1

TEHNICI PROIECTIVE ID Lector univ. drd. Corina Bogdan

I) Obiective  generale: familiarizarea studenţilor cu teoriile psihologice privind mecanismele proiecţiei, cunoaşterea principalelor probe proiective şi a cadrelor interpretative specifice;  specifice informaţionale: cunoaşterea teoriilor care permit interpretarea psihologică a diferitelor teste proiective; capacitatea de a diferenţia materialul proiectiv şi rolul său în a reliefa principalele aspecte privind dinamica şi conţinuturile psihismului inconştient;  specifice operaţionale: formarea unor deprinderi de aplicare şi interpretare a unor tehnici proiective. II) Conţinut Tehnici Proiective 1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracterisitici şi clasificare 2. Diverse Perspective ale fenomenului proiecţiei 3. Testul Omului (“Desenează o persoană”) - DAP 4. Testul familiei 5. Testul arborelui 6. Experimentul asociativ-verbal (TAV) 7. Fabulele Düss 8. Teste de completare – Testul Rotter 9. Testul tematic de apercepţie ( T.A.T.) 10. Testul pulsiunilor (Szondi) 11. Tehnica petelor de cerneală. Testul Rorschach Bibliografie selectivă Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1993), Dicţionar de simboluri, vol. 1 (A-D), vol. 2 (EO), vol. 3 (P-Z), Ed. Artemis, Bucureşti Deri, S. (2000), Introducere în testul Szondi, Ed. Paideia, Bucureşti. Dumitraşcu, N. (2005), Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, Ed. Trei, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Laborator de psihologie proiectivă asistat de calculator, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Vadecum în pihologie proiectivă, Ed. Oscar Print, Bucureşti. Koch, K. (2002), Testul Arborelui. Diagnosticul psihologic cu ajutorul testului arborelui., Ed. Profex, Timişoara. Laplanche, P., Pontalis, J.-B. (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucureşti. 2

Minulescu, M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti. Rorschach, H. (2000), Manual de phodiagnostic. Metode şi rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite., Ed. Trei, Bucureşti. Samuels, A., Shorter, B., Plaut, F. (2005), Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, Ed. Humanitas, Bucureşti. Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitică a testului Rorschach. Teorie şi aplicaţie, Ed. Polirom, Iaşi. Jung, C. G., (2004-2007, Opere complete, Ed. Trei, Bucureşti

3

1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracteristici şi clasificare
Proiecţia Noţiunea de proiecţie a fost lansată în Psihologie de Freud în 1894 în lucrarea «Psihonevrozele de apărare». El utilizează proiecţia pentru a explica diferite tulburări psihopatologice ca fobiile sau paranoia din perspectivă psihanalitică, afirmând că proiecţia este «o operaţie prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în altul anumite calităţi, sentimente şi dorinţe chiar obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi». Definiţia proiecţiei: este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul perceptiv prezintă o anumită ambiguitate. Problematica proiecţiei necesită discutarea relaţiilor cu conceptul de transfer, cu cel de identificare şi cu cel de mecanism de apărare. 1. proiecţie-transfer: subiectul arată prin atitudinea sa faptul că asimilează o persoană cu o alta. 2. proiecţie-identificare: subiectul se asimilează altor persoane sau asimilează în sine obiecte externe 3. proiecţia ca mecanism de apărare: în paranoia, în fobie, în gelozia proiectivă care este diferită de gelozia normală sau delirul de gelozie paranoic. Aspecte legate de modul cum se manifestă proiecţia în viaţa noastră: 1. În sfera relaţiile interpersonale – referitor la relaţii de familie, de cuplu, prietenie, medic-pacient sau relaţia profesor-student. Orice întâlnire intersubiectivă cu celălalt, mai ales dacă e încărcată emoţional, activează mecanismul proiecţiei; fenomenul cel mai simplu apare atunci când te îndrăgosteşti - proiectezi asupra celuilalt anumite însuşiri idealizate care formează un fel de halou în jurul persoanei iubite (alegere narcisică a obiectului în funcţie de propriile noastre atribute acordate eronat celuilalt); îl alegem pe celalalt; alegerea depinde de relaţia cu proprii părinţi; Exemplu: un băiat cu mama dominantă va avea ca surogat al mamei o soţie dominatoare după schema copil-părinte. Alt exemplu, medicul este investit cu o aură de vindecător, figura lui căpătând toate calităţile de omnipotenţă care derivă din anxietatea şi sentimentul de neajutorare al pacientului. Tot în relaţiile de cuplu – gelozia – adesea devii gelos pe partener atribuindu-i intenţii infidele atunci când tu însuţi în fondul tău interior ai aceste tendinţe.

4

2. În afară de relaţiile interpersonale, un alt domeniu unde se manifestă proiecţia este alegerea meseriei, a vocaţiei. Oamenii îşi aleg o anumită profesie proiectând asupra ei tendinţe persona e l pe ca r e spera să le fructifice sa u mă c a r să le socializeze în rolul profesional respectiv. Ce meserii îşi aleg cei cu tendinţe agresive dacă nu militari de carieră, criminalişti, măcelari, chirurgi, critici de artă. La profesori apare tendinta de a domina. 3. Boala sau tulburarea mentală: a) Delirul paranoicului. Ideea delirantă constituie o componentă foarte solidă, iraţională, impenetrabilă la argumente şi foarte încărcată afectiv la care subiectul aderă cu toată fiinţa lui; exemplu: mă simt urmărit de securitate (întâmplările reale sunt distorsionate pentru a urmări ideea delirului). b) Fobia. O teamă cu un obiect bine precizat. Exemplu: Micul Hans şi fobia lui faţă de cal şi cocoş; copilul transferă imaginea despre tată asupra animalului. În lucrarea Cazul preşedintelui Schreber, Freud descrie istoria unui pacient paranoid cu tendinţe homosexuale latente (adică nerecunoscute conştient), care se teme să nu fie abuzat de medicul său. Pacientul nu făcea decât să proiecteze asupra medicului e, pe ca r e nu voia sa u nu putea să le propriile dorinţe homosexua l accepte ca fiind ale sale. 4. La nivel macrosocial Proiecţia este unul dintre mecanismele de bază care face posibilă manipularea oamenilor şi transformarea lor în mase de manevre politice oportuniste. a) Fenomenul “tapului ispăşitor” în colectivităţi, grupuri. Atunci când întrun grup lucrurile merg prost, vina este proiectată asupra unei victime sau asupra unui subgrup victimă. Vina este proiectată alteori asupra unui grup rival. Ex. Ţările care se invecinează. b) Proiecţia este responsabilă de formarea miturilor, legendelor, credinţelor. Ex. În mitologie apar fiinţe foarte umanizante, bune sau rele; fenomene de neînţeles, ameninţătoare, sunt umanizate pentru a le putea înţelege; asupra demonilor se proiectează atribute negative, iar asupra zeilor atribute pozitive. Factori ai proiecţiei 1) Intensitatea emoţiilor sau a trebuinţelor Cu cât trăim o emoţie mai puternic, indiferent de natura ei şi cu cât avem o trebuinţă mai frustrată, cu atât proiectăm mai mult, respectiv tindem să subiectivizăm mai mult o situaţie obiectivă; de exemplu: pentru o persoa n ă furioasă lumea devine un loc al urii, iar persoanele cu care intră în contact devin posibili agresori sau victime. O persoană însetată în deşert va proiecta fantasme acvatice pe intinderile de nisip. Un depresiv vede viaţa în negru, un euforic o 5

Subiectului i se arată nişte pete de cerneală şi este întrebat ce vede acolo sau i se arată nişte imagini şi trebuie să facă scurte povestiri despre ele. slab. EU-ul reprezintă instanţa care ne reglează comportamentul în funcţie de cerinţele noastre interne şi de realitatea obiectivă. o figură tăcută. În situaţia ipotetică în care o persoană intră într-o pădure. 6 . Orice factor care ameninţă integritatea sau forţa EU-lui duce sau stimulează fenomenul proiecţiei (deformarea realităţii). Ele se folosesc cam din 1930 şi reprezintă de fapt nişte situaţii (stimuli) mai slab structurate. Tehnicile proiective Atunci când o persoană proiectează imaginile proiecţiilor ei îşi trădează de fapt preocupările. subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor lui . ambiguă sau mai slab structurată. un EU puternic. 2. Schizofrenul are un EU destructurat. neclare. de exemplu norii – două persoane văd lucruri diferite în funcţie de seturile interne. cu atât vom percepe acea situaţie în funcţie de propriile noastre scheme interioare. În psihanaliză există regula neutralităţii binevoitoare a psihanalistului în care pacientul este provocat fără ca acesta să ştie dacă este aprobat sau nu. ambigue. având rolul de a provoca şi a capta proiecţiile individului. de obiectivitate.se trădează inconştient şi de regulă nu i se comunică modul în care răspusurile lui vor fi codificate şi interpretate. În mod normal. viaţa sa interioară şi adesea inconştientă. neclară. restabili un raport obiectiv cu realitatea. scorarea şi/sau interpretarea răspunsurilor de către psiholog implică o anume subiectivitate din partea acestuia. sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de răspunsuri. adică vede în celălalt un demon. vede orice umbră ca fiind un posibil agresor. 3) Forta si integritatea EU-lui Operaţional. are o anume capacitate de reflexie. Pentru acest motiv au apărut tehnicile proiective. obsesiile. de exemplu: bolile mentale severe – schizofrenia este o tulburare mentală care duce la pierderea simţului realităţii prin distorsionări perceptuale prin iluzie şi halucinaţie şi distorsionări cognitive prin ideile delirante. imobilă devine un ecran de proiecţie. Caracteristicile tehnicilor proiective: 1. 2) Ambiguitatea situaţiei sau gradul de claritate Cu cât un stimul sau o situaţie este mai vagă. acest factor stă la baza tehnicilor proiective. 3. care se lasă invadat de fantasmele inconştiente. persoana îşi dezvăluie fără să ştie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse. Aceeaşi realitate e percepută altfel. integru. încărcate afectiv şi nu mai poate asigura. are puterea de a judeca critic şi realist. Astfel.vede în roz.

În realitate. timp de 35 de ani i s-au calculat datele psihometrice. Teoretic. aşa se face că are aproape aceeaşi validitate şi fidelitate ca testul CPI).În literatura de specialitate se face o distincţie netă între tehnicile proiective şi aşa numitele teste obiective. acelaşi răspuns proiectat poate duce la interpretări diferite între psihologi. fidelitate. Clasificarea testelor proiective În literatura de specialitate există multe clasificări. aceasta împărţire între tehnicile proiective şi tehnicile obiective este artificială şi nefondată după Exner. având în vedere că fiecare test proiectiv se foloseşte de un anumit limbaj prin care subiectul îşi trădează lumea sa interioară. Orice tehnică proiectivă poate fi adusă la standardele unui test obiectiv. de unde rezultă discreditarea acestor tehnici. La testul petelor de cerneală (testul Rorschach) un subiect dă următorul răspuns: “ A ici vă d o persoană cu braţele ridicate”. satisfac cerinţele psihometrice de bază. tehnicile proiective au stârnit vii controverse printre practicieni. Un elev spune “2+2=4. ca atare.). adică i s-au calculat fidelitatea. Argumente: a. validitatea şi sunt standardizate. de aptitudini etc. teste de inteligenţă. acest răspuns arată şi altceva în afară de faptul că ştie să socotească. Încă de la apariţie. Tehnicile care-l folosesc pleacă de la ideea că aflând cum percepe un om realitatea (o situaţie stimul). obsesii 7 . standardizare). dar nici una nu poate fi exhaustivă. dacă i se calculează proprietăţile psihometrice (testul Rorschach. rugăciune sau altceva?. regulile lor de interpretare sunt mai clare. chiar şi stimulii foarte clari (de exemplu cât face “2+2”) pot fi trataţi într-o manieră proiectivă. în varianta americană. putem clasifica mai curând aceste limbaje decât tehnicile în sine. orice situaţie-stimul poate evoca un proces proiectiv. 16PF. gest de adoraţie. • Limbajul percepţiei – proiecţia structurală. speranţă. Ce credeţi că sugerează acest răspuns: dezarmare. Testele obiective. prin contrast. adică numărul meu preferat. Modul în care oamenii reacţionează la anumite cuvinte dezvăluie o serie de preocupări. mai bine definite (CPI. Testul petelor de cerneală Rorschach. b. Fidelitatea interexaminatori este slabă atunci când mai mulţi examinatori ajung la concluzii diferite şi tocmai acest lucru se reproşeaza testelor proiective. Holtzmann şi Zulliger • Limbajul cuvintelor – proiecţia asociativă. putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui. mulţi susţinând că acestea nici nu merită să fie numite teste întrucât nu satisfac cerinţele fundamentale ale unui test psihologic (validitate. Desigur caracterizarea unei persoane nu se face după un singur răspuns dat la un singur test.

în general. mai mult sau mai puţin frustrate.  Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu funcţionează. ca şi modul în care percepe relaţiile interpersonale. ceea ce implică faptul că au reguli mai puţin clare de aplicare. Testul de apercepţie tematică pentru copii CAT. obsesiilor. Modul în ca r e rea c ţionă m la un stres. silueta unei persoane. Dezavantajele tehnicilor proiective: (a) Multe teste proiective nu sunt standardizate. adesea. persoanele cu tulburări sau deficienţe mentale moderate. Limbajul frustrării. spre deosebire de testele obiective. analfabeţii. situa ţ ie frustrantă. Tehnica asocierii verbale a lui Jung. Modul în care desenezi. relaţia cu lumea sau stările tale emoţionale. (b) Multe din testele proiective necesită un timp şi un efort mai mare de învăţare. Avantajele tehnicilor proiective  Testele proiective permit. în aceste poveşti subiectul îşi exprimă trebuinţele. Testul de apercepţie tematică T. dorinţelor şi conflictelor lui inconştiente (subiectul nu ştie ce exprimă din el). Atracţia sau respingerea faţă de anumite figuri relevă o serie de trebuinţe. Se prezintă sub forma unor imagini cu personaje.T. o viziune mai aprofundată şi mai personalizată despre subiect. Desenează o persoană. Testul Rosenzweig. la nivelul fantasmelor. subiecţii cu nivel redus de instruire. Testul de completare de fraze Rotter. scorare şi interpretare. exprimă anumite lucruri care ţin de imaginaţia de sine. o practică mai îndelungată până “simţi” acel test (TAT. 8 . Rorschach se predau în medii parauniversitare. subiectul trebuie să facă poveşti despre ele. un arbore. Fabulele Duss . la copii. Limbajul desenelor – proiecţia grafică. masterat. în Franţa şi SUA. Testul Szondi. fiind nişte situaţii opace. testul arborelui. instincte ale subiectului. dorinţele lui.• • • • sau complexe ale subiecţilor.  Aceste tehnici sunt mai greu de trişat în practică. pentru subiect e mai greu ca acesta să-şi facă o imagine favorabilă pentru că nu ştie unde ţintesc deoarece sunt sarcini nestructurate sau slab structurate. Limbajul pulsiunilor – proiecţia pulsională. testul familiei Limbajul poveştilor – proiecţie tematică. de multe ori făcând apel la intuiţia psihologului. relevă starea de spirit a subiectului sau mecanismele prin care el încearcă să facă faţă stresului şi vieţii.A.

Complement metapsihologic la teoria visului în Metapsihologie. Introduce termenul de proiecţie.Credinţa în hazard şi superstiţie din Psihopatologia vieţii cotidiene. exteriorizarea unui proces intern. Concepţia mitologică despre lume. Proiecţia în paranoia. într-un obiect. Proiecţia în sensul ei “normal” permite punerea în imagine. moment din filogeneză în care lumea interioară nu era precis delimitată de cea exterioară. Visul este deci o proiecţie. nu este altceva decât o psihologie proiectată în lumea exterioară. Explică fobia ca proiecţie a unui pericol pulsional: relevă calitatea animalelor de a deveni. Acesta este originea proiecţiei care joacă un rol atât de important în procesele psihopatologice. Wulff.  1909 . sens sau scenă a unei percepţii endopsihice. unde percepţia interioară este înlocuită cu una exterioară: o percepţie interioară este reprima t ă .  1911 . pentru copii. care spunea că: “Tatăl meu este cocoş”). cuvânt.  1917 .  1896 . constituindu-se într-un spaţiu de elaborare psihică. Ferenczi (1913). devenind conştientă ca o percepţie din exterior. Jung proiecţia reprezintă transferarea în exterior. elementele proiectate sunt dorinţe şi afectele pe ca r e subiectul nu le acceptă. acestea sunt tratate ca şi cum ar provine din exterior. Proiecţia în afară a percepţiilor interioare este un mecanism de apărare primitiv cu ajutorul căruia se structurează reprezentarea lumii exterioare. un obiect fobic.  1920 . Fenomenul proiecţiei la Jung Pentru C. ia r ca înlocuitor a p ar e conţinutul să u după ce a cunoscut o anumită deformare.Noi observaţii asupra psihonevrozelor de apărare.Cazul preşedintelui Schreber. G. într-un ecran al proiecţiei.Micul Hans. 9 . Freud foloseşte noţiunea de proiecţie în sens clinic – este mecanismul de apărare prin care se caută în exterior originea unei neplăceri. care-şi identifica tatăl cu un câine (1912) şi de “micul Arpad” al lui S.  1912 . studiat de M.2. mitologie. Diverse perspective ale fenomenului proiecţiei Fenomenul Proiecţiei la Freud  1894 .  1901 . a unui proces subiectiv întemeiat pe identificarea arhaică subiect-obiect.Dincolo de principiul plăcerii. Problema originilor fenomenului proiectiv – proiecţia ca mecanism de apărare primar: pentru a se opune excitaţiilor interne care produc neplăcere.Totem şi tabu. Proiecţia intervine în superstiţie. care animă până şi religiile cele mai moderne. animalul preia (prin proiecţie) sentimentele ostile adresate tatălui – fobia “micului Hans” exprimată de acesta prin: “mi-e frică pentru că o să mă muşte un cal”(fapt ilustrat şi prin cazul unui copil de nouă ani.Psihonevrozele de apărare.

Comparativ. Alte perspective ale fenomenului proiecţiei în tehnicile proiective Pentru Leopold Bellak. care de obicei sfârşeşte prin totala izolare a obiectului de subiect. Astfel tot ceea ce este necunoscut.pentru că conduce spre diferenţiere şi separare a obiectului de subiect. va proiecta asupra ei sentimentele generate de experienţele anterioare).  proiecţia cu inversiune – mecanism care intervine în proiecţia interpretativă. dar şi de valori pozitive care nu îi sunt accesibile conştient. neintenţionate. dacă proiecţia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui conţinut subiectiv pe obiect. întâmplătoare) şi a unei proiecţii active ca parte componentă esenţială a empatiei. în sens restrâns. introiecţia este un proces de asimilare.Ponderea proiecţiei este atât de mare încât nu vom putea niciodată afla cum arată în-sinele lumii deoarece în demersul cunoaşterii transformăm procesul fizic într-unul psihic.  proiecţia simplă . există o identitate arhaică între subiect şi obiect care se sprijină pe procesul de proiecţie. introiecţia este un proces de extraversie pentru că asimilarea la obiect cere empatie şi o investire a obiectului cu libido. spune Jung. de tip paranoia. în situa ţia în ca re persoana a avut experienţe negative cu mai multe persoane. necesitatea dizolvării acestei identităţi cu obiectul când starea de neadecvare este deja observată şi apare disfuncţională pentru persoană. În proiecţie. în funcţie de implicarea conştiinţei. Jung remarcă existenţa unei proiecţii pasive (forma patologică a proiecţiei şi a multor proiecţii normale. există 4 niveluri de distorsiune aperceptivă:  nivelul cel mai apropiat de conştient: exteriorizare – subiectul recunoaşte că răspunsul este încărcat de propria subiectivitate. . dar mult mai puţin: sensibilizare – discriminările de tip aperceptiv sunt mai fine – domenii ce se referă la emoţii susţinute de o tensiune reală. Procesul proiecţiei joacă un rol patologic dominant în mecanismele sindromului paranoic. indiferent de persoana implicată. Identitate recognoscibilă uşor în psihologia copilului mic. prin dezasimilare subiectul scapă de conţinuturi dureroase şi inacceptabile. principala aserţiune freudiană privind proiecţia este aceea că engramele percepţiilor trecute influenţează perceperea stimulilor actuali. Ca denumire specifică. Dacă proiecţia este un proces de introversie. parţial răspunsul e o satisfacere a unei trebuinţe. Bellak consideră că. o asimilare a obiectului în subiect. în prezent. ceea ce se crede că se recunoaşte în materie este de fapt proiecţia datelor inconştientului subiectului cunoscător. orice vid.  conştientul intervine.tra nsfer prin învă ţa re (de exemplu. este umplut prin proiecţie. 10 . conştientul nu mai face distincţia între real şi subiectiv. La origine. proiecţia desemnează. sau a popoarelor primitive.

Astfel realizează prima sa proiecţie (cea primitivă). Când situaţia exterioară devine tot mai puţin structurată. o expa n siune a cercului de interes. este percepută ca aflându-se în altă persoană şi renegată. opune pentru prima oară un eu lumii externe . obiectul pare ceva mai puţin terifiant. Ferenczi defineşte modern introiecţia ca opusă proiecţiei. Astfel o parte a Eului . elimină din egoul său emoţii ce au devenit dezagreabile. are rolul de a permite individului să menţină în el o stare de anxietate. Un alt sens al proiecţiei este proiecţia obiectului intern. De exemplu. conform căreia o parte din Sine este atribuită unui obiect. ca o preluare a obiectului în sfera subiectivă de interes: "în timp ce paranoicul expulzează. intervine proiecţia pentru a realiza adaptarea la situaţia nouă. proiecţia are sensuri mai nuanţate.  afectul ca în situaţia proiecţiei paranoice. Apercepţia. astfel. prin reproducerea în “imagini simbolice” a conţinutului intrapsihic. a bsenţa ma mei este percepută ca o prez enţă a ctivă în stoma c a unui obiect ră u care provoacă foamea. Se proiectează:  pulsiunea – ca în cazul fobiei.  obiectul rău – eul-plăcere originar introiectează tot ceea ce este bun şi proiectează tot ceea ce este rău. eu-noneu.obiectul exclus nu mai aparţine lumii externe ci trăirilor subiective. Proiecţia .Pentru Abt. atât de mare pe cât o poate ingera egoul său şi face din ea un obiect al fanteziilor inconştiente" (Introjection and transferance). Relaţia proiecţiei cu unele concepte 1. 2. 11 . în general.introiecţia Termenul de introiecţie a fost introdus de Avenarius pentru a corespunde procesului de expulzare a unui conţinut subiectiv pe un obiect. nevroticul se serveşte cu o bucată din lumea externă. Introiecţia ca meca n ism e un fel de proces de dilua r e. eul resorbind o parte din lumea externă – introiecţia primitivă. legate de idetificarea proiectivă. Prin ţipăt şi plânset. la fel de normal precum proiecţia. obiectul ajunge să fie perceput ca expulzat din corpul copilului în exterior. Proiecţie şi simbolizare Modul de realizare al proiecţiei este de tip simbolic. atunci anxietatea are tendinţa de a creşte.o stare psihică. definirea proiecţiei intervine în funcţie de nivelele de anxietate cărora subiectul poate sau nu să facă faţă. La Melanie Klein. Jung comentează în context că termenul de proiecţie cuprinde mai bine acest sens. Cuplul proiecţie-introiecţie joacă un rol important în geneza binomului subiect-obiect. subiectul nu mai poate uza de mecanismele de apărare obişnuite. Externalizarea conflictului este procesul prin care conflictul intern sau relaţia internă este proiectată în exterior. Atunci când copilul exclude obiecte din blocul său perceptiv (care formează lumea sa externă până atunci unitară).

 înţelesul colectiv. religie sau alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea.mecanismul proiecţiei. În această ordine.A. Nu există o demarcaţie fixă între conţinuturile de origine personală şi cele arhetipale. simbolul este o expresie a unei condiţii care nu poate fi la fel de bine exprimată în alt mod. intelectual. venind din pura percepţie interioară şi exterioară". El nu este nici raţional. O proiecţie pe materialul Rorschach sau pe imaginile T. În cadrul psihodiagnozei proiective se determină o creaţie experimentală declanşată şi dirijată de situaţia-test. ce pot fi amplificate prin referinţă la mituri. Majoritatea simbolurilor exprimă în acelaşi timp variate calităţi. conştient.  etapa simbolică în ca r e schema se tra n sformă . ci şi din date iraţionale. 12 . purtător al conţinutului proiectat. fiind constituit nu doar din date de factură raţională. expresia este deci purtătoarea sensului simbolic astfel încât proiecţia desemnează sensuri iar expresia le vehiculează..T.  componenta externă .  etapa instrumental-simbolică în care se realizează reproducerea externă a structurii cu ajutorul expresiei. Etapele trecerii de la “imaginea mentală” la “imaginea plastică” în testul proiectiv includ:  etapa receptiv-cognitivă în care se formează imaginea primară a obiectului perceput. folclor. "Simbolul. care desemnează asociaţii la conţinuturi reprimate. Este manifestarea naturală a unei condiţii psihice intangibile. forma prima r ă în ca r e se exprimă inconştientul. Are o latură accesibilă raţiunii. Există cel puţin trei faţete de sens care pot fi descifrate în simbolul inconştient:  înţelesul personal. într-o structură mentală cu semnificaţie simbolică. În psihologia analitică. Procesul expresiei este de tip superior. colective. ci sunt. mecanismele de simbolizare sunt constituite din două componente:  componenta internă . este o descriere în imagine a unei stări psihice interioare. atitudinilor sau conflictelor care nu pot fi formulate raţional. prin proiecţie. fiind alcătuit din date proprii tuturor funcţiilor psihice. are întotdeauna o natură extrem de complexă. prin ca r e ac esta a unge j în conştiinţă. dar şi una care scapă acesteia. nici iraţional. nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu îndrăzneşte să-l exprime deschis.  etapa reproductiv-instrumentală în care se formează schema imaginii mentale.expresia. la impulsuri sau experienţe inacceptabile. un desen realizat de subiect. care implică aspecte care ţin de inconştientul colectiv precum experienţele rasei şi moduri de gândire moştenite odată cu structura creierului. dimpotrivă. spune Jung.Expresia este procesul psihic asociat proiecţiei reprezentând forma exterioară de manifestare şi instrumentul prin care este vehiculat conţinutul proiectat. forma cea mai bună posibil de exprimare a sentimentelor.

ea este o rea lita te psihică de profunzime da r distinctă de realitatea obiectivă. Fantasma se poate baza pe reamintirea unor imagini trăite. originea diferenţei dintre sexe". fantasma are un conţinut manifest şi un conţinut latent. La baza vieţii fantasmatice există fantasmele originare: reîntoarcerea la viaţa intrauterină. De-a lungul experienţelor. scena originară (actul sexual în cuplul parental). comune tuturor şi transmise de-a lungul filogenezei. în interiorul scenariului subiectul este prezent şi poate el însuşi opera permutări de atribute.  fa nta sma nu este iluzorie. Aceste fantasme originare organizează viaţa fantasmatică a omului indiferent de experienţa sa personală. roluri. 3. însoţite de variate stări afective. ele vor să propună o reprezentare şi o soluţie pentru ceea ce îi apare copilului ca o enigmă majoră. indiferent de formarea sa psihologică.  funcţia primară a acestor scenarii este de a dramatiza dorinţa inconştientă. fantasma are următoarele caracteristici. seducţia şi castrarea. primul manifestându-se la limita conştiinţei. sunt astfel puse în joc în fantasmă mecanisme de apărare care ţin de elaborarea secundară. Sunt structuri universale.  este un scenariu organizat. Teoria asupra originii fantasmelor originare nu este bine definită. dramă. Apare ca rezultat al unei activităţi spirituale creatoare care determină combinarea unor elemente psihice încărcate de energie.. faţetă ce apare în poezie. care reprezintă implicarea oricărei percepţii pe care individul o poate discerne. originea. dar conţinutul fantasmei nu corespunde unei realităţi exterioare ci 13 . Pentru Jung. Laplanche şi Pontalis subliniază că. Între cele două conţinuturi relaţia de simbolizare reciprocă este prezentă. şi poate fi conştientizat doar prin analiză. Fantezia în accepţia de fantasmă implică "un complex de reprezentări care se deosebeşte de alte complexe de reprezentări prin faptul că nu îi corespunde un conţinut real". cu rol important în dinamica şi economia psihismului uman. fantasmele apar ca evenimente reale petrecute într-un timp istoric arhaic. realitatea trăită s-ar fi transformat în realitate psihică. fantezia implică două aspecte diferite: fantasma şi activitatea imaginativă. apariţia sexualităţii. pictură ca forme de manifestare creative. tematic. fantasma se raportează la origini: "Asemeni miturilor colective. Pentru Jung fantasma reprezintă un complex de reprezentări căruia nu îi corespunde o stare de lucruri exterioară.  asemănător visului. putând fi conştientizabil şi tradus în act conştient sau blocat. Din perspectiva psihanalizei. Fantasma în tehnica proiectivă Conceptul de fantasmă apare circumscris în mod obişnuit celui de activitate imaginativă: imagini mentale vii. al doilea ţine de inconştient. înţelesul general al simbolului. susceptibil de o dramatizare vizuală. În scena originară este simbolizată însăşi originea individului. în fantasmele de seducţie. concomitent cu ilustrarea interdicţiei. în fantasmele de castrare. acţiuni..

putem vorbi de fantezie. dar procesul este acum total opus celui din conştiinţă. ca un simptom al unei stări fiziologice sau personale şi. cer o atitudine critică. sau de o irupţie a conţinuturilor inconştiente. pentru a fi integrate în activitate. datorită tendinţei lor de a impune nediferenţiat conştiinţei punctul de vedere opus al inconştientului. Fantasmele active. În realitatea vieţii cotidiene. Fantasmele pot fi declanşate de o atitudine intuitivă aflată în stare de aşteptare. din perspectivă finalistă. Ele încearcă să acopere prin imaginea simbol distanţa dintre realitatea obiectivă şi cea interioară. Când conştiinţa domină. cel mai adesea sub forma imaginilor. cât şi poziţia conştientului. fie este o erupere în conştiinţă a unor conţinuturi inconştiente. Fantezia. Prima situaţie corespunde fantasmei active. fiind o imagine interioară". religioase. când intervenţia conştiinţei este absentă. în măsura în care i se poate imprima o direcţie arbitrară. poate fi înţeleasă. căruia nu-i corespunde o realitate exterioară.şi fantasme pasive. Caracteristic. în acelaşi timp.  Fantasmele pot fi diferenţiate în raport de gradul de implicare al conştiinţei în elaborarea lor în fantasme active . din perspectivă cauzală. asemenea miturilor. care apare într-o stare relativ disociată a psihicului. Declanşarea fanteziei poate fi realizată parţial sau în totalitate conştient. Apare ca o expresie condensată a situaţiei psihice luate ca întreg la un moment dat. dictat de funcţia de autoreglare a psihismului. fantezia apare ca un simbol care încearcă să caracterizeze sau să interpreteze cu ajutorul materialelor existente un ţel anumit sau mai degrabă o anume linie de dezvoltare psihologică viitoare". Sensul fantasmei este compensator. creatoare de simboluri a psihicului uman. Constituienţii principali ai fantasmei sunt imaginile. conform funcţiei de autoreglare a psihismului. activitate imaginativă. faţă de atitudinea conştientă a persoanei. suntem martorii unui proces patologic în care fantasmele pasive irup la suprafaţă. fantezia este declanşată fie de o atitudine intuitivă. Sensul acestei fantasme active este cel de compensare complementară. o acţiune sau un produs al unor elemente psihice dotate cu energie". Ea exprimă în structura ei situaţia de ansamblu a psihismului în momentul prezent. cele pasive. de aşteptare. este emanarea activităţii creatoare a spiritului. putem sintetiza conform teorie analitice următoarele aspecte:  Fantasma este un complex de reprezentări. O imagine care "nu vine să înlocuiască realitatea şi este totdeauna deosebită de realitatea perceptibilă. 14 .  Fantasmele sunt rezultatul funcţiei transcendente. în dinamica psihică o cantitate mare de energie se sustrage controlului conştient energizând elemente inconştiente. şi include într-o formă metaforică atât elemente inconştiente constelate de situaţia actuală. sensul este de compensare.conştientul are o atitudine receptivă faţă de inconştient . nu complementar. trebuie înţelese. A doua situaţie corespunde fantasmei pasive."în esenţă. în care funcţia intuitivă energizează conţinuturi inconştiente şi le aduce la suprafaţă în forme perceptibile. elementele inconştiente invadează conştiinţa în ciuda sau tocmai datorită opoziţiei acesteia. după Jung.

despre starea de spirit. prin intermediul imaginilor interioare. testul Omului pleacă de la principiul că în desenul unei siluete umane subiecţii îşi proiectează modul în care se percep pe ei înşişi. După ce subiectul a terminat. a fantasmelor prezente în vise şi comportamentele asociate: în ordine patologică. cu problemele sau conflictele specifice care ţin de imaginea de sine (Urban. denumite iniţial de Jung "imagini primordiale". a) poziţia sau atitudinea persoanei desenate: de exemplu. Jolles. Levy.U. Criterii generale Înainte de a trece la analiza elementelor desenului. activă. delirul iar în ordine creativă şi evolutivă. Uneori. de autoreglare şi unificatoare. halucinaţia. 1967). Urban.1. prin sinteza operată în expresivitatea creativă. Interpretarea 3. Natura testului Testul “Draw a person” este rezultatul eforturilor mai multor clinicieni din S. Testul Omului (“Desenează o persoană”) 1. analizând desenele acestuia. nearmonios? ce exprimă figura sau postura lui? este tâ n ă r sa u bă t râ n ? este desena t în mod rea i lst sa u conţine elemente bizare. 3. Arhetipurile îşi exercită funcţia de centralitate. sugerează o fire dinamică. în frunte cu W.A. executând o anumită acţiune. Hammer. este important să ne facem o impresie de ansamblu asupra acestuia. Machovers). Aplicarea Instructajul este următorul: “Desenaţi o persoană în întregime”. persoana este desenată din 15 . siluetele desenate în mişcare. 2. În accepţiunea lui de tehnică proiectivă. Siluetele desenate cu picioarele depărtate şi cu mâinile ridicate sugerează asertivitate şi dorinţa de afirmare socială. Câteva întrebări care ne pot ajuta să discriminăm unele caracteristici ale personajului desenat sunt: este schematic sau complex? mare sau mic? armonios. (Bender. i se spune: “Întoarceţi pagina şi desenaţi acum o persoană de sex opus primei persoane desenate”. despre rolurile cu care se identifică individul. 3. Buck. de a elabora o tehnică expresivă prin care să putem descrie personalitatea individului. absurde? ce elemente ale siluetei a căutat autorul să pună în evidenţă? ce elemente sunt omise. despre atitudinea faţă de sexul opus sau despre maturitatea lui cognitivă. Cele înclinate indică un dezechilibru emoţional sau un sentiment de fragilitate. Originea profundă a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor. tratate superficial? cine a fost desenat primul: bărbatul sau femeia? Dacă răspundem la aceste întrebări acestea ne pot oferi chiar de la început unele informaţii despre imaginea de sine.

profil sau din spate. cu cât personalitatea subiectului este mai deteriorată sau mai marcată de conflicte şi Eul său este ma i primitiv. sexul sau nivelul educaţional al subiectului) sunt foarte relevante pentru că ele constituie ceva din lumea ei interioară. dacă un subiect desenează persoana de acelaşi sex cu lux de amănunte. atipice. eventual împodobesc silueta feminină în mod discret cu diverse elemente decorative (bijuterii. o atitudine ludică. Băieţii imprimă în general în desenele lor elemente care ţin de masculinitate. haşurarea excesivă sau multiplicarea unor elemente ale desenului: acesta sugerează importanţa pe care subiectul o a cordă elementului respectiv în via ţa sa . braţe şi picioare solide. iar persoana de sex opus în mod superficial. sunt exagerate. g) elemente distinctive. De exemplu: transparenţe neplauzibile (organe vizibile ca la radiografie). eventual barbă. acest lucru denotă tendinţe narcisice şi o lipsă de interes sau ostilitate faţă de celălalt sex. evaziune. exagerarea. aceste semne sunt normale. Acest lucru poate exprima o dorinţă de evaziune sau de disimulare a subiectului. De exemplu. acest lucru sugerând o identificare normală cu propriul rol sexual. Uneori. cum ar fi gheare. iar apoi o siluetă feminină de dimensiuni reduse şi tratată neglijent din punct de vedere gra fic. În mod normal. cu o vestimentaţie specific feminină. individuale (în comparaţie cu vârsta. a ochilor şi a părului). accentuarea detaliilor sexuale (sânii. a şa cum vom vedea. părul) indică dorinţe erotice intense sau tendinţa de exhibiţionism sexual. f) semne de bizarerie sau de irealism grafic: sugerează conflicte interioare puternice. sunt atente la detalierea capului şi a feţei (în special a buzelor.) siluete colţuroase şi fără o unitate corporală (componentele par alipite şi nu alcătuind un tot organic). haşurarea excesivă poa t e sugera tocma i nevoia de a a s cunde sau de a camufla a n umite aspecte conflictuale sau iritante din imaginea de sine. lipsesc sau. De exemplu. Dacă întreaga figură desenată pare schematică. siluete hidoase sai deformate. îmbrăcăminte masculină. colţi. c) expectanţele de rol sexual: ne referim aici la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentând o persoană de acelaşi sex cu subiectul. important este atunci când se inversează. cu a tâ t se consta tă ma i des a stfel de semne în desenul omului. Ca o regulă. cum ar fi masivitatea siluetei. desenele trebuie să conţină astfel de elemente. dimpotrivă. d) accentuarea. îngroşarea. este clar că subiectul a re un set nega tiv sa u deva loriz a n t fa ţă de 16 . batjocoritoare sau pierderea simţului realităţii. etc. buzele. fetele desenează în general siluete feminine cu părul lung. Aşadar. părul scurt. e) omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente: sugerează conflicte în zona respectivă sau lipsă de implicare în sarcină. blană. cercei). De exemplu. înseamnă că subiectul a evitate să se implice în sarcină. coapsele. “bestializarea” figurii (atribuirea de părţi corporale animale. De exemplu: dacă un bărbat desenează la început o siluetă masculină impozantă (acoperă toată pagina) şi agresivă (un cowboy cu o puşcă în mână). b) diferenţele flagrante de mărime a personajului masculin faţă de cel feminin sau valorizarea diferită a siluetei masculine faţă de cea feminină: valorizarea este pusă în evidenţă de detaliile grafice ale siluetei desenate. membre lipsă sau amputate.

persoanele desenate în zona superioară a paginii pot sugera fie că individul se simte fără o bază solidă de ancorare în realitate. El este sediul conştiinţei şi dirijează adaptarea individului în mediul fizic şi social. desenele mari. încercând mai degrabă să se identifice excesiv cu rolul masculin agresiv şi dominator. Analiza formală Include analiza trăsăturilor grafice şi a spaţiului grafic. lipsă de energie. dansând). al emoţiilor. iar cele moi. care acoperă aproape toată pagina. sugerează megalomanie. replierea spre sine. acelaşi lucru îl sugerează şi tendinţa de a contura unele detalii corporale (cum ar fi degetele) prin linii ascuţite. Liniile întrerupte sugerează nesiguranţă sau anxietate. abia schiţate.Capul este sediul gândurilor. Dacă desenul este plasat clar pe partea dreaptă a paginii. Ca accesoriu.sexul feminin. Când desenul este executat în josul paginii. Însă cea mai consistentă rămâne de regulă analiza zonelor corporale. înseamnă o orientare spre lume sau spre viitor. Siluetele mici implică sentimente de inadecvare. După Urban (1967). Dorinţa de afirmare poate fi indicată de o siluetă desenată cu picioarele depărtate şi braţele ridicate. 17 . poziţia pasivă de spectator. În ceea ce priveşte ultima varinată. Faţa este principalul element al expresivităţii emoţionale şi joacă un rol esenţial în recunoaşterea atitudinii sau a dispoziţiei celuilalt. Persoanele desenate în mişcare (de exemplu. 3. cât şi aspecte suplimentare care participă la expresivitatea siluetei umane şi pot trăda anumite tendinţe ale subiectului.2. Siluetele desenate din profil sau din spate pot indica nevoia de a ascunde sau disimulare. Analiza spaţiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului. prezenţa unei serviete sugerează importanţa rolului şi statusului profesional în viaţa subiectului. ca şi al controlului organismului. Ocuparea preferenţială a spaţiului din stânga indică retragerea în trecut. sugerează o atitudine activă. al concepţiei despre sine şi lume. 1. fie nevoia de putere sau de expansiune. centrare pe sine sau entuziasm.3. liniile zimţate exprimă agresivitate. Analiza de conţinut Aici se iau în considerare atât modul cum sunt executate diferitele detalii corporale (şi eventual accesoriile lor). aceasta sugerează că individul se simte nesigur şi neadaptat. 3. “Ce-ţi exprimă persoana?” sau “Ce fel de om este?” Adesea obţinem din această anchetă şi date proiective importante despre starea de spirit a autorului sau despre problemele care îl frământă. este bine să-l întrebe pe subiect câteva lucruri despre persoanele desenate. Urban menţionează câteva exemple: siluetele înclinate sugeează dezechilibru afectiv şi instabilitate. Pentru ca interpretul să-şi poată confirma intuiţiile sale despre desen. Astfel. În fine.

Gura strâmbă cu colţurile în jos exprimă dezgust sau depresie. agresivitate sau ostilitate revendicativă. mărimea exagerată a capului poate sugera migrene sau cefalee. ea implică ideea de mască. Desenat foarte abundent. Aceeaşi semnificaţie o are şi prezenţa sprâncenelor desenate fin. dar şi – din punct de vedere simbolic – a experienţelor afective. Dacă este prevăzută cu dinţi. Gura desenată deschisă. nasul. Desenată cu colţurile în sus. Dacă sunt desenaţi mici. Semnificaţia lor este dată de funcţia urechii privind orientarea în mediu. Capul desenat mare faţă de restul corpului poate indica o valorizare a funcţiilor cerebrale. foamea de experienţe noi. aşa cum copilul aşteaptă să fie hrănit de mamă. Urechile reprezintă un element grafic a cărui omitere din desen nu este semnificativă. cu gene fine şi cu o expresivitate erotică evidentă. dorinţa subiectului de a-şi scoate în evidenţă masculinitatea sau maturitatea. În schimb. analog. gura deschisă sugerează o atitudine devoratoare şi revendicativă: dorinţa de a se bucura aici şi acum de plăcerile vieţii. Uneori însă. în gură apare o ţigară sau o pipă (simboluri falice). incapacitatea de a tolera frustrarea. Uneori. sugerează o atitudine pasiv-receptivă a subiectului. îngrijit. mai ales 18 . capul mic poate indica dorinţa subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui. deci o atenţie mare acordată proceselor mentale sau cntrolului emoţional. ceea ce indică posibile sentimente de slăbiciune sau nesiguranţă în această zonă. indică închiderea faţă de lume. cei cu deficienţe mentale. gura. îngrijită şi cochetă apare mai ales în desenele fetelor şi ale femeilor şi sugerează dorinţa de a plăcea şi de a-şi exprima feminitatea. înnegrit sau foarte haşurat şi adesea în dezordine. Ele sunt importante în analiză atunci când apar accentuate. la obsesionalii chinuiţi de inhibiţiile lor afective. Pilozitatea facială sugerează. poate indica şi agresivitate necontrolată. dependenţă orală. fă ă r o deta iere l a componentelor ei (ochii. Unoeri. Ochii goi pot sugera imaturitate afectivă sau blocaj emoţional. de zâmbet convenţional. Accentul pus pe buze implică senzualitate sau erotism. dar şi funcţia de receptor al informaţiilor din lume.Subiecţii evazivi. rezistenţi la testare. ceea ce face ca el să fie asociat imediat cu partea animalică a omului. dar şi cei deprimaţi se limitează adesea doa r la conturul feţei. Ea exprimă astfel o dorinţă intensă şi infantilă de a primi necondiţionat suport emoţional. Gura este organul de asimilare a hranei. Părul este atât un element decorativ (mai ales la femei). el indică preocupări sexuale şi anxietate vizavi de acest aspect. după Urban. legată de instincte (sexuale sau agresive). dezamăgire faţă de lume. Acest mod de a desena apare mai frecvent la fete şi la femei. urechile etc. Această trăsătură apare. dar şi un reziduu al blănii.). sugerează dorinţa de afişare a feminităţii sau a erotismului la nivel social. Dacă sunt desenaţi mari. exprimând astfel un anumit conformism social. o coafură elaborată. Ochii reprezintă şi ei un alt element-cheie al figurii (“ferestrele sufletului”) care asigură expresivitatea feţei. care scot în evidenţă dorinţa de afişare a masculinităţii. Dimpotrivă.

deci a impulsurilor vitale ca r e sunt coordona t e de creier şi puse în a c t prin membre. sugestie întă rită şi de eventua la prez enţă a unor a ccesorii ca re mă resc volumul a cestora sau îi fac să pară mai înalţi (de exemplu.Trunchiul reprezintă zona organelor vitale. Atunci când apar în desenul unei siluete feminine. 2. este prez enţa gra fică a unor organe anatomice interne. cât şi sediul impulsurilor vitale). Umerii mici. de masculinitate. astfel de transparenţe neplauzibile apar la unii schizofreni. altfel spus: între gândire şi emoţii. ovală. Umerii se înscriu pe aceeaşi linie a forţei şi a masculinităţii. de suspiciune faţă de ceilalţi sau sensibilitate la critici.în condiţii de pericol. modul în care este desenată bărbia reprezintă un indicator social al fermităţii sau al pasivităţii. ei sugerează o atitudine dependentă. ele pot sugera o stare hiper-vigilentă. Nasul este în mod tradiţional un simbol falic. Dacă sunt scoşi în evidenţă. desenată fin indică feminitate sau slăbiciune. între planificare şi execuţie. colier) sugerează deci un control sau. de dominare sau de agresivitate. dar şi la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale sau au probleme somatice majore. el indică astfel dorinţa de forţă. Un element mai puţin obişnuit. După Urban (1967). sânii reprezintă un simbol al maternităţii (sursă a laptelui). Aşadar. 3. dar este legat şi de expresia unor afecte. limită. Astfel. cum ar fi furia (“nări fremătând”). 19 . dar tocmai din această cauză mai relevant în desenul trunchiului. care dovedesc o lipsă de realism grafic. cravată. sugerează forţă şi fermitate. În fine. între inconştient şi conştiinţă. epoleţi). Desenat masiv. Umerii rigizi. Orice strangulare vizibilă în desen la nivelul gâtului (guler. uneori încăpăţânare. Umerii mari. pătraţi implică rigiditate în exprimarea impulsurilor. În a c ela ş i timp. tendinţa unor bărbaţi de a desena muşchii trunchiului sau ai abdomenului sugerează preocupări narcisice traduse la nivel corporal prin grija faţă de aspectul exterior. în timp ce un trunchi subţire sau fragil sugerează sentimente de slăbiciune sau de inferioritate. receptiv-pasivă (regresie orală). Desenat mare sau ascuţit. dar şi al sensibilităţii. Nasul turtit este semnul unei traume sau al unei agresiuni suportate de subiect. Acest lucru se traduce prin inhibiţii afective sau printr-un control atent al exprimării emoţiilor. musculoşi indică dorinţa subiectului de a-şi exprima forţa şi autoritatea. Fetele desenează în general nasul mic. De asemenea. o blocare a impulsurilor cerebrale. el are la nivel simbolic o funcţie de canal de comunicare între minte şi corp. fragili indică senzaţia de neputinţă în a controla lumea şi adesea sentimente de inferioritate. el participând astfel la exprimarea de ansamblu a feminităţii. Desenată colţuroasă sau pătrată. trunchiul este şi o expresie a forţei şi a stabilităţii persoanei. rezultat probabil al pierderii contactului cu realitatea sau al unor preocupări somatice intense. el sugerează dorinţa de afişare a masculinităţii.Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) şi restul corpului (care constituie atât partea executivă. Bărbia mică.

medalionul de la piept). deci autonomia persoanei. la nivel simbolic. linia taliei poate transmite unele informaţii legate de controlul impulsurilor. ea este legată tot de simbolismul oralităţii şi al dependenţei de mamă.Braţele şi mâinile sunt o componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuinţelor organismului. Invers. Acest semn implică o castrare simbolică a siluetei umane. sugerând lăcomie. locul unde stau copiii. Pe de altă parte. dar şi la cei care au probleme cu stomacul.În desenele femeilor. fiind un mod de exprimare a feminităţii adulte. Pumnul strâns trimite la ideea de negativism sau agresivitate. Dacă este accentuată (prin apariţia unui cordon. Uneori. De asemenea. De aceea. senzaţia de a fi neîndemânatic. Atunci când sunt scoşi în evidenţă prin mărime sau vestimentaţie. sânii capătă însă şi semnificaţia unui caracter sexual secundar. centură sau curea). ascunse.Picioarele asigură deplasarea şi echilibrul. Ele reprezintă deci un servomecanism esenţial pentru adaptarea la mediul fizic şi social. picioarele lungi. În fine. siluetele cu braţele larg deschise sugerează nevoia de contact afectiv cu ceilalţi sau dorinţa de putere. ea sugerează o socializare a exprimării sexualităţii sau. Cu mâinile manipulăm. care să compenseze sentimente de insuficienţă ale subiectului. 4. cu ele ne exprimăm dorinţa de contact afectiv (“cu braţele deschise”) sau de respingere şi agresare a celuilalt. aviditate. o inhibiţie a ei. Omiterea mâinilor din desen indică sentimente de neadaptare. Absenţa braţelor din desen sugerează deci un sentiment de amputare sau de retragere din lume. Dacă burta este bine conturată în desen (siluete pântecoase). Mâinile desenate la spate. Ea este locul unde ajung alimentele şi. Burta ca atare este rareori desenată ca element distinct al siluetei. fragile 20 . dacă centura este mult scoasă în evidenţă. părul haşurat. Degetele desenate ca nişte gheare sau ascuţite (ca nişte spini) sugerează agresivitate. sugerează dorinţa de a-şi ascunde intenţiile sau vinovăţie. ca şi laba piciorului mare sugerează deci dorinţa de independenţă. concupiscenţă. scurte. burta este scoasă în evidenţă la femeile care doresc să rămână însărcinate. fragile indică sentimente de slăbiciune şi lipsa încrederii în propria capacitate de a manipula mediul. Braţele lungi indică ambiţie şi aceeaşi nevoie de putere. la limită. datorate unui sentiment de culpabilitate vizavi de sexualitate (masturbare) sau de depresie. picioarele subţiri. Mai jos este redat desenul unei adolescente. braţele subţiri. cu o tentă erotică evidentă (sânii evidenţiaţi prin decolteu. tot legat de zona trunchiului. accentul cade pe nevoia de indigestie orală. apucăm sau îndepărtăm obiectele. Ea separă simbolic trunchiul propriuzis de zona organelor genitale şi astfel este asociată cu controlul impulsurilor sexuale. Acelaşi lucru îl indică şi haşurarea intensă a mâinilor. fusta scurtă. Tendinţa de a desena picioare lungi şi groase. Cele care apar sub forma unor petale sau a unui ciorchine indică neîndemânare. O interpretare alternativă ar fi prezenţa unor sentimente de culpabilitate legate de impulsurile sexuale sau agresive şi teama de pedeapsă. ei indică dorinţe erotice intense sau exhibiţionism provocator. 5.

apar în desenele bărbaţilor cu tendinţe agresive sau dominatoare şi care încearcă să compenseze sentimentele lor de slăbiciune sau de incertitudine vizavi de rolul lor sexual. apărând mai des la bărbaţi. Acest lucru se observă d multe ori în desenele fetelor prin conturarea delicată a genunchilor sau prin liniile fine ale coapselor. a încercat să facă plăcere examinatorului. ca re trebuie să-l descheie pe copil la haine înainte ca acesta să dobândească deprinderile aferente. impulsiv. a cerut suport. Astfel. 6. dar în acelaşi timp este şi un simbol falic. Picioarele constituie în acelaşi timp. Mănuşile apar rareori în desene şi sugerează ascunderea sau reprimarea impulsurilor agresive. Accesoriile care însoţesc silueta desenată au o importanţă specifică în interpretare. 21 . a întrebat subiectul despre timp. Raportul final Include: 1. în special la femei. metodic. impresia generală oferită de figurile desenate. ea poate sugera dorinţa de identificare cu rolul masculin. liniştit. cel mai important element accesoriu este îmbrăcămintea. în funcţie de tipul şi de accentuarea lor. Coapsele scoase în evidenţă prin haşurare sugerează deci preocupări sau conflicte legate de sexualitate. Atunci când apar în desen. dispreţuitor. descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare. vorbăreţ. 2. hainele protejează dar şi expun corpul privirii celorlalţi. unele elemente masculine. şi un element corporal încărcat de semnificaţii sexuale. a fost preocupat de sine. poate sugera controlul exprimării impulsurilor. cum ar fi armele. Buzunarele multiple sau scoase în evidenţă reprezintă nişte “marsupii” miniaturale. rigid. siluetele desenate pe vârfuri implică ideea de ambiţie sau de evadare a subiectului dintr-un mediu perceput ca frustrant. adesea ea caracterizează persoana în ochii celorlalţi şi reprezintă deci un semn al statusului social şi al identificării cu rolurile caracteristice pe care şi le asumă individul. Bijuteriile sau alte elemente pur decorative apar mai des în desenele femeilor şi reprezintă un mod acceptat social de a-şi expune feminitatea sau a-şi pune în valoare corpul. sugerând deci o revendicare orală a afecţiunii. De aceea. bâtele. cât a durat proba. 3. Îmbrăcămintea are o funcţie socială specifică. a fost iscoditor. trabucul sau ţigara. despre tipul de desen cerut. Ea apare frecvent în desene şi de aceea mai curând absenţa ei trebuie privită ca un semn atipic în desenul omului. autorevelator. De asemenea. Ocazional. îndrumări. Când apare la femei. Nasturii sunt un element a socia t cu dependenţa motrică de mamă . plasată în zona gâtului. Cravata. auto-depreciativ.sau “montate” în mod stângaci pe trunchi indică nesiguranţa sau lipsa autonomiei personale. Şapca sau pălăria reprezintă un simbol al masculinităţii sau al rangului social. descrierea sumară a atitudinii subiectului faţă de DAP: temător. dacă apar accentuaţi în desen. ei sugerează regresia la rolul de copil dependent de un personaj surogat matern. ele indică nevoia de afirmare a poziţiei sociale sau a virilităţii. În acelaşi timp.

exprimarea neputinţei 8.4. siluetă care se clatină 3. schiţarea greoaie a capului 11. sexul mai detaliat care ocupă mai mult timp desenatorului. sexul cu cei mai mulţi indicatori de conflict. rezumat. siluete rigide. cap mult prea mare 3. 6. apăsarea neobişnuită 12. Listă de verificare a tulburărilor severe mentale sau emoţionale: Tulburări severe mentale / 1. rânjită 11. haşurare puternică. stereotipie 10. Când interpretările sunt necesare. sexul mai atrăgător. desene mici. lipsa trăsăturilor faciale 7. gură căscată. respectuoasă şi sinceră. degete în formă de gheare 9. sexul mai apropiat de vârsta subiectului. pătată 14. inconsecvenţa profilului facial 10. cu o dispoziţie mai bună. golaşe 15. gură crestată (buze subţiri) 13. diferenţa de profil. Nu se recomandă prezicerea dificultăţilor viitoare dacă datele clinice şi anamnestice nu oferă o bază solidă descoperirilor DAP. Chiar şi cele mai bizare desene indică situaţii prezente. siluete dezumanizate 5. siluete mult prea mari 7. linii greoaie şi simple 4. proporţionalitate slabă Total = afective cerebrale organice 1. organe interne vizibile 2. capul disproporţionat 2. diagramatice 12. haşurarea excesivă a ochilor şi urechilor 14. multe omisiuni 6. sexul mai activ. prezentarea lor trebuie să fie discretă. mai degrabă decât spectaculară. organe genitale accentuate la siluetă nudă 4. sinteză slabă 5. mărime sau plasare. trăsături animalice 6. figuri şasii 8. 5. ştersături neobişnuite Interpretare 0 – 4 Nesemnificativ dacă tabloul clinic nu susţine ipoteza 0 –7 Probabilitate mică de existenţă a unei leziuni cerebrală 5 – 9 Tulburare afectivă acută 10 –16 Tulburare afectivă severă 8 –14 Probabilitate mare de existenţă a unei leziuni cerebrală Dinamica personalităţii Examinator Data Total = 22 . Precauţii Nici o interpretare nu trebuie făcută fără utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. discutarea ipotezelor interpretative găsite în catalog. rigiditatea abordării 9. sexul cu care subiectul se identifică. încadrarea siluetelor cu linii suplimentare 13. tratarea diferenţială a figurilor masculine şi feminine: sexul desenat întâi. absenţa detaliilor.

adult-infantil. îngrijit Mediu Neîngrijit Postură Rigidă Dreaptă Medie Aplecată Mers Energic Mediu Ezitant Stângaci Strângere de mână F. strălucitor-şters. sensibil. curat-murdar. prietenos-ostil. Aparenţă Curăţenie meticuloasă Medie Neîngrijit Îngrijire Curat. natural-artificial. puternică Puternică Fermă Moale Reacţia faţă de examinator Prietenoasă Plăcută Rezervată Rece Abordare DAP Uşoară Spontană Ezitantă Refuz Energie Rapid Repede. 23 . raţional-visceral.Indicaţie: examinatorul va încercui cuvintele care-l descriu cel mai bine pe subiect. Tratarea Bărbat . Rezumaţi descoperirile majore ale DAP.Femeie Bărbat Femeie Care sex este mai aproape de vârsta subiectului În care desen foloseşte mai multă energie Pentru care desen arată mai multă concentrare Care desen este mai detaliat Care desen este mai înalt Care desen pare mai puternic Care sex pare mai sănătos Care este sexul dominant Care sex arată mai multă mişcare Care sex arată mai multe probleme psihopatologice Ipoteze interpretative Indicaţii: 1. matur afectivimatur afectiv. Utilizaţi ipotezele sugerate în Catalogul interpretativ. Interpretarea se face prin diferenţiator semantic. bine dispus-prost dispus. capabilincapabil. consecvent în tratare-inconsecvent în tratare. drept-înclinat. masiv-mic. controlat-impulsiv. chipeş-urât. perceptiv-orb. uşor Muncitor Încet Raportul cu examinatorul Bun Mediu Rece Suspicios Comportament Normal Aparte Bizar Autist Anxietate manifestă Frunte umedă Palme umede Tremur Dependenţă de examinator Autonom Pasiv Cere ajutor Reacţia la DAP Dornic Interesat Negativ Verbalizare Abundentă Medie Fără comentarii Atitudine defensivă Simte DAP folositor Neutru Critic Implicarea eului Serioasă Aparentă Neprovocat Ştersături Nici una Multe Puţine Atitudine faţă de sine Supraapreciere Realistă Subapreciere Încredere în sine Sigur pe sine Unele dubii Oscilant Limbaj Bun Mediu Defectuos Nivel de inteligenţă Alert Mediu Prost Comportamentul subiectului în situaţia de testare DAP: Impresii privind desenele siluetelor DAP Indicaţie: examinatorul interpretează impresiile sale asupra figurilor DAP desenate de subiect. pentru ambele siluete DAP. deschis-închis. trecând în revistă următoarele atribute polare: Vigurospasiv. euforic-disforic. insensibil. sofisticat-naiv. regulat-schimonosit. detaliat-grosier.

"Copilul nu a fost cuminte. Cine vei fi tu?" Dacă copilul ezită. fără viaţă. deci plin de ramuri. "este bine. În aceeaşi măsură. sau este "mort". Casa simbolizează nivelul gratificării dependenţei. se poate adăuga: "Ne jucăm că faci parte din această familie. Testul familiei Testele Desenaţi o familie şi Desenaţi o casă. sau dacă este "moartă". Pentru fiecare se întreabă numele. ramuri. desenul este steril. Descrieţi tratarea diferenţiată a sexelor. a desenării omului. fără viaţă. animale. Unde sunt ei? Ce fac? Descrie-mi toate personajele începând cu primele pe care le-ai desenat. 4. jaluzele. "Desenează tot ce vrei. Examinatorul va urmări încurajând dacă apar inhibiţii şi observând comportamentul în probă. fără flori. "Care este cel mai puţin simpatic?". Cine va rămâne acasă?". sub denumirea "Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică". deci dacă prezintă ferestre.. În fina l. fără urme de viaţă. Este important să se observe casa dacă este "vie" . "Care este cel mai puţin fericit?" Pentru fieca re întreba re se a da ugă şi un "De ce?".2. indiferent de "valoarea" desenului. vârsta. mai descrie-mi această familie pe care ai desenat-o. Legaţi aceste descoperiri cu “motivele referirii”. Cum va fi pedepsit?" 5. Completaţi rezumatul şi concluziile din raportul interpretativ al DAP cu ideile de mai sus. uşi. subiectul. rolul în familie. persoanele dintr-o familie. sunt considerate variaţii ale temei fundamentale. flori. puternic. Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman. Ancheta se desfăşoară sub forma unei convorbiri care cuprinde următoarele faze: 1. horn. colorat. sexul. încurajarea copilului. Se pun 4 întrebări. frunze. Se mai pun întrebări circumstanţiale precum: "Tata propune o plimbare cu maşina. dacă copilul nu înţelege. cu 103 figuri în 1967. a relaţiei dintre erou. copacul simbolizează natura relaţiilor sale interpersonale sau sociale. 3. în care se întreabă: "Să presupunem că şi tu faci parte din familie. se analizează gradul în care pomul este "viu".. fără căldură. Se încearcă să se afle care sunt preferinţele afective ale unora pentru ceilalţi. mare. dacă vrei. "Care este cel mai simpatic dintre toţi?". animale". părinţi şi fraţi. o persoană. sau "Imaginează-ţi o familie şi deseneaz-o". Administrarea Consemnul pentru copil este: "Desenează o familie". înflorit etc. obiecte. Aceste aspecte sunt legate în interpretare de felul cum subiectul îşi priveşte dependenţa sau gratificarea afectivă. Se poate adăuga. fum ieşind din horn. Integraţi concluziile privind reacţiile şi răspunsurile subiectului la DAP. "Care este cel mai fericit?". perdele. Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului acestora. dar nu are loc pentru toţi. este întrebat: "Tu pe cine preferi din toată familia?" 4. Urmează etapa care implică identificarea. iar Persoana desenată. un copac. 2. fii cine 24 . este atractivă etc. 3.

personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebe). Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor. În unele situaţii. Dacă copilul şi-a desenat propria familie deşi este suficient să i se ceară identificarea. nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. desenarea de la început. poate fi continuată investigarea cu întrebarea: "Ce alt personaj ai dori să fii dintre cei din familia ta?" Se urmăresc reacţiile afective în timpul probei. structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial. Se cere în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul. devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului. desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe detalii. ne prezintă propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. personajul poate fi şi un animal. Dintre comportamentele particulare cu valoare diagnostică intervin: 1. Există astfel trei nivele ale interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic. prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la anchetă.vrei tu". plasarea în planul ultim sau pe marginea paginii. talia mai mare a figurii. care poate interveni prin schimbarea sexului. sex. prin identificare explicită. Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a desenului. în cazul unei regresii. travestiul 25 . calitatea şi forţa acestora şi la zona de plasare. rolul privilegiat relevat prin anchetă. care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea personajului desenat. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea sau tăierea personajului după ce a fost desenat. Elementele formale ale desenului sunt împărţite în două categorii: trăsături izolate şi structuri de ansamblu. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real. valorizarea prin atenţie. deplasarea. Apoi este întrebat cum ar face dacă ar trebui să ma i desenez e încă o da tă . conform atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. modul de funcţionare al mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. vârstei sau situaţiei personajelor desenate (de exemplu. respectiv personaje foarte asemănătoare ca vârstă. situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. detalii supraadăugate. distanţarea de celelalte personaje sau mai jos. identificarea copilului cu respectivul personaj. În interpreta re se compa ră datele din desen cu situaţia reală a copilului în relaţie cu membrii familiei sale. în anumite cazuri. Interpretare Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. 2. principiul realităţii. Dacă copilul intră în joc. La terminarea desenului copilul este întrebat dacă este mulţumit de desen. renunţând la imaginaţie şi fantezie. 3. schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi. este întrebat de ce a făcut alegerea având în subsidiar ipoteza că principiul plăcerii este cel care acţionează în identificare. sau sub forma unor personaje dubluri.

testul HTP. În general. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile. a atitudinii în faţa alterităţii. al creşterii şi fecundităţii. când apar animale în desen. Koch consideră arborele că arborele are o mare valoare simbolică. a unui pom şi a unei persoane. reacţiile depresive. Studiul său se referă la date din cultura diverselor popoare demonstrând că simbolul arborelui este foarte vechi şi răspândit în practic toate culturile omenirii. dar şi a gradului de organizare a acestor instanţe. în toate dimensiunile ei. 26 Teorie . Emile Junker cere copiilor să deseneze arbori şi încearcă prima dată o interpretare empirică în cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesională. În 1947.relaţia dintre nivelele psihismului. Arborele este purtătorul în principal a simbolului omului. în final un arbore mort.reprezentând un maxim de cenzură. introduce ideea desenării succesive a unei case. Canard. 4. al puterii şi misterului. testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală. un arbore vesel. R. În 1949. structurală . Buck. a defenselor. C. precum şi a dinamicii conflictuale a personajelor. unde Rene Stora aprofundează cercetările lui Koch mai ales în ceea ce priveşte aplicarea testului pentru copii. modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje. a vieţii şi morţii. studiază exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. În 1934. realizând un studiu comparativ. un arbore apelând la ajutor. A. Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul ei conştient. În planul dezvoltării psihice. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. reacţiile agresive. Schliebe. al verticalităţii. 5. dar şi în cel al fantazării pasive. Testul arborelui Istoric În 1928.Davido desfăşoară studii cu privire la semnificaţiile desenului arborelui la copii. discipolul lui Goodenough. Studii ulterioare au făcut obiectul unor interpretări a testului ca probă de dezvoltare a personalităţii şi stadialităţii intelectuale la copil. Testul a fost rapid adopat în Franţa. 5. precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe. va purta proiecţia conţinuturilor inconştiente ale imaginii de sine. Subiectului i se cere să deseneze un arbore oarecare. conştient sau inconştient. cercetători şi practicieni precum F. Dolto. un arbore îngheţat. eleveţianul Carl Koch în urma unui studiu sistematic şi statistic introduce Testul Arborelui. precum şi complexul oedipian. DE asemenea. cotare şi interpretare a indicilor. standardizat ca administrare. Desenarea unui arbore. analiza identificării şi a nivelului acesteia. un arbore în suferinţă şi. fenomenul de regresie este evident. precum şi norme de interpretare.

unde trece cu vederea. Puteţi folosi întreaga pagină". Specificitatea acestor indici se relevă însă în planul analizei corelative. Solul.Descriere şi administrare Instructaj: "Desenaţi un arbore fructifer. unde liniile sunt nesigure. Apar diferenţe semnificative de aplicare în tehnica dezvoltată de Renée Stora. 27 . Faptul că aceste caracteristici par să se organizeze în diferite tipuri de constelări sau modele îi permite autorului să realizeze tipologii de "copii-problemă". Pentru Stora primul desen reprezintă reacţia persoanei în faţa mediului necunoscut. Rădăcinile. ce exprimă comportamentul nonverbal. 7. Desenul III informează despre dorinţele rămase nesatisfăcute. un a rbore ca re nu există în rea l ita te. Koch şi discipolii săi aplică testul arborelui mai ales pe copii. perioada de şcolarizare şi preadolescenţa. Desenul IV poate revela un traumatism sau un conflict acut al copilăriei. Crucea. Masa de lucru nu trebuie să fie moale. 4. Înălţimea totală. 8. Trăsături dominante. Forma coroanei. dar nu un brad. Desenul III: Desenaţi un arbore din vis. 3. dar închizând ochii. 6. contextuală şi a simbolurilor apărute în desen. ce accentuează. indiferent care. debutul şcolarităţii. realizează studii statistice pentru diferiţi indici şi tabele de frecvenţă pentru 58 de indici în funcţie de vârsta subiectului. cum şterge. ale cărui consecinţe au persistat până în prezent. 15. da r nu un bra d. cât de bine puteţi. Stora standardizează analiza formală a indicilor pe baza unei fişe care cotează 177 caracteristici grupate în 15 rubrici: 1. ce şterge. Se va urmări procesul desenării: de unde începe să deseneze. În administrarea autoarei se dau patru desene. Înălţimea coroanei. După terminarea desenului se poate cere: Desenaţi un alt arbore. dificultăţile actuale ale persoanei. Stora publică tabele standardizate şi profile de personalitate în funcţie de constelaţiile de trăsături pentru criterii precum vârsta şcolară. ce verbalizează şi cum. indiferent care. Desenul IV: Desena ţi un arbore. Poziţia în pagină. O gumă. 13. Diferenţiază semnificaţia pentru fiecare nivel de vârstă şi pentru cele două sexe. simptom. Libertatea faţă de consemne. Haşurări sau înnegriri ale desenului sau părţilor din desen. unde insistă. 11. Interpretare Desenele comportă două nivele de analiză. Ieşiri în afara paginii. din ima gina ţie. Un prim nivel. Lărgimea coroanei. Material: foaie A4 şi un creion. centrat pe indici cu rol de semn. Simetria. contextuale. Trăsături suplimentare. şi a nivelelor de inteligenţă şi afectivitate. Desenul II corespunde reacţiei faţă de situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă deci modul de adaptare la mediul său obişnuit. pe baza unor studii experimentate realizate pe vârste între 4 şi 15 ani. formal. cere şi analiza calitativă. Instructajul indică: Desenaţi un a rbore fructifer. Pentru desenul II: Un a lt a rbore. 14. Stora indică semnificaţii pentru fiecare dintre caracteristici precum şi frecvenţa lor la copii. R. străin şi efortul său de autocontrol. Trunchiul. 12. 2. 5. indiferent ca re. 10. unde liniile sunt prea apăsate. 9. Interpretarea nu se opreşte la analiza formală.

liniile desenate ordonat. depresie. chiar teama de "dezmembrare". nesiguranţă. cu precizie. Liniile desenate fără grijă. unde predomină controlul şi grija indică această capacitate de control a persoanei. indică tendinţe de exteriorizare lipsită de control indiferent de celelalte calităţi menţionate până acum. 3. sentimente de inadecvare. precum mărimea exagerată a unei pă r ţi în ra p ort cu celelalte. optimism. Tratarea diferenţiată (exprimarea unei atenţii relativ neobişnuite pentru unele părţi ale desenului). invers. Simetria evidentă a desenului sugerează dominanţa logicului şi controlului. umbrirea până la înnegrire indică nu numai anxietate ci şi agresivitate legată de simbolismul părţii respective. fiinţe în afara instructajului. posibil datorită lipsei de siguranţă. negre sugerează agresivitate.Ca regulă fundamentală. 4. cu atât putem vorbi de compulsivitate şi rigiditate. necontrolat. accentuări prin linii groase. O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugerează probleme legate de imaginea corporală. Plasamentul desenului în pagină Plasarea "normală" este cea centrală. 5. în partea de sus. Distorsiunile care apar. Liniile schiţate indică în general anxietate (cu excepţia profesioniştilor). impulsiv. cu o relativă deviere spre stânga care poate fi considerată normală. Umbrirea sugerează de asemenea anxietate legată de parte de desen umbrită. iar dacă desenul este dezorganizat. analiza se poartă succesiv asupra următoarelor aspecte: 1. nesiguranţă interioară. punctarea foarte apăsată. 15% de la marginea de sus a paginii. plasarea în partea stângă extremă a paginii indică orientarea predominantă spre propria persoană.orientarea spre exterior. tendinţa de a ceda. eu slab. eu slab. cele uşoare. Ştergerea prea apăsată a unei părţi indică acelaşi lucru. Plasarea în josul paginii indică stare depresivă. Omiterea unor părţi importante ale figurii desenate poate fi considerată ca ne-accidentală şi poate fi interpretată prin efortul subiectului de a face faţă unei probleme interioare ameninţătoare. 2. Desenele mici indică o stimă de sine scăzută. legate de semnificaţia simbolică a acelei părţi ceea ce se exprimă prin evitarea conştientă a acelei părţi. În interpretare. deci cărora li se adaugă alte obiecte. Calităţile liniei Liniile puternice. dar cu cât această simetrie este mai accentuată. indică în plus nevoia de sprijin. 28 . spre dreaptă extremă . indică tendinţe de exteriorizare. impulsivitatea sau lipsa totală de simetrie indică tendinţe de exteriorizare necontrolată. Perspectiva Desenele schematice din câteva linii indică tendinţa de a evita. de asemenea nesiguranţă şi timiditate. dependenţa subiectului de ceilalţi. entuziasm. indică de asemenea un conflict interior legat de simbolismul părţii distorsionate. Mărimea desenului Desenul foarte mare indică entuziasm dar de tip compensatoriu. reluarea unora dintre părţi. invers. presante. abia vizibile indică abandon. cam 15% de la bază. Desenele incluse într-un peisaj. suport afectiv.

ansamblul experienţelor primitive. peisaj. trăieşte în lumină şi prin lumină dar trăieşte de asemenea în întunericul pământului şi prin pământ. care separă aerul de pământ. Rădăcina este cea mai durabilă parte a copacului. Impresia generală pe care o face desenul. dar rădăcina este protejată de orice intervenţie artificială. subteran. dar niciodată la măr. legătura cu spiritul. este închisă în pământul care hrăneşte toţi copacii. uneori la păr. cu atât exprimă greutatea mişcării. Trunchiul reprezintă elementul 29 . cel care interpretează îşi poate pune întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă brusc desenul ar fi viu? Va cădea datorită slăbiciunii!? Exprimă furie! Exprimă tristeţe şi abandon! Exprimă forţă vitală! Care ar fi impresia pe care o creează viu fiind? Acest tip de analiză poate duce la ipoteze privind structura personalităţii. Puterea luminii şi a pământului se întâlnesc în copac. se întinde în pământ. fără ea copacul nu s-ar susţine. În natură. Copacul este înrădăcinat în lumină şi în pământ. cerul. simbolic. atitudinea prevalentă. prezenţa lor la adult fiind un indicator al tulburărilor afective (până la regresie afectivă). ci două moduri de a fi. este viaţa invizibilă. Rădăcinile. Trunchiul conduce ascendent de la bază spre vârful copacului. Rădăcina este simbolul pentru invizibil. profunzime. autocontrolul. În continuare. şi elementele de decorare: frunze. Rădăcina este închisă în pământ. nu greutatea omului mort care este înţepenit. suportă proiecţia situaţiei inconştientului şi sunt desenate mai ales de copii şi în situaţia unor tulburări nevrotice sau mentale. pot fi tăiate. şi a unor probleme legate de reprezentările originii. Baza trunchiului este aproape de rădăcină şi este de asemenea legată de apariţia pe lume. Pentru a putea avea o impresie cu adevărat autentică. ca o renunţare la pământ.6. Copacul creşte în două direcţii – ascendent şi descendent. Rădăcina se hrăneşte din pământ. trăieşte în elementul comun – pământul – inconştientul colectiv. o viaţă dublă. neregularităţi la baza trunchiului este considerată un indicator pentru traumatisme legate de momentul naşterii. de intrarea în viaţă. Mărul este prototipul pomului fructifer. două moduri de a fi într-unul singur. de momentul naşterii la suprafaţa pământului. trunchi. interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului distingând între un nivel stabil: scheletul copacului . arată ca o rădăcină întoarsă invers. Linia solului. Ramurile coroanei. relaţiile dintre diferitele nivele ale psihismului. este deseori linia care separă două tipuri de existenţe – nu numai conştientul de inconştient. fructe. Copacul îşi poate pierde ramurile. fiind cel mai frecvent desenat. ci greutatea omului mort care trăieşte (nevroticii desenează rădăcina la fel de mare ca restul copacului).rădăcini. inconştient. Simbolic rădăcinile reprezintă originea. această formă se întâlneşte la pomii fructiferi. Adică. Cu cât baza trunchiului se divide ca o rădăcină. Apariţia unor ierburi. devenirii proprii până în momentul desenării. coroană şi ramuri. Trunchiul suportă reprezentările eului stabil şi a transformărilor de-a lungul vieţii. legătura cu pământul. Rădăcina este un copac întors.

trunchiul este centrul: element vertical. dar şi modalitatea de apărare sau atac faţă de lumea exterioară.sus este zona de proiecţie a pasivităţii. extroversie. Interpretare Cadrul interpretativ general este constituit plecând de la schema grafică a lui Max Pulver conform căruia se disting semnificaţii diferite ale diferitelor zone ale hârtiei. având totodată funcţia de susţinere a coroanei. păsări. proiecţia spirituală.  Partea stânga . extraversie. substanţial. În acest sen. corespondente simetriei liniilor de demarcaţie ale unei cruci. Ramurile împreună cu coroana exprimă modul de organizare mentală. Astfel prin expresia grafică a coroanei vom obţine informaţii despre modul de relaţionare şi gradul de inserţie al subiectului în mediu. cerul. Pornind de la aceste date. echilibrarea diferitelor părţi. feminitate. şi orizontala care desparte pagina în jumătatea de sus şi jumătatea de jos. relaţia cu pământul. durabil. cu originea. conştiente. aceste funcţii conferă trunchiului statutul de cel mai stabil element . relaţia cu aspiraţiile. neperisabil. de asimilaţie.cu cât suntem mai departe de centru şi mai aproape de margine proiecţia aspectelor care ţin de trecut. purtător. integrarea în natură etc. de respiraţie.  Partea dreaptă. Coroana şi în special extremităţile acesteia formează zona de contact cu mediul. atitudinea dominantă etc. În coroană se organizează trunchiul. se pot analiza şi interpreta desenarea frunzelor. prin trunchi expresia primitivă. instinctuală şi dominaţia pulsională ajunge spre zonele superioare. . Direcţiile centripete sau centrifuge ale ramurilor. decât în mică măsură. situarea predominantă într-una sau alta dintre aceste zone. Realitatea este invadată de aceste forţe primitive care nu sunt. de mediu. dependenţa de afectivitatea maternală. spaţiu "spectatorului vieţii". 30 . Accesoriile reprezintă nevoile de reprezentare în contactul şi interrelaţia cu ceilalţi. bogăţia sau sărăcia coroanei în corelaţie cu gradul de coordonare şi organizare sunt indici majori pentru coroană şi rădăcini. relaţia dintre interior şi exterior.median şi menţine echilibrul între partea stângă şi cea dreaptă. gradul de diferenţiere la care a ajuns individul. viitor.  Partea inferioară a paginii exprimă inconştientul. schema de interpretare Grünwald-Koch are următoarea configuraţie:  Pagina de hârtie este virtual împărţită în patru părţi egale. transformate de către intelect. reprezentări legate de activism. de relaţie reciprocă interior-exterior. stabil. verticala care desparte pagina în jumătatea ei dreaptă şi jumătatea ei stângă. relaţia cu autoritatea paternală. orientează spre ipoteze diferite privind maturitatea afectivă.  Partea stângă a paginii va suporta. Dispoziţia arborelui.  Partea superioară suportă reprezentări care ţin de aspectele conştiente. pasivitate. a florilor şi fructelor precum şi nevoile de sprijin exprimate prin elementele de peisaj: animale.

zona stângă .Jung inventează. cuvântul indus impunându-se subiectului. Colţul simetric. regresie. fixaţia la stadii primitive. zona pulsiunilor. *pauză aproximativ 15 min. un defect de memorie? Exemplu de indici: subiectul nu-şi dă seama de timpul de latenţă mult prea mare. şi că numărul de cuvinte induse de cuvântul inductor este limitat. Experimentul asociativ-verbal (TAV) Cercetarea psihologului englez F. are ca simbol pământul. Galton. înspre vid. a "nostalgiei" pământului. un test de asociaţii de cuvinte care va fi considerat primul test proiectiv.  Delimitând pagina de-a lungul a două oblice.stimul. a trebuinţelor şi instinctelor. respectiv emergenţa în afară. zona conflictelor legate de debut. Sub influenţa acestei cercetări şi a metodei psihanalitice a asociaţiilor libere descoperită de S. Experimentatorul citeşte lista de cuvinte . la Zurich. ca suport pentru reprezentările legate de origine.Freud.jos. Se cronometrează timpul de reacţie al subiectului . Subiectul trebuie să răspundă cât mai repede la fiecare printr-un singur cuvânt indus. zona înfruntării active cu viaţa.. Zona dreaptă . Colţul din dreapta sus are ca simbol focul.ultima silabă rostită de psiholog şi prima silabă rostită de subiect. Important este ca subiectul să răspundă cu primul cuvânt care-i vine în minte. reprezentări legate de materie. naştere. la sfârşitul secolului al XIX-lea. în 1904. de exemplu. Se cronometrează timpul în sutimi de secundă. 31 . dreapta jos. asupra asociaţiilor de cuvinte (experimentatorul pronunţă un cuvânt şi subiectul răspunde imediat prin cuvintele care-i vin în minte) a arătat că raportul dintre fiecare cuvânt indus şi cuvântul inductor nu este arbitrar.  Colţul din stânga jos. moartea.sus. Nu cumva aceşti indici aduc la suprafaţă altceva decât. colţul din stânga sus poate fi simbolizat de aer. CG. neant.  Simetric. Ulterior această listă se reduce la 100 de cuvinte stimul. infern. Jung observă că există anumiţi indici care scot în evidenţă un anumit blocaj al subiectului în asociere. dar în acelaşi timp sfârşitul. Jung lucrează iniţial cu o listă de 400 de cuvinte în ideea de a oferi un câmp cât mai mare de stimuli. ca punct suprem al aspiraţiei. are ca simbol apa.  Partea din dreapta jos. cădere. Experimentul se desfăşoară în 2 etape: 1. 6. Dacă subiectul nu este conştient înseamnă că în interiorul psihismului său există formaţiuni care strâng informaţii şi care activate pot duce la blocaje. demonic. debut.

neînţelegerea. iar această activare a inconştientului poate duce la obnubilarea conştientului.atunci când se depăşesc 30 sec şi nu dă nici un răspuns . Subiectul poate răspunde astfel: • Cu acelaşi cuvânt . intrauterine pe care se mulează elementele dobândite după naştere).se adună toţi TR şi se fa ce media .tendinţă formativă a psihicului . Nonreacţia . Reacţii prin şir de cuvinte sau propoziţie 9.Da… 4. Teoria complexelor la Jung . mişcări. arhetipul contrasexual .şi se notează cu + • Subiectul nu-şi aminteşte .2. Repetarea. Greşeli de pronunţie 7. Subiectul trebuie să încerce să repete. Aceştia scot în evidenţă o tulburare a funcţionării conştiinţei. Reacţii neconforme 8. Neologisme. 2.ceea ce face ca un anumit lichid să se cristalizeze într-o formă mereu aceeaşi.în etapa II a experimentului când subiectul răspunde cu un alt cuvânt decât cel iniţial. Se calculează timpul mediu de reacţie . Falsa reproducere . Indicatorii de complex 1 punct 1. să-şi aducă aminte cuvintele prin care a răspuns iniţial cuvântului stimul. TR . inconştientul personal . Această tulburare se datorează faptului că ceva din cuvântul stimul deşi a fost auzit clar de conştiinţă s-a lovit de ceva din inconştient.medianei).inconştientul are 2 nivele: 1. proastă înţelegere a cuvântului stimul 5.Eşti sigur? .dacă un indice depăşeşte abaterea standard cu 2 unităţi ⇒ TR prelungit. Se întreabă subiectul . limbaj dur (ieşire din conştient) 10.răspunde cu acelaşi cuvânt pentru mai mulţi stimuli 0. În acelaşi fel putem discuta şi despre arhetipul patern .complexul patern.complexul contrasexual… Toate aceste concluzii au fost obţinute de Jung în urma experimentului asociativ verbal. 2.este f blocat 3. Cuvintele pot activa. El a descoperit că un cuvânt sau altul din listă se leagă de una sau alta din faţetele acestor complexe. râs 6. Arhetip .timpul de reacţie prelungit (deasupra mediei probabile .şi se notează cu • Răspunde printr-un alt cuvânt . Arhetip matern → experienţă → complex matern (elementele centrale sunt elemente arhaice.complexul matern. Stereotipii .falsă memorie şi se notează noul cuvânt În interpretare ne interesează indicatorii de complex. în care există arhetipul. Indicatorii comportamentali . inconştient matricial .5 puncte 32 . Arhetipul este o virtualitate pură (de exemplu arhetipul matern). se poate calcula şi abaterea standard .nucleu formativ cu care venim pe lume.mimică. anumite complexe inconştiente. subliniază Jung.

11. 4. rogi subiectul . 10. Vacă 45. În modul de analiză. Taxi 42. 14. Prietenă 28. descoperirea indicatorilor de complex şi desigur conturarea constelaţiei. asociativă. 7. Hârtie 25.În a ceste ca z u ri experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca o poartă regală de intrare. Râs 36. Cal 50. Perseverarea (în aceeaşi arie tematică). Jung foloseşte multă vreme acest experiment.indică un mecanism de apărare Etapa II se realizează după 15 min. Foc 51. Masturbare 30. 13. 9. Tutun 33 . de materialul care evocă funcţia arhetipală a psihismului uman (analiză la nivel transpersonal). care este cel mai activ. Sfârc 46. Taxe 56. este mai târziu înlocuit cu tehnica interpretării visului. Supt 49. activări între complexe. Fiu 55. 8.stereotipii mascate.Rapaport (60 de cuvinte ) 1. care fiind destul de laborios. Radiator 27. Sinucidere 22. geantă . Testul asociativ verbal . Vagin 52. Totuşi acest experiment poate fi cu succes folosit atunci când te afli în prezenţa unui pacient foarte blocat sa u de exemplu a unui pa cient ca re nu visea z ă . de interpretare a experimentului asociativ verbal intervine şi o a 3-a etapă.versiunea psihanalitică . Constelare → dinamică în psihism → relaţii. Tăietură 35. Datele obţinute se pot stoca într-un tabel: pentru fiecare cuvânt se trece suma de indicatori de complex. 12. Rasă 47.cel mai puternic . Munte 23.1.Social 54. Lumea Dragoste Tată Pălărie Piept Cortină Trunchi Băutură Petrecere Mişcare circulară Carte Lampă Medicament Scaun Prieten Penis 21. În acest timp subiectul este lăsat liber sau se continuă cu o altă activitate.masă. verde . Fermă 53. 3. Muşcătură 41.într-o şedinţă analitică . Ecran 29. 16. Scopul experimentului îl reprezintă activarea inconştientului. TR foarte scurt . Asupra acestor asociaţii se va purta analiza jungiană: • Analiza de tip personal . Bărbat 32. Orgasm 33.este acel complex care a strâns cea mai multă energie. o etapă de context. Homosexual 26. După ce ai găsit cuvântul cheie. 6.încearcă să se găsească o legătură cu viaţa reală a subiectului (analiza reductivă) • Analiza simbolică propriu-zisă în care materialul asociativ este analizat în funcţie de materialul mitologic. poartă care în mod normal este visul. Film 34. 5. 15.să exprime ce asociaţii personale îi vin în minte. Apă 48. Mamă 43. Masă 44. Complexul astru . de exemplu apă pat. 2. Casă 24.scaun… 2. Ramă 31. Răspuns în limbi străine 3. Se realizează constelaţii între complexe.

Standardizarea testului presupune: ♦ povestirile se citesc fără titlu ♦ cu o voce clară şi egală (fără intonaţie – povestirile au elemente dramatice şi. Dans 39. ci doar se consemnează ca atare. 2. nu se fac aprecieri ♦ copilul nu trebuie să ştie ce se urmăreşte prin test. Fabula înmormântării Conţinut-ţintă: instinctual agresivităţii. 19. Spital 60. insistându-se că este un test de imaginaţie. Oraş 58. Câine 40. Act sexual 59. 18. de anchetă. Apare în 1950 şi este reeditat în varianta finală în 1971. unde nu a p ar e cuvântul „moarte”. se poa e t citi o varia n tă a a c estei povestiri. Teama 5. el poate fi tulburat în momentul în care conştientizează faptul că povestirea se suprapune peste povestire. Mielul Conţinut-ţintă: rivalitatea fraternă şi problemele legate de sevraj (dependenţa maternă). Se poate insista doar în etapa următoare. accentul cade pe ele. Se insistă pe fa p tul că poa t e să spună tot ceea ce gâ n deşte şi că nu există răspunsuri bune sau greşite. Doctor. 3. Este un test dedicat Eului şi complexului Oedip. dorinţele legate de moarte. Testul cuprinde 10 fabule: Păsări Conţinut-ţintă: fixaţia copilului pe unul dintre părinţi sau independenţa sa. Femeie 38. Fiică 57. Inversarea nunţii Conţinut-ţintă: fantasma legată de camera părinţilor şi gelozia pe cuplul parental. ceea ce ar orienta copilul spre ele). 20. 1. Fabulele Düss Este o probă care simplifică principalele concepte din psihanaliza dedicată vârstei infantile (până la 12 ani). 4.17. Întuneric Deprimat Izvor Cupă 37. de cele mai multe ori. Copilului i se citesc mici poveşti iar sarcina este ca el să continue povestea. ♦ trebuie să fi şi cald şi amabil dar neutru ♦ nu se dau sfaturi. 34 . 7. În cadrul terapiei testul poate fi folosit şi pentru adulţi atunci când apare o problemă psihanalitică nerezolvată. Pentru copiii ca r e nu a u a v ut nici o experienţa în legă t ură cu moa r tea . ♦ niciodată nu se fac remarci asupra răspunsurilor copilului.

Fabula pasării Tatăl. Plimbare cu mama / tata (2 variante. Lumea răspunde: cineva din familia care stătea în casa de jos. Tata şi mama se iubesc foarte mult şi serbează veseli această zi. 9. permiţând conturarea conţinuturilor puternic activate (controlul activărilor anterioare). Fabula despre elefant Conţinut-ţintă: complexul castrării.Conţinut-ţintă: se explorează temerile copilului. 6. că nu se va mai întoarce niciodată acasă. Cele trei păsări se trezesc speriate. Fabula despre teamă Un copil mic spune foarte încet: „Oh. Tatăl zboară repede pe pomul alăturat. Fabula cu obiectul confecţionat Conţinut-ţintă: caracterul posesiv. Cine ar putea fi acela? 5. Fabula despre noutate Conţinut-ţintă: frica subiectului. În timpul petrecerii copilul se ridică brusc şi se duce singur în fundul grădinii. Într-o zi oaia a adus şi un alt mieluşel. dar ce face puişorul? Şi el ştie să zboare puţin. pentru fete şi pentru băieţi) Conţinut-ţintă: constelarea relaţiilor oedipiene. Mieluşelul se juca toată ziua lângă mama lui şi în fiecare seară primea de la ea lapte bun şi cald de băut. Deodată începe un vâ nt puternic ca re scutură pomul şi cuibul ca de la pă mâ nt. ce frică îmi este !” De ce oare îi este aşa de frică? 35 . De ce? 3. 7. Apare un conţinut latent (ex. tu poţi să mănânci iarbă verde. Mama zboară pe alt pom. Oaia nu avea lapte destul pentru amândoi mieluşeii şi atunci a spus mieluşelului mai mare: nu am lapte pentru voi doi. tendinţa spre angoasă. Fabula mielului A fost odată o oaie care avea un mieluşel şi amândoi erau la păscut. Prezentarea fabulelor 1. 8. Ce a făcut mieluşelul? 4. a) Fabula înmormântării / b) Fabula călătoriei a) Înmormântarea vine pe stradă şi oamenii întreabă cine a murit. mult mai mic decât primul. 2. Se explică anxietatea. mama şi cu puiul lor dorm împreună în cuibul lor pe o cracă. fricile subiectului. încăpăţânarea (regresie la stadiul anal). 10. autopuniţie. Cine poate fi? b) Cineva din familie a lua trenul şi a mers departe de tot. Visul urât Conţinut-ţintă: are un caracter deschis. dorinţele sale (care au fost activate de fabulele anterioare). care-i plăcea foarte mult. aşa de departe. Fabula aniversării nunţii Este ziua în care părinţii îşi aniversează căsătoria. dorinţele mascate ale subiectului).

Explorarea complexelor determinate de sevraj. Ce s-a schimbat la elefant? 7. De ce? 9. a caracterului posesiv şi obstinat. Nu prezentaţi niciodată titlul fabulei. Subiecţi copii: Povestiţi istorioarele într-un mod viu. surori. Conţinuturi latente Düss Fabula 1 Fabula 2 Fabula 3 Fabula 4 Fabula 5 Fabula 6 Fabula 7 Fabula 8 Fabula 9 Fabula 10 Fixaţia sau independenţa subiectului faţă de unul dintre părinţii săi. Visul urât Un copil se trezeşte devreme dimineaţa. Într-o zi. Elefantul este foarte drăguţ şi are o trompă mare. direct şi colorat. găseşte că elefantul s-a schimbat. 36 . Încă este foarte adormit şi spune: „Vai ce vis urât am avut!” Ce o fi visat? Consemn general: spuneţi subiectului că îi veţi povesti mici istorioare pe ca r e va trebui să le continue. Explorarea angoasei şi autopuniţiei. Fabula cu obiectul confecţionat Un copil a făcut din plastilină o figurină (un turn) şi este foarte mândru de acesta. pentru că modul în care gândeşte este bun. Nu există răspunsuri bune sau greşite. de fraţi. Plimbare cu mama sau tata Un copil (o fetiţă) a făcut o plimbare foarte frumoasă în pădure cu mama sa (cu tatăl său). pe care-l iubeşte. Decelarea constelaţiei oedipiene. Nu este un test de inteligenţă. Ce o să-i spună mama? 10. Ce va face cu figurina? Mama-l roagă sa i-o facă ei cadou. Explorarea agresivităţii. Când s-au întors acasă băiatului (fetiţei) i se pare că tata (mama) are o altă expresie decât de obicei. Testarea problematicii anale. Ară t aţ i subiectului că poate spune tot ceea ce gândeşte.6. Fabula despre noutate Un copil vine de la şcoală (de la plimbare) şi mama îi spune: înainte de a-ţi face lecţiile trebuie să-ţi spun ceva. Îi va da oare mamei acea figurină? 8. autopuniţiei. Aveţi grijă să nu influenţaţi copilul prin elemente dramatice supra-adăugate sau superflue. Dar copilul poate face ce vrea cu ea. Au fost foarte veseli. când copilul se întoarce de la plimbare şi merge în cameră. Şocul legat de camera părinţilor. care nu ar face decât să deplaseze atenţia copilului. culpabilităţii. Fabula despre elefant Un copil are un elefant de cârpă. Revelarea complexului castrării. dorinţei de moarte. Dorinţele şi angoasa subiectului. şi precizaţi dacă răspunsurile sunt prea scurte sau insuficient de explicite. gelozie pe cuplul părinţilor. Controlul fabulelor precedente. Subiecţi adulţi: Prezentarea fabulelor se face ca pe un exerciţiu de imaginaţie.

Rotter este primul care realizează un asemenea test în SUA. 42. 54. 53.etc. 20. 65. 6. la familia de origine. Itemii reprezintă 7% din total şi sunt: 7. 34. 66. 17. – se referă la formarea personalităţii. afecte negative. M – modul în care e reprezentată în proiecţie alteritatea (ceilalţi). 14. 74. 4. de exemplu: „Îmi place. 19. relaţiile cu alţii. 28. N – lucruri legate de patologie. 72. 33. „-” = depresiv. 15. 71. 76.. 11. Materialul acestor teste trimite la situaţii în care Eul încă mai deţine un control.. 73. 45. 2.. 37. 78. Teste de completare – Testul Rotter Dezvoltarea experimentului asociativ-verbal (principiu de tip paradigmatic) a dus la construirea testelor de completare. 79. 7. 75.. regresia posibilă în aceste teste fiind de nivel sintagmatic. sub denumirea de Test de completare asociativ-verbal. 25.. transformându-se într-un test clinic. 13. G – generalităţi. Itemii reprezintă 12% şi sunt: 3. 62. T – trecutul subiectului în general. 49.  Structura tematică: sunt 7 structuri tematice: 1.8. 48. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 27.. 5. 60. 41. părerile despre viaţă ale subiectului. 30. 43. autoapreciere. Se folosesc 80 de începuturi de frază ca. 68. 23.. 64.. Testul lui Rotter a fost dezvoltat. 80. 12. P – se referă la conţinuturile legate de Ego .. 22. F – familia posibilă virtuală / actuală a subiectului. 37 . 3. 35.. 6. 10. 29.”. 69. 9. răspunsuri pozitive. agresiv şi „0” = răspunsuri fără încărcătură afectivă şi personală. 31. Toate aceste întrebări vor fi analizate şi din prisma afectivităţii. 59.imagine de sine. 21. 40. 56. 52. Acest test se poate cota din mai multe perspective:  Gradul şi sensul implicării afective: fiecare răspuns este cotat cu „+” = trăiri afective pozitive. 57. răspunsuri fără raportare directa la subiect. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 18. 58. 26. Itemii sunt în proporţie de 21%: 2. 24. 16. 70. la copilăria subiectului. 63. 32. 61. 46. 77. 36. 5. Diferenţa dintre experimentul asociativverbal şi testul de completare se referă la nivelul de regresie. 47. Întrebările pentru această structură tematică reprezintă 52% din total şi sunt: 1. „Nervii mei. 8.. 51. 38. Itemii reprezintă 4% şi sunt: 55. 50.. 39. 67. 4.”.

7. numărul itemilor cu aceeaşi valoare afectivă. Căsătoria..... Sănătatea mea.. 63.... 26.. Noaptea. negativ sau neutru şi se calculează proporţia lor ( de ex..... Eu. Când adorm. 16.. 21.. Am reuşit să.... 19.  Se analizează fiecare categorie tematică. Ceilalţi. 17. Viitorul.... Cei din jurul meu. 39. 12.. 67.. 59.. Trecutul meu. 8. 6+.. 11. 43. 71.... Cel mai bun prieten al meu. 6.... Familia mea. Copilăria mea....: pentru P: 16 răspunsuri cu „+”...... 22. Eu mă simt bine când. 29. 5........ stereotipii vădite în reacţia de răspuns. 62. P). 4+. 9. În fiecare zi. Îmi pare rău când. Soţul meu .. etc. Totdeauna eu. 76.... 77. 34...... Mama. „0” 5%). 27. Eu doresc.. Să mergi... Adevărul este că. Rezultă cele trei procente: „+” 56%... Din când în când. Testul ROTTER – completare de fraze 1.. Cea mai mare groază a mea este.... Să fii... Pe străzi. Cea mai mare neplăcere a mea.. Copiii. 79. Clipa cea mai fericită. Oboseala mea. 74. 75. 24. 31. Cei mai mulţi oameni. Ceea ce mă supără este. 28. Am nevoie. Cititul.. 14. 57... Cel mai bine este. Întorcându-mă acasă... 48. De mult. se judecă dacă este încărcată afectiv pozitiv. Bucuriile mele.. 55... Când sunt sincer cu mine. Mă tem că.... 38.. 54. 60....... Sentimentele.. 23 răspunsuri cu „-”... 41..... Niciodată eu. Mi-e greu să. 9+... 2 răspunsuri cu „0”.. 45.. 44. 38 ... Sunt foarte.. 46. rezultând trei sume. Eu am încredere. Fără îndoială că. 15. Singura mea plictiseală.: pentru P 1-. 2.. Viaţa mea.....Răspunsurile se mai codifică după două categorii:  E – răspunsuri direct erotice...... 35.. În inima mea.. Tatăl meu. Prietenii mei.  D – dacă în răspunsurile subiectului găsim elemente clar ilogice... 70. 37. 80. 4.. 25. 65.. Aş vrea să ştiu. Voinţa mea. Îmi place.. 32. Eu nu pot să . 20....). 36... La locul meu de muncă.... Se procedează întocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.. Ştie toată lumea că. Când muncesc. 53. Profesiunea mea. Nicăieri eu. Când sunt singur. 64. Eu cred că. Nervii mei. care se transformă în procente (de ex. Când eram mic.. 73. 47. „” 39%. Eu gândesc. Îmi amintesc. Pe mine mă frământă. Visele mele... Împreună. Eu detest. 56. 69. Eu respect mai mult.. 33. 68.. În orice caz.... 52. 51... Adeseori eu. 50. 3.. 30.. 10.. Se însumează în cadrul fiecărui grup tematic de itemi (ex..... 5-. 23... La şcoală. N-am izbutit să. 58. 61. Câteodată.... 72. 15+.. 42... 78. Mi se pare că.. 66. 49. Să trăieşti.. Când vreau... 13.... 18.. Despărţirile.. 40...

cu care îşi începe terapia analitică. 6. făcând apoi sinteze interpretative pentru fiecare subiect. autobiografia.T. 4. 3. de a se apăra şi de a reacţiona. 9. există trei variabile fundamentale ale personalităţii: motivaţiile. metode psihologice folosite în evaluarea subiecţilor. testul Rorschach. teste de valori. Este unul din cei mai extensivi cercetători în ceea ce priveşte cantitatea de teste.A. Testul lui poartă amprenta acestei duble formări. Conform teoriei asupra personalităţii a lui Murray. 5. probe. foloseşte metoda discuţiilor libere. 39 . testul Rosenzweig. teste privind nivelul de aspiraţii. trebuinţa de supunere. Testul tematic de apercepţie (T. în care sunt incluse trebuinţa de a domina mediul. Autorul este medic şi biochimist. Murray a lucrat la această probă împreună cu Morgan. Prima formă a T. integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu). Aceste trebuinţe sunt prez e nte la toţi oa m enii da r nu sunt puse în valoare în egală măsură. trebuinţa sexuală ( trebuinţa de exprimare. trebuinţa de a evita suferinţa. Unele trebuinţe sunt conjuncte. asociaţiile libere.T. de data aceasta analiza fiind făcută în manieră freudiană. dar îşi termină psihanaliza cu Alexander în SUA. în declanşarea comportamentului. 7. Forma definitivă a testului apare în 1943. idealul de împlinire proprie. trebuinţa de a evita inferioritatea. acesta din urmă renunţând ulterior la cercetări. 2. trebuinţa de senzaţii. Ajunge la concluzia că elementul motivaţional pare să fie elementul cheie pentru personalitatea umană. Motivaţiile (sunt 20 de trebuinţe grupate în 9 tipuri): 1. alături de trebuinţe. de înţelegere intelectuală. 2. 8. narcisismul. iar în 1938 Murray integrează toate rezultatele!cercetărilor sale între teorie asupra personalităţii. chestionare de personalitate. trebuinţa de ordine. trebuinţa de joc). de aici rezultând dinamica lor. trebuinţa de a evita blamul. Factorii interni sunt instanţe psihice care intervin. trebuinţa de dominare. trebuinţa de a fi în siguranţa / de a se proteja.) Principiile explicative ale variantei clasice elaborată de Murray Din punct de vedere istoric există o serie de precedente ale acestei probe proiective.-ului este publicată în 1935.9. trebuinţa de realizare / reuşită 3. prima conexiune cu psihanaliza o face prin Jung. Iniţial.A. Ei sunt: 1. altele complementare sau chiar opuse. trebuinţa de afiliere şi trebuinţa de respingere. trebuinţa de agresiune. factorii interni şi anumite trăsături generale. trebuinţa de umilire. în lucrarea intitulată „Explorări ale personalităţii”.

Administrarea După Murray. de diferite vârste. 9. stagnare. 5. 8Bm. angoasa (considerată ca stare fundamentală0. În varianta psihanalitică testul se administrează o singură dată şi analiza se face în sistemul conţinut manifest – conţinut latent. 11. respectiv. În urma datelor recoltate reuşeşte să-şi elaboreze această teorie destul de „neortodoxă”:. Construieşte deci testul pentru a evalua temerile. iar T.A. BM (se aplică doar băieţilor şi bărbaţilor). Fiecare planşă are o codificare: B (se aplică doar băieţilor). Unele sunt desene. 12 planşe prezintă o fiinţă umană singură. 10. sentimente de culpabilitate. GF (se aplică doar fetelor şi femeilor). conjuncţia / disjuncţia dintre acţiune şi gândire. dominarea sentimentelor şi imaginilor (intracepţie) sau a faptelor (extracepţie). tablouri. 7GF. 7 planşe prezintă 2 persoane de acelaşi sex. investirea libidoului fie în viaţa practică (exocatexia) fie în viaţa internă (endocatexia).-ul se administrează de două ori. 3. capacitatea de a acţiona din impuls sau în urma deliberării. 8. T. G (se aplică doar fetelor).-ul este realizat pe baza concepţiei freudiene asupra mecanismelor de apărare. Murray susţine că persoana proiectează. 6. În total sunt 31 de planşe. fără repere în psihologia momentului istoric respectiv. altele copiilor. reproduceri după gravuri.4.T. 3BM. 5. schimbare vs. gândurile şi sentimentele subiectului. 16. 2. intensitatea efortului. Trăsăturile generale / stările interioare şi emoţiile trăite de subiect: 1.A.T. altele fotografii. 7BM. capacitatea de a persista în efort / persistenţa efortului. 4 planşe prezintă două persoane de sexe diferite. 13MF. 13B. 6BM. stări depresive). Supraeul în conflict (crize de conştiinţa. Acestea sunt aplicate unui subiect indiferent de sexul şi vârsta sa. o singură planşă prezintă 3 persoane. 6GF. 11. creativitatea. iar imaginile aşa cum sunt ele construite sunt: unele care se prezintă tuturor subiecţilor. emotivitatea. altele copiilor băieţi / fete. obiectivitate în percepţia altora. atribuie impulsurile care îl tulbură unui element din exterior (pe unul din personajele planşei-stimul). 40 . Sunt reţinute de Shentoub planşele: 1. 4. o planşă prezintă mai mulţi bărbaţi. 2. 19. 9GF. 7. 10. 4. în cele două etape sunt prezentate câte 10 imagini. care valorizează proiecţia imaginii ideale a subiectului despre sine şi 3 planşe prezintă peisaje şi personaje mai mult fantastice. o planşă este complet albă (16). altele numai adulţilor bărbaţi/ femei. tendinţa spre proiecţie vs. altele doar adulţilor.

De fiecare dată când apare o astfel de variabilă.  eroul poate fi persona u j l ca r e sea m ăn ă cel ma i mult ca vâ r stă. 2. Criteriile de identificare a eroului sunt:  persoana de care subiectul e cel mai interesat (în descrierea fizică şi psihică). lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie. E vorba de trebuinţe profunde. protecţie. de la figuri paternale sau nu. Forţele anturajului care exercită influenţe asupra eroului – „presiunile externe” Se pot determina plecându-se de la acţiunile şi emoţiile altor personaje din povestire. În astfel de situaţii. O simplă descriere a planşelor înseamnă că subiectul fuge de sarcină. dominanţă. Sunt mai rare situaţiile în care planşa să fie corelată cu un personaj care nu e prezent. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există un conflict interior. Următoarea sarcină a examinatorului este detalierea acţiunilor. Uneori e posibilă „spargerea” eroului în mai mulţi eroi. factorii interni şi trăsăturile generale ale eroului. agresivitate. personajul cel mai nuanţat din punct de vedere psihologic. slab integrate în psihologia eroului. sex. ele se cotea z ă pe o sca lă de la 1 la 5 în funcţie de următoarele tipuri de motivaţii: afiliaţie. Se notează care tipuri de „presiuni” sunt favorabile / defavorabile eroului şi dacă provin de la persoane de acelaşi sex sau de sex diferit. Prima sarcină a examinatorului este să găsească printre personaje eroul cu care se identifică subiectul. conflictuale. Murray o cotează pe o scală de la 1 la 5 din punct de vedere al: intensităţii. De obicei. Există şi situaţia eroilor multipli. examinatorul trebuie să insiste ca subiectul să creeze o povestire fără însă să dea exemplu de povestiri şi fără să sugereze anumite elemente. Motivaţia. Analiza conţinuturilor se face după 5 aspecte: 1. Acţiunile exprimă motivaţiile eroului. Oda tă determina te. pericol fizic. Se face o ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările făcute. Se identifică persoana care este obiectul acţiunii după sex.Analiza: Se urmăreşte ca pe baza planşelor să se construiască istorioare care să prezinte situaţia existenta şi deznodământul. Fiecare din aceşti eroi paraleli reprezintă tendinţele neacceptate. eroul e unul din personajele prezente în imagine.  personajul care joacă rolul central în desfăşurarea acţiunii dramatice. caracter cu subiectul. figură (paternală / pe poziţie de egalitate). 41 . duratei. care sunt sursa comportamentului manifest. Interpretarea se face în termenii stării interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta cu celelalte personaje. latente. repetitivităţii şi al importanţei sale în mersul povestirii. respingerea eroului.

Interesele şi sentimentele Se analizează interrelaţiile eroului cu celelalte personaje (izolat.  povestirile pot fi raportate la amintiri. conformă cu expectaţiile. Aceste teme informează despre problemele subiectului. Ipoteza esenţială este aceea că modalitatea de elaborare şi construire a povestirilor trimite la mecanismele de apărare ale subiectului. energic / moale. se acelaşi sex şi de sexe diferite.  cum se produce sfârşitul (prin acţiune voluntară a eroului.-ului apare exprimată într-un articol din 1982. urmărindu-se verbele care exprimă conduita: agitaţia. sentimente şi dorinţe actuale. suplu / rigid.T. prin unicitate. ceea ce înseamnă că subiectul nu reuşeşte să găsească un sens posibil. Derularea povestirii şi deznodământul Se notează pentru fiecare planşă:  cum reacţionează eroul la anturaj (cum se comportă în situaţie). lucrurile se aranjează de la sine). Analiza temei Tema e constituită de o anumită unitate dramatică a povestirii respective. cu iniţiativă / inert. Shentoub Viziunea lui Shentoub asupra interpretării T. reprezintă un compromis parţial / total sau este vorba de o absenţă a finalului. Se face o analiză a temelor mai frecvente. dar sunt povestiri care au mai multe teme. impulsiv / controlat. derulare şi sfârşit). Varianta psihanalitică a T. Shentoub vorbeşte de diferenţierea între fantezia impusă şi conştientă şi fantezia inconştientă spontană (acele fantasme caracteristice 42 . abandonul.  nu e de aşteptat ca proiecţia să fie directă şi veritabilă în toate povestirile. Fiecare povestire ar trebui să aibă o temă. Se analizează felul în care eroul face să progreseze acţiunea. precum şi stilul acestei continuări: coordonat / necoordonat. a celor excepţionale (prin intensitate. disimularea. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu personaje de aceeaşi vârstă. trecute sau viitoare a subiectului. 5. stabil / instabil. În 30% din povestiri ne putem aştepta să găsim elemente impersonale. tendinţe elementare inconştiente sau fantasme infantile. În final se realizează o interpretare ca sinteză. 4. elemente inhibate despre care subiectul îşi imaginează că le-ar fi putut face. prin acţiunea anturajului. triumful. nici măcar printr-un miracol).A.  care este natura acestui sfârşit (favorabilă pentru erou. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu figurile paternale. prin bogăţia psihologică). iar indicatorii lui Murray sunt:  povestirile trebuie privite şi decodificate ca reprezentând un aspect al situaţiei de viaţă prezente.3.-ului elaborată de V.T. Se realizează şi o analiză de tip formal unde accentul se pune pe aspecte precum integritatea povestirii (dacă are început.A.

Atunci când există o depărtare între aceste două conţinuturi. În majoritatea cazurilor se observă o corespondenţă între conţinutul latent al materialului şi cel al povestirii subiectului. 2 Scenă de câmp. Relaţia dintre subiect şi obiect (v. ca fiind un ansamblu de mecanisme care se angajează în această situaţie singulară în care subiectului i se cere să perceapă o imagine şi pe baza ei să construiască o istorioară. Evaluarea trebuie să ţină cont de această variaţie între ceea ce exprimă planşa şi nivelul la care se află subiectul. o femeie care stă sprijinită de un arbore. în planul din spate un bărbat cu un cal. vor apărea în povestiri instrumente sparte. bizarerii în perceperea personajelor. false perceperi. Poate apărea o poziţie depresivă. tată. reprezentat obiectiv în planşe prin dispunerea personajelor în două planuri. Trimite la poziţia defensivă prin traducerea ei în planul corporalităţii. Shentoub porneşte de la definirea procesului care are loc în T. sexul şi vârsta sunt destul de ambigue. 3BM 43 . iar în planul apropiat o tânără care ţine în mână nişte cărţi Un individ căzut la picioarele unei bănci. Conflictul se poate petrece în legătură cu poziţia tinerei faţă de cuplu. 1 Un copil care priveşte o vioară aşezată în faţa lui. psihanaliza relaţiilor de obiect) trebuie să fie bine stabilită pentru ca subiectul să poată proiecta asupra imaginii. prin care subiectul îşi exprimă incapacitatea sau o poziţie defensivă de tip megamaniacal în care subiectul se simte atotputernic. Fantezia impusă şi conştientă permite să se ajungă la fantezia inconştientă. Triunghiul oedipian (mamă. Conţinut manifest Conţinut latent Imaginea unui copil imatur funcţional faţa de un obiect al vârstei adulte.T. Analiza povestirilor implică confruntarea problematicii conţinutului latent.pentru subiect care transpar şi în vise şi în simptomatologia psihopatologică). Conţinuturile manifeste şi latente ale planşelor T. ea poate fi interpretată în termenii dificultăţii sau chiar ai imposibilităţii subiectului de a se situa la nivelul conflictual cel mai evoluat şi ne indică un nivel de fixaţie inferior acestui registru evoluat. Conflictul se poate petrece legat de dificultatea / imposibilitatea de a utiliza acest obiect „aici şi acum”.A. instrucţiunile care îl împing la fantezia impusă şi examinatorul. Sunt trei parametri implicaţi în acest proces: materialul testului. fiică).A. Momentul în care fantezia inconştientă izbucneşte în fantezia conştientă indusă de percepţia planşei poate fi observată în funcţie de depărtarea dintre tema banală a planşei date şi povestirea subiectului (perturbările în structura povestirii). Când imaginea de sine este perturbată.T. Aceşti parametri pot fi asimilaţi unei situaţii de conflict între imperativele conştiente şi imperativele inconştiente.

apar chiar elemente de rivalitate. doi bărbaţi sunt aplecaţi asupra lui. Un bărbat care este culcat. Poate purta urmele transferului. Conflictul se leagă de identificarea cu mama. În planul din spate o scenă cu un băiat. Un bătrân întors către un tânăr care are o grimasă. O relaţie mamă-fiu într-un context de neplăcere. Trimite la modelul în care subiectul îşi structurează obiectele sale privilegiate şi la relaţiile pe care le are cu aceste obiecte. care manifestă ca poli: agresivitate vs. Conflictul se poate organiza în jurul interdicţiei oedipiene a apropierii. Problematica pregenitală sau poate chiar un nivel ceva mai arhaic Este legat de agresivitate şi sexualitate. O situaţie de rivalitate feminină. O femeie care are în mână o carte. Reactivează o problemă de nivel pregenital (obiect bun sau obiect rău). Conflictul se poate organiza în jurul legării agresivităţii de acest băiat. 6BM 6GF O tânără în primul plan se întoarce spre un bărbat aplecat deasupra ei. vârsta celor două femei e apropiată şi ele seamănă una cu cealaltă Trimite la expresia erotică la nivelul cuplului. de nefericire. Un băiat aşezat pe pragul unei cabane. ce pare că se întoarce dinspre ea. Scenă de agresivitate deschisă. O imagine feminină maternală care este intruzivă (dominanţa maternală). Relaţia mamă-fiică. O relaţie de cuplu manifest conflictuală. contextul este de reticenţă din partea fetiţei. Vârsta şi sexul sunt necunoscute. personajele au aceeaşi vârstă. O tânără în spatele unui arbore care are nişte obiecte în mână şi priveşte la o ală femeie care aleargă. contextul este de reticenţă a fiului faţă de tată şi e exprimat în planşă prin absenţa corpului – conflictul e în plan ideativ. împinge spre regresie şi activează obsesii de tip fobic. cu contraste şi un cap de şarpe. acest conflict este obiectivat în planşă prin poziţia şi planurile diferite de dispunere a eroilor. 16 Planşă albă 44 . cu mâna pe mânerul unei uşi priveşte într-o cameră. O relaţie de tip heterosexual într-un context de dorinţă erotică şi de apărare faţă de această dorinţă. se apleacă asupra unei fetiţe căreia îi atârnă în mână o păpuşă. un adolescent într-un context de poziţie contrastantă cu această scenă. O femeie cu vârsta incertă. Relaţia tată-fiu. O femeie culcată şi un bărbat în picioare cu braţul în dreptul obrazului. Conflictul se poate organiza în jurul acestei rivalităţi. Un cuplu în care personajele se ţin strâns îmbrăţişate. Un bărbat în prim plan care are un aer îngrijorat şi o femeie în vârstă care priveşte lateral. 7BM 7GF 8BM 9GF 10 11 13MF 13B 19 O casă sub zăpadă sau o navă în valuri. accentul punându-se pe imaturitatea funcţională a băiatului. Conflictul trimite la capacitatea de a fi singur. Peisaj relativ haotic. tandreţe.4 5 O femeie care se apropie de un bărbat. cu trimitere chiar la precaritatea refugiului matern.

Structura fotografiilor este următoarea: 1. Szondi a încercat să introducă noţiunea de destin în cadrul ştiinţelor umane şi medicale afirmând că destinul unei persoane reprezintă de fapt o serie de alegeri personale pe care acea persoană le face în principalele sectoare ale vieţii. 3) Vectorul Eului (Sch) – Schizofrenie. toxicomani). masochistă (cazi de la etaj sau te laşi călcat de tren). forţa Eului – control (mecanism de apărare. 2) s – sadism. Vectori P (paroxismal) labilitatea sau rigiditatea cenzurilor afective. Setul de 48 de fotografii este structurat în 6 serii echivalente. Cunoscând care este la om intensitatea şi modul de manifestare a acestor pulsiuni putem deduce nu numai anumite trăsături de personalitate ale subiectului ci şi la ce alegeri este predispus acel individ. Materialul testului Testul conţine 48 de fotografii reprezentând o serie de 8 boli mintale alese în aşa fel încât să corespundă fiecare unei anumite trebuinţe pe care o măsoară testul. 2. şi anume: alegerea în iubire. alegerea profesiei. Factori: 3) e – epilepsie. 4) Vectorul de contact – stabilitatea şi satisfacerea relaţiilor obiectuale. Leopold Szondi. şi anume “teoria pulsională a destinului”. 4) hy – isterie. Autorul testului. în fiecare serie având 8 fotografii. Factori: 5) k – catatonie. Testul Szondi măsoară de fapt chiar intensitatea şi modul în care tind să se exprime aceste pulsiuni. Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprimă la nivel psihologic printr-o serie de trebuinţe sau pulsiuni. orală-lentă (alcoolici. a prietenilor şi chiar alegerea bolii sau a morţii . Factori: 7) d – depresie 8) m – manie. Vectori S (sexual) – trebuinţa erotică şi agresivă. 45 . Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud. conştientizare). Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin aşa-numitul inconştient familial care conţine o serie de gene ce caracterizează un arbore genealogic sau spiţa unei familii.forma de sinucidere pe care o alege subiectul – sinucidere sadică (venosecţie).10. Testul pulsiunilor (Szondi) Este o probă care se bazează pe reacţia afectivă a subiecţilor în faţa unor fotografii. a elaborat acest test pentru a avea o dovadă empirică experimentală a teoriei pe care el a elaborat-o în psihiatrie. Factori: 1) h – homosexual. 6) p – paranoia. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici.

Să presupunem că el alege un paranoic (p) şi un depresiv (d). Din cele 4 fotografii rămase i se cere să mai aleagă înca 2 persoane antipatice (notate în A2). infantile). h = homosexualitate – se referă la nevoia de erotism. Apoi subiectului i se cere să a e la g ă 2 persoane ca r e-i displac cel mai mult (antipatice). Vectorul S (sexual): 2. Dacă subiectul a înţeles i se pun pe ma să primele 8 fotogra fii din seria I şi este întrebat: “care sunt 2 persoane care-ţi plac cel mai mult?” sau “alege 2 persoane care-ţi plac cel mai mult”. de mângâiere. Cu cât oamenii aleg în test mai des această poză. mai frustrată (aceste fotografii sunt foarte feminizate. După ce subiectul a fă cut a ceste a legeri i se prez intă a 2-a serie de fotografii şi următoarele până se completează tabelul. Aceste trebuinţe sunt: Vectorul S (sexual): 1. de a domina. de a te manifesta într-un mod masculin. Această trebuinţă declanşează comportamentele de agresiune – în scop ofensiv/ 46 . Aceste alegeri din tabel sunt folosite pentru a elabora aşa-numitul “profil pulsional al subiectului”.Aplicarea şi instructajul Instructajul preliminar este următorul: “o să-ţi arăt nişte persoane şi o să te rog să-mi spui persoanele care-ţi plac şi cele care nu-ţi plac dintre ele”. nevoia de a te impune. Să presupunem că subiectul alege un sadic (s) şi un epileptic (e). cu atât această trebuinţă este mai intensă. s = sadism – se referă la latura activă a personalităţii. la nevoia de a fi activ în relaţia cu celălalt. Să presupunem că a respins un homosexual (h) şi un maniac (m). de senzualitate. Profilul de faţadă (VGP) Vectori Factori S (sexual) h s P (paroxismal) e hy Sch (Eului) k p C (de contact) d m X X X X X X X X X X X X 1/3 X X X X X X X X X X X + 3/0 -! 1/4 0 1/1 0/2 1/2 0 1/0 + 3/0 Obţinem 8 intervale ce corespund câte unei trebuinţe sau pulsiuni măsurate de test.

persoanele cu această trebuinţă crescută sunt teatrale. Fotografiile de sadici sunt nişte personaje foarte virile. astfel încât aspectul corporal să devină atractiv. Ex: obiectele de machiaj. fruntea teşită. La om această trebuinţă este nuanţată cultural. în special ca antipatice. etc. Vectorul P (paroxismal): 3. de a-ţi conştientiza propriile instincte şi de a vibra emoţional la aceste dorinţe. modul în care reacţionează oa menii la fotogra fiile cu epileptici ne a ra tă câ t de bine sa u câ t de strict îşi cenzurează ostilitatea. dominare este mai intensă. este vorba de persoane care au nevoia de a-şi delimita propriile dorinţe. Oamenii care aleg multe fotografii cu paranoici sunt oamenii mai afectivi rezonează mai emotional la mediu şi la propriile gânduri şi. O persoană care alege multe fotografii de catatonici. provocator propriile emoţii. de a te a t aş a emoţiona l şi de a obţine plă c ere şi sigura n ţă din contactele cu ceilalţi. trăiri şi să le verbalizeze. e = epilepsie – se referă la tendinţa. cu atât nevoia de activism. hy = isterie – se referă şi la nevoia de a te da în spectacol. au nevoie de audienţă. Cu cât o persoana alege mai multe poze. Datele din tabelul de mai înainte sunt trecute în profil în următoarea formă: toate alegerile din coloana S (simpatice) se trec dea s upra liniei 47 . trebuinţa de a-ţi controla furia. În lumea animalelor trebuinţa e regasită în comportamentele de curtare. Vectorul C (de contact): 7. m = manie – se referă la dorinţa de suport af ectiv. care adoptă o tactică regresivă în sfera dorinţelor şi emoţiilor ei. de cucerire – de a te impune în cadrul grupului. k = catatonie (o forma de schizofrenie) – se referă la nevoia indivizilor de a-şi inhiba sau reprima instinctele pentru a se adapta constrângerilor realităţii. cu atât manifestă un comportament mai teatral. Practic. Vectorul Sch (Eului): 5. Cu cât oamenii aleg mai multe poze s. Oamenii care aleg multe fotografii de maniacali au frustrată această nevoie de ataşament sau apartenenţă şi au de fapt o nevoie intensă de independenţă emoţională (reprezintă nişte structuri orale – în sensul psihanalitic al termenului). este o persoană mai inhibată emoţional. o privire patrunzătoare. În lumea animală aceste trebuinţe declanşează nevoia de căutare de parteneri ca şi comportamentele de păstrare a acestora. Vectorul P (paroxismal): 4.defensiv. în cazul în care sunt aleşi ca simpatici. instincte. ostilitatea. Vectorul C (de contact): 8. Societatea acceptă sau codifică comportamentele de acest gen. cât de rigide sunt cenzurile etice. de a-ţi afişa într-un mod cât mai exhibiţionist. d = depresie – se referă la nevoia de investiţii afective (de a investi emoţional) şi de a căuta relaţii afective. Vectorul Sch (Eului): 6. p = paranoia – se referă la trebuinţa de a-ţi recunoaşte.

Reacţiile “±” ne arată că subiectul este nehotărât. adoptă un comportament contrar. 0/4. 4/0. Reacţia “-“ înseamnă că subiectul îşi neagă sau îşi respinge acea trebuinţă în forma ei naturală. 3/0. dar cel mult una simpatică sau nici una. să o neg?: ” . 5/1). pertru 5 două (!!) şi pentru 6 alegeri. Pentru 4 alegeri se pune un semn (!). se interpretează astfel: “să-mi controlez furia sau să o la s să se acumulez e ?” . Pentru a putea fi interpretate aceste semne e nevoie de 4 scoruri/coduri. Ex: acest subiect care a dat reacţia h+ înseamna că îşi acceptă nevoia de senzualitate şi tandreţe şi. Ex: un subiect are “h±” – “să-mi accept impulsurile erotice. 1. de altfel. dominantă/obedientă. Exemplu: dacă o persoană ar avea la trebuinţa “e” o reacţie “±”. 4/1. Reguli de scorare/verificare referitoare la aceste alegeri. Semnul “±” sau reacţia ambientală – se acordă “±” dacă pe o anumită trebuinţă avem cel putin 2 alegeri simpatice şi cel puţin 2 alegeri antipatice.“ s ă o la s să se exprime în forma ei naturală sau sub o altă formă?”. 1/2. îşi inhibă impulsurile agresive pe care le îndreaptă către propria persoană (0/2. adică îşi cenzurează. 0/6. fiecare cod fiind valabil pentru una din trebuinţe în funcţie de alegerile subiectului. Când avem mai mult de 3 alegeri simpatici atunci acea trebuinţă se consideră frustrată şi se pune un semn de excla m ar e lâ n gă semnul + (+!). trei semne (!!!). Astfel de persoa n e oscilează frecvent între sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate. 1/3. 1/4.orizontale. având semnul m+ înseamnă că îşi acceptă şi nevoia de ataşament şi de suport afectiv. toate alegerile din coloana A (antipatice) se trec sub linia orizontală. îşi îndreaptă agresivitatea spre sine. Apar frecvent la adolescenţi: îşi reprimă această energie pe care nu ştiu cum să o 48 . 6/0. Acea trebuinţă încearcă să se exprime în comportament la modul natural. Aceste persoane sunt mai communicative. Ex: h şi m sunt notate cu +. Codul “+” – se acordă “+” atunci când pe o anumită trebuinţă avem cel puţin 2 alegeri simpatici dar maximum una antipatică sau nici una (2/0. 3/1. 5/0. masochist. În exemplul nostru nu avem reacţie ambientală. simt nevoia să-şi exprime afecţiunea vizavi de ceilalţi şi tind să fie sociabili. 1/5). O persoană care are h+! este o persoană a cărei trebuinţa de senzualitate este frustrată. indecis vizavi de acea trebuinţă – “să o ac cept sa u să o reprim. 2. 3. 2/1. 0/5. Dacă avem mai mult de 3 alegeri cu “-“ pe o trebuinţă se pune semnul exclamării (s-!). Codul “-“ – se acordă “-“ când pe o anumită trebuinţă ai cel putin 2 alegeri antipatice. Semnul + ne arată că subiectul îşi acceptă sau îşi recunoaşte acea trebuinţă în forma ei naturală (neschimbată). Ex: o persoană care îşi respinge trebuinţa “s” se manifestă invers de semnificaţia generală a trebuinţei. 0/3. în loc să fie activă tinde să fie pasivă. senzuale sau să le resping?”.

Cele 8 trebuinţe fac parte din bagajul genetic al omului. se autodevalorizează. În afară de clinică. 2/3. vorbitul excesiv. prin diverse simptome şi altele prin comportamente antisociale. precum şi pentru a vedea care sunt frustră rile lui ma jore. la epileptici. în ce sferă instinctuală. la modul nevrotic – poate semnala o criză de a stm. tehnica este foarte des folosită în psihologia judiciară. testul trebuie aplicat de mai multe ori (6-10 ori) aceleiaşi persoane la interval de o zi. Aplica rea o singură da tă a testului unei persoa ne ne oferă numa i o imagine parţială. 0/0. adoptă un rol pasiv şi obedient. O asemenea reacţie indică o structură puternic feminină. indiferent de sexul ei biologic. fumatul excesiv. 2/4. actuală a schemei instinctelor ei. Reacţiile “0” ne arată că trebuinţa respectivă este descărcată printr-un anumit comportament sau simptom. 4. la un bărbat aceasta sugerează o identificare feminină şi o frustrare în nevoia de senzualitate şi un caracter masochist. la bărbaţi: alcoolul. la o femeie: “să accept identitatea sexuală sau să o resping?” (2/2. la adult: nu ştie cum să gestioneze aceste impulsuri. 3/2. deşi oamenii cu probleme de comportament dau profile mai spectaculoase. 49 . deoarece depresivul are o gândire autodistructivă. nu putem să tragem concluzii generale după o singură aplicare. altele nevrotice. Indivizii “m0” sunt mai imaturi. după o criză. 3/3). puternic în relaţia cu celălalt. Nu este un test simplu. La trebuinţa “d” avem o reacţie “0”. Pentru a face acest lucru. poate apărea în una din următoarele situaţii: când ai avut o ieşire de nervi (ai strigat la cineva. o ecz emă care-ţi apare peste noapte. O astfel de combinaţie apare şi în depresie. 4/2. o migrenă puternică . s-! – a respins trebuinţa de a fi activ. “ am o mare nevoie de senzualitate şi tandreţe dar de pe o poziţie masochistă”. Reacţia 0 sau reacţia nulă – se acordă semnul “0” dacă la o anumită trebuinţă ai maximum o alegere simpatică şi maximum o alegere antipatică. 1/0. Orice trebuinţă poate avea o gamă foarte largă de manifestări: unele normale întâlnite în viaţa de zi cu zi. Interpretarea unui profil de test ţine cont nu numai de semnificaţia fiecărei trebuinţe luată separat ci şi de combinaţii între aceste trebuinţe. Tehnica este folosită cel mai des în clinică pentru a evidenţia la care sunt şansele unui comportament disfuncţional sau dezadaptativ al pa cientului. (1/1. ingestia de droguri). Comportamentele diferă prin intensitate şi modul de satisfacere a trebuinţelor. te-ai certat). Ex: un subiect are reacţia “m0” – îşi descarcă mai des decât ceilalţi prin aşa-numitele comportamente orale această trebuinţă (la femei: dulciurile. 0/1) Ex: “e0”. Ex: h+! s-! h+! – are o puternică nevoie de senzualitate şi tandreţe. pentru că detectează foarte rapid atât potenţialul agresiv cât şi labilitatea cenzurilor educative (etice şi morale) ale subiectului.gestioneze. deoarece trebuie să combini trebuinţele. O rea c ţie “ 0 ”nu se spune cum s-a descărcat: în mod natural sau printr-un simptom. Testul este valabil şi pe persoane normale. De aceea.

Timpul de reacţie situat peste un minut indică: 1. Rorschach transferă acest procedeu în cercetarea personalităţii şi nu în cel al sondării imaginaţiei. 2. timpul de răspuns. Instructajul poate fi adaptat în funcţie de vârstă. 3. 4. 6. 5. Se calculează timpul mediu al timpilor de reacţie (situează în jurul valorii de 45 de secunde). Orice răsucire se va nota. retard intelectual. psihoză. în poziţie orizontală. iar ulimele trei – policrome. bradipsihie (încetinirea forţelor psihice). H. Ce ar putea fi acestea? Vă cer să spuneţi tot ceea ce se poate vedea în aceste planşe. Timpul total de aplicare şi anchetă variază de la 30 de minute la două Se calculează numărul total de interpretări – răspunsuri (R) şi media interpretărilor pe fiecare plană. Dacă numărul total de răspunsuri coboară sub valoarea de 20 este o indicaţie pentru: 1. 5. 2 şi 3 – roşu-negru. Inforţiile se vor entraliza în foaia de protocol după următoarele strategii: POZIŢIE PLANŞĂ RĂSPUNSURI TIMP T. 1. 50 . nu este un test de inteligenţă. blocaj afectiv. Este o probă de imaginaţie. 4. modul în care este ţinută sau rotită planşa. necooperare în sarcină şi testare împotriva voinţei. După o prezentare a planşelor (care constituie faza I) se vor trece din nou în revistă – sub forma unei anchete – pentru a se preciza elementele şi partea din planşă care au determinat răspunsul (în faza II). Numl total de răspunsuri variază între 20-50. Materialul testului este alcătuit din zece planşe. 7 – albnegru. depresie. atitudinile subiectului î impul probei. Se va nota cu exactitate conţinutul interpretărilor dar şi forma în care se face interpretarea – pauzele. 3.11. tinzând spre valoarea superioară în cazul subiecţilor cu nivel intelectual superior. Planşele se prezintă ordine (de la I la X). Testul petelor de cerneală (Testul Rorschach) Autorul testului petelor de cerneală Rorschach este Herman Rorschach. elaborare prelungită. patologie sau nivel de instrucţie: Vă voi arăta nişte e de cerneală.T/L COMENTARII LOCALIZARE COMPORTAMENT NONVERBAL FACTOR CONŢINUT DETERMINANT BANALITĂŢI ore. blocaj asociativ. 2.

. liliac). fiecare interpretare-răspuns este cotat în funcţie de următoarele elemente: localizarea răspunsurilor. Această situaţie trimite şi spre disfuncţii la nivelul imaginii de sine. secundare (de ex. dificultatea controlului ideatic. conţinutul interpretării. de tip obsesional. determinanţii percepţiei. Modelul de aprehensiune. pictură nonfogurativă. În situaţia unui număr mic de răspunsuri globale este semnalizată dificulatatea subiectului de a integra şi înţelege obiectul într-o manieră integrală.engl.) – în situaţia în care planşa este interpretată unitar.Timpul de reacţie mai scurt de 20 de secunde (începând cu 3 răspunsuri pe minut) este frecvent şi normal la subiei adolescenţi dar poate indica şi: stare hipomaniacală. De exemplu. fără a se referi la celelalte elemente ale ansamblului (de exemplu planşa IX.sunt interpretate iniţial unele detalii care sunt apoi puse în relaţie.) sau apărări masive. în întregime. Răspunsurile globale pot fi: 1. Cu ajutorul anchetei. Elemente interpretative. dacă este asociat cu F+ poate indica incoerenţă (nori. Răspunsurile globale combinate nu corelează cu nivelul de eficienţă intelectuală. Când răspunsul de acest tip este de calitate slabă va fi cotat drept: 1. Prezenţa acestui tip de interpretare-răspuns indică aderarea subiectului la formă şi calitatea raporturilor sale cu realul. impresionant – este asociat determinanţilor senzoriali şi indică sugestibilitatea subiectului. Pot fi: 1. primare (de ex.  Necombinate – indică gândire sintetică şi slabă capacitate de diferenţiere a părţilor şi ansamblului. o femeie purtată de doi bărbaţi). 2. Confabulate – biectul generalizează sau extinde un singur detaliu la întregul ansamblu. Se referă şi adaptarea lalitate prin intermediul funcţiei cognitive. vag – are diferite semnificaţii raportat la determinantul asociat.. în consecinţă. Răspuns global (G sau W . Modelul de aprehensiune cuprinde categoriile următoare: I. doi spiriduşi 51 . caracterul banal sau original al interpretării (acolo unde este cazul) Pentru principalele spaţii culturale şi geografice în care este utilizat instrumentul au fost construite tabele indicative ale frecvenţei localizărilor şi răspunsurilor banale. adaptarea la realitate şi potenţial creativ. oferind indicaţii despre un segment stabil al identităţii. 2. lamelă de microscop . faţă de reprezenri neacceptate. Răspunsul de acest tip indică o condensare operantă a mişcărilor perceptive-proiective şi.  Combinate (sau elaborate) .

VI. nu este precizată poziţia reciprocă a personajelor). V. statistic. 3. Tăiate („cut off whole”) – când este specificată eliminarea unor zone ale petei. Acest tip de ră s puns este cel ma i frecvent. Dacă numărul de răspunsuri D atinge valoarea de 75% este semnalată o problematică de ordin afectiv sau intelectual.şi doi oameni dansează un nor. Dacă sun forme rele. Do sunt un semn de oligofrenie (debilii şi imbecilii). IX. Acest tip de răspuns. autiste sunt tipicepentru incoerenţa schizofrenului. Dd numeroase. VIII. în masa petei (poate fi o indicaţie pentru angoasă şi control interior deficitar). În situa ţ ia în ca r e sunt forme bune tipice pentru artişti. V. confuze sau delirante. Orice combinaţie de două sau mai multe D. Indică faptul că subiectul nu a putut separa cele două reprezentări (de exemplu faţă de cosmonaut cu cremă). D. De exemplu. Cota rea D nu se fa ce în funcţie de mă rimea sa u supra fa ţa pă rţii decupate – se va nota în acest mod şi un fragment mic dar clar ca formă (în timp ce un fragment mare dar slab delimitat va fi notat cu Dd. IV. Dd numeroase. specific obsesionalului. Dd poate fi însă şi o zonă mare din planşă interpretată insolit. partea centrală-sus este percepută ca „un cap de pisică”. În general răspunsurile Dd sunt constituite prin decuparea din pată a unui fragment mic sau neobişnuit. planşa VI. conform hărţilor de locaţie). răspunsuri Ddi – interioare. II. Răspuns de detaliu: 1. dublat de forme bune. 2. indică un stil defensiv rigid prin refugiul în precizie şi minuţiozitate. dar sărace din punct de vedere al conţinutului indică un nivel cultural modest sau debilitate mintală. Dd (şi în special Dde) frecvente produse în planşele IV. 52 . este răspunsul care se referă la un singur aspect sdau fragment acolo unde. detaliu mic). se percepe ansamblul. Răspunsurile Dd pot fi:  Normale: răspunsuri Dde – detaliu de bordură (cu dorinţa de „evadare” din planşă). cu conţinut bogat indică un stil cognitiv analitic şi adaptat sau un comportament de tip obsesional. Acest tip de răspuns apare în planşele III. Contaminate – răspunsul combină două reprezentări parţiale într-un produs absurd. Dacă răspunsul este constituitdin forme proas reprezintă rezultatul unei gândiri ilogice. se notea z ăde a s emenea . X reprezintă un indice al angoasei.  Detaliul oligofren (Do). Ră spunsul Do va fi: „ochi de pisică ” . mare (D) – se construieşte prin decuparea unui segment din pată şi interpretarea independentă a acestuia. Răspunsurile D indică inteligenţă practică. mic (Dd) – se cotează în funcţie de răspunsurile D (după eliminarea acestora. Ddr – care se referă la pă r ţi rare sa u origina l e. 2. Numărul mediu de răspunsuri D se situează între 15 şi 20.

estompaj.în situa ia ţ în ca e r mişca e ra este de tip centrifug. DdDbl sau GDbl. Perceperea formei. Determinanţii percepţiei Cuprind categoriile de formă. Albul poate fi integrat într-o pa rte a petei şi ră spunsul este cota t relativ la localizarea şi importanţa porţiunii ca DDbl. c. II. clarobscur: I. Kinestezie (mişcare) este nota t ă cu K şi reprez i ntă un indice a l productivităţii imaginative. Răspunsurile K sunt primare dacă forma şi mişcarea obiectului sunt percepute simultan. static constituit al percepţiei formei: 1. vitalitate. ascensional. culoare. de extensie . sens al valorii. răspunsurile pot fi: 1.(formă mai puţin bună) dacă nu corespunde formelor frecvent percepute. 2. 53 . Detaliul inter-macular (Dbl) – este rezultatul interpretării lacunelor sau a părţilor inter-maculare (Dbl). Indică activism. răspunsurile-formă mai puţin bună (proastă) sunt cel mai puţin clar percepute. Forma este notată în funcţie de un spaţiu „normal”. b. Tipuri de kinestezii secundare: a. F+ (formă bună) dacă corespunde formelor frecvent perceputen populaţia epectivă. problema raportului dintre spaţiul psihic „interior” şi cel „exterior” şi a capacităţii de diferenţiere dintre real şi imaginar. vitalitate redusă. Kob (obiect văzut în mişcare). Subiectul se referă la intervalele albe dintre figuri. Răspunsurile Dbl indică atitudine de opoziţie frecventă la psihopaţi. Kp (fragment uman văzut în mişcare). 2. răspunsurile-formă bună sunt şi cele clar percepute. În funcţie de modalitatea în care este percepută mişcarea. repliere. de asemenea. În situaţia în care mişcarea este percepută după formă răspunsul K este secundar. F. Kan (kinestezie animală). kinestezie. Se referă la răunsurile determinate prin aportul engramelor kinestezice. tensionată. de flexie – în situaţia în care interpretările se referă la o mişcare de tip centrifug. a conturului şi a limitei pune. caracteristici frecvent dublate însă de inhibiţii nevrotice. Raportul F+ -i F. Semnifică tendinţe astenice.constituie o indicaţie pentru relaţia în care se află subiectul cu realitatea.

2. Culoare (C) care cuprinde următoarele categorii de răspunsuri: 1. ameninţător. frecvente în patologie. 54 . împreună cu răspunsul de tip C. obiecte etc. Alte forme în afara celor animale şi umane sunt: anatomie (Anat). Răspunsurile originale pot fi interpretări absolut absurde – proaste (Orig-). Problematica de tip paranoid. melancolicilor. perseverenţii percep mai mult Hd decât H. Formă-culoare FC . foc de artificii). Răspunsurile CF indică labilitate. fără control (de exemplu sânge sau foc). geografie (Geogr). indicând gândire creativă. „schelet ameninţător” etc. în timp ce răspunsurile zoomorfe peste 50% trimit la stereotipie. peisaj. Răspunsurile Clob sunt o indicaţie a nivelului de angoasă nevrotică şi. Subiecţii normali cu inteligenţă scăzută. impulsivă. Primară C – interpretarea este determinată de culoarea figurilor. afectivitate egocentrică.când interpretarea este proă în primul rând datorită formei şi. de aceea. anxioşii şi depresivii. persecutoriu se va obiectiva printr-un conţinut zoomorf devorator. Caracterul original sau banal al interpretării Răspunsul original (Orig) reprezintă interpretarea care apare o dată la circa o sută de subiecţi normali. Estompajul E – sunt răspunsuri cromatice atenuate determinate de nuanţe gri. Conţinutul interpretării Se referă la ce anume a fost văzut de către subiect: Cele mai frecvente sunt formele animale (25-50% din răspunsuri). Răspunsul Clob este determinat de partea întunecată a petei şi este o interpretare disforică: „strigoi înfricoşător”. Răspunsurile FC indică afectivitatea adaptabilă şi capacitatea de contact adecvat. H fără Hd se remarcă la subiecţii cu un coeficient înalt de inteligenţă sau la schizofreni. Culoare-formă CF – când interpretarea este realizată porind de la culoarea şi continuând cu forma (de exemplu floare. instabilitate afectivă şi. Clarobscur (Clob) sunt cazuri particulare de estompaj. Raportul dintre H şi Hd are valoare diagnostică ridicată. Procentajul sub 35% indică un subiect imaginativ sau cu un raport deficitar cu realitatea. Indică descărcarea afectivă directă. dar pot fi şi remarcabile – bune (Orig+). Răspunsurile pot fi: Animal (A) sau detaliu de animal (Ad). sunt prezente exclusiv în domeniul puseului psihotic. abstractizări (Abstr). în mod secundar. imbecililor. în timp ce lipsa totală a lui H este specifică debililor.III. 3. Formele umane: formă umană întreagă (H) şi fragment de corp uman (Hd). Dacă H este superior lui Hd este un indicator pozitiv. de culoare (de exemplu fluture exotic). vegetaţie. 4. sex.

fie pentru că nu pot să sesizeze evidentul. Media răspunsurilor este de 6 Ban. o balerină) Planşa VI (un instrumente muzical. Ori de câ te ori un ră spuns sa tisfa ce a cest criteriu se pune scorul Ban după conţinut. doi iepuri) Planşa VIII (doi lei) Planşa IX (flăcări. Planşa I (doi elefanţi. Turnul Eiffel. le întâlnim la persoane ambiţioase. flori. o blană de urs) Planşa VII (două fetiţe. bine structurate nu reacţionează ca ceilalţi. Sunt reprezentate de acele conţinuturi care sunt percepute extrem de frecvent la o anumită zonă a planşei. două vrăjitoare) Planşa III ( două femei care spală) Planşa IV (un uriaş sau două cizme) Planşa V (un liliac dau un fluture. fie are probleme cognitive. Există o listă tip de răspunsuri banale. doi raci) 55 . căluţi de mare. care vor să se evidenţieze clar de ceilalţi. flori) Planşa X (artificii. coarnele unui animal. dacă răspunsul nu satisface criteriul nu se notează nimic. fie pot dar nu vor să de-a astfel de răspunsuri pentru că le consideră prea uşoare.Interpretările banale (Ban) semnifică adaptare şi conformism social. În descrierea/ recunoaşterea unei planşe există elemente banale. Cei ca r e nu vă d sa u vă d puţine Ban sunt persoane care în situaţii simple.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful