Plantele medicinale - metode de tratament si vindecare

Din totdeauna stiintele secrete au fost revelate de catre maestri numai la unul sau doi discipoli devotati, care treceau prin nenumarate teste si probe pana obtineau gratia maestrului si dezvaluirea secretelor. Timpul si-a spus cuvantul, umanitatea si-a dezvoltat constiinta, fapt care a permis trecerea intr-o noua dimensiune ce impune revelarea cunostintelor secrete la nivel de masa. Inca din timpuri stravechi, oamenii isi doreau sa gaseasca remedii pentru bolile ce i chinuiau. Cautatori ai alinarii suferintelor erau putini si luptau pentru vindecarea afectiunilor cu mijloacele care le aveau la dispozitie. Ei foloseau cunostintele transmise din generatie n generatie, iar pentru tratarea maladiilor utilizau cel mai adesea plantele medicinale. In acele vremuri, poluarea era ca si inexistenta, nu existau chimicale, nu exista industrie, omul nu era dependent de sistemul de informatii ce se gaseste la ora actuala: radio, televiziune, telefonie, internet si si petrecea timpul liber mai mult in natura. Inca nu isi facusera aparitia principalii trei factori cauzatori de boli: stresul, poluarea si chimicalele. De aceea putem afirma ca in acele perioade omul acorda o atentie mai mare mediului natural, convietuind in armonie cu acesta. Secolul XX a fost al progresului stiintei dar si o perioada de evolutie a asezarilor urbanistice si a industriei, ceea ce a dus la defrisarea unor intinse suprafete de paduri. Terenurile agricole au luat locul acestor zone, iar in zilele noastre datorita coruptiei si lacomiei oamenilor care locuiesc in apropierea zonelor impadurite si nu numai, padurile continua sa fie defrisate. De aceea, nu este de mirare, de ce au loc alunecari de teren, eroziunea pamantului, precum si subtierea stratului de ozon care genereaza efecte de schimbare a climei. "Aurul verde" are un rol deosebit in mentinerea vietii pe planeta noastra. Insa omul modern acorda o atentie mai mare satisfacerii dorintelor personale, uneori acestea transformandu-se in vicii. De aceea, nu ne miram deloc sa vedem din ce in ce mai multi oameni consumatori de alcool, tigari si droguri. In mijloacele de transmitere a informatiilor se vehiculeaza tot felul de reclame al acestor lucruri, cauzatoare de dependente, create de producatori numai din dorinta de a- si satisface ambitiile personale si de a se imbogati de pe urma acestor dependenti. Inteleptii spun ca ceea ce se manifesta in exteriorul nostru este o oglindire a interiorului sufletesc a oamenilor si asta se poate observa cu usurinta. Omul, daca ar sti ce

se afla in interiorul sau nu ar mai fi atat de ignorant, ar acorda o mai mare atentie naturii si ar proteja impotriva distrugerii mediului inconjurator. Dar, ca sa ne cunoastem pe noi insine va trebui sa renuntam la acele lucruri care creaza vicii. Cum vom putea sa luam atitudine impotriva acelora care polueaza mediul inconjurator, cand cu buna stiinta ne poluam interiorul cu fum de tigara? Cum vom putea sa apreciem mirosul florilor, sa ascultam susurul izvoarelor si sa ne bucuram de frumusetea naturii daca ne amortim simturile cu alcool si droguri? Modul nostru de comportare afecteaza in mod direct sau indirect viata plantelor, animalelor si echilibrul ecosistemului. Omul poate sa asigure un mediu de viata sanatos sau sa continue la degradarea naturii. Daca noi continuam sa abordam un mod de viata distructiv nu va mai fi nevoie de un razboi atomic, ori de coliziunea unei comete cu "planeta albastra" pentru a distruge caminul nostru. Romania este o tara care cuprinde pe teritoriul ei multe forme de relief. Datorita pozitiei geografice si a climei temperat-continentale, teritoriul tarii noastre are o flora dintre cele mai variate din Europa. Inca din timpul stramosilor nostri geto-daci plantele medicinale erau intrebuintate in prevenirea si vindecarea multor boli. Traditia s-a transmis mai departe in special in randul populatiei de la tara. Oamenii, care in acea perioada utilizau pentru combaterea bolilor la pacienti plante, erau cunoscuti sub numele de vraci. Au existat asemenea oameni la toate popoarele lumii si inca mai exista, dar intrun numar foarte mic. Este posibil ca anumiti vraci sa fi avut calitatea de a recunoaste o planta medicinala de cele care nu poseda asemenea proprietati prin niste simturi pe care oamenii obisnuiti nu le aveau. Din marea varietate a regnului vegetal, numai anumite plante sunt considerate medicinale. Ele au fost descoperite prin mai multe metode. Una dintre metodele cele mai primitive care au fost utilizate era metoda cobaiului si anume, vraciul sau medicul putea sa experimenteze pe el sau pe alti pacienti efectele benefice ale plantei considerate medicinale. Exista riscul ca planta utilizata pentru experiment sa fie daunatoare. In zilele noastre, datorita dezvoltarii chimiei si a industriei farmaceutice, au fost introduse si intrebuintate medicamentele de sinteza, crezandu-se ca in viitor acestea vor inlocui cu timpul produsele vegetale. Dar, nu s-a intamplat

asa. Una din cauzele care duc la imbolnavirea oamenilor este consumarea de substante chimice, acesta fiind un motiv in plus ca atentia noastra sa se indrepte tot mai mult spre utilizarea medicamentelor care ni le ofera mama pamant. Prin analizarea a unui numar de 108 plante medicinale existente in Romania, am cautat sa scoatem in evidenta calitatile energetice de care dispun acestea si modul de administrare pentru a obtine un efect cat mai benefic. Cum ne-am dat seama de puterea de vindecare si de modul de utilizare al plantelor medicinale pentru combaterea si vindecarea unor boli, ramane sa va convingeti in cele ce urmeaza. Pentru a fi la curent cu noutatile cu privire la plante medicinale va invitam sa va abonati la newsletterul nostru. Pentru inceput vom publica pe acest site doar cateva din cele 108 plante medicinale studiate. In functie de dorinta celor care vor accesa acest site vom publica si restul de plante studiate. *** Aceasta carte este originala. Descoperirile cu privire la calitatile vindecatoare ale plantelor medicinale din punct de vedere energetic apartin in exclusivitate autorilor.

Afinul (Vaccinium myrtillus)

Tratament pentru afectiuni ca: diabet diaree Descriere Afinul este un arbust inalt pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna. Ele sunt alterne, de forma ovala, glabre, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt. Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisoraromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie. Creste in regiunea de munte prin taieturile de paduri, mai ales prin goluri alpine, in asociatie cu merisorul, unde formeaza tufarisuri compacte si intinse.

Recoltarea De la afin se recolteaza frunzele si fructele. Frunzele se culeg tot timpul verii pana toamna tarziu, rupandu-se ramurile fara flori. Fructele se aduna cu mana sau cu ajutorul pieptenilor, atunci cand sunt deplin coapte (iulie-august). Dupa recoltare se inlatura resturile de frunze, ramuri sau alte impuritati.

Mod de uscare Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in straturi subtiri in camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se pot usca si in uscatoriii sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 60-70

grade C.Dupa uscare se lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul diareei si in alte boli de stomac. Intern: antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, creste acuitatea vizuala, adjuvant in tratamentul de baza al diabetului, antiseptic intestinal, antihelmintic.

Observatii A nu se recolta din greseala fructele speciei Vaccinum uliginosum care se deosebesc de afine prin sucul albicios ce-l contin. Afinele prin strivire dau un suc negru-violaceu.

Dudul (Morus)

Descriere
Arbori prezentand frunze petiolate, dispuse altern, dintate pe margini, uneori lobate, prezentand 3-5 nervuri. Florile sunt de doua feluri: barbatesti si femeiesti. Fructul este carnos (duda), de culoare alba sau neagra in functie de specie. Infloreste in luna mai. Dudul este cultivat prin gradini, marginea soselelor etc.

Recoltarea
Se culeg frunzele tinere de la ambele specii, fara petiol.

Mod de uscare
Frunzele se intind in straturi subtiri pe rame in incaperi uscate. Pe cale artificiala, se usuca la o temperatura de 50-60 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari
Sub forma de ceai se foloseste in diabet. Din radacina de dud negru, uscata si maruntita, se realizeaza un macerat in alcool (tinctura), care se foloseste la dizolvarea calculilor renali si ureterali (pietre la rinichi). Intern: antidiareic, alcalinizant, adjuvant in tratamentul diabetului.

Albastrelele (Centaurea cyanus)

Descriere
Albastrelele sunt plante ierboase, ce traiesc 1-2 ani, avand tulpina ramnificata si acoperita cu frunze. Frunzele sunt lunguiete si adanc crestate, asezate in mod altern. Din cauza perilor cu care este acoperita, intreaga planta are un aspect matasos, de culoare verde-alburie. Florile sint tubuloase, albastre, rareori alb-roz. Ele sunt dispuse mai multe la un loc, formand un capitul, inconjurat de jur imprejur cu bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dintisori bruni. Florile marginale sunt mai mari, de forma unei palnii cu 5 dinti, cele centrale mai mici. Infloreste in

lunile iulie-septembrie. O gasim raspandita prin locuri uscate, pietroase, pe marginea drumurilor si mai ales pe langa lanurile de cereale.

Recoltarea
De la albastrele se aduna numai florile de culoare albastra, inlaturandu-se cele de culoare alb-roz, culese eventual din greseala. Eliminarea acestora se face inainte de uscare, deoarece din produsul uscat ele se inlatura foarte greu. Florile se aduna numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si in momentul cand ele sunt complet deschise.

Mod de uscare
Uscarea se face intinzand florile in straturi foarte subtiri. In cazul uscarii cu ajutorul caldurii artificiale, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 3-4 kg flori intregi proaspete cu receptacul se obtine 1 kg produs intreg uscat.

Intrebuintari
Florile au actiune diuretica, iar sub forma de bai se folosesc in diferite boli de ochi. Intern: antidiareic, diuretic. Extern: calmant in iritatiile oculare.

Acasa Sfatul medicului Tratamente Articole Umor... natural Glosar Linkuri utile Astrolog

Home I Catalog plante medicinale I Arnica

Arnica (Arnica montana)

Descriere
Arnica are in pamant un rizom puternic din care primavara apare o rozeta cu frunze ovale si marginile intregi. Din mijlocul lor se ridica o tulpina cilindrica acoperita cu peri, care se termina printr-un capitul florat lat de 4-8 cm. Pe tulpina se gasesc 1-2 perechi de frunze opuse, mai mici decat cele bazilare. Tulpina este putin ramificata, avand ramuri opuse si terminandu-se fiecare cu cate o floare. Florile sunt de culoare galben-portocalie, reunite intr-un capitul inconjurat de bractee, adeseori brun-roscate, acoperite cu peri glandulosi. La marginea capitulului se afla florile femele, de forma lingulata, terminandu-se cu trei dinti, iar in centrul inflorescentei se gasesc numai flori tubuloase hermafrodite. Atat florile lingulate cat si cele tubuloase sunt inconjurate de un papus lung de 8 mm, format din peri aspri, usor dintati. Din familia copozitelor mai multe plante se aseamana cu arnica. Dintre acestea, singura arnica are frunzele opuse. Infloreste in lunile iunie-august. Creste in fanetele umede din regiunea muntoasa.

Recoltarea

Mod de uscare
De la arnica se aduna florile, fara codite, mai rar radacinile sau planta intreaga. Ele se recolteaza in momentul inceperii infloririi. Florile culese trebuie sa aiba ligulele viu colorate. Uscarea: Florile se intind in straturi subtiri, de preferinta in uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 grade C, pentru a se usca cat mai repede. Din 5-6 kg flori proaspete se obtine 1kg produs uscat.

Intrebuintari
Florile de arnica se folosesc sub forma de gargara in laringite, iar in medicina veterinara, sub forma de comprese in amestec cu apa de plumb, la lovituri, umflaturi etc. Tinctura de arnica se recomanda intern in: bronsita, amigdalita, faringita, guturai, gripa, viroza pulmonara; cistita, nefrita, pielonefrita (tratamentul este eficient mai ales in afectiunile cronicizate, unde actioneaza prin efectul imunostimulator; insuficienta coronariana, hipertensiune, anghina pectorala; traumatism cranio-cerebral, dureri de cap post-traumatice; pareze si semipareze; insomnie, palpitatii cardiace, cosmaruri, spaima nocturna post-traumatica; depresie psihica, nevroza, isterie. Extern se foloseste pentru: rani, rani care se vindeca dificil, rani care apar la persoanele imobilizate la pat, cicatrici cheloide, cicatrici inestetice, cancer de piele, cancer al limbii, al cavitatii bucale si a gatului (adjuvant), contuzii.

Observatii
Este contraindicat utilizarea interna doarece provoaca deranjamente gastrointestinale si hipertensiune arteriala.

Brandusa de toamna (Colchicum autumnale)

Descriere
Brandusa de toamna este o planta vivace, inalta de 20-45 cm. In pamant are un bulb carnos, invelit in scuame brune. Primavara rasar 3-4 frunze lunguiete, cu maginile intregi, in mijlocul carora iese ovarul pe cale de transformare in fruct care este o capsula umlata lunga de 4,5-6,5 cm si cu un diametru de cca. 2-2,5 cm. In lunile iunie-iulie, fructele sunt deplin dezvoltate, capatand o forma ovala, iar culoarea verde de la inceput devine albicioasa. In acest stadiu, semintele au culoarea alba. Cand capsulele sunt complet coapte, ele se deschid prin trei despartituri, lasand sa cada semintele devenite brune. Dupa vestejirea frunzelor, prin luna septembrie-octombrie, apar 1-3 flori de culoare violetpurpurie. Fiecare floare este formata din 6 petale, unite la partea inferioara intr-un tub lung de 20-30 cm care inconjoara ovarul, aflat in pamant, fixat de bulb. Brandusa de toamna creste prin fanete - mai ales prin cele umede din regiunea muntoasa.

Recoltarea
De la brandusa de toamna se recolteaza semintele. Pentru a le obtine se culeg fructele (capsulele) in momentul cand ele au devenit albicioase si cu varful brun, dar inainte de a se deschide, ceea ce corespunde de cele mai multe ori cu perioada de cosire a fanului. Brandusa de toamna este o planta otravitoare. De aceea, frunzele si tulpinile ramase de la separarea capsulelor se vor arde sau ingropa.

Mod de uscare
Capsulele se intind la soare. Dupa cateva zile ele capata o culoare bruna, se deschid, lasand sa cada semintele. Daca timpul nu permite, uscarea se poate face si pe cale artificiala. Samanta obtinuta se lasa 1-2 zile la soare pentru definitivarea uscarii, dupa care se pune in saci de hartie si se pastreaza la loc uscat. Din 1,1-1,5 kg seminte aproape uscate rezulta 1 kg de produs uscat.

Intrebuintari
Samanta de brandusa este folosita pentru extragerea unro substante active medicamentoase, iar in agricultura ca stimulent al cresterii plantelor, actionand puternic asupra diviziunii celulare, obtinand forme poliploide.

Brusture (Arctium lappa)

Descriere
Brusturele este o planta bisanuala, cu tulpina ramificata si paroasa, avand in pamant o radacina pivotanta, carnoasa, brunie la exterior si albicioasa la interior. Frunzele sunt dispuse altern. Cele inferioare sunt foarte mari, lung petiolate, rotunjite la baza, cu marginea intreaga. funzele superioare sunt ceva mai mici. Florile sunt purpurii, dispuse in capitule globuloase inconjurate de bractee incovoiate la varf, in forma de carlig. Infloreste in lunile iulie-august. Brusturele este oplanta comuna. Creste prin locuri virane, daramaturi, pe langa garduri si marginea drumului.

Recoltarea
Brusturele fiind o planta de 2 ani, substantele active se acumuleaza in radacina in toamna primului an si primavara celui de-al doilea an. Indata ce a inflorit (anul II), radacinile devin seci, lemnoase si nu mai sunt bune in scopuri medicinale. Pentru acest motiv, recoltarea lor se face in toamna primului an si in primavara celui de-al doilea an. In aceasta perioada, plantele se recunosc dupa rozeta de frunze si dupa lipsa tulpinilor florale. Radacinile recoltate vara sunt complet lipsite de inulina, principiul lor activ. Radacinile de brusture sunt foarte lungi, atingand 20-60 cm.

Mod de uscare
Radacinile se usuca la soare si in curenti puternici de aer. Pe cale artificiala se usuca la o temperatura de 35-50 grade C. Din 4-6 kg radacini proaspete rezulta 1 kg produs uscat.

Intrebuintari
Radacina de brusture este un bun diuretic si depurativ.

Lacramioara (Convallaria majalis)

Descriere
Lacramioara este o planta ierbacee, perena, avand in pamant un rizom alungit din care pornesc numeroase radacini. Pe accest rizom se gasesc muguri, din care primavara ies 2-3 frunze lungi de cca 8-17 cm si late de cca 3,5-7 cm, ovale, cu marginea intreaga, cu nervuri paralele si cu baza ingustata intr-un petiol lung. In lunile aprile-mai, in mijlocul acestor frunze creste o tulpina pe care apar florile placut mirositoare. Corola este alba, terminata cu 6 dinti. Fructul este o baca, la inceput de culoare verde, apoi rosie. Creste prin padurile de stejar, in lunci, in locuri umbroase. Se cultiva in gradini ca planta ornamentala.

Recoltarea
De la lacramioare se culeg frunzele incepand inainte de inflorire si pana la coacerea fructelor.

Mod de uscare
Frunzele se usuca cat mai repede, deoarece se ingalbenesc usor. Uscarea se face numai pe cale artificiala, la temperatura de 60-105 grade C. Aceasta temperatura asigura conservarea principiilor active in totalitate. Din 5,5-6,5 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari
Intra in compozitia unor medicamente indicate in boli de inima. Nu se vor folosi frunzele fara avizul medicului, deoarece sunt otravitoare. Intern: afectiuni cardiace, migrene de natura nervoasa.

Observatii
Fiind o planta otravitoare, se recomanda spalarea pe maini si fata dupa terminarea lucrului cu ea.

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra)

Descriere
Lemnul dulce este o planta inalta pana la 150 cm, avand in pamant o radacina groasa si numerosi rizomi subterani, galbeni la interior si cu gust dulce. Din acesti rizomi cresc din loc in loc tulpinile aeriene care formeaza tufe, iar in pamant se intind radacinile pe o suprafata de cativa metri. Tulpina este dreapta si puternica, putin ramificata, iar la partea superioara aspra la pipait. Frunzele sunt lungi de 10-20 cm, formate din mai multe foliole, de obicei intre 5-9. Foliolele sunt ovale, rotunjite, iar la varf se termina printr-un fir scurt (mucron). La baza frunzelor se afla niste frunzisoare mai mici (stipele), care cad in timpul maturizarii plantei. Inflorescenta are forma unui strugure si este asezata pe o codita lunga ce depaseste dimensiunea frunzei. Florile sunt mici, de culoare violet albicioasa, fiecare floare avand o codita scurta. Caliciul este scurt, avand 5 sepale unite intre ele si acoperite cu peri glandulosi. Corola are forma de fluture (papilonacee) si este formata din 5 petale neregulate. Fructul este o pastaie dreapta, lunga de 15-20 mm si lata de 4-6 mm, prezentand gaturi intre seminte. Suprafata pastaii este neteda, glabra, de culoare bruna. La maturitate, pastaile nu se deschid. Infloreste in lunile iunie-iulie. Creste in locuri umede, prin tufisuri si pe marginea apelor.

Recoltarea
Primavara devreme sau toamna, dupa caderea frunzelor se recolteaza radacinile si rizomii. Dupa ce s-au scos din pamant se lasa 2-3 ore la ofilit si apoi se acopera cu stuf sau paie si se tin 10-15 zile, aerisindu-se la 2-3 zile.

Mod de uscare
Dupa fermentare, radacinile se usuca fie la soare sau in incaperi cu o puternica circulatie a aerului, fie artificial la o temperatura de 35-40 grade C. Din 3-4 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs finit.

Intrebuintari
In medicina se utilizeaza ca laxativ si calmant al tusei. In scopuri industriale se foloseste la stingatoarele de incendii. Intern: antiinflamator articular, diuretic, laxativ sau purgativ in functie de doza, fluidifiant al secretiilor traheobronsice, expectorant, actiune estrogena.

Observatii
Este contraindicat folosirea la bolnavii hipertensivi.

Laurul (Datura stramonium)

Descriere
Laurul este o planta ierbacee, anuala, inalta pana la 150 cm, cu o tulpina dreapta, cilindrica, verde, glabra, ce se ramnifica formand o coroana asemanatoare unui copacel. Frunzele au un petiol lung, sunt asezate altern, ascutite la varf, cu dinti rari, iar intre dinti prezentand niste scobituri (sinusuri). Intreaga planta are un miros neplacut. Florile sunt albe cu 5 petale unite intre ele, de forma unei palnii inconjurate de un caliciu umflat, terminat cu 5 dinti. Fructul este o capsula mare, acoperita cu ghimpi, asemanator fructului de castan salbatic. La maturitate se deschide prin 4 despartituri, lasand sa cada numeroase seminte negre. Infloreste din iunie pana in septembrie. Creste prin locuri necultivate, mai ales la marginea satelor, pe terenuri unde au fost depozitate gunoaie.

Recoltarea
De la laur se culeg frunzele in perioada infloririi. Ele se recolteaza impreuna cu petiolul si cu frunzele mici aflate in varfur ramurilor care sunt mai bogate in alcaloizi. Frunzele culese dimineata au un continut mai mare de principii active decat cele recoltate dupa-amiaza.

Mod de uscare
Frunzele se usuca cat mai repede asezate in straturi subtiri, in locuri bine aerisite. Uscarea artificiala se face la temperatura de 50-60 grade C. Dupa uscare, frunzele se lasa 24 h la aer pentru a absorbi o parte din umiditatea pierduta, apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari
Fiind o planta otravitoare, se foloseste numai cu avizul medicului.

Observatii
La terminarea lucrului se vor spala bine mainile. Fenomenul de intoxicatie se manifesta prin delir, halucinatii, convulsii, accelerarea pulsului.

Lumanarica (Verbascum phlomides)

Descriere
Lumanarica este o planta ierbacee, bisanuala, cu tulpina dreapta, cilindrica, inalta pana la 150 cm, de obicei neramificata si acoperita cu frunze asezate la distanta una fata de alta sau uneori ramificata si acoperita cu frunze care imbraca tulpina, se alungesc pe ea, unindu-se aproape intre ele, dandu-i o forma aripata. Intreaga planta este acoperita cu peri desi si stelati, ceea ce ii da un aspect catifelat. Florile sunt asezate in forma de spicla varful tulpinii sau al ramurilor. Fiecare floare are un caliciu scurt compus din 5 sepale, o corola galbena-aurie cu diametrul de 3,55,5 cm, formata din 5 petale unite la baza intr-un tub scurt si care la exterior sunt acoperite cu peri. Pe tubul corolei sunt prinse 5 satamine, inegale intre ele. Doua stamine au filamentul mai lung si sunt glabre, iar celelalte 3 sunt mai scurte cu filamentul acoperit cu peri lungi. Infloreste in lunile iulie-august. Creste prin locuri insorite, pe terenuri nisipoase si pietroase, de-a lungul gardurilor. Este comuna mai ales in sudul tarii.

Recoltarea
Incepand din luna iunie se culeg florile fara sepale, iar recoltarea poate continua pana in luna septembrie. Recoltarea se face dimineata, dupa ce s-a ridicat roua si numai pana la orele 11-12, pentru ca, dupa aceasta ora florile se inchid.

Mod de uscare
Florile se usuca asezate intr-un strat subtire la soare sau in uscatorii cu aer cald, la o temperatura de 50-60 grade C. Din 8-9 kg de flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari
Florile au actiune expectoranta in bronsite si tuse. Intern: emolient bronsic, expectorant, sudorific.

Observatii
Perii aflati pe spatele petalelor si planta provoaca mancarimi pe brate, gat si maini. In timpul lucrurlui nu se va duce mana la fata si mai ales la ochi, care se inflameaza si lacrimeaza.