Sunteți pe pagina 1din 3

DESCRIERE Menta este o planta perena de cultura cu miros aromat caracteristic, inalta de 50-120 cm, puternic ramificata chiar

de la baza, tulpina in patru muchii evidente, cu frunze opuse, ovallanceolate, flori violacee asimetrice, cu 4 lobi din care unul mare, grupate intr-o inflorescenta spiciforma alcatuita la randul ei din mai multe cime. Menta este un gen de aproximativ 2530 specii de plante din familia Lamiaceae, distribuite mondial, in Australia, America de Nord, Europa i Asia. Face parte dintr-o familie extinsa, alaturi de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbriorul, maghiranul, salvia i levantica. Specii de menta: Speciile de menta care se folosesc in scop terapeutic nu cresc spontan, majoritatea speciilor salbatice nu au calitatile medicinale ale asa-numitei mente bune. Prin menta buna se intelege, de fapt, o serie de trei specii de menta (care la randul lor au sute de varietati). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau spicata) si hibridul primelor doua: menta piparata (Mentha piperita), care este cea mai folosita specie in prezent. In aceeasi categorie amintim si menta creata (Mentha crispa), menta frantuzeasca (Mentha pulegium). Toate speciile de menta sunt foarte aromate. In general, Mentha piperita poate substitui orice tip de menta, dar nu si invers. Ea are un gust puternic si mentolat, mai puternic la planta proaspata decat la cea uscata. UTILIZARI TERAPEUTICE TRADITIONALE In scopuri medicinale, de la menta se folosesc funzele si partea aeriana in totalitate. Atunci cand este zdrobita planat degaja un puternic miros aromatic, racoritor. Frunzele de menta contin o cantitate mare de uleiuri volatile, substante polifenolice, taninuri si flavonoizi, principii amare, precum si vitaminele C, D, calciu, magneziu, zinc, potasiu. Utilizari interne:
astm, bronsita - pulbere de menta asociata cu iarba de trei frai patai (viola tricolor). In

fazele acute se bea infuzie fierbinte de menta pentru efectul bronhodilatator rapid (efect similar are inhalarea uleiului volatil de menta. gripa, guturai, tuberculoza (adjuvant), tuse convulsiva - infuzie fierbinte atunci cand boala este asociata cu stare de frig. Pentru combaterea febrei se folosete infuzia sau, mai bine, infuzia combinata, administrat la temperatura camerei. digestie lenta, indigestie, balonare, aerofagie (ingerarea involuntara de aer in timpul mesei urmata de eructaii) - pulbere luat sublingual nainte de mas cu 5-10 minute. sughi - se bea un pahar cu infuzie de menta cu nghiituri mici i dese, pe cat posibil fr a face pauza. colici gastrice, colici abdominale, colon spastic - infuzie fierbinte dureri de stomac, dureri de stomac pe fond nervos - infuzie combinata administrata la temperatura camerei. Se asociaz foarte bine cu museelul (matricaria chamomilla). senzaie de voma (greaa) de diferite etiologii, rau de calatorie - pulbere administrata cu o ora nainte de plecare. Daca este necesar se va administra i pe parcursul calatoriei. Pentru raul de calatorie foarte persistent, se obin efecte excelente prin asocierea mentei cu puina pulbere de ghimbir (ziginber officinalis). balena (miros urat al gurii), halena asociata cu dispepsie - se combin n proporii egale pulberea de menta cu pulberea de pelin (artemisia absinthium). Se ia o linguria din acest amestec de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ine 10-15 minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Cura dureaz 7-10 zile. diaree - infuzie combinata cu o concentraie direct proporionala cu gravitatea afeciunii (o linguria la cana in formele usoare, pan Ia 3-4 lingurie la cana in formele grave).

Pentru a obine efecte foarte puternice si rapide se asociaza menta cu frunze de coada racului (potentilla anserina) sau creisoar (alchemilla vulgaris) in proporii egale. infecii gastro-intestinale - infuzie combinata superconcentrata dureri de cap (cefalee), migrena (mai ales insoita de voma) - infuzie combinata (se fac i aplicaii externe cu menta) angoasa, insomnie, nervozitate - infuzie combinata de menta (o lingurita la cana) servita calduta. oboseala fizica, oboseala mentala - pulbere sau infuzie combinata de menta servita rece sau la temperatura camerei. Se prepar din 2 lingurie la can (prin creterea concentraiei de menta se schimba i efectul psiho-mental al extractului). ca adjuvant, alaturi de plantele specifice afeciunii tratate, menta are efecte foarte bune in urmatoarele boli si tulburri: dismenoree (ciclu menstrual neregulat sau dureros), colecistopatii, calculi biliari (litiaza biliara), afeciuni cronice ale pancreasului, aritmie cardiaca, paralizie, reumatism, sinuzita, oc, tremuraturi, paraziti intestinali (ascarizi, oxiuri).

Utilizari externe:
dureri

musculare - se toarna in apa de baie fierbinte infuzie combinata superconcentrata, se fac bai generale. herpes - comprese cu infuzie combinata superconcentrata. Cataplasmele cu rostopasc, echinaceea si menta in proportii egale au efecte foarte bune. iritare cutanata, prurit (mancarime a pielii) - cataplasma rece pusa pe locul afectat urticarie - se face o cataplasma cu menta i museel (matricaria chammomilla) in proportii egale care se aplica pe locul afectat. Are efecte calmante si reduce inflamaia. migrene, dureri de cap - se pun cataplasme pe ceafa si pe frunte care se fixeaza cu bandaj contuzii - cataplasma pe locul afectat. ten gras, pori dilatai - cataplasm cu frunze de menta dupa o spalare prealabila a tenului cu apa si sapun pentru fata.
Descrierea plantei Menta este o planta medicinala perena, care se extinde rapid. Menta (Mentha piperita, Mentha spicata) are flori mici violacee, care infloresc pe toata tulpina. In functie de tip, planta poate creste pana la 60 sau 90 cm inaltime. O particularitate a acestei plante este reprezentata de menta cu aroma de portocale" care raspandeste un parfum subtil de portocale. Menta poate fi cultivata in orice zona cu clima temperat-continentala. Aceasta se poate multiplica prin impartirea radacinilor si poate fi plantata oricand in timpul perioadei de crestere. Menta tolereaza un pamant nisipos, dar trebuie sa fie plantata intr-un loc insorit. Are nevoie de cantitati mari de apa, in special in cazul in care solul este argilos.