1

TEHNICI PROIECTIVE ID Lector univ. drd. Corina Bogdan

I) Obiective  generale: familiarizarea studenţilor cu teoriile psihologice privind mecanismele proiecţiei, cunoaşterea principalelor probe proiective şi a cadrelor interpretative specifice;  specifice informaţionale: cunoaşterea teoriilor care permit interpretarea psihologică a diferitelor teste proiective; capacitatea de a diferenţia materialul proiectiv şi rolul său în a reliefa principalele aspecte privind dinamica şi conţinuturile psihismului inconştient;  specifice operaţionale: formarea unor deprinderi de aplicare şi interpretare a unor tehnici proiective. II) Conţinut Tehnici Proiective 1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracterisitici şi clasificare 2. Diverse Perspective ale fenomenului proiecţiei 3. Testul Omului (“Desenează o persoană”) - DAP 4. Testul familiei 5. Testul arborelui 6. Experimentul asociativ-verbal (TAV) 7. Fabulele Düss 8. Teste de completare – Testul Rotter 9. Testul tematic de apercepţie ( T.A.T.) 10. Testul pulsiunilor (Szondi) 11. Tehnica petelor de cerneală. Testul Rorschach Bibliografie selectivă Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1993), Dicţionar de simboluri, vol. 1 (A-D), vol. 2 (EO), vol. 3 (P-Z), Ed. Artemis, Bucureşti Deri, S. (2000), Introducere în testul Szondi, Ed. Paideia, Bucureşti. Dumitraşcu, N. (2005), Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, Ed. Trei, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Laborator de psihologie proiectivă asistat de calculator, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Vadecum în pihologie proiectivă, Ed. Oscar Print, Bucureşti. Koch, K. (2002), Testul Arborelui. Diagnosticul psihologic cu ajutorul testului arborelui., Ed. Profex, Timişoara. Laplanche, P., Pontalis, J.-B. (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucureşti. 2

Minulescu, M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti. Rorschach, H. (2000), Manual de phodiagnostic. Metode şi rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite., Ed. Trei, Bucureşti. Samuels, A., Shorter, B., Plaut, F. (2005), Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, Ed. Humanitas, Bucureşti. Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitică a testului Rorschach. Teorie şi aplicaţie, Ed. Polirom, Iaşi. Jung, C. G., (2004-2007, Opere complete, Ed. Trei, Bucureşti

3

1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracteristici şi clasificare
Proiecţia Noţiunea de proiecţie a fost lansată în Psihologie de Freud în 1894 în lucrarea «Psihonevrozele de apărare». El utilizează proiecţia pentru a explica diferite tulburări psihopatologice ca fobiile sau paranoia din perspectivă psihanalitică, afirmând că proiecţia este «o operaţie prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în altul anumite calităţi, sentimente şi dorinţe chiar obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi». Definiţia proiecţiei: este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul perceptiv prezintă o anumită ambiguitate. Problematica proiecţiei necesită discutarea relaţiilor cu conceptul de transfer, cu cel de identificare şi cu cel de mecanism de apărare. 1. proiecţie-transfer: subiectul arată prin atitudinea sa faptul că asimilează o persoană cu o alta. 2. proiecţie-identificare: subiectul se asimilează altor persoane sau asimilează în sine obiecte externe 3. proiecţia ca mecanism de apărare: în paranoia, în fobie, în gelozia proiectivă care este diferită de gelozia normală sau delirul de gelozie paranoic. Aspecte legate de modul cum se manifestă proiecţia în viaţa noastră: 1. În sfera relaţiile interpersonale – referitor la relaţii de familie, de cuplu, prietenie, medic-pacient sau relaţia profesor-student. Orice întâlnire intersubiectivă cu celălalt, mai ales dacă e încărcată emoţional, activează mecanismul proiecţiei; fenomenul cel mai simplu apare atunci când te îndrăgosteşti - proiectezi asupra celuilalt anumite însuşiri idealizate care formează un fel de halou în jurul persoanei iubite (alegere narcisică a obiectului în funcţie de propriile noastre atribute acordate eronat celuilalt); îl alegem pe celalalt; alegerea depinde de relaţia cu proprii părinţi; Exemplu: un băiat cu mama dominantă va avea ca surogat al mamei o soţie dominatoare după schema copil-părinte. Alt exemplu, medicul este investit cu o aură de vindecător, figura lui căpătând toate calităţile de omnipotenţă care derivă din anxietatea şi sentimentul de neajutorare al pacientului. Tot în relaţiile de cuplu – gelozia – adesea devii gelos pe partener atribuindu-i intenţii infidele atunci când tu însuţi în fondul tău interior ai aceste tendinţe.

4

2. În afară de relaţiile interpersonale, un alt domeniu unde se manifestă proiecţia este alegerea meseriei, a vocaţiei. Oamenii îşi aleg o anumită profesie proiectând asupra ei tendinţe persona e l pe ca r e spera să le fructifice sa u mă c a r să le socializeze în rolul profesional respectiv. Ce meserii îşi aleg cei cu tendinţe agresive dacă nu militari de carieră, criminalişti, măcelari, chirurgi, critici de artă. La profesori apare tendinta de a domina. 3. Boala sau tulburarea mentală: a) Delirul paranoicului. Ideea delirantă constituie o componentă foarte solidă, iraţională, impenetrabilă la argumente şi foarte încărcată afectiv la care subiectul aderă cu toată fiinţa lui; exemplu: mă simt urmărit de securitate (întâmplările reale sunt distorsionate pentru a urmări ideea delirului). b) Fobia. O teamă cu un obiect bine precizat. Exemplu: Micul Hans şi fobia lui faţă de cal şi cocoş; copilul transferă imaginea despre tată asupra animalului. În lucrarea Cazul preşedintelui Schreber, Freud descrie istoria unui pacient paranoid cu tendinţe homosexuale latente (adică nerecunoscute conştient), care se teme să nu fie abuzat de medicul său. Pacientul nu făcea decât să proiecteze asupra medicului e, pe ca r e nu voia sa u nu putea să le propriile dorinţe homosexua l accepte ca fiind ale sale. 4. La nivel macrosocial Proiecţia este unul dintre mecanismele de bază care face posibilă manipularea oamenilor şi transformarea lor în mase de manevre politice oportuniste. a) Fenomenul “tapului ispăşitor” în colectivităţi, grupuri. Atunci când întrun grup lucrurile merg prost, vina este proiectată asupra unei victime sau asupra unui subgrup victimă. Vina este proiectată alteori asupra unui grup rival. Ex. Ţările care se invecinează. b) Proiecţia este responsabilă de formarea miturilor, legendelor, credinţelor. Ex. În mitologie apar fiinţe foarte umanizante, bune sau rele; fenomene de neînţeles, ameninţătoare, sunt umanizate pentru a le putea înţelege; asupra demonilor se proiectează atribute negative, iar asupra zeilor atribute pozitive. Factori ai proiecţiei 1) Intensitatea emoţiilor sau a trebuinţelor Cu cât trăim o emoţie mai puternic, indiferent de natura ei şi cu cât avem o trebuinţă mai frustrată, cu atât proiectăm mai mult, respectiv tindem să subiectivizăm mai mult o situaţie obiectivă; de exemplu: pentru o persoa n ă furioasă lumea devine un loc al urii, iar persoanele cu care intră în contact devin posibili agresori sau victime. O persoană însetată în deşert va proiecta fantasme acvatice pe intinderile de nisip. Un depresiv vede viaţa în negru, un euforic o 5

neclare. slab. Ele se folosesc cam din 1930 şi reprezintă de fapt nişte situaţii (stimuli) mai slab structurate. obsesiile. Aceeaşi realitate e percepută altfel. de exemplu: bolile mentale severe – schizofrenia este o tulburare mentală care duce la pierderea simţului realităţii prin distorsionări perceptuale prin iluzie şi halucinaţie şi distorsionări cognitive prin ideile delirante. Schizofrenul are un EU destructurat. 3. are o anume capacitate de reflexie. În mod normal. sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de răspunsuri. ambigue. imobilă devine un ecran de proiecţie. scorarea şi/sau interpretarea răspunsurilor de către psiholog implică o anume subiectivitate din partea acestuia. încărcate afectiv şi nu mai poate asigura. având rolul de a provoca şi a capta proiecţiile individului. ambiguă sau mai slab structurată. cu atât vom percepe acea situaţie în funcţie de propriile noastre scheme interioare. 3) Forta si integritatea EU-lui Operaţional.vede în roz. adică vede în celălalt un demon. o figură tăcută. un EU puternic.se trădează inconştient şi de regulă nu i se comunică modul în care răspusurile lui vor fi codificate şi interpretate. vede orice umbră ca fiind un posibil agresor. integru. Orice factor care ameninţă integritatea sau forţa EU-lui duce sau stimulează fenomenul proiecţiei (deformarea realităţii). persoana îşi dezvăluie fără să ştie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse. 2. 6 . Pentru acest motiv au apărut tehnicile proiective. 2) Ambiguitatea situaţiei sau gradul de claritate Cu cât un stimul sau o situaţie este mai vagă. subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor lui . are puterea de a judeca critic şi realist. viaţa sa interioară şi adesea inconştientă. Subiectului i se arată nişte pete de cerneală şi este întrebat ce vede acolo sau i se arată nişte imagini şi trebuie să facă scurte povestiri despre ele. În situaţia ipotetică în care o persoană intră într-o pădure. Astfel. În psihanaliză există regula neutralităţii binevoitoare a psihanalistului în care pacientul este provocat fără ca acesta să ştie dacă este aprobat sau nu. care se lasă invadat de fantasmele inconştiente. restabili un raport obiectiv cu realitatea. Tehnicile proiective Atunci când o persoană proiectează imaginile proiecţiilor ei îşi trădează de fapt preocupările. de obiectivitate. acest factor stă la baza tehnicilor proiective. neclară. EU-ul reprezintă instanţa care ne reglează comportamentul în funcţie de cerinţele noastre interne şi de realitatea obiectivă. Caracteristicile tehnicilor proiective: 1. de exemplu norii – două persoane văd lucruri diferite în funcţie de seturile interne.

adică numărul meu preferat. dar nici una nu poate fi exhaustivă. regulile lor de interpretare sunt mai clare. Testul petelor de cerneală Rorschach. standardizare). fidelitate. În realitate. teste de inteligenţă. având în vedere că fiecare test proiectiv se foloseşte de un anumit limbaj prin care subiectul îşi trădează lumea sa interioară. de aptitudini etc. de unde rezultă discreditarea acestor tehnici.). obsesii 7 . La testul petelor de cerneală (testul Rorschach) un subiect dă următorul răspuns: “ A ici vă d o persoană cu braţele ridicate”. Încă de la apariţie. Argumente: a. gest de adoraţie. putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui. aşa se face că are aproape aceeaşi validitate şi fidelitate ca testul CPI). prin contrast. acelaşi răspuns proiectat poate duce la interpretări diferite între psihologi. speranţă. acest răspuns arată şi altceva în afară de faptul că ştie să socotească. chiar şi stimulii foarte clari (de exemplu cât face “2+2”) pot fi trataţi într-o manieră proiectivă. Orice tehnică proiectivă poate fi adusă la standardele unui test obiectiv. Ce credeţi că sugerează acest răspuns: dezarmare. în varianta americană.În literatura de specialitate se face o distincţie netă între tehnicile proiective şi aşa numitele teste obiective. tehnicile proiective au stârnit vii controverse printre practicieni. 16PF. Un elev spune “2+2=4. dacă i se calculează proprietăţile psihometrice (testul Rorschach. ca atare. Desigur caracterizarea unei persoane nu se face după un singur răspuns dat la un singur test. putem clasifica mai curând aceste limbaje decât tehnicile în sine. Modul în care oamenii reacţionează la anumite cuvinte dezvăluie o serie de preocupări. adică i s-au calculat fidelitatea. mai bine definite (CPI. rugăciune sau altceva?. mulţi susţinând că acestea nici nu merită să fie numite teste întrucât nu satisfac cerinţele fundamentale ale unui test psihologic (validitate. timp de 35 de ani i s-au calculat datele psihometrice. Fidelitatea interexaminatori este slabă atunci când mai mulţi examinatori ajung la concluzii diferite şi tocmai acest lucru se reproşeaza testelor proiective. orice situaţie-stimul poate evoca un proces proiectiv. b. satisfac cerinţele psihometrice de bază. Tehnicile care-l folosesc pleacă de la ideea că aflând cum percepe un om realitatea (o situaţie stimul). Testele obiective. Clasificarea testelor proiective În literatura de specialitate există multe clasificări. Teoretic. aceasta împărţire între tehnicile proiective şi tehnicile obiective este artificială şi nefondată după Exner. • Limbajul percepţiei – proiecţia structurală. Holtzmann şi Zulliger • Limbajul cuvintelor – proiecţia asociativă. validitatea şi sunt standardizate.

pentru subiect e mai greu ca acesta să-şi facă o imagine favorabilă pentru că nu ştie unde ţintesc deoarece sunt sarcini nestructurate sau slab structurate. relevă starea de spirit a subiectului sau mecanismele prin care el încearcă să facă faţă stresului şi vieţii. de multe ori făcând apel la intuiţia psihologului. Testul Szondi. mai mult sau mai puţin frustrate. Testul de completare de fraze Rotter. scorare şi interpretare. (b) Multe din testele proiective necesită un timp şi un efort mai mare de învăţare. analfabeţii. un arbore. Modul în ca r e rea c ţionă m la un stres. o practică mai îndelungată până “simţi” acel test (TAT.T. ca şi modul în care percepe relaţiile interpersonale. instincte ale subiectului. testul familiei Limbajul poveştilor – proiecţie tematică. adesea. Se prezintă sub forma unor imagini cu personaje. în aceste poveşti subiectul îşi exprimă trebuinţele. relaţia cu lumea sau stările tale emoţionale.A. în Franţa şi SUA. situa ţ ie frustrantă. dorinţelor şi conflictelor lui inconştiente (subiectul nu ştie ce exprimă din el). Limbajul pulsiunilor – proiecţia pulsională. Limbajul desenelor – proiecţia grafică. persoanele cu tulburări sau deficienţe mentale moderate. 8 . o viziune mai aprofundată şi mai personalizată despre subiect.  Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu funcţionează. masterat. Avantajele tehnicilor proiective  Testele proiective permit.  Aceste tehnici sunt mai greu de trişat în practică. fiind nişte situaţii opace. ceea ce implică faptul că au reguli mai puţin clare de aplicare. silueta unei persoane. Desenează o persoană. testul arborelui. la copii. spre deosebire de testele obiective. Modul în care desenezi. Testul Rosenzweig. Rorschach se predau în medii parauniversitare. obsesiilor. subiecţii cu nivel redus de instruire. Fabulele Duss . subiectul trebuie să facă poveşti despre ele. în general. Dezavantajele tehnicilor proiective: (a) Multe teste proiective nu sunt standardizate. Testul de apercepţie tematică pentru copii CAT.• • • • sau complexe ale subiecţilor. Limbajul frustrării. Atracţia sau respingerea faţă de anumite figuri relevă o serie de trebuinţe. dorinţele lui. la nivelul fantasmelor. Tehnica asocierii verbale a lui Jung. Testul de apercepţie tematică T. exprimă anumite lucruri care ţin de imaginaţia de sine.

Wulff. Acesta este originea proiecţiei care joacă un rol atât de important în procesele psihopatologice. studiat de M.Noi observaţii asupra psihonevrozelor de apărare. sens sau scenă a unei percepţii endopsihice.  1901 . Concepţia mitologică despre lume. Explică fobia ca proiecţie a unui pericol pulsional: relevă calitatea animalelor de a deveni. animalul preia (prin proiecţie) sentimentele ostile adresate tatălui – fobia “micului Hans” exprimată de acesta prin: “mi-e frică pentru că o să mă muşte un cal”(fapt ilustrat şi prin cazul unui copil de nouă ani. care spunea că: “Tatăl meu este cocoş”). Proiecţia în paranoia. Proiecţia în afară a percepţiilor interioare este un mecanism de apărare primitiv cu ajutorul căruia se structurează reprezentarea lumii exterioare.Credinţa în hazard şi superstiţie din Psihopatologia vieţii cotidiene. într-un obiect.  1911 .Cazul preşedintelui Schreber. Ferenczi (1913).  1920 . Freud foloseşte noţiunea de proiecţie în sens clinic – este mecanismul de apărare prin care se caută în exterior originea unei neplăceri. care animă până şi religiile cele mai moderne. moment din filogeneză în care lumea interioară nu era precis delimitată de cea exterioară.Micul Hans. într-un ecran al proiecţiei. Proiecţia în sensul ei “normal” permite punerea în imagine. Fenomenul proiecţiei la Jung Pentru C. Diverse perspective ale fenomenului proiecţiei Fenomenul Proiecţiei la Freud  1894 . Problema originilor fenomenului proiectiv – proiecţia ca mecanism de apărare primar: pentru a se opune excitaţiilor interne care produc neplăcere. exteriorizarea unui proces intern. nu este altceva decât o psihologie proiectată în lumea exterioară.Psihonevrozele de apărare. Proiecţia intervine în superstiţie.  1917 . constituindu-se într-un spaţiu de elaborare psihică. G.Totem şi tabu.  1896 .2. 9 . acestea sunt tratate ca şi cum ar provine din exterior. Introduce termenul de proiecţie.Complement metapsihologic la teoria visului în Metapsihologie.  1912 . Visul este deci o proiecţie.  1909 .Dincolo de principiul plăcerii. un obiect fobic. unde percepţia interioară este înlocuită cu una exterioară: o percepţie interioară este reprima t ă . pentru copii. elementele proiectate sunt dorinţe şi afectele pe ca r e subiectul nu le acceptă. ia r ca înlocuitor a p ar e conţinutul să u după ce a cunoscut o anumită deformare. mitologie. Jung proiecţia reprezintă transferarea în exterior. devenind conştientă ca o percepţie din exterior. a unui proces subiectiv întemeiat pe identificarea arhaică subiect-obiect. cuvânt. care-şi identifica tatăl cu un câine (1912) şi de “micul Arpad” al lui S.

prin dezasimilare subiectul scapă de conţinuturi dureroase şi inacceptabile. conştientul nu mai face distincţia între real şi subiectiv. dar şi de valori pozitive care nu îi sunt accesibile conştient. dar mult mai puţin: sensibilizare – discriminările de tip aperceptiv sunt mai fine – domenii ce se referă la emoţii susţinute de o tensiune reală. va proiecta asupra ei sentimentele generate de experienţele anterioare). neintenţionate.pentru că conduce spre diferenţiere şi separare a obiectului de subiect. principala aserţiune freudiană privind proiecţia este aceea că engramele percepţiilor trecute influenţează perceperea stimulilor actuali. introiecţia este un proces de asimilare. proiecţia desemnează.  conştientul intervine. întâmplătoare) şi a unei proiecţii active ca parte componentă esenţială a empatiei. introiecţia este un proces de extraversie pentru că asimilarea la obiect cere empatie şi o investire a obiectului cu libido. La origine. spune Jung. Ca denumire specifică. sau a popoarelor primitive. indiferent de persoana implicată. în sens restrâns. Comparativ. 10 . care de obicei sfârşeşte prin totala izolare a obiectului de subiect. Procesul proiecţiei joacă un rol patologic dominant în mecanismele sindromului paranoic. Identitate recognoscibilă uşor în psihologia copilului mic. dacă proiecţia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui conţinut subiectiv pe obiect. . este umplut prin proiecţie. Bellak consideră că. există 4 niveluri de distorsiune aperceptivă:  nivelul cel mai apropiat de conştient: exteriorizare – subiectul recunoaşte că răspunsul este încărcat de propria subiectivitate. În proiecţie. în situa ţia în ca re persoana a avut experienţe negative cu mai multe persoane. Jung remarcă existenţa unei proiecţii pasive (forma patologică a proiecţiei şi a multor proiecţii normale.Ponderea proiecţiei este atât de mare încât nu vom putea niciodată afla cum arată în-sinele lumii deoarece în demersul cunoaşterii transformăm procesul fizic într-unul psihic. în prezent. există o identitate arhaică între subiect şi obiect care se sprijină pe procesul de proiecţie. în funcţie de implicarea conştiinţei. parţial răspunsul e o satisfacere a unei trebuinţe. o asimilare a obiectului în subiect. Alte perspective ale fenomenului proiecţiei în tehnicile proiective Pentru Leopold Bellak.tra nsfer prin învă ţa re (de exemplu. de tip paranoia. Astfel tot ceea ce este necunoscut. orice vid. necesitatea dizolvării acestei identităţi cu obiectul când starea de neadecvare este deja observată şi apare disfuncţională pentru persoană. ceea ce se crede că se recunoaşte în materie este de fapt proiecţia datelor inconştientului subiectului cunoscător. Dacă proiecţia este un proces de introversie.  proiecţia cu inversiune – mecanism care intervine în proiecţia interpretativă.  proiecţia simplă .

atât de mare pe cât o poate ingera egoul său şi face din ea un obiect al fanteziilor inconştiente" (Introjection and transferance). Proiecţie şi simbolizare Modul de realizare al proiecţiei este de tip simbolic. opune pentru prima oară un eu lumii externe . a bsenţa ma mei este percepută ca o prez enţă a ctivă în stoma c a unui obiect ră u care provoacă foamea. De exemplu. Proiecţia . la fel de normal precum proiecţia. Astfel o parte a Eului . nevroticul se serveşte cu o bucată din lumea externă. Se proiectează:  pulsiunea – ca în cazul fobiei. elimină din egoul său emoţii ce au devenit dezagreabile.  afectul ca în situaţia proiecţiei paranoice. Introiecţia ca meca n ism e un fel de proces de dilua r e. Apercepţia. în general. eul resorbind o parte din lumea externă – introiecţia primitivă.obiectul exclus nu mai aparţine lumii externe ci trăirilor subiective. Jung comentează în context că termenul de proiecţie cuprinde mai bine acest sens. La Melanie Klein.Pentru Abt. 11 . obiectul ajunge să fie perceput ca expulzat din corpul copilului în exterior. legate de idetificarea proiectivă. Ferenczi defineşte modern introiecţia ca opusă proiecţiei. are rolul de a permite individului să menţină în el o stare de anxietate. Externalizarea conflictului este procesul prin care conflictul intern sau relaţia internă este proiectată în exterior.introiecţia Termenul de introiecţie a fost introdus de Avenarius pentru a corespunde procesului de expulzare a unui conţinut subiectiv pe un obiect. Un alt sens al proiecţiei este proiecţia obiectului intern. intervine proiecţia pentru a realiza adaptarea la situaţia nouă. este percepută ca aflându-se în altă persoană şi renegată. subiectul nu mai poate uza de mecanismele de apărare obişnuite. eu-noneu. Prin ţipăt şi plânset. 2. Atunci când copilul exclude obiecte din blocul său perceptiv (care formează lumea sa externă până atunci unitară). astfel. Relaţia proiecţiei cu unele concepte 1. proiecţia are sensuri mai nuanţate. Astfel realizează prima sa proiecţie (cea primitivă). obiectul pare ceva mai puţin terifiant. prin reproducerea în “imagini simbolice” a conţinutului intrapsihic. definirea proiecţiei intervine în funcţie de nivelele de anxietate cărora subiectul poate sau nu să facă faţă. atunci anxietatea are tendinţa de a creşte.  obiectul rău – eul-plăcere originar introiectează tot ceea ce este bun şi proiectează tot ceea ce este rău.o stare psihică. conform căreia o parte din Sine este atribuită unui obiect. o expa n siune a cercului de interes. ca o preluare a obiectului în sfera subiectivă de interes: "în timp ce paranoicul expulzează. Cuplul proiecţie-introiecţie joacă un rol important în geneza binomului subiect-obiect. Când situaţia exterioară devine tot mai puţin structurată.

 etapa reproductiv-instrumentală în care se formează schema imaginii mentale. În cadrul psihodiagnozei proiective se determină o creaţie experimentală declanşată şi dirijată de situaţia-test. prin ca r e ac esta a unge j în conştiinţă.  înţelesul colectiv. simbolul este o expresie a unei condiţii care nu poate fi la fel de bine exprimată în alt mod.  componenta externă . Există cel puţin trei faţete de sens care pot fi descifrate în simbolul inconştient:  înţelesul personal. un desen realizat de subiect. ci sunt. El nu este nici raţional. dar şi una care scapă acesteia. O proiecţie pe materialul Rorschach sau pe imaginile T. mecanismele de simbolizare sunt constituite din două componente:  componenta internă . Etapele trecerii de la “imaginea mentală” la “imaginea plastică” în testul proiectiv includ:  etapa receptiv-cognitivă în care se formează imaginea primară a obiectului perceput. colective.  etapa instrumental-simbolică în care se realizează reproducerea externă a structurii cu ajutorul expresiei. Are o latură accesibilă raţiunii.Expresia este procesul psihic asociat proiecţiei reprezentând forma exterioară de manifestare şi instrumentul prin care este vehiculat conţinutul proiectat.mecanismul proiecţiei. nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu îndrăzneşte să-l exprime deschis. fiind constituit nu doar din date de factură raţională. Procesul expresiei este de tip superior. are întotdeauna o natură extrem de complexă.. venind din pura percepţie interioară şi exterioară". la impulsuri sau experienţe inacceptabile. atitudinilor sau conflictelor care nu pot fi formulate raţional. prin proiecţie. "Simbolul.expresia. În psihologia analitică.T. expresia este deci purtătoarea sensului simbolic astfel încât proiecţia desemnează sensuri iar expresia le vehiculează. într-o structură mentală cu semnificaţie simbolică. În această ordine. forma cea mai bună posibil de exprimare a sentimentelor. folclor. dimpotrivă. forma prima r ă în ca r e se exprimă inconştientul. ci şi din date iraţionale. Majoritatea simbolurilor exprimă în acelaşi timp variate calităţi. conştient. spune Jung. este o descriere în imagine a unei stări psihice interioare. ce pot fi amplificate prin referinţă la mituri. purtător al conţinutului proiectat. Nu există o demarcaţie fixă între conţinuturile de origine personală şi cele arhetipale. intelectual. fiind alcătuit din date proprii tuturor funcţiilor psihice. care desemnează asociaţii la conţinuturi reprimate. 12 . nici iraţional.  etapa simbolică în ca r e schema se tra n sformă .A. care implică aspecte care ţin de inconştientul colectiv precum experienţele rasei şi moduri de gândire moştenite odată cu structura creierului. religie sau alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea. Este manifestarea naturală a unei condiţii psihice intangibile.

roluri. comune tuturor şi transmise de-a lungul filogenezei. Apare ca rezultat al unei activităţi spirituale creatoare care determină combinarea unor elemente psihice încărcate de energie. faţetă ce apare în poezie.  este un scenariu organizat. putând fi conştientizabil şi tradus în act conştient sau blocat. De-a lungul experienţelor. în interiorul scenariului subiectul este prezent şi poate el însuşi opera permutări de atribute. Aceste fantasme originare organizează viaţa fantasmatică a omului indiferent de experienţa sa personală. fantasmele apar ca evenimente reale petrecute într-un timp istoric arhaic. sunt astfel puse în joc în fantasmă mecanisme de apărare care ţin de elaborarea secundară. Între cele două conţinuturi relaţia de simbolizare reciprocă este prezentă. tematic. şi poate fi conştientizat doar prin analiză. dar conţinutul fantasmei nu corespunde unei realităţi exterioare ci 13 .  asemănător visului.. scena originară (actul sexual în cuplul parental). Pentru Jung. seducţia şi castrarea. Fantasma în tehnica proiectivă Conceptul de fantasmă apare circumscris în mod obişnuit celui de activitate imaginativă: imagini mentale vii. în fantasmele de seducţie. al doilea ţine de inconştient. însoţite de variate stări afective. Fantezia în accepţia de fantasmă implică "un complex de reprezentări care se deosebeşte de alte complexe de reprezentări prin faptul că nu îi corespunde un conţinut real". Sunt structuri universale. fantasma are următoarele caracteristici.  fa nta sma nu este iluzorie. Teoria asupra originii fantasmelor originare nu este bine definită. Din perspectiva psihanalizei. fantasma are un conţinut manifest şi un conţinut latent. fantezia implică două aspecte diferite: fantasma şi activitatea imaginativă. indiferent de formarea sa psihologică. ele vor să propună o reprezentare şi o soluţie pentru ceea ce îi apare copilului ca o enigmă majoră. cu rol important în dinamica şi economia psihismului uman. concomitent cu ilustrarea interdicţiei. La baza vieţii fantasmatice există fantasmele originare: reîntoarcerea la viaţa intrauterină. originea diferenţei dintre sexe". apariţia sexualităţii. 3. Laplanche şi Pontalis subliniază că. pictură ca forme de manifestare creative. originea. ea este o rea lita te psihică de profunzime da r distinctă de realitatea obiectivă.  funcţia primară a acestor scenarii este de a dramatiza dorinţa inconştientă. primul manifestându-se la limita conştiinţei. fantasma se raportează la origini: "Asemeni miturilor colective. Fantasma se poate baza pe reamintirea unor imagini trăite. realitatea trăită s-ar fi transformat în realitate psihică. În scena originară este simbolizată însăşi originea individului. acţiuni. înţelesul general al simbolului. Pentru Jung fantasma reprezintă un complex de reprezentări căruia nu îi corespunde o stare de lucruri exterioară.. în fantasmele de castrare. susceptibil de o dramatizare vizuală. dramă. care reprezintă implicarea oricărei percepţii pe care individul o poate discerne.

cele pasive. şi include într-o formă metaforică atât elemente inconştiente constelate de situaţia actuală.  Fantasmele sunt rezultatul funcţiei transcendente. trebuie înţelese. dictat de funcţia de autoreglare a psihismului. religioase. Fantasmele active. Sensul acestei fantasme active este cel de compensare complementară. cât şi poziţia conştientului. A doua situaţie corespunde fantasmei pasive. Constituienţii principali ai fantasmei sunt imaginile. O imagine care "nu vine să înlocuiască realitatea şi este totdeauna deosebită de realitatea perceptibilă. dar procesul este acum total opus celui din conştiinţă.  Fantasmele pot fi diferenţiate în raport de gradul de implicare al conştiinţei în elaborarea lor în fantasme active . cel mai adesea sub forma imaginilor. activitate imaginativă. datorită tendinţei lor de a impune nediferenţiat conştiinţei punctul de vedere opus al inconştientului.şi fantasme pasive. putem sintetiza conform teorie analitice următoarele aspecte:  Fantasma este un complex de reprezentări.conştientul are o atitudine receptivă faţă de inconştient . faţă de atitudinea conştientă a persoanei. Declanşarea fanteziei poate fi realizată parţial sau în totalitate conştient. Când conştiinţa domină. În realitatea vieţii cotidiene. suntem martorii unui proces patologic în care fantasmele pasive irup la suprafaţă. pentru a fi integrate în activitate. Fantezia. 14 . fantezia apare ca un simbol care încearcă să caracterizeze sau să interpreteze cu ajutorul materialelor existente un ţel anumit sau mai degrabă o anume linie de dezvoltare psihologică viitoare". în acelaşi timp. din perspectivă cauzală."în esenţă. nu complementar. poate fi înţeleasă. o acţiune sau un produs al unor elemente psihice dotate cu energie". după Jung. elementele inconştiente invadează conştiinţa în ciuda sau tocmai datorită opoziţiei acesteia. putem vorbi de fantezie. Fantasmele pot fi declanşate de o atitudine intuitivă aflată în stare de aşteptare. în dinamica psihică o cantitate mare de energie se sustrage controlului conştient energizând elemente inconştiente. care apare într-o stare relativ disociată a psihicului. Ele încearcă să acopere prin imaginea simbol distanţa dintre realitatea obiectivă şi cea interioară. când intervenţia conştiinţei este absentă. Ea exprimă în structura ei situaţia de ansamblu a psihismului în momentul prezent. fantezia este declanşată fie de o atitudine intuitivă. ca un simptom al unei stări fiziologice sau personale şi. sau de o irupţie a conţinuturilor inconştiente. sensul este de compensare. cer o atitudine critică. Caracteristic. Prima situaţie corespunde fantasmei active. asemenea miturilor. în măsura în care i se poate imprima o direcţie arbitrară. căruia nu-i corespunde o realitate exterioară. fiind o imagine interioară". Sensul fantasmei este compensator. din perspectivă finalistă. fie este o erupere în conştiinţă a unor conţinuturi inconştiente. Apare ca o expresie condensată a situaţiei psihice luate ca întreg la un moment dat. în care funcţia intuitivă energizează conţinuturi inconştiente şi le aduce la suprafaţă în forme perceptibile. este emanarea activităţii creatoare a spiritului. conform funcţiei de autoreglare a psihismului. de aşteptare. creatoare de simboluri a psihicului uman.

absurde? ce elemente ale siluetei a căutat autorul să pună în evidenţă? ce elemente sunt omise. 3. despre starea de spirit. delirul iar în ordine creativă şi evolutivă. siluetele desenate în mişcare. Buck. este important să ne facem o impresie de ansamblu asupra acestuia.U. Arhetipurile îşi exercită funcţia de centralitate. despre rolurile cu care se identifică individul. prin sinteza operată în expresivitatea creativă. nearmonios? ce exprimă figura sau postura lui? este tâ n ă r sa u bă t râ n ? este desena t în mod rea i lst sa u conţine elemente bizare. Originea profundă a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor. Cele înclinate indică un dezechilibru emoţional sau un sentiment de fragilitate. cu problemele sau conflictele specifice care ţin de imaginea de sine (Urban. analizând desenele acestuia. persoana este desenată din 15 . activă. Criterii generale Înainte de a trece la analiza elementelor desenului. Uneori. 1967). (Bender. Interpretarea 3. Urban. de autoreglare şi unificatoare. testul Omului pleacă de la principiul că în desenul unei siluete umane subiecţii îşi proiectează modul în care se percep pe ei înşişi. Aplicarea Instructajul este următorul: “Desenaţi o persoană în întregime”. în frunte cu W. tratate superficial? cine a fost desenat primul: bărbatul sau femeia? Dacă răspundem la aceste întrebări acestea ne pot oferi chiar de la început unele informaţii despre imaginea de sine. halucinaţia. După ce subiectul a terminat. a) poziţia sau atitudinea persoanei desenate: de exemplu. Câteva întrebări care ne pot ajuta să discriminăm unele caracteristici ale personajului desenat sunt: este schematic sau complex? mare sau mic? armonios. i se spune: “Întoarceţi pagina şi desenaţi acum o persoană de sex opus primei persoane desenate”. sugerează o fire dinamică. 3. prin intermediul imaginilor interioare.A. Levy. Machovers). În accepţiunea lui de tehnică proiectivă. de a elabora o tehnică expresivă prin care să putem descrie personalitatea individului. a fantasmelor prezente în vise şi comportamentele asociate: în ordine patologică. Testul Omului (“Desenează o persoană”) 1. executând o anumită acţiune.1. denumite iniţial de Jung "imagini primordiale". 2. Hammer. Natura testului Testul “Draw a person” este rezultatul eforturilor mai multor clinicieni din S. Siluetele desenate cu picioarele depărtate şi cu mâinile ridicate sugerează asertivitate şi dorinţa de afirmare socială. despre atitudinea faţă de sexul opus sau despre maturitatea lui cognitivă. Jolles.

dacă un subiect desenează persoana de acelaşi sex cu lux de amănunte. este clar că subiectul a re un set nega tiv sa u deva loriz a n t fa ţă de 16 . “bestializarea” figurii (atribuirea de părţi corporale animale. îmbrăcăminte masculină. e) omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente: sugerează conflicte în zona respectivă sau lipsă de implicare în sarcină. De exemplu. iar persoana de sex opus în mod superficial. sunt atente la detalierea capului şi a feţei (în special a buzelor. De exemplu: transparenţe neplauzibile (organe vizibile ca la radiografie). Aşadar. cum ar fi masivitatea siluetei. Ca o regulă. atipice. cercei). cu a tâ t se consta tă ma i des a stfel de semne în desenul omului. sexul sau nivelul educaţional al subiectului) sunt foarte relevante pentru că ele constituie ceva din lumea ei interioară. iar apoi o siluetă feminină de dimensiuni reduse şi tratată neglijent din punct de vedere gra fic. f) semne de bizarerie sau de irealism grafic: sugerează conflicte interioare puternice. părul) indică dorinţe erotice intense sau tendinţa de exhibiţionism sexual. îngroşarea. înseamnă că subiectul a evitate să se implice în sarcină. De exemplu. fetele desenează în general siluete feminine cu părul lung. haşurarea excesivă sau multiplicarea unor elemente ale desenului: acesta sugerează importanţa pe care subiectul o a cordă elementului respectiv în via ţa sa .) siluete colţuroase şi fără o unitate corporală (componentele par alipite şi nu alcătuind un tot organic). a şa cum vom vedea. Băieţii imprimă în general în desenele lor elemente care ţin de masculinitate. acest lucru sugerând o identificare normală cu propriul rol sexual. eventual împodobesc silueta feminină în mod discret cu diverse elemente decorative (bijuterii. eventual barbă. evaziune.profil sau din spate. exagerarea. braţe şi picioare solide. etc. colţi. blană. important este atunci când se inversează. acest lucru denotă tendinţe narcisice şi o lipsă de interes sau ostilitate faţă de celălalt sex. buzele. sunt exagerate. Dacă întreaga figură desenată pare schematică. cum ar fi gheare. În mod normal. siluete hidoase sai deformate. De exemplu: dacă un bărbat desenează la început o siluetă masculină impozantă (acoperă toată pagina) şi agresivă (un cowboy cu o puşcă în mână). aceste semne sunt normale. c) expectanţele de rol sexual: ne referim aici la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentând o persoană de acelaşi sex cu subiectul. b) diferenţele flagrante de mărime a personajului masculin faţă de cel feminin sau valorizarea diferită a siluetei masculine faţă de cea feminină: valorizarea este pusă în evidenţă de detaliile grafice ale siluetei desenate. Uneori. individuale (în comparaţie cu vârsta. membre lipsă sau amputate. lipsesc sau. cu o vestimentaţie specific feminină. desenele trebuie să conţină astfel de elemente. Acest lucru poate exprima o dorinţă de evaziune sau de disimulare a subiectului. dimpotrivă. coapsele. g) elemente distinctive. o atitudine ludică. a ochilor şi a părului). d) accentuarea. părul scurt. De exemplu. cu cât personalitatea subiectului este mai deteriorată sau mai marcată de conflicte şi Eul său este ma i primitiv. haşurarea excesivă poa t e sugera tocma i nevoia de a a s cunde sau de a camufla a n umite aspecte conflictuale sau iritante din imaginea de sine. batjocoritoare sau pierderea simţului realităţii. accentuarea detaliilor sexuale (sânii.

care acoperă aproape toată pagina. În ceea ce priveşte ultima varinată. sugerează o atitudine activă. dansând). al concepţiei despre sine şi lume. Ca accesoriu. cât şi aspecte suplimentare care participă la expresivitatea siluetei umane şi pot trăda anumite tendinţe ale subiectului. Faţa este principalul element al expresivităţii emoţionale şi joacă un rol esenţial în recunoaşterea atitudinii sau a dispoziţiei celuilalt. poziţia pasivă de spectator.sexul feminin. Siluetele mici implică sentimente de inadecvare. “Ce-ţi exprimă persoana?” sau “Ce fel de om este?” Adesea obţinem din această anchetă şi date proiective importante despre starea de spirit a autorului sau despre problemele care îl frământă. 3. abia schiţate. Ocuparea preferenţială a spaţiului din stânga indică retragerea în trecut. În fine. înseamnă o orientare spre lume sau spre viitor. acelaşi lucru îl sugerează şi tendinţa de a contura unele detalii corporale (cum ar fi degetele) prin linii ascuţite. Când desenul este executat în josul paginii. 17 . desenele mari. fie nevoia de putere sau de expansiune. Însă cea mai consistentă rămâne de regulă analiza zonelor corporale.2. După Urban (1967). Astfel. persoanele desenate în zona superioară a paginii pot sugera fie că individul se simte fără o bază solidă de ancorare în realitate. replierea spre sine. Pentru ca interpretul să-şi poată confirma intuiţiile sale despre desen. iar cele moi.3. liniile zimţate exprimă agresivitate. Dorinţa de afirmare poate fi indicată de o siluetă desenată cu picioarele depărtate şi braţele ridicate. lipsă de energie. încercând mai degrabă să se identifice excesiv cu rolul masculin agresiv şi dominator. este bine să-l întrebe pe subiect câteva lucruri despre persoanele desenate. Analiza de conţinut Aici se iau în considerare atât modul cum sunt executate diferitele detalii corporale (şi eventual accesoriile lor).Capul este sediul gândurilor. sugerează megalomanie. al emoţiilor. 1. Urban menţionează câteva exemple: siluetele înclinate sugeează dezechilibru afectiv şi instabilitate. Analiza formală Include analiza trăsăturilor grafice şi a spaţiului grafic. prezenţa unei serviete sugerează importanţa rolului şi statusului profesional în viaţa subiectului. Analiza spaţiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului. ca şi al controlului organismului. 3. Liniile întrerupte sugerează nesiguranţă sau anxietate. centrare pe sine sau entuziasm. aceasta sugerează că individul se simte nesigur şi neadaptat. Persoanele desenate în mişcare (de exemplu. Siluetele desenate din profil sau din spate pot indica nevoia de a ascunde sau disimulare. Dacă desenul este plasat clar pe partea dreaptă a paginii. El este sediul conştiinţei şi dirijează adaptarea individului în mediul fizic şi social.

Dacă sunt desenaţi mari. la obsesionalii chinuiţi de inhibiţiile lor afective. fă ă r o deta iere l a componentelor ei (ochii.). urechile etc. Uneori. dar şi – din punct de vedere simbolic – a experienţelor afective. ea implică ideea de mască. Ea exprimă astfel o dorinţă intensă şi infantilă de a primi necondiţionat suport emoţional. Gura este organul de asimilare a hranei. foamea de experienţe noi. capul mic poate indica dorinţa subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui.Subiecţii evazivi. Ele sunt importante în analiză atunci când apar accentuate. Ochii goi pot sugera imaturitate afectivă sau blocaj emoţional. agresivitate sau ostilitate revendicativă. nasul. Desenat foarte abundent. dorinţa subiectului de a-şi scoate în evidenţă masculinitatea sau maturitatea. dar şi funcţia de receptor al informaţiilor din lume. Capul desenat mare faţă de restul corpului poate indica o valorizare a funcţiilor cerebrale. dar şi un reziduu al blănii. Acest mod de a desena apare mai frecvent la fete şi la femei. cei cu deficienţe mentale. mărimea exagerată a capului poate sugera migrene sau cefalee. înnegrit sau foarte haşurat şi adesea în dezordine. Pilozitatea facială sugerează. Uneori însă. ceea ce face ca el să fie asociat imediat cu partea animalică a omului. Aceeaşi semnificaţie o are şi prezenţa sprâncenelor desenate fin. Această trăsătură apare. sugerează dorinţa de afişare a feminităţii sau a erotismului la nivel social. Semnificaţia lor este dată de funcţia urechii privind orientarea în mediu. rezistenţi la testare. incapacitatea de a tolera frustrarea. sugerează o atitudine pasiv-receptivă a subiectului. cu gene fine şi cu o expresivitate erotică evidentă. aşa cum copilul aşteaptă să fie hrănit de mamă. Dimpotrivă. dar şi cei deprimaţi se limitează adesea doa r la conturul feţei. Dacă este prevăzută cu dinţi. Urechile reprezintă un element grafic a cărui omitere din desen nu este semnificativă. Ochii reprezintă şi ei un alt element-cheie al figurii (“ferestrele sufletului”) care asigură expresivitatea feţei. de zâmbet convenţional. o coafură elaborată. care scot în evidenţă dorinţa de afişare a masculinităţii. dezamăgire faţă de lume. exprimând astfel un anumit conformism social. poate indica şi agresivitate necontrolată. Dacă sunt desenaţi mici. dependenţă orală. legată de instincte (sexuale sau agresive). Unoeri. Gura strâmbă cu colţurile în jos exprimă dezgust sau depresie. mai ales 18 . el indică preocupări sexuale şi anxietate vizavi de acest aspect. analog. ceea ce indică posibile sentimente de slăbiciune sau nesiguranţă în această zonă. gura. gura deschisă sugerează o atitudine devoratoare şi revendicativă: dorinţa de a se bucura aici şi acum de plăcerile vieţii. deci o atenţie mare acordată proceselor mentale sau cntrolului emoţional. Desenată cu colţurile în sus. îngrijită şi cochetă apare mai ales în desenele fetelor şi ale femeilor şi sugerează dorinţa de a plăcea şi de a-şi exprima feminitatea. Gura desenată deschisă. în gură apare o ţigară sau o pipă (simboluri falice). după Urban. Accentul pus pe buze implică senzualitate sau erotism. îngrijit. indică închiderea faţă de lume. Părul este atât un element decorativ (mai ales la femei). În schimb.

sugestie întă rită şi de eventua la prez enţă a unor a ccesorii ca re mă resc volumul a cestora sau îi fac să pară mai înalţi (de exemplu. Umerii mici. de suspiciune faţă de ceilalţi sau sensibilitate la critici. 2. cum ar fi furia (“nări fremătând”). Desenat masiv. Orice strangulare vizibilă în desen la nivelul gâtului (guler. ei sugerează o atitudine dependentă. este prez enţa gra fică a unor organe anatomice interne. Atunci când apar în desenul unei siluete feminine. o blocare a impulsurilor cerebrale. musculoşi indică dorinţa subiectului de a-şi exprima forţa şi autoritatea. desenată fin indică feminitate sau slăbiciune. dar tocmai din această cauză mai relevant în desenul trunchiului. tendinţa unor bărbaţi de a desena muşchii trunchiului sau ai abdomenului sugerează preocupări narcisice traduse la nivel corporal prin grija faţă de aspectul exterior. În fine. Un element mai puţin obişnuit. După Urban (1967).Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) şi restul corpului (care constituie atât partea executivă. de masculinitate. ele pot sugera o stare hiper-vigilentă. el are la nivel simbolic o funcţie de canal de comunicare între minte şi corp. între inconştient şi conştiinţă. epoleţi).în condiţii de pericol. trunchiul este şi o expresie a forţei şi a stabilităţii persoanei. de dominare sau de agresivitate. receptiv-pasivă (regresie orală). 19 . el sugerează dorinţa de afişare a masculinităţii. astfel de transparenţe neplauzibile apar la unii schizofreni. Desenată colţuroasă sau pătrată. dar şi al sensibilităţii. Nasul turtit este semnul unei traume sau al unei agresiuni suportate de subiect. modul în care este desenată bărbia reprezintă un indicator social al fermităţii sau al pasivităţii. care dovedesc o lipsă de realism grafic. ovală. Umerii mari. fragili indică senzaţia de neputinţă în a controla lumea şi adesea sentimente de inferioritate. sânii reprezintă un simbol al maternităţii (sursă a laptelui). Fetele desenează în general nasul mic. Desenat mare sau ascuţit. el indică astfel dorinţa de forţă. Astfel. Umerii rigizi.Trunchiul reprezintă zona organelor vitale. limită. pătraţi implică rigiditate în exprimarea impulsurilor. Nasul este în mod tradiţional un simbol falic. Bărbia mică. în timp ce un trunchi subţire sau fragil sugerează sentimente de slăbiciune sau de inferioritate. dar şi la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale sau au probleme somatice majore. 3. între planificare şi execuţie. cât şi sediul impulsurilor vitale). deci a impulsurilor vitale ca r e sunt coordona t e de creier şi puse în a c t prin membre. cravată. De asemenea. el participând astfel la exprimarea de ansamblu a feminităţii. rezultat probabil al pierderii contactului cu realitatea sau al unor preocupări somatice intense. Dacă sunt scoşi în evidenţă. altfel spus: între gândire şi emoţii. Umerii se înscriu pe aceeaşi linie a forţei şi a masculinităţii. uneori încăpăţânare. colier) sugerează deci un control sau. dar este legat şi de expresia unor afecte. Aşadar. În a c ela ş i timp. sugerează forţă şi fermitate. Acest lucru se traduce prin inhibiţii afective sau printr-un control atent al exprimării emoţiilor.

Mâinile desenate la spate. concupiscenţă. cu o tentă erotică evidentă (sânii evidenţiaţi prin decolteu. sugerând lăcomie. Dacă burta este bine conturată în desen (siluete pântecoase). Mai jos este redat desenul unei adolescente. Ele reprezintă deci un servomecanism esenţial pentru adaptarea la mediul fizic şi social. la limită. Dacă este accentuată (prin apariţia unui cordon. Acest semn implică o castrare simbolică a siluetei umane. Atunci când sunt scoşi în evidenţă prin mărime sau vestimentaţie. apucăm sau îndepărtăm obiectele. siluetele cu braţele larg deschise sugerează nevoia de contact afectiv cu ceilalţi sau dorinţa de putere. fragile indică sentimente de slăbiciune şi lipsa încrederii în propria capacitate de a manipula mediul. ea este legată tot de simbolismul oralităţii şi al dependenţei de mamă. medalionul de la piept). ei indică dorinţe erotice intense sau exhibiţionism provocator. De asemenea. accentul cade pe nevoia de indigestie orală. dar şi la cei care au probleme cu stomacul. O interpretare alternativă ar fi prezenţa unor sentimente de culpabilitate legate de impulsurile sexuale sau agresive şi teama de pedeapsă. fragile 20 . Omiterea mâinilor din desen indică sentimente de neadaptare. aviditate. deci autonomia persoanei. tot legat de zona trunchiului. Invers. Burta ca atare este rareori desenată ca element distinct al siluetei.Picioarele asigură deplasarea şi echilibrul.Braţele şi mâinile sunt o componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuinţelor organismului. Ea este locul unde ajung alimentele şi. braţele subţiri. Acelaşi lucru îl indică şi haşurarea intensă a mâinilor.În desenele femeilor. Pumnul strâns trimite la ideea de negativism sau agresivitate. burta este scoasă în evidenţă la femeile care doresc să rămână însărcinate. sânii capătă însă şi semnificaţia unui caracter sexual secundar. Cu mâinile manipulăm. De aceea. fiind un mod de exprimare a feminităţii adulte. picioarele subţiri. 5. dacă centura este mult scoasă în evidenţă. 4. locul unde stau copiii. centură sau curea). cu ele ne exprimăm dorinţa de contact afectiv (“cu braţele deschise”) sau de respingere şi agresare a celuilalt. Pe de altă parte. Tendinţa de a desena picioare lungi şi groase. linia taliei poate transmite unele informaţii legate de controlul impulsurilor. la nivel simbolic. scurte. Degetele desenate ca nişte gheare sau ascuţite (ca nişte spini) sugerează agresivitate. senzaţia de a fi neîndemânatic. ascunse. Uneori. Absenţa braţelor din desen sugerează deci un sentiment de amputare sau de retragere din lume. Braţele lungi indică ambiţie şi aceeaşi nevoie de putere. În fine. Ea separă simbolic trunchiul propriuzis de zona organelor genitale şi astfel este asociată cu controlul impulsurilor sexuale. Cele care apar sub forma unor petale sau a unui ciorchine indică neîndemânare. ea sugerează o socializare a exprimării sexualităţii sau. datorate unui sentiment de culpabilitate vizavi de sexualitate (masturbare) sau de depresie. care să compenseze sentimente de insuficienţă ale subiectului. picioarele lungi. fusta scurtă. părul haşurat. sugerează dorinţa de a-şi ascunde intenţiile sau vinovăţie. ca şi laba piciorului mare sugerează deci dorinţa de independenţă. o inhibiţie a ei.

sau “montate” în mod stângaci pe trunchi indică nesiguranţa sau lipsa autonomiei personale. ele indică nevoia de afirmare a poziţiei sociale sau a virilităţii. Mănuşile apar rareori în desene şi sugerează ascunderea sau reprimarea impulsurilor agresive. În acelaşi timp. şi un element corporal încărcat de semnificaţii sexuale. bâtele. plasată în zona gâtului. a încercat să facă plăcere examinatorului. 6. despre tipul de desen cerut. Şapca sau pălăria reprezintă un simbol al masculinităţii sau al rangului social. a fost preocupat de sine. impulsiv. Acest lucru se observă d multe ori în desenele fetelor prin conturarea delicată a genunchilor sau prin liniile fine ale coapselor. poate sugera controlul exprimării impulsurilor. De asemenea. dar în acelaşi timp este şi un simbol falic. apar în desenele bărbaţilor cu tendinţe agresive sau dominatoare şi care încearcă să compenseze sentimentele lor de slăbiciune sau de incertitudine vizavi de rolul lor sexual. îndrumări. Ea apare frecvent în desene şi de aceea mai curând absenţa ei trebuie privită ca un semn atipic în desenul omului. dispreţuitor. Astfel. dacă apar accentuaţi în desen. ea poate sugera dorinţa de identificare cu rolul masculin. Când apare la femei. De aceea. Raportul final Include: 1. metodic. rigid. a fost iscoditor. auto-depreciativ. descrierea sumară a atitudinii subiectului faţă de DAP: temător. a întrebat subiectul despre timp. cel mai important element accesoriu este îmbrăcămintea. Atunci când apar în desen. autorevelator. ei sugerează regresia la rolul de copil dependent de un personaj surogat matern. Cravata. impresia generală oferită de figurile desenate. în funcţie de tipul şi de accentuarea lor. a cerut suport. apărând mai des la bărbaţi. Picioarele constituie în acelaşi timp. 21 . siluetele desenate pe vârfuri implică ideea de ambiţie sau de evadare a subiectului dintr-un mediu perceput ca frustrant. cât a durat proba. descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare. sugerând deci o revendicare orală a afecţiunii. ca re trebuie să-l descheie pe copil la haine înainte ca acesta să dobândească deprinderile aferente. cum ar fi armele. Buzunarele multiple sau scoase în evidenţă reprezintă nişte “marsupii” miniaturale. Îmbrăcămintea are o funcţie socială specifică. Coapsele scoase în evidenţă prin haşurare sugerează deci preocupări sau conflicte legate de sexualitate. 2. Nasturii sunt un element a socia t cu dependenţa motrică de mamă . hainele protejează dar şi expun corpul privirii celorlalţi. adesea ea caracterizează persoana în ochii celorlalţi şi reprezintă deci un semn al statusului social şi al identificării cu rolurile caracteristice pe care şi le asumă individul. Bijuteriile sau alte elemente pur decorative apar mai des în desenele femeilor şi reprezintă un mod acceptat social de a-şi expune feminitatea sau a-şi pune în valoare corpul. 3. Ocazional. Accesoriile care însoţesc silueta desenată au o importanţă specifică în interpretare. în special la femei. trabucul sau ţigara. vorbăreţ. liniştit. unele elemente masculine.

sexul cu care subiectul se identifică. 5. tratarea diferenţială a figurilor masculine şi feminine: sexul desenat întâi. sexul mai detaliat care ocupă mai mult timp desenatorului. ştersături neobişnuite Interpretare 0 – 4 Nesemnificativ dacă tabloul clinic nu susţine ipoteza 0 –7 Probabilitate mică de existenţă a unei leziuni cerebrală 5 – 9 Tulburare afectivă acută 10 –16 Tulburare afectivă severă 8 –14 Probabilitate mare de existenţă a unei leziuni cerebrală Dinamica personalităţii Examinator Data Total = 22 . degete în formă de gheare 9. schiţarea greoaie a capului 11. linii greoaie şi simple 4. sinteză slabă 5. desene mici. siluetă care se clatină 3. Precauţii Nici o interpretare nu trebuie făcută fără utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. siluete mult prea mari 7. rânjită 11. siluete dezumanizate 5. organe interne vizibile 2. lipsa trăsăturilor faciale 7. mai degrabă decât spectaculară. încadrarea siluetelor cu linii suplimentare 13. trăsături animalice 6. diagramatice 12. figuri şasii 8. sexul mai activ. apăsarea neobişnuită 12. exprimarea neputinţei 8. mărime sau plasare. organe genitale accentuate la siluetă nudă 4. cap mult prea mare 3. gură crestată (buze subţiri) 13. pătată 14. Listă de verificare a tulburărilor severe mentale sau emoţionale: Tulburări severe mentale / 1. rezumat.4. 6. prezentarea lor trebuie să fie discretă. sexul mai atrăgător. multe omisiuni 6. golaşe 15. haşurarea excesivă a ochilor şi urechilor 14. absenţa detaliilor. Nu se recomandă prezicerea dificultăţilor viitoare dacă datele clinice şi anamnestice nu oferă o bază solidă descoperirilor DAP. proporţionalitate slabă Total = afective cerebrale organice 1. capul disproporţionat 2. cu o dispoziţie mai bună. sexul cu cei mai mulţi indicatori de conflict. Când interpretările sunt necesare. respectuoasă şi sinceră. gură căscată. sexul mai apropiat de vârsta subiectului. diferenţa de profil. Chiar şi cele mai bizare desene indică situaţii prezente. discutarea ipotezelor interpretative găsite în catalog. rigiditatea abordării 9. stereotipie 10. haşurare puternică. inconsecvenţa profilului facial 10. siluete rigide.

masiv-mic.Indicaţie: examinatorul va încercui cuvintele care-l descriu cel mai bine pe subiect. raţional-visceral. deschis-închis. uşor Muncitor Încet Raportul cu examinatorul Bun Mediu Rece Suspicios Comportament Normal Aparte Bizar Autist Anxietate manifestă Frunte umedă Palme umede Tremur Dependenţă de examinator Autonom Pasiv Cere ajutor Reacţia la DAP Dornic Interesat Negativ Verbalizare Abundentă Medie Fără comentarii Atitudine defensivă Simte DAP folositor Neutru Critic Implicarea eului Serioasă Aparentă Neprovocat Ştersături Nici una Multe Puţine Atitudine faţă de sine Supraapreciere Realistă Subapreciere Încredere în sine Sigur pe sine Unele dubii Oscilant Limbaj Bun Mediu Defectuos Nivel de inteligenţă Alert Mediu Prost Comportamentul subiectului în situaţia de testare DAP: Impresii privind desenele siluetelor DAP Indicaţie: examinatorul interpretează impresiile sale asupra figurilor DAP desenate de subiect. drept-înclinat. detaliat-grosier. Tratarea Bărbat . prietenos-ostil. Utilizaţi ipotezele sugerate în Catalogul interpretativ. sofisticat-naiv. Rezumaţi descoperirile majore ale DAP. insensibil. chipeş-urât. matur afectivimatur afectiv. natural-artificial. Interpretarea se face prin diferenţiator semantic. curat-murdar. consecvent în tratare-inconsecvent în tratare. 23 . trecând în revistă următoarele atribute polare: Vigurospasiv. adult-infantil. bine dispus-prost dispus. strălucitor-şters. îngrijit Mediu Neîngrijit Postură Rigidă Dreaptă Medie Aplecată Mers Energic Mediu Ezitant Stângaci Strângere de mână F.Femeie Bărbat Femeie Care sex este mai aproape de vârsta subiectului În care desen foloseşte mai multă energie Pentru care desen arată mai multă concentrare Care desen este mai detaliat Care desen este mai înalt Care desen pare mai puternic Care sex pare mai sănătos Care este sexul dominant Care sex arată mai multă mişcare Care sex arată mai multe probleme psihopatologice Ipoteze interpretative Indicaţii: 1. controlat-impulsiv. puternică Puternică Fermă Moale Reacţia faţă de examinator Prietenoasă Plăcută Rezervată Rece Abordare DAP Uşoară Spontană Ezitantă Refuz Energie Rapid Repede. pentru ambele siluete DAP. Aparenţă Curăţenie meticuloasă Medie Neîngrijit Îngrijire Curat. perceptiv-orb. regulat-schimonosit. euforic-disforic. sensibil. capabilincapabil.

fii cine 24 . deci plin de ramuri. înflorit etc. perdele. mare. Cine vei fi tu?" Dacă copilul ezită. Unde sunt ei? Ce fac? Descrie-mi toate personajele începând cu primele pe care le-ai desenat.. flori. a desenării omului. colorat. Se mai pun întrebări circumstanţiale precum: "Tata propune o plimbare cu maşina. animale". "Care este cel mai fericit?". "este bine. părinţi şi fraţi. 3. Ancheta se desfăşoară sub forma unei convorbiri care cuprinde următoarele faze: 1. Cum va fi pedepsit?" 5. frunze. dacă vrei. sau dacă este "moartă". Descrieţi tratarea diferenţiată a sexelor. "Copilul nu a fost cuminte.. Casa simbolizează nivelul gratificării dependenţei. 2. ramuri. fum ieşind din horn. în care se întreabă: "Să presupunem că şi tu faci parte din familie. se poate adăuga: "Ne jucăm că faci parte din această familie. este atractivă etc. vârsta. Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului acestora. indiferent de "valoarea" desenului. cu 103 figuri în 1967. fără urme de viaţă. Se încearcă să se afle care sunt preferinţele afective ale unora pentru ceilalţi. deci dacă prezintă ferestre. sunt considerate variaţii ale temei fundamentale. fără căldură. subiectul. jaluzele. dacă copilul nu înţelege. Se poate adăuga. este întrebat: "Tu pe cine preferi din toată familia?" 4. Integraţi concluziile privind reacţiile şi răspunsurile subiectului la DAP. "Desenează tot ce vrei. fără flori. rolul în familie. Este important să se observe casa dacă este "vie" . iar Persoana desenată. mai descrie-mi această familie pe care ai desenat-o. puternic. încurajarea copilului. copacul simbolizează natura relaţiilor sale interpersonale sau sociale. fără viaţă. fără viaţă. Testul familiei Testele Desenaţi o familie şi Desenaţi o casă. În fina l. "Care este cel mai puţin simpatic?". Pentru fiecare se întreabă numele. un copac. sau este "mort". Examinatorul va urmări încurajând dacă apar inhibiţii şi observând comportamentul în probă. "Care este cel mai simpatic dintre toţi?". Administrarea Consemnul pentru copil este: "Desenează o familie". a relaţiei dintre erou. În aceeaşi măsură. 4. dar nu are loc pentru toţi. sub denumirea "Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică". persoanele dintr-o familie. Aceste aspecte sunt legate în interpretare de felul cum subiectul îşi priveşte dependenţa sau gratificarea afectivă.2. horn. sexul. Cine va rămâne acasă?". Urmează etapa care implică identificarea. Se pun 4 întrebări. obiecte. sau "Imaginează-ţi o familie şi deseneaz-o". Legaţi aceste descoperiri cu “motivele referirii”. Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman. animale. desenul este steril. se analizează gradul în care pomul este "viu". o persoană. "Care este cel mai puţin fericit?" Pentru fieca re întreba re se a da ugă şi un "De ce?". Completaţi rezumatul şi concluziile din raportul interpretativ al DAP cu ideile de mai sus. uşi. 3.

care poate interveni prin schimbarea sexului. poate fi continuată investigarea cu întrebarea: "Ce alt personaj ai dori să fii dintre cei din familia ta?" Se urmăresc reacţiile afective în timpul probei. Dacă copilul şi-a desenat propria familie deşi este suficient să i se ceară identificarea. respectiv personaje foarte asemănătoare ca vârstă. talia mai mare a figurii. care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea personajului desenat. Elementele formale ale desenului sunt împărţite în două categorii: trăsături izolate şi structuri de ansamblu. rolul privilegiat relevat prin anchetă. ne prezintă propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. În interpreta re se compa ră datele din desen cu situaţia reală a copilului în relaţie cu membrii familiei sale. La terminarea desenului copilul este întrebat dacă este mulţumit de desen. Apoi este întrebat cum ar face dacă ar trebui să ma i desenez e încă o da tă . vârstei sau situaţiei personajelor desenate (de exemplu. Interpretare Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. prin identificare explicită. schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi. valorizarea prin atenţie. renunţând la imaginaţie şi fantezie. personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebe). desenarea de la început. distanţarea de celelalte personaje sau mai jos. Se cere în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen. desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe detalii. sex.vrei tu". principiul realităţii. 3. în anumite cazuri. modul de funcţionare al mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. în cazul unei regresii. Dacă copilul intră în joc. personajul poate fi şi un animal. plasarea în planul ultim sau pe marginea paginii. devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului. situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a desenului. travestiul 25 . deplasarea. 2. calitatea şi forţa acestora şi la zona de plasare. În unele situaţii. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea sau tăierea personajului după ce a fost desenat. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul. este întrebat de ce a făcut alegerea având în subsidiar ipoteza că principiul plăcerii este cel care acţionează în identificare. Există astfel trei nivele ale interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic. prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la anchetă. identificarea copilului cu respectivul personaj. conform atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor. nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. detalii supraadăugate. Dintre comportamentele particulare cu valoare diagnostică intervin: 1. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real. sau sub forma unor personaje dubluri. structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial.

5.relaţia dintre nivelele psihismului. reacţiile agresive. a defenselor. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul ei conştient. în toate dimensiunile ei. discipolul lui Goodenough. 5. Schliebe. Arborele este purtătorul în principal a simbolului omului. va purta proiecţia conţinuturilor inconştiente ale imaginii de sine. 4. un arbore apelând la ajutor. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile. unde Rene Stora aprofundează cercetările lui Koch mai ales în ceea ce priveşte aplicarea testului pentru copii. C. testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală. studiază exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. al creşterii şi fecundităţii. Buck. realizând un studiu comparativ. Studii ulterioare au făcut obiectul unor interpretări a testului ca probă de dezvoltare a personalităţii şi stadialităţii intelectuale la copil. a atitudinii în faţa alterităţii. al puterii şi misterului. precum şi a dinamicii conflictuale a personajelor. introduce ideea desenării succesive a unei case. precum şi norme de interpretare. Dolto. Koch consideră arborele că arborele are o mare valoare simbolică. Testul arborelui Istoric În 1928. a unui pom şi a unei persoane. În 1934. a vieţii şi morţii. eleveţianul Carl Koch în urma unui studiu sistematic şi statistic introduce Testul Arborelui. A. cercetători şi practicieni precum F. modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje. un arbore vesel. Studiul său se referă la date din cultura diverselor popoare demonstrând că simbolul arborelui este foarte vechi şi răspândit în practic toate culturile omenirii. precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe. Emile Junker cere copiilor să deseneze arbori şi încearcă prima dată o interpretare empirică în cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesională. cotare şi interpretare a indicilor.Davido desfăşoară studii cu privire la semnificaţiile desenului arborelui la copii. precum şi complexul oedipian. reacţiile depresive. fenomenul de regresie este evident. în final un arbore mort.reprezentând un maxim de cenzură. standardizat ca administrare. Testul a fost rapid adopat în Franţa. Desenarea unui arbore. În planul dezvoltării psihice. un arbore îngheţat. În 1949. al verticalităţii. când apar animale în desen. În 1947. analiza identificării şi a nivelului acesteia. testul HTP. un arbore în suferinţă şi. În general. conştient sau inconştient. R. Subiectului i se cere să deseneze un arbore oarecare. 26 Teorie . dar şi în cel al fantazării pasive. DE asemenea. dar şi a gradului de organizare a acestor instanţe. structurală . Canard.

Lărgimea coroanei. 9. 27 . Masa de lucru nu trebuie să fie moale. Interpretare Desenele comportă două nivele de analiză. formal. unde liniile sunt prea apăsate. ce accentuează. indiferent care. cum şterge. După terminarea desenului se poate cere: Desenaţi un alt arbore. ale cărui consecinţe au persistat până în prezent. Un prim nivel. dar închizând ochii. 4. Instructajul indică: Desenaţi un a rbore fructifer. dificultăţile actuale ale persoanei. Solul. simptom. Faptul că aceste caracteristici par să se organizeze în diferite tipuri de constelări sau modele îi permite autorului să realizeze tipologii de "copii-problemă". centrat pe indici cu rol de semn. 2. străin şi efortul său de autocontrol. indiferent ca re. 12. indiferent care. Forma coroanei. Trunchiul. Desenul III: Desenaţi un arbore din vis. contextuală şi a simbolurilor apărute în desen.Descriere şi administrare Instructaj: "Desenaţi un arbore fructifer. Libertatea faţă de consemne. da r nu un bra d. dar nu un brad. 5. Desenul IV: Desena ţi un arbore. Desenul II corespunde reacţiei faţă de situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă deci modul de adaptare la mediul său obişnuit. Pentru desenul II: Un a lt a rbore. În administrarea autoarei se dau patru desene. Desenul IV poate revela un traumatism sau un conflict acut al copilăriei. Poziţia în pagină. Stora publică tabele standardizate şi profile de personalitate în funcţie de constelaţiile de trăsături pentru criterii precum vârsta şcolară. Trăsături dominante. din ima gina ţie. R. Crucea. cere şi analiza calitativă. Haşurări sau înnegriri ale desenului sau părţilor din desen. Koch şi discipolii săi aplică testul arborelui mai ales pe copii. cât de bine puteţi. pe baza unor studii experimentate realizate pe vârste între 4 şi 15 ani. un a rbore ca re nu există în rea l ita te. 11. Interpretarea nu se opreşte la analiza formală. unde liniile sunt nesigure. Puteţi folosi întreaga pagină". ce şterge. Înălţimea totală. Material: foaie A4 şi un creion. 8. ce verbalizează şi cum. unde trece cu vederea. Simetria. 3. ce exprimă comportamentul nonverbal. 15. perioada de şcolarizare şi preadolescenţa. Stora indică semnificaţii pentru fiecare dintre caracteristici precum şi frecvenţa lor la copii. şi a nivelelor de inteligenţă şi afectivitate. 10. unde insistă. Trăsături suplimentare. Apar diferenţe semnificative de aplicare în tehnica dezvoltată de Renée Stora. 7. Stora standardizează analiza formală a indicilor pe baza unei fişe care cotează 177 caracteristici grupate în 15 rubrici: 1. Ieşiri în afara paginii. Se va urmări procesul desenării: de unde începe să deseneze. Pentru Stora primul desen reprezintă reacţia persoanei în faţa mediului necunoscut. Rădăcinile. Diferenţiază semnificaţia pentru fiecare nivel de vârstă şi pentru cele două sexe. Înălţimea coroanei. debutul şcolarităţii. Desenul III informează despre dorinţele rămase nesatisfăcute. Specificitatea acestor indici se relevă însă în planul analizei corelative. contextuale. 6. 13. O gumă. realizează studii statistice pentru diferiţi indici şi tabele de frecvenţă pentru 58 de indici în funcţie de vârsta subiectului. 14.

Mărimea desenului Desenul foarte mare indică entuziasm dar de tip compensatoriu. indică în plus nevoia de sprijin. accentuări prin linii groase. cu o relativă deviere spre stânga care poate fi considerată normală. iar dacă desenul este dezorganizat. plasarea în partea stângă extremă a paginii indică orientarea predominantă spre propria persoană. impulsivitatea sau lipsa totală de simetrie indică tendinţe de exteriorizare necontrolată. fiinţe în afara instructajului. Simetria evidentă a desenului sugerează dominanţa logicului şi controlului. în partea de sus. 4. Perspectiva Desenele schematice din câteva linii indică tendinţa de a evita. 28 . de asemenea nesiguranţă şi timiditate. tendinţa de a ceda. entuziasm. 5. invers. indică tendinţe de exteriorizare. cu precizie. În interpretare. suport afectiv. umbrirea până la înnegrire indică nu numai anxietate ci şi agresivitate legată de simbolismul părţii respective. cam 15% de la bază. Distorsiunile care apar. liniile desenate ordonat. dependenţa subiectului de ceilalţi. Plasarea în josul paginii indică stare depresivă. O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugerează probleme legate de imaginea corporală. indică de asemenea un conflict interior legat de simbolismul părţii distorsionate. chiar teama de "dezmembrare". invers.Ca regulă fundamentală. depresie. 2.orientarea spre exterior. Liniile schiţate indică în general anxietate (cu excepţia profesioniştilor). spre dreaptă extremă . posibil datorită lipsei de siguranţă. nesiguranţă interioară. nesiguranţă. cele uşoare. negre sugerează agresivitate. indică tendinţe de exteriorizare lipsită de control indiferent de celelalte calităţi menţionate până acum. deci cărora li se adaugă alte obiecte. Calităţile liniei Liniile puternice. 3. impulsiv. presante. Omiterea unor părţi importante ale figurii desenate poate fi considerată ca ne-accidentală şi poate fi interpretată prin efortul subiectului de a face faţă unei probleme interioare ameninţătoare. eu slab. legate de semnificaţia simbolică a acelei părţi ceea ce se exprimă prin evitarea conştientă a acelei părţi. Liniile desenate fără grijă. abia vizibile indică abandon. cu atât putem vorbi de compulsivitate şi rigiditate. punctarea foarte apăsată. Umbrirea sugerează de asemenea anxietate legată de parte de desen umbrită. dar cu cât această simetrie este mai accentuată. 15% de la marginea de sus a paginii. Tratarea diferenţiată (exprimarea unei atenţii relativ neobişnuite pentru unele părţi ale desenului). optimism. unde predomină controlul şi grija indică această capacitate de control a persoanei. reluarea unora dintre părţi. necontrolat. Desenele incluse într-un peisaj. Ştergerea prea apăsată a unei părţi indică acelaşi lucru. Plasamentul desenului în pagină Plasarea "normală" este cea centrală. analiza se poartă succesiv asupra următoarelor aspecte: 1. eu slab. Desenele mici indică o stimă de sine scăzută. sentimente de inadecvare. precum mărimea exagerată a unei pă r ţi în ra p ort cu celelalte.

interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului distingând între un nivel stabil: scheletul copacului . Linia solului. trăieşte în elementul comun – pământul – inconştientul colectiv. dar rădăcina este protejată de orice intervenţie artificială. Rădăcinile. subteran. atitudinea prevalentă. profunzime. este viaţa invizibilă. cu atât exprimă greutatea mişcării. Pentru a putea avea o impresie cu adevărat autentică. cerul. Ramurile coroanei. În continuare. această formă se întâlneşte la pomii fructiferi. inconştient. Trunchiul conduce ascendent de la bază spre vârful copacului. dar niciodată la măr. neregularităţi la baza trunchiului este considerată un indicator pentru traumatisme legate de momentul naşterii. Simbolic rădăcinile reprezintă originea. şi a unor probleme legate de reprezentările originii. care separă aerul de pământ. pot fi tăiate. relaţiile dintre diferitele nivele ale psihismului.rădăcini. fructe. Baza trunchiului este aproape de rădăcină şi este de asemenea legată de apariţia pe lume. Copacul este înrădăcinat în lumină şi în pământ. două moduri de a fi într-unul singur. legătura cu spiritul. Copacul creşte în două direcţii – ascendent şi descendent. devenirii proprii până în momentul desenării. simbolic. Impresia generală pe care o face desenul. peisaj. suportă proiecţia situaţiei inconştientului şi sunt desenate mai ales de copii şi în situaţia unor tulburări nevrotice sau mentale.6. Apariţia unor ierburi. În natură. trăieşte în lumină şi prin lumină dar trăieşte de asemenea în întunericul pământului şi prin pământ. arată ca o rădăcină întoarsă invers. Puterea luminii şi a pământului se întâlnesc în copac. Trunchiul suportă reprezentările eului stabil şi a transformărilor de-a lungul vieţii. prezenţa lor la adult fiind un indicator al tulburărilor afective (până la regresie afectivă). Rădăcina este închisă în pământ. fără ea copacul nu s-ar susţine. ansamblul experienţelor primitive. ca o renunţare la pământ. autocontrolul. cel care interpretează îşi poate pune întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă brusc desenul ar fi viu? Va cădea datorită slăbiciunii!? Exprimă furie! Exprimă tristeţe şi abandon! Exprimă forţă vitală! Care ar fi impresia pe care o creează viu fiind? Acest tip de analiză poate duce la ipoteze privind structura personalităţii. ci două moduri de a fi. Rădăcina se hrăneşte din pământ. o viaţă dublă. este închisă în pământul care hrăneşte toţi copacii. coroană şi ramuri. Rădăcina este un copac întors. trunchi. de momentul naşterii la suprafaţa pământului. de intrarea în viaţă. se întinde în pământ. Copacul îşi poate pierde ramurile. Cu cât baza trunchiului se divide ca o rădăcină. legătura cu pământul. Trunchiul reprezintă elementul 29 . şi elementele de decorare: frunze. este deseori linia care separă două tipuri de existenţe – nu numai conştientul de inconştient. Rădăcina este cea mai durabilă parte a copacului. fiind cel mai frecvent desenat. Adică. nu greutatea omului mort care este înţepenit. ci greutatea omului mort care trăieşte (nevroticii desenează rădăcina la fel de mare ca restul copacului). Mărul este prototipul pomului fructifer. uneori la păr. Rădăcina este simbolul pentru invizibil.

echilibrarea diferitelor părţi. prin trunchi expresia primitivă. purtător. Ramurile împreună cu coroana exprimă modul de organizare mentală.  Partea stânga . Pornind de la aceste date. atitudinea dominantă etc. viitor. feminitate. se pot analiza şi interpreta desenarea frunzelor.median şi menţine echilibrul între partea stângă şi cea dreaptă. şi orizontala care desparte pagina în jumătatea de sus şi jumătatea de jos. Accesoriile reprezintă nevoile de reprezentare în contactul şi interrelaţia cu ceilalţi. proiecţia spirituală. verticala care desparte pagina în jumătatea ei dreaptă şi jumătatea ei stângă.cu cât suntem mai departe de centru şi mai aproape de margine proiecţia aspectelor care ţin de trecut. relaţia cu autoritatea paternală. integrarea în natură etc. dependenţa de afectivitatea maternală. instinctuală şi dominaţia pulsională ajunge spre zonele superioare. stabil. În coroană se organizează trunchiul. dar şi modalitatea de apărare sau atac faţă de lumea exterioară. Direcţiile centripete sau centrifuge ale ramurilor. situarea predominantă într-una sau alta dintre aceste zone. aceste funcţii conferă trunchiului statutul de cel mai stabil element . orientează spre ipoteze diferite privind maturitatea afectivă. 30 . relaţia cu pământul. cerul.sus este zona de proiecţie a pasivităţii. Coroana şi în special extremităţile acesteia formează zona de contact cu mediul. durabil. Realitatea este invadată de aceste forţe primitive care nu sunt. cu originea.  Partea inferioară a paginii exprimă inconştientul. de respiraţie. pasivitate.  Partea stângă a paginii va suporta.trunchiul este centrul: element vertical. de relaţie reciprocă interior-exterior. transformate de către intelect. Dispoziţia arborelui. gradul de diferenţiere la care a ajuns individul. Astfel prin expresia grafică a coroanei vom obţine informaţii despre modul de relaţionare şi gradul de inserţie al subiectului în mediu.  Partea superioară suportă reprezentări care ţin de aspectele conştiente. de mediu. neperisabil. În acest sen. extraversie. reprezentări legate de activism. a florilor şi fructelor precum şi nevoile de sprijin exprimate prin elementele de peisaj: animale. substanţial. extroversie. având totodată funcţia de susţinere a coroanei.  Partea dreaptă. . spaţiu "spectatorului vieţii". relaţia cu aspiraţiile. Interpretare Cadrul interpretativ general este constituit plecând de la schema grafică a lui Max Pulver conform căruia se disting semnificaţii diferite ale diferitelor zone ale hârtiei. corespondente simetriei liniilor de demarcaţie ale unei cruci. păsări. bogăţia sau sărăcia coroanei în corelaţie cu gradul de coordonare şi organizare sunt indici majori pentru coroană şi rădăcini. schema de interpretare Grünwald-Koch are următoarea configuraţie:  Pagina de hârtie este virtual împărţită în patru părţi egale. conştiente. relaţia dintre interior şi exterior. de asimilaţie. decât în mică măsură.

a trebuinţelor şi instinctelor. Experimentul asociativ-verbal (TAV) Cercetarea psihologului englez F.  Colţul din stânga jos. şi că numărul de cuvinte induse de cuvântul inductor este limitat. are ca simbol apa. Jung observă că există anumiţi indici care scot în evidenţă un anumit blocaj al subiectului în asociere. Subiectul trebuie să răspundă cât mai repede la fiecare printr-un singur cuvânt indus. respectiv emergenţa în afară. un defect de memorie? Exemplu de indici: subiectul nu-şi dă seama de timpul de latenţă mult prea mare. zona conflictelor legate de debut. ca suport pentru reprezentările legate de origine. Colţul simetric. zona înfruntării active cu viaţa. la Zurich. colţul din stânga sus poate fi simbolizat de aer. în 1904.Jung inventează. la sfârşitul secolului al XIX-lea. Zona dreaptă . are ca simbol pământul. cuvântul indus impunându-se subiectului. 6.jos. 31 .  Delimitând pagina de-a lungul a două oblice. Nu cumva aceşti indici aduc la suprafaţă altceva decât. înspre vid. dar în acelaşi timp sfârşitul. Experimentul se desfăşoară în 2 etape: 1. a "nostalgiei" pământului. Se cronometrează timpul de reacţie al subiectului . moartea. fixaţia la stadii primitive. infern. neant. asupra asociaţiilor de cuvinte (experimentatorul pronunţă un cuvânt şi subiectul răspunde imediat prin cuvintele care-i vin în minte) a arătat că raportul dintre fiecare cuvânt indus şi cuvântul inductor nu este arbitrar. Experimentatorul citeşte lista de cuvinte . debut. Galton.ultima silabă rostită de psiholog şi prima silabă rostită de subiect. Colţul din dreapta sus are ca simbol focul. zona pulsiunilor. de exemplu. Sub influenţa acestei cercetări şi a metodei psihanalitice a asociaţiilor libere descoperită de S.stimul. regresie. cădere.  Simetric. reprezentări legate de materie.  Partea din dreapta jos. Dacă subiectul nu este conştient înseamnă că în interiorul psihismului său există formaţiuni care strâng informaţii şi care activate pot duce la blocaje. demonic.. Jung lucrează iniţial cu o listă de 400 de cuvinte în ideea de a oferi un câmp cât mai mare de stimuli. naştere. Se cronometrează timpul în sutimi de secundă.sus. Ulterior această listă se reduce la 100 de cuvinte stimul. *pauză aproximativ 15 min. un test de asociaţii de cuvinte care va fi considerat primul test proiectiv. ca punct suprem al aspiraţiei. zona stângă . CG.Freud. Important este ca subiectul să răspundă cu primul cuvânt care-i vine în minte. dreapta jos.

În acelaşi fel putem discuta şi despre arhetipul patern . Se întreabă subiectul . Falsa reproducere . Aceştia scot în evidenţă o tulburare a funcţionării conştiinţei. inconştient matricial .5 puncte 32 . mişcări. Cuvintele pot activa.complexul matern.timpul de reacţie prelungit (deasupra mediei probabile .complexul patern.răspunde cu acelaşi cuvânt pentru mai mulţi stimuli 0. râs 6. anumite complexe inconştiente. proastă înţelegere a cuvântului stimul 5. Arhetip . inconştientul personal . iar această activare a inconştientului poate duce la obnubilarea conştientului. Indicatorii de complex 1 punct 1.falsă memorie şi se notează noul cuvânt În interpretare ne interesează indicatorii de complex. subliniază Jung.complexul contrasexual… Toate aceste concluzii au fost obţinute de Jung în urma experimentului asociativ verbal. neînţelegerea.se adună toţi TR şi se fa ce media . Această tulburare se datorează faptului că ceva din cuvântul stimul deşi a fost auzit clar de conştiinţă s-a lovit de ceva din inconştient.este f blocat 3. Nonreacţia . intrauterine pe care se mulează elementele dobândite după naştere). să-şi aducă aminte cuvintele prin care a răspuns iniţial cuvântului stimul.nucleu formativ cu care venim pe lume. 2. Stereotipii .atunci când se depăşesc 30 sec şi nu dă nici un răspuns .şi se notează cu • Răspunde printr-un alt cuvânt . Reacţii neconforme 8. 2. Neologisme. se poate calcula şi abaterea standard . Arhetip matern → experienţă → complex matern (elementele centrale sunt elemente arhaice.şi se notează cu + • Subiectul nu-şi aminteşte . Greşeli de pronunţie 7. TR .inconştientul are 2 nivele: 1. Repetarea.tendinţă formativă a psihicului .ceea ce face ca un anumit lichid să se cristalizeze într-o formă mereu aceeaşi. Subiectul poate răspunde astfel: • Cu acelaşi cuvânt . Se calculează timpul mediu de reacţie .Eşti sigur? .în etapa II a experimentului când subiectul răspunde cu un alt cuvânt decât cel iniţial.medianei). Arhetipul este o virtualitate pură (de exemplu arhetipul matern). în care există arhetipul. arhetipul contrasexual . Subiectul trebuie să încerce să repete. limbaj dur (ieşire din conştient) 10. Reacţii prin şir de cuvinte sau propoziţie 9.dacă un indice depăşeşte abaterea standard cu 2 unităţi ⇒ TR prelungit. El a descoperit că un cuvânt sau altul din listă se leagă de una sau alta din faţetele acestor complexe. Indicatorii comportamentali .Da… 4.mimică. Teoria complexelor la Jung .2.

Vagin 52. Răspuns în limbi străine 3. 9.Rapaport (60 de cuvinte ) 1. 15. Datele obţinute se pot stoca într-un tabel: pentru fiecare cuvânt se trece suma de indicatori de complex. care fiind destul de laborios. Mamă 43. 4. de interpretare a experimentului asociativ verbal intervine şi o a 3-a etapă. Prietenă 28.masă. o etapă de context. Foc 51. Tutun 33 . Rasă 47. Ecran 29. Muşcătură 41. În modul de analiză. rogi subiectul . Testul asociativ verbal . Jung foloseşte multă vreme acest experiment. 10. Apă 48.să exprime ce asociaţii personale îi vin în minte.stereotipii mascate. Fermă 53. poartă care în mod normal este visul. Complexul astru . Taxi 42. 11. Lumea Dragoste Tată Pălărie Piept Cortină Trunchi Băutură Petrecere Mişcare circulară Carte Lampă Medicament Scaun Prieten Penis 21. 5. În acest timp subiectul este lăsat liber sau se continuă cu o altă activitate. 3. Radiator 27. verde . Perseverarea (în aceeaşi arie tematică). de materialul care evocă funcţia arhetipală a psihismului uman (analiză la nivel transpersonal). Râs 36. de exemplu apă pat. Homosexual 26. 12.1. Hârtie 25. descoperirea indicatorilor de complex şi desigur conturarea constelaţiei.Social 54. 13. Ramă 31. Asupra acestor asociaţii se va purta analiza jungiană: • Analiza de tip personal . 8. Scopul experimentului îl reprezintă activarea inconştientului.cel mai puternic .scaun… 2.indică un mecanism de apărare Etapa II se realizează după 15 min. care este cel mai activ. Supt 49. 7.este acel complex care a strâns cea mai multă energie. 2. Bărbat 32. 16. Taxe 56.încearcă să se găsească o legătură cu viaţa reală a subiectului (analiza reductivă) • Analiza simbolică propriu-zisă în care materialul asociativ este analizat în funcţie de materialul mitologic. Fiu 55. Se realizează constelaţii între complexe. Masă 44. Sfârc 46.într-o şedinţă analitică . Constelare → dinamică în psihism → relaţii. TR foarte scurt . activări între complexe. geantă . Munte 23. Film 34. este mai târziu înlocuit cu tehnica interpretării visului. 14. Orgasm 33. Tăietură 35. Totuşi acest experiment poate fi cu succes folosit atunci când te afli în prezenţa unui pacient foarte blocat sa u de exemplu a unui pa cient ca re nu visea z ă . Cal 50.versiunea psihanalitică . asociativă. Vacă 45. Sinucidere 22. Casă 24.În a ceste ca z u ri experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca o poartă regală de intrare. Masturbare 30. 6. După ce ai găsit cuvântul cheie.

17. Act sexual 59. de anchetă. Se poate insista doar în etapa următoare. Teama 5. ci doar se consemnează ca atare. Mielul Conţinut-ţintă: rivalitatea fraternă şi problemele legate de sevraj (dependenţa maternă). nu se fac aprecieri ♦ copilul nu trebuie să ştie ce se urmăreşte prin test. Se insistă pe fa p tul că poa t e să spună tot ceea ce gâ n deşte şi că nu există răspunsuri bune sau greşite. Doctor. Întuneric Deprimat Izvor Cupă 37. 2. accentul cade pe ele. 34 . 4. 3. ceea ce ar orienta copilul spre ele). insistându-se că este un test de imaginaţie. 20. 1. de cele mai multe ori. Pentru copiii ca r e nu a u a v ut nici o experienţa în legă t ură cu moa r tea . 18. Apare în 1950 şi este reeditat în varianta finală în 1971. Fabula înmormântării Conţinut-ţintă: instinctual agresivităţii. Standardizarea testului presupune: ♦ povestirile se citesc fără titlu ♦ cu o voce clară şi egală (fără intonaţie – povestirile au elemente dramatice şi. Spital 60. 19. dorinţele legate de moarte. Dans 39. 7. Fiică 57. Inversarea nunţii Conţinut-ţintă: fantasma legată de camera părinţilor şi gelozia pe cuplul parental. În cadrul terapiei testul poate fi folosit şi pentru adulţi atunci când apare o problemă psihanalitică nerezolvată. Copilului i se citesc mici poveşti iar sarcina este ca el să continue povestea. Femeie 38. Oraş 58. Câine 40. ♦ trebuie să fi şi cald şi amabil dar neutru ♦ nu se dau sfaturi. Fabulele Düss Este o probă care simplifică principalele concepte din psihanaliza dedicată vârstei infantile (până la 12 ani). unde nu a p ar e cuvântul „moarte”. Este un test dedicat Eului şi complexului Oedip. se poa e t citi o varia n tă a a c estei povestiri. el poate fi tulburat în momentul în care conştientizează faptul că povestirea se suprapune peste povestire. Testul cuprinde 10 fabule: Păsări Conţinut-ţintă: fixaţia copilului pe unul dintre părinţi sau independenţa sa. ♦ niciodată nu se fac remarci asupra răspunsurilor copilului.

6. Fabula despre noutate Conţinut-ţintă: frica subiectului. pentru fete şi pentru băieţi) Conţinut-ţintă: constelarea relaţiilor oedipiene. Deodată începe un vâ nt puternic ca re scutură pomul şi cuibul ca de la pă mâ nt. Plimbare cu mama / tata (2 variante. că nu se va mai întoarce niciodată acasă. Prezentarea fabulelor 1. În timpul petrecerii copilul se ridică brusc şi se duce singur în fundul grădinii. a) Fabula înmormântării / b) Fabula călătoriei a) Înmormântarea vine pe stradă şi oamenii întreabă cine a murit. De ce? 3. tendinţa spre angoasă. Fabula aniversării nunţii Este ziua în care părinţii îşi aniversează căsătoria. Fabula despre teamă Un copil mic spune foarte încet: „Oh. Fabula cu obiectul confecţionat Conţinut-ţintă: caracterul posesiv. Visul urât Conţinut-ţintă: are un caracter deschis. Tatăl zboară repede pe pomul alăturat. Cele trei păsări se trezesc speriate. ce frică îmi este !” De ce oare îi este aşa de frică? 35 . Tata şi mama se iubesc foarte mult şi serbează veseli această zi. Mieluşelul se juca toată ziua lângă mama lui şi în fiecare seară primea de la ea lapte bun şi cald de băut. autopuniţie. Ce a făcut mieluşelul? 4. Fabula pasării Tatăl. fricile subiectului. aşa de departe. dar ce face puişorul? Şi el ştie să zboare puţin. Mama zboară pe alt pom. dorinţele mascate ale subiectului). tu poţi să mănânci iarbă verde. care-i plăcea foarte mult. permiţând conturarea conţinuturilor puternic activate (controlul activărilor anterioare). mama şi cu puiul lor dorm împreună în cuibul lor pe o cracă. Fabula mielului A fost odată o oaie care avea un mieluşel şi amândoi erau la păscut.Conţinut-ţintă: se explorează temerile copilului. Lumea răspunde: cineva din familia care stătea în casa de jos. dorinţele sale (care au fost activate de fabulele anterioare). Într-o zi oaia a adus şi un alt mieluşel. Cine poate fi? b) Cineva din familie a lua trenul şi a mers departe de tot. mult mai mic decât primul. Fabula despre elefant Conţinut-ţintă: complexul castrării. 8. 2. Apare un conţinut latent (ex. Se explică anxietatea. Oaia nu avea lapte destul pentru amândoi mieluşeii şi atunci a spus mieluşelului mai mare: nu am lapte pentru voi doi. 9. încăpăţânarea (regresie la stadiul anal). 10. Cine ar putea fi acela? 5. 7.

Explorarea agresivităţii. Îi va da oare mamei acea figurină? 8. când copilul se întoarce de la plimbare şi merge în cameră. pe care-l iubeşte. de fraţi. Subiecţi adulţi: Prezentarea fabulelor se face ca pe un exerciţiu de imaginaţie. Ce va face cu figurina? Mama-l roagă sa i-o facă ei cadou. Subiecţi copii: Povestiţi istorioarele într-un mod viu. Ce s-a schimbat la elefant? 7. Au fost foarte veseli. Dorinţele şi angoasa subiectului.6. Explorarea angoasei şi autopuniţiei. Revelarea complexului castrării. Încă este foarte adormit şi spune: „Vai ce vis urât am avut!” Ce o fi visat? Consemn general: spuneţi subiectului că îi veţi povesti mici istorioare pe ca r e va trebui să le continue. Explorarea complexelor determinate de sevraj. care nu ar face decât să deplaseze atenţia copilului. Ce o să-i spună mama? 10. şi precizaţi dacă răspunsurile sunt prea scurte sau insuficient de explicite. Când s-au întors acasă băiatului (fetiţei) i se pare că tata (mama) are o altă expresie decât de obicei. Testarea problematicii anale. Nu prezentaţi niciodată titlul fabulei. Dar copilul poate face ce vrea cu ea. Şocul legat de camera părinţilor. Aveţi grijă să nu influenţaţi copilul prin elemente dramatice supra-adăugate sau superflue. pentru că modul în care gândeşte este bun. Într-o zi. direct şi colorat. Fabula cu obiectul confecţionat Un copil a făcut din plastilină o figurină (un turn) şi este foarte mândru de acesta. găseşte că elefantul s-a schimbat. culpabilităţii. Elefantul este foarte drăguţ şi are o trompă mare. Fabula despre noutate Un copil vine de la şcoală (de la plimbare) şi mama îi spune: înainte de a-ţi face lecţiile trebuie să-ţi spun ceva. Controlul fabulelor precedente. dorinţei de moarte. 36 . Plimbare cu mama sau tata Un copil (o fetiţă) a făcut o plimbare foarte frumoasă în pădure cu mama sa (cu tatăl său). Ară t aţ i subiectului că poate spune tot ceea ce gândeşte. Nu este un test de inteligenţă. a caracterului posesiv şi obstinat. surori. Conţinuturi latente Düss Fabula 1 Fabula 2 Fabula 3 Fabula 4 Fabula 5 Fabula 6 Fabula 7 Fabula 8 Fabula 9 Fabula 10 Fixaţia sau independenţa subiectului faţă de unul dintre părinţii săi. De ce? 9. autopuniţiei. Fabula despre elefant Un copil are un elefant de cârpă. Nu există răspunsuri bune sau greşite. gelozie pe cuplul părinţilor. Visul urât Un copil se trezeşte devreme dimineaţa. Decelarea constelaţiei oedipiene.

79. 73. Materialul acestor teste trimite la situaţii în care Eul încă mai deţine un control. N – lucruri legate de patologie. 31. 32. 58. 5. 10. Itemii reprezintă 7% din total şi sunt: 7. 68.  Structura tematică: sunt 7 structuri tematice: 1.8.. 80. Rotter este primul care realizează un asemenea test în SUA. 70. Toate aceste întrebări vor fi analizate şi din prisma afectivităţii. 11. – se referă la formarea personalităţii. 43. 75. 41.. 78. 21.. 23. 59. Se folosesc 80 de începuturi de frază ca. 53. 12. 67. la familia de origine. 46. 20. 3. afecte negative. 57. 30. 38. agresiv şi „0” = răspunsuri fără încărcătură afectivă şi personală.. 77. relaţiile cu alţii. la copilăria subiectului. T – trecutul subiectului în general. 4. 62. Testul lui Rotter a fost dezvoltat. 37 . 45. răspunsuri pozitive. 29. 15. 47. 69. 6. „-” = depresiv. 2. 56.. 51. Itemii reprezintă 4% şi sunt: 55. 66. 63.. de exemplu: „Îmi place.”. 49. răspunsuri fără raportare directa la subiect. 22. 35.imagine de sine. 39. Itemii reprezintă 12% şi sunt: 3. sub denumirea de Test de completare asociativ-verbal. 65. 61. „Nervii mei. 50. F – familia posibilă virtuală / actuală a subiectului. 8. 14.. 34. 16.. 7. 28. 54. Itemii sunt în proporţie de 21%: 2.. M – modul în care e reprezentată în proiecţie alteritatea (ceilalţi). 24. 72. 25. 48. 76. Diferenţa dintre experimentul asociativverbal şi testul de completare se referă la nivelul de regresie. 33. 42. 19. 6. G – generalităţi. 5. 26. 64. Teste de completare – Testul Rotter Dezvoltarea experimentului asociativ-verbal (principiu de tip paradigmatic) a dus la construirea testelor de completare. autoapreciere. 60. transformându-se într-un test clinic. 37.. 4. părerile despre viaţă ale subiectului.”. 71. 17. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 18. regresia posibilă în aceste teste fiind de nivel sintagmatic. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 27.. P – se referă la conţinuturile legate de Ego . Acest test se poate cota din mai multe perspective:  Gradul şi sensul implicării afective: fiecare răspuns este cotat cu „+” = trăiri afective pozitive.. Întrebările pentru această structură tematică reprezintă 52% din total şi sunt: 1. 36. 9.etc. 40. 74. 13. 52.

6.... 38 . Oboseala mea.. Când sunt sincer cu mine. Bucuriile mele. 54. Fără îndoială că. Rezultă cele trei procente: „+” 56%.. Împreună. Tatăl meu... 35... 44. N-am izbutit să. rezultând trei sume. Testul ROTTER – completare de fraze 1. 30. Am reuşit să.. 61... 38... Cei mai mulţi oameni. 11.... Cel mai bun prieten al meu. Familia mea..... 46.. Clipa cea mai fericită. 47. 14. 53. 65. Singura mea plictiseală. La locul meu de muncă. 27.. 52. Ştie toată lumea că. 80. Pe mine mă frământă.. P).. Câteodată....... 6+..Răspunsurile se mai codifică după două categorii:  E – răspunsuri direct erotice.. În inima mea. 23........ 73.... 18. 41.. Viitorul. 49.... Cititul. Profesiunea mea. 71. În orice caz. La şcoală. Când eram mic. 67... Totdeauna eu. 36. Eu gândesc..... 15. Se însumează în cadrul fiecărui grup tematic de itemi (ex.. 39. 9..: pentru P 1-... Mi-e greu să. Căsătoria.. Viaţa mea.. 4+.. 51. 10... etc. 16. „” 39%.. 5. 17. În fiecare zi.. Trecutul meu........ 69. 34... Pe străzi. 62. 66. 64.. 37... 57.. 55. 12. 22. 74..  D – dacă în răspunsurile subiectului găsim elemente clar ilogice. 15+.. 70...). Când muncesc. Se procedează întocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.. Cea mai mare neplăcere a mea..: pentru P: 16 răspunsuri cu „+”. Eu doresc. Mi se pare că... De mult. 31. Ceilalţi..... Eu detest. negativ sau neutru şi se calculează proporţia lor ( de ex.. 60.. Adevărul este că.. 33.. 58.. 78. 20. 77. Visele mele. stereotipii vădite în reacţia de răspuns... Să trăieşti. 68. Când vreau.. Eu mă simt bine când....... Să fii.. 21. 63. 45. Îmi pare rău când. Cea mai mare groază a mea este. Când adorm... Niciodată eu....... 59. 56. Noaptea. 32.  Se analizează fiecare categorie tematică. Cei din jurul meu. 24. 4... Mama. 3. 8. Nicăieri eu.. se judecă dacă este încărcată afectiv pozitiv.. 43.. Nervii mei..... Eu nu pot să .. Prietenii mei... Eu. Mă tem că. Soţul meu . Despărţirile.. 79.. 28... Aş vrea să ştiu. 75.... 72.. Ceea ce mă supără este.. 42.. 2 răspunsuri cu „0”. 50... Eu respect mai mult. 25. 29.. 19. 40. Când sunt singur. care se transformă în procente (de ex.... Sunt foarte.. Cel mai bine este. 23 răspunsuri cu „-”.... Voinţa mea. Copiii.. Să mergi. 7. Din când în când. Am nevoie..... numărul itemilor cu aceeaşi valoare afectivă. Întorcându-mă acasă.. 76. Eu cred că. 26.. 5-.. Eu am încredere. 48. Sentimentele... „0” 5%).. Îmi amintesc. 9+... 13.. 2... Copilăria mea.. Sănătatea mea. Adeseori eu. Îmi place.

9. de înţelegere intelectuală. trebuinţa de agresiune. 6. cu care îşi începe terapia analitică. teste privind nivelul de aspiraţii. Forma definitivă a testului apare în 1943. autobiografia. trebuinţa de a evita suferinţa. metode psihologice folosite în evaluarea subiecţilor. 8. există trei variabile fundamentale ale personalităţii: motivaţiile. 4. Ei sunt: 1. Prima formă a T. factorii interni şi anumite trăsături generale. trebuinţa de a evita inferioritatea. trebuinţa de senzaţii. Aceste trebuinţe sunt prez e nte la toţi oa m enii da r nu sunt puse în valoare în egală măsură. idealul de împlinire proprie. 3. trebuinţa de realizare / reuşită 3. Unele trebuinţe sunt conjuncte. de a se apăra şi de a reacţiona. Autorul este medic şi biochimist. Murray a lucrat la această probă împreună cu Morgan. făcând apoi sinteze interpretative pentru fiecare subiect. de data aceasta analiza fiind făcută în manieră freudiană.T.-ului este publicată în 1935. 2. 7. altele complementare sau chiar opuse. Ajunge la concluzia că elementul motivaţional pare să fie elementul cheie pentru personalitatea umană.A. Testul tematic de apercepţie (T. asociaţiile libere. trebuinţa de supunere. Este unul din cei mai extensivi cercetători în ceea ce priveşte cantitatea de teste. trebuinţa de umilire. de aici rezultând dinamica lor. Conform teoriei asupra personalităţii a lui Murray. în declanşarea comportamentului. integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu). chestionare de personalitate. probe. dar îşi termină psihanaliza cu Alexander în SUA. 39 . alături de trebuinţe. 5. Motivaţiile (sunt 20 de trebuinţe grupate în 9 tipuri): 1. iar în 1938 Murray integrează toate rezultatele!cercetărilor sale între teorie asupra personalităţii. Iniţial. trebuinţa sexuală ( trebuinţa de exprimare.T. narcisismul. prima conexiune cu psihanaliza o face prin Jung.) Principiile explicative ale variantei clasice elaborată de Murray Din punct de vedere istoric există o serie de precedente ale acestei probe proiective. testul Rosenzweig. 2. teste de valori. trebuinţa de dominare. trebuinţa de a evita blamul. testul Rorschach. foloseşte metoda discuţiilor libere.9. acesta din urmă renunţând ulterior la cercetări. în lucrarea intitulată „Explorări ale personalităţii”. Factorii interni sunt instanţe psihice care intervin. trebuinţa de afiliere şi trebuinţa de respingere. în care sunt incluse trebuinţa de a domina mediul. trebuinţa de joc). trebuinţa de ordine. Testul lui poartă amprenta acestei duble formări.A. trebuinţa de a fi în siguranţa / de a se proteja.

Trăsăturile generale / stările interioare şi emoţiile trăite de subiect: 1. 10. 7. 11. 9. o planşă este complet albă (16). capacitatea de a acţiona din impuls sau în urma deliberării. stagnare. Acestea sunt aplicate unui subiect indiferent de sexul şi vârsta sa. de diferite vârste. creativitatea. 4. gândurile şi sentimentele subiectului. o singură planşă prezintă 3 persoane. 3BM.A. tendinţa spre proiecţie vs. 2. fără repere în psihologia momentului istoric respectiv. atribuie impulsurile care îl tulbură unui element din exterior (pe unul din personajele planşei-stimul). În urma datelor recoltate reuşeşte să-şi elaboreze această teorie destul de „neortodoxă”:. 3. altele numai adulţilor bărbaţi/ femei.T. 11.-ul este realizat pe baza concepţiei freudiene asupra mecanismelor de apărare. GF (se aplică doar fetelor şi femeilor). 6GF. altele copiilor băieţi / fete.4. BM (se aplică doar băieţilor şi bărbaţilor). altele copiilor. 7GF. 6. sentimente de culpabilitate. T. 8. Unele sunt desene. altele doar adulţilor. 4 planşe prezintă două persoane de sexe diferite. altele fotografii. reproduceri după gravuri. care valorizează proiecţia imaginii ideale a subiectului despre sine şi 3 planşe prezintă peisaje şi personaje mai mult fantastice. dominarea sentimentelor şi imaginilor (intracepţie) sau a faptelor (extracepţie). Fiecare planşă are o codificare: B (se aplică doar băieţilor). Murray susţine că persoana proiectează. 6BM. Supraeul în conflict (crize de conştiinţa. intensitatea efortului. capacitatea de a persista în efort / persistenţa efortului. 4. 10. Administrarea După Murray. 2. În varianta psihanalitică testul se administrează o singură dată şi analiza se face în sistemul conţinut manifest – conţinut latent. conjuncţia / disjuncţia dintre acţiune şi gândire. iar T. investirea libidoului fie în viaţa practică (exocatexia) fie în viaţa internă (endocatexia). 8Bm.A. 12 planşe prezintă o fiinţă umană singură. Construieşte deci testul pentru a evalua temerile. 13MF.T. 7BM. G (se aplică doar fetelor). stări depresive). 19.-ul se administrează de două ori. respectiv. în cele două etape sunt prezentate câte 10 imagini. 13B. 5. iar imaginile aşa cum sunt ele construite sunt: unele care se prezintă tuturor subiecţilor. 9GF. 5. 7 planşe prezintă 2 persoane de acelaşi sex. o planşă prezintă mai mulţi bărbaţi. angoasa (considerată ca stare fundamentală0. Sunt reţinute de Shentoub planşele: 1. emotivitatea. schimbare vs. 16. tablouri. obiectivitate în percepţia altora. În total sunt 31 de planşe. 40 .

agresivitate. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există un conflict interior. 2. respingerea eroului. În astfel de situaţii. slab integrate în psihologia eroului. Criteriile de identificare a eroului sunt:  persoana de care subiectul e cel mai interesat (în descrierea fizică şi psihică). latente. Analiza conţinuturilor se face după 5 aspecte: 1. O simplă descriere a planşelor înseamnă că subiectul fuge de sarcină. sex. Se face o ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările făcute. care sunt sursa comportamentului manifest. Se notează care tipuri de „presiuni” sunt favorabile / defavorabile eroului şi dacă provin de la persoane de acelaşi sex sau de sex diferit. Prima sarcină a examinatorului este să găsească printre personaje eroul cu care se identifică subiectul. Forţele anturajului care exercită influenţe asupra eroului – „presiunile externe” Se pot determina plecându-se de la acţiunile şi emoţiile altor personaje din povestire. De fiecare dată când apare o astfel de variabilă. caracter cu subiectul. Interpretarea se face în termenii stării interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta cu celelalte personaje. de la figuri paternale sau nu. Fiecare din aceşti eroi paraleli reprezintă tendinţele neacceptate. examinatorul trebuie să insiste ca subiectul să creeze o povestire fără însă să dea exemplu de povestiri şi fără să sugereze anumite elemente. factorii interni şi trăsăturile generale ale eroului. dominanţă. duratei. figură (paternală / pe poziţie de egalitate). E vorba de trebuinţe profunde. Se identifică persoana care este obiectul acţiunii după sex.  eroul poate fi persona u j l ca r e sea m ăn ă cel ma i mult ca vâ r stă. Murray o cotează pe o scală de la 1 la 5 din punct de vedere al: intensităţii. lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie. eroul e unul din personajele prezente în imagine. protecţie. Acţiunile exprimă motivaţiile eroului. Motivaţia. repetitivităţii şi al importanţei sale în mersul povestirii. Oda tă determina te. conflictuale. 41 . De obicei. Uneori e posibilă „spargerea” eroului în mai mulţi eroi. Sunt mai rare situaţiile în care planşa să fie corelată cu un personaj care nu e prezent. pericol fizic. Există şi situaţia eroilor multipli. ele se cotea z ă pe o sca lă de la 1 la 5 în funcţie de următoarele tipuri de motivaţii: afiliaţie. Următoarea sarcină a examinatorului este detalierea acţiunilor. personajul cel mai nuanţat din punct de vedere psihologic.  personajul care joacă rolul central în desfăşurarea acţiunii dramatice.Analiza: Se urmăreşte ca pe baza planşelor să se construiască istorioare care să prezinte situaţia existenta şi deznodământul.

în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu personaje de aceeaşi vârstă. sentimente şi dorinţe actuale. Shentoub vorbeşte de diferenţierea între fantezia impusă şi conştientă şi fantezia inconştientă spontană (acele fantasme caracteristice 42 . prin unicitate. elemente inhibate despre care subiectul îşi imaginează că le-ar fi putut face. prin acţiunea anturajului. Fiecare povestire ar trebui să aibă o temă. În final se realizează o interpretare ca sinteză. abandonul.T. suplu / rigid. reprezintă un compromis parţial / total sau este vorba de o absenţă a finalului. triumful. tendinţe elementare inconştiente sau fantasme infantile. nici măcar printr-un miracol). ceea ce înseamnă că subiectul nu reuşeşte să găsească un sens posibil. conformă cu expectaţiile. Interesele şi sentimentele Se analizează interrelaţiile eroului cu celelalte personaje (izolat.  nu e de aşteptat ca proiecţia să fie directă şi veritabilă în toate povestirile. prin bogăţia psihologică). Varianta psihanalitică a T. Derularea povestirii şi deznodământul Se notează pentru fiecare planşă:  cum reacţionează eroul la anturaj (cum se comportă în situaţie). derulare şi sfârşit).3. iar indicatorii lui Murray sunt:  povestirile trebuie privite şi decodificate ca reprezentând un aspect al situaţiei de viaţă prezente. stabil / instabil. energic / moale. trecute sau viitoare a subiectului.  povestirile pot fi raportate la amintiri.  care este natura acestui sfârşit (favorabilă pentru erou.A. a celor excepţionale (prin intensitate. 5. precum şi stilul acestei continuări: coordonat / necoordonat. Ipoteza esenţială este aceea că modalitatea de elaborare şi construire a povestirilor trimite la mecanismele de apărare ale subiectului. se acelaşi sex şi de sexe diferite. urmărindu-se verbele care exprimă conduita: agitaţia.  cum se produce sfârşitul (prin acţiune voluntară a eroului. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu figurile paternale. Se analizează felul în care eroul face să progreseze acţiunea. Shentoub Viziunea lui Shentoub asupra interpretării T. disimularea. 4. Aceste teme informează despre problemele subiectului. lucrurile se aranjează de la sine).-ului apare exprimată într-un articol din 1982. Analiza temei Tema e constituită de o anumită unitate dramatică a povestirii respective. În 30% din povestiri ne putem aştepta să găsim elemente impersonale. Se face o analiză a temelor mai frecvente.-ului elaborată de V. Se realizează şi o analiză de tip formal unde accentul se pune pe aspecte precum integritatea povestirii (dacă are început. dar sunt povestiri care au mai multe teme.A. impulsiv / controlat.T. cu iniţiativă / inert.

tată. În majoritatea cazurilor se observă o corespondenţă între conţinutul latent al materialului şi cel al povestirii subiectului. false perceperi. Atunci când există o depărtare între aceste două conţinuturi. prin care subiectul îşi exprimă incapacitatea sau o poziţie defensivă de tip megamaniacal în care subiectul se simte atotputernic. Când imaginea de sine este perturbată. în planul din spate un bărbat cu un cal. Aceşti parametri pot fi asimilaţi unei situaţii de conflict între imperativele conştiente şi imperativele inconştiente. Shentoub porneşte de la definirea procesului care are loc în T.A. o femeie care stă sprijinită de un arbore. 3BM 43 .T.pentru subiect care transpar şi în vise şi în simptomatologia psihopatologică). Conflictul se poate petrece legat de dificultatea / imposibilitatea de a utiliza acest obiect „aici şi acum”. Conţinuturile manifeste şi latente ale planşelor T. Conţinut manifest Conţinut latent Imaginea unui copil imatur funcţional faţa de un obiect al vârstei adulte. ca fiind un ansamblu de mecanisme care se angajează în această situaţie singulară în care subiectului i se cere să perceapă o imagine şi pe baza ei să construiască o istorioară. Conflictul se poate petrece în legătură cu poziţia tinerei faţă de cuplu. psihanaliza relaţiilor de obiect) trebuie să fie bine stabilită pentru ca subiectul să poată proiecta asupra imaginii. 2 Scenă de câmp. Momentul în care fantezia inconştientă izbucneşte în fantezia conştientă indusă de percepţia planşei poate fi observată în funcţie de depărtarea dintre tema banală a planşei date şi povestirea subiectului (perturbările în structura povestirii). Trimite la poziţia defensivă prin traducerea ei în planul corporalităţii. sexul şi vârsta sunt destul de ambigue. fiică). ea poate fi interpretată în termenii dificultăţii sau chiar ai imposibilităţii subiectului de a se situa la nivelul conflictual cel mai evoluat şi ne indică un nivel de fixaţie inferior acestui registru evoluat.A. vor apărea în povestiri instrumente sparte. instrucţiunile care îl împing la fantezia impusă şi examinatorul. Triunghiul oedipian (mamă. bizarerii în perceperea personajelor. Sunt trei parametri implicaţi în acest proces: materialul testului. Relaţia dintre subiect şi obiect (v. Analiza povestirilor implică confruntarea problematicii conţinutului latent.T. Fantezia impusă şi conştientă permite să se ajungă la fantezia inconştientă. reprezentat obiectiv în planşe prin dispunerea personajelor în două planuri. Evaluarea trebuie să ţină cont de această variaţie între ceea ce exprimă planşa şi nivelul la care se află subiectul. Poate apărea o poziţie depresivă. 1 Un copil care priveşte o vioară aşezată în faţa lui. iar în planul apropiat o tânără care ţine în mână nişte cărţi Un individ căzut la picioarele unei bănci.

Un bărbat în prim plan care are un aer îngrijorat şi o femeie în vârstă care priveşte lateral. O femeie culcată şi un bărbat în picioare cu braţul în dreptul obrazului. doi bărbaţi sunt aplecaţi asupra lui. cu contraste şi un cap de şarpe. Conflictul se leagă de identificarea cu mama. Un cuplu în care personajele se ţin strâns îmbrăţişate. contextul este de reticenţă a fiului faţă de tată şi e exprimat în planşă prin absenţa corpului – conflictul e în plan ideativ. Conflictul trimite la capacitatea de a fi singur. acest conflict este obiectivat în planşă prin poziţia şi planurile diferite de dispunere a eroilor. O relaţie de cuplu manifest conflictuală. Conflictul se poate organiza în jurul acestei rivalităţi. care manifestă ca poli: agresivitate vs. ce pare că se întoarce dinspre ea. personajele au aceeaşi vârstă. contextul este de reticenţă din partea fetiţei. cu mâna pe mânerul unei uşi priveşte într-o cameră. Problematica pregenitală sau poate chiar un nivel ceva mai arhaic Este legat de agresivitate şi sexualitate. Un băiat aşezat pe pragul unei cabane. cu trimitere chiar la precaritatea refugiului matern. O relaţie mamă-fiu într-un context de neplăcere. În planul din spate o scenă cu un băiat. O tânără în spatele unui arbore care are nişte obiecte în mână şi priveşte la o ală femeie care aleargă. Trimite la modelul în care subiectul îşi structurează obiectele sale privilegiate şi la relaţiile pe care le are cu aceste obiecte. Conflictul se poate organiza în jurul interdicţiei oedipiene a apropierii. Scenă de agresivitate deschisă. 16 Planşă albă 44 . O femeie care are în mână o carte. Peisaj relativ haotic. vârsta celor două femei e apropiată şi ele seamănă una cu cealaltă Trimite la expresia erotică la nivelul cuplului. O relaţie de tip heterosexual într-un context de dorinţă erotică şi de apărare faţă de această dorinţă. tandreţe. Reactivează o problemă de nivel pregenital (obiect bun sau obiect rău). Un bărbat care este culcat. Vârsta şi sexul sunt necunoscute. O situaţie de rivalitate feminină. accentul punându-se pe imaturitatea funcţională a băiatului. Un bătrân întors către un tânăr care are o grimasă.4 5 O femeie care se apropie de un bărbat. un adolescent într-un context de poziţie contrastantă cu această scenă. de nefericire. Poate purta urmele transferului. O imagine feminină maternală care este intruzivă (dominanţa maternală). Relaţia tată-fiu. O femeie cu vârsta incertă. 6BM 6GF O tânără în primul plan se întoarce spre un bărbat aplecat deasupra ei. Relaţia mamă-fiică. 7BM 7GF 8BM 9GF 10 11 13MF 13B 19 O casă sub zăpadă sau o navă în valuri. se apleacă asupra unei fetiţe căreia îi atârnă în mână o păpuşă. împinge spre regresie şi activează obsesii de tip fobic. Conflictul se poate organiza în jurul legării agresivităţii de acest băiat. apar chiar elemente de rivalitate.

şi anume: alegerea în iubire. Autorul testului. Szondi a încercat să introducă noţiunea de destin în cadrul ştiinţelor umane şi medicale afirmând că destinul unei persoane reprezintă de fapt o serie de alegeri personale pe care acea persoană le face în principalele sectoare ale vieţii. Testul pulsiunilor (Szondi) Este o probă care se bazează pe reacţia afectivă a subiecţilor în faţa unor fotografii. Factori: 1) h – homosexual. Materialul testului Testul conţine 48 de fotografii reprezentând o serie de 8 boli mintale alese în aşa fel încât să corespundă fiecare unei anumite trebuinţe pe care o măsoară testul. 3) Vectorul Eului (Sch) – Schizofrenie. 2. a elaborat acest test pentru a avea o dovadă empirică experimentală a teoriei pe care el a elaborat-o în psihiatrie. a prietenilor şi chiar alegerea bolii sau a morţii . 4) Vectorul de contact – stabilitatea şi satisfacerea relaţiilor obiectuale. Factori: 5) k – catatonie.forma de sinucidere pe care o alege subiectul – sinucidere sadică (venosecţie). Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin aşa-numitul inconştient familial care conţine o serie de gene ce caracterizează un arbore genealogic sau spiţa unei familii. masochistă (cazi de la etaj sau te laşi călcat de tren). Testul Szondi măsoară de fapt chiar intensitatea şi modul în care tind să se exprime aceste pulsiuni. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici. forţa Eului – control (mecanism de apărare. 4) hy – isterie. conştientizare). Setul de 48 de fotografii este structurat în 6 serii echivalente. Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud. alegerea profesiei. 6) p – paranoia. Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprimă la nivel psihologic printr-o serie de trebuinţe sau pulsiuni. Vectori P (paroxismal) labilitatea sau rigiditatea cenzurilor afective. în fiecare serie având 8 fotografii. Vectori S (sexual) – trebuinţa erotică şi agresivă. Structura fotografiilor este următoarea: 1. Factori: 3) e – epilepsie.10. şi anume “teoria pulsională a destinului”. toxicomani). Factori: 7) d – depresie 8) m – manie. Leopold Szondi. 2) s – sadism. orală-lentă (alcoolici. Cunoscând care este la om intensitatea şi modul de manifestare a acestor pulsiuni putem deduce nu numai anumite trăsături de personalitate ale subiectului ci şi la ce alegeri este predispus acel individ. 45 .

mai frustrată (aceste fotografii sunt foarte feminizate. Aceste trebuinţe sunt: Vectorul S (sexual): 1. de senzualitate. Această trebuinţă declanşează comportamentele de agresiune – în scop ofensiv/ 46 . infantile). la nevoia de a fi activ în relaţia cu celălalt. de a domina. Să presupunem că a respins un homosexual (h) şi un maniac (m). Profilul de faţadă (VGP) Vectori Factori S (sexual) h s P (paroxismal) e hy Sch (Eului) k p C (de contact) d m X X X X X X X X X X X X 1/3 X X X X X X X X X X X + 3/0 -! 1/4 0 1/1 0/2 1/2 0 1/0 + 3/0 Obţinem 8 intervale ce corespund câte unei trebuinţe sau pulsiuni măsurate de test. Să presupunem că el alege un paranoic (p) şi un depresiv (d). de mângâiere. nevoia de a te impune. de a te manifesta într-un mod masculin. Din cele 4 fotografii rămase i se cere să mai aleagă înca 2 persoane antipatice (notate în A2). s = sadism – se referă la latura activă a personalităţii.Aplicarea şi instructajul Instructajul preliminar este următorul: “o să-ţi arăt nişte persoane şi o să te rog să-mi spui persoanele care-ţi plac şi cele care nu-ţi plac dintre ele”. Apoi subiectului i se cere să a e la g ă 2 persoane ca r e-i displac cel mai mult (antipatice). După ce subiectul a fă cut a ceste a legeri i se prez intă a 2-a serie de fotografii şi următoarele până se completează tabelul. Dacă subiectul a înţeles i se pun pe ma să primele 8 fotogra fii din seria I şi este întrebat: “care sunt 2 persoane care-ţi plac cel mai mult?” sau “alege 2 persoane care-ţi plac cel mai mult”. h = homosexualitate – se referă la nevoia de erotism. Să presupunem că subiectul alege un sadic (s) şi un epileptic (e). cu atât această trebuinţă este mai intensă. Aceste alegeri din tabel sunt folosite pentru a elabora aşa-numitul “profil pulsional al subiectului”. Vectorul S (sexual): 2. Cu cât oamenii aleg în test mai des această poză.

defensiv. d = depresie – se referă la nevoia de investiţii afective (de a investi emoţional) şi de a căuta relaţii afective. p = paranoia – se referă la trebuinţa de a-ţi recunoaşte. etc. cu atât nevoia de activism. Cu cât o persoana alege mai multe poze. care adoptă o tactică regresivă în sfera dorinţelor şi emoţiilor ei. Oamenii care aleg multe fotografii de maniacali au frustrată această nevoie de ataşament sau apartenenţă şi au de fapt o nevoie intensă de independenţă emoţională (reprezintă nişte structuri orale – în sensul psihanalitic al termenului). instincte. Oamenii care aleg multe fotografii cu paranoici sunt oamenii mai afectivi rezonează mai emotional la mediu şi la propriile gânduri şi. Vectorul P (paroxismal): 3. În lumea animalelor trebuinţa e regasită în comportamentele de curtare. Vectorul C (de contact): 8. k = catatonie (o forma de schizofrenie) – se referă la nevoia indivizilor de a-şi inhiba sau reprima instinctele pentru a se adapta constrângerilor realităţii. O persoană care alege multe fotografii de catatonici. Fotografiile de sadici sunt nişte personaje foarte virile. e = epilepsie – se referă la tendinţa. Vectorul Sch (Eului): 6. Vectorul C (de contact): 7. trăiri şi să le verbalizeze. este vorba de persoane care au nevoia de a-şi delimita propriile dorinţe. Vectorul Sch (Eului): 5. de a te a t aş a emoţiona l şi de a obţine plă c ere şi sigura n ţă din contactele cu ceilalţi. dominare este mai intensă. m = manie – se referă la dorinţa de suport af ectiv. Datele din tabelul de mai înainte sunt trecute în profil în următoarea formă: toate alegerile din coloana S (simpatice) se trec dea s upra liniei 47 . cu atât manifestă un comportament mai teatral. trebuinţa de a-ţi controla furia. de a-ţi conştientiza propriile instincte şi de a vibra emoţional la aceste dorinţe. persoanele cu această trebuinţă crescută sunt teatrale. au nevoie de audienţă. este o persoană mai inhibată emoţional. Cu cât oamenii aleg mai multe poze s. astfel încât aspectul corporal să devină atractiv. o privire patrunzătoare. de cucerire – de a te impune în cadrul grupului. Societatea acceptă sau codifică comportamentele de acest gen. La om această trebuinţă este nuanţată cultural. În lumea animală aceste trebuinţe declanşează nevoia de căutare de parteneri ca şi comportamentele de păstrare a acestora. fruntea teşită. Vectorul P (paroxismal): 4. provocator propriile emoţii. în cazul în care sunt aleşi ca simpatici. modul în care reacţionează oa menii la fotogra fiile cu epileptici ne a ra tă câ t de bine sa u câ t de strict îşi cenzurează ostilitatea. în special ca antipatice. cât de rigide sunt cenzurile etice. ostilitatea. Practic. hy = isterie – se referă şi la nevoia de a te da în spectacol. Ex: obiectele de machiaj. de a-ţi afişa într-un mod cât mai exhibiţionist.

3/0. 0/5. Ex: h şi m sunt notate cu +. 1/4. trei semne (!!!). 1/2. Aceste persoane sunt mai communicative. 5/1). pertru 5 două (!!) şi pentru 6 alegeri. indecis vizavi de acea trebuinţă – “să o ac cept sa u să o reprim. se interpretează astfel: “să-mi controlez furia sau să o la s să se acumulez e ?” . Semnul “±” sau reacţia ambientală – se acordă “±” dacă pe o anumită trebuinţă avem cel putin 2 alegeri simpatice şi cel puţin 2 alegeri antipatice. Ex: acest subiect care a dat reacţia h+ înseamna că îşi acceptă nevoia de senzualitate şi tandreţe şi. 4/0. Codul “+” – se acordă “+” atunci când pe o anumită trebuinţă avem cel puţin 2 alegeri simpatici dar maximum una antipatică sau nici una (2/0. Reguli de scorare/verificare referitoare la aceste alegeri. Pentru 4 alegeri se pune un semn (!). având semnul m+ înseamnă că îşi acceptă şi nevoia de ataşament şi de suport afectiv. O persoană care are h+! este o persoană a cărei trebuinţa de senzualitate este frustrată. senzuale sau să le resping?”. 1/5). Astfel de persoa n e oscilează frecvent între sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate. Semnul + ne arată că subiectul îşi acceptă sau îşi recunoaşte acea trebuinţă în forma ei naturală (neschimbată). să o neg?: ” . 1. Apar frecvent la adolescenţi: îşi reprimă această energie pe care nu ştiu cum să o 48 . Dacă avem mai mult de 3 alegeri cu “-“ pe o trebuinţă se pune semnul exclamării (s-!). 0/4. toate alegerile din coloana A (antipatice) se trec sub linia orizontală. fiecare cod fiind valabil pentru una din trebuinţe în funcţie de alegerile subiectului.“ s ă o la s să se exprime în forma ei naturală sau sub o altă formă?”. Când avem mai mult de 3 alegeri simpatici atunci acea trebuinţă se consideră frustrată şi se pune un semn de excla m ar e lâ n gă semnul + (+!). 2. masochist.orizontale. 3. Acea trebuinţă încearcă să se exprime în comportament la modul natural. Reacţiile “±” ne arată că subiectul este nehotărât. 3/1. dominantă/obedientă. Pentru a putea fi interpretate aceste semne e nevoie de 4 scoruri/coduri. adoptă un comportament contrar. adică îşi cenzurează. de altfel. 0/3. 6/0. 1/3. 5/0. îşi inhibă impulsurile agresive pe care le îndreaptă către propria persoană (0/2. 2/1. Exemplu: dacă o persoană ar avea la trebuinţa “e” o reacţie “±”. simt nevoia să-şi exprime afecţiunea vizavi de ceilalţi şi tind să fie sociabili. 4/1. dar cel mult una simpatică sau nici una. în loc să fie activă tinde să fie pasivă. îşi îndreaptă agresivitatea spre sine. Ex: un subiect are “h±” – “să-mi accept impulsurile erotice. Codul “-“ – se acordă “-“ când pe o anumită trebuinţă ai cel putin 2 alegeri antipatice. Reacţia “-“ înseamnă că subiectul îşi neagă sau îşi respinge acea trebuinţă în forma ei naturală. 0/6. În exemplul nostru nu avem reacţie ambientală. Ex: o persoană care îşi respinge trebuinţa “s” se manifestă invers de semnificaţia generală a trebuinţei.

Reacţiile “0” ne arată că trebuinţa respectivă este descărcată printr-un anumit comportament sau simptom. 0/1) Ex: “e0”. fumatul excesiv. La trebuinţa “d” avem o reacţie “0”. prin diverse simptome şi altele prin comportamente antisociale. 1/0. Comportamentele diferă prin intensitate şi modul de satisfacere a trebuinţelor. Testul este valabil şi pe persoane normale. o migrenă puternică . deoarece depresivul are o gândire autodistructivă. 4. 3/2. la adult: nu ştie cum să gestioneze aceste impulsuri. altele nevrotice. Cele 8 trebuinţe fac parte din bagajul genetic al omului. Interpretarea unui profil de test ţine cont nu numai de semnificaţia fiecărei trebuinţe luată separat ci şi de combinaţii între aceste trebuinţe. la epileptici. la bărbaţi: alcoolul. s-! – a respins trebuinţa de a fi activ. poate apărea în una din următoarele situaţii: când ai avut o ieşire de nervi (ai strigat la cineva. 49 . indiferent de sexul ei biologic. ingestia de droguri). testul trebuie aplicat de mai multe ori (6-10 ori) aceleiaşi persoane la interval de o zi. deşi oamenii cu probleme de comportament dau profile mai spectaculoase. la un bărbat aceasta sugerează o identificare feminină şi o frustrare în nevoia de senzualitate şi un caracter masochist. În afară de clinică. la o femeie: “să accept identitatea sexuală sau să o resping?” (2/2. tehnica este foarte des folosită în psihologia judiciară.gestioneze. 0/0. De aceea. în ce sferă instinctuală. 4/2. Pentru a face acest lucru. (1/1. pentru că detectează foarte rapid atât potenţialul agresiv cât şi labilitatea cenzurilor educative (etice şi morale) ale subiectului. deoarece trebuie să combini trebuinţele. 2/4. vorbitul excesiv. puternic în relaţia cu celălalt. se autodevalorizează. 2/3. Tehnica este folosită cel mai des în clinică pentru a evidenţia la care sunt şansele unui comportament disfuncţional sau dezadaptativ al pa cientului. Ex: un subiect are reacţia “m0” – îşi descarcă mai des decât ceilalţi prin aşa-numitele comportamente orale această trebuinţă (la femei: dulciurile. o ecz emă care-ţi apare peste noapte. nu putem să tragem concluzii generale după o singură aplicare. Nu este un test simplu. Orice trebuinţă poate avea o gamă foarte largă de manifestări: unele normale întâlnite în viaţa de zi cu zi. Indivizii “m0” sunt mai imaturi. 3/3). te-ai certat). precum şi pentru a vedea care sunt frustră rile lui ma jore. Reacţia 0 sau reacţia nulă – se acordă semnul “0” dacă la o anumită trebuinţă ai maximum o alegere simpatică şi maximum o alegere antipatică. Aplica rea o singură da tă a testului unei persoa ne ne oferă numa i o imagine parţială. Ex: h+! s-! h+! – are o puternică nevoie de senzualitate şi tandreţe. O asemenea reacţie indică o structură puternic feminină. O rea c ţie “ 0 ”nu se spune cum s-a descărcat: în mod natural sau printr-un simptom. la modul nevrotic – poate semnala o criză de a stm. O astfel de combinaţie apare şi în depresie. “ am o mare nevoie de senzualitate şi tandreţe dar de pe o poziţie masochistă”. adoptă un rol pasiv şi obedient. după o criză. actuală a schemei instinctelor ei.

nu este un test de inteligenţă. 7 – albnegru. Materialul testului este alcătuit din zece planşe. Orice răsucire se va nota. retard intelectual. 2 şi 3 – roşu-negru. iar ulimele trei – policrome. depresie. 4. 3. psihoză. 50 . 2. Ce ar putea fi acestea? Vă cer să spuneţi tot ceea ce se poate vedea în aceste planşe. 6. Rorschach transferă acest procedeu în cercetarea personalităţii şi nu în cel al sondării imaginaţiei. Instructajul poate fi adaptat în funcţie de vârstă. tinzând spre valoarea superioară în cazul subiecţilor cu nivel intelectual superior. Testul petelor de cerneală (Testul Rorschach) Autorul testului petelor de cerneală Rorschach este Herman Rorschach. Este o probă de imaginaţie. Planşele se prezintă ordine (de la I la X). Dacă numărul total de răspunsuri coboară sub valoarea de 20 este o indicaţie pentru: 1. După o prezentare a planşelor (care constituie faza I) se vor trece din nou în revistă – sub forma unei anchete – pentru a se preciza elementele şi partea din planşă care au determinat răspunsul (în faza II). necooperare în sarcină şi testare împotriva voinţei. Timpul total de aplicare şi anchetă variază de la 30 de minute la două Se calculează numărul total de interpretări – răspunsuri (R) şi media interpretărilor pe fiecare plană. timpul de răspuns. H. patologie sau nivel de instrucţie: Vă voi arăta nişte e de cerneală.T/L COMENTARII LOCALIZARE COMPORTAMENT NONVERBAL FACTOR CONŢINUT DETERMINANT BANALITĂŢI ore. 4. 2. Timpul de reacţie situat peste un minut indică: 1. Se va nota cu exactitate conţinutul interpretărilor dar şi forma în care se face interpretarea – pauzele. 5. blocaj afectiv. 3. atitudinile subiectului î impul probei. 1. bradipsihie (încetinirea forţelor psihice). blocaj asociativ. în poziţie orizontală. 5. Numl total de răspunsuri variază între 20-50. Se calculează timpul mediu al timpilor de reacţie (situează în jurul valorii de 45 de secunde). elaborare prelungită. modul în care este ţinută sau rotită planşa. Inforţiile se vor entraliza în foaia de protocol după următoarele strategii: POZIŢIE PLANŞĂ RĂSPUNSURI TIMP T.11.

o femeie purtată de doi bărbaţi). 2. fără a se referi la celelalte elemente ale ansamblului (de exemplu planşa IX. faţă de reprezenri neacceptate.Timpul de reacţie mai scurt de 20 de secunde (începând cu 3 răspunsuri pe minut) este frecvent şi normal la subiei adolescenţi dar poate indica şi: stare hipomaniacală.. Cu ajutorul anchetei. dificultatea controlului ideatic. pictură nonfogurativă. Elemente interpretative. determinanţii percepţiei. în întregime. 2. conţinutul interpretării. De exemplu.engl. Răspunsul de acest tip indică o condensare operantă a mişcărilor perceptive-proiective şi. Se referă şi adaptarea lalitate prin intermediul funcţiei cognitive. secundare (de ex. fiecare interpretare-răspuns este cotat în funcţie de următoarele elemente: localizarea răspunsurilor.. În situaţia unui număr mic de răspunsuri globale este semnalizată dificulatatea subiectului de a integra şi înţelege obiectul într-o manieră integrală.) sau apărări masive. Răspunsurile globale combinate nu corelează cu nivelul de eficienţă intelectuală.  Necombinate – indică gândire sintetică şi slabă capacitate de diferenţiere a părţilor şi ansamblului. Răspunsurile globale pot fi: 1. primare (de ex. Prezenţa acestui tip de interpretare-răspuns indică aderarea subiectului la formă şi calitatea raporturilor sale cu realul. Modelul de aprehensiune. impresionant – este asociat determinanţilor senzoriali şi indică sugestibilitatea subiectului. în consecinţă. liliac). Pot fi: 1. doi spiriduşi 51 . caracterul banal sau original al interpretării (acolo unde este cazul) Pentru principalele spaţii culturale şi geografice în care este utilizat instrumentul au fost construite tabele indicative ale frecvenţei localizărilor şi răspunsurilor banale. oferind indicaţii despre un segment stabil al identităţii.sunt interpretate iniţial unele detalii care sunt apoi puse în relaţie.) – în situaţia în care planşa este interpretată unitar. lamelă de microscop . Confabulate – biectul generalizează sau extinde un singur detaliu la întregul ansamblu. dacă este asociat cu F+ poate indica incoerenţă (nori. adaptarea la realitate şi potenţial creativ. Modelul de aprehensiune cuprinde categoriile următoare: I.  Combinate (sau elaborate) . Răspuns global (G sau W . de tip obsesional. Această situaţie trimite şi spre disfuncţii la nivelul imaginii de sine. vag – are diferite semnificaţii raportat la determinantul asociat. Când răspunsul de acest tip este de calitate slabă va fi cotat drept: 1.

Răspunsurile D indică inteligenţă practică. în masa petei (poate fi o indicaţie pentru angoasă şi control interior deficitar). dar sărace din punct de vedere al conţinutului indică un nivel cultural modest sau debilitate mintală. Acest tip de ră s puns este cel ma i frecvent. V. detaliu mic). Dacă numărul de răspunsuri D atinge valoarea de 75% este semnalată o problematică de ordin afectiv sau intelectual. Răspunsurile Dd pot fi:  Normale: răspunsuri Dde – detaliu de bordură (cu dorinţa de „evadare” din planşă). Acest tip de răspuns. Acest tip de răspuns apare în planşele III. 2. Indică faptul că subiectul nu a putut separa cele două reprezentări (de exemplu faţă de cosmonaut cu cremă). VI. II. IV. nu este precizată poziţia reciprocă a personajelor). se percepe ansamblul. planşa VI. este răspunsul care se referă la un singur aspect sdau fragment acolo unde. Numărul mediu de răspunsuri D se situează între 15 şi 20. În situa ţ ia în ca r e sunt forme bune tipice pentru artişti. În general răspunsurile Dd sunt constituite prin decuparea din pată a unui fragment mic sau neobişnuit. Ră spunsul Do va fi: „ochi de pisică ” . Contaminate – răspunsul combină două reprezentări parţiale într-un produs absurd. Dacă răspunsul este constituitdin forme proas reprezintă rezultatul unei gândiri ilogice. conform hărţilor de locaţie). 2. mare (D) – se construieşte prin decuparea unui segment din pată şi interpretarea independentă a acestuia. V. dublat de forme bune. X reprezintă un indice al angoasei. D. VIII. Dacă sun forme rele. se notea z ăde a s emenea . 3. De exemplu. confuze sau delirante. statistic. Tăiate („cut off whole”) – când este specificată eliminarea unor zone ale petei. autiste sunt tipicepentru incoerenţa schizofrenului. Do sunt un semn de oligofrenie (debilii şi imbecilii). Răspuns de detaliu: 1. Dd numeroase. IX. Cota rea D nu se fa ce în funcţie de mă rimea sa u supra fa ţa pă rţii decupate – se va nota în acest mod şi un fragment mic dar clar ca formă (în timp ce un fragment mare dar slab delimitat va fi notat cu Dd. mic (Dd) – se cotează în funcţie de răspunsurile D (după eliminarea acestora. 52 .  Detaliul oligofren (Do). Orice combinaţie de două sau mai multe D. Ddr – care se referă la pă r ţi rare sa u origina l e. specific obsesionalului. Dd (şi în special Dde) frecvente produse în planşele IV. partea centrală-sus este percepută ca „un cap de pisică”. cu conţinut bogat indică un stil cognitiv analitic şi adaptat sau un comportament de tip obsesional. Dd poate fi însă şi o zonă mare din planşă interpretată insolit. răspunsuri Ddi – interioare.şi doi oameni dansează un nor. indică un stil defensiv rigid prin refugiul în precizie şi minuţiozitate. Dd numeroase.

2. Determinanţii percepţiei Cuprind categoriile de formă. Kp (fragment uman văzut în mişcare). kinestezie. de extensie . Tipuri de kinestezii secundare: a.constituie o indicaţie pentru relaţia în care se află subiectul cu realitatea. de asemenea. Semnifică tendinţe astenice. Perceperea formei. răspunsurile-formă bună sunt şi cele clar percepute. sens al valorii. 53 . F. Răspunsurile Dbl indică atitudine de opoziţie frecventă la psihopaţi. problema raportului dintre spaţiul psihic „interior” şi cel „exterior” şi a capacităţii de diferenţiere dintre real şi imaginar. ascensional. Kan (kinestezie animală). F+ (formă bună) dacă corespunde formelor frecvent perceputen populaţia epectivă. DdDbl sau GDbl. Indică activism. II. vitalitate. În situaţia în care mişcarea este percepută după formă răspunsul K este secundar. Detaliul inter-macular (Dbl) – este rezultatul interpretării lacunelor sau a părţilor inter-maculare (Dbl). tensionată. 2. repliere. Raportul F+ -i F. În funcţie de modalitatea în care este percepută mişcarea. Albul poate fi integrat într-o pa rte a petei şi ră spunsul este cota t relativ la localizarea şi importanţa porţiunii ca DDbl. clarobscur: I. caracteristici frecvent dublate însă de inhibiţii nevrotice.în situa ia ţ în ca e r mişca e ra este de tip centrifug. Kob (obiect văzut în mişcare). culoare. Se referă la răunsurile determinate prin aportul engramelor kinestezice. b. Răspunsurile K sunt primare dacă forma şi mişcarea obiectului sunt percepute simultan. a conturului şi a limitei pune. răspunsurile pot fi: 1. de flexie – în situaţia în care interpretările se referă la o mişcare de tip centrifug. Subiectul se referă la intervalele albe dintre figuri. static constituit al percepţiei formei: 1. vitalitate redusă. Kinestezie (mişcare) este nota t ă cu K şi reprez i ntă un indice a l productivităţii imaginative. răspunsurile-formă mai puţin bună (proastă) sunt cel mai puţin clar percepute. estompaj.(formă mai puţin bună) dacă nu corespunde formelor frecvent percepute. Forma este notată în funcţie de un spaţiu „normal”. c.

geografie (Geogr). împreună cu răspunsul de tip C. Răspunsurile originale pot fi interpretări absolut absurde – proaste (Orig-). Formă-culoare FC . de aceea. Răspunsurile pot fi: Animal (A) sau detaliu de animal (Ad). în timp ce răspunsurile zoomorfe peste 50% trimit la stereotipie. Conţinutul interpretării Se referă la ce anume a fost văzut de către subiect: Cele mai frecvente sunt formele animale (25-50% din răspunsuri). Subiecţii normali cu inteligenţă scăzută. melancolicilor. sunt prezente exclusiv în domeniul puseului psihotic. Raportul dintre H şi Hd are valoare diagnostică ridicată. Estompajul E – sunt răspunsuri cromatice atenuate determinate de nuanţe gri. sex. H fără Hd se remarcă la subiecţii cu un coeficient înalt de inteligenţă sau la schizofreni. anxioşii şi depresivii. 4. Caracterul original sau banal al interpretării Răspunsul original (Orig) reprezintă interpretarea care apare o dată la circa o sută de subiecţi normali. afectivitate egocentrică. imbecililor. persecutoriu se va obiectiva printr-un conţinut zoomorf devorator. Dacă H este superior lui Hd este un indicator pozitiv. 3. Indică descărcarea afectivă directă. Răspunsurile CF indică labilitate. Culoare (C) care cuprinde următoarele categorii de răspunsuri: 1. obiecte etc. frecvente în patologie. abstractizări (Abstr). 2. dar pot fi şi remarcabile – bune (Orig+). 54 . fără control (de exemplu sânge sau foc). peisaj. Clarobscur (Clob) sunt cazuri particulare de estompaj. Alte forme în afara celor animale şi umane sunt: anatomie (Anat). în timp ce lipsa totală a lui H este specifică debililor. Răspunsurile FC indică afectivitatea adaptabilă şi capacitatea de contact adecvat. instabilitate afectivă şi. Răspunsul Clob este determinat de partea întunecată a petei şi este o interpretare disforică: „strigoi înfricoşător”. indicând gândire creativă. vegetaţie. „schelet ameninţător” etc.III. Răspunsurile Clob sunt o indicaţie a nivelului de angoasă nevrotică şi.când interpretarea este proă în primul rând datorită formei şi. perseverenţii percep mai mult Hd decât H. Culoare-formă CF – când interpretarea este realizată porind de la culoarea şi continuând cu forma (de exemplu floare. de culoare (de exemplu fluture exotic). Primară C – interpretarea este determinată de culoarea figurilor. Problematica de tip paranoid. Formele umane: formă umană întreagă (H) şi fragment de corp uman (Hd). ameninţător. foc de artificii). în mod secundar. impulsivă. Procentajul sub 35% indică un subiect imaginativ sau cu un raport deficitar cu realitatea.

În descrierea/ recunoaşterea unei planşe există elemente banale. fie pot dar nu vor să de-a astfel de răspunsuri pentru că le consideră prea uşoare. o blană de urs) Planşa VII (două fetiţe. două vrăjitoare) Planşa III ( două femei care spală) Planşa IV (un uriaş sau două cizme) Planşa V (un liliac dau un fluture. Sunt reprezentate de acele conţinuturi care sunt percepute extrem de frecvent la o anumită zonă a planşei. care vor să se evidenţieze clar de ceilalţi. bine structurate nu reacţionează ca ceilalţi. căluţi de mare. o balerină) Planşa VI (un instrumente muzical.Interpretările banale (Ban) semnifică adaptare şi conformism social. Turnul Eiffel. coarnele unui animal. Media răspunsurilor este de 6 Ban. doi raci) 55 . Există o listă tip de răspunsuri banale. doi iepuri) Planşa VIII (doi lei) Planşa IX (flăcări. Ori de câ te ori un ră spuns sa tisfa ce a cest criteriu se pune scorul Ban după conţinut. le întâlnim la persoane ambiţioase. flori) Planşa X (artificii. flori. Cei ca r e nu vă d sa u vă d puţine Ban sunt persoane care în situaţii simple. fie are probleme cognitive. dacă răspunsul nu satisface criteriul nu se notează nimic. Planşa I (doi elefanţi. fie pentru că nu pot să sesizeze evidentul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful