1

TEHNICI PROIECTIVE ID Lector univ. drd. Corina Bogdan

I) Obiective  generale: familiarizarea studenţilor cu teoriile psihologice privind mecanismele proiecţiei, cunoaşterea principalelor probe proiective şi a cadrelor interpretative specifice;  specifice informaţionale: cunoaşterea teoriilor care permit interpretarea psihologică a diferitelor teste proiective; capacitatea de a diferenţia materialul proiectiv şi rolul său în a reliefa principalele aspecte privind dinamica şi conţinuturile psihismului inconştient;  specifice operaţionale: formarea unor deprinderi de aplicare şi interpretare a unor tehnici proiective. II) Conţinut Tehnici Proiective 1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracterisitici şi clasificare 2. Diverse Perspective ale fenomenului proiecţiei 3. Testul Omului (“Desenează o persoană”) - DAP 4. Testul familiei 5. Testul arborelui 6. Experimentul asociativ-verbal (TAV) 7. Fabulele Düss 8. Teste de completare – Testul Rotter 9. Testul tematic de apercepţie ( T.A.T.) 10. Testul pulsiunilor (Szondi) 11. Tehnica petelor de cerneală. Testul Rorschach Bibliografie selectivă Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1993), Dicţionar de simboluri, vol. 1 (A-D), vol. 2 (EO), vol. 3 (P-Z), Ed. Artemis, Bucureşti Deri, S. (2000), Introducere în testul Szondi, Ed. Paideia, Bucureşti. Dumitraşcu, N. (2005), Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, Ed. Trei, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Laborator de psihologie proiectivă asistat de calculator, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Vadecum în pihologie proiectivă, Ed. Oscar Print, Bucureşti. Koch, K. (2002), Testul Arborelui. Diagnosticul psihologic cu ajutorul testului arborelui., Ed. Profex, Timişoara. Laplanche, P., Pontalis, J.-B. (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucureşti. 2

Minulescu, M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti. Rorschach, H. (2000), Manual de phodiagnostic. Metode şi rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite., Ed. Trei, Bucureşti. Samuels, A., Shorter, B., Plaut, F. (2005), Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, Ed. Humanitas, Bucureşti. Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitică a testului Rorschach. Teorie şi aplicaţie, Ed. Polirom, Iaşi. Jung, C. G., (2004-2007, Opere complete, Ed. Trei, Bucureşti

3

1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracteristici şi clasificare
Proiecţia Noţiunea de proiecţie a fost lansată în Psihologie de Freud în 1894 în lucrarea «Psihonevrozele de apărare». El utilizează proiecţia pentru a explica diferite tulburări psihopatologice ca fobiile sau paranoia din perspectivă psihanalitică, afirmând că proiecţia este «o operaţie prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în altul anumite calităţi, sentimente şi dorinţe chiar obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi». Definiţia proiecţiei: este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul perceptiv prezintă o anumită ambiguitate. Problematica proiecţiei necesită discutarea relaţiilor cu conceptul de transfer, cu cel de identificare şi cu cel de mecanism de apărare. 1. proiecţie-transfer: subiectul arată prin atitudinea sa faptul că asimilează o persoană cu o alta. 2. proiecţie-identificare: subiectul se asimilează altor persoane sau asimilează în sine obiecte externe 3. proiecţia ca mecanism de apărare: în paranoia, în fobie, în gelozia proiectivă care este diferită de gelozia normală sau delirul de gelozie paranoic. Aspecte legate de modul cum se manifestă proiecţia în viaţa noastră: 1. În sfera relaţiile interpersonale – referitor la relaţii de familie, de cuplu, prietenie, medic-pacient sau relaţia profesor-student. Orice întâlnire intersubiectivă cu celălalt, mai ales dacă e încărcată emoţional, activează mecanismul proiecţiei; fenomenul cel mai simplu apare atunci când te îndrăgosteşti - proiectezi asupra celuilalt anumite însuşiri idealizate care formează un fel de halou în jurul persoanei iubite (alegere narcisică a obiectului în funcţie de propriile noastre atribute acordate eronat celuilalt); îl alegem pe celalalt; alegerea depinde de relaţia cu proprii părinţi; Exemplu: un băiat cu mama dominantă va avea ca surogat al mamei o soţie dominatoare după schema copil-părinte. Alt exemplu, medicul este investit cu o aură de vindecător, figura lui căpătând toate calităţile de omnipotenţă care derivă din anxietatea şi sentimentul de neajutorare al pacientului. Tot în relaţiile de cuplu – gelozia – adesea devii gelos pe partener atribuindu-i intenţii infidele atunci când tu însuţi în fondul tău interior ai aceste tendinţe.

4

2. În afară de relaţiile interpersonale, un alt domeniu unde se manifestă proiecţia este alegerea meseriei, a vocaţiei. Oamenii îşi aleg o anumită profesie proiectând asupra ei tendinţe persona e l pe ca r e spera să le fructifice sa u mă c a r să le socializeze în rolul profesional respectiv. Ce meserii îşi aleg cei cu tendinţe agresive dacă nu militari de carieră, criminalişti, măcelari, chirurgi, critici de artă. La profesori apare tendinta de a domina. 3. Boala sau tulburarea mentală: a) Delirul paranoicului. Ideea delirantă constituie o componentă foarte solidă, iraţională, impenetrabilă la argumente şi foarte încărcată afectiv la care subiectul aderă cu toată fiinţa lui; exemplu: mă simt urmărit de securitate (întâmplările reale sunt distorsionate pentru a urmări ideea delirului). b) Fobia. O teamă cu un obiect bine precizat. Exemplu: Micul Hans şi fobia lui faţă de cal şi cocoş; copilul transferă imaginea despre tată asupra animalului. În lucrarea Cazul preşedintelui Schreber, Freud descrie istoria unui pacient paranoid cu tendinţe homosexuale latente (adică nerecunoscute conştient), care se teme să nu fie abuzat de medicul său. Pacientul nu făcea decât să proiecteze asupra medicului e, pe ca r e nu voia sa u nu putea să le propriile dorinţe homosexua l accepte ca fiind ale sale. 4. La nivel macrosocial Proiecţia este unul dintre mecanismele de bază care face posibilă manipularea oamenilor şi transformarea lor în mase de manevre politice oportuniste. a) Fenomenul “tapului ispăşitor” în colectivităţi, grupuri. Atunci când întrun grup lucrurile merg prost, vina este proiectată asupra unei victime sau asupra unui subgrup victimă. Vina este proiectată alteori asupra unui grup rival. Ex. Ţările care se invecinează. b) Proiecţia este responsabilă de formarea miturilor, legendelor, credinţelor. Ex. În mitologie apar fiinţe foarte umanizante, bune sau rele; fenomene de neînţeles, ameninţătoare, sunt umanizate pentru a le putea înţelege; asupra demonilor se proiectează atribute negative, iar asupra zeilor atribute pozitive. Factori ai proiecţiei 1) Intensitatea emoţiilor sau a trebuinţelor Cu cât trăim o emoţie mai puternic, indiferent de natura ei şi cu cât avem o trebuinţă mai frustrată, cu atât proiectăm mai mult, respectiv tindem să subiectivizăm mai mult o situaţie obiectivă; de exemplu: pentru o persoa n ă furioasă lumea devine un loc al urii, iar persoanele cu care intră în contact devin posibili agresori sau victime. O persoană însetată în deşert va proiecta fantasme acvatice pe intinderile de nisip. Un depresiv vede viaţa în negru, un euforic o 5

se trădează inconştient şi de regulă nu i se comunică modul în care răspusurile lui vor fi codificate şi interpretate. Subiectului i se arată nişte pete de cerneală şi este întrebat ce vede acolo sau i se arată nişte imagini şi trebuie să facă scurte povestiri despre ele. persoana îşi dezvăluie fără să ştie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse.vede în roz. Aceeaşi realitate e percepută altfel. obsesiile. În psihanaliză există regula neutralităţii binevoitoare a psihanalistului în care pacientul este provocat fără ca acesta să ştie dacă este aprobat sau nu. Orice factor care ameninţă integritatea sau forţa EU-lui duce sau stimulează fenomenul proiecţiei (deformarea realităţii). Ele se folosesc cam din 1930 şi reprezintă de fapt nişte situaţii (stimuli) mai slab structurate. imobilă devine un ecran de proiecţie. ambiguă sau mai slab structurată. integru. o figură tăcută. care se lasă invadat de fantasmele inconştiente. cu atât vom percepe acea situaţie în funcţie de propriile noastre scheme interioare. restabili un raport obiectiv cu realitatea. viaţa sa interioară şi adesea inconştientă. Schizofrenul are un EU destructurat. slab. un EU puternic. 2. de exemplu norii – două persoane văd lucruri diferite în funcţie de seturile interne. neclare. de exemplu: bolile mentale severe – schizofrenia este o tulburare mentală care duce la pierderea simţului realităţii prin distorsionări perceptuale prin iluzie şi halucinaţie şi distorsionări cognitive prin ideile delirante. de obiectivitate. are o anume capacitate de reflexie. În situaţia ipotetică în care o persoană intră într-o pădure. sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de răspunsuri. vede orice umbră ca fiind un posibil agresor. 2) Ambiguitatea situaţiei sau gradul de claritate Cu cât un stimul sau o situaţie este mai vagă. ambigue. În mod normal. EU-ul reprezintă instanţa care ne reglează comportamentul în funcţie de cerinţele noastre interne şi de realitatea obiectivă. acest factor stă la baza tehnicilor proiective. 3. Pentru acest motiv au apărut tehnicile proiective. scorarea şi/sau interpretarea răspunsurilor de către psiholog implică o anume subiectivitate din partea acestuia. Astfel. 3) Forta si integritatea EU-lui Operaţional. Tehnicile proiective Atunci când o persoană proiectează imaginile proiecţiilor ei îşi trădează de fapt preocupările. 6 . încărcate afectiv şi nu mai poate asigura. Caracteristicile tehnicilor proiective: 1. neclară. adică vede în celălalt un demon. subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor lui . are puterea de a judeca critic şi realist. având rolul de a provoca şi a capta proiecţiile individului.

chiar şi stimulii foarte clari (de exemplu cât face “2+2”) pot fi trataţi într-o manieră proiectivă. Modul în care oamenii reacţionează la anumite cuvinte dezvăluie o serie de preocupări. mulţi susţinând că acestea nici nu merită să fie numite teste întrucât nu satisfac cerinţele fundamentale ale unui test psihologic (validitate. obsesii 7 . orice situaţie-stimul poate evoca un proces proiectiv. de unde rezultă discreditarea acestor tehnici. acelaşi răspuns proiectat poate duce la interpretări diferite între psihologi. de aptitudini etc. satisfac cerinţele psihometrice de bază. mai bine definite (CPI. Teoretic. Fidelitatea interexaminatori este slabă atunci când mai mulţi examinatori ajung la concluzii diferite şi tocmai acest lucru se reproşeaza testelor proiective. prin contrast.). Orice tehnică proiectivă poate fi adusă la standardele unui test obiectiv. regulile lor de interpretare sunt mai clare. timp de 35 de ani i s-au calculat datele psihometrice. tehnicile proiective au stârnit vii controverse printre practicieni. validitatea şi sunt standardizate. Un elev spune “2+2=4. în varianta americană. putem clasifica mai curând aceste limbaje decât tehnicile în sine. • Limbajul percepţiei – proiecţia structurală. Testul petelor de cerneală Rorschach. dar nici una nu poate fi exhaustivă. Tehnicile care-l folosesc pleacă de la ideea că aflând cum percepe un om realitatea (o situaţie stimul). ca atare. dacă i se calculează proprietăţile psihometrice (testul Rorschach. aceasta împărţire între tehnicile proiective şi tehnicile obiective este artificială şi nefondată după Exner. rugăciune sau altceva?. Testele obiective. adică i s-au calculat fidelitatea. putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui. adică numărul meu preferat. Ce credeţi că sugerează acest răspuns: dezarmare. Încă de la apariţie. La testul petelor de cerneală (testul Rorschach) un subiect dă următorul răspuns: “ A ici vă d o persoană cu braţele ridicate”. 16PF. Clasificarea testelor proiective În literatura de specialitate există multe clasificări. În realitate. Holtzmann şi Zulliger • Limbajul cuvintelor – proiecţia asociativă. gest de adoraţie. teste de inteligenţă. standardizare). fidelitate. Desigur caracterizarea unei persoane nu se face după un singur răspuns dat la un singur test.În literatura de specialitate se face o distincţie netă între tehnicile proiective şi aşa numitele teste obiective. Argumente: a. având în vedere că fiecare test proiectiv se foloseşte de un anumit limbaj prin care subiectul îşi trădează lumea sa interioară. aşa se face că are aproape aceeaşi validitate şi fidelitate ca testul CPI). speranţă. b. acest răspuns arată şi altceva în afară de faptul că ştie să socotească.

un arbore. silueta unei persoane. de multe ori făcând apel la intuiţia psihologului. persoanele cu tulburări sau deficienţe mentale moderate. exprimă anumite lucruri care ţin de imaginaţia de sine.  Aceste tehnici sunt mai greu de trişat în practică. ceea ce implică faptul că au reguli mai puţin clare de aplicare. Limbajul desenelor – proiecţia grafică. obsesiilor. Modul în care desenezi. Testul de apercepţie tematică pentru copii CAT. testul arborelui. la copii. mai mult sau mai puţin frustrate. subiecţii cu nivel redus de instruire. Tehnica asocierii verbale a lui Jung. Limbajul frustrării. Avantajele tehnicilor proiective  Testele proiective permit. masterat. în aceste poveşti subiectul îşi exprimă trebuinţele. analfabeţii. în general. Testul de completare de fraze Rotter. (b) Multe din testele proiective necesită un timp şi un efort mai mare de învăţare. testul familiei Limbajul poveştilor – proiecţie tematică. Desenează o persoană. spre deosebire de testele obiective. dorinţele lui. relevă starea de spirit a subiectului sau mecanismele prin care el încearcă să facă faţă stresului şi vieţii.T. dorinţelor şi conflictelor lui inconştiente (subiectul nu ştie ce exprimă din el). ca şi modul în care percepe relaţiile interpersonale. o viziune mai aprofundată şi mai personalizată despre subiect. subiectul trebuie să facă poveşti despre ele. instincte ale subiectului. Fabulele Duss . adesea. Se prezintă sub forma unor imagini cu personaje. fiind nişte situaţii opace. Rorschach se predau în medii parauniversitare. Testul Szondi. situa ţ ie frustrantă.  Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu funcţionează. o practică mai îndelungată până “simţi” acel test (TAT. în Franţa şi SUA. Modul în ca r e rea c ţionă m la un stres. la nivelul fantasmelor. Testul de apercepţie tematică T. relaţia cu lumea sau stările tale emoţionale. pentru subiect e mai greu ca acesta să-şi facă o imagine favorabilă pentru că nu ştie unde ţintesc deoarece sunt sarcini nestructurate sau slab structurate.A. scorare şi interpretare. Limbajul pulsiunilor – proiecţia pulsională. Testul Rosenzweig. 8 . Dezavantajele tehnicilor proiective: (a) Multe teste proiective nu sunt standardizate. Atracţia sau respingerea faţă de anumite figuri relevă o serie de trebuinţe.• • • • sau complexe ale subiecţilor.

Diverse perspective ale fenomenului proiecţiei Fenomenul Proiecţiei la Freud  1894 . constituindu-se într-un spaţiu de elaborare psihică.  1911 . Proiecţia intervine în superstiţie. devenind conştientă ca o percepţie din exterior. care-şi identifica tatăl cu un câine (1912) şi de “micul Arpad” al lui S. Jung proiecţia reprezintă transferarea în exterior. a unui proces subiectiv întemeiat pe identificarea arhaică subiect-obiect.  1920 .Totem şi tabu. un obiect fobic. Visul este deci o proiecţie.  1909 . Explică fobia ca proiecţie a unui pericol pulsional: relevă calitatea animalelor de a deveni. Problema originilor fenomenului proiectiv – proiecţia ca mecanism de apărare primar: pentru a se opune excitaţiilor interne care produc neplăcere. G. nu este altceva decât o psihologie proiectată în lumea exterioară.  1912 . pentru copii.  1901 . acestea sunt tratate ca şi cum ar provine din exterior. sens sau scenă a unei percepţii endopsihice.  1917 . Wulff.2. cuvânt. Acesta este originea proiecţiei care joacă un rol atât de important în procesele psihopatologice. moment din filogeneză în care lumea interioară nu era precis delimitată de cea exterioară. studiat de M. unde percepţia interioară este înlocuită cu una exterioară: o percepţie interioară este reprima t ă . elementele proiectate sunt dorinţe şi afectele pe ca r e subiectul nu le acceptă. animalul preia (prin proiecţie) sentimentele ostile adresate tatălui – fobia “micului Hans” exprimată de acesta prin: “mi-e frică pentru că o să mă muşte un cal”(fapt ilustrat şi prin cazul unui copil de nouă ani. Ferenczi (1913).Dincolo de principiul plăcerii. într-un obiect. exteriorizarea unui proces intern. care spunea că: “Tatăl meu este cocoş”). Introduce termenul de proiecţie.Noi observaţii asupra psihonevrozelor de apărare.Psihonevrozele de apărare. Freud foloseşte noţiunea de proiecţie în sens clinic – este mecanismul de apărare prin care se caută în exterior originea unei neplăceri. ia r ca înlocuitor a p ar e conţinutul să u după ce a cunoscut o anumită deformare. Concepţia mitologică despre lume.  1896 .Micul Hans. Proiecţia în sensul ei “normal” permite punerea în imagine. care animă până şi religiile cele mai moderne. mitologie.Credinţa în hazard şi superstiţie din Psihopatologia vieţii cotidiene. într-un ecran al proiecţiei. Fenomenul proiecţiei la Jung Pentru C. 9 .Complement metapsihologic la teoria visului în Metapsihologie.Cazul preşedintelui Schreber. Proiecţia în afară a percepţiilor interioare este un mecanism de apărare primitiv cu ajutorul căruia se structurează reprezentarea lumii exterioare. Proiecţia în paranoia.

de tip paranoia. indiferent de persoana implicată. va proiecta asupra ei sentimentele generate de experienţele anterioare). Dacă proiecţia este un proces de introversie. Ca denumire specifică.  proiecţia simplă . care de obicei sfârşeşte prin totala izolare a obiectului de subiect. Identitate recognoscibilă uşor în psihologia copilului mic.  conştientul intervine. parţial răspunsul e o satisfacere a unei trebuinţe. În proiecţie. în prezent. dar şi de valori pozitive care nu îi sunt accesibile conştient. sau a popoarelor primitive. este umplut prin proiecţie. spune Jung. Jung remarcă existenţa unei proiecţii pasive (forma patologică a proiecţiei şi a multor proiecţii normale. întâmplătoare) şi a unei proiecţii active ca parte componentă esenţială a empatiei. dacă proiecţia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui conţinut subiectiv pe obiect. . în sens restrâns. o asimilare a obiectului în subiect. în situa ţia în ca re persoana a avut experienţe negative cu mai multe persoane. Alte perspective ale fenomenului proiecţiei în tehnicile proiective Pentru Leopold Bellak. Comparativ. dar mult mai puţin: sensibilizare – discriminările de tip aperceptiv sunt mai fine – domenii ce se referă la emoţii susţinute de o tensiune reală. ceea ce se crede că se recunoaşte în materie este de fapt proiecţia datelor inconştientului subiectului cunoscător.Ponderea proiecţiei este atât de mare încât nu vom putea niciodată afla cum arată în-sinele lumii deoarece în demersul cunoaşterii transformăm procesul fizic într-unul psihic.  proiecţia cu inversiune – mecanism care intervine în proiecţia interpretativă. neintenţionate. conştientul nu mai face distincţia între real şi subiectiv.pentru că conduce spre diferenţiere şi separare a obiectului de subiect. există 4 niveluri de distorsiune aperceptivă:  nivelul cel mai apropiat de conştient: exteriorizare – subiectul recunoaşte că răspunsul este încărcat de propria subiectivitate. există o identitate arhaică între subiect şi obiect care se sprijină pe procesul de proiecţie. introiecţia este un proces de extraversie pentru că asimilarea la obiect cere empatie şi o investire a obiectului cu libido. principala aserţiune freudiană privind proiecţia este aceea că engramele percepţiilor trecute influenţează perceperea stimulilor actuali. Procesul proiecţiei joacă un rol patologic dominant în mecanismele sindromului paranoic. prin dezasimilare subiectul scapă de conţinuturi dureroase şi inacceptabile. introiecţia este un proces de asimilare. necesitatea dizolvării acestei identităţi cu obiectul când starea de neadecvare este deja observată şi apare disfuncţională pentru persoană. 10 . La origine. în funcţie de implicarea conştiinţei. proiecţia desemnează. Bellak consideră că.tra nsfer prin învă ţa re (de exemplu. orice vid. Astfel tot ceea ce este necunoscut.

proiecţia are sensuri mai nuanţate. Proiecţie şi simbolizare Modul de realizare al proiecţiei este de tip simbolic. a bsenţa ma mei este percepută ca o prez enţă a ctivă în stoma c a unui obiect ră u care provoacă foamea. obiectul pare ceva mai puţin terifiant. în general. atât de mare pe cât o poate ingera egoul său şi face din ea un obiect al fanteziilor inconştiente" (Introjection and transferance). opune pentru prima oară un eu lumii externe . Apercepţia. Proiecţia . elimină din egoul său emoţii ce au devenit dezagreabile.  obiectul rău – eul-plăcere originar introiectează tot ceea ce este bun şi proiectează tot ceea ce este rău. Un alt sens al proiecţiei este proiecţia obiectului intern. este percepută ca aflându-se în altă persoană şi renegată. Atunci când copilul exclude obiecte din blocul său perceptiv (care formează lumea sa externă până atunci unitară). la fel de normal precum proiecţia. conform căreia o parte din Sine este atribuită unui obiect.introiecţia Termenul de introiecţie a fost introdus de Avenarius pentru a corespunde procesului de expulzare a unui conţinut subiectiv pe un obiect. Introiecţia ca meca n ism e un fel de proces de dilua r e. Când situaţia exterioară devine tot mai puţin structurată.obiectul exclus nu mai aparţine lumii externe ci trăirilor subiective. Prin ţipăt şi plânset. eul resorbind o parte din lumea externă – introiecţia primitivă. legate de idetificarea proiectivă. atunci anxietatea are tendinţa de a creşte. are rolul de a permite individului să menţină în el o stare de anxietate. 2. Externalizarea conflictului este procesul prin care conflictul intern sau relaţia internă este proiectată în exterior.o stare psihică. obiectul ajunge să fie perceput ca expulzat din corpul copilului în exterior. De exemplu. 11 . nevroticul se serveşte cu o bucată din lumea externă. Se proiectează:  pulsiunea – ca în cazul fobiei.Pentru Abt. eu-noneu. subiectul nu mai poate uza de mecanismele de apărare obişnuite. o expa n siune a cercului de interes. Relaţia proiecţiei cu unele concepte 1. Ferenczi defineşte modern introiecţia ca opusă proiecţiei. prin reproducerea în “imagini simbolice” a conţinutului intrapsihic. Jung comentează în context că termenul de proiecţie cuprinde mai bine acest sens. Cuplul proiecţie-introiecţie joacă un rol important în geneza binomului subiect-obiect. astfel. Astfel o parte a Eului . definirea proiecţiei intervine în funcţie de nivelele de anxietate cărora subiectul poate sau nu să facă faţă. Astfel realizează prima sa proiecţie (cea primitivă). La Melanie Klein. ca o preluare a obiectului în sfera subiectivă de interes: "în timp ce paranoicul expulzează.  afectul ca în situaţia proiecţiei paranoice. intervine proiecţia pentru a realiza adaptarea la situaţia nouă.

O proiecţie pe materialul Rorschach sau pe imaginile T. Procesul expresiei este de tip superior. prin proiecţie. mecanismele de simbolizare sunt constituite din două componente:  componenta internă . În psihologia analitică. ce pot fi amplificate prin referinţă la mituri. forma prima r ă în ca r e se exprimă inconştientul. simbolul este o expresie a unei condiţii care nu poate fi la fel de bine exprimată în alt mod. fiind constituit nu doar din date de factură raţională.Expresia este procesul psihic asociat proiecţiei reprezentând forma exterioară de manifestare şi instrumentul prin care este vehiculat conţinutul proiectat.. dar şi una care scapă acesteia. În această ordine. dimpotrivă.A. intelectual. Are o latură accesibilă raţiunii. "Simbolul. forma cea mai bună posibil de exprimare a sentimentelor. ci şi din date iraţionale. la impulsuri sau experienţe inacceptabile. care implică aspecte care ţin de inconştientul colectiv precum experienţele rasei şi moduri de gândire moştenite odată cu structura creierului.  etapa instrumental-simbolică în care se realizează reproducerea externă a structurii cu ajutorul expresiei. într-o structură mentală cu semnificaţie simbolică. prin ca r e ac esta a unge j în conştiinţă. spune Jung.expresia. colective.mecanismul proiecţiei. fiind alcătuit din date proprii tuturor funcţiilor psihice. venind din pura percepţie interioară şi exterioară". Este manifestarea naturală a unei condiţii psihice intangibile. Etapele trecerii de la “imaginea mentală” la “imaginea plastică” în testul proiectiv includ:  etapa receptiv-cognitivă în care se formează imaginea primară a obiectului perceput. El nu este nici raţional. conştient. Nu există o demarcaţie fixă între conţinuturile de origine personală şi cele arhetipale.  etapa reproductiv-instrumentală în care se formează schema imaginii mentale. un desen realizat de subiect. folclor. care desemnează asociaţii la conţinuturi reprimate.T. ci sunt. atitudinilor sau conflictelor care nu pot fi formulate raţional. are întotdeauna o natură extrem de complexă. purtător al conţinutului proiectat.  componenta externă .  etapa simbolică în ca r e schema se tra n sformă . Majoritatea simbolurilor exprimă în acelaşi timp variate calităţi. 12 . În cadrul psihodiagnozei proiective se determină o creaţie experimentală declanşată şi dirijată de situaţia-test. nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu îndrăzneşte să-l exprime deschis. expresia este deci purtătoarea sensului simbolic astfel încât proiecţia desemnează sensuri iar expresia le vehiculează. este o descriere în imagine a unei stări psihice interioare. religie sau alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea. Există cel puţin trei faţete de sens care pot fi descifrate în simbolul inconştient:  înţelesul personal. nici iraţional.  înţelesul colectiv.

Laplanche şi Pontalis subliniază că. fantezia implică două aspecte diferite: fantasma şi activitatea imaginativă. cu rol important în dinamica şi economia psihismului uman. care reprezintă implicarea oricărei percepţii pe care individul o poate discerne. fantasma are următoarele caracteristici. susceptibil de o dramatizare vizuală. al doilea ţine de inconştient.  fa nta sma nu este iluzorie. Apare ca rezultat al unei activităţi spirituale creatoare care determină combinarea unor elemente psihice încărcate de energie. sunt astfel puse în joc în fantasmă mecanisme de apărare care ţin de elaborarea secundară. Aceste fantasme originare organizează viaţa fantasmatică a omului indiferent de experienţa sa personală. faţetă ce apare în poezie. Fantezia în accepţia de fantasmă implică "un complex de reprezentări care se deosebeşte de alte complexe de reprezentări prin faptul că nu îi corespunde un conţinut real". însoţite de variate stări afective. originea. înţelesul general al simbolului. Teoria asupra originii fantasmelor originare nu este bine definită. fantasma are un conţinut manifest şi un conţinut latent. fantasmele apar ca evenimente reale petrecute într-un timp istoric arhaic. dar conţinutul fantasmei nu corespunde unei realităţi exterioare ci 13 . Fantasma în tehnica proiectivă Conceptul de fantasmă apare circumscris în mod obişnuit celui de activitate imaginativă: imagini mentale vii. scena originară (actul sexual în cuplul parental). roluri. 3. La baza vieţii fantasmatice există fantasmele originare: reîntoarcerea la viaţa intrauterină. apariţia sexualităţii. seducţia şi castrarea.. De-a lungul experienţelor. originea diferenţei dintre sexe". pictură ca forme de manifestare creative. fantasma se raportează la origini: "Asemeni miturilor colective. Pentru Jung fantasma reprezintă un complex de reprezentări căruia nu îi corespunde o stare de lucruri exterioară. în fantasmele de seducţie. În scena originară este simbolizată însăşi originea individului. primul manifestându-se la limita conştiinţei. indiferent de formarea sa psihologică. şi poate fi conştientizat doar prin analiză.  asemănător visului. Sunt structuri universale. în fantasmele de castrare. ea este o rea lita te psihică de profunzime da r distinctă de realitatea obiectivă..  este un scenariu organizat. Din perspectiva psihanalizei. dramă. Fantasma se poate baza pe reamintirea unor imagini trăite. acţiuni. comune tuturor şi transmise de-a lungul filogenezei. putând fi conştientizabil şi tradus în act conştient sau blocat. tematic. concomitent cu ilustrarea interdicţiei. ele vor să propună o reprezentare şi o soluţie pentru ceea ce îi apare copilului ca o enigmă majoră. Între cele două conţinuturi relaţia de simbolizare reciprocă este prezentă. Pentru Jung.  funcţia primară a acestor scenarii este de a dramatiza dorinţa inconştientă. în interiorul scenariului subiectul este prezent şi poate el însuşi opera permutări de atribute. realitatea trăită s-ar fi transformat în realitate psihică.

dictat de funcţia de autoreglare a psihismului.conştientul are o atitudine receptivă faţă de inconştient . căruia nu-i corespunde o realitate exterioară. Sensul fantasmei este compensator. Fantasmele pot fi declanşate de o atitudine intuitivă aflată în stare de aşteptare. poate fi înţeleasă. Sensul acestei fantasme active este cel de compensare complementară. nu complementar. suntem martorii unui proces patologic în care fantasmele pasive irup la suprafaţă. trebuie înţelese.  Fantasmele pot fi diferenţiate în raport de gradul de implicare al conştiinţei în elaborarea lor în fantasme active . sensul este de compensare. când intervenţia conştiinţei este absentă. În realitatea vieţii cotidiene. în care funcţia intuitivă energizează conţinuturi inconştiente şi le aduce la suprafaţă în forme perceptibile.  Fantasmele sunt rezultatul funcţiei transcendente. din perspectivă finalistă. dar procesul este acum total opus celui din conştiinţă. de aşteptare. în acelaşi timp. O imagine care "nu vine să înlocuiască realitatea şi este totdeauna deosebită de realitatea perceptibilă. putem sintetiza conform teorie analitice următoarele aspecte:  Fantasma este un complex de reprezentări. Apare ca o expresie condensată a situaţiei psihice luate ca întreg la un moment dat. este emanarea activităţii creatoare a spiritului. religioase. fiind o imagine interioară". datorită tendinţei lor de a impune nediferenţiat conştiinţei punctul de vedere opus al inconştientului. 14 . Prima situaţie corespunde fantasmei active. o acţiune sau un produs al unor elemente psihice dotate cu energie". Declanşarea fanteziei poate fi realizată parţial sau în totalitate conştient. în dinamica psihică o cantitate mare de energie se sustrage controlului conştient energizând elemente inconştiente. asemenea miturilor. elementele inconştiente invadează conştiinţa în ciuda sau tocmai datorită opoziţiei acesteia. Când conştiinţa domină. A doua situaţie corespunde fantasmei pasive. şi include într-o formă metaforică atât elemente inconştiente constelate de situaţia actuală. după Jung. în măsura în care i se poate imprima o direcţie arbitrară. Caracteristic. care apare într-o stare relativ disociată a psihicului. Ele încearcă să acopere prin imaginea simbol distanţa dintre realitatea obiectivă şi cea interioară. fantezia este declanşată fie de o atitudine intuitivă.şi fantasme pasive. din perspectivă cauzală. conform funcţiei de autoreglare a psihismului. Constituienţii principali ai fantasmei sunt imaginile. activitate imaginativă. Fantezia. cele pasive. Ea exprimă în structura ei situaţia de ansamblu a psihismului în momentul prezent. faţă de atitudinea conştientă a persoanei. fantezia apare ca un simbol care încearcă să caracterizeze sau să interpreteze cu ajutorul materialelor existente un ţel anumit sau mai degrabă o anume linie de dezvoltare psihologică viitoare". sau de o irupţie a conţinuturilor inconştiente. ca un simptom al unei stări fiziologice sau personale şi. cer o atitudine critică. Fantasmele active. cât şi poziţia conştientului. pentru a fi integrate în activitate."în esenţă. cel mai adesea sub forma imaginilor. creatoare de simboluri a psihicului uman. fie este o erupere în conştiinţă a unor conţinuturi inconştiente. putem vorbi de fantezie.

nearmonios? ce exprimă figura sau postura lui? este tâ n ă r sa u bă t râ n ? este desena t în mod rea i lst sa u conţine elemente bizare. (Bender. în frunte cu W. Interpretarea 3. Siluetele desenate cu picioarele depărtate şi cu mâinile ridicate sugerează asertivitate şi dorinţa de afirmare socială. Arhetipurile îşi exercită funcţia de centralitate. activă. Cele înclinate indică un dezechilibru emoţional sau un sentiment de fragilitate. Uneori. Urban. siluetele desenate în mişcare.U. sugerează o fire dinamică. halucinaţia. 3. delirul iar în ordine creativă şi evolutivă. 1967). i se spune: “Întoarceţi pagina şi desenaţi acum o persoană de sex opus primei persoane desenate”. Testul Omului (“Desenează o persoană”) 1. Levy. cu problemele sau conflictele specifice care ţin de imaginea de sine (Urban. Buck. Hammer. prin sinteza operată în expresivitatea creativă. Criterii generale Înainte de a trece la analiza elementelor desenului. 3. Natura testului Testul “Draw a person” este rezultatul eforturilor mai multor clinicieni din S. despre rolurile cu care se identifică individul. denumite iniţial de Jung "imagini primordiale". 2. este important să ne facem o impresie de ansamblu asupra acestuia. a) poziţia sau atitudinea persoanei desenate: de exemplu. analizând desenele acestuia.1. executând o anumită acţiune. despre starea de spirit. testul Omului pleacă de la principiul că în desenul unei siluete umane subiecţii îşi proiectează modul în care se percep pe ei înşişi. tratate superficial? cine a fost desenat primul: bărbatul sau femeia? Dacă răspundem la aceste întrebări acestea ne pot oferi chiar de la început unele informaţii despre imaginea de sine. de autoreglare şi unificatoare. În accepţiunea lui de tehnică proiectivă.A. Jolles. Câteva întrebări care ne pot ajuta să discriminăm unele caracteristici ale personajului desenat sunt: este schematic sau complex? mare sau mic? armonios. Machovers). a fantasmelor prezente în vise şi comportamentele asociate: în ordine patologică. absurde? ce elemente ale siluetei a căutat autorul să pună în evidenţă? ce elemente sunt omise. despre atitudinea faţă de sexul opus sau despre maturitatea lui cognitivă. Originea profundă a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor. După ce subiectul a terminat. prin intermediul imaginilor interioare. persoana este desenată din 15 . Aplicarea Instructajul este următorul: “Desenaţi o persoană în întregime”. de a elabora o tehnică expresivă prin care să putem descrie personalitatea individului.

etc. cu cât personalitatea subiectului este mai deteriorată sau mai marcată de conflicte şi Eul său este ma i primitiv. Băieţii imprimă în general în desenele lor elemente care ţin de masculinitate. acest lucru sugerând o identificare normală cu propriul rol sexual. siluete hidoase sai deformate. cum ar fi gheare. evaziune. atipice. a ochilor şi a părului). acest lucru denotă tendinţe narcisice şi o lipsă de interes sau ostilitate faţă de celălalt sex. important este atunci când se inversează. coapsele. îngroşarea. c) expectanţele de rol sexual: ne referim aici la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentând o persoană de acelaşi sex cu subiectul. dimpotrivă. fetele desenează în general siluete feminine cu părul lung.) siluete colţuroase şi fără o unitate corporală (componentele par alipite şi nu alcătuind un tot organic). Aşadar. părul scurt.profil sau din spate. sexul sau nivelul educaţional al subiectului) sunt foarte relevante pentru că ele constituie ceva din lumea ei interioară. cu o vestimentaţie specific feminină. sunt atente la detalierea capului şi a feţei (în special a buzelor. eventual barbă. a şa cum vom vedea. individuale (în comparaţie cu vârsta. este clar că subiectul a re un set nega tiv sa u deva loriz a n t fa ţă de 16 . De exemplu. sunt exagerate. îmbrăcăminte masculină. iar persoana de sex opus în mod superficial. colţi. De exemplu. De exemplu: dacă un bărbat desenează la început o siluetă masculină impozantă (acoperă toată pagina) şi agresivă (un cowboy cu o puşcă în mână). cum ar fi masivitatea siluetei. membre lipsă sau amputate. haşurarea excesivă poa t e sugera tocma i nevoia de a a s cunde sau de a camufla a n umite aspecte conflictuale sau iritante din imaginea de sine. iar apoi o siluetă feminină de dimensiuni reduse şi tratată neglijent din punct de vedere gra fic. Ca o regulă. blană. accentuarea detaliilor sexuale (sânii. batjocoritoare sau pierderea simţului realităţii. De exemplu: transparenţe neplauzibile (organe vizibile ca la radiografie). haşurarea excesivă sau multiplicarea unor elemente ale desenului: acesta sugerează importanţa pe care subiectul o a cordă elementului respectiv în via ţa sa . g) elemente distinctive. dacă un subiect desenează persoana de acelaşi sex cu lux de amănunte. cercei). desenele trebuie să conţină astfel de elemente. braţe şi picioare solide. e) omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente: sugerează conflicte în zona respectivă sau lipsă de implicare în sarcină. b) diferenţele flagrante de mărime a personajului masculin faţă de cel feminin sau valorizarea diferită a siluetei masculine faţă de cea feminină: valorizarea este pusă în evidenţă de detaliile grafice ale siluetei desenate. d) accentuarea. eventual împodobesc silueta feminină în mod discret cu diverse elemente decorative (bijuterii. De exemplu. lipsesc sau. Dacă întreaga figură desenată pare schematică. f) semne de bizarerie sau de irealism grafic: sugerează conflicte interioare puternice. aceste semne sunt normale. o atitudine ludică. părul) indică dorinţe erotice intense sau tendinţa de exhibiţionism sexual. exagerarea. În mod normal. Uneori. Acest lucru poate exprima o dorinţă de evaziune sau de disimulare a subiectului. înseamnă că subiectul a evitate să se implice în sarcină. “bestializarea” figurii (atribuirea de părţi corporale animale. buzele. cu a tâ t se consta tă ma i des a stfel de semne în desenul omului.

Siluetele mici implică sentimente de inadecvare. Siluetele desenate din profil sau din spate pot indica nevoia de a ascunde sau disimulare.2. Analiza de conţinut Aici se iau în considerare atât modul cum sunt executate diferitele detalii corporale (şi eventual accesoriile lor). acelaşi lucru îl sugerează şi tendinţa de a contura unele detalii corporale (cum ar fi degetele) prin linii ascuţite. Dacă desenul este plasat clar pe partea dreaptă a paginii. replierea spre sine. Astfel. ca şi al controlului organismului. El este sediul conştiinţei şi dirijează adaptarea individului în mediul fizic şi social. este bine să-l întrebe pe subiect câteva lucruri despre persoanele desenate. care acoperă aproape toată pagina. Liniile întrerupte sugerează nesiguranţă sau anxietate. Faţa este principalul element al expresivităţii emoţionale şi joacă un rol esenţial în recunoaşterea atitudinii sau a dispoziţiei celuilalt. al concepţiei despre sine şi lume. persoanele desenate în zona superioară a paginii pot sugera fie că individul se simte fără o bază solidă de ancorare în realitate. Ocuparea preferenţială a spaţiului din stânga indică retragerea în trecut. al emoţiilor. abia schiţate. 17 . înseamnă o orientare spre lume sau spre viitor. iar cele moi. centrare pe sine sau entuziasm. Analiza formală Include analiza trăsăturilor grafice şi a spaţiului grafic. liniile zimţate exprimă agresivitate. încercând mai degrabă să se identifice excesiv cu rolul masculin agresiv şi dominator. sugerează megalomanie. lipsă de energie. După Urban (1967). Dorinţa de afirmare poate fi indicată de o siluetă desenată cu picioarele depărtate şi braţele ridicate. Analiza spaţiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului. desenele mari. prezenţa unei serviete sugerează importanţa rolului şi statusului profesional în viaţa subiectului. 3. Urban menţionează câteva exemple: siluetele înclinate sugeează dezechilibru afectiv şi instabilitate.Capul este sediul gândurilor.3. Persoanele desenate în mişcare (de exemplu. Pentru ca interpretul să-şi poată confirma intuiţiile sale despre desen. cât şi aspecte suplimentare care participă la expresivitatea siluetei umane şi pot trăda anumite tendinţe ale subiectului. Când desenul este executat în josul paginii. 3. În ceea ce priveşte ultima varinată. 1. dansând). Ca accesoriu. aceasta sugerează că individul se simte nesigur şi neadaptat. poziţia pasivă de spectator. “Ce-ţi exprimă persoana?” sau “Ce fel de om este?” Adesea obţinem din această anchetă şi date proiective importante despre starea de spirit a autorului sau despre problemele care îl frământă. fie nevoia de putere sau de expansiune. Însă cea mai consistentă rămâne de regulă analiza zonelor corporale. În fine. sugerează o atitudine activă.sexul feminin.

Această trăsătură apare. Acest mod de a desena apare mai frecvent la fete şi la femei. Desenat foarte abundent. capul mic poate indica dorinţa subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui. ceea ce indică posibile sentimente de slăbiciune sau nesiguranţă în această zonă. cei cu deficienţe mentale. poate indica şi agresivitate necontrolată. Părul este atât un element decorativ (mai ales la femei). Gura desenată deschisă. Ea exprimă astfel o dorinţă intensă şi infantilă de a primi necondiţionat suport emoţional. Uneori însă. dezamăgire faţă de lume. care scot în evidenţă dorinţa de afişare a masculinităţii. gura deschisă sugerează o atitudine devoratoare şi revendicativă: dorinţa de a se bucura aici şi acum de plăcerile vieţii. fă ă r o deta iere l a componentelor ei (ochii. Semnificaţia lor este dată de funcţia urechii privind orientarea în mediu. Dacă sunt desenaţi mici. la obsesionalii chinuiţi de inhibiţiile lor afective. nasul. foamea de experienţe noi. rezistenţi la testare. în gură apare o ţigară sau o pipă (simboluri falice). Pilozitatea facială sugerează. dar şi funcţia de receptor al informaţiilor din lume. Desenată cu colţurile în sus. înnegrit sau foarte haşurat şi adesea în dezordine. dorinţa subiectului de a-şi scoate în evidenţă masculinitatea sau maturitatea. cu gene fine şi cu o expresivitate erotică evidentă. mărimea exagerată a capului poate sugera migrene sau cefalee. sugerează dorinţa de afişare a feminităţii sau a erotismului la nivel social. ceea ce face ca el să fie asociat imediat cu partea animalică a omului.Subiecţii evazivi. dar şi cei deprimaţi se limitează adesea doa r la conturul feţei. el indică preocupări sexuale şi anxietate vizavi de acest aspect. Aceeaşi semnificaţie o are şi prezenţa sprâncenelor desenate fin. În schimb. îngrijită şi cochetă apare mai ales în desenele fetelor şi ale femeilor şi sugerează dorinţa de a plăcea şi de a-şi exprima feminitatea. incapacitatea de a tolera frustrarea. de zâmbet convenţional. o coafură elaborată. urechile etc. Capul desenat mare faţă de restul corpului poate indica o valorizare a funcţiilor cerebrale. deci o atenţie mare acordată proceselor mentale sau cntrolului emoţional. ea implică ideea de mască. legată de instincte (sexuale sau agresive). Unoeri. Ochii reprezintă şi ei un alt element-cheie al figurii (“ferestrele sufletului”) care asigură expresivitatea feţei. Dacă sunt desenaţi mari. Accentul pus pe buze implică senzualitate sau erotism. dar şi – din punct de vedere simbolic – a experienţelor afective. Ochii goi pot sugera imaturitate afectivă sau blocaj emoţional. după Urban. agresivitate sau ostilitate revendicativă. dependenţă orală. dar şi un reziduu al blănii. analog. Gura strâmbă cu colţurile în jos exprimă dezgust sau depresie. Gura este organul de asimilare a hranei. aşa cum copilul aşteaptă să fie hrănit de mamă. Dacă este prevăzută cu dinţi. exprimând astfel un anumit conformism social. Uneori.). Dimpotrivă. îngrijit. Urechile reprezintă un element grafic a cărui omitere din desen nu este semnificativă. sugerează o atitudine pasiv-receptivă a subiectului. mai ales 18 . indică închiderea faţă de lume. Ele sunt importante în analiză atunci când apar accentuate. gura.

de dominare sau de agresivitate. rezultat probabil al pierderii contactului cu realitatea sau al unor preocupări somatice intense. receptiv-pasivă (regresie orală). Desenată colţuroasă sau pătrată. După Urban (1967). Atunci când apar în desenul unei siluete feminine. epoleţi). care dovedesc o lipsă de realism grafic. Nasul este în mod tradiţional un simbol falic. trunchiul este şi o expresie a forţei şi a stabilităţii persoanei. dar este legat şi de expresia unor afecte. Dacă sunt scoşi în evidenţă. Fetele desenează în general nasul mic. 3. cât şi sediul impulsurilor vitale). fragili indică senzaţia de neputinţă în a controla lumea şi adesea sentimente de inferioritate. sugestie întă rită şi de eventua la prez enţă a unor a ccesorii ca re mă resc volumul a cestora sau îi fac să pară mai înalţi (de exemplu. sânii reprezintă un simbol al maternităţii (sursă a laptelui). el sugerează dorinţa de afişare a masculinităţii. ei sugerează o atitudine dependentă. de masculinitate. o blocare a impulsurilor cerebrale. musculoşi indică dorinţa subiectului de a-şi exprima forţa şi autoritatea. între inconştient şi conştiinţă. Umerii se înscriu pe aceeaşi linie a forţei şi a masculinităţii. desenată fin indică feminitate sau slăbiciune. limită. Bărbia mică. de suspiciune faţă de ceilalţi sau sensibilitate la critici. tendinţa unor bărbaţi de a desena muşchii trunchiului sau ai abdomenului sugerează preocupări narcisice traduse la nivel corporal prin grija faţă de aspectul exterior. dar tocmai din această cauză mai relevant în desenul trunchiului. În a c ela ş i timp. Aşadar. Orice strangulare vizibilă în desen la nivelul gâtului (guler. altfel spus: între gândire şi emoţii. el participând astfel la exprimarea de ansamblu a feminităţii. ovală. pătraţi implică rigiditate în exprimarea impulsurilor. între planificare şi execuţie. Un element mai puţin obişnuit. 2. deci a impulsurilor vitale ca r e sunt coordona t e de creier şi puse în a c t prin membre. el are la nivel simbolic o funcţie de canal de comunicare între minte şi corp.în condiţii de pericol. modul în care este desenată bărbia reprezintă un indicator social al fermităţii sau al pasivităţii. ele pot sugera o stare hiper-vigilentă. el indică astfel dorinţa de forţă. sugerează forţă şi fermitate. uneori încăpăţânare. Astfel. astfel de transparenţe neplauzibile apar la unii schizofreni. în timp ce un trunchi subţire sau fragil sugerează sentimente de slăbiciune sau de inferioritate. este prez enţa gra fică a unor organe anatomice interne. dar şi al sensibilităţii. Umerii mici. cum ar fi furia (“nări fremătând”). Nasul turtit este semnul unei traume sau al unei agresiuni suportate de subiect.Trunchiul reprezintă zona organelor vitale.Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) şi restul corpului (care constituie atât partea executivă. Umerii rigizi. 19 . De asemenea. În fine. Desenat masiv. colier) sugerează deci un control sau. cravată. Umerii mari. Acest lucru se traduce prin inhibiţii afective sau printr-un control atent al exprimării emoţiilor. dar şi la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale sau au probleme somatice majore. Desenat mare sau ascuţit.

Degetele desenate ca nişte gheare sau ascuţite (ca nişte spini) sugerează agresivitate.Braţele şi mâinile sunt o componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuinţelor organismului. cu ele ne exprimăm dorinţa de contact afectiv (“cu braţele deschise”) sau de respingere şi agresare a celuilalt. Dacă burta este bine conturată în desen (siluete pântecoase). 5. fiind un mod de exprimare a feminităţii adulte. Ea separă simbolic trunchiul propriuzis de zona organelor genitale şi astfel este asociată cu controlul impulsurilor sexuale. sugerează dorinţa de a-şi ascunde intenţiile sau vinovăţie. burta este scoasă în evidenţă la femeile care doresc să rămână însărcinate. la nivel simbolic. medalionul de la piept). Cele care apar sub forma unor petale sau a unui ciorchine indică neîndemânare. senzaţia de a fi neîndemânatic. tot legat de zona trunchiului. Cu mâinile manipulăm. părul haşurat. la limită. Burta ca atare este rareori desenată ca element distinct al siluetei. De aceea. Ele reprezintă deci un servomecanism esenţial pentru adaptarea la mediul fizic şi social.În desenele femeilor. siluetele cu braţele larg deschise sugerează nevoia de contact afectiv cu ceilalţi sau dorinţa de putere. concupiscenţă. picioarele subţiri. Pumnul strâns trimite la ideea de negativism sau agresivitate. scurte. o inhibiţie a ei. De asemenea. ea este legată tot de simbolismul oralităţii şi al dependenţei de mamă. În fine. ea sugerează o socializare a exprimării sexualităţii sau. Omiterea mâinilor din desen indică sentimente de neadaptare. locul unde stau copiii. Braţele lungi indică ambiţie şi aceeaşi nevoie de putere. Mai jos este redat desenul unei adolescente.Picioarele asigură deplasarea şi echilibrul. ei indică dorinţe erotice intense sau exhibiţionism provocator. O interpretare alternativă ar fi prezenţa unor sentimente de culpabilitate legate de impulsurile sexuale sau agresive şi teama de pedeapsă. dacă centura este mult scoasă în evidenţă. apucăm sau îndepărtăm obiectele. fragile indică sentimente de slăbiciune şi lipsa încrederii în propria capacitate de a manipula mediul. sânii capătă însă şi semnificaţia unui caracter sexual secundar. Ea este locul unde ajung alimentele şi. Tendinţa de a desena picioare lungi şi groase. Uneori. Acest semn implică o castrare simbolică a siluetei umane. centură sau curea). datorate unui sentiment de culpabilitate vizavi de sexualitate (masturbare) sau de depresie. picioarele lungi. Absenţa braţelor din desen sugerează deci un sentiment de amputare sau de retragere din lume. aviditate. ca şi laba piciorului mare sugerează deci dorinţa de independenţă. ascunse. fragile 20 . Pe de altă parte. accentul cade pe nevoia de indigestie orală. care să compenseze sentimente de insuficienţă ale subiectului. Acelaşi lucru îl indică şi haşurarea intensă a mâinilor. Mâinile desenate la spate. sugerând lăcomie. deci autonomia persoanei. 4. cu o tentă erotică evidentă (sânii evidenţiaţi prin decolteu. Invers. linia taliei poate transmite unele informaţii legate de controlul impulsurilor. dar şi la cei care au probleme cu stomacul. Dacă este accentuată (prin apariţia unui cordon. Atunci când sunt scoşi în evidenţă prin mărime sau vestimentaţie. fusta scurtă. braţele subţiri.

poate sugera controlul exprimării impulsurilor. ele indică nevoia de afirmare a poziţiei sociale sau a virilităţii. bâtele. Mănuşile apar rareori în desene şi sugerează ascunderea sau reprimarea impulsurilor agresive. Ea apare frecvent în desene şi de aceea mai curând absenţa ei trebuie privită ca un semn atipic în desenul omului. Ocazional. îndrumări. a fost iscoditor. apar în desenele bărbaţilor cu tendinţe agresive sau dominatoare şi care încearcă să compenseze sentimentele lor de slăbiciune sau de incertitudine vizavi de rolul lor sexual. impresia generală oferită de figurile desenate. liniştit. hainele protejează dar şi expun corpul privirii celorlalţi. descrierea sumară a atitudinii subiectului faţă de DAP: temător. cât a durat proba. plasată în zona gâtului. De aceea. Raportul final Include: 1. rigid. ea poate sugera dorinţa de identificare cu rolul masculin. Bijuteriile sau alte elemente pur decorative apar mai des în desenele femeilor şi reprezintă un mod acceptat social de a-şi expune feminitatea sau a-şi pune în valoare corpul. 6. unele elemente masculine. şi un element corporal încărcat de semnificaţii sexuale. autorevelator. Astfel. De asemenea. a cerut suport. adesea ea caracterizează persoana în ochii celorlalţi şi reprezintă deci un semn al statusului social şi al identificării cu rolurile caracteristice pe care şi le asumă individul. 3. dacă apar accentuaţi în desen. cel mai important element accesoriu este îmbrăcămintea. siluetele desenate pe vârfuri implică ideea de ambiţie sau de evadare a subiectului dintr-un mediu perceput ca frustrant. Cravata. 21 . metodic. cum ar fi armele. dar în acelaşi timp este şi un simbol falic. despre tipul de desen cerut. Picioarele constituie în acelaşi timp. impulsiv. Buzunarele multiple sau scoase în evidenţă reprezintă nişte “marsupii” miniaturale. Îmbrăcămintea are o funcţie socială specifică. Atunci când apar în desen. a întrebat subiectul despre timp. Când apare la femei. trabucul sau ţigara. 2. Nasturii sunt un element a socia t cu dependenţa motrică de mamă . sugerând deci o revendicare orală a afecţiunii. Coapsele scoase în evidenţă prin haşurare sugerează deci preocupări sau conflicte legate de sexualitate. apărând mai des la bărbaţi. auto-depreciativ. a fost preocupat de sine. dispreţuitor. în funcţie de tipul şi de accentuarea lor. ei sugerează regresia la rolul de copil dependent de un personaj surogat matern. Şapca sau pălăria reprezintă un simbol al masculinităţii sau al rangului social. Accesoriile care însoţesc silueta desenată au o importanţă specifică în interpretare. a încercat să facă plăcere examinatorului. în special la femei. descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare.sau “montate” în mod stângaci pe trunchi indică nesiguranţa sau lipsa autonomiei personale. vorbăreţ. Acest lucru se observă d multe ori în desenele fetelor prin conturarea delicată a genunchilor sau prin liniile fine ale coapselor. În acelaşi timp. ca re trebuie să-l descheie pe copil la haine înainte ca acesta să dobândească deprinderile aferente.

6. degete în formă de gheare 9. sexul cu care subiectul se identifică. rigiditatea abordării 9. cu o dispoziţie mai bună. golaşe 15. Listă de verificare a tulburărilor severe mentale sau emoţionale: Tulburări severe mentale / 1. organe genitale accentuate la siluetă nudă 4. capul disproporţionat 2. mai degrabă decât spectaculară. rezumat. cap mult prea mare 3. gură căscată. stereotipie 10. 5. sinteză slabă 5. respectuoasă şi sinceră. absenţa detaliilor. sexul mai atrăgător. lipsa trăsăturilor faciale 7. multe omisiuni 6. tratarea diferenţială a figurilor masculine şi feminine: sexul desenat întâi. sexul mai activ. Când interpretările sunt necesare. sexul cu cei mai mulţi indicatori de conflict.4. haşurarea excesivă a ochilor şi urechilor 14. siluetă care se clatină 3. diferenţa de profil. figuri şasii 8. inconsecvenţa profilului facial 10. schiţarea greoaie a capului 11. apăsarea neobişnuită 12. sexul mai apropiat de vârsta subiectului. haşurare puternică. linii greoaie şi simple 4. Precauţii Nici o interpretare nu trebuie făcută fără utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. încadrarea siluetelor cu linii suplimentare 13. diagramatice 12. siluete dezumanizate 5. exprimarea neputinţei 8. rânjită 11. gură crestată (buze subţiri) 13. organe interne vizibile 2. sexul mai detaliat care ocupă mai mult timp desenatorului. mărime sau plasare. proporţionalitate slabă Total = afective cerebrale organice 1. ştersături neobişnuite Interpretare 0 – 4 Nesemnificativ dacă tabloul clinic nu susţine ipoteza 0 –7 Probabilitate mică de existenţă a unei leziuni cerebrală 5 – 9 Tulburare afectivă acută 10 –16 Tulburare afectivă severă 8 –14 Probabilitate mare de existenţă a unei leziuni cerebrală Dinamica personalităţii Examinator Data Total = 22 . discutarea ipotezelor interpretative găsite în catalog. prezentarea lor trebuie să fie discretă. desene mici. pătată 14. Chiar şi cele mai bizare desene indică situaţii prezente. Nu se recomandă prezicerea dificultăţilor viitoare dacă datele clinice şi anamnestice nu oferă o bază solidă descoperirilor DAP. trăsături animalice 6. siluete mult prea mari 7. siluete rigide.

îngrijit Mediu Neîngrijit Postură Rigidă Dreaptă Medie Aplecată Mers Energic Mediu Ezitant Stângaci Strângere de mână F. puternică Puternică Fermă Moale Reacţia faţă de examinator Prietenoasă Plăcută Rezervată Rece Abordare DAP Uşoară Spontană Ezitantă Refuz Energie Rapid Repede. raţional-visceral. natural-artificial. drept-înclinat.Femeie Bărbat Femeie Care sex este mai aproape de vârsta subiectului În care desen foloseşte mai multă energie Pentru care desen arată mai multă concentrare Care desen este mai detaliat Care desen este mai înalt Care desen pare mai puternic Care sex pare mai sănătos Care este sexul dominant Care sex arată mai multă mişcare Care sex arată mai multe probleme psihopatologice Ipoteze interpretative Indicaţii: 1. Rezumaţi descoperirile majore ale DAP. deschis-închis. sofisticat-naiv. perceptiv-orb. adult-infantil. masiv-mic. matur afectivimatur afectiv. regulat-schimonosit. chipeş-urât. detaliat-grosier. curat-murdar. trecând în revistă următoarele atribute polare: Vigurospasiv. prietenos-ostil. capabilincapabil. euforic-disforic. insensibil. uşor Muncitor Încet Raportul cu examinatorul Bun Mediu Rece Suspicios Comportament Normal Aparte Bizar Autist Anxietate manifestă Frunte umedă Palme umede Tremur Dependenţă de examinator Autonom Pasiv Cere ajutor Reacţia la DAP Dornic Interesat Negativ Verbalizare Abundentă Medie Fără comentarii Atitudine defensivă Simte DAP folositor Neutru Critic Implicarea eului Serioasă Aparentă Neprovocat Ştersături Nici una Multe Puţine Atitudine faţă de sine Supraapreciere Realistă Subapreciere Încredere în sine Sigur pe sine Unele dubii Oscilant Limbaj Bun Mediu Defectuos Nivel de inteligenţă Alert Mediu Prost Comportamentul subiectului în situaţia de testare DAP: Impresii privind desenele siluetelor DAP Indicaţie: examinatorul interpretează impresiile sale asupra figurilor DAP desenate de subiect. Aparenţă Curăţenie meticuloasă Medie Neîngrijit Îngrijire Curat. consecvent în tratare-inconsecvent în tratare.Indicaţie: examinatorul va încercui cuvintele care-l descriu cel mai bine pe subiect. sensibil. strălucitor-şters. 23 . Tratarea Bărbat . controlat-impulsiv. pentru ambele siluete DAP. Interpretarea se face prin diferenţiator semantic. bine dispus-prost dispus. Utilizaţi ipotezele sugerate în Catalogul interpretativ.

în care se întreabă: "Să presupunem că şi tu faci parte din familie. Testul familiei Testele Desenaţi o familie şi Desenaţi o casă. ramuri. sunt considerate variaţii ale temei fundamentale. "Care este cel mai puţin fericit?" Pentru fieca re întreba re se a da ugă şi un "De ce?". Aceste aspecte sunt legate în interpretare de felul cum subiectul îşi priveşte dependenţa sau gratificarea afectivă. Cine va rămâne acasă?". indiferent de "valoarea" desenului. În aceeaşi măsură. 2.. Este important să se observe casa dacă este "vie" . este întrebat: "Tu pe cine preferi din toată familia?" 4. se analizează gradul în care pomul este "viu". Urmează etapa care implică identificarea. obiecte. colorat. deci dacă prezintă ferestre. copacul simbolizează natura relaţiilor sale interpersonale sau sociale. Se pun 4 întrebări. animale". iar Persoana desenată. Se mai pun întrebări circumstanţiale precum: "Tata propune o plimbare cu maşina. Completaţi rezumatul şi concluziile din raportul interpretativ al DAP cu ideile de mai sus. se poate adăuga: "Ne jucăm că faci parte din această familie. perdele. fum ieşind din horn. "Care este cel mai simpatic dintre toţi?". vârsta. a desenării omului. fără căldură. Casa simbolizează nivelul gratificării dependenţei. Pentru fiecare se întreabă numele. Ancheta se desfăşoară sub forma unei convorbiri care cuprinde următoarele faze: 1. 3. cu 103 figuri în 1967. încurajarea copilului. animale. "este bine. sau "Imaginează-ţi o familie şi deseneaz-o". desenul este steril. Cine vei fi tu?" Dacă copilul ezită. dacă vrei. Legaţi aceste descoperiri cu “motivele referirii”. subiectul. Cum va fi pedepsit?" 5. 3.. dacă copilul nu înţelege. sub denumirea "Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică". flori. fără flori. Descrieţi tratarea diferenţiată a sexelor. uşi. este atractivă etc. o persoană. rolul în familie. Unde sunt ei? Ce fac? Descrie-mi toate personajele începând cu primele pe care le-ai desenat. fără viaţă. Examinatorul va urmări încurajând dacă apar inhibiţii şi observând comportamentul în probă. mai descrie-mi această familie pe care ai desenat-o. frunze. a relaţiei dintre erou. fii cine 24 . Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului acestora. Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman. sau dacă este "moartă". "Desenează tot ce vrei. Se poate adăuga. mare. 4. înflorit etc. horn. fără urme de viaţă.2. "Copilul nu a fost cuminte. În fina l. Integraţi concluziile privind reacţiile şi răspunsurile subiectului la DAP. jaluzele. "Care este cel mai fericit?". sau este "mort". Se încearcă să se afle care sunt preferinţele afective ale unora pentru ceilalţi. sexul. persoanele dintr-o familie. Administrarea Consemnul pentru copil este: "Desenează o familie". părinţi şi fraţi. fără viaţă. un copac. deci plin de ramuri. puternic. "Care este cel mai puţin simpatic?". dar nu are loc pentru toţi.

Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a desenului. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea sau tăierea personajului după ce a fost desenat. schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul. principiul realităţii. detalii supraadăugate. valorizarea prin atenţie. prin identificare explicită. personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebe). structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial. Elementele formale ale desenului sunt împărţite în două categorii: trăsături izolate şi structuri de ansamblu. devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului. talia mai mare a figurii. Există astfel trei nivele ale interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic. ne prezintă propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. care poate interveni prin schimbarea sexului. rolul privilegiat relevat prin anchetă. renunţând la imaginaţie şi fantezie. în anumite cazuri. 2. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real. personajul poate fi şi un animal. Dacă copilul şi-a desenat propria familie deşi este suficient să i se ceară identificarea. distanţarea de celelalte personaje sau mai jos. Se cere în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen. vârstei sau situaţiei personajelor desenate (de exemplu. travestiul 25 . prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la anchetă. în cazul unei regresii. poate fi continuată investigarea cu întrebarea: "Ce alt personaj ai dori să fii dintre cei din familia ta?" Se urmăresc reacţiile afective în timpul probei. calitatea şi forţa acestora şi la zona de plasare. care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea personajului desenat. sex. 3. identificarea copilului cu respectivul personaj. modul de funcţionare al mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. În interpreta re se compa ră datele din desen cu situaţia reală a copilului în relaţie cu membrii familiei sale. La terminarea desenului copilul este întrebat dacă este mulţumit de desen. deplasarea. Interpretare Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. Dintre comportamentele particulare cu valoare diagnostică intervin: 1. nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. sau sub forma unor personaje dubluri. conform atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. plasarea în planul ultim sau pe marginea paginii. desenarea de la început. desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe detalii. În unele situaţii. este întrebat de ce a făcut alegerea având în subsidiar ipoteza că principiul plăcerii este cel care acţionează în identificare. situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor. Apoi este întrebat cum ar face dacă ar trebui să ma i desenez e încă o da tă . Dacă copilul intră în joc. respectiv personaje foarte asemănătoare ca vârstă.vrei tu".

cercetători şi practicieni precum F. modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje. Subiectului i se cere să deseneze un arbore oarecare. introduce ideea desenării succesive a unei case. dar şi în cel al fantazării pasive.Davido desfăşoară studii cu privire la semnificaţiile desenului arborelui la copii. În 1934. precum şi norme de interpretare. precum şi a dinamicii conflictuale a personajelor. a vieţii şi morţii. realizând un studiu comparativ. un arbore în suferinţă şi. precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe.relaţia dintre nivelele psihismului. în toate dimensiunile ei. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. unde Rene Stora aprofundează cercetările lui Koch mai ales în ceea ce priveşte aplicarea testului pentru copii. studiază exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. 26 Teorie . va purta proiecţia conţinuturilor inconştiente ale imaginii de sine. Schliebe. eleveţianul Carl Koch în urma unui studiu sistematic şi statistic introduce Testul Arborelui. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile. discipolul lui Goodenough. Testul arborelui Istoric În 1928. conştient sau inconştient. În 1949. 5. a unui pom şi a unei persoane. Studiul său se referă la date din cultura diverselor popoare demonstrând că simbolul arborelui este foarte vechi şi răspândit în practic toate culturile omenirii. un arbore apelând la ajutor. testul HTP. A. Koch consideră arborele că arborele are o mare valoare simbolică. fenomenul de regresie este evident. Testul a fost rapid adopat în Franţa. Dolto. C. un arbore vesel. În general. R. cotare şi interpretare a indicilor. dar şi a gradului de organizare a acestor instanţe. Canard.reprezentând un maxim de cenzură. testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală. a defenselor. 4. Studii ulterioare au făcut obiectul unor interpretări a testului ca probă de dezvoltare a personalităţii şi stadialităţii intelectuale la copil. un arbore îngheţat. Arborele este purtătorul în principal a simbolului omului. a atitudinii în faţa alterităţii. precum şi complexul oedipian. structurală . al puterii şi misterului. reacţiile depresive. DE asemenea. analiza identificării şi a nivelului acesteia. al creşterii şi fecundităţii. Buck. 5. În 1947. când apar animale în desen. în final un arbore mort. reacţiile agresive. Emile Junker cere copiilor să deseneze arbori şi încearcă prima dată o interpretare empirică în cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesională. standardizat ca administrare. Desenarea unui arbore. Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul ei conştient. al verticalităţii. În planul dezvoltării psihice.

Stora publică tabele standardizate şi profile de personalitate în funcţie de constelaţiile de trăsături pentru criterii precum vârsta şcolară. După terminarea desenului se poate cere: Desenaţi un alt arbore. cere şi analiza calitativă. Înălţimea totală. Interpretarea nu se opreşte la analiza formală. Koch şi discipolii săi aplică testul arborelui mai ales pe copii. unde liniile sunt nesigure. Interpretare Desenele comportă două nivele de analiză. Crucea. centrat pe indici cu rol de semn. Libertatea faţă de consemne. Trăsături dominante. simptom. 3. Pentru Stora primul desen reprezintă reacţia persoanei în faţa mediului necunoscut. da r nu un bra d. Desenul III informează despre dorinţele rămase nesatisfăcute. contextuale. 7. Desenul IV poate revela un traumatism sau un conflict acut al copilăriei. 27 . dar închizând ochii. Apar diferenţe semnificative de aplicare în tehnica dezvoltată de Renée Stora. Pentru desenul II: Un a lt a rbore. Înălţimea coroanei. dificultăţile actuale ale persoanei. 8. Trunchiul. ale cărui consecinţe au persistat până în prezent. Diferenţiază semnificaţia pentru fiecare nivel de vârstă şi pentru cele două sexe. pe baza unor studii experimentate realizate pe vârste între 4 şi 15 ani. 13. dar nu un brad.Descriere şi administrare Instructaj: "Desenaţi un arbore fructifer. Puteţi folosi întreaga pagină". realizează studii statistice pentru diferiţi indici şi tabele de frecvenţă pentru 58 de indici în funcţie de vârsta subiectului. Desenul IV: Desena ţi un arbore. contextuală şi a simbolurilor apărute în desen. unde liniile sunt prea apăsate. R. 11. 14. un a rbore ca re nu există în rea l ita te. Poziţia în pagină. Desenul III: Desenaţi un arbore din vis. ce exprimă comportamentul nonverbal. cum şterge. 9. indiferent ca re. O gumă. Ieşiri în afara paginii. ce şterge. Rădăcinile. ce verbalizează şi cum. Faptul că aceste caracteristici par să se organizeze în diferite tipuri de constelări sau modele îi permite autorului să realizeze tipologii de "copii-problemă". cât de bine puteţi. 2. Desenul II corespunde reacţiei faţă de situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă deci modul de adaptare la mediul său obişnuit. 15. Trăsături suplimentare. În administrarea autoarei se dau patru desene. unde trece cu vederea. străin şi efortul său de autocontrol. Forma coroanei. şi a nivelelor de inteligenţă şi afectivitate. Instructajul indică: Desenaţi un a rbore fructifer. 4. indiferent care. Solul. unde insistă. Haşurări sau înnegriri ale desenului sau părţilor din desen. Stora standardizează analiza formală a indicilor pe baza unei fişe care cotează 177 caracteristici grupate în 15 rubrici: 1. debutul şcolarităţii. perioada de şcolarizare şi preadolescenţa. 12. Specificitatea acestor indici se relevă însă în planul analizei corelative. ce accentuează. Simetria. formal. Masa de lucru nu trebuie să fie moale. 5. Lărgimea coroanei. 6. Se va urmări procesul desenării: de unde începe să deseneze. Stora indică semnificaţii pentru fiecare dintre caracteristici precum şi frecvenţa lor la copii. Un prim nivel. Material: foaie A4 şi un creion. 10. indiferent care. din ima gina ţie.

Calităţile liniei Liniile puternice. invers. 5. punctarea foarte apăsată. Ştergerea prea apăsată a unei părţi indică acelaşi lucru. tendinţa de a ceda. indică de asemenea un conflict interior legat de simbolismul părţii distorsionate.Ca regulă fundamentală. nesiguranţă interioară. unde predomină controlul şi grija indică această capacitate de control a persoanei. cam 15% de la bază. cele uşoare. Umbrirea sugerează de asemenea anxietate legată de parte de desen umbrită. analiza se poartă succesiv asupra următoarelor aspecte: 1.orientarea spre exterior. 3. deci cărora li se adaugă alte obiecte. cu atât putem vorbi de compulsivitate şi rigiditate. entuziasm. optimism. spre dreaptă extremă . 2. de asemenea nesiguranţă şi timiditate. abia vizibile indică abandon. Tratarea diferenţiată (exprimarea unei atenţii relativ neobişnuite pentru unele părţi ale desenului). dependenţa subiectului de ceilalţi. indică tendinţe de exteriorizare lipsită de control indiferent de celelalte calităţi menţionate până acum. impulsiv. necontrolat. reluarea unora dintre părţi. precum mărimea exagerată a unei pă r ţi în ra p ort cu celelalte. Distorsiunile care apar. sentimente de inadecvare. cu precizie. Perspectiva Desenele schematice din câteva linii indică tendinţa de a evita. Omiterea unor părţi importante ale figurii desenate poate fi considerată ca ne-accidentală şi poate fi interpretată prin efortul subiectului de a face faţă unei probleme interioare ameninţătoare. 4. 15% de la marginea de sus a paginii. O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugerează probleme legate de imaginea corporală. accentuări prin linii groase. negre sugerează agresivitate. impulsivitatea sau lipsa totală de simetrie indică tendinţe de exteriorizare necontrolată. eu slab. Desenele incluse într-un peisaj. Liniile schiţate indică în general anxietate (cu excepţia profesioniştilor). În interpretare. presante. legate de semnificaţia simbolică a acelei părţi ceea ce se exprimă prin evitarea conştientă a acelei părţi. invers. dar cu cât această simetrie este mai accentuată. indică tendinţe de exteriorizare. liniile desenate ordonat. plasarea în partea stângă extremă a paginii indică orientarea predominantă spre propria persoană. Liniile desenate fără grijă. Mărimea desenului Desenul foarte mare indică entuziasm dar de tip compensatoriu. fiinţe în afara instructajului. iar dacă desenul este dezorganizat. eu slab. posibil datorită lipsei de siguranţă. în partea de sus. suport afectiv. chiar teama de "dezmembrare". Desenele mici indică o stimă de sine scăzută. depresie. umbrirea până la înnegrire indică nu numai anxietate ci şi agresivitate legată de simbolismul părţii respective. Plasarea în josul paginii indică stare depresivă. Plasamentul desenului în pagină Plasarea "normală" este cea centrală. 28 . cu o relativă deviere spre stânga care poate fi considerată normală. indică în plus nevoia de sprijin. Simetria evidentă a desenului sugerează dominanţa logicului şi controlului. nesiguranţă.

fructe. Puterea luminii şi a pământului se întâlnesc în copac. coroană şi ramuri. Adică. care separă aerul de pământ. ca o renunţare la pământ. Rădăcina este închisă în pământ. şi elementele de decorare: frunze. Rădăcina este cea mai durabilă parte a copacului. de momentul naşterii la suprafaţa pământului. este viaţa invizibilă. Simbolic rădăcinile reprezintă originea. subteran.6. Rădăcinile. dar rădăcina este protejată de orice intervenţie artificială. Copacul creşte în două direcţii – ascendent şi descendent. Rădăcina se hrăneşte din pământ. neregularităţi la baza trunchiului este considerată un indicator pentru traumatisme legate de momentul naşterii. ci două moduri de a fi. pot fi tăiate. Rădăcina este simbolul pentru invizibil. Mărul este prototipul pomului fructifer. şi a unor probleme legate de reprezentările originii. legătura cu pământul. autocontrolul. suportă proiecţia situaţiei inconştientului şi sunt desenate mai ales de copii şi în situaţia unor tulburări nevrotice sau mentale. Cu cât baza trunchiului se divide ca o rădăcină. Impresia generală pe care o face desenul. o viaţă dublă. Pentru a putea avea o impresie cu adevărat autentică. Ramurile coroanei. nu greutatea omului mort care este înţepenit. Linia solului. interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului distingând între un nivel stabil: scheletul copacului . legătura cu spiritul.rădăcini. de intrarea în viaţă. se întinde în pământ. dar niciodată la măr. Trunchiul suportă reprezentările eului stabil şi a transformărilor de-a lungul vieţii. prezenţa lor la adult fiind un indicator al tulburărilor afective (până la regresie afectivă). Trunchiul conduce ascendent de la bază spre vârful copacului. două moduri de a fi într-unul singur. devenirii proprii până în momentul desenării. cel care interpretează îşi poate pune întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă brusc desenul ar fi viu? Va cădea datorită slăbiciunii!? Exprimă furie! Exprimă tristeţe şi abandon! Exprimă forţă vitală! Care ar fi impresia pe care o creează viu fiind? Acest tip de analiză poate duce la ipoteze privind structura personalităţii. Apariţia unor ierburi. trăieşte în elementul comun – pământul – inconştientul colectiv. fără ea copacul nu s-ar susţine. trunchi. cu atât exprimă greutatea mişcării. atitudinea prevalentă. ci greutatea omului mort care trăieşte (nevroticii desenează rădăcina la fel de mare ca restul copacului). trăieşte în lumină şi prin lumină dar trăieşte de asemenea în întunericul pământului şi prin pământ. inconştient. această formă se întâlneşte la pomii fructiferi. Rădăcina este un copac întors. În natură. este deseori linia care separă două tipuri de existenţe – nu numai conştientul de inconştient. peisaj. este închisă în pământul care hrăneşte toţi copacii. relaţiile dintre diferitele nivele ale psihismului. În continuare. fiind cel mai frecvent desenat. arată ca o rădăcină întoarsă invers. Baza trunchiului este aproape de rădăcină şi este de asemenea legată de apariţia pe lume. simbolic. profunzime. Copacul este înrădăcinat în lumină şi în pământ. ansamblul experienţelor primitive. uneori la păr. Trunchiul reprezintă elementul 29 . cerul. Copacul îşi poate pierde ramurile.

cu originea. având totodată funcţia de susţinere a coroanei. durabil. dar şi modalitatea de apărare sau atac faţă de lumea exterioară. gradul de diferenţiere la care a ajuns individul. extraversie. Coroana şi în special extremităţile acesteia formează zona de contact cu mediul. 30 . Dispoziţia arborelui. de asimilaţie. şi orizontala care desparte pagina în jumătatea de sus şi jumătatea de jos. instinctuală şi dominaţia pulsională ajunge spre zonele superioare. substanţial. integrarea în natură etc.median şi menţine echilibrul între partea stângă şi cea dreaptă. În acest sen.  Partea stângă a paginii va suporta. relaţia cu pământul. reprezentări legate de activism. feminitate. dependenţa de afectivitatea maternală. extroversie. de respiraţie. neperisabil. Ramurile împreună cu coroana exprimă modul de organizare mentală. bogăţia sau sărăcia coroanei în corelaţie cu gradul de coordonare şi organizare sunt indici majori pentru coroană şi rădăcini. cerul. proiecţia spirituală. aceste funcţii conferă trunchiului statutul de cel mai stabil element . pasivitate. situarea predominantă într-una sau alta dintre aceste zone.cu cât suntem mai departe de centru şi mai aproape de margine proiecţia aspectelor care ţin de trecut. Realitatea este invadată de aceste forţe primitive care nu sunt. Interpretare Cadrul interpretativ general este constituit plecând de la schema grafică a lui Max Pulver conform căruia se disting semnificaţii diferite ale diferitelor zone ale hârtiei. . transformate de către intelect. relaţia cu aspiraţiile. verticala care desparte pagina în jumătatea ei dreaptă şi jumătatea ei stângă.  Partea dreaptă. Direcţiile centripete sau centrifuge ale ramurilor. Astfel prin expresia grafică a coroanei vom obţine informaţii despre modul de relaţionare şi gradul de inserţie al subiectului în mediu. echilibrarea diferitelor părţi.  Partea inferioară a paginii exprimă inconştientul.trunchiul este centrul: element vertical. a florilor şi fructelor precum şi nevoile de sprijin exprimate prin elementele de peisaj: animale. relaţia dintre interior şi exterior.  Partea superioară suportă reprezentări care ţin de aspectele conştiente. atitudinea dominantă etc. viitor. În coroană se organizează trunchiul. decât în mică măsură. Accesoriile reprezintă nevoile de reprezentare în contactul şi interrelaţia cu ceilalţi. prin trunchi expresia primitivă. corespondente simetriei liniilor de demarcaţie ale unei cruci. Pornind de la aceste date. relaţia cu autoritatea paternală. purtător.  Partea stânga . spaţiu "spectatorului vieţii". de mediu. schema de interpretare Grünwald-Koch are următoarea configuraţie:  Pagina de hârtie este virtual împărţită în patru părţi egale. se pot analiza şi interpreta desenarea frunzelor.sus este zona de proiecţie a pasivităţii. conştiente. de relaţie reciprocă interior-exterior. orientează spre ipoteze diferite privind maturitatea afectivă. stabil. păsări.

zona conflictelor legate de debut. neant. debut. la sfârşitul secolului al XIX-lea. colţul din stânga sus poate fi simbolizat de aer. CG. Nu cumva aceşti indici aduc la suprafaţă altceva decât. Experimentul se desfăşoară în 2 etape: 1. Colţul simetric.sus. Subiectul trebuie să răspundă cât mai repede la fiecare printr-un singur cuvânt indus. şi că numărul de cuvinte induse de cuvântul inductor este limitat. Galton. de exemplu. Experimentul asociativ-verbal (TAV) Cercetarea psihologului englez F. Jung lucrează iniţial cu o listă de 400 de cuvinte în ideea de a oferi un câmp cât mai mare de stimuli.stimul.Jung inventează. reprezentări legate de materie. Dacă subiectul nu este conştient înseamnă că în interiorul psihismului său există formaţiuni care strâng informaţii şi care activate pot duce la blocaje. Se cronometrează timpul de reacţie al subiectului . a trebuinţelor şi instinctelor. ca punct suprem al aspiraţiei.  Delimitând pagina de-a lungul a două oblice. cădere. zona pulsiunilor. 6. Experimentatorul citeşte lista de cuvinte . Se cronometrează timpul în sutimi de secundă. zona stângă . un test de asociaţii de cuvinte care va fi considerat primul test proiectiv. dreapta jos. respectiv emergenţa în afară. zona înfruntării active cu viaţa. are ca simbol apa. *pauză aproximativ 15 min. Zona dreaptă . naştere. a "nostalgiei" pământului. Colţul din dreapta sus are ca simbol focul.  Simetric.jos. asupra asociaţiilor de cuvinte (experimentatorul pronunţă un cuvânt şi subiectul răspunde imediat prin cuvintele care-i vin în minte) a arătat că raportul dintre fiecare cuvânt indus şi cuvântul inductor nu este arbitrar. înspre vid. 31 . infern. Important este ca subiectul să răspundă cu primul cuvânt care-i vine în minte. în 1904. moartea.ultima silabă rostită de psiholog şi prima silabă rostită de subiect. Sub influenţa acestei cercetări şi a metodei psihanalitice a asociaţiilor libere descoperită de S. la Zurich. are ca simbol pământul. fixaţia la stadii primitive. cuvântul indus impunându-se subiectului.  Colţul din stânga jos.. un defect de memorie? Exemplu de indici: subiectul nu-şi dă seama de timpul de latenţă mult prea mare. dar în acelaşi timp sfârşitul.Freud. demonic. regresie. Jung observă că există anumiţi indici care scot în evidenţă un anumit blocaj al subiectului în asociere.  Partea din dreapta jos. Ulterior această listă se reduce la 100 de cuvinte stimul. ca suport pentru reprezentările legate de origine.

răspunde cu acelaşi cuvânt pentru mai mulţi stimuli 0.atunci când se depăşesc 30 sec şi nu dă nici un răspuns .inconştientul are 2 nivele: 1. anumite complexe inconştiente. inconştientul personal . proastă înţelegere a cuvântului stimul 5. inconştient matricial . Arhetip . subliniază Jung. Neologisme. Nonreacţia .în etapa II a experimentului când subiectul răspunde cu un alt cuvânt decât cel iniţial. mişcări. El a descoperit că un cuvânt sau altul din listă se leagă de una sau alta din faţetele acestor complexe. 2. neînţelegerea. Repetarea.Eşti sigur? .2. Se întreabă subiectul . TR .dacă un indice depăşeşte abaterea standard cu 2 unităţi ⇒ TR prelungit. arhetipul contrasexual . Această tulburare se datorează faptului că ceva din cuvântul stimul deşi a fost auzit clar de conştiinţă s-a lovit de ceva din inconştient. râs 6. Indicatorii de complex 1 punct 1.complexul matern. Reacţii prin şir de cuvinte sau propoziţie 9. Aceştia scot în evidenţă o tulburare a funcţionării conştiinţei.complexul patern. Arhetip matern → experienţă → complex matern (elementele centrale sunt elemente arhaice.tendinţă formativă a psihicului . se poate calcula şi abaterea standard .complexul contrasexual… Toate aceste concluzii au fost obţinute de Jung în urma experimentului asociativ verbal. în care există arhetipul. Reacţii neconforme 8. Greşeli de pronunţie 7. Teoria complexelor la Jung . Subiectul trebuie să încerce să repete.ceea ce face ca un anumit lichid să se cristalizeze într-o formă mereu aceeaşi. să-şi aducă aminte cuvintele prin care a răspuns iniţial cuvântului stimul. iar această activare a inconştientului poate duce la obnubilarea conştientului.se adună toţi TR şi se fa ce media .şi se notează cu + • Subiectul nu-şi aminteşte .nucleu formativ cu care venim pe lume. Falsa reproducere .timpul de reacţie prelungit (deasupra mediei probabile . Arhetipul este o virtualitate pură (de exemplu arhetipul matern).şi se notează cu • Răspunde printr-un alt cuvânt .este f blocat 3.mimică.Da… 4.medianei). limbaj dur (ieşire din conştient) 10. 2. Se calculează timpul mediu de reacţie . Subiectul poate răspunde astfel: • Cu acelaşi cuvânt . Indicatorii comportamentali . Cuvintele pot activa. intrauterine pe care se mulează elementele dobândite după naştere).falsă memorie şi se notează noul cuvânt În interpretare ne interesează indicatorii de complex. Stereotipii .5 puncte 32 . În acelaşi fel putem discuta şi despre arhetipul patern .

În a ceste ca z u ri experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca o poartă regală de intrare. Complexul astru . Vacă 45. Film 34. Cal 50. 6.scaun… 2. Masturbare 30. Vagin 52. Sinucidere 22. Asupra acestor asociaţii se va purta analiza jungiană: • Analiza de tip personal . 5. Fiu 55. Hârtie 25. În acest timp subiectul este lăsat liber sau se continuă cu o altă activitate. 3. Ecran 29. Bărbat 32. Foc 51.într-o şedinţă analitică . Testul asociativ verbal . 12. Sfârc 46. 4. Muşcătură 41. 7. După ce ai găsit cuvântul cheie.încearcă să se găsească o legătură cu viaţa reală a subiectului (analiza reductivă) • Analiza simbolică propriu-zisă în care materialul asociativ este analizat în funcţie de materialul mitologic. care este cel mai activ. Homosexual 26.versiunea psihanalitică . este mai târziu înlocuit cu tehnica interpretării visului. 16.cel mai puternic . Tutun 33 . o etapă de context. rogi subiectul . 13. Constelare → dinamică în psihism → relaţii.să exprime ce asociaţii personale îi vin în minte. care fiind destul de laborios. 15. Lumea Dragoste Tată Pălărie Piept Cortină Trunchi Băutură Petrecere Mişcare circulară Carte Lampă Medicament Scaun Prieten Penis 21. 8. de exemplu apă pat. activări între complexe. Totuşi acest experiment poate fi cu succes folosit atunci când te afli în prezenţa unui pacient foarte blocat sa u de exemplu a unui pa cient ca re nu visea z ă . Taxi 42. verde . Perseverarea (în aceeaşi arie tematică). Se realizează constelaţii între complexe. Scopul experimentului îl reprezintă activarea inconştientului. Mamă 43. Rasă 47.1. Radiator 27. Tăietură 35. Apă 48. geantă . Răspuns în limbi străine 3. de interpretare a experimentului asociativ verbal intervine şi o a 3-a etapă. Casă 24. Prietenă 28.stereotipii mascate. Datele obţinute se pot stoca într-un tabel: pentru fiecare cuvânt se trece suma de indicatori de complex.Rapaport (60 de cuvinte ) 1. În modul de analiză. Munte 23. Râs 36. 2.Social 54. Supt 49. Jung foloseşte multă vreme acest experiment. Fermă 53. descoperirea indicatorilor de complex şi desigur conturarea constelaţiei. 14. Ramă 31. 9.indică un mecanism de apărare Etapa II se realizează după 15 min. Taxe 56. de materialul care evocă funcţia arhetipală a psihismului uman (analiză la nivel transpersonal). 10. TR foarte scurt . Masă 44.este acel complex care a strâns cea mai multă energie.masă. 11. poartă care în mod normal este visul. Orgasm 33. asociativă.

de cele mai multe ori. Testul cuprinde 10 fabule: Păsări Conţinut-ţintă: fixaţia copilului pe unul dintre părinţi sau independenţa sa. 4. insistându-se că este un test de imaginaţie. ♦ trebuie să fi şi cald şi amabil dar neutru ♦ nu se dau sfaturi. dorinţele legate de moarte. Fiică 57. Teama 5. Fabula înmormântării Conţinut-ţintă: instinctual agresivităţii. Copilului i se citesc mici poveşti iar sarcina este ca el să continue povestea. 18. 34 . Întuneric Deprimat Izvor Cupă 37. 7. Pentru copiii ca r e nu a u a v ut nici o experienţa în legă t ură cu moa r tea .17. el poate fi tulburat în momentul în care conştientizează faptul că povestirea se suprapune peste povestire. se poa e t citi o varia n tă a a c estei povestiri. Fabulele Düss Este o probă care simplifică principalele concepte din psihanaliza dedicată vârstei infantile (până la 12 ani). unde nu a p ar e cuvântul „moarte”. Oraş 58. accentul cade pe ele. 2. 3. 19. Este un test dedicat Eului şi complexului Oedip. Se poate insista doar în etapa următoare. ci doar se consemnează ca atare. Dans 39. Doctor. ♦ niciodată nu se fac remarci asupra răspunsurilor copilului. În cadrul terapiei testul poate fi folosit şi pentru adulţi atunci când apare o problemă psihanalitică nerezolvată. Apare în 1950 şi este reeditat în varianta finală în 1971. 1. Standardizarea testului presupune: ♦ povestirile se citesc fără titlu ♦ cu o voce clară şi egală (fără intonaţie – povestirile au elemente dramatice şi. Spital 60. ceea ce ar orienta copilul spre ele). Se insistă pe fa p tul că poa t e să spună tot ceea ce gâ n deşte şi că nu există răspunsuri bune sau greşite. nu se fac aprecieri ♦ copilul nu trebuie să ştie ce se urmăreşte prin test. de anchetă. Femeie 38. Mielul Conţinut-ţintă: rivalitatea fraternă şi problemele legate de sevraj (dependenţa maternă). 20. Inversarea nunţii Conţinut-ţintă: fantasma legată de camera părinţilor şi gelozia pe cuplul parental. Câine 40. Act sexual 59.

9. pentru fete şi pentru băieţi) Conţinut-ţintă: constelarea relaţiilor oedipiene.Conţinut-ţintă: se explorează temerile copilului. Mama zboară pe alt pom. Oaia nu avea lapte destul pentru amândoi mieluşeii şi atunci a spus mieluşelului mai mare: nu am lapte pentru voi doi. ce frică îmi este !” De ce oare îi este aşa de frică? 35 . autopuniţie. fricile subiectului. Apare un conţinut latent (ex. Lumea răspunde: cineva din familia care stătea în casa de jos. Se explică anxietatea. mama şi cu puiul lor dorm împreună în cuibul lor pe o cracă. Cine ar putea fi acela? 5. tu poţi să mănânci iarbă verde. Prezentarea fabulelor 1. Fabula pasării Tatăl. dorinţele sale (care au fost activate de fabulele anterioare). Deodată începe un vâ nt puternic ca re scutură pomul şi cuibul ca de la pă mâ nt. Visul urât Conţinut-ţintă: are un caracter deschis. Cine poate fi? b) Cineva din familie a lua trenul şi a mers departe de tot. În timpul petrecerii copilul se ridică brusc şi se duce singur în fundul grădinii. 6. Mieluşelul se juca toată ziua lângă mama lui şi în fiecare seară primea de la ea lapte bun şi cald de băut. Fabula despre noutate Conţinut-ţintă: frica subiectului. dorinţele mascate ale subiectului). încăpăţânarea (regresie la stadiul anal). Fabula despre teamă Un copil mic spune foarte încet: „Oh. Fabula aniversării nunţii Este ziua în care părinţii îşi aniversează căsătoria. 8. permiţând conturarea conţinuturilor puternic activate (controlul activărilor anterioare). a) Fabula înmormântării / b) Fabula călătoriei a) Înmormântarea vine pe stradă şi oamenii întreabă cine a murit. De ce? 3. Cele trei păsări se trezesc speriate. că nu se va mai întoarce niciodată acasă. Tatăl zboară repede pe pomul alăturat. Plimbare cu mama / tata (2 variante. aşa de departe. dar ce face puişorul? Şi el ştie să zboare puţin. care-i plăcea foarte mult. Fabula mielului A fost odată o oaie care avea un mieluşel şi amândoi erau la păscut. mult mai mic decât primul. 10. Fabula despre elefant Conţinut-ţintă: complexul castrării. 7. tendinţa spre angoasă. 2. Fabula cu obiectul confecţionat Conţinut-ţintă: caracterul posesiv. Ce a făcut mieluşelul? 4. Într-o zi oaia a adus şi un alt mieluşel. Tata şi mama se iubesc foarte mult şi serbează veseli această zi.

Încă este foarte adormit şi spune: „Vai ce vis urât am avut!” Ce o fi visat? Consemn general: spuneţi subiectului că îi veţi povesti mici istorioare pe ca r e va trebui să le continue. surori. şi precizaţi dacă răspunsurile sunt prea scurte sau insuficient de explicite. Ce o să-i spună mama? 10. Ară t aţ i subiectului că poate spune tot ceea ce gândeşte. găseşte că elefantul s-a schimbat. Visul urât Un copil se trezeşte devreme dimineaţa. Explorarea agresivităţii. dorinţei de moarte. Revelarea complexului castrării.6. autopuniţiei. pentru că modul în care gândeşte este bun. Testarea problematicii anale. Au fost foarte veseli. a caracterului posesiv şi obstinat. Explorarea complexelor determinate de sevraj. pe care-l iubeşte. Nu este un test de inteligenţă. Ce s-a schimbat la elefant? 7. Controlul fabulelor precedente. Dorinţele şi angoasa subiectului. Îi va da oare mamei acea figurină? 8. 36 . Subiecţi adulţi: Prezentarea fabulelor se face ca pe un exerciţiu de imaginaţie. Nu există răspunsuri bune sau greşite. Fabula despre elefant Un copil are un elefant de cârpă. Decelarea constelaţiei oedipiene. Într-o zi. Când s-au întors acasă băiatului (fetiţei) i se pare că tata (mama) are o altă expresie decât de obicei. Şocul legat de camera părinţilor. Aveţi grijă să nu influenţaţi copilul prin elemente dramatice supra-adăugate sau superflue. Elefantul este foarte drăguţ şi are o trompă mare. direct şi colorat. Ce va face cu figurina? Mama-l roagă sa i-o facă ei cadou. Dar copilul poate face ce vrea cu ea. care nu ar face decât să deplaseze atenţia copilului. Fabula cu obiectul confecţionat Un copil a făcut din plastilină o figurină (un turn) şi este foarte mândru de acesta. când copilul se întoarce de la plimbare şi merge în cameră. Explorarea angoasei şi autopuniţiei. culpabilităţii. Plimbare cu mama sau tata Un copil (o fetiţă) a făcut o plimbare foarte frumoasă în pădure cu mama sa (cu tatăl său). Nu prezentaţi niciodată titlul fabulei. De ce? 9. gelozie pe cuplul părinţilor. de fraţi. Fabula despre noutate Un copil vine de la şcoală (de la plimbare) şi mama îi spune: înainte de a-ţi face lecţiile trebuie să-ţi spun ceva. Subiecţi copii: Povestiţi istorioarele într-un mod viu. Conţinuturi latente Düss Fabula 1 Fabula 2 Fabula 3 Fabula 4 Fabula 5 Fabula 6 Fabula 7 Fabula 8 Fabula 9 Fabula 10 Fixaţia sau independenţa subiectului faţă de unul dintre părinţii săi.

63. 28. Întrebările pentru această structură tematică reprezintă 52% din total şi sunt: 1. 40.. Itemii sunt în proporţie de 21%: 2. 24. 66. 56. Materialul acestor teste trimite la situaţii în care Eul încă mai deţine un control. 50.8. 67. Teste de completare – Testul Rotter Dezvoltarea experimentului asociativ-verbal (principiu de tip paradigmatic) a dus la construirea testelor de completare. 22. 9. Itemii reprezintă 4% şi sunt: 55. 11. 48. 64. 75. 34. 3. Se folosesc 80 de începuturi de frază ca. 10. 16. 78. 53. T – trecutul subiectului în general. „-” = depresiv. afecte negative. Itemii reprezintă 7% din total şi sunt: 7. Testul lui Rotter a fost dezvoltat. regresia posibilă în aceste teste fiind de nivel sintagmatic. 5. 35. relaţiile cu alţii. 69. 42. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 18.imagine de sine. 20. 77. 17. părerile despre viaţă ale subiectului. 38. 71. 72.. 32.. 30.”. la familia de origine. 23. 7. 59. G – generalităţi. N – lucruri legate de patologie.. 47. 76... „Nervii mei. 6. 8. 12. 5. 61. 65. 31. 2. 58. la copilăria subiectului. Acest test se poate cota din mai multe perspective:  Gradul şi sensul implicării afective: fiecare răspuns este cotat cu „+” = trăiri afective pozitive. 36. răspunsuri fără raportare directa la subiect. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 27. 62.. 80. 68. 45. 46. 54. 37. autoapreciere. 52. Toate aceste întrebări vor fi analizate şi din prisma afectivităţii. 19. Diferenţa dintre experimentul asociativverbal şi testul de completare se referă la nivelul de regresie. P – se referă la conţinuturile legate de Ego . transformându-se într-un test clinic. 74. 43. 57.. 79. 21.. 29. 4. 73. F – familia posibilă virtuală / actuală a subiectului. 60. 13.etc. răspunsuri pozitive. Itemii reprezintă 12% şi sunt: 3. agresiv şi „0” = răspunsuri fără încărcătură afectivă şi personală. 26. 49. 4. 25. 14. Rotter este primul care realizează un asemenea test în SUA.. 39. M – modul în care e reprezentată în proiecţie alteritatea (ceilalţi). 41.. sub denumirea de Test de completare asociativ-verbal. – se referă la formarea personalităţii. 70. de exemplu: „Îmi place.”. 33.. 15. 6. 37 .  Structura tematică: sunt 7 structuri tematice: 1. 51.

Cei din jurul meu.... Din când în când. Visele mele.. 54. Îmi place... 55.. În fiecare zi. Copilăria mea. 59... 3. Eu gândesc.. N-am izbutit să.. Cel mai bun prieten al meu. 71.......... Noaptea. „0” 5%). Pe mine mă frământă..... În inima mea. 60...... 57.. Voinţa mea. 63.. Eu mă simt bine când. 5. Cea mai mare groază a mea este.. 7.. Eu am încredere.. Cititul. Cel mai bine este. 38 .. negativ sau neutru şi se calculează proporţia lor ( de ex... 29. 10. Să trăieşti.. Soţul meu .. Eu respect mai mult. 58. Eu nu pot să .. Mama. Pe străzi. Despărţirile. Viitorul.... 14... 39.. 23 răspunsuri cu „-”. 37. 16. Când vreau... 23. Când adorm. 32.. „” 39%... 44. Adeseori eu... numărul itemilor cu aceeaşi valoare afectivă. 2 răspunsuri cu „0”. 45.. Bucuriile mele.... Eu detest. Fără îndoială că. Sentimentele. 36... 26..... care se transformă în procente (de ex... 75.. 28. Eu cred că. 4. Când sunt sincer cu mine.. Testul ROTTER – completare de fraze 1.. Îmi pare rău când.. Singura mea plictiseală. Niciodată eu.... La şcoală. se judecă dacă este încărcată afectiv pozitiv.. Sănătatea mea... Cei mai mulţi oameni..Răspunsurile se mai codifică după două categorii:  E – răspunsuri direct erotice. 21. 6+. 19.. De mult.. Familia mea.. 47.. Am nevoie. Când eram mic.. 12... 17. Adevărul este că. Mi-e greu să.. 25. Eu.. 18. Când sunt singur.. Ceea ce mă supără este. 56. 53... 70. Sunt foarte. Îmi amintesc.. 35. Prietenii mei. Am reuşit să.... 33.. 43..... 40.... 31.. Oboseala mea.. 41... 80...... Eu doresc. Totdeauna eu... Aş vrea să ştiu... 38.. Împreună. 74.. Trecutul meu. 42. 76... P). 27.. 11... Viaţa mea. 64. 50.. 65. 69. 48. 67.. În orice caz. Se însumează în cadrul fiecărui grup tematic de itemi (ex. La locul meu de muncă.  Se analizează fiecare categorie tematică.. 6..). 9+. 46. Copiii. stereotipii vădite în reacţia de răspuns. Câteodată.... Căsătoria.. 62. rezultând trei sume... Să mergi. Ştie toată lumea că. 79. 2...... 66.. Cea mai mare neplăcere a mea. 30... 77.. Rezultă cele trei procente: „+” 56%.. Nervii mei..: pentru P 1-. etc.... 22. 49. 8. 52.... 68.. Ceilalţi... 20. 61. Mi se pare că. 5-. Nicăieri eu.. Profesiunea mea.. 15. Clipa cea mai fericită.... 51. 24.. 73. Mă tem că..: pentru P: 16 răspunsuri cu „+”.  D – dacă în răspunsurile subiectului găsim elemente clar ilogice. Când muncesc. Se procedează întocmai pentru fiecare grup tematic de itemi. 15+.. 78. 72. 13. 4+. 9.. 34.. Să fii.. Întorcându-mă acasă. Tatăl meu.

de aici rezultând dinamica lor. teste de valori.-ului este publicată în 1935. teste privind nivelul de aspiraţii. 8. trebuinţa de afiliere şi trebuinţa de respingere. chestionare de personalitate. trebuinţa de ordine. făcând apoi sinteze interpretative pentru fiecare subiect. idealul de împlinire proprie. dar îşi termină psihanaliza cu Alexander în SUA. trebuinţa de supunere. asociaţiile libere. integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu). de înţelegere intelectuală. Unele trebuinţe sunt conjuncte. trebuinţa de dominare. 3. Aceste trebuinţe sunt prez e nte la toţi oa m enii da r nu sunt puse în valoare în egală măsură. prima conexiune cu psihanaliza o face prin Jung. trebuinţa de senzaţii. alături de trebuinţe. Prima formă a T. Iniţial. trebuinţa de a evita inferioritatea. trebuinţa de umilire. 5. foloseşte metoda discuţiilor libere. trebuinţa de agresiune. de a se apăra şi de a reacţiona. trebuinţa de a evita blamul. narcisismul. acesta din urmă renunţând ulterior la cercetări. trebuinţa de joc). probe.T. 2. 2.T. în declanşarea comportamentului.) Principiile explicative ale variantei clasice elaborată de Murray Din punct de vedere istoric există o serie de precedente ale acestei probe proiective. Este unul din cei mai extensivi cercetători în ceea ce priveşte cantitatea de teste.9.A. Ajunge la concluzia că elementul motivaţional pare să fie elementul cheie pentru personalitatea umană. de data aceasta analiza fiind făcută în manieră freudiană. 9. Autorul este medic şi biochimist. autobiografia. factorii interni şi anumite trăsături generale. 4. Ei sunt: 1. în lucrarea intitulată „Explorări ale personalităţii”. trebuinţa de realizare / reuşită 3.A. trebuinţa de a evita suferinţa. iar în 1938 Murray integrează toate rezultatele!cercetărilor sale între teorie asupra personalităţii. 39 . cu care îşi începe terapia analitică. altele complementare sau chiar opuse. Murray a lucrat la această probă împreună cu Morgan. trebuinţa de a fi în siguranţa / de a se proteja. trebuinţa sexuală ( trebuinţa de exprimare. în care sunt incluse trebuinţa de a domina mediul. Conform teoriei asupra personalităţii a lui Murray. 7. metode psihologice folosite în evaluarea subiecţilor. Motivaţiile (sunt 20 de trebuinţe grupate în 9 tipuri): 1. Forma definitivă a testului apare în 1943. Factorii interni sunt instanţe psihice care intervin. testul Rosenzweig. Testul lui poartă amprenta acestei duble formări. Testul tematic de apercepţie (T. 6. există trei variabile fundamentale ale personalităţii: motivaţiile. testul Rorschach.

T. tendinţa spre proiecţie vs. altele doar adulţilor. obiectivitate în percepţia altora. 10. 4. intensitatea efortului. 12 planşe prezintă o fiinţă umană singură. de diferite vârste. capacitatea de a persista în efort / persistenţa efortului. 4. 16. 10.T. 19.A. în cele două etape sunt prezentate câte 10 imagini. 4 planşe prezintă două persoane de sexe diferite. 40 . altele fotografii. 8Bm.A. iar imaginile aşa cum sunt ele construite sunt: unele care se prezintă tuturor subiecţilor. 2. gândurile şi sentimentele subiectului. iar T. BM (se aplică doar băieţilor şi bărbaţilor). GF (se aplică doar fetelor şi femeilor). o planşă este complet albă (16). T. emotivitatea. 9GF. altele copiilor băieţi / fete. atribuie impulsurile care îl tulbură unui element din exterior (pe unul din personajele planşei-stimul). altele numai adulţilor bărbaţi/ femei.-ul este realizat pe baza concepţiei freudiene asupra mecanismelor de apărare. În varianta psihanalitică testul se administrează o singură dată şi analiza se face în sistemul conţinut manifest – conţinut latent. Administrarea După Murray. Supraeul în conflict (crize de conştiinţa. creativitatea. Fiecare planşă are o codificare: B (se aplică doar băieţilor). angoasa (considerată ca stare fundamentală0. În total sunt 31 de planşe. 6.-ul se administrează de două ori. 6BM. 13B. sentimente de culpabilitate. 7GF. 13MF. G (se aplică doar fetelor). altele copiilor. o singură planşă prezintă 3 persoane. 7. 11. Unele sunt desene. investirea libidoului fie în viaţa practică (exocatexia) fie în viaţa internă (endocatexia). dominarea sentimentelor şi imaginilor (intracepţie) sau a faptelor (extracepţie). o planşă prezintă mai mulţi bărbaţi. Sunt reţinute de Shentoub planşele: 1. reproduceri după gravuri. 9. Construieşte deci testul pentru a evalua temerile. stagnare. 3. stări depresive). Murray susţine că persoana proiectează. 3BM. schimbare vs. 8. Trăsăturile generale / stările interioare şi emoţiile trăite de subiect: 1. respectiv. tablouri. capacitatea de a acţiona din impuls sau în urma deliberării. fără repere în psihologia momentului istoric respectiv.4. Acestea sunt aplicate unui subiect indiferent de sexul şi vârsta sa. 11. 7BM. care valorizează proiecţia imaginii ideale a subiectului despre sine şi 3 planşe prezintă peisaje şi personaje mai mult fantastice. 2. conjuncţia / disjuncţia dintre acţiune şi gândire. În urma datelor recoltate reuşeşte să-şi elaboreze această teorie destul de „neortodoxă”:. 5. 6GF. 5. 7 planşe prezintă 2 persoane de acelaşi sex.

Se identifică persoana care este obiectul acţiunii după sex.Analiza: Se urmăreşte ca pe baza planşelor să se construiască istorioare care să prezinte situaţia existenta şi deznodământul. În astfel de situaţii. caracter cu subiectul. E vorba de trebuinţe profunde. agresivitate. factorii interni şi trăsăturile generale ale eroului. Următoarea sarcină a examinatorului este detalierea acţiunilor.  personajul care joacă rolul central în desfăşurarea acţiunii dramatice. Acţiunile exprimă motivaţiile eroului. sex. dominanţă. figură (paternală / pe poziţie de egalitate). Interpretarea se face în termenii stării interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta cu celelalte personaje. Fiecare din aceşti eroi paraleli reprezintă tendinţele neacceptate. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există un conflict interior. de la figuri paternale sau nu. O simplă descriere a planşelor înseamnă că subiectul fuge de sarcină. care sunt sursa comportamentului manifest. Se notează care tipuri de „presiuni” sunt favorabile / defavorabile eroului şi dacă provin de la persoane de acelaşi sex sau de sex diferit. latente. Există şi situaţia eroilor multipli. slab integrate în psihologia eroului. 2. Uneori e posibilă „spargerea” eroului în mai mulţi eroi. protecţie. Motivaţia. ele se cotea z ă pe o sca lă de la 1 la 5 în funcţie de următoarele tipuri de motivaţii: afiliaţie. De fiecare dată când apare o astfel de variabilă. respingerea eroului. repetitivităţii şi al importanţei sale în mersul povestirii. Murray o cotează pe o scală de la 1 la 5 din punct de vedere al: intensităţii. lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie. eroul e unul din personajele prezente în imagine. Sunt mai rare situaţiile în care planşa să fie corelată cu un personaj care nu e prezent.  eroul poate fi persona u j l ca r e sea m ăn ă cel ma i mult ca vâ r stă. 41 . Oda tă determina te. Se face o ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările făcute. conflictuale. Prima sarcină a examinatorului este să găsească printre personaje eroul cu care se identifică subiectul. Forţele anturajului care exercită influenţe asupra eroului – „presiunile externe” Se pot determina plecându-se de la acţiunile şi emoţiile altor personaje din povestire. De obicei. Analiza conţinuturilor se face după 5 aspecte: 1. personajul cel mai nuanţat din punct de vedere psihologic. pericol fizic. duratei. examinatorul trebuie să insiste ca subiectul să creeze o povestire fără însă să dea exemplu de povestiri şi fără să sugereze anumite elemente. Criteriile de identificare a eroului sunt:  persoana de care subiectul e cel mai interesat (în descrierea fizică şi psihică).

3.-ului apare exprimată într-un articol din 1982.A. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu figurile paternale.T. prin unicitate. În 30% din povestiri ne putem aştepta să găsim elemente impersonale. Aceste teme informează despre problemele subiectului. Fiecare povestire ar trebui să aibă o temă. Shentoub Viziunea lui Shentoub asupra interpretării T. cu iniţiativă / inert. reprezintă un compromis parţial / total sau este vorba de o absenţă a finalului. În final se realizează o interpretare ca sinteză.  care este natura acestui sfârşit (favorabilă pentru erou. tendinţe elementare inconştiente sau fantasme infantile.T. nici măcar printr-un miracol). Ipoteza esenţială este aceea că modalitatea de elaborare şi construire a povestirilor trimite la mecanismele de apărare ale subiectului. conformă cu expectaţiile. sentimente şi dorinţe actuale. stabil / instabil. Interesele şi sentimentele Se analizează interrelaţiile eroului cu celelalte personaje (izolat. derulare şi sfârşit). urmărindu-se verbele care exprimă conduita: agitaţia. impulsiv / controlat. Se analizează felul în care eroul face să progreseze acţiunea. a celor excepţionale (prin intensitate. 4. abandonul. trecute sau viitoare a subiectului. energic / moale. Varianta psihanalitică a T. suplu / rigid.  nu e de aşteptat ca proiecţia să fie directă şi veritabilă în toate povestirile. Shentoub vorbeşte de diferenţierea între fantezia impusă şi conştientă şi fantezia inconştientă spontană (acele fantasme caracteristice 42 .  cum se produce sfârşitul (prin acţiune voluntară a eroului. triumful. Derularea povestirii şi deznodământul Se notează pentru fiecare planşă:  cum reacţionează eroul la anturaj (cum se comportă în situaţie). Analiza temei Tema e constituită de o anumită unitate dramatică a povestirii respective. elemente inhibate despre care subiectul îşi imaginează că le-ar fi putut face. 5.  povestirile pot fi raportate la amintiri. precum şi stilul acestei continuări: coordonat / necoordonat. disimularea. Se realizează şi o analiză de tip formal unde accentul se pune pe aspecte precum integritatea povestirii (dacă are început. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu personaje de aceeaşi vârstă. ceea ce înseamnă că subiectul nu reuşeşte să găsească un sens posibil. lucrurile se aranjează de la sine). prin acţiunea anturajului. iar indicatorii lui Murray sunt:  povestirile trebuie privite şi decodificate ca reprezentând un aspect al situaţiei de viaţă prezente.A. se acelaşi sex şi de sexe diferite. prin bogăţia psihologică).-ului elaborată de V. dar sunt povestiri care au mai multe teme. Se face o analiză a temelor mai frecvente.

Poate apărea o poziţie depresivă. în planul din spate un bărbat cu un cal. Aceşti parametri pot fi asimilaţi unei situaţii de conflict între imperativele conştiente şi imperativele inconştiente. Fantezia impusă şi conştientă permite să se ajungă la fantezia inconştientă. tată. psihanaliza relaţiilor de obiect) trebuie să fie bine stabilită pentru ca subiectul să poată proiecta asupra imaginii.A. sexul şi vârsta sunt destul de ambigue. reprezentat obiectiv în planşe prin dispunerea personajelor în două planuri. Shentoub porneşte de la definirea procesului care are loc în T. vor apărea în povestiri instrumente sparte.T. fiică). Sunt trei parametri implicaţi în acest proces: materialul testului. Conflictul se poate petrece în legătură cu poziţia tinerei faţă de cuplu. o femeie care stă sprijinită de un arbore. Relaţia dintre subiect şi obiect (v. Conflictul se poate petrece legat de dificultatea / imposibilitatea de a utiliza acest obiect „aici şi acum”. iar în planul apropiat o tânără care ţine în mână nişte cărţi Un individ căzut la picioarele unei bănci. Conţinut manifest Conţinut latent Imaginea unui copil imatur funcţional faţa de un obiect al vârstei adulte. 1 Un copil care priveşte o vioară aşezată în faţa lui. 2 Scenă de câmp.T. 3BM 43 . instrucţiunile care îl împing la fantezia impusă şi examinatorul. Atunci când există o depărtare între aceste două conţinuturi. bizarerii în perceperea personajelor. Când imaginea de sine este perturbată. Analiza povestirilor implică confruntarea problematicii conţinutului latent. În majoritatea cazurilor se observă o corespondenţă între conţinutul latent al materialului şi cel al povestirii subiectului. Trimite la poziţia defensivă prin traducerea ei în planul corporalităţii. ea poate fi interpretată în termenii dificultăţii sau chiar ai imposibilităţii subiectului de a se situa la nivelul conflictual cel mai evoluat şi ne indică un nivel de fixaţie inferior acestui registru evoluat. Conţinuturile manifeste şi latente ale planşelor T. Triunghiul oedipian (mamă. Evaluarea trebuie să ţină cont de această variaţie între ceea ce exprimă planşa şi nivelul la care se află subiectul. prin care subiectul îşi exprimă incapacitatea sau o poziţie defensivă de tip megamaniacal în care subiectul se simte atotputernic. ca fiind un ansamblu de mecanisme care se angajează în această situaţie singulară în care subiectului i se cere să perceapă o imagine şi pe baza ei să construiască o istorioară. Momentul în care fantezia inconştientă izbucneşte în fantezia conştientă indusă de percepţia planşei poate fi observată în funcţie de depărtarea dintre tema banală a planşei date şi povestirea subiectului (perturbările în structura povestirii). false perceperi.pentru subiect care transpar şi în vise şi în simptomatologia psihopatologică).A.

Relaţia tată-fiu. un adolescent într-un context de poziţie contrastantă cu această scenă. Poate purta urmele transferului. Conflictul se poate organiza în jurul interdicţiei oedipiene a apropierii. cu contraste şi un cap de şarpe. tandreţe. Un cuplu în care personajele se ţin strâns îmbrăţişate. Conflictul se poate organiza în jurul acestei rivalităţi. personajele au aceeaşi vârstă. apar chiar elemente de rivalitate. În planul din spate o scenă cu un băiat. Un bărbat în prim plan care are un aer îngrijorat şi o femeie în vârstă care priveşte lateral. contextul este de reticenţă a fiului faţă de tată şi e exprimat în planşă prin absenţa corpului – conflictul e în plan ideativ. 7BM 7GF 8BM 9GF 10 11 13MF 13B 19 O casă sub zăpadă sau o navă în valuri. Conflictul se leagă de identificarea cu mama. O imagine feminină maternală care este intruzivă (dominanţa maternală). care manifestă ca poli: agresivitate vs. împinge spre regresie şi activează obsesii de tip fobic. contextul este de reticenţă din partea fetiţei. Relaţia mamă-fiică. de nefericire. cu trimitere chiar la precaritatea refugiului matern. 16 Planşă albă 44 . O femeie culcată şi un bărbat în picioare cu braţul în dreptul obrazului. vârsta celor două femei e apropiată şi ele seamănă una cu cealaltă Trimite la expresia erotică la nivelul cuplului. se apleacă asupra unei fetiţe căreia îi atârnă în mână o păpuşă. Reactivează o problemă de nivel pregenital (obiect bun sau obiect rău). O tânără în spatele unui arbore care are nişte obiecte în mână şi priveşte la o ală femeie care aleargă. Un bătrân întors către un tânăr care are o grimasă.4 5 O femeie care se apropie de un bărbat. O relaţie mamă-fiu într-un context de neplăcere. Conflictul trimite la capacitatea de a fi singur. Scenă de agresivitate deschisă. Un băiat aşezat pe pragul unei cabane. O relaţie de cuplu manifest conflictuală. Trimite la modelul în care subiectul îşi structurează obiectele sale privilegiate şi la relaţiile pe care le are cu aceste obiecte. O relaţie de tip heterosexual într-un context de dorinţă erotică şi de apărare faţă de această dorinţă. doi bărbaţi sunt aplecaţi asupra lui. ce pare că se întoarce dinspre ea. cu mâna pe mânerul unei uşi priveşte într-o cameră. 6BM 6GF O tânără în primul plan se întoarce spre un bărbat aplecat deasupra ei. Problematica pregenitală sau poate chiar un nivel ceva mai arhaic Este legat de agresivitate şi sexualitate. Peisaj relativ haotic. O femeie care are în mână o carte. Conflictul se poate organiza în jurul legării agresivităţii de acest băiat. accentul punându-se pe imaturitatea funcţională a băiatului. Vârsta şi sexul sunt necunoscute. Un bărbat care este culcat. acest conflict este obiectivat în planşă prin poziţia şi planurile diferite de dispunere a eroilor. O femeie cu vârsta incertă. O situaţie de rivalitate feminină.

în fiecare serie având 8 fotografii. Factori: 3) e – epilepsie. Vectori S (sexual) – trebuinţa erotică şi agresivă. 2) s – sadism. orală-lentă (alcoolici. Testul Szondi măsoară de fapt chiar intensitatea şi modul în care tind să se exprime aceste pulsiuni. Factori: 5) k – catatonie. conştientizare). 4) hy – isterie. Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud. Szondi a încercat să introducă noţiunea de destin în cadrul ştiinţelor umane şi medicale afirmând că destinul unei persoane reprezintă de fapt o serie de alegeri personale pe care acea persoană le face în principalele sectoare ale vieţii. a prietenilor şi chiar alegerea bolii sau a morţii . 4) Vectorul de contact – stabilitatea şi satisfacerea relaţiilor obiectuale.10. Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprimă la nivel psihologic printr-o serie de trebuinţe sau pulsiuni. masochistă (cazi de la etaj sau te laşi călcat de tren). Leopold Szondi. Materialul testului Testul conţine 48 de fotografii reprezentând o serie de 8 boli mintale alese în aşa fel încât să corespundă fiecare unei anumite trebuinţe pe care o măsoară testul. alegerea profesiei. şi anume: alegerea în iubire. Autorul testului. Structura fotografiilor este următoarea: 1. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici. Factori: 1) h – homosexual. Setul de 48 de fotografii este structurat în 6 serii echivalente. şi anume “teoria pulsională a destinului”. Factori: 7) d – depresie 8) m – manie. Vectori P (paroxismal) labilitatea sau rigiditatea cenzurilor afective. Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin aşa-numitul inconştient familial care conţine o serie de gene ce caracterizează un arbore genealogic sau spiţa unei familii. 2. a elaborat acest test pentru a avea o dovadă empirică experimentală a teoriei pe care el a elaborat-o în psihiatrie. 3) Vectorul Eului (Sch) – Schizofrenie. forţa Eului – control (mecanism de apărare.forma de sinucidere pe care o alege subiectul – sinucidere sadică (venosecţie). 6) p – paranoia. Cunoscând care este la om intensitatea şi modul de manifestare a acestor pulsiuni putem deduce nu numai anumite trăsături de personalitate ale subiectului ci şi la ce alegeri este predispus acel individ. 45 . toxicomani). Testul pulsiunilor (Szondi) Este o probă care se bazează pe reacţia afectivă a subiecţilor în faţa unor fotografii.

Aplicarea şi instructajul Instructajul preliminar este următorul: “o să-ţi arăt nişte persoane şi o să te rog să-mi spui persoanele care-ţi plac şi cele care nu-ţi plac dintre ele”. mai frustrată (aceste fotografii sunt foarte feminizate. Profilul de faţadă (VGP) Vectori Factori S (sexual) h s P (paroxismal) e hy Sch (Eului) k p C (de contact) d m X X X X X X X X X X X X 1/3 X X X X X X X X X X X + 3/0 -! 1/4 0 1/1 0/2 1/2 0 1/0 + 3/0 Obţinem 8 intervale ce corespund câte unei trebuinţe sau pulsiuni măsurate de test. Dacă subiectul a înţeles i se pun pe ma să primele 8 fotogra fii din seria I şi este întrebat: “care sunt 2 persoane care-ţi plac cel mai mult?” sau “alege 2 persoane care-ţi plac cel mai mult”. h = homosexualitate – se referă la nevoia de erotism. După ce subiectul a fă cut a ceste a legeri i se prez intă a 2-a serie de fotografii şi următoarele până se completează tabelul. Vectorul S (sexual): 2. de a te manifesta într-un mod masculin. Aceste alegeri din tabel sunt folosite pentru a elabora aşa-numitul “profil pulsional al subiectului”. cu atât această trebuinţă este mai intensă. Această trebuinţă declanşează comportamentele de agresiune – în scop ofensiv/ 46 . Să presupunem că el alege un paranoic (p) şi un depresiv (d). nevoia de a te impune. Cu cât oamenii aleg în test mai des această poză. de mângâiere. de senzualitate. Apoi subiectului i se cere să a e la g ă 2 persoane ca r e-i displac cel mai mult (antipatice). Din cele 4 fotografii rămase i se cere să mai aleagă înca 2 persoane antipatice (notate în A2). s = sadism – se referă la latura activă a personalităţii. Să presupunem că a respins un homosexual (h) şi un maniac (m). infantile). Aceste trebuinţe sunt: Vectorul S (sexual): 1. la nevoia de a fi activ în relaţia cu celălalt. Să presupunem că subiectul alege un sadic (s) şi un epileptic (e). de a domina.

O persoană care alege multe fotografii de catatonici. este vorba de persoane care au nevoia de a-şi delimita propriile dorinţe. În lumea animală aceste trebuinţe declanşează nevoia de căutare de parteneri ca şi comportamentele de păstrare a acestora. Cu cât oamenii aleg mai multe poze s. Practic. Vectorul C (de contact): 8. instincte. modul în care reacţionează oa menii la fotogra fiile cu epileptici ne a ra tă câ t de bine sa u câ t de strict îşi cenzurează ostilitatea. Ex: obiectele de machiaj. Vectorul Sch (Eului): 5. În lumea animalelor trebuinţa e regasită în comportamentele de curtare. Datele din tabelul de mai înainte sunt trecute în profil în următoarea formă: toate alegerile din coloana S (simpatice) se trec dea s upra liniei 47 . m = manie – se referă la dorinţa de suport af ectiv. au nevoie de audienţă. o privire patrunzătoare. La om această trebuinţă este nuanţată cultural. Vectorul C (de contact): 7. etc. în special ca antipatice. trebuinţa de a-ţi controla furia. Societatea acceptă sau codifică comportamentele de acest gen. fruntea teşită. cu atât nevoia de activism. e = epilepsie – se referă la tendinţa. p = paranoia – se referă la trebuinţa de a-ţi recunoaşte. k = catatonie (o forma de schizofrenie) – se referă la nevoia indivizilor de a-şi inhiba sau reprima instinctele pentru a se adapta constrângerilor realităţii. trăiri şi să le verbalizeze. Oamenii care aleg multe fotografii de maniacali au frustrată această nevoie de ataşament sau apartenenţă şi au de fapt o nevoie intensă de independenţă emoţională (reprezintă nişte structuri orale – în sensul psihanalitic al termenului). de a-ţi conştientiza propriile instincte şi de a vibra emoţional la aceste dorinţe. dominare este mai intensă. provocator propriile emoţii. în cazul în care sunt aleşi ca simpatici. este o persoană mai inhibată emoţional. Vectorul P (paroxismal): 4. ostilitatea. Vectorul Sch (Eului): 6. care adoptă o tactică regresivă în sfera dorinţelor şi emoţiilor ei.defensiv. cât de rigide sunt cenzurile etice. Cu cât o persoana alege mai multe poze. de cucerire – de a te impune în cadrul grupului. Vectorul P (paroxismal): 3. cu atât manifestă un comportament mai teatral. hy = isterie – se referă şi la nevoia de a te da în spectacol. de a te a t aş a emoţiona l şi de a obţine plă c ere şi sigura n ţă din contactele cu ceilalţi. Oamenii care aleg multe fotografii cu paranoici sunt oamenii mai afectivi rezonează mai emotional la mediu şi la propriile gânduri şi. Fotografiile de sadici sunt nişte personaje foarte virile. d = depresie – se referă la nevoia de investiţii afective (de a investi emoţional) şi de a căuta relaţii afective. de a-ţi afişa într-un mod cât mai exhibiţionist. persoanele cu această trebuinţă crescută sunt teatrale. astfel încât aspectul corporal să devină atractiv.

toate alegerile din coloana A (antipatice) se trec sub linia orizontală. adoptă un comportament contrar. Ex: acest subiect care a dat reacţia h+ înseamna că îşi acceptă nevoia de senzualitate şi tandreţe şi. Semnul “±” sau reacţia ambientală – se acordă “±” dacă pe o anumită trebuinţă avem cel putin 2 alegeri simpatice şi cel puţin 2 alegeri antipatice. 2. O persoană care are h+! este o persoană a cărei trebuinţa de senzualitate este frustrată. 5/0. adică îşi cenzurează. dominantă/obedientă. având semnul m+ înseamnă că îşi acceptă şi nevoia de ataşament şi de suport afectiv. se interpretează astfel: “să-mi controlez furia sau să o la s să se acumulez e ?” . Semnul + ne arată că subiectul îşi acceptă sau îşi recunoaşte acea trebuinţă în forma ei naturală (neschimbată). de altfel. 0/3. fiecare cod fiind valabil pentru una din trebuinţe în funcţie de alegerile subiectului. indecis vizavi de acea trebuinţă – “să o ac cept sa u să o reprim. Acea trebuinţă încearcă să se exprime în comportament la modul natural. 5/1). Astfel de persoa n e oscilează frecvent între sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate. Apar frecvent la adolescenţi: îşi reprimă această energie pe care nu ştiu cum să o 48 . 3/1. senzuale sau să le resping?”. Pentru 4 alegeri se pune un semn (!). 1/3. Ex: un subiect are “h±” – “să-mi accept impulsurile erotice. Exemplu: dacă o persoană ar avea la trebuinţa “e” o reacţie “±”. în loc să fie activă tinde să fie pasivă. 0/4. 4/0. 0/6. pertru 5 două (!!) şi pentru 6 alegeri. Pentru a putea fi interpretate aceste semne e nevoie de 4 scoruri/coduri. masochist. 1. Când avem mai mult de 3 alegeri simpatici atunci acea trebuinţă se consideră frustrată şi se pune un semn de excla m ar e lâ n gă semnul + (+!). îşi inhibă impulsurile agresive pe care le îndreaptă către propria persoană (0/2.“ s ă o la s să se exprime în forma ei naturală sau sub o altă formă?”. 1/4. 1/2. 4/1. Ex: o persoană care îşi respinge trebuinţa “s” se manifestă invers de semnificaţia generală a trebuinţei. 2/1.orizontale. 3/0. simt nevoia să-şi exprime afecţiunea vizavi de ceilalţi şi tind să fie sociabili. În exemplul nostru nu avem reacţie ambientală. Reguli de scorare/verificare referitoare la aceste alegeri. 0/5. dar cel mult una simpatică sau nici una. Reacţiile “±” ne arată că subiectul este nehotărât. trei semne (!!!). Reacţia “-“ înseamnă că subiectul îşi neagă sau îşi respinge acea trebuinţă în forma ei naturală. Codul “-“ – se acordă “-“ când pe o anumită trebuinţă ai cel putin 2 alegeri antipatice. 3. 1/5). Dacă avem mai mult de 3 alegeri cu “-“ pe o trebuinţă se pune semnul exclamării (s-!). 6/0. Codul “+” – se acordă “+” atunci când pe o anumită trebuinţă avem cel puţin 2 alegeri simpatici dar maximum una antipatică sau nici una (2/0. Aceste persoane sunt mai communicative. Ex: h şi m sunt notate cu +. îşi îndreaptă agresivitatea spre sine. să o neg?: ” .

prin diverse simptome şi altele prin comportamente antisociale. altele nevrotice. Ex: h+! s-! h+! – are o puternică nevoie de senzualitate şi tandreţe. în ce sferă instinctuală. puternic în relaţia cu celălalt. Interpretarea unui profil de test ţine cont nu numai de semnificaţia fiecărei trebuinţe luată separat ci şi de combinaţii între aceste trebuinţe. nu putem să tragem concluzii generale după o singură aplicare. se autodevalorizează. O astfel de combinaţie apare şi în depresie. 2/3. după o criză. 4. 4/2. De aceea. ingestia de droguri). vorbitul excesiv. 3/2. Aplica rea o singură da tă a testului unei persoa ne ne oferă numa i o imagine parţială. Ex: un subiect are reacţia “m0” – îşi descarcă mai des decât ceilalţi prin aşa-numitele comportamente orale această trebuinţă (la femei: dulciurile. pentru că detectează foarte rapid atât potenţialul agresiv cât şi labilitatea cenzurilor educative (etice şi morale) ale subiectului. actuală a schemei instinctelor ei. te-ai certat). 2/4. la o femeie: “să accept identitatea sexuală sau să o resping?” (2/2. Testul este valabil şi pe persoane normale. fumatul excesiv. Tehnica este folosită cel mai des în clinică pentru a evidenţia la care sunt şansele unui comportament disfuncţional sau dezadaptativ al pa cientului. Orice trebuinţă poate avea o gamă foarte largă de manifestări: unele normale întâlnite în viaţa de zi cu zi. deoarece trebuie să combini trebuinţele. “ am o mare nevoie de senzualitate şi tandreţe dar de pe o poziţie masochistă”. indiferent de sexul ei biologic. la modul nevrotic – poate semnala o criză de a stm. Nu este un test simplu. 49 . deoarece depresivul are o gândire autodistructivă. La trebuinţa “d” avem o reacţie “0”. o ecz emă care-ţi apare peste noapte. O rea c ţie “ 0 ”nu se spune cum s-a descărcat: în mod natural sau printr-un simptom. 3/3). Reacţiile “0” ne arată că trebuinţa respectivă este descărcată printr-un anumit comportament sau simptom. tehnica este foarte des folosită în psihologia judiciară. 1/0. la adult: nu ştie cum să gestioneze aceste impulsuri. Indivizii “m0” sunt mai imaturi. la un bărbat aceasta sugerează o identificare feminină şi o frustrare în nevoia de senzualitate şi un caracter masochist. (1/1. Comportamentele diferă prin intensitate şi modul de satisfacere a trebuinţelor. 0/0. precum şi pentru a vedea care sunt frustră rile lui ma jore. la epileptici. adoptă un rol pasiv şi obedient. Cele 8 trebuinţe fac parte din bagajul genetic al omului. o migrenă puternică .gestioneze. Reacţia 0 sau reacţia nulă – se acordă semnul “0” dacă la o anumită trebuinţă ai maximum o alegere simpatică şi maximum o alegere antipatică. În afară de clinică. deşi oamenii cu probleme de comportament dau profile mai spectaculoase. s-! – a respins trebuinţa de a fi activ. 0/1) Ex: “e0”. O asemenea reacţie indică o structură puternic feminină. poate apărea în una din următoarele situaţii: când ai avut o ieşire de nervi (ai strigat la cineva. testul trebuie aplicat de mai multe ori (6-10 ori) aceleiaşi persoane la interval de o zi. la bărbaţi: alcoolul. Pentru a face acest lucru.

7 – albnegru. 6. timpul de răspuns. psihoză. Dacă numărul total de răspunsuri coboară sub valoarea de 20 este o indicaţie pentru: 1. depresie.T/L COMENTARII LOCALIZARE COMPORTAMENT NONVERBAL FACTOR CONŢINUT DETERMINANT BANALITĂŢI ore. Se calculează timpul mediu al timpilor de reacţie (situează în jurul valorii de 45 de secunde). 5. Planşele se prezintă ordine (de la I la X). 1. Numl total de răspunsuri variază între 20-50. Este o probă de imaginaţie. blocaj afectiv. 2 şi 3 – roşu-negru. H. Timpul total de aplicare şi anchetă variază de la 30 de minute la două Se calculează numărul total de interpretări – răspunsuri (R) şi media interpretărilor pe fiecare plană. modul în care este ţinută sau rotită planşa. 3. Inforţiile se vor entraliza în foaia de protocol după următoarele strategii: POZIŢIE PLANŞĂ RĂSPUNSURI TIMP T. elaborare prelungită. bradipsihie (încetinirea forţelor psihice). Ce ar putea fi acestea? Vă cer să spuneţi tot ceea ce se poate vedea în aceste planşe. 50 . tinzând spre valoarea superioară în cazul subiecţilor cu nivel intelectual superior. 4. retard intelectual. iar ulimele trei – policrome. După o prezentare a planşelor (care constituie faza I) se vor trece din nou în revistă – sub forma unei anchete – pentru a se preciza elementele şi partea din planşă care au determinat răspunsul (în faza II). necooperare în sarcină şi testare împotriva voinţei. Instructajul poate fi adaptat în funcţie de vârstă. în poziţie orizontală. Testul petelor de cerneală (Testul Rorschach) Autorul testului petelor de cerneală Rorschach este Herman Rorschach. 3. blocaj asociativ. Orice răsucire se va nota. atitudinile subiectului î impul probei. Se va nota cu exactitate conţinutul interpretărilor dar şi forma în care se face interpretarea – pauzele. Materialul testului este alcătuit din zece planşe. patologie sau nivel de instrucţie: Vă voi arăta nişte e de cerneală. Rorschach transferă acest procedeu în cercetarea personalităţii şi nu în cel al sondării imaginaţiei. Timpul de reacţie situat peste un minut indică: 1. 2. 5. 2. 4.11. nu este un test de inteligenţă.

Modelul de aprehensiune cuprinde categoriile următoare: I. Această situaţie trimite şi spre disfuncţii la nivelul imaginii de sine.sunt interpretate iniţial unele detalii care sunt apoi puse în relaţie. vag – are diferite semnificaţii raportat la determinantul asociat. primare (de ex. Cu ajutorul anchetei. Se referă şi adaptarea lalitate prin intermediul funcţiei cognitive. fără a se referi la celelalte elemente ale ansamblului (de exemplu planşa IX. liliac). în consecinţă. Răspunsurile globale pot fi: 1. Răspuns global (G sau W . fiecare interpretare-răspuns este cotat în funcţie de următoarele elemente: localizarea răspunsurilor. secundare (de ex. dificultatea controlului ideatic. Modelul de aprehensiune.  Necombinate – indică gândire sintetică şi slabă capacitate de diferenţiere a părţilor şi ansamblului. Când răspunsul de acest tip este de calitate slabă va fi cotat drept: 1.engl.. În situaţia unui număr mic de răspunsuri globale este semnalizată dificulatatea subiectului de a integra şi înţelege obiectul într-o manieră integrală. determinanţii percepţiei. 2. de tip obsesional. dacă este asociat cu F+ poate indica incoerenţă (nori. impresionant – este asociat determinanţilor senzoriali şi indică sugestibilitatea subiectului. faţă de reprezenri neacceptate. Răspunsul de acest tip indică o condensare operantă a mişcărilor perceptive-proiective şi. o femeie purtată de doi bărbaţi). adaptarea la realitate şi potenţial creativ.  Combinate (sau elaborate) .) – în situaţia în care planşa este interpretată unitar.Timpul de reacţie mai scurt de 20 de secunde (începând cu 3 răspunsuri pe minut) este frecvent şi normal la subiei adolescenţi dar poate indica şi: stare hipomaniacală. caracterul banal sau original al interpretării (acolo unde este cazul) Pentru principalele spaţii culturale şi geografice în care este utilizat instrumentul au fost construite tabele indicative ale frecvenţei localizărilor şi răspunsurilor banale. oferind indicaţii despre un segment stabil al identităţii. pictură nonfogurativă. Răspunsurile globale combinate nu corelează cu nivelul de eficienţă intelectuală.) sau apărări masive. Confabulate – biectul generalizează sau extinde un singur detaliu la întregul ansamblu.. lamelă de microscop . doi spiriduşi 51 . Pot fi: 1. conţinutul interpretării. Prezenţa acestui tip de interpretare-răspuns indică aderarea subiectului la formă şi calitatea raporturilor sale cu realul. Elemente interpretative. De exemplu. în întregime. 2.

specific obsesionalului. IV. este răspunsul care se referă la un singur aspect sdau fragment acolo unde. cu conţinut bogat indică un stil cognitiv analitic şi adaptat sau un comportament de tip obsesional. 2. dar sărace din punct de vedere al conţinutului indică un nivel cultural modest sau debilitate mintală. Ră spunsul Do va fi: „ochi de pisică ” . Răspuns de detaliu: 1. autiste sunt tipicepentru incoerenţa schizofrenului. conform hărţilor de locaţie). mare (D) – se construieşte prin decuparea unui segment din pată şi interpretarea independentă a acestuia. se percepe ansamblul. se notea z ăde a s emenea . indică un stil defensiv rigid prin refugiul în precizie şi minuţiozitate. partea centrală-sus este percepută ca „un cap de pisică”. În situa ţ ia în ca r e sunt forme bune tipice pentru artişti. IX. VI. D. în masa petei (poate fi o indicaţie pentru angoasă şi control interior deficitar). X reprezintă un indice al angoasei. Ddr – care se referă la pă r ţi rare sa u origina l e. VIII. Răspunsurile D indică inteligenţă practică. Do sunt un semn de oligofrenie (debilii şi imbecilii). nu este precizată poziţia reciprocă a personajelor). V. Dd poate fi însă şi o zonă mare din planşă interpretată insolit. Dd numeroase. De exemplu. dublat de forme bune. Dd (şi în special Dde) frecvente produse în planşele IV. Acest tip de răspuns.şi doi oameni dansează un nor. Dacă răspunsul este constituitdin forme proas reprezintă rezultatul unei gândiri ilogice. În general răspunsurile Dd sunt constituite prin decuparea din pată a unui fragment mic sau neobişnuit. Dacă numărul de răspunsuri D atinge valoarea de 75% este semnalată o problematică de ordin afectiv sau intelectual. planşa VI. detaliu mic). Dacă sun forme rele. mic (Dd) – se cotează în funcţie de răspunsurile D (după eliminarea acestora. Contaminate – răspunsul combină două reprezentări parţiale într-un produs absurd. răspunsuri Ddi – interioare. 52 . II. Tăiate („cut off whole”) – când este specificată eliminarea unor zone ale petei. Acest tip de ră s puns este cel ma i frecvent. confuze sau delirante. Orice combinaţie de două sau mai multe D. Numărul mediu de răspunsuri D se situează între 15 şi 20. Dd numeroase. Indică faptul că subiectul nu a putut separa cele două reprezentări (de exemplu faţă de cosmonaut cu cremă). statistic.  Detaliul oligofren (Do). 3. Cota rea D nu se fa ce în funcţie de mă rimea sa u supra fa ţa pă rţii decupate – se va nota în acest mod şi un fragment mic dar clar ca formă (în timp ce un fragment mare dar slab delimitat va fi notat cu Dd. Răspunsurile Dd pot fi:  Normale: răspunsuri Dde – detaliu de bordură (cu dorinţa de „evadare” din planşă). Acest tip de răspuns apare în planşele III. V. 2.

F.constituie o indicaţie pentru relaţia în care se află subiectul cu realitatea. Detaliul inter-macular (Dbl) – este rezultatul interpretării lacunelor sau a părţilor inter-maculare (Dbl). Forma este notată în funcţie de un spaţiu „normal”. Kp (fragment uman văzut în mişcare). vitalitate redusă. Raportul F+ -i F. Subiectul se referă la intervalele albe dintre figuri. DdDbl sau GDbl. F+ (formă bună) dacă corespunde formelor frecvent perceputen populaţia epectivă. Kob (obiect văzut în mişcare). Răspunsurile Dbl indică atitudine de opoziţie frecventă la psihopaţi. răspunsurile-formă mai puţin bună (proastă) sunt cel mai puţin clar percepute. b. Indică activism. problema raportului dintre spaţiul psihic „interior” şi cel „exterior” şi a capacităţii de diferenţiere dintre real şi imaginar. culoare. Se referă la răunsurile determinate prin aportul engramelor kinestezice. caracteristici frecvent dublate însă de inhibiţii nevrotice. În situaţia în care mişcarea este percepută după formă răspunsul K este secundar. de flexie – în situaţia în care interpretările se referă la o mişcare de tip centrifug. clarobscur: I. tensionată. II. Perceperea formei. ascensional. estompaj. Kan (kinestezie animală). kinestezie. c. repliere.în situa ia ţ în ca e r mişca e ra este de tip centrifug. Semnifică tendinţe astenice. de extensie . Albul poate fi integrat într-o pa rte a petei şi ră spunsul este cota t relativ la localizarea şi importanţa porţiunii ca DDbl. răspunsurile pot fi: 1. 2. Determinanţii percepţiei Cuprind categoriile de formă. În funcţie de modalitatea în care este percepută mişcarea. Kinestezie (mişcare) este nota t ă cu K şi reprez i ntă un indice a l productivităţii imaginative. 2. Răspunsurile K sunt primare dacă forma şi mişcarea obiectului sunt percepute simultan. răspunsurile-formă bună sunt şi cele clar percepute. Tipuri de kinestezii secundare: a. a conturului şi a limitei pune. 53 . vitalitate.(formă mai puţin bună) dacă nu corespunde formelor frecvent percepute. static constituit al percepţiei formei: 1. sens al valorii. de asemenea.

Raportul dintre H şi Hd are valoare diagnostică ridicată. Problematica de tip paranoid. Răspunsurile pot fi: Animal (A) sau detaliu de animal (Ad). Răspunsurile CF indică labilitate. dar pot fi şi remarcabile – bune (Orig+). de culoare (de exemplu fluture exotic). Răspunsurile originale pot fi interpretări absolut absurde – proaste (Orig-). ameninţător. Culoare-formă CF – când interpretarea este realizată porind de la culoarea şi continuând cu forma (de exemplu floare. Conţinutul interpretării Se referă la ce anume a fost văzut de către subiect: Cele mai frecvente sunt formele animale (25-50% din răspunsuri). Caracterul original sau banal al interpretării Răspunsul original (Orig) reprezintă interpretarea care apare o dată la circa o sută de subiecţi normali. Formele umane: formă umană întreagă (H) şi fragment de corp uman (Hd). de aceea. Alte forme în afara celor animale şi umane sunt: anatomie (Anat).III. în timp ce lipsa totală a lui H este specifică debililor. Procentajul sub 35% indică un subiect imaginativ sau cu un raport deficitar cu realitatea. obiecte etc. în mod secundar. Răspunsul Clob este determinat de partea întunecată a petei şi este o interpretare disforică: „strigoi înfricoşător”. geografie (Geogr). sunt prezente exclusiv în domeniul puseului psihotic. impulsivă. Subiecţii normali cu inteligenţă scăzută. instabilitate afectivă şi. Răspunsurile Clob sunt o indicaţie a nivelului de angoasă nevrotică şi. „schelet ameninţător” etc. foc de artificii). peisaj. Clarobscur (Clob) sunt cazuri particulare de estompaj. 4. Dacă H este superior lui Hd este un indicator pozitiv. împreună cu răspunsul de tip C. în timp ce răspunsurile zoomorfe peste 50% trimit la stereotipie. 3. vegetaţie. imbecililor. frecvente în patologie. perseverenţii percep mai mult Hd decât H. Formă-culoare FC . anxioşii şi depresivii. Indică descărcarea afectivă directă. Răspunsurile FC indică afectivitatea adaptabilă şi capacitatea de contact adecvat.când interpretarea este proă în primul rând datorită formei şi. 2. H fără Hd se remarcă la subiecţii cu un coeficient înalt de inteligenţă sau la schizofreni. Culoare (C) care cuprinde următoarele categorii de răspunsuri: 1. abstractizări (Abstr). indicând gândire creativă. persecutoriu se va obiectiva printr-un conţinut zoomorf devorator. 54 . Primară C – interpretarea este determinată de culoarea figurilor. fără control (de exemplu sânge sau foc). afectivitate egocentrică. Estompajul E – sunt răspunsuri cromatice atenuate determinate de nuanţe gri. melancolicilor. sex.

coarnele unui animal. Media răspunsurilor este de 6 Ban.Interpretările banale (Ban) semnifică adaptare şi conformism social. doi raci) 55 . o balerină) Planşa VI (un instrumente muzical. o blană de urs) Planşa VII (două fetiţe. Turnul Eiffel. bine structurate nu reacţionează ca ceilalţi. fie pot dar nu vor să de-a astfel de răspunsuri pentru că le consideră prea uşoare. care vor să se evidenţieze clar de ceilalţi. flori. fie are probleme cognitive. flori) Planşa X (artificii. doi iepuri) Planşa VIII (doi lei) Planşa IX (flăcări. În descrierea/ recunoaşterea unei planşe există elemente banale. dacă răspunsul nu satisface criteriul nu se notează nimic. Ori de câ te ori un ră spuns sa tisfa ce a cest criteriu se pune scorul Ban după conţinut. le întâlnim la persoane ambiţioase. Există o listă tip de răspunsuri banale. Planşa I (doi elefanţi. două vrăjitoare) Planşa III ( două femei care spală) Planşa IV (un uriaş sau două cizme) Planşa V (un liliac dau un fluture. fie pentru că nu pot să sesizeze evidentul. Sunt reprezentate de acele conţinuturi care sunt percepute extrem de frecvent la o anumită zonă a planşei. Cei ca r e nu vă d sa u vă d puţine Ban sunt persoane care în situaţii simple. căluţi de mare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful