Geometrie

GEOMETRIE SUPERIOAR
A
N PLAN SI N SPA TIU
Mircea NEAGU si Alexandru OAN
A
Cuprins
Prefat a 5
Capitolul 1. STRUCTURI ALGEBRICE 7
1.1. Grupuri abeliene. Subgrupuri 7
1.2. Spatii vectoriale. Subspatii 10
1.3. Operatii cu subspatii 15
Capitolul 2. GEOMETRIA SPA TIILOR VECTORIALE 19
2.1. Baze si dimensiuni 19
2.2. Coordonate. Schimb ari de coordonate 25
2.3. Produse scalare. Lungimi si unghiuri 30
2.4. Baze ortonormate. Complemente ortogonale 34
Capitolul 3. APLICA TII LINIARE 41
3.1. Denitie. Propriet ati. Exemple 41
3.2. Nucleul unei aplicatii liniare. Injectivitate 44
3.3. Imaginea unei aplicatii liniare. Surjectivitate 46
3.4. Izomorsme de spatii vectoriale 48
3.5. Endomorsme si matrici p atratice 51
3.6. Valori si vectori proprii 55
3.7. Forma diagonal a a unui endomorsm 60
3.8. Diagonalizarea endomorsmelor simetrice 67
Capitolul 4. FORME P
ATRATICE 73
4.1. Aplicatii biliniare si simetrice. Forme p atratice 73
4.2. Reducerea formelor p atratice la forma canonic a 76
4.3. Signatura unei forme p atratice 84
Capitolul 5. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI 89
5.1. Segmente orientate. Vectori liberi 89
5.2. Adunarea vectorilor liberi 91
5.3. nmultirea vectorilor liberi cu scalari reali 92
5.4. Coliniaritate si coplanaritate 93
5.5. Produsul scalar a doi vectori liberi 96
5.6. Produsul vectorial a doi vectori liberi 98
5.7. Produsul mixt a trei vectori liberi 101
Capitolul 6. GEOMETRIE ANALITIC
A N SPA TIU 105

6.1. Coordonatele unui punct din spatiu 105
6.2. Plane orientate n spatiu 107
6.3. Drepte orientate n spatiu 110
3
4 CUPRINS
6.4. Unghiuri n spatiu 113
6.5. Distante n spatiu 116
Capitolul 7. CONICE 121
7.1. Conice pe ecuatii reduse 121
7.2. Conice pe ecuatie general a 126
7.3. Invariantii metrici , si I ai unei conice 126
7.4. Centrul unei conice 130
7.5. Reducerea la forma canonic a a conicelor cu centru ( ,= 0) 131
7.6. Reducerea la forma canonic a a conicelor f ar a centru ( = 0) 134
7.7. Clasicarea izometric a a conicelor. Reprezentare grac a 137
Capitolul 8. CUADRICE 149
8.1. Cuadrice pe ecuatii reduse 149
8.2. Cuadrice pe ecuatie general a 160
8.3. Invariantii metrici , , I si J ai unei cuadrice 161
8.4. Centrul unei cuadrice 165
8.5. Reducerea la forma canonic a a cuadricelor cu centru ( ,= 0) 167
8.6. Reducerea la forma canonic a a cuadricelor f ar a centru ( = 0) 169
8.7. Metoda roto-translatiei pentru recunoasterea cuadricelor 173
Capitolul 9. GENER
ARI DE SUPRAFE TE 183

9.1. Suprafete cilindrice 183
9.2. Suprafete conice 185
9.3. Suprafete de rotatie 187
Capitolul 10. CURBE PLANE 191
10.1. Denitii si exemple 191
10.2. Dreapt a tangent a si dreapt a normal a 196
10.3. Reperul lui Frnet. Curbura unei curbe plane 199
10.4. Schimb ari de parametru. Orientarea unei curbe plane 202
10.5. Lungimea unei curbe plane. Parametrizarea canonic a 205
10.6. Interpret ari geometrice ale curburii unei curbe plane 207
Capitolul 11. CURBE N SPA TIU 211
11.2. Dreapt a tangent a si plan normal 216
11.3. Triedrul lui Frnet. Curbura si torsiunea unei curbe n spatiu 219
11.4. Schimb ari de parametru. Orientarea unei curbe n spatiu 222
11.5. Lungimea unei curbe n spatiu. Parametrizarea canonic a 225
11.6. Interpret ari geometrice ale curburii si torsiunii 228
Capitolul 12. SUPRAFE TE 235
12.2. Plan tangent si dreapt a normal a 243
12.3. Formele fundamentale ale unei suprafete 247
12.4. Aplicatia Weingarten. Curburile unei suprafete 249
12.5. Interpretarea geometric a a curburilor unei suprafete 259
Bibliograe 267
Prefat a
Aceast a carte reprezint a un curs de geometrie adresat n principal studentilor
din anul I de la facult atile tehnice. Scopul acestui curs este de a-i initia pe viitorii
ingineri n tainele geometriei superioare din plan si din spatiu, att de necesar a
form arii unei culturi tehnice solide. Din acest motiv, s-a ncercat ca materialul
prezentat s a aib a un puternic caracter didactic f ar a ns a a se neglija rigurozitatea
matematic a specic a stiintelor exacte.
Actualul mod de prezentare al c artii mbin a experienta universitar a a auto-
rilor mentionati n bibliograe cu experienta proprie dobndit a de-a lungul mai
multor ani de predare la catedr a. Din aceast a perspectiv a, consider am c a modul
de prezentare a materiei, precum si multitudinea si varietatea exemplelor folosite,
asigur a prezentei c arti un grad destul de mare de independent a si de sintez a n
raport cu bibliograa existent a.
n aceast a carte notiunile matematice sunt prezentate gradual, pornindu-se de
la conceptul geometric abstract de spatiu euclidian, continundu-se cu studiul spa-
tiului euclidian al vectorilor liberi, precumsi al elementelor de geometrie analitic a ce
deriv a din acesta, si nalizndu-se cu teoria diferential a a curbelor si suprafetelor.
Pentru simplicarea expunerii notiunilor, autorii au utilizat identicarea na-
tural a a unor spatii, pornindu-se de la ideea c a spatiul R
n
este modelul standard
de spatiu euclidian de dimensiune n. Totodat a, pentru a se evita supranc arcarea
si a se uentiza exprimarea, limbajul si notatiile sunt uneori simplicate, autorii
considernd c a cititorul ntelege din context sensul corect al notiunii sau formulei
expuse.
Constienti de faptul c a materialul de fat a poate suporta mbun at atiri, autorii
acestuia aduc multumiri anticipate tuturor cititorilor care vor avea de f acut critici
sau sugestii legate de acesta.
Autorii
5
CAPITOLUL 1
STRUCTURI ALGEBRICE
Un rol nsemnat n dezvoltarea zicii teoretice si a mecanicii l poart a notiunile
algebrice abstracte de grup, inel, corp si spatiu vectorial. Acestea permit, din punct
de vedere algebric, o mai bun a sintetizare a cunostintelor respectivelor domenii,
precum si o dezvoltare matematic riguroas a a diverselor concepte zice utilizate. n
continuare, ne vom apleca studiul asupra ctorva din cele mai importante structuri
algebrice de acest fel: grupul abelian, cmpul de scalari si spatiul vectorial.
1.1. Grupuri abeliene. Subgrupuri
Unul dintre rolurile cele mai importante n studiul zicii teoretice l joac a noti-
unea de grup abelian.
Diii:i 1i. 1.1.1. O multime de obiecte V , nzestrata cu o operatie
+ : V V V,
se nume ste grup abelian daca sunt satisfacute urmatoarele axiome:
(1) x +y = y +x, x, y V -comutativitate;
(2) (x +y) +z = x + (y +z), x, y, z V -asociativitate;
(3) 0 V astfel nct x + 0 = 0 +x = x, x V -element neutru;
(4) x V, x V astfel nct x + (x) = (x) + x = 0 -opusul unui
element.
Elementul 0 V se nume ste elementul neutru al grupului V, iar elementul
x V se nume ste opusul elementului x V.
Lxi:iii 1.1.1. Fie mul timea
V = M
2
(R) =
__
a b
c d
_
a, b, c, d R
_
.
nzestram mul timea matricilor patratice de ordin doi cu operatia de adunare a ma-
tricilor, denita prin
_
a b
c d
_
+
_
a
_
=
_
a +a
b +b
c +c
d +d
_
.
Se verica u sor ca opera tia de adunare a matricilor confera acestei mul timi o struc-
tura de grup abelian. Elementul neutru al acestui grup este
O =
_
0 0
0 0
_
M
2
(R).
7
8 1. STRUCTURI ALGEBRICE
Evident, opusul unui element
_
a b
c d
_
M
2
(R)
este denit prin
_
a b
c d
_
=
_
a b
c d
_
M
2
(R).
Oiin\. 1i. 1.1.1. Mai general, mul timea V = M
n
(R) a matricilor patratice
de ordin n N
, mpreuna cu opera tia clasica de adunare a matricilor, capata o

structura de grup abelian al carui element neutru este matricea nula.
Lxi:iii 1.1.2. Fie mul timea perechilor de numere reale
V = R
2
= (x, y) [ x, y R.
Denim adunarea perechilor de numere ca ind adunarea pe componente
(x, y) + (x
, y
) = (x +x
, y +y
).
Se verica u sor ca adunarea perechilor de numere este comutativa, asociativa si
are ca element neutru perechea O = (0, 0). Opusul unui element (x, y) R
2
este
elementul (x, y) = (x, y) R
2
. n concluzie, (R
2
, +) este un grup abelian.
Oiin\. 1i. 1.1.2. Mai general, pentru numarul natural n 2, mul timea n-
uplurilor de numere reale
V = R
n
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
1
, x
2
, ..., x
n
R,
mpreuna cu opera tia de adunare
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) + (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (x
1
+x
1
, x
2
+x
2
, ..., x
n
+x
n
),
are o structura de grup abelian. Elementul neutru al acestui grup este
O = (0, 0, ..., 0) R
n
iar opusul unui element (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
este
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
.
Lxi:iii 1.1.3. Mul timea polinoamelor de grad cel mult n 2, denita de
V = R
n
[X] = f R[X] [ grad(f) n,
are o structura de grup abelian, relativ la operatia de adunare clasica a polinoamelor.
Cu alte cuvinte, adunarea polinoamelor este comutativa, asociativa, admite ca ele-
ment neutru polinomul nul O si, n plus, ecare polinom
f = a
0
+a
1
X +... +a
n
X
n
R
n
[X]
are un opus denit prin
f = a
0
a
1
X ... a
n
X
n
R
n
[X].
S a consider am acum c a (V, +) este un grup abelian. Fie W V o submultime a
lui V . Este evident c a operatia de adunare de pe grupul V , denit a prin + : V V
V , induce pe submultimea W o operatie de adunare, denit a prin + : WW V.
Diii:i 1i. 1.1.2. Submultimea W V este un subgrup al grupului (V, +)
daca si numai daca (W, +) are o structura de grup abelian, relativ la opera tia de
adunare a elementelor din W, indusa de adunarea elementelor din V . n aceasta
situatie, vom folosi nota tia W V.
1.1. GRUPURI ABELIENE. SUBGRUPURI 9
Inoiozi 1i. 1.1.1 (Criteriul de subgrup). Submul timea W V este un subgrup
al grupului (V, +) daca si numai daca
x, y W x y W.
Di:o:1n. 1ii. Dac a W V este un subgrup al grupului (V, +), este evident
c a proprietatea din propozitie este adev arat a.
Reciproc, operatia indus a de pe V pe W este evident comutativ a si asociativ a.
Dac a pentru orice x, y W rezult a c a xy W, atunci, lund x = y, deducem c a
elementul neutru 0 al grupului V se a a n W. Mai mult, lund x = 0, deducem c a
y W y W. Cu alte cuvinte, sunt vericate cele patru axiome ale grupului,
adic a (W, +) este un subgrup al lui (V, +).
Lxi:iii 1.1.4. Fie submul timea de matrici
W =
__
a 0
0 a
_
a R
_
(M
2
(R), +).
Lund doua matrici arbitrare
X =
_
x 0
0 x
_
si Y =
_
y 0
0 y
_
din W, deducem ca
X Y =
_
x 0
0 x
_
_
y 0
0 y
_
=
_
x y 0
0 x y
_
W.
Conform criteriului de subgrup, ob tinem ca W M
2
(R).
Lxi:iii 1.1.5. Sa consideram submul timea tripletelor de numere reale
W = (x, y, z) R
3
[ x +y +z = 0 (R
3
, +).
Avem evident ca
W = (x, y, x y) [ x, y R.
Lund acum doua triplete de numere reale
X = (a, b, a b) si Y = (a
, b
, a
)
din W, constatam ca
X Y = (a a
, b b
, a b +a
+b
) =
= (a a
, b b
, (a a
) (b b
)) W.
Conform criteriului de subgrup, deducem ca W R
3
.
Lxi:iii 1.1.6. Fie submul timea de polinoame
W = X
2
[ R (R
2
[X], +).
Sa consideram doua polinoame arbitrare din W, notate f = X
2
si g = X
2
.
Deducem ca
f g = X
2
X
2
= ( )X
2
W.
n concluzie, din criteriul de subgrup, ob tinem ca W R
2
[X].
1.2. Spatii vectoriale. Subspatii
n zic a, mecanic a si tehnic a se ntlnesc m arimi pe deplin determinate de
valorile lor numerice ntr-un anumit sistem de m asur a dat. De exemplu lungimea,
aria, volumul, masa sau temperatura unui corp. Toate aceste m arimi poart a numele
generic de marimi scalare. Al aturi de acestea se ntlnesc si m arimi care, pentru a
determinate, sunt necesare mai multe entit ati, n afar a de o valoare numeric a a
lor. De exemplu fortele sau vitezele, care sunt determinate de m arimea lor, un sens
si o directie. Aceste m arimi se numesc generic marimi vectoriale.
Conceptul matematic care realizeaz a o unicare a m arimilor scalare si vectoriale
si care, n acelasi timp, scoate n evident a nuantele diferite ale acestor m arimi
distincte, este reprezentat de notiunea de spatiu vectorial peste un cmp de scalari.
Este important de subliniat faptul c a, n cele mai multe cazuri, multimile de m arimi
vectoriale sunt nzestrate cu o operatie intern a, n raport cu care acestea cap at a o
structur a de grup abelian. n contrast, m arimile scalare sunt adesea nzestrate cu
dou a operatii algebrice interne care le confer a o structur a de corp comutativ.
Diii:i 1i. 1.2.1. O mul time de obiecte K, nzestrata cu doua opera tii + :
K K K (adunarea) si : K K K (nmultirea), se nume ste cmp de
scalari sau corp comutativ daca
(1) (K, +) este grup abelian cu elementul neutru notat 0;
(2) (K
, ) este grup abelian cu elementul neutru notat 1, unde K
= K0.
Elementele acestui corp se numesc scalari. Opusul unui scalar K este
notat K, iar inversul unui scalar K
este notat
1
K
.
Lxi:iii 1.2.1. Fie (K, +, ) = (R, +, ), unde + reprezinta adunarea
numerelor reale si reprezinta nmul tirea numerelor reale. Este cunoscut faptul
ca (R, +) este un grup abelian avnd ca alement neutru numarul 0. Opusul unui
numar real R este R. Mai mult, multimea (R
, ) are, de asemenea,
o structura algebrica de grup abelian avnd elementul neutru numarul 1. Inversul
unui numar real nenul R
este
1
= 1/ R
. n concluzie, avem ca (R, +, )

este un corp comutativ, adica un cmp de scalari reali.
Lxi:iii 1.2.2. Prin analogie cu mul timea numerelor reale, sa luam mul timea
numerelor complexe (K, +, ) = (C, +, ), unde + reprezinta adunarea numerelor
complexe si reprezinta nmul tirea numerelor complexe. Este cunoscut faptul
ca mul timea numerelor complexe (C, +, ) este un corp comutativ. n concluzie,
mul timea numerelor complexe formeaza un cmp de scalari complec si.
Fie acum (V, +) o multime de obiecte, nzestrat a cu o operatie aditiv a, n
raport cu care multimea de obiecte are o structur a algebric a de grup abelian. ntr-
un limbaj specic studiului zico-geometric, elementele acestui grup se numesc
generic vectori. Elementul neutru al acestui grup este notat 0
V
si poart a numele
de vectorul nul. De asemenea, s a x am un cmp de scalari (K, +, ).
Diii:i 1i. 1.2.2. Mul timea de vectori (V, +) se nume ste spatiu vectorial
peste cmpul de scalari (K, +, ) sau K-spatiu vectorial daca exista o opera tie
algebrica externa (nmul tirea vectorilor cu scalari)
: K V V, (, v) v,
1.2. SPA TII VECTORIALE. SUBSPA TII 11
care verica urmatoarele patru proprietati axiomatice:
(1) (v +w) = v + w, K, v, w V ;
(2) ( +) v = v + v, , K, v V ;
(3) ( v) = ( ) v, , K, v V ;
(4) 1 v = v, v V.
n cazul n care (V, +) are o structura algebrica de K-spa tiu vectorial, vom
nota pe scurt
K
V , operatiile de adunare a vectorilor si de nmul tire cu scalari ind
subn telese. Adesea, pentru simplicare, nmultirea vectorilor cu scalari va notata
pe scurt v
not
= v.
Lxi:iii 1.2.3. Sa luam ca mul time de vectori grupul abelian (V, +) = (R
3
, +)
si sa xam cmpul de scalari (K, +, ) = (R, +, ). Denim nmultirea vectorilor cu
scalari prin
(x, y, z)
def
= (x, y, z), R, (x, y, z) R
3
.
Este u sor de vericat ca avem adevarate rela tiile:
(1) [(x, y, z) +(x
, y
, z
)] = (x, y, z) + (x
, y
, z
), R, (x, y, z),
(x
, y
, z
) R
3
;
(2) ( +) (x, y, z) = (x, y, z) + (x, y, z), , R, (x, y, z) R
3
;
(3) ( (x, y, z)) = ( ) (x, y, z), , R, (x, y, z) R
3
;
(4) 1 (x, y, z) = (x, y, z), (x, y, z) R
3
.
n concluzie, putem arma ca R
3
este un R-spa tiu vectorial sau, cu alte cuvinte,
un spatiu vectorial real. Vectorul nul al acestui spa tiu vectorial este 0
R
3 = (0, 0, 0).
Oiin\. 1i. 1.2.1. Mai general, sa luam ca mul time de vectori grupul abelian
(V, +) = (R
n
, +), unde n 2, si sa xam cmpul de scalari (K, +, ) = (R, +, ).
Denim nmultirea vectorilor cu scalari n felul urmator:
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
def
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
), R, (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
.
Atunci mul timea R
n
are o structura de R-spa tiu vectorial, relativ la opera tiile de
adunare a vectorilor si de nmul tire cu scalari denite anterior.
Lxi:iii 1.2.4. Sa consideram ca mul timea de vectori (V, +) este grupul
abelian al matricilor patratice de ordin doi M
2
(R) mpreuna cu adunarea clasica a
matricilor. Fixam cmpul de scalari reali (K, +, ) = (R, +, ). Denim nmul tirea
vectorilor cu scalari reali ca ind nmul tirea standard a numerelor reale cu matricile.
Se stie ca aceasta nmul tire externa verica cele patru proprietati ce denesc un
spa tiu vectorial. n concluzie, avem ca M
2
(R) este un R-spa tiu vectorial. Vectorul
nul al acestui spa tiu vectorial este matricea nula
0
M2(R)
=
_
0 0
0 0
_
.
Oiin\. 1i. 1.2.2. Mai general, sa consideram ca mul timea de vectori (V, +)
este grupul abelian (M
n
(R), +), unde n 2, al matricilor patratice de ordin n
mpreuna cu adunarea clasica a matricilor patratice. Fixam cmpul de scalari reali
(K, +, ) = (R, +, ). Denim nmul tirea vectorilor cu scalari reali ca ind nmul tirea
standard a numerelor reale cu matricile patratice. Atunci multimea M
n
(R) are o
structura de R-spa tiu vectorial, relativ la opera tiile de adunare a vectorilor si de
nmul tire cu scalari denite anterior.
Lxi:iii 1.2.5. Sa consideram ca mul timea de vectori (V, +) este grupul
abelian al polinoamelor de grad cel mult doi R
2
[X] mpreuna cu adunarea standard a
polinoamelor. Sa consideram cmpul de scalari reali (K, +, ) = (R, +, ). nmul tirea
vectorilor cu scalari reali o denim ca ind nmul tirea clasica a numerelor reale cu
polinoamele. Se stie ca aceasta opera tie verica cele patru proprieta ti axiomatice
de la spa tiile vectoriale. n concluzie, deducem ca R
2
[X] este un spa tiu vectorial
real. Vectorul nul al acestui spa tiu vectorial este polinomul nul 0
R2[X]
= O.
Oiin\. 1i. 1.2.3. Mai general, sa consideram ca mul timea de vectori (V, +)
este grupul abelian (R
n
[X], +), unde n 2, al polinoamelor de grad cel mult n
mpreuna cu adunarea standard a polinoamelor. Sa consideram cmpul de scalari
reali (K, +, ) = (R, +, ). nmul tirea vectorilor cu scalari reali o denim ca ind
nmul tirea clasica a numerelor reale cu polinoamele. Atunci mul timea R
n
[X] are
o structura de R-spa tiu vectorial, relativ la opera tiile de adunare a vectorilor si de
nmul tire cu scalari denite anterior.
Lxi:iii 1.2.6. Vom considera acum o mul time de vectori si un cmp de
scalari, mpreuna cu ni ste opera tii, n raport cu care nu avem o structura algebrica
de spatiu vectorial. Pentru aceasta sa luam ca mul time de vectori V mul timea
polinoamelor de grad mai mare sau egal cu patru
R
4
[X] = f R[X] [ grad(f) 4,
mpreuna cu adunarea vectorilor denita de adunarea clasica a polinoamelor. Lund
cmpul de scalari reali (K, +, ) = (R, +, ), denim nmul tirea vectorilor cu scalari
ca ind nmul tirea standard a numerelor reale cu polinoamele. Evident, cele pa-
tru proprieta ti de la spa tii vectoriale sunt adevarate. Cu toate acestea, mul timea
R
4
[X] nu este un R-spa tiu vectorial deoarece mul timea R
4
[X] nu are o structura de
grup abelian n raport cu adunarea vectorilor. n fapt, adunarea vectorilor, adica
adunarea polinoamelor, nu este bine denita pe R
4
[X]. Cu alte cuvinte, suma a
doua polinoame de grad mai mare sau egal cu patru poate avea ca rezultat un poli-
nom de grad mai mic ca patru. De exemplu, polinomul f = X
4
+ X
5
R
4
[X]
adunat cu polinomul g = X X
4
X
5
R
4
[X] are ca rezultat un polinom de grad
unu: f + g = X / R
4
[X]. Prin urmare, R
4
[X] nu este un spa tiu vectorial real
relativ la opera tiile algebrice precizate mai sus.
Fie V un K-spatiu vectorial al c arui vector nul este notat 0
V
. S a not am cu 0
si 1 elementele neutre, relativ la operatiile de adunare si nmultire din cmpul de
scalari K.
Inoiozi 1i. 1.2.1. n spatiul vectorial
K
V urmatoarele proprieta ti sunt ade-
varate:
(1) 0 v = 0
V
, v V ;
1.2. SPA TII VECTORIALE. SUBSPA TII 13
(2) (1) v = v, v V.
Di:o:1n. 1ii. (1) n proprietatea ( +)v = v +v, , K, v V,
lund = = 0, deducem c a 0 v = 0 v + 0 v. Adunnd la stnga cu opusul
0 v, obtinem c a 0 v = 0
V
.
(2) n aceeasi relatie de mai sus, lund = 1 si = 1, deducem c a
(1 + (1)) v = 1 v + (1) v.
Tinnd cont c a 0 v = 0
V
si 1 v = v, obtinem c a 0
V
= v + (1) v. Adunnd la
stnga cu opusul v al vectorului v, deducem c a (1) v = v.
S a consider am n continuare c a V este un K-spatiu vectorial si W V este o
submultime a lui V.
Diii:i 1i. 1.2.3. Spunem ca W este un subspatiu vectorial al lui
K
V daca
submul timea W, mpreuna cu operatiile de adunare a vectorilor si de nmultire cu
scalari induse de pe spa tiul
K
V, are o structura de K-spa tiu vectorial. n aceasta
situatie, vom folosi nota tia W
K
V.
Inoiozi 1i. 1.2.2 (Criteriul de subspatiu). Submul timea W V este un sub-
spa tiu vectorial daca si numai daca sunt adevarate urmatoarele doua proprieta ti:
(1) v, w W v +w W;
(2) K, v W v W.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a W
K
V. n aceste conditii, de-
ducem c a (W, +) este un grup abelian si, mai mult, c a nmultirea vectorilor cu
scalari este bine denit a pe W. Cu alte cuvinte, propriet atile (1) si (2) sunt satisf a-
cute.
S a consider am c a propriet atile (1) si (2) sunt adev arate. Atunci, este
sucient s a demonstr am c a (W, +) este un subgrup n (V, +) si c a sunt vericate
cele patru axiome de la spatii vectoriale. Lund = 1 n a doua relatie, deducem
c a v W, v W. Prin urmare, folosind prima relatie, deducem c a
v + (v) = v w W, v, w W.
Din criteriul de subgrup, obtinem c a (W, +) este subgrup al lui (V, +).
Este evident c a nmultirea cu scalari veric a cele patru propriet ati de la spatii
vectoriale. n concluzie, W are o structur a de K-spatiu vectorial, relativ la opera-
tiile induse de pe V. Cu alte cuvinte, W este un subspatiu vectorial al lui V.
Lxi:iii 1.2.7. Fie submul timea de matrici
W =
__
a 0
0 a
_
a R
_
M
2
(R).
Considernd matricile
_
a 0
0 a
_
W si
_
b 0
0 b
_
W,
deducem ca
_
a 0
0 a
_
+
_
b 0
0 b
_
=
_
a +b 0
0 a +b
_
W.
Mai mult, lund R, deducem ca
_
a 0
0 a
_
=
_
a 0
0 a
_
W.
Prin urmare, conform criteriului de subspa tiu, avem W
R
M
2
(R).
Lxi:iii 1.2.8. Fie submul timea W
1
= (x, 0) [ x R R
2
. Lund vectorii
(x, 0) W
1
si (y, 0) W
1
, deducem ca
(x, 0) + (y, 0) = (x +y, 0) W
1
.
Mai mult, avem
(x, 0) = (x, 0) W
1
, R.
n consecin ta, avem W
1

R
R
2
. Prin analogie, submul timea W
2
= (0, y) [ y R
este un subspa tiu al spa tiului vectorial
R
R
2
.
Lxi:iii 1.2.9. Fie W = f R[X] [ grad(f) = 2 R
2
[X]. Deoarece
suma a doua polinoame de grad doi poate avea ca rezultat un polinom de grad mai
mic dect doi, deducem ca prima proprietate de la criteriul de subspa tiu nu este
satisfacuta. De exemplu, lund polinoamele f = 2+X
2
W si g = 1XX
2
W,
ob tinem f +g = 3X / W. n concluzie, W nu este un subspa tiu n spa tiul vectorial
al polinoamelor de grad cel mult doi
R
R
2
[X].
Lxi:iii 1.2.10. Fie W = (x, y, z) R
3
[ x + 2y z = 0 R
3
. Evident
avem
W = (, , + 2) [ , R.
Fie vectorii (, , + 2) W si (
+ 2
) W. Suma acestor vectori este

( +
, +
, +
+ 2( +
)) W.
Mai mult, avem
(, , + 2) = (, , + 2()) W, R.
Prin urmare, conform criteriului de subspa tiu, avem W
R
R
3
.
Lxi:iii 1.2.11. Fie W = (x, y, z, t) R
4
[ x + y + z + t + 1 = 0 R
4
.
Submultimea W se poate rescrie sub forma
W = (x, y, z, x y z 1) [ x, y, z R.
Lund doi vectori arbitrari din W, de exemplu
(x, y, z, x y z 1) W si (x
, y
, z
, x
1) W,
deducem ca suma lor
(x +x
, y +y
, z +z
, (x +x
) (y +y
) (z +z
) 2)
nu apar tine lui W. n concluzie, W nu este un subspa tiu al spatiului vectorial
R
R
4
.
1.3. OPERA TII CU SUBSPA TII 15
1.3. Operatii cu subspatii
Fie S
K
V o submultime a K-spatiului vectorial V. Vom utiliza notatia
L(S) =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
p
v
p
[ p N
,
i
K, v
i
S, i = 1, p
pentru a desemna ceea ce se numeste acoperirea liniara a submultimii S. Elementele
acoperirii liniare L(S) se numesc combina tii liniare nite cu vectori din S.
Inoiozi 1i. 1.3.1. Acoperirea liniara L(S) este un subspa tiu al spa tiului vec-
torial
K
V.
Di:o:1n. 1ii. Fie v =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
p
v
p
L(S) si w =
1
w
1
+
2
w
2
+
... +
q
w
q
L(S) dou a combinatii liniare nite cu vectori din S. Atunci, suma
v +w =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
p
v
p
+
1
w
1
+
2
w
2
+... +
q
w
q
este, de asemenea, o combinatie liniar a nit a cu vectori din S. n consecint a, avem
v +w L(S). Analog, dac a K este un scalar arbitrar din K, atunci
v = (
1
)v
1
+ (
2
)v
2
+... + (
p
)v
p
L(S).
n concluzie, L(S)
K
V.
Lxi:iii 1.3.1. Fie submul timea S = X, X
2

R
R
2
[X]. Atunci, avem
L(S) = X +X
2
[ , R
R
R
2
[X].
Lxi:iii 1.3.2. Fie submultimea S = (1, 0, 0), (1, 1, 0), (1, 1, 1)
R
R
3
.
Atunci, avem
L(S) = (1, 0, 0) +(1, 1, 0) +(1, 1, 1) [ , , R =
= ( + +, +, ) [ , , R.
Notnd + = si + + = , rezulta ca
L(S) = (, , ) [ , , R = R
3
.
Fie W
1
, W
2

K
V dou a subspatii ale spatiului vectorial
K
V.
Inoiozi 1i. 1.3.2. Intersec tia W
1
W
2
este un subspa tiu vectorial al spatiului
vectorial
K
V.
Di:o:1n. 1ii. Fie v, w W
1
W
2
. Atunci, deducem c a v, w W
1
si v, w
W
2
. Deoarece W
1
si W
2
sunt subspatii, obtinem c a v +w W
1
si v +w W
2
. Cu
alte cuvinte, v +w W
1
W
2
. Analog, avem
v W
1
W
2
, K, v W
1
W
2
.
Lxi:iii 1.3.3. Fie subspa tiile vectoriale

W
1
= L(1, 0, 0)
R
R
3
si W
2
= L(1, 1, 0), (0, 0, 1)
R
R
3
.
Ne propunem sa calculam W
1
W
2
. Din deni tia acoperirii liniare obtinem ca
W
1
= (, 0, 0) [ R si W
2
= (, , ) [ , R.
Fie v W
1
W
2
. Deducem ca , , R astfel nct v = (, 0, 0) si v = (, , ).
Prin urmare, avem = = = 0, adica v = (0, 0, 0). n concluzie,
W
1
W
2
= (0, 0, 0).
Dac a intersectia a dou a subspatii vectoriale este n mod cert un subspatiu
vectorial, prin contrast, reuniunea a dou a subspatii vectoriale nu este n mod obli-
gatoriu un subspatiu vectorial. Din acest motiv, introducem suma a dou a subspatii
vectoriale ca ind
W
1
+W
2
= L(W
1
W
2
).
Inoiozi 1i. 1.3.3. Suma a doua subspa tii vectoriale este data de mul timea
W
1
+W
2
= w
1
+w
2
[ w
1
W
1
, w
2
W
2
.
Di:o:1n. 1ii. Vom demonstra egalitatea din propozitie folosind principiul
dublei incluziuni.
Este evident c a multimea w
1
+ w
2
[ w
1
W
1
, w
2
W
2
este inclus a n
W
1
+W
2
= L(W
1
W
2
).
Reciproc, s a consider am un vector v W
1
+ W
2
= L(W
1
W
2
). Deducem c a
vectorul v este o combinatie liniar a nit a cu vectori din W
1
W
2
, adic a avem
v =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
p
v
p
,
unde
i
K si v
i
W
1
W
2
, i = 1, p. Grupnd termenii din combinatia liniar a
a lui v, ntr-o parte cei care sunt n W
1
si n cealalt a parte cei care sunt n W
2
,
obtinem c a v = w
1
+ w
2
, unde w
1
W
1
si w
2
W
2
, adic a ceea ce aveam de
demonstrat.
n nal, este important de subliniat faptul c a vectorii w
1
W
1
si w
2
W
2
nu
sunt unici n descompunerea lui v = w
1
+w
2
deoarece, n combinatia liniar a a lui v,
termenii comuni din W
1
W
2
pot atasati aleator la termenii din W
1
sau W
2
.
Diii:i 1i. 1.3.1. Subspa tiul vectorial suma W
1
+ W
2
se nume ste subspa tiu
suma directa daca W
1
W
2
= 0
V
. n acest caz vom folosi nota tia
W
1
W
2
= L(W
1
W
2
).
Inoiozi 1i. 1.3.4. Daca W
1
si W
2
sunt subspa tii aate n suma directa, atunci
avem
W
1
W
2
= v V [ ! w
1
W
1
, w
2
W
2
astfel nct v = w
1
+w
2
.
Di:o:1n. 1ii. Folosind propozitia anterioar a, deducem c a este sucient s a
demonstr am unicitatea descompunerii vectorului v. S a presupunem atunci ca avem
v = w
1
+ w
2
= w
1
+ w
2
, unde w
1
, w
1
W
1
si w
2
, w
2
W
2
. Rezult a c a avem
egalitatea w
1
w
1
= w
2
w
2
. Deoarece w
1
w
1
W
1
si w
2
w
2
W
2
, obtinem c a
w
1
w
1
si w
2
w
2
W
1
W
2
= 0
V
. Cu alte cuvinte, avem w
1
= w
1
si w
2
= w
2
,
adic a ceea ce aveam de demonstrat.
Lxi:iii 1.3.4. Fie subspa tiile vectoriale n
R
R
2
, denite prin
W
1
= (x, 0) [ x R si W
2
= (0, y) [ y R.
Fie v = (x, y) W
1
W
2
. Este evident ca avem x = y = 0, adica avem subspatiul
suma directa
W
1
W
2

R
R
2
.
Fie acum (x, y) R
2
un vector arbitrar din R
2
. Acest vector se descompune unic
n
(x, y) = (x, 0) + (0, y),
unde (x, 0) W
1
si (0, y) W
2
. n concluzie, avem
R
2
= W
1
W
2
.
1.3. OPERA TII CU SUBSPA TII 17
Lxi:iii 1.3.5. Fie subspa tiile vectoriale n
R
M
2
(R), denite prin
W
1
=
__
a b
b c
_
a, b, c R
_
si W
2
=
__
0 a
a 0
_
a R
_
.
Sa consideram vectorul
v =
_
x y
z t
_
W
1
W
2
.
Deducem imediat ca x = t = 0, y = z si y = z. Cu alte cuvinte, avem
x = y = z = t = 0,
adica avem subspa tiul suma directa
W
1
W
2

R
M
2
(R).
Fie acum
_
x y
z t
_
M
2
(R)
un vector arbitrar din M
2
(R). Este evident ca acest vector se descompune unic n
_
x y
z t
_
=
_
x (y +z)/2
(y +z)/2 t
_
+
_
0 (y z)/2
(y z)/2 0
_
,
unde
_
x (y +z)/2
(y +z)/2 t
_
W
1
si
_
0 (y z)/2
(y z)/2 0
_
W
2
.
n concluzie, avem
M
2
(R) = W
1
W
2
.
CAPITOLUL 2
GEOMETRIA SPA TIILOR VECTORIALE
Pe parcursul acestui capitol vom studia diverse notiuni cu un puternic caracter
zico-geometric. Ne referim, pe de-o parte, la notiunile de baza a unui spatiu
vectorial, dimensiune a unui spatiu vectorial sau coordonate ale unui vector, notiuni
aate n strns a leg atur a cu ideea gradelor de libertate ale unui spatiu zic. Pe de
alt a parte, ne referim la notiunea geometric a de spa tiu vectorial euclidian. Un astfel
de spatiu este un spatiu vectorial nzestrat cu o operatie aditional a numit a produs
scalar, operatie care permite introducerea notiunilor de lungime a unui vector sau
unghi format de doi vectori. Toate aceste notiuni generalizeaz a natural, n sens
matematic abstract, propriet ati geometrice si zice deja utilizate.
2.1. Baze si dimensiuni
Fie S = e
1
, e
2
, ..., e
n

K
V o submultime nit a de vectori din K-spatiul
vectorial V.
Diii:i 1i. 2.1.1. Multimea S = e
1
, e
2
, ..., e
n
se nume ste sistem de gener-
atori pentru spatiul vectorial
K
V daca
L(S) = V.
Diii:i 1i. 2.1.2. Daca exista n spa tiul vectorial
K
V un sistem de generatori
S cu un numar nit de vectori e
1
, e
2
, ..., e
n
, atunci spa tiul vectorial
K
V se nume ste
spa tiu vectorial nit generat.
Inoiozi 1i. 2.1.1. Mul timea S = e
1
, e
2
, ..., e
n
este un sistem de generatori
pentru spa tiul vectorial
K
V daca si numai daca
v V,
1
,
2
, ...,
n
K astfel nct v =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem nti c a multimea S = e
1
, e
2
, ..., e
n
este
un sistem de generatori pentru spatiul vectorial
K
V si s a lu am un vector arbitrar
v V = L(S). Atunci, din denitia acoperirii liniare L(S), rezult a c a

1
,
2
, ...,
n
K astfel nct v =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
,
adic a proprietatea din propozitie este adev arat a.
Reciproc, s a presupunem c a proprietatea din propozitie este adev arat a si s a
lu am un vector arbitrar v V. Atunci

1
,
2
, ...,
n
K astfel nct v =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
,
adic a v L(S). Cu alte cuvinte, avem V L(S). Deoarece este evident c a ntot-
deauna avem L(S) V , rezult a c a L(S) = V, adic a multimea S = e
1
, e
2
, ..., e
n
este un sistem de generatori pentru spatiul vectorial

K
V.
19
20 2. GEOMETRIA SPA TIILOR VECTORIALE
Lxi:iii 2.1.1. Fie S = e
1
= (1, 2), e
2
= (2, 4)
R
R
2
. Vom demonstra ca
submul timea S nu este un sistem de generatori pentru spa tiul vectorial
R
R
2
. Pentru
aceasta, sa luam un vector arbitrar v = (x, y) R
2
. Sa presupunem ca , R
astfel nct
v = (x, y) = e
1
+e
2
= (1, 2) +(2, 4).
Cu alte cuvinte, presupunem ca sistemul liniar n necunoscutele si , denit de
_
+ 2 = x
2 + 4 = y,
este compatibil pentru orice x, y R. Deoarece determinantul sistemului este nul,
rezulta ca acest sistem este compatibil doar daca 2x = y. n alti termeni, doar
pentru vectorii de forma v = (x, 2x) exista , R astfel nct v = e
1
+ e
2
.
Deci, conform propozi tiei anterioare, mul timea S nu este un sistem de generatori
R
R
2
.
Lxi:iii 2.1.2. Fie submul timea de vectori
S = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)
R
R
3
.
Vom demonstra ca submul timea S este un sistem de generatori pentru spa tiul vec-
torial
R
R
3
. Pentru aceasta, sa luam un vector arbitrar v = (x, y, z) R
3
. Sa pre-
supunem ca , , R astfel nct
v = (x, y, z) = e
1
+e
2
+e
3
=
= (1, 0, 0) +(1, 1, 0) +(1, 1, 1).
Cu alte cuvinte, presupunem ca sistemul n necunoscutele , si , denit de
_
_
+ + = x
+ = y
= z,
este compatibil pentru orice x, y, z R. Acest lucru este adevarat, deoarece determi-
nantul sistemului este nenul. n concluzie, mul timea S este un sistem de generatori
R
R
3
.
Diii:i 1i. 2.1.3. Mul timea S = e
1
, e
2
, ..., e
n
se nume ste liniar indepen-
denta n spatiul vectorial
K
V daca pentru

1
,
2
, ...,
n
K astfel nct
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
= 0
V
rezulta ca
1
=
2
= ... =
n
= 0. n cazul n care S nu este o mul time liniar
independenta spunem ca S este liniar dependenta.
Oiin\. 1i. 2.1.1. Mul timea S = e
1
, e
2
, ..., e
n
este liniar dependenta n
spa tiul vectorial
K
V daca exista scalarii
1
,
2
, ...,
n
K, nu to ti nuli, astfel
nct
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
= 0
V
.
1
= (1, 2), e
2
= (2, 4)
R
R
2
. Vom demonstra ca
S nu este o mul time liniar independenta n
R
R
2
. Pentru aceasta, e , R astfel
nct
e
1
+e
2
= 0
R
2 (1, 2) +(2, 4) = (0, 0).
Deducem ca +2 = 0. Cu alte cuvinte, exista , R, nu amndoua nule, astfel
nct e
1
+e
2
= 0
R
2. n concluzie, S este o multime liniar dependenta n
R
R
2
.
2.1. BAZE SI DIMENSIUNI 21
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)
R
R
3
.
Fie , , R astfel nct
e
1
+e
2
+e
3
= 0
R
3 (1, 0, 0) +(1, 1, 0) +(1, 1, 1) = (0, 0, 0).
Deducem de aici ca = = = 0. n concluzie, S este o multime liniar indepen-
denta n spa tiul vectorial
R
R
3
.
Diii:i 1i. 2.1.4. O submul time B = e
1
, e
2
, ..., e
n

K
V se nume ste baza a
spa tiului vectorial
K
V daca B este si un sistem de generatori si o submul time liniar
independenta n
K
V .
Lxi:iii 2.1.5. Submul timea B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) este baza n
spa tiul vectorial
R
R
2
. Pentru a demonstra ca B este un sistem de generatori, sa
observam ca pentru orice vector (x, y) R
2
avem descompunerea naturala
(x, y) = xe
1
+ye
2
= x(1, 0) +y(0, 1).
Mai mult, considernd , R astfel nct
e
1
+e
2
= 0
R
2 (1, 0) +(0, 1) = (0, 0),
deducem ca = = 0, adica submul timea B este liniar independenta. n concluzie,
B este o baza n
R
R
2
numita baza canonica a lui
R
R
2
.
Lxi:iii 2.1.6. Submultimea B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
este baza n spatiul vectorial
R
R
3
. Aceasta este un sistem de generatori deoarece
avem
(x, y, z) = xe
1
+ye
2
+ze
3
= x(1, 0, 0) +y(0, 1, 0) +z(0, 0, 1), (x, y, z) R
3
.
Evident, lund , , R astfel nct
e
1
+e
2
+e
3
= 0
R
3 (1, 0, 0) +(0, 1, 0) +(0, 0, 1) = (0, 0, 0),
deducem ca = = = 0. Cu alte cuvinte, B este liniar independenta. n
concluzie, B este o baza n
R
R
3
numita baza canonica a lui
R
R
3
.
Lxi:iii 2.1.7. Submultimea B = e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
este baza n
spa tiul vectorial
R
R
2
[X]. Aceasta este un sistem de generatori deoarece orice polinom
de grad cel mult doi are expresia f = a 1 +b X +c X
2
, unde a, b, c R. Evident,
lund , , R astfel nct
1 + X + X
2
= O,
deducem ca = = = 0. Cu alte cuvinte, B este liniar independenta. n
concluzie, B este o baza n
R
R
2
[X] numita baza canonica a lui
R
R
2
[X].
Lxi:iii 2.1.8. Submul timea
B =
_
e
1
=
_
1 0
0 0
_
, e
2
=
_
0 1
0 0
_
, e
3
=
_
0 0
1 0
_
, e
4
=
_
0 0
0 1
__
este baza n spa tiul vectorial
R
M
2
(R). Pentru a demonstra ca B este un sistem de
generatori, sa observam ca avem descompunerea naturala
_
a b
c d
_
= ae
1
+be
2
+ce
3
+de
4
, a, b, c, d R.
Mai mult, considernd , , , R astfel nct
e
1
+e
2
+e
3
+e
4
= 0
M2(R)
,
deducem ca = = = = 0, adica B este liniar independenta. n concluzie, B
este o baza n
R
M
2
(R) numita baza canonica a lui
R
M
2
(R).
1ioni:. 2.1.1 (de existent a a bazelor). Fie V ,= 0
V
un K-spa tiu vectorial
nit generat. Atunci exista n
K
V o baza cu un numar nit de elemente.
Di:o:1n. 1ii. Fie S = e
1
, e
2
, ..., e
p
, e
i
,= e
j
, i ,= j, un sistem de genera-
tori pentru
K
V. Rezult a c a avem
V = L(e
1
, e
2
, ..., e
p
).
Dac a S este liniar independent a, atunci S este o baz a a lui
K
V. Dac a S nu este
liniar independent a, atunci exist a scalarii
1
,
2
, ...,
n
K, nu toti nuli, astfel
nct
1
e
1
+
2
e
2
+... +
p
e
p
= 0
V
.
Putem presupune, f ar a a restrnge generalitatea, c a
p
,= 0. Atunci
e
p
L(e
1
, e
2
, ..., e
p1
),
care implic a egalitatea
V = L(S) = L(e
1
, e
2
, ..., e
p1
).
Repet am rationamentul de mai sus pentru submultimea
S
1
= e
1
, e
2
, ..., e
p1
si deducem c a exist a o submultime B cu mai putin de p elemente care este liniar

independent a. n plus, multimea B genereaz a spatiul vectorial
K
V, adic a este o
baz a n spatiul vectorial
K
V.
1ioni:. 2.1.2. Fie V ,= 0
V
un K-spatiu vectorial nit generat. Atunci
orice doua baze nite ale lui
K
V au acela si numar de elemente.
Di:o:1n. 1ii. Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
si B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
dou a baze
arbitrare ale lui
K
V, unde n (respectiv n
) reprezint a num arul de elemente al lui B

(respectiv B
). Deoarece B este baz a (n particular, B este un sistem de generatori),

deducem c a
a
ij
K astfel nct e
j
=
n
i=1
a
ij
e
i
, j = 1, n
.
Fie scalarii
1
,
2
, ...,
n
K astfel nct
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
= 0
V

n
j=1
j
e
j
= 0
V

n
j=1
n
i=1
j
a
ij
e
i
= 0
V
.
Deoarece e
1
, e
2
, ..., e
n
este un sistem de vectori liniar independenti, deducem c a
n
j=1
j
a
ij
= 0, i = 1, n.
Obtinem astfel un sistem omogen de ecuatii avnd n ecuatii si n
necunoscute
1
,
2
, ...,
n
. Pe de alt a parte, deoarece si vectorii e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt liniar inde-
pendenti, rezult a c a sistemul omogen anterior trebuie s a aib a doar solutia banal a.
Cu alte cuvinte, trebuie ca num arul de ecuatii n s a e mai mare, cel mult egal, cu
num arul de necunoscute n
, adic a trebuie s a avem n n
si rang(A) = n
, unde
A = (a
ij
)
i=1,n, j=1,n
este matricea sistemului.

2.1. BAZE SI DIMENSIUNI 23
Aplicnd acelasi rationament pentru bazele B
si B, deducem c a n
n. n
concluzie, avem n = n
, adic a ceea ce aveam de demonstrat.

Diii:i 1i. 2.1.5. Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza arbitrara nita a spatiului vec-
torial nit generat
K
V . Numarul elementelor din baza B se nume ste dimensiunea
spa tiului vectorial
K
V . Dimensiunea spa tiului vectorial
K
V se noteaza
dim
K
V = n N
.
Oiin\. 1i. 2.1.2. Este important de subliniat ca numarul natural n nu de-
pinde de alegerea bazei nite B deoarece, conform teoremei precedente, orice doua
baze nite ale spa tiului vectorial nit generat
K
V au acela si numar de elemente.
Lxi:iii 2.1.9. Baza canonica n spa tiul vectorial
R
R
2
este
B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1).
Prin urmare, dimensiunea acestui spa tiu vectorial este dim
R
R
2
= 2.
R
R
3
este
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
n concluzie, dimensiunea acestui spa tiu vectorial este dim
R
R
3
= 3.
R
R
2
[X] este
B = e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
.
Deducem ca dimensiunea acestui spatiu vectorial este dim
R
R
2
[X] = 3.
R
M
2
(R) este
B =
_
e
1
=
_
1 0
0 0
_
, e
2
=
_
0 1
0 0
_
, e
3
=
_
0 0
1 0
_
, e
4
=
_
0 0
0 1
__
.
Dimensiunea acestui spa tiu vectorial este dim
R
M
2
(R) = 4.
Oiin\. 1i. 2.1.3. Este important de remarcat faptul ca dimensiunea unui
spa tiu vectorial real nit generat coincide cu numarul de variabile independente
care determina un vector arbitrar al spa tiului. Mai mult, baza canonica a spatiului
vectorial se ob tine lund, pe rnd, vectorii determinati astfel: primul vector se
ob tine lund prima variabila egala cu 1, restul variabilelor egale cu 0; al doilea
vector se ob tine lund a doua variabila egala cu 1, celelalte variabile egale cu 0 si
a sa mai departe.
Lxi:iii 2.1.13. Avem R
2
= (x, y) [ x, y R. Deoarece un vector arbitrar
al spa tiului v = (x, y) este determinat de doua variabile independente x si y, rezulta
ca dim
R
R
2
= 2. Cei doi vectori ai bazei canonice a spa tiului vectorial
R
R
2
se obtin
lund x = 1 si y = 0 pentru e
1
, respectiv x = 0 si y = 1 pentru e
2
.
Lxi:iii 2.1.14. n spa tiul vectorial R
3
= (x, y, z) [ x, y, z R un vector
arbitrar v = (x, y, z) este determinat de trei variabile independente x, y si z, deci
dim
R
R
3
= 3. Cei trei vectori ai bazei canonice a spatiului vectorial
R
R
3
se obtin
lund pe rnd: x = 1, y = z = 0 pentru e
1
, y = 1, x = z = 0 pentru e
2
si z = 1,
x = y = 0 pentru e
3
.
Lxi:iii 2.1.15. Deoarece un polinom arbitrar de grad cel mult doi, denit
prin f = a+bX+cX
2
, este determinat de trei coecien ti independenti a, b si c R,
deducem ca dim
R
R
2
[X] = 3. Cei trei vectori ai bazei canonice a spatiului vectorial
R
R
2
[X] se ob tin lund pe rnd: a = 1, b = c = 0 pentru e
1
, b = 1, a = c = 0 pentru
e
2
si c = 1, a = b = 0 pentru e
3
.
Lxi:iii 2.1.16. Deoarece o matrice patratica de ordin doi, denita prin
A =
_
a b
c d
_
este bine denita de patru variabile independente a, b, c si d R, rezulta ca
dim
R
M
2
(R) = 4. Cei patru vectori ai bazei canonice a spa tiului vectorial
R
M
2
(R)
se obtin lund pe rnd: a = 1, b = c = d = 0 pentru e
1
, b = 1, a = c = d = 0 pentru
e
2
, c = 1, a = b = d = 0 pentru e
3
si d = 1, a = b = c = 0 pentru e
4
.
Lxi:iii 2.1.17. Sa consideram subspatiul vectorial
W = (x, y) R
2
[ x +y = 0
R
R
2
.
n alti termeni, subspatiul W se scrie sub forma
W = (x, x) [ x R.
n concluzie, dimensiunea acestui subspatiu este dim
R
W = 1. Mai mult, baza
canonica a subspatiului W este B = (1, 1), unde vectorul din aceasta baza s-a
ob tinut lund x = 1.
1ioni:. 2.1.3. Fie V ,= 0
V
un K-spatiu vectorial nit generat. Atunci
orice submul time nita liniar independenta a lui
K
V poate completata cu vectori
pna la o baza n
K
V.
Di:o:1n. 1ii. Fie L
V o submultime nit a liniar independent a a lui

K
V.
Fie v V L(L
). Rezult a imediat c a multimea L
v este liniar independent a.

Fie S = v
1
, v
2
, ..., v
n
un sistem nit de generatori pentru
K
V si e multimea
R = SL(L
). Atunci multimea B = L
R este evident liniar independent a si un

sistem de generatori. n concluzie, B este o baz a n
K
V.
1ioni:. 2.1.4. Sa consideram un K-spa tiu vectorial V de dimensiune
dim
K
V = n 1
si e W
K
V un subspatiu vectorial al lui
K
V . Atunci avem inegalitatea
dim
K
W dim
K
V
cu = daca si numai daca W = V.
Di:o:1n. 1ii. Fie v
1
,= 0 un vector nenul din
K
V . Atunci multimea v
1
este liniar independent a n

K
V . Presupunnd c a W = L(v
1
), rezult a ceea ce
trebuia demonstrat. Dac a L(v
1
) W, atunci v
2
WL(v
1
) astfel nct
multimea v
1
, v
2
este liniar independent a. n aceast a situatie, ori W = L(v
1
, v
2
)
ori v
3
WL(v
1
, v
2
) astfel nct multimea v
1
, v
2
, v
3
este liniar independent a.
Continu am procedeul pn a la cel mult n = dim
K
V. Deducem c a avem inegalitatea
dim
K
W dim
K
V.
S a presupunem c a dim
K
W = n. Atunci orice baz a a subspatiului W este
liniar independent a n
K
V si contine n elemente. Prin urmare, aceasta este, de
asemenea, o baz a a spatiului vectorial
K
V . Rezult a ceea ce trebuia demonstrat,
adic a W = V.
2.2. COORDONATE. SCHIMB
ARI DE COORDONATE 25
1ioni:. 2.1.5 (Grassmann). Daca U, W sunt subspa tii nit dimensionale ale
lui
K
V , atunci U +W si U W sunt, de asemenea, subspa tii nit dimensionale ale
lui
K
V . Mai mult, avem rela tia
dim
K
(U +W) = dim
K
U + dim
K
W dim
K
(U W).
Di:o:1n. 1ii. Fie e
1
, e
2
, ..., e
p
baz a n U W. Atunci exist a vectorii
u
p+1
, u
p+2
, ..., u
p+q
U
si
w
p+1
, w
p+2
, ..., w
p+r
W
astfel nct
e
1
, e
2
, ..., e
p
, u
p+1
, u
p+2
, ..., u
p+q
baz a n U si
e
1
, e
2
, ..., e
p
, w
p+1
, w
p+2
, ..., w
p+r
baz a n W. Evident, avem

e
1
, e
2
, ..., e
p
, u
p+1
, u
p+2
, ..., u
p+q
, w
p+1
, w
p+2
, ..., w
p+r
baz a n U +W. Rezult a ceea ce trebuia demonstrat.

Conoi.ni 2.1.1. Daca U, W sunt subspa tii nit dimensionale ale lui
K
V
aate n suma directa, atunci UW este, de asemenea, subspa tiu nit dimensional
al lui
K
V . Mai mult, avem relatia
dim
K
(U W) = dim
K
U + dim
K
W.
Di:o:1n. 1ii. Folosim Teorema Grassmann si tinem cont c a UW = 0
V
.
Lxi:iii 2.1.18. Fie U = a +bX [ a, b R si W = X

2
[ R doua
subspa tii ale lui
R
R
2
[X]. Atunci avem
R
2
[X] = U W.
Pentru a demonstra acest lucru, e f U W. Deducem ca a, b, R astfel
nct
f = a +bX = X
2
a +bX X
2
= 0 a = b = = 0.
n concluzie, U W = 0, adica subspa tiile U si W se aa n suma directa:
U W
R
R
2
[X].
Mai mult, avem
dim
R
(U W) = dim
R
U + dim
R
W = 2 + 1 = 3 = dim
R
R
2
[X].
2.2. Coordonate. Schimbari de coordonate
Fie V un K-spatiu vectorial, dim
K
V = n. Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
baz a n
K
V.
Deoarece B este baz a, rezult a c a
v V, ! x
1
, x
2
, ..., x
n
K astfel nct v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Diii:i 1i. 2.2.1. Matricea (x
1
, x
2
, ..., x
n
) M
1,n
(K) se nume ste n-uplul de
coordonate al vectorului v n baza B a spatiului vectorial
K
V.
Lxi:iii 2.2.1. Fie vectorul v = (3, 2, 1) si baza
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)
n spa tiul vectorial
R
R
3
. Atunci, avem descompunerea
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3
,
adica, egalnd pe componente, avem sistemul
_
_
x
1
+x
2
+x
3
= 3
x
2
+x
3
= 2
x
3
= 1.
Rezolvnd sistemul, deducem ca x
1
= x
2
= x
3
= 1. n concluzie, matricea (1, 1, 1)
reprezinta coordonatele vectorului v n baza B a spa tiului vectorial
R
R
3
.
Lxi:iii 2.2.2. Fie vectorul f = 1 +X +X
2
si baza
B = e
1
= 1 X, e
2
= 3, e
3
= 2 +X
2

R
R
2
[X]. Atunci, avem descompunerea
f = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3
,
adica, egalnd coecien tii polinoamelor, avem sistemul
_
_
x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
= 1
x
1
= 1
x
3
= 1.
Rezolvnd sistemul, deducem ca x
1
= 1, x
2
= 0 si x
3
= 1. Cu alte cuvinte,
coordonatele vectorului f n baza B sunt (1, 0, 1).
S a consider am acum c a B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
este o alt a baz a a spatiului vectorial
K
V. Deoarece B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este baz a n
K
V, deducem c a avem descompune-
rile:
_
_
e
1
= a
11
e
1
+a
12
e
2
+...a
1n
e
n
,
e
2
= a
21
e
1
+a
22
e
2
+... +a
2n
e
n
,
n
= a
n1
e
1
+a
n2
e
2
+... +a
nn
e
n
,
unde A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K).
Diii:i 1i. 2.2.2. Matricea M
BB
=
T
A = (a
ji
)
i,j=1,n
M
n
(K) se nume ste
matricea de trecere de la baza B la baza B
.
Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
si B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
trei baze
ale spatiului vectorial
K
V, unde dim
K
V = n. n acest context, putem demonstra
Inoiozi 1i. 2.2.1. Urmatoarele relatii matriceale sunt adevarate:
(1) M
BB
= I
n
, unde I
n
M
n
(K) este matricea identitate;
(2) M
B
B
= M
1
BB
;
(3) M
BB
= M
BB
M
B
B
.
Di:o:1n. 1ii. (1) Descompunerea elementelor bazei B n baza B se reali-
zeaz a evident n felul urm ator:
_
_
e
1
= 1 e
1
+ 0 e
2
+... + 0 e
n
,
e
2
= 0 e
1
+ 1 e
2
+... + 0 e
n
,
e
n
= 0 e
1
+ 0 e
2
+... + 1 e
n
.
Rezult a ceea ce trebuia demonstrat.
(2) S a utiliz am urm atoarele notatii formale:
e =
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
2
e
n
_
_
_
_
_
_
_
_
si e
=
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Atunci, din denitia matricii de trecere de la o baz a la alta, avem adev arate urm a-
toarele relatii matriceale formale:
e
=
T
M
BB
e si e =
T
M
B
B
e
.
Acestea implic a egalit atile
e
=
T
M
BB

T
M
B
B
e

T
M
BB

T
M
B
B
= I
n
.
Cu alte cuvinte, obtinem ceea ce trebuia demonstrat:
M
BB
M
B
B
= I
n
M
B
B
= M
1
BB
.
(3) Urm atoarele relatii matriceale formale sunt adev arate:
e
=
T
M
BB
e, e
=
T
M
BB
e si e
=
T
M
B
B
e
,
unde
e
=
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Aceste relatii implic a egalit atile
e
=
T
M
B
B

T
M
BB
e
T
M
BB
=
T
M
B
B

T
M
BB
,
adic a ceea ce trebuia demonstrat.
Fie v V un vector si e
X =
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
si X
=
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
coordonatele, scrise pe coloan a, ale vectorului v n bazele
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
si B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
.
Inoiozi 1i. 2.2.2. Urmatoarea rela tie matriceala de schimbare a coordonatelor
este adevarata:
X = M
BB
X
.
Di:o:1n. 1ii. Deoarece (x
1
, x
2
, ..., x
n
) sunt coordonatele vectorului v n
baza B
, rezult a c a avem
v =
n
i=1
x
i
e
i
.
Folosind matricea de trecere de la baza B la baza B
, aceast a relatie se poate scrie

sub forma
v =
n
i=1
n
j=1
x
i
a
ij
e
j
.
n acelasi timp, deoarece (x
1
, x
2
, ..., x
n
) sunt coordonatele vectorului v n baza B,
avem relatia
v =
n
j=1
x
j
e
j
.
n concluzie, din ultimele dou a egalit ati obtinem egalit atile de coordonate:
x
j
=
n
i=1
x
i
a
ij
, j = 1, n.
Aceste egalit ati scrise la nivel matriceal conduc la ceea ce aveam de demonstrat.
Conoi.ni 2.2.1. Urmatoarea rela tie matriceala de schimbare a coordonatelor
este adevarata:
X
= M
1
BB
X = M
B
B
X.
Lxi:iii 2.2.3. Fie vectorul v = (1, 2, 3) si bazele
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
si
B
= e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)
R
R
3
. Atunci avem adevarate egalita tile
_
_
e
1
= 1 e
1
+ 0 e
2
+ 0 e
3
,
e
2
= 1 e
1
+ 1 e
2
+ 0 e
3
,
e
3
= 1 e
1
+ 1 e
2
+ 1 e
3
,
adica avem
M
BB
=
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
.
Este evident ca vectorul v are coordonatele
X =
_
_
1
2
3
_
_
n baza canonica B. Fie
X
=
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
coordonatele vectorului v n baza B
. Din rela tia de schimbare a coordonatelor de-

ducem ca
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
1
_
_
1
2
3
_
_
=
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
1
2
3
_
_
=
_
_
1
1
3
_
_
.
Lxi:iii 2.2.4. Fie vectorul f = X
2
2X + 5 si bazele
B = e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
si
B
= e
1
= 2X, e
2
= 3, e
3
= X
2
1
R
R
2
[X]. Atunci avem adevarate egalitatile
_
_
e
1
= 0 e
1
+ 2 e
2
+ 0 e
3
,
e
2
= 3 e
1
+ 0 e
2
+ 0 e
3
,
e
3
= 1 e
1
+ 0 e
2
+ 1 e
3
,
adica avem
M
BB
=
_
_
0 3 1
2 0 0
0 0 1
_
_
.
Este evident ca vectorul f are coordonatele
X =
_
_
5
2
1
_
_
n baza canonica B. Fie
X
=
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
coordonatele vectorului f n baza B
. Din relatia de schimbare a coordonatelor de-

ducem ca
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
0 3 1
2 0 0
0 0 1
_
_
1
_
_
5
2
1
_
_
=
=
_
_
0 1/2 0
1/3 0 1/3
0 0 1
_
_
_
_
5
2
1
_
_
=
_
_
1
2
1
_
_
.
2.3. Produse scalare. Lungimi si unghiuri
Pe ntreg parcursul acestei sectiuni vom considera c a cmpul de scalari (K, +, )
este corpul numerelor reale (R, +, ). Fie V un R-spatiu vectorial.
Diii:i 1i. 2.3.1. O aplica tie <, >: V V R, satisfacnd proprieta tile
(1) < v, w >=< w, v >, v, w V (simetrie);
(2) < v
1
+v
2
, w >=< v
1
, w > + < v
2
, w >, v
1
, v
2
, w V (aditivitate);
(3) < v, w >= < v, w >, R, v, w V (omogeneitate);
(4) < v, v > 0, v V, cu = daca si numai daca v = 0
V
(pozitiv
denire),
se nume ste produs scalar pe spa tiul vectorial real
R
V.
Diii:i 1i. 2.3.2. Un spa tiu vectorial real
R
V, nzestrat cu un produs scalar
<, >, se nume ste spatiu euclidian.
Lxi:iii 2.3.1. Fie v = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
si w = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
doi vectori
arbitrari ai spatiului vectorial
R
R
3
. Sa aratam ca aplicatia
< v, w >
def
= x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
R
este un produs scalar pe
R
R
3
. Pentru aceasta trebuie sa demonstram cele patru
proprieta ti care denesc un produs scalar. Simetria rezulta imediat din urmatoarele
egalita ti:
< v, w >= x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
= y
1
x
1
+y
2
x
2
+y
3
x
3
=< w, v > .
Lund un scalar arbitrar R, omogeneitatea rezulta din rela tiile:
< v, w >= (x
1
)y
1
+ (x
2
)y
2
+ (x
3
)y
3
= (x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
) = < v, w > .
Prin analogie, rezulta si proprietatea de aditivitate a aplica tiei <, >. Pentru a
demonstra proprietatea de pozitiv denire sa observam ca avem
< v, v >= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
0,
cu = daca si numai daca x
1
= x
2
= x
3
= 0. n concluzie, (R
3
, <, >) este un
spa tiu euclidian.
Lxi:iii 2.3.2. Sa aratam ca aplicatia
< f, g >
def
=
_
1
1
f(x)g(x)dx R,
2.3. PRODUSE SCALARE. LUNGIMI SI UNGHIURI 31
unde f, g sunt polinoame de grad cel mult doi, este un produs scalar pe
R
R
2
[X].
Este evident ca avem proprietatea de simetrie:
< f, g >=
_
1
1
f(x)g(x)dx =
_
1
1
g(x)f(x)dx =< g, f > .
Lund un scalar arbitrar R, omogeneitatea rezulta din rela tiile:
< f, g >=
_
1
1
[f(x)]g(x)dx =
_
1
1
f(x)g(x)dx = < f, g > .
Printr-un calcul simplu, folosind proprietatea de aditivitate a integralei, rezulta si
proprietatea de aditivitate a aplica tiei <, > . Pentru a demonstra proprietatea de
pozitiv denire sa observam ca inegalitatea f
2
(x) 0, x [1, 1], implica ine-
galitatea integrala
< f, f >=
_
1
1
f
2
(x)dx 0.
Mai mult, sa presupunem ca avem < f, f >= 0. Din punct de vedere geometric
aceasta nseamna ca aria subgracului functiei pozitive f
2
0 este nula. nsa
aceasta arie este nula daca si numai daca f(x) = 0, x [1, 1]. Cu alte cuvinte,
avem < f, f >= 0 daca si numai daca f = O. n concluzie, (R
2
[X], <, >) este un
spa tiu euclidian.
1ioni:. 2.3.1 (inegalitatea Cauchy). n orice spa tiu euclidian (V, <, >) pro-
dusul scalar satisface urmatoarea inegalitate Cauchy:
< v, w >
2
< v, v > < w, w >, v, w V,
cu = daca si numai daca v si w sunt liniar dependen ti.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a w = 0. Atunci avem < w, w >= 0. Pe de
alt a parte, folosind aditivitatea produsului scalar, obtinem
< v, 0 > + < v, 0 >=< v, 0 >, v V,
adic a < v, 0 >= 0, v V. Cu alte cuvinte, inegalitatea Cauchy este adev arat a n
acest caz.
S a presupunem acum c a w ,= 0 si s a lu am un vector arbitrar v V. Pozitiv
denirea produsului scalar implic a inegalitatea
< v +w, v +w > 0, R.
Folosind aditivitatea si omogeneitatea produsului scalar, deducem c a
< w, w >
2
+ 2 < v, w > + < v, v > 0, R.
Prin urmare trebuie ca discriminantul ecuatiei de grad doi s a e negativ, adic a
= 4 < v, w >
2
4 < w, w >< v, v > 0.
Mai mult, dac a discriminantul este nul rezult a c a exist a R astfel nct
v +w = 0,
adic a v si w sunt liniar dependenti. Rezult a ceea ce aveam de demonstrat.
Conoi.ni 2.3.1. Fie (V, <, >) un spa tiu euclidian. Atunci func tia
[[ [[ : V R,
denita prin
[[v[[ =
< v, v >, v V,
verica urmatoarele proprieta ti:
(1) [[v[[ 0, v V, cu = daca si numai daca v = 0
V
;
(2) [[v[[ = [[ [[v[[, R, v V ;
(3) [[v +w[[ [[v[[ +[[w[[, v, w V, (inegalitatea triunghiului).
Di:o:1n. 1ii. Pozitiv denirea si omogeneitatea produsului scalar implic a
imediat propriet atile (1) si (2). Folosind propriet atile produsului scalar si inegali-
tatea lui Cauchy, deducem inegalitatea triunghiului:
[[v +w[[
2
= < v +w, v +w >=< v, v > +2 < v, w > + < w, w >
[[v[[
2
+[[w[[
2
+ 2 [ < v, w > [
[[v[[
2
+[[w[[
2
+ 2 [[v[[ [[w[[ = ([[v[[ +[[w[[)
2
, v, w V.
Diii:i 1i. 2.3.3. Func tia [[ [[ : V R, denita prin

[[v[[ =
< v, v >, v V,
se nume ste norma (lungimea) euclidiana a spa tiului euclidian (V, <, >).
Lxi:iii 2.3.3. Sa calculam lungimea (norma) vectorului v = (1, 2, 3) n
spa tiul euclidian (R
3
, <, >). Folosind deni tia produsului scalar pe spa tiul vectorial
real R
3
, ob tinem
[[v[[ =
< v, v > =
_
1
2
+ 2
2
+ 3
2
=
14.
Lxi:iii 2.3.4. Sa calculam lungimea (norma) vectorului f = X n spatiul
euclidian (R
2
[X], <, >). Folosind denitia produsului scalar pe spa tiul vectorial real
R
2
[X], obtinem
[[f[[ =
_
< f, f > =
_
_
1
1
f
2
(x)dx =
_
_
1
1
x
2
dx =
_
2
3
.
Diii:i 1i. 2.3.4. Fie (V, <, >) un spatiu euclidian si e v, w V 0
V
doi
vectori arbitrari nenuli. Atunci, numarul real [0, ], denit de rela tia
cos =
< v, w >
[[v[[ [[w[[
[1, 1],
se nume ste unghiul dintre v si w n spatiul euclidian (V, <, >).
Lxi:iii 2.3.5. Sa calculam unghiul dintre vectorii
v = (1, 2, 3) si w = (3, 2, 0)
n spa tiul euclidian (R
3
, <, >). Conform denitiei produsului scalar pe spatiul vec-
torial real R
3
, avem
< v, w >=< (1, 2, 3), (3, 2, 0) >= 1 3 + 2 2 + 3 0 = 7,
2.3. PRODUSE SCALARE. LUNGIMI SI UNGHIURI 33
[[v[[ =
_
1
2
+ 2
2
+ 3
2
=
14 si [[w[[ =
_
3
2
+ 2
2
+ 0
2
=
13.
n concluzie, ob tinem
cos =
< v, w >
[[v[[ [[w[[
=
7
14
13
=
_
7
26
= arccos
_
7
26
.
Lxi:iii 2.3.6. Sa calculam unghiul dintre vectorii
f = X si g = X
2
n spatiul euclidian (R
2
[X], <, >). Conform deni tiei produsului scalar pe spatiul
vectorial real R
2
[X], avem
< f, g >=
_
1
1
x
3
dx = 0.
Deducem ca cos = 0, adica = /2.
Diii:i 1i. 2.3.5. Doi vectori nenuli v, w V 0
V
sunt ortogonali (perpen-
diculari) n spatiul euclidian (V, <, >) daca
< v, w >= 0.
n aceasta situa tie, vom folosi nota tia v w.
Inoiozi 1i. 2.3.1. Orice doi vectori nenuli ortogonali v w n spa tiul eucli-
dian (V, <, >) sunt liniar independen ti.
Di:o:1n. 1ii. Fie , R astfel nct v +w = 0
V
, unde
< v, w >= 0.
Aplicnd n egalitatea precedent a produsul scalar cu vectorul v, obtinem
< v, v > + < w, v >= 0,
adic a = 0. Analog, f acnd produsul scalar al egalit atii de mai sus cu vectorul w,
deducem c a = 0. n concluzie, multimea v, w este liniar independent a.
Conoi.ni 2.3.2. Fie (V, <, >) un spa tiu euclidian de dimensiune
dim
R
V = n 1.
n acest context, orice mul time de n vectori ortogonali unul pe celalalt formeaza o
baza a spatiului euclidian (V, <, >).
Di:o:1n. 1ii. Fie multimea de vectori B = e
1
, e
2
, ..., e
n

R
V, unde
e
i
e
j
, i, j = 1, n, i ,= j.
Conform propozitiei anterioare, deducem c a multimea B este liniar independent a.
Deoarece avem
dim
R
V = n,
rezult a c a multimea B este de fapt baz a n spatiului euclidian (V, <, >).
2.4. Baze ortonormate. Complemente ortogonale
Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a n spatiul euclidian (V, <, >), unde dim
R
V = n.
Diii:i 1i. 2.4.1. Spunem ca baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baza ortonor-
mata a spa tiului euclidian (V, <, >) daca sunt adevarate proprietatile:
e
i
e
j
, i, j = 1, n, i ,= j si [[e
i
[[ = 1, i = 1, n.
Oiin\. 1i. 2.4.1. O baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este ortonormata n spatiul
euclidian (V, <, >) daca sunt adevarate proprietatile:
< e
i
, e
j
>= 0, i, j = 1, n, i ,= j si < e
i
, e
i
>= 1, i = 1, n.
Lxi:iii 2.4.1. n spa tiul euclidian (R
3
, <, >) baza canonica
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
este o baza ortonormata deoarece, prin calcule simple, deducem ca
e
1
e
2
e
3
e
1
si [[e
1
[[ = [[e
2
[[ = [[e
3
[[ = 1.
Lxi:iii 2.4.2. n spa tiul euclidian (R
2
[X], <, >) baza canonica
B = e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2
nu este o baza ortonormata deoarece

[[e
1
[[ = [[1[[ =
_
_
1
1
dx =
2 ,= 1,
[[e
2
[[ = [[X[[ =
_
_
1
1
x
2
dx =
_
2
3
,= 1,
[[e
3
[[ = [[X
2
[[ =
_
_
1
1
x
4
dx =
_
2
5
,= 1
si, mai mult, avem
< e
1
, e
3
>=< 1, X
2
>=
_
1
1
x
2
dx =
2
3
,= 0.
n studiul spatiilor euclidiene este mult mai convenabil s a utiliz am baze ortonor-
mate dect baze neortonormate deoarece primele furnizeaz a importante propriet ati
geometrice ale spatiului. n consecint a, vom detalia n continuare un procedeu prin
care putem asocia unei baze neortonormate o baz a nou a, care este ortonormat a.
Evident, un asemenea procedeu ne asigur a de faptul c a n orice spatiu euclidian
exist a cel putin o baz a ortonormat a.
1ioni:. 2.4.1 (Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt). Fie
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza neortonormata a spa tiului euclidian (V, <, >), unde dim
R
V = n. n acest
context, se poate construi o noua baza
GS(B) = f
1
, f
2
, ..., f
n
care este ortonormata n spa tiul euclidian (V, <, >) si a carei construc tie este
furnizata de baza ini tiala B.
2.4. BAZE ORTONORMATE. COMPLEMENTE ORTOGONALE 35
Di:o:1n. 1ii. Pornind de la elementele bazei B, construim sistemul de vec-
tori
B
= e
1
, e
2
, ..., e
ale c arui elemente sunt denite n felul urm ator:

e
1
= e
1
;
e
2
= e
2
+k
21
e
1
, k
21
R;
e
3
= e
3
+k
31
e
1
+k
32
e
2
, k
31
, k
32
R;
i
= e
i
+k
i1
e
1
+k
i2
e
2
+... +k
ii1
e
i1
, k
im
R, m = 1, i 1;
n
= e
n
+k
n1
e
1
+k
n2
e
2
+... +k
nn1
e
n1
, k
nm
R, m = 1, n 1.
Vom ar ata n continuare c a multimea de vectori B
reprezint a un sistem de
generatori pentru spatiul euclidian (V, <, >). Pentru aceasta vom demonstra prin
inductie dup a i 1, 2, ..., n c a avem
L(e
1
, e
2
, ..., e
i
) = L(e
1
, e
2
, ..., e
i
).
Pentru i = 1 este evident c a avem
L(e
1
) = L(e
1
).
S a consider am i 2, 3, ..., n si s a presupunem c a
L(e
1
, e
2
, ..., e
i1
) = L(e
1
, e
2
, ..., e
i1
).
Atunci, din ipoteza de inductie si modul de de constructie al vectorului e
i
, deducem
egalit atile:
L(e
1
, e
2
, ..., e
i
) = L(e
1
, e
2
, ..., e
i1
) +L(e
i
) =
= L(e
1
, e
2
, ..., e
i1
) +L(e
i
) =
= L(e
1
, e
2
, ..., e
i1
, e
i
) =
= L(e
1
, e
2
, ..., e
i1
, e
i
).
n concluzie, avem
L(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = L(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = V,
adic a B
este un sistem de generatori pentru spatiul euclidian (V, <, >).

Pentru ca sistemul de vectori B
s a e si liniar independent, vom alege constan-

tele k
ij
R, i = 2, n, j = 1, i 1, astfel nct vectorii multimii B
s a e ortogonali
unul pe cel alalt. Pentru aceasta trebuie ca urm atoarele conditii s a e adev arate:
< e
i
, e
j
>= 0, i = 1, n, j = 1, i 1.
Impunnd aceste conditii vectorilor din B
si tinnd cont de modul de de constructie

al vectorilor e
i
, i = 1, n, deducem c a trebuie s a avem adev arate egalit atile
< e
i
, e
j
> +k
ij
< e
j
, e
j
>= 0, i = 1, n, j = 1, i 1,
adic a trebuie s a lu am constantele
k
ij
=
< e
i
, e
j
>
< e
j
, e
j
>
=
< e
i
, e
j
>
[[e
j
[[
2
, i = 1, n, j = 1, i 1.
n concluzie, sistemul de vectori B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
, construit cu ajutorul
constantelor de mai sus, reprezint a o baz a de vectori ortogonali pentru spatiul
euclidian (V, <, >). Lund acum multimea de vectori
GS(B) = f
1
, f
2
, ..., f
n
,
unde
f
i
=
1
[[e
i
[[
e
i
, i = 1, n,
g asim ceea ce aveam de demonstrat. Cu alte cuvinte, multimea de vectori GS(B)
este o baz a ortonormat a a spatiului euclidian (V, <, >). Evident, aceast a baz a este
furnizat a de baza neortonormat a initial a B.
Lxi:iii 2.4.3. Utiliznd procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt, sa
ortonormam baza canonica
B = e
1
= 1, e
2
= X, e
3
= X
2

2
[X], <, >). Pentru aceasta, vom lua vectorul
e
1
= e
1
= 1.
Sa consideram acum vectorul
e
2
= e
2
+k
21
e
1
= X +k
21
, k
21
R,
unde constanta k
21
o determinam din urmatoarea condi tie de ortogonalitate:
< e
2
, e
1
>= 0
_
1
1
(x +k
21
)dx = 0
_
x
2
2
+k
21
x
_
1
1
= 0 k
21
= 0.
Prin urmare, avem
e
2
= X.
Sa consideram si vectorul
e
3
= e
3
+k
31
e
1
+k
32
e
2
= X
2
+k
32
X +k
31
, k
31
, k
32
R,
unde constantele k
31
si k
32
le determinam din urmatoarele conditii de ortogonali-
tate:
_
< e
3
, e
1
>= 0
< e
3
, e
2
>= 0

_ _
1
1
(x
2
+k
32
x +k
31
)dx = 0
_
1
1
(x
3
+k
32
x
2
+k
31
x)dx = 0

_
_
x
3
3
+k
32
x
2
2
+k
31
x
_
1
1
= 0
_
x
4
4
+k
32
x
3
3
+k
31
x
2
2
_
1
1
= 0
_
2
3
+ 2k
31
= 0
2
3
k
32
= 0

_
_
_
k
31
=
1
3
k
32
= 0.
Prin urmare, avem
e
3
= X
2
1
3
.
Sa calculam acum normele vectorilor e
1
, e
2
si e
3
. Avem evident ca
[[e
1
[[ =
_
_
1
1
dx =
2,
[[e
2
[[ =
_
_
1
1
x
2
dx =
_
2
3
,
[[e
3
[[ =
_
_
1
1
_
x
2
1
3
_
2
dx =
_
8
45
.
Baza ortonormata obtinuta n urma procedeului Gramm-Schmidt este
GS(B) = f
1
, f
2
, f
3
,
unde
f
1
=
1
[[e
1
[[
e
1
=
1
2
,
f
2
=
1
[[e
2
[[
e
2
=
_
3
2
X,
f
3
=
1
[[e
3
[[
e
3
=
_
45
8

_
X
2
1
3
_
.
Lxi:iii 2.4.4. Utiliznd procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt, sa
ortonormam baza
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1)
3
, <, >). Pentru aceasta, vom lua vectorul
e
1
= e
1
= (1, 0, 0).
Sa consideram acum vectorul
e
2
= e
2
+k
21
e
1
= (1, 1, 0) +k
21
(1, 0, 0) = (1 +k
21
, 1, 0), k
21
R,
unde constanta k
21
o determinam din urmatoarea condi tie de ortogonalitate:
< e
2
, e
1
>= 0 < (1 +k
21
, 1, 0), (1, 0, 0) >= 0 1 +k
21
= 0 k
21
= 1.
Prin urmare, avem
e
2
= (0, 1, 0).
Sa consideram si vectorul
e
3
= e
3
+k
31
e
1
+k
32
e
2
=
= (1, 1, 1) +k
31
(1, 0, 0) +k
32
(0, 1, 0) =
= (1 +k
31
, 1 +k
32
, 1), k
31
, k
32
R,
unde constantele k
31
si k
32
le determinam din urmatoarele conditii de ortogonali-
tate:
_
< e
3
, e
1
>= 0
< e
3
, e
2
>= 0

_
< (1 +k
31
, 1 +k
32
, 1), (1, 0, 0) >= 0
< (1 +k
31
, 1 +k
32
, 1), (0, 1, 0) >= 0

_
1 +k
31
= 0
1 +k
32
= 0

_
k
31
= 1
k
32
= 1.
Prin urmare, avem
e
3
= (0, 0, 1).
Deoarece avem [[e
1
[[ = [[e
2
[[ = [[e
3
[[ = 1, rezulta ca baza ortonormata ob tinuta n
urma procedeului Gramm-Schmidt este exact baza canonica a spatiului euclidian
(R
3
, <, >), si anume
GS(B) = f
1
= e
1
= (1, 0, 0), f
2
= e
2
= (0, 1, 0), f
3
= e
3
= (0, 0, 1).
Diii:i 1i. 2.4.2. Fie W un subspa tiu vectorial al spa tiului euclidian (V, <, >).
Submultimea
W
= v V [ v w, w W
se nume ste complementul ortogonal al subspatiului vectorial W n spatiul eucli-
dian (V, <, >).
1ioni:. 2.4.2. Complementul ortogonal W
al subspa tiului vectorial W n

spa tiul euclidian (V, <, >) este un subspa tiu vectorial al spa tiului euclidian (V, <, >).
Mai mult, complementul ortogonal verica rela tia de complementaritate
V = W W
.
Di:o:1n. 1ii. S a demonstr am nti c a W
este un subspatiu vectorial al

spatiului euclidian (V, <, >). Pentru a demonstra acest lucru vom utiliza criteriul
de subspatiu. Fie doi vectori arbitrari v
1
, v
2
W
. Din denitia complementului

ortogonal W
rezult a c a avem
< v
1
, w >=< v
2
, w >= 0, w W.
Atunci, printr-un calcul simplu, deducem c a avem
< v
1
+v
2
, w >=< v
1
, w > + < v
2
, w >= 0, w W,
adic a v
1
+v
2
W
. S a lu am acum un scalar arbitrar R si un vector arbitrar

v W
. Atunci, este evident c a avem

< v, w >= 0, w W.
Prin urmare, deducem c a avem
< v, w >= < v, w >= 0, w W,
adic a v W
. n concluzie, W
este un subspatiu vectorial al lui V.

S a demonstr am acum c a subspatiile W si W
se a a n sum a direct a. Pentru

aceasta e v W W
. Rezult a c a
< v, w >= 0, w W.
Particulariznd w = v, obtinem c a < v, v >= 0, adic a v = 0
V
. Prin urmare, avem
W W
= 0
V
,
adic a
W W

R
V.
Pentru a ar ata c a subspatiul sum a direct a W W
coincide cu ntreg spatiul V ,

vom demonstra c a orice vector al spatiului V se descompune n mod unic ca suma
dintre un vector al lui W si un vector al lui W
. Pentru aceasta e
B = e
1
, e
2
, ..., e
p
o baz a ortonormat a n subspatiul W, unde p = dim

R
W, si e v V un vector
arbitrar. S a consider am vectorul
w =< v, e
1
> e
1
+ < v, e
2
> e
2
+...+ < v, e
p
> e
p
W.
Vom demonstra c a v w W
. Pentru aceasta este sucient s a observ am c a avem

< v w, e
i
>=< v, e
i
> < w, e
i
>=< v, e
i
> < v, e
i
>= 0, i = 1, n.
n concluzie, avem descompunerea unic a
v = w + (v w),
unde w W si v w W
. Cu alte cuvinte, obtinem egalitatea

W W
= V.
Conoi.ni 2.4.1. Fie W un subspa tiu al spa tiului euclidian (V, <, >) si e
v V un vector arbitrar. Atunci exista si sunt unici ni ste vectori w W si
w
astfel nct
v = w +w
.
Di:o:1n. 1ii. Proprietaea din corolar este evident a din relatia
V = W W
Diii:i 1i. 2.4.3. Fie W un subspa tiu al spa tiului euclidian (V, <, >) si e
v V un vector arbitrar. Vectorii w W si w
, cu proprietatea
v = w +w
,
se numesc proiectiile vectorului v pe subspa tiile W si W
.
Lxi:iii 2.4.5. Fie subspa tiul vectorial
W = (x, 0) [ x R
R
R
2
.
Sa calculam complementul ortogonal W

2
, <, >) si sa de-
terminam proiec tiile vectorului v = (1, 2) pe subspa tiile W si W
. Pentru aceasta
sa observam ca
dim
R
W = 1.
O baza n W este
B = e
1
= (1, 0).
Cautam acum to ti vectorii (x, y) R
2
astfel nct
< (x, y), (1, 0) >= 0.
Rezulta ca x = 0. Prin urmare, complementul ortogonal al subspa tiului W este
subspa tiul
W
= (0, y) [ y R.
Din teorema precedenta deducem ca
R
2
= W W
.
Evident avem descompunerea unica
(1, 2) = (1, 0) + (0, 2),
unde (1, 0) W si (0, 2) W
. Este important de remarcat ca, din punct de vedere

geometric, proiectiile vectorului v = (1, 2) pe subspa tiile W si W
, adica vectorii
(1, 0) W si (0, 2) W
, reprezinta exact coordonatele proiectiilor ortogonale ale

punctului P(1, 2) pe axele de coordonate Ox si Oy.
Lxi:iii 2.4.6. Fie subspa tiul vectorial
W = (x, y, z) R
3
[ x +y +z = 0
R
R
3
.
Sa calculam complementul ortogonal W

3
, <, >) si sa deter-
minam proiectiile vectorului v = (1, 2, 3) pe subspa tiile W si W
. Pentru aceasta
sa observam ca avem
W = (x, y, x y) [ x, y R.
Rezulta ca
dim
R
W = 2.
O baza n W este
B = e
1
= (1, 0, 1), e
2
= (0, 1, 1).
Cautam acum to ti vectorii (x, y, z) R
3
astfel nct
_
< (x, y, z), (1, 0, 1) >= 0
< (x, y, z), (0, 1, 1) >= 0

_
x z = 0
y z = 0.
.
Rezulta ca x = y = z. Prin urmare, complementul ortogonal al subspatiului W este
subspa tiul
W
= (, , ) [ R.
Din teorema precedenta deducem ca
R
3
= W W
.
Atunci exista x, y, R astfel nct sa avem descompunerea
(1, 2, 3) = (x, y, x y) + (, , ),
unde (x, y, x y) W si (, , ) W
. Rezulta ca avem sistemul

_
_
x + = 1
y + = 2
x y + = 3,
a carui solu tie este x = 1, y = 0 si = 2.
n concluzie, proiec tiile vectorului v = (1, 2, 3) pe subspa tiile W si W
sunt
w = (1, 0, 1) W si w
= (2, 2, 2) W
.
Cu alte cuvinte, avem adevarata descompunerea unica
(1, 2, 3) = (1, 0, 1) + (2, 2, 2),
unde (1, 0, 1) W si (2, 2, 2) W
.
CAPITOLUL 3
APLICA TII LINIARE
n studiul structurilor algebrice de grup, inel sau corp, un rol extrem de im-
portant este jucat de morsmele si, mai ales, de izomorsmele de grupuri, inele
sau corpuri. Prin analogie, un rol important n studiul spatiilor vectoriale este
jucat de morsmele de spa tii vectoriale numite, pe scurt, aplica tii liniare. Un rol
aparte este jucat de izomorsmele de spatii vectoriale, reprezentate de aplicatiile
liniare bijective. Aceste izomorsme scot n evident a anumite spatii vectoriale care,
din cauz a c a sunt izomorfe cu o clas a ntreag a de alte spatii vectoriale, reprezint a
obiectul principal de studiu n algebra liniar a. n acest sens, de exemplu, subliniem
importanta studiului spatiului vectorial real
R
R
n
care este izomorf cu orice spatiu
vectorial real de dimensiune n.
3.1. Denitie. Proprietati. Exemple
Fie V si W dou a K-spatii vectoriale.
Diii:i 1i. 3.1.1. O aplica tie f : V W care verica proprietatile:
(1) f(v +w) = f(v) +f(w), v, w V ;
(2) f(v) = f(v), K, v V,
se nume ste aplicatie liniara sau transformare liniara sau morsm de
spatii vectoriale.
Oiin\. 1i. 3.1.1. Mul timea tuturor aplica tiilor liniare de la K-spa tiul vecto-
rial V la K-spa tiul vectorial W se noteaza /
K
(V, W).
Diii:i 1i. 3.1.2. O aplicatie liniara f : V V se nume ste endomorsm al
K-spa tiului vectorial V.
Oiin\. 1i. 3.1.2. Mul timea tuturor endomormelor K-spa tiului vectorial V
se noteaza End
K
(V ). Mul timea
(End
K
(V ), +, ),
unde + reprezinta adunarea func tiilor si reprezinta compunerea func tiilor,
are o structura algebrica de inel necomutativ.
Diii:i 1i. 3.1.3. Fie f /
K
(V, W) o aplica tie liniara. Daca f : V W este
bijectiva, atunci aplica tia f se nume ste izomorsm de spa tii vectoriale. n aceasta
situatie, vom folosi nota tia
V
f
W.
Inoiozi 1i. 3.1.1. Fie f /
K
(V, W) o aplica tie liniara. Atunci aplica tia f
verica urmatoarele proprieta ti:
41
42 3. APLICA TII LINIARE
(1) f(0
V
) = 0
W
;
(2) f(v) = f(v), v V ;
(3) f(v +w) = f(v) +f(w), , K, v, w V.
Di:o:1n. 1ii. (1) Din prima proprietate a unei aplicatii liniare deducem c a
f(0
V
+ 0
V
) = f(0
V
) +f(0
V
) f(0
V
) = f(0
V
) +f(0
V
).
n ultima egalitate, adunnd la dreapta cu vectorul f(0
V
), obtinem
0
W
= f(0
V
).
(2) Din prima proprietate a unei aplicatii liniare deducem egalit atile:
f(v + (v)) = f(v) +f(v) f(0
V
) = f(v) +f(v), v V.
Folosind acum proprietatea (1), obtinem
0
W
= f(v) +f(v) f(v) = f(v), v V.
(3) Fie , K doi scalari arbitrari si e v, w V doi vectori arbitrari.
Folosind propriet atile unei aplicatii liniare deducem imediat egalit atile:
f(v +w) = f(v) +f(w) = f(v) +f(w).
Lxi:iii 3.1.1. Fie aplicatia f : R

3
R
2
, denita prin
f(x, y, z) = (x +z, y z).
Vom demonstra ca aplicatia f este o aplica tie liniara. Pentru aceasta sa consideram
(x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
) R
3
doi vectori arbitrari. Atunci, urmatoarele egalita ti sunt adevarate:
f((x
1
, y
1
, z
1
) + (x
2
, y
2
, z
2
)) = f(x
1
+x
2
, y
1
+y
2
, z
1
+z
2
) =
= (x
1
+x
2
+z
1
+z
2
, y
1
+y
2
(z
1
+z
2
)) =
= (x
1
+z
1
, y
1
z
1
) + (x
2
+z
2
, y
2
z
2
) =
= f(x
1
, y
1
, z
1
) +f(x
2
, y
2
, z
2
).
Fie acum R un scalar arbitrar si (x, y, z) R
3
un vector arbitrar. Atunci,
avem egalita tile:
f((x, y, z)) = f(x, y, z) =
= (x +z, y z) =
= (x +z, y z) =
= f(x, y, z).
n concluzie, aplicatia f este o aplicatie liniara.
3
R
2
, denita prin
f(x, y, z) = (x +y, z x + 1).
Conform propozi tiei anterioare, daca aplica tia f ar liniara ar trebui ca ea sa
duca vectorul nul din R
3
n vectorul nul din R
2
. Acest lucru nu este nsa adevarat
deoarece
f(0, 0, 0) = (0, 1) ,= (0, 0).
3.1. DEFINI TIE. PROPRIET
A TI. EXEMPLE 43
n concluzie, aplicatia f nu este o aplica tie liniara.
2
R
2
, denita prin
f(x, y) = (x y, x + siny).
Vom arata n continuare ca, de si aceasta aplica tie duce vectorul nul din R
2
n
vectorul nul din R
2
, totu si ea nu este o aplica tie liniara. Acest lucru subliniaza
faptul ca condi tia
f(0, 0) = (0, 0)
este una necesara nu si sucienta. Sa presupunem ca aplica tia f este liniara.
Atunci, urmatoarea proprietate ar trebui sa e adevarata:
f((x, y)) = f(x, y), R, (x, y) R
2
.
Aceasta proprietate este nsa echivalenta cu
((x y), x + sin(y)) = (x y, x + siny), R, (x, y) R
2
.
Prin urmare, daca aplica tia f ar liniara ar trebui ca urmatoarea egalitate trigono-
metrica sa e adevarata:
sin(y) = siny, R, y R.
Aceasta egalitate trigonometrica nu este nsa adevarata pentru orice R. Spre
exemplu, pentru = 2 avem
sin(2y) = 2 siny cos y ,= 2 siny, y R2k [ k Z.
n concluzie, aplicatia f nu este o aplica tie liniara, de si f(0, 0) = (0, 0).
Lxi:iii 3.1.4. Fie aplicatia D : R
2
[X] R
1
[X], denita prin
D(f) = f
,
unde f
R
1
[X] reprezinta derivata polinomului f R
2
[X]. Atunci, urmatoarele
egalita ti sunt adevarate:
D(f +g) = (f +g)
= f
+g
= D(f) +D(g), f, g R
2
[X].
Mai mult, avem
D(f) = (f)
= f
= D(f), R, f R
2
[X].
n concluzie, aplica tia D este o aplica tie liniara. Aceasta aplicatie liniara se nu-
me ste operatorul liniar de derivare.
Lxi:iii 3.1.5. Fie aplicatia I : R
2
[X] R
3
[X], denita prin
I(f) =
_
x
0
f(t)dt,
unde f R
2
[X]. n acest context, urmatoarele egalita ti sunt adevarate:
I(f +g) =
_
x
0
[f(t)+g(t)]dt =
_
x
0
f(t)dt+
_
x
0
g(t)dt = I(f)+I(g), f, g R
2
[X],
si
I(f) =
_
x
0
[f(t)]dt =
_
x
0
f(t)dt = I(f), R, f R
2
[X].
n concluzie, aplicatia I este o aplica tie liniara. Aceasta aplica tie liniara se nume ste
operatorul liniar de integrare.
Lxi:iii 3.1.6. Fie aplicatia T : M
2
(R) M
2
(R), denita prin
T(A) =
T
A,
unde
T
A M
2
(R) reprezinta transpusa matricii A M
2
(R). Tinnd cont de pro-
prietatile transpusei unei matrici, deducem ca avem adevarate egalita tile:
T(A+B) =
T
(A+B) =
T
A+
T
B = T(A) +T(B), A, B M
2
(R),
si
T(A) =
T
(A) =
T
A = T(A), R, A M
2
(R).
n concluzie, aplica tia T este o aplica tie liniara. Aceasta aplicatie liniara se nume ste
operatorul liniar de transpunere.
3.2. Nucleul unei aplicatii liniare. Injectivitate
Fie f /
K
(V, W) o aplicatie liniar a.
Diii:i 1i. 3.2.1. Submul timea
Ker(f) = v V [ f(v) = 0
W
V
se nume ste nucleul aplica tiei liniare f.
Inoiozi 1i. 3.2.1. Nucleul aplicatiei liniare f /
K
(V, W) este un subspa tiu
vectorial al domeniului V. Cu alte cuvinte, avem
Ker(f)
K
V.
Di:o:1n. 1ii. Aplic am criteriul de subspatiu. Pentru aceasta, e doi vectori
arbitrari v, w Ker(f). Din denitia nucleului deducem c a avem
f(v) = f(w) = 0
W
.
Folosind liniaritatea aplicatiei f, rezult a c a avem
f(v +w) = f(v) +f(w) = 0
W
.
Prin urmare v +w Ker(f). S a consider am acum un scalar arbitrar K si un
vector arbitrar v Ker(f). Rezult a c a avem
f(v) = 0
W
.
Folosind din nou liniaritatea aplicatiei f, deducem c a
f(v) = f(v) = 0
W
,
adic a v Ker(f). n concluzie, conform criteriului de subspatiu, avem
Ker(f)
K
V.
Diii:i 1i. 3.2.2. Dimensiunea nucleului Ker(f) se nume ste defectul aplicatiei
liniare f. n acest context, vom folosi nota tia
def(f) = dim
K
Ker(f).
1ioni:. 3.2.1 (de caracterizare a injectivit atii unei aplicatii liniare). Fie
f /
K
(V, W) o aplica tie liniara. Atunci, urmatoarele arma tii sunt echivalente:
(1) Aplica tia f este injectiva;
3.2. NUCLEUL UNEI APLICA TII LINIARE. INJECTIVITATE 45
(2) Ker(f) = 0
V
;
(3) def(f) = 0.
Di:o:1n. 1ii. Este evident c a armatiile (2) si (3) sunt echivalente. S a
demonstr am acum c a (1) (2). Pentru aceasta, s a presupunem c a aplicatia liniar a
f este injectiv a si s a lu am un vector arbitrar v Ker(f). Deducem c a
f(v) = 0
W
.
Pe de alt a parte, deoarece f este aplicatie liniar a, avem
f(0
V
) = 0
W
.
Atunci, din injectivitatea aplicatiei f, rezult a c a v = 0
V
. Prin urmare, avem
Ker(f) = 0
V
.
Reciproc, s a demonstr am c a (2) (1). Pentru aceasta, s a presupunem c a
Ker(f) = 0
V
si s a lu am doi vectori arbitrari v, w V astfel nct

f(v) = f(w).
Deoarece aplicatia f este liniar a, egalitatea de mai sus se poate scrie sub forma
f(v) f(w) = 0
W
f(v w) = 0
W
v w Ker(f) = 0
V
.
Prin urmare, deducem c a
v w = 0
V
v = w.
n concluzie, aplicatia liniar a f este injectiv a. Rezult a ceea ce aveam de demonstrat.
Lxi:iii 3.2.1. Fie aplicatia liniara f : R

2
R
3
, denita prin
f(x, y) = (3x y, 2x +y, x 2y).
Sa calculam nucleul aplicatiei liniare f. Din deni tia nucleului unei aplica tii liniare
deducem ca avem
Ker(f) = (x, y) R
2
[ f(x, y) = (0, 0, 0) =
= (x, y) R
2
[ 3x y = 0, 2x +y = 0, x 2y = 0.
Deoarece sistemul liniar
_
_
3x y = 0
2x +y = 0
x 2y = 0
are doar solu tia banala, rezulta ca
Ker(f) = (0, 0).
Conform teoremei anterioare, deducem ca aplica tia liniara f este injectiva.
Lxi:iii 3.2.2. Fie aplica tia liniara de derivare D : R
2
[X] R
1
[X], denita
prin
D(f) = f
,
unde f R
2
[X]. Sa calculam nucleul aplica tiei liniare de derivare D. Avem
Ker(D) = f R
2
[X] [ D(f) = O =
= f R
2
[X] [ f
= O =
= c [ c R R.
Deoarece Ker(D) ,= O, rezulta ca aplica tia de derivare D nu este injectiva.
3.3. Imaginea unei aplicatii liniare. Surjectivitate
Fie f /
K
(V, W) o aplicatie liniar a.
Diii:i 1i. 3.3.1. Submul timea
Im(f) = w W [ v V astfel nct f(v) = w W
se nume ste imaginea aplicatiei liniare f.
Inoiozi 1i. 3.3.1. Imaginea aplicatiei liniare f /
K
(V, W) este un subspa tiu
vectorial al codomeniului W. Cu alte cuvinte, avem
Im(f)
K
W.
Di:o:1n. 1ii. Vom aplica criteriul de subspatiu. Pentru aceasta, e doi
vectori arbitrari w
1
, w
2
Im(f). Din denitia imaginii unei aplicatii liniare, rezult a
c a exist a v
1
, v
2
V astfel nct f(v
1
) = w
1
si f(v
2
) = w
2
. Deoarece aplicatia f este
liniar a, deducem c a
f(v
1
+v
2
) = f(v
1
) +f(v
2
) = w
1
+w
2
,
adic a w
1
+w
2
Im(f). S a consider am acum un scalar arbitrar K si un vector
arbitrar w Im(f). Rezult a c a exist a v V astfel nct f(v) = w. Folosind din
nou liniaritatea aplicatiei f, deducem c a
f(v) = f(v) = w,
adic a w Im(f). n concluzie, conform criteriului de subspatiu, avem
Im(f)
K
W.
Diii:i 1i. 3.3.2. Dimensiunea imaginii Im(f) se nume ste rangul aplicatiei
liniare f. n acest context, vom folosi nota tia
rang(f) = dim
K
Im(f).
1ioni:. 3.3.1 (de caracterizare a surjectivit atii unei aplicatii liniare). Fie
f /
K
(V, W) o aplica tie liniara. Atunci, urmatoarele arma tii sunt echivalente:
(1) Aplica tia f este surjectiva;
(2) Im(f) = W;
(3) rang(f) = dim
K
W.
3.3. IMAGINEA UNEI APLICA TII LINIARE. SURJECTIVITATE 47
Di:o:1n. 1ii. Este evident c a armatiile (2) si (3) sunt echivalente. S a
demonstr am acum c a (1) (2). Pentru aceasta, s a presupunem c a aplicatia liniar a
f este surjectiv a si s a lu am un vector arbitrar w W. Deoarece aplicatia f este
surjectiv a, rezult a c a exist a un vector v V astfel nct f(v) = w. Prin urmare,
avem w Im(f). n concluzie, avem W Im(f). Deoarece este evident c a avem
Im(f) W, obtinem c a avem egalitatea W = Im(f). Reciproc, s a presupunem
c a Im(f) = W si s a consider am un vector arbitrar w W = Im(f). Din denitia
imaginii unei aplicatii liniare rezult a c a exist a un vector v V astfel nct f(v) = w.
Cu alte cuvinte, din denitia surjectivit atii unei aplicatii rezult a c a aplicatia liniar a
f este surjectiv a.
Lxi:iii 3.3.1. Fie aplicatia liniara f : R
3
R
2
, denita prin
f(x, y, z) = (x y, 2x +y +z).
Sa calculam imaginea aplicatiei liniare f. Din denitia imaginii unei aplicatii liniare
deducem ca avem
Im(f) = (u, v) R
2
[ (x, y, z) R
3
astfel nct f(x, y, z) = (u, v) =
= (u, v) R
2
[ (x, y, z) R
3
astfel nct x y = u, 2x +y +z = v.
Deoarece sistemul liniar
_
x y = u
2x +y +z = v
are solu tie pentru orice valori u, v R, rezulta ca
Im(f) = R
2
.
Conform teoremei anterioare, deducem ca aplica tia liniara f este surjectiva.
Lxi:iii 3.3.2. Fie aplica tia liniara de integrare I : R
2
[X] R
3
[X], denita
prin
I(f) =
_
x
0
f(t)dt,
unde f R
2
[X]. Sa calculam imaginea aplica tiei liniare de integrare I. Prin deni tie,
avem
Im(I) = g R
3
[X] [ f R
2
[X] astfel nct I(f) = g
Fie un polinom arbitrar de grad cel mult trei, denit prin
g = AX
3
+BX
2
+CX +D, A, B, C, D R.
Sa presupunem ca exista un polinom de grad cel mult doi, denit prin
f = aX
2
+bX +c, a, b, c R,
astfel nct I(f) = g. Atunci avem
_
x
0
(at
2
+bt +c)dt = Ax
3
+Bx
2
+Cx +D,
adica
a
x
3
3
+b
x
2
2
+cx = Ax
3
+Bx
2
+Cx +D.
Egalnd coecien tii celor doua polinoame, gasim egalita tile: a = 3A, b = 2B, c = C
si D = 0. n concluzie, imaginea aplicatiei liniare de integrare I este
Im(I) = AX
3
+BX
2
+CX [ A, B, C R ,= R
3
[X].
Rezulta ca aplicatia de integrare I nu este surjectiva.
3.4. Izomorsme de spatii vectoriale
n aceast a sectiune vom studia conditii necesare si suciente ca dou a spatii
vectoriale nit dimensionale s a e izomorfe. Pentru aceasta vom demonstra mai
nti urm atorul rezultat.
1ioni:. 3.4.1 (a dimensiunii). Fie f /
K
(V, W) o aplicatie liniara. Daca
domeniul V este un K-spatiu vectorial nit dimensional, atunci avem adevarata
urmatoarea egalitate:
dim
K
V = def(f) +rang(f).
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a
dim
K
V = n
si
def(f) = dim
K
Ker(f) = p,
unde 0 p n < . Fie
B
1
= e
1
, e
2
, ..., e
p
o baz a n nucleul Ker(f). Deoarece nucleul Ker(f) este subspatiu vectorial al

domeniului V, putem completa cu vectori baza B
1
pn a la o baz a
B = e
1
, e
2
, ..., e
p
, v
1
, v
2
, ..., v
np
n spatiul vectorial V. Vom demonstra n continuare c a multimea

B
2
= f(v
1
), f(v
2
), ..., f(v
np
)
este o baz a a imaginii Im(f), ceea ce va implica egalitatea
rang(f) = dim
K
Im(f) = n p,
adic a ceea ce trebuia demonstrat. S a demonstr am nti c a multimea B
2
este liniar
independent a. Pentru aceasta e scalarii
1
,
2
, ...,
np
K astfel nct
1
f(v
1
) +
2
f(v
2
) +... +
np
f(v
np
) = 0
W
.
Din proprietatea de liniaritate a aplicatiei f deducem c a egalitatea de mai sus se
poate rescrie sub forma
f(
1
v
1
+
2
v
2
+... +
np
v
np
) = 0
W
.
Aceast a egalitate este echivalent a cu conditia
1
v
1
+
2
v
2
+... +
np
v
np
Ker(f).
Deoarece multimea B
1
este o baz a a nucleului Ker(f), rezult a c a exist a scalarii
1
,
2
, ...,
p
K astfel nct
1
v
1
+
2
v
2
+... +
np
v
np
=
1
e
1
+
2
e
2
+... +
p
e
p
.
Trecnd toti termenii n membrul stng, deducem c a avem egalitatea
1
v
1
+
2
v
2
+... +
np
v
np
1
e
1
2
e
2
...
p
e
p
= 0
V.
Deoarece multimea B este o baz a n spatiul vectorial V, n particular, multimea B
este liniar independent a. Liniar independenta multimii B implic a
1
=
2
= ... =
np
=
1
=
2
= ... =
p
= 0,
3.4. IZOMORFISME DE SPA TII VECTORIALE 49
adic a multimea B
2
este liniar independent a. S a demonstr am acum c a multimea B
2
este un sistem de generatori pentru imaginea Im(f). Pentru aceasta s a consider am
un vector arbitrar w Im(f). Din denitia imaginii Im(f) deducem c a exist a un
vector v V astfel nct f(v) = w. Deoarece multimea B este o baz a n spatiul
vectorial V, rezult a c a exist a scalarii k
1
, k
2
, ..., k
n
K astfel nct
v = k
1
e
1
+k
2
e
2
+... +k
p
e
p
+k
p+1
v
1
+k
p+2
v
2
+... +k
n
v
np
.
Calculnd aplicatia liniar a f n egalitatea de mai sus si tinnd cont c a
f(v) = w si f(e
1
) = f(e
2
) = ... = f(e
p
) = 0,
deducem c a avem egalitatea
w = k
p+1
f(v
1
) +k
p+2
f(v
2
) +... +k
n
f(v
np
).
Cu alte cuvinte, vectorul arbitrar w Im(f) este o combinatie liniar a de vectorii
f(v
1
), f(v
2
), ..., f(v
np
),
adic a multimea B
2
este un sistem de generatori pentru imaginea Im(f).
Conoi.ni 3.4.1. Fie f /
K
(V, W) o aplica tie liniara. Daca domeniul V
este un K-spa tiu vectorial nit dimensional, atunci avem adevarate urmatoarele
arma tii:
(1) Daca f este injectiva, atunci dim
K
V dim
K
W;
(2) Daca f este surjectiva, atunci dim
K
V dim
K
W;
(3) Daca f este bijectiva, atunci dim
K
V = dim
K
W.
Di:o:1n. 1ii. Teorema dimensiunii de mai sus ne asigur a c a ntotdeauna
avem egalitatea
dim
K
V = def(f) +rang(f).
(1) Dac a f este injectiv a, atunci, conform teoremei de caracterizare a injecti-
vit atii, avem
def(f) = 0.
Deoarece imaginea Im(f) este subspatiu vectorial al codomeniului W, obtinem ine-
galitatea
dim
K
V = rang(f) = dim
K
Im(f) dim
K
W.
(2) Dac a f este surjectiv a, atunci, conform teoremei de caracterizare a surjec-
tivit atii, avem
rang(f) = dim
K
W.
Deoarece ntotdeauna avem def(f) 0, obtinem inegalitatea
dim
K
V = def(f) + dim
K
W dim
K
W.
(3) Dac a f este bijectiv a, atunci f este si injectiv a si surjectiv a. Prin urmare,
conform punctelor (1) si (2), avem inegalit atile
dim
K
V dim
K
W si dim
K
V dim
K
W.
n concluzie, avem egalitatea
dim
K
V = dim
K
W.

Punctul (3) al corolarului de mai sus arm a c a dac a dou a spatii vectoriale
sunt izomorfe, atunci n mod obligatoriu ele au aceeasi dimensiune. Reciproc,
vom demonstra n continuare c a dac a dou a spatii vectoriale au aceeasi dimensiune,
atunci ele sunt n mod obligatoriu izomorfe. Cu alte cuvinte, demonstr am n aceast a
sectiune c a conditia necesar a si sucient a ca dou a K-spatii vectoriale V si W s a e
izomorfe este ca dim
K
V = dim
K
W.
1ioni:. 3.4.2 (fundamental a de izomorsm). Fie V si W doua K-spa tii
vectoriale astfel nct dim
K
V = dim
K
W. Atunci, spatiile vectoriale V si W sunt
izomorfe.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a multimea
B
1
= e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a n spatiul vectorial V si multimea

B
2
= v
1
, v
2
, ..., v
n
este o baz a n spatiul vectorial W, unde

n = dim
K
V = dim
K
W.
Deoarece multimea B
1
este o baz a n spatiul vectorial V, rezult a c a orice vector
v V se descompune unic ca
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
,
unde x
1
, x
2
, ..., x
n
K reprezint a coordonatele vectorului v n baza B
1
. Denim
aplicatia
f : V W
n felul urm ator:
f(v) = f(x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
)
def
= x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
.
S a demonstr am c a aplicatia f este liniar a. Pentru aceasta s a consider am doi vectori
arbitrari
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
V
si
v
= x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
V,
unde x
1
, x
2
, ..., x
n
K reprezint a coordonatele vectorului v
n baza B
1
. Atunci
avem
f(v +v
) = f((x
1
+x
1
)e
1
+ (x
2
+x
2
)e
2
+... + (x
n
+x
n
)e
n
) =
= (x
1
+x
1
)v
1
+ (x
2
+x
2
)v
2
+... + (x
n
+x
n
)v
n
=
= x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
+x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
=
= f(v) +f(v
).
Fie acum un scalar arbitrar K si un vector arbitrar
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
V.
3.5. ENDOMORFISME SI MATRICI P

ATRATICE 51
Atunci avem
f(v) = f((x
1
)e
1
+ (x
2
)e
2
+... + (x
n
)e
n
) =
= (x
1
)v
1
+ (x
2
)v
2
+... + (x
n
)v
n
=
= (x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
) =
= f(v).
n concluzie, aplicatia f este liniar a.
Vom demonstra n continuare c a aplicatia liniar a f este bijectiv a.
Pentru a demonstra injectivitatea aplicatiei liniare f s a consider am un vector
arbitrar v Ker(f), unde
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Atunci avem
f(v) = 0
W
x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
= 0
W
.
Din liniar independenta bazei B
2
deducem c a
x
1
= x
2
= ... = x
n
= 0,
adic a v = 0
V
. Cu alte cuvinte, avem
Ker(f) = 0
V
,
adic a aplicatia liniar a f este injectiv a.
Pentru a demonstra surjectivitatea aplicatiei liniare f s a consider am un vector
arbitrar w W. Deoarece multimea B
2
este o baz a n spatiul vectorial W, rezult a
c a exist a scalarii x
1
, x
2
, ..., x
n
K astfel nct s a avem descompunerea unic a
w = x
1
v
1
+x
2
v
2
+... +x
n
v
n
.
Este evident c a, lund vectorul
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
V,
avem adev arat a relatia f(v) = w. Prin urmare, aplicatia liniar a f este surjectiv a.
n concluzie, aplicatia f este un izomorsm ntre spatiile vectoriale V si W.
Conoi.ni 3.4.2. Fie V un spa tiu vectorial real de dimensiune dim
R
V = n.
Atunci spa tiul vectorial
R
V este izomorf cu spa tiul vectorial
R
R
n
.
Di:o:1n. 1ii. Spatiul vectorial real
R
R
n
are dimensiunea dim
R
R
n
= n.
Baza canonic a a spatiului vectorial
R
R
n
este
B = e
1
= (1, 0, 0, ..., 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0, 0), ..., e
n
= (0, 0, 0, ..., 0, 1).
Conform teoremei fundamentale de izomorsm, rezult a ceea ce aveam de demon-
strat.
3.5. Endomorsme si matrici p atratice
Pe tot parcursul acestei sectiuni vom considera V un K-spatiu vectorial de
dimensiune dim
K
V = n. S a presupunem c a
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a n spatiul vectorial V. Dac a v V este un vector arbitrar, atunci exist a
scalarii x
1
, x
2
, ..., x
n
K astfel nct s a avem descompunerea unic a
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Fie acum f End
K
(V ) un endomorsm al spatiului vectorial V. Deoarece
endomorsmul f este o aplicatie liniar a, rezult a c a valoarea endomorsmului f
calculat a n v este dat a de expresia
f(v) = x
1
f(e
1
) +x
2
f(e
2
) +... +x
n
f(e
n
).
Prin urmare, endomorsmul f este bine denit de valorile sale pe baza B, adic a de
valorile
f(e
1
), f(e
2
), ..., f(e
n
).
Acesti vectori ns a apartin tot spatiului vectorial V. n consecint a, putem s a des-
compunem si acesti vectori n baza B. S a presupunem c a aceste descompuneri sunt
date de relatiile:
_
_
f(e
1
) = c
11
e
1
+c
12
e
2
+... +c
1n
e
n
,
f(e
2
) = c
21
e
1
+c
22
e
2
+... +c
2n
e
n
,
f(e
n
) = c
n1
e
1
+c
n2
e
2
+... +c
nn
e
n
,
unde C = (c
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K).
Diii:i 1i. 3.5.1. Matricea M
B
(f) =
T
C = (c
ji
)
i,j=1,n
M
n
(K) se nume ste
matricea n baza B a endomorsmului f.
S a consider am c a multimea
B
= e
1
, e
2
, ..., e
este o alt a baz a n spatiul vectorial V si s a presupunem c a matricea de trecere de

la baza B la baza B
este
M
BB
= (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K).
Inoiozi 1i. 3.5.1. Daca f End
K
(V ) este un endomorsm al spatiului vecto-
rial V, atunci relatia de legatura dintre matricile M
B
(f) si M
B
(f) este exprimata
prin formula
M
B
(f) = M
1
BB
M
B
(f) M
BB
.
Di:o:1n. 1ii. Denitia matricii de trecere de la baza B la baza B
implic a
egalit atile
e
j
=
n
k=1
a
kj
e
k
, j = 1, n.
Denitiile matricilor M
B
(f) si M
B
(f) conduc la relatiile:
f(e
k
) =
n
l=1
c
kl
e
l
, k = 1, n, si f(e
i
) =
n
j=1
c
ij
e
j
, i = 1, n,
unde M
B
(f) =
T
C
= (c
ji
)
i,j=1,n
M
n
(K). n acest context, din liniaritatea
endomorsmului f obtinem egalit atile:
f(e
i
) = f
_
n
k=1
a
ki
e
k
_
=
n
k=1
a
ki
f(e
k
) =
n
k=1
a
ki
_
n
l=1
c
kl
e
l
_
, i = 1, n,
3.5. ENDOMORFISME SI MATRICI P

ATRATICE 53
si
f(e
i
) =
n
j=1
c
ij
e
j
=
n
j=1
c
ij
_
n
l=1
a
lj
e
l
_
, i = 1, n.
Din aceste dou a egalit ati deducem c a avem relatiile
n
l=1
n
k=1
a
ki
c
kl
e
l
=
n
l=1
n
j=1
c
ij
a
lj
e
l
, i = 1, n.
Deoarece multimea B este o baz a n spatiul vectorial V, rezult a c a avem relatiile
n
k=1
a
ki
c
kl
=
n
j=1
c
ij
a
lj
, i = 1, n, l = 1, n.
La nivel matriceal, aceste ultime relatii se scriu sub forma
M
B
(f) M
BB
= M
BB
M
B
(f),
Lxi:iii 3.5.1. Sa determinam matricea endomorsmului f : R
3
R
3
,
denit prin
f(x, y, z) = (2x y, x +y +z, y z),
n baza
B
= e
1
= (1, 1, 1), e
2
= (1, 0, 1), e
3
= (0, 1, 1).
Pentru aceasta sa consideram baza canonica
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
Matricea de trecere de la baza canonica B la baza B
este
M
BB
=
_
_
1 1 0
1 0 1
1 1 1
_
_
.
Inversa acestei matrici este
M
1
BB
=
_
_
1 1 1
0 1 1
1 0 1
_
_
.
Deoarece avem egalita tile
_
_
_
f(e
1
) = (2, 1, 0) = 2e
1
+e
2
,
f(e
2
) = (1, 1, 1) = e
1
+e
2
+e
3
,
f(e
3
) = (0, 1, 1) = e
2
e
3
,
rezulta ca matricea endomorsmului f n baza canonica B este
M
B
(f) =
_
_
2 1 0
1 1 1
0 1 1
_
_
.
Prin urmare, matricea endomorsmului f n baza B
este
M
B
(f) = M
1
BB
M
B
(f) M
BB
=
_
_
4 5 1
3 3 2
1 3 1
_
_
.
Cu alte cuvinte, sunt adevarate relatiile
_
_
f(e
1
) = (1, 3, 0) = 4e
1
3e
2
e
3
,
f(e
2
) = (2, 2, 1) = 5e
1
3e
2
3e
3
,
f(e
3
) = (1, 2, 0) = e
1
2e
2
+e
3
.
Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune dim
K
V = n si e End
K
(V )
multimea tuturor endomorsmelor spatiului vectorial V. Atunci putem demonstra
urm atorul rezultat:
1ioni:. 3.5.1 (identicarea endomorsmelor cu matricile p atratice). Inelul
necomutativ al endomorsmelor (End
K
(V ), +, ) este izomorf cu inelul necomutativ
al matricilor patratice (M
n
(K), +, ).
Di:o:1n. 1ii. S a x am
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a n spatiul vectorial V si s a denim aplicatia

T : End
K
(V ) M
n
(K), T (f)
def
= M
B
(f), f End
K
(V ).
Folosind denitia matricii unui endomorsm ntr-o anumit a baz a, se poate ar ata c a
pentru orice dou a endomorsme f, g End
K
(V ) avem relatiile:
T (f +g) = M
B
(f +g) = M
B
(f) +M
B
(g) = T (f) +T (g),
si
T (f g) = M
B
(f g) = M
B
(f) M
B
(g) = T (f) T (g).
n consecint a, aplicatia T este un morsm de inele necomutative. Vom demonstra
n continuare c a aplicatia T este inversabil a. Pentru aceasta s a consider am aplicatia
T
: M
n
(K) End
K
(V ), T
(A)
def
= f
A
, A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K),
unde endomorsmul f
A
este denit prin
f
A
(v) = f
A
_
n
i=1
x
i
e
i
_
=
n
i=1
x
i
_
_
n
j=1
a
ji
e
j
_
_
=
n
j=1
n
i=1
x
i
a
ji
e
j
,
pentru orice vector v =

n
i=1
x
i
e
i
V. Folosind denitiile aplicatiilor T si T
,
deducem c a avem relatiile:
(T T
)(A) = T (T
(A)) = T (f
A
) = M
B
(f
A
) = A, A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K),
si
[(T
T )(f)](v) = [T
(T (f))](v) = [T
(M
B
(f))](v) = f
MB(f)
(v) =
= f
MB(f)
_
n
i=1
x
i
e
i
_
=
n
j=1
n
i=1
x
i
c
ji
e
j
=
=
n
i=1
x
i
f(e
i
) = f(v), f End
K
(V ), v =
n
i=1
x
i
e
i
V,
unde M
B
(f) = (c
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K). n concluzie, aplicatia T este un izomorsm
de inele necomutative.
3.6. VALORI SI VECTORI PROPRII 55
Oiin\. 1i. 3.5.1. Teorema de mai sus subliniaza faptul ca n algebra liniara
nu se mai face distinc tie ntre endomorsme si matrici patratice. Astfel, unui
endomorsm dat i se poate asocia imediat o matrice scrisa ntr-o anumita baza si,
reciproc, avnd o matrice patratica data, putem construi imediat un endomorsm a
carui matrice ntr-o anumita baza sa e exact matricea patratica data. Mai mult,
adunarea a doua endomorsme se identica cu adunarea a doua matrici patrati-
ce, compunerea a doua endomorsme se identica cu nmul tirea a doua matrici
patratice iar inversarea unui endomorsm se identica cu inversarea unei matrici
patratice. Cu alte cuvinte, urmatoarele rela tii matriceale sunt adevarate:
(1) M
B
(f +g) = M
B
(f) +M
B
(g), f, g End
K
(V );
(2) M
B
(f g) = M
B
(f) M
B
(g), f, g End
K
(V );
(3) M
B
(f
1
) = (M
B
(f))
1
, f End
K
(V );
(4) M
B
(1
V
) = I
n
, unde 1
V
: V V, 1
V
(v) = v, v V, este endomorsmul
identitate iar I
n
M
n
(K) este matricea identitate.
3.6. Valori si vectori proprii
Fie V un K-spatiu vectorial si e f End
K
(V ) un endomorsm al spatiului
vectorial V. Conceptele de vector si valoare proprie ale unui endomorsm sunt intim
legate de notiunea de subspatiu invariant al unui endomorsm.
Diii:i 1i. 3.6.1. Un scalar K se nume ste valoare proprie a endomor-
smului f End
K
(V ) daca exista un vector nenul v V 0
V
cu proprietatea
f(v) = v.
Diii:i 1i. 3.6.2. Multimea tuturor valorilor proprii asociate unui endomors-
mului f este notata cu (f) si se nume ste spectrul endomorsmului f.
Fie f End
K
(V ) un endomorsm al spatiului vectorial V si e (f) o
valoare proprie a endomorsmului f.
Diii:i 1i. 3.6.3. Orice vector nenul v V 0
V
cu proprietatea
f(v) = v
se nume ste vector propriu corespunzator valorii proprii .
S a consider am multimea
V
def
= v V [ f(v) = v.
Oiin\. 1i. 3.6.1. Mul timea V
este un subspa tiu al spatiului vectorial V

deoarece mul timea V
este nucleul endomorsmului f 1

V
. Cu alte cuvinte,
avem egalitatea de multimi
V
= Ker(f 1
V
)
Diii:i 1i. 3.6.4. Mul timea V
se nume ste subspatiul propriu corespunzator

valorii proprii (f).
Lxi:iii 3.6.1. Fie operatorul de derivare D : R
2
[X] R
2
[X], denit prin
D(f) = f
,
unde f R
2
[X]. Sa calculam spectrul endomorsmului D. Pentru aceasta sa pre-
supunem ca R este o valoare proprie a operatorului de derivare D. Din deni tia
valorii proprii asociate unui endomorsm deducem ca exista un polinom nenul de
grad cel mult doi f ,= O cu proprietatea
D(f) = f f
= f.
Egalitatea de mai sus implica rela tiile:
f
f
= (lnf)
= lnf = x + lnC,
unde C > 0. Prin urmare avem
f = Ce
x
.
Deoarece func tia Ce
x
nu este o func tie polinomiala de grad cel mult doi, rezulta
ca spectrul endomorsmului D este
(D) = .
Lxi:iii 3.6.2. Fie endomorsmul f : R
3
R
3
, denit prin
f(x, y, z) = (4x + 6y, 3x 5y, 3x 6y +z).
Ne propunem sa calculam spectrul endomorsmului f. Pentru aceasta sa pre-
supunem ca R este o valoare proprie a endomorsmului f. Din deni tia valorii
proprii asociate unui endomorsm deducem ca exista un vector nenul
(x, y, z) R
3
(0, 0, 0)
cu proprietatea
f(x, y, z) = (x, y, z) (4x + 6y, 3x 5y, 3x 6y +z) = (x, y, z).
Egalnd pe componente, deducem ca sistemul liniar omogen
_
_
(4 )x + 6y = 0
3x (5 +)y = 0
3x 6y + (1 )z = 0
trebuie sa admita o solu tie nenula. Aceasta nseamna ca determinantul sistemului
trebuie sa e nul, adica avem
4 6 0
3 5 0
3 6 1
= 0 (1 )
2
( + 2) = 0.
Radacinile acestei ecua tii sunt
1
= 1 si
2
= 2. Prin urmare, spectrul endomor-
smului f este
(f) = 1, 2.
Sa calculam acum subspa tiile proprii corespunzatoare valorilor proprii
1
= 1 si
2
= 2. Din deni tia subspatiului propriu corespunzator unei valori proprii de-
ducem ca avem
V
=1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
3 6 0
3 6 0
3 6 0
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 3x + 6y = 0
_
=
= (2y, y, z) [ y, z R
si
V
=2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
6 6 0
3 3 0
3 6 3
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 6x + 6y = 0, 3x 6y + 3z = 0
_
=
= (y, y, y) [ y R .
Dimensiunile acestor subspa tii proprii sunt
dim
R
V
=1
= 2 si dim
R
V
=2
= 1.
Bazele canonice ale acestor subspa tii proprii sunt
B
=1
= (2, 1, 0), (0, 0, 1) si B
=2
= (1, 1, 1).
Fie V un K-spatiu vectorial si e f End
K
(V ) un endomorsm al spatiului
vectorial V. Vom demonstra n continuare cteva propriet ati de algebr a liniar a ale
vectorilor proprii si subspatiilor proprii ale endomorsmului f.
1ioni:. 3.6.1. Nu exista vector propriu corespunzator la doua valori proprii
distincte ale endomorsmului f.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a vectorul v ,= 0
V
este un vector propriu
corespunz ator la dou a valori proprii
1
,
2
(f). Rezult a c a avem egalit atile
f(v) =
1
v si f(v) =
2
v. Aceste egalit ati implic a relatiile
1
v =
2
v (
1
2
)v = 0
V
.
Deoarece v ,= 0
V
, deducem c a
1
=
2
.
1ioni:. 3.6.2. Vectorii proprii corespunzatori la valori proprii distincte ale
endomorsmului f sunt liniar independen ti.
Di:o:1n. 1ii. Fie v
1
, v
2
, ..., v
p
V vectori proprii corespunz atori valorilor
proprii distincte
1
,
2
, ...,
p
(f). Vom demonstra c a sistemul de vectori proprii
v
1
, v
2
, ..., v
p
este liniar independent prin inductie dup a p N. Pentru p = 1 este evident c a

multimea v
1
este liniar independent a deoarece v
1
,= 0
V
. S a presupunem acum c a
armatia este adev arat a pentru p 1 vectori proprii corespunz atori la p 1 valori
proprii distincte ale endomorsmului f si s a demonstr am armatia pentru sistemul
de vectori proprii
v
1
, v
2
, ..., v
p
corespunz atori valorilor proprii distincte
1
,
2
, ...,
p
(f),
unde p 2. Pentru aceasta e scalarii k
1
, k
2
, ..., k
p
K astfel nct
k
1
v
1
+k
2
v
2
+... +k
p
v
p
= 0
V
.
Atunci, aplicnd endomorsmul f, obtinem
f(k
1
v
1
+k
2
v
2
+... +k
p
v
p
) = 0
V
k
1
1
v
1
+k
2
2
v
2
+... +k
p
p
v
p
= 0
V
.
Putem presupune, f ar a a restrnge generalitatea, c a avem
p
,= 0. Atunci, mul-
tiplicnd prima relatie cu scalarul
p
si sc aznd-o din ultima relatie, deducem c a
avem egalitatea
k
1
(
1
p
)v
1
+k
2
(
2
p
)v
2
+... +k
p1
(
p1
p
)v
p1
= 0
V
.
Dar, din ipoteza de inductie, sistemul de vectori proprii
v
1
, v
2
, ..., v
p1
este liniar independent. Prin urmare, deducem c a

k
1
(
1
p
) = k
2
(
2
p
) = ... = k
p1
(
p1
p
) = 0.
Deoarece valorile proprii
1
,
2
, ...,
p
sunt distincte, rezult a c a
k
1
= k
2
= ... = k
p1
= 0,
ceea ce implic a egalitatea k
p
v
p
= 0
V
. Deoarece v
p
,= 0
V
, rezult a k
p
= 0, adic a ceea
ce aveam de demonstrat.
1ioni:. 3.6.3. Subspa tiile proprii corespunzatoare la valori proprii distincte
ale endomorsmului f se aa n suma directa.
Di:o:1n. 1ii. Fie
1
,=
2
valori proprii distincte ale endomorsmului f.
Vom demonstra c a
V
1
V
2
= 0
V
.
Pentru aceasta e un vector arbitrar v V
1
V
2
. Atunci avem f(v) =
1
v si
f(v) =
2
v. Sc aznd aceste relatii, deducem c a
(
1
2
)v = 0
V
.
Deoarece valorile proprii
1
si
2
sunt distincte, rezult a c a v = 0
V
, adic a ceea ce
aveam de demonstrat.
K
V = n. Fie f End
K
(V ) un
endomorsm al spatiului vectorial V. S a presupunem c a
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a a spatiului vectorial V si s a consider am c a M

B
(f) este matricea endo-
morsmului f n baza B. n acest context, putem demonstra urm atoarele rezultate
de algebr a liniar a.
1ioni:. 3.6.4. Orice valoare proprie (f) este o radacina a ecuatiei
det [M
B
(f) I
n
] = 0.
Di:o:1n. 1ii. Fie (f) o valoare proprie a endomorsmului f si e
v V 0
V
un vector propriu asociat valorii proprii . Atunci avem
(f 1
V
)(v) = 0
V
.
Considernd c a
X = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) M
1,n
(K)
reprezint a coordonatele vectorului nenul v ,= 0
V
n baza B, relatia anterioar a poate
scris a la nivel matriceal n felul urm ator:
X [M
B
(f) I
n
] = O,
unde
O = (0, 0, ..., 0) M
1,n
(K).
Aceast a relatie matriceal a reprezint a un sistem liniar omogen care admite solutii
nebanale X ,= O. Prin urmare, determinantul sistemului este nul, adic a avem
det [M
B
(f) I
n
] = 0.
1ioni:. 3.6.5. Polinomul P

f
() = det [M
B
(f) I
n
] este independent de
alegerea bazei B.
Di:o:1n. 1ii. S a consider am c a
B
= e
1
, e
2
, ..., e
este o alt a baz a a spatiului vectorial V si c a M

BB
este matricea de trecere de la
baza B la baza B
. Atunci avem adev arat a relatia matriceal a

M
B
(f) = M
1
BB
M
B
(f) M
BB
.
Din aceast a relatie matriceal a rezult a egalit atile
det [M
B
(f) I
n
] = det
_
M
1
BB
M
B
(f) M
BB
I
n
=
= det
_
M
1
BB
(M
B
(f) I
n
) M
BB
=
= det M
1
BB
det [M
B
(f) I
n
] det M
BB
=
= det [M
B
(f) I
n
] = P
f
().
Diii:i 1i. 3.6.5. Polinomul P

f
() se nume ste polinomul caracteristic al
endomorsmului f iar ecua tia polinomiala
P
f
() = 0
se nume ste ecuatia caracteristica a endomorsmului f.
Oiin\. 1i. 3.6.2. Din cele expuse pna acum rezulta ca daca V este un K-
spa tiu vectorial de dimensiune nita
dim
K
V = n,
atunci orice valoare proprie a unui endomorsm f End
K
(V ) este o radacina a
polinomului caracteristic P
f
(). Deoarece acest polinom are gradul n, deducem ca
endomorsmul f are cel mult n valori proprii distincte.
3.7. Forma diagonal a a unui endomorsm
K
V = n si e f End
K
(V )
un endomorsm al spatiului vectorial V. Am v azut ntr-o sectiune precedent a c a
endomorsmului f i se poate asocia o matrice p atratic a M
B
(f) corespunz atoare
unei anumite baze B a spatiului vectorial V. n aceast a sectiune vom c auta o baz a
convenabil a B a spatiului vectorial V n raport cu care matricea endomorsmului
f s a aib a o form a ct mai simpl a, n sensul ca matricea s a contin a ct mai multe
zerouri. O astfel de matrice simpl a este o matrice care are toate elementele nule, cu
exceptia celor de pe diagonala principal a. Din acest motiv introducem urm atorul
concept.
Diii:i 1i. 3.7.1. Endomorsmul f End
K
(V ) se nume ste diagonalizabil
daca exista o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a spa tiului vectorial V, n raport cu care
avem
M
B
(f) =
_
_
_
_
_
_
_
_
d
1
0 0
0 d
2
0

0 0 d
n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
unde d
i
K, i = 1, n.
n continuare, vom demonstra o serie de rezultate care conduc la conditii nece-
sare si suciente ca un endomorsm f End
K
(V ) s a e diagonalizabil.
Li:. 3.7.1. Un endomorsm f End
K
(V ) este diagonalizabil daca si nu-
mai daca exista n spa tiul vectorial V o baza formata numai din vectori proprii ai
endomorsmului f.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem nti c a endomorsmul f este diagonalizabil.
Atunci exist a n spatiul vectorial V o baz a
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
astfel nct
M
B
(f) =
_
_
_
_
_
_
_
_
d
1
0 0
0 d
2
0

0 0 d
n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
unde d
i
K, i = 1, n. Din denitia matricii unui endomorsm ntr-o anumit a
baz a deducem c a urm atoarele relatii sunt adev arate:
f(e
i
) = d
i
e
i
, i = 1, n.
Prin urmare, vectorii e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt vectori proprii ai endomorsmului f iar
scalarii d
1
, d
2
, ..., d
n
sunt valorile proprii corespunz atoare, nu neap arat distincte.
Reciproc, s a presupunem c a exist a n spatiul vectorial V o baz a
B = v
1
, v
2
, ..., v
n
3.7. FORMA DIAGONAL

A A UNUI ENDOMORFISM 61
format a numai din vectori proprii ai endomorsmului f. Atunci urm atoarele relatii
sunt adev arate:
f(v
i
) =
i
v
i
, i = 1, n,
unde scalarii
1
,
2
, ...,
n
sunt valorile proprii asociate endomorsmului f, nu
neap arat distincte. n consecint a, avem
M
B
(f) =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0

0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
adic a endomorsmul f este diagonalizabil.
S a consider am
0
(f) o valoare proprie a endomorsmului f End
K
(V ) si
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a a spatiului vectorial V, unde

dim
K
V = n.
Evident, valoarea proprie
0
este o r ad acin a a polinomului caracteristic
P
f
() = det [M
B
(f) I
n
] .
S a presupunem c a m
0
N este multiplicitatea algebric a a valorii proprii
0
privit a
ca r ad acin a a polinomului caracteristic. Mai mult, s a presupunem c a dimensiunea
subspatiului propriu V
0
este
dim
K
V
0
= p
0
n.
n acest context, putem enunta urm atorul rezultat:
Li:. 3.7.2. Urmatoarea inegalitate este adevarata: p
0
m
0
.
Di:o:1n. 1ii. Dac a p
0
= n, atunci V
0
= V si f =
0
1
V
. Rezult a c a
polinomul caracteristic al endomorsmului f este
P
f
() = (
0
)
n
.
Prin urmare, multiplicitatea algebric a a valorii proprii
0
este m
0
= n = p
0
.
S a presupunem acum c a p
0
< n si s a consider am c a sistemul de vectori
v
1
, v
2
, ..., v
p0
este o baz a a subspatiului propriu V
0
. Complet am cu vectori aceast a baz a pn a la
o baz a
B = v
1
, v
2
, ..., v
p0
, v
p0+1
, ..., v
n
a spatiului vectorial V. Deoarece primii p

0
vectori sunt vectori proprii corespunz atori
valorii proprii
0
, deducem c a avem urm atoarele relatii:
_
f(v
i
) =
0
v
i
, i = 1, p
0
,
f(v
i
) =
n
j=1
a
ij
v
j
, i = p
0
+ 1, n,
unde a
ij
K, i = p
0
+ 1, n, j = 1, n. Prin urmare, matricea endomorsmului
f n baza B este
M
B
(f) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0 0 0 0
0
0
0 0 0

0
0
0
a
1p0+1
a
p0p0+1
a
np0+1
a
1p0+2
a
p0p0+2
a
np0+2

a
1n
a
p0n
a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Rezult a c a polinomul caracteristic are forma
P
f
() = (
0
)
p0
D(),
unde D() este un determinant de ordin n p
0
. Pe de alt a parte, deoarece multi-
plicitatea algebric a a valorii proprii
0
este m
0
, deducem c a polinomul caracteristic
are forma
P
f
() = (
0
)
m0
Q(),
unde Q(
0
) ,= 0. Din denitia multiplicit atii algebrice a r ad acini
0
rezult a c a
p
0
m
0
.

K
V = n si e f End
K
(V )
un endomorsm al spatiului vectorial V.
1ioni:. 3.7.1. Endomorsmul f este diagonalizabil daca si numai daca sunt
adevarate arma tiile:
(1) Toate radacinile polinomului caracteristic P
f
() se aa n corpul K;
(2) Dimensiunea ecarui subspa tiu propriu asociat unei valori proprii este
egala cu multiplicitatea algebrica a valorii proprii care i corespunde.
Di:o:1n. 1ii. Fie
1
,
2
, ...,
p
K, unde p n, toate valorile proprii dis-
tincte ale endomorsmului f si e m
1
, m
2
, ..., m
p
N multiplicit atile lor algebrice ca
r ad acini ale polinomului caracteristic P
f
(). n acest context, rezult a c a polinomul
caracteristic P
f
() are forma
P
f
() = (
1
)
m1
(
2
)
m2
...(
p
)
mp
Q(),
unde
p
j=1
m
j
n
deoarece polinomul caracteristic P
f
() are gradul n.
Este evident c a conditia ca polinomul caracteristic P
f
() s a aib a toate r ad acinile
n corpul K este ca polinomul Q() s a e un polinom constant. Aceast a conditie
3.7. FORMA DIAGONAL

este ns a echivalent a cu conditia
p
j=1
m
j
= n.
S a presupunem acum c a endomorsmul f este diagonalizabil. Atunci exist a n
spatiul vectorial V o baz a
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
format a numai din vectori proprii. Pentru orice j 1, 2, ..., p s a not am cu s

j
num arul de vectori din baza B care apartin subspatiului propriu V
j
. S a pre-
supunem c a dimensiunea subspatiului propriu V
j
este
p
j
= dim
K
V
j
.
Deoarece multimea B este liniar independent a, rezult a c a avem inegalit atile
s
j
p
j
, j = 1, p.
Deoarece
1
,
2
, ...,
p
sunt toate valorile proprii distincte ale endomorsmului f,
deducem c a avem egalitatea
p
j=1
s
j
= n.
Mai mult, conform lemei precedente, urm atoarele inegalit ati sunt adev arate:
s
j
p
j
m
j
, j = 1, p.
Deoarece
p
j=1
m
j
n =
p
j=1
s
j
,
deducem c a
s
j
= p
j
= m
j
, j = 1, p, si
p
j=1
m
j
= n.
Reciproc, s a presupunem c a urm atoarele egalit ati sunt adev arate:
p
j
= m
j
, j = 1, p, si
p
j=1
m
j
= n.
S a consider am multimea ordonat a
B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
,
unde primii m
1
vectori reprezint a o baz a n subspatiul propriu V
1
, urm atorii m
2
vectori reprezint a o baz a n subspatiul propriu V
2
si asa mai departe. Din pro-
priet atile subspatiilor proprii corespunz atoare la valori proprii distincte deducem
c a multimea B
este o baz a n spatiul vectorial V. Deoarece multimea B
este o
baz a format a numai din vectori proprii, rezult a c a endomorsmul f este diagona-
lizabil. Mai mult, matricea endomorsmului f n baza B
1
este matricea care are
pe diagonala principal a valorile proprii
1
,
2
, ...,
p
, scrise de attea ori ct arat a
multiplicit atile lor algebrice m
1
, m
2
, ..., m
p
, iar n afara diagonalei principale are
numai zerouri.
Din demonstratia acestei teoreme iese n evident a urm atorul algoritm de dia-
gonalizare al unui endomorsm pe un spatiu vectorial nit dimensional.
Algoritm de diagonalizare a unui endomorsm
(1) Se xeaz a o baz a B a spatiului vectorial nit dimensional V si se scrie
matricea M
B
(f) a endomorsmului f n baza B.
(2) Se determin a toate valorile proprii
j
, unde j = 1, p, rezolvnd ecuatia
caracteristic a
P
f
() = det [M
B
(f) I
n
] = 0.
(3) Se veric a dac a toate valorile proprii
j
, unde j = 1, p, apartin cmpului
de scalari K. n caz contrar, se opreste algoritmul si se arm a c a endo-
morsmul f nu este diagonalizabil.
(4) Pentru ecare valoare proprie
j
se scrie multiplicitatea algebric a core-
spunz atoare m
j
.
(5) Pentru ecare valoare proprie
j
se determin a subspatiul propriu core-
spunz ator V
j
.
(6) Fiec arui subspatiu propriu V
j
i se calculeaz a dimensiunea p
j
= dim
K
V
j
.
(7) Se veric a dac a este adev arat a egalitatea
p
j
= m
j
.
n caz contrar, se opreste algoritmul si se arm a c a endomorsmul f nu
este diagonalizabil.
(8) n ecare subspatiu propriu V
j
se scrie cte o baz a B
j
.
(9) n spatiul vectorial V se scrie baza
B
=
p
_
j=1
B
j
n care se obtine forma diagonal a a endomorsmului f.
(10) Se scrie forma diagonal a M
B
(f) a endomorsmului f, punndu-se pe
diagonal a valorile proprii ale matricii M
B
(f), ecare valoare proprie ind
scris a de attea ori ct arat a multiplicitatea sa algebric a.
(11) Se veric a relatia matriceal a
M
B
(f) = M
1
BB
M
B
(f) M
BB
.
Lxi:iii 3.7.1. Fie endomorsmul f : R
3
R
3
, denit prin
f(x, y, z) = (4x + 6y, 3x 5y, 3x 6y +z).
Sa studiem daca endomorsmul f este diagonalizabil si, n caz armativ, sa deter-
minam baza n care se ob tine matricea diagonala a acestui endomorsm. Pentru
aceasta sa xam
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
3.7. FORMA DIAGONAL

baza canonica a spa tiului vectorial
R
R
3
. Evident, matricea endomorsmului f n
baza canonica B este
M
B
(f) =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
.
Polinomul caracteristic asociat endomorsmului f este
P
f
() = det [M
B
(f) I
3
] =
4 6 0
3 5 0
3 6 1
= ( + 2)( 1)
2
.
Radacinile acestui polinom sunt valorile proprii ale endomorsmului f. Prin
urmare, valorile proprii ale endomorsmului f sunt
1
= 2,
de multiplicitate algebrica
m
1
= 1,
si
2
= 1,
m
2
= 2.
Subspa tiul propriu corespunzator valorii proprii
1
= 2 este
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
6 6 0
3 3 0
3 6 3
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 6x + 6y = 0, 3x 6y + 3z = 0
_
=
= (y, y, y) [ y R .
Dimensiunea subspa tiului propriu V
1
este
p
1
= dim
R
V
1
= 1 = m
1
.
Baza canonica a subspatiului propriu V
1
este
B
1
= (1, 1, 1).
2
= 1 este
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
3 6 0
3 6 0
3 6 0
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 3x + 6y = 0
_
=
= (2y, y, z) [ y, z R .
2
este
p
2
= dim
R
V
2
= 2 = m
2
.
2
este
B
2
= (2, 1, 0), (0, 0, 1).
Baza n care se ob tine forma diagonala a endomorsmului f este
B
= e
1
= (1, 1, 1), e
2
= (2, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
Forma diagonala a endomorsmului f este
M
B
(f) =
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Se verica u sor ca urmatoarea relatie matriceala este adevarata:
M
B
(f) = M
1
BB
M
B
(f) M
BB
,
unde
M
BB
=
_
_
1 2 0
1 1 0
1 0 1
_
_
.
Lxi:iii 3.7.2. Fie endomorsmul f End
R
(R
3
) a carui matrice n baza
canonica este
A =
_
_
4 0 0
0 0 1
0 1 2
_
_
.
Sa studiem daca matricea A este diagonalizabila. Pentru aceasta sa observam ca
polinomul caracteristic al acestei matrici este
P
A
() = det [AI
3
] =
4 0 0
0 1
0 1 2
= (4 )( 1)
2
.
Prin urmare, valorile proprii ale acestei matrici sunt
1
= 4,
m
1
= 1,
si
2
= 1,
m
2
= 2.
1
= 4 este
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
0 0 0
0 4 1
0 1 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 4y +z = 0, y 2z = 0
_
=
= (x, 0, 0) [ x R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 = m
1
.
1
este
B
1
= (1, 0, 0).
3.8. DIAGONALIZAREA ENDOMORFISMELOR SIMETRICE 67
2
= 1 este
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
3 0 0
0 1 1
0 1 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ x = 0, y +z = 0
_
=
= (0, y, y) [ y R.
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1.
Deoarece dimensiunea d
2
= 1 a subspa tiului propriu V
2
este diferita de mul-
tiplicitatea algebrica m
2
= 2 a valorii proprii
2
, rezulta ca matricea A nu este
diagonalizabila.
3.8. Diagonalizarea endomorsmelor simetrice
Fie (V, <, >) un spatiu euclidian real de dimensiune nit a
dim
R
V = n.
Diii:i 1i. 3.8.1. Un endomorsm f End
R
(V ) care verica proprietatea
< v, f(w) >=< f(v), w >, v, w V,
se nume ste endomorsm simetric al spa tiului euclidian real (V, <, >).
1ioni:. 3.8.1. Orice endomorsm simetric f End
R
(V ) al spa tiului eucli-
dian real (V, <, >) este diagonalizabil.
Di:o:1n. 1ii. Vom demonstra armatia din teorem a prin inductie dup a
n = dim
R
V.
Pentru nceput s a presupunem c a f End
R
(V ), unde dim
R
V = 1, este un
endomorsm simetric. Deoarece avem dim
R
V = 1, rezult a c a exist a un vector
nenul v
0
,= 0
V
astfel nct multimea v
0
s a e baz a n spatiul vectorial real V. Din
relatia f(v
0
) V , deducem c a exist a un unic scalar R astfel nct
f(v
0
) = v
0
.
Cu alte cuvinte, vectorul v
0
este vector propriu al endomorsmului simetric f. n
concluzie, endomorsmul simetric f este diagonalizabil.
S a presupunem acum c a armatia din teorem a este adev arat a pentru orice
spatiu euclidian real de dimensiune mai mic a sau egal a dect n1 si s a demonstr am
armatia pentru un spatiu euclidian real de dimensiune n. Fie f End
R
(V ) un
endomorsm simetric al spatiului euclidian real (V, <, >), unde
dim
R
V = n.
S a consider am v
1
,= 0
V
un vector nenul al spatiului euclidian real (V, <, >) si s a
lu am scalarul
1
=
< f(v
1
), v
1
>
< v
1
, v
1
>
R.
Vom demonstra n continuare, prin reducere la absurd, c a exist a un vector
nenul v ,= 0
V
cu proprietatea
f(v) =
1
v.
S a presupunem c a aceast a armatie nu este adev arat a. Deducem atunci c a
avem
f(v) ,=
1
v, v V 0
V
.
Prin urmare avem
< f(v), v >,=
1
< v, v >, v V 0
V
.
n particular, pentru vectorul v
1
,= 0
V
, obtinem contradictia
< f(v
1
), v
1
>,=
1
< v
1
, v
1
>=< f(v
1
), v
1
> .
n consecint a, exist a un vector nenul v ,= 0
V
cu proprietatea
f(v) =
1
v.
S a consider am acum c a subspatiul vectorial W = Lv este acoperirea liniar a
a vectorului nenul v ,= 0
V
. Evident, multimea v este o baz a a subspatiului W,
deci avem
dim
R
W = 1.
S a consider am c a W
este complementul ortogonal al subspatiului W. Din relatia

dim
R
V = dim
R
W + dim
R
W
deducem c a avem
dim
R
W
= n 1.
Vom demonstra n continuare c a f(W
) W
. Pentru aceasta s a consider am

un vector arbitrar w W
. Deoarece endomorsmul f este simetric, deducem c a

avem
< f(w), v >=< w, f(v) >=< w,
1
v >=
1
< w, v >= 0.
Cu alte cuvinte, avem f(w) W

n consecint a, din ipoteza de inductie, endomorsmul simetric
f[
W
: W
,
unde dim
R
W
= n 1, este diagonalizabil.
S a consider am c a multimea de vectori proprii
u
2
, u
3
, ..., u
n
W
reprezint a baza n care se obtine forma diagonal a a endomorsmului f[

W
. Atunci,
deoarece avem
V = W W
,
rezult a c a multimea de vectori
v, u
2
, u
3
, ..., u
n
V
reprezint a baza n care se obtine forma diagonal a a endomorsmului simetric
f : V V.
Diii:i 1i. 3.8.2. O matrice patratica A M

n
(R) care verica proprietatea
A =
T
A
se nume ste matrice simetrica.
Oiin\. 1i. 3.8.1. O matrice simetrica A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(R) verica
proprietatea
a
ij
= a
ji
, i, j = 1, n.
Cu alte cuvinte, elementele unei matrici simetrice sunt simetrice fa ta de diagonala
principala.
S a presupunem acum c a f End
R
(V ) este un endomorsm simetric si c a
multimea
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a ortonormat a a spatiului euclidian real (V, <, >). S a consider am c a
M
B
(f) = (c
ij
)
i,j=1,n
M
n
(R)
este matricea endomorsmului simetric f n baza ortonormat a B. n acest context,
putem demonstra urm atorul rezultat.
1ioni:. 3.8.2. Matricea M
B
(f) este o matrice simetrica.
Di:o:1n. 1ii. Trebuie s a demonstr am c a proprietatea
c
ij
= c
ji
, i, j = 1, n,
este adev arat a. Tinnd cont c a endomorsmul f este simetric, rezult a c a urm a-
toarele relatii sunt adev arate:
< f(e
i
), e
j
>=< e
i
, f(e
j
) >, i, j = 1, n.
Din denitia matricii unui endomorsm ntr-o anumit a baz a deducem c a avem
relatiile
_
n
k=1
c
ki
e
k
, e
j
_
=
_
e
i
,
n
l=1
c
lj
e
l
_
, i, j = 1, n.
Folosind propriet atile produsului scalar si faptul c a baza B este ortonormat a, g asim
relatiile:
n
k=1
c
ki
kj
=
n
l=1
c
lj
il
, i, j = 1, n,
unde
rs
=
_
1, r = s
0, r ,= s.
Cu alte cuvinte, am obtinut ceea ce aveam de demonstrat.
Conoi.ni 3.8.1. Orice matrice simetrica A M
n
(R) este diagonalizabila.
Di:o:1n. 1ii. Evident, orice matrice simetric a A M
n
(R) poate privit a
ca matricea unui endomorsm simetric f End
R
(R
n
) ntr-o baz a ortonormat a a
spatiului euclidian real (R
n
, <, >). Prin urmare, deoarece orice endomorsm sime-
tric este diagonalizabil, deducem ceea ce aveam de demonstrat.
Lxi:iii 3.8.1. Sa se diagonalizeze endomorsmul simetric f End
R
(R
3
)
a carui matrice n baza canonica este matricea simetrica
A =
_
_
0 1 0
1 1 1
0 1 0
_
_
.
Polinomul caracteristic al acestei matrici simetrice este
P
A
() = det [AI
3
] =
1 0
1 1 1
0 1
= ( + 1)( 2).
Prin urmare, valorile proprii ale acestei matrici simetrice sunt
1
= 0,
m
1
= 1,
si
2
= 1,
m
2
= 1,
si
3
= 2,
m
2
= 1.
1
= 0 este
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
0 1 0
1 1 1
0 1 0
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ y = 0, x +y +z = 0
_
=
= (x, 0, x) [ x R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 = m
1
.
1
este
B
1
= (1, 0, 1).
2
= 1 este
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
1 1 0
1 2 1
0 1 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ x +y = 0, x + 2y +z = 0, y +z = 0
_
=
= (x, x, x) [ x R.
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1 = m
2
.
2
este
B
2
= (1, 1, 1).
3
= 2 este
V
3
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
2 1 0
1 1 1
0 1 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 2x +y = 0, x y +z = 0, y 2z = 0
_
=
= (z, 2z, z) [ z R.
3
este
d
3
= dim
R
V
3
= 1 = m
3
.
3
este
B
3
= (1, 2, 1).
Baza n care se ob tine forma diagonala a matricii simetrice A este
B
= e
1
= (1, 0, 1), e
2
= (1, 1, 1), e
3
= (1, 2, 1).
Forma diagonala a matricii simetrice A este
D =
_
_
0 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
.
Se verica u sor ca urmatoarea relatie matriceala este adevarata:
D = M
1
BB
A M
BB
,
unde
M
BB
=
_
_
1 1 1
0 1 2
1 1 1
_
_
.
CAPITOLUL 4
FORME P
ATRATICE
n studiul maximelor si minimelor functiilor de mai multe variabile, un rol
extrem de important este jucat de signatura formelor patratice. Acestea pot
introduse cu ajutorul aplica tiilor biliniare si simetrice care generalizeaz a natural
produsele scalare.
4.1. Aplicatii biliniare si simetrice. Forme p atratice
Fie V un K-spatiu vectorial.
Diii:i 1i. 4.1.1. O aplica tie / : V V K care are proprietatile
(1) /(v, w) = /(w, v), v, w V,
(2) /(v +w, w
) = /(v, w
) +/(w, w
), , K, v, w, w
V,
se nume ste aplicatie biliniara si simetrica pe spa tiul vectorial
K
V.
Lxi:iii 4.1.1. Orice produs scalar
<, >: V V R
pe un spa tiu vectorial real
R
V este o aplicatie biliniara si simetrica.
S a presupunem c a V este un K-spatiu vectorial de dimensiune nit a
dim
K
V = n
si s a consider am c a multimea
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a a spatiului vectorial

K
V . Fie v, w V doi vectori arbitrari care se
descompun n baza B dup a cum urmeaz a:
v =
n
i=1
x
i
e
i
si w =
n
j=1
y
j
e
j
,
unde x
i
, y
i
K, i = 1, n. n acest context, dac a / : V V K este o aplicatie
biliniar a si simetric a, atunci avem relatia:
/(v, w) = /
_
_
n
i=1
x
i
e
i
,
n
j=1
y
j
e
j
_
_
=
n
i=1
n
j=1
x
i
y
j
/(e
i
, e
j
).
Aceast a relatie arat a c a aplicatia biliniar a si simetric a /este unic denit a de valorile
sale pe produsul cartezian BB. Din acest motiv, introducem urm atoarea notiune:
73
74 4. FORME P

ATRATICE
Diii:i 1i. 4.1.2. Matricea simetrica A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K), unde
a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n,
se nume ste matricea n baza B a aplicatiei biliniare si simetrice
/ : V V K.
Folosind aceast a denitie deducem c a expresia analitic a a aplicatiei biliniare si
simetrice
/ : V V K
este
/(v, w) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
y
j
.
Mai mult, utiliznd notatiile
X =
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
si Y =
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
y
n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
obtinem relatia matriceal a
/(v, w) =
T
X A Y.
S a presupunem acum c a multimea
B
= e
1
, e
2
, ..., e
este o alta baz a a spatiului vectorial

K
V si c a vectorii arbitrari v si w se descompun
n baza B
dup a cum urmeaz a:

v =
n
i=1
x
i
e
i
si w =
n
j=1
y
j
e
j
,
unde x
i
, y
i
K, i = 1, n. n acest context, dac a A
= (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K), unde
a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n,
este matricea n baza B
a aplicatiei biliniare si simetrice

/ : V V K,
atunci urm atoarea relatie matriceal a este adev arat a:
/(v, w) =
T
X
,
unde
X
=
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
si Y
=
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
y
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
4.1. APLICA TII BILINIARE SI SIMETRICE. FORME P

ATRATICE 75
1ioni:. 4.1.1. Urmatoarea rela tie de legatura ntre matricile A si A
este
adevarata:
A
=
T
M
BB
A M
BB
,
unde matricea M
BB
este matricea de trecere de la baza B la baza B
.
Di:o:1n. 1ii. Utiliznd formulele matriceale de schimbare a coordonatelor
X = M
BB
X
si Y = M
BB
Y
,
deducem c a avem
/(v, w) =
T
X A Y =
T
X
_
T
M
BB
A M
BB
.
Pe de alt a parte, stim ns a c a avem
/(v, w) =
T
X
.
Din cele dou a relatii rezult a ceea ce aveam de demonstrat.
Diii:i 1i. 4.1.3. O aplica tie Q : V K pentru care exista o aplica tie biliniara
si simetrica
/ : V V K
cu proprietatea
Q(x) = /(x, x), x V,
se nume ste forma patratica ata sata aplicatiei biliniare si simetrice /.
Oiin\. 1i. 4.1.1. Daca Q : V K este o forma patratica data ata sata
aplica tiei biliniare si simetrice
/ : V V K,
atunci aplica tia biliniara si simetrica / este determinata din forma patratica Q
prin intermediul urmatoarei formule:
/(x, y) =
1
2
[Q(x +y) Q(x) Q(y)] , x, y V.
Fie Q : V K o form a p atratic a atasat a aplicatiei biliniare si simetrice
/ : V V K.
Dac a vectorul arbitrar x V se descompune n baza
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
ca
x =
n
i=1
x
i
e
i
,
unde x
i
K, i = 1, n, atunci forma p atratic a Q are expresia analitic a
Q(x) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
x
j
,
unde matricea
A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K)
este matricea n baza B a aplicatiei biliniare si simetrice /. Mai mult, urm atoarea
relatie matriceal a este adev arat a:
Q(x) =
T
X A X,
76 4. FORME P

ATRATICE
unde
X =
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Diii:i 1i. 4.1.4. Matricea simetrica A se nume ste matricea n baza B a
formei patratice Q.
Diii:i 1i. 4.1.5. O forma patratica exprimata analitic prin
Q(x) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
x
j
este n forma canonica daca
a
ij
=
j
ij
, i, j = 1, n,
unde
j
K, j = 1, n, si
ij
=
_
1, i = j;
0, i ,= j.
Oiin\. 1i. 4.1.2. Expresia analitica a unei forme patratice aate n forma
canonica este
Q(x) =
n
j=1
j
x
2
j
,
unde
j
K, j = 1, n.
4.2. Reducerea formelor patratice la forma canonica
n aceast a sectiune vom studia trei posibilit ati de reducere la forma canonic a a
formelor p atratice: metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi si metoda valorilor proprii.
Pentru aceasta s a presupunem c a V este un R-spatiu vectorial.
1ioni:. 4.2.1 (Metoda lui Gauss). Daca Q : V R este o forma patratica
a carei expresie analitica n baza
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este
Q(x) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
x
j
,
unde a
ij
R, i, j = 1, n, atunci exista o baza n spa tiul vectorial real V n raport
cu care forma patratica Q sa aiba forma canonica.
Di:o:1n. 1ii. Vom descrie n continuare un algoritm inductiv care reduce
problema studiat a la o form a p atratic a pe un spatiu vectorial real de dimensiune
mai mic a dect
n = dim
R
V.
Cazul 1. S a presupunem c a exist a un indice i 1, 2, ..., n cu proprietatea
c a a
ii
,= 0. Efectund eventual o renumerotare a coordonatelor x
1
, x
2
, ..., x
n
R,
4.2. REDUCEREA FORMELOR P
ATRATICE LA FORMA CANONIC
A 77
putem presupune f ar a a restrnge generalitatea c a i = 1, adic a a
11
,= 0. n acest
context, forma p atratic a Q poate rescris a sub forma
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2
n
j=2
a
1j
x
1
x
j
+
n
i=2
n
j=2
a
ij
x
i
x
j
.
Scotnd factor comun fortat pe 1/a
11
din primii doi termeni si adunnd si sc aznd
termeni pn a la un p atrat perfect, putem rescrie forma p atratic a Q sub forma
Q(x) =
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
)
2
+
n
i=2
n
j=2
a
ij
x
i
x
j
,
unde a
ij
R, i, j = 2, n. F acnd acum schimbarea de coordonate
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
1n
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
deducem c a, la nivel de coordonate x
1
, x
2
, ..., x
n
R, forma p atratic a Qare expresia
Q(x
) =
1
a
11
(x
1
)
2
+
n
i=2
n
j=2
a
ij
x
i
x
j
.
Schimbarea de coordonate de mai sus este corespunz atoare unei noi baze
B
= e
1
, e
2
= e
2
, e
3
= e
3
, ..., e
n
= e
n
a c arei matrice de schimbare este

M
B
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
1n
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Evident, forma p atratic a
Q
(x
) =
n
i=2
n
j=2
a
ij
x
i
x
j
este o form a p atratic a denit a pe un spatiu vectorial real de dimensiune n 1.
Mai mult, baza n care forma p atratic a Q are expresia analitic a de mai sus este
determinat a de vectorii e
2
, e
3
, ..., e
n
.
n acest context, dac a exist a un indice k 2, 3, ..., n cu proprietatea c a
a
kk
,= 0, atunci aplic am din nou acelasi procedeu al form arii de p atrate perfecte
pentru forma p atratic a Q
. n caz contrar, trecem la Cazul 2.

Cazul 2. S a presupunem c a a
ii
= 0, i = 1, n. Deoarece forma p atratic a Q nu
este identic nul a, deducem c a exist a a
ij
,= 0, unde i ,= j. F acnd acum schimbarea
78 4. FORME P

ATRATICE
de coordonate
_
_
x
i
= x
i
+x
j
x
j
= x
i
x
j
x
k
= x
k
, k ,= i, j,
g asim c a expresia formei p atratice Q devine
Q(x
) =
n
r=1
n
s=1
a
rs
x
r
x
s
,
unde a
ii
,= 0 deoarece avem
x
i
x
j
= (x
i
)
2
(x
j
)
2
.
Matricea de schimbare a bazei corespunz atoare acestei schimb ari de coordonate este
M
BB
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0

0 0 1 1 0

0 0 1 1 0

0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
unde B
este baza corespunz atoare sistemului de coordonate x
1
, x
2
, ..., x
n
. Deoarece
dup a aceast a schimbare de coordonate apare un termen la p atrat n expresia formei
p atratice Q, nseamn a c a putem aplica acum procedeul de la Cazul 1 pentru ultima
expresie analitic a a formei p atratice Q.
n nal, continund procedeele combinate de la Cazurile 1 si 2, dup a cel
mult n 1 pasi, g asim o baz a n raport cu care forma p atratic a Q s a aib a forma
canonic a.
Oiin\. 1i. 4.2.1. Metoda lui Gauss de reducere la forma canonica a formelor
patratice este o metoda elementara de formari de patrate perfecte. Aceasta metoda
ac tioneaza la nivel de coordonate fara a se ob tine direct baza corespunzatoare formei
canonice.
Lxi:iii 4.2.1. Folosind metoda lui Gauss, sa se reduca la forma canonica
forma patratica Q : R
3
R, denita n baza canonica a spatiului vectorial real
R
R
3
prin
Q(x) = 2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, fara a se preciza baza n care se ob tine aceasta forma
canonica.
Deoarece avem a
ii
= 0, i = 1, 2, 3, (i. e. nu avem nici un termen la patrat
n expresia formei patratice Q) pornim procedeul cu o schimbare de coordonate ca
A 79
n Cazul 2. Astfel, facnd schimbarea de coordonate
_
_
x
1
= x
1
+x
2
x
2
= x
1
x
2
x
3
= x
3
,
ob tinem
Q(x
) = 2(x
1
)
2
2(x
2
)
2
+ 2x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
.
n continuare, deoarece exista termeni la patrat n expresia formei patratice Q,
putem aplica procedeul din Cazul 1. Cu alte cuvinte, putem forma n expresia
formei patratice Q patrate perfecte prin adunarea si scaderea unor termeni conve-
nabili. Ob tinem astfel
Q(x
) =
1
2
(2x
1
+x
3
)
2
1
2
(x
3
)
2
2(x
2
)
2
+ 2x
2
x
3
=
=
1
2
(2x
1
+x
3
)
2
1
2
(x
3
2x
2
)
2
.
Facnd acum schimbarea de coordonate
_
_
x
1
= 2x
1
+x
3
x
2
= x
3
2x
2
x
3
= x
3
,
gasim forma canonica
Q(x
) =
1
2
(x
1
)
2
1
2
(x
2
)
2
.
1ioni:. 4.2.2 (Metoda lui Jacobi). Fie Q : V R o forma patratica si
A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(R)
matricea simetrica a formei patratice ntr-o baza xata
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a spa tiului vectorial real V. Daca determinan tii
1
= a
11
,
2
=
a
11
a
12
a
12
a
22
,
3
=
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
, ...,
n
= det A
sunt diferi ti de zero, atunci exista o baza
B
= f
1
, f
2
, ..., f
n
astfel nct expresia analitica a formei patratice Q n baza B
sa e
Q(x
) =
1
1
(x
1
)
2
+

1
2
(x
2
)
2
+

2
3
(x
3
)
2
+... +

n1
n
(x
n
)
2
,
unde x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt coordonatele corespunzatoare bazei B
.
Di:o:1n. 1ii. S a consider am / aplicatia biliniar a si simetric a din care pro-
vine forma p atratic a Q si s a c aut am baza
B
= f
1
, f
2
, ..., f
n
80 4. FORME P

ATRATICE
de forma
f
1
= c
11
e
1
,
f
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
,
f
n
= c
1n
e
1
+c
2n
e
2
+... +c
nn
e
n
,
unde c
ij
R, 1 i j n. S a presupunem c a vectorii bazei B
veric a
propriet atile
/(e
i
, f
j
) = 0, 1 i < j n,
si
/(e
i
, f
i
) = 1, i = 1, n.
Vom demonstra n continuare c a baza B
este baza c autat a n teorem a. Pentru

aceasta vom ar ata c a matricea formei p atratice Qn baza B
este matricea diagonal a

A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1/
1
0 0 0
0
1
/
2
0 0
0 0
2
/
3
0

0 0 0
n1
/
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Prin denitie, matricea A
a formei p atratice Q n baza B
este descris a de ele-

mentele
a
ij
= /(f
i
, f
j
) = /
_
i
k=1
c
ki
e
k
, f
j
_
=
i
k=1
c
ki
/(e
k
, f
j
), i, j = 1, n.
Dac a 1 i < j n, atunci avem a
ij
= 0 deoarece
/(e
k
, f
j
) = 0, 1 k < j n.
Din simetria aplicatiei biliniare si simetrice / deducem c a
a
ij
= 0, 1 j < i n.
Dac a i 1, 2, ..., n este un indice xat, atunci avem
a
ii
=
i
k=1
c
ki
/(e
k
, f
i
) = c
ii
.
A 81
Dar constantele c
ki
, 1 k i, veric a sistemul liniar
_
_
/(e
1
, f
i
) = c
1i
a
11
+c
2i
a
12
+... +c
ii
a
1i
= 0
/(e
2
, f
i
) = c
1i
a
21
+c
2i
a
22
+... +c
ii
a
2i
= 0
/(e
i1
, f
i
) = c
1i
a
i1,1
+c
2i
a
i1,2
+... +c
ii
a
i1,i
= 0
/(e
i
, f
i
) = c
1i
a
i1
+c
2i
a
i2
+... +c
ii
a
ii
= 1.
Determinantul sistemului este
i
,= 0 si deci, utiliznd regula lui Cramer, obtinem
a
ii
= c
ii
=

i1
i
.
Oiin\. 1i. 4.2.2. Metoda lui Jacobi de reducere la forma canonica a formelor
patratice este extrem de utila cnd ne trebuie rapid o forma canonica a unei forme
patratice (de exemplu n aprecierea naturii punctelor de extrem ale unei func tii reale
de mai mult variabile) fara a interesa ti si de baza n care se ob tine aceasta forma
canonica.
Lxi:iii 4.2.2. Folosind metoda lui Jacobi, sa se reduca la forma canonica
forma patratica Q : R
3
R, denita n baza canonica a spatiului vectorial real
R
R
3
prin
Q(x) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, fara a se preciza baza n care se ob tine aceasta forma
canonica.
Matricea formei patratice Q n baza canonica a spatiului vectorial
R
R
3
este
A =
_
_
5 2 2
2 6 0
2 0 4
_
_
.
Deoarece determinan tii
1
= 5,
2
=
5 2
2 6
= 26,
3
=
5 2 2
2 6 0
2 0 4
= 80
sunt nenuli, rezulta ca exista ni ste coordonate x
1
, x
2
, x
3
n raport cu care forma
patratica Q sa aiba forma canonica
Q(x
) =
1
5
(x
1
)
2
+
5
26
(x
2
)
2
+
13
40
(x
3
)
2
.
1ioni:. 4.2.3 (Metoda valorilor proprii). Fie (V, <, >) un spa tiu euclidian
real si e Q : V R o forma patratica a spa tiului vectorial real V. Sa presupunem
ca
A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(R)
este matricea simetrica a formei patratice Q ntr-o baza ortonormata xata
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
.
82 4. FORME P

ATRATICE
Atunci exista o baza ortonormata
B
= f
1
, f
2
, ..., f
n
,
formata numai din vectori proprii ai matricii simetrice A, astfel nct expresia
analitica a formei patratice Q n baza B
sa e
Q(x
) =
n
i=1
i
(x
i
)
2
,
unde
1
,
2
, ...,
n
R sunt valorile proprii ale matricii simetrice A, ecare va-
loare proprie ind scrisa de attea ori ct este multiplicitatea sa algebrica, iar
x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt coordonatele corespunzatoare bazei B
.
Di:o:1n. 1ii. Deoarece matricea A a formei p atratice Q este o matrice si-
metric a, rezult a c a ea este diagonalizabil a. S a consider am atunci baza ortonormat a
B
= f
1
, f
2
, ..., f
n
,
format a numai din vectori proprii ai matricii simetrice A, care determin a forma
diagonal a
D =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0

0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
a matricii simetrice A, unde
1
,
2
, ...,
n
R sunt valorile proprii ale matricii
simetrice A. Deoarece bazele B si B
sunt baze ortonormate, rezult a c a avem relatia

matriceal a
T
C = C
1
,
unde C = M
B
B
este matricea de trecere de la baza ortonormat a B
la baza orto-
normat a B. n concluzie, vom avea relatiile matriceale
D = C
1
A C =
T
C A C.
Aceasta nseamn a c a matricea diagonal a D este matricea formei p atratice Q n baza
ortonormat a B

Oiin\. 1i. 4.2.3. Metoda valorilor proprii de reducere a formelor patratice la
forma canonica este o metoda ecace, ea dnd destul de comod si o forma canonica
a formei patratice si o baza ortonormata n care se ob tine aceasta forma canonica.
Aceasta metoda se folose ste n geometria analitica pentru a reduce la forma canonica
conicele si cuadricele date prin ecua tia generala.
Lxi:iii 4.2.3. Folosind metoda valorilor proprii, sa se reduca la forma
canonica forma patratica Q : R
3
R, denita n baza canonica a spa tiului eu-
clidian real (R
3
, <, >) prin
Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
8x
1
x
2
16x
1
x
3
8x
2
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, precizndu-se baza ortonormata n care se ob tine aceasta
forma canonica. Pentru aceasta sa consideram ca
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
A 83
este baza canonica ortonormata a spa tiului euclidian real (R
3
, <, >). n aceasta
baza, matricea formei patratice Q este matricea simetrica
A =
_
_
1 4 8
4 7 4
8 4 1
_
_
.
Valorile proprii ale acestei matrici simetrice sunt radacinile ecuatiei caracteristice
1 4 8
4 7 4
8 4 1
= ( 9)
2
( + 9) = 0,
adica
1
= 9, de multiplicitate algebrica m
1
= 1, si
2
= 9, de multiplicitate
algebrica m
2
= 2.
Subspa tiul propriu asociat valorii proprii
1
= 9 este
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
10 4 8
4 16 4
8 4 10
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
_
10x 4y 8z = 0
4x + 16y 4z = 0
8x 4y + 10z = 0
_
_
_
=
= (2y, y, 2y) [ y R .
O baza ortonormata a subspa tiului propriu V
1
este
B
1
=
_
f
1
=
_
2
3
,
1
3
,
2
3
__
.
Subspa tiul propriu asociat valorii proprii
2
= 9 este
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
8 4 8
4 2 4
8 4 8
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
_
8x 4y 8z = 0
4x 2y 4z = 0
_
=
= (x, 2x 2z, z) [ x, z R .
O baza neortonormata a subspa tiului propriu V
2
este
B
2
= e
2
= (1, 2, 0), e
3
= (0, 2, 1) .
Ortonormnd aceasta baza neortonormata a subspa tiului propriu V
2
prin procedeul
de ortonormalizare Gramm-Schmidt, gasim urmatoarea baza ortonormata a sub-
spa tiului propriu V
2
:
B
2
=
_
f
2
=
_
1
5
,
2
5
, 0
_
, f
3
=
_
4
3
5
,
2
3
5
,
5
3
5
__
.
n concluzie, baza ortonormata n care se obtine forma canonica a formei pa-
tratice Q este
B
=
_
f
1
=
_
2
3
,
1
3
,
2
3
_
, f
2
=
_
1
5
,
2
5
, 0
_
, f
3
=
_
4
3
5
,
2
3
5
,
5
3
5
__
.
84 4. FORME P

ATRATICE
Cu alte cuvinte, facnd schimbarea de coordonate
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
2/3 1/
5 4/3
5
1/3 2/
5 2/3
5
2/3 0 5/3
5
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
,
gasim forma canonica a formei patratice Q :
Q(x
) = 9(x
1
)
2
+ 9(x
2
)
2
+ 9(x
3
)
2
.
4.3. Signatura unei forme p atratice
S a consider am c a V este un R-spatiu vectorial de dimensiune
dim
R
V = n N
si c a
Q(x) =
n
i=1
a
i
x
2
i
,
unde a
i
R, i = 1, n, este forma canonic a a unei forme p atratice Q : V R. Fie
p N num arul de coecienti a
1
, a
2
, ..., a
n
care sunt strict pozitivi, q N num arul
de coecienti strict negativi si d = n (p +q) N num arul de coecienti egali cu
zero.
Diii:i 1i. 4.3.1. Tripletul de numere naturale, notat
sign(Q) = (p, q, d) N
3
,
se nume ste signatura formei patratice Q.
Vom demonstra n continuare c a desi forma canonic a a unei forme p atratice
nu este unic a totusi toate formele canonice ale aceleiasi forme p atratice au aceeasi
signatur a.
1ioni:. 4.3.1 (Legea de inertie). Signatura unei forme patratice Q este
aceea si pentru orice forma canonica a lui Q.
Di:o:1n. 1ii. S a consider am dou a baze
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
si
B
= e
1
, e
2
, ..., e
n spatiul vectorial real V astfel nct expresia analitic a a formei p atratice Q relativ
la cele dou a baze s a e una canonic a:
Q(x) =
n
i=1
a
i
x
2
i
si Q(x) =
n
i=1
a
i
(x
i
)
2
,
unde a
i
, a
i
R, i = 1, n,
x =
n
i=1
x
i
e
i
si x =
n
j=1
x
j
e
j
.
Putem presupune f ar a a restrnge generalitatea c a
a
i
, a
i
1, 0, 1, i = 1, n,
4.3. SIGNATURA UNEI FORME P

ATRATICE 85
deoarece, n caz contrar, facem o schimbare de coordonate de forma:
x
i
=
_
[a
i
[ x
i
, i = 1, n, sau x
i
=
_
[a
i
[ x
i
, i = 1, n.
Mai mult chiar, putem s a presupunem (printr-o eventual a renumerotare) c a n ex-
presia canonic a a formei p atratice Q relativ la baza B (resp. B
) primii p (resp. p
)
coecienti sunt strict pozitivi, urm atorii q (resp. q
) coecienti sunt strict negativi

iar ultimii d (resp. d
) sunt nuli. Atunci avem

Q(x) =
p
i=1
x
2
i

p+q
i=p+1
x
2
i
=
p
i=1
(x
i
)
2
+q
i=p
+1
(x
i
)
2
.
Vom demonstra acum c a p = p
si q = q
. Pentru aceasta s a presupunem prin

absurd c a p > p
si s a consider am subspatiile
U = L(e
1
, e
2
, ..., e
p
) si U
= L(e
+1
, e
+2
, ..., e
n
).
Evident dimensiunile subspatiilor U si U
sunt
dim
R
U = p si dim
R
U
= n p
.
Deoarece avem relatia
dim
R
U + dim
R
U
= p +n p
> n = dim
R
V,
rezult a c a subspatiile U si U
nu se a a n sum a direct a, adic a

U U
,= 0
V
.
Prin urmare, exist a un vector nenul x U U
de forma
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
p
e
p
= x
+1
e
+1
+x
+2
e
+2
+... +x
n
e
n
care veric a relatiile
0 x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
p
= Q(x) = (x
+1
)
2
(x
+2
)
2
... (x
n
)
2
0.
Din aceste relatii rezult a c a
x
1
= x
2
= .. = x
p
= x
+1
= x
+2
= ... = x
n
= 0,
adic a x = 0. Acest lucru se a a n contradictie cu alegerea vectorului x U U
.
Aceast a contradictie este furnizat a de presupunerea p > p
. Analog, presupunerea
p
> p ne conduce la o contradictie. n consecint a, avem p = p
. Prin aceeasi metod a

se arat a c a q = q
si deci d = d
. Rezult a c a
(p, q, d) = (p
, q
, d
).
Lxi:iii 4.3.1. Folosind pe rnd metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi si
metoda valorilor proprii, sa sa se reduca la forma canonica forma patratica
Q : R
3
R,
denita n baza canonica a spa tiului vectorial real
R
R
3
prin
Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, vericndu-se legea de inertie pentru formele canonice
ob tinute.
86 4. FORME P

ATRATICE
(1) Metoda lui Gauss. Deoarece n expresia formei patratice Q apar ter-
meni la patrat putem aduna si scadea termeni pentru a ob tine patrate
perfecte. Astfel avem
Q(x) = (x
2
2
4x
1
x
2
) +x
2
1
+ 4x
2
3
4x
1
x
3
=
= (x
2
2x
1
)
2
3x
2
1
+ 4x
2
3
4x
1
x
3
=
= (x
2
2x
1
)
2
+ 4(x
2
3
x
1
x
3
) 3x
2
1
=
= (x
2
2x
1
)
2
+ 4
_
_
x
3
x
1
2
_
2
x
2
1
4
_
3x
2
1
=
= (x
2
2x
1
)
2
+ 4
_
x
3
x
1
2
_
2
4x
2
1
.
Efectund acum schimbarea de coordonate
_
_
_
x
1
= x
2
2x
1
x
2
= x
3
x
1
/2
x
3
= x
1
,
obtinem forma canonica
Q(x
) = (x
1
)
2
+ 4(x
2
)
2
4(x
3
)
2
.
Evident, signatura formei patratice Q este
sign(Q) = (2, 1, 0).
(2) Metoda lui Jacobi. Matricea formei patratice Q n baza canonica a
spatiului vectorial real
R
R
3
este matricea simetrica
A =
_
_
1 2 2
2 1 0
2 0 4
_
_
.
Deoarece determinan tii
1
= 1,
2
=
1 2
2 1
= 3,
3
=
1 2 2
2 1 0
2 0 4
= 16,
sunt nenuli, rezulta ca exista un sistem de coordonate x
1
, x
2
, x
3
n raport
cu care forma patratica Q sa aiba forma canonica
Q(x
) = (x
1
)
2
1
3
(x
2
)
2
+
3
16
(x
3
)
2
.
sign(Q) = (2, 1, 0).
(3) Metoda valorilor proprii. Valorile proprii ale matricii A a formei
patratice Q sunt radacinile ecuatiei caracteristice
P
A
() =
1 2 2
2 1 0
2 0 4
=
3
+ 6
2
16 = 0.
Deoarece func tia polinomiala P
A
() este o func tie continua pe mul timea
numerelor reale R si ntruct avem schimbarile de semn
P
A
(2) = 18 > 0, P
A
(0) = 16 < 0, P
A
(3) = 8 > 0 si P
A
(6) = 22 < 0,
4.3. SIGNATURA UNEI FORME P

ATRATICE 87
rezulta ca polinomul caracteristic P
A
() are radacinile reale
1
(2, 0),
2
(0, 3) si
3
(3, 6).
Prin urmare, exista un sistem de coordonate x
1
, x
2
, x
3
n raport cu care
forma patratica Q sa aiba forma canonica
Q(x
) =
1
(x
1
)
2
+
2
(x
2
)
2
+
3
(x
3
)
2
.
sign(Q) = (2, 1, 0),
deoarece avem
1
< 0,
2
> 0 si
3
> 0.
Diii:i 1i. 4.3.2. O forma patratica Q : V R se nume ste pozitiv denita
daca are signatura
sign(Q) = (n, 0, 0),
unde
n = dim
R
V.
Oiin\. 1i. 4.3.1. O forma patratica Q : V R este pozitiv denita daca
ntr-o forma canonica xata to ti coecien tii care apar sunt strict pozitivi.
Diii:i 1i. 4.3.3. O forma patratica Q : V R se nume ste negativ denita
daca are signatura
sign(Q) = (0, n, 0),
unde
n = dim
R
V.
Oiin\. 1i. 4.3.2. O forma patratica Q : V R este negativ denita daca
ntr-o forma canonica xata to ti coecien tii care apar sunt strict negativi.
Reducerea la forma canonic a a formelor p atratice prin metoda lui Jacobi si
metoda valorilor proprii ne permite s a obtinem urm atoarele conditii necesare si
suciente ca o form a p atratic a Q : V R s a e pozitiv denit a.
Conoi.ni 4.3.1 (Criteriul lui Sylvester). O forma patratica Q : V R este
pozitiv denita daca si numai daca una din urmatoarele condi tii este ndeplinita:
(1) Toti determinantii
i
verica inegalitatile
i
> 0, i = 1, n;
(2) Toate valorile proprii ale matricii simetrice A a formei patratice Q sunt
strict pozitive.
Reducerea la forma canonic a a formelor p atratice prin metoda lui Jacobi si
metoda valorilor proprii ne permite s a obtinem urm atoarele conditii necesare si
suciente ca o form a p atratic a Q : V R s a e negativ denit a.
Conoi.ni 4.3.2 (Criteriul lui Sylvester). O forma patratica Q : V R este
negativ denita daca si numai daca una din urmatoarele condi tii este ndeplinita:
(1) Toti determinantii
i
verica inegalitatile
(1)
i
i
> 0, i = 1, n;
88 4. FORME P

ATRATICE
(2) Toate valorile proprii ale matricii simetrice A a formei patratice Q sunt
strict negative.
Lxi:iii 4.3.2. Utiliznd criteriul lui Sylvester, sa se determine R astfel
nct forma patratica Q : R
3
R, denita n baza canonica a spa tiului vectorial
real
R
R
3
prin
Q(x) = x
2
1
2x
2
2
2x
2
3
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 8x
2
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, sa e pozitiv (resp. negativ) denita.
Matricea formei patratice Q n baza canonica a spa tiului vectorial real
R
R
3
este
matricea simetrica
A =
_
_
1 2
2 4
2 4 2
_
_
.
Prin urmare, avem determinan tii
1
= 1,
2
=
1
2
= 2
2
,
3
=
1 2
2 4
2 4 2
= 2(
2
8+10).
Conform criteriului lui Sylvester, forma patratica Q este pozitiv denita daca
avem
_
1
> 0
2
> 0
3
> 0
_
1 > 0
2
2
> 0
2
8 + 10 > 0
.
Conform criteriului lui Sylvester, forma patratica Q este negativ denita daca
avem
_
1
< 0
2
> 0
3
< 0
_
1 < 0
2
2
> 0
2
8 + 10 < 0
_
R
(
2,
2)
(4
6, 4 +
6)
.
CAPITOLUL 5
SPA TIUL VECTORIAL REAL AL
VECTORILOR LIBERI
n acest capitol vom studia propriet atile geometrice particulare ale unui spatiu
vectorial real remarcabil, numit spa tiul vectorilor liberi. Acest spatiu modeleaz a,
din punct de vedere matematic, spatiul marimilor zice vectoriale ca fortele, acce-
leratiile, vitezele sau momentele. Este important de subliniat c a spatiul vectorial
real al vectorilor liberi poate nzestrat cu o structur a natural a de spatiu euclidian,
care permite m asurarea lungimii unui vector liber, precum si a unghiului format de
doi vectori liberi. Mai mult, vom vedea c a putem deni n acest spatiu o serie de
produse specice, cu o puternic a semnicatie zico-geometric a, cum ar produsul
vectorial sau produsul mixt.
5.1. Segmente orientate. Vectori liberi
Vom nota cu E
3
spatiul punctual tridimensional al geometriei euclidiene ele-
mentare. Pentru orice dou a puncte distincte A, B E
3
vom nota cu

AB segmentul
orientat caracterizat de urm atoarele entit ati:
(1) direc tia = dreapta suport a segmentului [AB];
(2) orientarea (sensul ) = de la A la B;
(3) lungimea (norma) = lungimea segmentului [AB] notat a cu [[
AB[[.
Segmentul orientat

AB
Punctul A se numeste originea segmentului orientat

AB iar punctul B se nu-
meste vrful segmentului orientat

AB.
n cazul n care originea A si vrful B ale unui segment orientat

AB coincid
(A = B) se obtine segmentul orientat nul . Prin denitie, segmentul orientat nul
AA are lungimea egal a cu zero, nu are nici o directie si nici un sens, ind reprezentat
geometric de punctul A.
Spunem c a dou a segmente orientate nenule au aceea si directie dac a directiile
lor sunt paralele sau confundate.
89
90 5. SPA TIUL VECTORIAL REAL AL VECTORILOR LIBERI
Diii:i 1i. 5.1.1. Doua segmente orientate nenule
AB si
CD se numesc echipo-
lente daca au aceea si direc tie, acela si sens si aceea si lungime. n acest caz vom
folosi nota tia

AB
CD.
Segmente orientate echipolente:

AB
CD
Oiin\. 1i. 5.1.1. Doua segmente orientate nenule

AB si
CD sunt echipolente
AB
CD
daca si numai daca pot suprapuse prin paralelism astfel nct originile A si C
(resp. vrfurile B si D) sa coincida.
Oiin\. 1i. 5.1.2. Prelungim rela tia de echipolen ta si la segmentele orientate
nule: admitem ca toate segmentele orientate nule sunt echipolente ntre ele.
Folosind observatia de mai sus, denitia relatiei de echipolent a si cteva pro-
priet ati geometrice elementare, deducem usor urm atorul rezultat:
Inoiozi 1i. 5.1.1. Rela tia de echipolen ta satisface urmatoarele proprieta ti:
(1)

AB

AB (reexivitate);
(2)

AB

A

AB (simetrie);
(3)

AB

A
si

A

AB

A
(tranzitivitate).
Fie

AB un segment orientat arbitrar. Vom nota cu AB multimea
AB
def
=
_

A
AB
_
.
Diii:i 1i. 5.1.2. Mul timea AB se nume ste clasa de echipolenta a segmen-
tului orientat

AB.
Oiin\. 1i. 5.1.3. Evident avem

AB AB si ecare segment orientat din
clasa de echipolen ta AB este un reprezentant al clasei.
Diii:i 1i. 5.1.3. Clasele de echipolen ta ale segmentelor orientate se numesc
vectori liberi.
Oiin\. 1i. 5.1.4. Vectorii liberi vor nota ti prin a, b, c, ... sau AB, CD, ...,
iar n desen vor reprezentati printr-unul dintre segmentele orientate echipolente
care denesc acel vector liber.
Diii:i 1i. 5.1.4. Direc tia, sensul si lungimea (norma) segmentelor orientate
echipolente care denesc un vector liber se numesc directia, sensul si lungimea
(norma) vectorului liber.
5.2. ADUNAREA VECTORILOR LIBERI 91
Oiin\. 1i. 5.1.5. Lungimea (norma) unui vector liber a sau AB se noteaza
cu [[a[[ sau

AB
.
Diii:i 1i. 5.1.5. Vectorul liber care are lungimea zero se nume ste vectorul
nul si se noteaza cu 0.
Oiin\. 1i. 5.1.6. Vectorul nul 0 este reprezentat de segmentul orientat nul
AA.
Diii:i 1i. 5.1.6. Un vector liber de lungime unu se nume ste versor si n
general se noteaza cu e.
5.2. Adunarea vectorilor liberi
Vom nota cu V
3
(resp. V
2
) multimea tuturor vectorilor liberi din spatiu (resp.
plan). n continuare vom demonstra o serie de propriet ati algebrice sau geometrice
ale spatiului V
3
, ele putnd simplu particularizate si aplicate la spatiul V
2
.
Fie doi vectori liberi a, b V
3
si e

OA, respectiv

AB, niste segmente orientate
reprezentative ale acestor vectori liberi. Atunci vectorul liber c reprezentat de
segmentul orientat

OB se numeste suma vectorilor a si b si se noteaz a
c = a +b.
Diii:i 1i. 5.2.1. Regula de adunare a vectorilor liberi prezentata mai sus se
nume ste regula triunghiului sau regula paralelogramului.
Regula triunghiului: c = a +b
Oiin\. 1i. 5.2.1. Opera tia de adunare a vectorilor liberi este bine denita si
nu depinde de alegerea reprezentan tilor

OA si
AB. Cu alte cuvinte, daca alegem al ti

reprezentan ti pentru efectuarea sumei a +b, vectorul liber rezultat este reprezentat
de un segment orientat echipolent cu

OB.
n concluzie, adunarea vectorilor liberi
+ : V
3
V
3
V
3
, (a, b) a +b,
este o lege de compozitie intern a pe spatiul V
3
. n acest context, putem demonstra
urm atorul rezultat:
1ioni:. 5.2.1. (V
3
, +) este un grup abelian. Cu alte cuvinte, sunt adevarate
urmatoarele proprieta ti:
(1) a +b = b +a, a, b V
3
(comutativitate);
(2) (a +b) +c = a + (b +c), a, b, c V
3
(asociativitate);
(3) a + 0 = 0 +a = a, a V
3
, unde 0 este vectorul nul (element neutru);
(4) a V
3
, a V
3
astfel nct a + (a) = (a) +a = 0 (orice element
are un opus).
Di:o:1n. 1ii. Propriet atile (1) si (3) sunt evidente din denitia adun arii a
doi vectori liberi. Pentru a demonstra asociativitatea s a consider am trei vectori
liberi a, b si c. Folosind regula triunghiului, asociativitatea rezult a din gura de mai
jos:
Asociativitatea: (a +b) +c = a + (b +c)
Este evident c a opusul unui vector liber a este vectorul liber a caracterizat
de aceeasi directie, sens opus si aceeasi lungime cu a vectorului liber a.
Opusul vectorului liber a
5.3. nmultirea vectorilor liberi cu scalari reali

Fie R un scalar real si e a V
3
un vector liber. Vom deni nmultirea cu
scalari reali
a V
3
n felul urm ator:
(1) dac a = 0 sau a = 0, atunci a = 0;
(2) dac a ,= 0 si a ,= 0, atunci vectorul liber a este caracterizat de aceeasi
directie cu a vectorului liber a, acelasi sens cu al vectorului liber a dac a
> 0 si sens opus cu al vectorului liber a dac a < 0 si are lungimea
[[a[[ = [[ [[a[[.
nmultirea vectorilor liberi cu scalari reali
5.4. COLINIARITATE SI COPLANARITATE 93
1ioni:. 5.3.1. Spatiul vectorilor liberi V
3
, mpreuna cu opera tiile de adunare
a vectorilor liberi si de nmul tire a acestora cu scalari reali, are o structura de spa tiu
vectorial real. Cu alte cuvinte, urmatoarele proprieta ti sunt adevarate:
(1) (a +b) = a +b, R, a, b V
3
;
(2) ( +)a = a +a, , R, a V
3
;
(3) (a) = ()a, , R, a V
3
;
(4) 1 a = a, a V
3
.
Di:o:1n. 1ii. Propriet atile (2), (3) si (4) sunt evidente din modul de denire
a operatiilor cu vectori liberi.
Pentru a demonstra proprietatea (1) s a consider am c a segmentul orientat

OA
este reprezentantul vectorului liber a si segmentul orientat

AB este reprezentantul
vectorului liber

b . Atunci, din regula triunghiului, segmentul orientat

OB este
reprezentantul vectorului liber a +b. S a presupunem acum c a > 0 si s a not am cu
OA
reprezentantul vectorului a si cu

OB
reprezentantul vectorului (a +b).

Proprietatea: (
OA+
AB) =
OA+
AB
Se observ a c a OAB OA
, avnd un unghi comun si laturile (care

determin a acest unghi) de lungimi proportionale. Rezult a c a avem
AB |

A
si
AB,
adic a segmentul orientat

A
este reprezentantul vectorului liber b. Prin urmare,

segmentul orientat

OB
este reprezentantul sumei a +b, adic a

(a +b) = a +b.
Analog se trateaz a cazul < 0.
5.4. Coliniaritate si coplanaritate
Din punct de vedere geometric, doi vectori liberi nenuli a si b sunt coliniari
dac a au aceeasi directie (i. e. directiile segmentelor orientate reprezentative sunt
paralele sau confundate).
1ioni:. 5.4.1. Doi vectori liberi nenuli a si b sunt coliniari daca si numai
daca exista R0 astfel nct
a = b.
Di:o:1n. 1ii. este evident a deoarece relatia a = b, unde ,= 0,
implic a faptul c a vectorii liberi nenuli a si b au aceeasi directie.
Dac a vectorii liberi nenuli a si b sunt coliniari, rezult a c a au aceeasi
directie. Dac a b are acelasi sens cu a, atunci este evident c a avem
b =
[[a[[
a.
Dac a b are sens opus lui a, atunci este evident c a avem
b =
[[a[[
a.
Conoi.ni 5.4.1. Doi vectori liberi nenuli necoliniari sunt liniar independen ti
n spa tiul vectorial real V
3
.
Di:o:1n. 1ii. Fie a si b doi vectori liberi nenuli necoliniari.
S a presupunem prin absurd c a vectorii liberi a si b sunt liniar dependenti n
spatiul vectorial real V
3
. Din denitia liniar dependentei a doi vectori liberi rezult a
c a exist a , R, unde
2
+
2
,= 0, astfel nct a+b = 0. Pentru ,= 0 aceast a
relatie se transcrie b = a, unde = / ,= 0. Prin urmare, conform propozitiei
anterioare, vectorii liberi a si b sunt coliniari. Acest lucru se a a n contradictie cu
necoliniaritatea vectorilor liberi a si b.
n concluzie vectorii liberi a si b sunt liniar independenti n spatiul vectorial
real V
3
.
Din punct de vedere geometric, trei vectori liberi nenuli a, b si c sunt coplanari
dac a segmentele orientate reprezentative ale celor trei vectori liberi sunt paralele
cu un plan dat n spatiu.
1ioni:. 5.4.2. Trei vectori liberi nenuli a, b si c sunt coplanari daca si numai
daca exista , R, unde
2
+
2
,= 0, astfel nct
c = a +b.
Di:o:1n. 1ii. este evident a deoarece, din modul de denire al ope-
ratiilor cu vectori liberi, vectorul liber c = a + b, unde
2
+
2
,= 0, se a a n
acelasi plan cu vectorii liberi a si b.
S a presupunem c a vectorul liber c se a a n acelasi plan cu vectorii
liberi a si b. Fie

OA,
OB si

OC segmentele orientate coplanare reprezentative ale
vectorilor liberi a, b si c. Ducnd din punctul C paralele la dreptele OA si OB,
deducem c a avem
OC =
OE +
OF =
OA+
OB,
unde , R, cu proprietatea
2
+
2
,= 0.
5.4. COLINIARITATE SI COPLANARITATE 95
Descompunerea:

OC =
OA+
OB
Tinnd cont c a

OA,
OB si

OC sunt segmentele orientate reprezentative ale
vectorilor liberi a, b si c, rezult a ceea ce aveam de demonstrat.
Conoi.ni 5.4.2. Trei vectori liberi nenuli necoplanari sunt liniar indepen-
den ti n spa tiul vectorial real V
3
.
Di:o:1n. 1ii. Fie a, b si c trei vectori liberi nenuli necoplanari.
S a presupunem prin absurd c a vectorii liberi a, b si c sunt liniar dependenti
n spatiul vectorial real V
3
. Din denitia liniar dependentei a trei vectori liberi
rezult a c a exist a , , R, unde
2
+
2
+
2
,= 0, astfel nct a +b +c = 0.
Pentru ,= 0 aceast a relatie se transcrie c = a +b, unde = / si = /
au proprietatea
2
+
2
,= 0. Prin urmare, conform propozitiei anterioare, vectorii
liberi a, b si c sunt coplanari. Acest lucru se a a n contradictie cu necoplanaritatea
vectorilor liberi a, b si c.
n concluzie, vectorii liberi a, b si c sunt liniar independenti n spatiul vectorial
real V
3
.
1ioni:. 5.4.3. Orice trei vectori liberi nenuli necoplanari formeaza o baza n
spa tiul vectorial real V
3
. n consecin ta, avem
dim
R
V
3
= 3.
Di:o:1n. 1ii. Fie a, b si c trei vectori liberi nenuli necoplanari. Atunci,
conform corolarului anterior, sistemul de vectori a, b, c este liniar independent n
spatiul vectorial real V
3
.
Vom demonstra n continuare c a sistemul de vectori a, b, c este un sistem de
generatori n spatiul vectorial real V
3
. Pentru aceasta s a consider am d un vector
liber arbitrar din V
3
. Fie

OA,
OB,
OC si

OD segmentele orientate reprezentative
ale vectorilor liberi a, b, c si d. Ducnd din punctul D plane paralele la planele
(AOB), (BOC) si (AOC), deducem c a avem
OD =
OD
1
+
OD
2
+
OD
3
=
OA+
OB +
OC,
unde , , R.
Descompunerea:

OD =
OA+
OB +
OC
Tinnd cont c a

OA,
OB,
OC si

OD sunt segmentele orientate reprezentative
ale vectorilor liberi a, b, c si d, rezult a c a sistemul de vectori a, b, c este un sistem
de generatori n spatiul vectorial real V
3
.
n concluzie, sistemul de vectori liberi nenuli necoplanari a, b, c formeaz a o
baz a n spatiul vectorial real V
3
.
5.5. Produsul scalar a doi vectori liberi
Deoarece n spatiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
o baz a este format a din
orice trei vectori liberi nenuli necoplanari, ne vom xa n continuare atentia asupra
unei baze privilegiate, extrem de utilizat a. Este vorba despre o baz a format a din
trei versori i, j si k, care sunt perpendiculari unul pe cel alalt. Baza
B =
_
i, j, k
_
,
unde
i j k i si

= 1,
reprezint a baza canonica a spatiului vectorial real al vectorilor liberi V
3
. Deoarece
multimea B este o baz a n spatiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
, rezult a c a
orice vector liber v V
3
se descompune n mod unic ca
v = xi +yj +zk,
unde x, y, z R reprezint a coordonatele vectorului liber v n baza canonic a B.
Fie acum doi vectori liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k
si
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
R, i 1, 2.
Diii:i 1i. 5.5.1. Aplica tia
, : V
3
V
3
R,
denita prin
a, b
_
def
= x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
,
se nume ste produsul scalar pe spa tiul vectorilor liberi V
3
.
1ioni:. 5.5.1. Spa tiul (V
3
, , ) este un spa tiu euclidian real. Cu alte cuvinte,
aplica tia produs scalar are urmatoarele proprieta ti:
5.5. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI LIBERI 97
(1)

a, b
_
=
b, a
_
, a, b V
3
;
(2)

a, b
_
=
a, b
_
, R, a, b V
3
;
(3)

a, b +c
_
=
a, b
_
+a, c , a, b, c V
3
;
(4) a, a 0, a V
3
, cu egalitate daca si numai daca a = 0.
Di:o:1n. 1ii. Propriet atile (1), (2) si (4) sunt imediate din folosirea denitiei
produsului scalar , . Pentru a demonstra proprietatea (3) s a consider am vectorul
liber arbitrar
c = x
3
i +y
3
j +z
3
k,
unde x
3
, y
3
, z
3
R. Atunci avem egalit atile:
a, b +c
_
= x
1
(x
2
+x
3
) +y
1
(y
2
+y
3
) +z
1
(z
2
+z
3
) =
= x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
+x
1
x
3
+y
1
y
3
+z
1
z
3
=
=

a, b
_
+a, c .
Folosind teoria general a de la spatiile euclidiene reale, cu ajutorul produsului

scalar , pe spatiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
putem introduce notiunile
de lungime (norma) a unui vector liber si unghi format de doi vectori liberi.
Astfel, dac a avem vectorul liber arbitrar
v = xi +yj +zk,
unde x, y, z R, atunci lungimea (norma) sa este dat a de formula
[[v[[ =
_
v, v =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
Dac a avem vectorii liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k
si
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
R, i 1, 2, atunci acesti doi vectori liberi formeaz a un unghi
[0, ] denit de formula
cos
def
=
a, b
_
[[a[[
=
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
_
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1

_
x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
.
n particular, vectorii liberi a si b sunt perpendiculari (ortogonali) a b dac a si
numai dac a = /2, adic a
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
= 0.
Conform denitiei de mai sus, deducem c a ntotdeauna avem adev arat a relatia
a, b
_
= [[a[[
cos .
5.6. Produsul vectorial a doi vectori liberi
Fie doi vectori liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k
si
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
R, i 1, 2.
: V
3
V
3
V
3
,
denita prin
a b
def
=
i j k
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
y
1
z
1
y
2
z
2
x
1
z
1
x
2
z
2
j +
x
1
y
1
x
2
y
2
k,
se nume ste produsul vectorial pe spa tiul vectorilor liberi V
3
.
Aplicatia produs vectorial are o serie important a de propriet ati geometrice pe
care le expunem n rezultatul care urmeaz a.
1ioni:. 5.6.1. Urmatoarele proprieta ti ale produsului vectorial sunt adevarate:
(1)

a b, a
_
=
a b, b
_
= 0, a, b V
3
;
(2) a b = b a, a, b V
3
(anticomutativitate);
(3) a a = 0, a V
3
;
(4) a b = 0 a si b sunt coliniari;
(5) (a b) = (a) b = a (b), R, a, b V
3
(omogeneitate);
(6) a (b +c) = a b +a c, a, b, c V
3
(distributivitate);
(7)

a b
= [[a[[
sin, a, b V
3
, unde este unghiul dintre vectorii
liberi a si b;
(8) a (b c) = a, c b
a, b
_
c, a, b, c V
3
(formula dublului produs
vectorial).
Di:o:1n. 1ii. Propriet atile (2), (3), (4), (5) si (6) sunt imediate din denitia
produsului vectorial si propriet atile determinantilor.
Pentru a demonstra proprietatea (1) s a observ am c a avem
a b, a
_
=
y
1
z
1
y
2
z
2
x
1
x
1
z
1
x
2
z
2
y
1
+
x
1
y
1
x
2
y
2
z
1
=
=
x
1
y
1
z
1
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
= 0.
Analog se obtine relatia

a b, b
_
= 0.
5.6. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI LIBERI 99
Pentru a demonstra proprietatea (7) s a observ am c a, pe de o parte, prin calcul,
avem
a b
=
_
y
1
z
1
y
2
z
2
2
+
x
1
z
1
x
2
z
2
2
+
x
1
y
1
x
2
y
2
2
=
=
_
(y
1
z
2
y
2
z
1
)
2
+ (x
1
z
2
x
2
z
1
)
2
+ (x
1
y
2
x
2
y
1
)
2
=
=
_
(x
2
1
+y
2
1
+z
2
1
)(x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
) (x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
)
2
=
=
_
[[a[[
2
a, b
_
2
.
Pe de alt a parte, avem
[[a[[
sin = [[a[[
_
1 cos
2
=
= [[a[[
_
1
a, b
_
2
[[a[[
2
2
=
=
_
[[a[[
2
a, b
_
2
.
Pentru a demonstra proprietatea (8), s a consider am vectorul liber
c = x
3
i +y
3
j +z
3
k,
unde x
3
, y
3
, z
3
R. Atunci avem
a (b c) =
i j k
x
1
y
1
z
1
y
2
z
2
y
3
z
3
x
2
z
2
x
3
z
3
x
2
y
2
x
3
y
3
=
= [y
1
(x
2
y
3
x
3
y
2
) +z
1
(x
2
z
3
x
3
z
2
)]i
[x
1
(x
2
y
3
x
3
y
2
) z
1
(y
2
z
3
y
3
z
2
)]j
[x
1
(x
2
z
3
x
3
z
2
) +y
1
(y
2
z
3
y
3
z
2
)]k
= [x
2
(y
1
y
3
+z
1
z
3
) x
3
(y
1
y
2
+z
1
z
2
)]i
[y
3
(x
1
x
2
+z
1
z
2
) y
2
(x
1
x
3
+z
1
z
3
)]j
[z
3
(x
1
x
2
+y
1
y
2
) z
2
(x
1
x
3
+y
1
y
3
)]k
= [x
2
(a, c x
1
x
3
) x
3
(
a, b
_
x
1
x
2
)]i
[y
3
(
a, b
_
y
1
y
2
) y
2
(a, c y
1
y
3
)]j
[z
3
(
a, b
_
z
1
z
2
) z
2
(a, c z
1
z
3
)]k
=
_
x
2
a, c x
3
a, b
_
i
_
y
3
a, b
_
y
2
a, c
_
z
3
a, b
_
z
2
a, c
k
= a, c (x
2
i +y
2
j +z
2
k)
a, b
_
(x
3
i +y
3
j +z
3
k) =
= a, c b
a, b
_
c.

Oiin\. 1i. 5.6.1. Proprieta tile (1), (2) si (7) ale produsului vectorial arata
ca, n cazul a doi vectori liberi nenuli necoliniari, produsul vectorial
a b ,= 0
este un vector liber cu proprietatile:
(1) este perpendicular pe planul determinat de vectorii liberi a si b;
(2) prin conven tie, are sensul determinat de regula burghiului (ducem vec-
torul liber a peste vectorul liber b si vedem ce se ntmpla cu burghiul
(burghiul urca sau coboara)); acest sens este desemnat n gura de mai
jos prin versorul e.
(3) are lungimea (norma) egala numeric cu aria paralelogramului determinat
de vectorii liberi a si b. Cu alte cuvinte, avem formula
/
paralelogram
=
a b
= [[a[[
sin.
Produsul vectorial si aria paralelogramului
Oiin\. 1i. 5.6.2. Formula dublului produs vectorial se re tine mai u sor daca
este scrisa sub forma determinantului simbolic
a (b c) =
b c
a, b
_
a, c
.
Este important de subliniat faptul ca
(a b) c ,= a (b c)
deoarece avem
(a b) c =
a, c

b, c
_
a b
.
Lxi:iii 5.6.1. Fie vectorii liberi
a = 2i 2j + 3k
si
b = i j k.
Vom calcula n continuare aria triunghiului determinat de vectorii liberi a si b
precum si naltimea triunghiului corespunzatoare bazei b. Pentru aceasta sa calculam
produsul vectorial
a b =
i j k
2 2 3
1 1 1
= 5i +j + 4k.
5.7. PRODUSUL MIXT A TREI VECTORI LIBERI 101
Pe de o parte, deoarece aria triunghiului determinat de vectorii liberi a si b este
jumatate din aria paralelogramului determinat de vectorii liberi a si b, rezulta ca
aria triunghiului determinat de vectorii liberi a si b este data de formula
/
a b
2
=
1
2
_
5
2
+ 1
2
+ 4
2
=
42
2
.
Pe de alta parte, daca notam cu h nal timea triunghiului corespunzatoare bazei
b, formula corespunzatoare ariei triunghiului este
/
h
2
.
Prin urmare, nal timea triunghiului corespunzatoare bazei b este
h =
2/
42
1
2
+ 1
2
+ 1
2
=
42
3
=
14.
5.7. Produsul mixt a trei vectori liberi
Fie trei vectori liberi arbitrari
a = x
1
i +y
1
j +z
1
k,
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k,
c = x
3
i +y
3
j +z
3
k,
unde x
i
, y
i
, z
i
R, i 1, 2, 3.
( , , ) : V
3
V
3
V
3
R,
denita prin
(a, b, c)
def
=

a, b c
_
=
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3
,
se nume ste produsul mixt pe spa tiul vectorilor liberi V
3
.
1ioni:. 5.7.1. Urmatoarele proprieta ti ale produsului mixt sunt adevarate:
(1) (a, b, c) = (a, c, b) = (c, a, b) = (c, b, a), a, b, c V
3
;
(2) (a, b, c) = (a, b, c) = (a, b, c) = (a, b, c), R, a, b, c V
3
;
(3) (a +b, c, d) = (a, c, d) + (b, c, d), a, b, c, d V
3
;
(4) (a, b, c) = 0 daca si numai daca
(a) cel pu tin unul din vectorii liberi a, b, c este nul;
(b) doi dintre vectorii liberi a, b, c sunt coliniari;
(c) vectorii liberi a, b, c sunt coplanari.
(5) Daca vectorii liberi a, b, c sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt
reprezinta volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi a, b si c. Cu
alte cuvinte, avem formula
V
paralelipiped
=
(a, b, c)
.
Produsul mixt si volumul paralelipipedului
Di:o:1n. 1ii. Propriet atile (1), (2), (3) si (4) sunt imediate din denitia
produsului mixt si propriet atile determinantilor. Pentru a demonstra proprietatea
(5) s a observ am c a, notnd d = b c, avem
(a, b, c)
a, d
_
[[a[[
cos
=
=

[[a[[
b c
cos
=
=

[[c[[ sin
_
[[a[[ cos
= V
paralelipiped
,
unde este unghiul dintre vectorii liberi a si d = b c iar este unghiul dintre
vectorii liberi b si c.
Lxi:iii 5.7.1. Fie vectorii liberi
a = i + 2j + 2k,
b = i + 3k
si
c = 2i +j k.
Vom calcula n continuare volumul tetraedrului determinat de vectorii liberi a, b si c
precum si nal timea tetraedrului corespunzatoare bazei determinate de vectorii liberi
b si c. Pentru aceasta sa calculam produsul mixt
(a, b, c) =
1 2 2
1 0 3
2 1 1
= 19.
Pe de o parte, deoarece volumul tetraedrului construit pe vectorii liberi a, b si
c este o sesime din volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi a, b si c,
rezulta ca volumul tetraedrului determinat de vectorii liberi a, b si c este dat de
formula
V
tetraedru
=
(a, b, c)
6
=
19
6
.
Sa calculam acum produsul vectorial
b c =
i j k
1 0 3
2 1 1
= 3i 7j k.
5.7. PRODUSUL MIXT A TREI VECTORI LIBERI 103
Atunci, aria bazei determinate de vectorii liberi b si c este data de formula
/
bazei
=
b c
2
=
1
2
_
(3)
2
+ (7)
2
+ (1)
2
=
59
2
.
Pe de alta parte, daca notam cu h naltimea tetraedrului corespunzatoare bazei
determinate de vectorii liberi b si c, formula corespunzatoare volumului tetraedrului
este
V
tetraedru
=
/
bazei
h
3
.
Prin urmare, naltimea tetraedrului corespunzatoare bazei determinate de vec-
torii liberi b si c este
h =
3V
tetraedru
/
bazei
=
19
2
59
2
==
19
59
.
CAPITOLUL 6
GEOMETRIE ANALITIC
A N SPA TIU
6.1. Coordonatele unui punct din spatiu
Cu ajutorul spatiului vectorilor liberi V
3
putem introduce riguros matematic
notiunea de coordonate ale unui punct arbitrar M din spatiul tridimensional al
geometriei elementare E
3
. Pentru aceasta s a x am baza canonic a
B = i, j, k
n spatiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
si s a consider am c a aceast a baz a este
legata ntr-un punct xat O al spatiului tridimensional al geometriei elementare E
3
.
Diii:i 1i. 6.1.1. Ansamblul
= O; i, j, k
se nume ste reperul cartezian canonic al spa tiului tridimensional al geometriei
elementare E
3
. Dreptele directoare ale versorilor i, j si k sunt axele Ox, Oy si Oz
ale unui sistem de coordonate Oxyz n spa tiul tridimensional al geometriei ele-
mentare E
3
(aceste axe au acela si sens cu al versorilor i, j si k) iar punctul O este
originea sistemului de coordonate Oxyz.
Diii:i 1i. 6.1.2. Spunem ca un punct arbitrar M din spa tiul tridimensional al
geometriei elementare E
3
are coordonatele carteziene
(x, y, z) R
3
n reperul cartezian canonic
= O; i, j, k
daca vectorul de pozitie OM se descompune n baza canonica
B = i, j, k
dupa formula
OM = xi +yj +zk.
Oiin\. 1i. 6.1.1. Coordonatele carteziene (x, y, z) ale punctului M reprezinta
lungimile proiec tiilor ortogonale ale vectorului de pozi tie OM pe cele trei axe de
coordonate: Ox, Oy si Oz.
105
106 6. GEOMETRIE ANALITIC

A N SPA TIU
Punctul M(x, y, z) din spatiul E
3
Lxi:iii 6.1.1. Sa consideram un cub [OABCO
], avnd muchiile de
lungime l > 0, si sa legam n vrful O baza canonica
B = i, j, k
astfel nct direc tiile si sensurile versorilor i, j si k sa coincida cu ale muchiilor
cubului OA, OB si OO
.
Este evident ca punctul O este originea sistemului de axe. Vectorul de pozi tie
al acestei origini este OO = 0 si deci punctul O are coordonatele O(0, 0, 0).
Deoarece vectorul de pozi tie OA este coliniar cu i si are lungimea [[OA[[ = l,
rezulta ca avem
OA = li.
Prin urmare, coordonatele vrfului A sunt A(l, 0, 0).
Deoarece vectorul de pozitie OB (resp. OO
) este coliniar cu j (resp. k) si are

lungimea [[OB[[ = l (resp. [[OO
[[ = l), rezulta ca avem

OB = lj (resp. OO
= lk).
Prin urmare, coordonatele vrfurilor B si O
sunt B(0, l, 0) si O
(0, 0, l).
Coordonatele vrfului C se determina considernd vectorul de pozi tie OC care,
conform regulii paralelogramului, este
OC = OA+OB = li +lj.
Prin urmare, vrful C are coordonatele C(l, l, 0). Prin analogie, vrful A
are coor-
donatele A
(l, 0, l) iar vrful B
are coordonatele B
(0, l, l).
Vectorul de pozi tie OC
se descompune, conform regulii paralelogramului, n

OC
= OC +OO
= OA+OB +OO
= li +lj +lk.
Prin urmare, vrful C
are coordonatele C
(l, l, l).
Cu ajutorul notiunii de coordonate ale unui punct din spatiu se pot descrie
ecuatiile planelor n spatiu, a dreptelor n spatiu sau, cu alte cuvinte, se poate
dezvolta o ntreag a geometrie analitic a n spatiu. n continuare, vom considera
xat reperul cartezian canonic
= O; i, j, k
n spatiul tridimensional al geometriei elementare E
3
. Cu alte cuvinte, vom con-
sidera xat sistemul de coordonate Oxyz n spatiul tridimensional al geometriei
elementare E
3
6.2. PLANE ORIENTATE N SPA TIU 107
6.2. Plane orientate n spatiu
Din perspectiva geometriei analitice n spatiu un plan n spatiu este considerat
ca plan orientat (plan cu fa ta). Acest lucru nseamn a c a pentru a identica un
plan P n spatiu este necesar s a x am o orientare (fa ta) a planului P. Aceast a
orientare (fat a) xat a ne arat a din ce semispatiu este privit planul P sau care fat a
a planului P este considerat a vizibil a. Pentru a xa o orientare (fat a) a planului P
este sucient s a x am un vector liber nenul n care s a e perpendicular pe planul
P. Un asemenea vector liber nenul n perpendicular pe planul P se numeste vector
normal la planul P. Prin denitie, sensul vectorului normal n xeaz a orientarea
(fata) planului P. Referitor la reprezentarea intuitiv a a planului P orientat n spatiu
sunt evidente urm atoarele armatii:
(1) alegerea unui vector normal n la planul P este echivalent a cu alegerea unei
orient ari (fete);
(2) alegerea unui sens de rotatie n planul P este echivalent a cu alegerea unui
vector normal n la planul P. Acest lucru este adev arat deoarece conside-
r am, prin denitie, c a vectorul normal n la planul P are sensul determinat
de sensul de rotatie din planul P prin regula burghiului.
(3) planul P are dou a orient ari (fete). Orientarea (fata) care corespunde
sensului vectorului normal n se noteaz a cu (+) iar orientarea (fata) opus a
se noteaz a cu ().
Orientarea unui plan P n spatiu
6.2.1. Planul determinat de un punct si un vector normal nenul. S a
consider am c a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct xat n spatiul E
3
si c a
n = Ai +Bj +Ck,
unde A
2
+ B
2
+ C
2
,= 0, este un vector liber nenul dat din V
3
. Atunci, exist a un
unic plan P care trece prin punctul M
0
si este perpendicular pe vectorul liber n
(vectorul liber n este un vector normal la planul P).
Planul P determinat de punctul M
0
si vectorul normal n

A N SPA TIU
Pentru a descrie ecuatia planului P s a consider am c a M(x, y, z) este un punct
arbitrar al planului P. Este evident c a apartenenta M P este echivalent a cu
conditia
M
0
M n
M
0
M, n
_
= 0.
Folosind denitia coordonatelor unui punct n spatiu, mpreun a cu regula triun-
ghiului, obtinem relatia
M
0
M = M
0
O +OM = OM OM
0
= (x x
0
)i + (y y
0
)j + (z z
0
)k.
Prin urmare ecuatia vectorial a

M
0
M, n
_
= 0 se transcrie, la nivel de coordonate
carteziene, ca ecuatia n R
3
:
P : A(x x
0
) +B(y y
0
) +C(z z
0
) = 0.
Diii:i 1i. 6.2.1. Ecua tia anterioara se nume ste ecuatia carteziana a pla-
nului P determinat de punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si vectorul normal n(A, B, C). Dreapta
D care trece prin punctul M
0
si care este paralela cu vectorul normal n se nume ste
normala la planul P.
Oiin\. 1i. 6.2.1. Prelucrnd membrul stng al ecua tiei precedente si notnd
D
not
= Ax
0
By
0
Cz
0
,
ecuatia planului de mai sus se transcrie ca ecuatia carteziana:
P : Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+B
2
+C
2
,= 0.
Ecua tia precedenta se nume ste ecuatia generala a unui plan.
Evident, vectorul normal la planul P, denit de ecuatia generala anterioara,
este dat de vectorul liber nenul
n = Ai +Bj +Ck.
Cu alte cuvinte, coecien tii A, B si C ai lui x, y si z din ecua tia generala a unui
plan P determina coordonatele vectorului normal n la planul P.
6.2.2. Planul determinat de un punct si doi vectori liberi necoliniari.
Este cunoscut din geometria sintetic a euclidian a faptul c a dou a drepte concurente
determin a un plan. n consecint a, n geometria analitic a n spatiu un plan P
este unic determinat de un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si doi vectori liberi necoliniari
u(l
1
, m
1
, n
1
) si v(l
2
, m
2
, n
2
).
Planul P determinat de punctul M
0
si vectorii liberi u si v
6.2. PLANE ORIENTATE N SPA TIU 109
S a consider am c a M(x, y, z) este un punct arbitrar al planului P. Este evident
c a punctul M apartine planului P determinat de punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si vectorul
normal
n = u v.
Tinnd seama de denitia produsului vectorial a doi vectori liberi, rezult a c a
coordonatele (A, B, C) ale vectorului normal n la planul P sunt
A =
m
1
n
1
m
2
n
2
, B =
l
1
n
1
l
2
n
2
si C =
l
1
m
1
l
2
m
2
.
Prin urmare, folosind ecuatia cartezian a a unui plan ce trece printr-un punct
xat M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care are vectorul normal n(A, B, C) dat, obtinem ecuatia
cartezian a
P : (x x
0
)
m
1
n
1
m
2
n
2
(y y
0
)
l
1
n
1
l
2
n
2
+ (z z
0
)
l
1
m
1
l
2
m
2
= 0.
Tinnd cont acum de descompunerea dup a prima linie a unui determinant de
ordin trei, observ am c a ecuatia cartezian a de mai sus se poate restrnge sub forma
mai simpl a de determinant de ordin trei:
P :
x x
0
y y
0
z z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2
= 0.
6.2.3. Planul determinat de trei puncte necoliniare. Este cunoscut din
geometria sintetic a euclidian a faptul c a trei puncte necoliniare
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) si M
3
(x
3
, y
3
, z
3
)
determin a un unic plan P = (M
1
M
2
M
3
) n spatiu.
Planul P = (M
1
M
2
M
3
)
S a consider am c a M(x, y, z) este un punct arbitrar al planului P = (M
1
M
2
M
3
).
Este evident c a punctul M apartine planului P determinat de punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
)
si vectorii liberi necoliniari
M
1
M
2
(x
2
x
1
, y
2
y
1
, z
2
z
1
) si M
1
M
3
(x
3
x
1
, y
3
y
1
, z
3
z
1
).
Prin urmare, folosind ecuatia cartezian a a unui plan determinat de un punct si
doi vectori liberi necoliniari, rezult a c a ecuatia cartezian a a planului P este
P :
x x
1
y y
1
z z
1
x
2
x
1
y
2
y
1
z
2
z
1
x
3
x
1
y
3
y
1
z
3
z
1
0
Tinnd cont acum de descompunerea dup a ultima ultima coloan a a unui de-
terminant de ordin patru si de propriet atile determinantilor, observ am c a ecuatia

A N SPA TIU
cartezian a de mai sus se poate restrnge sub forma mai simpl a de determinant de
ordin patru:
P :
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
= 0.
Ca o consecint a imediat a a ecuatiei anterioare, obtinem c a conditia necesar a si
sucient a ca patru puncte n spatiu
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
), M
3
(x
3
, y
3
, z
3
) si M
4
(x
4
, y
4
, z
4
)
s a e coplanare este
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
x
4
y
4
z
4
1
= 0.
6.3. Drepte orientate n spatiu
Ca si n cazul planelor, n geometria analitic a n spatiu dreptele sunt considerate
ca drepte orientate (drepte cu sens de parcurs). Acest lucru nseamn a c a pentru
a identica o dreapt a D n spatiu este necesar s a x am o orientare (un sens de
parcurs) a dreptei D. Pentru a xa o orientare (un sens de parcurs) a dreptei D
este sucient s a x am un vector liber nenul a a c arui dreapt a suport s a e exact
dreapta D. Un asemenea vector liber nenul a se numeste vector director al dreptei
D. Prin denitie, sensul vectorului director a xeaz a orientarea (sensul de parcurs)
dreptei D. Referitor la reprezentarea intuitiv a a dreptei D orientate n spatiu sunt
evidente urm atoarele armatii:
(1) alegerea unui vector director a pe dreapta D este echivalent a cu alegerea
unei orient ari (unui sens de parcurs);
(2) dreapta D are dou a orient ari (sensuri de parcurs). Orientarea (sensul de
parcurs) care corespunde sensului vectorului director a se noteaz a cu (+)
iar orientarea (sensul de parcurs) opus a se noteaz a cu ().
6.3.1. Dreapta determinat a de un punct si un vector liber nenul. S a
descriem acum ecuatiile unei drepte D care trece printr-un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si
este orientat a (directionat a) de un vector liber nenul a(l, m, n).
Drepta determinat a de punctul M
0
si vectorul director a
Este evident c a un punct arbitrar M(x, y, z) din spatiu se a a pe dreapta D
dac a si numai dac a vectorul liber M
0
M este coliniar cu vectorul director a.
6.3. DREPTE ORIENTATE N SPA TIU 111
Tinnd cont de regula triunghiului si de denitia coordonatelor unui punct n
spatiu, rezult a c a avem relatiile
M
0
M = M
0
O +OM = OM OM
0
= r r
0
= (x x
0
)i + (y y
0
)j + (z z
0
)k.
Conditia de coliniaritate a vectorului liber M
0
M cu vectorul director a se reduce
la existenta unui parametru t R cu proprietatea c a
M
0
M = ta.
Scriind aceast a egalitate vectorial a la nivel de coordonate, obtinem ecua tiile para-
metrice ale dreptei D:
D :
_
_
x = x
0
+lt,
y = y
0
+mt,
z = z
0
+nt,
unde t R. Eliminnd parametrul t R din ecuatiile parametrice de mai sus,
obtinem ecua tiile carteziene ale dreptei D:
D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
,
unde l
2
+ m
2
+ n
2
,= 0. Coecientii l, m si n care determin a orientarea dreptei D
se numesc parametrii directori ai dreptei D.
Oiin\. 1i. 6.3.1. Rapoartele care intervin n ecua tiile carteziene ale dreptei D
au un caracter formal n sensul ca daca la numitor avem vreun parametru director
egal cu zero atunci obligatoriu numaratorul corespunzator este si el egal cu zero.
S a not am acum cu , si unghiurile directoare formate de vectorul director
a cu versorii i, j si k.
Unghiurile directoare , si
Oiin\. 1i. 6.3.2. Unghiurile directoare , si masoara gradul de n-
clinare al dreptei D fa ta de axele Ox, Oy si Oz.
Din denitia unghiului format de doi vectori liberi obtinem c a avem cosinusurile
directoare
cos =
a, i
_
[[a[[
=
l
l
2
+m
2
+n
2
,
cos =
a, j
_
[[a[[
=
m
l
2
+m
2
+n
2
,
cos =
a, k
_
[[a[[
=
n
l
2
+m
2
+n
2
,

A N SPA TIU
care veric a relatia
cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1.
Prin urmare, nmultind ecuatiile carteziene ale dreptei D cu factorul nenul
_
l
2
+m
2
+n
2
,
deducem c a ecuatiile carteziene ale dreptei D pot rescrise sub forma echivalent a
D :
x x
0
cos
=
y y
0
cos
=
z z
0
cos
.
6.3.2. Dreapta determinat a de dou a puncte distincte. Stim din geome-
tria sintetic a euclidian a c a dou a puncte distincte M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
)
determin a o unic a dreapt a D = M
1
M
2
.
Dreapta D = M
1
M
2
Pentru a descrie ecuatiile carteziene ale dreptei D = M
1
M
2
s a observ am c a
dreapta D este dreapta care trece prin punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) si este orientat a de
vectorul director
M
1
M
2
= M
1
O +OM
2
= OM
2
OM
1
= (x
2
x
1
)i + (y
2
y
1
)j + (z
2
z
1
)k.
Prin urmare, tinnd cont de expresiile ecuatiilor unei drepte determinate de un
punct si un vector director, deducem c a ecuatiile carteziene ale dreptei D = M
1
M
2
sunt
D :
x x
1
x
2
x
1
=
y y
1
y
2
y
1
=
z z
1
z
2
z
1
.
6.3.3. Dreapta determinat a ca intersectia a dou a plane neparalele.
Este cunoscut din cadrul geometriei sintetice euclidiene c a intersectia a dou a plane
neparalele este o dreapt a. n acest context, e P
1
si P
2
dou a plane neparalele de
ecuatii
P
1
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 si P
2
: A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0.
Conditia de neparalelism a planelor P
1
si P
2
este echivalent a cu conditia
rang
_
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
_
= 2.
Deoarece planele P
1
si P
2
sunt neparalele, rezult a c a intersectia lor determin a
o unic a dreapt a D = P
1
P
2
determinat a de ecuatiile carteziene
D = P
1
P
2
:
_
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0.
6.4. UNGHIURI N SPA TIU 113
Dreapta D = P
1
P
2
Este evident c a dac a vectorii liberi n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) si n
2
(A
2
, B
2
, C
2
) reprezint a
vectorii normali la planele P
1
si P
2
atunci vectorul liber a = n
1
n
2
reprezint a
vectorul director al dreptei D = P
1
P
2
. Deoarece avem
a = n
1
n
2
=
i j k
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
B
1
C
1
B
2
C
2
A
1
C
1
A
2
C
2
j +
A
1
B
1
A
2
B
2
k,
rezult a c a parametrii directori l, m si n ai dreptei D = P
1
P
2
sunt
l =
B
1
C
1
B
2
C
2
, m =
A
1
C
1
A
2
C
2
si n =
A
1
B
1
A
2
B
2
.
n acest context, rezult a c a ecuatiile carteziene ale dreptei D = P
1
P
2
au forma
x x
0
B
1
C
1
B
2
C
2
=
y y
0
A
1
C
1
A
2
C
2
=
z z
0
A
1
B
1
A
2
B
2
,
unde (x
0
, y
0
, z
0
) este o solutie arbitrar a a sistemului de ecuatii care determin a
dreapta D = P
1
P
2
(coordonatele unui punct arbitrar M
0
al dreptei D = P
1
P
2
).
6.4. Unghiuri n spatiu
Deoarece planele si dreptele n spatiu sunt denite ca guri geometrice orien-
tate, putem introduce n mod riguros notiunile de unghi dintre dou a plane orientate,
dintre o dreapt a orientat a si un plan orientat si dintre dou a drepte orientate.
6.4.1. Unghiul dintre dou a plane orientate. S a consider am c a
P
1
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 si P
2
: A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0,
unde A
2
i
+B
2
i
+C
2
i
,= 0, i 1, 2, sunt dou a plane orientate arbitrare n spatiu.
Atunci, vectorii normali la planele P
1
si P
2
sunt
n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) si n
2
(A
2
, B
2
, C
2
).
Prin denitie, unghiul dintre planele orientate P
1
si P
2
este unghiul [0, ]
format de vectorii normali n
1
si n
2
. Acest unghi se determin a prin formula
cos =
n
1
, n
2
[[n
1
[[ [[n
2
[[
=
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
_
A
2
1
+B
2
1
+C
2
1

_
A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
.

A N SPA TIU
Unghiul dintre planele orientate P
1
si P
2
Oiin\. 1i. 6.4.1. Prin deni tia data n geometria sintetica euclidiana, unghiul
diedru format de planele P
1
si P
2
este unghiul plan [0, ], care se obtine
sectionnd planele P
1
si P
2
cu un plan perpendicular pe dreapta de intersec tie
D = P
1
P
2
. Unghiul este nsa congruent sau suplementar cu unghiul , ca
unghiuri cu laturile perpendiculare.
Oiin\. 1i. 6.4.2. Planele P
1
si P
2
sunt perpendiculare (P
1
P
2
) daca si
numai daca:
n
1
n
2
n
1
, n
2
= 0 A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
= 0.
1
si P
2
sunt paralele neconfundate (P
1
| P
2
) daca
si numai daca:
n
1
este coliniar cu n
2

A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
,=
D
1
D
2
.
1
si P
2
sunt confundate (P
1
= P
2
) daca si numai
daca:
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D
2
.
Oiin\. 1i. 6.4.5. Rapoartele care intervin n observatiile anterioare au un
caracter formal n sensul ca daca vreun numitor este egal cu zero atunci si numara-
torul corespunzator este egal cu zero.
6.4.2. Unghiul dintre o dreapt a orientat a si un plan orientat. Fie
D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
,
unde l
2
+m
2
+n
2
,= 0, o dreapt a orientat a arbitrar a n spatiu si e
P : Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+ B
2
+ C
2
,= 0, un plan orientat arbitrar n spatiu. Atunci, vectorul
director al dreptei D este a(l, m, n) iar vectorul normal la planul P este n(A, B, C).
Prin denitie, unghiul dintre dreapta orientat a D si planul orientat P este
unghiul [0, ] format de vectorul normal n cu vectorul director a. Acest unghi
se determin a prin formula
cos =
n, a
[[n[[ [[a[[
=
Al +Bm+Cn
A
2
+B
2
+C
2
l
2
+m
2
+n
2
.
6.4. UNGHIURI N SPA TIU 115
Unghiul dintre dreapta orientat a D si planul orientat P
Oiin\. 1i. 6.4.6. Prin deni tia data n geometria sintetica euclidiana, unghiul
format de dreapta D si planul P este unghiul [0, ] dintre dreapta D si dreapta
D
, unde D
este proiec tia dreptei D pe planul P. Unghiul este legat de unghiul

prin rela tia + = 90
sau = 90
+.
Oiin\. 1i. 6.4.7. Dreapta D este paralela cu planul P (D | P, caz particular,
D P) daca si numai daca:
n, a = 0 Al +Bm+Cn = 0.
Cazul particular de incluziune D P apare odata cu condi tia suplimentara
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0.
Oiin\. 1i. 6.4.8. Dreapta D este perpendiculara pe planul P (D P) daca
si numai daca:
n este coliniar cu a
A
l
=
B
m
=
C
n
.
Oiin\. 1i. 6.4.9. Rapoartele care intervin n observatia anterioara au un ca-
racter formal n sensul ca daca vreun numitor este egal cu zero atunci si numara-
6.4.3. Unghiul dintre dou a drepte orientate. S a consider am c a
D
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
si D
2
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
unde l
2
i
+m
2
i
+n
2
i
,= 0, i 1, 2, sunt dou a drepte orientate arbitrare n spatiu.
Atunci, vectorul director al dreptei D
1
este a(l
1
, m
1
, n
1
) iar vectorul director al
dreptei D
2
este b(l
2
, m
2
, n
2
).
Prin denitie, unghiul dintre dreapta orientat a D
1
si dreapta orientat a D
2
este
unghiul [0, ] format de vectorul director a cu vectorul director b. Acest unghi
se determin a prin formula
cos =
a, b
_
[[a[[
=
l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
_
l
2
1
+m
2
1
+n
2
1
_
l
2
2
+m
2
2
+n
2
2
.

A N SPA TIU
Ughiul format de dreptele orientate D
1
si D
2
Oiin\. 1i. 6.4.10. Dreptele D
1
si D
2
sunt perpendiculare (D
1
D
2
) daca si
numai daca:
a b
a, b
_
= 0 l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
= 0.
Oiin\. 1i. 6.4.11. Dreptele D
1
si D
2
sunt paralele (D
1
| D
2
) daca si numai
daca:
a este coliniar cu b
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
.
Oiin\. 1i. 6.4.12. Rapoartele care intervin n observa tia anterioara au un
caracter formal n sensul ca daca vreun numitor este egal cu zero atunci si numara-
6.5. Distante n spatiu
n aceast a sectiune ne propunem s a g asim formule pentru determinarea urm a-
toarelor distante: distanta de la un punct la un plan, distanta de la un punct la o
dreapt a si distanta dintre dou a drepte.
6.5.1. Distanta de la un punct la un plan. S a consider am c a
P : Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+ B
2
+ C
2
,= 0, este un plan orientat arbitrar n spatiu si M
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
este un punct din spatiu exterior planului P. Evident, vectorul normal la planul P
este n(A, B, C).
Construim acum segmentul [M
0
M
1
] P, unde M
1
P este proiectia punctului
M
0
pe planul P. Atunci, distanta de la punctul M
0
la planul P este egal a cu
lungimea vectorului liber M
0
M
1
, pe care o not am cu d(M
0
, P).
Distanta de la punctul M
0
la planul P
S a presupunem c a punctul M
1
are coordonatele necunoscute M
1
(, , ). Atunci,
deoarece M
1
P iar vectorul liber
M
0
M
1
= ( x
0
)i + ( y
0
)j + ( z
0
)k
6.5. DISTAN TE N SPA TIU 117
este coliniar cu vectorul normal n(A, B, C), rezult a c a coordonatele necunoscute
, si veric a sistemul
_
_
_
A +B +C +D = 0
x
0
A
=
y
0
B
=
z
0
C
.
Rezolvnd acest sistem, g asim solutiile
_
_
= x
0
A
A
2
+B
2
+C
2
(Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D)
= y
0
B
A
2
+B
2
+C
2
(Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D)
= z
0
C
A
2
+B
2
+C
2
(Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D).
Prin urmare, lungimea vectorului liber M
0
M
1
este
M
0
M
1
=
_
( x
0
)
2
+ ( y
0
)
2
+ ( z
0
)
2
=
=
[Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D[
A
2
+B
2
+C
2
.
n concluzie, distanta de la punctul M
0
la planul P este determinat a de formula
d(M
0
, P) =
[Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D[
A
2
+B
2
+C
2
.
6.5.2. Distanta de la un punct la o dreapt a. S a consider am c a
D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
,
unde l
2
+m
2
+n
2
,= 0, este o dreapt a orientat a arbitrar a n spatiu iar A(x
1
, y
1
, z
1
)
este un punct din spatiu exterior dreptei D. Evident, dreapta D trece prin punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si are vectorul director a(l, m, n).
Construim acum segmentul [AA
] D, unde A
D este proiectia punctului A

pe dreapta D. Atunci, distanta de la punctul A la dreapta D este egal a cu lungimea
segmentului [AA
], pe care o not am cu d(A, D).

Distanta de la punctul A la dreapta D
Segmentul [AA
] este ns a n altimea paralelogramului construit pe vectorii liberi

a(l, m, n) si M
0
A(x
1
x
0
, y
1
y
0
, z
1
z
0
).

A N SPA TIU
Atunci, din formula care d a aria paralelogramului construit pe vectorii liberi a si
M
0
A obtinem c a formula care d a distanta de la punctul A la dreapta D este
d(A, D) =
a M
0
A
[[a[[
.
6.5.3. Distanta dintre dou a drepte oarecare din spatiu. S a consider am
c a
D
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
si D
2
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
unde l
2
i
+ m
2
i
+ n
2
i
,= 0, i 1, 2, sunt dou a drepte orientate arbitrare n
spatiu. Evident, dreapta D
1
trece prin punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) si are vectorul direc-
tor a
1
(l
1
, m
1
, n
1
) iar dreapta D
2
trece prin punctul M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) si are vectorul
director a
2
(l
2
, m
2
, n
2
).
Se stie din geometria sintetic a euclidian a c a dreptele D
1
si D
2
din spatiu pot
confundate, paralele, concurente sau n pozitie general a.
(1) Dac a dreptele D
1
si D
2
sunt confundate sau concurente, atunci, prin denitie,
distanta dintre dreptele D
1
si D
2
este egal a cu zero.
1
si D
2
sunt paralele, atunci distanta dintre dreptele D
1
si
D
2
este dat a de formula
d(D
1
, D
2
) =
a
1
M
1
M
2
[[a
1
[[
sau
d(D
1
, D
2
) =
a
2
M
1
M
2
[[a
2
[[
.
1
si D
2
sunt n pozitie general a, atunci exist a o unic a
dreapt a perpendicular a comun a AB, unde A D
1
, B D
2
, A ,= B, AB D
1
si
AB D
2
, a dreptelor D
1
si D
2
.
Distanta dintre dreptele D
1
si D
2
Prin denitie, distanta dintre dreptele D
1
si D
2
este d(D
1
, D
2
) =

AB
. Din
gura de mai sus, rezult a evident c a segmentul [AB] este n altimea paralelipipedului
construit pe vectorii liberi
a
1
(l
1
, m
1
, n
1
), a
2
(l
2
, m
2
, n
2
) si M
1
M
2
(x
2
x
1
, y
2
y
1
, z
2
z
1
).
Atunci, din formula care d a volumul paralelipipedului construit pe vectorii liberi
a
1
, a
2
si M
1
M
2
obtinem c a formula care d a distanta dintre dreptele D
1
si D
2
este
d(D
1
, D
2
) =
_
a
1
, a
2
, M
1
M
2
_
[[a
1
a
2
[[
.
6.5. DISTAN TE N SPA TIU 119
6.5.4. Ecuatiile carteziene ale perpendicularei comune AB. n contex-
tul anterior, este important de subliniat faptul c a perpendiculara comun a AB a
dreptelor D
1
si D
2
, aate n pozitie general a, are vectorul director dat de produsul
vectorial a
1
a
2
. Prin urmare, perpendiculara comun a AB a dreptelor D
1
si D
2
poate privit a ca intersectia dintre planele determinate de
M
1
, a
1
si a
1
a
2
,
respectiv
M
2
, a
2
si a
1
a
2
.
n consecint a, ecuatiile carteziene ale perpendicularei comune AB a dreptelor
D
1
si D
2
, aate n pozitie general a, sunt
AB :
_
x x
1
y y
1
z z
1
l
1
m
1
n
1
l
3
m
3
n
3
= 0
x x
2
y y
2
z z
2
l
2
m
2
n
2
l
3
m
3
n
3
= 0,
unde
l
3
=
m
1
n
1
m
2
n
2
, m
3
=
l
1
n
1
l
2
n
2
si n
3
=
l
1
m
1
l
2
m
2
.
CAPITOLUL 7
CONICE
Conicele sau curbele algebrice de grad doi reprezint a o clas a de curbe plane
cu propriet ati remarcabile, ntlnite n aplicatii din diverse domenii. Acestea sunt
caracterizate, ntr-un reper cartezian ortonormat din planul E
2
, printr-o ecuatie de
forma
: g(x, y) = 0,
unde functia g(x, y) este o functie polinomial a de grad doi n nedeterminatele x si
y. Din punct de vedere geometric, n acest capitol vom demostra c a o conic a nu
poate reprezenta n plan dect una dintre urm atoarele guri geometrice: elipsa,
n particular cerc, hiperbola, parabola, reuniune de drepte paralele, confundate sau
concurente, un punct sau mul timea vida.
7.1. Conice pe ecuatii reduse
Vom prezenta n aceast a sectiune caracteriz arile algebrice si principalele pro-
priet ati geometrice ale elipselor, n particular cercurilor, hiperbolelor si parabolelor,
studiate n repere carteziene ortonormate alese convenabil, dup a ecare caz n parte.
Fix am pentru nceput reperul ortonormat
= O; i, j
n planul bidimensional al geometriei euclidiene E
2
, adic a x am n E
2
un sistem
ortogonal de axe (coordonate) xOy.
7.1.1. Cercul.
Diii:i 1i. 7.1.1. Se nume ste cerc de centru C(x
0
, y
0
) si de raza r > 0
mul timea (C) a punctelor din plan M(x, y) care verica relatia
d(M, C) = r.
Oiin\. 1i. 7.1.1. Este evident ca mul timea punctelor din plan M(x, y) care
apartin cercului (C) de centru C(x
0
, y
0
) si de raza r > 0 satisface ecuatia de grad
doi
(C) : (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= r
2
numita ecuatia carteziana implicita a cercului de centru C(x
0
, y
0
) si de
raza r > 0.
Dezvoltnd p atratele n ecuatia cartezian a implicit a a cercului (C), obtinem
ecuatia
(C) : x
2
+y
2
2x
0
x 2y
0
y +x
2
0
+y
2
0
r
2
= 0,
care ne sugereaz a studiul geometric al ecuatiei de gradul doi (ecuatie de conic a) de
forma
: x
2
+y
2
+ 2ax + 2by +c = 0,
121
122 7. CONICE
unde a, b, c R. Deoarece ecuatia conicei se transcrie sub forma
: (x +a)
2
+ (y +b)
2
= ,
unde = a
2
+b
2
c, rezult a c a avem urm atoarele situatii:
(1) Dac a > 0, atunci multimea este un cerc de centru C(x
0
, y
0
), unde
x
0
= a, y
0
= b, si de raz a r =
;
(2) Dac a = 0, atunci = (a, b);
(3) Dac a < 0, atunci = .
Diii:i 1i. 7.1.2. Ecua tia
x
2
+y
2
+ 2ax + 2by +c = 0,
unde
a
2
+b
2
c > 0,
se nume ste ecuatia carteziana generala a cercului.
7.1.2. Elipsa.
Diii:i 1i. 7.1.3. Locul geometric al punctelor din plan a caror suma a dis-
tan telor la doua puncte xe F
1
si F
2
este constanta se nume ste elipsa.
Dac a alegem xOy un sistem de axe ortogonal preferential, astfel nct F
1
(c, 0)
si F
2
(c, 0), unde c > 0, atunci multimea punctelor din plan M(x, y) cu proprietatea
MF
1
+MF
2
= 2a,
unde a > 0, este caracterizat a algebric de ecuatia
(E) :
_
(x +c)
2
+y
2
+
_
(x c)
2
+y
2
= 2a.
n aceast a ecuatie, trecnd al doilea termen din stnga n membrul drept si ridicnd
de dou a ori consecutiv la p atrat, obtinem, n urma calculelor, urm atoarea ecua tie
carteziana redusa a elipsei :
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1,
unde b =
a
2
c
2
.
Elipsa (E)
n cazul elipsei (E), descris a prin ecuatia cartezian a redus a de mai sus, ntlnim
urm atoarele notiuni uzuale:
7.1. CONICE PE ECUA TII REDUSE 123
(1) Punctele F
1
(c, 0) si F
2
(c, 0) se numesc focarele elipsei (E);
(2) Segmentele OA = a si OB = b se numesc semiaxa mare si semiaxa mica
ale elipsei (E) si reprezint a axele de simetrie ale elipsei (E);
(3) Punctele A(a, 0), A
(a, 0), B(b, 0) si B
(b, 0) se numesc vrfurile elipsei

(E);
(4) Punctul O(0, 0) se numeste centrul de simetrie al elipsei (E);
(5) Dreptele x =
a
2
c
se numesc directoarele elipsei (E);
(6) Num arul real e =
c
a
< 1 se numeste excentricitatea elipsei (E).
Oiin\. 1i. 7.1.2. Elipsa (E) poate gndita si ca locul geometric al punctelor
din plan M(x, y) care verica una dintre relatiile:
MF
1
d(M, D
1
)
= e < 1 sau
MF
2
d(M, D
2
)
= e < 1,
unde D
1
: x =
a
2
c
si D
2
: x =
a
2
c
reprezinta directoarele elipsei (E).
Oiin\. 1i. 7.1.3. Daca n ecua tia elipsei (E) luam
a = b = r > 0,
atunci elipsa (E) devine un cerc (C) centrat n originea O(0, 0) si de raza r. Ecua tia
acestui cerc (C) este exprimata prin
(C) : x
2
+y
2
= r
2
.
Deoarece egalitatea a = b implica c = 0, rezulta ca focarele F
1
(c, 0) si F
2
(c, 0) ale
cercului (C) se suprapun si coincid cu centrul O(0, 0) al cercului (C). Mai mult,
prin deni tie, admitem ca excentricitatea cercului (C) este
e =
c
r
= 0.
7.1.3. Hiperbola.
Diii:i 1i. 7.1.4. Locul geometric al punctelor din plan pentru care valoarea
absoluta a diferen tei distantelor la doua puncte xe F
1
si F
2
este constanta se
nume ste hiperbola.
1
(c, 0)
si F
2
(c, 0), unde c > 0, atunci multimea punctelor din plan M(x, y) cu proprietatea
[MF
1
MF
2
[ = 2a,
unde a > 0, este caracterizat a algebric de ecuatia
(H) :
_
(x +c)
2
+y
2
_
(x c)
2
+y
2
= 2a.
n aceast a ecuatie, ridicnd de dou a ori consecutiv la p atrat si reducnd termenii
asemenea, obtinem, n urma calculelor, urm atoarea ecua tie carteziana redusa a
hiperbolei :
(H) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1,
unde b =
c
2
a
2
.
124 7. CONICE
Hiperbola (H)
n cazul hiperbolei (H), descris a prin ecuatia cartezian a redus a de mai sus,
ntlnim urm atoarele notiuni uzuale:
(1) Punctele F
1
(c, 0) si F
2
(c, 0) se numesc focarele hiperbolei (H);
(2) Axele Ox si Oy se numesc axele de simetrie ale hiperbolei (H);
(3) Punctele A(a, 0) si A
(a, 0) se numesc vrfurile hiperbolei (H);

(4) Punctul O(0, 0) se numeste centrul de simetrie al hiperbolei (H);
(5) Dreptele y =
b
a
x se numesc asimptotele hiperbolei (H);
(6) Dreptele x =
a
2
c
se numesc directoarele hiperbolei (H);
(7) Num arul real e =
c
a
> 1 se numeste excentricitatea hiperbolei (H).
Oiin\. 1i. 7.1.4. Hiperbola (H) poate gndita si ca locul geometric al
punctelor din plan M(x, y) care verica una dintre rela tiile:
MF
1
d(M, D
1
)
= e > 1 sau
MF
2
d(M, D
2
)
= e > 1,
unde D
1
: x =
a
2
c
si D
2
: x =
a
2
c
reprezinta directoarele hiperbolei (H).
7.1.4. Parabola.
Diii:i 1i. 7.1.5. Locul geometric al punctelor din plan egal departate de un
punct x F si o dreapta xa se nume ste parabola.
_
p
2
, 0
_
si : x =
p
2
, unde p > 0, atunci multimea punctelor din plan M(x, y) cu
proprietatea
MF = d(M, )
este caracterizat a algebric de ecuatia
(P) :
_
_
x
p
2
_
2
+y
2
=
x +
p
2
.
Ridicnd aceast a ecuatie la p atrat si reducnd termenii asemenea, obtinem, n urma
calculelor, urm atoarea ecua tie carteziana redusa a parabolei :
(P) : y
2
= 2px.
7.1. CONICE PE ECUA TII REDUSE 125
Parabola (P)
n cazul parabolei (P), descris a prin ecuatia cartezian a redus a de mai sus,
ntlnim urm atoarele notiuni uzuale:
(1) Punctul F
_
p
2
, 0
_
se numeste focarul parabolei (P);
(2) Axa Ox se numeste axa de simetrie a parabolei (P);
(3) Punctul O(0, 0) se numeste vrful parabolei (P);
(4) Dreapta : x =
p
2
se numeste directoarea parabolei (P).
Oiin\. 1i. 7.1.5. Excentricitatea parabolei (P) poate gndita ca raportul
constant:
e =
MF
d(M, )
= 1.
7.1.5. Reuniuni de drepte, punct si multime vid a.
Diii:i 1i. 7.1.6. Conica (DC) E
2
de ecua tie
(DC) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume ste reuniune de drepte concurente.
Diii:i 1i. 7.1.7. Conica (DP) E
2
de ecua tie
(DP) : x
2
a
2
= 0,
unde a > 0, se nume ste reuniune de drepte paralele.
Diii:i 1i. 7.1.8. Conica (D) E
2
de ecuatie
(D) : x
2
= 0
se nume ste reuniune de drepte confundate.
Diii:i 1i. 7.1.9. Conica (PCT) E
2
de ecua tie
(PCT) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume ste punct.
Diii:i 1i. 7.1.10. Conica (V ) E
2
de ecua tie
(V ) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0,
unde a, b > 0, se nume ste multimea vida.
126 7. CONICE
7.2. Conice pe ecuatie general a
S a consider am spatiul bidimensional al geometriei euclidiene plane E
2
n care
am xat un reper cartezian ortogonal
= O; i, j,
adic a am xat un sistem ortogonal de axe (coordonate) xOy.
Diii:i 1i. 7.2.1. Multimea punctelor din plan M(x, y) ale caror coordonate
verica o rela tie polinomiala de forma
: g(x, y) = 0,
unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
coecien tii reali
a
ij
R, i, j = 1, 3,
vericnd rela tia
a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0,
se nume ste conica.
7.3. Invariantii metrici , si I ai unei conice
Pentru nceput este important s a subliniem faptul c a dac a unui punct din plan
M(x, y) E
2
i atas am coordonatele omogene n spatiu
M(x
1
, x
2
, x
3
) E
3
legate prin relatiile
x =
x
1
x
3
si y =
x
2
x
3
,
unde x
3
,= 0, atunci expresia ecuatiei unei conice
: g(x, y) = 0
devine expresia echivalent a a anul arii unei forme p atratice
Q : R
3
R
denit a prin
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2a
12
x
1
x
2
+a
22
x
2
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+ 2a
23
x
2
x
3
+a
33
x
2
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Diii:i 1i. 7.3.1. Matricea simetrica
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
a formei patratice Q se nume ste matricea conicei n sistemul ortogonal de
axe xOy.
7.3. INVARIAN TII METRICI , SI I AI UNEI CONICE 127
Diii:i 1i. 7.3.2. Numerele reale
=
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
, =
a
11
a
12
a
12
a
22
si I = a
11
+a
22
se numesc invariantii metrici ai conicei .
Vom demonstra n continuare c a invariantii metrici , si I nu si modic a
valoarea n urma efectu arii unei translatii sau a unei transform ari ortogonale de
coordonate.
7.3.1. Invarianta lui , si I la translatii. S a consider am c a C(x
0
, y
0
)
este un punct arbitrar din planul geometriei euclidiene E
2
. Este evident c a translatia
sistemului de axe xOy n sistemul de axe x
Cy
, translatie denit a prin

_
x
y
_
=
_
x
_
+
_
x
0
y
0
_
,
este echivalent a cu o transformare de coordonate omogene denit a prin
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1 0 x
0
0 1 y
0
0 0 1
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
.
Atunci, efectund o translatie ca mai sus, deducem c a expresia ecuatiei conicei
: g(x, y) = 0
devine expresia echivalent a a anul arii formei p atratice
Q : R
3
R
denit a prin
Q(x
) = a
11
(x
1
)
2
+ 2a
12
x
1
x
2
+a
22
(x
2
)
2
+
g
x
(x
0
, y
0
)x
1
x
3
+
+
g
y
(x
0
, y
0
)x
2
x
3
+g(x
0
, y
0
)(x
3
)
2
,
unde x
= (x
1
, x
2
, x
3
) iar
g
x
(x
0
, y
0
) = 2(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
) si
g
y
(x
0
, y
0
) = 2(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
).
A
=
_
_
a
11
a
12
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
a
22
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
g(x
0
, y
0
)
_
_
axe x
Cy
.
Dac a consider am acum numerele reale
a
11
a
12
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
a
22
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
g(x
0
, y
0
)
a
11
a
12
a
12
a
22
si I
= a
11
+a
22
,
128 7. CONICE
atunci putem demonstra urm atorul rezultat:
1ioni:. 7.3.1. Numerele reale , , I si
, I
verica egalita tile:

=
, =
si I = I
.
Di:o:1n. 1ii. Egalit atile =
si I = I
sunt evidente. Pentru a demonstra

egalitatea =
folosim propriet atile determinantilor. Astfel, dac a nmultim n

determinantul
prima coloan a cu (x
0
) si a doua coloan a cu (y
0
) si rezultatele
le adun am la ultima coloan a, obtinem ceea ce trebuia demonstrat.
7.3.2. Invarianta lui , si I la transformari ortogonale. Este evident
c a o transformare ortogonal a de coordonate n plan denit a prin
_
x
y
_
= B
_
x
_
,
unde B
T
B = I
2
, este echivalent a cu o transformare ortogonal a de coordonate
omogene denit a prin
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
B 0
0 1
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
.
Atunci, efectund o transformare ortogonal a de coordonate ca mai sus, deducem
c a expresia ecuatiei conicei
: g(x, y) = 0
Q : R
3
R
denit a prin
Q(x
) = a
11
(x
1
)
2
+ 2a
12
x
1
x
2
+a
22
(x
2
)
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+ 2a
23
x
2
x
3
+a
33
(x
3
)
2
,
unde x
= (x
1
, x
2
, x
3
).
A
=
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
axe x
Oy
.
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
11
a
12
a
12
a
22
si I
= a
11
+a
22
.
1ioni:. 7.3.2. Numerele reale , , I si
, I
verica egalita tile:

=
, =
si I = I
.
7.3. INVARIAN TII METRICI , SI I AI UNEI CONICE 129
Di:o:1n. 1ii. Vom demonstra mai nti c a avem =
si I = I
. Pentru
aceasta, e forma p atratic a
: R
2
R
denit a prin
(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
= (x, y) A
_
x
y
_
,
unde
A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
.
n urma transform arii ortogonale de mai sus, forma p atratic a cap at a expresia
(x
, y
) = (x
, y
)
T
B A B
_
x
_
.
Deoarece numerele reale si I caracterizeaz a polinomul caracteristic
P
A
() = det(AI
2
) =
2
I +,
rezult a c a expresia acestuia este invariant a la o schimbare de baz a (schimbare de
coordonate) dat a de relatia matriceal a
A
=
T
B A B.
n concluzie, avem
=
si I = I
.
Repetnd rationamentul de mai sus pentru forma p atratic a
Q : R
3
R
denit a prin
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
) A
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
,
deducem c a, n urma transform arii ortogonale omogene de mai sus, forma p atratic a
Q cap at a expresia
Q(x
) = (x
1
, x
2
, x
3
)
_
T
B 0
0 1
_
A
_
B 0
0 1
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
.
Deoarece num arul real caracterizeaz a polinomul caracteristic
P
A
() = det(AI
3
) =
3
J
1
2
+J
2
,
unde J
1
, J
2
R, rezult a c a expresia acestuia este invariant a la o schimbare de baz a
(schimbare de coordonate) dat a de relatia matriceal a
A
=
_
T
B 0
0 1
_
A
_
B 0
0 1
_
.
n concluzie, avem
=
130 7. CONICE
7.4. Centrul unei conice
Fie conica : g(x, y) = 0, unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
si e C(x
0
, y
0
) un punct arbitrar din planul geometriei euclidiene E
2
.
Diii:i 1i. 7.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
) se nume ste centru al conicei daca este
satisfacuta urmatoarea arma tie logica:
P(x, y) P
(2x
0
x, 2y
0
y) .
Oiin\. 1i. 7.4.1. Din punct de vedere geometric, deni tia anterioara arata
ca punctul C este centrul unei conice daca pentru orice punct P de pe conica
simetricul sau fa ta de punctul C se aa tot pe conica . Din acest motiv, daca
exista, centrul unei conice se mai nume ste si centrul de simetrie al conicei .
1ioni:. 7.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
) este centru al conicei daca si numai daca
_
_
g
x
(x
0
, y
0
) = 0
g
y
(x
0
, y
0
) = 0

_
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0.
Di:o:1n. 1ii. Efectund translatia sistemului de axe xOy n sistemul de
axe x
, unde O
= C, translatie denit a prin

_
x = x
+x
0
y = y
+y
0
,
ecuatia conicei devine
: a
11
(x
)
2
+ 2a
12
x
+a
22
(y
)
2
+
g
x
(x
0
, y
0
)x
+
g
y
(x
0
, y
0
)y
+g(x
0
, y
0
) = 0.
Centrul O
= C al conicei
Evident, din denitia centrului unei conice deducem c a conditia ca noua origine
O
(0, 0) = C(x
0
, y
0
)
a sistemului de axe x
s a e centru al conicei se reduce la vericarea armatiei

logice
P(x
, y
) P
(x
, y
) .
Aceast a conditie este echivalent a cu egalitatea
a
11
(x
)
2
+ 2a
12
x
+a
22
(y
)
2
g
x
(x
0
, y
0
)x
g
y
(x
0
, y
0
)y
+g(x
0
, y
0
) = 0
7.5. REDUCEREA LA FORMA CANONIC

A A CONICELOR CU CENTRU ( = 0) 131
pentru orice punct P(x
, y
) . Prin sc adere, rezult a c a

g
x
(x
0
, y
0
)x
+
g
y
(x
0
, y
0
)y
= 0, P(x
, y
) .
Deoarece punctul P(x
, y
) este arbitrar, rezult a c a

g
x
(x
0
, y
0
) = 0 si
g
y
(x
0
, y
0
) = 0.
Oiin\. 1i. 7.4.2. Deoarece determinantul sistemului liniar

_
_
1
2
g
x
(x
0
, y
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
1
2
g
y
(x
0
, y
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0
este
=
a
11
a
12
a
12
a
22
,
rezulta ca urmatoarele armatii sunt adevarate:
(1) Daca ,= 0, atunci conica : g(x, y) = 0 are un unic centru C(x
0
, y
0
)
ale carui coordonate sunt determinate de sistemul Cramer anterior. Vom
demonstra n acest capitol ca conicele cu centru sunt: cercul, elipsa,
hiperbola, perechea de drepte concurente, un punct si multimea
vida.
(2) Daca = 0, atunci conica : g(x, y) = 0 ori nu are nici un centru, ori
admite o dreapta de centre. Vom demonstra n acest capitol ca conicele
fara centru sunt parabolele iar conicele cu o dreapta de centre sunt:
perechile de drepte paralele sau confundate si multimea vida.
7.5. Reducerea la forma canonic a a conicelor cu centru ( ,= 0)
S a consider am acum c a : g(x, y) = 0 este o conic a cu centrul C(x
0
, y
0
). Dup a
cum am observat n demonstratia teoremei precedente, efectund o translatie a
sistemului de axe xOy n sistemul de axe x
, unde O
= C, ecuatia conicei
devine
: a
11
(x
)
2
+ 2a
12
x
+a
22
(y
)
2
+g(x
0
, y
0
) = 0.
S a studiem n continuare forma p atratic a : R
2
R denit a prin
(x
, y
) = a
11
(x
)
2
+ 2a
12
x
+a
22
(y
)
2
.
Evident, matricea simetric a atasat a formei p atratice n baza canonic a a spatiului
vectorial euclidian
R
R
2
este
A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
.
Atunci, conform metodei valorilor proprii de reducere la forma canonic a a formelor
p atratice, exist a un sistem de coordonate XO
Y n raport cu care forma p atratic a

are forma canonic a
(X, Y ) =
1
X
2
+
2
Y
2
,
unde
1
si
2
sunt valorile proprii ale matricii A.
132 7. CONICE
Evident, valorile proprii
1
si
2
sunt solutiile ecuatiei caracteristice
a
11
a
12
a
12
a
22
= 0
2
I + = 0,
unde ,= 0.
S a presupunem acum c a baza n care se obtine forma canonic a a formei p atratice
este baza ortonormat a format a din vectorii proprii
e
1
= (
1
,
2
) si e
2
= (
1
,
2
)
corespunz atori valorilor proprii
1
si
2
. Atunci, transformarea de coordonate care
realizeaz a forma canonic a a formei p atratice este dat a de relatia matriceal a
_
x
_
=
_

1

1
2

2
__
X
Y
_
,
unde matricea
=
_

1

1
2

2
_
este ortogonal a, adic a veric a relatia
T
= I
2
.
(1) Relatia matriceal a
T
= I
2
implic a egalitatea det = 1.
(2) Dac a det = 1, atunci trecerea de la sistemul de axe x
la sistemul de
axe XO
Y se realizeaz a geometric printr-o rotatie. Directiile si sensurile

noilor axe de coordonate O
X si O
Y sunt determinate de reprezentantii

legati n punctul O
= C ai vectorilor proprii ortonormati e

1
si e
2
.
(3) Dac a det = 1, atunci trecerea de la sistemul de axe x
la sistemul
de axe XO
Y se realizeaz a geometric printr-o rotatie urmat a de o simetrie.

Din acest motiv, n aplicatii vom renumerota, dac a este cazul, valorile
proprii
1
si
2
si, implicit, vectorii proprii ortonormati e
1
si e
2
, astfel
nct det = 1.
n urma rotatiei de mai sus (i. e. det = 1), expresia ecuatiei conicei devine
:
1
X
2
+
2
Y
2
+g(x
0
, y
0
) = 0.
Evident, matricea conicei n sistemul de axe XO
Y este
/ =
_
_

1
0 0
0
2
0
0 0 g(x
0
, y
0
)
_
_
.
Tinnd cont de invarianta lui si la translatii si transform ari ortogonale de
coordonate, deducem c a
= (
1

2
) g(x
0
, y
0
) si =
1

2
,
adic a
g(x
0
, y
0
) =

.
n concluzie, n urma unei roto-translatii convenabile, ecuatia conicei cu
centrul n punctul C(x
0
, y
0
) poate scris a n forma canonica:
:
1
X
2
+
2
Y
2
+

= 0.

A A CONICELOR CU CENTRU ( = 0) 133
1ioni:. 7.5.1. Daca : g(x, y) = 0 este o conica cu centrul n punctul
C(x
0
, y
0
), atunci conica poate reprezenta n plan una dintre urmatoarele guri
geometrice: o elipsa, n particular un cerc, o hiperbola, o reuniune de drepte
concurente, un punct sau multimea vida.
Di:o:1n. 1ii. Tinnd cont de ecuatia canonic a a conicei scris a anterior
si utiliznd notatiile
a =
_
, b =
_
, =
_
[
1
[ si =
_
[
2
[,
avem urm atoarele situatii posibile:
(1) ,= 0;
(a) > 0
1

2
> 0
1
,
2
> 0 sau
1
,
2
< 0;
(i) Dac a
1
,
2
> 0 si < 0 sau
1
,
2
< 0 si > 0, atunci
ecuatia canonic a a conicei poate pus a sub forma
:
X
2
a
2
+
Y
2
b
2
1 = 0;
n acest caz suntem n prezenta unei elipse;
(ii) Dac a
1
,
2
> 0 si > 0 sau
1
,
2
< 0 si < 0, atunci
ecuatia canonic a a conicei poate pus a sub forma
:
X
2
a
2
+
Y
2
b
2
+ 1 = 0;
n acest caz suntem n prezenta mul timii vide;
(b) < 0
1

2
< 0
1
> 0,
2
< 0 sau
1
< 0,
2
> 0;
(i) Dac a
1
> 0,
2
< 0 si < 0 sau
1
< 0,
2
> 0 si > 0,
atunci ecuatia canonic a a conicei poate pus a sub forma
:
X
2
a
2

Y
2
b
2
+ 1 = 0;
(ii) Dac a
1
> 0,
2
< 0 si > 0 sau
1
< 0,
2
> 0 si < 0,
atunci ecuatia canonic a a conicei poate pus a sub forma
:
X
2
a
2

Y
2
b
2
1 = 0;
n ambele cazuri suntem n prezenta unei hiperbole;
(2) = 0;
(a) > 0
1

2
> 0
1
,
2
> 0 sau
1
,
2
< 0;
n acest caz ecuatia canonic a a conicei poate pus a sub forma
2
X
2
+
2
Y
2
= 0 X = Y = 0.
n aceast a situatie avem de-a face cu un punct care este exact centrul
conicei C(x
0
, y
0
);
134 7. CONICE
(b) < 0
1

2
< 0
1
> 0,
2
< 0 sau
1
< 0,
2
> 0;
n acest caz ecuatia canonic a a conicei poate pus a sub forma
2
X
2
2
Y
2
= 0 (X Y )(X +Y ) = 0.
n aceast a situatie avem de-a face cu reuniunea a doua drepte con-
curente D
1
si D
2
descrise de ecuatiile
D
1
: X Y = 0 si D
2
: X +Y = 0.
Punctul de intersectie D
1
D
2
al dreptelor D
1
si D
2
este exact centrul
conicei C(x
0
, y
0
).
Conoi.ni 7.5.1 (Clasicarea conicelor cu centru). Sa consideram ca

: g(x, y) = 0
este o conica cu centru ( ,= 0). Atunci, urmatoarea clasicare a conicelor cu centru
este adevarata:
(1) pentru ,= 0 avem:
(a) daca < 0, atunci conica este o hiperbola;
(b) daca > 0, atunci avem:
(i) daca I < 0, atunci conica este o elipsa;
(ii) daca I > 0, atunci conica este o multimea vida;
(2) pentru = 0 avem:
(a) daca < 0, atunci conica este o reuniune de drepte concurente;
(b) daca > 0, atunci conica este o un punct.
Oiin\. 1i. 7.5.1. n cazul ,= 0 si > 0 nu putem avea I = 0.
7.6. Reducerea la forma canonic a a conicelor far a centru ( = 0)
Fie : g(x, y) = 0, unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
o conic a cu = 0. Reaminitm c a, n acest caz, sistemul liniar
_
_
1
2
g
x
= a
11
x +a
12
y +a
13
= 0
1
2
g
y
= a
12
x +a
22
y +a
23
= 0
este ori incompatibil ori admite o innitate de solutii. Cu alte cuvinte, conica ori
nu admite niciun centru de simetrie ori admite o dreapt a de centre de simetrie.
Diii:i 1i. 7.6.1. O conica : g(x, y) = 0, unde = 0, se nume ste conica
fara centru.
1ioni:. 7.6.1. Daca : g(x, y) = 0 este o conica fara centru, atunci conica
poate reprezenta n plan una dintre urmatoarele guri geometrice: o parabola, o
reuniune de drepte paralele sau confundate sau multimea vida.
A A CONICELOR F
AR
A CENTRU ( = 0) 135
Di:o:1n. 1ii. S a consider am din nou forma p atratic a : R
2
R denit a
prin
(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
,
unde a
2
11
+ a
2
12
+ a
2
22
,= 0. Matricea formei p atratice n sistemul de coordonate
xOy este evident matricea simetric a
A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
,
unde det A = = 0. Mai mult, valorile proprii
1
si
2
ale matricii A sunt r ad acinile
ecuatiei caracteristice
a
11
a
12
a
12
a
22
= 0
2
I = 0,
adic a valorile proprii sunt
1
= 0 si
2
= I ,= 0. Dac a not am acum cu
e
1
= (
1
,
2
) si e
2
= (
1
,
2
)
vectorii proprii ortonormati corespunz atori valorilor proprii
1
= 0 si
2
= I ,= 0 si
efectu am rotatia
_
x
y
_
=
_

1

1
2

2
__
x
_
,
unde matricea
=
_

1

1
2

2
_
veric a egalitatea
det = 1,
atunci ecuatia conicei se rescrie sub forma
: I(y
)
2
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
+a
33
= 0.
Evident, matricea conicei n sistemul de coordonate x
Oy
este matricea simetric a

A
=
_
_
0 0 a
13
0 I a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
Deoarece trecerea de la sistemul de coordonate xOy la sistemul de coordonate x
Oy
s-a f acut printr-o rotatie, deducem c a invariantul are valoarea

= I(a
13
)
2
,
adic a avem
a
13
=
_
I
.
Vom considera n continuare urm atoarele cazuri posibile:
(1) Dac a ,= 0, atunci a
13
,= 0. n aceast a situatie, efectu am o translatie a
sistemului de axe x
Oy
n sistemul de axe XCY, translatie denit a prin

_
x
= X +x
0
y
= Y +y
0
,
136 7. CONICE
unde punctul C(x
0
, y
0
) este ales astfel nct ecuatia conicei s a capete o
form a ct mai simpl a. Deoarece efectund o asemenea translatie ecuatia
conicei se reduce la
: IY
2
+ 2a
13
X + 2(Iy
0
+a
23
)Y +Iy
2
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+a
33
= 0,
determin am punctul C(x
0
, y
0
) impunnd conditiile
_
Iy
0
+a
23
= 0
Iy
2
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+a
33
= 0.
Este evident c a acest sistem are o solutia unic a
_
_
y
0
=
a
23
I
x
0
=
Iy
2
0
+ 2a
23
y
0
+a
33
2a
13
si deci ecuatia conicei se poate scrie sub forma canonic a
: Y
2
= 2pX,
unde
p =
2a
13
I
=
_
I
3
.
Prin urmare, conica este o parabola cu vrful n punctul C(x
0
, y
0
) si axa
de simetrie CX.
(2) Dac a = 0, atunci a
13
= 0. n aceast a situatie, ecuatia conicei se scrie
sub forma
: I(y
)
2
+ 2a
23
y
+a
33
= 0,
adic a avem de-a face cu o ecuatie polinomial a de gradul doi n y
. Fie k
1
si k
2
r ad acinile reale sau complexe ale acestui polinom.
(a) (i) Dac a k
1
, k
2
R si k
1
,= k
2
, atunci forma canonic a a ecuatiei
conicei este
:
_
y
+
a
23
I
_
2
+
a
33
I

(a
23
)
2
I
2
= 0,
unde
a
33
I

(a
23
)
2
I
2
< 0.
Efectund atunci translatia
_
_
_
X = x
Y = y
+
a
23
I
si utiliznd notatia
k =
_
(a
23
)
2
I
2

a
33
I
,
expresia canonic a a ecuatiei conicei devine
: Y
2
k
2
= 0 (Y k)(Y +k) = 0,
7.7. CLASIFICAREA IZOMETRIC

A A CONICELOR. REPREZENTARE GRAFIC
A 137
unde k ,= 0. Prin urmare, conica este reuniunea D
1
D
2
a
doua drepte paralele, unde
D
1
: Y k = 0 si D
2
: Y +k = 0.
(ii) Dac a k
1
= k
2
R, atunci dup a efectuarea translatiei de la
punctul (i) expresia canonic a a ecuatiei conicei devine
: Y
2
= 0.
Prin urmare, conica este reuniunea D
1
D
2
a doua drepte
confundate, unde
D
1
= D
2
: Y = 0.
(iii) Dac a k
1
, k
2
/ R, atunci, evident, ecuatia conicei caracteri-
zeaz a mul timea vida.
Conoi.ni 7.6.1 (Clasicarea conicelor f ar a centru). Sa consideram ca

: g(x, y) = 0
este o conica fara centru ( = 0). Atunci, urmatoarea clasicare a conicelor fara
centru este adevarata:
(1) Daca ,= 0, atunci conica este o parabola;
(2) Daca = 0, atunci conica este o reuniune de drepte paralele sau
confundate sau multimea vida.
7.7. Clasicarea izometric a a conicelor. Reprezentare grac a
S a consider am c a
: g(x, y) = 0,
unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0,
este o conic a si s a presupunem c a , si I sunt invariantii metrici ai conicei .
Dup a cum am observat n sectiunile precedente invariantii metrici , si I
ne dau informatii n ceea ce priveste clasicarea conicei . Din aceast a perspectiv a
vom spune c a invariantul ne ofer a informatii despre natura conicei , n timp
ce invariantul ne ofer a informatii despre genul conicei . Atunci, pentru o mai
clar a sintetizare a rezultatelor din sectiunile precedente, vom utiliza urm atoarea
terminologie natural a:
(1) Conica pentru care ,= 0 (elips a, hiperbol a, parabol a, multime vid a)
se numeste conic a nedegenerata.
(2) Conica pentru care = 0 (reuniune de drepte concurente sau paralele
sau confundate, un punct, multime vid a) se numeste conic a degenerata.
(3) Conica pentru care > 0 (elips a, un punct, multime vid a) se numeste
conic a de tip eliptic.
(4) Conica pentru care < 0 (hiperbol a, reuniune de drepte concurente) se
numeste conic a de tip hiperbolic.
138 7. CONICE
(5) Conica pentru care = 0 (parabol a, reuniune de drepte paralele sau
confundate, multime vid a) se numeste conic a de tip parabolic.
n acest context, folosind invariantii metrici , si I ai unei conice , suntem
n m asur a s a d am urm atoarea clasicare izometrica a conicelor:
(1) Dac a ,= 0, atunci conica este o conic a nedegenerata;
(a) Dac a > 0, atunci conica este:
(i) o elipsa pentru I < 0;
(ii) mul timea vida pentru I > 0;
(b) Dac a = 0, atunci conica este o parabola;
(c) Dac a < 0, atunci conica este o hiperbola;
(2) Dac a = 0, atunci conica este o conic a degenerata;
(a) Dac a > 0, atunci conica este o un punct;
(b) Dac a = 0, atunci conica este o reuniune de drepte paralele sau
confundate sau mul timea vida;
(c) Dac a < 0, atunci conica este o reuniune de drepte concurente.
Mai mult, n urma studiilor f acute n sectiunile precedente, putem scoate n
evident a urm atorul
Algoritm de reprezentare grac a a conicei
-Metoda roto-translatiei-
(1) Se precizeaz a natura si genul conicei dup a valorile invariantilor metrici
, si I.
(2) Se asociaz a conicei forma p atratic a : R
2
R, denit a prin
(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
,
si se scrie matricea simetric a
A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
a formei p atratice .
(3) Se calculeaz a valorile proprii
1
si
2
ale matricii A ca r ad acini ale ecuatiei
caracteristice
a
11
a
12
a
12
a
22
= 0
2
I + = 0.
(4) Se calculeaz a subspatiile proprii
V
1
=
_
(x, y) R
2
_
a
11
1
a
12
a
12
a
22
1
__
x
y
_
=
_
0
0
__
si
V
2
=
_
(x, y) R
2
_
a
11
2
a
12
a
12
a
22
2
__
x
y
_
=
_
0
0
__
corespunz atoare valorilor proprii
1
si
2
ale matricii A.

A 139
(5) Printr-o eventual a renumerotare, se aleg
e
1
= (
1
,
2
) si e
2
= (
1
,
2
)
1
si
2
astfel
nct
det = 1,
unde
=
_

1

1
2

2
_
.
(6) Se efectueaz a rotatia
_
x
y
_
=
_
x
_
n urma c areia ecuatia conicei devine
:
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
+a
33
= 0,
unde a
13
, a
23
, a
33
R.
(7) Fortnd factorii comuni
1
si
2
(dac a este cazul) si restrngnd p atratele
descompuse, se rescrie ecuatia conicei sub forma
:
1
(x
+x
0
)
2
+
2
(y
+y
0
)
2
+a = 0,
unde x
0
, y
0
, a R.
(8) Se efectueaz a translatia
_
X = x
+x
0
Y = y
+y
0
si se scrie ecuatia canonic a
:
1
X
2
+
2
Y
2
+a = 0.
(9) Se traseaz a sistemul initial de axe xOy si se efectueaz a rotatia acestuia n
sistemul de axe x
Oy
. Directiile si sensurile axelor Ox
si Oy
coincid cu
directiile si sensurile vectorilor proprii ortonormati e
1
si e
2
.
(10) Se efectueaz a translatia sistemului de axe x
Oy
n sistemul de axe XCY,

unde punctul C are coordonatele C(x
0
, y
0
).
(11) Se reprezint a grac ecuatia canonic a de la punctul (8) n ultimul sistem
de axe XCY.
Oiin\. 1i. 7.7.1. n unele aplicatii vom folosi notatiile x
= X si y
= Y.
Oiin\. 1i. 7.7.2. Daca a
12
= 0, atunci algoritmul de mai sus ncepe direct
de la punctul (7), adica se efectueaza doar o translatie.
13
= a
23
= 0, atunci n algoritmul de mai sus se sar
punctele (7), (8) si (10), adica se efectueaza doar o rotatie.
Oiin\. 1i. 7.7.4. Daca n algoritmul de mai sus nu se sare nici un pas, atunci
spunem ca am aplicat metoda roto-translatiei.
140 7. CONICE
Lxi:iii 7.7.1. Sa se precizeze natura si genul conicei
: 5x
2
+ 8xy + 5y
2
18x 18y + 9 = 0.
Mai mult, utiliznd metoda roto-transla tiei, sa se reduca ecuatia conicei la forma
canonica si sa se reprezinte grac conica .
Matricea conicei este matricea simetrica
A =
_
_
5 4 9
4 5 9
9 9 9
_
_
.
Atunci, invarian tii metrici ai conicei sunt
=
5 4 9
4 5 9
9 9 9
= 81 ,= 0, =
5 4
4 5
= 9 > 0 si I = 10.
Deoarece avem
I = 810 < 0
rezulta ca conica este o elipsa.
Pentru a gasi forma canonica a elipsei sa consideram forma patratica
(x, y) = 5x
2
+ 8xy + 5y
2
a carei matrice este matricea simetrica
A =
_
5 4
4 5
_
.
Ecua tia caracteristica a matricii simetrice A este
5 4
4 5
= 0
2
10 + 9 = 0
si deci valorile proprii ale matricii simetrice A sunt
1
= 9 si
2
= 1.
Subspa tiul propriu V
1
corespunzator valorii proprii
1
= 9 este
V
1
=
_
(x, y) R
2
_
4 4
4 4
__
x
y
_
=
_
0
0
__
=
=
_
(x, y) R
2
[ x +y = 0
_
=
= (x, x) [ x R
iar subspa tiul propriu V
2
2
= 1 este
V
2
=
_
(x, y) R
2
_
4 4
4 4
__
x
y
_
=
_
0
0
__
=
=
_
(x, y) R
2
[ x +y = 0
_
=
= (x, x) [ x R .
Ni ste vectori proprii ortonorma ti corespunzatori valorilor proprii
1
si
2
sunt
e
1
=
1
2
(1, 1) si e
2
=
1
2
(1, 1),
unde matricea
=
1
2
_
1 1
1 1
_

A 141
verica rela tia
det = 1.
Efectund acum rota tia
_
x
y
_
=
_
x
_
x
y
_
=
1
2
_
1 1
1 1
__
x
_
x =
1
2
(x
)
y =
1
2
(x
+y
),
ecuatia conicei se reduce la
: 9(x
)
2
+ (y
)
2
18
2x
+ 9 = 0.
Prin formari de patrate perfecte, ob tinem
: 9(x
2)
2
+ (y
)
2
9 = 0.
Efectund acum transla tia
_
X = x
2
Y = y
,
ecuatia conicei se reduce la ecua tia canonica
: 9X
2
+Y
2
9 = 0 :
X
2
1
+
Y
2
9
1 = 0,
adica la ecuatia unei elipse.
Gracul elipsei este reprezentat mai jos n sistemul de axe XCY , unde punc-
tul C are coordonatele
C(x
2, y
= 0) C (x = 1, y = 1) .
Elipsa
Este evident ca elipsa are axele de simetrie D
1
= CY si D
2
= CX de ecua tii
D
1
: X = 0 si D
2
: Y = 0
sau, la nivel de coordonate x
si y
, de ecua tii
D
1
: x
2 = 0 si D
2
: y
= 0.
142 7. CONICE
Deoarece avem rela tiile
_
_
x
=
1
2
(x +y)
y
=
1
2
(x +y),
rezulta ca axele de simetrie D
1
si D
2
ale elipsei au ecua tiile
D
1
: x +y 2 = 0 si D
2
: y x = 0.
: 3x
2
4xy 2x + 4y 3 = 0.
A =
_
_
3 2 1
2 0 2
1 2 3
_
_
.
=
3 2 1
2 0 2
1 2 3
= 8 ,= 0, =
3 2
2 0
= 4 < 0 si I = 3,
adica conica este o hiperbola.
Pentru a gasi forma canonica a hiperbolei sa consideram forma patratica
(x, y) = 3x
2
4xy
A =
_
3 2
2 0
_
.
3 2
2
= 0
2
3 4 = 0
1
= 1 si
2
= 4.
1
1
= 1 este
V
1
=
_
(x, y) R
2
_
4 2
2 1
__
x
y
_
=
_
0
0
__
=
=
_
(x, y) R
2
[ 2x +y = 0
_
=
= (x, 2x) [ x R
2
2
= 4 este
V
2
=
_
(x, y) R
2
_
1 2
2 4
__
x
y
_
=
_
0
0
__
=
=
_
(x, y) R
2
[ x + 2y = 0
_
=
= (2y, y) [ y R .

A 143
1
si
2
sunt
e
1
=
1
5
(1, 2) si e
2
=
1
5
(2, 1),
unde matricea
=
1
5
_
1 2
2 1
_
verica rela tia
det = 1.
n acest context, renumerotam
1
=
2
,
2
=
1
si corespunzator e
1
= e
2
, e
2
= e
1
,
pentru a ob tine matricea de rotatie
=
1
5
_
2 1
1 2
_
,
unde
det
= 1.
_
x
y
_
=
_
x
_
x
y
_
=
1
5
_
2 1
1 2
__
x
_
x =
1
5
(2x
+y
)
y =
1
5
(2y
),
: 4(x
)
2
(y
)
2
5
x
+
6
5
y
3 = 0.
: 4
_
x
5
_
2
_
y
5
_
2
2 = 0.
_
_
x
= x
5
y
= y
5
,
: 4(x
)
2
(y
)
2
2 = 0 :
(x
)
2
1
2
(y
)
2
2
1 = 0,
adica la ecuatia unei hiperbole.
Gracul hiperbolei este reprezentat mai jos n sistemul de axe x
C
1
y
, unde
punctul C
1
are coordonatele
C
1
_
x
=
1
5
, y
=
3
5
_
C
1
(x = 1, y = 1) .
144 7. CONICE
Hiperbola
Este evident ca hiperbola are axele de simetrie D
1
= C
1
y
si D
2
= C
1
x
de
ecuatii
D
1
: x
= 0 si D
2
: y
= 0
si y
, de ecua tii
D
1
: x
5
= 0 si D
2
: y
5
= 0.
_
_
x
=
1
5
(2x y)
y
=
1
5
(x + 2y),
rezulta ca axele de simetrie D
1
si D
2
ale hiperbolei au ecuatiile
D
1
: 2x y 1 = 0 si D
2
: x + 2y 3 = 0.
Mai mult, hiperbola admite asimptotele d
1
si d
2
(reprezentate punctat) de
ecuatii
d
1,2
: y
= 2x
si y
, de ecua tii
d
1
: 2x
+y
5
= 0 si d
2
: 2x
+y
5 = 0
sau, la nivel de coordonate x si y, de ecua tii
d
1
: 3x + 4y 1 = 0 si d
2
: x 1 = 0.
: 9x
2
6xy +y
2
+ 20x = 0.
A =
_
_
9 3 10
3 1 0
10 0 0
_
_
.

A 145
=
9 3 10
3 1 0
10 0 0
= 100 ,= 0, =
9 3
3 1
= 0 si I = 10,
adica conica este o parabola.
Pentru a gasi forma canonica a parabolei sa consideram forma patratica
(x, y) = 9x
2
6xy +y
2
A =
_
9 3
3 1
_
.
9 3
3 1
= 0
2
10 = 0
1
= 0 si
2
= 10.
1
1
= 0 este
V
1
=
_
(x, y) R
2
_
9 3
3 1
__
x
y
_
=
_
0
0
__
=
=
_
(x, y) R
2
[ 3x +y = 0
_
=
= (x, 3x) [ x R
2
2
= 10 este
V
2
=
_
(x, y) R
2
_
1 3
3 9
__
x
y
_
=
_
0
0
__
=
=
_
(x, y) R
2
[ x + 3y = 0
_
=
= (3y, y) [ y R .
1
si
2
sunt
e
1
=
1
10
(1, 3) si e
2
=
1
10
(3, 1),
unde matricea
=
1
10
_
1 3
3 1
_
verica rela tia
det = 1.
_
x
y
_
=
_
x
_
x
y
_
=
1
10
_
1 3
3 1
__
x
_
x =
1
10
(x
3y
)
y =
1
10
(3x
+y
),
146 7. CONICE
: 10(y
)
2
+
20
10
x
60
10
y
= 0 : (y
)
2
+
2
10
x
10
y
= 0.
:
_
y
10
_
2
+
2
10
x
9
10
= 0.
_
_
_
x
= x
= y
10
,
: (y
)
2
=
2
10
x
+
9
10
,
adica la ecuatia unei parabole.
Gracul parabolei este reprezentat mai jos n sistemul de axe x
Cy
, unde
punctul C are coordonatele
C
_
x
= 0, y
=
3
10
_
C
_
x =
9
10
, y =
3
10
_
.
Parabola
Este evident ca parabola are vrful n punctul V de coordonate
V
_
x
=
9
2
10
, y
= 0
_
V
_
x
=
9
2
10
, y
=
3
10
_
V
_
x =
9
20
, y =
3
4
_
si axa de simetrie D = Cx
de ecua tie
D : y
= 0
si y
, de ecua tie
D : y
10
= 0.

A 147
_
_
x
=
1
10
(x + 3y)
y
=
1
10
(3x +y),
rezulta ca axa de simetrie D a parabolei are ecua tia
D : 3x +y 3 = 0.
CAPITOLUL 8
CUADRICE
Cuadricele sau suprafetele algebrice de grad doi reprezint a o clas a de suprafete
n spatiu, cu propriet ati remarcabile, ntlnite n aplicatii din diverse domenii. Aces-
tea sunt caracterizate, ntr-un reper cartezian ortonormat din spatiul E
3
, printr-o
ecuatie de forma
: g(x, y, z) = 0,
unde functia g(x, y, z) este o functie polinomial a de grad doi n nedeterminatele x,
y si z. Din punct de vedere geometric, n acest capitol vom demostra c a o cuadric a
nu poate reprezenta n spatiu dect una dintre urm atoarele guri geometrice: o
sfera, un elipsoid, un hiperboloid cu o pnza sau doua, un paraboloid eliptic sau
hiperbolic, un con eliptic sau circular, un cilindru circular, eliptic, hiperbolic sau
parabolic, o reuniune de plane secante, paralele sau confundate, o dreapta, un punct
sau mul timea vida.
8.1. Cuadrice pe ecuatii reduse
Vom prezenta n aceast a sectiune caracteriz arile algebrice si principalele pro-
priet ati geometrice ale cuadricelor, studiate n repere carteziene ortonormate alese
convenabil, dup a ecare caz n parte. Fix am pentru nceput reperul ortonormat
= O; i, j, k
n spatiul tridimensional al geometriei euclidiene E
3
, adic a x am n E
3
un sistem
ortogonal de axe (coordonate) Oxyz.
8.1.1. Sfera.
Diii:i 1i. 8.1.1. Se nume ste sfera de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si de raza r > 0
mul timea (S) a punctelor din spa tiu M(x, y, z) care verica relatia
d(M, C) = r.
Oiin\. 1i. 8.1.1. Este evident ca multimea punctelor din spa tiu M(x, y, z)
care apar tin sferei (S) de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si de raza r > 0 satisface ecuatia de
grad doi
(S) : (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
numita ecuatia carteziana implicita a sferei de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si de
raza r > 0.
149
150 8. CUADRICE
Sfera (S)
Dezvoltnd p atratele n ecuatia cartezian a implicit a a sferei (S), obtinem ecuatia
(S) : x
2
+y
2
+z
2
2x
0
x 2y
0
y 2z
0
z +x
2
0
+y
2
0
+z
2
0
r
2
= 0,
care ne sugereaz a studiul geometric al ecuatiei de gradul doi (ecuatie de cuadric a)
de forma
: x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0,
unde a, b, c, d R. Deoarece ecuatia cuadricei se transcrie sub forma
: (x +a)
2
+ (y +b)
2
+ (z +c)
2
= ,
unde = a
2
+b
2
+c
2
d, rezult a c a avem urm atoarele situatii:
(1) Dac a > 0, atunci multimea este o sfer a de centru C(x
0
, y
0
, z
0
), unde
x
0
= a, y
0
= b, z
0
= c, si de raz a r =
;
(2) Dac a = 0, atunci = (a, b, c);
(3) Dac a < 0, atunci = .
Diii:i 1i. 8.1.2. Ecua tia
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0,
unde
a
2
+b
2
+c
2
d > 0,
se nume ste ecuatia carteziana generala a sferei.
8.1.2. Elipsoidul.
Diii:i 1i. 8.1.3. Cuadrica (E) E
3
de ecua tie
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume ste elipsoid.
Este evident c a putem determina forma elipsoidului (E) studiind intersectiile
acestuia cu plane paralele cu planele de coordonate ale sistemului de axe Oxyz.
Astfel, observ am c a intersectiile elipsoidului (E) cu plane paralele cu planele de
coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
8.1. CUADRICE PE ECUA TII REDUSE 151
(1) Elipsele
(E
) :
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+

2
c
2
1 = 0
z = ,
(E
) :
_
_
_
x
2
a
2
+
z
2
c
2
+

2
b
2
1 = 0
y = ,
(E
) :
_
_
_
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+

2
a
2
1 = 0
x =
pentru [[ < c, [[ < b si [[ < a;
(2) Un punct pentru [[ = c sau [[ = b sau [[ = a;
(3) Mul timea vida pentru [[ > c, [[ > b si [[ > a.
Elipsoidul (E)
Planele de coordonate xOy, xOz si yOz sunt plane de simetrie ale elipsoidului
(E) deoarece schimbnd pe rnd pe x n x, pe y n y si pe z n z ecuatia
elipsoidului (E) nu se modic a. Mai mult, deoarece schimb arile tripletului (x, y, z)
respectiv n (x, y, z), (x, y, z), (x, y, z) nu modic a ecuatia elipsoidului
(E), rezult a c a axele de coordonate Ox, Oy si Oz sunt axe de simetrie ale elip-
soidului (E). Prin urmare, originea O este centru de simetrie al elipsoidului (E).
Punctele n care axele de simetrie nteap a elipsoidul (E) se numesc vrfurile
elipsoidului (E).
Oiin\. 1i. 8.1.2. n cazul n care avem a = b = c = r > 0 elipsoidul (E)
devine o sfera (S) centrata n originea O(0, 0, 0) si de raza r care are ecua tia
(S) : x
2
+y
2
+z
2
= r
2
.
Oiin\. 1i. 8.1.3. Elipsoidul este utilizat ca suprafata de referinta n mecanica
(elipsoidul de iner tie) si n geodezie si topograe (pentru masuratori).
8.1.3. Hiperboloidul cu o pnz a.
Diii:i 1i. 8.1.4. Cuadrica (H
1
) E
3
de ecua tie
(H
1
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume ste hiperboloid cu o pnza.
152 8. CUADRICE
Intersectiile hiperboloidului cu o pnz a (H
1
) cu plane paralele cu planele de
coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
) :
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2

2
c
2
1 = 0
z =
pentru R;
(2) Hiperbolele
(H
) :
_
_
_
x
2
a
2

z
2
c
2
+

2
b
2
1 = 0
y = ,
(H
) :
_
_
_
y
2
b
2

z
2
c
2
+

2
a
2
1 = 0
x =
pentru , R.
Hiperboloidul cu o pnz a (H
1
)
Din punct de vedere al simetriilor, hiperboloidul cu o pnz a (H
1
) are aceleasi
simetrii cu ale elipsoidului (E).
Oiin\. 1i. 8.1.4. Hiperboloidul cu o pnza este folosit n construc tii indus-
triale ca model pentru turnuri de racire sau co suri de fum.
Dac a scriem ecuatia hiperboloidului cu o pnz a (H
1
) sub forma
(H
1
) :
_
x
a

z
c
__
x
a
+
z
c
_
=
_
1
y
b
__
1 +
y
b
_
si consider am familiile de drepte
D
:
_
_
x
a
+
z
c
=
_
1 +
y
b
_
_
x
a

z
c
_
= 1
y
b
, D
:
_
_
x
a

z
c
= 0
1 +
y
b
= 0
D
:
_
_
x
a
+
z
c
=
_
1
y
b
_
_
x
a

z
c
_
= 1 +
y
b
, D
:
_
_
x
a

z
c
= 0
1
y
b
= 0,
unde , R, atunci obtinem evident urm atorul rezultat geometric:
1ioni:. 8.1.1. (i) Prin orice punct M(x
0
, y
0
, z
0
) al hiperboloidului cu o pnza
(H
1
) trec doua drepte distincte: una din familia
(D
)
R
D
si una din familia

(D
)
R
D
.
(ii) Familiile de drepte (D
)
R
D
si (D
)
R
D
sunt incluse n ntregime

n hiperboloidul cu o pnza (H
1
) si verica rela tiile
(H
1
) =
_
_
R
D
_
_
D
=
_
_
_
R
D
_
_
_
D
.
Generatoarele hiperboloidului cu o pnz a (H
1
)
Diii:i 1i. 8.1.5. Familiile de drepte (D
)
R
D
si (D
)
R
D
se numesc
generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pnza (H
1
).
Diii:i 1i. 8.1.6. O cuadrica cu proprietatea ca prin ecare punct al sau trec
doua drepte distincte continute n cuadrica se nume ste cuadrica dublu riglata.
Conoi.ni 8.1.1. Hiperboloidul cu o pnza (H
1
) este o cuadrica dublu riglata.
8.1.4. Hiperboloidul cu dou a pnze.
Diii:i 1i. 8.1.7. Cuadrica (H
2
) E
3
de ecua tie
(H
2
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume ste hiperboloid cu doua pnze.
Intersectiile hiperboloidului cu dou a pnze (H
2
) cu plane paralele cu planele
de coordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
) :
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2

2
c
2
+ 1 = 0
z =
pentru [[ > c, un punct pentru [[ = c si mul timea vida pentru [[ < c;
154 8. CUADRICE
(2) Hiperbolele
(H
) :
_
_
_
x
2
a
2

z
2
c
2
+

2
b
2
+ 1 = 0
y = ,
(H
) :
_
_
_
y
2
b
2

z
2
c
2
+

2
a
2
+ 1 = 0
x =
pentru , R.
Hiperboloidul cu dou a pnze (H
2
)
Hiperboloidul cu dou a pnze (H
2
) are aceleasi simetrii cu ale hiperboloidului
cu o pnz a (H
1
). Cele dou a puncte de intersectie ale axei Oz cu hiperboloidul cu
dou a pnze (H
2
) se numesc vrfurile hiperboloidului cu dou a pnze (H
2
).
8.1.5. Paraboloidul eliptic.
Diii:i 1i. 8.1.8. Cuadrica (P
e
) E
3
de ecua tie
(P
e
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= z,
unde a, b > 0, se nume ste paraboloid eliptic.
Intersectiile paraboloidului eliptic (P
e
) cu plane paralele cu planele de coordo-
nate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
) :
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z =
pentru > 0, punctul O pentru = 0 si mul timea vida pentru < 0;
(2) Parabolele
(T
) :
_
_
_
x
2
a
2
z =
2
b
2
y = ,
(T
) :
_
_
_
y
2
b
2
z =
2
a
2
x =
pentru , R.
Paraboloidul eliptic (P
e
)
Planele x = 0 si y = 0 sunt plane de simetrie ale paraboloidului eliptic (P
e
).
Axa Oz este ax a de simetrie a paraboloidului eliptic (P
e
) si nteap a suprafata n
originea O. Originea O se numeste vrful paraboloidului eliptic (P
e
).
Oiin\. 1i. 8.1.5. Paraboloidului eliptic (P
e
) este folosit n industria de con-
fec tii drept model pendtru calapoade de caciuli de iarna dat ind faptul ca acest
model asigura mularea caciulii pe cap.
8.1.6. Paraboloidul hiperbolic.
Diii:i 1i. 8.1.9. Cuadrica (P
h
) E
3
de ecua tie
(P
h
) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= z,
unde a, b > 0, se nume ste paraboloid hiperbolic sau sa.
Intersectiile paraboloidului hiperbolic (P
h
) cu plane paralele cu planele de co-
ordonate ale sistemului de axe Oxyz sunt:
(1) Hiperbolele
(H
) :
_
_
_
x
2
a
2

y
2
b
2
=
z =
pentru ,= 0 si o reuniune de drepte concurente pentru = 0;
(2) Parabolele
(T
) :
_
_
_
x
2
a
2
z =

2
b
2
y = ,
(T
) :
_
_
_
y
2
b
2
+z =

2
a
2
x =
pentru , R.
156 8. CUADRICE
Paraboloidul hiperbolic (P
h
)
Simetriile paraboloidului hiperbolic (P
h
) sunt aceleasi cu ale paraboloidului
eliptic (P
e
). Originea O se numeste vrful paraboloidului hiperbolic (P
h
).
Oiin\. 1i. 8.1.6. Paraboloidului hiperbolic (P
h
) este folosit n constructii in-
dustriale ca model pentru acoperi suri (spre exemplu, acoperi sul garii din Predeal)
ntruct aceasta suprafa ta se poate realiza din elemente rectilinii a sezate convemabil
unei ecien te maxime.
Dac a scriem ecuatia paraboloidului hiperbolic (P
h
) sub forma
(P
h
) :
_
x
a

y
b
__
x
a
+
y
b
_
= z
si consider am familiile de drepte
D
:
_
_
x
a
+
y
b
= z
_
x
a

y
b
_
= 1
, D
:
_
_
_
x
a

y
b
= 0
z = 0
D
:
_
_
x
a

y
b
= z
_
x
a
+
y
b
_
= 1
, D
:
_
_
_
x
a
+
y
b
= 0
z = 0
unde , R, atunci obtinem evident urm atorul rezultat geometric:
1ioni:. 8.1.2. (i) Prin orice punct M(x
0
, y
0
, z
0
) al paraboloidului hiperbolic
(P
h
) trec doua drepte distincte: una din familia
(D
)
R
D
si una din familia

(D
)
R
D
.
(ii) Familiile de drepte (D
)
R
D
si (D
)
R
D
sunt incluse n ntregime

n paraboloidul hiperbolic (P
h
) si verica relatiile
(P
h
) =
_
_
R
D
_
_
D
=
_
_
_
R
D
_
_
_
D
.
Diii:i 1i. 8.1.10. Familiile de drepte (D
)
R
D
si (D
)
R
D
se
numesc generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic (P
h
).
Conoi.ni 8.1.2. Paraboloidul hiperbolic (P
h
) este o cuadrica dublu riglata.
8.1.7. Conul.
Diii:i 1i. 8.1.11. Cuadrica (C) E
3
de ecuatie
(C) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0,
unde a, b, c > 0, se nume ste con.
Intersectiile conului (C) cu plane paralele cu planele de coordonate ale sistemu-
lui de axe Oxyz sunt:
(1) Elipsele
(E
) :
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=

2
c
2
z =
pentru ,= 0 si punctul O pentru = 0;
(2) Hiperbolele
(H
) :
_
_
_
x
2
a
2

z
2
c
2
=
2
b
2
y = ,
(H
) :
_
_
_
y
2
b
2

z
2
c
2
=
2
a
2
x =
pentru , ,= 0 si reuniuni de drepte concurente pentru = 0 sau = 0.
Conul (C)
Diii:i 1i. 8.1.12. n cazul n care avem a ,= b spunem ca conul (C) este un
con eliptic.
Diii:i 1i. 8.1.13. n cazul n care avem a = b = r > 0 spunem ca conul (C)
este un con circular.
Oiin\. 1i. 8.1.7. Conul (C) se mai nume ste conul asimptot al hiperboloidu-
lui cu o pnza
(H
1
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
datorita formei acestui con n raport cu forma hiperboloidului cu o pnza.
158 8. CUADRICE
Conul (C) asimptot hiperboloidului cu o pnz a (H
1
)
Oiin\. 1i. 8.1.8. Conul (C) se mai nume ste conul asimptot al hiperboloidu-
lui cu doua pnze
(H
2
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
datorita formei acestui con n raport cu forma hiperboloidului cu doua pnze.
Conul (C) asimptot hiperboloidului cu dou a pnze (H
2
)
8.1.8. Cilindri.
Diii:i 1i. 8.1.14. Cuadrica (C
c
) E
3
de ecuatie
(C
c
) : x
2
+y
2
= r
2
,
unde r > 0, se nume ste cilindru circular.
Cilindrul circular (C
c
)
e
) E
3
de ecua tie
(C
e
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0,
unde a, b > 0, se nume ste cilindru eliptic.
Cilindrul eliptic (C
e
)
h
) E
3
de ecua tie
(C
h
) :
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0,
unde a, b > 0, se nume ste cilindru hiperbolic.
Cilindrul hiperbolic (C
h
)
p
) E
3
de ecua tie
(C
p
) : y
2
= 2px,
unde p > 0, se nume ste cilindru parabolic.
Cilindrul parabolic (C
p
)
8.1.9. Reuniuni de plane, dreapt a, punct si multime vid a.
Diii:i 1i. 8.1.18. Cuadrica (PS) E
3
de ecua tie
(PS) :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume ste reuniune de plane secante.
160 8. CUADRICE
Diii:i 1i. 8.1.19. Cuadrica (PP) E
3
de ecua tie
(PP) : x
2
a
2
= 0,
unde a > 0, se nume ste reuniune de plane paralele.
Diii:i 1i. 8.1.20. Cuadrica (PC) E
3
de ecuatie
(PC) : x
2
= 0
se nume ste reuniune de plane confundate.
Diii:i 1i. 8.1.21. Cuadrica (D) E
3
de ecua tie
(D) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0,
unde a, b > 0, se nume ste dreapta.
Diii:i 1i. 8.1.22. Cuadrica (P) E
3
de ecua tie
(P) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0,
unde a, b, c > 0, se nume ste punct.
Diii:i 1i. 8.1.23. Cuadrica (V ) E
3
de ecua tie
(V ) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a, b, c > 0, se nume ste multimea vida.
8.2. Cuadrice pe ecuatie general a
S a consider am spatiul tridimensional al geometriei euclidiene E
3
n care am
xat un reper cartezian ortogonal
= O; i, j, k,
adic a am xat un sistem ortogonal de axe (coordonate) Oxyz.
Diii:i 1i. 8.2.1. Multimea punctelor din spa tiu M(x, y, z) ale caror coordonate
verica o rela tie polinomiala de forma
: g(x, y, z) = 0,
unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
coecien tii reali
a
ij
R, i, j = 1, 4,
vericnd rela tia
a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
,= 0,
se nume ste cuadrica.
8.3. INVARIAN TII METRICI , , I SI J AI UNEI CUADRICE 161
8.3. Invariantii metrici , , I si J ai unei cuadrice
Pentru nceput este important s a subliniem faptul c a dac a unui punct din spatiu
M(x, y, z) E
3
i atas am coordonatele omogene n hiperspatiu
M(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) E
4
legate prin relatiile
x =
x
1
x
4
, y =
x
2
x
4
si z =
x
3
x
4
,
unde x
4
,= 0, atunci expresia ecuatiei unei cuadrice
: g(x, y, z) = 0
devine expresia echivalent a a anul arii unei forme p atratice
Q : R
4
R
denit a prin
Q(x) = a
11
x
2
1
+a
22
x
2
2
+a
33
x
2
3
+ 2a
12
x
1
x
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+ 2a
14
x
1
x
4
+
+2a
23
x
2
x
3
+ 2a
24
x
2
x
4
+ 2a
34
x
3
x
4
+a
44
x
2
4
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
).
A =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
_
_
_
_
a formei patratice Q se nume ste matricea cuadricei n sistemul ortogonal
de axe Oxyz.
Diii:i 1i. 8.3.2. Numerele reale
=
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
, =
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
, I = a
11
+a
22
+a
33
si
J =
a
11
a
12
a
12
a
22
a
11
a
13
a
13
a
33
a
22
a
23
a
23
a
33
se numesc invariantii metrici ai cuadricei .

Vom demonstra n continuare c a invariantii metrici , , I si J nu si modic a
valoarea n urma efectu arii unei translatii sau a unei transform ari ortogonale de
coordonate n spatiu.
162 8. CUADRICE
8.3.1. Invarianta lui , , I si J la translatii. S a consider am c a C(x
0
, y
0
, z
0
)
este un punct arbitrar din spatiul geometriei euclidiene E
3
. Este evident c a translatia
sistemului de axe Oxyz n sistemul de axe Cx
, translatie denit a prin

_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
_
_
+
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
,
este echivalent a cu o transformare de coordonate omogene denit a prin
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
1 0 0 x
0
0 1 0 y
0
0 0 1 z
0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
.
Atunci, efectund o translatie ca mai sus, deducem c a expresia ecuatiei cuadricei
: g(x, y, z) = 0
Q : R
4
R
denit a prin
Q(x
) = a
11
(x
1
)
2
+a
22
(x
2
)
2
+a
33
(x
3
)
2
+ 2a
12
x
1
x
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+ 2a
23
x
2
x
3
+
+
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)x
1
x
4
+
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)x
2
x
4
+
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
)x
3
x
4
+
+g(x
0
, y
0
, z
0
)(x
4
)
2
,
unde x
= (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) si
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 2(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
),
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 2(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
),
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 2(a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
).
A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
1
2
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
12
a
22
a
23
1
2
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
13
a
23
a
33
1
2
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
) g(x
0
, y
0
, z
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
de axe Cx
.
8.3. INVARIAN TII METRICI , , I SI J AI UNEI CUADRICE 163
a
11
a
12
a
13
1
2
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
12
a
22
a
23
1
2
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
a
13
a
23
a
33
1
2
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
1
2
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
) g(x
0
, y
0
, z
0
)
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
, I
= a
11
+a
22
+a
33
si
J
a
11
a
12
a
12
a
22
a
11
a
13
a
13
a
33
a
22
a
23
a
23
a
33

1ioni:. 8.3.1. Numerele reale , , I, J si
, I
, J verica egalita tile:

=
, =
, I = I
si J = J
.
Di:o:1n. 1ii. Egalit atile =
, I = I
si J = J
sunt evidente. Pentru a

demonstra egalitatea =
folosim propriet atile determinantilor. Astfel, dac a

nmultim n determinantul
prima coloan a cu (x
0
), a doua coloan a cu (y
0
) si
a treia coloan a cu (z
0
) si rezultatele le adun am la ultima coloan a, obtinem ceea
ce trebuia demonstrat.
8.3.2. Invarianta lui , , I si J la transform ari ortogonale. Este evi-
dent c a o transformare ortogonal a de coordonate n spatiu denit a prin
_
_
x
y
z
_
_
= B
_
_
x
_
_
,
unde B
T
B = I
3
, este echivalent a cu o transformare ortogonal a de coordonate
omogene denit a prin
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
=
_
B 0
0 1
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
.
Atunci, efectund o transformare ortogonal a de coordonate ca mai sus, deducem
c a expresia ecuatiei cuadricei
: g(x, y, z) = 0
Q : R
4
R
denit a prin
Q(x
) = a
11
(x
1
)
2
+a
22
(x
2
)
2
+a
33
(x
3
)
2
+ 2a
12
x
1
x
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+ 2a
14
x
1
x
4
+
+2a
23
x
2
x
3
+ 2a
24
x
2
x
4
+ 2a
34
x
3
x
4
+a
44
(x
4
)
2
,
164 8. CUADRICE
unde x
= (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
).
A
=
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
_
_
_
_
de axe Ox
.
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
, I
= a
11
+a
22
+a
33
si
J
11
a
12
a
12
a
22
11
a
13
a
13
a
33
22
a
23
a
23
a
33

1ioni:. 8.3.2. Numerele reale , , I, J si
, I
, J
verica egalitatile:
=
, =
, I = I
si J = J
.
Di:o:1n. 1ii. Vom demonstra mai nti c a avem =
, I = I
si J = J
.
Pentru aceasta, e forma p atratic a
: R
3
R
denit a prin
(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz =
= (x, y, z) A
_
_
x
y
z
_
_
,
unde
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
n urma transform arii ortogonale de mai sus, forma p atratic a cap at a expresia
(x
, y
, z
) = (x
, y
, z
)
T
B A B
_
_
x
_
_
.
Deoarece numerele reale , I si J caracterizeaz a polinomul caracteristic
P
A
() = det(AI
3
) =
3
+I
2
J +,
rezult a c a expresia acestuia este invariant a la o schimbare de baz a (schimbare de
coordonate) dat a de relatia matriceal a
A
=
T
B A B.
8.4. CENTRUL UNEI CUADRICE 165
n concluzie, avem
=
, I = I
si J = J
.
Repetnd rationamentul de mai sus pentru forma p atratic a
Q : R
4
R
denit a prin
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) A
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
,
deducem c a, n urma transform arii ortogonale omogene de mai sus, forma p atratic a
Q cap at a expresia
Q(x
) = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
)
_
T
B 0
0 1
_
A
_
B 0
0 1
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
.
Deoarece num arul real caracterizeaz a polinomul caracteristic
P
A
() = det(AI
4
) =
4
I
3
+L
2
K + ,
unde I, L, K R, rezult a c a expresia acestuia este invariant a la o schimbare de
baz a (schimbare de coordonate) dat a de relatia matriceal a
A
=
_
T
B 0
0 1
_
A
_
B 0
0 1
_
.
n concluzie, avem
=
8.4. Centrul unei cuadrice

Fie cuadrica : g(x, y, z) = 0, unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
si e C(x
0
, y
0
, z
0
) un punct arbitrar din spatiul geometriei euclidiene E
3
.
Diii:i 1i. 8.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) se nume ste centru al cuadricei daca
este satisfacuta urmatoarea arma tie logica:
P(x, y, z) P
(2x
0
x, 2y
0
y, 2z
0
z) .
Oiin\. 1i. 8.4.1. Din punct de vedere geometric, deni tia anterioara arata
ca punctul C este centrul unei cuadrice daca pentru orice punct P de pe cuadrica
simetricul sau fata de punctul C se aa tot pe cuadrica . Din acest motiv, daca
exista, centrul C al unei cuadrice se mai nume ste si centrul de simetrie al
cuadricei .
166 8. CUADRICE
1ioni:. 8.4.1. Punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) este centru al cuadricei daca si numai
daca
_
_
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
_
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
= 0
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
= 0
a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
= 0.
Di:o:1n. 1ii. Efectund translatia sistemului de axe Oxyz n sistemul de
axe O
, unde O
= C, translatie denit a prin

_
_
x = x
+x
0
y = y
+y
0
z = z
+z
0
,
ecuatia cuadricei devine
: a
11
(x
)
2
+a
22
(y
)
2
+a
33
(z
)
2
+ 2a
12
x
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
+
+
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)x
+
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)y
+
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
)z
+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Evident, din denitia centrului unei cuadrice deducem c a conditia ca noua
origine
O
(0, 0, 0) = C(x
0
, y
0
, z
0
)
a sistemului de axe O
s a e centru al cuadricei se reduce la vericarea

armatiei logice
P(x
, y
, z
) P
(x
, y
, z
) .
Aceast a conditie este echivalent a cu egalitatea
a
11
(x
)
2
+a
22
(y
)
2
+a
33
(z
)
2
+ 2a
12
x
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)x
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)y
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
)z
+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
pentru orice punct P(x
, y
, z
) . Prin sc adere, rezult a c a

g
x
(x
0
, y
0
, z
0
)x
+
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
)y
+
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
)z
= 0, P(x
, y
, z
) .
Deoarece punctul P(x
, y
, z
) este arbitrar, rezult a c a

g
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Oiin\. 1i. 8.4.2. Deoarece determinantul sistemului liniar

_
_
1
2
g
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
= 0
1
2
g
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
= 0
1
2
g
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
= 0
A A CUADRICELOR CU CENTRU ( = 0) 167

este
=
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
,
rezulta ca urmatoarele armatii sunt adevarate:
(1) Daca ,= 0, atunci cuadrica : g(x, y, z) = 0 are un unic centru
C(x
0
, y
0
, z
0
) ale carui coordonate sunt determinate de sistemul Cramer
anterior. Vom demonstra n acest capitol ca cuadricele cu centru sunt:
sfera, elipsoidul, hiperboloidul cu o pnza sau doua, conul, un
punct si multimea vida.
(2) Daca = 0, atunci cuadrica : g(x, y, z) = 0 ori nu are niciun centru
ori admite o dreapta de centre ori admite un plan de centre. Vom
demonstra n acest capitol ca conicele fara centru sunt paraboloidul
eliptic, paraboloidul hiperbolic si cilindrul parabolic, cuadricele cu o
dreapta de centre sunt cilindri circulari, cilindri eliptici, cilindri
hiperbolici, dreapta si reuniunea de plane secante iar cuadricele cu
un plan de centre sunt reuniunea de plane paralele sau confundate
si multimea vida.
8.5. Reducerea la forma canonic a a cuadricelor cu centru ( ,= 0)
S a consider am acum c a : g(x, y, z) = 0 este o cuadric a cu centrul C(x
0
, y
0
, z
0
),
ceea ce implic a ,= 0. Dup a cum am observat n demonstratia teoremei precedente,
efectund o translatie a sistemului de axe Oxyz n sistemul de axe O
, unde
O
= C, ecuatia cuadricei devine

: a
11
(x
)
2
+a
22
(y
)
2
+a
33
(z
)
2
+2a
12
x
+2a
13
x
+2a
23
y
+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
S a studiem n continuare forma p atratic a : R
3
R denit a prin
(x
, y
, z
) = a
11
(x
)
2
+a
22
(y
)
2
+a
33
(z
)
2
+ 2a
12
x
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
.
Evident, matricea simetric a atasat a formei p atratice n baza canonic a a spatiului
vectorial euclidian
R
R
3
este
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
Atunci, conform metodei valorilor proprii de reducere la forma canonic a a formelor
p atratice, exist a un sistem de coordonate O
XY Z n raport cu care forma p atratic a

are forma canonic a
(X, Y, Z) =
1
X
2
+
2
Y
2
+
3
Z
2
,
unde
1
,
2
si
3
sunt valorile proprii ale matricii A.
Evident, valorile proprii
1
,
2
si
3
sunt solutiile ecuatiei caracteristice
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
= 0
3
I
2
+J = 0.
168 8. CUADRICE
S a presupunem acum c a baza n care se obtine forma canonic a a formei p atratice
este baza ortonormat a format a din vectorii proprii
e
1
= (
1
,
2
,
3
), e
2
= (
1
,
2
,
3
) si e
3
= (
1
,
2
,
3
)
corespunz atori valorilor proprii
1
,
2
si
3
. Atunci, rotatia care realizeaz a forma
canonic a a formei p atratice este dat a de relatia matriceal a
_
_
x
_
_
=
_
_

1

1

1
2

2

2
3

3

3
_
_
_
_
X
Y
Z
_
_
,
unde matricea
=
_
_

1

1

1
2

2

2
3

3

3
_
_
veric a relatia det = 1.
Oiin\. 1i. 8.5.1. n aplicatii vom renumerota, daca este cazul, valorile proprii
1
,
2
si
3
si, implicit, vectorii proprii ortonormati e
1
, e
2
si e
3
, astfel nct
det = 1.
n urma rotatiei de mai sus, expresia ecuatiei cuadricei devine
:
1
X
2
+
2
Y
2
+
3
Z
2
+g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Evident, matricea cuadricei n sistemul de axe O
XY Z este
/ =
_
_
_
_
1
0 0 0
0
2
0 0
0 0
3
0
0 0 0 g(x
0
, y
0
, z
0
)
_
_
_
_
.
Tinnd cont de invarianta lui si la translatii si transform ari ortogonale de
coordonate, deducem c a
= (
1

2

3
) g(x
0
, y
0
, z
0
) si =
1

2

3
,
adic a
g(x
0
, y
0
, z
0
) =

.
n concluzie, n urma unei roto-translatii convenabile, ecuatia cuadricei cu
centrul n punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) poate scris a n forma canonica:
:
1
X
2
+
2
Y
2
+
3
Z
2
+

= 0.
1ioni:. 8.5.1 (Clasicarea cuadricelor cu centru ( ,= 0)). Daca
: g(x, y, z) = 0
este o cuadrica cu centrul n punctul C(x
0
, y
0
, z
0
), atunci cuadrica poate reprezenta
n spatiu una dintre urmatoarele guri geometrice: un elipsoid, n particular o
sfera, un hiperboloid cu o pnza sau doua, un con, un punct sau multimea
vida.
Di:o:1n. 1ii. Tinnd cont de ecuatia canonic a a cuadricei , avem urm a-
toarele situatii posibile:
A A CUADRICELOR F
AR
A CENTRU ( = 0) 169
(1) ,= 0;
(a) Dac a
1
,
2
,
3
sunt de acelasi semn, contrar semnului termenului
liber

, atunci cuadrica este un elipsoid;

(b) Dac a numai dou a valori proprii au acelasi semn, atunci cuadrica
este un hiperboloid cu o pnza sau doua;
(c) Dac a
1
,
2
,
3
si

au acelasi semn, atunci cuadrica este mul timea

vida;
(2) = 0;
(a) Dac a numai dou a valori proprii au acelasi semn, atunci cuadrica
este un con;
(b) Dac a
1
,
2
si
3
au acelasi semn, atunci cuadrica este un punct
care este exact centrul C(x
0
, y
0
, z
0
).
8.6. Reducerea la forma canonic a a cuadricelor f ar a centru ( = 0)

Fie : g(x, y, z) = 0, unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
o cuadric a cu = 0. Reaminitm c a, n acest caz, sistemul liniar
_
_
1
2
g
x
= a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
14
= 0
1
2
g
y
= a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
24
= 0
1
2
g
z
= a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
34
= 0
este ori incompatibil ori compatibil simplu nedeterminat ori compatibil dublu nede-
terminat. Cu alte cuvinte, cuadrica ori nu admite niciun centru de simetrie ori
admite o dreapta de centre de simetrie ori admite un plan de centre de simetrie.
Diii:i 1i. 8.6.1. O cuadrica : g(x, y, z) = 0, unde = 0, se nume ste
cuadrica fara centru.
1ioni:. 8.6.1 (Clasicarea cuadricelor f ar a centru ( = 0)). Daca
: g(x, y, z) = 0
este o cuadrica fara centru, atunci cuadrica poate reprezenta n spa tiu una dintre
urmatoarele guri geometrice: un paraboloid eliptic sau hiperbolic, un cilindru
eliptic, hiperbolic sau parabolic, o reuniune de plane secante, paralele sau
confundate, o dreapta sau multimea vida.
Di:o:1n. 1ii. S a consider am din nou forma p atratic a : R
3
R denit a
prin
(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz,
170 8. CUADRICE
unde a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
,= 0. Matricea formei p atratice n sistemul
de coordonate Oxyz este evident matricea simetric a
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
,
unde det A = = 0. Mai mult, valorile proprii
1
,
2
si
3
ale matricii A sunt
r ad acinile ecuatiei caracteristice
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
= 0
3
I
2
+J = 0,
adic a valorile proprii sunt, dup a o eventual a renumerotare,
1
,
2
R si
3
= 0,
unde
1
+
2
= I si
1
2
= J.
Dac a not am acum cu
e
1
= (
1
,
2
,
3
), e
2
= (
1
,
2
,
3
) si e
3
= (
1
,
2
,
3
)
1
,
2
R si
3
= 0 si
efectu am rotatia
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_

1

1

1
2

2

2
3

3

3
_
_
_
_
x
_
_
,
unde matricea
=
_
_

1

1

1
2

2

2
3

3

3
_
_
veric a egalitatea
det = 1,
atunci ecuatia cuadricei se rescrie sub forma
:
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+ 2a
14
x
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+a
44
= 0.
Evident, matricea cuadricei n sistemul de coordonate Ox
este matricea si-

metric a
A
=
_
_
_
_
1
0 0 a
14
0
2
0 a
24
0 0 0 a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
_
_
_
_
.
Deoarece trecerea de la sistemul de coordonate Oxyz la sistemul de coordonate
Ox
s-a f acut printr-o rotatie, deducem c a invariantul are valoarea

= J(a
34
)
2
.
Vom considera n continuare urm atoarele cazuri posibile:
A A CUADRICELOR F
AR
A CENTRU ( = 0) 171
(1) Dac a ,= 0, atunci J =
1
2
,= 0 si a
34
=
_
J
,= 0. n aceast a
situatie, efectu am o translatie a sistemului de axe Ox
n sistemul de
axe CXY Z, translatie denit a prin
_
_
x
= X +x
0
y
= Y +y
0
z
= Z +z
0
,
unde punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) este ales astfel nct ecuatia cuadricei s a
capete o form a ct mai simpl a. Deoarece efectund o asemenea translatie
ecuatia cuadricei se reduce la
:
1
X
2
+
2
Y
2
+ 2a
34
Z + 2(
1
x
0
+a
14
)X + 2(
2
y
0
+a
24
)Y +
+
1
x
2
0
+
2
y
2
0
+ 2a
14
x
0
+ 2a
24
y
0
+ 2a
34
z
0
+a
44
= 0,
determin am punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) impunnd conditiile
_
1
x
0
+a
14
= 0
2
y
0
+a
24
= 0
1
x
2
0
+
2
y
2
0
+ 2a
14
x
0
+ 2a
24
y
0
+ 2a
34
z
0
+a
44
= 0.
Este evident c a acest sistem are o solutia unic a
_
_
x
0
=
a
14
1
y
0
=
a
24
2
z
0
=
1
x
2
0
+
2
y
2
0
+ 2a
14
x
0
+ 2a
24
y
0
+a
44
2a
34
.
si deci ecuatia cuadricei se poate scrie sub forma canonic a
:
1
X
2
+
2
Y
2
2
_
J
Z = 0.
Prin urmare, cuadrica este:
(a) un paraboloid eliptic dac a J =
1
2
> 0;
(b) un paraboloid hiperbolic dac a J =
1
2
< 0.
(2) Dac a = 0 si J =
1
2
,= 0, atunci a
34
= 0. n aceast a situatie, ecuatia
cuadricei se scrie sub forma
:
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+ 2a
14
x
+ 2a
24
y
+a
44
= 0,
adic a avem de-a face cu o ecuatie polinomial a de gradul doi n x
si y
ce
poate pus a sub forma
:
1
_
x
+
a
14
1
_
2
+
2
_
y
+
a
24
2
_
2
+a
44
(a
14
)
2
1

(a
24
)
2
2
= 0.
172 8. CUADRICE
Efectund acum translatia n spatiu
_
_
X = x
+
a
14
1
Y = y
+
a
24
2
Z = z
,
deducem c a ecuatia cuadricei se scrie sub forma
:
1
X
2
+
2
Y
2
+a
44
= 0,
unde
a
44
= a
44
(a
14
)
2
1

(a
24
)
2
2
.
(a) dac a a
44
,= 0;
(i) un cilindru eliptic dac a
1
,
2
au acelasi semn, contrar semnu-
lui lui a
44
;
(ii) un cilindru hiperbolic dac a J =
1
2
< 0;
(iii) mul timea vida dac a
1
,
2
si a
44
au acelasi semn;
(b) dac a a
44
= 0;
(i) o reuniune de plane secante dac a J =
1
2
< 0;
(ii) o dreapta dac a J =
1
2
> 0.
(3) Dac a = 0 si J =
1
2
= 0, atunci
1
= 0 sau
2
= 0. Presupunnd c a
2
= 0, ecuatia cuadricei se scrie sub forma
:
1
(x
)
2
+ 2a
14
x
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+a
44
= 0,
unde
1
= I ,= 0, adic a avem de-a face cu o ecuatie polinomial a de gradul
doi n x
ce poate pus a sub forma

: I
_
x
+
a
14
I
_
2
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+a
44
(a
14
)
2
I
= 0.
Efectund acum translatia n spatiu
_
_
x
= x
+
a
14
I
y
= y
= z
,
deducem c a ecuatia cuadricei se scrie sub forma
: I(x
)
2
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+a
44
= 0,
unde
a
44
= a
44
(a
14
)
2
I
.
8.7. METODA ROTO-TRANSLA TIEI PENTRU RECUNOA STEREA CUADRICELOR 173
(a) Dac a k = (a
24
)
2
+ (a
34
)
2
,= 0, atunci, efectund rotatia n spatiu
denit a prin
_
_
x
= X
y
=
1
_
(a
24
)
2
+ (a
34
)
2
(a
24
Y a
34
Z)
z
=
1
_
(a
24
)
2
+ (a
34
)
2
(a
34
Y +a
24
Z),
ecuatia cuadricei se scrie sub forma
: IX
2
+ 2kY +a
44
= 0 Y =
I
2k
X
2
44
2k
.
Prin urmare, cuadrica este un cilindru parabolic.
(b) Dac a k = (a
24
)
2
+ (a
34
)
2
= 0, atunci a
24
= a
34
= 0 si deci ecuatia
cuadricei este
: I(x
)
2
+a
44
= 0 (x
)
2
+
a
44
I
= 0.
(i) o reuniune de plane paralele dac a
a
44
I
< 0;
(ii) o reuniune de plane confundate dac a a
44
= 0;
(iii) mul timea vida dac a
a
44
I
> 0.
8.7. Metoda roto-translatiei pentru recunoasterea cuadricelor

S a consider am c a
: g(x, y, z) = 0,
unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
,= 0,
este o cuadric a si e , , I si J invariantii metrici ai cuadricei . Atunci, pentru o
mai clar a sintetizare a rezultatelor din sectiunile precedente, vom utiliza urm atoarea
terminologie natural a:
(1) Cuadrica pentru care ,= 0 (elipsoid, hiperboloid cu o pnz a sau dou a,
paraboloid eliptic sau hiperbolic sau multime vid a) se numeste cuadric a
nedegenerata.
(2) Cuadrica pentru care = 0 (con, cilindru eliptic, hiperbolic sau para-
bolic, reuniune de plane secante, paralele sau confundate, dreapt a, punct
sau multime vid a) se numeste cuadric a degenerata.
(3) Cuadrica pentru care ,= 0 (elipsoid, hiperboloid cu o pnz a sau dou a,
con, punct, multime vid a) se numeste cuadric a cu centru.
174 8. CUADRICE
(4) Cuadrica pentru care = 0 (paraboloid eliptic sau hiperbolic, cilindru
eliptic, hiperbolic sau parabolic, reuniune de plane secante, paralele sau
confundate, dreapt a, multime vid a) se numeste cuadric a fara centru.
S a presupunem acum c a invariantii metrici , si J ai cuadricei ori satisfac
conditia
2
+
2
+J
2
,= 0,
ori, n cazul contrar, cuadrica nu este un cilindru parabolic. n acest context,
putem scoate n evident a urm atorul
Algoritm de reducere la forma canonic a a cuadricei
-Metoda roto-translatiei n spatiu-
(1) Se asociaz a cuadricei forma p atratic a : R
3
R, denit a prin
(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz,
si se scrie matricea simetric a
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
a formei p atratice .
(2) Se calculeaz a valorile proprii
1
,
2
si
3
ale matricii A ca r ad acini ale
ecuatiei caracteristice
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
= 0
3
I
2
+J + = 0.
(3) Se calculeaz a subspatiile proprii
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
a
11
1
a
12
a
13
a
12
a
22
1
a
23
a
13
a
23
a
33
1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
,
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
a
11
2
a
12
a
13
a
12
a
22
2
a
23
a
13
a
23
a
33
2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
si
V
3
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
a
11
3
a
12
a
13
a
12
a
22
3
a
23
a
13
a
23
a
33
3
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
corespunz atoare valorilor proprii
1
,
2
si
3
ale matricii A.
(4) Printr-o eventual a renumerotare, se aleg
e
1
= (
1
,
2
,
3
), e
2
= (
1
,
2
,
3
) si e
3
= (
1
,
2
,
3
)
1
,
2
si
3
astfel nct
det = 1,
unde
=
_
_

1

1

1
2

2

2
3

3

3
_
_
.
(5) Se efectueaz a rotatia
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
_
_
n urma c areia ecuatia cuadricei devine
:
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+
3
(z
)
2
+ 2a
14
x
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+a
44
= 0,
unde a
14
, a
24
, a
34
, a
44
R.
(6) Fortnd factorii comuni
1
,
2
si
3
(dac a este cazul) si restrngnd p a-
tratele descompuse, se rescrie ecuatia cuadricei sub forma
:
1
(x
+x
0
)
2
+
2
(y
+y
0
)
2
+
3
(z
+z
0
) +a = 0,
unde x
0
, y
0
, z
0
, a R.
(7) Se efectueaz a translatia
_
_
_
X = x
+x
0
Y = y
+y
0
Z = z
+z
0
si se scrie ecuatia canonic a
:
1
X
2
+
2
Y
2
+
3
Z
2
+a = 0.
(8) Se recunoaste cuadrica .
12
= a
13
= a
23
= 0, atunci metoda roto-translatiei
ncepe direct de la punctul (6).
Lxi:iii 8.7.1. Utiliznd metoda roto-transla tiei n spa tiu, sa se reduca la
forma canonica si sa se recunoasca cuadrica
: x
2
+ 3y
2
+ 4yz 6x + 8y + 8 = 0.
Pentru a gasi forma canonica a cuadricei sa consideram forma patratica
(x, y, z) = x
2
+ 3y
2
+ 4yz
A =
_
_
1 0 0
0 3 2
0 2 0
_
_
.
1 0 0
0 3 2
0 2
= 0 (1 )(
2
3 4) = 0
1
= 1,
2
= 1 si
3
= 4.
176 8. CUADRICE
1
1
= 1 este
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
0 0 0
0 2 2
0 2 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ y +z = 0, 2y z = 0
_
=
= (x, 0, 0) [ x R .
2
2
= 1 este
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
2 0 0
0 4 2
0 2 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ x = 0, 2y +z = 0
_
=
= (0, y, 2y) [ y R .
3
3
= 4 este
V
3
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
3 0 0
0 1 2
0 2 4
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ x = 0, y + 2z = 0
_
=
= (0, 2z, z) [ z R .
1
,
2
si
3
sunt
e
1
= (1, 0, 0), e
2
=
1
5
(0, 1, 2) si e
3
=
1
5
(0, 2, 1),
unde matricea
=
1
5
_
_
5 0 0
0 1 2
0 2 1
_
_
verica rela tia
det = 1.
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
1
5
_
_
5 0 0
0 1 2
0 2 1
_
_
_
_
x
_
_
_
x = x
y =
1
5
(y
+ 2z
)
z =
1
5
(2y
+z
),
: (x
)
2
(y
)
2
+ 4(z
)
2
6x
+
8
5
y
+
16
5
z
+ 8 = 0.
: (x
3)
2
_
y
5
_
2
+ 4
_
z
+
2
5
_
2
1 = 0.
_
_
X = x
3
Y = y
5
Z = z
+
2
5
,
ecuatia cuadricei se reduce la ecua tia canonica
: X
2
Y
2
+ 4Z
2
1 = 0 : X
2
Y
2
+
Z
2
1
4
1 = 0,
adica la ecuatia unui hiperboloid cu o pnza.
: 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0.
(x, y, z) = 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz
A =
_
_
0 2 4
2 2 2
4 2 0
_
_
.
2 4
2 2 2
4 2
= 0 ( + 4)( 6) = 0
1
= 0,
2
= 4 si
3
= 6.
1
1
= 0 este
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
0 2 4
2 2 2
4 2 0
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ y 2z = 0, x +y z = 0, 2x +y = 0
_
=
= (z, 2z, z) [ z R .
178 8. CUADRICE
2
2
= 4 este
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
4 2 4
2 6 2
4 2 4
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 2x +y 2z = 0, x + 3y z = 0
_
=
= (z, 0, z) [ z R .
3
3
= 6 este
V
3
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
6 2 4
2 4 2
4 2 6
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 3x +y 2z = 0, x 2y z = 0, 2x +y + 3z = 0
_
=
= (z, z, z) [ z R .
1
,
2
si
3
sunt
e
1
=
1
6
(1, 2, 1), e
2
=
1
2
(1, 0, 1) si e
3
=
1
3
(1, 1, 1),
unde matricea
=
_
_
_
_
_
_
_
_
6
1
2
1
3
2
6
0
1
3
1
6
1
2

1
3
_
_
_
_
_
_
_
_
verica rela tia
det = 1.
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
6
1
2
1
3
2
6
0
1
3
1
6
1
2

1
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
_
_
_
x =
1
6
x
+
1
2
y
+
1
3
z
y =
2
6
x
+
1
3
z
z =
1
6
x
+
1
2
y
3
z
,
: 4(y
)
2
+ 6(z
)
2
6x
+ 3
2y
+ 2
3z
5 = 0.
: 4
_
y
2
8
_
2
+ 6
_
z
3
6
_
2
6x
35
8
= 0.
_
_
X = x
+
35
8
6
Y = y
2
8
Z = z
3
6
,
: 4Y
2
+ 6Z
2
6X = 0 :
Y
2
6
4
+
Z
2
6
= X,
adica la ecuatia unui paraboloid hiperbolic.
: x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0.
(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz
A =
_
_
1 3 1
3 1 1
1 1 5
_
_
.
1 3 1
3 1 1
1 1 5
= 0 ( + 2)(
2
9 + 18) = 0
1
= 2,
2
= 3 si
3
= 6.
1
1
= 2 este
V
1
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
3 3 1
3 3 1
1 1 7
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 3x 3y +z = 0, x y + 7z = 0
_
=
= (x, x, 0) [ x R .
180 8. CUADRICE
2
2
= 3 este
V
2
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
2 3 1
3 2 1
1 1 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 2x + 3y z = 0, 3x + 2y +z = 0, x y + 2z = 0
_
=
= (z, z, z) [ z R .
3
3
= 6 este
V
3
=
_
_
_
(x, y, z) R
3
_
_
5 3 1
3 5 1
1 1 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
=
=
_
(x, y, z) R
3
[ 5x + 3y z = 0, 3x + 5y +z = 0, x y z = 0
_
=
= (x, x, 2x) [ x R .
1
,
2
si
3
sunt
e
1
=
1
2
(1, 1, 0), e
2
=
1
3
(1, 1, 1) si e
3
=
1
6
(1, 1, 2),
unde matricea
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2

1
3
1
6
1
2
1
3

1
6
0
1
3
2
6
_
_
_
_
_
_
_
_
verica rela tia
det = 1.
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2

1
3
1
6
1
2
1
3

1
6
0
1
3
2
6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
_
_
_
x =
1
2
x
3
y
+
1
6
z
y =
1
2
x
+
1
3
y
6
z
z =
1
3
y
+
2
6
z
,
: 2(x
)
2
+ 3(y
)
2
+ 6(z
)
2
+ 2
2x
6z
+ 14 = 0.
: 2
_
x
2
2
_
2
+ 3 (y
)
2
+ 6
_
z
6
2
_
2
+ 6 = 0.
_
_
X = x
2
2
Y = y
Z = z
6
2
,
: 2X
2
+ 3Y
2
+ 6Z
2
+ 6 = 0 :
X
2
3
+
Y
2
2
+Z
2
+ 1 = 0,
adica la ecuatia unui hiperboloid cu doua pnze.
CAPITOLUL 9
GENER
ARI DE SUPRAFE TE
n acest capitol vor descrise ecuatiile carteziene ale suprafetelor cilindrice,
suprafe telor conice si suprafe telor de rotatie din spatiu. Aceste suprafete vor
obtinute prin deplasarea conditionat a geometric a unei curbe din spatiu (n partic-
ular, aceast a curb a va o dreapt a). Pentru a putea obtine aceste ecuatii carteziene
vom admite geometric-intuitiv, f ar a o demonstratie riguroas a, c a o curba n spa tiu
C este denit a ca intersectia a dou a suprafe te
1
si
2
din spatiul E
3
, adic a avem
C =
1

2
,
unde
1
: f(x, y, z) = 0 si
2
: g(x, y, z) = 0.
O expunere riguroas a si detaliat a a teoriei curbelor si suprafe telor n spa tiu va
f acut a n capitolele urm atoare.
9.1. Suprafete cilindrice
S a consider am c a
C :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este o curb a n spatiu si s a consider am c a
D :
_
P = 0
Q = 0
este o dreapt a n spatiu denit a ca intersectia a dou a plane P si Q.
Diii:i 1i. 9.1.1. Suprafa ta E
3
obtinuta prin deplasarea unei drepte paralele
cu dreapta D, care se sprijina pe curba C, se nume ste suprafata cilindrica de
curba directoare C si generatoare D.
1ioni:. 9.1.1. Suprafa ta cilindrica de curba directoare C si generatoare
D este caracterizata printr-o ecua tie carteziana de forma
: (P, Q) = 0,
unde func tia se nume ste functia de contact a suprafetei cilindrice .
Di:o:1n. 1ii. Pentru a descrie ecuatia suprafetei cilindrice de curb a di-
rectoare C si generatoare D s a not am c a multimea tuturor dreptelor din spatiu
paralele cu generatoarea D este reprezentat a de familia de drepte
D
:
_
P =
Q = ,
unde , R.
183
184 9. GENER
ARI DE SUPRAFE TE
Select am acum din familia de drepte D
doar acele drepte care au un punct

comun cu curba directoare C. Prin urmare, select am acele valori si pentru care
sistemul
(o) :
_
_
P =
Q =
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
este compatibil (i. e. are cel putin o solutie n necunoscutele x, y si z). Deoarece
sistemul (o) este un sistem cu patru ecuatii si trei necunoscute x, y si z, rezult a c a
valorile si trebuie s a satisfac a o conditie de compatibilitate (conditie de contact)
despre care presupunem c a are forma
(, ) = 0.
n concluzie, tinnd cont de faptul c a
= P si = Q,
deducem c a ecuatia cartezian a a suprafetei cilindrice de curb a directoare C si
generatoare D este
: (P, Q) = 0.
Lxi:iii 9.1.1. Sa se determine ecua tia suprafetei cilindrice avnd gener-

atoarele paralele cu dreapta
D :
x
1
=
y
1
=
z
1
si care se sprijina pe curba directoare
C :
_
x = y
2
z = 0.
Pentru nceput sa observam ca dreapta D poate privita ca intersectia planelor
P : x y = 0 si Q : y z = 0,
adica avem
D :
_
x y = 0
y z = 0.
Familia de drepte din spatiu paralele cu dreapta D este
D
:
_
x y =
y z = ,
unde , R.
Selectam acum din familia de drepte D

comun cu curba directoare C. Prin urmare, selectam acele valori si pentru care
sistemul
(o) :
_
_
x y =
y z =
x = y
2
z = 0
9.2. SUPRAFE TE CONICE 185
este compatibil n necunoscutele x, y si z. Deoarece din ultimele trei ecuatii gasim
z = 0, y = si x =
2
,
rezulta ca condi tia de compatibilitate (de contact) a sistemului (o) este
2
= (, ) = 0,
unde
(, ) =
2
.
nlocuind n condi tia de contact
= x y si = y z,
gasim ca ecua tia suprafe tei cilindrice de curba directoare C si generatoare D este
: (y z)
2
x +z = 0.
9.2. Suprafete conice
S a consider am c a
C :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
V :
_
_
P = 0
Q = 0
R = 0
este un punct din spatiu denit ca intersectia a trei plane P, Qsi R, alese convenabil.
3
ob tinuta prin deplasarea unei drepte care
se sprijina pe curba C si care trece prin punctul x V se nume ste suprafata conica
de curba directoare C si vrf V.
1ioni:. 9.2.1. Submul timea
= M(x, y, z) [ R = 0 a suprafe tei conice

de curba directoare C si vrf V este caracterizata printr-o ecua tie carteziana de
forma
:
_
P
R
,
Q
R
_
= 0,
unde func tia se nume ste functia de contact a suprafetei conice .
Di:o:1n. 1ii. Pentru a descrie ecuatia suprafetei conice de curb a direc-
toare C si vrf V s a not am c a multimea tuturor dreptelor din spatiu care nu sunt
incluse n planul R = 0 si care trec prin vrful V este reprezentat a de familia de
drepte
D
:
_
P R = 0
QR = 0,
unde , R.
186 9. GENER
ARI DE SUPRAFE TE
Select am acum din familia de drepte D

comun cu curba directoare C. Prin urmare, select am acele valori si pentru care
sistemul
(o) :
_
_
P R = 0
QR = 0
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
(, ) = 0.
n concluzie, presupunnd c a R ,= 0 si tinnd cont de faptul c a
=
P
R
si =
Q
R
,
deducem c a ecuatia cartezian a a submultimii
= M(x, y, z) [ R = 0
a suprafetei conice de curb a directoare C si vrf V este
:
_
P
R
,
Q
R
_
= 0.
Lxi:iii 9.2.1. Sa se determine ecua tia suprafe tei conice cu vrful n

punctul V (1, 1, 1) si care are curba directoare
C :
_
x
2
+y
2
4 = 0
z = 0.
Pentru nceput sa observam ca vrful V poate privit ca intersec tia planelor
P : x 1 = 0, Q : y 1 = 0 si R : z 1 = 0,
adica avem
V :
_
_
x 1 = 0
y 1 = 0
z 1 = 0.
Familia de drepte din spatiu care trec prin vrful V este
D
:
_
x 1 (z 1) = 0
y 1 (z 1) = 0,
unde , R.
Selectam acum din familia de drepte D

comun cu curba directoare C. Prin urmare, selectam acele valori si pentru care
9.3. SUPRAFE TE DE ROTA TIE 187
sistemul
(o) :
_
_
x 1 (z 1) = 0
y 1 (z 1) = 0
x
2
+y
2
4 = 0
z = 0
este compatibil n necunoscutele x, y si z. Din prima, a doua si ultima ecua tie
gasim
z = 0, x = 1 si y = 1 .
Rezulta ca conditia de compatibilitate (de contact) a sistemului (o) este
(1 )
2
+ (1 )
2
4 = 0 (, ) = 0,
unde
(, ) = (1 )
2
+ (1 )
2
4.
Presupunnd ca z 1 ,= 0 si nlocuind n condi tia de contact
=
x 1
z 1
si =
y 1
z 1
,
gasim ca ecuatia submul timii
= M(x, y, z) [ z 1 = 0
a suprafe tei conice este
:
_
1
x 1
z 1
_
2
+
_
1
y 1
z 1
_
2
= 4
: (z x)
2
+ (z y)
2
= 4(z 1)
2
.
Deoarece planul R : z 1 = 0 nu are nici un punct comun cu curba directoare
C :
_
x
2
+y
2
4 = 0
z = 0,
rezulta ca ecua tia suprafe tei conice de curba directoare C si vrf V este
: (z x)
2
+ (z y)
2
4(z 1)
2
= 0.
9.3. Suprafete de rotatie
S a consider am c a
C :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
este o dreapt a din spatiu care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si este directionat a
de vectorul liber v(l, m, n).
3
ob tinuta prin rotirea curbei C n jurul
dreptei xe D se nume ste suprafata de rotatie de curba generatoare C si axa
de rotatie D.
188 9. GENER
ARI DE SUPRAFE TE
1ioni:. 9.3.1. Suprafa ta de rota tie de curba generatoare C si axa de rota tie
D este caracterizata printr-o ecua tie carteziana de forma
:
_
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
, lx +my +nz
_
= 0,
unde func tia se nume ste functia de contact a suprafetei de rota tie .
Di:o:1n. 1ii. Pentru a descrie ecuatia suprafetei de rotatie de curb a gen-
eratoare C si ax a de rotatie D s a not am c a suprafata de rotatie poate gndit a
ca reuniunea tuturor cercurilor care se sprijin a pe curba C, au centrele pe axa de
rotatie D si sunt situate n plane perpendiculare pe dreapta D.
Deoarece un cerc arbitrar din spatiu cu centrul pe dreapta D si situat ntr-un
plan perpendicular pe dreapta D poate descris ca intersectia dintre o sfer a de raz a
arbitrar a si centru n punctul M
0
si un plan perpendicular pe dreapta D, rezult a c a
multimea tuturor cercurilor din spatiu cu centrul pe dreapta D si situate n plane
perpendiculare pe dreapta D este reprezentat a de familia de cercuri
C
:
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
2
lx +my +nz = ,
unde , R.
Select am acum din familia de cercuri C
doar acele cercuri care au un punct

comun cu curba generatoare C. Prin urmare, select am acele valori si pentru
care sistemul
(o) :
_
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
2
lx +my +nz =
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
(, ) = 0.
n concluzie, tinnd cont de faptul c a
=
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
si = lx +my +nz,
deducem c a ecuatia cartezian a a suprafetei de rotatie de curb a generatoare C si
ax a de rotatie D este
:
_
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
, lx +my +nz
_
= 0.
Lxi:iii 9.3.1. Sa se determine ecua tia suprafetei de rota tie care se obtine
prin rotirea curbei generatoare
C :
_
x
2
2y
2
+z
2
5 = 0
x +z + 3 = 0
n jurul axei de rotatie
D : x = y = z.
9.3. SUPRAFE TE DE ROTA TIE 189
Din ecuatiile axei de rota tie D deducem ca
x
0
= y
0
= z
0
= 0 si l = m = n = 1.
Familia de cercuri din spa tiu cu centrul pe dreapta D si situate n plane per-
pendiculare pe dreapta D este data de
C
:
_
x
2
+y
2
+z
2
=
2
x +y +z = ,
unde , R.
Selectam acum din familia de cercuri C
doar acele cercuri care au un punct

comun cu curba generatoare C. Prin urmare, selectam acele valori si pentru
care sistemul
(o) :
_
_
x
2
+y
2
+z
2
=
2
x +y +z =
x
2
2y
2
+z
2
5 = 0
x +z + 3 = 0
este compatibil n necunoscutele x, y si z. Scaznd a treia ecua tie din prima ecuatie,
respectiv a patra din a doua, gasim
3y
2
=
2
5 si y = + 3.
Rezulta ca conditia de compatibilitate (de contact) a sistemului (o) este
3 ( + 3)
2
=
2
5 (, ) = 0,
unde
(, ) = 3 ( + 3)
2
2
+ 5.
nlocuind n condi tia de contact
=
_
x
2
+y
2
+z
2
si = x +y +z,
gasim ca ecua tia suprafetei de rotatie de curba generatoare C si axa de rota tie
D este
: 3(x +y +z + 3)
2
x
2
y
2
z
2
+ 5 = 0.
CAPITOLUL 10
CURBE PLANE
n acest capitol vom deni riguros curbele plane si vom studia principalele pro-
priet ati geometrice ale acestora. Totodat a vom scoate n evident a o m arime scalar a
(curbura) care ne va da informatii asupra formei unei curbe plane. Pe parcursul
acestui capitol, prin aplicatie diferentiabil a vom ntelege o aplica tie neteda, adic a
o aplicatie diferentiabil a de o innitate de ori pe un domeniu deschis, convenabil
ales, n sensul c a acesta este inclus n domeniile de denitie ale aplicatiei studiate
si derivatelor acesteia.
10.1. Denitii si exemple
Diii:i 1i. 10.1.1. O aplica tie diferen tiabila
c : I R R
2
,
unde I este un interval real, denita prin
c(t) = (x(t), y(t)), t I,
unde
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
,= 0, t I,
se nume ste parametrizare regulata.
Diii:i 1i. 10.1.2. Variabila t I, care dene ste parametrizarea regulata c(t),
se nume ste parametru.
Diii:i 1i. 10.1.3. Mul timea de puncte din plan
Imc
not
= P(x(t), y(t)) [ t I E
2
,
care reprezinta imaginea unei parametrizari regulate c(t), se nume ste curba plana
parametrizata.
Diii:i 1i. 10.1.4. O mul time nevida C de puncte din plan cu proprietatea ca
pentru ecare punct M
0
(x
0
, y
0
) C exista n R
2
o vecinatate V a punctului M
0
si
exista o parametrizare regulata
c : I R R
2
astfel nct
C V = Imc
se nume ste curba plana.
Oiin\. 1i. 10.1.1. Intuitiv vorbind, o mul time nevida C de puncte din plan
este o curba plana daca ntr-o vecinatate sucient de mica a ecarui punct M
0
C
curba plana poate identicata cu imaginea unei parametrizari regulate.
191
192 10. CURBE PLANE
Oiin\. 1i. 10.1.2. Este evident ca orice curba plana parametrizata este o
curba plana.
Lxi:iii 10.1.1. Fie aplica tia diferen tiabila
c : [0, 2) R
2
denita prin
c(t) = (r cos t, r sint),
unde r > 0. Deoarece func tiile
x(t) = r cos t si y(t) = r sint
verica rela tia
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
= r
2
sin
2
t +r
2
cos
2
t = r
2
,= 0, t [0, 2),
rezulta ca aplica tia diferen tiabila c este o parametrizare regulata.
Deoarece imaginea parametrizarii regulate c este mul timea de puncte
Imc = P(x, y) [ x
2
+y
2
= r
2
,
rezulta ca cercul centrat n originea O(0, 0) si de raza r > 0, denit de ecua tia
C : x
2
+y
2
= r
2
,
este o curba plana. Este important de subliniat nsa ca cercul C mai poate privit,
spre exemplu, si ca imaginea parametrizarii regulate
c : [0, ) R
2
denita prin
c() = (r sin2, r cos 2).
Oiin\. 1i. 10.1.3. O curba plana poate privita ca imaginea mai multor
parametrizari regulate distincte.
Lxi:iii 10.1.2. Sa consideram mul timea de puncte din plan
C : x
3
y
3
+ 2xy = 0.
Pentru a studia daca mul timea de puncte C este o curba plana vom cauta o
parametrizare regulata x(t) si y(t) a multimii de puncte C de forma
y = tx.
Cu alte cuvinte, vom cauta x(t) astfel nct sa avem adevarata relatia
x
3
t
3
x
3
+ 2tx
2
= 0, t, x R.
Pentru x ,= 0 si t ,= 1 deducem ca avem
x =
2t
t
3
1
si y =
2t
2
t
3
1
.
Prin urmare, considernd parametrizarea regulata
c : R0, 1 R
2
denita prin
c(t) =
_
2t
t
3
1
,
2t
2
t
3
1
_
,
ob tinem ca avem adevarata rela tia
CO(0, 0) = Imc.
10.1. DEFINI TII SI EXEMPLE 193
n concluzie, multimea de puncte CO(0, 0) este o curba plana.
Fie f : D R
2
R, unde D este un domeniu deschis din R
2
, o functie
diferentiabil a. Reamintim din analiza matematic a faptul c a pentru orice punct
P(x, y) D vectorul
grad(f)(P)
def
=
_
f
x
(P),
f
y
(P)
_
,
unde f/x si f/y reprezint a derivatele partiale ale functiei f(x, y), se numeste
gradientul functiei f n punctul P(x, y).
Diii:i 1i. 10.1.5. Un punct M
0
(x
0
, y
0
) D care verica rela tia
grad(f)(M
0
) ,= (0, 0)
se nume ste punct regulat al func tiei f.
n acest context, putem demonstra urm atorul rezultat:
1ioni:. 10.1.1. Mul timea de puncte din plan P(x, y) E
2
ale caror coordo-
nate verica rela tia
C : f(x, y) = 0,
unde
grad(f)(P) ,= (0, 0), P C,
este o curba plana.
Di:o:1n. 1ii. S a consider am c a M
0
(x
0
, y
0
) C este un punct arbitrar al
multimii de puncte C (i. e. f(x
0
, y
0
) = 0 si grad(f)(M
0
) ,= (0, 0)). Deoarece
conditia
grad(f)(M
0
) ,= (0, 0)
_
f
x
(M
0
)
_
2
+
_
f
y
(M
0
)
_
2
,= 0,
s a presupunem c a
f
y
(M
0
) ,= 0.
n conditiile de mai sus, conform teoremei functiilor implicite din analiza matem-
atic a aplicat a functiei f si punctului M
0
(x
0
, y
0
), deducem c a exist a o vecin atate I
a lui x
0
n R si exist a o functie derivabil a
: I R R
cu propriet atile
(x
0
) = y
0
, f(x, (x)) = 0 si
f
y
(x, (x)) ,= 0, x I.
Prin derivare, din ultimele relatii obtinem c a
f
x
(x, (x)) +
f
y
(x, (x))
(x) = 0, x I,
194 10. CURBE PLANE
adic a
(x) =
f
x
(x, (x))
f
y
(x, (x))
, x I.
S a consider am acum aplicatia diferentiabil a
c : I R R
2
denit a prin
c(t) = (t, (t)).
Deoarece conditia
grad(f)(P) ,= (0, 0), P C,
_
f
x
(P)
_
2
+
_
f
y
(P)
_
2
,= 0, P C,
deducem c a
1 + (
(t))
2
= 1 +
_
f
x
(t, (t))
_
2
_
f
y
(t, (t))
_
2
,= 0, t I,
adic a deducem c a aplicatia diferentiabil a c(t) este o parametrizare regulat a. Mai
mult, lund n R
2
o vecin atate convenabil a V a punctului M
0
(x
0
, y
0
) C, obtinem
c a
C V = Imc.
n concluzie, deoarece punctul M
0
(x
0
, y
0
) C a fost ales arbitrar, rezult a c a
multimea de puncte C este o curb a plan a.
Diii:i 1i. 10.1.6. O curba plana denita ca n teorema precedenta se nume ste
curba plana denita implicit.
Conoi.ni 10.1.1. Orice conica cu proprietatea ca nu con tine nici un centru
de simetrie (i. e. elipsa, n particular cercul, hiperbola, parabola, reuniunea
de drepte paralele sau confundate si multimea vida) este o curba plana.
Di:o:1n. 1ii. Fie o conic a arbitrar a care nu contine nici un centru de
simetrie si care este denit a implicit de ecuatia
: g(x, y) = 0,
unde
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
.
Vom demonstra prin reducere la absurd c a
_
g
x
(P)
_
2
+
_
g
y
(P)
_
2
,= 0, P(x, y) .
S a presupunem prin absurd c a exist a un punct din plan M
0
(x
0
, y
0
) apartinnd
conicei care veric a relatia
_
g
x
(M
0
)
_
2
+
_
g
y
(M
0
)
_
2
= 0.
Atunci, deducem imediat c a
_
_
1
2
g
x
(M
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
1
2
g
y
(M
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0,
adic a punctul M
0
(x
0
, y
0
) este un centru de simetrie al conicei . Acest lucru se a a
n contradictie cu ipoteza c a conica nu contine nici un centru de simetrie.
n concluzie, conica este o curb a plan a.
Lxi:iii 10.1.3. Elipsa de ecuatie carteziana implicita
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0,
unde a, b > 0, este o curba plana. O parametrizare regulata a elipsei (E) este
determinata de aplica tia diferentiabila
c : [0, 2) R
2
denita prin
c(t) = (acos t, b sint).
Cu alte cuvinte, avem
(E) = Imc.
Lxi:iii 10.1.4. Hiperbola de ecua tie carteziana implicita
(H) :
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0,
unde a, b > 0, este o curba plana. O parametrizare regulata a ramurii din dreapta
axei Oy a hiperbolei (H) este determinata de aplica tia diferentiabila
c
1
: R R
2
denita prin
c
1
(t) = (a cosht, b sinht),
unde
cosht =
e
t
+e
t
2
si sinht =
e
t
e
t
2
,
iar o parametrizare regulata a ramurii din stnga axei Oy a hiperbolei (H) este
c
2
: R R
2
denita prin
c
2
(t) = (a cosht, b sinht).
(H) = Imc
1
Imc
2
.
Lxi:iii 10.1.5. Parabola de ecuatie carteziana implicita
(P) : y
2
2px = 0,
unde p > 0, este o curba plana. O parametrizare regulata a parabolei (P) este
c : R R
2
196 10. CURBE PLANE
denita prin
c(t) =
_
t
2
2p
, t
_
.
(P) = Imc.
Oiin\. 1i. 10.1.4. Din cele descrise pna acum deducem ca o curba plana
poate descrisa n doua feluri:
(1) parametric (ca imaginea unei parametrizari regulate c : I R R
2
);
(2) implicit (ca o mul time de puncte regulate C : f(x, y) = 0).
Oiin\. 1i. 10.1.5. Din punct de vedere teoretic, cu ajutorul teoremei functi-
ilor implicite din analiza matematica, orice curba plana denita implicit poate
parametrizata local, ntr-o vecinatate a ecarui punct. Practic nsa, o astfel de
parametrizare locala regulata este dicil de exprimat n general. Pe cazuri particu-
lare, prin articii de calcul, pot gasite totu si astfel de parametrizari regulate locale
pentru curbele plane denite implicit (vezi exemplele de mai sus).
10.2. Dreapta tangent a si dreapt a normala
10.2.1. Curbe parametrizate. S a consider am c a C = Imc, unde
c : I R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
este o curb a plan a parametrizat a regulat a si s a consider am c a
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
)),
unde t
0
I, este un punct arbitrar xat al curbei C. Interpretarea geometric a a
derivatei aplicatiei c n punctul t
0
implic a faptul c a c a vectorul liber
c(t
0
)
def
= lim
h0
c(t
0
+h) c(t
0
)
h
,
este tangent la curba C n punctul P
0
= c(t
0
). n acest context, introducem urm a-
toarele concepte geometrice:
Diii:i 1i. 10.2.1. Vectorul liber nenul
c(t
0
) = (x
(t
0
), y
(t
0
))
se nume ste vectorul tangent (viteza) la curba C n punctul P
0
= c(t
0
).
Diii:i 1i. 10.2.2. Dreapta T
P0
C care trece prin punctul P
0
= c(t
0
) si care este
direc tionata de vectorul tangent c(t
0
) se nume ste dreapta tangenta la curba C n
punctul P
0
.
Diii:i 1i. 10.2.3. Dreapta N
P0
0
= c(t
0
) si care este
perpendiculara pe vectorul tangent c(t
0
) se nume ste dreapta normala la curba C
n punctul P
0
.
10.2. DREAPT

A TANGENT
A SI DREAPT

A NORMAL

A 197
Tangenta si normala unei curbe plane
Din geometria analitic a n plan rezult a imediat urm atorul rezultat:
1ioni:. 10.2.1. Ecua tiile dreptelor tangenta T
P0
C si normala N
P0
C sunt
descrise de formulele
T
P0
C :
x x(t
0
)
x
(t
0
)
=
y y(t
0
)
y
(t
0
)
si
N
P0
C : (x x(t
0
)) x
(t
0
) + (y y(t
0
)) y
(t
0
) = 0.
Lxi:iii 10.2.1. Sa se scrie ecua tiile tangentei si normalei n punctul
P
0
_
t
0
=

4
_
la spirala logaritmica o = Imc, unde
c : R R
2
, c(t) =
_
e
t
(cos t sint), e
t
(cos t + sint)
_
.
Spirala logaritmica o
Este evident ca avem
x(t) = e
t
(cos t sint) si y(t) = e
t
(cos t + sint).
Prin derivare, ob tinem
x
(t) = 2e
t
cos t si y
(t) = 2e
t
sint.
Calculnd toate entitatile anterioare pentru
t
0
=

4
,
gasim ecua tiile
T
P0
o :
x
e
2
=
y e
2
e
2
T
P0
o : x y +e
2 = 0
198 10. CURBE PLANE
si
N
P0
o : e
2x e
2
_
y e
2
_
= 0 N
P0
o : x +y e
2 = 0.
10.2.2. Curbe denite implicit. S a consider am c a C : f(x, y) = 0, unde
grad(f)(P) =
_
f
x
(P),
f
y
(P)
_
,= (0, 0), P C,
este o curb a plan a denit a implicit si s a consider am c a P
0
(x
0
, y
0
) este un punct
arbitrar xat al curbei C (i. e. f(x
0
, y
0
) = 0). Fie
c : I R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
o parametrizare regulat a a curbei C n vecin atatea punctului P
0
(x
0
, y
0
). Atunci
exist a t
0
I astfel nct
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
)) = P
0
(x
0
, y
0
)
si
f(x(t), y(t)) = 0, t I.
Derivnd ultima egalitate n raport cu t si calculnd totul n punctul t
0
, de-
ducem c a
f
x
(P
0
) (x
(t
0
)) +
f
y
(P
0
) (y
(t
0
)) = 0 grad(f)(P
0
), c(t
0
) = 0,
adic a vectorul gradient grad(f)(P
0
) este perpendicular pe vectorul c(t
0
) care este
tangent la curba C n punctul P
0
(x
0
, y
0
) = c(t
0
). n acest context, introducem
urm atoarele concepte geometrice:
grad(f)(P
0
) =
_
f
x
(P
0
),
f
y
(P
0
)
_
se nume ste vectorul normal la curba C n punctul P
0
(x
0
, y
0
).
P
0
0
(x
0
, y
0
) si care este
perpendiculara pe vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume ste dreapta tangenta la
curba C n punctul P
0
.
P0
0
(x
0
, y
0
) si care este
direc tionata de vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume ste dreapta normala la curba
C n punctul P
0
.
Din geometria analitic a n plan rezult a imediat urm atorul rezultat:
1ioni:. 10.2.2. Ecua tiile dreptelor tangenta T
P0
C si normala N
P0
C sunt
descrise de formulele
T
P0
C : (x x
0
)
f
x
(P
0
) + (y y
0
)
f
y
(P
0
) = 0
si
N
P
0
C :
x x
0
f
x
(P
0
)
=
y y
0
f
y
(P
0
)
.
10.3. REPERUL LUI FRNET. CURBURA UNEI CURBE PLANE 199
Lxi:iii 10.2.2. Sa se scrie ecua tiile tangentei si normalei n punctul
P
0
_
3a
2
,
3a
2
_
la foliul lui Descartes
T : x
3
+y
3
3axy = 0,
unde a > 0 si x
2
+y
2
,= 0.
Foliul lui Descartes T
Prin derivari partiale obtinem
f
x
= 3x
2
3ay si
f
y
= 3y
2
3ax,
unde
f(x, y) = x
3
+y
3
3axy.
Calculnd aceste derivate par tiale n punctul P
0
, obtinem
f
x
(P
0
) =
9a
2
4
si
f
y
(P
0
) =
9a
2
4
.
n concluzie, gasim ecuatiile
T
P0
T :
_
x
3a
2
_
9a
2
4
+
_
y
3a
2
_
9a
2
4
= 0 T
P0
T : x +y 3a = 0
si
N
P0
T :
x
3a
2
9a
2
4
=
y
3a
2
9a
2
4
N
P0
T : x y = 0.
10.3. Reperul lui Frnet. Curbura unei curbe plane
S a consider am c a C = Imc, unde
c : I R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
este o curb a plan a parametrizat a regulat a.
T(t)
def
=
1
[[ c(t)[[
c(t) =
1
[[ c(t)[[
(x
(t), y
(t))
se nume ste versorul tangent la curba C = Imc n punctul P = c(t).
200 10. CURBE PLANE
N(t)
def
=
1
[[ c(t)[[
( c(t)) =
1
[[ c(t)[[
(y
(t), x
(t)),
unde
: R
2
R
2
, (x, y) = (y, x),
este o rota tie n sens trigonometric de unghi 90
, se nume ste versorul normal la

curba C = Imc n punctul P = c(t).
Oiin\. 1i. 10.3.1. Folosind denitia produsului scalar n spa tiul R
2
, se veri-
ca u sor ca avem
[[T(t)[[
2
= [[N(t)[[
2
= 1 si T(t), N(t) = 0, t I,
adica reperele
t
= P = c(t); T(t), N(t), t I,
sunt repere ortonormate n planul geometric euclidian E
2
.
Diii:i 1i. 10.3.3. Reperul ortonormat mobil
t
= P = c(t); T(t), N(t),
unde t I, se nume ste reperul lui Frnet asociat curbei C = Imc n punctul
P = c(t).
S a consider am acum vectorul liber
c(t)
def
= (x
(t), y
(t))
numit vectorul accelera tie n punctul P = c(t). n acest context, putem introduce
urm atorul concept geometric:
Diii:i 1i. 10.3.4. Numarul real
k(t)
def
=
c(t), ( c(t))
[[ c(t)[[
3
=
x
(t)y
(t) x
(t)y
(t)
[(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
]
3/2
R
se nume ste curbura curbei C = Imc n punctul P = c(t).
Studiind acum variatia versorilor reperului lui Frnet, putem demonstra urm a-
torul rezultat geometric important:
1ioni:. 10.3.1. Versorii T(t) si N(t) ai reperului lui Frnet asociat curbei
C = Imc n punctul P = c(t) verica urmatoarele formule Frnet:
_
_
dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= k(t) v(t) T(t),
unde v(t) = [[ c(t)[[ reprezinta viteza curbei C = Imc n punctul P = c(t).
Di:o:1n. 1ii. Deoarece baza B
t
= T(t), N(t) este ortonormat a, rezult a
c a urm atoarele descompuneri sunt adev arate:
_
_
dT
dt
=
_
dT
dt
, T(t)
_
T(t) +
_
dT
dt
, N(t)
_
N(t)
dN
dt
=
_
dN
dt
, T(t)
_
T(t) +
_
dN
dt
, N(t)
_
N(t).
10.3. REPERUL LUI FRNET. CURBURA UNEI CURBE PLANE 201
Derivnd acum relatiile
T(t), T(t) = N(t), N(t) = 1 si T(t), N(t) = 0
deducem c a
_
dT
dt
, T(t)
_
=
_
dN
dt
, N(t)
_
= 0 si
_
dT
dt
, N(t)
_
+
_
dN
dt
, T(t)
_
= 0,
adic a avem adev arate descompunerile
_
_
dT
dt
=
_
dT
dt
, N(t)
_
N(t)
dN
dt
=
_
dT
dt
, N(t)
_
T(t).
Deoarece, prin derivare direct a, obtinem
dT
dt
=
< c(t), c(t) >
[[ c(t)[[
3
c(t) +
1
[[ c(t)[[
c(t),
g asim c a
_
dT
dt
, N(t)
_
=
c(t), ( c(t))
[[ c(t)[[
2
= k(t) v(t),
Lxi:iii 10.3.1. Curba descrisa de un punct M aat pe un cerc de raza
r > 0 care se rostogole ste fara alunecare de-a lungul axei Ox se nume ste cicloida.
Sa se calculeze elementele reperului lui Frnet si curbura ntr-un punct arbitrar al
cicloidei ( = Imc, unde
c : R 2l [ l Z R
2
, c(t) = (r(t sint), r(1 cos t)).
Cicloida (
x(t) = r(t sint) si y(t) = r(1 cos t).
x
(t) = r(1 cos t) si y
(t) = r sint,
adica
c(t) = (r(1 cos t), r sint).
Deoarece avem
[[ c(t)[[ = r
1 cos t = 2r
sin
t
2
,
202 10. CURBE PLANE
deducem ca
T(t) =
1
[[ c(t)[[
c(t) =
1
sin
t
2
_
sin
2
t
2
, sin
t
2
cos
t
2
_
si
N(t) =
1
[[ c(t)[[
( c(t)) =
1
sin
t
2
_
sin
t
2
cos
t
2
, sin
2
t
2
_
,
unde t R 2l [ l Z.
Derivnd nca o data, gasim
x
(t) = r sint si y
(t) = r cos t.
Prin urmare, curbura cicloidei este
k(t) =
x
(t)y
(t) x
(t)y
(t)
[(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
]
3/2
=
1
4r
sin
t
2
, t R 2l [ l Z.
10.4. Schimb ari de parametru. Orientarea unei curbe plane
Fie c : I R R
2
o parametrizare regulat a, denit a prin
c(t) = (x(t), y(t)),
si e curba plan a C = Imc.
Diii:i 1i. 10.4.1. Orice func tie
t : I R J R, t t(t),
unde J este un interval real, care este derivabila, bijectiva si cu inversa
t : J R I R, t t(t),
derivabila se nume ste schimbare de parametru a curbei C = Imc iar parame-
trizarea regulata
c : J R R
2
, c(t) = c(t(t)),
se nume ste reparametrizare a curbei C = Imc.
Oiin\. 1i. 10.4.1. Daca t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba
plana C = Imc, atunci urmatoarea egalitate este adevarata
dt
dt

dt
dt
= 1
dt
dt
=
1
dt
dt
.
1ioni:. 10.4.1. Daca t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba
plana C = Imc, atunci urmatoarele formule de invarianta sunt adevarate:
C = Imc = Imc = C,
T(t) = T(t), N(t) = N(t),
k(t) = k(t), v(t) = v(t)
dt
dt
10.4. SCHIMB
ARI DE PARAMETRU. ORIENTAREA UNEI CURBE PLANE 203

si
_
_
dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= k(t) v(t) T(t),
unde semnul + apare daca
dt
dt
> 0 iar semnul apare daca
dt
dt
< 0.
Di:o:1n. 1ii. Formulele de mai sus se deduc imediat din relatiile de derivare
a functiilor compuse, si anume
.
c(t) = c(t)
dt
dt
si
..
c(t) = c(t)
_
dt
dt
_
2
+ c(t)
d
2
t
dt
2
.
Oiin\. 1i. 10.4.2. Egalita tile din teorema precedenta ne sugereaza ca curbele
plane parametrizate regulate pot privite ca curbe plane orientate (cu un sens
de parcurs). Intuitiv vorbind, putem aprecia ca orientarea unei curbe plane para-
metrizate c(t) este data de orientarea geometrica a vectorului tangent c(t) ca vector
liber legat n punctul c(t). n acest context geometric, o schimbare de parametru
t = t(t) a curbei plane C = Imc pastreaza orientarea curbei C daca
dt
dt
> 0
si inverseaza orientarea curbei C daca
dt
dt
< 0.
Lxi:iii 10.4.1. Fie curba plana parametrizata regulata C = Imc, unde
c : (0, ) R
2
, c(t) = (sint, lnt).
Func tia
t : (0, ) R, t(t) = lnt,
este o schimbare de parametru a curbei C = Imc, avnd inversa
t : R (0, ), t(t) = e
t
.
n acest context, reparametrizarea curbei C = Imc este data de
c : R R
2
, c(t) = (sine
t
, t).
Este important de subliniat ca avem adevarata egalitatea
C = Imc = Imc = C.
Deoarece
dt
dt
= e
t
> 0, t R,
rezulta ca schimbarea de parametru t(t) = lnt pastreaza orientarea curbei C deter-
minata de orientarea geometrica a vectorului tangent
c(t) =
_
cos t,
1
t
_
.
204 10. CURBE PLANE
Lxi:iii 10.4.2. Fie curba plana parametrizata regulata C = Imc, unde
c : [0, 1] R
2
, c(t) = (2t, t
2
).
Func tia
t : [0, 1] [0, 2], t(t) = 2t,
t : [0, 2] [0, 1], t(t) =
t
2
.
c : [0, 2] R
2
, c(t) =
_
t,
t
2
4
_
.
C = Imc = Imc = C.
Deoarece
dt
dt
=
1
2
> 0, t [0, 2],
rezulta ca schimbarea de parametru t(t) = 2t pastreaza orientarea curbei C deter-
minata de orientarea geometrica a vectorului tangent
c(t) = (2, 2t).
Lxi:iii 10.4.3. Sa se calculeze curbura ntr-un punct arbitrar al elipsei
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0,
unde a, b > 0. Deoarece curbura elipsei nu depinde de parametrizarea aleasa (mod-
ulo un semn care determina orientarea elipsei (E)), subliniem ca o parametrizare
a elipsei (E) este data de
x(t) = a cos t si y(t) = b sint,
unde t [0, 2). Prin derivari succesive, ob tinem
_
x
(t) = asint
y
(t) = b cos t
si
_
x
(t) = a cos t
y
(t) = b sint.
Prin urmare, curbura elipsei (E), considerata ca orientata n sens trigonometric,
este
k(t) =
ab
(a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t)
3/2
, t [0, 2).
Oiin\. 1i. 10.4.3. n cazul particular al elipsei (E) pentru care
a = b = r > 0,
adica n cazul cercului (C) centrat n originea O(0, 0) si de raza r de ecua tie
(C) : x
2
+y
2
= r
2
,
considerat ca orientat n sens trigonometric, ob tinem curbura
k(t) =
1
r
= constant, t [0, 2).
10.5. LUNGIMEA UNEI CURBE PLANE. PARAMETRIZAREA CANONIC

A 205
Pe de alta parte, daca consideram semicercul superior al cercului (C) si para-
metrizarea sa orientata n sensul acelor de ceasornic, denita prin
x() = si y() =
_
r
2
2
,
unde [r, r], obtinem curbura
k() =
1
r
= constant, [r, r].
10.5. Lungimea unei curbe plane. Parametrizarea canonic a
c : [a, b] R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), a < b,
este o curb a plan a parametrizat a regulat a.
Diii:i 1i. 10.5.1. Lungimea curbei C = Imc este denita prin formula
L(C) =
_
b
a
[[ c(t)[[dt =
_
b
a
_
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
dt > 0.
Oiin\. 1i. 10.5.1. Deni tia de mai sus este consistenta din punct de vedere
geometric deoarece daca mpar tim curba plana C = Imc n arce de curba su-
cient de mici, atunci putem aproxima lungimea acestor arce de curba cu lungimea
segmentelor de dreapta pe care le subntind. Evident, lungimea curbei C = Imc se
ob tine adunnd lungimile acestor segmente de dreapta si aplicnd sumei un procedeu
la limita ca la integrale care ne conduce la formula de mai sus.
plana C = Imc, atunci
L(C) = L(C),
adica lungimea unei curbe plane nu depinde nici de parametrizare nici de orientare.
Lxi:iii 10.5.1. Sa se calculeze lungimea cercului C = Imc, unde
c : [0, 2] R
2
, c(t) = (r cos t, r sint), r > 0.
Vectorul tangent ntr-un punct arbitrar al cercului C = Imc este
c(t) = (r sint, r cos t)
iar norma acestui vector (viteza) este
v(t) = [[ c(t)[[ = r, t [0, 2].
n concluzie, lungimea cercului este
L(C) =
_
2
0
rdt = 2r.
1ioni:. 10.5.1. Daca L > 0 este lungimea curbei plane C = Imc, atunci
func tia
s : [a, b] [0, L], s(t)
def
=
_
t
a
[[ c()[[d,
este o schimbare de parametru pentru curba C = Imc avnd proprietatea ca
[[
.
c(s)[[ = 1, s [0, L],
unde
c : [0, L] R
2
, c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))).
206 10. CURBE PLANE
Di:o:1n. 1ii. Din denitia integralei denite deducem c a functia
s(t) =
_
t
a
[[ c()[[d
este derivabil a si, mai mult, avem
ds
dt
= [[ c(t)[[ , = 0, t [a, b].
Atunci, conform teoremei functiei inverse din analiza matematic a, rezult a c a functia
s = s(t)
este inversabil a iar inversa ei
t = t(s)
veric a relatia
dt
ds
=
1
[[ c(t(s))[[
,= 0, s [0, L].
n concluzie, functia s = s(t) este o schimbare de parametru, adic a aplicatia
c : [0, L] R
2
, c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))),
este o reparametrizare a curbei C = Imc. Prin urmare, avem
C = Imc = Imc = C.
Folosind acum regula de derivare a functiilor compuse, deducem c a
.
c(s) = c(t(s))
dt
ds
[[
.
c(s)[[ = [[ c(t(s))[[
1
[[ c(t(s))[[
= 1, s [0, L]
Diii:i 1i. 10.5.2. Parametrul s din teorema precedenta se nume ste para-
metrul canonic sau parametrul lungime de arc al curbei C = Imc iar repara-
metrizarea curbei C = Imc data de
c : [0, L] R
2
, c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))),
se nume ste parametrizarea canonica a curbei plane C = Imc.
Oiin\. 1i. 10.5.3. Parametrizarea canonica a curbei C = Imc pastreaza ori-
entarea curbei C deoarece
dt
ds
=
1
[[ c(t(s))[[
> 0, s [0, L].
Oiin\. 1i. 10.5.4. Proprietatea fundamentala a unei curbe plane

C = Imc,
parametrizata canonic prin
c(s) = ( x(s), y(s)), s [0, L],
este ca
[[
.
c(s)[[ = 1, s [0, L].
Din acest motiv, curbele plane parametrizate canonic se mai numesc si curbe de
viteza unu.
10.6. INTERPRET

ARI GEOMETRICE ALE CURBURII UNEI CURBE PLANE 207
Oiin\. 1i. 10.5.5. Teorema precedenta ne arata ca teoretic orice curba plana
parametrizata regulata poate reparametrizata canonic. Practic nsa gasirea para-
metrului canonic s este adesea foarte dicila, chiar imposibila, deoarece integrala
care dene ste parametrul canonic conduce la functii s(t) extrem de complicate, care
nu pot u sor inversate.
Lxi:iii 10.5.2. Sa se reparametrizeze prin lungimea de arc cercul C = Imc,
unde
c : [0, 2] R
2
, c(t) = (r cos t, r sint), r > 0.
c(t) = (r sint, r cos t), t [0, 2].
Norma vectorului viteza este
[[ c(t)[[ = r, t [0, 2].
Atunci, parametrul lungime de arc este
s(t) =
_
t
0
rd = rt, t [0, 2].
iar inversul parametrului canonic este
t(s) =
s
r
, s [0, 2r].
n concluzie, reparametrizarea canonica a cercului C = Imc este data de
c : [0, 2r] R
2
, c(s) = c(t(s)) =
_
r cos
s
r
, r sin
s
r
_
.
C = Imc = Imc = C
si
[[
.
c(s)[[ = 1, s [0, 2r].
10.6. Interpret ari geometrice ale curburii unei curbe plane
Deoarece orice curb a plan a parametrizat a regulat a poate reparametrizat a
prin lungimea de arc, s a presupunem c a C = Imc, unde
c : [0, L] R
2
, c(s) = (x(s), y(s)),
este o curb a plan a parametrizat a canonic. Atunci, rezult a c a avem
v(s) = [[ c(s)[[ = 1 (x
(s))
2
+ (y
(s))
2
= 1, s [0, L].
n acest context, tinnd seama de formulele de invariant a demonstrate anterior
si alegnd o orientare convenabil a a curbei plane C = Imc, expresiile elementelor
reperului lui Frnet, expresia curburii, precum si formulele lui Frnet, se simplic a
dup a cum urmeaz a:
T(s) = c(s) = (x
(s), y
(s)), N(s) = ( c(s)) = (y
(s), x
(s)),
k(s) = c(s), ( c(s)) = x
(s)y
(s) x
(s)y
(s)
si
_
_
dT
ds
= k(s) N(s)
dN
ds
= k(s) T(s).
208 10. CURBE PLANE
1ioni:. 10.6.1. Curbura unei curbe plane parametrizate canonic are expresia
k(s) =
(s), s [0, L],

unde (s) reprezinta unghiul format de tangenta la curba C = Imc n punctul c(s)
cu axa Ox.
Di:o:1n. 1ii. Din relatia
(x
(s))
2
+ (y
(s))
2
= 1, s [0, L],
rezult a c a exist a o functie bijectiv a
: [0, L] [0, 2]
astfel nct pentru orice s [0, L] avem
_
x
(s) = cos (s)

y
(s) = sin(s),
unde (s) reprezint a unghiul format de vectorul tangent c(s) cu vectorul liber i.
Din aceste relatii rezult a imediat expreia c autat a a curburii, si anume
k(s) = x
(s)y
(s) x
(s)y
(s) =
(s), s [0, L].
Conoi.ni 10.6.1. Orice dreapta din plan are curbura egala cu zero n ecare
punct al ei. Reciproc, daca o curba plana are curbura n ecare punct ale ei
k(s) = 0,
atunci curba plana are imaginea inclusa ntr-o dreapta.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a avem o dreapt a arbitrar a din plan, de
ecuatie
D :
x x
0
l
=
y y
0
m
,
unde l
2
+m
2
,= 0. Atunci, o parametrizare regulat a a dreptei D este dat a de
x(t) = x
0
+lt si y(t) = y
0
+mt,
unde t R. Rezult a imediat de aici c a
k(t) =
x
(t)y
(t) x
(t)y
(t)
[(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
]
3/2
= 0, t R.
Reciproc, s a presupunem c a C este o curb a plan a cu proprietatea c a
k(s) =
(s) = 0, s [0, L],

unde s este parametrul canonic al curbei plane C. Atunci, deducem imediat c a
(s) =
0
R, s [0, L],
adic a avem
_
x
(s) = cos
0
y
(s) = sin
0

_
x(s) = x
0
+s cos
0
y(s) = y
0
+s sin
0
pentru orice s [0, L], unde x
0
, y
0
R. Evident, imaginea parametriz arii regulate
c(s) = (x
0
+s cos
0
, y
0
+s sin
0
), s [0, L],
este inclus a n dreapta
D :
x x
0
cos
0
=
y y
0
sin
0
.
10.6. INTERPRET

ARI GEOMETRICE ALE CURBURII UNEI CURBE PLANE 209
Conoi.ni 10.6.2. Orice cerc din plan orientat n sens trigonometric si avnd
raza r > 0 are curbura constanta
k =
1
r
n ecare punct al sau. Reciproc, daca o curba plana are curbura n ecare punct
al ei
k(s) = k > 0,
unde k este o constanta, atunci curba plana are imaginea inclusa ntr-un cerc de
raza
r =
1
k
.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a avem un cerc arbitrar din plan, de ecuatie
C : (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= r
2
.
Atunci, o parametrizare regulat a n sens trigonometric a cercului C este dat a de
x(t) = x
0
+r cos t si y(t) = y
0
+r sint,
unde t [0, 2]. Rezult a imediat de aici c a
k(t) =
x
(t)y
(t) x
(t)y
(t)
[(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
]
3/2
=
1
r
, t [0, 2].
Reciproc, s a presupunem c a C este o curb a plan a cu proprietatea c a
k(s) =
(s) = k > 0, s [0, L],

unde s este parametrul canonic al curbei plane C. Atunci, deducem imediat c a
(s) = ks +
0
, s [0, L],
unde
0
R, adic a avem
_
x
(s) = cos (ks +

0
)
y
(s) = sin(ks +
0
)

_
_
x(s) = x
0
+
1
k
sin(ks +
0
)
y(s) = y
0
1
k
cos(ks +
0
)
pentru orice s [0, L], unde x
0
, y
0
R. Evident, imaginea parametriz arii regulate
c(s) =
_
x
0
+
1
k
sin(ks +
0
), y
0
1
k
cos(ks +
0
)
_
, s [0, L],
este inclus a n cercul
C : (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
=
1
k
2
.
CAPITOLUL 11
CURBE N SPA TIU
n acest capitol vom deni riguros curbele n spatiu si vom studia principalele
propriet ati geometrice ale acestora. Totodat a vom scoate n evident a niste m arimi
scalare (curbura si torsiune) care ne vor da informatii asupra formei unei curbe
n spatiu. Pe parcursul acestui capitol, prin aplicatie diferentiabil a vom ntelege o
aplica tie neteda, adic a o aplicatie diferentiabil a de o innitate de ori pe un domeniu
deschis, convenabil ales, n sensul c a acesta este inclus n domeniile de denitie ale
aplicatiei studiate si derivatelor acesteia.
Diii:i 1i. 11.1.1. O aplica tie diferen tiabila
c : I R R
3
,
unde I este un interval real, denita prin
c(t) = (x(t), y(t), z(t)), t I,
unde
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
,= 0, t I,
se nume ste parametrizare regulata.
Diii:i 1i. 11.1.2. Variabila t I, care dene ste parametrizarea regulata c(t),
se nume ste parametru.
Diii:i 1i. 11.1.3. Mul timea de puncte din spatiu
Imc
not
= P(x(t), y(t), z(t)) [ t I E
3
,
care reprezinta imaginea unei parametrizari regulate c(t), se nume ste curba para-
metrizata n spatiu.
Diii:i 1i. 11.1.4. O mul time nevida C de puncte din spatiu cu proprietatea
ca pentru ecare punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) C exista n R
3
o vecinatate V a punctului
M
0
si exista o parametrizare regulata
c : I R R
3
astfel nct
C V = Imc
se nume ste curba n spatiu.
Oiin\. 1i. 11.1.1. Intuitiv vorbind, o mul time nevida C de puncte din spa tiu
este o curba n spa tiu daca ntr-o vecinatate sucient de mica a ecarui punct
M
0
C curba n spatiu poate identicata cu imaginea unei parametrizari regulate
din spa tiu.
211
212 11. CURBE N SPA TIU
Oiin\. 1i. 11.1.2. Este evident ca orice curba parametrizata n spa tiu este o
curba n spa tiu.
Oiin\. 1i. 11.1.3. O curba n spa tiu poate privita ca imaginea mai multor
parametrizari regulate distincte.
Lxi:iii 11.1.1. Fie aplica tia diferen tiabila
c : R R
3
denita prin
c(t) = (a cos t, a sint, bt),
unde a > 0 si b ,= 0. Deoarece func tiile
x(t) = acos t, y(t) = asint si z(t) = bt
verica rela tia
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
= a
2
sin
2
t +a
2
cos
2
t +b
2
= a
2
+b
2
,= 0, t R,
rezulta ca aplicatia diferen tiabila c este o parametrizare regulata. Rezulta ca imag-
inea parametrizarii regulate c este o curba n spa tiu C = Imc a carei reprezentare
graca este data n gura de mai jos (elicea circulara):
Elicea circulara C
Lxi:iii 11.1.2. Sa consideram mul timea de puncte din spa tiu
C :
_
xyz = 1
x = y.
O parametrizare regulata a multimii de puncte C este evident data de
x = y = t si z =
1
t
2
,
unde t ,= 0. Prin urmare, considernd parametrizarea regulata
c : R0 R
3
denita prin
c(t) =
_
t, t,
1
t
2
_
,
ob tinem ca avem adevarata rela tia
C = Imc.
n concluzie, multimea de puncte C este o curba n spa tiu.
Fie f, g : D R
3
3
, o functie
P(x, y, z) D vectorii
grad(f)(P)
def
=
_
f
x
(P),
f
y
(P),
f
z
(P)
_
si
grad(g)(P)
def
=
_
g
x
(P),
g
y
(P),
g
z
(P)
_
reprezint a gradien tii functilor f si g n punctul P(x, y, z).
0
(x
0
, y
0
, z
0
) D care verica relatia
[grad(f) grad(g)] (M
0
) ,= (0, 0, 0)
se nume ste punct regulat al func tiilor f si g.
1ioni:. 11.1.1. Mul timea de puncte din spa tiu P(x, y, z) E
3
ale caror
coordonate verica relatiile
C :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
unde
[grad(f) grad(g)] (P) ,= (0, 0, 0), P C,
este o curba n spatiu.
0
(x
0
, y
0
, z
0
) C este un punct arbitrar
al multimii de puncte C (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si
0
) ,= (0, 0, 0)).
Deoarece conditia
0
) ,= (0, 0, 0)
rang
_
_
_
_
f
x
(M
0
)
f
y
(M
0
)
f
z
(M
0
)
g
x
(M
0
)
g
y
(M
0
)
g
z
(M
0
)
_
_
_
_
= 2,
s a presupunem c a

f
y
(M
0
)
f
z
(M
0
)
g
y
(M
0
)
g
z
(M
0
)
,= 0.
atic a aplicat a functiei
F = (f, g) : D R
3
R
2
si punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), deducem c a exist a o vecin atate I a lui x
0
n R si exist a
dou a functii derivabile
: I R R si : I R R
cu propriet atile
_
(x
0
) = y
0
(x
0
) = z
0
,
_
f(x, (x), (x)) = 0
g(x, (x), (x)) = 0
, x I,
si

f
y
(x, (x), (x))
f
z
(x, (x), (x))
g
y
(x, (x), (x))
g
z
(x, (x), (x))
,= 0, x I.
Prin derivare, din ultimele relatii g asim sistemul liniar
_
_
f
x
(x, (x), (x)) +
f
y
(x, (x), (x))
(x) +
f
z
(x, (x), (x))
(x) = 0
g
x
(x, (x), (x)) +
g
y
(x, (x), (x))
(x) +
g
z
(x, (x), (x))
(x) = 0
care ne conduce la solutiile
(x) =
f
x
(x, (x), (x))
f
z
(x, (x), (x))
g
x
(x, (x), (x))
g
z
(x, (x), (x))
f
y
(x, (x), (x))
f
z
(x, (x), (x))
g
y
(x, (x), (x))
g
z
(x, (x), (x))
, x I,
si
(x) =
f
y
(x, (x), (x))
f
x
(x, (x), (x))
g
y
(x, (x), (x))
g
x
(x, (x), (x))
f
y
(x, (x), (x))
f
z
(x, (x), (x))
g
y
(x, (x), (x))
g
z
(x, (x), (x))
, x I.
S a consider am acum aplicatia diferentiabil a
c : I R R
3
denit a prin
c(t) = (t, (t), (t)).
Deoarece
1 + (
(t))
2
+ (
(t))
2
,= 0, t I,
deducem c a aplicatia diferentiabil a c(t) este o parametrizare regulat a. Mai mult,
lund n R
3
o vecin atate convenabil a V a punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) C, obtinem c a
C V = Imc.
0
(x
0
, y
0
, z
0
) C a fost ales arbitrar, rezult a
c a multimea de puncte C este o curb a n spatiu.
Diii:i 1i. 11.1.6. O curba n spa tiu denita ca n teorema precedenta se nu-
me ste curba n spatiu denita implicit.
Lxi:iii 11.1.3. Mul timea de puncte din spa tiu
C :
_
xyz = 1
x = y
2
este o curba n spa tiu numita curba lui Titeica. Pentru a demonstra ca mul timea
de puncte C este o curba n spa tiu, sa notam ca
f(x, y, z) = xyz 1 si g(x, y, z) = x y
2
.
Gradientii acestor doua func tii sunt
grad(f)(P) = (yz, xz, xy) si grad(g)(P) = (1, 2y, 0), P(x, y, z) R
3
,
iar produsul lor vectorial este
[grad(f) grad(g)] (P) =
i j k
yz xz xy
1 2y 0
=
= 2xy
2
i +xyj (2y
2
+x)zk ,= 0, P(x, y, z) C.
Este important de subliniat ca o parametrizare regulata a curbei lui Ti teica este
data de
c : R0 R
3
,
unde
c(t) =
_
t
2
, t,
1
t
3
_
.
Cu alte cuvinte, avem C = Imc.
Oiin\. 1i. 11.1.4. Din cele descrise pna acum deducem ca o curba n
spatiu poate descrisa n doua feluri:
(1) parametric (ca imaginea unei parametrizari regulate c : I R R
3
);
(2) implicit (ca o mul time de puncte regulate C :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
).
ilor implicite din analiza matematica, orice curba n spa tiu denita implicit poate
parametrizata local, ntr-o vecinatate a ecarui punct. Practic nsa, o astfel de
parametrizare locala regulata este dicil de exprimat n general. Pe cazuri particu-
lare, prin articii de calcul, pot gasite totu si astfel de parametrizari regulate locale
pentru curbele n spatiu denite implicit (vezi exemplul anterior).
11.2. Dreapta tangent a si plan normal
11.2.1. Curbe parametrizate. S a consider am c a C = Imc, unde
c : I R R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
este o curb a plan a parametrizat a regulat a si s a consider am c a
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
), z(t
0
)),
unde t
0
I, este un punct arbitrar xat al curbei C. Interpretarea geometric a a
derivatei aplicatiei c n punctul t
0
implic a faptul c a c a vectorul liber
c(t
0
)
def
= lim
h0
c(t
0
+h) c(t
0
)
h
,
este tangent la curba C n punctul P
0
= c(t
0
). n acest context, introducem urm a-
toarele concepte geometrice:
c(t
0
) = (x
(t
0
), y
(t
0
), z
(t
0
))
se nume ste vectorul tangent (viteza) la curba C n punctul P
0
= c(t
0
).
P0
0
= c(t
0
) si care este
direc tionata de vectorul tangent c(t
0
) se nume ste dreapta tangenta la curba C n
punctul P
0
.
Diii:i 1i. 11.2.3. Planul N
P0
0
= c(t
0
) si care este
perpendicular pe vectorul tangent c(t
0
) se nume ste planul normal la curba C n
punctul P
0
.
Tangenta si planul normal la o curb a n spatiu
Din geometria analitic a n spatiu rezult a imediat urm atorul rezultat:
1ioni:. 11.2.1. Ecua tiile dreptei tangente T
P0
C si a planului normal N
P0
C
sunt descrise de formulele
T
P0
C :
x x(t
0
)
x
(t
0
)
=
y y(t
0
)
y
(t
0
)
=
z z(t
0
)
z
(t
0
)
si
N
P
0
C : (x x(t
0
)) x
(t
0
) + (y y(t
0
)) y
(t
0
) + (z z(t
0
)) z
(t
0
) = 0.
Lxi:iii 11.2.1. Sa se scrie ecua tiile dreptei tangente si a planului normal
n punctul
P
0
_
t
0
=

4
_
la elicea cilindrica c = Imc, unde
c : R R
3
, c(t) = (cos t, sint, t) .
11.2. DREAPT

A TANGENT
A SI PLAN NORMAL 217

x(t) = cos t, y(t) = sint si z(t) = t.
x
(t) = sint, y
(t) = cos t si z
(t) = 1.
Calculnd toate entitatile anterioare pentru
t
0
=

4
,
gasim ecua tiile
T
P0
c :
x
2
2
2
2
=
y
2
2
2
2
=
z

4
1
si
N
P
0
c :
_
x
2
2
_
2
2
+
_
y
2
2
_
2
2
+z

4
= 0.
11.2.2. Curbe denite implicit. S a consider am c a
C :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
unde
[grad(f) grad(g)] (P) ,= (0, 0, 0), P C,
este o curb a n spatiu denit a implicit si s a consider am c a P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un
punct arbitrar xat al curbei C (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0). Fie
c : I R R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
o parametrizare regulat a a curbei C n vecin atatea punctului P
0
(x
0
, y
0
, z
0
). Atunci
exist a t
0
I astfel nct
c(t
0
) = P
0
(x(t
0
), y(t
0
), z(t
0
)) = P
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
si
f(x(t), y(t), z(t)) = 0 si g(x(t), y(t), z(t)) = 0, t I.
Derivnd ultimele egalit ati n raport cu t si calculnd totul n punctul t
0
, de-
ducem c a
f
x
(P
0
) (x
(t
0
)) +
f
y
(P
0
) (y
(t
0
)) +
f
z
(P
0
) (z
(t
0
)) = 0
grad(f)(P
0
), c(t
0
) = 0
si
g
x
(P
0
) (x
(t
0
)) +
g
y
(P
0
) (y
(t
0
)) +
g
z
(P
0
) (z
(t
0
)) = 0
grad(g)(P
0
), c(t
0
) = 0,
adic a vectorul nenul
[grad(f) grad(g)] (P
0
)
este coliniar cu vectorul c(t
0
) care este tangent la curba C n punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
n acest context, introducem urm atoarele concepte geometrice:
0
) = T
1
(P
0
)i +T
2
(P
0
)j +T
3
(P
0
)k,
unde
T
1
(P
0
) =
f
y
(P
0
)
f
z
(P
0
)
g
y
(P
0
)
g
z
(P
0
)
, T
2
(P
0
) =
f
x
(P
0
)
f
z
(P
0
)
g
x
(P
0
)
g
z
(P
0
)
si
T
3
(P
0
) =
f
x
(P
0
)
f
y
(P
0
)
g
x
(P
0
)
g
y
(P
0
)
,
se nume ste vectorul tangent la curba C n punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
P0
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care
este direc tionata de vectorul tangent
0
)
se nume ste dreapta tangenta la curba C n punctul P
0
.
Diii:i 1i. 11.2.6. Planul N
P0
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care
este perpendicular pe vectorul tangent
0
)
se nume ste planul normal la curba C n punctul P
0
.
1ioni:. 11.2.2. Ecua tiile dreptei tangente T
P0
C si a planului normal N
P0
C
T
P0
C :
x x
0
T
1
(P
0
)
=
y y
0
T
2
(P
0
)
=
z z
0
T
3
(P
0
)
si
N
P0
C : (x x
0
) T
1
(P
0
) + (y y
0
) T
2
(P
0
) + (z z
0
) T
3
(P
0
) = 0.
Lxi:iii 11.2.2. Sa se scrie ecua tiile dreptei tangente si a planului normal
n punctul P
0
(1, 1, 1) la curba n spatiu
C :
_
xyz = 1
x = y.
Avem evident
f(x, y, z) = xyz 1 si g(x, y, z) = x y.
Prin derivari par tiale ob tinem
grad(f)(P) = (yz, xz, xy) si grad(g)(P) = (1, 1, 0), P(x, y, z) R
3
.
Calculnd ace sti gradien ti n punctul P
0
, ob tinem
grad(f)(P
0
) = (1, 1, 1) si grad(g)(P
0
) = (1, 1, 0),
11.3. TRIEDRUL LUI FRNET. CURBURA SI TORSIUNEA UNEI CURBE N SPA TIU 219
care implica vectorul tangent
0
) =
i j k
1 1 1
1 1 0
= i +j 2k.
n concluzie, ecua tiile cerute sunt
T
P
0
C :
x 1
1
=
y 1
1
=
z 1
2
si
N
P0
C : (x 1) 1 + (y 1) 1 + (z 1) (2) = 0 N
P0
C : x +y 2z = 0,
unde am folosit egalita tile
T
1
(P
0
) = 1, T
2
(P
0
) = 1 si T
3
(P
0
) = 2.
11.3. Triedrul lui Frnet. Curbura si torsiunea unei curbe n spatiu
c : I R R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
este o curb a parametrizat a regulat a n spatiu.
T(t)
def
=
1
[[ c(t)[[
c(t),
unde
c(t) = (x
(t), y
(t), z
(t)),
se nume ste versorul tangent la curba C = Imc n punctul P = c(t).
S a consider am vectorul liber (accelera tie)
c(t)
def
= (x
(t), y
(t), z
(t))
si s a presupunem c a avem adev arat a relatia
[[ c(t) c(t)[[ , = 0, t I.
n acest context, putem introduce urm atoarele concepte geometrice:
B(t)
def
=
1
[[ c(t) c(t)[[
[ c(t) c(t)]
se nume ste versorul binormal la curba C = Imc n punctul P = c(t).
N(t)
def
= B(t) T(t)
se nume ste versorul normal la curba C = Imc n punctul P = c(t).
Oiin\. 1i. 11.3.1. Folosind proprieta tile dublului produs vectorial n spatiul
R
3
, se verica u sor ca avem
N(t) =
< c(t), c(t) >
[[ c(t)[[ [[ c(t) c(t)[[
c(t) +
[[ c(t)[[
[[ c(t) c(t)[[
c(t).
Oiin\. 1i. 11.3.2. Folosind proprietatile produsului scalar si ale produsului
vectorial n spa tiul R
3
, se verica u sor ca avem
[[T(t)[[
2
= [[N(t)[[
2
= [[B(t)[[
2
= 1, t I,
si
T(t), N(t) = T(t), B(t) = N(t), B(t) = 0, t I,
adica reperele
t
= P = c(t); T(t), N(t), B(t), t I,
sunt repere ortonormate n spatiul geometriei euclidiene E
3
.
Diii:i 1i. 11.3.4. Reperul ortonormat mobil
t
= P = c(t); T(t), N(t), B(t),
unde t I, se nume ste triedrul lui Frnet asociat curbei C = Imc n punctul
P = c(t).
Diii:i 1i. 11.3.5. Numarul real strict pozitiv
k(t)
def
=
[[ c(t) c(t)[[
[[ c(t)[[
3
> 0
se nume ste curbura curbei C = Imc n punctul P = c(t).
Diii:i 1i. 11.3.6. Numarul real
(t)
def
=
( c(t), c(t),
...
c (t))
[[ c(t) c(t)[[
2
R,
unde
...
c (t)
def
= (x
(t), y
(t), z
(t)),
se nume ste torsiunea curbei C = Imc n punctul P = c(t).
Studiind acum variatia versorilor triedrului lui Frnet, putem demonstra urm a-
torul rezultat geometric important:
1ioni:. 11.3.1. Versorii T(t), N(t) si B(t) ai triedrului lui Frnet asociat
curbei C = Imc n punctul P = c(t) verica urmatoarele formule Frnet:
_
_
dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= k(t) v(t) T(t) +(t) v(t) B(t)
dB
dt
= (t) v(t) N(t),
unde v(t) = [[ c(t)[[ reprezinta viteza curbei C = Imc n punctul P = c(t).
Di:o:1n. 1ii. Deoarece baza B
t
= T(t), N(t), B(t) este ortonormat a,
rezult a c a urm atoarele descompuneri sunt adev arate:
_
_
dT
dt
=
_
dT
dt
, T(t)
_
T(t) +
_
dT
dt
, N(t)
_
N(t) +
_
dT
dt
, B(t)
_
B(t)
dN
dt
=
_
dN
dt
, T(t)
_
T(t) +
_
dN
dt
, N(t)
_
N(t) +
_
dN
dt
, B(t)
_
B(t)
dB
dt
=
_
dB
dt
, T(t)
_
T(t) +
_
dB
dt
, N(t)
_
N(t) +
_
dB
dt
, B(t)
_
B(t).
11.3. TRIEDRUL LUI FRNET. CURBURA SI TORSIUNEA UNEI CURBE N SPA TIU 221
Derivnd acum relatiile
T(t), T(t) = N(t), N(t) = B(t), B(t) = 1
si
T(t), N(t) = T(t), B(t) = N(t), B(t) = 0,
deducem c a
_
dT
dt
, T(t)
_
=
_
dN
dt
, N(t)
_
=
_
dB
dt
, B(t)
_
= 0
si
_
_
_
dT
dt
, N(t)
_
+
_
dN
dt
, T(t)
_
= 0
_
dT
dt
, B(t)
_
+
_
dB
dt
, T(t)
_
= 0
_
dN
dt
, B(t)
_
+
_
dB
dt
, N(t)
_
= 0.
Cu alte cuvinte, avem adev arate descompunerile
_
_
dT
dt
=
_
dT
dt
, N(t)
_
N(t) +
_
dT
dt
, B(t)
_
B(t)
dN
dt
=
_
dT
dt
, N(t)
_
T(t)
_
dB
dt
, N(t)
_
B(t)
dB
dt
=
_
dT
dt
, B(t)
_
T(t) +
_
dB
dt
, N(t)
_
N(t).
Deoarece, prin derivare direct a, obtinem
dT
dt
=
< c(t), c(t) >
[[ c(t)[[
3
c(t) +
1
[[ c(t)[[
c(t),
g asim, prin calcul, c a
_
dT
dt
, B(t)
_
= 0 si
_
dT
dt
, N(t)
_
=
[[ c(t) c(t)[[
[[ c(t)[[
2
= k(t) v(t).
n acelasi timp, prin derivare direct a si folosind formulele
d
dt
[u(t) v(t)] =
du
dt
v(t) +u(t)
dv
dt
, u(t), v(t) V
3
,
si
a b, c d
_
=
a, c

a, d
_
b, c
_
b, d
_
, a, b, c, d V
3
,
deducem, prin calcul, c a avem
dB
dt
=
[[ c(t)[[
2
c(t),
...
c (t) c(t), c(t) c(t),
...
c (t)
[[ c(t) c(t)[[
3
[ c(t) c(t)] +
+
1
[[ c(t) c(t)[[
[ c(t)
...
c (t)] .
Deoarece
N(t) =
< c(t), c(t) >
[[ c(t)[[ [[ c(t) c(t)[[
c(t) +
[[ c(t)[[
[[ c(t) c(t)[[
c(t)
rezult a imediat c a
_
dB
dt
, N(t)
_
=
[[ c(t)[[
[[ c(t) c(t)[[
2
( c(t), c(t),
...
c (t)) = (t) v(t).
Lxi:iii 11.3.1. Sa se calculeze elementele triedrului lui Frnet, curbura si

torsiunea ntr-un punct arbitrar al curbei n spa tiu C = Imc, unde
c : R R
3
, c(t) =
_
cos t, sint,
t
2
2
_
.
Prin derivari succesive ob tinem
c(t) = (sint, cos t, t), c(t) = (cos t, sint, 1) si
...
c (t) = (sint, cos t, 0).
Produsul vectorial ntre vectorii c(t) si c(t) este
c(t) c(t) =
i j k
sint cos t t
cos t sint 1
(cos t +t sint, sint t cos t, 1)

iar produsul mixt ntre vectorii c(t), c(t) si
...
c (t) este
( c(t), c(t),
...
c (t)) =
sint cos t t
cos t sint 1
sint cos t 0
= t.
Normele vectorilor c(t) si c(t) c(t) sunt
[[ c(t)[[ =
_
t
2
+ 1 si [[ c(t) c(t)[[ =
_
t
2
+ 2.
Prin urmare, elementele triedrului lui Frnet sunt
T(t) =
1
[[ c(t)[[
c(t) =
1
t
2
+ 1
(sint, cos t, t),
B(t) =
1
[[ c(t) c(t)[[
[ c(t) c(t)] =
1
t
2
+ 2
(cos t +t sint, sint t cos t, 1),
N(t) = B(t) T(t) =
=
1
t
2
+ 1

1
t
2
+ 2
_
t sint (t
2
+ 1) cos t, t cos t (t
2
+ 1) sint, 1
_
iar curbura si torsiunea curbei C = Imc au expresiile
k(t) =
[[ c(t) c(t)[[
[[ c(t)[[
3
=
t
2
+ 2
(t
2
+ 1)
t
2
+ 1
si (t) =
( c(t), c(t),
...
c (t))
[[ c(t) c(t)[[
2
=
t
t
2
+ 2
.
11.4. Schimbari de parametru. Orientarea unei curbe n spatiu
Fie c : I R R
3
o parametrizare regulat a, denit a prin
c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
si e curba n spatiu C = Imc.
11.4. SCHIMB
ARI DE PARAMETRU. ORIENTAREA UNEI CURBE N SPA TIU 223

Diii:i 1i. 11.4.1. Orice func tie
t : I R J R, t t(t),
unde J este un interval real, care este derivabila, bijectiva si cu inversa
t : J R I R, t t(t),
derivabila se nume ste schimbare de parametru a curbei C = Imc iar parame-
trizarea regulata
c : J R R
3
, c(t) = c(t(t)),
se nume ste reparametrizare a curbei C = Imc.
n spa tiu C = Imc, atunci urmatoarea egalitate este adevarata
dt
dt

dt
dt
= 1
dt
dt
=
1
dt
dt
.
1ioni:. 11.4.1. Daca curba n spatiu C = Imc verica relatia
[[ c(t) c(t)[[ , = 0, t I,
si daca t = t(t) este o schimbare de parametru pentru curba n spa tiu C = Imc,
atunci urmatoarele formule de invarianta sunt adevarate:
C = Imc = Imc = C,
T(t) = T(t), N(t) = N(t), B(t) = B(t),
k(t) = k(t), (t) = (t), v(t) = v(t)
dt
dt
si
_
_
dT
dt
= k(t) v(t) N(t)
dN
dt
= k(t) v(t) T(t) +(t) v(t) B(t)
dB
dt
= (t) v(t) N(t),
unde semnul + apare daca
dt
dt
> 0 iar semnul apare daca
dt
dt
< 0.
Di:o:1n. 1ii. Formulele de mai sus se deduc imediat din relatiile de derivare
a functiilor compuse, si anume
.
c(t) = c(t)
dt
dt
,
..
c(t) = c(t)
_
dt
dt
_
2
+ c(t)
d
2
t
dt
2
.
si
...
c (t) =
...
c (t)
_
dt
dt
_
3
+ 3 c(t)
dt
dt

d
2
t
dt
2
+ c(t)
d
3
t
dt
3
.

Oiin\. 1i. 11.4.2. Egalita tile din teorema precedenta ne sugereaza ca curbele
n spatiu pot privite ca curbe orientate (cu un sens de parcurs). Intuitiv
vorbind, putem aprecia ca orientarea unei curbe n spa tiu c(t) este data de ori-
entarea geometrica a vectorului tangent c(t) ca vector liber legat n punctul c(t).
n acest context geometric, o schimbare de parametru t = t(t) a curbei n spa tiu
C = Imc pastreaza orientarea curbei C daca
dt
dt
> 0
si inverseaza orientarea curbei C daca
dt
dt
< 0.
Lxi:iii 11.4.1. Fie elicea circulara C = Imc, unde
c : R R
3
, c(t) = (2 cos t, 2 sint, t).
Func tia
t : R (, 0), t(t) = e
t
,
t : (, 0) R, t(t) = ln(t).
c : (, 0) R
3
, c(t) =
_
2 cos(ln(t)), 2 sin(ln(t)), ln(t
_
).
C = Imc = Imc = C.
Deoarece
dt
dt
=
1
t
< 0, t (, 0),
rezulta ca schimbarea de parametru t(t) = e
t
inverseaza orientarea curbei C de-
terminata de orientarea geometrica a vectorului tangent
c(t) = (2 sint, 2 cos t, 1).
Lxi:iii 11.4.2. Sa se calculeze curbura si torsiunea ntr-un punct arbitrar
al curbei lui Titeica
C :
_
xyz = 1
x = y
2
.
Deoarece curbura si torsiunea unei curbe n spa tiu nu depind de parametrizarea
regulata aleasa, subliniem ca o parametrizare regulata a curbei lui Titeica este data
de
c : R0 R
3
,
unde
c(t) =
_
t
2
, t, t
3
_
,
adica avem
C = Imc.
Prin derivari succesive ob tinem
c(t) = (2t, 1, 3t
4
), c(t) = (2, 0, 12t
5
) si
...
c (t) = (0, 0, 60t
6
).
11.5. LUNGIMEA UNEI CURBE N SPA TIU. PARAMETRIZAREA CANONIC
A 225
c(t) c(t) =
i j k
2t 1 3t
4
2 0 12t
5
(12t
5
, 30t
4
, 2)
...
c (t) este
( c(t), c(t),
...
c (t)) =
2t 1 3t
4
2 0 12t
5
0 0 60t
6
= 120t
6
.
[[ c(t)[[ =
_
9t
8
+ 1 + 4t
2
si [[ c(t) c(t)[[ =
_
144t
10
+ 900t
8
+ 4.
Prin urmare, curbura si torsiunea curbei lui Ti teica C = Imc sunt
k(t) =
[[ c(t) c(t)[[
[[ c(t)[[
3
=
144t
10
+ 900t
8
+ 4
(9t
8
+ 1 + 4t
2
)
9t
8
+ 1 + 4t
2
si
(t) =
( c(t), c(t),
...
c (t))
[[ c(t) c(t)[[
2
=
120t
6
144t
10
+ 900t
8
+ 4
.
11.5. Lungimea unei curbe n spatiu. Parametrizarea canonica
c : [a, b] R R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)), a < b,
este o curb a parametrizat a regulat a n spatiu.
Diii:i 1i. 11.5.1. Lungimea curbei C = Imc este denita prin formula
L(C) =
_
b
a
[[ c(t)[[dt =
_
b
a
_
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
dt > 0.
Oiin\. 1i. 11.5.1. Deni tia de mai sus este consistenta din punct de vedere
geometric deoarece daca mpar tim curba n spa tiu C = Imc n arce de curba su-
cient de mici, atunci putem aproxima lungimea acestor arce de curba cu lungimea
segmentelor de dreapta pe care le subntind. Evident, lungimea curbei C = Imc se
ob tine adunnd lungimile acestor segmente de dreapta si aplicnd sumei un procedeu
la limita ca la integrale care ne conduce la formula de mai sus.
n spa tiu C = Imc, atunci
L(C) = L(C),
adica lungimea unei curbe n spa tiu nu depinde nici de parametrizare nici de ori-
entare.
Lxi:iii 11.5.1. Sa se calculeze lungimea curbei n spa tiu C = Imc, unde
c : [0, 2] R
3
, c(t) =
_
t cos t, t sint,
t
2
2
_
.
Vectorul tangent ntr-un punct arbitrar al curbei C = Imc este
c(t) = (cos t t sint, sint +t cos t, t)
iar norma acestui vector (viteza) este
v(t) = [[ c(t)[[ =
_
2t
2
+ 1, t [0, 2].
n concluzie, lungimea curbei C = Imc este
L(C) =
_
2
0
_
2t
2
+ 1dt =
2
4
ln
_
t +
_
t
2
+
1
2
_
2
0
+
t
2t
2
+ 1
2
2
0
=
=
2
4
ln
_
2 +
_
4
2
+
1
2
_
+
2
8
ln2 +
2
4
2
+ 1
2
.
1ioni:. 11.5.1. Daca L > 0 este lungimea curbei n spa tiu C = Imc, atunci
func tia
s : [a, b] [0, L], s(t)
def
=
_
t
a
[[ c()[[d,
este o schimbare de parametru pentru curba C = Imc avnd proprietatea ca
[[
.
c(s)[[ = 1, s [0, L],
unde
c : [0, L] R
3
, c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s)), z(t(s))).
Di:o:1n. 1ii. Din denitia integralei denite deducem c a functia
s(t) =
_
t
a
[[ c()[[d
este derivabil a si, mai mult, avem
ds
dt
= [[ c(t)[[ , = 0, t [a, b].
Atunci, conform teoremei functiei inverse din analiza matematic a, rezult a c a functia
s = s(t)
este inversabil a iar inversa ei
t = t(s)
veric a relatia
dt
ds
=
1
[[ c(t(s))[[
,= 0, s [0, L].
n concluzie, functia s = s(t) este o schimbare de parametru, adic a aplicatia
c : [0, L] R
3
, c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s)), z(t(s))),
este o reparametrizare a curbei C = Imc. Prin urmare, avem
C = Imc = Imc = C.
Folosind acum regula de derivare a functiilor compuse, deducem c a
.
c(s) = c(t(s))
dt
ds
[[
.
c(s)[[ = [[ c(t(s))[[
1
[[ c(t(s))[[
= 1, s [0, L]
11.5. LUNGIMEA UNEI CURBE N SPA TIU. PARAMETRIZAREA CANONIC
A 227
Diii:i 1i. 11.5.2. Parametrul s din teorema precedenta se nume ste para-
metrul canonic sau parametrul lungime de arc al curbei C = Imc iar repara-
metrizarea curbei C = Imc data de
c : [0, L] R
3
, c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s)), z(t(s))),
se nume ste parametrizarea canonica a curbei n spa tiu C = Imc.
Oiin\. 1i. 11.5.3. Parametrizarea canonica a curbei C = Imc pastreaza ori-
entarea curbei C deoarece
dt
ds
=
1
[[ c(t(s))[[
> 0, s [0, L].
Oiin\. 1i. 11.5.4. Conditia suplimentara
[[ c(t) c(t)[[ , = 0, t [a, b],
care determina existen ta elementelor B(t), N(t) si (t), este echivalenta cu condi tia
[[
..
c(s)[[ > 0, s [0, L].
n consecin ta, condi tia
[[ c(t) c(t)[[ = 0, t [a, b],
este echivalenta cu condi tia
[[
..
c(s)[[ = 0, s [0, L].
Aceasta ultima conditie este echivalenta cu condi tia
..
c(s) = 0, s [0, L],
care implica
c(s) = (ls +x
0
, ms +y
0
, ns +z
0
), s [0, L],
unde l, m, n, x
0
, y
0
, z
0
R, l
2
+m
2
+n
2
,= 0, adica curba C = Imc este un segment
din dreapta
D :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
.
Oiin\. 1i. 11.5.5. Proprietatea fundamentala a unei curbe n spa tiu

C =
Imc, parametrizata canonic prin
c(s) = ( x(s), y(s), z(s)), s [0, L],
este ca
[[
.
c(s)[[ = 1, s [0, L].
Din acest motiv, curbele n spa tiu parametrizate canonic se mai numesc si curbe
de viteza unu.
Oiin\. 1i. 11.5.6. Teorema precedenta ne arata ca teoretic orice curba para-
metrizata regulata n spatiu poate reparametrizata canonic. Practic nsa gasirea
parametrului canonic s este adesea foarte dicila, chiar imposibila, deoarece inte-
grala care dene ste parametrul canonic conduce la func tii de s(t) extrem de com-
plicate, func tii care nu pot u sor inversate.
Lxi:iii 11.5.2. Sa se reparametrizeze prin lungimea de arc elicea circulara
C = Imc,
unde
c : [0, 2] R
3
, c(t) = (a cos t, asint, bt), a > 0, b ,= 0.
c(t) = (a sint, a cos t, b), t [0, 2].
Norma vectorului viteza este
[[ c(t)[[ =
_
a
2
+b
2
, t [0, 2].
Atunci, parametrul lungime de arc este
s(t) =
_
t
0
_
a
2
+b
2
d = t
_
a
2
+b
2
, t [0, 2].
iar inversul parametrului canonic este
t(s) =
s
a
2
+b
2
, s [0, 2
_
a
2
+b
2
].
n concluzie, reparametrizarea canonica a elicei circulare C = Imc este data de
c : [0, 2
_
a
2
+b
2
] R
3
,
c(s) = c(t(s)) =
_
a cos
s
a
2
+b
2
, a sin
s
a
2
+b
2
,
b
a
2
+b
2
s
_
.
C = Imc = Imc = C
si
[[
.
c(s)[[ = 1, s [0, 2
_
a
2
+b
2
].
11.6. Interpret ari geometrice ale curburii si torsiunii
Deoarece orice curb a parametrizat a regulat a n spatiu poate reparametrizat a
prin lungimea de arc, s a presupunem c a C = Imc, unde
c : [0, L] R
3
, c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb a n spatiu parametrizat a canonic, diferit a de un segment de dreapt a.
Atunci, rezult a c a avem
v(s) = [[ c(s)[[ = 1 (x
(s))
2
+ (y
(s))
2
+ (z
(s))
2
= 1, s [0, L],
si
[[ c(s)[[ > 0, s [0, L].
n acest context, tinnd seama de formulele de invariant a demonstrate anterior
si alegnd o orientare convenabil a a curbei n spatiu C = Imc, expresiile elementelor
triedrului lui Frnet, expresia curburii, expresia torsiunii, precum si formulele lui
Frnet, se simplic a dup a cum urmeaz a:
T(s) = c(s), N(s) =
1
[[ c(s)[[
c(s), B(s) = T(s) N(s),
k(s) = [[ c(s)[[, (s) =
( c(s), c(s),
...
c (s))
[[ c(s)[[
2
11.6. INTERPRET

ARI GEOMETRICE ALE CURBURII SI TORSIUNII 229
si
_
_
dT
ds
= k(s) N(s)
dN
ds
= k(s) T(s) +(s) B(s)
dB
ds
= (s) N(s).
1ioni:. 11.6.1. O curba n spa tiu are imaginea inclusa ntr-un plan daca si
numai daca are torsiunea nula n ecare punct al ei.
Di:o:1n. 1ii. S a consider am c a C = Imc, unde c : [a, b] R R
3
,
este o curb a n spatiu, nu neap arat parametrizat a canonic, si s a presupunem c a ea
este inclus a ntr-un plan care trece prin punctul C
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care are un vector
normal constant n ,= 0. Atunci, avem adev arat a relatia
c(t) C
0
, n
_
= 0, t [a, b],
unde C
0
este vectorul de pozitie al punctului C
0
(x
0
, y
0
, z
0
). Prin derivare deducem
c a
c(t), n = c(t), n =
...
c (t), n = 0, t [a, b],
adic a vectorii c(t), c(t) si
...
c (t) sunt coplanari. n concluzie, obtinem
( c(t), c(t),
...
c (t)) = 0, t [a, b],
adic a
(t) = 0, t [a, b].
S a presupunem c a C = Imc, unde
c : [0, L] R
3
, s c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb a n spatiu parametrizat a canonic, care veric a relatia
(s) = 0, s [0, L].
Atunci, din formulele lui Frnet deducem imediat c a
dB
ds
= 0, s [0, L],
adic a exist a un vector constant nenul n V
3
astfel nct
B(s) = n, s [0, L].
Fie functia derivabil a f : [0, L] R denit a prin
f(s) = c(s) c(0), n .
Prin derivare deducem c a
f
(s) = T(s), n = 0, s [0, L],

adic a
f(s) = f(0) = 0, s [0, L].
c(s) c(0), n = 0, s [0, L].
n concluzie, dac a c(0) = (x
0
, y
0
, z
0
) si n = (A, B, C), atunci obtinem
A [x(s) x
0
] +B [y(s) y
0
] +C [z(s) z
0
] = 0, s [0, L],
adic a curba C = Imc este inclus a ntr-un plan care trece prin punctul C
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
si care are vectorul normal n ,= 0.
1ioni:. 11.6.2. O curba n spa tiu are imaginea inclusa ntr-un cerc de raza
r > 0 daca si numai daca are torsiunea nula si curbura constanta k(s) = 1/r n
ecare punct al ei.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a C = Imc, unde
c : [0, L] R
3
, s c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb a n spatiu parametrizat a canonic, care veric a relatiile
(s) = 0, s [0, L],
si
k(s) =
1
r
, s [0, L].
Atunci, din teorema anterioar a rezult a c a curba C are imaginea inclus a ntr-un
plan. S a consider am curba
c(s) = c(s) +r N(s), s [0, L].
Prin derivare si utiliznd formulele lui Frnet, g asim
.
c(s) = c(s) +r
dN
ds
= T(s) +r
_
1
r
T(s)
_
= 0, s [0, L],
adic a exist a un vector constant C
0
V
3
astfel nct
c(s) = c(s) +r N(s) = C
0
, s [0, L].
n concluzie, avem
c(s) C
0
2
= [[rN(s)[[
2
= r
2
, s [0, L],
adic a curba C = Imc este inclus a n cercul centrat n punctul C
0
si de raz a r > 0,
unde vectorul de pozitie al punctului C
0
este vectorul C
0
.
S a consider am c a curba n spatiu C = Imc, unde c(s) este parametrizarea
canonic a, este inclus a ntr-un cerc centrat n punctul C
0
si de raz a r > 0. Atunci,
pe de o parte, deoarece cercul este o curb a plan a, deducem c a
(s) = 0, s [0, L].
Pe de alt a parte, tinnd cont de propriet atile geometrice ale cercului pe care x am
o orientare convenabil a, deducem c a
N(s) =
1
r
_
C
0
c(s)
, s [0, L],
unde vectorul C
0
este vectorul de pozitie al punctului C
0
. Utiliznd formulele lui
Frnet, g asim
dN
ds
=
1
r
T(s) = k(s) T(s), s [0, L],
adic a
k(s) =
1
r
, s [0, L].
11.6. INTERPRET

1ioni:. 11.6.3. O curba n spa tiu are imaginea inclusa ntr-o elice circu-
lara daca si numai daca are torsiunea constanta nenula (s) = ,= 0 si curbura
constanta k(s) = k > 0 n ecare punct al ei.
Di:o:1n. 1ii. S a consider am elicea circular a C = Imc, unde
c : R R
3
, c(t) = (acos t, a sint, bt), a > 0, b ,= 0.
Prin deriv ari succesive obtinem
c(t) = (asint, a cos t, b), c(t) = (a cos t, a sint, 0) si
...
c (t) = (a sint, a cos t, 0).
c(t) c(t) =
i j k
a sint a cos t b
a cos t asint 0
(ab sint, ab cos t, a

2
)
...
c (t) este
( c(t), c(t),
...
c (t)) =
asint a cos t b
a cos t a sint 0
a sint a cos t 0
= a
2
b.
[[ c(t)[[ =
_
a
2
+b
2
si [[ c(t) c(t)[[ = a
_
a
2
+b
2
.
Prin urmare, curbura si torsiunea elicei circulare C = Imc sunt
k(t) =
[[ c(t) c(t)[[
[[ c(t)[[
3
=
a
a
2
+b
2
> 0, t R,
si
(t) =
( c(t), c(t),
...
c (t))
[[ c(t) c(t)[[
2
=
b
a
2
+b
2
,= 0, t R, .
S a presupunem c a C = Imc, unde
c : [0, L] R
3
, s c(s) = (x(s), y(s), z(s)),
este o curb a n spatiu parametrizat a canonic, care veric a relatiile
(s) = ,= 0, s [0, L],
si
k(s) = k > 0, s [0, L].
Fie (0, ) astfel nct
cot =

k
si e vectorul
U(s) = T(s) cos +B(s) sin, s [0, L].
Prin derivare si utiliznd formulele lui Frnet, deducem c a
dU
ds
=
dT
ds
cos +
dB
ds
sin = (k cos sin) N(s) = 0, s [0, L],
adic a exist a un vector constant nenul U V
3
astfel nct
U(s) = U, s [0, L].
S a consider am acum functia derivabil a f : [0, L] R denit a prin
f(s) =
c(s) c(0), U
_
.
Prin derivare deducem c a
f
(s) =
T(s), U
_
= cos , s [0, L],
adic a, prin integrare, avem
f(s) = s cos +s
0
, s [0, L],
unde s
0
R. Deoarece avem f(0) = 0, rezult a c a s
0
= 0, adic a
f(s) = s cos , s [0, L],
c(s) c(0), U
_
= s cos , s [0, L].
Tinnd cont de faptul c a
2
=
U, U
_
= 1,
relatia de mai sus este echivalent a cu relatia
c(s) c(0) s cos U, U

_
= 0, s [0, L].
Aceasta nseamn a c a curba n spatiu

C = Imc, unde
c(s) = c(s) c(0) s cos U, s [0, L],
este situat a n planul care trece prin originea O(0, 0, 0) si are directia normal a dat a
de versorul constant U, adic a avem
(s) = 0, s [0, L].
n acelasi timp, prin deriv ari succesive si folosind formulele lui Frnet, g asim
.
c(s) = T(s) cos U si
..
c(s) = k N(s).
Produsul vectorial al vectorilor
.
c(s) si
..
c(s) este
.
c(s)
..
c(s) =
_
T(s) cos U
[k N(s)] = k sin U
iar normele vectorilor
.
c(s) si
.
c(s)
..
c(s) sunt
.
c(s)
= sin si

.
c(s)
..
c(s)
= k sin.
Prin urmare, curbura curbei n spatiu

C = Imc este constant a
k(s) =
.
c(s)
..
c(s)
.
c(s)
3
=
k
sin
2
> 0, s [0, L].

n concluzie, curba n spatiu

C = Imc este inclus a ntr-un cerc centrat ntr-un
punct arbitrar C
0
si de raz a
r =
sin
2
k
,
cerc situat n planul care trece prin originea O(0, 0, 0) si are directia normal a dat a
de versorul constant U.
n nal, pentru simplicare, putem presupune, f ar a a restrnge generalitatea
problemei (efectu am eventual o translatie si o rotatie n spatiu), c a
C
0
= c(0) = (0, 0, 0) si U = k.
11.6. INTERPRET

n acest context geometric, cercul de raz a
r =
sin
2
k
,
situat n planul xOy, avnd centrul n originea O(0, 0, 0) si avnd o parametrizare
de vitez a constant a
v(s) =
.
c(s)
= sin,
este denit de parametrizarea regulat a
c(s) =
_
sin
2
k
cos
_
k s
sin
_
,
sin
2
k
sin
_
k s
sin
_
, 0
_
, s [0, L].
Tinnd cont de faptul c a
c(s) = c(s) s cos k, s [0, L],
deducem c a
c(s) =
_
sin
2
k
cos
_
k s
sin
_
,
sin
2
k
sin
_
k s
sin
_
, s cos
_
, s [0, L].
Deoarece
cos =

k
2
+
2
si sin =
k
k
2
+
2
,
obtinem
c(s) =
_
k
k
2
+
2
cos
_
s
_
k
2
+
2
_
,
k
k
2
+
2
sin
_
s
_
k
2
+
2
_
,

k
2
+
2
s
_
.
Cu alte cuvinte, notnd
a =
k
k
2
+
2
> 0 si b =

k
2
+
2
,= 0,
rezult a c a curba C = Imc este inclus a n elicea circular a parametrizat a canonic,
denit a prin
c(s) =
_
a cos
s
a
2
+b
2
, a sin
s
a
2
+b
2
,
b
a
2
+b
2
s
_
, s R.
CAPITOLUL 12
SUPRAFE TE
n acest capitol vom deni riguros suprafe tele n spatiul punctual euclidian
E
3
si vom studia principalele propriet ati geometrice ale acestora. Totodat a vom
scoate n evident a niste m arimi scalare (curbura totala, curbura medie si curburi
principale) care ne vor da informatii asupra formei unei suprafete. Pe parcursul
acestui capitol, prin aplicatie diferentiabil a vom ntelege o aplica tie neteda, adic a
o aplicatie diferentiabil a de o innitate de ori pe un domeniu deschis, convenabil
ales, n sensul c a acesta este inclus n domeniile de denitie ale aplicatiei studiate
si derivatelor acesteia.
Diii:i 1i. 12.1.1. O aplica tie injectiva si diferentiabila
r : D R
2
R
3
,
unde D este un domeniu deschis, denita prin
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) D,
unde
rang
_
_
_
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v
_
_
_ = 2, (u, v) D,
se nume ste harta (de coordonate).
Oiin\. 1i. 12.1.1. Conditia de regularitate
rang
_
_
_
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v
_
_
_ = 2, (u, v) D,
este echivalenta cu condi tia
r
u
r
v
,= 0, (u, v) D,
unde
r
u
=
_
x
u
,
y
u
,
z
u
_
si r
v
=
_
x
v
,
y
v
,
z
v
_
.
Diii:i 1i. 12.1.2. O harta
r : D R
2
R
3
cu proprietatea ca inversa ei pe imagine
r
1
: r(D) R
3
D R
2
este diferen tiabila se nume ste harta proprie.
235
236 12. SUPRAFE TE
Diii:i 1i. 12.1.3. Mul timea de puncte din spatiu
Imr
not
= r(D)
not
= P(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) [ (u, v) D E
3
,
care reprezinta imaginea har tii proprii r(u, v), se nume ste suprafata parame-
trizata simpla.
Suprafata parametrizat a simpl a = Imr = r(D)
Diii:i 1i. 12.1.4. O mul time nevida de puncte din spatiu cu proprietatea ca
pentru ecare punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) exista n R
3
o vecinatate V a punctului M
0
si exista o harta proprie
r : D R
2
R
3
astfel nct
V = Imr
se nume ste suprafata.
Oiin\. 1i. 12.1.2. Intuitiv vorbind, o multime nevida de puncte din spa tiu
este o suprafa ta daca ntr-o vecinatate sucient de mica a ecarui punct M
0

suprafata poate identicata cu o por tiune dintr-un plan.
Oiin\. 1i. 12.1.3. Este evident ca orice suprafa ta parametrizata simpla este
o suprafata.
Lxi:iii 12.1.1. Fie aplica tia injectiva si diferen tiabila
r : D = R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (u, v, uv).
r
u
= (1, 0, v) si r
v
= (0, 1, u).
Prin urmare, avem condi tia de regularitate
r
u
r
v
=
i j k
1 0 v
0 1 u
= vi uj +k ,= 0, (u, v) R
2
.
Deoarece inversa pe imagine a aplica tiei r, denita prin
r
1
: r(D) R
3
R
2
, r
1
(x, y, z) = (x, y),
unde z = xy, este diferentiabila, rezulta ca aplica tia diferen tiabila r este o harta
proprie.
Imaginea hartii proprii r este mul timea de puncte
Imr = r (D) = P(x, y, z) [ xy z = 0
si deci Imr = r(D) este o suprafa ta parametrizata simpla. Cu alte cuvinte, cuadrica
denita de ecua tia
: xy z = 0
este o suprafa ta. Prin reducere la forma canonica deducem ca cuadrica este un
paraboloid hiperbolic.
Lxi:iii 12.1.2. Fie aplica tia injectiva si diferen tiabila
r : D = (, ) (0, 1) R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (sinu, sin2u, v).
r
u
= (cos u, 2 cos 2u, 0) si r
v
= (0, 0, 1).
r
u
r
v
=
i j k
cos u 2 cos 2u 0
0 0 1
= 2 cos 2ui cos uj ,= 0, (u, v) D.

Deoarece inversa pe imagine a aplica tiei r este denita prin
r
1
: r(D) R
3
R
2
,
r
1
(x, y, z) =
_
_
( arcsinx, z) ptr. x < 0 si y > 0 si 4x
4
4x
2
+y
2
= 0
(0, z) ptr. x = y = 0
(arcsinx, z) ptr. x ,= 0 si y/x 0 si 4x
4
4x
2
+y
2
= 0
( arcsinx, z) ptr. x > 0 si y < 0 si 4x
4
4x
2
+y
2
= 0,
unde z (0, 1), deducem ca aplicatia r
1
nu este diferen tiabila n punctele (0, 0, z).
n concluzie, mul timea de puncte din spa tiu M = Imr = r(D) nu este o
suprafata parametrizata simpla.
Mul timea de puncte M = Imr = r(D)
Mai mult, deoarece n vecinatatea oricarui punct de pe axa Oz multimea de
puncte M = Imr = r(D) nu poate privita ca imaginea unei harti proprii locale,
ea semannd ntr-o asemenea vecinatate cu intersectia a doua plane, rezulta ca, de
fapt, mul timea de puncte M = Imr = r(D) nu este o suprafa ta.
Lxi:iii 12.1.3. Sa consideram sfera centrata n originea O(0, 0, 0) si de
raza r = 1 avnd ecua tia
: x
2
+y
2
+z
2
1 = 0.
238 12. SUPRAFE TE
Fie aplica tia injectiva si diferen tiabila
r : D R
2
R
3
,
unde
D = (u, v) [ u
2
+v
2
< 1,
denita prin
r(u, v) = (u, v,
_
1 u
2
v
2
).
Prin derivari par tiale ob tinem
r
u
=
_
1, 0,
u
1 u
2
v
2
_
si r
v
=
_
0, 1,
v
1 u
2
v
2
_
.
r
u
r
v
=
i j k
1 0
u
1 u
2
v
2
0 1
v
1 u
2
v
2
=
=
u
1 u
2
v
2
i +
v
1 u
2
v
2
j +k ,= 0, (u, v) D.
Deoarece inversa pe imagine a aplica tiei r, denita prin
r
1
: r(D) R
3
R
2
, r
1
(x, y, z) = (x, y),
unde x
2
+ y
2
+ z
2
1 = 0 si z > 0, este diferen tiabila, rezulta ca aplica tia difer-
en tiabila r este o harta proprie.
Imaginea Imr = r(D) a har tii proprii r este emisfera nordica a sferei fara
cercul ecuatorial.
Parametrizarea emisferei nordice Imr = r(D)
Prin analogie, din simetriile sferei, deducem ca orice punct al sferei poate
privit ca apar tinnd unei emisfere parametrizate ca mai sus. n concluzie, sfera
este o suprafa ta.
Fie f : D R
3
3
, o functie
P(x, y, z) D vectorul
grad(f)(P)
def
=
_
f
x
(P),
f
y
(P),
f
z
(P)
_
se numeste gradientul functiei f n punctul P(x, y, z).
0
(x
0
, y
0
, z
0
) D care verica relatia
grad(f)(M
0
) ,= (0, 0, 0)
se nume ste punct regulat al func tiei f.
1ioni:. 12.1.1. Mul timea de puncte din spa tiu P(x, y, z) E
3
ale caror
coordonate verica relatia
: f(x, y, z) = 0,
unde
grad(f)(P) ,= (0, 0, 0), P ,
este o suprafa ta.
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct arbitrar al
multimii de puncte (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si grad(f)(M
0
) ,= (0, 0, 0)). Deoarece
conditia
grad(f)(M
0
) ,= (0, 0, 0)
_
f
x
(M
0
)
_
2
+
_
f
y
(M
0
)
_
2
+
_
f
z
(M
0
)
_
2
,= 0,
s a presupunem c a
f
z
(M
0
) ,= 0.
atic a aplicat a functiei f si punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), deducem c a exist a o vecin atate
D a lui (x
0
, y
0
) n R
2
si exist a o functie diferentiabil a
: D R
2
R
cu propriet atile
(x
0
, y
0
) = z
0
, f(u, v, (u, v)) = 0 si
f
z
(u, v, (u, v)) ,= 0, (u, v) D.
S a consider am acum aplicatia injectiv a si diferentiabil a
r : D R
2
R
3
denit a prin
r(u, v) = (u, v, (u, v)),
a c arei invers a pe imagine
r
1
: r(D) R
3
D, r
1
(x, y, z) = (x, y),
unde z = (x, y), este diferentiabil a. Deoarece avem
rang
_
_
_
1 0

u
0 1

v
_
_
_ = 2, (u, v) D,
deducem c a aplicatia diferentiabil a r este o hart a proprie. Mai mult, lund n R
3
o
vecin atate convenabil a V a punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) , obtinem c a
V = Imr.
240 12. SUPRAFE TE
0
(x
0
, y
0
, z
0
) a fost ales arbitrar, rezult a
c a multimea de puncte este o suprafat a.
Diii:i 1i. 12.1.6. O suprafata denita ca n teorema precedenta se nume ste
suprafata denita implicit.
Conoi.ni 12.1.1. Orice cuadrica cu proprietatea ca nu con tine nici un cen-
tru de simetrie (i. e. elipsoidul, n particular sfera, hiperboloidul cu o pnza
sau doua, paraboloidul eliptic sau hiperbolic, conul fara vrf, cilindrul
eliptic, n particular circular, cilindrul hiperbolic sau parabolic, reuniunea
de plane paralele si multimea vida) este o suprafa ta.
Di:o:1n. 1ii. Fie o cuadric a arbitrar a care nu contine nici un centru de
simetrie si care este denit a implicit de ecuatia
: g(x, y, z) = 0,
unde
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
.
Vom demonstra prin reducere la absurd c a
_
g
x
(P)
_
2
+
_
g
y
(P)
_
2
+
_
g
z
(P)
_
2
,= 0, P(x, y, z) .
S a presupunem prin absurd c a exist a un punct din spatiu M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) apar-
tinnd cuadricei care veric a relatia
_
g
x
(M
0
)
_
2
+
_
g
y
(M
0
)
_
2
+
_
g
z
(M
0
)
_
2
= 0.
Atunci, deducem imediat c a
_
_
1
2
g
x
(M
0
) = a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
z
0
+a
14
= 0
1
2
g
y
(M
0
) = a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
z
0
+a
24
= 0
1
2
g
z
(M
0
) = a
13
x
0
+a
23
y
0
+a
33
z
0
+a
34
= 0,
adic a punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un centru de simetrie al cuadricei . Acest lucru se
a a n contradictie cu ipoteza c a cuadrica nu contine nici un centru de simetrie.
n concluzie, cuadrica este o suprafat a.
Lxi:iii 12.1.4. Sfera de ecua tie carteziana implicita
(S) : (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
R
2
= 0,
unde R > 0, este o suprafata. O harta n sfera (S) este determinata de aplica tia
diferentiabila
r : D = (0, 2) (0, ) R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (x
0
+Rcos usinv, y
0
+Rsinusinv, z
0
+Rcos v),
deoarece Imr (S). Deoarece inversa pe imagine a har tii r este denita prin
r
1
: r(D) R
3
R
2
,
r
1
(x, y, z) =
_
_
_
arccos
x x
0
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
, arccos
z z
0
R
_
, y y
0
_
2 arccos
x x
0
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
, arccos
z z
0
R
_
, y < y
0
,
unde (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
R
2
= 0, deducem ca aplicatia r
1
nu este
diferentiabila n punctele (x, 0, z), unde (xx
0
)
2
+(z z
0
)
2
R
2
= 0. Prin urmare,
harta r nu este o harta proprie. Evident, restric tia hartii r la unul din domeniile
D
1
= (0, ) (0, ) sau D
2
= (, 2) (0, ) devine o harta proprie.
Lxi:iii 12.1.5. Elipsoidul de ecua tie carteziana implicita
(E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0,
unde a, b, c > 0, este o suprafa ta. O harta n elipsoidul (E) este determinata de
aplica tia diferentiabila
r : D = (0, 2) (0, ) R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (acos usinv, b sinusinv, c cos v),
deoarece Imr (E).
Lxi:iii 12.1.6. Hiperboloidul cu o pnza de ecua tie carteziana implicita
(H
1
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0,
unde a, b, c > 0, este o suprafata. O harta n hiperboloidul cu o pnza (H
1
) este
r : D = R (0, 2) R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (acoshusinv, b coshucos v, c sinhu),
deoarece Imr (H
1
).
Lxi:iii 12.1.7. Hiperboloidul cu doua pnze de ecua tie carteziana implicita
(H
2
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a, b, c > 0, este o suprafa ta. Ni ste harti n hiperboloidul cu doua pnze (H
2
)
sunt determinate de aplica tiile diferen tiabile
r
1,2
: D = R(0, 2) R
2
R
3
denite prin
r
1,2
(u, v) = (a sinhucos v, b sinhusinv, c coshu),
deoarece Imr
1
Imr
2
(H
2
).
242 12. SUPRAFE TE
Lxi:iii 12.1.8. Paraboloidul eliptic de ecua tie carteziana implicita
(P
e
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
z = 0,
unde a, b > 0, este o suprafa ta. O harta n paraboloidul eliptic (P
e
) este determinata
de aplica tia diferen tiabila
r : D = R (0, 2) R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (aucos v, businv, u
2
),
deoarece Imr (P
e
).
Lxi:iii 12.1.9. Paraboloidul hiperbolic de ecua tie carteziana implicita
(P
+
h
) :
x
2
a
2

y
2
b
2
z = 0,
unde a, b > 0 si z 0, este o suprafa ta. O harta n paraboloidului hiperbolic (P
+
h
)
este determinata de aplica tia diferen tiabila
r : D = R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (aucoshv, businhv, u
2
),
deoarece Imr (P
+
h
).
Lxi:iii 12.1.10. Conul de ecuatie carteziana implicita
(C
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0,
unde a, b, c > 0 si z > 0, este o suprafa ta. O harta n conul (C
) este determinata
de aplica tia diferen tiabila
r : D = (0, ) (0, 2) R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = (ausinv, bucos v, cu),
deoarece Imr (C
).
Oiin\. 1i. 12.1.4. Din cele descrise pna acum deducem ca o suprafata
poate descrisa n doua feluri:
(1) parametric (ca imaginea unei har ti proprii r : D R
2
R
3
);
(2) implicit (ca o mul time de puncte regulate : f(x, y, z) = 0).
ilor implicite din analiza matematica, orice suprafata denita implicit poate para-
metrizata local propriu, ntr-o vecinatate a ecarui punct. Practic nsa, o astfel
de parametrizare locala proprie este dicil de exprimat n general. Pe cazuri partic-
ulare, prin articii de calcul, pot gasite totu si astfel de parametrizari locale proprii
pentru suprafe tele denite implicit (vezi exemplele de mai sus). Este important de
subliniat ca har tile locale prezentate n exemplele anterioare nu sunt n mod necesar
ni ste harti proprii. Impunnd nsa anumite restric tii geometrice convenabile asupra
imaginilor lor
= r(D), care se reduc la ni ste restric tii ale domeniului D (vezi

cazul sferei), ele devin ni ste harti proprii locale.
12.2. PLAN TANGENT SI DREAPT

A NORMAL

A 243
12.2. Plan tangent si dreapt a normala
12.2.1. Suprafete parametrizate. S a consider am c a = Imr, unde
r : D R
2
R
3
, r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
este o suprafat a parametrizat a simpl a si s a consider am c a
c : I R D R
2
, c(t) = (u(t), v(t)),
este o curb a plan a parametrizat a.
Diii:i 1i. 12.2.1. Curba n spatiu
c : I R R
3
, c(t) = (r c)(t) = r(u(t), v(t)),
se nume ste ridicata curbei c pe suprafata sau, pe scurt, curba pe .
Oiin\. 1i. 12.2.1. Orice curba pe
c : I R R
3
este ridicata unei unice curbe plane
c : I R D R
2
, c(t) = (u(t), v(t)).
Aceasta curba plana este denita de rela tia
c = (r[
Imc
)
1
c.
S a consider am acum c a
P
0
= r(u
0
, v
0
) = (x(u
0
, v
0
), y(u
0
, v
0
), z(u
0
, v
0
))
este un punct arbitrar pe suprafata = Imr.
Diii:i 1i. 12.2.2. Un vector liber w V
3
se nume ste vector tangent n
punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) la suprafata = Imr daca exista o curba pe denita
prin
c : (, ) R R
3
, c(t) = r(u(t), v(t)),
unde > 0, astfel nct
c(0) = r(u
0
, v
0
) = P
0
si
.
c(0) = w.
1ioni:. 12.2.1. Un vector liber w V
3
este vector tangent n punctul P
0
=
r(u
0
, v
0
) la suprafata = Imr daca si numai daca el poate scris ca o combina tie
liniara de vectorii liberi nenuli necoliniari
r
u
(P
0
) =
_
x
u
(u
0
, v
0
),
y
u
(u
0
, v
0
),
z
u
(u
0
, v
0
)
_
si
r
v
(P
0
) =
_
x
v
(u
0
, v
0
),
y
v
(u
0
, v
0
),
z
v
(u
0
, v
0
)
_
.
Di:o:1n. 1ii. Fie w V
3
un vector tangent n punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) la
suprafata = Imr si e o curb a pe denit a prin
c : (, ) R R
3
, c(t) = r(u(t), v(t)),
unde > 0, astfel nct
c(0) = r(u
0
, v
0
) = P
0
si
.
c(0) = w.
244 12. SUPRAFE TE
Atunci, conform regulii de derivare a functiilor compuse aplicat a curbei c(t) si
punctului t = 0, obtinem
w =
.
c(0) = u
(0) r
u
(P
0
) +v
(0) r
v
(P
0
).
Reciproc, s a presupunem c a avem un vector liber w V
3
de forma
w = c
1
r
u
(P
0
) +c
2
r
v
(P
0
),
unde c
1
, c
2
R, si s a lu am curba pe denit a prin
c : (, ) R R
3
, c(t) = r(u
0
+tc
1
, v
0
+tc
2
),
unde > 0 este ales astfel nct
(u
0
+tc
1
, v
0
+tc
2
) D, t (, ).
Este evident c a avem
c(0) = r(u
0
, v
0
) = P
0
si
.
c(0) = c
1
r
u
(P
0
) +c
2
r
v
(P
0
) = w,
adic a vectorul liber de forma
w = c
1
r
u
(P
0
) +c
2
r
v
(P
0
)
este un vector tangent n punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) la suprafata = Imr.
Diii:i 1i. 12.2.3. Mul timea tuturor vectorilor tangen ti n punctul P
0
= r(u
0
, v
0
)
la suprafata = Imr se nume ste planul tangent n punctul P
0
la suprafata
= Imr si este notat cu T
P0
.
Din teorema precedent a deducem c a, din punct de vedere geometric, planul
tangent T
P0
poate privit ca planul determinat de punctul
P
0
= r(u
0
, v
0
) = (x(u
0
, v
0
), y(u
0
, v
0
), z(u
0
, v
0
))
si vectorii liberi nenuli necoliniari r
u
(P
0
) si r
v
(P
0
). n consecint a, avem urmatorul
rezultat:
Conoi.ni 12.2.1. Ecua tia planului tangent T
P
0
n punctul P
0
= r(u
0
, v
0
)
la suprafa ta = Imr este data de
T
P0
:
x x(u
0
, v
0
) y y(u
0
, v
0
) z z(u
0
, v
0
)
x
u
(u
0
, v
0
)
y
u
(u
0
, v
0
)
z
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
)
y
v
(u
0
, v
0
)
z
v
(u
0
, v
0
)
= 0.
P0
care trece prin punctul P
0
= r(u
0
, v
0
) si
care este perpendiculara pe planul tangent T
P0
se nume ste dreapta normala
la suprafa ta n punctul P
0
.
Deoarece directia dreptei normale N
P
0
este dat a de vectorul liber
r
u
(P
0
) r
v
(P
0
) =
i j k
x
u
(u
0
, v
0
)
y
u
(u
0
, v
0
)
z
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
)
y
v
(u
0
, v
0
)
z
v
(u
0
, v
0
)
=
= N
1
(u
0
, v
0
)i +N
2
(u
0
, v
0
)j +N
3
(u
0
, v
0
)k,
12.2. PLAN TANGENT SI DREAPT

A NORMAL

A 245
unde
N
1
(u
0
, v
0
) =
y
u
(u
0
, v
0
)
z
u
(u
0
, v
0
)
y
v
(u
0
, v
0
)
z
v
(u
0
, v
0
)
,
N
2
(u
0
, v
0
) =
x
u
(u
0
, v
0
)
z
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
)
z
v
(u
0
, v
0
)
si
N
3
(u
0
, v
0
) =
x
u
(u
0
, v
0
)
y
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
)
y
v
(u
0
, v
0
)
,
g asim imediat urm atorul rezultat:
Conoi.ni 12.2.2. Ecuatiile dreptei normale N
P0
n punctul P
0
= r(u
0
, v
0
)
la suprafa ta = Imr sunt descrise de
N
P0
:
x x(u
0
, v
0
)
N
1
(u
0
, v
0
)
=
y y(u
0
, v
0
)
N
2
(u
0
, v
0
)
=
z z(u
0
, v
0
)
N
3
(u
0
, v
0
)
.
Lxi:iii 12.2.1. Sa se scrie ecua tiile planului tangent si a dreptei normale
n punctul
P
0
_
u
0
=

4
, v
0
=

4
_
la sfera = Imr, unde aplica tia
r : (0, ) (0, ) R
2
R
3
este denita prin
r(u, v) = (cos usinv, sinusinv, cos v).
P
0
= r(u
0
, v
0
) =
_
1
2
,
1
2
,
2
2
_
.
Prin derivari par tiale, obtinem
r
u
= (sinusinv, cos usinv, 0) si r
v
= (cos ucos v, sinucos v, sinv).
Calculnd entita tile anterioare n punctul P
0
, gasim
r
u
(P
0
) =
_
1
2
,
1
2
, 0
_
si r
v
(P
0
) =
_
1
2
,
1
2
,
2
2
_
.
Produsul vectorial al vectorilor r
u
(P
0
) si r
v
(P
0
) este
r
u
(P
0
) r
v
(P
0
) =
1
4
i j k
1 1 0
1 1
2
4
i
2
4
j
1
2
k.
246 12. SUPRAFE TE
n concluzie, ecua tiile cautate sunt:
N
P0
:
x
1
2
2
4
=
y
1
2
2
4
=
z
2
2
1
2
si
T
P0
:
_
x
1
2
_
2
4
_
+
_
y
1
2
_
2
4
_
+
_
z
2
2
_
1
2
_
= 0.
12.2.2. Suprafete denite implicit. S a consider am c a : f(x, y, z) = 0,
unde
grad(f)(P) =
_
f
x
(P),
f
y
(P),
f
z
(P)
_
,= (0, 0, 0), P ,
este o suprafat a denit a implicit si s a consider am c a P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct
arbitrar xat al suprafetei (i. e. f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0). Fie
c : (, ) R R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)),
o curb a arbitrar a pe cu proprietatea c a
c(0) = (x(0), y(0), z(0)) = P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
Deoarece curba c este o curb a pe , rezult a c a avem
f(x(t), y(t), z(t)) = 0, t (, ).
Derivnd ultima egalitate n raport cu t si calculnd totul n punctul t = 0,
deducem c a
f
x
(P
0
) (x
(0)) +
f
y
(P
0
) (y
(0)) +
f
z
(P
0
) (z
(0)) = 0
_
grad(f)(P
0
),
.
c(0)
_
= 0,
adic a vectorul gradient grad(f)(P
0
) este perpendicular pe vectorul
.
c(0) care este
tangent la suprafata n punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) = c(0). Deoarece curba c este o
curb a arbitrar a pe , rezult a c a vectorul gradient grad(f)(P
0
) este perpendicular
pe planul tangent T
P
0
. n acest context, introducem urm atoarele concepte geo-
metrice:
grad(f)(P
0
) =
_
f
x
(P
0
),
f
y
(P
0
),
f
z
(P
0
)
_
se nume ste vectorul normal la suprafa ta n punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
P0
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care
este direc tionata de vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume ste dreapta normala la
suprafata n punctul P
0
.
Diii:i 1i. 12.2.7. Planul T
P0
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care
este perpendicular pe vectorul normal grad(f)(P
0
) se nume ste planul tangent la
suprafata n punctul P
0
.
12.3. FORMELE FUNDAMENTALE ALE UNEI SUPRAFE TE 247
1ioni:. 12.2.2. Ecua tiile planului tangent T
P0
si a dreptei normale N
P0

T
P0
: (x x
0
)
f
x
(P
0
) + (y y
0
)
f
y
(P
0
) + (z z
0
)
f
z
(P
0
) = 0
si
N
P0
:
x x
0
f
x
(P
0
)
=
y y
0
f
y
(P
0
)
=
z z
0
f
z
(P
0
)
.
Lxi:iii 12.2.2. Sa se scrie ecua tiile planului tangent si a dreptei normale
n punctul P
0
(1, 1, 1) la suprafata lui Titeica
: xyz 1 = 0.
f
x
= yz,
f
y
= xz si
f
z
= xy,
unde
f(x, y, z) = xyz 1.
Calculnd aceste derivate par tiale n punctul P
0
, obtinem
f
x
(P
0
) = 1,
f
y
(P
0
) = 1 si
f
z
(P
0
) = 1.
n concluzie, gasim ecuatiile
T
P
0
: (x 1) 1 + (y 1) 1 + (z 1) 1 = 0 T
P
0
: x +y +z 3 = 0
si
N
P0
:
x 1
1
=
y 1
1
=
z 1
1
N
P0
: x = y = z.
12.3. Formele fundamentale ale unei suprafete
Vom introduce n continuare dou a concepte geometrice fundamentale n studiul
local sau global al formei unei suprafete. Pentru aceasta s a consider am c a = Imr,
unde
r : D R
2
R
3
, r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
este o suprafat a parametrizat a simpl a. n acest context, reamintim c a vectorii liberi
nenuli necoliniari
r
u
=
_
x
u
,
y
u
,
z
u
_
si r
v
=
_
x
v
,
y
v
,
z
v
_
formeaz a o baz a (neortonormat a!) n planul tangent T
P
, unde P = r(u, v), plan
tangent privit ca subspatiu vectorial n spatiul vectorial euclidian (R
3
, <, >).
Diii:i 1i. 12.3.1. Func tia matriceala g : M
2
(R) denita prin
P = r(u, v) g
P
def
=
_
E F
F G
_
,
unde
E =< r
u
, r
u
>, F =< r
u
, r
v
> si G =< r
v
, r
v
>,
se nume ste prima forma fundamentala a suprafe tei = Imr.
248 12. SUPRAFE TE
Oiin\. 1i. 12.3.1. Deoarece avem adevarata rela tia
0 < [[r
u
r
v
[[
2
= [[r
u
[[
2
[[r
v
[[
2
< r
u
, r
v
>
2
= EGF
2
= det g,
deducem ca prima forma fundamentala a suprafe tei = Imr este inversabila.
Subliniem faptul ca, n acest context, no tiunea de inversa nu se refera la inversa
func tiei matriceale g ci la faptul ca matricile g
P
admit o inversa g
1
P
pentru orice
punct P al suprafetei . Astfel, inversa primei forme fundamentale a suprafe tei
este denita de func tia matriceala
g
1
: M
2
(R), g
1
P
=
1
EGF
2

_
G F
F E
_
.
Lxi:iii 12.3.1. Sa se calculeze prima forma fundamentala g a suprafe tei
= Imr, precum si inversa acesteia g
1
, unde
r : (0, ) (0, 2) R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, u +v).
r
u
= (cos v, sinv, 1) si r
v
= (usinv, ucos v, 1).
Coecientii primei forme fundamentale sunt
E =< r
u
, r
u
>= 2, F =< r
u
, r
v
>= 1 si G =< r
v
, r
v
>= u
2
+ 1,
adica prima forma fundamentala a suprafe tei este
g =
_
2 1
1 u
2
+ 1
_
.
Deoarece determinantul primei forme fundamentale este
det g = 2u
2
+ 1 > 0,
rezulta ca inversa primei forme fundamentale a suprafetei este
g
1
=
1
2u
2
+ 1

_
u
2
+ 1 1
1 2
_
.
Diii:i 1i. 12.3.2. Func tia vectoriala U : R
3
denita prin
P = r(u, v) U
P
def
=
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
]
se nume ste versorul normal la suprafa ta = Imr.
Oiin\. 1i. 12.3.2. Din deni tia produsului vectorial a doi vectori liberi rezulta
evident ca versorul U
P
este perpendicular pe planul tangent T
P
, unde P = r(u, v).
Prin urmare, sistemul de vectori
B
P
= r
u
, r
v
, U
P
formeaza o baza mobila (neortonormata!) n spa tiul vectorial euclidian (R

3
, <, >).
Pentru a introduce cel de-al doilea concept geometric care ne intereseaz a, vom
folosi notatiile:
r
uu
=
_
2
x
u
2
,

2
y
u
2
,

2
z
u
2
_
, r
uv
=
_

2
x
uv
,

2
y
uv
,

2
z
uv
_
si
r
vv
=
_
2
x
v
2
,

2
y
v
2
,

2
z
v
2
_
.
12.4. APLICA TIA WEINGARTEN. CURBURILE UNEI SUPRAFE TE 249
Diii:i 1i. 12.3.3. Func tia matriceala b : M
2
(R) denita prin
P = r(u, v) b
P
def
=
_
l m
m n
_
,
unde
l =< r
uu
, U >, m =< r
uv
, U > si n =< r
vv
, U >,
se nume ste a doua forma fundamentala a suprafetei = Imr.
Lxi:iii 12.3.2. Sa se calculeze a doua forma fundamentala a suprafe tei
= Imr, unde
r : (0, ) (0, 2) R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, u +v).
r
u
v
Derivnd n continuare, gasim
r
uu
= (0, 0, 0), r
uv
= (sinv, cos v, 0) si r
vv
= (ucos v, usinv, 0).
u
si r
v
este
r
u
r
v
=
i j k
cos v sinv 1
usinv ucos v 1
(sinv ucos v, cos v usinv, u)

iar norma acestuia este
[[r
u
r
v
[[ =
_
2u
2
+ 1.
Prin urmare, versorul normal al suprafe tei este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1
2u
2
+ 1
(sinv ucos v, cos v usinv, u).
n concluzie, coecientii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >= 0, m =< r
uv
, U >=
1
2u
2
+ 1
si
n =< r
vv
, U >=
u
2
2u
2
+ 1
,
adica a doua forma fundamentala a suprafe tei este
b =
1
2u
2
+ 1

_
0 1
1 u
2
_
.
12.4. Aplicatia Weingarten. Curburile unei suprafete
n aceast a sectiune vom introduce niste concepte matematice (aplica tia Wein-
garten, curbura totala, curbura medie si curburile principale) care permit efectiv
descrierea local a sau global a a formei suprafetei parametrizate = Imr.
Diii:i 1i. 12.4.1. Func tia matriceala L : M
2
(R) denita prin
P = r(u, v) L
P
def
= (g
1
b)
P
=
1
EGF
2

_
lGmF mGnF
mE lF nE mF
_
se nume ste aplicatia Weingarten a suprafe tei = Imr.
250 12. SUPRAFE TE
Oiin\. 1i. 12.4.1. Termenul de "aplica tie" utilizat n deni tia anterioara este
folosit deoarece matricea L
P
poate privita ca matricea n baza r
u
, r
v
T
P
a
unui endomorsm L
P
: T
P
T
P
numit tot aplicatia Weingarten. Cu alte
cuvinte, din deni tia matricii unui endomorsm ntr-o anumita baza rezulta ca
aplica tia Weingarten L
P
este denita pe baza r
u
, r
v
T
P
dupa cum urmeaza:
L
P
(r
u
) =
1
EGF
2
[(lGmF) r
u
+ (mE lF) r
v
]
si
L
P
(r
v
) =
1
EGF
2
[(mGnF) r
u
+ (nE mF) r
v
] .
Prin urmare, daca w = c
1
r
u
+c
2
r
v
, unde c
1,2
R, este un vector oarecare din
planul tangent T
P
, atunci din liniaritatea aplica tiei Weingarten L
P
deducem ca
avem
L
P
(w) = c
1
L
P
(r
u
) +c
2
L
P
(r
v
).
1ioni:. 12.4.1. Daca U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] este versorul normal la
suprafata = Imr, atunci urmatoarele formule sunt adevarate:
L(r
u
) =
U
u
si L(r
v
) =
U
v
.
Di:o:1n. 1ii. Vom demonstra doar prima egalitate cerut a n teorem a de-
oarece cea de-a doua se demonstreaz a n mod absolut analog.
Derivnd partial n raport cu u egalitatea < U, U >= 1, deducem c a
_
U
u
, U
_
= 0,
adic a vectorul U/u este tangent n punctul P = r(u, v) la suprafata = Imr.
Atunci, exist a , R astfel nct
U
u
= r
u
+ r
v
.
Efectund n aceast a egalitate produsul scalar, pe rnd, cu r
u
si r
v
, g asim
sistemul Cramer
_
_
E + F =
_
U
u
, r
u
_
F + G =
_
U
u
, r
v
_
.
Pe de alt a parte, derivnd partial n raport cu u egalit atile
< U, r
u
>=< U, r
v
>= 0,
deducem c a
_
U
u
, r
u
_
= < U, r
uu
>= l si
_
U
u
, r
v
_
= < U, r
uv
>= m,
adic a sistemul Cramer anterior devine
_
E + F = l
F + G = m.
Solutia acestui sistem Cramer este
=
lGmF
EGF
2
si =
mE lF
EGF
2
,
adic a
U
u
=
lGmF
EGF
2
r
u
mE lF
EGF
2
r
v
= L(r
u
).
Oiin\. 1i. 12.4.2. Teorema precedenta ne arata ca aplicatia Weingarten L

P
contine toate informatiile legate de varia tia locala pe suprafa ta a versorului nor-
mal U
P
. Deoarece versorul normal U
P
este perpendicular pe planul tangent T
P
rezulta ca aplica tia Weingarten L

P
con tine toate informatiile legate de varia tia lo-
cala pe suprafa ta a planului tangent T
P
. Prin urmare, deoarece ntr-o vecinatate
sucient de mica a punctului P putem aproxima suprafa ta cu planul tan-
gent T
P
, deducem ca aplicatia Weingarten L
P
contine toate informa tiile legate de
forma suprafe tei n vecinatatea punctului P.
Lxi:iii 12.4.1. Sa se calculeze aplica tia Weingarten a suprafetei lui Tite-
ica = Imr, unde
r : R
2
(u, v) [ u v = 0 R
3
, r(u, v) = (u, v, u
1
v
1
).
r
u
= (1, 0, u
2
v
1
) si r
v
= (0, 1, u
1
v
2
).
r
uu
= (0, 0, 2u
3
v
1
), r
uv
= (0, 0, u
2
v
2
) si r
vv
= (0, 0, 2u
1
v
3
).
Coecien tii primei forme fundamentale sunt
E =< r
u
, r
u
>= 1 +u
4
v
2
, F =< r
u
, r
v
>= u
3
v
3
si
G =< r
v
, r
v
>= 1 +u
2
v
4
,
adica prima forma fundamentala a suprafe tei lui Ti teica este
g =
_
1 +u
4
v
2
u
3
v
3
u
3
v
3
1 +u
2
v
4
_
.
det g = 1 +u
2
v
4
+u
4
v
2
> 0,
rezulta ca inversa primei forme fundamentale a suprafetei lui Ti teica este
g
1
=
1
1 +u
2
v
4
+u
4
v
2

_
1 +u
2
v
4
u
3
v
3
u
3
v
3
1 +u
4
v
2
_
.
u
si r
v
este
r
u
r
v
=
i j k
1 0 u
2
v
1
0 1 u
1
v
2
(u
2
v
1
, u
1
v
2
, 1)
[[r
u
r
v
[[ =
_
1 +u
2
v
4
+u
4
v
2
.
252 12. SUPRAFE TE
Prin urmare, versorul normal al suprafe tei lui Ti teica este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1
1 +u
2
v
4
+u
4
v
2
(u
2
v
1
, u
1
v
2
, 1).
Coecien tii celei de-a doua forme fundamentale sunt
l =< r
uu
, U >=
2u
3
v
1
1 +u
2
v
4
+u
4
v
2
,
m =< r
uv
, U >=
u
2
v
2
1 +u
2
v
4
+u
4
v
2
si
n =< r
vv
, U >=
2u
1
v
3
1 +u
2
v
4
+u
4
v
2
,
adica a doua forma fundamentala a suprafe tei lui Ti teica este
b =
1
1 +u
2
v
4
+u
4
v
2

_
2u
3
v
1
u
2
v
2
u
2
v
2
2u
1
v
3
_
.
n concluzie, aplica tia Weingarten a suprafe tei lui Titeica este
L = g
1
b =
1
[det g]
3/2

_
2u
3
v
1
+u
5
v
5
u
2
v
2
u
4
v
6
u
2
v
2
u
6
v
4
2u
1
v
3
+u
5
v
5
_
.
Diii:i 1i. 12.4.2. Func tia scalara K : R denita prin
P = r(u, v) K(P)
def
= [det L] (P) =
ln m
2
EGF
2
se nume ste curbura totala sau curbura Gauss a suprafe tei = Imr.
Oiin\. 1i. 12.4.3. Deoarece avem
det(A B) = (det A) (det B),
rezulta ca
K = det L = det(g
1
b) =
det b
det g
.
Diii:i 1i. 12.4.3. Daca
A =
_
a b
c d
_
M
2
(R)
este o matrice arbitrara, atunci numarul real
Trace(A) = a +d
se nume ste urma matricii A.
Diii:i 1i. 12.4.4. Func tia scalara H : R denita prin
P = r(u, v) H(P)
def
=
1
2
[Trace(L)](P) =
1
2

lG2mF +nE
EGF
2
se nume ste curbura medie a suprafe tei = Imr.
1ioni:. 12.4.2. Urmatoarea inegalitate este ntotdeauna adevarata:
_
H
2
K
(P) 0, P .
Di:o:1n. 1ii. Pentru a demonstra inegalitatea din teorem a, vom demonstra
nti c a pentru orice punct P = r(u, v) xat, aplicatia Weingarten
L
P
: T
P
T
P
este un endomorsm simetric, adic a

L
P
(w
1
), w
2
= w
1
, L
P
(w
2
) , w
1
, w
2
T
P
.
Fie doi vectori tangenti arbitrari
w
1
= a r
u
+b r
v
si w
2
= r
u
+ r
v
,
unde a, b, , R. Atunci, folosind liniaritatea aplicatiei Weingarten si a produsu-
lui scalar, deducem c a
L
P
(w
1
), w
2
= aL
P
(r
u
), r
u
+b L
P
(r
v
), r
v
+a L
P
(r
u
), r
v
+bL
P
(r
v
), r
u
si
w
1
, L
P
(w
2
) = ar
u
, L
P
(r
u
)+b r
v
, L
P
(r
v
)+a r
u
, L
P
(r
v
)+br
v
, L
P
(r
u
) .
Simetria produsului scalar ne conduce la relatia
L
P
(w
1
), w
2
w
1
, L
P
(w
2
) = a [L
P
(r
u
), r
v
r
u
, L
P
(r
v
)] +
+b[L
P
(r
v
), r
u
r
v
, L
P
(r
u
)] .
n consecint a, pentru a demonstra c a aplicatia Weingarten L
P
este un endomorsm
simetric, este sucient s a demonstr am c a
L
P
(r
u
), r
v
= r
u
, L
P
(r
v
)
_
U
u
, r
v
_
=
_
r
u
,
U
v
_
,
unde U este versorul normal la suprafata = Imr. Derivnd partial n raport cu
u egalitatea U, r
v
= 0 si n raport cu v egalitatea U, r
u
= 0, deducem c a
_
U
u
, r
v
_
= U, r
vu
= m
si
_
r
u
,
U
v
_
= r
uv
, U = m,
unde am tinut cont de teorema lui Schwartz, si anume r
uv
= r
vu
.
n consecint a, aplicatia Weingarten L
P
este un endomorsm simetric pentru
orice punct P .
Deoarece orice endomorsm simetric este diagonalizabil, rezult a c a aplicatia
Weingarten L
P
este diagonalizabil a pentru orice punct P . Prin urmare, ma-
tricea L
P
are dou a valori proprii reale, care sunt solutiile ecuatiei caracteristice
det [L
P
I
2
] = 0
2
2H(P) +K(P) = 0,
unde I
2
este matricea unitate. n concluzie, discriminantul acestei ecuatii de grad
doi este pozitiv, adic a avem
[H(P)]
2
K(P) 0, P .
254 12. SUPRAFE TE

Oiin\. 1i. 12.4.4. De si endomorsmul L
P
: T
P
T
P
, unde P = r(u, v)
este un endomorsm simetric, matricea L
P
= g
1
P
b
P
nu este neaparat o matrice
simetrica. Acest fapt apare din cauza ca matricea L
P
= g
1
P
b
P
este matricea n
baza neortonormata r
u
, r
v
T
P
a endomorsmului L
P
: T
P
T
P
.
Diii:i 1i. 12.4.5. Func tiile scalare k
1,2
: R denite prin
P = r(u, v) k
1,2
(P)
def
=
_
H
_
H
2
K
_
(P)
se numesc curburile principale ale suprafe tei = Imr.
Oiin\. 1i. 12.4.5. Din deni tiile curburilor principale rezulta imediat ca ur-
matoarele egalita ti sunt adevarate:
K(P) = [k
1
k
2
] (P), P ,
si
H(P) =
_
k
1
+k
2
2
_
(P), P .
Oiin\. 1i. 12.4.6. Este evident ca curburile principale k
1
(P) si k
2
(P) sunt
solutiile ecua tiei caracteristice
k
2
2H(P)k +K(P) = 0 det [L
P
k I
2
] = 0.
Cu alte cuvinte, curburile principale k
1
(P) si k
2
(P) sunt valorile proprii ale apli-
ca tiei Weingarten L
P
: T
P
T
P
a carei matrice n baza neortonormata
r
u
, r
v
T
P
este matricea (nu neaparat simetrica!) L

P
= g
1
P
b
P
.
Lxi:iii 12.4.2. Sa se calculeze curbura totala, curbura medie si curburile
principale ale paraboloidului hiperbolic = Imr, unde
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (u, v, uv).
r
u
= (1, 0, v) si r
v
= (0, 1, u).
r
uu
= (0, 0, 0), r
uv
= (0, 0, 1) si r
vv
= (0, 0, 0).
E =< r
u
, r
u
>= 1 +v
2
, F =< r
u
, r
v
>= uv si G =< r
v
, r
v
>= 1 +u
2
,
adica prima forma fundamentala a paraboloidului hiperbolic este
g =
_
1 +v
2
uv
uv 1 +u
2
_
.
det g = 1 +u
2
+v
2
> 0,
rezulta ca inversa primei forme fundamentale a paraboloidului hiperbolic este
g
1
=
1
1 +u
2
+v
2

_
1 +u
2
uv
uv 1 +v
2
_
.
u
si r
v
este
r
u
r
v
=
i j k
1 0 v
0 1 u
(v, u, 1)
[[r
u
r
v
[[ =
_
1 +u
2
+v
2
.
Prin urmare, versorul normal al paraboloidului hiperbolic este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1
1 +u
2
+v
2
(v, u, 1).
l =< r
uu
, U >= 0, m =< r
uv
, U >=
1
1 +u
2
+v
2
si n =< r
vv
, U >= 0,
adica a doua forma fundamentala a paraboloidului hiperbolic este
b =
1
1 +u
2
+v
2

_
0 1
1 0
_
.
Aplica tia Weingarten a paraboloidului hiperbolic este
L = g
1
b =
1
(1 +u
2
+v
2
)
3/2

_
uv 1 +u
2
1 +v
2
uv
_
.
Curbura totala (Gauss) a paraboloidului hiperbolic este
K = det L =
1
(1 +u
2
+v
2
)
2
.
Curbura medie a paraboloidului hiperbolic este
H =
1
2
Trace(L) =
uv
(1 +u
2
+v
2
)
3/2
.
n concluzie, curburile principale ale paraboloidului hiperbolic sunt
k
1,2
= H
_
H
2
K =
uv
_
(1 +u
2
)(1 +v
2
)
(1 +u
2
+v
2
)
3/2
.
Diii:i 1i. 12.4.6. Orice versor w T
P
cu proprietatea
L
P
(w) = k
1
(P) w sau L
P
(w) = k
2
(P) w
se nume ste versor principal al suprafe tei = Imr n punctul P . Direc tia
unui versor principal se nume ste directie principala a suprafetei n punctul P.
Oiin\. 1i. 12.4.7. Deoarece aplica tia Weingarten L
P
: T
P
T
P
este
diagonalizabila, rezulta ca exista o baza ortonormata (formata din versori proprii
ortogonali)
e
1
, e
2
T
P
astfel nct
L
P
(e
1
) = k
1
(P) e
1
si L
P
(e
2
) = k
2
(P) e
2
.
Cu alte cuvinte, n orice punct P exista cel pu tin doua directii principale
distincte, care sunt perpendiculare. Daca k
1
(P) ,= k
2
(P), atunci exista doua si
numai doua directii principale distincte, care sunt perpendiculare.
256 12. SUPRAFE TE
Oiin\. 1i. 12.4.8. Sistemul de vectori
B
P
= e
1
, e
2
, U
P
formeaza o baza mobila (ortonormata!) n spa tiul vectorial euclidian (R

3
, <, >).
Diii:i 1i. 12.4.7. Un punct P cu proprietatea
k
1
(P) = k
2
(P) = k R
se nume ste punct ombilical al suprafe tei = Imr.
Oiin\. 1i. 12.4.9. Un punct P este punct ombilical al suprafetei =
Imr daca si numai daca
_
H
2
K
(P) = 0.
1ioni:. 12.4.3. Un punct P este punct ombilical al suprafe tei = Imr
daca si numai daca
L
P
(w) = k w, w T
P
.
Di:o:1n. 1ii. S a presupunem c a
L
P
(w) = k w, w T
P
.
Atunci, matricea aplicatiei Weingarten n baza neortonormat a
r
u
, r
v
T
P
este evident L
P
= k I
2
. Valorile proprii ale acestei matrici sunt evident
k
1
(P) = k
2
(P) = k.
S a presupunem c a P este punct ombilical al suprafetei = Imr,
adic a
k
1
(P) = k
2
(P) = k.
Deoarece aplicatia Weingarten L
P
: T
P
T
P
este diagonalizabil a iar curburile
principale k
1
(P) si k
2
(P) sunt valorile proprii ale aplicatiei Weingarten, rezult a c a
exist a o baz a ortonormat a
e
1
, e
2
T
P
astfel nct
L
P
(e
1
) = k e
1
si L
P
(e
2
) = k e
2
,
S a consider am acum c a w T
P
un vector tangent arbitrar. Atunci, exist a
unici , R astfel nct
w = e
1
+ e
2
.
Prin urmare, avem
L
P
(w) = L
P
(e
1
) + L
P
(e
2
) = k e
1
+ k e
2
= k w.
Oiin\. 1i. 12.4.10. Daca P este un punct ombilical al suprafe tei ,

atunci orice versor w T
P
este un versor principal al suprafe tei n punctul
P. Prin urmare, orice direc tie este o direc tie principala a suprafe tei n punctul
ombilical P.
Conoi.ni 12.4.1. Un punct P este punct ombilical al suprafetei =
Imr daca si numai daca
L
P
= k I
2
b
P
= k g
P
.
Di:o:1n. 1ii. Corolarul este o consecint a imediat a a teoremei precedente si
a faptului c a L
P
= g
1
P
b
P
.
Lxi:iii 12.4.3. Sa consideram sfera centrate n originea O(0, 0, 0) si de raza
R > 0, denita prin = Imr, unde
r : (0, 2) (0, ) R
2
R
3
, r(u, v) = (Rcos usinv, Rsinusinv, Rcos v).
Sa se arate ca toate punctele sferei sunt puncte ombilicale.
r
u
= (Rsinusinv, Rcos usinv, 0) si r
v
= (Rcos ucos v, Rsinucos v, Rsinv).
r
uu
= (Rcos usinv, Rsinusinv, 0), r
uv
= (Rsinucos v, Rcos ucos v, 0)
si
r
vv
= (Rcos usinv, Rsinusinv, Rcos v).
E =< r
u
, r
u
>= R
2
sin
2
v, F =< r
u
, r
v
>= 0 si G =< r
v
, r
v
>= R
2
,
adica prima forma fundamentala a sferei este
g = R
2
_
sin
2
v 0
0 1
_
.
u
si r
v
este
r
u
r
v
=
i j k
Rsinusinv Rcos usinv 0
Rcos ucos v Rsinucos v Rsinv
R
2
sinv (cos usinv, sinusinv, cos v)
[[r
u
r
v
[[ = R
2
sinv.
Prin urmare, versorul normal al sferei este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] = (cos usinv, sinusinv, cos v) .
l =< r
uu
, U >= Rsin
2
v, m =< r
uv
, U >= 0 si n =< r
vv
, U >= R,
adica a doua forma fundamentala a sferei este
b = R
_
sin
2
v 0
0 1
_
=
1
R
g.
Aplica tia Weingarten a sferei este
L = g
1
b = g
1
1
R
g =
1
R
I
2
=
1
R

_
1 0
0 1
_
.
Curbura totala (Gauss) a sferei este
K = det L =
1
R
2
.
258 12. SUPRAFE TE
Curbura medie a sferei este
H =
1
2
Trace(L) =
1
R
.
Curburile principale ale sferei sunt
k
1
= k
2
=
1
R
.
n concluzie, toate punctele sferei sunt puncte ombilicale.
Oiin\. 1i. 12.4.11. Se poate demonstra ca ntr-un punct ombilical P al unei
suprafe te suprafa ta se ncovoaie la fel de tare si n acela si sens pe toate directi-
ile. Astfel, prin faptul ca toate punctele unei sfere sunt puncte ombilicale se explica
"rotunjimea" sferelor.
Diii:i 1i. 12.4.8. O suprafata pentru care H 0 se nume ste suprafata
minimala.
Oiin\. 1i. 12.4.12. Din punct de vedere geometric, se poate demonstra ca
dintre toate suprafe tele care trec printr-o curba nchisa, suprafa ta de arie minima
este o suprafa ta minimala. Demonstra tia acestei arma tii depa se ste nsa cadrul si
scopul acestei car ti.
Lxi:iii 12.4.4. Sa se arate ca elicoidul drept = Imr, unde
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, v),
este o suprafa ta minimala.
r
u
v
r
uu
= (0, 0, 0), r
uv
= (sinv, cos v, 0) si r
vv
= (ucos v, usinv, 0).
E =< r
u
, r
u
>= 1, F =< r
u
, r
v
>= 0 si G =< r
v
, r
v
>= 1 +u
2
,
adica prima forma fundamentala a elicoidului drept este
g =
_
1 0
0 1 +u
2
_
.
det g = 1 +u
2
> 0,
rezulta ca inversa primei forme fundamentale a elicoidului drept este
g
1
=
1
1 +u
2

_
1 +u
2
0
0 1
_
.
u
si r
v
este
r
u
r
v
=
i j k
cos v sinv 0
usinv ucos v 1
(sinv, cos v, u)
[[r
u
r
v
[[ =
_
1 +u
2
.
12.5. INTERPRETAREA GEOMETRIC

A A CURBURILOR UNEI SUPRAFE TE 259
Prin urmare, versorul normal al elicoidului drept este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1
1 +u
2
(sinv, cos v, u).
l =< r
uu
, U >= 0, m =< r
uv
, U >=
1
1 +u
2
si n =< r
vv
, U >= 0,
adica a doua forma fundamentala a elicoidului drept este
b =
1
1 +u
2

_
0 1
1 0
_
.
Aplica tia Weingarten a elicoidului drept este
L = g
1
b =
1
(1 +u
2
)
3/2

_
0 1 +u
2
1 0
_
.
Curbura medie a elicoidului drept este
H =
1
2
Trace(L) 0.
n concluzie, elicoidul drept este o suprafa ta minimala.
12.5. Interpretarea geometric a a curburilor unei suprafete
S a consider am c a E
3
este o suprafat a si c a P este un punct arbitrar
xat al suprafetei.
1ioni:. 12.5.1. ntr-o vecinatate sucient de mica a punctului P suprafa ta
are aproximativ aceea si forma cu forma cuadricei
: z =
1
2

_
k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2
ntr-o vecinatate sucient de mica a originii O(0, 0, 0)
, unde k
1
(P) si k
2
(P)
sunt curburile principale ale suprafe tei n punctul P.
Di:o:1n. 1ii. Efectund eventual o translatie si o rotatie n spatiu, putem
presupune f ar a a restrnge generalitatea c a:
(1) P = O(0, 0, 0);
(2) U
P
= (0, 0, 1) k Oz este versorul normal n P la suprafata .
(3) e
1
= (1, 0, 0) i Ox si e
2
= (0, 1, 0) j Oy sunt doi versori proprii
ortogonali ai suprafetei n punctul P.
Mai mult, cu ajutorul teoremei functiilor implicite, putem presupune c a, ntr-o
vecin atate sucient de mic a a punctului P , suprafata este parametrizat a sub
forma
= Imr, r(u, v) = (u, v, (u, v)),
unde
: D R
2
R
este o functie diferentiabil a.
Este evident c a din (1) rezult a (0, 0) = 0.
Prin deriv ari partiale, obtinem
r
u
(P) =
_
1, 0,

u
(0, 0)
_
si r
v
(P) =
_
0, 1,

v
(0, 0)
_
.
260 12. SUPRAFE TE
u
(P) si r
v
(P) este
r
u
(P) r
v
(P) =
i j k
1 0

u
(0, 0)
0 1

v
(0, 0)
u
(0, 0),
v
(0, 0), 1
_
.
Deoarece produsul vectorial r
u
(P) r
v
(P) este coliniar cu versorul normal U
P
, din
presupunerea (2) deducem c a
u
(0, 0) =

v
(0, 0) = 0.
Aceste relatii, mpreun a cu presupunerea (3), implic a
r
u
(P) = (1, 0, 0) = e
1
si r
v
(P) = (0, 1, 0) = e
2
,
adic a r
u
(P) si r
v
(P) sunt doi versori proprii ortogonali ai suprafetei n punctul
P. Prin urmare, avem
L
P
(r
u
(P)) = k
1
(P) r
u
(P) si L
P
(r
v
(P)) = k
2
(P) r
v
(P),
unde L
P
este aplicatia Weingarten a suprafetei n punctul P iar k
1
(P) si k
2
(P)
sunt curburile principale ale suprafetei n punctul P.
Pe de alt a parte, n acest context geometric, prima form a fundamental a a
suprafetei n punctul P este
g
P
=
_
1 0
0 1
_
,
ceea ce implic a L
P
= b
P
, unde b
P
este a doua form a fundamental a a suprafetei
n punctul P. Totodat a, prin deriv ari partiale succesive, avem
r
uu
(P) =
_
0, 0,

2
u
2
(0, 0)
_
, r
uv
(P) =
_
0, 0,

2
uv
(0, 0)
_
si
r
vv
(P) =
_
0, 0,

2
v
2
(0, 0)
_
,
adic a g asim
L
P
= b
P
=
_
_
_
_
u
2
(0, 0)

2
uv
(0, 0)
uv
(0, 0)

2
v
2
(0, 0)
_
_
_
_
.
Folosind acum denitia aplicatiei Weingarten, deducem c a
_
_
L
P
(r
u
(P)) =

2
u
2
(0, 0) r
u
(P) +

2
uv
(0, 0) r
v
(P) = k
1
(P) r
u
(P)
L
P
(r
v
(P)) =

2
uv
(0, 0) r
u
(P) +

2
v
2
(0, 0) r
v
(P) = k
2
(P) r
v
(P),
ceea ce implic a
u
2
(0, 0) = k
1
(P),

2
v
2
(0, 0) = k
2
(P) si

2
uv
(0, 0) = 0.

Deci, n contextul geometric prezentat mai sus, am dedus c a functia (u, v) are
propriet atile
(0, 0) =

u
(0, 0) =

v
(0, 0) =

2
uv
(0, 0) = 0
si
u
2
(0, 0) = k
1
(P),

2
v
2
(0, 0) = k
2
(P).
Atunci, conform formulei lui Taylor aplicat a functiei (u, v) si punctului (0, 0),
deducem c a, pe o vecin atate sucient de mic a a punctului (0, 0), putem aproxima
functia (u, v) cu functia polinomial a de grad doi
f(u, v) = (0, 0) +

u
(0, 0) u +

v
(0, 0) v +
+
1
2

_
u
2
(0, 0) u
2
+ 2

2
uv
(0, 0) u v +

2
v
2
(0, 0) v
2
_
,
adic a, pe o vecin atate sucient de mic a a punctului (0, 0), putem aproxima functia
(u, v) cu functia polinomial a de grad doi
f(u, v) =
1
2

_
k
1
(P) u
2
+k
2
(P) v
2
.
n concluzie, rezult a ceea ce aveam de demonstrat.
Diii:i 1i. 12.5.1. Cuadrica
: z =
1
2

_
k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2
unde k
1
(P) si k
2
(P) sunt curburile principale ale suprafetei n punctul P ,
se nume ste aproximarea patratica a suprafe tei n vecinatatea punctului P.
Interpretarea geometric a a semnului curburii totale (Gauss)
K(P) = k
1
(P) k
2
(P)
(1) S a presupunem c a n punctul P avem
K(P) = k
1
(P) k
2
(P) > 0.
Atunci, rezult a c a k
1
(P) si k
2
(P) au acelasi semn, adic a aproximarea
p atratic a a suprafetei n vecin atatea punctului P este paraboloidul
eliptic
: z =
1
2

_
k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2
.
De aceea, local, punctul P apare pe suprafata ca un vrf.
Paraboloidul eliptic
262 12. SUPRAFE TE

K(P) = k
1
(P) k
2
(P) < 0.
Atunci, rezult a c a k
1
(P) si k
2
(P) au semne contrare, adic a aproximarea
p atratic a a suprafetei n vecin atatea punctului P este paraboloidul
hiperbolic
: z =
1
2

_
k
1
(P) x
2
+k
2
(P) y
2
.
De aceea, n vecin atatea punctului P suprafata arat a ca o sa.
Paraboloidul hiperbolic

K(P) = k
1
(P) k
2
(P) = 0
si s a consider am urm atoarele dou a cazuri:
(a) numai una dintre curburile principale este zero, de exemplu
k
1
(P) ,= 0 si k
2
(P) = 0.
Atunci, aproximarea p atratic a a suprafetei n vecin atatea punctu-
lui P este cilindrul parabolic
: z =
1
2
k
1
(P) x
2
.
De aceea, n vecin atatea punctului P suprafata arat a ca o albie.
Cilindrul parabolic
(b) ambele curburi principale sunt zero, adic a

k
1
(P) = k
2
(P) = 0.
Atunci, aproximarea p atratic a a suprafetei n vecin atatea punctu-
lui P este planul
: z = 0,

ceea ce ne conduce la concluzia c a nu putem obtine nici o informatie
despre forma suprafetei n vecin atatea punctului P. Un asemenea
punct se numeste punct planar al suprafetei .
Oiin\. 1i. 12.5.1. Un punct P este un punct planar al suprafe tei daca
si numai daca
b
P
=
_
0 0
0 0
_
.
Lxi:iii 12.5.1. Sa se arate ca punctul O(0, 0, 0) este singurul punct planar
al suprafetei
: z = x
3
3xy
2
.
Este evident ca avem = Imr, unde
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (u, v, u
3
3uv
2
),
si r(0, 0) = O(0, 0, 0).
r
u
= (1, 0, 3u
2
3v
2
) si r
v
= (0, 1, 6uv).
r
uu
= (0, 0, 6u), r
uv
= (0, 0, 6v) si r
vv
= (0, 0, 6u).
u
si r
v
este
r
u
r
v
=
i j k
1 0 3(u
2
v
2
)
0 1 6uv
(3(u
2
v
2
), 6uv, 1)
[[r
u
r
v
[[ =
_
1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
.
Prin urmare, versorul normal al suprafe tei este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] =
1
_
1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
(3(u
2
v
2
), 6uv, 1).
l =< r
uu
, U >=
6u
_
1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
,
m =< r
uv
, U >=
6v
_
1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
si
n =< r
vv
, U >=
6u
_
1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
,
adica a doua forma fundamentala a suprafe tei este
b =
6
_
1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2

_
u v
v u
_
.
n concluzie, singurul punct planar al suprafe tei este punctul O(0, 0, 0).
264 12. SUPRAFE TE
Oiin\. 1i. 12.5.2. Punctul planar O(0, 0, 0) al suprafe tei
: z = x
3
3xy
2
este punctul de ntlnire a trei vai separate de trei dealuri.
Punctul de ntlnire a trei vai separate de trei dealuri
Lxi:iii 12.5.2. Suprafa ta ob tinuta prin rotirea n jurul axei Oz a unui cerc
situat n planul xOz, de raza r > 0 si centrat n punctul C
0
(R, 0, 0), unde R > r,
se nume ste tor. Torul este suprafa ta parametrizata T = Imr, unde aplicatia
r : (, ) (, ) R
3
este denita prin
r(u, v) = ((R +r cos u) sinv, (R+r cos u) cos v, r sinu).
Vom studia n continuare care sunt punctele planare ale torului T . Prin de-
rivari par tiale obtinem
r
u
= (r sinusinv, r sinucos v, r cos u)
si
r
v
= ((R+r cos u) cos v, (R+r cos u) sinv, 0).
r
uu
= (r cos usinv, r cos ucos v, r sinu),
r
uv
= (r sinucos v, r sinusinv, 0)
si
r
vv
= ((R+r cos u) sinv, (R +r cos u) cos v, 0).
u
si r
v
este
r
u
r
v
=
i j k
r sinusinv r sinucos v r cos u
(R+r cos u) cos v (R+r cos u) sinv 0
[r(R+r cos u)] (cos usinv, cos ucos v, sinu)

[[r
u
r
v
[[ = r(R+r cos u).
Prin urmare, versorul normal al torului T este
U =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] = (cos usinv, cos ucos v, sinu).

l =< r
uu
, U >= r, m =< r
uv
, U >= 0
si
n =< r
vv
, U >= (R+r cos u) cos u,
adica a doua forma fundamentala a torului T este
b =
_
r 0
0 (R+r cos u) cos u
_
.
n concluzie, torul T nu are nici un punct planar.
Oiin\. 1i. 12.5.3. Intuitiv vorbind asupra torului T , putem spune ca n
punctele din regiunea A avem K > 0 deoarece, local, aceste puncte sunt ni ste vr-
furi. n punctele din regiunea B avem K < 0 deoarece n vecinatatea oricarui
punct din aceasta regiune torul T seamana cu o sa. Pe cele doua cercuri reprezen-
tate punctat (cercurile de raza R situate n planele z = r) avem K = 0 deoarece
de-a lungul acestor cercuri torul T seamana local cu o albie.
Torul T
Bibliograe
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu: Curs de algebra liniara, geometrie analitica, diferentiala
si ecuatii diferentiale, Universitatea "Transilvania" din Brasov, Vol. I, 1992, Vol. II, 1993.
[2] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache: Algebra liniara. Geometrie analitica si
diferentiala. Ecua tii diferen tiale (Culegere de probleme), Editura Fair Partners, Bucuresti,
2003.
[3] Gh. Atanasiu, E. Stoica: Algebra liniara. Geometrie analitica, Editura Fair Partners,
Bucuresti, 2003.
[4] Gh. Atanasiu, M. Trnoveanu, M. Purcaru, A. Manea: Algebra liniara si geometrie
analitica (Culegere de probleme), Universitatea "Transilvania" din Brasov, 2002.
[5] V. Balan: Algebra liniara, geometrie analitica si diferen tiala, Universitatea "Politehnica"
din Bucuresti, 1998.
[6] S. Ianus: Curs de geometrie diferentiala, Universitatea Bucuresti, 1981.
[7] R. Miron: Introducere n geometria diferen tiala, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, 1971.
[8] R. Miron: Geometrie analitica, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1976.
[9] L. Nicolescu: Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1990.
[10] L. Nicolescu: Geometrie diferen tiala (Culegere de probleme), Universitatea Bucuresti, 1982.
[11] V. Obadeanu: Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Editura Facla, Timisoara,
1981.
[12] V. Oproiu: Geometrie, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, 1980.
[13] Gh. Pitis: Curs de algebra, geometrie si ecua tii diferen tiale, Universitatea "Transilvania"
din Brasov, 1990.
[14] C. Radu: Algebra liniara, geometrie analitica si diferentiala, Editura All, Bucuresti, 1996.
[15] C. Radu, L. Dr agusin, C. Dragusin: Algebra liniara. Analiza matematica. Geometrie
analitica si diferentiala (Culegere de probleme), Editura Fair Partners, Bucuresti, 2000.
[16] N. Soare: Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1996.
[17] K. Teleman: Geometrie diferen tiala locala si globala, Editura Tehnic a, 1974.
[18] A. Turtoi: Geometrie, Universitatea Bucuresti, 1985.
[19] C. Udriste: Algebra liniara. Geometrie analitica, Editura Geometry Balkan Press, Bu-
curesti, 2000.
[20] C. Udriste: Geometrie diferen tiala. Ecua tii diferen tiale, Editura Geometry Balkan Press,
Bucuresti, 1997.
[21] C. Udriste, V. Balan: Analytic and dierential geometry, Editura Geometry Balkan Press,
Bucuresti, 1999.
[22] Gh. Vr anceanu: Geometrie analitica, proiectiva si diferentiala, Editura Didactic a si Ped-
agogic a, Bucuresti, 1962.
[23] Gh. Vr anceanu, G. M argulescu: Geometrie analitica, Editura Didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1973.
267

Geometrie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GEOMETRIE SUPERIOAR

A N SPA TIU 105

ARI DE SUPRAFE TE 183

, mpreuna cu opera tia clasica de adunare a matricilor, capata o

, ) este grup abelian cu elementul neutru notat 1, unde K

. n concluzie, avem ca (R, +, )

) W. Suma acestor vectori este

Lxi:iii 1.3.3. Fie subspa tiile vectoriale

este un sistem de generatori pentru spatiul vectorial

si deducem c a exist a o submultime B cu mai putin de p elemente care este liniar

) reprezint a num arul de elemente al lui B

). Deoarece B este baz a (n particular, B este un sistem de generatori),

, adic a trebuie s a avem n n

este matricea sistemului.

, adic a ceea ce aveam de demonstrat.

V o submultime nit a liniar independent a a lui

). Rezult a imediat c a multimea L

v este liniar independent a.

R este evident liniar independent a si un

este liniar independent a n

baz a n W. Evident, avem

baz a n U +W. Rezult a ceea ce trebuia demonstrat.

Lxi:iii 2.1.18. Fie U = a +bX [ a, b R si W = X

n spa tiul vectorial

, aceast a relatie se poate scrie

. Din rela tia de schimbare a coordonatelor de-

. Din relatia de schimbare a coordonatelor de-

Diii:i 1i. 2.3.3. Func tia [[ [[ : V R, denita prin

nu este o baza ortonormata deoarece

ale c arui elemente sunt denite n felul urm ator:

este un sistem de generatori pentru spatiul euclidian (V, <, >).

s a e si liniar independent, vom alege constan-

si tinnd cont de modul de de constructie

n spa tiul euclidian (R

al subspa tiului vectorial W n

este un subspatiu vectorial al

. Din denitia complementului

. S a lu am acum un scalar arbitrar R si un vector arbitrar

. Atunci, este evident c a avem

este un subspatiu vectorial al lui V.

se a a n sum a direct a. Pentru

coincide cu ntreg spatiul V ,

o baz a ortonormat a n subspatiul W, unde p = dim

. Pentru aceasta este sucient s a observ am c a avem

. Cu alte cuvinte, obtinem egalitatea

n spa tiul euclidian (R

. Este important de remarcat ca, din punct de vedere

, reprezinta exact coordonatele proiectiilor ortogonale ale

n spa tiul euclidian (R

. Rezulta ca avem sistemul

Lxi:iii 3.1.1. Fie aplicatia f : R

si s a lu am doi vectori arbitrari v, w V astfel nct

Lxi:iii 3.2.1. Fie aplicatia liniara f : R

o baz a n nucleul Ker(f). Deoarece nucleul Ker(f) este subspatiu vectorial al

n spatiul vectorial V. Vom demonstra n continuare c a multimea

50 3. APLICA TII LINIARE

este o baz a n spatiul vectorial V si multimea

este o baz a n spatiul vectorial W, unde

este o alt a baz a n spatiul vectorial V si s a presupunem c a matricea de trecere de

o baz a n spatiul vectorial V si s a denim aplicatia

este un subspa tiu al spatiului vectorial V

este nucleul endomorsmului f 1

se nume ste subspatiul propriu corespunzator

este liniar independent prin inductie dup a p N. Pentru p = 1 este evident c a