Ereditate. Mediu.

Educatie

Prin dezvoltare, in general, se intelege un proces complex de trecere de la infe rior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o succesiu ne de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentand o unitate functionala mai mul t sau mai putin inchegata, cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la o et apa la alta implica atat acumulari cantitative cat si salturi calitative, aceste a aflandu-se intr-o conditionare reciproca. Dezvoltarea personalitatii se manife sta prin incorporarea si constituirea de noi conduite si atitudini care permit a daptarea activa la cerintele mediului natural si socio-cultural. Dezvoltarea per mite si faciliteaza constituirea unor relatii din ce in ce mai diferentiate si m ai subtile ale fintei umane cu mediul in care traieste si se formeaza. Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si reve niri aparente, cu reinnoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este rezu ltatul actiunii contradictiilor ce se constituie mereu intre capacitatile pe car e le are la un moment dat individul si cerintele din ce in ce mai complexe pe ca re le releva factorii materiali si socio-culturali cu care acesta este confrunta t in devenirea sa. Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni. Cei externi sunt constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se ex ercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii personalitatii umane. Acestia sunt mediul si educatia. Factorii interni sunt constituiti din totalitatea cond itiilor care mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica, conditii care pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala. Toate aceste influente exercitat e asupra personalitatii umane pot fi grupate prin raportare la trei notiuni de b aza: ereditatea, mediul, educatia. Conceptul ereditate provine de la cuvantul latin heres - mostenitor. Ereditate definita ca insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generat ie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei, gr upului si individului ( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999). De remarcat in acest conte xt este ca identitatea genetica este practic imposibila intre antecesori si desc endenti. Rezulta astfel ca din punct de vedere genetic fiecare individ este dife rit, unic si irepetabil in raport cu toti ceilalti din trecut, prezent sau viito r, probabilitatea unei identitati absolute fiind de 1 la 70 de trilioane. Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei uma ne. Ea isi pune amprenta asupra intregii deveniri umane, nu intr-un mod independ ent ci in corelatie cu factorii externi, de mediu si educatie. Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de or din biologic si psihofunctional. Purtatorii materiali ai informatiei ereditare sunt genele din cromozomii nucleelor celulare. Structura biochimica a acestora este c ea care explica infinita diversitate umana. Totalitatea genelor constituie progr amul genetic sau potentialul ereditar. Fiecare specie si individ din cadrul spec iei poseda propriul sau program genetic. Din punct de vedere psihologic, cantita tea de informatie stocata intr-o celula constituie mesajul genetic care, in form a sa latenta, prealabila actiunii factorilor de mediu, este cunoscuta sub denumi rea de genotip. Din interactiunea genotipului cu mediul inconjurator apare fenot ipul, ca o sinteza a ceea ce este ereditar si influentele mediului. Majoritatea autorilor sunt de parere ca zestrea ereditara se manifesta la om pe doua planuri: unul in determinarea unor trasaturi generale ale speciei, cum ar f i structura anatomofiziologica a organismului, pozitia bipeda, etc., iar celalal t in determinarea unor particularitati individuale cum ar fi caracteristicile an atomofiziologice ( culoarea pielii, a ochilor, a pielii, etc. ), amprentele digi tale, grupa sanguina, etc. Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea n u produce direct aptitudinile si atitudinile, capacitatile si interesele, caract erul si conceptia despre lume a individului. Fructificarea potentialitatilor ere ditare este mijlocita de mediu si de modalitatile de organizare a activitatii ce lui care se dezvolta. Astfel, in fazele de inceput ale dezvoltarii, actiunea fac torilor ereditari este mai pregnanta si efectele ei mai usor vizibile. La varste mai tarzii, influenta lor devine mai putin evidenta, ea contopindu-se cu experi

enta deja achizitionata. In relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premise ne cesare, dar nu si suficiente pentru dezvoltarea acestora si pentru formarea insu sirilor lor. Predispozitiile native au un caracter polivalent, ceea ce inseamna ca pe acelasi fond ereditar se pot realiza, sub influenta factorilor de mediu si educatie, pr ofiluri si insusiri psihice diferite. Ele nu predetermina in mod fatal anumite c alitati si insusiri ale personalitatii umane, insa, ofera baza necesara pentru i nvatare, pentru insusirea experientei sociale si influenteaza dinamica elaborari i unor noi mecanisme ale comportarii. Intr-adevar, exista o legatura inseparabila intre influentele genetice si mediul inconjurator, si este complet lipsit de sens sa vorbim despre ele ca si cum ar fi independente. Hebb ( 1994 ) a dat un asemenea exemplu referitor la un ou in d ezvoltare. Fara componenta genetica oul nu exista, dar lipsa mediului de mentine re a vietii si lasarea oului in frig au ca rezultat moartea acestuia. Deci, ce a sigura dezvoltarea oului, ereditatea sau mediul? Bineinteles, si ereditatea, si mediul contribuie la acest proces si acest lucru trebuie retinut in studierea in fluentelor genetice. In ceea ce priveste alte aspecte interesante ale ereditatii, acestea au fost pus e in evidenta cu ajutorul unor cercetari pe gemeni ( monozigoti, dizigoti si chi ar tripleti ). S-a evidentiat printre altele, ca la monozigoti exista o foarte m are asemanare tipologica, explicabila prin provenienta dintr-un singur ou fecund at. Ideea ca genele din cromozomii celulelor sunt singurele transmitatoare de inform teorie cromozomica a ereditatii a lui T. H. Morgan, a atie ereditara, sau asa-numita fost reanalizata in ultimele decenii de catre ingineria genetica. Mecanismele g enetice au fost studiate nu doar la nivel cromozomial ci si la nivel biochimic. Rolul acidului dezoxiribonucleic ( AND ) a atras atentia asupra unor aspecte com plexe intre metabolism si ereditate, AND fiind un important purtator de informatie e reditara. Ca o concluzie in ceea ce priveste ereditatea ca factor al dezvoltarii psihice u mane, principalele rezultate ale cercetarilor genetice, cu relevanta pentru sfer a fenomenului educational, ar putea fi sintetizate astfel : Pe cale genetica sunt transmise un complex de predispozitii sau potentialitati, si nu trasaturile antecesorilor. Diversitatea psihica a subiectilor umani nu este rezultatul exclusiv al factoril or ereditari, ci si al factorilor de mediu. Determinatiile ereditare se pot exprima la diferite momente de varsta sau pot ra mane in stare latenta pe tot parcursul vietii individului, in absenta unor facto ri activizatori. Unele aspecte ale vietii psihice sunt puternic determinate ereditar ( temperamen t, aptitudini, emotivitate ), iar altele mai putin ( caracter, vointa, atitudini ). Ereditatea umana, spre deosebire de cea animala, confera cea mai mica incarcatur a de comportamente instinctive. Spre exemplu, copilul mic isi pierde specificita tea daca in copilarie este asistat de membrii altei specii, el animalizandu-se in ci uda ereditatii sale de tip uman. Astfel, specia umana are cea mai lunga copilari e deoarece animalului ii este dat prin instincte tot ceea ce trebuie sa stie pen tru a supravietui, pe cand omul trebuie sa invete majoritatea lucrurilor necesar e asigurarii supravietuirii. Factorul genetic este o premisa naturala a dezvoltarii, cu actiune probabilistic a, oferind fie o ereditate normala ce trebuie valorificata, fie o ereditate tara ta, ce poate fi compensata in diferite grade. Mediul, ca factor al dezvoltarii psihice, este si mai profund implicat in deveni rea psihica umana, oferind materialul de constructie. In sens larg, mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne inconjoara si cu care omul este in interactiune permanenta, pe tot parcur sul vietii sale. Factorii de mediu actioneaza in anumite contexte sau cadre soci ale grupurile familiale, de joc, de invatatura care constituie si ele tot atatea med ii. Influenta factorilor de mediu se exercita nu numai asupra constituirii psihi

cului in ontogeneza, dar si asupra proceselor fizice osificarea, dentitia, greutat ea prin conditiile alimentare, igienice si de protectie pe care le ofera.

*********************************************************************** *********************************************************************** Conform dictionarului explicativ al limbii romane EREDITTE, ereditati, s.f. 1. Pr oprietate a vietuitoarelor de a transmite urmasilor caracterele genetice specifi ce fiecarei specii. 2. (Jur.) Mostenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de actiunile momentane, precum si de starile su ccesive anterioare. Din fr. hrdite, lat. hereditas, -atis. Ereditatea reprezinta ansamblul dispozitiilor de natura anatomofiziologice, inna scute sau transmise prin mecanismele si informatiile genetice de la generatiile anterioare la generatiile tinere prin intermediul parintilor. Ereditatea cuprinde un complex de dispozitii virtuale sau scheme functionale ce se transmit de la antecesori la succesori prin intermediul mecanismelor genetice . Ereditatea este o insusire biologica generala a organismelor vii ce se manifesta prin transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenti la descenden ti. Exista o ereditate generala (ereditatea speciei) ce consta in capacitatea de a da nastere unui pui de om si o ereditate speciala (particulara), care se mani festa in transmiterea unor caracteristici individualizatoare (fizice sau anatomo -fiziologice) Conform dictionarului limbii romane mediu, medii, s.n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucruri le. ? Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Med iu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea micro bilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. Substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electr omagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Per soana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in pr acticile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca inter mediar intre ele si cei vii. Din lat. medium. (Sursa: DEX '98) ******* Mediul este o structura complexa ce include o multitudine de aspecte ce pornesc de la elementele naturale (clima, relief) si ajung pana la cele ale mediului soc ial ( familie, grup de prieteni , societatea in ansamblul ei ). (Bar Alexandru) Mediul este constituit din ansamblul conditiilor materiale si sociale ce conture aza cadrul de existenta si de dezvoltare a omului. Intre factorii de mediu ce in fluenteaza procesul dezvoltarii umane putem distinge influente ale mediului fizi c (natural sau primar) si cele ale mediului social (socio-cultural sau secundar) . In sens larg, mediul este cadrul in care se naste, creste si se dezvolta copilul . Factorii de mediu pot fi interni (naturali biologici) si externi factorii medi ului fizic si social. Acestia se subdivid in factori de mediu neorganizat, care au un caracter spontan si sunt generati de conditiile de viata, si factorii de m ediu organizat, structurat in jurul unei intentionalitati educative. ***** Conform dictionarului explicativ al limbii romane termenul EDUCTIE, educatii, s.f . - Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvol tarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretulu

i sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitat i pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ? Loc. vb. A fa ce educatie cuiva = a educa pe cineva. ? Educatie fizica = ansamblu de masuri ca re au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sa natatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor d e miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatine s.f.] Din fr. ducation, lat. educatio, -onis. O a doua definitie EDUCTIE s.f. Educare; influentare sistematica si constienta a dezvoltarii facultatilor intelectuale, morale si fizice ale copiilo r si tineretului; totalitatea metodelor folosite in acest scop; (p. ext.) cultur alizare, ridicare metodica a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultatile morale, intelectuale si fizice ale unui om, ale unui p opor etc. ? Educatie fizica = dezvoltare armonioasa a fizicului prin exercitii g imnastice. [Gen. -iei, var. educatiune s.f. / cf. fr. ducation, it. educazione, l at. educatio]. O a treia definitie EDUCTIE s. f. 1. activitate sociala cu caracter f undamental de transmitere a experientei de viata, a culturii catre generatii tin ere, de influentare sistematica si constienta a dezvoltarii intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei actiuni. 2. buna crestere, buna cuviinta. (< fr . ducation, lat. educatio) Educatia reprezinta obiectul de studiu specific al pedagogiei (stiintelor pedago gice). Datorita complexitatii profunzimii si amplitudinii sale, educatia este st udiata si de alte stiinte socioumane inrudite cu pedagogia. *************************************************************************** @ Din punct de vedere psihologic, psihogenetic, educatia este procesul de form are a omului ca personalitate in plan cognitiv, afectiv-motivational, volitiv, a ptitudinal, atitudinal. Structura psihica a personalitatii se construieste pe fu ndamentul eredo-nativ al fiintei biologice, in cadrul relatiei educationale prin continutul cultural al experientei adultului-parinte, invatator, profesor. Edu catia in acest caz este instrumentul formarii individului ca personalitate. Pregatirea pentru viata a omului de maine incepe in primele luni de existenta si primii chemati sa puna bazele educatiei sale sunt parintii, familia, apoi scoal a ca organizatie care este investita cu functia de a produce invatare . In etapa pr escolaritatii, in special, parintii vor fi observat ca intreaga responsabilitate fata de reusita in procesul educatiei copiilor poate fi formulata printr-o sing ura norma de actiune: sa asigure acestora nu numai conditiile materiale necesare dezvoltarii psihofizice, ci si bazele trainice ale intregii formari, temelie pe ntru viitoarea personalitate adulta. A educa inseamna a adapta copilul la mediul social al adultilor, tinand seama de natura sa proprie, de posibilitatile sale individuale de asimilare, inseamna a face apel la mijloacele, metodele si procedeele care corespund trebuintelor inte resului personal al copiilor. ************************************************************************* Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea n u produce direct aptitudinile si atitudinile, capacitatile si interesele, caract erul si conceptia despre lume a individului. Fructificarea potentialitatilor ere ditare este mijlocita de mediu si de modalitatile de organizare a activitatii ce lui care se dezvolta. Astfel, in fazele de inceput ale dezvoltarii, actiunea fac torilor ereditari este mai pregnanta si efectele ei mai usor vizibile. La varste mai tarzii, influenta lor devine mai putin evidenta, ea contopindu-se cu experi enta deja achizitionata. CONCLUZII: Ereditatea este data, mediul este ceva ce i se ofera copilului iar ed ucatia este ceva ce i se aplica.

Dezvoltarea izvoraste din interior, din unitatea si lupta contrariil or si decurge ca automiscare. Desi inlauntrul vietii psihice se manifesta numero ase contradictii, continuturile psihice sunt de provenienta externa, esenta psih icului este data de relatia cu obiectul, psihicul este o reflectare a lumii, a m ediului in care traieste subiectul. Educatia este factorul determinant al dezvoltarii psihice. Educatia nu devine nemijlocit dezvoltare psihica, ci, joaca, la randul ei, rolul de punct de pornire catre dezvoltare. Actiunea educativa apare ca interactiune intre stimularea externa si activismul personal. Copilul nu este numai subiect al educatiei. Prin propria s a activitate copilul se opune activ influentelor instructiv-educative din afara, in sensul ca, invatand, el trebuie sa reproduca pentru sine sistemul influentel or externe, iar aceasta reclama adesea o conduita complexa. Noile structuri ale vietii psihice a copilului, desi sunt conditiona te de mediu si dirijate prin educatie, se elaboreaza in procesul invatarii, prin redescoperirea modelelor fixate in experienta sociala. In concluzie, dezvoltarea umana se sprijina pe terenul ereditatii; i si (construieste) extrage continuturile din datele furnizate de mediul socio-cul tural; este ghidata de educatie; se desfasoara in contextul propriei activitati de invatare a copilului, fiind impulsionata de motivatie si avand drept mecanism trecerea de la exterior la interior. Mediul in care traieste copilul (adultul) are o importanta deosebita asupra dezvoltarii lui armonioase ca personalitate umana. El este cel care infl uenteaza potentialul cresterii atat fizice cat si psihice prin actiunile sale. Mediul social cu determinarile de ordin social are un impact mult ma i puternic asupra dezvoltarii sale psihoindividuale. Din punct de vedere al deve nirii fiintei umane, definim mediul social ca fiind ansamblul influentelor ce de curg din interactiunea omului cu totalitatea conditiilor economice, politice si culturale, care isi impun amprenta asupra dezvoltarii psihice. Influentele exercitate de mediul social asupra omului sunt : directe, prin:

- schemele de conduita oferite de ceilalti membrii ai colectivitatii careia ii a partine. Omul aplica aceste reguli pe parcursul vietii. - limbaj, ca mijloc de comunicare si transmitere a capitalului de cultura si a i ntregii cunoasteri acumulate prin experienta grupului. indirecte, prin:

- membrii ai familiei care joaca rolul de factor mediu intre acesta si realitat ea sociala si care ei insisi, sunt influentati in comportamentul lor de cultura grupului caruia ii apartin. Comportamentul omului reflecta cultura sociala (mediul social) care se insereaz a la nivelul gandirii si actiunilor sale si prin aceasta, se asigura totodata tr ansmisia ei de la o generatie la alta. ****************** Ereditate, mediul si educatia - Prin dezvoltare, in general, se intelege un proc

es complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezenta nd o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata, cu un specific calita tiv propriu. Ereditate, mediul si educatia Ereditate, mediul si educatia - Trecerea de la o etapa la alta implica atat acum ulari cantitative cat si salturi calitative, acestea aflandu-se intr-o condition are reciproca. Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin incorporarea si cons tituirea de noi conduite si atitudini care permit adaptarea activa la cerintele mediului natural si socio-cultural. Ereditate, mediul si educatia - Dezvoltarea permite si faciliteaza constituirea unor relatii din ce in ce mai diferentiate si mai subtile ale fintei umane cu me diul in care traieste si se formeaza. Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si reve niri aparente, cu reinnoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este rezu ltatul actiunii contradictiilor ce se constituie mereu intre capacitatile pe car e le are la un moment dat individul si cerintele din ce in ce mai complexe pe ca re le releva factorii materiali si socio-culturali cu care acesta este confrunta t in devenirea sa. Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni. Cei externi sunt constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se ex ercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii personalitatii umane. Acestia sunt mediul si educatia. Factorii interni sunt constituiti din totalitatea cond itiilor care mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica, conditii care pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala. Toate aceste influente exercitat e asupra personalitatii umane pot fi grupate prin raportare la trei notiuni de b aza: ereditatea, mediul, educatia. Conceptul ereditate provine de la cuvantul latin heres - mostenitor. Ereditatea p oate fi definita ca insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale spe ciei, grupului si individului ( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999). De remarcat in acest context este ca identitatea genetica este practic imposibil a intre antecesori si descendenti. Rezulta astfel ca din punct de vedere genetic fiecare individ este diferit, unic si irepetabil in raport cu toti ceilalti din trecut, prezent sau viitor, probabilitatea unei identitati absolute fiind de 1 la 70 de trilioane. Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei uma ne. Ea isi pune amprenta asupra intregii deveniri umane, nu intr-un mod independ ent ci in corelatie cu factorii externi, de mediu si educatie. Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de or din biologic si psihofunctional. Purtatorii materiali ai informatiei ereditare s unt genele din cromozomii nucleelor celulare. Structura biochimica a acestora es te cea care explica infinita diversitate umana. Totalitatea genelor constituie p rogramul genetic sau potentialul ereditar. Fiecare specie si individ din cadrul speciei poseda propriul sau program genetic. Din punct de vedere psihologic, cantitatea de informatie stocata intr-o celula c onstituie mesajul genetic care, in forma sa latenta, prealabila actiunii factori lor de mediu, este cunoscuta sub denumirea de genotip. Din interactiunea genotip ului cu mediul inconjurator apare fenotipul, ca o sinteza a ceea ce este eredita r si influentele mediului.