Capitolul I Istoria medierii 1.1 1.2 1.3 1.

4 Obiective Intelegerea necesitatii medierii de-a lungul istoriei si aplicarea acesteia. Cunoasterea specificului medierii. Cunoasterea aprofundata a unor modele de aplicare a medierii; modelul francez si Intelegerea functionarii acestor modele. 1.1 Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca, cele mai timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor. Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane (Digestele lui Justinian recunosteau medierea). Romanii denumeau mediatorii folosind o varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator, Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator. In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea medierii in relatiile cu autoritatile centrale. Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit respect. Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi, corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a Scurte consideratii istorice Aplicatii Rezumat Bibliografie

modelul american.

conflictului dupa ce acesta a aparut, sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor, prin introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor. In mediere, o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care isi pot rezolva controversa. Din timpuri indepartate, istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea diferitelor tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale, fie de dreptul muncii. Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de presedintele Jimmy Carter in Bosnia. In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin metode alternative (papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile europene in timpul Renasterii). In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale. In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca, dispute in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la clauzele de plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de plata a contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comerciale referitor la evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise. Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii guvernamentale. In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj. In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitraj este o problema ce este decisa de parti. Exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a solicita medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta nevoile nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT

pentru a monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in domeniul cailor aeriene. Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation Bord ) poate interveni intr-o disputa si poate solicita medierea. In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune capat luptelor de acolo. Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui acord de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani, presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu reprezentantul O.N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare a focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului Carter a mentinut liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de Stat din S.U.A. si O.N.U. Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat la patruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60.000 de militari NATO in Bosnia in vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in cadrul programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si au loc frecvente deplasari la fata locului.

U.S.A. The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de familie si de comunitate. In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost

transformate ca alternativa la instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al Muncii din Statele Unite a elaborat un panel de comisionari ai concilierii, care sa rezolve disputele de drept al muncii. Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor Unite, iar in 1947 aceasta entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si Mediere. In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de dreptul familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru mediere si au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in Dreptul Familiei. In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor (Disput Resolution Act) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de Ministerul Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere in scopul rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc. Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878, atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens de dosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940. In 1887, Baroul din Texas ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR, legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc. Marea Britanie Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sinestatator. A fost emis Actul concilierii in 1896 care reglementa relatiile industriale. In anii 1980-1990, medierea a cunoscut o perioada de dezvoltare, rolul primordial avandu-l reformele din justitie, respectiv: in anul 1996 English Arbitration Act si in anul

1999- Civil Procedure Rules. Domeniile in care se aplica medierea in Marea Britanie sunt urmatoarele: - medierea problemelor familiale in parteneriat cu centrele de asistenta sociala mai ales in cazurile care implica un minor; - medierea disputelor comerciale; - medierea in scoli; - medierea comunitara, in cazul disputelor care se ivesc in interiorul comunitatilor datorate zgomotului, disputelor privind spatiul sau comportamentelor anti-sociale; - medierea victima-atacator, mai ales in cazul tinerilor aflati la prima sau la a doua infractiune, cazurile variind de la furt la crima. In unele zone din Marea Britanie membrii ai Politiei sunt antrenati si pregatiti pentru medierea de acest gen.

Olanda Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau alti functionari. Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers. Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul Revolutiei Franceze au reintrodus Biroul de Pace si ulterior judecatorii de pace in Franta si in Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in salile de judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile de divort, cu scopul de a salva casatoria. In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost abolite aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960. In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu a mai existat dupa al doilea razboi mondial. In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a

proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor. Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne de mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand cu anul 1974 va fi profesorul de dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels. Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura s-a aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor 70. Entuziasmul americanilor pentru medierea profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si implicati in metode alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si britanic. In 1993 s-a infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop organizarea de campanii de informare a populatiei despre mediere si stimularea practicarii medierii. Infiintarea acestei institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in Olanda. Aceasta structura detine un registru al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte institutii si departamente guvernamentale. Pentru a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie sa participe la cursurile de pregatire profesionala organizate de institut si sa absolve examenul final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000 de mediatori acreditati. Institutul Olandez de mediere a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru Ministerul Justitiei care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de Ministerul Justitiei a fost instalarea platformei ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv era acela de a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.

Canada Serviciul de Mediere si Conciliere este o agentie guvernamentala canadiana. Agentia este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor pentru sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.

Franta In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina. In Franta exista o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor. Principiul concilierii optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in legislatia franceza la intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi, exista o practica lunga in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor. Concilierea a fost pentru prima oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze. Ganditorii acestei perioade au considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a disputelor. Decretul din 16-24 august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate problemele care cad sub jurisdictia Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau concilierea ca o metoda preliminara. Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicita concilierea fiind o obligatie subsecventa introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila francez. La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator unei persoane sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele conexe autorizeaza un judecator sa numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea partilor sub supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in legislatia franceza la mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet optionala si este necesar consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in rezolvarea disputelor. Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva. Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita 80%. Centrul de Mediere si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde pentru diferite tipuri de ADR.

1.2

Aplicatii A) Completati spatiile punctate: In timpul romanilor mediatorii purtau urmatoarele denumiri:........................ Cele mai timpuri exemple de mediere dateaza de pe timpul.......................... Notiunea quakers apartine modelului..........................de mediere. In Anglia medierea a fost institutionalizata in secolul.......................... Institutia Mediatorului Guvernamental este introdusa in statul..............................si se refera la ........................................... In anul 1996 in Marea Britanie s-a emis actul......................., iar in anul 1999 s-a emis actul...... . B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi: 1. Mediatorul purta la romani urmatoarele denumiri: a) internunucius; b) mediator; c) interpolator. 2. La romani medierea este aminitia in lucrarea numita a) Digestele lui Iustin; b) Digestele lui Justinian; c) Digestele lui Marc Aureliu. 3.Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie in America pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de dreptul familiei a fost fondata in anul: a) - 1963; b) 1954; c) 1962. 4. In anul 1993 in Olanda s-a infiintat: a) Institutul National de Mediere; b) Consiliul National de Mediere; c) Bordul national de Mediere.

5. In Franta secolului XX medierea este prevazuta in legi speciale aparute in anii: a) 2000-2001; b) 1995, 1996; c) 1993. 6. In anul 1923, guvernul olandez a introdus: a) - institutia Mediatorului Guvernamental; b) institutia Conciliatorului National; c) institutia Mediatorului National. 7. In Paris exista: a) Centrul de Mediere si Arbitraj; b) Centrul de Conciliere; c) Centrul de Arbitraj. 1.3 Rezumat Medierea a functionat inca din cele mai vechi timpuri. Este recunsocuta de Digestele lui Justinian, practicata inca din timpul fenicienilor. Desi interzisa apoi o perioada medierea s-a dezvoltat in stransa legatura cu istoria omenirii, dar mai ales in folosul omenirii. Exemplul scurt de mediere nu face alteva decat sa confirme si imprtanta si necesitatea medierii pentru rezolvarea conflictului armat. Dar medierea este folosita si pentru rezolvarea altor tipuri de dispute de natura comerciala, civila, chiar si pentru dispute de dreptul muncii. Cele mai cunoscute si mai aplicate modele de mediere sunt modelul american si modelul francez care pe langa conceptul de mediere introduc si conceptul de arbitraj. Se mai mentioneaza notiunea de birou de pace. 1.4. Bibliografie: - www.wikipedia.org; - www.ultrasilvan.ro; - www.mediere.ro.

Capitolul II Principiile etice ale medierii

2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6

Aspecte generale Cum functioneaza medierea? Principiile etice ale medierii. Aplicatii. Rezumat. Bibliografie

Obiective - Cunoasterea principiilor medierii; particularitati - Intelegerea functionarii procedurii de mediere prin insusirea principiilor si a regulilor etice ale medierii.

2.1 Aspecte generale Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil, la probleme de politica publica si conflicte internationale. Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe calea medierii.

10

In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturi depuse de Secretarul General al O.U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate, pentru a nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei O.N.U.

2.2 Cum functioneaza medierea? Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti, discutii care nu ar fi avut loc fara Mediator. In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi. Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul cunoaste foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine pregatiti cu expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente profesionale. Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati relatiile interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si eficiente de a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale. Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens: (i) - medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei Medierea tip rezolvarea problemei. (ii) - medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare medierea transformativa In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp cat inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja impotriva partialitatii mediatorului.

11

Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator eficient international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea intelege ca tara mediatorului are interesele proprii. Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.

2.3 Principiile etice ale medierii Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a ajuta partile implicate in solutionarea disputei. Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si posibilelor baze pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un ipotetic rezultat in tribunal sau la arbitraj daca nu reusesc a se intelege la mediere. Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.

1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si natura procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu procesul medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile. * Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul intentioneaza sa le utilizeze. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca e cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat. * In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in mod valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu trebuie sa continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.

12

2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti. Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul de mediere in sensul maximizarii voluntariatului. In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a fost fortata sa participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa se asigure ca partea fortata a inteles exact procesul. Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent la acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.

3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul. Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale si substantiale pentru a le da eficienta si asistenta. Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si declaratiile partilor.

4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului. Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente.

13

Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor implicate sau daca este solicitat in conditiile legii. Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de mediere pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia interesele altora. Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in atare conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul procedurii de mediere. De asemenea, actele, documentele, notele si alte documente in legatura cu cauza dedusa medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa finalizarea procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau consimtamantul in acest sens. 5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale. Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.

6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial si nu este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nu actioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.

14

7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca: - medierea este folosita pentru activitati ilegale; - lipsa consimtamantului; - conflict de interese; - imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial; - incapacitate psihica/mentala a mediatorului.

8. Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii.

2.4 Aplicatii: A) Completati spatiile punctate: Medierea este un proces........................ Mediatorul ajuta partile sa................. Mediatorul trebuie sa ramana .......................fata de partile din mediere. Mediatorul nu.................rezultatul medierii. Mediatorul se retrage in urmatoarele circumstante:................................. B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi: 1. Medierea este un procedeu: a) secret; b) confidential; c) flexibil si cursiv.

15

2.Mediatorul manifesta calitati: a) diplomatice; b) de persuasiune; c) de orator. 3. Mediatorul are obligatia sa se retrga din procedura medierii daca: a) nu s-a pregatit; b) nu poate fi impartial si obiectiv; c) se afla intr-o incapacitate psihica. 4. Mediatorul are obligatia: a) sa fie neutru si impartial; b) sa fie obiectiv; c) sa pastreze confidentialitatea procedurii. 5. La mediere partile pot veni: a) prin reprezentant; b) personal si in cunostinta de cauza; c) cu avocatii. 6. Mediatorul trebuie sa discute cu partile pentru: a) a le furniza rezultatul medierii; b) a le indruma sa ajunga la un rezultat pe care il vede avantajos pentru parti; c) a le facilitta comunicarea.

16

2.6

Rezumat:

Se prezinta cateva aspecte generale ale procedurii de mediere. Sunt prezentate si dezbatute pe larg principiile medierii. Se detaliaza regulile medierii. Fiecare regula este analizata sub aaspectul aplicabilitatii sale de-a lungul procedurii de mediere astfel: cum pregateste un mediator procedura, cum conduce acesta procedura, cand este obligat sa se retraga, dar mai ales ce nu trebuie sa faca, ce este interzis sub aspectul nerespectarii procedurii. Mediatorul trebuie sa stie sa foloseasca si alte instrumente de exemplu notificarile. Sub aspectul proceedurii mediatorului i se incredinteaza de catre parti anumite inscrisrui pe care are obligatia ca dupa incheierea sedintei sa le inapoieze sau sa le distruga. 2.7 Bibligrafie: Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008. Consiliul pentru Standarde Ocupationale si Atesatare Standardul ocupational al Mediatorului, Bucuresti 2000

17

Capitolul III Medierea si legea 3.1 Consideratii legislative. 3.2 Mica Reforma in justitie. 3.2.1 Medierea in cazul procedurii de divort. 3.2.2. Medierea in Noul Cod de Porcedura Civila. 3.2.3. Medierea in Noul Cod de Procedura Penala. 3.3 Consiliul de Mediere. 3.4. Directiva 2008/52/CE. 3.5 Aplicatii. 3.6 Rezumat. 3.7 Bibliografie.

Obiective Cunoasterea cadrului legslativ al desfasurarii procedurii de mediere in Romania. Analizarea modificarilor legislative conform legii nr. 202/210. Cunoasterea activitatii Consiliului de Mediere, for tutelar. Directiva 2008/52/CE particularitati.

18

3.1 Consideratii legislative Cadrul legislativ pentru exercitarea profesiei de mediator este stabilit de Legea nr. 192/2006, modificata si completata prin Legea nr. 370/2009 si Ordonanta Guvernului 13/2010; de Hotararea nr. 12/2007 a Consiliului de Mediere privind Standardul de Formare a Mediatorului; Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin Hotararea nr.5/13.05.2007, modificat prin Hotararea nr. 963/2008 a Consiliului de Mediere unde se modifica articolele: 19, 20, 37, 41, 43, 44, 45, 46, 48; Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului, Procedura de Autorizare a mediatorilor adoptata prin Hotararea nr.351/06.04.2008; Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala. Medierea este activitatea reglementata prin Legea nr.192/2006, modificata si completata prin Legea nr. 370/2009 si Ordonanta Guvernului nr. 13/2010. Ea este o procedura ce se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele sprijinindu-le pentru solutionarea conflictului. Conflictele ce pot fi deduse medierii, sunt conflicte din materie civila, comerciala, dreptul familiei, in materie penala, din domeniul protectiei consumatorului in situatia in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau serviciu, daca clauzele contractuale nu sunt respectate sau exista clauze abuzive cuprinse in contractele dintre consumatori si furnizorii de servicii sau in situatia incalcarii drepturilor prevazute de legislatia U.E. in domeniul protectiei consumatorului. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale referitoare la statutul persoanei sau drepturi de care partile nu pot dispune prin conventie. In orice conventie in care partile pot dispune se poate introduce o clauza de mediere a carei valabilitate este independenta de validitatea contractului din care face parte. Medierea este o activitate de interes public; poate avea loc intre doua sau mai multe parti; se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori. Poate fi mediator persoana cu

19

deplina capacitate de exercitiu, are studii superioare, are o vechime in munca de cel putin trei ani sau a absolvit un program de nivel post- universitar, master avizat in domeniu, este apta din punct de vedere medical, nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, a fost autorizata ca mediator in conditiile legii. Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, posesori ai unei diplome de mediatori obtinute in unul dintre aceste state dobandesc accesul la profesia de mediator in Romania dupa recunoasterea documentelor de catre Consiliul de Mediere. Mediatorii autorizati sunt inscrisi in tabloul mediatorilor intocmit de Consiliul de Mediere care are obligatia sa actualizeze tabloul periodic si cel putin o data pe an punandu-l la dispozitia Instantelor Judecatoresti, al Autoritatilor Admnistratiei Publice Locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei. Calitatea de mediator se suspenda de drept, in cazul in care impotriva mediatorului s-a luat masura arestarii preventive pana la solutionarea procesului penal. Fapta savarsita de mediator prin care sunt incalcate dispozitiile legii, ale R.O.F., Codului de Etica si Deontologie Profesionala si Hotararea Consiliului de Mediere, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza conform art. 39 din lege, in raport cu gravitatea abaterii putandu-se dispune observatia scrisa, amenda de la 50-500 lei, suspendarea calitatii de mediator de la o luna la sase luni sau incetarea calitatii de mediator. Raspunderea disciplinara a mediatorului este atrasa de neindeplinirea obligatiilor profesionale stabilita prin actele normative enumerate mai sus. In acest sens Consiliul de Mediere se poate sesiza din oficiu cu privire la neindeplinirea obligatiilor profesionale ale mediatorilor. Raspunderea disciplinara a mediatorului nu exclude raspunderea civila, penala sau administrativa. Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de zile de la data abaterii. In cadrul Consiliului de Mediere functioneaza Comisia de Disciplina care cerceteaza abaterea si sesizeaza Consiliul, fiind constituita ca instanta diciplinara.

20

Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de Mediere in legatura cu savarsirea de catre mediator a unei abateri prevazute la art.38 respectiv: a) Incalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate; b) Refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare in cazurile prevazute de lege; c) Refuzul de a restitui inscrisurile incredintate de partile aflate in conflict; d) Reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti intr-o procedura judiciara sau arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii; e) Savarsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale.

Plangerea se va face in scris, va cuprinde toate datele de identificare ale petentului, lipsa acesteia ducand la respingerea cererii. In termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii, va fi desemnata in conditiile legii Comisia de disciplina, fiind instiintat mediatorul de respectiva sesizare pentru a-si putea formula apararea. Atat mediatorul cat si reclamantul vor fi convocati pentru a se prezenta in fata Comisiei in vederea cercetarii disciplinare. In urma cercetarii se va intocmi un dosar al abaterii cercetate, dosar ce va cuprinde un referat scris, probele administrate, pozitia celui cercetat, propunerea de sanctionare sau neaplicarea unei sanctiuni. Dosarul intocmit va fi inaintat Consiliului de Mediere care in termen de 30 de zile de la primirea lui care va hotari cu privire la raspunderea disciplinara a mediatorului. Hotararea Consiliului de Mediere prin care s-a aplicat una din sanctiunile prevazute de lege poate fi atacata la Instanta de Contencios Administrativ competenta de la domiciliul sau resedinta mediatorului, in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia. Actiunea in instanta suspenda executarea hotararii atacate. Mediatorul sanctionat se reabiliteaza in termen de 1 an de la data terminarii executarii sanctiunii aplicate. Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata in conditiile legii civile pentru cauzarea de pejudicii prin neindeplinirea obligatiilor profesionale.

21

3.2. Mica reforma in justitie. Legea nr. 202/2010 Instituirea unor norme procedurale cu efecte imediate pentru a facilita eficientizarea procedurilor judiciare; s-au introdus masuri de simplificare si sporire a solutionarii cererilor in instanta; 3.2.1 Medierea in cazul procedurii de divort: judecatorul recomanda medierea, iar daca partile o accepta, se vor prezenta la mediator in vederea informarii cu privire la avantajele medierii. dupa informare partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin mediere; mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru sedinta de informare; pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare.

3.2.2 Medierea in noul Cod de Procedura Civila Noul Cod de procedura civila a fost adoptat prin Legea 134/2010; Inscrierea medierii in acest act normativ contribuie la recunoasterea acestei metode alternative de rezolvare a disputelor si la cresterea credibilitatii eficientei medierii; Se inlatura astfel teama ca acordul de mediere poate sa nu fie valabil; Art. 20(1) Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. Art. 428 Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si in cazul in care tranzactia partilor este urmare a procedurii de mediere.

22

3.2.3 Medierea in noul Cod de Procedura Penala: Modificari referitoare la Codul de procedura penala: Legea 135/2010 a adoptat viitorul Cod de Procedura Penala; Art. 10 lit. h prevede drept cazuri in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata, pe langa retragerea plangerii prealabile ori impacarea partilor, si situatia in care a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii medierii. Art. 16 intitulat Tranzactia, medioerea si recunoasterea pretentiilor civile.. In vederea solutionarii laturii civile a fost reglementata expres posibilitatea tranzactiei, medierii si recunoasterii pretentiilor civile. Art. 15 se introduce drept caz care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale incheierea uunui acord de mediere Art. 396 alin 6: incheierea unui acord de mediere ce intervine in faza de judecata atrage pronuntarea unei solutii de incetare a procesului penal. Art. 22 alin 1: in cursul procesului penal cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere potrivit legii. Art. 312 alin 3: se dispune suspendarea urmaririi penale si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere.

3.3

Consiliul de Mediere

Este organism autonom cu personalitate juridica de interes public; se organizeaza si functioneaza potrivit Legii nr. 192/2006 cu modificari si R.O.F. Este format din 9 membri alesi prin vot deschis, validati de Ministerul Justitiei pe o perioada de 2 ani. Mandatul fiecarui membru poate fi prelungit pentru aceeasi durata o singura data. Consiliul de Mediere se intruneste lunar sau ori de cate ori este necesar la convocarea presedintelui. Lucrarile

23

Consiliului de Mediere sunt publice si se desfasoara in prezenta a cel putin sapte dintre membri. Hotararile sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor care il compun. Consiliul de Mediere reprezinta interesele mediatorilor autorizati, promoveaza activitati de mediere, elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii, autorizeaza mediatorii, intocmeste si actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati, adopta codul de etica profesionala a mediatorilor, elaboreaza codul de etica si deontologie preofesionala etc. Conform dispozitiilor legale, mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei societati profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori autorizati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale. Conform legii, medierea se aplica si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare incat sa fie garantat dreptul fiecarei parti la asistenta juridica si daca este cazul, la serviciile prin interpret. In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza organul de urmarire penala pentru aceeasi fapta. Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii. Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor propuse de legile speciale.

24

3.4 Directiva 2008/52/ CE La data de 21.05.2008 Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene avand in vedere tratatul de instituire a Comisiei Europene a adoptat Directiva 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala. In mai 2000 Consiliul U.E. a adoptat concluzii privind metodele alternative de solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala, metode care sunt menite sa duca la simplificare si imbunatatirea accesului la justitie. In aprilie 2002 Comisia a prezentat o Carte Verde privind metodele alternative de solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala initiind o consultare cu statele membre privind posibile masuri de incurajare a utilizarii medierii. Scopul este acela de a asigura un acces mai bun la justitie ca parte a politicii U.E. de instituire a unui spatiu de libertate, securitate si justitie. Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la buna functionare a pietei interne in special in ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere. Dispozitiile prezentei directive ar trebui sa se aplice numai medierii in cazriule litigiilor transfrontaliere, dar nimic nu poate sa impiedice statele in a aplica aceasta norma si procedura interna de mediere. Prezenta directiva se aplica procedurii in care doua sau mai multe parti ale unui litigiu transfrontalier incearca din proprie initiativa sa ajunga la un acord amiabil cu asistenta unui mediator. Aceste dispozitii nu aduc atingere legislatiei nationale. Pentru a asigura securitate juridica. Prezenta directiva trebuie sa indice modalitati de determinare daca un litigiu este transfrontalier sau nu. In domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare

nr.2001/310/CE care stabileste criteriile minime de calitate pe care organenle extrajudiciare implicate in solutionarea amiabila a litigiilor ar trebui sa le ofere justitiabililor. Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si comerciala; sunt exceptate acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare; directiva nu se aplica chestiunilor fiscale,

25

vamale, sau administrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in exercitarea actiunilor autoritatii publice. Conform dispozitiilor directivei litigiul transfrontalier este acel litigiu in care cel putin una dintre parti isi are domiciliul/resedinta intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alte parti la data la care: 1- partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului; 2- medierea este impusa de instanta; 3 - exista o obligatie de a recurge la mediere care rezulta din dreptul national; 4- este adresata partilor o invitatie in acest sens conform articolului 5. Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al celeilalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acordului scris rezultat in urma medierii. Acordul de mediere poate dobandi caracter executoriu printr-o hotarare, decizie, act autentic emis de o instanta sau de o alta autoritate competenta in conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta medierea. Nu mai tarziu de 21.05.2011, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive pentru a analiza evolutia medierii in U.E. si eventualele modificari ale prezentei directive. Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege necesare pentru a conforma prezentei directive pana la 21.05.2011.

3.5 Aplicatii: A) Formulati raspunsuri pentru urmatoarele: Mentionati cadrul legislativ al desfasurarii medierii in Romania ( reglementari legale). Evidentiati activitatea Consiliului de Mediere din punct de vedere legislativ. Directiva 2008/52/CE necesitate si aplicabilitate. Modificarile propuse de Mica Reforma necesiate si importanta.
26

B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi: 1. Medierea este o procedura voluntara reglementata in Romania de: a) lege; b) statututl profesiei; c) codul de procedura civila. 2. Consiliul de Mediere este alcatuit din: a) 4 membri; b) 7 membri; c) 9 membri. 3. Sedintele Consiliului de Mediere sunt: a) publice; b) anuale; c) trimestriale. 4. Cea mai recenta modificare a Legii 192/2006 legea medierii s-a produs in anul: a) - 2008; b) 2009; c) 2010. 5. Medierea conflictelor de munca este supusa: a) codului civil; b) codului muncii;

27

c) legilor speciale. 6. Directiva 2008/52/CE pentru tara noastra este: a) obligatorie; b) facultativa; c) se aplica din mai 2011.

3.6 Rezumat: - Descrierea cadrului legislativ in care functioneaza medierea in Romania ( Legea 192/2006 cu modificarile suferite; enuntarea legilor de modificare respectiv Legea 370/2009 si Ordonanta Guvernului 13/2010. - Prezentarea Micii reforme in justitie. Descrierea modificarilor propuse prin mica reforma. - Prezentarea modificarilor propuse pentru Noul Cod de Procedura Civila si Noul Cod de Procedura Penala. - Detalierea activitatii Consiuliului de Mediere din perspectiva Legii si a regulamentelor care guverneaza activitatea acestui for; - Prezentarea Directivei 2008/52/CE; obligativitatea acestei directive; continutul ei.

3.7. Bibliografie: Legea nr. 192/ 2006 privind organizarea si exercitarea profesiei de mediator; Legea nr.370/2009 care modifca si completeaza Legea 192/2006; OG nr. 13/2010 de modificare si completare a Legii 192/2006; Legea 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor;

28

Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin Hotararea nr.5/13.05.2007; Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului; Hotararea nr.351/06.04.2008 privind procedura de autorizare a mediatorilor; Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008.

29

Capitolul IV Conflictul 4.1 Definitia conflictului. 4.2 Tipuri de conflicte. 4.2.1. Conflictul relational. 4.2.2 .Conflictul structural. 4.2.3 Conflictul informational. 4.2.4. Conflictul de evaluare. 4.2.5. Conflictul de interese. 4.3 Aplicatii. 4.4 Rezumat. 4.5 Bibliografie. Obiective: - Cunoasterea notiunii de conflict; definirea notiunii de conflict, intelegerea notiunii din perspectiva psihologica. - Cunoasterea specifica a tipurilor de conflict. - Intelegera tipurilor de conflict si a modalitatiii de remediere a fiecarui tip de conflict.

4.1 Ce este conflictul? Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic in societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa

30

faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si preocuparilor lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc. Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii celeilalte. Definirea conflictului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile conflictului raman aceleasi. Pentru a rezolva starea conflictuala trebuie incercata crearea unei situatii convenabile ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic o relatie de tip win win. Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un proces organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile implicate. Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si nu in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema, conflictele contin dimensiuni de substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.

4.2 Tipuri de conflict: 1. Conflict relational; 2. Conflict structural; 3. Conflict informational; 4. Conflict de evaluare; 5. Conflict de interese.
31

4.2.1 Conflictul relational poate fi determinat de: - emotii puternice; - intelegeri gresite, stereotipuri culturale; - slaba comunicare; - neintelegeri in comunicare; - comportament negativist repetitiv.

Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile? A Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli.

B Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele.

C Clarificarea perceptiilor construirea unor perceptii pozitive.

D Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii.

E Blocare unei atitudini negativiste repetitive.

F Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.

32

Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona. Ce este emotia? Psihologii Fehr si Russell observau ca : toata lumea stie ce este o emotie pana cand ii ceri sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic. Asa cum folosim noi termenul, o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie pozitiva indreptata catre cealalta persoana este foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar, furia, frustrarea si alte emotii negative sunt considerate ca incapabile de a genera un raport de colaborare intre parti. Desi emotiile sunt adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii cand emotiile pot constitui un mare beneficiu. De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian Menachim Begin si pe presedintele Egiptului Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi lideri in a negocia acordul de pace. Dupa treizeci de zile de discutii, procesul de negociere s-a intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord. Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri. Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare poza cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace se aflau intr-un mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit emotionat; discutia s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre razboi. Acesta a fost momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin, Sadat si Carter semnau acordul la Camp David . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu sar fi putut intampla daca relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o
33

relatie interpersonala solida este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa stabileasca raporturile dintre ei cu un an inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit la Casa Alba unde primul ministru al Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata referitoare la conflictul din Orientul Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au invitat pe Begin si sotia sa la o cina privata vorbind despre lucruri personale. Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze, nici Begin, nici Sadat. Toti aveau un interes in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei doi lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord. In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere: a) emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane; b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie; c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata. Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile. Nu putem ignora emotiile.

4.2.2 . Conflictul structural Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume: - modele distructive de comportament sau actiune ; - control inegal, distribuirea resurselor; - autoritate, putere inegala; - modificari legislative; - constrangeri temporale; - modificare unor factori de mediu, geografici, fizici.

34

Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA este singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul va trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de atitudine destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului decizional din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra pozitiei intr-o negociere asupra intereselor, sa schimbe relatii de mediu si fizice.

4.2.3 . Conflictul informational Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o informatie initiala pentru solutionarea diferendului. Conflictul informational se datoreaza: 1. lipsei de informatie; 2. dezinformarii; 3. consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant; 4. interpretari diferite ale informatiei; 5. surse diferite de informatie. Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelor parti; trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.

Cum putem remedia un conflict informational? 1. cel mai important remediu il constituie identificarea; 2. obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important; 3. acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor; 4. acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.

35

4.2.4 Conflict de evaluare Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului. Ce poate sa determine un conflict de evaluare? - emotii puternice; - informatie incorecta sau lipsa informatiei; - diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura; - constrangeri externe.

Cum rezolvam un conflict de evaluare? - identificarea; - identificarea unor criterii comune de evaluare; - identificarea unor valori comune; - evitarea definirii problemei in termen de valori.

4.2.5 Conflictul de interese Se datoreaza intereselor diferite ale partilor. Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese: - competitia; - interese psihice; - schimbarea survenita in interesele existente; - continuturi diferite ale intereselor.

36

Cum se poate solutiona un conflict de interese? - identificarea; - separarea intereselor de pozitii; - cautarea unor criterii obiective; - cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor; - cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor. Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita ( interest=deep need ). Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam. Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea. O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de a asculta cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre afirmatie si ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii complexe si dificile. Atunci cand partile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si conceptiile si pot asculta cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o negociere a conflictului cresc.

4.3

Aplicatii: A) Formulati raspunsuri pentru urmatoarele: Definiti conflictul. Cate tipuri de conflict cunoasteti?

37

Ce este emotia? Are vreun rol in conflicte? Care este rolul ei intr-un conflict? Conflictul structural. Remedierea acestuia. Conflictul de interese. Remedierea acestuia. Conflictul de evaluare. Remedierea acestuia. Conflictul informational. Remedierea acestuia. Conflictul relational. Remedierea acestuia. B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi: 1. Conflictul apare in societate: a) intre doi sau mai multi oameni; b) intre persoane juridice; c) intre o persoana juiridca si o persoana fizica. 2. Sunt deduse medierii urmatoarele tipuri de conflict: a) informativ, structural, relational si de interese; b) structural, relativ si de evaluare; c) structural, relational, de evaluare, de interese. 3. Un conflict de interese poate aparea din cauza: a) intereselor diferite ale partilor; b) intereselor financiare; c) competitiei.

38

4. Conflictul de interese se solutioneaza prin: a) colaborare; b) intelegere; c) identificare. 5. Conflictul de evaluare este determinat de : a) - constrangeri externe; b) - emotii puternice; c) lipsa informatiei. 6. Conflictul relational poate fi determinat de: a) - emotii puternice; b) - intelegeri gresite, stereotipuri culturale; c) - comportament negativist repetitiv.

4.4 -

Rezumat Definitia conflictului. Prezentarea notiunii din perspectiva psihologica. Mentionarea

tipurilor de conflict, descrierea fiecarui tip de conflict in detaliu. - Identificarea posibilitatile de remediere a fiecarui conflict in functie de tipul sau. - Emotia, aspecte psihologice;

39

4.5 Bibliografie: Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008 Roger Fisher, Daniel Shapiro, Beyond reason, Random House, 2005; Roger Fisher, William Ury, Getting to yes, negotiating an agreement without giving in, Random House, 1981,1991; William Ury, Getting past no, Random house, 1991; Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen, Difficult conversations, Penguin Group, 1999; Christopher W. Moore, The mediation process, Jossey Bass, 2003

40

Capitolul V Negocierea 5.1 Scurte consideratii 5.2 Negocierea principiala 5.2.1. Criterii de negociere 5.2.2.Posibile metode de negociere 5.3 Aplicatii 5.4 Rezumat 5.5 Bibliografie Obiective - Cunoasterea specifica a notiunii de negociere. - Intelegerea si aprofundarea notiunii de negociere principiala.

5.1 Scurte consideratii Care este modalitatea cea mai buna pentru ca oamenii sa-si rezolve diferendele? De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei care vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul intr-un amar si mare scandal?

5.2 Negocierea principiala Cartea lui Fisher trateaza problematica intelegerii si a limitelor negocierii principiale:

41

- cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil de negociere; - care este rolul puterii in negociere. Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba. Ideea fundamentala n orice negociere este: d-mi ceea ce vreau i-i voi da ceea ce vrei. Secretul negocierii const n a reui s-l antrenezi pe partener ntr-un joc de-a hai s ctigm mpreun. Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le detin. Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un compromis sau nu. 5.2.1. Criterii de negociere Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii: a) sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil); b) trebuie sa fie eficienta ; c ) trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti. Un acord intelept poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in calcul interesele comunitatii. Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri neintelepte. In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai mult sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atat mai dificil devine. Este foarte important sa poti fi mai deschis la negocieri; ego-ul tau se identifica cu pozitia ta.

42

Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin infaptuibila. Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre parti. Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia. Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra pozitiilor devin si mai periculoase.

A fi amabil, soft intr-o negociere nu este o solutie. Intr-o negociere soft, standardele difera de negocierea dura si anume sa se faca concesii, oferte, sa se aiba incredere in partea adversa, etc. Negocierea soft pune accentul pe importanta construirii si mentinerii unei relatii. Daca ar fi sa alegi intre negocierea soft si cea dura ar trebui sa alegi negocierea de mijloc, cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de negociere este denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor. 5.2.2. Posibile metode de negociere Metoda negocierii principiale se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui metode de negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele: 1. Separa oamenii de probleme. 2. Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei. 3. Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut. 4. Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.

43

Separa oamenii de probleme. Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu se inteleg, devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala. Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect de baza intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este aceea ca avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci avem de-a face cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite etc si de aceea pot fi imprevizibili. De aceea, trebuie sa luam in calcul sentimentele personale ale celor cu care negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final. Acest aspect uman al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator. Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poate determina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate. Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc altii despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt. Pe de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau amenintati. Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va rasfrange negativ asupra procesului de mediere. A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va ajuta sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o afacere sau rezolvi o disputa, diferente exista. Avnd n vedere c cei implicai n procesul de negociere sunt nti de toate oameni dominai de sentimente i emoii, este foarte important n orice proces de mediere ca problema dedus medierii s fie separat de oamenii implicai. Relaia contractual existent ntre pri i supus procedurii medierii nu trebuie s fie mbuntit cu orice pre prin concesii referitoare la substana problemei. Relaia partenerial trebuie s se bazeze pe: - Percepii adecvate/corecte. - Emoii adecvate.

44

- Comunicare clar. S lum n calcul situaia unui contract de nchiriere i percepiile diferite ale proprietarului i ale chiriaului referitor la negocierea contractului de nchiriere: Percepiile chiriaului Chiria este deja prea mare. Nu-mi permit s pltesc mai mult. Apartamentul trebuie s fie zugrvit. Cunosc oameni care pltesc mult mai Percepiile proprietarului 1 Chiria n-a mai fost mrit de mult timp. 2 mi trebuie un venit mai mare din chirie. 3 A distrus/ a avariat apartamentul. 4 Cunosc oameni care pltesc mai mult pentru un aparatament asemntor. 5 Muzica lui m nnebunete.

1. 2. 3. 4.

puin pentru un apartament asemntor. 5. Sunt un bun chiria fr copii sau animale.

Iat un exemplu de percepii diferite unde dac se nelege punctul de vedere al fiecrei pri nu nseamn c prile vor fi i de acord n acest sens. Este adevrat c o mai bun nelegere a modului de gndire ar putea determina prile s-i revizuiasc punctele lor de vedere, iar aceasta reprezint beneficiul nelegerii situaiei. Conflictul are la baz percepiile diferite ale prilor asupra problemei dedus mediereii. Problema conflictului este aceea a nenelegerii de ctre pri a obiectului disputei. Realitatea obiectiv nu este punct de discuii n procesul medierii. Problema const n cum este perceput realitatea de ctre pri. Adevrul i legea nu sunt puncte de discuie pentru c aceste dou elemente nu vor schimba modul de percepie al prilor.

Emoiile stau la baza comportamentului uman, iar din cercetrile medicale s-a tras concluzia c lipsa emoiilor determin imposibilitatea lurii unei decizii. Aciunile noastre sunt rezultatul emoiilor pe care le reprezentm, iar gndirea logic este o piedic n calea emoiilor liber exprimate. Emoiile n timpul procesului de negociere au un rol bine stabilit. Mediatorul trebuie: 1. - s previn/elimine emoiile negative.

45

2.- s creeze/ncurajeze emoii pozitive. 3. s menin toate emoiile n limite acceptabile. Emoiile sunt consecinele percepiilor prilor asupra faptelor. Emoiile aduc n primplanul ateniei ceea ce prile vor s fie, vor s se ntmple. O dat recunoscute i nelese reciproc de ctre pri, emoiile corect manageriate pot determina un succes al negocierii. Roger Fischer i Daniel Shapiro n cartea lor Beyond Reason, referindu-se la emoii fac precizarea c noi alegem ceea ce vrem s fim i c ne construim emoiile ca rezultat al celor cinci elemente: 1) 2) 3) 4) 5) apreciere, afiliere, autonomie, statut social, - rol. Emoiile negative pe care le experimentm provin din ignorarea celor cinci elemente, iar emoiile pozitive sunt generate din contr de cele cinci elemente. Mediatorul trebuie s ncurajeze comunicarea non-verbal. Ce este comunicarea non-verbal? Este acea comunicare care se bazeaz pe o atitudine non-agresiv, pe exprimarea i mprtirea emoiilor. Conceptele comunicrii non-verbale: 1 procesul negocierii se bazeaz pe emoii, emoii ce determin naintarea n negociere. 2- prile trebuie s-i exprime emoiile pentru ca procesul de negociere s funcioneze. 3- pentru a nelege emoiile prile trebuie s neleag faptele care au stat la baza emoiilor, fapte care trebuiesc a fi explicate, descrise. 4- descrierea faptului generator al emoiei nu trebuie s ridice obiecii. 5- o dat ce nevoia este exprimat se poate sugera i o soluie. Exist patru etape ale comunicrii non-verbale: 1.- descrierea observaiei. 2 - exprimarea sentimentelor.

46

3 - exprimarea nevoilor.
4 - exprimarea solicitrilor.

Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare continuu, cu scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa comunici, chiar intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta. Exista trei probleme in comunicare: 1 partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese; 2 partile par a nu da atentie la ceea ce spun ; 3 neintelegerea/ intelegerea gresita cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se intelege/interpreta gresit este foarte mare

Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare? Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta. Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca nu acorzi atentie la ceea ce se spune si nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit, partile vor considera ca nu ai inteles nimic din ceea ce au spus. Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se discuta nu insemna a agrea. ( a fi de acord ).

Vorbeste pentru a fi inteles. Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte. Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.

47

Vorbeste cu un scop. Cateodata problema tine de prea multa comunicare.

Prevenirea este mai buna. Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie construita.

Construirea unei relatii functionale. Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat negocierea are sanse foarte mari de reusita.

Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate. Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el. Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la valoarea si importanta lor.

Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca fereastra sa fie deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii intreaba pe fiecare imparte de ce este pentru fereastra deschisa ptr aer curat, iar fereastra inchisa impotriva curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera alaturata pentru aer curat si fara current in acelasi timp. Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile.

48

Exemplul dat constituie o situatie extrem de frecventa multor negocieri. Din momentul in care problema partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela de a conveni asupra pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai despre pozitie. In acest moment orice proces de negociere ajunge in impas.

Interesele definesc problema Intr-o negociere, problema de baza se gaseste nu in conflictul pozitional, ci in conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti. Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt locomotiva actiunilor noastre. Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iar interesele noastre sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia. Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978 demonstreaza utilitatea analizarii pozitiilor. Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in timpul razboiului din 1967. Cand Egiptul si Israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978, pozitiile lor erau incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta parte retrocedarea Sinai complet. Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele parti. Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile egiptene la granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost parte a Egiptului de pe vremea faraonilor. La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de acord asupra planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei. Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din doua motive: 1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface. De regula sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a anuntat ca vrea sa pastreze o parte din provincie.
49

2. reconcilierea intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional deoarece in pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.

Cum identifici interesele? Interesele sunt pentru pri ntotdeauna legitime i se afl la baza conflictului dedus spre soluionare medierii. Poziiile reprezint ce anume solicit o parte celeilalte pentru satisfacerea intereselor. ntotdeauna poziiile sunt greu de satisfcut, va priva cealalt parte de un lucru anume care se opune interesului su. Ori de cte ori problema prilor va fi considerat ca fiind un conflict de poziie, prile n mod firesc vor tinde s discute despre poziiile lor ajungndu-se adesea ntr-un impas. ntrebarea care se pune n negocierea principial este: Dac poziiile exprimate de pri sunt soluiile potrivite pentru satisfacerea intereselor lor? Dac putem s gsim o modalitate ca fiecare parte s-i vad interesul satisfcut i dac se poate gsi o modalitate, o soluie ca satisfacerea interesului uneia dintre pri s nu fie frustrant pentru cealalt parte? Mediatorul trebuie sa ajute prile n identificarea intereselor reciproce, s le determine s discute despre interese o data identificate. Mediatorul va ntreba prile de ce au o anumit poziie, de ce nu pot accepta i o alt poziie, care le sunt interesele, reuind astfel s determine prile s diminueze adevrata problem supus medierii. Tratatul de pace egipteano-israelian blocat la Camp David n anul 1978 demonstreaz necesitatea de a privi dincolo de poziii. Israelul a ocupat Peninsula Egiptean Sinai n anul 1967. n anul 1978 Egiptul i Israelul s-au aezat la masa tratativelor de pace, iar poziiile lor erau incompatibile. Israelul insista n pstrarea provinciei Sinai, iar Egiptul insista ca aceast provincie s le fie returat. Au fost trasate hri cu posibile granie care mpreau provincia Sinai ntre Egipt i Israel. Pentru Egipt un astfel de compromis era inacceptabil, iar pentru Israel era de-a dreptul inacceptabil s returneze n ntregime provincia. Atunci cnd problema a fost abordat din perspectiva intereselor i nu a poziiilor s-a putut dezvolta o soluie. Interesul Israelului era acela de securizare a granielor, iar interesul

50

Egiptului consta n suveranitatea egiptean nc din timpul faraonilor.

provinciei avnd n vedere c Sinai fusese provincie

La Camp David preedintele Egiptului i primul ministru al Israelului au fost de acord n final la un plan de returnare a provinciei Sinai i de demilitarizare a zonelor de frontier care s asigure securitatea Israelului. Reconcilierea intereselor este de preferat compromisului poziional. Determinai prile s discute despre interesele lor, s i le exprime, punndu-le astfel ntr-o situaie de negociere asistat n care interesele sunt identificate i gestionate n interesul prilor. Putem considera n mod greit c atunci cnd prile au poziii opuse poziiilor noastre nseamn c au i interese opuse. Dac interesul nostru este s ne aprm nseamn c ei vor s ne atace. Dac interesul nostru este s reducem costul chiriei nseamn c interesul lor trebuie s fie mrirea costului chiriei etc. n multe negocieri o examinare atent a intereselor va scoate la iveal existena multor interese comune ale prilor aflate n procedur de mediere. O eroare care se svrete n mod frecvent n diagnosticarea unei situaii de negociere este asumarea de ctre fiecare parte a faptului c au aceleai interese. Cele mai puternice interese sunt nevoile umane i anume: securitate, bunstare economic, apartenen, recunoatere, control asupra vieii. n multe negocieri se consider c singurul interes ar fi de natur financiar. S lum n discuie stabilirea unei pensii de ntreinere n cazul unui divor, pensie pe care soul trebuie s o plteasc soiei. De ce i-ar dori o astfel de pensie? Pentru a se simi n siguran economic, psihologic, pentru recunoatere i anume s simt c a fost tratat corect i egal. n scopul identificrii i discutrii diferitelor interese ale fiecrei pri este indicat ca mediatorul s fac o list pentru interesele fiecrei pri, stimulnd astfel prile s genereze idei pentru a-i satisface aceste interese. Scopul negocierii asistate este de a servi intereselor prilor, prin facilitarea comunicrii de ctre mediator. Cealalt parte poate s nu cunoasc ce interese are o parte lucru ce funcioneaz reciproc. Atunci cnd prile vorbesc despre interese nseamn c vor un viitor reconciliant ajutndu-le s gseasc soluii.

51

n timpul procesului de negociere n condiiile n care prile reuesc s respecte cteva elemente cheie i anume: 1 s-i fac cunoscute interesele; 2 s priveasc spre viitorul relaiei parteneriale i nu n trecut; 3- s analizeze nti problema dedus negocierii i ulterior s caute rspunsul; 4- s fie concrei i flexibili conceptul cheie este acela de specificitate ilustrativ care presupune gndirea unor mai multe opiuni care s satisfac interesul; 5 s analizeze cu profunzime problema i s devin agresivi cu partea implicat n problem negocierea va fi una de succes, iar prile vor ajunge la reconciliere. Cum ajungem sa identificam interesele? 1. De ce? o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare

pozitie pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti stabileasca chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sal obtii reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai intrebi pe proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca nu-i ceri o justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele. 2. De ce un? ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a descoperi interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand si sa descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie. 3. Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese in aproape orice negociere fiecare parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de negociere este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este de a servi intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in calcul interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor afirmate.

4. Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza . Nevoile umane de baza includ : securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei persoane.

52

5. Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate . Fiecare tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor celeilalte parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt oameni a caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in calcul interesele tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor 6. Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la ideile novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta ofertele partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa dezvoltarii unor optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni. Pentru a-ti converti interesele tale in optiuni concrete intreaba-te: Daca maine partea cealalta agreaza optiunea mea, care ar fi aceea. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare optiune pe care o formulezi ca fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o optiune care sa serveasca interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie. 7. Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand vorbesti despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un proces de negociere sa-ti consumi toate energiile agresive. Pe de alta parte trebuie sa acorzi un suport pozitiv omului direct proportional cu taria vigorii cu care-ti aperi interesele. O negociere de succes implica fermitate si deschidere.

Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut. Generarea opiunilor / posibilitilor. n majoritatea negocierilor exist patru obstacole majore care mpiedic procesul de inventare/generare a opiunilor 1 judecarea prematur. 2 cutarea unui rspuns singular. 3 supoziia greit c situaia este neflexibil.

53

4 aplicarea n mod eronat a principiului c: rezolvarea problemei este doar problema celeilalte pri. Pentru ca prile s reueasc n procesul de identificare a mai multor opiuni, mediatorul trebuie: 1 s separe identificarea opiunilor de judecarea acestora. 2 s nu se limiteze la rspunsul singular. 3 s caute avantaje comune. 4 s identifice modalitai mai uoare de luare a deciziilor.

(ii) Analiza
Diagnosticare Simptome. Clasificare Cauze Se identifica ce anume lipseste Piedici pentru rezolvare

(iii) Abordare
Posibile strategii Solutii teoretice de rezolvare Identificare idei/optiuni

(i) Problema Identificare Factori perturbatori

(iv) Idei practice Ce trebuie facut?

Cum trebuie procedat?

Utilizarea unor criterii obiective Deoarece negocierea principiala are drept scop si finalitatea ajungerea la acorduri amiabile si eficiente, folosind criterii obiective, reusim sa identificam standarde si posibile solutii.
54

Pentru a dezvolta criterii obiective ne raportam la 2 intrebari: 1. cum le dezvoltam? 2. cum le folosim intr-o negociere? Indiferent de metoda de negociere pe care o folosesti, trebuie ca procesul in sine sa fie pregatit. Astfel, este oportun sa dezvolti anumite standarde alternative si sa analizezi modul in care ele se pot aplica situatiei concrete. Standarde Concrete In functie de analiza si specificitatea cazului trebuie luate in considerare urmatoarele criterii pentru identificarea standardelor obiective: - valoarea pietei; - precedentul; - analiza stiintifica; - standarde profesionale; - eficienta; - costuri; - eventualitatea unui proces, rezultatul dat de o instanta de judecata. O dat identificat i analizat, problema va avea o rezolvare avnd n vedere faptul c prile identificnd-o n mod corect au generat i o serie de opiuni n rezolvarea ei. Atunci cnd discutm despre luarea unei decizii prile trebuie s cunoasc i s aib o imagine clar asupra a ceea ce este acceptabil i ceea ce nu este acceptabil. Aflarea acestui lucru se realizeaz prin aplicarea metodei denumita BATNA (Best alternative to a negociated agreement). Prin aplicarea BATNA partea calculeaza in mod corect pana unde poate negocia ca solutia finala sa fie acceptabila. 5.3 Aplicatii: Definiti negocierea;

55

Conceptul comunicarii non-verbale. Ce este comunicarea non-verbala? Criterii de negociere. Etapele comunicarii non verbale. Probleme in comunicare. Cum se dezvolta criteriile obiective? Definiti BATNA. 5.4 Rezumat : - Consideratii despre negociere; - Recunoasterea fiecarui tip de negociere; prezentarea pe larg a fiecarei modalitati de negociere. - Prezentarea notiunii de emotie si interes . Integrarea notiunilor in procesul de negociere Evidentierea psihologica a acestor notiuni. 5.5 Bibliografie: Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008 Roger Fisher, Daniel Shapiro, Beyond reason, Random House, 2005; Roger Fisher, William Ury, Getting to yes, negotiating an agreement without giving in, Random House, 1981,1991; William Ury, Getting past no, Random house, 1991; Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen, Difficult conversations, Penguin Group, 1999; Christopher W. Moore, The mediation process, Jossey Bass, 2003

Capitolul VI Contractul de mediere

56

6.1 Consideratii generale 6.2 Contractul de mediere si acordul de mediere 6.3 Procesul verbal de inchidere a mediere. 6.4 Aplicatii 6.5 Rezumat. 6.6 Bibliografie Obiective Cunoasterea specifica a notiunilor de contract de mediere, proces verbal de inchidere a medierii si acord de mediere.

6.1. Consideratii generale Contractul de mediere trebuie s cuprind, sub sanciunea anulrii, urmtoarele clauze: a) identitatea prilor aflate n conflict sau, dup caz, a reprezentanilor lor; b) menionarea tipului sau a obiectului conflictului; c) declaraia prilor c au fost informate de ctre mediator cu privire la mediere, efectele acesteia i regulile aplicabile; d) obligaia mediatorului de a pstra confidenialitatea i decizia prilor privind pstrarea confidenialitii, dup caz; e) angajamentul prilor aflate n conflict de a respecta regulile aplicabile medierii; f) obligaia prilor aflate n conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului i cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii n interesul prilor, precum i modalitile de avansare i de plat a acestor sume, inclusiv n caz de renunare la mediere sau de euare a procedurii, precum i proporia care va fi suportat de ctre pri, inndu-se cont, dac este cazul, de situaia lor social. Dac nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de ctre pri n mod egal;

57

g) nelegerea prilor privind limba n care urmeaz s se desfoare medierea. h) numrul de exemplare n care va fi redactat acordul n cazul n care acesta va fi n forma scris, corespunztor numrului prilor semnatare ale contractului de mediere; i) obligaia prilor de a semna procesul-verbal ntocmit de ctre mediator, indiferent de modul n care se va ncheia medierea. De mentionat ca fara exsietnta acestui contract de mediere incheiat asa cum s-a specificat nu se va putea incepe nicio procedura de mediere. Legea 192/2006 cu modificarile pe care le-a suferit pana in prezent prevede de asemenea, in art. 46 urmatoarele: (1) n contractul de mediere pot fi prevzute i alte clauze, n condiiile legii. (2) Sub sanciunea nulitii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice. (3) Dac, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevzute, efectuate n interesul prilor i cu acordul acestora, se va ncheia o anex la contractul de mediere. Conditiile de forma sub sanctiunea nulitatii sunt prevazute la art.47 si anume forma scrisa. Nerespectarea acestei conditii atrage sanctiunea nulitatii absolute. Legea prevede si numarul exemplarelor in care se intocmeste contractul. Este vorba despre atatea exemplare cate parti se afla in conflict. Toate exemplarele sunt originale. Partile aflate in conflict pot da procura speciala unei alte persoane in conditiile legii pentru a incheia contractul de mediere (art. 47 alin. 1 si 2 din Legea 192/2006 cu modificari). Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaia prilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului. Termenul de prescripie a dreptului la aciune pentru dreptul litigios supus medierii se suspend ncepnd cu data semnrii contractului de mediere, pn la nchiderea procedurii de mediere n oricare dintre modurile prevzute de prezenta lege.

6.2 Contractul de mediere si acordul de mediere

58

Nu trebuie sa apara confuzii intre cele doua notiuni. Acordul de mediere se incheie la finalul procedurii de mediere in conditiile in care s-a ajuns la un rezultat comun, adica la o intelegere. Cnd prile aflate n conflict au ajuns la o nelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimite de acestea i care are valoarea unui nscris sub semntur privat. De regul, acordul este redactat de ctre mediator, cu excepia situaiilor n care prile i mediatorul convin altfel. n cazul n care conflictul mediat vizeaz transferul dreptului de proprietate privat privind bunurile imobile, prile vor prezenta acordul redactat de ctre mediator notarului public sau instanei de judecat pentru ndeplinirea condiiilor de fond i de form impuse de lege, sub sanciunea nulitii absolute. Obligaia astfel prevazuta se aplic n toate situaiile n care legea impune, sub sanciunea nulitii, ndeplinirea unor condiii de fond i de form. n cazul n care legea impune ndeplinirea condiiilor de publicitate, notarul public sau instana de judecat va solicita nscrierea contractului autentificat, respectiv a hotrrii judectoreti n Cartea Funciar. 6.3 Procesul verbal de inchidere a medierii La inchiderea procedurii de mediere se redacteaza de regula un proces verbal de inchidere a medierii. Acest document se redacteaza in mod obligatoriu indiferent de rezultattul procedurii de mediere. La nchiderea procedurii de mediere, n oricare dintre cazurile prevzute de Legea 192/2006 cu modificari , mediatorul va ntocmi un proces-verbal care se semneaz de ctre pri, personal sau prin reprezentant, i de mediator. Prile primesc cte un exemplar original al procesului-verbal.

6.4 Aplicatii: Pornind de la consideratiile legislative redactati unui contract de mediere. Redactati un proces verbal de inchidere a medierii. Definiti no/tiunea de acord de mediere, contract de mediere.

6.5 Rezumat :

59

- Prezentarea contractului de mediere conform Legii 192/2006 cu modificari; conditii de obligativitate. - Descrierea clauzelor contractuale; - Precizari cu privire la termenul de prescriptie. - Recunoasterea diferentelor dintre contractul de mediere si acordul de mediere; - Intelegerea notiunilor discutate; - Descrierea procesului verbal de inchidere a medierii conform dispozitiilor Legii 192/2006. - Evitarea confuziei intre cele trei notiuni.

6.6 Bibliografie: Legea nr. 192/2006, Legea nr. 370/2009, Ordonanta Guvernului nr. 13/2010

BIBLIOGRAFIE 1. Roger Fischer, William Ury Getting to Yes, negotiating an agreement without giving in 1991 2. William Ury Getting Past No negotiating with difficult people, 1991 3. Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen Difficult Conversation, 1999.

60

4. Roger Fisher, Daniel Shapiro Beyond Reason, 2005. 5. Jim Camp Start with no, 2002. 6. Christopher W. Moore The mediation process, 2003. 7. Legea nr. 192/16.05.2006 privind medierea si organizarea profesiei cu modificarile aduse prin Legea nr. 370/2009 si OG. nr. 13/2010. 8. Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor 9. www.wikipedia.org; 10. www.ultrasilvan.ro; 11. www.mediere.ro 12. Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin Hotararea nr. 5/13.05.2007; 13. Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati; 14. Standardul Ocupational al Mediatorului; 15. Hotararea nr.351/06.04.2008 privind procedura de autorizare a mediatorilor; 16. Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008. 17. Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008.

61