UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

 

 
 

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Proiectul ca metodă de predare – învățare - evaluare

Aplicaţii pentru învăţământul primar
 

 
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
CONF. UNIV. DR. LUMINIŢA DRĂGHICESCU
 
 
 
CANDIDAT:
Prof. înv. primar GRECU COSMINA ELENA
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII TĂRTĂŞEŞTI
 

 
 
 
TÂRGOVIŞTE
2014
 CUPRINS
 
 
CAPITOLUL I. ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ÎN ROMÂNIA
Particularităţi ale învăţământului primar din România
Reforma învăţământului primar – efecte dezirabile şi efecte reale
 
CAPITOLUL II. METODOLOGIA DIDACTICĂ – REPERE GENERALE
Delimitări conceptuale: metodologie didactică, metode şi procedee didactice
Funcţiile metodelor de învăţământ
Clasificarea metodelor de învăţământ
Rolul metodelor de învăţământ în eficientizarea procesului de învăţământ
Tendinţe de inovare şi perfecţionare a metodologiei didactice
 
CAPITOLUL III. PROIECTUL - METODĂ DE PREDARE – ÎNVĂŢARE - EVALUARE
Particularităţi ale proiectului ca metodă de predare-învăţare
Proiectul - metodă de evaluare
Valorificarea proiectului ca metodă de predare – învăţare - evaluare în învăţământul primar
Avantaje şi limite ale utilizării metodei proiectului
 
CAPITOLUL IV. ROLUL PROIECTULUI ÎN EFICIENTIZAREA
PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Proiectul cercetării empirice:
Motivaţia cercetării
Scopul şi obiectivele cercetării
Obiectivele cercetării
Ipotezele cercetării
Metodologia cercetării
Eşantionul cercetării

Desfăşurarea microcercetării pedagogice, analiza şi interpretarea datelor

Etapele microcercetării pedagogice
Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor
Concluzii
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 CAPITOLUL I - ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ÎN ROMÂNIA
 
Particularităţi ale învăţământului primar din România

Sistemul de învăţământ este principalul subsistem al sistemului educațional,

specializat în realizarea funcţiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului
de instruire, în cadrul concret al activităţii de predare-învăţare-evaluare.
Din punct de vedere structural, învăţământul primar reprezintă o subramură a
pedagogiei vârstelor şi prima verigă a sistemului de învăţământ, ale cărui
caracteristici sunt:
a) asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu
b) accentuează unicitatea copilului
c) solicită în mod fundamental ca la vârstele mici să avem o abordare
pluridisciplinară
d) la nivelul relaţiei „didactice”, consideră adultul/educatorul ca un partener de
joc
e) solicită ca activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional să devină
adevărate ocazii de învăţare situaţională;
f) porneşte de la premisa că părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional,
el fiind partenerul-cheie în educaţia copilului, iar relaţia familie-grădiniţă-
comunitate devine hotărâtoare.
 Reforma învăţământului primar – efecte dezirabile şi efecte reale

În România, reforma sistemului de învăţământ preuniversitar s-a produs

după 1989 în lipsa unei politici educaţionale coerente, care ar fi permis
abordarea învăţământului ca sistem, au fost abordate domenii sau aspecte
punctuale, fără o perspectivă clară a întregului, care ar fi putut să fie
orientată de anumite principii, în raport cu anumite obiective precise.
Nouă Lege a Educaţiei Naţionale introduce în învăţământul primar
obligatoriu clasa pregătitoare, cu durată de 1 an de zile, pe care orice
copil o va parcurge înainte de a intra în clasa I. Din perspectiva Legii
Educaţiei, clasa pregătitoare are menirea de a pregăti un debut şcolar de
calitate, prin educaţie timpurie instituţionalizată şi prin crearea
premiselor educaţionale pentru o integrare şcolară cu indici reduşi de
părăsire timpurie a şcolii şi cu şanse crescute de integrare viitoare pe
piaţa muncii a generaţiilor actuale de preşcolari.
 CAPITOLUL II
METODOLOGIA DIDACTICĂ – REPERE GENERALE
Delimitări conceptuale: metodologie didactică, metode și procedee didactice
Din punct de vedere etimologic, termenul "metodă" provine din limba greacă
("metha" = "spre"; "odos" = "cale") şi desemnează o cale eficientă de urmat
pentru atingerea anumitor scopuri.
Înnoirea metodologiei este un proces continuu, cu o orientare
pluridirecţională, cu două axe fundamentale, una de ordin cantitativ, de
multiplicare şi diversificare a metodelor, şi una calitativă, ce vizează
modernizarea metodelor şi tehnologiilor didactice.
Diversitatea mare a metodelor răspunde nevoii de variaţie în viaţa şi munca
fiecărui individ, previne instaurarea monotoniei şi plictiselii şi reduce
considerabil riscurile unei scăderi a randamentului şcolar. De asemenea,
varietatea metodelor de învăţare face mai atractivă activitatea didactică,
îmbunătăţeşte relaţiile didactice care se formează în cadrul clasei de elevi,
extinde experienţa didactică şi educaţională a profesorului, prevenind astfel
rutina şi uniformizarea.
Funcţiile metodelor de învăţământ
a. funcţia cognitivă
b. funcţia formativ‑educativă
e. functia motivațională
d. funcţia normativă
c. funcţia instrumentală
Clasificarea metodelor de învăţământ
Metode de comunicare orală
Metode de comunicare oral-vizuală
Metode de comunicare scrisă
metode tradiţionale, clasice
metode moderne, de dată mai recentă
Rolul metodelor de învăţământ în eficientizarea procesului de învățământ
Metodele moderne interactive au menirea de a fi un instrument important care să
permită trecerea din planul „design-ului instrucţional” într-unul complex, al
acţiunii de predare. Acestea ridică gradul de interes din partea elevilor în ceea ce
priveşte participarea activă la lecţie, stimulând elevii în realizarea conţinuturilor
şi aplicarea lor în viaţa reală.
Domeniul în care învăţătorul are o deplină libertate de alegere, selectare, inovare
este cel al metodelor de învăţământ, al mijloacelor didactice şi al formelor de
organizare a activităţii de predare-învăţare.
 Tendințe de inovare și perfecționare a metodologiei didactice
Întotdeauna evoluţia metodelor a stat sub influenţa concepţiilor filozofice ale epocii
din care făceau parte, cu privire la natura omului şi la destinul omenesc; a fost
determinată de forma de organizare socială şi politică existentă la acel moment, de
tradiţii, de istorie, dar şi de resursele poporului/ naţiunii.
Ioan Cerghit, în lucrarea sa Metode de învăţământ (2006, p. 63), remarca următoarele
direcţii de evoluţie calitativă ale metodelor:
reîntoarcerea la tradiţie, prin revigorarea unor metode clasice;
promovarea metodologiei centrate pe elev, pe metodele activ-participative;
extensiunea metodologiei centrate pe grup, a metodelor interactive;
atracţia învăţării prin descoperire, bazată pe metode euristice şi a celor de învăţare
prin cercetare;
accentuarea orientării pragmatice a metodologiei, prin extinderea ariei de utilizare a
metodelor activ-participative;
obţinerea performanţei prin raţionalizare;
deschiderea metodologiei la impactul noilor tehnologii informaţionale şi de
comunicare;
reorientarea metodologiei în perspectiva cerinţelor învăţării continue;
accentuarea procesului de scientizare a metodologiei.
 CAPITOLUL III
PROIECTUL - METODĂ DE PREDARE-ÎNVĂȚATE-EVALUARE
Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de ale cărui cunoştinţe şi
mod de utilizare depinde eficienţa muncii educative.
O metodă modernă şi eficientă ce permite o apreciere complexă şi nuanţată a învăţării, implicând
un volum sporit de muncă, mai ales activitate independentă, în afara clasei, este proiectul. A fost
elaborată din nevoia de adecvare la interesele elevilor. Evaluând interesele de la care trebuie să
pornească procesul de învăţare, metoda proiectului se foloseşte de un număr nedefinit de teme
de natură problematică.
Utilizarea proiectului ca metodă de de predare–învăţare–evaluare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ–
participativ şi o reală valoare activ–formativă.
Proiectul este activitatea cel mai pregnant centrată pe elevi. Este un produs al imaginației
acestora, menit să permită folosirea liberă a cunoștințelor însușite, într-un context nou și
relevant. Proiectul este o activitate personalizată, elevii putând decide nu numai asupra
conținutului său, dar și asupra formei de prezentare. În plus, proiectul încurajează cel mai bine
abordarea integrată a învățării: elevilor li se creează ocazia de a folosi în mod unitar cunoștințe și
tehnici de lucru dobandite la mai multe discipline. Fiind o activitate centrată pe elev, îi dă
acestuia posibilitatea de a asambla într-o viziune personală cunoștințele pe care le are,
răspunzând astfel unei întrebari esențiale: „Ce pot face cu ceea ce am învățat la școală?“
Particularități ale proiectului ca metodă de predare-învățare
Metoda proiectului este o metoda de predare învăţare activ – participativă care
promovează dezvoltarea capacităţilor dinamice, dezvoltarea aptitudinilor elevului.
Metoda proiectului presupune existenţa unui grup de persoane care îşi propun să
abordeze o temă anume, îşi stabilesc un obiectiv, discuta temele care derivă din
obiectivul propus, se pun de acord asupra temelor subordonate şi asupra sarcinilor,
derulează lucrări planificate în grupuri mici şi finalizează proiectul în beneficiul
grupului.
Proiectul trebuie să răspundă la întrebările:
DE CE? CE? CUM? CINE? CU CE? CÂND? CU CE REZULTATE?
Învăţarea bazată pe proiect are relevanţă deoarece îi implică pe elevi în activități
complexe şi reale unde dezvoltă şi aplică abilităţi şi cunoştinţe. Conţinutul învăţării este
plin de înţelesuri, pentru că este bazat pe o învăţare reală, iar elevii îşi pot privi munca
într-un mod interesant.
Proiectul - metodă de evaluare
Proiectul este recomandat atât în evaluări de tip sumativ, cât şi în evaluări formative.
Având o desfăşurare pe durate mai mari de timp, în procesul de evaluare şi de
autoevaluare pot fi luate în considerare atât produsul final, dar şi desfăşurarea,
procesul învăţării care a condus la acel produs. Activitatea de realizare a proiectului
poate fi individuală sau de grup, iar evaluarea se poate raporta la munca unui elev sau a
unui grup de elevi
CAPITOLUL IV - ROLUL PROIECTULUI CA METODĂ DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-
EVALUARE ÎN EFICIENTIZAREA PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT
Motivaţia cercetării
În zilele noastre, fenomenul educaţional este abordat interdisciplinar, ceea ce înseamnă
valorificarea rezultatelor mai multor discipline şi realizarea unei sinteze cu privire la educaţie.
Abordarea interdisciplinară reiese din legătura strânsă a educaţiei cu latura economică, socială,
culturală şi politică. Educaţia este, în acelaşi timp, o problemă filozofică, de investigaţie
ştiinţifică şi tehnologică, dar şi o problemă social- politică. Astfel, educaţia devine obiect de
studiu pentru mai multe discipline ştiinţifice, dar să nu uităm că, în primul rând, educaţia este
obiectul de studiu al pedagogiei.
Scopul concret al acestei cercetări este de a demonstra sau infirma impactul pozitiv al
aplicării metodei proiectul în procesul de predare-învăţare, prin raportare la rezultatele şcolare
ale elevilor.
Obiectivele cercetării
Această cercetare are un caracter inductiv, de la fapte la generalizări, şi îşi propune
următoarele obiective:
O1 – Analiza comparativă a unui demers didactic de predare-învăţare-evaluare bazat pe
metode tradiţionale cu un altul ce valorifică metoda proiectului;
O2 – Identificarea rolului metodei proiectului în îmbunătăţirea rezultatelor elevilor şi
dezvoltarea competenţelor sociale și comunicaționale ale acestora.
 Ipotezele cercetării
Ipoteza cercetării este o presupunere care va fi confirmată sau infirmată în urma aplicării
demersului prin culegerea, înregistrarea şi analiza rezultatelor obţinute.
Dacă în actul de predare-învăţare din ciclul primar se va utiliza fracvent metoda
PROIECTULUI, atunci rezultatele şcolare ale elevilor se vor îmbunătăţi; dacă în cadrul
lecţiilor din ciclul primar se folosește periodic metoda proiectului, atunci se vor dezvolta
competenţele sociale şi comunicaţionale ale elevilor.
Metodologia cercetării
Metodele şi tehnicile utilizate în cadrul acestei microcercetări au fost: experimentul
pedagogic, observaţia sistematică, analiza produselor activităţii, metoda testelor,
tehnicile sociometrice, tehnicile statistice.
Eşantionul cercetării
Am realizat microcercetarea pe un eşantion constituit din cei 19 elevi ai clasei I de la
Şcoala Gimnazială Tărtășești, din comuna Tărtăşeşti. Am ales acest eşantion, deoarece a
fost clasa la care am predat în anul şcolar 2013-2014 şi am avut posibilitatea să
desfăşurăm cercetarea pe tot parcursul anului şcolar. Din păcate, nu am avut posibilitatea
de a avea şi un eşantion martor, deoarece a fost singura clasă I din cadrul şcolii. Datorită
acestui fapt, am repartizat cercetarea pe perioade de timp, şi anume cele două semestre
ale anului şcolar. În primul semestru, am folosit în activitatea de predare-învățare-
evaluare mai mult metode tradiţionale, iar în al doilea semestru am introdus metoda
proiectului.
 Descrierea eşantionului
Din totalul de 19 elevi ai clasei I, 18 provin din mediul rural, iar unul
provine din mediul urban (București), fiind transferat la Școala Gimnazială Tărtășești
la începutul semestrului II al anului școlar 2013 – 2014.
Desfăşurarea microcercetării pedagogice, analiza şi interpretarea datelor
Etapele microcercetării pedagogice
1.Delimitarea temei de cercetare şi argumentarea alegerii făcute
2.Stabilirea obiectivelor şi ipotezelor de lucru
3.Documentarea propriu-zisă

Cercetarea s-a desfăşurat la Şcoala Gimnazială Tărtășești din comuna Tărtăşeşti,

judeţul Dâmboviţa, o şcoală fără clase paralele (fapt pentru care nu am avut
posibilitatea stabilirii unui eşantion martor, acesta fiind constituit din aceiaşi
elevi).
Am stabilit perioada de cercetare ca fiind anul şcolar 2013-2014,
împărţind-o în două etape, corespunzătoare celor două semestre. În prima etapă
ne-am structurat activitatea de predare-învățare-evaluare pe metode şi procedee
preponderent tradiţionale, iar în a doua etapă am introdus tot mai frecvent
proiectul, ca metodă de predare-învățare-evaluare.
 Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor

Disciplinele vizate au fost Comunicare în limba română și Matematică și explorarea

mediului (cunoașterea mediului).

Foarte Bine Suficient Insuficient Foarte Bine Suficient Insuficient

Calificati bine Calificativ bine
v
Nr. elevi 7 5 4 2 Nr. elevi 7 7 1 3
% 39% % 39% 39% 5% 17%
28% 22% 11%
 La finalul semestrului I, după ce toată perioada de timp ne-am bazat activitatea
de predare-învățare-evaluare pe metode şi tehnici în cea mai mare măsură
tradiţionale, am aplicat testele de evaluare , menţionând că sunt teste de evaluare
sumative pentru semestrul I. Aceste rezultate vor fi comparate cu rezultatele
obținute de elevi la testele finale, la sfârșitul semestrului II.

Calificativ Foarte Bine Suficient Insuficient Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
bine
Nr. elevi 7 8 2 1
Nr. elevi 7 7 3 1
% 56% 28% 11% 5%
% 39% 39% 17% 5%
Analizând și comparând mediile obţinute la începutul anului școlar şi la sfârşitul semestrului I,
putem deduce faptul că elevii au progresat atât la disciplina CLR, cât și la MEM.
La CLR, media rezultatelor testului inițial este: (7x3+5x2+4x1+2x0):18 = 1,94
La CLR, media aritmetică a rezultatelor testului final este (7x3+7x2+3x1+1x0):18 = 2,11

La MEM, media rezultatelor testului inițial obţinute este: (7x3+7x2+1x1+3x0): 18 = 2

La MEM, media aritmetică a rezultatelor testului final este (7x3+8x2+2x1+1x0):18 = 2,16
 SEMESTRUL al II-lea – UTILIZAREA METODEI PROIECTULUI – ca metodă de
predare - învățare – evaluare

Pentru a demonstra eficienţa utilizării metodei PROIECTULUI, comparativ cu a celor

tradiţionale, am selectat două lecţii cu aceleaşi conţinuturi, derulate în contextul disciplinei
Comunicare în limba română (Textul narativ. Personaje), lecţii bazate pe texte suport diferite şi
metodologii diferite.
Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient Calificativ Foarte Bine Suficient Insuficient
bine
Nr. elevi 7 8 2 1 Nr. elevi 10 4 3 1
% 39% 44% 11% 6% % 56% 28% 11% 5%
Rezultatele, evident mai bune față de evaluarea anterioară, sunt datorate
faptului că elevii au studiat mai mult timp cele trei povești, în cadrul mai
multor discipline (DP, MEM, AVAP), ceea ce înseamnă că folosirea
metodei PROIECTULUI a fost benefică elevilor.

Calificativ Foarte Bine Suficient Insuficient

bine
Nr. Elevi / sem I 7 8 2 1
Nr. Elevi / sem II 10 5 2 1
 Rezultatele evalării finale Rezultatele evaluării finale
sem II - CLR sem II - MEM

Calificativ Foarte Bine Suficient Insuficient Calificativ Foarte Bine Suficient Insuficient

bine bine
Nr. elevi 8 8 2 1
Nr. elevi 9 6 3 1
% 47% 32% 16% 5% % 42% 42% 11% 5%
Analiza rezultatelor elevilor la CLR în anul școlar 2013-2014

Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient

Evaluare inițială
CLR
7 5 4 2
Evaluare sumativă
sem I 7 7 3 1

Evaluare finală
9 6 3 1
 Analiza rezultatelor elevilor la MEM în anul școlar 2013-2014

Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient

Evaluare inițială 7 7 1 3
MEM
Evaluare sumativă 7 8 2 1
sem I
Evaluare finală 8 8 2 1
În urma derulării acestei activităţi de microcercetare bazată pe grila de observaţie a acestei
lucrări, derulată pe parcursul întregului an școlar 2013-2014, s-au înregistrat următoarele date,
centralizate în tabelul de mai jos:
Sem I Sem II
Aspecte de conduită Nr de elevi care
manifestă acest
comportament
Işi impune punctul de vedere 10 6
Preferă să-şi exprime părerea oral 4 7
Caută grupul 3 9
Vorbeşte tare şi mult 4 1
Dă dispoziţii, nu sugestii 2 0
Are iniţiativă în activităţile de învăţare şi de joc 4 11
Refuză observaţiile 3 1
Se revoltă când pierde 2 0
Comentează aspectele impuse, care contravin intereselor sale 1 0
Ignoră membrii grupului care nu participă efectiv la 7 2
activităţile comune
Caută compania copiilor activi 5 7
Face totul pentru a câştiga 8 10
Plânge la eşecul echipei din care face parte 2 3
Manifestă agresivitate verbală faţă de colegii care nu sunt de 1 0
acord cu el
Organizează eficient activitatea grupului din care face parte 4 9
 În urma demersului de microcercetare efectuat în anul şcolar
2013-2014 pe eşantionul de 19 elevi ai clasei I, de la Şcoala
Gimnazială Tărtășești, comuna Tărtăşeşti, am verificat valoarea de
adevăr a celor două ipoteze formulate inițial. În concluzie, utilizarea
metodei PROIECTULUI în activitatea de predare-învăţare duce la
îmbunătăţirea competenţelor şcolare ale elevilor (obţinerea unor
rezultate mai bune, creşterea randamentului şcolar, implicarea activă
a elevilor în activitate). Utilizarea acestei metode pe o perioadă mai
mare de timp a condus, de asemenea, la ameliorarea climatului
psihosocial din sala de clasă, prin îmbunătăţirea competenţelor
sociale, de relaționare şi comunicaţionale ale elevilor. Astfel, ei îşi
dezvoltă limbajul, capacitatea de comunicare orală, capătă încredere
şi dobândesc curajul de a-şi expune punctul de vedere susţinut de
argumente, învaţă să asculte şi opinia celorlalţi, devin participanţi
activi la propria formare, îşi dezvoltă spiritul de echipă, competitiv,
dar şi de cooperare, proiectul fiind uneori realizat și în grup. Toate
aceste avantaje ne conving să integrăm această metodă în activitatea
de predare-învățare-evaluare în repertoriul propriu de metode uzuale.
 CONCLUZII
Modernizarea procesului de învăţământ consideră proiectul ca metodă de instruire, ca
mijloc necesar pentru atingerea anumitor scopuri educative şi pentru a fi utilizat în
anumite situaţii corelate cu conţinuturile învăţării şi cu vârsta elevilor.
Învăţarea bazată pe proiecte presupune selectarea de informaţii, prelucrarea şi
sintetizarea acestora, formularea de întrebări care să călăuzească investigaţia,
interacţiuni în cadrul grupului, comunicarea rezultatelor, corelarea lor, realizarea unui
produs final.
Această metodă:
-oferă foarte bune oportunităţi pentru abordări interdisciplinare ale unor teme, fenomene,
etc.;
-facilitează învăţarea prin cooperare (lucrul în grup);
-dezvoltă capacităţile de investigare şi de sistematizare a informaţiilor;
-sporește motivaţia pentru învăţare prin apelul la situaţii din viaţa cotidiană şi prin
implicarea elevilor;
-facilitează utilizarea metodelor moderne de evaluare (portofoliu, autoevaluarea, etc.);
-permite valorificare unor surse diverse de informare şi documentare;
-stimulează autonomia elevilor şi creativitatea acestora;
-oferă tuturor elevilor posibilitatea de a contribui, într-un fel sau altul, la realizarea
produsului final.
 BIBLIOGRAFIE
 
Ausubel, David, Robinson. (1981). Învăţarea în şcoală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Bacus A. (1998). Copilul de la 3 la 6 ani. Bucureşti: Editura Teora.
Bochis, E. (2004). Psihologia vârstelor. Oradea: Editura Universităţii de Vest Oradea
Bontaş, I. (2001). Tratat de pedagogie (ediţia a V-a), Bucureşti: Editura All;
Botiş, A., Mihalca, L., (2007). Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi
băieţi, cu vârsta până în 7 ani. Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar. Buzău: Alpha
MND.
Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ (ediţia a IV-a), Iaşi: Editura Polirom
Cerghit, I ( 2005). Metode de învăţământ”. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Ciolan, L,. (2008) . Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Bucuresti:
EdituraPolirom
Ciolan, L., Stingu, M., Carpea, M., (2011). Repere în cercetarea educațională – suport de curs
Cojocariu, V. M., ( 2004). Teoria şi metodologia instruirii. București: Editura Didactică şi Pedagogică
Crețu, T., (2009). Psihologia vârstelor. Iaşi, Editura Polirom
Cristea G., (2008). Pedagogie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Cristea S., (2009). Studii de pedagogie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Cristea, S. (coord.) (2006), Curriculum pedagogic, vol. I, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Cristea S., (2010). Fundamentele pedagogiei. Iaşi: Editura Polirom
Cristea, S., (2000). Dictionar de pedagogie. Chisinau: Ed. Litera
Cucoş C., (2008).Teoria şi metodologia evaluării, Ed. Polirom
Cucoş, C. (2002) – Pedagogie (ediţia a II-a). Iaşi: Editura Polirom;
Cucoş, C. (coord.) (2008), Psihopedagogia pentru definitivat şi grade didactice, Iaşi, Ed. Polirom ;
Culea, L., (coord.) (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare? Piteşti:
Editura Diana.
De Landsheere V., De Landsheere G., (1979). Definirea obiectivelor educaţiei. Traducere: Urma C.,
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Glava, A., Pocol, M., ( 2009 ). Educatia timpurie. Pitești: Ed. Paralela 45
Gifei, M., (2008). Teste pentru dezvoltarea intelectuala a copilului de cinci - şase ani. Bacău, Editura Rovimed
Golu, F., (2009). Pregătirea psihologică a copilului pentru şcoală. Iaşi: Editura Polirom.
Ionescu, M., (coord.) (2010). Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7
ani. Unicef. Bucureşti, Vanemonde
Iucu, R. (2001). Instruirea scolara. Perspective teoretice si aplicative. Iași: Ed. Polirom
Jianu Eugenia, (2013). Calitatea comunicării pedagogice din perspectiva valorificării metodelor interactive în
învăţământul preuniversitar, Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Chişinău – Lucrare de doctorat
Joiţa, E., (2007). Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învăţare cognitiv-constructivistă. Bucureşti:
EDP
Landsheere, V., (1992), L’Education et la formation. Paris: P.U.F
Manolescu, M. (2005). Evaluarea școlară – metode, tehnici, instrumente. Bucureşti: Editura
Meteor Press.
Margaritoiu, A., Brezoi, A., Metode interactive de predare – învăţare - suport de curs
Minulescu, M., (2003). Psihologia copilului mic. Bucureşti: Editura Psyche
Mircea T., (1999). Psihologia şi psihopatologia dezvoltării copilului mic. Timişoara: Editura Augusta
Neacşu, I., (1999). Instruire şi învăţare. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Oprea, C. L., ( 2008). Strategii didactice interactive Ed. a III-a. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Păun, E., Potolea, D., (coord.), (2002). Pedagogie: fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Iaşi: Polirom
Pânişoară, I.O., ( 2006). Comunicarea eficientă, ediţia a III-a. Iași: Editura Polirom
Peretti A. (2000). Educaţia în schimbare. Iași: Editura Spiru Haret
Petrescu, C., (2011). Educatia timpurie - o prioritate a invatamantului romanesc. Pitesti: Editura Diana
Radulescu, M., S., (2011). Metodologia cercetarii stiintifice. București: Editura Didactică şi Pedagogică
Schaffer, H. R., (2007). Introducere în psihologia copilului. Cluj Napoca: Editura ASCR
Stănculescu, E., (2008). Psihologia educaţiei. Bucureşti: Editura Universitară
Stoica A., (2000). Reforma evaluării în învăţământ. București: Ed. Sigma
Şchiopu U., Verza E., (1997). Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
Tinica, S., (2004). Repere în abordarea copilului. Cluj-Napoca: Editura Eikon
 
***Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani
***Legea Educaţiei Naţionale 1/ 2011. Monitorul Oficial nr. 0018 din 10 Ianuarie 2011
***Unicef (2007). Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi
băieţi. cu vârsta până în 7 ani Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar.
Unicef. Buzău. Alpha MDN.
***MEC - S.N.E.E. Ghid de evaluare pentru învăţământul primar . Bucureşti, 1999
***Perspective - Revista de Didactica Limbii şi Literaturii Române, Nr.2/2001, Cluj, Casa
Cărţii de Ştiinţă
 
Resurse web:
http://www.asociatia-profesorilor.ro/proiectul-metoda-de-invatare-si-evaluare.html
http://taniacechir.blogspot.ro/2014/04/evaluarea-prin-metoda-proiectului.html
http://www.scoalaedu.ro/news/631/69/Premiera-in-educatie-Clasa-pregatitoare
http://pedagogie101.wordpress.com/pedagogie-101/comment-page-43/
http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Contextul-care-a-favorizat-int92965.php
http://ro.scribd.com/doc/20806742/Metoda-proiect
http://iteach.ro/experientedidactice/metoda-proiectelor-intre-ideal-si-realitate