Comunicarea: -Implica doua dimensiuni: 1: comunicare extratextuala (autor-carte-cititor) Exista 2 tipologii: autorul concret, empiric=>cel care scrie cartea,

scriitorul real autorul abstract, idealul=>vocea autorului care apare in text fiind o voce mai presus de cea a naratorului si cititor concret, empiric=> cel care citeste cartea, cititorul real cititor abstract=> cel pe care vrea sa-l construiasca textul Opera=universal fictional 2:comunicare intratextuala (narator-personaje-naratar[proiectia in text a cititorului]) Naratorul omniscient isi poate limita omniscienta prin folosirea perspectivei personajului reflector: Enigma Otiliei-George Calinescu; In vreme de razboi-I.L. Caragiale Functiile comunicarii/limbajului 1-emitator-> functia emotiva/subiectiva. Presupune transmiterea starilor, sentimentelor emitatorului, de obicei prin folosirea interjectiilor, enunturilor exclamative si interogatuive. ex: Uffff! cald mai este! 2-receptor-> functia conativa/de apel. Ilustreaza incercare emitatorului de a modifica comportamentul sau atitudinea receptorului prin rugaminte, ordin. Se realizeaza la nivel gramatical prin folosirea vocativului sau verbelor la imperativ. ex: Dane, adu-mi un pahar cu apa! 3-mesajului-> functia poetica. Sunt activata resursele expresive ale limbajului prin folosirea imaginilor artistice, a figurilor de stil, a sensurilor conotative sau a muzicalitatii, rimei , ritmului. 4-canalului-> functia fatica. Emitatorul verifica daca informatia a ajuns la receptor. ex: Ai inteles?/ Nu-i asa? 5-codului-> functia meta-lingvistica. Explica sensul si forma cuvintelor/ a structurilor de cuvinte. ex: Casa se scrie C-A-S-A si inseamna locuinta. 6-contextului-> functia referentiala. Se transmit informatii despre lumea reala sau imaginara. ex: Azi-noapte l-am visat pe Ceausescu impuscat. l-am visat = informatii despre lumea imaginara, oniricul Ceausescu impuscat = informatii despre lumea reala, concretul