P. 1
Predarea Integrata in Invatamantul Primar

Predarea Integrata in Invatamantul Primar

|Views: 936|Likes:
Published by George Stancu
este o lucrare completa si concisa, destinata celor care vor sa-si imbunatateasca modul de predare la clasa.
este o lucrare completa si concisa, destinata celor care vor sa-si imbunatateasca modul de predare la clasa.

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: George Stancu on May 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/19/2015

pdf

text

original

Predare integrată în învăţământul primar

Între experienţele consacrate de organizare a conţinuturilor învăţământului pot fi catalogate ca inovaţii: -Abordarea interdisciplinară; -Predarea integrată a cunoştinţelor; -Organizarea modulară; -Învăţarea asistată de ordinator. “Marile probleme ale lumii contemporane, problematica economică, morală sau estetică se pretează în mod cu totul special la o tratare interdisciplinară; în acelaşi timp interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrării tuturor tipurilor de conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. Probabil, soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală, nici învăţământul pe materii concepute în maniera tradiţională; o combinaţie între aceste două formule, realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor contemporane şi de diferite activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace” (UNESCO, Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires, Doc. ED. 76/Conf. 640/3, pag. 18) Deşi avantajele unei asemenea abordări sunt evidente, totuşi disciplinele de studiu constituie şi astăzi în multe sisteme şcolare axele curriculum-ului şi rămân în continuare principiile organizatoare cele mai pregnante în învăţământ. Trebuie să amintim că de fapt chiar Comenius a denunţat cu tărie încă din 1657 tendinţa de fărâmiţare a ştiinţei în discipline fără legătură între ele. Remediul la această dezbinare internă ar fi, spunea el, pedagogia unităţii (pansophia). Astăzi perpetuarea cunoaşterii a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor. Perspectiva s-a schimbat: se acordă mai multă atenţie omului care urcă decât drumului pe care-l urmează. Inconveniente ale abordării intradisciplinare:  Învăţarea principiilor unei discipline nu oferă garanţia transferului acestora în alte discipline, ştiut fiind faptul că transferul orizontal al cunoştinţelor se face puţin doar la elevii cei mai dotaţi;  Perspectiva intradisciplinară a dus la paradoxul enciclopedismului specializat. Acesta închide elevul şi profesorul într-o tranşee pe care şi-o sapă ei înşişi şi care îi izolează din ce în ce mai mult pe măsură ce o adâncesc. Sau folosind o exprimare consacrată, cel ce învaţă va cunoaşte tot mai mult despre un domeniu tot mai restrâns, înaintând către acea limită unde va şti totul despre nimic.  În devotamentul său pentru disciplina de studiu, profesorul tinde să treacă pe planul al doilea obiectul prioritar al educaţiei: elevul.  Această manieră de organizare a conţinuturilor învăţământului este oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectul de învăţământ are ca referinţă nu o disciplină ştiinţifică, ci o tematică unitară, comună mai multor discipline.  Deosebirea dintre cele două constă în aceea că interdisciplinaritatea identifică o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, în timp ce în al doilea caz se ia ca referinţă o idee sau un principiu integrator care transcede graniţele dintre disciplinele ştiinţifice şi grupează cunoaşterea în funcţie de noua perspectivă.

1

pag. valori aparţinând disciplinelor şcolare distincte (De Landsheere. a fost elaborat planul cadru care este structurat pe şapte arii curriculare. la nivelul unor programe pentru învăţământul preuniversitar se operează cu teme sau orientări tematice.  Lipsa de tradiţie pedagogică a integrării. aşa cum se ştie. Dificultăţi şi limite:  Dificultatea pregătirii cadrelor didactice care să predea într-o asemenea manieră. 5). tehnologia. -integrarea TRANSDISCIPLINARĂ. Integrarea conţinuturilor presupune stabilirea unor relaţii strânse. 1988) Niveluri ale integrării conţinuturilor în învăţământul preuniversitar este tot mai des întâlnită tendinţa de organizare a conţinuturilor din perspectiva integrată. Raportul dintre ariile curriculare se modifică în funcţie de vârsta celor care învaţă şi de specificul ciclurilor curriculare (Curriculum Naţional.  La nivelul unor programe pentru învăţământul preuniversitar se operează cu “teme”. Între cele şapte arii curriculare există un echilibru dinamic. 1992). a învins se pare. -integrarea MULTIDISCIPLINARĂ.  Imposibilitatea aprofundării de către elevi a cunoaşterii ştiinţifice specializate. -integrarea PLURIDISCIPLINARĂ. o problemă controversată. Predarea integrată se dovedeşte a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a ştiinţei cu societatea . dar şi în învăţământul gimnazial şi liceal. ce ţin în primul rând de schimbarea mentalităţii cadrelor didactice. cu “orientări tematice” de fapt. care exprimă intenţia evidentă de a găsi soluţii pentru integrarea conţinuturilor. un grupaj de discipline care au în comun anumite obiective de formare. Argumente:  Planul cadru este structurat pe cele şapte arii curriculare. Ariile curriculare reprezintă un grupaj de discipline care au în comun anumite obiective de formare. convergente între următoarele elemente: concepte. cultura. Cu toate acestea. În acest sens. De asemenea. înlăturarea comodităţii.Sistemul de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice din România este predominant axat pe predarea pe discipline.Predarea integrată cunoaşte o extensie relativ rapidă. Cei mai serioşi paşi în predarea integrată sau făcut în învăţământul preşcolar şi primar. cu toate avantajele sale şi-a dovedit propriile dificultăţi şi limite. Bucureşti. Ed. Principalele niveluri ale integrării cunoştinţelor sunt: -integrarea INTRADISCIPLINARĂ. a inerţiei. Remarcăm deci flexibilitatea deosebită a acestui demers. În dilema de acum bine cunoscută a predării pe discipline de sine stătătoare sau pe baza integrării conţinuturilor în “câmpuri cognitive integrate” care transced graniţele dintre discipline. abilităţi. 2 . În predarea/învăţarea conţinuturilor învăţământului primar este din ce în ce mai prezentă tendinţa de organizare a acestora dintr-o perspectivă integrată. Asemenea organizare a conţinuturilor. se întâmpină o serie de dificultăţi. Învăţarea şi noua revoluţie tehnologică.  Opoziţia latentă sau activă a cadrelor didactice privind tendinţele integratoare (Lazăr Vlăsceanu. în primul rând datorită faptului că răspunde unor preocupări privind natura ştiinţei. Integrarea rămâne. -integrarea INTERDISCIPLINARĂ. în continuare. cea de-a doua variantă. Politică. în funcţie de specializarea de pe diploma de absolvire a facultăţii sau colegiului. mai ales atunci când se doreşte aprofundarea învăţării pe teme sau domenii mai specializate. Ariile curriculare reprezintă. care semnifică faptul că profesorul are o anumită libertate de a alege sau de a propune conţinuturi.

Predarea limbii române în învăţământul preuniversitar urmăreşte înţelegerea de către elevi a bogăţiei limbii şi folosirea ei corectă în relaţiile ei cu oamenii. 3. Aplicarea acestui principiu presupune o alternare a formelor de organizare a activităţii: frontală. Totodată. citire şi comunicare. un tip de învăţare prin care copiii învaţă unul de la celalalt. planificarea se face pe unităţi de învăţare în care demersul se centrează pe realizarea obiectivelor de referinţă şi a conţinuturilor prevăzute în programă pe baza unor texte suport. nu în ultimul rând. să comunice şi să interacţioneze cu semenii săi. sarcini diferite şi perioade de concentrarea diferite. mişcare şi. să utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii. Principiul alternării tipurilor de activităţi. – demersul inductiv – parcurs de învăţare ce duce de la particular la general (analiză de text ðconceptualizare). Realizarea obiectivelor programei şcolare la limba şi literatura română necesită predarea integrata. Acest principiu presupune că trebuie să asiguram un echilibru între activitaţile de concentrare pe sarcini instructive cu cele de relaxare. fără compartimentare tradiţională (citire. iar la clasele II-IV. să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare. Scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultura comunicaţională şi literară. creează atmosfera unei reale comunităţi de învăţare. astfel încât să evidenţieze unitatea gândirii ştiinţifice. a stimulării încrederii în propriile forte şi la convingerea că are mai multe şanse să reuşească decât să înregistreze un eşec. capabil să înţeleagă lumea din jurul său. perechi. pe grupuri mici. în funcţie de necesarul comunicării eficiente între elev şi învăţător. La clasa I predarea integrată presupune desfăşurarea în aceeaşi lecţie a activităţii de scriere. gramatica etc. cu cele de joc. Corelarea dintre obiective de referinţă şi particularităţile individuale ale elevilor trebuie să se regăseasca la nivelul sarcinilor de învăţare propuse de cadrul didactic. dascălul să formuleze sarcini şi asteptări care să răspundă particularitaţilor individuale ale fiecarui elev din clasă. astfel stimulandu-se dezvoltarea personalităţii elevului. cooperarea stimulează interacţiunile din clasă şi astfel încurajează comunicarea si socializarea între elevi. Orientarea activitatii în acord cu obiectivul dominant şi cu nivelul clasei: – demersul deductiv – parcurs de învăţare dinspre general spre particular (definiţii ð exemplificări ð analiză). confruntare între situaţii / concepte ce se opun / se deosebesc (abordare simultană: sinonime/antonime).) Predarea integrată a conţinuturilor prezintă conceptele şi principiile. Principii ale proiectării didactice 1. prin împărtăşirea experienţelor. Principiul alternării activităţilor subliniază asigurarea unei dinamici a programului zilnic care va permite utilizarea de strategii diferite. individuală. 2. – demersul analogic – parcurs ce constă în transferarea într-un context nou a unor noţiuni deja cunoscute – demersul dialectic – parcurs de învăţare ce presupune abordare contradictorie. Principiul cooperării: Cooperarea ca principiu de bază al activităţilor din clasă. 3 . ceea ce presupune dezvăluirea întregii palete de semnificaţii şi valenţe aplicative ale limbii române şi formarea la elevi a schemelor gândirii analogico-deductive şi probabilistice. Principiul individualizării predării: Acest principiu presupune ca în proiectarea activităţilor. Cooperarea creează oportunitatea utilizării învăţării reciproce. Acest principiu are marele avantaj că ajută elevul într-o mai mare măsură decât competitţa la conturarea unei imagini pozitive de sine.

Profesorul. trebuie să menţinem atmosfera de joc. elevii devenind mai responsabili. precum şi cele de exprimare orală. mai mult decât o sursă de informaţii. Conform acestui nou model comunicarea este un domeniu complex care înglobează procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris (citire. • parametrii structurii curriculare integrate pot fi: conceptele transmise. învăţarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat. lectură). dintre temele abordate în şcoală şi cele din afara ei. cât şi a capacităţilor de receptare a mesajului scris si de exprimare in scris. respectiv de exprimare scrisă. receptarea mesajului scris. cu atât îşi vor însuşi elevii cunoştinţele din domeniul umanist şi ştiinţific. acomodarea corectă a proiectelor şi abordării pe teme într-o schemă orară coerentă. exprimarea orală şi cea scrisă. 4 . lectură. Curriculum-ul pentru învăţământul primar este structurat în funcţie de un model comunicativ-funcţional care presupune predarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală. Termenul „curriculum integrat” sugerează corelarea conţinuturilor în care punctul de pornire este cel mai adesea finalitatea. în funcţie de care sunt alese toate celelalte componente ale procesului instructiv-educativ. mai mari şi poate mai buni decât noi. implicându-ne cu tact. • abordarea integrată a curriculum-ului implică abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară. de formare permanentă de-a lungul vieţii sale. naturală pe de o parte şi.” Şi pentru că omul este „proiect” aruncat în lume şi aflat într-o stare de „facere”. Argumentele psiho-pedagogice în favoarea predării integrate sunt multiple: • în planul profunzimii şi trăiniciei cunoştinţelor dobândite printr-o astfel de abordare. La rândul nostru poate vom reuşi să păstrăm în suflet copilul care am fost cândva. care presupune sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor din domenii diferite ale cunoaşterii. astfel încât să se asigure achiziţia de către elevi a unei imagini coerente. Comunicarea este prezentată în calitatea sa de competenţă fundamentală.Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare de proiectare a curriculum-ului. respectiv scrisă. mai ales în situaţia învăţării prin cooperare. cadrului didactic îi revine un rol de” misionarism” în procesul de modelare a omului. • învăţarea într-o manieră cât mai firească. realizarea unei coordonări corecte între temele abordate din perspectiva integrată şi temele abordate clasic. • în planul relaţiilor interpersonale. lăsându-le libertatea de acţiune. Vasile Molan. • cadrul didactic devine un „facilitator”. spunea că: „Predarea limbii române urmăreşte înţelegerea de către elevi a bogăţiei limbii materne şi folosirea ei corectă în relaţiile cu oamenii. stabilirea modalităţilor de evaluare a performanţelor individuale. Domeniile limbii române (citire. plusul calitativ este evident: cei care învaţă identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte. gramatică. dascălii. compunere) sunt definite acum în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral. unitare despre lumea reală. dar şi bucuria din ochii şi de pe feţele celor pe care trebuie să-i învăţăm să devină oameni. pe de altă parte. deprinderile. abilităţile formate şi aplicaţiile realizate. activitatea integrată încurajează comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare. lăsându-i să rămână copii cât mai mult timp. Noi. Cu cât cunosc mai bine limba română. acoperind deprinderi de receptare şi exrimare orală. • baza integrată a cunoaşterii conduce la o mai rapidă reactivare a informaţiilor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->