lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi. Injecţia intramusculară (i.  Soluţii administrate . INJECŢIILE Injecţia intradermică (i.  Resobţia -foarte lentă.în intervenţia de urgentă – intraosoasă.în inimă – injecţia intracardiacă. durează în funcţie de cantitatea administrată. Injecţia subcutanată (s.în grosimea dermului – injecţie intradermică.

în muşchiul deltoid. care prezintă următoarele avantaje: .)  Scop explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic. venele de pe faţa dorsală a mâinii.faţa externă a braţului. cu densitate mare. muşama.risc de contaminare redus. perniţă.condiţii maxime de sterilitate.venele antebraţului.economie de timp şi de personal. . cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă. Încărcarea seringii . în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze. seringă cu amboul situat excentric. soluţii uleioase. în ambalaj individual.182 . Pregătirea pacientului pentru injecţie – Pregătire psihică şi fizică.  pentru injecţia intradermică. venele maleolare interne. se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare. lampă de spirt.5 ml.se spală mâinile cu apă curentă. se termină în 3-5 minute. Resobţia – începe imediat după administrare.acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate. Alte materiale: . seringă de 0. Soluţii administrate – soluţii izotone.  Resobţia – instantanee. după cum se arată în tabelul următor Medicamentul prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil. . în seringă gata pregătită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile – pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc însoţite sau nu de solvent.tampoane sterile din vată şi tifon.  Se utilizează seringile de unică folosinţă. . . termenul de valabilitate a sterilizării. este mai lentă pentru soluţiile uleioase   Injecţia intravenoasă (i. soluţii coloidale. pile din metal pentru deschiderea fiolelor. soluţii hipertone.  Scop terapeutic  Locul injecţiei – venele de la plica cotului. sterilizate. . soluţii dezinfectante (alcool). tăviţă renală.manipulare uşoară. gradată în sutimi de ml.  pentru injecţia intravenoasă. garou din cauciuc.v.  Soluţii administrate – soluţii izotone. venele epicraniene. Pregătirea injecţiei • materiale:  seringi sterile. se verifică seringa şi acele – capacitatea.

. . EFECTUAREA INJECŢIILOR INJECŢIA INTRADERMICĂ Executarea injecţiei: . prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac.se observă.183 se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor. formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală.dezinfectează locul injecţiei.imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi. se adaptează acul pentru aspirat soluţia. . eticheta. .se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului. nu se tamponează locul injecţiei. . doza.asistenta îşi spală mâinile.se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare.se aspiră solventul în seringă. având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm. acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă. se aşteaptă evaporarea alcoolului.se retrage brusc acul.se îndepărtează ambalajul seringii.se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului.se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie.se dezinfectează dopul de cauciuc. . c) – aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: . aspectul soluţiei . . . termenul de valabilitate.se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face. .se introduce acul în fiola deschisă.se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată. la locul de injectare. a) aspirarea conţinutului fiolelor: . . .se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă. . .se dezinfectează gâtul fiolei . se aşteaptă evaporarea alcoolului. - b) dizolvarea pulberilor .se deschide fiola . . .se îndepărtează aerul din seringă.se îngrijeşte ulterior pacientul . . fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus.se aspiră soluţia din fiolă.se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei.. se dezinfectează dopul de cauciuc.se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului.

idem injecţia intradermică + . se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (puntul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter. . . care trece prin marginea superioară a marelui trohanter.ruperea acului. cu forţă. • pacientul: se informează.când pacientul este în poziţie şezând. punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier). injecţia se poate face în toată regiunea fesieră. până deasupra şanţului interfesier.se pătrunde brusc. .necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei INJECŢIA SUBCUTANATĂ Executarea .184 Incidente : .se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei.când pacientul este culcat. longitudinal 2-4-cm. . a căror lezare ar putea provoca accidente. lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi. dar se respectă locurile de elecţie. Pregătirea injecţiei • materiale: – vezi generalităţi.lipsa aspectului caracteristic de papulă . În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic: .se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin). cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale. Executarea Idem injecţia subcutanată. .lipotimie.cadranul superoextern – rezultă din întretăierea unei linii orizontale.hematom prin lezarea unui vas mai mare. se încarcă seringa. stare de şoc cauzată de substanţa injectată. . . deasupra liniei de sprijin.durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase.se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi.se injectează lent soluţia medicamentoasă. . având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului . masânduse uşor Accidente .revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii. care se ridică după planurile profunde. . la baza cutei. .

se dezinfectează locul puncţiei. . . compresiv. ruperea acului.se retrage brusc acul. . ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR ŞI CHIMIOTERAPICELOR Antibioticele sunt substanţe organice. la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool. provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri. INJECŢIA INTRAVENOASĂ Execuţia injecţiei . senzaţia de uscăciune în faringe. .valuri de căldură. . hematom prin străpungerea venei ameţeli. . când injectarea s-a terminat. Chimioterapicele . paralizie (lezare în sciatic).asistenta îşi spală mâinile. . 2.se alege locul puncţiei. periodic. . embolie. 5. durere vie. continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc. prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase. lipotimie. 3. colaps.185 Incidente şi accidente 1.se injectează lent.substanţe chimice cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă.flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante. .injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor.injectare lentă. hematom prin lezarea unui vas. .se îngrijeşte ulterior pacientul Incidente şi accidente . . dacă acul este în venă. PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR GRUPE DE MEDICAMENTE 1.se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului.se verifică.se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă). supuraţie aseptică.se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului. Intervenţii în caz de eşec : . durere. . care au proprietăţi bacteriostatice. bacterii) sau obţinute pe cale sintetică. 4.se controlează dacă acul este în venă.se dezinfectează. . . 6. bactericide sau antimicotice.

c. apariţia rezistenţei microbiene la antibiotice. tetraciclină.larg (ex. penicilina V). ADMINISTRAREA CORTIZONULUI Cortizonul . astm bronşic. Cortizonul nu vindecă. . Reacţii secundare: .Bacteriostatică – ex.alergice: erupţii. Acţiunea medicamentelor : .Antimicotică – ex. cloramfenicol. aminoglicozide.antiinflamatorie . Indicaţii: RAA. Forme de prezentare  tablete – (ex.186 Spectrul de activitate: .m. griseofulvină Efecte adverse: . perfuzii intravenoase). respectând: .biologice: dismicrobism.  verifică termenul de valabilitate al produsului. ci modifică reacţiile la agentul cauzal. i. . tetraciclinele. . Acţiuni: . penicilina G 400. penicilină. intrarahidiene. cloramfenicol). oxacilină 250 mg.  capsule operculate – (ex.este hormonul glandelor suprarenale secretat de stratul cortical sau analogi de sinteză.evitarea asocierii în aceeaşi seringă a mai multor antibiotice .v. ototoxice .Bactericidă – ex. doxicilină).tegumente şi mucoase Intervenţiile asistentei medicale  recoltează produsele biologice sau patologice pentru examenul bacteriologic şi efectuării antibiogramei.dizolvarea corectă a pulberilor de antibiotice .  administrează antibioticul prescris. sau în hipofuncţie corticosuprarenală. nefro-.parenterală.  fiole – (ex.prevenirea reacţiilor alergice . gentamicina).îngust (ex. ampicilină.toxice: hepato-. edem glotic. şoc anafilactic. . . (injecţii i.  pulberi în flacoane – (ex.  unguente – (ex.doza pe 24 de ore şi doza unică. neomicină) Căi de administrare .000 u. kanamicină 1 g).respectă ritmul şi calea de administrare 2.. şoc anafilactic . eritromicină. neuro-.oxacilină 250 mg. cefalosporine. penicilină... streptomicină).antialergică. s.orală .

8 ml. Tratamentul se face sub control clinic şi de laborator (timpul Howell. volon)  unguente – (ex.efectul lor se instalează după un timp de latentă. Se foloseşte în tratamentul ambulatoriu sub controlul săptămânal al timpului Quick.asigură regimul alimentar al pacientului. Forme de prezentare  tablete – (ex. beclomet) Căi de administrare .4 ml. glucidelor. .3 ml0. erupţii cutanate. .N. dureri epigastrice.scade rezistenţa organismului la infecţii. gradate 0.sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul (insomnie. . perfuzie intravenoasă.recoltează sângele pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului.perturbă metabolismul sodiului. frison. potasiu şi fosfor. fluometazonă pivalat)  flacon presurizat – (ex. creşterea în greutate). . prednison)  soluţii în fiole – (ex.  trombostop  hepathrombină – gel.R.  fraxiparine – soluţie 9500 u/ml. hiperproteic.injecţii subcutanate.creşte secreţia gastrică de acid clorhidric (HCl).parenterală . unguent. Forme de prezentare  heparina – soluţie în flacoane de 5. apei.000 u/ml  calciparina – seringi preumplute 0. proteinelor. seringi preumplute negradate 0. Căi de administrare .orală . care trebuie să fie de două ori şi jumătate mai mare decât normal. hidrocortizon acetat.parenterală – injecţii subcutanate. fiole de 1 ml – 25000 u.2 ml – 5000 u. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică coagularea sângelui. cu suplimentare de calciu.aceleaşi reguli ca la antibiotice + . Anticoagulante cumarinice -trombostop . Heparina are acţiune imediată. . de scurtă durată (cca 4-8 ore). care este desodat. febră.187 . Reacţii adverse: alergie.International Normalized Ratio) pentru a preveni accidentele hemoragice. hipoglucidic.locală (pe tegumente şi mucoase) Intervenţiile asistentei medicale .6-0. . HTA. Quick. şoc anafilactic. anxietate.000 u/ml. Howell. acţionând asupra factorilor plasmatici ai coagulării. stare de euforie. fiole 5. intravenoase. I. . hemisuccinat de hidrocortizon)  flacoane – ex. 3.

Clasificare după modalitatea de obţinere: .orală. pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. hematoame) şi raportează medicului. . durata 12-24 de ore. dureri abdominale. intramusculare. şi mai ales de porc. urină. . . Căi de administrare  parenterală – injecţii subcutanate. Huminsulin Long HM). a jeune şi postprandial.  orală Intervenţiile asistentei medicale .recoltează sânge.Humulin HM). Howell.  prin cateter – subcutanat intraperitoneal. de tip Monocomponent MC. tahicardie. Intervenţiile asistentei medicale aceleaşi reguli ca la antibiotice + . Clasificare după dinamica acţiunii:  insuline rapide (ex.  insuline lente (ex. Atenţie: . Important: . cefalee. . alte traumatisme.aplicaţii locale pe tegumente şi mucoase.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii.  preparate de insulina pentru "stilouri" (pen-uri) de tip HM cartuşe.nu se asociază heparina în soluţie perfuzabilă salină izotonă cu alte medicamente. diaree.: insulina cristalină. hemoragii (epistaxis.insuline înalt purificate. Se utilizează în urgenţe.în timpul tratamentului cu anticoagulante se evită injecţiile intramusculare.188 . gingivoragii.  insuline intermediare (ex. . .insuline de tip uman HM (biosintetice sau semisintetice). Efecte adverse: alergie.aceleaşi reguli ca la antibiotice + . ale insulelor Langerhans ale pancreasului. intravenoase. HM). Actrapid MC. metroragii. ADMINISTRAREA ANTIDIABETICELOR Insulina – este secretată de celulele beta.: Ultralent MC. Lente MC.recoltează periodic sânge pentru monitorizarea timpului Quick. Acţiunea începe la 45-120 de minute. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut.insuline preparate din pancreas de bovine. 4.fiecare tip de insulină se administrează cu seringă separată.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii generale sau locale .tratamentul cu anticoagulante începe cu heparina şi se continuă cu trombostop.: Semilentă. intravenoase. .

respectă indicaţiile medicului privind doza. Vincristin. . anorexie. Glibenclamid). învaţă pacientul cu diabet zaharat. - Sulfamidele antidiabetice:  sulfonamide (ex: Tolbutamid. Silubin).Ele inhibă însă şi celulele normale care se multiplică activ.  biguanide (ex: Meguan.519. Vinblastin. perfuzii intravenoase şi intraarteriale. intraperitoneale . alopecie reversibilă. Forme de prezentare  flacoane – cu pulbere liofilizată – ex: Ciclofosfamida (Endoxah).recoltează sânge şi urină pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. Metrotexat  tablete – ex: Metrotexat Căi de administrare .parenterală – injecţii intravenoase. fenomene neuro.administrează antidiabeticele sulfonamide (tolbutamid. . Reguli de respectat . . intratumorale. glibenclamid) cu 30 de minute înaintea meselor. . Asistenta : . intrapleurale.5 mm. balonări.informează pacientul privind efectele secundare ale tratamentului . se va forma pliul şi se vor utiliza ace de 12.orală Intervenţiile asistentei medicale.supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor efecte secundare. insulinodependent. vărsături. ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efecte citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensă. indiferent de locul de elecţie al injecţiei subcutanate cu insulină.pregăteşte instrumentele şi materialele necesare tehnicii de administrare. Efecte adverse: Greţuri. . pigmentarea pielii. calea şi ritmul de administrare. Efecte adverse: dureri abdominale. stomatită. Citostaticele favorizează dezvoltarea infecţiilor prin deprimarea mecanismelor de apărare a organismului. 5. Se administrează pacienţilor cu obezitate. să-şi administreze singur insulina prin injecţie subcutanată.verifică termenul de valabilitate al produsului.189 la pacienţii supraponderali. diaree.şi ototoxice.

fapt pentru care se numesc aglutinogene. de către Karl Landsteiner. şi provocarea diurezei cu manitol. în venele braţului. boala hemolitică a nou-născutului. prepară soluţia în funcţie de produsul administrat administrează soluţia prin injectare strict intravenoasă sau în perfuzia lentă aflată în curs. . în tubul perfuzorului. (aglutinogenică) între sângele donatorului şi al primitorului. hepatice şi medulare.monitorizează funcţiile vitale şi recoltează sânge şi urină pentru evaluarea funcţiilor renale. . Transfuzia de sânge se poate efectua numai dacă există o identitate.şi ototoxice. ori anti-Rh. care a fost denumit factorul Rhesus (Rh). Factorul Rho (D) este răspunzător de o serie de afecţiuni ale acestuia. hidratarea se face cu 6-8 ore înainte. Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. în anul 1901. au un antigen comun cu maimuţele Macaccus rhesus. se întrerupe injectarea şi se continuă în altă venă. denumite.nu se administrează chimioterapice intravenos. generic.substanţa este iritantă şi impune verificarea poziţiei acului în venă . .hidratează suficient pacientul pentru a avea o bună diureză (ex: la administrarea cisplatinului. digestive apărute şi informează medicul.190 (gastrointestinale. DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE ŞI TRANSFUZIA DE SÂNGE DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE Imunoserologia sanguină –s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al XX-lea după epocala descoperire a grupelor sanguine OAB.sesizează fenomenele neuro. Anticorpii au fost denumiţi antiRhesus. .dacă soluţia pătrunde accidental în ţesutul peri venos. alopecie reversibilă) etc. pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare. compatibilitate. Antigenele se găsesc în special pe eritrocite şi pot fi puse în evidenţă prin reacţii de aglutinare. - Atenţie: .. CAPITOLUL VIII. prin administrarea de 1-2 litri de lichid. de partea sânului pentru care s-a practicat mastectomie urmată sau nu de roentgenoterapie. 85% din persoanele de rasă albă. . Anticorpii poartă numele de aglutinine.

Sistemul sanguin O.B.AB. II. serul . Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: a. grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen).test 0I-conţine aglutinine alfa (α) şi beta (β). cu aglutinine cunoscute. B – deci. grupa aglutinogen (antigen) 0 (zero unu) – A II (A-doi) A B III (B-trei) B AB IV (AB-patru) AB aglutinine (anticorp) α şi β α β – Deci. Efectuarea tehnicii cu sânge recoltat din venă . Existenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α. deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A. b. B şi AB. fie sânge capilar (din pulpa degetului): . B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa.test BIII .test 0I.A. AII.191 Faţă de aglutinogenele A şi B. astfel.picătura de ser test BIII .conţine aglutinine alfa (α). pipete • Tehnica: pe lama cu godeuri.( în fiole de la Institutul Cantacuzino) serul . .se recoltează 3-4 ml sânge din venă. metoda inversă – Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute). A. AII şi BIII. Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine prin metodele amintite mai sus.se lasă să coaguleze. . III. astfel: . . sau ambele . celelalte au aglutinogen A sau B. într-o sticluţă în prealabil. IV. Grupele se notează după numele aglutinogenului.în partea dreaptă a lamei. • Material necesar:  seruri . metoda directă – Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut).în partea stângă a lamei.  lame. asistenta picură câte o picătură de ser hemo-test în fiecare godeu. Picăturile vor fi aşezate totdeauna în aceeaşi ordine de la stânga la dreapta. se va separa serul şi cheagul. BIII Determinarea aglutinogenului = metoda Beth-Vincent se face prin amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul standard O.picătura de ser test AII – la mijlocul lamei. Recoltarea sângelui pentru determinarea grupelor sanguine Pentru determinarea grupei sanguine se foloseşte fie sânge venos (din venă). Metoda directă Beth-Vincent folosind ser-test OI.test AII . Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I. pentru că prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii. serul .picătura de ser test 0I .conţine aglutinine beta (β). sterilizată prin căldură uscată. în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI – A) şi (beta) β (ANTI – B). cuprinde patru grupe de sânge.

alături. iar reacţia este completă după un minut. Aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser-test OI şi BIII. Picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. prin metoda Simonin. prin metoda de mai sus. Sângele aparţine grupei AII. fie în amândouă. Sângele de cercetat face parte din grupa OI. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. se schimbă pipeta/bagheta sau se clăteşte într-un vas cu ser fiziologic şi se şterge cu vată sau tifon. apar primele semne de aglutinare. ea mai trebuie să apară neapărat fie în serul grupei AII. deci. Dacă în acest ser s-a produs aglutinarea. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. Aglutinarea se produce în serul test OI şi serul-test AII din mijloc. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. Aglutinarea se produce în toate godeurile. picătura de sânge trebuie să fie aproximativ de 10 ori mai mică decât picătura de ser test. cu coltul unei lame sau cu bagheta de sticlă. Face parte. • Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B. se picură câte o picătură de ser ANTI A. fie în serul grupei BIII. cât şi aglutinogen B. înseamnă că aglutininele â din serul-test OI şi AII au întâlnit aglutinogenul B şi au produs aglutinarea hematiilor. picăturile de ser se omogenizează cu picăturile de sânge. . Aglutinarea nu se produce în nici unul din serurile-test. Interpretarea rezultatelor Pentru a interpreta rezultatele. se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI B. 3. înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. Interpretarea rezultatelor 1. respectiv B • Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. în caz contrar. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. 4. pe lamă. Metoda Beth-Vincent folosind ser ANTI-A şi ANTI-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă. s-a comis o greşeală şi analiza trebuie repetată. de fiecare dată. după 3-4 secunde. înseamnă că aglutininele α din serul test OI şi BIII au întâlnit aglutinogene A şi au produs aglutinarea hematiilor. 4. prin mişcări circulare. Sângele aparţine grupei BIII. 2. Dacă aglutinarea nu se produce. 3. atunci aglutininele prezente în serurile test n-au întâlnit nici un aglutinogen. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. respectiv ANTI B. ne uităm la serul test OI. înseamnă că aglutininele á şi â din serurile-test au întâlnit cele două aglutinogene A şi B din sângele de cercetat şi au produs aglutinarea hematiilor. Sângele face parte din grupa BIII. Sângele face parte din grupa ABIV. în dreptul fiecărei picături de ser. Există patru posibilităţi: 1. din grupa AB IV.192 lângă fiecare picătură de ser-test se pune (cu ajutorul unei pipete sau baghetă de sticlă) câte o picătură din sângele pe care-l cercetăm. la temperatura camerei. însă. 2. Sângele face parte din grupa AII. înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. a antigenelor omoloage A. Pe o lamă cu godeuri. Aparţine grupei OI.

193 DETERMINAREA FACTORULUI Rho (D) Definţie Factorul Rh este un aglutinogen (antigen) legat de eritrocit. Interpretare .dacă aglutinarea s-a produs în primele două picături de ser. . ce se pun în eprubetele martor.se introduc la termostat la 37°C. .se citeşte rezultatul după 30 de minute.se omogenizează cele trei picături prin mişcări circulare. alcool medicinal. care se pune peste a doua picătură de ser-test anti-Rh. Rh-ul este negativ (se citeşte prin comparaţie cu hematiile martor).se foloseşte sânge-necitrat. .în eprubeta de hemoliză se pune o picătură din suspensia de hematii 2%. • pregătire psihică şi fizică a pacientului Execuţie • Determinarea factorului Rh pe lamă: . degresate. Determinarea factorului Rh în eprubetă . . pe lama de sticlă.se omogenizează eprubetele şi se aşează pe stativ.se citeşte rezultatul după 30-60 de minute.forma neregulată a sedimentului şi prezenţa grunjilor de aglutinare arată reacţie pozitivă (Rh-pozitiv).se pun. importantă în transfuzie şi sarcină. . independent de aglutinogenele din sistemul OAB Scop – determinarea compatibilităţii faţă de factorul Rh. casoletă cu tampoane de vată. în ordine.se ia cu un colţ al lamei o picătură de sânge. . COMPATIBILITATEA TRANSFUZIONALĂ . lame de sticlă curate. fiecare cu un diametru de 5-6 mm – picăturile din stânga şi dreapta lamei se folosesc ca martori. termostat.se şterge prima picătură de sânge cu vată uscată. uscate.spălarea mâinilor. la 37°C. atât hematiile martor Rh-pozitive cât şi cele Rh-negative. cu pipeta din fiola de ser anti-Rh 3 picături de ser-test. . . . iar cea din dreapta cu eritrocite Rh-negative. Pregătire : • materiale: tavă medicală. dacă nu se produce aglutinarea (picătura este mobilă).se aşează lama în camera umedă la termostat. . . ser antiRh şi pipetă. deoarece incompatibilitatea produce accidente. Rh-ul este pozitiv.hematiile sunt spălate de două-trei ori cu ser fiziologic şi se face o suspensie 2%.picătura din sânge se amestecă cu eritrocite Rh-pozitive. iar picătura din mijloc – pentru determinarea dorită. eter. peste 2 picături de ser anti-Rh. . .

sângele este compatibil şi poate fi transfuzat. ace. Execuţie : asistenta se spală pe mâini. adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de30 de minute. termostat • pacient pregătit psihic şi fizic ca la puncţia venoasă.IN VIVO . recoltează sânge prin puncţie venoasă. pipete.evitarea hemolizei intravasculare acute. . Interpretare . mănuşi.dacă în picătură se produce aglutinarea. seringi. respectă proporţia de 1/10 între eritrocite şi ser. .determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor. sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului.194 Scop : . care ar putea distruge eritrocitele donatorului .dacă nu se produce aglutinarea. flaconul sau punga cu sângele de cercetat. PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ MAJORĂ (JEANBREAU) – IN VITRO Această probă : . introduce sângele la centrifugă. Măsuri de prevenire . peste care adaugă eritrocite de la donator. Metode .proba de compatibilitate majoră .pune în evidentă incompatibilitatea în sistemul OAB. la rece. citeşte rezultatul după 5 minute.proba de compatibilitate biologică (Oelecker).determină anticorpii din serul bolnavului. PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICĂ OELECKER . . degresate. prezenta de anticorpi imuni din sistemul Rh Pregătire: • materiale: lame de sticlă curate. pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă.alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh. uscate. .reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice .executarea probei de compatibilitate directă între serul primitorului şi eritrocitele donatorului.directă (Jeanbreau).

se numeşte transfuzie. tahicardie). . .mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei. prin transfuzie. TRANSFUZIA DE SÂNGE Administrarea sângelui de la donator la primitor .supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute.psihic şi fizic. .constă în trecerea sângelui din aparatul vascular al donatorului în sistemul vascular al primitorului. dar obligatorie. . hematopoiezei. reducerea anoxiei şi mobilizarea sângelui de rezervă al organismului. .medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale. . . timp de 5 minute. cefalee. . dureri lombare.îmbunătăţirea circulaţiei periferice.depuraţia organismului prin înlocuirea.îmbracă mănuşi sterile.corectarea imunodeficienţelor.se utilizează numai în condiţii excepţionale.stimularea. Transfuzia directă .instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia).aport de substanţe nutritive. continuă transfuzia în ritmul prescris. .reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut. cu caracter de urgenţă. .stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase. . .corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale.195 Scop – verificarea. proteice. introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid. Pregătire • materiale: . .stimularea reacţiilor metabolice ale organismului.dacă apar semne ale incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig.asistenta se spală pe mâini. . . . Scopul : . parţială sau totală. . în lipsa sângelui conservat.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. . întrerupe transfuzia şi anunţă medicul.instalează aparatul de transfuzie. după care reglează ritmul la 10-15 picături/minut.supraveghează pacientul timp de 5 minute. . ca pentru puncţia venoasă. a sângelui încărcat cu substanţe toxice (autogene sau exogene). frison. • pacient: .restabilirea masei sanguine . în plus. a felului în care primitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos. cu sânge proaspăt. Execuţie .dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. .

• sânge: • pacient: pregătit fizic şi psihic.196 se alege un donator cu sânge izo-grup. pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele. se determină grupul în sistemul OAB şi Rhesus. Execuţie  montarea flaconului: . în continuare. trusă pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător. la o distanţă de aproximativ 3040 de cm. . se introduce la primitor. comparându-l cu cel al primitorului. se puncţionează întâi vena primitorului. . - Transfuzia indirectă – se execută cu sânge proaspăt izo-grup. prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC Pregătire • materiale: toate materialele necesare perfuziei i.se reţin din fiecare flacon 5-6 ml de sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente posftransruzionare tardive. cu membrele superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe o măsuţă acoperită cu câmp steril. când sângele nu mai conţine bule de aer. eventualele reacţii ale pacientului. . . . pacientul  încheierea transfuziei: . izo-Rh. izo-Rh de la donator cunoscut. se puncţionează vena donatorului. apropiate. fiind amestecat cu aerul din tubul aparatului "Marin Popescu". se aspiră sângele care. se continuă transfuzia în ritmul stabilit de medic. izo-Rh şi numai excepţional un donator universal [grup O(I)].se montează aparatul de perfuzat. .  îngrijirea ulterioară a pacientului  se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat. se supraveghează atent pacientul câteva ore. sânge izo-grup.se supraveghează.se îndepărtează dopul de parafină.se dezinfectează dopul.se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau pentru fiecare flacon. se ridică garoul şi se introduce pe ac un mandrin. cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml (lipotimia donatorului).  evacuarea aerului din tubul aparatului:  efectuarea puncţiei venoase:  efectuarea probei biologice Oelecker:  efectuarea transfuziei: ..v.dacă nu au apărut semne de incompatibilitate. se elimină într-un pahar.

manifestată prin alterarea bruscă a stării generale. PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORARI FUNCTIONALE. dispnee.şocul hemolitic.– înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul.concentrate trombocitare. se leagă părul lung. . . . . dureri lombare. tensiunea arterială scăzută. cu aer.se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului .ieşirea acului din venă. .la femei. RADIOLOGICE. ENDOSCOPICE PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de către medic prin radiografii interpretate la negatoscop.plasmă în formă uscată sau liofilizată. stare generală alterată. cianoză. cianoză. Incidente .suspensie deleucocitizată de eritrocite.albumină umană.embolie pulmonară • cu cheaguri. Capitolul IX. tahicardie.frison.coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul. . Pregătirea psihică a pacientului . acidoza metabolică. .şoc postransfuzional. . Derivatele sanguine . .plasmă antihemofilică. fractură. dispnee. stop cardiac prin hipotermie. . .sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se schimbă flaconul şi perfuzorul. . puls filiform .hemoliza intravasculară cu blocaj renal poate fi provocată de transfuzia sângelui neîncălzit.plasma . . . tumoare.se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată. .gamaglobuline şi imunoglobuline umane specifice. retrosternale – datorate substanţelor pirogene.perforarea venei. impun oprirea transfuziei.197 Accidente .concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate. Scop: studierea morfologiei osului şi funcţionalităţii unor articulaţii osoase pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie.

se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat.cu 1-3 zile înainte. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICA A ORGANELOR TORACICE Organele toracice (inimă. Pregătirea fizică pacientului . scuipătoare. se îndepărtează obiectele radioopace.se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte .198 se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât. Îngrijirea pacientului după examen . se ridică pansamentul de pe regiunea ce urmează a fi explorată.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE. . . sondă Metras sterilă. radiografie. modificări topografice şi de calibru ale bronhiilor etc. anestezice. data.cu o jumătate de oră înaintea examenului se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse. va fi condus la pat.în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital . kimografie etc. precum şi obiectele radioopace din buzunar. . unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin spălare cu alcool sau benzină. tomografie. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOGRAFIE Pregătirea materialelor necesare . atropină).se dezbracă complet regiunea toracică .când poziţia verticală este contraindicată.în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic. substanţe de contrast sau iodipin – liposolubile şi ioduron B sau diiodonul – hidrosolubile) expectorante şi calmante ale tusei. bronhografie.pacientul va fi ajutat să se îmbrace. plămâni) sunt explorate radiologic prin radioscopie. . se aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit. RADIOGRAFIE Pregătirea psihică a pacientului – se explică pacientului procedura. se administrează pacientului medicamente expectorante. atelectazii.medicamentele sedative (fenobarbtital. a modificărilor de volum şi de formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare. . Sugarii şi copiii mici se aşează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se suspendă hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine. .se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . Pregătirea psihică a pacientului . după terminarea examenului radiologic.

umplerea intestinului subţire şi a colonului. la care se adaugă apă rece până la 200-300 g. 8.în timpul injectării substanţei de contrast. produse lactate). . Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice. .se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă. lateral drept şi stâng). amestecându-se cu lingura de lemn. apă. se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat. 24 ore.seara – în ajunul examinării – se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.după examen. se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg. tumori ale tubului digestiv).se explică pacientului procedura Pregătirea fizică a pacientului . . .va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse (nu se înghite – intoxicaţie cu iod). după 2. pacientul va fi ajutat sa-şi schimbe poziţia (decubit ventral. .se administrează pacientului. Participarea la examen . ouă. purgativ (ulei de parafină). unt. lingură de lemn. dorsal. un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat (supe. pâine prăjită. Îngrijirea pacientului după tehnică . puţin înclinat spre partea care trebuie injectată.medicul efectuează anestezia căilor respiratorii. introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită.sulfat de bariu 150 g. cu 1-2 zile înaintea examinării. . încet. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIO LOGICĂ GASTRO-INTESTINALA Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală. pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat.pacientul bea conţinutul din cana cu sulfatul de bariu. Pregătirea psihică a pacientului . Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare .pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului). .199 pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. . făinoase. cană sau pahar.la 2 ore de la începutul examinării.în timpul examinării radiologice. cu o presiune moderată. pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului. . .după terminarea examinării. ulcer gastro-duodenal. pacientul poate să mănânce.

Colonul mai poate fi explorat radiologic şi prin metoda examenului cu dublu . cu o prealabilă golire a tubului digestiv. după insuflare cu pompă de aer şi după introducerea substanţei opace. .la copiii mici. .200 Îngrijirea pacientului după tehnică .pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb. neexcitant. . . sulfat de bariu în suspensie(300500 g în 1000:1500 ml apă uşor încălzită) sau sulfat de bariu (200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) în 1000 ml apă încălzită. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale bucală (după examenul radiologic al stomacului şi intestinului) sau pe cale rectală (irigoscopie).cu 2-3 zile înainte pacientul va primi un regim alimentar de cruţare neiritant. ulei de ricin. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare . .după masă.instrumentar necesar efectuării clismei (vezi "clismele"). • Important !: . la indicaţia medicului se administrează o doză de suspensie baritată cu 8-10 ore înainte.cu o zi înaintea examinării.se conduce pacientul la serviciul de radiologie. Dacă nu se examinează decât colonul. . pâine uscată.se închide rectul cu sonda Strauss. se efectuează o clismă evacuatoare şi apoi se administrează două linguri de ulei de ricin. 150-200 g pentru copiii mari. şi se întrerupe de câte ori bolnavul are senzaţia de defecare.cantitatea de suspensie bariu/apă în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari. se administrează un regim hidric cu piureuri. Pregătirea pacientului . gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie. purgative. neflatulent format din: brânză de vaci. . IRIGOSCOPIA: examinarea radiologică a colonului prin umplerea pe cale rectală cu substanţă de contrast.se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cecum.i se efectuează clisma baritată după metoda obişnuită a clismelor. ouă fierte carne slabă fiartă orez fiert. nefermentescibil.medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului. sondă Strauss. După tehnică pacientul va fi îngrijit. Scop: observarea modificărilor anatomice ale colonului. şorţuri de protecţie pentru a nu fi expuşi iradierii. 100-150 g pentru copii mici.se pregăteşte clisma baritată. . smântână. . .se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării. substanţă de contrast.

se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune animal de 3 ori pe zi. Metoda necesită precauţii. . insuficienţă renală. poziţiei. .cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei. deoarece aerul introdus sub presiune poate perfora colonul. câte două tablete şi regim hiperprotidic. pe cale orală sau intravenoasă. Scop: examinarea formei.în ziua precedentă examenului. substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic).la sugari. conţinând 100-150 g sulfat de bariu. la orele 12. Contraindicaţii: afecţiuni hepato-biliare acute. reacţii alergice iod.201 contrast Fischer. fără a efectua clismă sau administrare de purgative. precum şi contractibilităţii (dinamicii) veziculei biliare.se instituie o pauză de alimentaţie de 12 ore. evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate. stări febrile. Colecistografia: radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu substanţă de contrast. se administrează pacientului un prânz compus din ouă. . dacă acest prânz . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLECISTULUI ŞI CĂILOR BILIARE Deoarece vezicula biliară poate fi vizibilă radiologic numai când conţine calculi radioopaci sau se impregnează cu substanţe de contrast. Colangiografia: radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţa de contrast administrată pe cale intravenoasă. .se administrează 400-500 g substanţă de contrast. se introduc apoi în colon 100 ml aer. administrată de obicei pe cale orală.materialele pregătite se transportă lângă pacient. OPACIFIERE A VEZICULEI BILIARE PE CALE ORALĂ (COLECISTOGRAFIE) Pregătirea materialelor . . antihistaminice.se introduce sonda la o adâncime de 5-10 cm. inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci. pacientul va fi solicitat de a evacua parţial substanţa de contrast sau închizând rectul cu sonda Strauss. smântână şi unt cu pâine. 50-100 g substanţă baritată se administrează sub formă de clismă cu ajutorul unei seringi. cu presiune moderată. . smântână şi unt. conţinutului. al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer. Când colonul se umple prin clismă baritată. se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. triferment. cu pâine sau 50 g ciocolată. Astăzi. examinarea este înlocuită în mare parte cu ecografia. PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI: .prânz compus din ouă. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . sub control la ecran. cărbune animal. pentru a obţine imaginea ei radiologică se administrează substanţe iodate.

materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii. se testează toleranţa la Razebil: după masă. se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare. - - PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin radiografie renală simplă. pâine) şi ape gazoase. prezenţa calculilor radioopaci şi radiotransparenţi sau a tumorilor. . pielografie. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit. ulei de ricin. urografie. După examen. . după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ. calculii renali. cistografie.cărbune animal. Pregătirea materialelor necesare . pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită. la intervale de 30-60-90 de minute. cavităţilor pielocaliceale ale acestora. se îngrijeşte pacientul. . Scop: evidenţierea conturului rinichilor. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 de minute. înainte de a se efectua radiografia. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ Radiografia renală simplă: explorare radiologica fără substanţe de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor. pacientul va consuma un regim hidric. ureterali sau vezicali radioopaci. paste făinoase. se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă: se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod.202 provoacă accese dureroase. pentru evacuarea gazelor din colon.înaintea examenului. se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 g zahăr sau 50 g ciocolată).în ziua precedentă examenului. Pregătirea alimentară a pacientului . când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast. el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator. . la orele 16. precum şi a căilor urinare.în seara precedentă. pacientul este condus la serviciul de radiologie după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. se efectuează radiografii în serie. legume şi zarzavaturi. arteriografie retropneumoperitoneu şi altele.cu 2-3 zile înaintea examinării.

se introduce substanţa de contrast uşor încălzită.se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii.cu două zile înaintea examinării. . . .bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie. 5.se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PIELOGRAFIE Pielografie: radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast administrată prin cateterism ureteral. . . pacientul va fi condus în sala de cistoscopie.va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică. medicamente pentru urgenţă (trusa de urgenţă). . Pregătirea materialelor necesare: materialele necesare pentru o radiografie renală simplă. se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi. seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase. materialele necesare pentru clismă. medicamente antihistaminice. se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi se administrează antihistaminice. substanţa de contrast Odiston de 30.dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică.se testează sensibilitatea la substanţa de contrast. 60 sau 75%. medicamente antihistaminice.10 ml în fiecare parte cu presiune mică.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. . . Pregătirea materialelor necesare . . .se efectuează pregătirea psihică. utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos. Administrarea substanţei de contrast . alimentară şi medicamentoasă descrisă la "Radiografie renală simplă" şi se testează sensibilitatea la substanţa de cotrast.203 Pregătirea medicamentoasă a pacientului .dacă toleranţa organismului este bună. Participarea la examen . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE Urografie: metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare. se introduce sonda în ureter. substanţă de contrast = Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%.în seara precedentă zilei de radiografie.sub controlul citoscopului.toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă.se notează examenul efectuat în foaia de observaţie. se administrează două linguri de ulei de ricin. Pregătirea pacientului . Pregătirea pacientului . sub controlul cistoscopie. Apoi pacientul este condus la serviciul de radiologie. unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. medicamente de urgenţă.

Accidente: .204 pacientul va fi condus la serviciul de radiologie. în funcţie de vârstă. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOGRAFIE Cistografia: metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: a . substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston. Cistografia cu substanţă de contrast necesită următoarele: Pregătirea materialelor necesare . Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal. . ARTERIOGRAFIA RENALĂ Arteriografie renală: metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială (renală sau femurală). se administrează 5-15 ml soluţie 75%. metoda nu necesită o pregătire prealabilă a pacientului. seringă Guyon sterilă. dacă toleranţa organismului este bună. . este curent folosită. mănuşi de cauciuc sterile.se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară.radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare). calea femurală fiind mai uşor de abordat. Participarea la cistografie . se îmbracă mănuşile sterile. iar la copii. pensă hemostatică. se îngrijeşte bolnavul după terminarea tehnicii.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. .în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în vezică. tăviţă renală.pacientul este atenţionat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic. 10-20%) Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali.se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric. b radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu. sonda Nélaton sterilă.materiale pentru efectuarea unei clisme. .medicul execută imediat radiografia. se administrează intravenos substanţa de contrast.se închide sonda cu o pensă hemostatică. Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast. . a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde. medicul execută radiografia renală (urografia). la 8-10 minute de la efectuarea injecţiei. astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%). soluţie nesterilă de acid boric. .Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera - .

spasme sau tromboze arteriale. romergan sau altă substanţă antialergică. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin angiocardiografie.asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă mănuşi sterile.în seara precedentă intervenţiei se efectuează o clismă evacuatoare. . Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent. se administrează sedative. A. . sedative (fenobarbital).pacientul să nu mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen. în decurs de câteva secunde .205 hematoame. . instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii. poate provoca durere - PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOC AL RINICHILOR PRIN RETROPNEUMOPERITONEU Retropneumoperitoneu: introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor. arteriografie şi flebografie.se serveşte medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală. aparat de pneumotorax – în perfectă stare de sterilitate. . Pregătirea pacientului: .dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod. se ajută pacientul să se îmbrace şi este condus la pat. întrerupea temporară a activităţii rinichiului. Angiocardiografie: introducerea unei substanţe de contrast. se efectuează un pansament.la locul puncţiei. . Materiale necesare: soluţie concentrată de iod. fistule arteriovenoase. se injectează intravenos substanţa de contrast. pe cale intravenoasa. care se repetă în dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic.în ziua precedentă examenului. Materiale necesare: materialele necesare efectuării unei clisme. rapid. aortografie. .se efectuează testarea sensibilităţii faţă de iod. Efectuarea tehnicii . . substanţă care se urmăreşte în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii. medicul introduce 1000-1200 ml gaz şi execută apoi radiografia.cu aparatul de pneumotorax.

Explorarea radiologică care se adresează cutiei craniene şi encefalului se realizează prin radiografie craniană simplă. . .se administrează soluţie hipertonică de glucoză (dacă acuză cefalee). ea permite aprecierea pereţilor şi lumenului vascular. Aortografie: introducerea substanţei de contrast prin cateter sau prin puncţie. în cantitate de 2-3 ml.) sau indirecte (deplasări sau deformări ale vaselor prin procese patologice vecine).pentru a se putea introduce aerul. pentru evidenţierea aortei. c. nu se face o pregătire prealabilă. pneumoencefalografie (aerografie) şi arteriografie cerebrală. dispnee (se injectează adrenalină). profil şi incidenţa 3/4) şi prin radiografie cu substanţă de contrast (lipiodol. după ce s-a extras aceeaşi cantitate de lichid cefalorahidian. de concentraţie redusă. b. ci se execută din faţă şi din profil. a: Pentru radiografia craniană simplă.pacientul este transportat în sala de operaţie (pentru trepanaţie şi ventriculografie) sau în sala de tratamente (pentru puncţia suboccipitală sau lombară în encefalografie). C. Pentru pneumoencefalografie (introducerea unui volum de aer prin puncţie suboccipitală sau lombară) sau ventriculografie (introducerea aerului prin trepanaţie direct în ventriculii cerebrali) bolnavul este pregătit astfel: . . pantopac sau aer). Angiografie cerebrală: introducerea unei substanţe radioopace în arborele vascular cerebral.Injectarea rapidă poate provoca valuri de căldură.Angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competenţa medicilor. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL A. . . putându-se repeta examenul după necesitate. pacientul va fi transportat pe cărucior în salon. Explorarea radiologică coloanei vertebrale se efectuează prin radiografie simplă (faţă.nu mănâncă în dimineaţa zilei de examinare.după efectuarea tehnicii.se administrează un sedativ. . deoarece vizualizează o suprafaţă mai mare din coloană şi aerul se absoarbe mai repede. instalat în pat. sora va acţiona ca şi în puncţia rahidiană. Arteriografie periferică: introducerea substanţei de contrast prin injecţie intraarterială pentru evidenţierea arterei periferice. se scoate fracţionat cantitatea de lichid cefalorahidian ce corespunde celei de aer.pacientul este transportat pe cărucior la serviciul de radiologie. . va păstra poziţia de decubit dorsal 2-3 zile. tuse. cefalee. congestia feţei. intravenos. uneori cu incidenţe care urmăresc vizualizarea bazei craniului. Substanţa de contrast – lipiodolul – se injectează în spaţiul subarahnoidian prin puncţie rahidiană suboccipitală. vizualizarea unor modificări directe (anevrism. pentru efectuarea radiografiilor. D. a 2030 ml de substanţă de contrast. tumoare vascularizată etc. cu seringă automată de presiune. Mielografia gazoasă (cu aer) este mai avantajoasă. intraaortic. a găurilor optice şi stâncilor temporale. B. şeii turceşti. B.206 Efecte nedorite: . Flebografie: introducerea. ..

. . introduşi în organism. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOSCOPIE Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul). Bronhoscopul rigid se compune din tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 . radioiodul şi radiofosforul.nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni. normo. care se controlează periodic. În diagnosticul proceselor parenchimatoase joacă rol important metoda scintigrafiei: folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat.aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate. contoare cu scintilaţie). Endoscopul este un aparat optic. Izotopii utilizaţi sunt: radiosodiul.personalul care lucrează cu izotopi radioactivi va purta dozimetre cu filtre de metal. radiocuprul. Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită luarea unor măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor: . fiind sursă de radiaţii. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI ENDOSCOPICE Endoscopie: metoda de examinare prin vizualizarea directă a unei cavităţi a corpului uman cu ajutorul unui endoscop. a glandelor endocrine. evidenţiind modificările de structură. un sistem de transmitere al imaginilor şi instrumente anexe: pense de biopsie.pacientul investigat cu izotopi radioactivi va fi izolat de restul pacienţilor.nu se consumă alimente şi nu se fumează la locul de muncă. emit radiaţii α. .sau hipofuncţionale. determinând o hartă a organului. la locul lor de trecere sau de depozitare. . . creierul etc.mănuşile şi halatul . care pot fi evidenţiate calitativ şi cantitativ prin procedeele obişnuite de detectare (contoarele Geiger-Müller. ficatul. Izotopii radioactivi se utilizează în explorarea hepatobiliară.) arată zonele hiper-. renală. a sângelui şi organelor hematopoietice. Reuşita unei endoscopii este condiţionată de colaborarea pacientului.se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb.stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale. Izotopii radioactivi. Scintigrama organelor detectate (tiroida. a aparatului cardiovascular.produsele biologice şi patologice ale pacientului vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de protecţie ca şi izotopii. prevăzut cu un dispozitiv de iluminare care introduce în cavitatea de examinat. Endoscoapele moderne permit fotografierea unor imagini endocavitare. γ. β. rinichiul. perii de brosaj etc. . . zgârieturi etc.207 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA CU IZOTOPI RADIOACTIVI Izotopii radioactivi sunt utilizaţi în clinică pentru diagnostic şi tratament. în nişe speciale cu telemanipulatoare.

lumina este condusă prin fibra optică. îi anesteziază limba. casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile. ajută la extensia acestuia. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . la 180°. pacientul trebuie să nu mănânce dimineaţa. tăviţă renală.a doua asistentă serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate . ridicând capul la 12-15 cm. –medicul. Glutaraldehide (Cidex. seringi de 10 ml de unică folosinţă. pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării. pentru anestezie. 45° şi 90°. nu va mânca 1 oră şi va . Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare. au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată. se execută o testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic. tubul fiind conectat la o sursă de lumină printr-un sistem special de cabluri. pentru a nu provoca leziuni. - - Pentru efectuarea bronhoscopiei e nevoie de două asistente: . instilând. Opticele – tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris – sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. pense. porttampon. prevăzute cu un canal central "de observare şi lucru" şi laterale de iluminare.sub umerii lui aşează o pernă tare. cu ajutorul unui spray cu xilină 2%. . orofaringele şi hipofaringele. astfel încât se pot examina şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronşii segmentare şi subsegmentare).se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor. . . urmând să anestezieze arborele traheobronşic. Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor. cât şi în dimineaţa zilei respective. care. • important . Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare Se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. e aşezat pe un scaun în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. seringă laringiană.O asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal. picătură cu picătură.vor fi la îndemână: flaconul cu anestezie (xilina 2%. tampoane.pacientul va fi pregătit fizic şi psihic. administrare de oxigen etc. flaconul cu soluţie de adrenalină 1 %. comprese de tifon).sterilizarea componentelor aparatelor principale şi anexelor se face cu ultraviolete. flaconul cu ser fiziologic. cu ajutorul unei seringi laringiene.208 cm diametru.pacientul va fi supravegheat după bronhoscopie. Pera-Safe). Fibrobronhoscopul e un instrument prin care imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice. pacientul este condus în camera de bronhoscopie. anestezicul uşor încălzit. cu extremitatea cefalică în extensie. . mănuşi sterile. oglindă frontală. . în ziua premergătoare examinării. aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate.

porttampoane.L. două şorţuri de cauciuc (pentru medic şi pentru asistentă). se mai pregătesc: depărtător de gură. polipectomii. disfagie sau orofagie. . un canal pentru introducerea unei pense de biopsie şi un canal pentru spălarea lentilei din interior. CIDEX. tăviţă renală. În serviciile de endoscopie. Incidente şi accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) – hemoragii. porttampoane. prevăzut cu un mandrin obturator şi cu mecanism propriu de iluminare. tuse. imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu. alcool 90°. un canal pentru aspiraţie. • • • Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Pregătirea fizică: este ca şi pentru bronhoscopie. se foloseşte în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini. Material necesar – măşti. Venostat etc. se utilizează încă. Stomacaina spray sau Novocaina 1 % şi xilina (pentru badijonare locală). medicamente: – sedative.pacientul este aşezat pe un scaun.R. trusa antişoc.. cu un aparat numit esofagoscop. Pentru esofagoscopie. lung de 100 cm. Poziţia pacientului: esofagoscopia se poate executa în poziţie şezând. medicul endoscopist gastroenterolog utilizează: eso-gastroscopul flexibil – tub flexibil.. etc. cu extremitatea distală rotunjită.209 fi monitorizat (puls. .pacientul va fi supravegheat după fibroscopie. sclerozarea varicelor esofagiene). PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ESOFAGOSCOPIE Esofagoscopia: examinarea lumenului esofagian. La O. substanţe dezinfectante Glutaldehida.asistenta II serveşte medicul cu instrumentarul necesar. - Pentru efectuarea fibroscopiei e nevoie de două asistente: . pentru inhibarea secreţiei gastrice şi secţionarea chimică a vagului. diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni. E. dureri retrosternale. confecţionat din fibre de sticlă.L. ochelari de protecţie. cardiotonice. pense pentru corpi străini etc. la nevoie.R. substanţa medicamentoasă pentru sclerozarea varicelor esofagiene. se poate administra pacientului o fiolă de atropină. pe care o va avea sub control tot timpul examinării. de la ambele mâini. esofagoscopul rigid: tub de metal polizat.). esofagoscopul (cu toate anexele sterilizate). substanţa anestezică: Xilocaina spray. mănuşi sterile. un sistem optic şi anexe: – pensa pentru prelevat biopsii. Dicinone. în decubit . TA). casoleta cu comprese sterile. pipe Guedel. cefalee. cu menţiunea că anestezia locală se limitează la limbă şi cavitatea bucală. va administra în cazul unei hemoptizii chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin.C. în anumite situaţii. asistenta I îl conectează pe pacient la sursa de oxigen. prevăzut cu o sursă de lumină. aspirator de salivă cu sonde.A. oglindă frontală cu sursa de lumină corespunzătoare. dureri în gură. În serviciile O. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului. cu lungime de 45 cm şi grosime de 7-12 mm.

aparat modern. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare Se pregătesc materialele necesare.anestezia locală cu spray (Xilocaină. îi asigură poziţia capului în extensie forţată. prezentându-i instrumentele.soluţie şi recipiente pentru testul ureazei. ca şi la esofagoscopie. care are înglobate în construcţia sa sistemul optic. îl linişteşte. ungând gastroscopul. cel de insuflaţie şi aspiraţie. . Participarea la tehnică . Gastroscopia se efectuează ca ajutorul a două asistente: • Asistenta I vorbeşte cu pacientul. în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori. cu urmărirea imaginii obţinute pe un ecran TV (videoendoscop). tratament cu laser). .Se reorganizează locul de muncă. pentru ţesutul prelevat. Incidente şi accidente : .Se face testul rapid al ureazei în laboratorul de endoscopie.sedarea pacientului. Scop . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice. se sterilizează aparatul cu Glutaraldehidă sau Cidex.pacientul este supravegheat.gastro – duodeno-scopul. .pense pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică. . • Asistenta II ajută medicul la introducerea aparatului. . După gastroscopie: . Asistentei participă la efectuarea tehnicii şi îngrijirea pacientului ca şi la bronhoscopie.recipient cu formol. .periuţe de citologie. urmărindu-se ca gura. stâng. La acest aparat poate fi adaptată o cameră video. Azi se utilizează: eso . în vederea examinărilor histologice se etichetează şi se trimit urgent la laborator.diagnostic. cu ajutorul unui instrument optic numit gastrofibroscop. .terapeutic (polipectomie. tratamentul hemoragiilor digestive.se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală. faringele şi esofagul să fie în linie dreaptă. . Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină. ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă. .210 dorsal sau în decubit lateral. produsele prelevate.

hemoragie. tenesme rectale. . .211 dureri la deglutiţie.se montează corpul aparatului şi se racordează la sursa de lumină. . cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV. .se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic. ulei de vaselină. . sânge în materiile fecale etc. pensă de biopsie. aleză. cauterizări etc.) PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE Colonoscopia: examenul vizual direct al colonului. descendent. care se îndepărtează după introducerea aparatului în rect. comprese mici sterile. colonoscop . se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare chimică (Cidex. pentru evidenţierea modificărilor mucoasei până la o adâncime de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectală şi ultima porţiune a sigmoidului).se oferă medicului mănuşile sterile (pentru efectuarea tuşeului rectal). recipiente pentru prelevări histologice. având un orificiu lateral ce poate fi închis etanş în timpul introducerii în rect şi prin care se pot executa intervenţii intrarectale sub control endoscopic (prelevări biopsice. subfebrilităţi. Rectoscop: un sistem de tuburi metalice intrarectale: trei mai înguste (16-20 mm diametru) pentru explorare. iar unul mai gros (24 mm diametru). casoletă cu câmpuri sterile. casoletă cu mănuşi sterile de cauciuc. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului Tehnica: . . apă călduţă (37°). etc.se pregătesc produsele pentru laborator.). tampoane de vată. un câmp steril cu orificiul central. .se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul solicită).se îngrijeşte pacientul după terminarea procedurii. mănuşi de cauciuc. lung de 135-185 cm. constipaţie sau diaree cronică. Colonoscopul: tub din fibre optice flexibile.se reorganizează locul de muncă – se curăţă mecanic rectoscopul. . se vizualizează colonul sigmoid. Fiecare tub este înarmat cu un mandrin cu vârf bont.se unge tubul rectoscopului cu ulei de vaselină.se extrage mandrinul şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal. SIDA. cu ajutorul unui colonoscop flexibil. pentru tratament. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare  muşama. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ENDOSCOPIE RECTOSIGMOIDIANĂ Rectosigmoidoscopie: explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop. el se poate adapta şi la camera video.se pregătesc tampoanele cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului. – – Pregătirea pentru rectoscopie irigator. . transvers şi ascendent până la cec. dureri şi tumefacţia amigdalelor. pentru tubul rectoscopului. Se indică în: suferinţele hemoroidale.

 se lubrifiază instrumentul. mască). seringă Guyon cu oliva uretrală. apoi. calculilor.îl aşează în decubit lateral stâng. corpilor străini. inflamaţiilor specifice sau nespecifice.5%. cu genunchii flectaţi. se recomandă preparatul din import Instilagel . medicamente pentru sedarea pacientului. pense sterile. prevăzut cu un orificiu central  asistenta II .212 cu sursă de lumină şi sistem de aspiraţie. . seringă de20 ml sterlizată. . vaselină. soluţie de novocaină 0. şi este acoperit cu an câmp steril. recipient cu apă pentru curăţarea colonoscopului după utilizare.linişteşte pacientul.  la bărbaţi. . pentru anestezie locală. malformaţiilor anatomice. cistoscopia cu cistoscop rigid e preferabil să se facă în rahianestezie. costum steril pentru medic (halat. Scop  identificarea proceselor patologice endovezicale. recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (aceleaşi substanţe ca şi la gastroscopie). anestezia locală este suficientă pentru efectuarea cistoscopiei – în scop diagnostic. starea de curăţenie a lentilelor. asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bune . se explică pacientului necesitatea investigaţiei.urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  se dezinfectează meatul urinar.   Participarea la colonoscopie – sunt necesare două asistente:  asistenta I . sterilizată. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casolete cu câmpuri sterile si mănuşi de cauciuc sterile. . taropoane de vată sterile. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU CISTOSCOPIE Cistoscopia: metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului.verifică colonoscopul.  se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat. anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul.  se oferă aparatul medicului. • Precizare:  la femei.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce încet în anus.anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină. mai nou. citoscop de irigaţie.  se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede. tumorilor. se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0.5% 40-50 ml. etanşeitatea asamblărilor.

Colposcop: instrument optic. frisoane. soluţie Lugol.cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se continuă cu cateterismul ureterelor). . bisturiu. pentru depistarea leziunilor colului uterin. PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU COLPOSCOPIE Colposcopia: metodă de inspecţie a colului uterin la femeie cu ajutorul aparatului numit colposcop.  instrumente pentru distrucţie tisulară: electrocauter. • Incidente şi accidente  accese febrile trecătoare.aşezarea pacientei pe masa ginecologică în poziţie corespunzătoare. . .evidenţierea colului uterin cu ajutorul unui specul. soluţie de nitrat de argint 5%. .  comprese şi meşe. se administrează. la nevoie. antispastice.  materiale pentru recoltarea fortiurilor vaginale: lame. se oferă eprubetele pentru recoltările urinare.  masa ginecologică  specul vaginal bivalv . pentru urocultură sau examene biochimice. bioptice. se spală şi se dezinfectează.  mici hemoragii. dureri lombare asemănătoare cu colica renală.toaleta organelor genitale externe. care este prevăzut cu un sistem de iluminat propriu şi aşezat pe un suport.  instrumentar pentru biopsie (biotom. pense) şi fixatori: formol.  pense vaginale lungi. spatule.instrumentarul se curăţă. Pregătirea materialelor şi instrumentelor  materiale necesare efectuării toaletei organelor genitale externe. se oferă medicului succesiv . se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică.213  medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezifectantă slabă la bărbaţi sau 250 ml (la femei) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic. Pregătirea pacientei pentru efectuarea tehnicii . foarfece. stereoscopic.la cerere .  soluţiile necesare colposcopiei lărgite: acid acetic 3% în soluţie apoasă. criocoagulator sau modul laser. cu uretroragie perforaţia vezicii urinare.  ruptura de uretră.  tampoane mici de vată. pacientul va fi transportat în salon. nu necesită supraveghere specială. calmante.se aruncă deşeurile.       Reorganizarea locului de muncă . destinat vizualizării colului uterin.

.în continuare.îngrijirea pacientei după tehnică. ce permit introducerea a 300-400 ml aer în cavitatea pleurală.pacientul va fi supravegheat. apoi a colului uterin cu un tampon uscat şi badijonarea lui cu soluţie Lugol (testul LAHM . braţul de pe partea în care urmează să se instituie pneumotoraxul este adus în abducţie.asistenta oferă medicului seringa încărcată cu soluţie de novocaină 1%. opticele permite vizualizări de 180°/45° şi 90°. medicul examinează colul uterin şi vaginul. . imaginea din cavitatea pleurală este transmisă tot prin fibre de sticlă în ocularul examinatorului.pacientul e culcat pe canapeaua de consultaţie în decubit lateral. pe partea sănătoasă.se dezinfectează regiunea indicată prin badijonare cu iod.  pacientul va fi supravegheat . se introduce sistemul optic alimentat prin fibre de sticlă de la o sursă de lumină adecvată.cu o oră înainte se administrează un tranchilizant uşor (meprobamat. după insuflarea prealabilă de aer în marea cavitate pleurală.SCHILLER). Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesare două asistente)  asistenta I: tot timpul examinării va susţine în abducţie braţul pacientului. pentru efectuarea anesteziei. acesta se badijonează cu o soluţie de acid acetic 3%. puls. . Pleuroscop (toracoscop): instrument ce se compune dintr-un trocar cu mandrin cu diametrul de 1 cm. pe care îl conectează la aparat.ştergerea. explicându-i-se pe înţeles manevra la care va fi supus. fiind prevăzute şi cu sisteme de biopsie (pense diferite) şi de hemostază locală. . PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PLEUROSCOPIE Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân.pacientul va fi încurajat. . inspecţia unei cavităţi restante postoperatorii. după retragerea mandrinului. . acesta colorează mucoasa normală în castaniu. leziunile colului nu fixează iodul. .aparatul Küss este prevăzut cu o serie de căi (tuburi de cauciuc). . iar antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea. medazepam. în cazul pneumotoraxului spontan idiopatic. diazepam). Reorganizarea locului de muncă . apoi se dezinfectează şi se aşează în cutiile în care se vor steriliza. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului .  se vor lua toate măsurile de asepsie şi antisepsie. TA.medicul introduce intercostal acul Küss. după îndepărtarea mucusului şi a depozitelor celulare de pe colul uterin. Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale. diagnosticul unei tumori. .se curăţă instrumentele.parametri vitali (temperatură. ca şi la bronhoscopul rigid.  asistentei II: serveşte medicul cu instrumentele şi materialele necesare. .214 se observă aspectul secreţiei vaginale şi se recoltează frotiurile citologice. respi- .

 cu o jumătate de oră înainte de intervenţie.stilet. trei-patru seringi de 2-10 ml de unică folosinţă. organelor genitale. cu ajutorul laparoscopului. ac Veress.rădaşcă. are rolul de a asigura pătrunderea trocarului în cavitatea peritoneală.asistenta medicală II va da ajutor la nevoie (completarea gazului din cavitatea peritoneală şi intervenţii în situaţii neprevăzute). diafragmului. un bisturiu sterilizat. colecistului. soluţie izotonică de clorură de sodiu sterilă. apoi. Apoi:  cu două pense . Scop: explorator. care este prevăzut cu un sistem de fibre optice (prin care imaginea este transmisă la un monitor). cu vârful ascuţit cu două sau trei tăişuri. splinei. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului  în ziua precedentă examenului. bioptic. destinsă în prealabil prin pneumoperitoneu (introducerea de aer în cavitatea peritoneală). se ancorează de o parte şi de alta ombilicul şi în polul său cranial se face o incizie de 2 mm. sistem de aspiraţie.  se rade suprafaţa păroasă a abdomenului (dacă este cazul) şi se spală tegumentele cu benzină iodată. .  în seara precedentă şi în dimineaţa zilei de examen. mandrinul . .asistenta medicală I serveşte medicul în condiţii de asepsie. trocarul. un sistem de iluminat şi un sistem de spălare a lentilei. se poate administra pacientului o fiolă de fenobarbital sau 400 mg meprobamat şi 0. fenobarbital. atropină fiole.5 mg atropină. i se efectuează clisma evacuatorie. depăşind lungimea tubului cu 1 cm. benzină iodată sau tinctură de iod. Efectuarea tehnicii Laparoscopia se efectuează în anestezia peridurală sau în anestezia generală cu I. casoletă cu mănuşi de cauciuc sterile. antibiotice. i se administrează un regim hidric. . cu o grosime de 8-12 mm. fir de catgut. Efectuarea pneumoperitoneului necesită două asistente medicale . laparoscopul . prin inspecţia suprafeţei ficatului. pereţilor abdominali. tubului digestiv.215 raţie).O. căilor biliare extrahepatice.  se transportă pacientul în sala de examinare. Laparoscopul: este prevăzut cu un sistem optic şi o sursă de lumină rece şi se introduce în cavitatea peritoneală printr-un trocar. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor  casoletă cu câmpuri sterile. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU LAPAROSCOPIE Laparoscopie (celioscopie): explorarea cavităţii peritoneale. tăviţă renală. agrafe.pacientul se aşează în decubit dorsal şi se fixează pe masa de examinare. Se realizează prin examinare directă. prin el se introduce. laparoscopul. substanţe analeptice şi cardiotonice. are la extremitatea proximală un ventil care opreşte ieşirea aerului din cavitatea peritoneală. pentru tratamentul unor eventuale accidente. şi se pot preleva fragmente pentru examene histopatologice.cu toate anexele lui sterilizate. aparat pentru insuflarea aerului. mebrobamat.T. pense hemostatice sterile.

         După terminarea laparoscopiei pacientul va fi supravegheat şi va fi reorganizat locul de muncă ( se spală.216   perpendicular. se pansează. se scoate stiletul ascuţit şi se introduce laparoscopul. după care se extrage acul Veress. înseamnă că se află în peritoneu. se îndepărtează canulele trocar. dar şi pentru a recolta fragmentele bioptice. . se inspectează cavitatea abdominală. apoi. . cu o seringă.dacă nu revine. se introduce ser fiziologic prin acul Veress şi se aspiră: . se suturează plăgile prin care acestea au fost introduse. se introduce acul Veress. se curăţă instrumentarul şi se sterilizează cu Cidex). prin care se pătrunde în abdomen cu o pensă lungă sau cu un electrocauter (pentru biopsie). ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE . urină sau conţinut intestinal. apoi. pentru a împiedica ieşirea aerului din abdomen. pentru a manevra viscerele abdominale. este necesară introducerea încă a unui trocar. până se-atinge o presiune de12 mmHg. se scot laparoscopul şi pensa de manevră. incizia prin care s-a introdus acul se lărgeşte cu bisturiul cât să pătrundă un trocar cu diametrul de 8-12 mm. se pătrunde cu trocarul în cavitatea peritoneală.dacă la aspiraţie se extrage sânge. acul se află în grosimea peretelui.dacă aerul revine. în funcţie de viscerul care trebuie examinat sau biopsiat. Capitolul X. canulele trocar sunt prevăzute cu o clapetă ce se închide automat în momentul scoaterii stiletului. acest trocar se introduce în unul din cele 4 cadrane. se exuflă CO2 din cavitatea peritoneală. se conectează la ac sistemul de insuflare şi se introduc în peritoneu circa 3-6 l CO2. acul a pătruns într-un viscer abdominal. după terminarea manevrelor.

stări de şoc. manevre chirurgicale. Dacă reanimarea întârzie. în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamică păstrată. – paloarea externă. ireversibilă a victimei (leziuni ireversibile în creier şi alte organe. Etiologia stopului cardiorespirator: accidente prin electrocutare. afecţiuni cardiace. – respiraţia: semnul oglinzii. Deci se face reanimare respiratorie fără masaj cardiac. – relaxarea completă a musculaturii. Dacă reanimarea nu se face în timp corespunzător. dar nu există masaj cardiac fără respiraţie artificială. apariţia petelor cadaverice). lipsa oxigenării creierului duce la moarte biologică. Oprirea respiraţiei (stopul respirator) fără oprirea inimii. Solicitarea ajutorului. – midriază. dar pacientul prezintă moarte cerebrală. afecţiuni respiratorii severe. manopere medicale terapeutice sau efectuate în scop diagnostic: administrare de medicamente. pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte şi respiraţia. fără a părăsi bolnavul . Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac. – absenţa pulsului la artera carotidă. înec. care este moartea biologică. traumatism toracic. Confirmarea stopului cardiorespirator 2. inclusiv a sfincterelor. Stopul cardiac este urmat la 20-30 de secunde şi de stopul respirator. De aceea pacientul trebuie reanimat în 3 – 4 minute.217 Stopul cardiorespirator (sau sincopa cardiorespiratorie) constă din oprirea respiraţiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac). tulburări hidroelectrolitice. aspirare de corpi străini. pentru a putea preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinică) într-unul ireversibil. infecţii grave. – pierderea cunoştinţei. activitatea cardiacă şi respiraţia se reiau. care determină şi oprirea circulaţiei cerebrale. deci cu prezenţa pulsului la artera carotidă. – încetarea bătăilor inimii. midriază fixă şi cornee opacă. Este important de ştiut că moartea clinică este un proces reversibil şi pacientul poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se acordă primul ajutor competent în timpul util. angiocardiografie. anemii severe. Înainte de a începe reanimarea cardiorespiratorie se vor controla: – pulsaţiile cardiace. permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie să aibă succes. – reflexul pupilar (midriază). embolie pulmonară. traumatism craniocerebral. adică la moartea definitivă. ceea ce corespunde morţii clinice. toracice şi abdominale. Tratament: Etapele resuscitării cardiorespiratorii: 1. Deci într-un stop cardiorespirator salvatorul trebuie să intervină cu cea mai mare grabă. Semne clinice – oprirea mişcărilor respiratorii. cu globii oculari imobili.

de fapt. respiraţie: gură la gură. Hiperextensia capului: prin tehnica amintită la eliberarea căilor aeriene. 3. eliberarea căilor aeriene superioare (cu o prealabilă hiperextensie a capului şi luxaţia anterioară a mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic) prin curăţirea orofaringelui. Alte metode de respiraţie artificială Respiraţia artificială poate fi executată şi prin: . degetul al 4-lea este plasat pe bărbie şi participă la propulsia mandibulei concomitent cu menţinerea gurii în poziţie semideschisă. introducerea unei pipe Guedel. introducând pe această cale aerul în plămânii victimei. luxarea (propulsia) mandibulei se poate realiza prin mai multe procedee: • aplicând ultimele 4 degete de la ambele mâini pe unghiul mandibulei (gonion). în lipsă. Respiraţia "gură la gură" – salvatorul îşi ţine respiraţia. în mai multe feluri: a) Cu policele de la ambele mâini pensează nările. oxigen. Se tracţionează mandibula înainte şi în sus. o fixează în această poziţie cu mâna dreaptă. fiecare literă din cuvântul HELP indică. aspiraţia. Apoi manevra se repetă. (Se practică atunci când se foloseşte "batista salvatorului"). iar policele pe bărbie. 1. ceea ce în limba engleză înseamnă ajută-mă! În cadrul respiraţiei artificiale gură la gură. Aspiraţia căilor aeriene – aspiraţia se poate face cu pompa aspiratoare (din trusele medicale auto). Introducerea pipei Guedel se execută în 2 timpi. B. Eliberarea căilor respiratorii superioare: prin aceleaşi metode descrise la eliberarea căilor aeriene. plasate extern. Iniţierea tratamentului: A. 4. de asemenea. secreţiile pot fi îndepărtate aspirându-le din gura bolnavului cu un tub de cauciuc care are cealaltă extremitate învelită într-o batistă în gura salvatorului. ventilaţie. 2. Dacă este 1 reanimator: 5 masaje cardiace. trebuie respectată succesiunea timpilor de execuţie şi acurateţea cu care se desfăşoară toate gesturile. se proiectează mandibula înainte. 1 respiraţie (5/1). iar dacă sunt 2 reanimatori: 15 masaje cardiace. intubare. Respiraţia "gură la nas" – atunci se face respiraţia "gură la nas" când salvatorul aplică gura sa pe nasul victimei. tub (sondă nazogastrică) Pentru ca respiraţia artificială să fie eficientă. cu aspiratoare. • mandibula se luxează trăgând-o înainte cu policele de la mâna stângă făcut cârlig.218 3. 2 respiraţii (15/2). ordinea succesiunii timpilor şi semnificaţia gesturilor obligatorii. aplică repede gura larg deschisă şi insuflă puternic. • fixarea ramurii stângi a mandibulei între policele de la mâna stângă introdusă în gură şi celelalte 4 degete. iar cu policele de la ambele mâini se pensează nasul. Literele cuvântului ME se referă la masajul extern al inimii şi se aplică în toate cazurile în care stopul respirator este urmat de cel cardiac. care precedă insuflarea aerului: H – hiperextensia capului E – eliberarea căilor respiratorii L – luxarea (proiectarea) mandibulei înainte P – pensarea nasului. Se foloseşte formula mnemotehnică: HELP-ME. În acest caz: fixarea unghiului mandibulei se face numai cu ajutorul ultimelor trei degete de la ambele mâini. Pensarea nasului: se execută. cu aspiratoare portabile cu pedală sau. menţinând gura semideschisă (salvatorul fiind aşezat în dreapta bolnavului).

salvatorul exercită presiuni ritmice asupra sternului. în aşa fel ca sternul să fie înfundat cu aproximativ 5-6 cm. De aceea. C.219 – respiraţie gură la mască. • Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse. • Se apasă numai cu podul palmei. combinat cu respiraţia artificială . – La copii se pot comprima cu o singură mână. ajutându-se de greutatea corpului. – respiraţie gură la sondă. mai recent. După fiecare compresiune. portabile (balon Ruben. duşumea).). cu 1-2 degete. se recomandă să se execute: – trei insuflaţii rapide. Se aşează victima în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol. Tehnica masajului cardiac: • Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga) pe 1-3 inferioară a sternului. sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială. pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea resuscitării cardio-respiratorii şi apoi la fiecare 5 minute. • Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă) şi va exercita o presiune verticală a sternului spre coloana vertebrală. . Reanimarea stopului cardiac se face obligatoriu şi paralel cu respiraţia artificială. trusă Ambu. urmate de 15 compresiuni sternale. După una-două insuflări de aer. prima măsură este masajul cardiac extern. fără să se ridice mâinile de pe sternul victimei. – dispariţia midriazei. La începutul reanimării oricărui stop cardiorespirator se încercă stimularea inimii prin aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o înălţime de 20-32 cm în mijlocul regiunii presternale. degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor (se pot rupe). – recolorarea tegumentului. iar cealaltă palmă (dreaptă. iar – la copii mici. pentru a preveni transformarea morţii clinice (fenomen reversibil) în moarte biologică (fenomen ireversibil). Masajul cardiac extern (resuscitarea cardiorespiratorie) Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie începută imediat. a cărei forţă este mai mare) se suprapune perpendicular pe prima. în ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. trusă Ranima etc. reapariţia reflexului la lumină. În caz de insucces. se trece imediat la respiraţie artificială şi masaj cardiac. Eficienţa ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac se apreciază prin: – apariţia pulsului la vasele mari (carotidă. se trece la comprimarea ritmică a sternului în 1/3 inferioară – masaj cardiac (5-6 compresiuni). – respiraţie cu aparate simple. În acest fel se atinge raportul optim de 1/5 dintre ritmul ventilaţiei pulmonare şi al compresiunilor cardiace. femurală). După constatarea opririi activităţii inimii. Observaţii: 1) Dacă este un singur salvator se fac: – două insuflaţii urmate de 12-14 compresiuni sau.

– aparate automate pentru respiraţie artificială. • Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii. – monitoare (pentru monitorizarea funcţiilor vitale). după recomandările societăţii americane de cardiologie: A – Air way – se verifică libertatea. Pneumotorax secundar. Se va apăsa din timp în timp pe epigastru (partea superioară a abdomenului) în timpul expiraţiei pasive. Edem cerebral. Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea căilor aeriene). Tratament postresuscitare cardiorespiratorie: a. respectiv permeabilitatea căilor respiratorii. – defibrilatoare (pentru defibrilarea electrică a inimii).220 D. Hemoragie. se va controla şi corecta poziţia de hiperextensie a capului la adult. Astăzi. Medicamente: • În afara primului ajutor descris până aici. întocmirea foii de observaţie. aerul insuflat poate lua calea digestivă. – clorură de calciu 10%. Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor. manevra de resuscitare trebuie întreruptă. diagnosticul etiologic al stopului cardiorespirator c. – droguri antiaritmice. monitorizarea bolnavului b. cadrul mediu va avea pregătite medicamente şi instrumentar necesare a fi folosite concomitent. • hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii. În practică putem considera că după 50-60 de minute de resuscitare cardiorespiratorie la o victimă la care semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu se remit.000 (1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată). - Contraindicaţiile masajului cardiac extern • leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale. C – circulation – masaj cardiac extern. B – breathing – respiraţie artificială. provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de vărsături cu inundarea căilor aeriene. Astfel: – adrenalină 3-4 ml 1/10. cu date cât mai complete. tamponadă cardiacă. Complicaţiile şi accidentele Reapariţia stopului cardiorespirator. prin consens s-a făcut o stadializare a resuscitării cardiorespiratorii – schema ABC. . – trusă pentru dezobstrucţia căilor aeriene subglotice prin intubaţie traheală (se execută de medici specialişti). • embolie gazoasă masivă. tratamentul complicaţiilor resuscitării d.

T. moarte clinică etc. comă: barbiturice. voluntară sau involuntară. • Stabilirea cantităţii de substanţă pătrunsă în organism. – pareze. • accidentale (involuntare). – polipnee: CO2. detergenţi cationici etc. insecticide. de anestezişti-reanimatori. somnolenţă. intoxicaţiile pot fi: • voluntare. ampicilină (la copii). halucinaţii: alcool. aspirină. poartă numele de intoxicaţie acută. organoclorurate..221 – de asemenea. oxid de carbon. – bradipnee: barbiturice. alimente. oxid de carbon (E. nitraţi. detergenţi. lichide. soluţii cristaloide). • Tulburări respiratorii: – dispnee: organofosforice. – contracţii. Toate aceste manevre de strictă specialitate pot fi aplicate la locul accidentului sau în timpul transportului de cadre perfecţionate. introdusă în organism. comă. Criterii clinice de apreciere a gradului unei intoxicaţii • Simptome nervoase şi tulburări neuro-musculare – depresiune psihică. înţepături de insecte. – delir. sulfamide. care trebuie păstrate şi trimise la laborator). • Timpul scurs de la agresiune până la acordarea primului ajutor. convulsii: atropină. atropină.. gazoase) care determină tulburări grave. stricnină. alte hipnotice. insulină. uneori letale. cianuri. mercur. pe cale digestivă sau cutanată a unor substanţe toxice (solide. ciuperci etc. morfină. fiole. alcool metilic etc. în ambulanţe cu dotare de reanimare. Prin substanţă toxică se înţelege orice fel de substanţă care. alcool etilic. . date obţinute de la cei din jur sau aparţinători.P. hidrazide.. digitală. dacă este conştientă.. cianuri. paralizii musculare: cianură. soluţii de perfuzie (substituenţi plasmatici. va avea pregătite: truse de perfuzie. venin de şarpe. atropină. vezi = criterii clinice de apreciere) • Identificarea substanţei: informaţii obţinute de la victimă. oxid de carbon. • criminale (în scop de omucidere) CRITERII DE APRECIERE A PERICULOZITĂŢII Cadrul mediu aflat la locul unde este intoxicatul.. să facă rapid investigaţii pentru: • Aprecierea stării intoxicatului: – conştienţă. cianuri. INTOXICATIILE ACUTE EXOGENE Pătrunderea în organismul uman. organofosforice. • profesionale (nerespectarea sau necunoaşterea normelor de protecţie a muncii).). benzină.D. urină sau fecale etc.A. benzen. stricnină. corp delict (comprimate. ciuperci. În funcţie de modul şi locul de producere. atropină. • Calea de pătrundere a toxicului. vărsături. morfină. efedrină. insecticide. D. oxid de carbon. alcool. nitriţi. – oxigen. provoacă tulburări funcţionale sau leziuni organice. CO. – cefalee: nitroglicerină.

opiacee. nitriţi. antihistaminice. antidepresiv (teperin). – diminuarea acuităţii auditive: streptomicina. eter. insulină. eter. cianuri. morfină.222 • Tulburări în funcţiunea aparatului cardiovascular: – palpitaţii: nitriţi. • La tegument: – cianoză: methemoglobinemii prin nitraţi. eter. ezerină. tranchilizante. rauwolfia. nicotină. ciuperci. – tahicardie: adrenalină. ulceraţii ale tegumentului. – vedere dublă: alcool. atropină. alcaline. antipirină. Tot în cadrul criteriilor de apreciere a gravităţii este necesar ca la examenul clinic să se observe dacă sunt prezente leziuni.. oxid de carbon etc. bioxid de carbon etc. ciuperci (Amanita muscaria). echimoze. aspirină şi barbiturice. – ulceraţii: acizi. benzen. – pierderea acuităţii vizuale: chinină. acizi corozivi. alcool etilic. vâjâituri: chinină. • Semne generale: – febră: acid boric. cofeină. meprobamat. aspirină. nitriti. – tegument uscat: atropina. – hipotermie: oxid de carbon. nitraţi.. – tegument umed: barbiturice. barbiturice. • Tulburări auditive: – zgomote.. leziuni craniene sau alte leziuni pe corpul acoperit. . alcool etilic. – pupile contractate: organofosforice. simpaticomimetice. insecticide.. – pupile dilatate: atropină. benzină. De notat: intoxicaţii în care de regulă nu se întâlnesc tulburări dispeptice: barbiturice. Amanita phalloides.. Foarte important de reţinut: – în cazul intoxicaţiilor la care substanţa toxică nu este identificată. barbiturice. benzen. metale etc. cofeină. insecticide. piramidon. alcool etilic. tulbure: atropină. • Tulburări în cavitatea bucală: – uscăciunea gurii: atropină. – salivaţie abundentă: plumb. morfină. MĂSURI TERAPEUTICE NESPECIFICE DE PRIM AJUTOR ŞI ADMINISTRAREA DE ANTIDOTURI Cunoaşterea căii de pătrundere a toxicului în organism are o mare importanţă. chinină. nitroglicerină.. insecticide etc. • Tulburări ale ochilor: – vedere neclară. venin de viperă. barbiturice. nitriţi etc. sulfamide. toate produsele suspecte trebuie aduse la spital (cabinetul medical) odată cu pacientul: lichidul de vărsătură sau spălătură gastrică să fie colectat (pungă plastic) pentru eventuale determinări toxicologice. – coloraţie roşie: oxid de carbon. Amanita musearia. ciuperci. morfină. – halenă: alcool. tiroxină etc. benzen. piramidon etc. alcool metilic. baze caustice etc. mercur. cupru etc. alcoolul metilic etc. baze caustice. metale grele. – bradicardie: digitală. alcool metilic. amoniac. eter. nitriţi. • Tulburări abdominale: – dureri abdominale (vărsături şi deseori diaree) în majoritatea intoxicaţiilor: acizi corozivi. digitală.

• administrarea de oxigen şi calmarea durerilor. sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal (sau activat o lingură la 250 ml apă). albuş de ou bătut . în cabinete medicale şi în camerele de gardă ale spitalelor sunt: • evacuarea conţinutului gastric. În caz de stop cardio-respirator se va face eliberarea căilor respiratorii. • administrarea de antidot.223 În cazul în care toxicul pătrunde pe cale respiratorie. pentru ca aceasta să fie eficace. Măsurile de urgenţă care se instituie apoi de la caz la caz. • spălătură gastrică. la emfizematoşi (pericol de pneumotorax). care ar putea pune în pericol de contaminare pe salvator în cazul intoxicaţiilor cu organo-fosforice. în timpul transportului. iritarea bazei limbii. • spălarea tegumentului şi a mucoaselor. Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal Se face prin: • provocarea de vărsături. I. Vărsăturile sunt contraindicate în: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric). masaj cardiac şi respiraţie artificială (atenţie la respiraţia artificială "gură la gură". în convulsii. la vârstnici aterosclerotici şi hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală). Administrarea de lichide şi provocarea de vărsături este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică. – După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului. care trebuie aplicată imediat (exceptând bineînţeles contraindicaţiile) mai ales în primele 4 ore de la ingestia - . • crearea accesului la o venă. .de la cel puţin 10 ouă. – După eliminarea conţinutului gastric prin vărsătură. se repetă manevra până se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l lichid. Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri să se administreze per oral antidotul chimic care precipită toxicul. a vălului palatin şi a peretelui posterior al faringelui cu un apăsător de limbă (linguriţă etc. este obligatoriu să administrăm bolnavului: • apă potabilă călduţă sau • alte lichide (lapte.). • menţinerea funcţiilor vitale. în ingestia de derivaţi de petrol (pericol de pneumonii chimice prin). O parte mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsătură să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin. a) Provocarea de vărsături este obligatorie. la cardiaci poate provoca colaps). scoaterea victimei din mediul toxic trebuie făcută cu mare rapiditate. cianuri). la locul accidentului. • cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie. la gravide (pericol de declanşare a travaliului). b) Spălarea gastrică este o măsură terapeutică esenţială. Înainte de a provoca vărsătura. • administrarea de purgative.

În caz de intoxicaţii cu barbiturice. pentru a preveni scoaterea tubului. distanţă care va fi marcată pe sondă cu leucoplast. găleată pentru colectarea lichidului. Apa se va introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). o pâlnie. chiar la 24 ore. sarcina. vor fi introduşi perorat sau prin sondă gastrică • 250 ml soluţie de manitol 20% pentru provocarea diareei osmotice. La comatoşi. – nu vor fi folosite antidoturi. atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. Dezbrăcarea de hainele contaminate şi spălarea tegumentului vor fi făcute cu mănuşi de protecţie şi cu ochelari de protecţie. laringospasmul. eventual nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie. • 30 g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat în 250 ml apă. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei. După spălătura gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor. se măsoară pe sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid. lichid de spălătură. pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacţiile care au loc. urmată de extragerea acestuia (prin vărsătură sau sifonaj) până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri.N. aritmiile. plină cu apă potabilă. . spălătura gastrică se face după intubaţia traheală. Sonda va fi unsă cu substanţă lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în stomac până la semnul marcat cu leucoplast. se provoacă vărsătură prin mişcarea tubului în sus şi în jos. – Se scoate seringa şi se adaptează o pâlnie. Atenţie! Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee) introducem capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. – Administrarea de purgative. – Material necesar: sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici): depărtător de maxilare. folosind în acest scop tuburi de calibru redus. – Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid. – Bolnavul – în stare de veghe – aşezat pe un scaun va fi imobilizat. boli ale S. bolile cardiovasculare. sau chiar şi după 10-12 ore. se adaptează la capătul acesteia o seringă Guyon. – Cantitatea odată introdusă (300-500 ml de porţie). o seringă Guyon de 200 cm3. Atenţie! Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive. II. Spălarea tegumentului şi a mucoaselor • Îmbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepărtată. Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj.224 substanţei toxice.. Se scot protezele dentare (unde este cazul). Contraindicaţiile spălăturii: convulsii. – Înainte de introducerea sondei. în care se toarnă apa potabilă călduţă (la care se poate adăuga şi sare 1 lingură la 1 l apă) şi o suspensie de cărbune medicinal în apă (4-6 linguri la 1 litru apă). deoarece unele tablete sunt insolubile. sau se dizolvă foarte lent. – Odată sonda ajunsă în stomac. În intoxicaţiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml. Important. • Pielea trebuie spălată bine cu apă şi săpun (inclusiv pielea capului şi unghiile) timp de cel puţin15 minute.C.

Administrarea de antidot (măsuri specifice) Antidotul = o substanţă capabilă să neutralizeze sau să inactiveze una sau mai multe substanţe toxice. antidot pentru arsenic şi compuşii acestuia. – Sărurile solubile de calciu se folosesc în intoxicaţia cu acid oxalic. antidot în intoxicaţia cu bromuri.). N. – Sulfatul de sodiu şi de magneziu se folosesc în intoxicaţia cu săruri solubile de bariu: 30 g dizolvate în 300 ml apă. – Bicarbonatul de sodiu. antidotul alcoolului metilic. După administrarea fiecărei doze de 250-300 ml lapte. – Soluţie de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor: – sucuri de fructe (citronada preparată din lămâie) – acid acetic 1 % . Se administrează în perfuzie de glucoză 5% i. după care se provoacă vărsătura. acid tanic 1 parte şi cărbune activat 2 părţi.T. antidot pentru sulfatul feros: soluţie de 5% în apă. – Alcoolul etilic.m.225 – nu vor fi folosite substanţe uleioase. la nevoie. fier. antidot pentru plumb. fosfor etc. a) Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbţiei toxicului: administrare per orală – Cărbunele activat Doza perorală folosită la bolnavii care nu sunt supuşi spălăturii gastrice este de: 10-20 g. Se administrează sub formă de suspensie în apă. Cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corosivi: 40 g magnezia usta în 1 000 ml apă potabilă. (calciu-disodiu-edetat. trebuie să se provoace vărsătura. – Oxidul de magneziu (magnezia usta).în doză de 200-300 ml. III. – Albuşul de ou precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. După ce stomacul a fost golit. Doza de albuş este de cel puţin 10 ouă. – E. trebuie ca pleoapele să fie îndepărtate de globul ocular tot timpul cât sacul conjunctival este supus jetului de apă.A. în jet. v.! Laptele este contraindicat în intoxicaţiile cu substanţe liposolubile (solvenţi organici. • Se va spăla sacul conjunctival cu apă potabilă. – Amidonul. Se administrează peroral soluţie de clorură de calciu sau gluconat de calciu 1020% reprezentând conţinutul a 20-30 de fiole. petrol. unii compuşi organocloruraţi. la fiecare 12 ore timp de 8 zile. grase. – Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte. . Pentru ca spălătura să fie eficace. pentru mercur şi alte metale Dimercaptopropranolol (BAL) grele: soluţii 10% injectate i.B. se repetă la 6 ore timp de 2 zile şi.D. cupru şi alte metale grele. antidot al detergenţilor cationici câteva grame de săpun în 200 ml apă.B. în doză de 30-50 mg/kilocorp în cure de 4-5 zile (1 fiolă = 10 ml sol. – Clorura de sodiu.75 ml pe kilocorp din soluţia de 50% la fiecare 6 ore. .! Bicarbonatul de sodiu este contraindicat ca antidot pentru acizi tari. b) Administrare parenterală. (doza 3-4 mg/kilocorp). edetamin). sub presiune mică (cel puţin timp de 5-10 minute pentru acizi şi 20 minute pentru baze). N. pentru a se îndepărta toxicul din stomac. benzină. – Laptele precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. antidotul iodului – Soluţia de săpun.10%). se administrează 0. timp de câteva zile.

Doza 1-2 g/zi (1 capsulă = 150 mg.226 Doza totală pe 24 de ore este de 2-3 g (23 fiole). un comprimat = 250 mg). Se alternează cu perioade de pauză de 3-4 zile. C (acidul ascorbic). – Atropina este antidotul compuşilor organo-fosforici şi al medicamentelor parasimpaticomimetice. – Sulfatul de protamină.m.v. v. sau piafen 1-2 fiole i. – Serul fiziologic (soluţie cloruro-sodică izotonă 9‰) este antidot pentru bromura de sodiu şi alte bromuri. antidot al substantelor methemoglobinizante. în doze de 1-3 g/zi injectate i. antidot specific al derivaţilor organofosforici (fiole 1 ml = 250 mg). – Piridoxina (vit. şi apoi din 15 în 15 minute câte 1-5 mg (1-5 fiole). în doză de 250 mg (una fiolă). cupru. antidotul Heparinei.50 g (6 fiole) în 24 de ore. ci se administrează algocalmin 1-2 fiole i. Oxigenul este antidotul intoxicaţiei cu oxid de carbon. sau fortral 1 fiolă (30 mg) i.v. Se poate ajunge la doza totală de 70 mg/kilocorp (50 ml din sol. cât şi în timpul transportului către o unitate sanitară. – Vit. antidot al acidului cianhidric şi al derivaţilor acestuia. K (fitomenadion). – Kelocyanor. – Nitritul de sodiu.eventual la 2-3 ore până la doza totală de 40 mg (8 fiole) în 24 de ore. Doza iniţială: 1-4 mg ( 1 fiolă = 1 mg) injectate i.m. v. Se administrează (cel mai frecvent) prin sondă nazofaringhină. hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicaţii cu acid cianhidric şi cianuri. mercur. IV. Doza iniţială este de 500 mg (2 fiole a 250 mg). în doză de 5-10 mg (1-2 fiole) la interval de 10-15 minute . – Nalorfina. lent 50-100 mg (5-10 fiole) în 24 de ore. În funcţie de intensitatea tulburărilor şi de apariţia fenomenelor atropinice (uscăciunea gurii. Se găsesc în fiole de 20 ml = 300 mg. Se administrează i. midriaza. – Albastrul de metilen este antidotul substanţelor methemoglobinizante: se foloseşte soluţia administrată i.25-1. B6) antidotul azoniazidei. – Cuprenil (penicilamina) se foloseşte în intoxicaţii cu: plumb. Se poate repeta în caz de nevoie după o doză de 2 mg/kilocorp. 1 %). v. v. b) Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator şi digestiv şi când durerile sunt foarte mari. obidoxima). Administrarea oxigenului şi calmarea durerilor a) Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de insuficienţă respiratorie acută atât la locul accidentului sau la domiciliu. În cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central. Se începe cu 1 mg/kilocorp injectată i. lent (7 ml din soluţia 1%). . – Vit. v. Doza se poate repeta fără să se depăşească însă 1. în doză de 1 000 ml la fiecare 4 ore până la doza totală de 4 l /24 ore. v.m. cu un debit de 6-8 l/minut sau mai mult. – Toxogonin (pirangyt. creşterea frecvenţei ventriculare) se poate ajunge până la 70 de fiole în 24 de ore. Se administrează i. Se foloseşte: mialgin 1 fiolă (100 mg) i. când trebuie să se administreze în concentraţii mari (100%) şi sub presiune crescută de 2-3 atmosfere. În intoxicaţia sau supradozajul de anticoagulante perorale se administrează i. antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml = 5 mg).

În funcţie de locul de scurgere a sângelui. apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene. . b) În caz de oprire a circulaţiei vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie. având căile aeriene libere. • hemoragii mixte: arterio-veno-capilare. Crearea accesului la o venă Încă de la domiciliu sau locul accidentului. iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis.hemoragii mijlocii .).hemoragii mici. C. melenă. deoarece sângele se evacuează în scurt timp într-o cantitate mare. • hemoragia externă. cât şi artere sau capilare. lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale). când se prevede o prăbuşire a tensiunii arteriale. hemartroză etc. hemiperitoneu. clinic apar echimoze sau hematoame. • hemoragia exteriorizată. • hemoragii capilare: sângerarea este difuză. crearea accesului la o venă este obligatorie.) sau. Menţinerea funcţiilor vitale a) În cazurile de insuficienţă respiratorie acută se asigură respiraţia artificială la locul accidentului în timpul transportului. VI. • hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă.227 V. Sângele se trimite la spital odată cu bolnavul. metroragie.paloare – datorită vasoconstricţiei. când hemoragia se face într-o cavitate (stomac. hemoptizie. se deosebesc: • hemoragia internă. HEMORAGIILE INTERNE a. În funcţie de felul vasului care sângerează. hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale. Se face printr-o puncţie venoasă şi montarea unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic. deosebim: . Simptomele hemoragiei .hemoragii grave. când sângerarea se face în afara organismului. intestin etc. vâjâituri în urechi. la camera de gardă. Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici: ţâşneşte din rană în jeturi întrerupte odată cu sistola cardiacă şi are culoare roşie aprinsă. Intoxicatul este culcat obligatoriu în decubit lateral. prin fracturarea unor oase. când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax. hemopericard. . se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. Înainte de instalarea perfuziei. cele mai periculoase. B. se scurge printre ţesuturile vecine osului. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut. . hematemeză.ameţeli. HEMORAGII Modalităţi de clasificare a hemoragiilor: A. hematurie).

se întinde accidentatul la orizontală.nu se administrează apă sărată sau alte lichide. • Controlul funcţiilor vitale. • Învelirea bolnavului. b) Primul ajutor Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali. . . respiraţie accelerată superficială. HEMORAGIILE EXTERNE a) Simptomele hemoragiei Se stabileşte provenienţa sângelui (arterială. jet) – vezi mai sus. De reţinut: . tensiune arterială scăzută. gură uscată. garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează.  Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce se face hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv. b) Primul ajutor . venoasă) în hemoragiile externe în funcţie de caracteristicile sângelui (culoare. organe foarte sensibile la lipsa de oxigen să primească o cantitate suficientă de sânge. • Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei. cu picioarele ridicate. 0.228 extremităţi reci. Compresiunea manuală sau digitală  Artera rănită va fi comprimată dacă se apasă artera în regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos. în şoc: > 1.traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. rinichii şi ficatul.5.nu se injectează vasoconstrictoare. vărsăturile declanşate punând în pericol viaţa bolnavului. Astfel: • . Stabilirea indicelui de şoc: n.se face hemostaza provizorie în mai multe moduri: 1.  Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie cunoscute. apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia (vezi traumatismele toracice = hemotorax şi traumatismele abdominale = hemoperitoneu). • Montarea unei perfuzii macromoleculare. puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut). • Recoltarea sângelui pentru grup sanguin. . sete intensă.

compresiunea se face de o parte şi de alta a marginilor rănii. pe artera cubitală. comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului.229 când rana se află pe frunte. în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: se comprimă artera carotidă. palmei. buze. faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. - - - - 2. plăgile peretelui toracic şi abdominal. sternocleidomastoidian. se comprimă la mijlocul mandibulei (a. compresiunea se face înaintea urechii. pe suprafaţa exterioară a nasului. Pansamentul compresiv se indică în hemoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. în rănile sângerânde ale mâinii. când hemoragia se află la coapsă. se acoperă regiunea cu comprese sterile peste care se pune pansament compresiv. se comprimă artera femurală pe traiectul ei proximal de plagă. anterior de mş. Când rana se află pe membrul inferior comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. comprimarea arterei radiale se face cu un deget. După toaleta plăgii. înspre muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajutorul pansamentelor compresive. pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. pe partea externă a plicii pumnului şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleiaşi plici a pumnului. dacă rana se află la nivelul genunchiului sau a gambei. 4. Facială). Aplicarea garoului . pe prima coastă. se comprimă aorta abdominală se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. inghinale. în rănile sângerânde ale braţului. 3. în rănile de la obraz. când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. În rănile din regiunea temporală compresiune se face imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului. când rana se află pe creştetul capului. antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa internă a braţului.

Declivitatea este contraindicată dacă există traumatism cerebral. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei.A. se opreşte atât hemoragia de origine arterială. Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană când este secţionată o venă. Hemostaza provizorie . Macrodex.230       Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu la membre. În realitate. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc.  Se va evita manevrarea traumatizaţilor. pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului.  Dacă hemoragia este gravă se ridică membrele la verticală. b) Prim ajutor – – Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă. eliminat prin tuse. orizontal sau decliv. plasmă). această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. HEMORAGII EXTERIORIZATE a) Simptomatologie Cele mai frecvente forme de hemoragii exteriorizate sunt: • epistaxis – hemoragie din nas. roşu. banda Esmarch. se va proceda astfel:  Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal. Ringer. cât şi hemoragia de origine venoasă. • metroragie – hemoragie care provine din uter în afara ciclului. batistă. pot fi utilizate bucăţi de pânză. 5. • melenă – exteriorizarea sângelui prin defecaţie. • hematemeză – vărsături cu sânge.  Se montează tensiometrul. sfoară. manşeta tensiometrului. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor se face cu pense Pean sau Kocher. • hematurie – sângerare urinară. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde. în practică. ser fiziologic. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării.  Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă (Dextran. • hemoptizie – hemoragie din arborele respirator. La nevoie. spumos. în funcţie de sediul hemoragiei. aerat. c). sânge. se numără pulsul şi se măsoară valorile T. semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne.

c) O nouă dezinfecţia a tegumentului din jurul plăgii se face cu tinctură de iod. antiseptice. prin turnare în jet de apă sterilă. Tehnica pansamentului în cabinetele medicale 1. Atenţie! Nu se toarnă nici un fel de substanţă în plăgile penetrante. apoi cu alcool. nu se scot fragmente osoase. apoi se degresează cu eter sau benzină. e) Fixarea pansamentului  se face cu galifix. suprafeţele ce vin în contact cu plaga. apă oxigenată. ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Tehnica pansării plăgii la locul accidentului.231 – Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne. nu se scot ţesuturile care nu au fost eliminate cu apă oxigenată – risc de hemoragie. b) Toaleta plăgii  se curăţă plăga.respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie. făcută de cadrul mediu a) Toaleta şi dezinfecţia tegumentului Când plaga se află într-o regiune păroasă.  se dezinfectează în jurul plăgii cu tinctură de iod. ser fiziologic.înaintea efectuării pansamentului se administrează antalgice şi sedative.  se spală tegumentule din jurul plăgii cu apă şi săpun. perforante de organe şi cavităţi naturale. leucoplast sau prin înfăşare. . . d) Acoperirea plăgii  acoperirea plăgii se face cu comprese sterile  compresele vor fi astfel manevrate încât să nu se atingă cu mâinile. Materiale necesare: .  se tamponează plăga cu comprese şi tampoane de tifon sterile. Nu!: nu se explorează rana cu nici un fel de instrument. Important!: . se:  tunde regiunii păroase. . apoi cu alcool.este necesară spălarea pe mâini înaintea începerii manevrelor. permanganat de potasiu.primul ajutor în îngrijirea plăgilor va urmări prevenirea infectării acestora.

apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru. muşama.Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat.  Seringi sterile. vată sterilă.  Casoletă cu comprese sterile de diferite mărimi. cu tampoane din tifon de câte ori este nevoie. foarfeci. .Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet şi se tamponează spuma cu ajutorul unui tampon de tifon steril . 2. ace de siguranţă. meşe de tifon. . alcool. apă oxigenată. apă oxigenată 3% etc. aleză. permanganat de potasiu 1/4. cu tamponul îmbibat cu benzină. se degresează tegumentul din jurul plăgii.  Antalgice. cloramină 4‰.Se schimbă pensa de lucru au altă pensă sterilă din cutia cu instrumente. .  Peste tamponul de vată se toarnă cu cealaltă mână benzină.Se acoperă plaga cu pansament steril. se tamponează marginile compresei care acoperă vechiul pansament.Dacă plaga este descoperită.  Cutie cu instrumente sterile: pense.000. Fixarea pansamentului se face: . . Observaţii.cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă. se îmbibă cu apă oxigenată sau ser fiziologic călduţ.  Se degresează şi dezinfectează tegumentele .  Tăviţă renală. .  Cutie de instrumente cu tuburi şi lame de cauciuc sterile. . sedative.232 Flacoane sterile cu benzină. bandajare. feşe de tifon. tampoane de vată şi tifon.Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril. . . se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii antiseptice: Rivanol 1‰. ser fiziologic. sonde canelate sau butonate.fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast. soluţie Rivanol 1‰.  3. tinctură de iod. acesta va fi îndepărtat în felul următor: . fără secreţii şi fără sfaceluri.cu galifix (mastisol). prin badijonarea tegumentului din jurul pansamentului şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă. 4.După toaleta plăgii se dezinfectează tegumentul din nou cu tinctură de iod şi alcool. Dacă există pansament pe plagă. În cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate anterior.prin înfăşare.când pansamentul este aderent. Tratarea plăgii . . Până ce plaga este curată. Tehnica de lucru  Servirea din casoletă -se deschide capacul casoletei având grijă să nu se desterilizeze pensa de lucru care este păstrată în mână şi cu ajutorul pensei din mâna stângă (pensa de servit) se scoate un tampon de vată.

233 5. cu stare de şoc şi hemoragie. Măsuri de protecţie nespecifică: . intramuscular 0.25' ml ser antitetanic. spini.5 ml. în altă zonă decât serul antitetanic – în doză de 0. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0.A.1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril.Serul antitetanic hetrerolog se poate înlocui cu imunoglobulină umană antitetatnică.T.) i. Se aşteaptă 30 de minute. fracturi deschise. în doză unică cu desensibilizare prealabilă: conform schemei minimale (dacă sunt alergici se va face desensibilizare în spital).I. Se aşteaptă 30 de minute. De reţinut: . . arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ.I.profilaxia tetanosului la bolnavii cu plăgi tetanigene Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special (mai ales plăgile înţepate cu aşchii.m. • Dacă nu apar reacţii locale şi generale.I. Schema minimală de desensibilizare • Se injectează subcutanat 0.m. se administrează subcutanat încă 1 ml ser antitetanic. la adult. Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat: .A. Excepţie fac politraumatizaţii gravi. pe cale i.P.tratarea cu antiseptic (apă oxigenată. – Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet de la dispensarele medicale trebuie să existe "trusă de mică chirurgie".m. Important!: – Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea accidentului. hipermanganat de K 1/40000. la copil şi 400-500 U. . i. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic. avort.T. Profilaxia tetanosului Local .A.La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A. ser antitetanic 3000-15000 U. . • Dacă nu apar reacţii locale şi generale. Nu se administrează ser antitetanic.A.curăţarea chirurgicală a plăgilor. bromocet 1‰). cuie.A. • anatoxină tetanică (A. . Se aşteaptă 30 de minute. praf de stradă etc). la care se administrează în doză unică.P. prin muşcătură de animale. în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura la nevoie. în doză unică de 200 U.La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează: • ser antitetanic 3 000-15 000 U.5 ml (o singură doză).antibioterapie.I.A.

234 IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse. fără deplasare. de a menţine axarea corectă a membrului atunci când fragmentele nu sunt deplasate. prin tracţiune atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării. cu toate că aceste leziuni sunt diferite ca gravitate şi ca potenţial de evoluţie.  secţionări ale unor nervi şi vase. atele de lemn (căptuşite cu vată fixată pe atelă cu faşă). mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scândurele de lemn.  să fie simplă. deschise. care au avantajul că sunt lungi şi pot fi mulate pe membrul rănit.  să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate. rigle. fracturi) Fractură – întreruperea totală sau parţială a continuităţii unui os.  pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral. anormală. nici în jurul axului longitudinal. - - . Fracturile pot fi: închise. incomplete. schiuri. Entorsa – este o leziune capsulo-ligamentară dată de mişcarea forţată. apărută în urma traumatismului. beţe. bastoane. luxaţii.  perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă. umbrele. aparat ghipsat circular. atelă ghipsată. atele din material plastic sau gonflabil. Scopul imobilizării este: de a împiedica mişcările active şi pasive. imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură.  aparatul ghipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive. cu deplasare. Luxaţie – extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepărtate prin traumatisme de la raporturile normale şi sunt permanent menţinute în aceeaşi situaţie.  sfâşierea musculaturii din jurul osului. luxaţilor şi fracturilor se bazează pe aceleaşi principii. placaj.). sau când au putut fi readuse corect de a diminua durerile. pentru a putea fi utilizată şi de persoane mai puţin instruite. Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau în camerele de gardă ale spitalelor a entorselor. suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive şi ameliorarea unor tulburări funcţionale Principiile unei imobilizări corecte  asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre  se încearcă obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat. complete. Se folosesc: atele Cramer (făcute din sârmă). coadă de mătură. de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment osos rupt şi devenit tăios. scoarţă de copac etc.

ghips • Pe plan neted (scândură. cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni. Manevre înainte de imobilizare provizorie Manevrele de prim ajutor care trebuie avute în vedere înaintea aplicării mijloacelor de imobilizare sunt: • eliberarea sau degajarea membrului accidentat. • executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanţă vitală: resuscitarea cardiorespiratorie. • Persoana care execută manevra întinde uniform stratul de ghips cu marginea cubitală a mâinii stângi. sau când transportul accidentatului va dura o perioadă de câteva ore. Aplicarea atelei ghipsate . atela ghipsată se aplică peste regiunea anatomică (segmentul) care necesită imobilizare.Astfel pregătită. .se stoarce prin răsucire uşoară a feşii ghipsate sau a pachetului ghipsat. fie cu circulare de feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular. . faşa ghipsată sau atela ghipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le acopere bine (se introduc culcate). . . Confecţionarea atelei ghipsate Atela ghipsată se poate confecţiona atât din feşi ghipsare în prealabil conform tehnicii descrise anterior.După ce se scoate din apă. lată de 10 cm. • Cu mâna dreaptă se înfăşoară nu prea strâns faşa astfel ghipsată de la capătul ei liber până la porţiunea de faşă încă neghipsată. astfel încât grosimea stratului de ghips pe suprafaţa feşii să fie de 1-2 mm. De reţinut! Atela se poate pune direct pe piele. aplicarea garoului. atela ghipsată se întinde de la capete şi i se netezeşte suprafaţa cu mâna. . ca să nu rămână asperităţi sau cocoloaşe de ghips. • Se repetă manevrele expuse şi se continuă până ce faşa ghipsată ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm. . masă) se desfăşoară faşa pe o porţiune de aproximativ 50 cm • Pe porţiunea de faşă desfăşurată se presară cu mâna un strat de ghips. îndepărtarea îmbrăcăminţii devine necesară numai când există suspiciunea prezenţei unor răni care trebuie curăţate şi pansate. .Înainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment.se îmbibă cu apă faşa ghipsată.Atela se fixează cu feşi simple neghipsate.235 Prepararea feşii ghipsate Material necesar: tehnica preparării cu ghips a feşii simple – faşă lungă de 5 m.Pe suprafaţa netezită se aşează un strat protector de vată.

apucând de porţiunea distală a braţului. apucând membrul la nivelul articulaţiei distale fracturii. luxaţie sau fractură. . • o persoană trage în ax de degetele mâinii. dar în sens contrar. o persoană apucă şi fixează cu putere articulaţia situată proximal fracturii şi ţine. a doua persoană trage în sens contrar. îndoindu-l la genunchi şi se trage în ax. se trage întrun sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate. apucând de antebraţ în porţiunea proximală a acestuia. care încearcă refacă forma normală a membrului deformat şi care constă în apucarea şi tragerea cu multă blândeţe în ax a membrului fracturat: a. – dacă fractura este la braţ: • se îndoaie cotul la 90°. – dacă este fracturată gamba sau glezna: • se ridică membrul inferior. în timp ce b. • o persoană trage în ax. Axarea membrului Dacă membrul este deformat. • o persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cearşaf introdus între coapse.236 • • Când este accidentat membrul superior. apucând de genunchi. iar cu cealaltă mână se fixează glezna. Imobilizarea umărului Indiferent dacă este vorba de entorsă. imobilizarea umărului se poate face cu: mijloace improvizate (bucăţi de pânză) sau cu materiale specifice: . – când deformarea se află la degete. a) axarea membrului superior – dacă fractura este la antebraţ: • se îndoaie încet cotul victimei la 90°. la mână sau la laba piciorului. indiferent de nivelul traumatismului trebuie scoase de pe degete inelele. Tehnici de imobilizare provizorie IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI SUPERIOR 1. imediat deasupra plicii cotului. • a doua persoană trage în sens contrar rădăcinii coapsei. • a doua persoană trage în sens contrar. b) axarea membrului inferior – dacă este fracturat femurul: • se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax.o persoană apucă de picior. • a doua persoană apucă de braţ cu mâinile împreunate în chingă în axilă şi trage în sens contrar. • a doua persoană trage tot în ax. Dacă inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului. aproape de plica cotului. ca prim gest se face axarea membrului.

cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept. cotul şi pumnul. Imobilizarea cotului o Cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi drept (90°). 3. prinsă cu 2 ace de siguranţă. o Atela de imobilizare (Cramer sau ghipsată) trebuie să prindă umărul. o Atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot. o Antebraţul va fi menţinut cu ajutorul unei eşarfe trecută în jurul gâtului. o Toracele împreună cu membrul superior lipit vor fi înfăşurate cu o pânza tare. iar antebraţul în poziţie intermediară.237 imobilizarea prin bandaj moale tip Desault. fiind îndoită la 90° numai la cot. o În cele din urmă membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixează şi la torace prin faşă circulară. o Antebraţul membrului imobilizat va fi fixat cu o eşarfă trecută în jurul gâtului. imobilizarea trebuie să se facă cu antebraţul răsucit în pronaţie (mâna rotată spre interior). . 4. atelă ghipsată. o Antebraţul se suspendă în cele din urmă cu o eşarfă petrecută în jurul gâtului. a) sistem de imobilizare cu mijloace improvizate Când nu există la îndemână nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umărului poate folosit toracele bolnavului în chip de atelă de fixare. o Braţul şi antebraţul de partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi drept. o Se pregăteşte o atelă Cramer sau ghipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos. atele din material plastic. b) mijloace specifice: imobilizare prin bandaj Desault 2. • dacă fractura este situată în 1/3 mijlocie. Imobilizarea antebraţului o Oricare ar fi sediul fracturii. astfel încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia degetului mic). • dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară. o Este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de faşă. pe care o îmbracă (în cazul atelei ghipsate) şi până pe faţa posterioară a antebraţului şi mâinii în cazul atelei Cramer. antebraţul va fi fixat în poziţie intermediară. atelă mecanică Cramer. • dacă fractura este situată în 1/3 inferioară. Imobilizarea braţului o se poate face cu atelă Cramer sau atelă gipsată – ca şi la imobilizarea umărului o Fixarea atelei Cramer sau a atelei ghipsate se face cu ture circulare de faşă simplă. Antebraţul se suspendă cu eşarfă petrecută în jurul gâtului. antebraţul va fi imobilizat în supinaţie (mâna rotată în exterior).

pe care se aşează degetul corespunzător fracturii. genunchiului şi gambei de aceeaşi parte. Imobilizarea femurului(coapsei) Se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul fracturilor de col femural cu atelă lungă aplicată pe partea laterală a membrului inferior de la axilă şi până la talpa piciorului a) cu o singură atelă – Când coapsa este foarte scurtată şi deformată este bine să se asigure pe timpul transportului şi o extensie în axul membrului inferior. . în jurul coapsei. dată fiind starea de demineralizare a scheletului acestor traumatizaţi. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A MEMBRULUI INFERIOR 1. ceea ce este posibil prin folosirea atelelor metalice Thomas. în jurul bazinului. 2. care se întinde de la regiunea inghinală tot până la călcâi. care să ajungă din axilă până la picior. a membrului inferior şi a toracelui. bazin. Aceste fracturi se imobilizează cu o singură atelă posterioară. există pericolul ca vasele şi nervii importanţi ce trec prin spatele osului să fie comprimate. care se întinde de la bazin până la talpă. o Se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului.238 5. Imobilizarea femurului se poate face mai corect prinzându-l între două atele inegale: o O atelă externă. – imobilizarea de urgenţă o Se pregăteşte o atelă lungă. o Peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui. o Atela se fixează prin legături circulare la torace. Imobilizarea oaselor încheieturii mâinii (carpiene) – Fracturile oaselor carpiene se imobilizează cu o atelă aşezată palmar ce se întinde de la vârful degetelor până la mijlocul antebraţului având grijă ca degetele să rămână în poziţia lor de repaus. asemănătoare cu cea descrisă anterior. b) imobilizarea cu două atele De reţinut: axul membrului inferior este dreapta care uneşte spina iliacă anterosuperioară. coapsă. ce se aplică pe partea internă a membrului inferior bolnav. mijlocul rotulei şi marginea internă a piciorului (primul metatarsian). o O atelă mai scurtă. în afară se leagă ambele picioare. 6. o Se aplică atela pe faţa laterală (externă) a membrului inferior după ce sa introdus vată pudrată cu talc în axilă. cu câteva legături de faşă sau pânză. precum şi fixarea picioarelor. c) imobilizarea în fracturile extremităţii inferioare a femurului Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului. în flexie. Imobilizarea oaselor metacarpiene (mâinii) şi a falangelor degetelor Fracturile oaselor metacarpiene se imobilizează cu o atelă ghipsată dorsală şi cu o atelă mai scurtă palmară. genunchi şi gambă. o Se aplică o atelă lungă posterioară. cu faşă. Fracturile colului femural Fracturile colului femural sunt mai frecvente la persoanele mai în vârstă. unul de altul. o Se face bandajarea circulară. lungă. Atelele mai scurte sunt ineficiente. înţepate sau sfâşiate. o Pentru a se evita rotirea anormală a membrului inferior.

ci obţinerea unei analgezii (algocalmin. cu două atele În fracturile gambei cele două atele. Imobilizarea în fracturile oaselor gleznei. 1. în entorsele. oaselor piciorului (cu o singură atelă) În cazul fracturilor porţiunii inferioare a tibiei şi peroneului. Imobilizarea oaselor degetelor piciorului Imobilizarea oaselor degetelor (falangelor) piciorului (fracturi. care se întinde de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră spre partea distală până la vârful degetelor. b. 6. Atela se aşează pe faţa posterioară a membrului inferior. spre a nu leza părţile moi şi se va verifica poziţia atelei. – Se măsoară pe membrul inferior sănătos lungimea necesară pentru atelă de la jumătatea coapsei sau de la plica fesieră până la talpă (inclusiv lungimea labei piciorului). care se aplică de la rădăcina coapsei. care se întinde de la groapa poplitee până la vârful degetelor.239 o Înainte. luxaţiile gleznei ca şi în fracturile şi luxaţiile oaselor piciorului imobilizarea se face cu o atelă (Cramer sau ghipsată) posterioară. cu o singură atelă Imobilizarea de urgenţă se execută cu o singură atelă posterioară. luxaţii) se face luând drept atelă de sprijin degetele sănătoase vecine. în jurul coapsei şi a gambei. se aşează lateral. una pe partea externă şi alta pe partea internă a membrului inferior. de care se fixează cu legături de faşă. o Înfăşarea membrului pelvian şi bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi. 3. se va introduce vată sub atelă la capătul proximal. egale ca lungime. Imobilizarea genunchiului Imobilizarea articulaţiei genunchiului se face cu ajutorul unei atele ghipsate sau cu un alt material rigid. 5. ca să nu atingă coastele. IMOBILIZAREA PROVIZORIE ÎN FRACTURILE STERNULUI ŞI COASTELOR Primul ajutor în fracturile costale simple nu urmăreşte imobilizare. o Legăturile trebuie aplicate în jurul bazinului. Imobilizarea în fracturi sternale cu deplasări mari O modalitate de imobilizare a fracturilor sternale cu deplasări mari şi care . infiltraţie cu xilină 1% a nervilor intercostali în focarele de fractură. de fixarea atelei cu legături. 4. Imobilizarea în fracturile oaselor gambei a. respectiv pliul fesier până la gleznă. Ele se întind de la rădăcina coapsei până la călcâi. entorse.

• imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile. • metoda "camerei de bicicletă'". Umărul bolnavului este căzut în jos şi înainte. • la copilul mic. Astfel sunt descrise: • imobilizarea prin tehnica Desault. o Gradul III flictena "roşie" cu conţinut sanguinolent tulbure. Imobilizarea provizorie în fracturile de omoplat Fracturile de omoplat fără deplasare se imobilizează conform tehnicii Desault sau cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului). flacără. Imobilizarea de urgenţă poate fi făcută prin tehnici diferite. apoi prin înfundarea cu feşi rulate. hipertermie. arsurile pot fi clasificate în:  arsuri prin căldură sau termice (lichide fierbinţi.240 uşurează mult respiraţia este fixarea umerilor traumatizatului de o scândură aşezată pe suprafaţa posterioară a trunchiului şi cu ajutorul inelelor făcute din vată îmbrăcată în faşă. se ţine seama de: întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime al acesteia. gaze sau vapori supraîncălziţi. 2. ARSURILE TERMICE Pentru a aprecia gravitatea unei arsuri.  arsuri date de flama electrică. eritem accentuat. transparent. aşezate pe umăr. limpede. corpuri solide incandescente. sau cu o pernă de vată sau de tifon. – Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii o Gradul I eritem. • imobilizarea cu un batic triunghiular. • imobilizări cu "opturi" de faşă. baze. edem. URGENŢELE DATORATE AGENŢILOR FIZICI ŞI CHIMICI ARSURILE În funcţie de agentul traumatic care le-a produs.  arsuri chimice (acizi. 3. Imobilizarea în fracturile claviculei În fracturile claviculare cu deplasare: bolnavul se prezintă la medic sprijinindu-şi cotul membrului traumatizat şi cu gâtul aplecat în aceeaşi parte într-o "atitudine umilă". . edem. Voletele costale mobile vor fi imobilizate (de urgenţă) prin compresiune manuală. unele săruri minerale). radiaţie termică). fixarea membrului superior pe partea bolnavă răsucit la spatele traumatizatului. o Gradul II flictena "albă" cu conţinut serocitrin. usturime. • imobilizarea cu pânză dreptunghiulară (vezi imobilizarea umărului).

III = 20. Astfel:  capul şi gâtul însumează circa 9%. În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii. tromboembolice. proporţiile leziunii. • Stadiul I: primele 3 zile – perioada şocului postcombustional caracterizată prin dezechilibre hidroelectrolitice mari. 20% arsuri gr. Starea bolnavului poate evolua favorabil.P. Afectarea unei suprafaţe de 5%.241 o Gradul IV escară dermică totală. insuficientă renală acută. Pot să apară complicaţii grave hepatice. în care se specifică pentru fiecare segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului. 4 = 80 I.P). care poate fi ireversibilă. "indexul de prognostic" (I.  trunchiul posterior circa 18% Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat. oligoanurie). Un alt procedeu mai exact. duc la afectarea celorlalte organe. pot fi calculate din ochi. sindrom de deshidratare (hipovolemie. este "regula lui 9" care se bazează pe faptul că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia.P. ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxic şi septic). carbonizând musculatura şi chiar vasele. iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc.  fiecare membru pelvin circa 18%. Această perioadă se numeşte şi toxic-infecţioasă. Indexul prognostic se calculează înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de profunzime (ex.P →180 valoarea globală a I. IV = 20. digestive (ileus şi hemoragie). există tabele de calcul. Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni (invazia microbiană şi toxemică. cu epiderm şi derm distruse în totalitate. pentru a preveni apariţia şocului. 20% arsuri gr. edem. II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului şi 5% din cea a copilului. hipoxie. Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1 %. iar arsurile de gr. adică 18%  trunchiul anterior circa 18%. – Stadii evolutive În evoluţia unui ars se cunosc patru etape. III cu escarele total eliminate sau .P. încât la sfârşitul acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de gr. trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală imediată şi completă. 2 = 40 I. sindrom digestiv (vărsături. multiplu de 2. 3 = 60 I. II = 20. –Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea lor în suprafaţă Pentru a putea face calculul suprafeţei arse. cu aproximaţie.  fiecare membru toracic circa 9%. Se consideră că orice arsură de gr. hemoragii). Evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii.). se poate calcula prognosticul vital al bolnavului. • Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21). I şi II. 20% arsuri gr.

de urgenţă A. B. algocalmin. dacă este nevoie. – Bolnavul care este cuprins de flacără sau ars de lichide fierbinţi trebuie învelit imediat într-o pătură. bolnavul se dezbracă şi se înveleşte într-un cearşaf curat. 2. dar nu se vor administra lichide per oral (ceai. Primul ajutor la locul accidentului constă din: 1. Combaterea durerii şi profilaxia antitetanică (la camera de gardă) . Îngrijirea bolnavilor în spital 1. • Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66). Este perioada în care şansele de vindecare cresc. epuizându-i rezervele biologice (şocului cronic). – Liniştirea bolnavului şi calmarea durerii (analgetice. persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul. 3. La bolnavii corect trataţi. • Stadiul IV. – Senzaţia de sete se va calma prin umezirea gurii. – La arsuri peste 10-15%. În cazul bolnavilor arşi. din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală). – Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav (acţiunea este şocogenă) decât dacă manevra se poate face cu uşurinţă. După stingerea flăcărilor. – Se recoltează sânge pentru determinarea grupei sanguine. În general nu este nevoie de pansament. I cu suprafaţă mică este suficient ca pielea înroşită să fie badijonată cu alcool dublu rafinat. care nu au beneficiat de tratament corect şi precoce. când transportul victimei se face cu "Salvarea" şi este prevăzut să dureze mai mult de o oră. se montează o perfuzie cu soluţie de glucoză 5% sau ser fiziologic. ÎNGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR ARŞI Primele îngrijiri trebuie acordate la locul accidentului. haină groasă pentru a stinge focul. Romergan) – În arsurile de gr.242 în curs de eliminare. – Nu este permisă nici o manevră de tratament local. apă sărată) deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături. Evacuarea victimei – Transportul rapid la spital în serviciul chirurgical . Acordarea primului ajutor în funcţie de starea bolnavului – Resuscitarea cardiorespiratorie. – În timpul transportului bolnavul va fi supravegheat permanent şi se administrează oxigen. semnifică convalescenta. Scoaterea victimei de sub influenţa agentului vulnerant prin: – Degajarea victimei din focar trebuie făcută rapid. – În cazul arsurilor prin flacără. pentru prevenirea edemului glotic se adaugă în perfuzie romergan. plapumă.

Se va administra A. Îngrijirile generale şi supravegherea bolnavului . încep toaleta primară.P. 7. – Imediat după baie. Apoi medicul execută toaleta chirurgicală îndepărtează flictenele şi conţinutul lor. – . sau fortral i. la bolnavul culcat. 3.Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă şi cu sondă . are acţiune anestezică şi antiseptică). Atenţie! Toaleta primară a oricărui ars se face sub anestezie. se instalează sonda vezicală pentru urmărirea diurezei orale. precum şi tegumentul sau restul ţesuturilor arse. . . 2. 5.v. Instalarea sondei vezicale – la pacienţii cu I. Toaleta primară. asistenta medicală pune o perfuzie de glucoză 5%. Se schimbă prima pereche de mănuşi. Suprafeţele de tegument nears se spală cu săpun sau detergent medical. vor fi administrate dilaudenatropină. – Se face apoi anestezie generală i. confortabil şi va fi pregătit cu un cearşaf steril.P. peste 15. bolnavul învelit în cearşaf steril se transportă în sala de operaţii aseptice.Patul trebuie să fie. R.T. După îndepărtarea flictenelor sau a sfacelelor. ser fiziologic sau apă sterilă şi soluţie sterilă de săpun până la îndepărtarea completă a corpilor străini de pe plagă.v. mialgin. uree sanguină.Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24°C . mănuşi. depăşind zona nearsă circa 10 cm.. glicemie.5 ml şi ser antitetanic 3 000 U. deoarece plăgile prin arsuri au risc de infecţie tetanică. peste care se pun muşama şi aleză. cu un barbituric sau ketalar. – – – – – Medicul şi cadrul mediu. se face o badijonare cu alcool de 70-90 grade (acţiune triplă: precipită proteinele. probe hepatice. Peste pansament se pun feşi sterile. 6. tot sterile. – Se puncţionează vena şi se recoltează probe de sânge (hemogramă. Anestezie generală – Bolnavul este aşezat pe masa de operaţii şi i se administrează oxigen. 0.A. 4. grup sanguin şi Rh. mască). Aplicarea pansamentului – se aplică pansamentul steril.. îmbrăcaţi cu echipament steril (halat. Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală primară – Bolnavul va fi dezbrăcat şi va fi îmbăiat (preferabilă baia în cadă). Se spală suprafaţa arsă cu bromocet 1 ‰. bonetă.După recoltarea probelor de laborator..A. ionogramă serică). hematocrit.243 – – Dacă nu s-au administrat sedative.

A. respiraţia. – În unele cazuri de escare. trasylol. Obiectivele de tratament după această perioadă sunt îndreptate spre prevenirea complicaţiilor. la locul de intrare denumit şi marcă de intrare se constată de obicei o escară profundă de întindere mică. Printr-o sondă nasofaringiană se asigură oxigenoterapia în ritm de 4 l/minut. presiunea venoasă şi diureza orară) cu multă atenţie. Locul de pătrundere şi ieşire a curentului electric sunt totdeauna însoţite de leziuni specifice. ELECTROCUTAREA – AGRESIUNE ELECTRICĂ Agresiunea electrică este urmată de manifestări locale şi de manifestări sistemice şi presupune trecerea nemijlocită a curentului electric prin ţesuturi. 10. A 3-a zi de tratament încheie "perioada de şoc" (primul stadiu). de câte ori se apreciază necesar.‰. fortral sau anestezie generală. Tratamentul local – Pansamentele se vor face sub mialgin. Urmărirea şi îngrijirea generală în ziua a II-a şi a III-a – Se urmăreşte starea generală.. coloraţia feţei. vitamine. – Pansamentul se schimbă a 2-a şi a 3-a zi. Asigurarea medicaţiei o Asistenta pregăteşte şi administrează medicamentele prescrise: anticoagulante. T.. Manifestări locale – Arsura electrică. luându-se toate măsurile de asepsie necesare. dar şi semnele specifice ale unor eventuale complicaţii. . – Miozita necrozantă avasculară (deteriorarea proteinei musculare). Gravitatea leziunilor produse este funcţie de: intensitatea curentului. 9. în timp ce la locul de ieşire a curentului electric pot fi văzute leziuni tisulare extinse. unguentul care se consideră eficient este sulfamilonul. de natura curentului (continuu sau alternativ). 8. Astfel. temperatura. oxigenul se administrează cu intermitenţă . tensiunea. 11. diureza orară şi bilanţul hidric. Se folosesc soluţii micro sau macromoleculare. Reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică – se va administra prin PEV cantitatea de lichide calculată în funcţie de greutate şi suprafaţa arsă. inclusiv cele alimentare. antibiotice. În cazul bolnavilor emfizematoşi. respiraţia. Se îndepărtează tot. La sfârşitul acestui stadiu de evoluţie favorabilă.Asistenta medicală supraveghează funcţiile vitale (T. pulsul. starea generală a bolnavului şi probele de laborator se apropie de limite normale. rezistenţa pe care o opune tegumentul (rezistenţa este mică la umiditate). bolnavul ars trebuie să aibă diureza restabilită. Se doreşte ca diureza să fie 50 ml/oră. puls. tonicardiace.A.244 vezicală "a demeure". – Coagularea intravasculară. – Se menţin interdicţiile. până şi se înlocuieşte cu un pansament uscat sau îmbibat în soluţie de cloramină 2‰. în funcţie e aspectul plăgii de arsură.

 afazie. favorizează electrocutarea. – dacă curentul parcurge în drumul său mâna stângă-picior stâng. – electrocutarea poate fi urmată de:  hemiplegie. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. ca de exemplu mână-mână. ulcer de stres. cum ar fi mâna stângă-picior drept. cu leziuni foarte grave. – Îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului. care – desincronizată în activitatea sa – suferă tulburări de ritm până lafibrilaţie ventriculară. – Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par. scândură. interesând inima.  rinichi de şoc. se presupune o fibrilaţie şi în acest caz se face:  defibrilare. necroză pancreatică. Atitudinea de urgenţă în electrocutare – Întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric.  atrofie optică. • rigiditatea cutiei toracice ce împiedică mişcările respiratorii urmate de sincopa respiratorie şi sincopa cardiacă. inima continuă să funcţioneze cât timp se asigură o oxigenare corespunzătoare.  leziuni digestive. în special asupra organelor vitale – creier şi inimă – sunt în funcţie de drumul parcurs de acesta în organism. ca urmare a mioglobinei eliberată din masele de muşchi (blocaj renal). Astfel: – dacă în acest parcurs intră organe vitale ca inima sau creierul. Efectele electrocutării cuprind: • contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp.245 Manifestări generale Este importantă calea urmată de curentul electric. – dacă electroagresiunea interesează numai centrul respirator.  administrarea intracardiac 10-15 ml soluţie clorură de calciu 10%.  intubaţie orotraheală – Corectarea acidozei se face cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu . – Transportul la spital + oxigen în timpul transportului În spital – Dacă ritmul respirator nu se reia. – unele circuite. – alte circuite. – Cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi (nu se apucă electrocutatul de părţile descoperite ale corpului). deoarece consecinţele curentului electric asupra organelor interne. – Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie). favorizează arsura. care nu se poate elibera singur de elementul electric aflat sub tensiune. interceptează inima. electrocutarea este mortală.

În electrocutări sau fulgerări mai uşoare şi cunoştinţa păstrată se vor administra:  extraveral 1-2 tablete (nu la copii). – – – – DEGERĂTURILE Degerăturile. Se instalează mai frecvent la persoanele fără cunoştinţă (intoxicaţii acute cu alcool.  diazepam 10 mg cu rol tranchilizant. o Nu se va consuma alcool o Exerciţii de mişcare. care atunci când se sparg. uşor edem.4% sau THAM. Degerăturile apar mai frecvent spre extremităţile corpului (mâini.A. prurit local foarte supărător. pun în evidenţă un tegument necrozat care cuprinde şi hipodermul. o Înlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulaţia sângelui.246 8. sunt leziuni locale datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc şi datorită inhibiţiei centrilor termoreglatori. decontracturant.R. elementul cel mai important (produce vasodilataţie locală) o Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte potrivite. comă). Refacerea masei respiratorii:  soluţie clorurată izotonă. Prevenirea insuficienţei renale acute (I. în special îmbrăcămintea şi încălţămintea de la locul zonelor îngheţate. • gradul II şi III – flictene (vezicule) cu conţinut clar sau sanguinolent.) cu manitol 10%.  glucoză 5%.  soluţii macromoleculare (dextran sau marisang). uscate. acolo unde circulaţia este mai slabă. o Încălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde. • gradul IV – gangrenă uscată (ischemică). Clasificarea degerăturilor În raport cu gravitatea leziunilor. Curativ o Bolnavul va fi introdus într-un loc adăpostit . . fumatului (care provoacă vasoconstricţie). apărute în cadrul hipotermiilor accidentale. o În degerăturile uşoare de gradul I-II pentru reîncălzire se aproprie de un corp cu temperatură normală. picioare). degerăturile sunt clasificate în 4 grade: • gradul I – eritem. Tratament Preventiv înaintea expunerii la frig: o Interzicerea. Tratamentul local al leziunilor: pansament.

cu prosoape (agravează prin hemoragii. Când sunt interesări masive de membre se administrează streptokinază. • fricţionările energice şi masajele cu zăpadă. somnolenţă. prin amestecarea sângelui periferic cu sângele central. Temperatura compartimentului exterior (tegument. Stadiul de comă hipotermică se instalează când temperatura centrală rectală tinde spre 30°C.247 o – Transportul bolnavului într-o unitate sanitară pentru tratament medicamentos. • transportul înainte de a se fi aplicat măsurile de încălzire. provocând reacţii reflexe violente la frig ale creierului şi ale inimii. analgetice. Antibiotice. Refacerea fluxului sanguin cu: dextran 40. În dispensar sau spital – Vasodilatatoare:  tolazolin (comprimate a 25 mg. Profilaxie antitetanică. soluţii micromoleculare. hematoame. pentru că pune sângele în mişcare). ÎNGHEŢAREA GENERALIZATĂ. care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică (imobilitate. în paralel cu administrare de perfuzii . • • La dispensar sau spital se va trece la reîncălzire. musculatură. heparină. Disocierea termică dintre cele două compartimente continuă să fie de 10°C. fiole a 2 ml şi 10 ml 240 mg.sângele rece din zonele periferice care stagna în special în reţeaua capilară subcutanată se mobilizează spre zona centrală. astenie musculară. fiole a 10 mg). sau leziuni viscerale. adesea cu inhibiţia bruscă a funcţiei acestora. hiporeactivitate la excitaţii). – – – – Local Tratamentul local: dezinfecţie şi/sau ablaţie (îndepărtarea unei părţi din corp) dacă este necesară. Ce facem? • Împiedicăm pierderea de căldură (accidentatul este aşezat între doi salvatori). membre inferioare şi superioare) scade cu l0°C faţă de cea a compartimentului central. bradicardie. cortizon. Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale rectale sub 35°C determină modificări în organism. bradipnee. Din acest motiv mobilizarea unui îngheţat riscă să ducă la moarte rapidă prin scăderea temperaturii viscerale. ţesut subcutanat.  nitroglicerină. starea îngheţatului. sunt interzise cu desăvârşire: • orice mobilizarea pasivă sau activă a persoanelor aflate în stare de hipotermie mai avansată . care se va face sub monitorizarea funcţiilor vitale.  euphilin (miofilin) = comprimate a 100 mg. Astfel. Pentru a acorda primul ajutor unui îngheţat trebuie să se ştie mai întâi ce nu trebuie făcut.

vit.hipertonă . Înecul fără aspiraţie de lichid (hidrocutarea = înecatul alb) Hidrocutarea este un accident supraacut care survine la contactul cu apa rece.). • ÎNECUL (SUBMERSIA) Înecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea căilor aeriene cu apă. chiar edem pulmonar acut. • stopul cardiac. pierderea cunoştinţei.faţă de sânge) se caracterizează prin: trecerea apei din sacii alveolari în spaţiul intravascular. • hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa (fără aspiraţie de lichid). • accidente acute mortale survenite întâmplător în timpul înotului (infarct miocardic.248 (dextran 40. Sunt două mecanisme prin care înecul generează moartea: • înecul propriu-zis prin submersie. La aceasta se mai pot adăuga: • traumatismele grave sub apă sau la suprafaţa apei (traumatisme craniene. C (500-1000 mg).4%). accident vascular cerebral.). – hemoconcentraţia (cu tulburări de conducere).aspiraţie de lichid (înecatul albastru) Se manifestă prin: • apnee reflexă . • stopul respirator cu relaxare musculară. din cauza laringospasmului nu are loc inundarea traheobronşică (fals înecaţi). Uneori.va atrage apa plasmatică în alveolele şi căile aeriene. fapt ce determină: – hemodiluţie. ser glucozat. – Apare scăderea masei sanguine. abdominale etc. toracice. datorită unei hipersensibilităţi la aceasta. hipoxie. criză epileptică etc. hipertensiune arterială. b) Înecul în apă de mare Apa sărată pătrunsă în alveolele pulmonare fiind mai concentrată în săruri decât sângele .cu spasm glotic. hiperpotasemie etc. cu creştere a volumului circulant şi încărcarea inimii drepte. Se caracterizează prin oprirea reflexă a inimii (sincopă . tonicardiace. tahicardie. • dispnee cu inundarea plămânilor cu apă. producând de la început "edem pulmonar acut". Înecul propriu-zis . • Ingerarea alcoolului este permisă numai dacă temperatura rectală a atins 35°C.). asfixia (stopul respirator) fiind urmată de stopul cardiac. a) Înecul cu apă dulce Înecul în apă dulce (apa fiind hipotonă . oxigenoterapie. bicarbonat de sodiu 8. – hemoliză (ce duce la anemie.

– Tratamentul: E. – Transportul accidentatului cât mai urgent la un serviciu de reanimare. care inoculează la locul muşcăturii un venin cu acţiune hemolitică şi hemoragică. al complicaţiilor. • dacă există puls la carotidă sau nu. abdominale cu explozii de organe cavitare sau rupturi viscerale însoţite de lipotimii. criza de epilepsie sau chiar un leşin pot duce la înecul secundar.249 cardiorespiratorie) înaintea înecului propriu-zis. PRIMUL AJUTOR ÎN MUŞCĂTURA DE ŞARPE Otrăvirea prin muşcătura de şarpe este denumită ofidism. • evacuarea stomacului pe sondă gastrică. – Masaj cardiac la nevoie. se pot produce traumatisme. – Dacă există truse necesare şi specialişti cu experienţă se execută de la început: • intubaţie traheală. Veninul conţine substanţe cu . Primul ajutor la înecaţi La scoaterea din apă: – Se va examina rapid: • dacă există respiraţie spontană sau nu. Înecul prin traumatisme Cauza înecului este traumatismul.A. craniene. cu genunchiul îndoit al salvatorului. – Apoi accidentatul se aşează cu faţa în sus şi se continuă respiraţia artificială „gură la gură". Spasmul laringian instalat odată cu sincopa respiratorie previne inhalarea apei. unde se va face terapia intensivă de echilibrare. – Respiraţie artificială „gură la gură" sau în caz de trismus „gură la nas" – Dacă se observă că prima insuflaţie nu este urmată de expansiunea inspiratorie a toracelui se începe eliberarea căilor respiratorii superioare prin curăţarea orofaringelui – Aspiraţia – Se va încerca eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziţie ventrală sau laterală cu capul decliv în felul următor: – • copiii pot fi ţinuţi cu capul în jos pentru câteva secunde. – La locul accidentului se face şi tratamentul medicamentos: • pentru înecaţi cu apă dulce: furosemid şi exsanguinare.în plonjon obişnuit sau de la înălţimi mai mari. Alte accidente pot să survină în timpul înotului sau al şederii în apă: infarctul miocardic. • aspiraţie traheobronşică (pe sonda de intubaţie). • pentru înecaţi cu apă sărată perfuzie cu ser clorurat izoton. tulburărilor hidroelectrolitice. având toracele şi capul decliv. aplicându-se câteva lovituri între omoplaţi pentru uşurarea evacuării apei. Cei mai veninoşi şerpi din ţara noastră sunt: viperele. – • adulţii pot fi sprijiniţi pe coapse.P. acido-bazice. accidentul vascular cerebral.. edemului cerebral.

ameţeală. După 12-24 de ore apar flictene cu conţinut serohematic. echimoze. insuficienţă renală acută sau prin stop respirator (când veninul are acţiune predominant hemolitică): Primul ajutor şi tratament Tratamentul se instituie imediat. se încearcă liniştirea lui. într-o oră interesează întreg membrul. o eritem perilezional: la locul înţepăturii pielea se înroşeşte (chiar se înnegreşte). Ea trebuie să aibă lungimea de 1-2 cm sau chiar 3 cm să fie orientată în axul longitudinal al membrului şi să aibă adâncime de 0. – aspirarea lichidului (sânge şi venin) din plagă cu seringă. o edem care apare la 10 minute.m. cu halou purpuriu. care duc la necroza ţesuturilor şi apoi la gangrenă. ceasul. circulaţiei limfatice). • Inactivarea principiilor toxice ale veninului se obţine printr-un tratament general (cei trei "A" = antivenin. – se aplică două garouri la câţiva centimetri superior şi inferior muşcăturii. Simptome clinice 1. pompă de muls sânul.Se scot inelele. • obnubilare până la comă. Semne generale: • slăbiciune. hemoragii (la 24-48 de ore): epistaxis. – excizia – scoaterea unei rondele de tegument în jurul locului de înţepare (un diametru de cel puţin 5-6 cm). peteşii. – injectarea în zona înţepăturii a unui vasoconstrictor diluat în anestezic local (adrenalină cu xilină). c) Antitoxina tetanică.. hematurii. vărsături sanguinolente. melenă. stare de şoc. lent. . care apare foarte repede după înţepătură. energic şi insistent. moartea survine la 3-4 zile prin hemoragii. brăţările. senzaţie de leşin. i. – aplicaţii reci locale (pentru reducerea inflamaţiei. Semne locale o la locul muşcăturii se pot observa.c. • sufuziuni sanguine generalizate. urmărind 3 scopuri: • Încetinirea ritmului de intrare în circulaţie a veninului prin: – accidentatul este culcat. cu tulburări de vedere până la pierderea vederii.5-1 cm. pompă de cauciuc specială. 2-4 înţepături mai mari (muşcătura dinţilor veninoşi). tumefacţiei şi împiedicarea. antitoxină tetanică): a) Antivenin – ser polivalent (sau antiviperin) s. aspirator. În cazurile netratate. iar în mijloc musteşte o cantitate mică de lichid cu tentă sanguinolentă. la care se adaugă limfangita. • pupilele dilatate. arsură. – Se face (în primele minute de la muşcătură) o incizie între cele două puncte care marchează muşcătura. hematemeză. sau i. v.250 o toxicitate deosebită. se extinde foarte repede. gingivoragii. Incizia se poate face cu un cuţit înroşit în foc. • greţuri. antibiotic. 2. o durere intensă. ventuză sau sucţiune bucală (cu condiţia să nu existe leziuni în cavitatea bucală). b) Antibiotice cu spectru larg.

251 • Terapia de susţinere biologică: tratamentul şocului. insuficienţei respiratorii. La nevoie respiraţie asistată după intubaţie endotraheală. insuficienţei renale acute. CAPITOLUL XI LEGISLAŢIE: . corticoizi) al sindromului de coagulare intravasculară diseminată cu heparină (la nevoie). al sindromului hemolitic (transfuzii.

posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă.(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României. 2. termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. a statelor membre ale Uniunii Europene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează. . (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. . 2. a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii. indiferent de cetăţenia lor. un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană. Acestea pot fi: a) cetăţeni ai statului român. şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. prevăzut în anexa nr. Partea I nr. 1 lit.Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită. c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora.252 Lege nr. . (2) Excepţie de la prevederile alin. Art. 2. d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung. b). după caz. 1. 1. iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României. pe teritoriul României. în condiţiile prezentei legi. prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi. . de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi. b) în mod exclusiv. 578 din 30/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa. prin asimilare. Art. 307 din 28/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial. şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. 3. c) şi d). respectiv. precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România CAPITOLUL I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă Art. care au fost recunoscute de unul din aceste state. b).În sensul prezentei legi. c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. 6. b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.

a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare. şi care exercită profesia în România. la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă. respectiv în profesia de moaşă. B. g) asistarea naşterii normale. curativă şi de recuperare. 5. pe care îl preia în îngrijire. care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical. elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc. reanimarea imediată. h) identificarea. j) examinarea nou-născutului. conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii. în absenţa medicului. eventual. Art. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. la domiciliu sau în unităţi sanitare. prevăzute în anexa nr. de natură preventivă. prevăzut în anexa nr. c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii. de control uterin manual. e) administrarea tratamentului. . în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc. efectuând. de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi. (1). d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie. Art.(1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale. (3) Prevederile alin. c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere. g) participarea la protejarea mediului ambiant. la nevoie. pe care îl asistă în aceste situaţii. d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori. epiziotomia. (2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă. corespunzător calificării profesionale însuşite. conform prescripţiilor medicului. dacă este necesar. în domeniul îngrijirilor generale de sănătate. i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt: a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare. 6. b) administrarea tratamentului. dacă este vorba de prezentaţie craniană.253 Art. C. e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. pentru extracţia manuală a placentei. la mamă şi la copil. desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate. . f) pregătirea personalului sanitar auxiliar. 1 lit. asistarea naşterii în prezentaţie pelviană. iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică. urmată. prin mijloace clinice şi tehnice adecvate.(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene. conform prescripţiilor medicului. 2 lit.Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt: a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate. iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi. h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată. 4. iar în caz de urgenţă. în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale. f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului. . .

care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical. d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 1. 34.Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. asistenţii medicali generalişti şi. respectiv.(1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor. de către moaşele licenţiate. pentru profesia de asistent medical. în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii. organizarea. (2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate. Art. . stabiliţi în unul din aceste state.(1) Activităţile prevăzute la art. 8. elaborate de Ministerul Sănătăţii. b) certificatul de cazier judiciar. profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. prevăzut în anexa nr. d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea. monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului. l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată. respectiv. . denumite în continuare autorităţi competente române. prevăzute de prezenta lege. respectiv. de moaşă. prevăzut în anexa nr. în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii. . o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare. 1. din punct de vedere medical. pe baza următoarelor acte: a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi. 2. Art. . Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. pe durata prestării serviciilor. se face conform prevederilor art. (3) Asistenţii medicali generalişti. conform art. respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă. (2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii. . furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. 30. precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar. m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială. respectiv. 9. b) sunt apte. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. c) certificatul de sănătate fizică şi psihică. precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Art. evaluarea şi furnizarea serviciilor. sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei. n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor. (4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României. c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii. pentru profesia de moaşă. titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă. pentru exercitarea profesiei.254 k) preluarea în îngrijire a parturientei. 7.Profesia de asistent medical şi. Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi. 10. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea. stabiliţi în România.

în vederea reluării activităţii. Art. asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională. (3) Prevederile alin. prin societăţile de asigurări. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. . (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 16. prin preşedintele filialei respective. precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare. în sistem public şi/sau în sectorul privat. este în drept să sesizeze. Art. . 18. (3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.255 Art. pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal. 17. . . 12. Art. indiferent de persoană. . (2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe.(1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani. (2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate.În exercitarea profesiei. . precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate.(1) În exercitarea profesiei. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. . (2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici.(1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale. 13. (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională. Art. organele judiciare sau autorităţile competente. Art.(1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii. loc sau situaţie. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. Art. 15. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 11.Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor.Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora. SECŢIUNEA a 2-a Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă . după caz. protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator. Art. . Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia. stabiliţi pe teritoriul României. 14.

(4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin. Art. colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. respectiv moaşă. Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi. în funcţie de dinamica sectorului sanitar.Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat. Art. 21. primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare. a studenţilor din colegiile universitare medicale. cu o durată de 3 ani. facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii. 1 şi 2.Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani.(1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti.Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman. pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior. 25. Art. .Ministerul Educaţiei şi Cercetării. . . . 27. cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar. în conformitate cu anexele nr.Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii. 20. pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Art. 23. autorizare şi acreditare. . atât pentru învăţământul public. potrivit legii. diploma de asistent medical. Art. acreditate conform legii. publice sau private. în condiţiile stabilite de senatele universitare. 24. este autorizat ca. b) învăţământ sanitar postliceal. . Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată. Art. absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat. care promovează examenul de licenţă. . (2) Asistenţii medicali şi moaşele. conform legii. respectiv în facultăţi de moaşe. precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare. 22. . conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară. pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali.256 Art.(1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat. 19.Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil. . (1) sunt diferenţiate. (2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită. respectiv colegiile universitare medicale. facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior. (3) Certificatul de asistent medical. în condiţiile legii. Art. a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ: a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată. Art. să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali.Şcolile sanitare postliceale. . cât şi pentru cel privat. 26. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii.

emis de statul membru de origine sau de provenienţă. . în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată. Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România. un document echivalent emis de acel stat. (1). c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire Art. la una dintre activităţile profesionale. (2) Dosarul prevăzut la alin. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. Art. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau. respectiv. 30. vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. în profesia de moaşă. pe teritoriul României. . (2) În situaţia în care. a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.La intrarea în profesie. titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România. în lipsa acestuia. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 28. statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi. respectiv. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă ori. eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi. obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate.(1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. după caz. se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii. autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. (3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. asistenţii medicali generalişti şi moaşele. 29. recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene. nu emite cetăţenilor săi un astfel de document.(1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. în consecinţă. documentul echivalent emis de statul respectiv. . b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. .257 CAPITOLUL II Dispoziţii privind exercitarea. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană. (1) va cuprinde: a) documentul de identitate. pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la alin. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă. în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar. în lipsa acestuia. titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau. respectiv.

31. în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia. aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor. după o procedură simplificată. precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi. 29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii. respectiv. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni. asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. atunci când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale. SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. 33. autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi. la cerere. Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (3) Atunci când. cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare. se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege. (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă. de moaşă.(1) În vederea prestării temporare de servicii în România. anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său. (2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi. în aceste situaţii. respectiv. în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestării temporare de servicii. (3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România. pe durata prestării temporare de servicii în România. consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză. . 32. . prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii. anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său. fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat. . 28. . 31. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă.258 (4) În situaţia prevăzută la art. (5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise.Documentele prevăzute la art. Art. persoanele prevăzute la alin. stabiliţi în unul din aceste state. pentru moaşele cetăţeni români. pe durata exercitării profesiei în România. în vederea aplicării prevederilor art. Art. de moaşă. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.(1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşă în România. sunt înregistraţi. 37. respectiv.

Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. iar. b)-d). ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care. se face pe baza următoarelor documente: a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant. în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. 35. (2) Documentele prevăzute la alin. prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză. temporar sau definitiv. . declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii profesionale. dovezile prevăzute la art. asistenţii medicali generalişti şi. 34. . Art. stabiliţi în unul din aceste state. cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei. stabiliţi în România. 37. răspund potrivit legii. în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege. 36. respectiv de moaşă. 34 alin. SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii Art. natura şi locul de desfăşurare a acesteia.(1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. . respectiv. respectiv. în timpul exercitării profesiunii în România. Art. autorităţile competente române vor retrage. încalcă legile şi regulamentele profesiei. respectiv. 1 lit. În cazuri urgente. au dreptul de a ataşa la .259 Art. care exercită profesia în România. b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat. declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activităţii cu caracter urgent. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României.Începând cu data aderării la Uniunea Europeană. (1) lit. precum şi asistenţilor medicali generalişti şi. în caz de urgenţă. respectiv. .(1) Asistenţii medicali generalişti şi. b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor. sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate. . după caz. Art. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (2) Persoanele prevăzute la alin. moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 38. moaşelor cetăţeni români. stabiliţi în unul dintre aceste state.(1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România.

(1). Art. au obligaţia de a se informa la autorităţile competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de sănătate. care sunt stabiliţi şi exercită profesia în România. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţională. (3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti. 41. . în exerciţiul profesiei. . a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică. de interes public. (4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile. (2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. 39. dobândite în condiţiile legii. respectiv. în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi. Art. precum şi Comisia de disciplină. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent. abrevierea acestui titlu. forma corespunzătoare a titlului. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. Comisia de specialitate a moaşelor. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. eventual. precum şi cu privire la Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. indicată de autorităţile competente române.În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. nonprofit. (2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară.(1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt: . domeniul securităţii sociale. CAPITOLUL III Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale Art. . apolitică. neguvernamentală. 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă. neînsuşită de beneficiar.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor. moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativă. comisii de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. 40.260 titlul profesional corespunzător prevăzut la art.(1) Asistenţii medicali generalişti şi. . în limba statului emitent şi. 42. acesta va utiliza. respectiv.

o) acţionează. care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate. n) stabileşte. (2) În domeniul formării profesionale. g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică. l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate. k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în profesia de asistent medical. . respectiv. la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia. la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură aplicarea acestora. libertatea şi independenţa profesională a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei. să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate. f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale. apără onoarea. m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele. c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de asistent medical şi. j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă. specializării şi creşterii gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor. în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. în funcţie de gradul riscului profesional. i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe. în unităţile sanitare publice şi private. deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis. interne şi internaţionale. d) participă. prin structurile naţionale şi teritoriale. de moaşă. în calitate de organ de jurisdicţie profesională. criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii. alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca. p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sănătate. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are următoarele atribuţii: a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la organizarea educaţiei continue. respectiv în profesia de moaşă. q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale membrilor săi. h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentă a acestuia. indiferent de forma şi de unitatea sanitară în care se exercită. r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică. luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora. e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.261 a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor. valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe.

. care au practicat profesia. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. (4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. necesare pentru exercitarea profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene. naţionale sau teritoriale. moaşe. şi de a primi informaţiile solicitate.262 b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate. c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. respectiv. care se eliberează la înscriere. d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora. ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor. e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe. la cerere. . (3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele drepturi: a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . SECŢIUNEA a 3-a Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România Art. (5) Pot deveni. la cerere. stabiliţi în România.(1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere. (6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot păstra. (2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă. 10. conform prevederilor prezentei legi. în condiţiile prezentei legi. şi pensionarii asistenţi medicali şi. 43. 44. d) organizează centre de pregătire lingvistică. b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia. SECŢIUNEA a 4-a Drepturi şi obligaţii Art.

h) de a li se acorda. (3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează. până la realizarea numărului de credite respectiv. hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei. precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pentru merite deosebite. precum şi calitatea de membru de onoare. . g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele. de către Consiliul naţional. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte. b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă. numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică. cât şi pentru membrii lor de familie. pe parcursul a 3 ani.263 g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât personal. (2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională. Art. d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşă. f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor. SECŢIUNEA a 5-a Organizarea la nivel teritorial şi naţional . manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei. c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. recompense.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele obligaţii: a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei. h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate. 45. precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de către acesta. diplome de onoare şi de excelenţă. la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea creşterii gradului de pregătire profesională.

2 vicepreşedinţi şi un secretar.(1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul asistenţilor medicali şi.264 A. 47. .000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . moaşelor.001-4. după cum urmează: a) până la 1. (2) Adunarea generală alege prin vot secret. d) preşedintele. cu majoritate simplă.(1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt: a) Adunarea generală naţională. În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor. conform normei de reprezentare de 1 la 50. membrii consiliului judeţean. 49. (2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret. respectiv al municipiului Bucureşti. d) preşedintele. în limitele prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. pentru filiala municipiului Bucureşti. 50. membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri. c) Biroul executiv. (3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului. al cărei rezultat va fi validat. . .001-2. c) între 2. 51. b) consiliul judeţean. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri. . Art.Organele de conducere ale filialei judeţene. . va alege dintre membrii săi un birou format din: un preşedinte. b) Consiliul naţional. respectiv al municipiului Bucureşti.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi . respectiv al municipiului Bucureşti.19 membri. cu majoritate simplă. Art. 46. Art. (3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al reprezentanţilor în adunarea generală. Organizarea la nivel teritorial Art.(1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean. respectiv al municipiului Bucureşti. sunt: a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor. respectiv a municipiului Bucureşti. 48. înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi .000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi .(1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti.11 membri. respectiv. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. . în . (2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi. indiferent de numărul participanţilor. b) între 1. (4) Consiliul judeţean. Organizarea la nivel naţional Art.21 membri. B. respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti.(1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în filiala respectivă.15 membri. respectiv în municipiul Bucureşti. (2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională. d) peste 4. conform normei de un reprezentant la 500 de membri. Art. c) biroul consiliului judeţean. şi funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti.

57. cu modificările şi completările ulterioare. . (3) Adunarea generală naţională adoptă. potrivit legii.Organizarea alegerilor la nivel judeţean. Art. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte. în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri. conform prezentei legi. Art.Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din: a) taxe de înscriere.Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie. precum şi departamente şi compartimente de specialitate. Alegerile organizate conform Legii nr. După această dată Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. cu respectarea prevederilor legale. de Biroul executiv. 3 vicepreşedinţi şi un secretar. aleşi prin vot secret de către membrii Consiliului naţional. 56. între sesiunile Consiliului naţional. Art. aleşi de către Adunarea generală naţională. Art. în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. c) donaţii. şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani. . Art.(1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui judeţ. sponsorizări. e) alte surse. (2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă. precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 54.(1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia. respectiv al municipiului Bucureşti. nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor.Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. . . rămân valabile până la expirarea mandatului. Comisia naţională de disciplină. 53. la adunarea generală naţională la care au loc alegeri. (4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de specialitate a asistenţilor medicali generalişti. în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional.265 prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. . d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din drepturi editoriale. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. 52. (3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare. înfiinţarea. respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti. b) cotizaţii lunare. . 55. indiferent de numărul participanţilor. Art. În cazul în care. Comisia naţională de specialitate a moaşelor. al cărei rezultat va fi validat. comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali. în condiţiile legii. .

. . (2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. Art. prevăzută la art. Ministerului Sănătăţii. (1) lit. 60. Art. 59. respectiv. după caz. . (2) Sancţiunile prevăzute la art. . în funcţie de gravitatea abaterii. persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă şi. contravenţională şi penală. dobândite . (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea. . de moaşă. 58. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 61. d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv. 58 alin. 58 alin. Ministerul Sănătăţii. în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.(1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi. consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Art. 58. în termen de 30 de zile de la comunicare. nu exclude răspunderea civilă. 62. Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. c) şi d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată.(1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. .(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi. aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate.Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză. şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) mustrare.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar. Art. c) şi d) se aplică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri.266 SECŢIUNEA a 6-a Răspunderea disciplinară Art. respectiv. CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. recunoaşte calificările de asistent medical generalist şi. a) şi b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. 63. b) avertisment. (1) lit. a profesiei de moaşă pe teritoriul României. elaborate în conformitate cu prevederile acesteia. (1) lit.

Titluri oficiale de calificare de asistent medical I. (3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii. în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist.(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. de cetăţenii acestor state. publicată în Monitorul Oficial al României. 425 din 31 iulie 2001. 64. nr. Art. 70. . se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. ANEXA Nr. în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. de moaşă. într-un stat membru al Uniunii Europene. Art. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. dobândite în România . 65. Partea I. profesia de asistent medical de farmacie. se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României. 1 A. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. .(1) Anexele nr. în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. .267 în conformitate cu normele Uniunii Europene.În sensul prezentei legi. înfiinţarea. cu modificările şi completările ulterioare. ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene. respectiv. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi. se elaborează de către Ministerul Sănătăţii.Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii. de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană. Art. (2) Normele privind recunoaşterea diplomelor. 68. certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului. Art. se abrogă Legea nr. . iar încadrarea în muncă se face conform legii. (3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. . cetăţenilor acestora. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. Partea I. Art. 1 lit. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. . organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia. Partea I. profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical. 66. precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. . 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. Titluri oficiale de calificare de asistent medical. 69. (2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşă se modifică numai prin lege. într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană.Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal. Art. Art. 67. eliberate de un stat membru al Uniunii Europene. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

asistent medical medicină generală. d) certificat de competenţe profesionale. certificate. e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată . eliberat de Ministerul Sănătăţii. dobândite în România Asistent medical generalist: a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist.diplomă de licenţă. B. b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist I. Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. Diplome. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. asistent medical medicină generală. într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană. respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. după caz. Cercetării şi Tineretului. eliberate sau. Cercetării şi Tineretului. Cercetării şi Tineretului. Cercetării şi Tineretului Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată .268 Asistent medical cu studii medii . Cercetării şi Tineretului Asistent medical cu studii superioare de lungă durată . Diplome. eliberată de Ministerul Educaţiei. eliberată de Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată . în cazul dovezilor de calificare . c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist.diplomă de licenţă. c) certificat de competenţe profesionale. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România. d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii. titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale.diplomă de absolvire colegiu universitar de profil. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. Cercetării şi Tineretului. recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. după caz. respectiv. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală. asistent medical generalist. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist. eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei. eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei Asistent medical cu studii postliceale: a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii. eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale. 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. certificate.diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani. Cercetării şi Tineretului II. în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. obţinute sau. Cercetării şi Tineretului II. eliberată de Ministerul Educaţiei.

Cercetării şi Tineretului. eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării. care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical. de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau.diplomă de licenţă II. Titluri oficiale de calificare de moaşă. ANEXA Nr. Diplome. şi certificat de confirmare ca asistent medical. 2 A. . de obstetrică-ginecologie. respectiv. în cazul dovezilor de calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. după caz. C. b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă I. 1 lit. B. d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. asistent medical obstetrică-ginecologie. Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei. Moaşă cu studii superioare de lungă durată: . Titluri profesionale de asistent medical Asistent medical generalist Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate Asistent medical obstetrică-ginecologie Asistent medical pediatrie Asistent medical balneofizioterapie Asistent medical igienă Asistent medical igienă şi sănătate publică Asistent medical laborator clinic Asistent medical radiologie şi imagistică Asistent medical farmacie Asistent medico-social Asistent medical de nutriţie şi dietetică Asistent medical de ocrotire Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale Asistent de profilaxie stomatologică Asistent igienist pentru cabinet stomatologic Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară.269 de asistent medical generalist. dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene. A. eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Ministerul Sănătăţii. obţinute în România Moaşă: a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie. titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă. eliberate sau. c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie. eliberată de Ministerul Sănătăţii. Titlul profesional: moaşă. eliberat de Ministerul Sănătăţii. certificate.

. originii naţionale sau sociale. terapeutic ori de reabilitare. . 3. în conformitate cu resursele umane. tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv. vârstei. financiare şi materiale. Partea I nr. . atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală. . opţiunilor politice sau antipatiei personale. c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale. fără nici o discriminare. religiei. apartenenţei etnice. 51 din 29/01/2003 DREPTURILE PACIENTULUI CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical. 2. e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile. d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare. b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei.În sensul prezentei legi: a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate. 1. precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului. Art.Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană. sexului. 46 din 21/01/2003 Publicat in Monitorul Oficial.270 Lege nr.Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune. Art.

a alternativelor existente la procedurile propuse. .Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. 10.În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal. Art. tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. . informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau. diagnostic şi tratament. .Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate. 17. Art.271 CAPITOLUL II Dreptul pacientului la informaţia medicală Art. . Art. diagnosticului. dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă. 16. . clar.Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor. pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română. inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale.Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos. cu minimalizarea terminologiei de specialitate. . . Art. 13. 9. Art. precum şi la modul de a le utiliza. 4. răspunderea pentru decizia sa. . CAPITOLUL III Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală Art. . consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar. 6. după caz. se va căuta o altă formă de comunicare.Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi. Art. Art. 12. a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri. . la externare.Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. cu acordul pacientului. .(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. un rezumat scris al investigaţiilor. Art. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării. . Art. Art. . 11. 14. 15.În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă. . 7. Art. 5. decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile. a intervenţiilor medicale propuse. în scris. personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintro exprimare anterioară a voinţei acestuia. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul. . 8.Pacientul are dreptul să solicite şi să primească. Art.Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa. precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.

. datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. prin serviciile de sănătate. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri. .(1) Orice amestec în viaţa privată.Toate informaţiile privind starea pacientului. (2) Pacientul. 25. . cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul. 26. în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. tratamentul. acordarea consimţământului nu mai este obligatorie. 21. CAPITOLUL IV Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului Art. are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. implicaţi în tratamentul pacientului. familială a pacientului este interzis. 24. Art. 18. prognosticul. educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii.(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat. .Pacientul are dreptul la informaţii.Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa. 27. Art. 26.În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi.Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea. Art.Pacientul are acces la datele medicale personale. Art. . 22. . folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său. . rezultatele investigaţiilor. . tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Art. Art. . (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică. 20. 23. 28. . cu excepţia cazului prevăzut la art. Art.Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei. cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale. CAPITOLUL V Drepturile pacientului în domeniul reproducerii Art. CAPITOLUL VI Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale . Art. 19. cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului. . fără nici o discriminare. diagnosticul. păstrarea.272 Art.

precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage. de suport spiritual. în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării. 32. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului. . de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice. CAPITOLUL VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. al prietenilor. în program continuu. precum şi situaţia existentă cu una optimă.Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate. (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii.Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului.(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat. conform prevederilor legale. 36. 29.(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii. rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului. .Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical. . La solicitarea pacientului. 35. . CAPITOLUL VII Sancţiuni Art. anual. Art. (2) Se exceptează de la prevederile alin. 30.(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat. .Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă. . 33. de specialitate sau de medicină generală. mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial. cu respectarea legii. . în măsura posibilităţilor. selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. 31. 34. 37. cadre medii sau de alt personal calificat.273 Art. . contravenţională sau penală. oferite de medici. Art. . . .Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei. răspunderea disciplinară. după caz. Art. Art. 38. Art. Art. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii. Art. spitaliceşti şi ambulatorii.

Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale. . opţiune politică sau antipatie personală. Art. care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şi în care sunt efectuate intervenţii medicale. Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia. 2. 6. apartenenţă etnică. Art. origine naţională. fără discriminare pe bază de rasă.(1) În situaţia în care. . 5. Art. . 108 şi 124 din Legea nr.În situaţia în care este necesară efectuarea unei intervenţii medicale unui pacient care nu îşi poate exprima voinţa. Art. nr. h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şi activităţi de inovare tehnologică.Unităţile sanitare de orice fel. unităţile au obligaţia efectuării în cel mai scurt timp posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate. religie.274 (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. publicată în Buletinul Oficial. iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul.La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată. Art. Partea I. 54 din 10 iulie 1978.Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. .În situaţia în care intervenţiile medicale sunt refuzate de către pacienţi care îşi asumă în scris răspunderea pentru decizia lor. vârstă. Normă din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. 1. acestora trebuie să li se explice consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale.(1) Unităţile trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor la îngrijiri medicale. se solicită consimţământul reprezentantului legal al pacientului. c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unităţi cu paturi. care se publică în Monitorul Oficial al României. (2) În situaţia în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului. . pentru efectuarea unei intervenţii medicale. Partea I. dacă aceasta este cunoscută. 78. d) starea propriei sănătăţi. personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioară a voinţei. sex. i) consecinţele neefectuării tratamentului şi ale nerespectării recomandărilor medicale. denumite în continuare unităţi. e) intervenţiile medicale propuse. în limitele capacităţii sale de înţelegere. au obligaţia de a furniza pacienţilor informaţii referitoare la: a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces la acestea. j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilor diagnosticate. . (2) Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare la obligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor la respect ca persoane umane. 46/2003 Art. precum şi orice alte dispoziţii contrare. 39. b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. Partea I. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei. . 3. 40. Art. acesta trebuie să fie implicat în adoptarea deciziei. . 4. Art. g) alternativele existente la procedurile propuse. .

(1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. 7. . la cererea pacientului sau a familiei acestuia. cadre medii sanitare şi de alt personal calificat. 16. unităţile le pot utiliza. 11. se efectuează fără consimţământul acestora. 9. .În scopul asigurării continuităţii îngrijirilor acordate pacienţilor. familială a pacientului influenţează pozitiv stabilirea diagnosticului. . se acordă prioritate salvării vieţii mamei. Art. Art.În situaţiile în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru sănătatea femeii gravide. 15. unităţile stabilesc parteneriate cu alte unităţi medicale publice şi nepublice. Art. spitaliceşti şi ambulatorii.(1) La cererea pacienţilor internaţi. de suport spiritual şi material pe tot parcursul îngrijirilor medicale. Art. precum şi pentru acordarea de servicii medicale de către medici acreditaţi din afara unităţii.Unităţile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale. .Unităţile pot asigura.(1) În situaţiile în care se solicită informaţii cu caracter confidenţial. (2) În toate situaţiile care nu sunt prevăzute la alin. unităţile au obligaţia să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora. tratamentul sau îngrijirile acordate. 8.275 Art. Art. care dispun de medici. Art. . (2) Intervenţiile medicale asupra pacientului pot fi efectuate în absenţa condiţiilor prevăzute la alin. 13. 10. (1) unităţile sunt obligate să asigure obţinerea consimţământului pacientului.Participarea la activităţi de cercetare ştiinţifică medicală a persoanelor care nu sunt capabile să-şi exprime voinţa poate fi realizată numai după obţinerea consimţământului reprezentanţilor legali şi numai în situaţia în care cercetarea respectivă este efectuată şi în interesul pacienţilor. precum şi a serviciilor comunitare necesare după externare. în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale.(1) Unităţile au obligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asupra pacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi de personal acreditat. . Art. dar numai cu consimţământul acestora. Art. 14. . (2) Plata serviciilor medicale acordate pacienţilor internaţi de către medicii prevăzuţi la alin. fiind considerate excepţii cazurile în care pacienţii reprezintă pericole pentru ei înşişi sau pentru sănătatea publică. unităţile trebuie să asigure condiţiile necesare alegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficienţei şi lipsei de riscuri. (1) numai în cazuri de urgenţă apărute în situaţii extreme.(1) Fotografierea sau filmarea pacienţilor în unităţi. unităţile cu paturi trebuie să asigure condiţiile necesare pentru obţinerea de către aceştia a altor opinii medicale. . Art. cadrul adecvat în care acesta poate beneficia de sprijinul familiei şi al prietenilor.În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii. 12. . (2) În situaţiile în care datele referitoare la viaţa privată. . .

c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare. pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar. . Aceste asigurări nu sunt obligatorii. 1. d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. e) participarea persoanelor asigurate. a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. oricărui asigurat. în mod echitabil şi nediscriminatoriu.(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. . f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază.276 Ordonanţă de urgenţă nr. g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor.

277 Art. h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. şi. dobânzi. 2. e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. denumite în continuare case de asigurări. suportată de asiguraţi. b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale. potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei. inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România. g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor. .(1) Sunt asiguraţi. (3) Administrarea fondului se face. în condiţiile contractuluicadru. orteze. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă. materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale.(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului. denumită în continuare contribuţie. serviciile de îngrijire a sănătăţii. medicamentele. 4. dispozitive de mers şi alte materiale specifice. dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond. potrivit legii. efectuat pentru toate tipurile de furnizori. materialele sanitare. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. denumit în continuare fondul. care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat.donaţii. din subvenţii de la bugetul de stat. c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale. respectiv proteze. următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice. d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu. prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. Art. denumită în continuare CNAS. auzului. în condiţiile legii. toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară. este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau .(1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Ordinii Publice. pentru protezarea membrelor. necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. precum şi din alte surse . . sponsorizări. respectiv. . 3. CAPITOLUL II Asiguraţii SECŢIUNEA 1 Persoanele asigurate Art.

g) femeile însărcinate sau lăuzele. b) soţul. 44/1994 privind veteranii de război. .(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare. pensionarii militari. f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. dacă sunt elevi.adeverinţă sau carnet de asigurat . republicată. 189/2000. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. precum şi persoanele prevăzute la art. cu modificările şi completările ulterioare. precum şi cele provenite din pensii. prin Legea nr.(1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ . (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei. potrivit Legii nr. până la vindecarea respectivei afecţiuni. 5. . cu modificările şi completările ulterioare. d) diagnostice medicale cu risc vital. c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale. Art. dacă nu realizează venituri din muncă.V. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România. e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe. aprobată prin Legea nr. b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. republicat. 2 din Legea nr. precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. Art. prin codul furnizorului. precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. pensie sau din alte resurse. c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat. dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară. fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani. republicată. h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social. la propunerea CNAS. e) pensionarii de asigurări sociale. pensionarii I.O. cu modificările şi completările .278 reşedinţa în România. tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani. 6. soţia şi părinţii fără venituri proprii.eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. 42/1990 pentru cinstirea eroilormartiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora.R. cu modificările şi completările ulterioare. dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi. răniţilor. 416/2001 privind venitul minim garantat. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal. prin Ordonanţa Guvernului nr. aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. f) grupa sanguină şi Rh. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. care se suportă din fond. şi alte categorii de pensionari.

(2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond.(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale. precum şi persoanelor fizice. SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Art. . de alocaţie de sprijin. şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România. . (2) Drepturile prevăzute la alin. 113 şi 114 din Codul penal. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. după caz. să desfăşoare activităţi independente. potrivit legii. pe durata acesteia. dacă nu au venituri. b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară. denumit în continuare OAMR. convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România.(1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă. în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani. denumit în continuare CMR. medicamente. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv. d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau. precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri. până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. Art.(1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. cu plata contribuţiei din alte surse. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut. înţelegeri. Art. 10. servicii de îngrijire a sănătăţii. Colegiului Farmaciştilor din România. i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. Ministerul Sănătăţii şi . cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. materiale sanitare şi dispozitive medicale. CNAS. . (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România. în condiţiile prevăzute de acordurile. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii. denumit în continuare CFR. direct sau prin casele de asigurări. c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare. . b) se află în concediu medical. 9. (3) Prevederile alin.În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului. 105. înţelegerile. în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă: a) satisfac serviciul militar în termen. 8. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.279 ulterioare. convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere. după caz. persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate. 7. Art.

c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii. a procedurilor terapeutice. j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor. a dispozitivelor de mers şi de autoservire. Ordinii Publice. i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu. în principal. adaptate la specificul organizării asistenţei medicale. din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. Transporturilor şi Locuinţei vor elabora. CFR şi OAMR. c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la . f) internarea şi externarea bolnavilor. k) modul de informare a asiguraţilor. a serviciilor de îngrijiri. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru. (3) Contractul-cadru reglementează. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. Art. a). g) criteriile de internare în spital. care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. h) asigurarea tratamentului spitalicesc. (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. inclusiv la domiciliu. până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor. d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului. dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. modul de decontare şi actele necesare în acest scop. unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale.280 Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. . a protezelor şi a ortezelor. (3) lit. condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate. norme proprii de aplicare a contractului-cadru. Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită. măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare. precum şi casa de sănătate la care se asigură. a materialelor sanitare. (5) Prevederile alin. b) lista serviciilor medicale. cu consultarea CMR.(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. 11. cu avizul CNAS. dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. medicul specialist din ambulatoriu. l) coplata pentru unele servicii medicale. suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate. (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie. (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice. a medicamentelor. (6). e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază. în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă.

h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă. în condiţiile legii. c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru. k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice. l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu. 16. h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. stabilit prin contractul-cadru. materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu. f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii. e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an. 12. Art. precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă. Art.(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor. asupra serviciilor de care beneficiază. j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare.Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani. medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii. 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii. g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă. d) să beneficieze de servicii medicale. . denumită în continuare coplată. al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii. i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică. potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR. e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului.Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. prin casele de asigurări. . g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate. de reducere şi de evitare a cauzelor de . precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. . 13.Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale.Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. 14. în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin. a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată. Art. Art. d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi. medicamente. f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar. .281 data înscrierii pe listele acestuia. . b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate. CAPITOLUL III Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice Art. 15. inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor.

(2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav. ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. stabilirea diagnosticului.(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii. fie la grădiniţă. indiferent de statutul de asigurat al femeii.Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări. pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani. examen clinic. (2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat. b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză. individual sau prin formarea de grupe de profilaxie. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi. e) servicii de planificare familială. pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei. pentru copiii până la vârsta de 18 ani. c) tratamentul medical. investigaţii. . c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. alcool şi tutun. fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta. precum şi igieno-dietetic. după caz.(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie. 19. SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative Art. pentru prevenirea complicaţiilor ei. stabilite prin contractul-cadru. Art. 18. . . (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru. examene paraclinice şi de laborator. precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive.(1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. chirurgical şi unele proceduri de recuperare. b) de două ori pe an. la indicaţia medicului de familie. (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii.282 îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri. unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp.(1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. dacă sunt elevi. 17. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă. d) prescrierea tratamentului necesar vindecării. . (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei. indiferent de statutul de asigurat al femeii. Art. tratament medical şi/sau tratament . 20. după caz. la indicaţia şi sub supravegherea medicului. Art. 21. astfel: a) trimestrial. . Art.

(2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru. cazare şi masă. materiale sanitare. cu sau fără contribuţie personală. în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. medicamente şi materiale sanitare. (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. a) şi g) se suportă integral din fond. dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice Art. cu sau fără contribuţie personală. îngrijire. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. 25 alin. . dacă este necesar şi indicat de medic.Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. (1) lit. se suportă din fond.Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală. prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită.(1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. 6 alin. şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului. pe baza prescripţiilor medicale. Art. 22. (1) lit. Art. pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate. (1). dispozitive medicale. 25.283 chirurgical. cu consultarea CFR. 6 alin. c) şi d). auzului. 24. . în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru. 27. SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale . recuperare.(1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar. . SECŢIUNEA a 3-a Medicamente. .(1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu Art. . 23. Art. 26. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru. (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat. pe baza prescripţiilor medicale.(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS. pe bază de prescripţie medicală. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente. Art. materiale sanitare. . (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate.

sunt: a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale. asistenţă medicală a sportivilor. (1) lit. materiale sanitare şi tipuri de transport. f) unele medicamente. SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii Art. k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive. elaborate de către CMR şi OAMR. 29. (2) Serviciile prevăzute la alin. . d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. b) cazurile prevăzute în contractul-cadru. 31. b). asistenţă medicală la locul de muncă. conform legii. l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor. .Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii. cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru. Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale. se suportă din fond. c) unele servicii de asistenţă stomatologică.284 Art. h) fertilizare in vitro. 30. .Cheltuielile de transport sanitar. b) tratamentul stomatologic. . d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort. c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor. . e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani. ochelari de vedere. e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate. costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită. (1) lit.(1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR. b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată. accidente de muncă şi sportive. c). c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice. 28. asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat. i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat. l) se stabilesc prin contractul-cadru. j) asistenţă medicală la cerere. b) unele servicii medicale de înaltă performanţă. n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie. Art. f). i) transplantul de organe şi ţesuturi. precum şi a medicilor. se negociază cu CNAS şi se referă la: a) tratamentul medical.(1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond. g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor. după caz. necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat.

. cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. (3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia. 34.285 d) procedeele medicale de recuperare eficace. materiale sanitare.În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor. . 33. . e) prescrierea de medicamente.CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora. cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice. ai clinicilor universitare. organizaţiilor neguvernamentale.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează. implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică. precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei. din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat. b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală. . 36. unităţilor de cercetare. c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi . CFR. CFR şi ale OAMR. Art. Art. CMR. cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale. sindicatelor. SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate Art. în condiţiile legii. 32.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu. CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate.Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. după caz. SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate Art. 30 şi 31. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS. ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie. . patronatelor. dispozitive medicale şi transportul bolnavilor. 35. f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. în vederea realizării programelor de sănătate. Art. Controlul are la bază criteriile prevăzute la art.

b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR. Medicii. medicii. de dispozitive medicale. 39. de dispozitive medicale şi de medicamente Art. . ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. d) participă la acreditarea personalului medical. farmaciştii. spitalele şi alte unităţi sanitare. personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor. sunt: a) cabinetele medicale. . personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal. (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. în cadrul acreditării unităţii sanitare. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.286 urmăreşte respectarea acestora. de dispozitive medicale şi de medicamente.(1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale. în cadrul acreditării farmaciei. se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual.Furnizorii de servicii medicale. distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare. personalul sanitar din serviciile conexe actului medical. respectiv al municipiului Bucureşti. b) farmaciile.(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă. de medicamente şi materiale sanitare Art. (4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor. centrele de diagnostic şi tratament. . după caz. după caz. . (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale. 38. CAPITOLUL IV Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR. în cadrul acreditării unităţii sanitare. ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. după caz. 37. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. Metodologia de autorizare de aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual. respectiv al municipiului Bucureşti. care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări.

în termen de 30 de zile. tarif pe serviciu medical.Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază. . CMR. Art. 44. negociate. la încheierea contractului cu casa de asigurări.Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi. acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. . după caz. c) prin tarife pentru anumite servicii. Art. Art. pentru perioada următoare celei acoperite prin contract. 42. d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală. . Art. 41. Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare. .Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale. (3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare. . asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale. Art. în afara celor ambulatorii. CFR şi OAMR. 47. precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat. precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale. urmărind realizarea echilibrului financiar. 46.Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate. (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea. eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS. Art. stabilite prin contractul-cadru. pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru.(1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora.287 În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor. după caz. indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului. 43. denunţarea unilaterală a contractului.(1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată. (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor. tarif pe zi de spitalizare. tarif pe serviciu medical. materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. Art. furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. cu indicarea temeiului legal. prin tarif pe caz rezolvat.Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte. . . . 45. Art. persoane fizice sau juridice . medicamentelor. 40.(1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

(1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice. sponsorizări şi alte venituri.(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate. stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin. cu excepţia persoanelor prevăzute la art. Art. pentru acoperirea deficitului bugetului fondului. e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor. a) şi d).Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate. pentru cele prevăzute la alin. în situaţii motivate. 48. 52. (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. 51 alin. (2) lit. contribuţia lunară de 6. stabilite prin contractul-cadru. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6. (2) lit. în condiţiile legii. potrivit prevederilor art. Art. donaţii. (3). care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit. b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente. b) subvenţii de la bugetul de stat. (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar. (2) lit. c) dobânzi. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. 50. . . c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social.5%. 49. c) veniturilor din agricultură şi silvicultură. . 51. b).288 acreditate. (1) şi ale art. (3) În mod excepţional.Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate. veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. Art. (3) Nerespectarea prevederilor art. după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. (2) lit. acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor. CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. e). (4) Contribuţiile prevăzute la alin. (1). 13. pentru cele prevăzute la alin.(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. acreditate. 6 alin. b) trimestrial. a)-d). Art. pentru cele prevăzute la alin. 52 alin. . c) anual. . . Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. b) şi c) şi la alin.5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin.

calculată la salariul de bază minim brut pe ţară. 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat. potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate. c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6.5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau.(1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. (2) lit.5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat. (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. a contribuţiilor datorate fondului. în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6. a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale. a) şi c). sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile. 55. 56. vor depune la bancă sau la trezorerie.Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. de către cei care efectuează plata acestor drepturi. (1) lit. 6 alin. a medicamentelor. c) de către bugetul asigurărilor de şomaj. direct sau prin casele de asigurări. d) cheltuieli de administrare. (2) În cazul neachitării la termen. 53. (2) lit. egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. pentru a obţine calitatea de asigurat. . CNAS. . Art. a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6. 6 alin. (3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului. Art. (2) Persoanele care nu sunt salariate. (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate.289 Art. respectiv trezorerie. (3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13. (1) lit. începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale. procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere. o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi. după caz. 54. . (4) Angajatorii. (2) lit.(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. pentru persoanele prevăzute la art. . d).5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. . asupra alocaţiei de sprijin. o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează. 6 alin. SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Art. potrivit legii. pentru persoanele prevăzute la art. pentru persoanele prevăzute la art. documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului. indiferent de forma de proprietate. plăţile efectuându-se simultan sub control bancar. dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. după caz.5%. b). să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani.(1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere. potrivit legii.

. care necesită activităţi de prevenire. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art. Art. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. 57. sectorul 2. calea Călăraşi nr. CAPITOLUL VI Organizarea caselor de asigurări de sănătate SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate Art. autonomă. (1) se suportă de la bugetul de stat. 56. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.(1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare. (4) Statutele prevăzute la alin. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. . 58. care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. de diagnostic. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective. Art. 60. ca anexă la legea bugetului de stat. Ordinii Publice. Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament. prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Transporturilor şi Locuinţei. care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti. cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile. 59.(1) CNAS este instituţie publică. c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu. b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă. . la propunerea Guvernului. . în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Art. 56. după caz. Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi. d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale. cu personalitate juridică.290 c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie. . 248. Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.(1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. de interes naţional. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene. (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale.

cu personalitate juridică. cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. . . l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor. cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii.Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică. Art. implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare. .(1) Casele de asigurări sunt instituţii publice.Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. 63. pe baza prescripţiilor medicale. în vederea contractării şi . k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. . în subordinea CNAS. şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară. 61. d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări. precum şi cu asiguraţii. c) structura. la propunerea CNAS şi CMR. i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală. cu bugete proprii. 64. 62. împreună cu casele de asigurări. b) elaborează. la nivelul oraşelor. c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor. pentru persoanele asigurate. e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări. Art. asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat. g) elaborează proiectul contractului-cadru. în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului. pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Guvernului. h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului.(1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS. respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti.291 b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale. drepturile şi obligaţiile organelor de conducere. d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi. al municipiilor. e) alte prevederi. SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate Art. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă Art.

Art. consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate. n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS. c) să înregistreze. 66. după caz. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă. b) să aibă calitatea de asigurat. . b) consiliul de administraţie. f) să furnizeze gratuit informaţii. . c) preşedintele.(1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul . SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere Art. Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS. b) să administreze bugetele proprii. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României.(1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor. h) să negocieze. . să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru. m) acordă gratuit informaţii. k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii.292 decontării acestora de către casele de asigurări. d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. 67. e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond. este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale. 65. e) directorul general. j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii. i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora. r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. Art. asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate. o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate. g) să administreze bunurile casei de asigurări. respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii. consultanţă.Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond. d) 2 vicepreşedinţi. conform prevederilor legale. pe baza prevederilor contractului-cadru.

la convocarea preşedintelui CNAS. c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.293 Bucureşti. Serviciului Român de Informaţii. cu un mandat pe 4 ani. Art. a ministrului muncii şi solidarităţii sociale. b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României. până la expirarea mandatului în curs. (2) Prevederile art. d) analizează modul de utilizare a fondului. după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie. . 70. Art.(1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri. Art. . 3 de către primulministru. d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi. Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie. c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia. 3 de către Camera Deputaţilor. Ministerului Justiţiei. la convocarea consiliului de administraţie. revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri. 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. 67 alin. Transporturilor şi Locuinţei. Ministerului Lucrărilor Publice. . 71. la propunerea comisiei de specialitate. a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. costurile sistemului. la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Art. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. sau în şedinţe extraordinare. respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne. republicată.(1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an. . în condiţiile legii. şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice. 3 de către Senat. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei. aleşi în aceleaşi condiţii. (2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. 69.(1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional.Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. la propunerea comisiei de specialitate. serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. . Ministerului Apărării Naţionale. la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei. 68. a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie. 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.

la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat. . (3) Preşedintele. . Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. (1). cu excepţia celor prevăzute la art. prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. pe o perioadă de 4 ani.(1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări. şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor. (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs. 76. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. Art. Art. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. 72. . cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. 75.294 (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret. la propunerea preşedintelui. (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister. . Art. . 73. pe perioada exercitării mandatului. cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări. 74. pe perioada executării mandatului. ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.(1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general. (3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte. 75 alin. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS. în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare.(1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat. vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. b) pentru vicepreşedinţi.Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii. beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS. componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică. Art. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS.(1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani. c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor. . Art. nu sunt salariaţi ai CNAS.

e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie. f) avizează. c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei. b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate. p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS.(1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege. precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie. k) avizează rapoartele de gestiune anuale. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. precum şi raportul anual de activitate. t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări. în condiţiile prevăzute la art. contul de încheiere a exerciţiului bugetar. i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar. n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală. la convocarea preşedintelui CNAS. v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. Art. pentru administrarea şi gestionarea fondului. u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale. j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor. r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul . la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. h) aprobă programul de investiţii. e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor. 72 alin.295 d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului. în condiţiile legii. în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie. potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări. prezentate de preşedintele CNAS. 77. g) avizează utilizarea fondului de rezervă. preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia. q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate. l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări. f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului. Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri. în condiţiile legii. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare. o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor. (2). s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate. . (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. d) numeşte.

Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. . iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri. (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice. în condiţiile legii. Transporturilor şi Locuinţei. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective. c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor. respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele . în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean. e) preşedintele. în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor.director general. Art. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice. Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri. Art. după validarea . (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS. desemnaţi prin consens. care este directorul general al casei de asigurări. 79. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. b) unul de prefect. Transporturilor şi Locuinţei. Ordinii Publice. 458/2001. d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor. Art.296 Oficial al României. prin decizie a preşedintelui CNAS sau. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. . respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. 458/2001. până la expirarea mandatului în curs. c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional. după caz. prin ordin al ministrului lucrărilor publice.(1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani. 56/1998. . desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice. (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. . transporturilor şi locuinţei. 56/1998. e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. 80. respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. Partea I. Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. (2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice. la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene. cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise.(1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii. 81. Art. (3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării.(1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs. (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot. în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. desemnaţi prin consens. 78.

SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări Art. şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical. (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări. . b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului. 85.(1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale. în condiţiile legii. cu respectarea contractului-cadru. Art. d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor.297 concursului. regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare. . b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale.(1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical. g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte. f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora. potrivit legii. 83. în raport cu numărul asiguraţilor.Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele: . . Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut. inclusiv executarea silită. h) numeşte. 84. se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă. pe care le dă publicităţii. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. în limita fondurilor disponibile. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR. e) stabileşte modalitatea de contractare. c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond. care este condus de un medic-şef. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune. Art. 82. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. care este condus de un medic-şef. medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS.Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate. c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea. d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare. SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări Art. .

g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare. numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie. răspunde. ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite. Art. c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate. conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale. cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării. 88. datele de identificare a persoanelor asigurate. la termenele stabilite.298 a) să verifice acordarea serviciilor medicale. datele solicitate privind serviciile medicale furnizate. d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale.Ministerul Sănătăţii şi Familiei. secundară şi terţiară -. b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor. la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate. în condiţii grele şi foarte grele. cu respectarea prevederilor art. . respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică. e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora. . prin direcţiile de sănătate publică. j) să furnizeze. k). de recuperare medicală. asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private. SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor Art. în maximum 30 de zile de la data raportării. 64 alin.Auditul intern se va exercita conform legii. CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. are următoarele atribuţii: a) asigură.CNAS împreună cu CMR. SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Art. b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul . f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. 86. 87. organizarea activităţii de asistenţă medicală . 89.primară. CAPITOLUL VII Controlul SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune Art. (1) lit. h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate. conform legislaţiei în vigoare. în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract. curativă. potrivit legislaţiei.Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi. coordonează şi controlează. după caz. pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare. . asistenţă de urgenţă. . i) să raporteze CNAS.

având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii. . şi se avizează de către Ministerul Justiţiei. . 92. SECŢIUNEA 1 Infracţiuni Art.299 sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar. CFR şi OAMR.Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă. 93.Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială. 96. . civilă. SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii Art. (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare. 90. . contravenţională sau penală. . jurişti sau economişti. 8 alin. (2) cu date nereale. . 3021 din Codul penal. 8 alin.Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. . (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri. . CMR. colaborând în acest scop cu CNAS. acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS. împreună cu CMR şi OAMR. Art. d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale. constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. 52 alin. cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate. b) nevirarea contribuţiei datorate conform art.Completarea declaraţiei prevăzute la art. (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. 94. 289 Cod penal. Art. stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond. (2). 91. după caz.Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art. 95.(1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private.(1) Arbitrii pot fi medici. Art. de personalul din sistemul sanitar. SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul Art. dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice. CAPITOLUL VIII Răspunderi şi sancţiuni Art.

99. 100. organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări.(1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. cu amendă de la 5. unităţilor sanitare. a) şi c). (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte . fie personal. precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. indiferent de nivel. fie prin soţ. d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond. . soţie. cu amendă de la 30. . 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări. agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.director general al caselor de asigurări.000 lei. după caz. direcţiilor de sănătate publică. .000 lei la 10.000.(1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.Contravenţiile prevăzute la art. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. . . b) şi d).000. de la data comunicării acestuia. Art. 180/2002. au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor. colegiilor judeţene ale medicilor. cabinetelor medicale. Art. afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv.000 lei. 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.300 c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond. CAPITOLUL IX Dispoziţii finale Art. (2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS. nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în . Art. Art.000. jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. CFR.000.Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond. Art. farmaceutic sau de aparatură medicală. 98. respectiv al municipiului Bucureşti. 97.(1) Contravenţiilor prevăzute la art. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr.000 lei la 50. 101. pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori. respectiv al municipiului Bucureşti. 97. 102. b) cele prevăzute la lit. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care. (2) Contravenientul poate achita. (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. cu modificările ulterioare. funcţii alese sau numite în cadrul CMR. colegiilor judeţene ale farmaciştilor. .

(2) şi (3). art. pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. 108.Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată.(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. cu excepţia prevederilor art. (2) şi (3). 178 din 31 iulie 1997. 51 alin. 59 alin. în condiţiile legii. donaţii sau din alte surse.301 una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. (5) În cazul în care consiliile judeţene. (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite. nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor. Art. art. Art. (4) Consiliile judeţene. Art. Bibliografie . Partea I. 145/1997.Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. . publicată în Monitorul Oficial al României. 107. 54 alin. în condiţiile prevăzute de lege.În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar. precum şi orice alte dispoziţii contrare. 53 alin. Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului. 104. . subvenţii.(1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite. art. Art. e) şi h). . . respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. art. La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean. vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. 6 alin. care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. (1) lit. 50 alin. nr. (1). cu modificările şi completările ulterioare. 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate. Partea I. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile. bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane.Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. art. (2) şi (3). Art. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. . cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice. 105. 56 şi art. (2) şi (3). 106. Art. 103. din activităţi proprii. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. .

7.302 1. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 7: Sănătatea viitorilor părinţi. Editura Viaţa Medicală Românească. înfiinţarea. MN:Communication in Nursing. 1996. *** Legea nr. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing. *** Legea nr. University of Pennsylvania Press. ed. Traynor Michael : Managerialism and Nursing: Beyond Oppression and Profession. Balzer Julia Riley. 1998 23. Editura Viaţa Medicală Românească. 46/2003 19. Bucureşti. Dacia. 1995. 1999 3. Harcourt Saunders. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii 984/1994 privind prevenirea şi controlul infecţiilor nozocomiale 17. Lucreţia Titircă: Manual de ingrijiri speciale acordate pacienţilor de asitenţii medicali. Sănătate 21. 5. 2004. 22. *** Norma din 7 aprilie 2004 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.The Sacred and The Profane University of Pennsylvania Press Philadelphia. 1996. OMS. Bucureşti. RN. 10. Editura Viaţa Medicală Românească. asist. Routledge. 8. Johnstone Megan-Jane : Bioethics: A Nursing Perspective Book by. 11. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. Kaufman A – Propedeutică şi semiologie chirurgicală. nr. 18. 1999. 307 din 28/06/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă. 73 – 116. Sally Schrefer: Nursing Reflections: A Century of Caring. Mosby. 6. *** Nursing – supl. cu completările şi modificările ulterioare. Medic. rev. Lucreţia Titircă: Urgenţele medico-chirurgicale – sinteze. 12. 185/2003 privind normele tehnice privind asigurarea curăţeniei. Ed.1. I-a . Medicală.. 560/1999 cuprinzând fişele de atribuţii pentru asistenţii medicali 16.6. Lucreţia Titircă: Nursing – Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistenţi medicali. 1986. Bucureşti. 2000. 21. organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România. 2. Bucureşti. Zalumas Jacqueline: Caring in Crisis: An Oral History of Critical Care Nursing . 15. Zane Robinson Wolf: Nurses’work . Louis London Philadelphia Sydney Toronto. 46/2003 privind drepturile pacientului 13. . Book by. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical. *** Ordonanţa de urgentă a Guvernului României nr. iunie 2000. 136 – 164.. OMS. 4. *** Ordinul Ministerului Sănătăţii şi familiei nr. Fourth Edition . 9. efectuarea sterilizării şi păstrarea sănătăţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private. I-a . Ed. Book by. Cluj Napoca. 2000. Goodman-Draper Jacqueline:Health Care's Forgotten Majority: Nurses and Their Frayed White Collars 176 pgs. *** Legea nr. Mosby A Harcourt Health Sciences Company St. precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România 14. dezinfecţiei. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Lemon – materiale de educaţie pentru nursing – capitolul 9: Probleme profesionale şi morale. ed. 20.

303 .