Dintre semnele de punctuatie, valori expresive au: a) virgula (cand folosirea ei se refera la o parte de vorbire in cazul vocativ sau

la o interjectie); b) semnul exclamarii (in aceleasi situatii ca virgula, dar si atunci cand se foloseste dupa exclamatiile retorice); c) semnul intrebarii (in interogatiile retorice sau cand se asociaza cu o exclamatie in propozitiile interogativ-exclamative); d) punctele de suspensie (cand marcheaza intreruperea momentana a vorbirii din cauza unor stari emotive puternice). Semnul intrebarii si semnul exclamarii exprima o implicare afectiva puternica: indoiala, nedumerirea, uimirea, emotia, bucuria, surpriza, furia etc. Cand sentimentele exprimate sunt deosebit de puternice, semnul exclamarii este folosit dublu sau triplu. Punctele de suspensie mai evidentiaza surprinderea, ezitarea, indoiala sau o vorbire incoerenta. Uneori, chiar punctul are valoare expresiva atunci cand segmenteaza frazele pentru a marca o anumita tensiune sufleteasca sau o gradare ascendenta a actiunii. In stilul modern, el poate izola, cu efect expresiv, o subordonata de regenta ei. O anumita ritmicitate confera frazei si punctul si virgula prin care se subliniaza si unele asemanari intre unitatile sintactice constitutive.