Medierea

Student,
Leșinschi Iustinian
 ISTORIA MEDIERII

Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca cele
mai timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor.
Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane (
Digestele lui Justinian recunosteau medierea ). Romanii denumeau mediatorii
folosind o varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor,
Philantropus, Interpolator, Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator.
In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa
practicarea medierii in relatiile cu autoritatile centrale. Multe civilizatii au privit
mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit respect.
Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre
indivizi, corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa
de solutionare a conflictului dupa ce acesta a aparut sau pot solicita utilizarea unei
astfel de metode in viitor, prin introducerea unei clauze obligatorii de
mediere/arbitraj in contractul lor. In mediere o a treia parte neutra se intalneste cu
protagonistii conflictului, fie ca acestia sunt persoane fizice sau juridice si le face
sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care isi pot rezolva controversa.
Din timpuri indepartate istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea
diferitelor tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie
comerciale, fie de dreptul muncii.
Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de presedintele
Jimmy Carter in Bosnia. In plus sunt numeroase exemple de conflicte
internationale care au fost solutionate prin metode alternative ( papii catolici care
actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile europene in timpul Renasterii
).In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de
afaceri din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale.
In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de
dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de
munca, dispute in domeniul constructiilor in general intre contractori si
subcontractori referitor la clauzele de plata a despagubirilor sau intre constructori
si proprietari referitor la clauzele de plata a contractelor, dispute in domeniul
dreptului comercial si al societatilor comerciale referitor la evaluarea activelor, a
partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise.
Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau
arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei
agentii guvernamentale.
In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a
fost adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de
prezentare voluntara a disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor
ferate catre arbitraj.
In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o
mediere/arbitrare este o problema ce este decisa de parti, exista cateva ocazii in
care Guvernul a intervenit in a solicita medierea/arbitrajul unei dispute comerciale
atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta nevoile nationale. De exemplu in 1926
Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT pentru a monitoriza relatiile
de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in domeniul
cailor aeriene.
Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation
Bord ) poate interveni intr-o disputa si solicita medierea.
In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un
mediator neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul
presedinte al S.U.A. si sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994
pentru a sustine eforturile de a pune capat luptelor de acolo.
Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii
unui accord de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului
de solutionare a conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna
februarie 1993. In Balcani, presedintele Carter a avut discutii extinse cu
presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu reprezentantul N.U. din fosta
Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc.

PRINCIPIILE ETICE ALE MEDIERII – REGULI EUROPENE

Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept

civil, la probleme de politica publica si conflicte internationale
Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc
solutia pe calea medierii.
In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturile
depuse de Secretarul General al U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor
specializate, pentru a nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei UN.
Mediator UN angajat intr-un proces ca a-III-a parte, atunci cand cei aflati in
situatie conflictuala cauta sau accepta asistenta U.N. trebuie sa previna,
managerieze si sa resolve conflictul.
Calitatile si abilitatile mediatorului in astfel de spete trebuie sa se manifeste in
urmatoarele contexte:
- inaintea conflictului → prin diplomatie preventiva;
- in timpul conflictului → prin activitati pacifiste;
- dupa conflict → pentru a promova modalitatile de implementare si acorduri;
- in timpul eforturilor de instalare a pacii si de instaurare a unei dezvoltari durabile
in zona.
Mandatul unei medieri a U.N. este foarte specific. Atunci cand U.N. sunt solicitate
sa medieze un conflict, partile trebuie sa accepte asa-numitul “mandat de mediere”.
Acest lucru inseamna ca partile accepta faptul ca U.N. mediator se afla acolo
pentru a le ajuta sa gaseasca solutia in vederea rezolvarii conflictului.
Mandatul U.N. de mediere cuprinde:
- intalnire si convorbiri cu toate partile implicate in conflict;
- consultarea partilor in vederea solutionarii conflictului;
- propunerea de idei si solutii in vederea facilitarii rezolvarii conflictului.
U.N. Mediation
Cum functioneaza medierea?
Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient.
Cheia consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru
ambele parti, discutii care nu ar fi avut loc fara Mediator.
In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si
impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi.
Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune
pentru a determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu
intotdeauna, mediatorul cunoaste foarte mult despre problemele disputei. Desi
multi mediatori sunt foarte bine pregatiti cu expertiza, nu toti sunt buni
profesionisti si provin din foarte multe segmente profesionale.
Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient
la o rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a
imbunatati relatiile interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea
modalitati mai bune si eficiente de a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale.
Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine
interesul
partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens:
(i) medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei → Mediation tip problem –
solving
(ii) medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare →Transformative
mediation
In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a
fi neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt
utili , atata timp cat inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au
posibilitatea de a se proteja impotriva partialitatii mediatorului.
Bios – a strong feeling in favours of or against on group of people.
Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un
mediator efficient international este adesea un ministru sau presedintele unei tari,
chiar daca toata lumea intelege ca tara mediatorului are interesele proprii.
Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.
Exemplu
Un student sta alaturi de alti 2 colegi de-ai sai, incercand sa-i opreasca sa se certe;
la multe mile departare secretarul general al ONU prezideaza intrunirea a 15
ambasadori incercand sa previna un razboi.
Aceste doua situatii par ca nu au nimic in comun. Totusi ambele sunt forme ale
medierii.
Aplicare:
Acolo unde negocierea nu functioneaza se recomanda introducerea unui mediator
in scena. In anumite locuri a devenit o rutina folosirea mediatorilor. De exemplu
tribunalele din Florida, USA trimit anual la mediere ~ 150 000 de cazuri.

Bibliografie
*Anca Ciuca, Badila Adrian – Medierea in comunitate, februarie 2008
*Pancescu Flavius George – Legea Medierii, comentarii si explicatii, 2010
*Roger Fischer, William Ury – Getting to Yes, negotiating an agreement without
giving in, 1991