Pentru detalii complete legate de cultivarea alunilor micorizati cu spori de trufa (preturi, rentabilitate, recoltare, investitie, profit) vizitati

www.cultivareatrufelor.eu ,iar pentru intrebari si detalii ne puteti contacta la 0724388049 sau adresa de mail trufe_romania@yahoo.com

Cultura Alunului
IMPORTANŢĂ, ORIGINE, ARIE DE RĂSPÂNDIRE Importanţă. Alunele se consumă tot timpul anului, în stare proaspătă, dar maiales ca adaosuri în diferite produse de cofetărie. Partea edibilă (miezul proaspătc o n ţ i n e 3 , 5 0 % a p ă ; 1 5 , 5 8 % m a t e r i i a z o t a t e ; 6 1 , 1 6 % m a t e r i i g r a s e ; 1 3 , 2 2 % materii extractive ; 3,84% celuloză, 2,70% cenuşe (care conţine, la rândul ei : Ca,P, Mg, K, S, Cl, Na, Fe, Cu ; vitamine şi în special cele din complexul B (B1 — 0,39 mg/100 g ; B 20 , 2 1 m g / 1 0 0 g ; B 3(PP) — 1,35 mg/100 g ; B5— 1,15mg/100 g ; B9 — 71 mg/100 g), vitamina C — 3,0 mg/100 g, vitamina A — 0,029m g / 1 0 0 g ( J . V a l n e t , 1 9 8 6 ; I . B o t u , 1 9 8 7 ) . Conţinutul ridicat în grăsimi face din miez o apreciată materie primă pentruextragerea unui ulei fin, intens aromat, cu multiple întrebuinţări. Scoarţa, frunzeleşi involucrul constituie materii prime folosite la tăbăcirea şi vopsirea pieilor.Alunul este recomandat pentru perdele antierozionale, iar unele varietăţi, cuaspect decorativ, pentru spaţii verzi.Producţia mondială, de 547 866 t (1988), este obţinută în câteva ţări : Turcia(362 000 t), Italia (119 000 t), S.U.A. (16 000 t), în care se obţine peste 90% dintotal.În România, mulţi ani consumul a fost asigurat din alunişurile spontane şi dinimport. Plantaţii comerciale au început să se înfiinţeze abia din 1960 în judeţeleVâlcea, Olt, Caraş-Severin, Argeş şi Mureş. În prezent se cultivă cu alun numai200 ha, dar producţia obţinută nu figurează în statisticile oficiale. PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE Specii şi soiuriSpecii. În prezent există 9 specii cu şase varietăţi, din care numai o parte aucontribuit la obţinerea soiurilor actuale şi prezintă interes pentru ameliorare (tab.25.1). Soiuri. Pe plan mondial există peste 200 soiuri, din care mai răs- pândite sunt20—30. În România, în grădinile familiale, sortimentul a fost mulţi ani alcătuit dinsoiuri importate ; mai răspândite au fost: „Furfulak”, „Merveille de Bolwieller”,„Lambert alb” etc.Î n prezent, S.C.P.P. Vâlcea, specializată în cultura alunului,

5 — 2 . . marcotaj. scurtează viaţa şi micşorează producţia de fructe a plantaţiei producătoare dedrajoni şi îngreuiază efectuarea lucrărilor de întreţinere. p r o d u c â n d a s f i x i e r e a r ă d ă c i n i l o r ş i f a v o r i z â n d a t a c u l a g e n ţ i l o r u n o r b o l i criptogamice ( Botritis. Vânturile uşoare au o influenţă favorabilă asupra alunului în toatefenofazele. ş i d u p ă maturarea fructelor când contribuie la scuturarea şi reducerea umidităţii fructelor.. iar în ultimul timp prin altoire. iar cele din perioada maturării fructelor contribuie la deprecierea lor calitativă.6 mii buc/ha) . În zona submontană şi a dealurilor înalte a l u n u l trebuie amplasat pe expoziţiile estice. iunie şi iulie (peste 300 l/m 2 ) şiminime în august-septembrie. Înmulţirea prin marcotaj.recomandăs o r t i m e n t u l : „ R o m a v e l ” ( 4 0 % ) . prin care se obţin unnumăr mare de plante noi. Monilinia etc. „Ennis” (10%). când asigură p o l e n i z a r e a . Solul. Înmulţirea prin drajoni. Umiditatea relativă optimă din perioada de vegetaţieeste de 70—80%. Lumina. „Merveille de Bolwieller” (10%).şi microelemente. i a r a p a f r e a t i c ă s ă f i e s u b 1 . „Tonda gentille delle Langhe” (lO%). sud. Faţă de lumină. să fie permeabil pentru apă şi aer. Ploile reci din perioada înfloririi împiedică polenizarea. „ Butler” (10%)şi alte soiuri noi (5%). există riscul de a transmite bolile şi dăunătorii din plantaţia producătoare. este dăunător.). cu un pH cuprins între 6.PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE Specificul producerii materialului săditor La alun. Ele sunt satisfăcute în zonele în care precipitaţiile însumează 700— 1 200 l/m 2 . B otu şi colab. Pentru cultura intensivă a alunului stratul fertil de sol trebuie să fie dem i n i m 6 0 — 8 0 c m . totuşi ceva mai redus comparativ cu alte metode (16— 21.estice şi sud-vestice. sudice. dar mai ales în timpul înfloririi. Aerul. materialul săditor este foarte neuniform şi slab înrădăcinat (40 —50%) . Alunul are cerinţe mari atât pentru apa din sol. cât şi în atmosferă. E l t r e b u i e s ă a i b ă o textură mijlocie. conţinutulde calciu activ să nu fie mai mare de 10—12%. butaşi. cât şi pentru ceadin atmosferă.8 şi să fie mijlociu sau bine aprovizionat cu macro. Cele mai indicate pentru alun sunt : marcotajul simplu prin arcuire. 0 m . „ V â l c e a ” 2 2 ( 1 5 % ) .0— 7. Excesul de apă atât din sol. (I. materialul săditor se produce în exclusivitate pe cale vegetativă prindrajoni. 1987) Umiditatea. alunul are cerinţe mijlocii ce sunt satisfăcute peîntreg teritoriul ţării noastre. Este o metodă simplă şi uşoară. Cerinţele sunt maxime în lunile mai.

A. care a dat 48.m.4 miimarcote/ha (L.Drajonii ca şi marcotele.8 mii marcote la ha şi marcotajul prin strangularea şi muşuroirea lăstarilor semilignificaţi. perioadă în care sistemulradicular rămâne într-un mediu umed la 8—10°C. Cele mai mari suprafeţe de alun sunt cultivate în sistemclasic (5. „Butler”). Procentul de prindere la altoirea lam a s ă p o a t e c r e ş t e l a 7 7 — 1 0 0 . În ultimii ani unele pepiniere deţin material săditor la alun şi prina l t o i r e . p r i n u t i l i z a r e a i n s t a l a ţ i e i d e c a l u s a r e l a c a l d realizată de L a g e r s t e d t.acid giberelic (G.care a dat 22. trebuie „fortificate”un an pe platforme de înrădăcinare sau în câmp. Înmulţirea prin seminţe. Altoirea. Butăşirea. O germinare mai bună se poate realiza şi recoltând fructele cu câteva zile înainte dedesprinderea din involucru şi tratându-le timp de 12—18 ore cu 50—100 p. de prindere şiinexistenţei unor portaltoi corespunzători. datorită procentului scăzut. Este o metodă de perspectivă pentru alun. alunul se poate altoi în despicătură şi copulaţie perfecţionată. Altoirea se utilizează puţin. t i m p d e 1 1 0 — 1 2 0 z i l e .0—6. Prin această metodă.0—6. Plantaţiile d e a l u n s e f a c î n z o n e l e î n c a r e f a c t o r i i ecologici satisfac cerinţele soiurilor. 1987). Sistemul de cultură.5 m între rânduri şi 3. Îngrijirile după semănat sunt identice cu cele prezentate în partea generală.m.). tură. Specificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţieiAlegerea terenului.3 ). având un sistem radicular redus. f o l o s i n d c a portaltoi puieţi şi marcote de C. P r i n înlăturarea p e r i c a r p u l u i p r o c e n t u l d e g e r m i n a r e p o a t e c r e ş t e l a 5 3 — 9 1 % .La masă. ce permite expunerea numai a punctului de altoire lao temperatură constantă de 26—27°C.2—28. p r o c e n t u l d e î n r ă d ă c i n a r e a f o s t d e p â n ă l a 1 0 0 % ( „ B a r c e l o n a ” . avellana şi puieţi de C.p. în concentraţie da 1 000 p. şi a dat cele mai bunerezultate în cazul lăstarilor semilignificaţi (recoltaţi pe la mijlocul lunii iunie şitrataţi la bază cu I. Botu. lau n e l e s o i u r i . colurna. metode prin care se pot obţine 20—60% plante altoite. Rezultate bune s-au obţinut în câmp laaltoirea în ochi crescând în prima jumătate a lunii iulie cu muguri de pe lăstari şila altoirea în despică.0 m pe rând) şi agropomicol .B.2—69. Alunele au germinaţie scăzută (15—30%).p.A . Înainted e s e m ă n a t e l e t r e b u i e s t r a t i f i c a t e l a 1 — 5 ° C . timp de 28 zile. în verde de la începutul lunii iunie cu lăstari ierbacei.

În funcţie de vigoarea soiului şi fertilitatea solului distanţele de plantare sunt. Rădăcinile alunului sedeshidratează uşor. c u c o r o a n a t i p t u f ă . Tăierile de întreţinere. La alun tăierile trebuie făcute în iariuarie-februarie. menţinerea plantelor în limitele spaţiului destinat iniţial. Fiind o specie cu soiuri autosterile dichogame. cu un trunchi de 0.0 m între rânduri şi 3. pregătire a terenului şi înfiinţare a plantaţiei nudiferă prea mult de cea prezentată la celelalte specii. în acest caz. Tăierile de formare sunt prezentate în partea generală.Plantarea puieţilor se face la adâncimea la care au fost plantaţi în pepinieră. Şi la alun epoca optimă de plantare este toamna. tăind în lemn de 4—5 ani.ş i e ş a l o n e z e î n f l o r i r e a p e î n t r e a g a p e r i o a d ă d e r e c e p t i v i t a t e a florilor femeieşti.a u înfiinţat plantaţii intensive cu distanţe de 5. Pentru terenurilecu pante mai mari alunul poate fi cultivat intensiv.8 m. F o r m a d e coroană dominantă este tufa. Î n u l t i m e l e d e c e n i i s .iar coroana poate fi condusă ca tufă sau vas.8 m). cu pomi cu un singur trunchi şi coroana tip vas ameliorat. F i i n d s p e c i e a n e m o f i l ă . pentru fiecare soi de bază se vor alege 2 —3 soiuri polenizatoare (20—30%) aic ă r o r a m e n ţ i s ă . Rănile mai mari de 4—5 cm trebuie acoperite cu ceară de altoit sauv o p s e a d e u l e i . O l u c r a r e s p e c i f i c ă e s t e . Udareadupă plantare cu 10—15 l/pom şi repetarea ei de 5—6 ori în primul an de vegetaţieinfluenţează mult asupra procentului de prindere a pomilor. lafertilizarea de bază trebuie. de 3—4 m între rânduri şi 2—3 m pe rând. Se mai utilizează forma de vasameliorat sau vas ameliorat uşor aplatizat cu trunchi mijlociu (0. Alegerea sortimentului. utilizând sistemul de amenajarecu alei de trafic tehnologic. aplicate 40—60 t/ha îngrăşământ organic. 300—400 kg/ha sare potasică.0 m perând.(10—15 mîntre rânduri ş i 7 — 8 m p e r â n d ) .0—4. cu 4—10 tulpini.8 m) sauînalt (1. motiv pentru care trebuie acordată mare atenţie păstrării şimanipulării materialului săditor.20—1. sau prin tăieri de reducţieîn lemn de 3—5 ani). însă. r â n d u r i l e t r e b u i e o r i e n t a t e perpendicular pe direcţia vântului dominant din perioada înfloririi amenţilor. A c e s t e a d u r e a z ă 5 — 6 a n i d e l a p l a n t a r e .Tehnologia de amenajare. ca şiluminarea şi aerisirea coroanei. înainte d e dezmugurit. Efectul estemai bun dacă se face concomitent reîntinerirea rădăcinilor şi o fertilizare cu 30— 4 0 t / h a g u n o i .6—0.În perioada de început a diminuării producţiei se aplică tăieri de reîntinerire prin care coroana se reduce cu circa 40%. 600— 800 kg/ha superfosfat. iar la plantare trebuie folositnumai material săditor cu sistemul radicular bine dezvoltat.6—0. Tăierile de formare. La 5—7 rânduri din soiul de bază se intercalează 1—2 rândurid i n s o i u r i l e p o l e n i z a t o a r e . Pentru reuşita plantaţiei. Se urmăreşte menţinerea echilibrului între creştere şirodire (prin eliminarea din tufe a tulpinilor îmbătrânite.

5% N . 80 —100 kg/ha P2O5 şi 100—120 kg/ha K 2O şi la 3—4 ani 30—40 t/ha gunoi de grajd. 4 0 % M g . i a r c e a d e a z o t s ă c r e a s c ă a n u a l c u 2 0 — 3 5 kg/ha substanţă activă.5 G etc Sisteme de întreţinere a solului din plantaţiile tinere şi pe rod sunt : ogorul l u c r a t . Arăturile nu trebuie făcute mai adânc de 12—15 cm.4—3.3 kg Ca. care părăsesc terenul cel mai târziu în iulie — sisteme ce permit pregătirea solului în vederea recoltării fructelor. 0.2 kg N. 3 kg/ha etc. I. aerate şi revene. În următorii 3 ani se recomandă ca doza de fosfor ş i p o t a s i u s ă s e m e n ţ i n ă c o n s t a n t ă . o g o r u l e r b i c i d a t . „Casoron”. o g o r u l c o m b i n a t .6—2. Î n p r i m i i 4 a n i îngrăşămintele anuale se administrează în lungul rindului pe o bandă lată de 1—2m. alunul absoarbe din sol18. Botu (1987) p r e c i z e a z ă c ă l a o producţie de 1 800 kg/ha alune şi de 2 500 kg/ha lemn. o g o r u l c u l t i v a t c u îngrăşăminte verzi sau plante agro-alimentare. 2 5 — 0 . Doza de fosfor. 1—2 kg/ha . Pentru ogorul erbicidat serecomandă : „Simazin”. se recomandă. anual. sunt toxici pentru alun. Pentru condiţiile ţării noastre. 9.T u r d u ( 1 9 7 1 ) c i t a t d e I. 100—150 kg/ha N. 0. citat de I. din treimea superioară a coroanei şi a lăstarului.şi microelemente imobilizate în producţiad e l e m n şi de fructe. în concentraţii mari. Sortimentul şi dozele de îngrăşăminte se stabilesc pe baza diagnozei foliare. 3 k g K 2O şi 16. 1 2 .„Prefix” 7. „Diuran”.5%K 2O ş i 0 . Carpentieri. „Ustinex”. Restul de 2/3 din doza de azot se administrează primăvara înf e b r u a r i e . se înlătură manual iar mai târziu.înlăturarea drajonilor şi lăstarilor dincolet. cea de potasiu şi1/3 din cea de azot se administrează toamna înainte de căderea frunzelor. se pot înlătura şi chimic. După intrarea pe rod dozele de îngrăşămintese suplimentează cu cantităţile de macro. d a t o r i t ă f a p t u l u i c ă p e rădăcinile lui există micorize care funcţionează normal numai în soluri cu materieorganică. o dată cua r ă t u r a d e bază. 10 kg/ha . În primii ani. după suberificarea scoarţeitrunchiului. . Necesarul de apă. 40—50kg P2O5şi 80—100 kg/ha K 2O.1 kg P2O5. f r u n z e l e a n a l i z a t e t r e b u i e recoltate.m a r t i e ş i s e î n c o r p o r e a z ă î n s o l c u p r i m a d i s c u i r e . cu unul din următoarele erbicide : 2. între 15VII şi 15VIII. se o b ţ i n producţii bune dacă frunzele conţin 2. Anionii declor.40% P2O5 . Botu (1987) precizează că. L a p l a n t a ţ i i l e t i n e r e f e r t i l i z a r e a c h i m i c ă t r e b u i e s ă înceapă în anul II când se recomandă să se administreze 25—30 kg/ha N.Fertilizarea organică are o mare i m p o r t a n ţ ă l a a l u n . m u l c i r e a . Potasiul trfebuie administrat sub formă de sulfat. iar după anul 4 pe toată suprafaţa.4 D . 2—6 kg/ha .Fertilizarea anuală cu îngrăşăminte chimice şi la 3—4 ani cu îngrăşăminteo r g a n i c e c o n s t i t u i e o v e r i g ă t e h n o l o g i c ă i m p o r t a n t ă pentru reuşita culturii.în plantaţiile pe rod. în Turcia. P e n t r u a f i s e m n i f i c a t i v e .15—0.

atrofiaf r u c t e l o r ş . Regimul de irigare se stabileşte astfel încâtu m i d i t a t e a d i n s o l d i n p e r i o a d a d e v e g e t a ţ i e s ă s e m e n ţ i n ă l a 7 0 — 8 0 % d i n capacitatea de câmp pe adâncimea de 50—60 cm. dacă temperatura este de 21°C şi umiditatear e l a t i v ă d e 6 0 — 6 5 % ş i 2 — 3 a n i d a c ă t e m p e r a t u r a s e m e n ţ i n e l a 2 — 4 ° C i a r umiditatea relativă la 65%. G l e o s p o r i u m c o r y l l i . Monilinia fructigena. P h y l l a c t i n i a s u f f u l t a .După recoltare alunele se condiţionează. Recoltarea mecanizată se face numai pe terenuri plane sau uşor înclinate. după uscare. deoarece. a . 90% se comercializează sub formă de . Combaterea acestor boli şi dăunători se face cu pesticidele obişnuite. bacteriozele (Xanthomonas corylina) şi micozele (Cytosporac o r yl i c o l a .5—2. cu solul arat. ploşniţele. Fructele cu 6—8% umiditate se păstrează bine 1 an în camere bine aerisite. afidele. Recoltarea începe când fructelea u a j u n s l a d i m e n s i u n i l e s p e c i f i c e s o i u l u i . la cei amplasaţi pe pante şi în plantaţiile cu solul inierbat. prin irigare producţia creşte cu 1. l o p ă t a t e z i l n i c . Alunele se pot recolta cu sau fără involucru. C e i m a i p e r i c u l o ş i d ă u n ă t o r i sunt : gărgăriţa alunelor (Balaninus nucum) şi viermele alunelor (Mellissopus latiffereanus).Din producţia mondială de alune. Recoltarea fără involucru se face când 90% din alune au căzut pe sol de undese adună manual sau mecanizat. Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Recoltarea manualăreprezintă 30—50% din cheltuielile de întreţinere. acarienii. Este necesară îndepărtarea involucruluiimediat. Fără tratamente fitosanitare. s a u s e i n t r o d u c î n uscătoare la temperaturi de 35—47°C.B o t r y t i s c i n e r e a e t c . ) .În zonele cu regim pluviometric deficitar. nivelat şi tăvălugit. el se detaşează mai greu de fruct. Pentru păstrare conţinutul de apă din alune trebuie redus la 5—6%. Pagube mai mici pot produce sfredelitorul alunului (Oberca linaris). ) . Specificul recoltării şi valorificării alunelor. se sortează şi se calibrează. Dintre bolilem a i p ă g u b i t o a r e s u n t : virozele (mozaicul alunului . manual sau mecanizat. bolile şidăunătorii pot diminua producţia cu 20—50% sau chiar mai mult. atrofia lăstarilor .7 t/ha. în care scop fructeles e ţ i n 4 — 6 z i l e l a s o a r e î n s t r a t u r i s u b ţ i r i . Recoltarea cu involucru se recomandă la pomii tineri. insectele „miniere” etc. i a r p e l i c u l a c e s e p a r ă s ă m â n ţ a d e pericarp devine brun-roşcată.

i a r s u b a s p e c t u l m o d u l u i d e valorificare 97% sunt destinate industriei alimentare şi numai 3% consumului înstare proaspătă .aluned e c o r t i c a t e ş i n u m a i 1 0 % c a a l u n e î n c o a j ă .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful