1

TEHNICI PROIECTIVE ID Lector univ. drd. Corina Bogdan

I) Obiective  generale: familiarizarea studenţilor cu teoriile psihologice privind mecanismele proiecţiei, cunoaşterea principalelor probe proiective şi a cadrelor interpretative specifice;  specifice informaţionale: cunoaşterea teoriilor care permit interpretarea psihologică a diferitelor teste proiective; capacitatea de a diferenţia materialul proiectiv şi rolul său în a reliefa principalele aspecte privind dinamica şi conţinuturile psihismului inconştient;  specifice operaţionale: formarea unor deprinderi de aplicare şi interpretare a unor tehnici proiective. II) Conţinut Tehnici Proiective 1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracterisitici şi clasificare 2. Diverse Perspective ale fenomenului proiecţiei 3. Testul Omului (“Desenează o persoană”) - DAP 4. Testul familiei 5. Testul arborelui 6. Experimentul asociativ-verbal (TAV) 7. Fabulele Düss 8. Teste de completare – Testul Rotter 9. Testul tematic de apercepţie ( T.A.T.) 10. Testul pulsiunilor (Szondi) 11. Tehnica petelor de cerneală. Testul Rorschach Bibliografie selectivă Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1993), Dicţionar de simboluri, vol. 1 (A-D), vol. 2 (EO), vol. 3 (P-Z), Ed. Artemis, Bucureşti Deri, S. (2000), Introducere în testul Szondi, Ed. Paideia, Bucureşti. Dumitraşcu, N. (2005), Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, Ed. Trei, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Laborator de psihologie proiectivă asistat de calculator, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Vadecum în pihologie proiectivă, Ed. Oscar Print, Bucureşti. Koch, K. (2002), Testul Arborelui. Diagnosticul psihologic cu ajutorul testului arborelui., Ed. Profex, Timişoara. Laplanche, P., Pontalis, J.-B. (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucureşti. 2

Minulescu, M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti. Rorschach, H. (2000), Manual de phodiagnostic. Metode şi rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite., Ed. Trei, Bucureşti. Samuels, A., Shorter, B., Plaut, F. (2005), Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, Ed. Humanitas, Bucureşti. Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitică a testului Rorschach. Teorie şi aplicaţie, Ed. Polirom, Iaşi. Jung, C. G., (2004-2007, Opere complete, Ed. Trei, Bucureşti

3

1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracteristici şi clasificare
Proiecţia Noţiunea de proiecţie a fost lansată în Psihologie de Freud în 1894 în lucrarea «Psihonevrozele de apărare». El utilizează proiecţia pentru a explica diferite tulburări psihopatologice ca fobiile sau paranoia din perspectivă psihanalitică, afirmând că proiecţia este «o operaţie prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în altul anumite calităţi, sentimente şi dorinţe chiar obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi». Definiţia proiecţiei: este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul perceptiv prezintă o anumită ambiguitate. Problematica proiecţiei necesită discutarea relaţiilor cu conceptul de transfer, cu cel de identificare şi cu cel de mecanism de apărare. 1. proiecţie-transfer: subiectul arată prin atitudinea sa faptul că asimilează o persoană cu o alta. 2. proiecţie-identificare: subiectul se asimilează altor persoane sau asimilează în sine obiecte externe 3. proiecţia ca mecanism de apărare: în paranoia, în fobie, în gelozia proiectivă care este diferită de gelozia normală sau delirul de gelozie paranoic. Aspecte legate de modul cum se manifestă proiecţia în viaţa noastră: 1. În sfera relaţiile interpersonale – referitor la relaţii de familie, de cuplu, prietenie, medic-pacient sau relaţia profesor-student. Orice întâlnire intersubiectivă cu celălalt, mai ales dacă e încărcată emoţional, activează mecanismul proiecţiei; fenomenul cel mai simplu apare atunci când te îndrăgosteşti - proiectezi asupra celuilalt anumite însuşiri idealizate care formează un fel de halou în jurul persoanei iubite (alegere narcisică a obiectului în funcţie de propriile noastre atribute acordate eronat celuilalt); îl alegem pe celalalt; alegerea depinde de relaţia cu proprii părinţi; Exemplu: un băiat cu mama dominantă va avea ca surogat al mamei o soţie dominatoare după schema copil-părinte. Alt exemplu, medicul este investit cu o aură de vindecător, figura lui căpătând toate calităţile de omnipotenţă care derivă din anxietatea şi sentimentul de neajutorare al pacientului. Tot în relaţiile de cuplu – gelozia – adesea devii gelos pe partener atribuindu-i intenţii infidele atunci când tu însuţi în fondul tău interior ai aceste tendinţe.

4

2. În afară de relaţiile interpersonale, un alt domeniu unde se manifestă proiecţia este alegerea meseriei, a vocaţiei. Oamenii îşi aleg o anumită profesie proiectând asupra ei tendinţe persona e l pe ca r e spera să le fructifice sa u mă c a r să le socializeze în rolul profesional respectiv. Ce meserii îşi aleg cei cu tendinţe agresive dacă nu militari de carieră, criminalişti, măcelari, chirurgi, critici de artă. La profesori apare tendinta de a domina. 3. Boala sau tulburarea mentală: a) Delirul paranoicului. Ideea delirantă constituie o componentă foarte solidă, iraţională, impenetrabilă la argumente şi foarte încărcată afectiv la care subiectul aderă cu toată fiinţa lui; exemplu: mă simt urmărit de securitate (întâmplările reale sunt distorsionate pentru a urmări ideea delirului). b) Fobia. O teamă cu un obiect bine precizat. Exemplu: Micul Hans şi fobia lui faţă de cal şi cocoş; copilul transferă imaginea despre tată asupra animalului. În lucrarea Cazul preşedintelui Schreber, Freud descrie istoria unui pacient paranoid cu tendinţe homosexuale latente (adică nerecunoscute conştient), care se teme să nu fie abuzat de medicul său. Pacientul nu făcea decât să proiecteze asupra medicului e, pe ca r e nu voia sa u nu putea să le propriile dorinţe homosexua l accepte ca fiind ale sale. 4. La nivel macrosocial Proiecţia este unul dintre mecanismele de bază care face posibilă manipularea oamenilor şi transformarea lor în mase de manevre politice oportuniste. a) Fenomenul “tapului ispăşitor” în colectivităţi, grupuri. Atunci când întrun grup lucrurile merg prost, vina este proiectată asupra unei victime sau asupra unui subgrup victimă. Vina este proiectată alteori asupra unui grup rival. Ex. Ţările care se invecinează. b) Proiecţia este responsabilă de formarea miturilor, legendelor, credinţelor. Ex. În mitologie apar fiinţe foarte umanizante, bune sau rele; fenomene de neînţeles, ameninţătoare, sunt umanizate pentru a le putea înţelege; asupra demonilor se proiectează atribute negative, iar asupra zeilor atribute pozitive. Factori ai proiecţiei 1) Intensitatea emoţiilor sau a trebuinţelor Cu cât trăim o emoţie mai puternic, indiferent de natura ei şi cu cât avem o trebuinţă mai frustrată, cu atât proiectăm mai mult, respectiv tindem să subiectivizăm mai mult o situaţie obiectivă; de exemplu: pentru o persoa n ă furioasă lumea devine un loc al urii, iar persoanele cu care intră în contact devin posibili agresori sau victime. O persoană însetată în deşert va proiecta fantasme acvatice pe intinderile de nisip. Un depresiv vede viaţa în negru, un euforic o 5

Aceeaşi realitate e percepută altfel. slab. imobilă devine un ecran de proiecţie. Ele se folosesc cam din 1930 şi reprezintă de fapt nişte situaţii (stimuli) mai slab structurate. vede orice umbră ca fiind un posibil agresor. un EU puternic. obsesiile. Astfel. integru. de obiectivitate. 2) Ambiguitatea situaţiei sau gradul de claritate Cu cât un stimul sau o situaţie este mai vagă. de exemplu: bolile mentale severe – schizofrenia este o tulburare mentală care duce la pierderea simţului realităţii prin distorsionări perceptuale prin iluzie şi halucinaţie şi distorsionări cognitive prin ideile delirante. În psihanaliză există regula neutralităţii binevoitoare a psihanalistului în care pacientul este provocat fără ca acesta să ştie dacă este aprobat sau nu. are puterea de a judeca critic şi realist. În mod normal. 2. ambigue. sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de răspunsuri. Caracteristicile tehnicilor proiective: 1. scorarea şi/sau interpretarea răspunsurilor de către psiholog implică o anume subiectivitate din partea acestuia. Pentru acest motiv au apărut tehnicile proiective. EU-ul reprezintă instanţa care ne reglează comportamentul în funcţie de cerinţele noastre interne şi de realitatea obiectivă.vede în roz. ambiguă sau mai slab structurată. persoana îşi dezvăluie fără să ştie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse. adică vede în celălalt un demon. de exemplu norii – două persoane văd lucruri diferite în funcţie de seturile interne. încărcate afectiv şi nu mai poate asigura. care se lasă invadat de fantasmele inconştiente. În situaţia ipotetică în care o persoană intră într-o pădure. o figură tăcută. Subiectului i se arată nişte pete de cerneală şi este întrebat ce vede acolo sau i se arată nişte imagini şi trebuie să facă scurte povestiri despre ele. restabili un raport obiectiv cu realitatea. Tehnicile proiective Atunci când o persoană proiectează imaginile proiecţiilor ei îşi trădează de fapt preocupările. Orice factor care ameninţă integritatea sau forţa EU-lui duce sau stimulează fenomenul proiecţiei (deformarea realităţii). neclară. neclare. viaţa sa interioară şi adesea inconştientă. acest factor stă la baza tehnicilor proiective. cu atât vom percepe acea situaţie în funcţie de propriile noastre scheme interioare.se trădează inconştient şi de regulă nu i se comunică modul în care răspusurile lui vor fi codificate şi interpretate. 3. având rolul de a provoca şi a capta proiecţiile individului. 3) Forta si integritatea EU-lui Operaţional. are o anume capacitate de reflexie. 6 . subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor lui . Schizofrenul are un EU destructurat.

mulţi susţinând că acestea nici nu merită să fie numite teste întrucât nu satisfac cerinţele fundamentale ale unui test psihologic (validitate. La testul petelor de cerneală (testul Rorschach) un subiect dă următorul răspuns: “ A ici vă d o persoană cu braţele ridicate”. Fidelitatea interexaminatori este slabă atunci când mai mulţi examinatori ajung la concluzii diferite şi tocmai acest lucru se reproşeaza testelor proiective. 16PF. dar nici una nu poate fi exhaustivă. Desigur caracterizarea unei persoane nu se face după un singur răspuns dat la un singur test. de unde rezultă discreditarea acestor tehnici. teste de inteligenţă. Testele obiective. Clasificarea testelor proiective În literatura de specialitate există multe clasificări. b. Un elev spune “2+2=4. În realitate. Tehnicile care-l folosesc pleacă de la ideea că aflând cum percepe un om realitatea (o situaţie stimul). acest răspuns arată şi altceva în afară de faptul că ştie să socotească. ca atare. speranţă. putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui. • Limbajul percepţiei – proiecţia structurală. adică numărul meu preferat. rugăciune sau altceva?. având în vedere că fiecare test proiectiv se foloseşte de un anumit limbaj prin care subiectul îşi trădează lumea sa interioară. dacă i se calculează proprietăţile psihometrice (testul Rorschach. Modul în care oamenii reacţionează la anumite cuvinte dezvăluie o serie de preocupări. Încă de la apariţie. regulile lor de interpretare sunt mai clare. acelaşi răspuns proiectat poate duce la interpretări diferite între psihologi. obsesii 7 . Holtzmann şi Zulliger • Limbajul cuvintelor – proiecţia asociativă. în varianta americană. chiar şi stimulii foarte clari (de exemplu cât face “2+2”) pot fi trataţi într-o manieră proiectivă. gest de adoraţie. timp de 35 de ani i s-au calculat datele psihometrice.În literatura de specialitate se face o distincţie netă între tehnicile proiective şi aşa numitele teste obiective. satisfac cerinţele psihometrice de bază. mai bine definite (CPI. fidelitate. Argumente: a. validitatea şi sunt standardizate. orice situaţie-stimul poate evoca un proces proiectiv.). standardizare). aşa se face că are aproape aceeaşi validitate şi fidelitate ca testul CPI). de aptitudini etc. Orice tehnică proiectivă poate fi adusă la standardele unui test obiectiv. Testul petelor de cerneală Rorschach. Ce credeţi că sugerează acest răspuns: dezarmare. Teoretic. prin contrast. aceasta împărţire între tehnicile proiective şi tehnicile obiective este artificială şi nefondată după Exner. adică i s-au calculat fidelitatea. tehnicile proiective au stârnit vii controverse printre practicieni. putem clasifica mai curând aceste limbaje decât tehnicile în sine.

Testul Rosenzweig. un arbore. adesea. subiectul trebuie să facă poveşti despre ele. Limbajul pulsiunilor – proiecţia pulsională. situa ţ ie frustrantă. analfabeţii. pentru subiect e mai greu ca acesta să-şi facă o imagine favorabilă pentru că nu ştie unde ţintesc deoarece sunt sarcini nestructurate sau slab structurate. Fabulele Duss .A. o practică mai îndelungată până “simţi” acel test (TAT. Modul în care desenezi. Desenează o persoană. o viziune mai aprofundată şi mai personalizată despre subiect. Rorschach se predau în medii parauniversitare. la nivelul fantasmelor. fiind nişte situaţii opace. silueta unei persoane. de multe ori făcând apel la intuiţia psihologului. testul arborelui. ceea ce implică faptul că au reguli mai puţin clare de aplicare.T. Testul de completare de fraze Rotter.  Aceste tehnici sunt mai greu de trişat în practică. 8 . Dezavantajele tehnicilor proiective: (a) Multe teste proiective nu sunt standardizate.• • • • sau complexe ale subiecţilor. relevă starea de spirit a subiectului sau mecanismele prin care el încearcă să facă faţă stresului şi vieţii. mai mult sau mai puţin frustrate. persoanele cu tulburări sau deficienţe mentale moderate. scorare şi interpretare. Limbajul frustrării. (b) Multe din testele proiective necesită un timp şi un efort mai mare de învăţare. Modul în ca r e rea c ţionă m la un stres. Testul de apercepţie tematică pentru copii CAT. Limbajul desenelor – proiecţia grafică. Testul Szondi. exprimă anumite lucruri care ţin de imaginaţia de sine. dorinţelor şi conflictelor lui inconştiente (subiectul nu ştie ce exprimă din el). Tehnica asocierii verbale a lui Jung. în aceste poveşti subiectul îşi exprimă trebuinţele. obsesiilor. la copii. Avantajele tehnicilor proiective  Testele proiective permit. spre deosebire de testele obiective. Testul de apercepţie tematică T. în general. instincte ale subiectului. dorinţele lui. Atracţia sau respingerea faţă de anumite figuri relevă o serie de trebuinţe. în Franţa şi SUA. masterat. subiecţii cu nivel redus de instruire. Se prezintă sub forma unor imagini cu personaje. ca şi modul în care percepe relaţiile interpersonale. testul familiei Limbajul poveştilor – proiecţie tematică.  Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu funcţionează. relaţia cu lumea sau stările tale emoţionale.

Visul este deci o proiecţie. nu este altceva decât o psihologie proiectată în lumea exterioară. 9 . elementele proiectate sunt dorinţe şi afectele pe ca r e subiectul nu le acceptă. mitologie.Micul Hans. într-un obiect. care spunea că: “Tatăl meu este cocoş”). Introduce termenul de proiecţie.  1909 . într-un ecran al proiecţiei.Dincolo de principiul plăcerii. Proiecţia în paranoia. sens sau scenă a unei percepţii endopsihice. cuvânt.  1896 . Explică fobia ca proiecţie a unui pericol pulsional: relevă calitatea animalelor de a deveni. G. exteriorizarea unui proces intern. a unui proces subiectiv întemeiat pe identificarea arhaică subiect-obiect. Problema originilor fenomenului proiectiv – proiecţia ca mecanism de apărare primar: pentru a se opune excitaţiilor interne care produc neplăcere. un obiect fobic.Psihonevrozele de apărare.Totem şi tabu. Proiecţia în afară a percepţiilor interioare este un mecanism de apărare primitiv cu ajutorul căruia se structurează reprezentarea lumii exterioare.Cazul preşedintelui Schreber. studiat de M. moment din filogeneză în care lumea interioară nu era precis delimitată de cea exterioară. animalul preia (prin proiecţie) sentimentele ostile adresate tatălui – fobia “micului Hans” exprimată de acesta prin: “mi-e frică pentru că o să mă muşte un cal”(fapt ilustrat şi prin cazul unui copil de nouă ani. Wulff. Acesta este originea proiecţiei care joacă un rol atât de important în procesele psihopatologice. Jung proiecţia reprezintă transferarea în exterior. ia r ca înlocuitor a p ar e conţinutul să u după ce a cunoscut o anumită deformare.2.  1917 . care-şi identifica tatăl cu un câine (1912) şi de “micul Arpad” al lui S. Ferenczi (1913). Freud foloseşte noţiunea de proiecţie în sens clinic – este mecanismul de apărare prin care se caută în exterior originea unei neplăceri. Proiecţia intervine în superstiţie. Concepţia mitologică despre lume. unde percepţia interioară este înlocuită cu una exterioară: o percepţie interioară este reprima t ă . Proiecţia în sensul ei “normal” permite punerea în imagine. devenind conştientă ca o percepţie din exterior. pentru copii. Diverse perspective ale fenomenului proiecţiei Fenomenul Proiecţiei la Freud  1894 .Complement metapsihologic la teoria visului în Metapsihologie. Fenomenul proiecţiei la Jung Pentru C.  1911 .  1901 . care animă până şi religiile cele mai moderne. acestea sunt tratate ca şi cum ar provine din exterior.  1920 .Noi observaţii asupra psihonevrozelor de apărare. constituindu-se într-un spaţiu de elaborare psihică.  1912 .Credinţa în hazard şi superstiţie din Psihopatologia vieţii cotidiene.

proiecţia desemnează. neintenţionate. Ca denumire specifică. în funcţie de implicarea conştiinţei. există o identitate arhaică între subiect şi obiect care se sprijină pe procesul de proiecţie. orice vid. sau a popoarelor primitive. în sens restrâns. ceea ce se crede că se recunoaşte în materie este de fapt proiecţia datelor inconştientului subiectului cunoscător. va proiecta asupra ei sentimentele generate de experienţele anterioare). există 4 niveluri de distorsiune aperceptivă:  nivelul cel mai apropiat de conştient: exteriorizare – subiectul recunoaşte că răspunsul este încărcat de propria subiectivitate. parţial răspunsul e o satisfacere a unei trebuinţe. Comparativ. Jung remarcă existenţa unei proiecţii pasive (forma patologică a proiecţiei şi a multor proiecţii normale. Astfel tot ceea ce este necunoscut. în situa ţia în ca re persoana a avut experienţe negative cu mai multe persoane. Procesul proiecţiei joacă un rol patologic dominant în mecanismele sindromului paranoic. dar şi de valori pozitive care nu îi sunt accesibile conştient. . Bellak consideră că.Ponderea proiecţiei este atât de mare încât nu vom putea niciodată afla cum arată în-sinele lumii deoarece în demersul cunoaşterii transformăm procesul fizic într-unul psihic. indiferent de persoana implicată. Alte perspective ale fenomenului proiecţiei în tehnicile proiective Pentru Leopold Bellak. Identitate recognoscibilă uşor în psihologia copilului mic. dar mult mai puţin: sensibilizare – discriminările de tip aperceptiv sunt mai fine – domenii ce se referă la emoţii susţinute de o tensiune reală. 10 . introiecţia este un proces de extraversie pentru că asimilarea la obiect cere empatie şi o investire a obiectului cu libido. Dacă proiecţia este un proces de introversie. conştientul nu mai face distincţia între real şi subiectiv. dacă proiecţia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui conţinut subiectiv pe obiect. La origine. întâmplătoare) şi a unei proiecţii active ca parte componentă esenţială a empatiei.  proiecţia simplă . În proiecţie. prin dezasimilare subiectul scapă de conţinuturi dureroase şi inacceptabile. o asimilare a obiectului în subiect. necesitatea dizolvării acestei identităţi cu obiectul când starea de neadecvare este deja observată şi apare disfuncţională pentru persoană. este umplut prin proiecţie. introiecţia este un proces de asimilare. de tip paranoia.tra nsfer prin învă ţa re (de exemplu. principala aserţiune freudiană privind proiecţia este aceea că engramele percepţiilor trecute influenţează perceperea stimulilor actuali. spune Jung.  conştientul intervine.pentru că conduce spre diferenţiere şi separare a obiectului de subiect. în prezent.  proiecţia cu inversiune – mecanism care intervine în proiecţia interpretativă. care de obicei sfârşeşte prin totala izolare a obiectului de subiect.

Pentru Abt. are rolul de a permite individului să menţină în el o stare de anxietate. în general. la fel de normal precum proiecţia. astfel. a bsenţa ma mei este percepută ca o prez enţă a ctivă în stoma c a unui obiect ră u care provoacă foamea. Prin ţipăt şi plânset. Relaţia proiecţiei cu unele concepte 1. nevroticul se serveşte cu o bucată din lumea externă. o expa n siune a cercului de interes. Astfel realizează prima sa proiecţie (cea primitivă). Când situaţia exterioară devine tot mai puţin structurată. Apercepţia. Atunci când copilul exclude obiecte din blocul său perceptiv (care formează lumea sa externă până atunci unitară). atât de mare pe cât o poate ingera egoul său şi face din ea un obiect al fanteziilor inconştiente" (Introjection and transferance). Se proiectează:  pulsiunea – ca în cazul fobiei. prin reproducerea în “imagini simbolice” a conţinutului intrapsihic. legate de idetificarea proiectivă. eul resorbind o parte din lumea externă – introiecţia primitivă. Proiecţia . Un alt sens al proiecţiei este proiecţia obiectului intern. Astfel o parte a Eului . definirea proiecţiei intervine în funcţie de nivelele de anxietate cărora subiectul poate sau nu să facă faţă.  obiectul rău – eul-plăcere originar introiectează tot ceea ce este bun şi proiectează tot ceea ce este rău. Proiecţie şi simbolizare Modul de realizare al proiecţiei este de tip simbolic. opune pentru prima oară un eu lumii externe . Cuplul proiecţie-introiecţie joacă un rol important în geneza binomului subiect-obiect. eu-noneu. elimină din egoul său emoţii ce au devenit dezagreabile. Jung comentează în context că termenul de proiecţie cuprinde mai bine acest sens. Ferenczi defineşte modern introiecţia ca opusă proiecţiei. 2.  afectul ca în situaţia proiecţiei paranoice. conform căreia o parte din Sine este atribuită unui obiect. este percepută ca aflându-se în altă persoană şi renegată. La Melanie Klein. obiectul pare ceva mai puţin terifiant. ca o preluare a obiectului în sfera subiectivă de interes: "în timp ce paranoicul expulzează. De exemplu. atunci anxietatea are tendinţa de a creşte.o stare psihică. 11 . Externalizarea conflictului este procesul prin care conflictul intern sau relaţia internă este proiectată în exterior.obiectul exclus nu mai aparţine lumii externe ci trăirilor subiective.introiecţia Termenul de introiecţie a fost introdus de Avenarius pentru a corespunde procesului de expulzare a unui conţinut subiectiv pe un obiect. proiecţia are sensuri mai nuanţate. subiectul nu mai poate uza de mecanismele de apărare obişnuite. obiectul ajunge să fie perceput ca expulzat din corpul copilului în exterior. Introiecţia ca meca n ism e un fel de proces de dilua r e. intervine proiecţia pentru a realiza adaptarea la situaţia nouă.

folclor. este o descriere în imagine a unei stări psihice interioare. Nu există o demarcaţie fixă între conţinuturile de origine personală şi cele arhetipale. religie sau alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea. care desemnează asociaţii la conţinuturi reprimate. Are o latură accesibilă raţiunii. are întotdeauna o natură extrem de complexă. ci sunt. atitudinilor sau conflictelor care nu pot fi formulate raţional. Etapele trecerii de la “imaginea mentală” la “imaginea plastică” în testul proiectiv includ:  etapa receptiv-cognitivă în care se formează imaginea primară a obiectului perceput. purtător al conţinutului proiectat. forma prima r ă în ca r e se exprimă inconştientul. În această ordine.  etapa instrumental-simbolică în care se realizează reproducerea externă a structurii cu ajutorul expresiei. simbolul este o expresie a unei condiţii care nu poate fi la fel de bine exprimată în alt mod. prin proiecţie. El nu este nici raţional. Majoritatea simbolurilor exprimă în acelaşi timp variate calităţi. intelectual. ce pot fi amplificate prin referinţă la mituri.  etapa reproductiv-instrumentală în care se formează schema imaginii mentale.  înţelesul colectiv.Expresia este procesul psihic asociat proiecţiei reprezentând forma exterioară de manifestare şi instrumentul prin care este vehiculat conţinutul proiectat. Există cel puţin trei faţete de sens care pot fi descifrate în simbolul inconştient:  înţelesul personal. prin ca r e ac esta a unge j în conştiinţă. fiind constituit nu doar din date de factură raţională. care implică aspecte care ţin de inconştientul colectiv precum experienţele rasei şi moduri de gândire moştenite odată cu structura creierului.A. un desen realizat de subiect. venind din pura percepţie interioară şi exterioară". O proiecţie pe materialul Rorschach sau pe imaginile T.  etapa simbolică în ca r e schema se tra n sformă . nici iraţional. forma cea mai bună posibil de exprimare a sentimentelor. expresia este deci purtătoarea sensului simbolic astfel încât proiecţia desemnează sensuri iar expresia le vehiculează. conştient.  componenta externă . fiind alcătuit din date proprii tuturor funcţiilor psihice. la impulsuri sau experienţe inacceptabile. Este manifestarea naturală a unei condiţii psihice intangibile. Procesul expresiei este de tip superior. dimpotrivă.mecanismul proiecţiei. În cadrul psihodiagnozei proiective se determină o creaţie experimentală declanşată şi dirijată de situaţia-test. În psihologia analitică. colective. "Simbolul. într-o structură mentală cu semnificaţie simbolică.expresia.. nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu îndrăzneşte să-l exprime deschis. dar şi una care scapă acesteia. ci şi din date iraţionale.T. mecanismele de simbolizare sunt constituite din două componente:  componenta internă . spune Jung. 12 .

pictură ca forme de manifestare creative. roluri.. apariţia sexualităţii. care reprezintă implicarea oricărei percepţii pe care individul o poate discerne. fantasma are următoarele caracteristici. fantasma se raportează la origini: "Asemeni miturilor colective. Din perspectiva psihanalizei. fantezia implică două aspecte diferite: fantasma şi activitatea imaginativă. Fantasma se poate baza pe reamintirea unor imagini trăite. În scena originară este simbolizată însăşi originea individului. Laplanche şi Pontalis subliniază că. ea este o rea lita te psihică de profunzime da r distinctă de realitatea obiectivă. comune tuturor şi transmise de-a lungul filogenezei. Fantasma în tehnica proiectivă Conceptul de fantasmă apare circumscris în mod obişnuit celui de activitate imaginativă: imagini mentale vii. în interiorul scenariului subiectul este prezent şi poate el însuşi opera permutări de atribute. Teoria asupra originii fantasmelor originare nu este bine definită. Fantezia în accepţia de fantasmă implică "un complex de reprezentări care se deosebeşte de alte complexe de reprezentări prin faptul că nu îi corespunde un conţinut real". putând fi conştientizabil şi tradus în act conştient sau blocat. acţiuni. realitatea trăită s-ar fi transformat în realitate psihică. Pentru Jung fantasma reprezintă un complex de reprezentări căruia nu îi corespunde o stare de lucruri exterioară. La baza vieţii fantasmatice există fantasmele originare: reîntoarcerea la viaţa intrauterină. Pentru Jung.  este un scenariu organizat. faţetă ce apare în poezie. sunt astfel puse în joc în fantasmă mecanisme de apărare care ţin de elaborarea secundară. Aceste fantasme originare organizează viaţa fantasmatică a omului indiferent de experienţa sa personală. fantasma are un conţinut manifest şi un conţinut latent.. tematic. înţelesul general al simbolului. dar conţinutul fantasmei nu corespunde unei realităţi exterioare ci 13 . Sunt structuri universale. 3. fantasmele apar ca evenimente reale petrecute într-un timp istoric arhaic. însoţite de variate stări afective. concomitent cu ilustrarea interdicţiei.  funcţia primară a acestor scenarii este de a dramatiza dorinţa inconştientă. scena originară (actul sexual în cuplul parental). originea diferenţei dintre sexe". al doilea ţine de inconştient. susceptibil de o dramatizare vizuală. ele vor să propună o reprezentare şi o soluţie pentru ceea ce îi apare copilului ca o enigmă majoră.  asemănător visului. cu rol important în dinamica şi economia psihismului uman. dramă.  fa nta sma nu este iluzorie. Apare ca rezultat al unei activităţi spirituale creatoare care determină combinarea unor elemente psihice încărcate de energie. în fantasmele de castrare. şi poate fi conştientizat doar prin analiză. în fantasmele de seducţie. seducţia şi castrarea. indiferent de formarea sa psihologică. primul manifestându-se la limita conştiinţei. Între cele două conţinuturi relaţia de simbolizare reciprocă este prezentă. originea. De-a lungul experienţelor.

poate fi înţeleasă. putem vorbi de fantezie. sensul este de compensare. elementele inconştiente invadează conştiinţa în ciuda sau tocmai datorită opoziţiei acesteia. în care funcţia intuitivă energizează conţinuturi inconştiente şi le aduce la suprafaţă în forme perceptibile. Când conştiinţa domină. asemenea miturilor. ca un simptom al unei stări fiziologice sau personale şi. Sensul acestei fantasme active este cel de compensare complementară. fantezia este declanşată fie de o atitudine intuitivă. dictat de funcţia de autoreglare a psihismului. din perspectivă cauzală. suntem martorii unui proces patologic în care fantasmele pasive irup la suprafaţă. fantezia apare ca un simbol care încearcă să caracterizeze sau să interpreteze cu ajutorul materialelor existente un ţel anumit sau mai degrabă o anume linie de dezvoltare psihologică viitoare". Caracteristic. religioase. după Jung. în acelaşi timp. Ele încearcă să acopere prin imaginea simbol distanţa dintre realitatea obiectivă şi cea interioară."în esenţă. o acţiune sau un produs al unor elemente psihice dotate cu energie". Prima situaţie corespunde fantasmei active. În realitatea vieţii cotidiene. când intervenţia conştiinţei este absentă. fiind o imagine interioară". conform funcţiei de autoreglare a psihismului. Fantezia. dar procesul este acum total opus celui din conştiinţă. fie este o erupere în conştiinţă a unor conţinuturi inconştiente. este emanarea activităţii creatoare a spiritului. căruia nu-i corespunde o realitate exterioară.şi fantasme pasive.  Fantasmele sunt rezultatul funcţiei transcendente. cele pasive. pentru a fi integrate în activitate. faţă de atitudinea conştientă a persoanei. sau de o irupţie a conţinuturilor inconştiente. Constituienţii principali ai fantasmei sunt imaginile. cer o atitudine critică. în măsura în care i se poate imprima o direcţie arbitrară. datorită tendinţei lor de a impune nediferenţiat conştiinţei punctul de vedere opus al inconştientului. Apare ca o expresie condensată a situaţiei psihice luate ca întreg la un moment dat. Fantasmele active. Sensul fantasmei este compensator. Declanşarea fanteziei poate fi realizată parţial sau în totalitate conştient. trebuie înţelese. putem sintetiza conform teorie analitice următoarele aspecte:  Fantasma este un complex de reprezentări. 14 . nu complementar. Fantasmele pot fi declanşate de o atitudine intuitivă aflată în stare de aşteptare. care apare într-o stare relativ disociată a psihicului.conştientul are o atitudine receptivă faţă de inconştient . cel mai adesea sub forma imaginilor. cât şi poziţia conştientului. Ea exprimă în structura ei situaţia de ansamblu a psihismului în momentul prezent. O imagine care "nu vine să înlocuiască realitatea şi este totdeauna deosebită de realitatea perceptibilă. şi include într-o formă metaforică atât elemente inconştiente constelate de situaţia actuală. activitate imaginativă.  Fantasmele pot fi diferenţiate în raport de gradul de implicare al conştiinţei în elaborarea lor în fantasme active . A doua situaţie corespunde fantasmei pasive. din perspectivă finalistă. creatoare de simboluri a psihicului uman. de aşteptare. în dinamica psihică o cantitate mare de energie se sustrage controlului conştient energizând elemente inconştiente.

Urban. i se spune: “Întoarceţi pagina şi desenaţi acum o persoană de sex opus primei persoane desenate”. despre rolurile cu care se identifică individul. Machovers). Originea profundă a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor. denumite iniţial de Jung "imagini primordiale". Câteva întrebări care ne pot ajuta să discriminăm unele caracteristici ale personajului desenat sunt: este schematic sau complex? mare sau mic? armonios. analizând desenele acestuia. sugerează o fire dinamică. delirul iar în ordine creativă şi evolutivă. 3. în frunte cu W. Natura testului Testul “Draw a person” este rezultatul eforturilor mai multor clinicieni din S. activă. 2. Cele înclinate indică un dezechilibru emoţional sau un sentiment de fragilitate. nearmonios? ce exprimă figura sau postura lui? este tâ n ă r sa u bă t râ n ? este desena t în mod rea i lst sa u conţine elemente bizare. tratate superficial? cine a fost desenat primul: bărbatul sau femeia? Dacă răspundem la aceste întrebări acestea ne pot oferi chiar de la început unele informaţii despre imaginea de sine. În accepţiunea lui de tehnică proiectivă. Aplicarea Instructajul este următorul: “Desenaţi o persoană în întregime”. (Bender. a fantasmelor prezente în vise şi comportamentele asociate: în ordine patologică. absurde? ce elemente ale siluetei a căutat autorul să pună în evidenţă? ce elemente sunt omise.A. cu problemele sau conflictele specifice care ţin de imaginea de sine (Urban. persoana este desenată din 15 . Buck. După ce subiectul a terminat. Criterii generale Înainte de a trece la analiza elementelor desenului. este important să ne facem o impresie de ansamblu asupra acestuia. executând o anumită acţiune. a) poziţia sau atitudinea persoanei desenate: de exemplu. Jolles. despre starea de spirit. Hammer. halucinaţia. de autoreglare şi unificatoare. Interpretarea 3. Testul Omului (“Desenează o persoană”) 1. testul Omului pleacă de la principiul că în desenul unei siluete umane subiecţii îşi proiectează modul în care se percep pe ei înşişi. Siluetele desenate cu picioarele depărtate şi cu mâinile ridicate sugerează asertivitate şi dorinţa de afirmare socială. Levy. prin intermediul imaginilor interioare. siluetele desenate în mişcare. 1967). despre atitudinea faţă de sexul opus sau despre maturitatea lui cognitivă. Uneori.U. Arhetipurile îşi exercită funcţia de centralitate. de a elabora o tehnică expresivă prin care să putem descrie personalitatea individului. 3. prin sinteza operată în expresivitatea creativă.1.

f) semne de bizarerie sau de irealism grafic: sugerează conflicte interioare puternice. sunt atente la detalierea capului şi a feţei (în special a buzelor. cu o vestimentaţie specific feminină. eventual împodobesc silueta feminină în mod discret cu diverse elemente decorative (bijuterii. atipice. îmbrăcăminte masculină. accentuarea detaliilor sexuale (sânii. părul) indică dorinţe erotice intense sau tendinţa de exhibiţionism sexual. iar persoana de sex opus în mod superficial. Aşadar. este clar că subiectul a re un set nega tiv sa u deva loriz a n t fa ţă de 16 . desenele trebuie să conţină astfel de elemente. sexul sau nivelul educaţional al subiectului) sunt foarte relevante pentru că ele constituie ceva din lumea ei interioară. buzele. batjocoritoare sau pierderea simţului realităţii. Acest lucru poate exprima o dorinţă de evaziune sau de disimulare a subiectului. Uneori. dacă un subiect desenează persoana de acelaşi sex cu lux de amănunte. cercei). îngroşarea. cum ar fi gheare. Dacă întreaga figură desenată pare schematică. cu cât personalitatea subiectului este mai deteriorată sau mai marcată de conflicte şi Eul său este ma i primitiv. membre lipsă sau amputate. blană. colţi. o atitudine ludică. important este atunci când se inversează. a şa cum vom vedea. coapsele. haşurarea excesivă poa t e sugera tocma i nevoia de a a s cunde sau de a camufla a n umite aspecte conflictuale sau iritante din imaginea de sine. a ochilor şi a părului). haşurarea excesivă sau multiplicarea unor elemente ale desenului: acesta sugerează importanţa pe care subiectul o a cordă elementului respectiv în via ţa sa . etc. De exemplu. braţe şi picioare solide. De exemplu. cu a tâ t se consta tă ma i des a stfel de semne în desenul omului.profil sau din spate. Băieţii imprimă în general în desenele lor elemente care ţin de masculinitate. În mod normal. individuale (în comparaţie cu vârsta. sunt exagerate. acest lucru sugerând o identificare normală cu propriul rol sexual. De exemplu. înseamnă că subiectul a evitate să se implice în sarcină. evaziune. e) omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente: sugerează conflicte în zona respectivă sau lipsă de implicare în sarcină. părul scurt. b) diferenţele flagrante de mărime a personajului masculin faţă de cel feminin sau valorizarea diferită a siluetei masculine faţă de cea feminină: valorizarea este pusă în evidenţă de detaliile grafice ale siluetei desenate. exagerarea. g) elemente distinctive. siluete hidoase sai deformate. iar apoi o siluetă feminină de dimensiuni reduse şi tratată neglijent din punct de vedere gra fic. aceste semne sunt normale. eventual barbă.) siluete colţuroase şi fără o unitate corporală (componentele par alipite şi nu alcătuind un tot organic). dimpotrivă. Ca o regulă. “bestializarea” figurii (atribuirea de părţi corporale animale. acest lucru denotă tendinţe narcisice şi o lipsă de interes sau ostilitate faţă de celălalt sex. cum ar fi masivitatea siluetei. fetele desenează în general siluete feminine cu părul lung. De exemplu: dacă un bărbat desenează la început o siluetă masculină impozantă (acoperă toată pagina) şi agresivă (un cowboy cu o puşcă în mână). c) expectanţele de rol sexual: ne referim aici la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentând o persoană de acelaşi sex cu subiectul. De exemplu: transparenţe neplauzibile (organe vizibile ca la radiografie). d) accentuarea. lipsesc sau.

iar cele moi. prezenţa unei serviete sugerează importanţa rolului şi statusului profesional în viaţa subiectului. Liniile întrerupte sugerează nesiguranţă sau anxietate.3. centrare pe sine sau entuziasm. sugerează o atitudine activă. abia schiţate. fie nevoia de putere sau de expansiune. În fine. Siluetele mici implică sentimente de inadecvare. lipsă de energie. este bine să-l întrebe pe subiect câteva lucruri despre persoanele desenate. 1. aceasta sugerează că individul se simte nesigur şi neadaptat. 17 .sexul feminin. Ca accesoriu. “Ce-ţi exprimă persoana?” sau “Ce fel de om este?” Adesea obţinem din această anchetă şi date proiective importante despre starea de spirit a autorului sau despre problemele care îl frământă.Capul este sediul gândurilor. al concepţiei despre sine şi lume.2. Astfel. sugerează megalomanie. ca şi al controlului organismului. dansând). Dorinţa de afirmare poate fi indicată de o siluetă desenată cu picioarele depărtate şi braţele ridicate. Persoanele desenate în mişcare (de exemplu. care acoperă aproape toată pagina. acelaşi lucru îl sugerează şi tendinţa de a contura unele detalii corporale (cum ar fi degetele) prin linii ascuţite. încercând mai degrabă să se identifice excesiv cu rolul masculin agresiv şi dominator. El este sediul conştiinţei şi dirijează adaptarea individului în mediul fizic şi social. 3. Analiza formală Include analiza trăsăturilor grafice şi a spaţiului grafic. Analiza de conţinut Aici se iau în considerare atât modul cum sunt executate diferitele detalii corporale (şi eventual accesoriile lor). desenele mari. înseamnă o orientare spre lume sau spre viitor. liniile zimţate exprimă agresivitate. Analiza spaţiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului. 3. Pentru ca interpretul să-şi poată confirma intuiţiile sale despre desen. Când desenul este executat în josul paginii. Ocuparea preferenţială a spaţiului din stânga indică retragerea în trecut. Faţa este principalul element al expresivităţii emoţionale şi joacă un rol esenţial în recunoaşterea atitudinii sau a dispoziţiei celuilalt. replierea spre sine. Urban menţionează câteva exemple: siluetele înclinate sugeează dezechilibru afectiv şi instabilitate. al emoţiilor. În ceea ce priveşte ultima varinată. cât şi aspecte suplimentare care participă la expresivitatea siluetei umane şi pot trăda anumite tendinţe ale subiectului. După Urban (1967). Siluetele desenate din profil sau din spate pot indica nevoia de a ascunde sau disimulare. persoanele desenate în zona superioară a paginii pot sugera fie că individul se simte fără o bază solidă de ancorare în realitate. Însă cea mai consistentă rămâne de regulă analiza zonelor corporale. Dacă desenul este plasat clar pe partea dreaptă a paginii. poziţia pasivă de spectator.

capul mic poate indica dorinţa subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui. dar şi – din punct de vedere simbolic – a experienţelor afective. ceea ce face ca el să fie asociat imediat cu partea animalică a omului. sugerează o atitudine pasiv-receptivă a subiectului. după Urban. Gura desenată deschisă. o coafură elaborată. legată de instincte (sexuale sau agresive). Dacă sunt desenaţi mari. agresivitate sau ostilitate revendicativă. Ele sunt importante în analiză atunci când apar accentuate. exprimând astfel un anumit conformism social. care scot în evidenţă dorinţa de afişare a masculinităţii. îngrijit. cei cu deficienţe mentale. Semnificaţia lor este dată de funcţia urechii privind orientarea în mediu.Subiecţii evazivi. Uneori însă. rezistenţi la testare. la obsesionalii chinuiţi de inhibiţiile lor afective. Acest mod de a desena apare mai frecvent la fete şi la femei. Capul desenat mare faţă de restul corpului poate indica o valorizare a funcţiilor cerebrale. dar şi un reziduu al blănii. mărimea exagerată a capului poate sugera migrene sau cefalee. Gura strâmbă cu colţurile în jos exprimă dezgust sau depresie. Dimpotrivă. Această trăsătură apare. incapacitatea de a tolera frustrarea. el indică preocupări sexuale şi anxietate vizavi de acest aspect. Accentul pus pe buze implică senzualitate sau erotism. Urechile reprezintă un element grafic a cărui omitere din desen nu este semnificativă. fă ă r o deta iere l a componentelor ei (ochii.). dorinţa subiectului de a-şi scoate în evidenţă masculinitatea sau maturitatea. sugerează dorinţa de afişare a feminităţii sau a erotismului la nivel social. de zâmbet convenţional. Uneori. Desenată cu colţurile în sus. deci o atenţie mare acordată proceselor mentale sau cntrolului emoţional. dar şi funcţia de receptor al informaţiilor din lume. Pilozitatea facială sugerează. îngrijită şi cochetă apare mai ales în desenele fetelor şi ale femeilor şi sugerează dorinţa de a plăcea şi de a-şi exprima feminitatea. analog. foamea de experienţe noi. ea implică ideea de mască. aşa cum copilul aşteaptă să fie hrănit de mamă. gura deschisă sugerează o atitudine devoratoare şi revendicativă: dorinţa de a se bucura aici şi acum de plăcerile vieţii. în gură apare o ţigară sau o pipă (simboluri falice). Desenat foarte abundent. gura. Gura este organul de asimilare a hranei. nasul. Aceeaşi semnificaţie o are şi prezenţa sprâncenelor desenate fin. În schimb. poate indica şi agresivitate necontrolată. indică închiderea faţă de lume. urechile etc. înnegrit sau foarte haşurat şi adesea în dezordine. cu gene fine şi cu o expresivitate erotică evidentă. Dacă sunt desenaţi mici. dezamăgire faţă de lume. dependenţă orală. Ochii goi pot sugera imaturitate afectivă sau blocaj emoţional. Părul este atât un element decorativ (mai ales la femei). mai ales 18 . Dacă este prevăzută cu dinţi. Unoeri. Ochii reprezintă şi ei un alt element-cheie al figurii (“ferestrele sufletului”) care asigură expresivitatea feţei. dar şi cei deprimaţi se limitează adesea doa r la conturul feţei. Ea exprimă astfel o dorinţă intensă şi infantilă de a primi necondiţionat suport emoţional. ceea ce indică posibile sentimente de slăbiciune sau nesiguranţă în această zonă.

Orice strangulare vizibilă în desen la nivelul gâtului (guler. Bărbia mică. Desenată colţuroasă sau pătrată. 19 . Acest lucru se traduce prin inhibiţii afective sau printr-un control atent al exprimării emoţiilor. rezultat probabil al pierderii contactului cu realitatea sau al unor preocupări somatice intense. ovală. Desenat mare sau ascuţit. dar şi al sensibilităţii. sugerează forţă şi fermitate. tendinţa unor bărbaţi de a desena muşchii trunchiului sau ai abdomenului sugerează preocupări narcisice traduse la nivel corporal prin grija faţă de aspectul exterior. Fetele desenează în general nasul mic. limită. 3. el participând astfel la exprimarea de ansamblu a feminităţii. ele pot sugera o stare hiper-vigilentă. în timp ce un trunchi subţire sau fragil sugerează sentimente de slăbiciune sau de inferioritate. Desenat masiv. În a c ela ş i timp. colier) sugerează deci un control sau. de suspiciune faţă de ceilalţi sau sensibilitate la critici. între inconştient şi conştiinţă. fragili indică senzaţia de neputinţă în a controla lumea şi adesea sentimente de inferioritate. el sugerează dorinţa de afişare a masculinităţii. dar şi la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale sau au probleme somatice majore. astfel de transparenţe neplauzibile apar la unii schizofreni. dar tocmai din această cauză mai relevant în desenul trunchiului. modul în care este desenată bărbia reprezintă un indicator social al fermităţii sau al pasivităţii. În fine. epoleţi). Astfel. cum ar fi furia (“nări fremătând”). dar este legat şi de expresia unor afecte. După Urban (1967). de masculinitate.Trunchiul reprezintă zona organelor vitale. receptiv-pasivă (regresie orală). uneori încăpăţânare. pătraţi implică rigiditate în exprimarea impulsurilor. Nasul turtit este semnul unei traume sau al unei agresiuni suportate de subiect. Umerii mici. Aşadar. Nasul este în mod tradiţional un simbol falic. desenată fin indică feminitate sau slăbiciune. de dominare sau de agresivitate. musculoşi indică dorinţa subiectului de a-şi exprima forţa şi autoritatea.în condiţii de pericol. cât şi sediul impulsurilor vitale). Dacă sunt scoşi în evidenţă. este prez enţa gra fică a unor organe anatomice interne. cravată. deci a impulsurilor vitale ca r e sunt coordona t e de creier şi puse în a c t prin membre. altfel spus: între gândire şi emoţii. sânii reprezintă un simbol al maternităţii (sursă a laptelui). Umerii rigizi. între planificare şi execuţie. Umerii se înscriu pe aceeaşi linie a forţei şi a masculinităţii. el are la nivel simbolic o funcţie de canal de comunicare între minte şi corp. ei sugerează o atitudine dependentă. De asemenea. 2. Umerii mari. trunchiul este şi o expresie a forţei şi a stabilităţii persoanei.Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) şi restul corpului (care constituie atât partea executivă. care dovedesc o lipsă de realism grafic. o blocare a impulsurilor cerebrale. Un element mai puţin obişnuit. el indică astfel dorinţa de forţă. Atunci când apar în desenul unei siluete feminine. sugestie întă rită şi de eventua la prez enţă a unor a ccesorii ca re mă resc volumul a cestora sau îi fac să pară mai înalţi (de exemplu.

De asemenea. apucăm sau îndepărtăm obiectele. linia taliei poate transmite unele informaţii legate de controlul impulsurilor. cu ele ne exprimăm dorinţa de contact afectiv (“cu braţele deschise”) sau de respingere şi agresare a celuilalt. scurte. picioarele subţiri. fiind un mod de exprimare a feminităţii adulte. centură sau curea). burta este scoasă în evidenţă la femeile care doresc să rămână însărcinate. De aceea. aviditate. la limită. siluetele cu braţele larg deschise sugerează nevoia de contact afectiv cu ceilalţi sau dorinţa de putere. dacă centura este mult scoasă în evidenţă. sugerează dorinţa de a-şi ascunde intenţiile sau vinovăţie. părul haşurat. Omiterea mâinilor din desen indică sentimente de neadaptare. Dacă este accentuată (prin apariţia unui cordon. datorate unui sentiment de culpabilitate vizavi de sexualitate (masturbare) sau de depresie. ea este legată tot de simbolismul oralităţii şi al dependenţei de mamă. Ele reprezintă deci un servomecanism esenţial pentru adaptarea la mediul fizic şi social. medalionul de la piept). senzaţia de a fi neîndemânatic.Braţele şi mâinile sunt o componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuinţelor organismului.Picioarele asigură deplasarea şi echilibrul. la nivel simbolic. sânii capătă însă şi semnificaţia unui caracter sexual secundar.În desenele femeilor. Uneori. În fine. Invers. o inhibiţie a ei. 4. Ea este locul unde ajung alimentele şi. locul unde stau copiii. ca şi laba piciorului mare sugerează deci dorinţa de independenţă. tot legat de zona trunchiului. care să compenseze sentimente de insuficienţă ale subiectului. O interpretare alternativă ar fi prezenţa unor sentimente de culpabilitate legate de impulsurile sexuale sau agresive şi teama de pedeapsă. Cele care apar sub forma unor petale sau a unui ciorchine indică neîndemânare. Absenţa braţelor din desen sugerează deci un sentiment de amputare sau de retragere din lume. accentul cade pe nevoia de indigestie orală. braţele subţiri. Mâinile desenate la spate. sugerând lăcomie. 5. Degetele desenate ca nişte gheare sau ascuţite (ca nişte spini) sugerează agresivitate. Acelaşi lucru îl indică şi haşurarea intensă a mâinilor. Atunci când sunt scoşi în evidenţă prin mărime sau vestimentaţie. Acest semn implică o castrare simbolică a siluetei umane. deci autonomia persoanei. Tendinţa de a desena picioare lungi şi groase. ascunse. ei indică dorinţe erotice intense sau exhibiţionism provocator. Mai jos este redat desenul unei adolescente. fragile indică sentimente de slăbiciune şi lipsa încrederii în propria capacitate de a manipula mediul. cu o tentă erotică evidentă (sânii evidenţiaţi prin decolteu. dar şi la cei care au probleme cu stomacul. Pumnul strâns trimite la ideea de negativism sau agresivitate. Pe de altă parte. Braţele lungi indică ambiţie şi aceeaşi nevoie de putere. Burta ca atare este rareori desenată ca element distinct al siluetei. Dacă burta este bine conturată în desen (siluete pântecoase). Ea separă simbolic trunchiul propriuzis de zona organelor genitale şi astfel este asociată cu controlul impulsurilor sexuale. fusta scurtă. Cu mâinile manipulăm. fragile 20 . concupiscenţă. picioarele lungi. ea sugerează o socializare a exprimării sexualităţii sau.

a fost iscoditor. Bijuteriile sau alte elemente pur decorative apar mai des în desenele femeilor şi reprezintă un mod acceptat social de a-şi expune feminitatea sau a-şi pune în valoare corpul. descrierea sumară a atitudinii subiectului faţă de DAP: temător. În acelaşi timp. dispreţuitor. şi un element corporal încărcat de semnificaţii sexuale. ea poate sugera dorinţa de identificare cu rolul masculin. în special la femei. hainele protejează dar şi expun corpul privirii celorlalţi. cel mai important element accesoriu este îmbrăcămintea. despre tipul de desen cerut. Când apare la femei. plasată în zona gâtului. dar în acelaşi timp este şi un simbol falic. poate sugera controlul exprimării impulsurilor.sau “montate” în mod stângaci pe trunchi indică nesiguranţa sau lipsa autonomiei personale. siluetele desenate pe vârfuri implică ideea de ambiţie sau de evadare a subiectului dintr-un mediu perceput ca frustrant. Mănuşile apar rareori în desene şi sugerează ascunderea sau reprimarea impulsurilor agresive. Accesoriile care însoţesc silueta desenată au o importanţă specifică în interpretare. ele indică nevoia de afirmare a poziţiei sociale sau a virilităţii. a fost preocupat de sine. trabucul sau ţigara. în funcţie de tipul şi de accentuarea lor. ei sugerează regresia la rolul de copil dependent de un personaj surogat matern. Ocazional. impulsiv. liniştit. De aceea. adesea ea caracterizează persoana în ochii celorlalţi şi reprezintă deci un semn al statusului social şi al identificării cu rolurile caracteristice pe care şi le asumă individul. Îmbrăcămintea are o funcţie socială specifică. unele elemente masculine. cum ar fi armele. Nasturii sunt un element a socia t cu dependenţa motrică de mamă . 3. metodic. impresia generală oferită de figurile desenate. 6. vorbăreţ. Atunci când apar în desen. De asemenea. apărând mai des la bărbaţi. îndrumări. sugerând deci o revendicare orală a afecţiunii. dacă apar accentuaţi în desen. Şapca sau pălăria reprezintă un simbol al masculinităţii sau al rangului social. descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare. Picioarele constituie în acelaşi timp. 2. rigid. a încercat să facă plăcere examinatorului. ca re trebuie să-l descheie pe copil la haine înainte ca acesta să dobândească deprinderile aferente. Buzunarele multiple sau scoase în evidenţă reprezintă nişte “marsupii” miniaturale. cât a durat proba. bâtele. Astfel. Ea apare frecvent în desene şi de aceea mai curând absenţa ei trebuie privită ca un semn atipic în desenul omului. Raportul final Include: 1. apar în desenele bărbaţilor cu tendinţe agresive sau dominatoare şi care încearcă să compenseze sentimentele lor de slăbiciune sau de incertitudine vizavi de rolul lor sexual. Acest lucru se observă d multe ori în desenele fetelor prin conturarea delicată a genunchilor sau prin liniile fine ale coapselor. a cerut suport. Coapsele scoase în evidenţă prin haşurare sugerează deci preocupări sau conflicte legate de sexualitate. a întrebat subiectul despre timp. Cravata. 21 . autorevelator. auto-depreciativ.

proporţionalitate slabă Total = afective cerebrale organice 1. linii greoaie şi simple 4. sexul cu care subiectul se identifică. organe interne vizibile 2. Listă de verificare a tulburărilor severe mentale sau emoţionale: Tulburări severe mentale / 1. diagramatice 12. absenţa detaliilor. Nu se recomandă prezicerea dificultăţilor viitoare dacă datele clinice şi anamnestice nu oferă o bază solidă descoperirilor DAP. mai degrabă decât spectaculară. respectuoasă şi sinceră. gură crestată (buze subţiri) 13. cap mult prea mare 3. schiţarea greoaie a capului 11. degete în formă de gheare 9. haşurarea excesivă a ochilor şi urechilor 14. gură căscată. trăsături animalice 6. multe omisiuni 6. apăsarea neobişnuită 12. diferenţa de profil. mărime sau plasare. sexul mai activ. haşurare puternică. rânjită 11. discutarea ipotezelor interpretative găsite în catalog. prezentarea lor trebuie să fie discretă. sinteză slabă 5. siluetă care se clatină 3.4. Când interpretările sunt necesare. sexul cu cei mai mulţi indicatori de conflict. 5. capul disproporţionat 2. exprimarea neputinţei 8. golaşe 15. inconsecvenţa profilului facial 10. cu o dispoziţie mai bună. stereotipie 10. sexul mai detaliat care ocupă mai mult timp desenatorului. pătată 14. organe genitale accentuate la siluetă nudă 4. lipsa trăsăturilor faciale 7. tratarea diferenţială a figurilor masculine şi feminine: sexul desenat întâi. figuri şasii 8. siluete rigide. ştersături neobişnuite Interpretare 0 – 4 Nesemnificativ dacă tabloul clinic nu susţine ipoteza 0 –7 Probabilitate mică de existenţă a unei leziuni cerebrală 5 – 9 Tulburare afectivă acută 10 –16 Tulburare afectivă severă 8 –14 Probabilitate mare de existenţă a unei leziuni cerebrală Dinamica personalităţii Examinator Data Total = 22 . siluete dezumanizate 5. încadrarea siluetelor cu linii suplimentare 13. rezumat. sexul mai apropiat de vârsta subiectului. sexul mai atrăgător. 6. siluete mult prea mari 7. desene mici. Precauţii Nici o interpretare nu trebuie făcută fără utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. rigiditatea abordării 9. Chiar şi cele mai bizare desene indică situaţii prezente.

deschis-închis. drept-înclinat. uşor Muncitor Încet Raportul cu examinatorul Bun Mediu Rece Suspicios Comportament Normal Aparte Bizar Autist Anxietate manifestă Frunte umedă Palme umede Tremur Dependenţă de examinator Autonom Pasiv Cere ajutor Reacţia la DAP Dornic Interesat Negativ Verbalizare Abundentă Medie Fără comentarii Atitudine defensivă Simte DAP folositor Neutru Critic Implicarea eului Serioasă Aparentă Neprovocat Ştersături Nici una Multe Puţine Atitudine faţă de sine Supraapreciere Realistă Subapreciere Încredere în sine Sigur pe sine Unele dubii Oscilant Limbaj Bun Mediu Defectuos Nivel de inteligenţă Alert Mediu Prost Comportamentul subiectului în situaţia de testare DAP: Impresii privind desenele siluetelor DAP Indicaţie: examinatorul interpretează impresiile sale asupra figurilor DAP desenate de subiect.Femeie Bărbat Femeie Care sex este mai aproape de vârsta subiectului În care desen foloseşte mai multă energie Pentru care desen arată mai multă concentrare Care desen este mai detaliat Care desen este mai înalt Care desen pare mai puternic Care sex pare mai sănătos Care este sexul dominant Care sex arată mai multă mişcare Care sex arată mai multe probleme psihopatologice Ipoteze interpretative Indicaţii: 1. chipeş-urât. natural-artificial. puternică Puternică Fermă Moale Reacţia faţă de examinator Prietenoasă Plăcută Rezervată Rece Abordare DAP Uşoară Spontană Ezitantă Refuz Energie Rapid Repede. regulat-schimonosit. bine dispus-prost dispus. Aparenţă Curăţenie meticuloasă Medie Neîngrijit Îngrijire Curat. insensibil. prietenos-ostil. Utilizaţi ipotezele sugerate în Catalogul interpretativ. pentru ambele siluete DAP. curat-murdar. raţional-visceral. euforic-disforic. sensibil. controlat-impulsiv. trecând în revistă următoarele atribute polare: Vigurospasiv. perceptiv-orb. capabilincapabil. 23 . Interpretarea se face prin diferenţiator semantic. Tratarea Bărbat . sofisticat-naiv. îngrijit Mediu Neîngrijit Postură Rigidă Dreaptă Medie Aplecată Mers Energic Mediu Ezitant Stângaci Strângere de mână F. Rezumaţi descoperirile majore ale DAP. adult-infantil. matur afectivimatur afectiv. masiv-mic. consecvent în tratare-inconsecvent în tratare.Indicaţie: examinatorul va încercui cuvintele care-l descriu cel mai bine pe subiect. detaliat-grosier. strălucitor-şters.

Descrieţi tratarea diferenţiată a sexelor. încurajarea copilului. desenul este steril. "Care este cel mai puţin fericit?" Pentru fieca re întreba re se a da ugă şi un "De ce?". Cum va fi pedepsit?" 5. 3. mai descrie-mi această familie pe care ai desenat-o. sunt considerate variaţii ale temei fundamentale. Cine vei fi tu?" Dacă copilul ezită. un copac. animale". fără căldură. vârsta. Integraţi concluziile privind reacţiile şi răspunsurile subiectului la DAP. Legaţi aceste descoperiri cu “motivele referirii”. perdele. fără flori. Urmează etapa care implică identificarea. mare. părinţi şi fraţi. "Copilul nu a fost cuminte. "Care este cel mai fericit?". În aceeaşi măsură. Administrarea Consemnul pentru copil este: "Desenează o familie". uşi.2. Se mai pun întrebări circumstanţiale precum: "Tata propune o plimbare cu maşina. Pentru fiecare se întreabă numele. colorat. Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului acestora. indiferent de "valoarea" desenului. deci dacă prezintă ferestre. 3. Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman. fără urme de viaţă. în care se întreabă: "Să presupunem că şi tu faci parte din familie. puternic. Ancheta se desfăşoară sub forma unei convorbiri care cuprinde următoarele faze: 1. se poate adăuga: "Ne jucăm că faci parte din această familie. fum ieşind din horn. ramuri. fără viaţă. dacă copilul nu înţelege. este întrebat: "Tu pe cine preferi din toată familia?" 4. Testul familiei Testele Desenaţi o familie şi Desenaţi o casă. horn. dacă vrei. înflorit etc. Cine va rămâne acasă?". rolul în familie. a desenării omului. frunze. Completaţi rezumatul şi concluziile din raportul interpretativ al DAP cu ideile de mai sus. subiectul. "este bine. iar Persoana desenată. sau "Imaginează-ţi o familie şi deseneaz-o". sub denumirea "Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică". 2. fără viaţă.. persoanele dintr-o familie. dar nu are loc pentru toţi. Se încearcă să se afle care sunt preferinţele afective ale unora pentru ceilalţi. cu 103 figuri în 1967. 4. sexul. flori. copacul simbolizează natura relaţiilor sale interpersonale sau sociale. sau este "mort".. a relaţiei dintre erou. Examinatorul va urmări încurajând dacă apar inhibiţii şi observând comportamentul în probă. "Care este cel mai simpatic dintre toţi?". Este important să se observe casa dacă este "vie" . "Desenează tot ce vrei. În fina l. obiecte. se analizează gradul în care pomul este "viu". Casa simbolizează nivelul gratificării dependenţei. Unde sunt ei? Ce fac? Descrie-mi toate personajele începând cu primele pe care le-ai desenat. deci plin de ramuri. fii cine 24 . jaluzele. animale. "Care este cel mai puţin simpatic?". este atractivă etc. sau dacă este "moartă". Aceste aspecte sunt legate în interpretare de felul cum subiectul îşi priveşte dependenţa sau gratificarea afectivă. Se pun 4 întrebări. o persoană. Se poate adăuga.

în anumite cazuri. travestiul 25 . Dacă copilul şi-a desenat propria familie deşi este suficient să i se ceară identificarea. În unele situaţii. situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. plasarea în planul ultim sau pe marginea paginii. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea sau tăierea personajului după ce a fost desenat. modul de funcţionare al mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. conform atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. care poate interveni prin schimbarea sexului. sex. Există astfel trei nivele ale interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic. respectiv personaje foarte asemănătoare ca vârstă. Se cere în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen. calitatea şi forţa acestora şi la zona de plasare. Apoi este întrebat cum ar face dacă ar trebui să ma i desenez e încă o da tă . care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea personajului desenat. prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la anchetă. schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi. desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe detalii. sau sub forma unor personaje dubluri. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real. 2.vrei tu". renunţând la imaginaţie şi fantezie. La terminarea desenului copilul este întrebat dacă este mulţumit de desen. valorizarea prin atenţie. deplasarea. structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial. Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor. distanţarea de celelalte personaje sau mai jos. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul. Interpretare Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. Dacă copilul intră în joc. prin identificare explicită. personajul poate fi şi un animal. principiul realităţii. nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. În interpreta re se compa ră datele din desen cu situaţia reală a copilului în relaţie cu membrii familiei sale. rolul privilegiat relevat prin anchetă. Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a desenului. ne prezintă propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. desenarea de la început. 3. vârstei sau situaţiei personajelor desenate (de exemplu. Dintre comportamentele particulare cu valoare diagnostică intervin: 1. detalii supraadăugate. poate fi continuată investigarea cu întrebarea: "Ce alt personaj ai dori să fii dintre cei din familia ta?" Se urmăresc reacţiile afective în timpul probei. personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebe). este întrebat de ce a făcut alegerea având în subsidiar ipoteza că principiul plăcerii este cel care acţionează în identificare. Elementele formale ale desenului sunt împărţite în două categorii: trăsături izolate şi structuri de ansamblu. devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului. talia mai mare a figurii. în cazul unei regresii. identificarea copilului cu respectivul personaj.

În 1947. Dolto. cotare şi interpretare a indicilor. 5. un arbore în suferinţă şi. standardizat ca administrare. Desenarea unui arbore. Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul ei conştient. Emile Junker cere copiilor să deseneze arbori şi încearcă prima dată o interpretare empirică în cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesională. Studii ulterioare au făcut obiectul unor interpretări a testului ca probă de dezvoltare a personalităţii şi stadialităţii intelectuale la copil. Koch consideră arborele că arborele are o mare valoare simbolică. eleveţianul Carl Koch în urma unui studiu sistematic şi statistic introduce Testul Arborelui. al puterii şi misterului. un arbore îngheţat. testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală. dar şi în cel al fantazării pasive. analiza identificării şi a nivelului acesteia. studiază exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. precum şi a dinamicii conflictuale a personajelor. modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje. Arborele este purtătorul în principal a simbolului omului. al creşterii şi fecundităţii. unde Rene Stora aprofundează cercetările lui Koch mai ales în ceea ce priveşte aplicarea testului pentru copii. reacţiile agresive. discipolul lui Goodenough. testul HTP. În 1949. un arbore apelând la ajutor. Canard. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile. Schliebe. Testul a fost rapid adopat în Franţa. Studiul său se referă la date din cultura diverselor popoare demonstrând că simbolul arborelui este foarte vechi şi răspândit în practic toate culturile omenirii. reacţiile depresive. structurală . conştient sau inconştient. precum şi complexul oedipian. a unui pom şi a unei persoane. A. fenomenul de regresie este evident.reprezentând un maxim de cenzură. realizând un studiu comparativ. În general. în final un arbore mort. În planul dezvoltării psihice. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. DE asemenea. Subiectului i se cere să deseneze un arbore oarecare. C. cercetători şi practicieni precum F. va purta proiecţia conţinuturilor inconştiente ale imaginii de sine.Davido desfăşoară studii cu privire la semnificaţiile desenului arborelui la copii. Testul arborelui Istoric În 1928. a defenselor. când apar animale în desen. 4. 26 Teorie . introduce ideea desenării succesive a unei case. un arbore vesel. 5. R. În 1934. în toate dimensiunile ei. dar şi a gradului de organizare a acestor instanţe. al verticalităţii. precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe. Buck. a atitudinii în faţa alterităţii.relaţia dintre nivelele psihismului. a vieţii şi morţii. precum şi norme de interpretare.

Koch şi discipolii săi aplică testul arborelui mai ales pe copii. 5. cât de bine puteţi. Desenul IV: Desena ţi un arbore. În administrarea autoarei se dau patru desene. unde liniile sunt prea apăsate. 2. cum şterge. Pentru desenul II: Un a lt a rbore. Stora standardizează analiza formală a indicilor pe baza unei fişe care cotează 177 caracteristici grupate în 15 rubrici: 1. Lărgimea coroanei. dar închizând ochii. Rădăcinile. Interpretarea nu se opreşte la analiza formală. 3. Faptul că aceste caracteristici par să se organizeze în diferite tipuri de constelări sau modele îi permite autorului să realizeze tipologii de "copii-problemă". Ieşiri în afara paginii. 14. contextuală şi a simbolurilor apărute în desen. Forma coroanei. Interpretare Desenele comportă două nivele de analiză. Diferenţiază semnificaţia pentru fiecare nivel de vârstă şi pentru cele două sexe. perioada de şcolarizare şi preadolescenţa. Trunchiul. Stora publică tabele standardizate şi profile de personalitate în funcţie de constelaţiile de trăsături pentru criterii precum vârsta şcolară. Libertatea faţă de consemne. Crucea. 9. Desenul III informează despre dorinţele rămase nesatisfăcute. Pentru Stora primul desen reprezintă reacţia persoanei în faţa mediului necunoscut. 7. Un prim nivel. centrat pe indici cu rol de semn. simptom. unde insistă. Înălţimea coroanei. Specificitatea acestor indici se relevă însă în planul analizei corelative. Desenul II corespunde reacţiei faţă de situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă deci modul de adaptare la mediul său obişnuit. ce accentuează.Descriere şi administrare Instructaj: "Desenaţi un arbore fructifer. ale cărui consecinţe au persistat până în prezent. debutul şcolarităţii. R. 11. indiferent care. După terminarea desenului se poate cere: Desenaţi un alt arbore. din ima gina ţie. Instructajul indică: Desenaţi un a rbore fructifer. 13. unde trece cu vederea. un a rbore ca re nu există în rea l ita te. Stora indică semnificaţii pentru fiecare dintre caracteristici precum şi frecvenţa lor la copii. ce verbalizează şi cum. 6. Apar diferenţe semnificative de aplicare în tehnica dezvoltată de Renée Stora. ce şterge. Material: foaie A4 şi un creion. O gumă. 12. ce exprimă comportamentul nonverbal. Solul. 8. contextuale. da r nu un bra d. Se va urmări procesul desenării: de unde începe să deseneze. formal. Desenul III: Desenaţi un arbore din vis. şi a nivelelor de inteligenţă şi afectivitate. 10. Desenul IV poate revela un traumatism sau un conflict acut al copilăriei. Masa de lucru nu trebuie să fie moale. 15. Poziţia în pagină. Haşurări sau înnegriri ale desenului sau părţilor din desen. 4. pe baza unor studii experimentate realizate pe vârste între 4 şi 15 ani. indiferent ca re. Înălţimea totală. Simetria. unde liniile sunt nesigure. realizează studii statistice pentru diferiţi indici şi tabele de frecvenţă pentru 58 de indici în funcţie de vârsta subiectului. indiferent care. Trăsături suplimentare. dar nu un brad. Puteţi folosi întreaga pagină". dificultăţile actuale ale persoanei. Trăsături dominante. cere şi analiza calitativă. 27 . străin şi efortul său de autocontrol.

Distorsiunile care apar.orientarea spre exterior. eu slab. Liniile desenate fără grijă. indică tendinţe de exteriorizare. O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugerează probleme legate de imaginea corporală. cu atât putem vorbi de compulsivitate şi rigiditate. cu o relativă deviere spre stânga care poate fi considerată normală. cu precizie. Omiterea unor părţi importante ale figurii desenate poate fi considerată ca ne-accidentală şi poate fi interpretată prin efortul subiectului de a face faţă unei probleme interioare ameninţătoare. abia vizibile indică abandon. 28 . posibil datorită lipsei de siguranţă. invers. precum mărimea exagerată a unei pă r ţi în ra p ort cu celelalte. unde predomină controlul şi grija indică această capacitate de control a persoanei. de asemenea nesiguranţă şi timiditate. analiza se poartă succesiv asupra următoarelor aspecte: 1. Plasamentul desenului în pagină Plasarea "normală" este cea centrală. 4. cam 15% de la bază. spre dreaptă extremă . Tratarea diferenţiată (exprimarea unei atenţii relativ neobişnuite pentru unele părţi ale desenului). optimism. nesiguranţă.Ca regulă fundamentală. Calităţile liniei Liniile puternice. Mărimea desenului Desenul foarte mare indică entuziasm dar de tip compensatoriu. necontrolat. impulsivitatea sau lipsa totală de simetrie indică tendinţe de exteriorizare necontrolată. entuziasm. deci cărora li se adaugă alte obiecte. invers. Desenele mici indică o stimă de sine scăzută. În interpretare. presante. negre sugerează agresivitate. eu slab. plasarea în partea stângă extremă a paginii indică orientarea predominantă spre propria persoană. accentuări prin linii groase. cele uşoare. dar cu cât această simetrie este mai accentuată. 2. Liniile schiţate indică în general anxietate (cu excepţia profesioniştilor). Umbrirea sugerează de asemenea anxietate legată de parte de desen umbrită. punctarea foarte apăsată. chiar teama de "dezmembrare". iar dacă desenul este dezorganizat. Ştergerea prea apăsată a unei părţi indică acelaşi lucru. liniile desenate ordonat. legate de semnificaţia simbolică a acelei părţi ceea ce se exprimă prin evitarea conştientă a acelei părţi. nesiguranţă interioară. impulsiv. Plasarea în josul paginii indică stare depresivă. fiinţe în afara instructajului. indică tendinţe de exteriorizare lipsită de control indiferent de celelalte calităţi menţionate până acum. 3. Perspectiva Desenele schematice din câteva linii indică tendinţa de a evita. umbrirea până la înnegrire indică nu numai anxietate ci şi agresivitate legată de simbolismul părţii respective. 5. 15% de la marginea de sus a paginii. Simetria evidentă a desenului sugerează dominanţa logicului şi controlului. dependenţa subiectului de ceilalţi. sentimente de inadecvare. în partea de sus. indică de asemenea un conflict interior legat de simbolismul părţii distorsionate. tendinţa de a ceda. Desenele incluse într-un peisaj. reluarea unora dintre părţi. depresie. suport afectiv. indică în plus nevoia de sprijin.

atitudinea prevalentă. legătura cu spiritul. ansamblul experienţelor primitive. este închisă în pământul care hrăneşte toţi copacii. de intrarea în viaţă. Rădăcina este închisă în pământ. două moduri de a fi într-unul singur. se întinde în pământ. fără ea copacul nu s-ar susţine. Copacul creşte în două direcţii – ascendent şi descendent.rădăcini. cel care interpretează îşi poate pune întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă brusc desenul ar fi viu? Va cădea datorită slăbiciunii!? Exprimă furie! Exprimă tristeţe şi abandon! Exprimă forţă vitală! Care ar fi impresia pe care o creează viu fiind? Acest tip de analiză poate duce la ipoteze privind structura personalităţii. Rădăcina este un copac întors. În natură. arată ca o rădăcină întoarsă invers. şi elementele de decorare: frunze. simbolic. devenirii proprii până în momentul desenării. trăieşte în lumină şi prin lumină dar trăieşte de asemenea în întunericul pământului şi prin pământ. Mărul este prototipul pomului fructifer. Impresia generală pe care o face desenul. suportă proiecţia situaţiei inconştientului şi sunt desenate mai ales de copii şi în situaţia unor tulburări nevrotice sau mentale. cerul. ci greutatea omului mort care trăieşte (nevroticii desenează rădăcina la fel de mare ca restul copacului). Rădăcina este cea mai durabilă parte a copacului. o viaţă dublă. şi a unor probleme legate de reprezentările originii. ca o renunţare la pământ. Simbolic rădăcinile reprezintă originea. fructe. Trunchiul suportă reprezentările eului stabil şi a transformărilor de-a lungul vieţii. uneori la păr. prezenţa lor la adult fiind un indicator al tulburărilor afective (până la regresie afectivă). Trunchiul reprezintă elementul 29 . pot fi tăiate. nu greutatea omului mort care este înţepenit. Ramurile coroanei.6. peisaj. subteran. ci două moduri de a fi. această formă se întâlneşte la pomii fructiferi. dar rădăcina este protejată de orice intervenţie artificială. Trunchiul conduce ascendent de la bază spre vârful copacului. Apariţia unor ierburi. Cu cât baza trunchiului se divide ca o rădăcină. profunzime. trunchi. Pentru a putea avea o impresie cu adevărat autentică. Adică. Copacul este înrădăcinat în lumină şi în pământ. Rădăcina este simbolul pentru invizibil. de momentul naşterii la suprafaţa pământului. Linia solului. cu atât exprimă greutatea mişcării. Baza trunchiului este aproape de rădăcină şi este de asemenea legată de apariţia pe lume. interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului distingând între un nivel stabil: scheletul copacului . Copacul îşi poate pierde ramurile. dar niciodată la măr. relaţiile dintre diferitele nivele ale psihismului. este deseori linia care separă două tipuri de existenţe – nu numai conştientul de inconştient. trăieşte în elementul comun – pământul – inconştientul colectiv. inconştient. coroană şi ramuri. legătura cu pământul. Rădăcina se hrăneşte din pământ. care separă aerul de pământ. În continuare. Rădăcinile. este viaţa invizibilă. autocontrolul. neregularităţi la baza trunchiului este considerată un indicator pentru traumatisme legate de momentul naşterii. Puterea luminii şi a pământului se întâlnesc în copac. fiind cel mai frecvent desenat.

extraversie.sus este zona de proiecţie a pasivităţii. Astfel prin expresia grafică a coroanei vom obţine informaţii despre modul de relaţionare şi gradul de inserţie al subiectului în mediu. pasivitate. Interpretare Cadrul interpretativ general este constituit plecând de la schema grafică a lui Max Pulver conform căruia se disting semnificaţii diferite ale diferitelor zone ale hârtiei. verticala care desparte pagina în jumătatea ei dreaptă şi jumătatea ei stângă. a florilor şi fructelor precum şi nevoile de sprijin exprimate prin elementele de peisaj: animale. transformate de către intelect. 30 . dar şi modalitatea de apărare sau atac faţă de lumea exterioară. extroversie. se pot analiza şi interpreta desenarea frunzelor. relaţia cu aspiraţiile. schema de interpretare Grünwald-Koch are următoarea configuraţie:  Pagina de hârtie este virtual împărţită în patru părţi egale.  Partea superioară suportă reprezentări care ţin de aspectele conştiente. de asimilaţie. durabil. dependenţa de afectivitatea maternală. de mediu. situarea predominantă într-una sau alta dintre aceste zone. instinctuală şi dominaţia pulsională ajunge spre zonele superioare. Accesoriile reprezintă nevoile de reprezentare în contactul şi interrelaţia cu ceilalţi. Direcţiile centripete sau centrifuge ale ramurilor. conştiente. de relaţie reciprocă interior-exterior. neperisabil. feminitate. . şi orizontala care desparte pagina în jumătatea de sus şi jumătatea de jos. prin trunchi expresia primitivă.median şi menţine echilibrul între partea stângă şi cea dreaptă. bogăţia sau sărăcia coroanei în corelaţie cu gradul de coordonare şi organizare sunt indici majori pentru coroană şi rădăcini. păsări. proiecţia spirituală. Pornind de la aceste date. relaţia cu autoritatea paternală. orientează spre ipoteze diferite privind maturitatea afectivă.  Partea stânga .trunchiul este centrul: element vertical. reprezentări legate de activism. Coroana şi în special extremităţile acesteia formează zona de contact cu mediul. corespondente simetriei liniilor de demarcaţie ale unei cruci. purtător. integrarea în natură etc. relaţia cu pământul. cerul.  Partea dreaptă. În coroană se organizează trunchiul. spaţiu "spectatorului vieţii". substanţial. cu originea. Realitatea este invadată de aceste forţe primitive care nu sunt. având totodată funcţia de susţinere a coroanei. echilibrarea diferitelor părţi. Dispoziţia arborelui. gradul de diferenţiere la care a ajuns individul.cu cât suntem mai departe de centru şi mai aproape de margine proiecţia aspectelor care ţin de trecut. În acest sen. aceste funcţii conferă trunchiului statutul de cel mai stabil element .  Partea stângă a paginii va suporta. viitor. Ramurile împreună cu coroana exprimă modul de organizare mentală.  Partea inferioară a paginii exprimă inconştientul. stabil. atitudinea dominantă etc. de respiraţie. decât în mică măsură. relaţia dintre interior şi exterior.

 Simetric. Colţul simetric. reprezentări legate de materie. la sfârşitul secolului al XIX-lea.stimul. cuvântul indus impunându-se subiectului. Colţul din dreapta sus are ca simbol focul. zona stângă .Freud. zona conflictelor legate de debut. în 1904. demonic. 6. Experimentul asociativ-verbal (TAV) Cercetarea psihologului englez F.Jung inventează.  Colţul din stânga jos. Jung lucrează iniţial cu o listă de 400 de cuvinte în ideea de a oferi un câmp cât mai mare de stimuli. Experimentul se desfăşoară în 2 etape: 1. moartea. debut.  Delimitând pagina de-a lungul a două oblice. are ca simbol pământul. Zona dreaptă . Nu cumva aceşti indici aduc la suprafaţă altceva decât. are ca simbol apa. a "nostalgiei" pământului. un defect de memorie? Exemplu de indici: subiectul nu-şi dă seama de timpul de latenţă mult prea mare. infern. zona înfruntării active cu viaţa. neant. zona pulsiunilor. colţul din stânga sus poate fi simbolizat de aer. ca suport pentru reprezentările legate de origine. fixaţia la stadii primitive. Subiectul trebuie să răspundă cât mai repede la fiecare printr-un singur cuvânt indus. Sub influenţa acestei cercetări şi a metodei psihanalitice a asociaţiilor libere descoperită de S. Jung observă că există anumiţi indici care scot în evidenţă un anumit blocaj al subiectului în asociere. regresie. dar în acelaşi timp sfârşitul. *pauză aproximativ 15 min. a trebuinţelor şi instinctelor. dreapta jos. cădere. un test de asociaţii de cuvinte care va fi considerat primul test proiectiv.jos. Ulterior această listă se reduce la 100 de cuvinte stimul. Se cronometrează timpul în sutimi de secundă.. Dacă subiectul nu este conştient înseamnă că în interiorul psihismului său există formaţiuni care strâng informaţii şi care activate pot duce la blocaje.  Partea din dreapta jos. la Zurich.sus. asupra asociaţiilor de cuvinte (experimentatorul pronunţă un cuvânt şi subiectul răspunde imediat prin cuvintele care-i vin în minte) a arătat că raportul dintre fiecare cuvânt indus şi cuvântul inductor nu este arbitrar. Experimentatorul citeşte lista de cuvinte . Galton. CG. şi că numărul de cuvinte induse de cuvântul inductor este limitat. de exemplu.ultima silabă rostită de psiholog şi prima silabă rostită de subiect. naştere. înspre vid. ca punct suprem al aspiraţiei. Se cronometrează timpul de reacţie al subiectului . 31 . Important este ca subiectul să răspundă cu primul cuvânt care-i vine în minte. respectiv emergenţa în afară.

complexul matern.şi se notează cu + • Subiectul nu-şi aminteşte . 2. TR . Indicatorii comportamentali .2. proastă înţelegere a cuvântului stimul 5. inconştientul personal .şi se notează cu • Răspunde printr-un alt cuvânt . neînţelegerea. Se întreabă subiectul . anumite complexe inconştiente.se adună toţi TR şi se fa ce media . Repetarea. în care există arhetipul.tendinţă formativă a psihicului .Eşti sigur? . Reacţii prin şir de cuvinte sau propoziţie 9.complexul contrasexual… Toate aceste concluzii au fost obţinute de Jung în urma experimentului asociativ verbal. subliniază Jung. limbaj dur (ieşire din conştient) 10.în etapa II a experimentului când subiectul răspunde cu un alt cuvânt decât cel iniţial.falsă memorie şi se notează noul cuvânt În interpretare ne interesează indicatorii de complex. Neologisme. Nonreacţia .timpul de reacţie prelungit (deasupra mediei probabile . În acelaşi fel putem discuta şi despre arhetipul patern . Teoria complexelor la Jung . inconştient matricial . râs 6.medianei). Arhetip .inconştientul are 2 nivele: 1. Indicatorii de complex 1 punct 1. intrauterine pe care se mulează elementele dobândite după naştere). Această tulburare se datorează faptului că ceva din cuvântul stimul deşi a fost auzit clar de conştiinţă s-a lovit de ceva din inconştient. iar această activare a inconştientului poate duce la obnubilarea conştientului. Stereotipii .nucleu formativ cu care venim pe lume.dacă un indice depăşeşte abaterea standard cu 2 unităţi ⇒ TR prelungit. Cuvintele pot activa.atunci când se depăşesc 30 sec şi nu dă nici un răspuns . se poate calcula şi abaterea standard .mimică. să-şi aducă aminte cuvintele prin care a răspuns iniţial cuvântului stimul. Aceştia scot în evidenţă o tulburare a funcţionării conştiinţei. Subiectul trebuie să încerce să repete.este f blocat 3. Arhetip matern → experienţă → complex matern (elementele centrale sunt elemente arhaice.5 puncte 32 . 2.ceea ce face ca un anumit lichid să se cristalizeze într-o formă mereu aceeaşi.Da… 4. Arhetipul este o virtualitate pură (de exemplu arhetipul matern). Falsa reproducere .răspunde cu acelaşi cuvânt pentru mai mulţi stimuli 0.complexul patern. El a descoperit că un cuvânt sau altul din listă se leagă de una sau alta din faţetele acestor complexe. arhetipul contrasexual . Reacţii neconforme 8. Subiectul poate răspunde astfel: • Cu acelaşi cuvânt . Se calculează timpul mediu de reacţie . mişcări. Greşeli de pronunţie 7.

După ce ai găsit cuvântul cheie. Totuşi acest experiment poate fi cu succes folosit atunci când te afli în prezenţa unui pacient foarte blocat sa u de exemplu a unui pa cient ca re nu visea z ă . Foc 51. Masă 44.stereotipii mascate. În acest timp subiectul este lăsat liber sau se continuă cu o altă activitate. descoperirea indicatorilor de complex şi desigur conturarea constelaţiei. o etapă de context.Social 54. 11. Radiator 27. Sfârc 46. 6.Rapaport (60 de cuvinte ) 1.1. Tăietură 35. Cal 50. Masturbare 30. Film 34. Constelare → dinamică în psihism → relaţii. Râs 36. Taxe 56. Ramă 31. geantă . de interpretare a experimentului asociativ verbal intervine şi o a 3-a etapă. Muşcătură 41. Prietenă 28. 13. 14. 12. Orgasm 33. Vagin 52. 8. Apă 48. rogi subiectul . care este cel mai activ. Datele obţinute se pot stoca într-un tabel: pentru fiecare cuvânt se trece suma de indicatori de complex. TR foarte scurt . Fermă 53. 7. asociativă. de exemplu apă pat. poartă care în mod normal este visul.să exprime ce asociaţii personale îi vin în minte. Răspuns în limbi străine 3. Jung foloseşte multă vreme acest experiment. Bărbat 32. 5. Complexul astru . 4. Mamă 43. 2. 3.masă. 16. Fiu 55. Vacă 45. 9. Supt 49. Tutun 33 .versiunea psihanalitică . Rasă 47.indică un mecanism de apărare Etapa II se realizează după 15 min. este mai târziu înlocuit cu tehnica interpretării visului. În modul de analiză. Perseverarea (în aceeaşi arie tematică).încearcă să se găsească o legătură cu viaţa reală a subiectului (analiza reductivă) • Analiza simbolică propriu-zisă în care materialul asociativ este analizat în funcţie de materialul mitologic. Casă 24. de materialul care evocă funcţia arhetipală a psihismului uman (analiză la nivel transpersonal).scaun… 2. Sinucidere 22. 15. Testul asociativ verbal . Homosexual 26. care fiind destul de laborios.cel mai puternic . activări între complexe. Scopul experimentului îl reprezintă activarea inconştientului.într-o şedinţă analitică . Ecran 29. Lumea Dragoste Tată Pălărie Piept Cortină Trunchi Băutură Petrecere Mişcare circulară Carte Lampă Medicament Scaun Prieten Penis 21. Asupra acestor asociaţii se va purta analiza jungiană: • Analiza de tip personal . Taxi 42. Hârtie 25. Se realizează constelaţii între complexe. verde . 10.este acel complex care a strâns cea mai multă energie. Munte 23.În a ceste ca z u ri experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca o poartă regală de intrare.

Doctor. Inversarea nunţii Conţinut-ţintă: fantasma legată de camera părinţilor şi gelozia pe cuplul parental. Fabula înmormântării Conţinut-ţintă: instinctual agresivităţii. Fabulele Düss Este o probă care simplifică principalele concepte din psihanaliza dedicată vârstei infantile (până la 12 ani). Testul cuprinde 10 fabule: Păsări Conţinut-ţintă: fixaţia copilului pe unul dintre părinţi sau independenţa sa. 7. Pentru copiii ca r e nu a u a v ut nici o experienţa în legă t ură cu moa r tea . 4. el poate fi tulburat în momentul în care conştientizează faptul că povestirea se suprapune peste povestire. ceea ce ar orienta copilul spre ele). Mielul Conţinut-ţintă: rivalitatea fraternă şi problemele legate de sevraj (dependenţa maternă). Se insistă pe fa p tul că poa t e să spună tot ceea ce gâ n deşte şi că nu există răspunsuri bune sau greşite. În cadrul terapiei testul poate fi folosit şi pentru adulţi atunci când apare o problemă psihanalitică nerezolvată. Fiică 57. de cele mai multe ori. Copilului i se citesc mici poveşti iar sarcina este ca el să continue povestea. Câine 40. unde nu a p ar e cuvântul „moarte”. Se poate insista doar în etapa următoare. Dans 39. 2. 20. Standardizarea testului presupune: ♦ povestirile se citesc fără titlu ♦ cu o voce clară şi egală (fără intonaţie – povestirile au elemente dramatice şi. 19. insistându-se că este un test de imaginaţie. de anchetă. Apare în 1950 şi este reeditat în varianta finală în 1971. 18. ♦ niciodată nu se fac remarci asupra răspunsurilor copilului. Spital 60. Oraş 58. Femeie 38. accentul cade pe ele. 1. 34 . dorinţele legate de moarte. Întuneric Deprimat Izvor Cupă 37. se poa e t citi o varia n tă a a c estei povestiri. Este un test dedicat Eului şi complexului Oedip. ci doar se consemnează ca atare. 3. Act sexual 59.17. ♦ trebuie să fi şi cald şi amabil dar neutru ♦ nu se dau sfaturi. Teama 5. nu se fac aprecieri ♦ copilul nu trebuie să ştie ce se urmăreşte prin test.

9. Fabula despre noutate Conţinut-ţintă: frica subiectului. Oaia nu avea lapte destul pentru amândoi mieluşeii şi atunci a spus mieluşelului mai mare: nu am lapte pentru voi doi. Apare un conţinut latent (ex. Fabula pasării Tatăl. Lumea răspunde: cineva din familia care stătea în casa de jos. Mama zboară pe alt pom. Într-o zi oaia a adus şi un alt mieluşel. Cine poate fi? b) Cineva din familie a lua trenul şi a mers departe de tot. 7. autopuniţie. dorinţele sale (care au fost activate de fabulele anterioare). care-i plăcea foarte mult. În timpul petrecerii copilul se ridică brusc şi se duce singur în fundul grădinii. Se explică anxietatea. mama şi cu puiul lor dorm împreună în cuibul lor pe o cracă. Tatăl zboară repede pe pomul alăturat. Visul urât Conţinut-ţintă: are un caracter deschis. Cele trei păsări se trezesc speriate. aşa de departe. Cine ar putea fi acela? 5. Fabula aniversării nunţii Este ziua în care părinţii îşi aniversează căsătoria. Fabula despre elefant Conţinut-ţintă: complexul castrării. ce frică îmi este !” De ce oare îi este aşa de frică? 35 . 6. Fabula cu obiectul confecţionat Conţinut-ţintă: caracterul posesiv.Conţinut-ţintă: se explorează temerile copilului. fricile subiectului. Tata şi mama se iubesc foarte mult şi serbează veseli această zi. Ce a făcut mieluşelul? 4. Fabula mielului A fost odată o oaie care avea un mieluşel şi amândoi erau la păscut. dorinţele mascate ale subiectului). încăpăţânarea (regresie la stadiul anal). Prezentarea fabulelor 1. tendinţa spre angoasă. 10. mult mai mic decât primul. 2. permiţând conturarea conţinuturilor puternic activate (controlul activărilor anterioare). că nu se va mai întoarce niciodată acasă. De ce? 3. a) Fabula înmormântării / b) Fabula călătoriei a) Înmormântarea vine pe stradă şi oamenii întreabă cine a murit. pentru fete şi pentru băieţi) Conţinut-ţintă: constelarea relaţiilor oedipiene. Fabula despre teamă Un copil mic spune foarte încet: „Oh. tu poţi să mănânci iarbă verde. dar ce face puişorul? Şi el ştie să zboare puţin. Deodată începe un vâ nt puternic ca re scutură pomul şi cuibul ca de la pă mâ nt. Plimbare cu mama / tata (2 variante. 8. Mieluşelul se juca toată ziua lângă mama lui şi în fiecare seară primea de la ea lapte bun şi cald de băut.

Explorarea agresivităţii. găseşte că elefantul s-a schimbat. Nu prezentaţi niciodată titlul fabulei. Încă este foarte adormit şi spune: „Vai ce vis urât am avut!” Ce o fi visat? Consemn general: spuneţi subiectului că îi veţi povesti mici istorioare pe ca r e va trebui să le continue. Visul urât Un copil se trezeşte devreme dimineaţa. Aveţi grijă să nu influenţaţi copilul prin elemente dramatice supra-adăugate sau superflue. Subiecţi copii: Povestiţi istorioarele într-un mod viu. Şocul legat de camera părinţilor. pe care-l iubeşte. culpabilităţii. Fabula despre elefant Un copil are un elefant de cârpă. Decelarea constelaţiei oedipiene. când copilul se întoarce de la plimbare şi merge în cameră. surori. Testarea problematicii anale. a caracterului posesiv şi obstinat.6. Dar copilul poate face ce vrea cu ea. Fabula cu obiectul confecţionat Un copil a făcut din plastilină o figurină (un turn) şi este foarte mândru de acesta. Subiecţi adulţi: Prezentarea fabulelor se face ca pe un exerciţiu de imaginaţie. Fabula despre noutate Un copil vine de la şcoală (de la plimbare) şi mama îi spune: înainte de a-ţi face lecţiile trebuie să-ţi spun ceva. Explorarea complexelor determinate de sevraj. Nu există răspunsuri bune sau greşite. Controlul fabulelor precedente. şi precizaţi dacă răspunsurile sunt prea scurte sau insuficient de explicite. Conţinuturi latente Düss Fabula 1 Fabula 2 Fabula 3 Fabula 4 Fabula 5 Fabula 6 Fabula 7 Fabula 8 Fabula 9 Fabula 10 Fixaţia sau independenţa subiectului faţă de unul dintre părinţii săi. pentru că modul în care gândeşte este bun. Ce o să-i spună mama? 10. Nu este un test de inteligenţă. de fraţi. Îi va da oare mamei acea figurină? 8. 36 . Elefantul este foarte drăguţ şi are o trompă mare. care nu ar face decât să deplaseze atenţia copilului. Când s-au întors acasă băiatului (fetiţei) i se pare că tata (mama) are o altă expresie decât de obicei. Revelarea complexului castrării. Plimbare cu mama sau tata Un copil (o fetiţă) a făcut o plimbare foarte frumoasă în pădure cu mama sa (cu tatăl său). Dorinţele şi angoasa subiectului. Explorarea angoasei şi autopuniţiei. autopuniţiei. Ce s-a schimbat la elefant? 7. Ară t aţ i subiectului că poate spune tot ceea ce gândeşte. direct şi colorat. Au fost foarte veseli. Într-o zi. Ce va face cu figurina? Mama-l roagă sa i-o facă ei cadou. gelozie pe cuplul părinţilor. De ce? 9. dorinţei de moarte.

69. la copilăria subiectului. Itemii reprezintă 4% şi sunt: 55.. Acest test se poate cota din mai multe perspective:  Gradul şi sensul implicării afective: fiecare răspuns este cotat cu „+” = trăiri afective pozitive. – se referă la formarea personalităţii. relaţiile cu alţii. 62. 14. 67. 37. 13. 9. 42.. 39. 7. 68.”. Materialul acestor teste trimite la situaţii în care Eul încă mai deţine un control. de exemplu: „Îmi place. 41. răspunsuri fără raportare directa la subiect. 57. 75. 58.. 28. 34. părerile despre viaţă ale subiectului. Itemii sunt în proporţie de 21%: 2. 35.etc. 4. 29. 48. 23. transformându-se într-un test clinic. 19. autoapreciere. Diferenţa dintre experimentul asociativverbal şi testul de completare se referă la nivelul de regresie. 46. 63. 54. Itemii reprezintă 7% din total şi sunt: 7. 64. 24. agresiv şi „0” = răspunsuri fără încărcătură afectivă şi personală..  Structura tematică: sunt 7 structuri tematice: 1.. 72. 52. P – se referă la conţinuturile legate de Ego . 38. sub denumirea de Test de completare asociativ-verbal. 11. 26. 47. 16. răspunsuri pozitive. 6.. 49. 59. 53.. 21. 40. 65.imagine de sine. 76. la familia de origine. F – familia posibilă virtuală / actuală a subiectului. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 18. T – trecutul subiectului în general. 43. afecte negative. 71. 32. 6. 4. 74. 30. 78. G – generalităţi. 12. 25. 80.”. 2. Toate aceste întrebări vor fi analizate şi din prisma afectivităţii. Teste de completare – Testul Rotter Dezvoltarea experimentului asociativ-verbal (principiu de tip paradigmatic) a dus la construirea testelor de completare. 66. N – lucruri legate de patologie. 15.8. 10. 5. 73. 31. 20... 3. 8. 61. 70. 56.. 79.. M – modul în care e reprezentată în proiecţie alteritatea (ceilalţi). Rotter este primul care realizează un asemenea test în SUA. 60.. 45. 37 . 33. 5. 17. 22. 50. Întrebările pentru această structură tematică reprezintă 52% din total şi sunt: 1. 36. „-” = depresiv. „Nervii mei. Se folosesc 80 de începuturi de frază ca. 51. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 27. Testul lui Rotter a fost dezvoltat. 77. regresia posibilă în aceste teste fiind de nivel sintagmatic. Itemii reprezintă 12% şi sunt: 3.

37.. Întorcându-mă acasă.. Când sunt sincer cu mine.. 54. 50.. P).. care se transformă în procente (de ex.. Ceilalţi.. 74. 4+.. 23.. 44. 31... 8. Adevărul este că. 5-.. 26. Cei mai mulţi oameni.. Cea mai mare neplăcere a mea.. Pe străzi. 80.  D – dacă în răspunsurile subiectului găsim elemente clar ilogice.. Aş vrea să ştiu..... 79. Prietenii mei. 76..: pentru P 1-. Clipa cea mai fericită. Eu. Totdeauna eu. 18. 15+...  Se analizează fiecare categorie tematică. 41. 67.. 35. 27. Mă tem că. 16.. 62.. Ceea ce mă supără este... 15. Câteodată.. La locul meu de muncă..... Sănătatea mea.. Niciodată eu. 52.... Fără îndoială că...... Copiii. Îmi place... 39.. 38 . 32... Să mergi. Sentimentele...... N-am izbutit să. Oboseala mea. La şcoală.. Sunt foarte. Pe mine mă frământă. 64. Voinţa mea. 13... Trecutul meu. 2. Am nevoie.. Soţul meu . „0” 5%). 53... Despărţirile.. Eu am încredere.. Când eram mic.. 55.... Eu mă simt bine când.... 40.. 10. 65..Răspunsurile se mai codifică după două categorii:  E – răspunsuri direct erotice. 12. 43.... 77. Să fii. Profesiunea mea.. 19.. Viaţa mea.. 78. Visele mele.. Singura mea plictiseală... rezultând trei sume. stereotipii vădite în reacţia de răspuns. 72....... 2 răspunsuri cu „0”... 17. Când sunt singur. Cea mai mare groază a mea este. Se procedează întocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.... Eu nu pot să ... Când adorm.... 4. 23 răspunsuri cu „-”. În orice caz.. Eu cred că. 59... În inima mea. 63. 47..... 6+.).. 29.. Testul ROTTER – completare de fraze 1. 20. Bucuriile mele.. 7. Nervii mei.. 66. 9.... Când muncesc.. 46.. Ştie toată lumea că.. 69. 3. 42.. Copilăria mea. 51. Mi-e greu să. 36. 61. 56.. 21.. Eu respect mai mult. 33. 6.. 57. De mult. 73.. Îmi pare rău când. Cei din jurul meu.. Rezultă cele trei procente: „+” 56%. Cititul. Nicăieri eu. 30.. 45.. 68.. Mi se pare că.. Mama.. Noaptea. 75.: pentru P: 16 răspunsuri cu „+”.. Împreună....... Când vreau. 25. 70.. Viitorul.. 48... 38. 11. 60. numărul itemilor cu aceeaşi valoare afectivă... 9+.. 49. 28. 14. 5.... Eu detest. În fiecare zi.. 34. „” 39%. 24... Eu doresc...... 71. 58... Se însumează în cadrul fiecărui grup tematic de itemi (ex. Adeseori eu.... se judecă dacă este încărcată afectiv pozitiv. etc. Am reuşit să.. Căsătoria. Eu gândesc.. Să trăieşti. Tatăl meu. 22. Cel mai bun prieten al meu.. Îmi amintesc.. Cel mai bine este. negativ sau neutru şi se calculează proporţia lor ( de ex.. Din când în când...... Familia mea.

metode psihologice folosite în evaluarea subiecţilor. integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu). 2. testul Rorschach.A. 6. Motivaţiile (sunt 20 de trebuinţe grupate în 9 tipuri): 1. trebuinţa de a evita inferioritatea. de data aceasta analiza fiind făcută în manieră freudiană. există trei variabile fundamentale ale personalităţii: motivaţiile. cu care îşi începe terapia analitică. trebuinţa sexuală ( trebuinţa de exprimare. trebuinţa de a evita blamul. în declanşarea comportamentului. Factorii interni sunt instanţe psihice care intervin. de a se apăra şi de a reacţiona. narcisismul. testul Rosenzweig.T. trebuinţa de ordine. trebuinţa de afiliere şi trebuinţa de respingere. foloseşte metoda discuţiilor libere. Forma definitivă a testului apare în 1943. idealul de împlinire proprie. Prima formă a T. teste privind nivelul de aspiraţii. trebuinţa de dominare. trebuinţa de senzaţii. dar îşi termină psihanaliza cu Alexander în SUA.A. în care sunt incluse trebuinţa de a domina mediul. trebuinţa de supunere. trebuinţa de a evita suferinţa. Testul lui poartă amprenta acestei duble formări. Iniţial.9. 3. trebuinţa de agresiune. 8. probe. Conform teoriei asupra personalităţii a lui Murray. Unele trebuinţe sunt conjuncte. chestionare de personalitate. Este unul din cei mai extensivi cercetători în ceea ce priveşte cantitatea de teste. altele complementare sau chiar opuse. Murray a lucrat la această probă împreună cu Morgan. iar în 1938 Murray integrează toate rezultatele!cercetărilor sale între teorie asupra personalităţii. de aici rezultând dinamica lor. alături de trebuinţe. factorii interni şi anumite trăsături generale. Ajunge la concluzia că elementul motivaţional pare să fie elementul cheie pentru personalitatea umană.T. acesta din urmă renunţând ulterior la cercetări. 2. teste de valori. 4. asociaţiile libere. Aceste trebuinţe sunt prez e nte la toţi oa m enii da r nu sunt puse în valoare în egală măsură. făcând apoi sinteze interpretative pentru fiecare subiect. trebuinţa de joc). în lucrarea intitulată „Explorări ale personalităţii”. prima conexiune cu psihanaliza o face prin Jung. 39 . trebuinţa de a fi în siguranţa / de a se proteja. Autorul este medic şi biochimist. 7. trebuinţa de umilire. Ei sunt: 1. 5. de înţelegere intelectuală.) Principiile explicative ale variantei clasice elaborată de Murray Din punct de vedere istoric există o serie de precedente ale acestei probe proiective. Testul tematic de apercepţie (T. 9. autobiografia.-ului este publicată în 1935. trebuinţa de realizare / reuşită 3.

reproduceri după gravuri. obiectivitate în percepţia altora. 13B. tablouri.-ul este realizat pe baza concepţiei freudiene asupra mecanismelor de apărare. dominarea sentimentelor şi imaginilor (intracepţie) sau a faptelor (extracepţie).A. 40 . 11. 6BM. Administrarea După Murray. Fiecare planşă are o codificare: B (se aplică doar băieţilor). iar T. 7BM. tendinţa spre proiecţie vs. În urma datelor recoltate reuşeşte să-şi elaboreze această teorie destul de „neortodoxă”:. investirea libidoului fie în viaţa practică (exocatexia) fie în viaţa internă (endocatexia). conjuncţia / disjuncţia dintre acţiune şi gândire. altele fotografii. 4. care valorizează proiecţia imaginii ideale a subiectului despre sine şi 3 planşe prezintă peisaje şi personaje mai mult fantastice. 11. Unele sunt desene. În varianta psihanalitică testul se administrează o singură dată şi analiza se face în sistemul conţinut manifest – conţinut latent. Trăsăturile generale / stările interioare şi emoţiile trăite de subiect: 1. Supraeul în conflict (crize de conştiinţa. în cele două etape sunt prezentate câte 10 imagini. 3BM. de diferite vârste. 7 planşe prezintă 2 persoane de acelaşi sex. capacitatea de a persista în efort / persistenţa efortului. GF (se aplică doar fetelor şi femeilor). 10. 12 planşe prezintă o fiinţă umană singură. creativitatea.T.A. 2.T. respectiv. iar imaginile aşa cum sunt ele construite sunt: unele care se prezintă tuturor subiecţilor. În total sunt 31 de planşe. 6. 4. o singură planşă prezintă 3 persoane. angoasa (considerată ca stare fundamentală0. altele copiilor. 13MF. emotivitatea. stagnare. 10. capacitatea de a acţiona din impuls sau în urma deliberării. intensitatea efortului. altele doar adulţilor. 7. 5. 9GF. stări depresive). altele numai adulţilor bărbaţi/ femei. atribuie impulsurile care îl tulbură unui element din exterior (pe unul din personajele planşei-stimul). altele copiilor băieţi / fete. 3. BM (se aplică doar băieţilor şi bărbaţilor). 2. 6GF. 7GF. 5. o planşă prezintă mai mulţi bărbaţi. T. G (se aplică doar fetelor).-ul se administrează de două ori. schimbare vs. 8Bm. 9.4. 8. 16. Acestea sunt aplicate unui subiect indiferent de sexul şi vârsta sa. Construieşte deci testul pentru a evalua temerile. fără repere în psihologia momentului istoric respectiv. 19. Murray susţine că persoana proiectează. o planşă este complet albă (16). sentimente de culpabilitate. gândurile şi sentimentele subiectului. 4 planşe prezintă două persoane de sexe diferite. Sunt reţinute de Shentoub planşele: 1.

2.  personajul care joacă rolul central în desfăşurarea acţiunii dramatice. Interpretarea se face în termenii stării interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta cu celelalte personaje. Motivaţia. care sunt sursa comportamentului manifest.  eroul poate fi persona u j l ca r e sea m ăn ă cel ma i mult ca vâ r stă. de la figuri paternale sau nu. Fiecare din aceşti eroi paraleli reprezintă tendinţele neacceptate. personajul cel mai nuanţat din punct de vedere psihologic. repetitivităţii şi al importanţei sale în mersul povestirii. pericol fizic. Se notează care tipuri de „presiuni” sunt favorabile / defavorabile eroului şi dacă provin de la persoane de acelaşi sex sau de sex diferit. Următoarea sarcină a examinatorului este detalierea acţiunilor. lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie. protecţie. figură (paternală / pe poziţie de egalitate). Se face o ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările făcute. conflictuale.Analiza: Se urmăreşte ca pe baza planşelor să se construiască istorioare care să prezinte situaţia existenta şi deznodământul. dominanţă. Oda tă determina te. eroul e unul din personajele prezente în imagine. Uneori e posibilă „spargerea” eroului în mai mulţi eroi. 41 . Sunt mai rare situaţiile în care planşa să fie corelată cu un personaj care nu e prezent. E vorba de trebuinţe profunde. Există şi situaţia eroilor multipli. Criteriile de identificare a eroului sunt:  persoana de care subiectul e cel mai interesat (în descrierea fizică şi psihică). agresivitate. caracter cu subiectul. respingerea eroului. Forţele anturajului care exercită influenţe asupra eroului – „presiunile externe” Se pot determina plecându-se de la acţiunile şi emoţiile altor personaje din povestire. O simplă descriere a planşelor înseamnă că subiectul fuge de sarcină. Analiza conţinuturilor se face după 5 aspecte: 1. latente. În astfel de situaţii. ele se cotea z ă pe o sca lă de la 1 la 5 în funcţie de următoarele tipuri de motivaţii: afiliaţie. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există un conflict interior. duratei. Se identifică persoana care este obiectul acţiunii după sex. sex. De fiecare dată când apare o astfel de variabilă. factorii interni şi trăsăturile generale ale eroului. De obicei. examinatorul trebuie să insiste ca subiectul să creeze o povestire fără însă să dea exemplu de povestiri şi fără să sugereze anumite elemente. slab integrate în psihologia eroului. Prima sarcină a examinatorului este să găsească printre personaje eroul cu care se identifică subiectul. Murray o cotează pe o scală de la 1 la 5 din punct de vedere al: intensităţii. Acţiunile exprimă motivaţiile eroului.

se acelaşi sex şi de sexe diferite. Analiza temei Tema e constituită de o anumită unitate dramatică a povestirii respective. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu figurile paternale. Shentoub vorbeşte de diferenţierea între fantezia impusă şi conştientă şi fantezia inconştientă spontană (acele fantasme caracteristice 42 . Fiecare povestire ar trebui să aibă o temă. 5. dar sunt povestiri care au mai multe teme. precum şi stilul acestei continuări: coordonat / necoordonat. derulare şi sfârşit). Varianta psihanalitică a T.-ului apare exprimată într-un articol din 1982. Shentoub Viziunea lui Shentoub asupra interpretării T. Ipoteza esenţială este aceea că modalitatea de elaborare şi construire a povestirilor trimite la mecanismele de apărare ale subiectului. Aceste teme informează despre problemele subiectului. impulsiv / controlat. Derularea povestirii şi deznodământul Se notează pentru fiecare planşă:  cum reacţionează eroul la anturaj (cum se comportă în situaţie).  care este natura acestui sfârşit (favorabilă pentru erou.  povestirile pot fi raportate la amintiri. ceea ce înseamnă că subiectul nu reuşeşte să găsească un sens posibil.-ului elaborată de V. iar indicatorii lui Murray sunt:  povestirile trebuie privite şi decodificate ca reprezentând un aspect al situaţiei de viaţă prezente.3. 4. triumful. prin acţiunea anturajului. lucrurile se aranjează de la sine). trecute sau viitoare a subiectului. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu personaje de aceeaşi vârstă. prin bogăţia psihologică). Interesele şi sentimentele Se analizează interrelaţiile eroului cu celelalte personaje (izolat. abandonul. conformă cu expectaţiile.T. energic / moale. disimularea. Se face o analiză a temelor mai frecvente. Se analizează felul în care eroul face să progreseze acţiunea. tendinţe elementare inconştiente sau fantasme infantile. reprezintă un compromis parţial / total sau este vorba de o absenţă a finalului. suplu / rigid.  cum se produce sfârşitul (prin acţiune voluntară a eroului. a celor excepţionale (prin intensitate. urmărindu-se verbele care exprimă conduita: agitaţia.  nu e de aşteptat ca proiecţia să fie directă şi veritabilă în toate povestirile. Se realizează şi o analiză de tip formal unde accentul se pune pe aspecte precum integritatea povestirii (dacă are început. nici măcar printr-un miracol). stabil / instabil. elemente inhibate despre care subiectul îşi imaginează că le-ar fi putut face. prin unicitate. În final se realizează o interpretare ca sinteză. În 30% din povestiri ne putem aştepta să găsim elemente impersonale. cu iniţiativă / inert. sentimente şi dorinţe actuale.A.T.A.

Aceşti parametri pot fi asimilaţi unei situaţii de conflict între imperativele conştiente şi imperativele inconştiente.T. Când imaginea de sine este perturbată. 1 Un copil care priveşte o vioară aşezată în faţa lui. Momentul în care fantezia inconştientă izbucneşte în fantezia conştientă indusă de percepţia planşei poate fi observată în funcţie de depărtarea dintre tema banală a planşei date şi povestirea subiectului (perturbările în structura povestirii). Triunghiul oedipian (mamă. instrucţiunile care îl împing la fantezia impusă şi examinatorul. o femeie care stă sprijinită de un arbore. 3BM 43 . Sunt trei parametri implicaţi în acest proces: materialul testului. fiică). Conflictul se poate petrece legat de dificultatea / imposibilitatea de a utiliza acest obiect „aici şi acum”. Conţinut manifest Conţinut latent Imaginea unui copil imatur funcţional faţa de un obiect al vârstei adulte. Shentoub porneşte de la definirea procesului care are loc în T. În majoritatea cazurilor se observă o corespondenţă între conţinutul latent al materialului şi cel al povestirii subiectului. sexul şi vârsta sunt destul de ambigue. psihanaliza relaţiilor de obiect) trebuie să fie bine stabilită pentru ca subiectul să poată proiecta asupra imaginii. false perceperi. tată. prin care subiectul îşi exprimă incapacitatea sau o poziţie defensivă de tip megamaniacal în care subiectul se simte atotputernic. Fantezia impusă şi conştientă permite să se ajungă la fantezia inconştientă. reprezentat obiectiv în planşe prin dispunerea personajelor în două planuri.A. iar în planul apropiat o tânără care ţine în mână nişte cărţi Un individ căzut la picioarele unei bănci. bizarerii în perceperea personajelor. ca fiind un ansamblu de mecanisme care se angajează în această situaţie singulară în care subiectului i se cere să perceapă o imagine şi pe baza ei să construiască o istorioară. vor apărea în povestiri instrumente sparte.T. Conţinuturile manifeste şi latente ale planşelor T.A. Relaţia dintre subiect şi obiect (v. Evaluarea trebuie să ţină cont de această variaţie între ceea ce exprimă planşa şi nivelul la care se află subiectul. în planul din spate un bărbat cu un cal. 2 Scenă de câmp. Atunci când există o depărtare între aceste două conţinuturi.pentru subiect care transpar şi în vise şi în simptomatologia psihopatologică). ea poate fi interpretată în termenii dificultăţii sau chiar ai imposibilităţii subiectului de a se situa la nivelul conflictual cel mai evoluat şi ne indică un nivel de fixaţie inferior acestui registru evoluat. Poate apărea o poziţie depresivă. Analiza povestirilor implică confruntarea problematicii conţinutului latent. Conflictul se poate petrece în legătură cu poziţia tinerei faţă de cuplu. Trimite la poziţia defensivă prin traducerea ei în planul corporalităţii.

Un bărbat care este culcat. care manifestă ca poli: agresivitate vs. împinge spre regresie şi activează obsesii de tip fobic. 16 Planşă albă 44 . O situaţie de rivalitate feminină. O relaţie de tip heterosexual într-un context de dorinţă erotică şi de apărare faţă de această dorinţă. O relaţie mamă-fiu într-un context de neplăcere. 7BM 7GF 8BM 9GF 10 11 13MF 13B 19 O casă sub zăpadă sau o navă în valuri. Conflictul se poate organiza în jurul acestei rivalităţi. O femeie culcată şi un bărbat în picioare cu braţul în dreptul obrazului. O imagine feminină maternală care este intruzivă (dominanţa maternală). Poate purta urmele transferului. O tânără în spatele unui arbore care are nişte obiecte în mână şi priveşte la o ală femeie care aleargă. cu contraste şi un cap de şarpe. Un bătrân întors către un tânăr care are o grimasă. tandreţe. 6BM 6GF O tânără în primul plan se întoarce spre un bărbat aplecat deasupra ei. O relaţie de cuplu manifest conflictuală. Un cuplu în care personajele se ţin strâns îmbrăţişate. acest conflict este obiectivat în planşă prin poziţia şi planurile diferite de dispunere a eroilor. Vârsta şi sexul sunt necunoscute. Problematica pregenitală sau poate chiar un nivel ceva mai arhaic Este legat de agresivitate şi sexualitate. doi bărbaţi sunt aplecaţi asupra lui. un adolescent într-un context de poziţie contrastantă cu această scenă. Conflictul trimite la capacitatea de a fi singur. de nefericire. apar chiar elemente de rivalitate. Conflictul se poate organiza în jurul interdicţiei oedipiene a apropierii. Un băiat aşezat pe pragul unei cabane. Conflictul se leagă de identificarea cu mama. Scenă de agresivitate deschisă. cu trimitere chiar la precaritatea refugiului matern. Trimite la modelul în care subiectul îşi structurează obiectele sale privilegiate şi la relaţiile pe care le are cu aceste obiecte. Peisaj relativ haotic.4 5 O femeie care se apropie de un bărbat. vârsta celor două femei e apropiată şi ele seamănă una cu cealaltă Trimite la expresia erotică la nivelul cuplului. personajele au aceeaşi vârstă. ce pare că se întoarce dinspre ea. În planul din spate o scenă cu un băiat. Relaţia mamă-fiică. se apleacă asupra unei fetiţe căreia îi atârnă în mână o păpuşă. Un bărbat în prim plan care are un aer îngrijorat şi o femeie în vârstă care priveşte lateral. O femeie cu vârsta incertă. cu mâna pe mânerul unei uşi priveşte într-o cameră. contextul este de reticenţă a fiului faţă de tată şi e exprimat în planşă prin absenţa corpului – conflictul e în plan ideativ. O femeie care are în mână o carte. contextul este de reticenţă din partea fetiţei. Relaţia tată-fiu. Conflictul se poate organiza în jurul legării agresivităţii de acest băiat. accentul punându-se pe imaturitatea funcţională a băiatului. Reactivează o problemă de nivel pregenital (obiect bun sau obiect rău).

6) p – paranoia. Factori: 7) d – depresie 8) m – manie. Autorul testului. în fiecare serie având 8 fotografii. şi anume: alegerea în iubire. Factori: 1) h – homosexual. Vectori P (paroxismal) labilitatea sau rigiditatea cenzurilor afective. 2. 2) s – sadism. masochistă (cazi de la etaj sau te laşi călcat de tren). 4) hy – isterie. Factori: 3) e – epilepsie. alegerea profesiei. Testul pulsiunilor (Szondi) Este o probă care se bazează pe reacţia afectivă a subiecţilor în faţa unor fotografii. Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud.10. Vectori S (sexual) – trebuinţa erotică şi agresivă. 3) Vectorul Eului (Sch) – Schizofrenie. Testul Szondi măsoară de fapt chiar intensitatea şi modul în care tind să se exprime aceste pulsiuni. 45 . Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprimă la nivel psihologic printr-o serie de trebuinţe sau pulsiuni. Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin aşa-numitul inconştient familial care conţine o serie de gene ce caracterizează un arbore genealogic sau spiţa unei familii. Leopold Szondi. Structura fotografiilor este următoarea: 1. toxicomani). Szondi a încercat să introducă noţiunea de destin în cadrul ştiinţelor umane şi medicale afirmând că destinul unei persoane reprezintă de fapt o serie de alegeri personale pe care acea persoană le face în principalele sectoare ale vieţii. Cunoscând care este la om intensitatea şi modul de manifestare a acestor pulsiuni putem deduce nu numai anumite trăsături de personalitate ale subiectului ci şi la ce alegeri este predispus acel individ. orală-lentă (alcoolici. şi anume “teoria pulsională a destinului”. a prietenilor şi chiar alegerea bolii sau a morţii . conştientizare). a elaborat acest test pentru a avea o dovadă empirică experimentală a teoriei pe care el a elaborat-o în psihiatrie. forţa Eului – control (mecanism de apărare. Setul de 48 de fotografii este structurat în 6 serii echivalente. Factori: 5) k – catatonie. 4) Vectorul de contact – stabilitatea şi satisfacerea relaţiilor obiectuale.forma de sinucidere pe care o alege subiectul – sinucidere sadică (venosecţie). Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici. Materialul testului Testul conţine 48 de fotografii reprezentând o serie de 8 boli mintale alese în aşa fel încât să corespundă fiecare unei anumite trebuinţe pe care o măsoară testul.

Aceste alegeri din tabel sunt folosite pentru a elabora aşa-numitul “profil pulsional al subiectului”. Aceste trebuinţe sunt: Vectorul S (sexual): 1. Cu cât oamenii aleg în test mai des această poză. Să presupunem că el alege un paranoic (p) şi un depresiv (d). Apoi subiectului i se cere să a e la g ă 2 persoane ca r e-i displac cel mai mult (antipatice). Să presupunem că a respins un homosexual (h) şi un maniac (m). Din cele 4 fotografii rămase i se cere să mai aleagă înca 2 persoane antipatice (notate în A2). nevoia de a te impune. de a te manifesta într-un mod masculin. infantile).Aplicarea şi instructajul Instructajul preliminar este următorul: “o să-ţi arăt nişte persoane şi o să te rog să-mi spui persoanele care-ţi plac şi cele care nu-ţi plac dintre ele”. s = sadism – se referă la latura activă a personalităţii. de a domina. Această trebuinţă declanşează comportamentele de agresiune – în scop ofensiv/ 46 . h = homosexualitate – se referă la nevoia de erotism. Dacă subiectul a înţeles i se pun pe ma să primele 8 fotogra fii din seria I şi este întrebat: “care sunt 2 persoane care-ţi plac cel mai mult?” sau “alege 2 persoane care-ţi plac cel mai mult”. Profilul de faţadă (VGP) Vectori Factori S (sexual) h s P (paroxismal) e hy Sch (Eului) k p C (de contact) d m X X X X X X X X X X X X 1/3 X X X X X X X X X X X + 3/0 -! 1/4 0 1/1 0/2 1/2 0 1/0 + 3/0 Obţinem 8 intervale ce corespund câte unei trebuinţe sau pulsiuni măsurate de test. mai frustrată (aceste fotografii sunt foarte feminizate. Vectorul S (sexual): 2. cu atât această trebuinţă este mai intensă. După ce subiectul a fă cut a ceste a legeri i se prez intă a 2-a serie de fotografii şi următoarele până se completează tabelul. Să presupunem că subiectul alege un sadic (s) şi un epileptic (e). la nevoia de a fi activ în relaţia cu celălalt. de mângâiere. de senzualitate.

Ex: obiectele de machiaj. de cucerire – de a te impune în cadrul grupului. În lumea animalelor trebuinţa e regasită în comportamentele de curtare. instincte. Vectorul P (paroxismal): 4. Vectorul Sch (Eului): 5. Vectorul P (paroxismal): 3. În lumea animală aceste trebuinţe declanşează nevoia de căutare de parteneri ca şi comportamentele de păstrare a acestora. cu atât manifestă un comportament mai teatral. Societatea acceptă sau codifică comportamentele de acest gen. Practic. au nevoie de audienţă. care adoptă o tactică regresivă în sfera dorinţelor şi emoţiilor ei. cu atât nevoia de activism. Vectorul C (de contact): 8. d = depresie – se referă la nevoia de investiţii afective (de a investi emoţional) şi de a căuta relaţii afective. ostilitatea. Cu cât o persoana alege mai multe poze. trăiri şi să le verbalizeze. m = manie – se referă la dorinţa de suport af ectiv. este o persoană mai inhibată emoţional. O persoană care alege multe fotografii de catatonici. o privire patrunzătoare. dominare este mai intensă. p = paranoia – se referă la trebuinţa de a-ţi recunoaşte. în cazul în care sunt aleşi ca simpatici. Cu cât oamenii aleg mai multe poze s. de a-ţi afişa într-un mod cât mai exhibiţionist. e = epilepsie – se referă la tendinţa. persoanele cu această trebuinţă crescută sunt teatrale. Oamenii care aleg multe fotografii cu paranoici sunt oamenii mai afectivi rezonează mai emotional la mediu şi la propriile gânduri şi. Fotografiile de sadici sunt nişte personaje foarte virile. în special ca antipatice. provocator propriile emoţii. Vectorul C (de contact): 7. trebuinţa de a-ţi controla furia. este vorba de persoane care au nevoia de a-şi delimita propriile dorinţe. de a te a t aş a emoţiona l şi de a obţine plă c ere şi sigura n ţă din contactele cu ceilalţi. etc. Oamenii care aleg multe fotografii de maniacali au frustrată această nevoie de ataşament sau apartenenţă şi au de fapt o nevoie intensă de independenţă emoţională (reprezintă nişte structuri orale – în sensul psihanalitic al termenului). La om această trebuinţă este nuanţată cultural. modul în care reacţionează oa menii la fotogra fiile cu epileptici ne a ra tă câ t de bine sa u câ t de strict îşi cenzurează ostilitatea. Vectorul Sch (Eului): 6. Datele din tabelul de mai înainte sunt trecute în profil în următoarea formă: toate alegerile din coloana S (simpatice) se trec dea s upra liniei 47 . de a-ţi conştientiza propriile instincte şi de a vibra emoţional la aceste dorinţe. hy = isterie – se referă şi la nevoia de a te da în spectacol. k = catatonie (o forma de schizofrenie) – se referă la nevoia indivizilor de a-şi inhiba sau reprima instinctele pentru a se adapta constrângerilor realităţii. cât de rigide sunt cenzurile etice. fruntea teşită. astfel încât aspectul corporal să devină atractiv.defensiv.

Reguli de scorare/verificare referitoare la aceste alegeri. 5/0. Semnul + ne arată că subiectul îşi acceptă sau îşi recunoaşte acea trebuinţă în forma ei naturală (neschimbată). masochist. în loc să fie activă tinde să fie pasivă. 1/3. adică îşi cenzurează. 3/1. îşi inhibă impulsurile agresive pe care le îndreaptă către propria persoană (0/2. 2. 1/5).“ s ă o la s să se exprime în forma ei naturală sau sub o altă formă?”. Codul “-“ – se acordă “-“ când pe o anumită trebuinţă ai cel putin 2 alegeri antipatice. având semnul m+ înseamnă că îşi acceptă şi nevoia de ataşament şi de suport afectiv. trei semne (!!!). Reacţiile “±” ne arată că subiectul este nehotărât. îşi îndreaptă agresivitatea spre sine. Codul “+” – se acordă “+” atunci când pe o anumită trebuinţă avem cel puţin 2 alegeri simpatici dar maximum una antipatică sau nici una (2/0. indecis vizavi de acea trebuinţă – “să o ac cept sa u să o reprim. Reacţia “-“ înseamnă că subiectul îşi neagă sau îşi respinge acea trebuinţă în forma ei naturală. Ex: un subiect are “h±” – “să-mi accept impulsurile erotice. 1. Pentru a putea fi interpretate aceste semne e nevoie de 4 scoruri/coduri. Apar frecvent la adolescenţi: îşi reprimă această energie pe care nu ştiu cum să o 48 .orizontale. 1/2. se interpretează astfel: “să-mi controlez furia sau să o la s să se acumulez e ?” . 0/6. 4/0. Ex: acest subiect care a dat reacţia h+ înseamna că îşi acceptă nevoia de senzualitate şi tandreţe şi. să o neg?: ” . 1/4. 5/1). În exemplul nostru nu avem reacţie ambientală. 3/0. de altfel. toate alegerile din coloana A (antipatice) se trec sub linia orizontală. fiecare cod fiind valabil pentru una din trebuinţe în funcţie de alegerile subiectului. Semnul “±” sau reacţia ambientală – se acordă “±” dacă pe o anumită trebuinţă avem cel putin 2 alegeri simpatice şi cel puţin 2 alegeri antipatice. 0/4. Acea trebuinţă încearcă să se exprime în comportament la modul natural. dar cel mult una simpatică sau nici una. simt nevoia să-şi exprime afecţiunea vizavi de ceilalţi şi tind să fie sociabili. Pentru 4 alegeri se pune un semn (!). 6/0. 0/5. Exemplu: dacă o persoană ar avea la trebuinţa “e” o reacţie “±”. pertru 5 două (!!) şi pentru 6 alegeri. Aceste persoane sunt mai communicative. 3. 0/3. senzuale sau să le resping?”. O persoană care are h+! este o persoană a cărei trebuinţa de senzualitate este frustrată. Dacă avem mai mult de 3 alegeri cu “-“ pe o trebuinţă se pune semnul exclamării (s-!). Astfel de persoa n e oscilează frecvent între sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate. dominantă/obedientă. Ex: o persoană care îşi respinge trebuinţa “s” se manifestă invers de semnificaţia generală a trebuinţei. adoptă un comportament contrar. Când avem mai mult de 3 alegeri simpatici atunci acea trebuinţă se consideră frustrată şi se pune un semn de excla m ar e lâ n gă semnul + (+!). 2/1. 4/1. Ex: h şi m sunt notate cu +.

Pentru a face acest lucru. la epileptici. la o femeie: “să accept identitatea sexuală sau să o resping?” (2/2. prin diverse simptome şi altele prin comportamente antisociale. te-ai certat). poate apărea în una din următoarele situaţii: când ai avut o ieşire de nervi (ai strigat la cineva. Interpretarea unui profil de test ţine cont nu numai de semnificaţia fiecărei trebuinţe luată separat ci şi de combinaţii între aceste trebuinţe. De aceea. actuală a schemei instinctelor ei. (1/1. 4/2. Reacţia 0 sau reacţia nulă – se acordă semnul “0” dacă la o anumită trebuinţă ai maximum o alegere simpatică şi maximum o alegere antipatică. o ecz emă care-ţi apare peste noapte. indiferent de sexul ei biologic. tehnica este foarte des folosită în psihologia judiciară. Testul este valabil şi pe persoane normale. 3/2. 4. deoarece trebuie să combini trebuinţele. o migrenă puternică . Ex: un subiect are reacţia “m0” – îşi descarcă mai des decât ceilalţi prin aşa-numitele comportamente orale această trebuinţă (la femei: dulciurile. O rea c ţie “ 0 ”nu se spune cum s-a descărcat: în mod natural sau printr-un simptom. 3/3). Tehnica este folosită cel mai des în clinică pentru a evidenţia la care sunt şansele unui comportament disfuncţional sau dezadaptativ al pa cientului. la adult: nu ştie cum să gestioneze aceste impulsuri. 2/4. se autodevalorizează. adoptă un rol pasiv şi obedient. vorbitul excesiv. Cele 8 trebuinţe fac parte din bagajul genetic al omului. la modul nevrotic – poate semnala o criză de a stm. nu putem să tragem concluzii generale după o singură aplicare. 49 . deoarece depresivul are o gândire autodistructivă. O astfel de combinaţie apare şi în depresie. pentru că detectează foarte rapid atât potenţialul agresiv cât şi labilitatea cenzurilor educative (etice şi morale) ale subiectului. 0/0. la bărbaţi: alcoolul. Reacţiile “0” ne arată că trebuinţa respectivă este descărcată printr-un anumit comportament sau simptom. Indivizii “m0” sunt mai imaturi. ingestia de droguri). 0/1) Ex: “e0”. La trebuinţa “d” avem o reacţie “0”. Ex: h+! s-! h+! – are o puternică nevoie de senzualitate şi tandreţe. în ce sferă instinctuală. Nu este un test simplu. Aplica rea o singură da tă a testului unei persoa ne ne oferă numa i o imagine parţială. testul trebuie aplicat de mai multe ori (6-10 ori) aceleiaşi persoane la interval de o zi. “ am o mare nevoie de senzualitate şi tandreţe dar de pe o poziţie masochistă”. după o criză. precum şi pentru a vedea care sunt frustră rile lui ma jore. 2/3.gestioneze. Comportamentele diferă prin intensitate şi modul de satisfacere a trebuinţelor. 1/0. s-! – a respins trebuinţa de a fi activ. Orice trebuinţă poate avea o gamă foarte largă de manifestări: unele normale întâlnite în viaţa de zi cu zi. fumatul excesiv. deşi oamenii cu probleme de comportament dau profile mai spectaculoase. O asemenea reacţie indică o structură puternic feminină. la un bărbat aceasta sugerează o identificare feminină şi o frustrare în nevoia de senzualitate şi un caracter masochist. puternic în relaţia cu celălalt. altele nevrotice. În afară de clinică.

elaborare prelungită. nu este un test de inteligenţă. H. Rorschach transferă acest procedeu în cercetarea personalităţii şi nu în cel al sondării imaginaţiei. 5. Este o probă de imaginaţie. Numl total de răspunsuri variază între 20-50. psihoză. patologie sau nivel de instrucţie: Vă voi arăta nişte e de cerneală. 6. 50 . După o prezentare a planşelor (care constituie faza I) se vor trece din nou în revistă – sub forma unei anchete – pentru a se preciza elementele şi partea din planşă care au determinat răspunsul (în faza II). Materialul testului este alcătuit din zece planşe. blocaj asociativ. Timpul de reacţie situat peste un minut indică: 1. Ce ar putea fi acestea? Vă cer să spuneţi tot ceea ce se poate vedea în aceste planşe. 5.11. Planşele se prezintă ordine (de la I la X). necooperare în sarcină şi testare împotriva voinţei. 4. Se calculează timpul mediu al timpilor de reacţie (situează în jurul valorii de 45 de secunde). Dacă numărul total de răspunsuri coboară sub valoarea de 20 este o indicaţie pentru: 1. 2 şi 3 – roşu-negru. blocaj afectiv. 7 – albnegru. Instructajul poate fi adaptat în funcţie de vârstă. tinzând spre valoarea superioară în cazul subiecţilor cu nivel intelectual superior. Orice răsucire se va nota. retard intelectual. Se va nota cu exactitate conţinutul interpretărilor dar şi forma în care se face interpretarea – pauzele. depresie. 2. 1.T/L COMENTARII LOCALIZARE COMPORTAMENT NONVERBAL FACTOR CONŢINUT DETERMINANT BANALITĂŢI ore. modul în care este ţinută sau rotită planşa. bradipsihie (încetinirea forţelor psihice). Testul petelor de cerneală (Testul Rorschach) Autorul testului petelor de cerneală Rorschach este Herman Rorschach. 2. 3. în poziţie orizontală. timpul de răspuns. 3. 4. atitudinile subiectului î impul probei. iar ulimele trei – policrome. Timpul total de aplicare şi anchetă variază de la 30 de minute la două Se calculează numărul total de interpretări – răspunsuri (R) şi media interpretărilor pe fiecare plană. Inforţiile se vor entraliza în foaia de protocol după următoarele strategii: POZIŢIE PLANŞĂ RĂSPUNSURI TIMP T.

fără a se referi la celelalte elemente ale ansamblului (de exemplu planşa IX. de tip obsesional. Prezenţa acestui tip de interpretare-răspuns indică aderarea subiectului la formă şi calitatea raporturilor sale cu realul.  Necombinate – indică gândire sintetică şi slabă capacitate de diferenţiere a părţilor şi ansamblului. doi spiriduşi 51 . primare (de ex.sunt interpretate iniţial unele detalii care sunt apoi puse în relaţie. 2.) sau apărări masive. caracterul banal sau original al interpretării (acolo unde este cazul) Pentru principalele spaţii culturale şi geografice în care este utilizat instrumentul au fost construite tabele indicative ale frecvenţei localizărilor şi răspunsurilor banale. dacă este asociat cu F+ poate indica incoerenţă (nori. vag – are diferite semnificaţii raportat la determinantul asociat. Confabulate – biectul generalizează sau extinde un singur detaliu la întregul ansamblu. liliac). Pot fi: 1. în consecinţă. în întregime.engl. Elemente interpretative. oferind indicaţii despre un segment stabil al identităţii. faţă de reprezenri neacceptate. pictură nonfogurativă. Răspuns global (G sau W . Răspunsul de acest tip indică o condensare operantă a mişcărilor perceptive-proiective şi. Cu ajutorul anchetei. lamelă de microscop . impresionant – este asociat determinanţilor senzoriali şi indică sugestibilitatea subiectului. o femeie purtată de doi bărbaţi). Această situaţie trimite şi spre disfuncţii la nivelul imaginii de sine. determinanţii percepţiei.. Se referă şi adaptarea lalitate prin intermediul funcţiei cognitive. conţinutul interpretării. În situaţia unui număr mic de răspunsuri globale este semnalizată dificulatatea subiectului de a integra şi înţelege obiectul într-o manieră integrală. adaptarea la realitate şi potenţial creativ. fiecare interpretare-răspuns este cotat în funcţie de următoarele elemente: localizarea răspunsurilor. Răspunsurile globale combinate nu corelează cu nivelul de eficienţă intelectuală. dificultatea controlului ideatic..  Combinate (sau elaborate) . Răspunsurile globale pot fi: 1. De exemplu. Când răspunsul de acest tip este de calitate slabă va fi cotat drept: 1. Modelul de aprehensiune.Timpul de reacţie mai scurt de 20 de secunde (începând cu 3 răspunsuri pe minut) este frecvent şi normal la subiei adolescenţi dar poate indica şi: stare hipomaniacală. secundare (de ex. 2. Modelul de aprehensiune cuprinde categoriile următoare: I.) – în situaţia în care planşa este interpretată unitar.

mic (Dd) – se cotează în funcţie de răspunsurile D (după eliminarea acestora. Ddr – care se referă la pă r ţi rare sa u origina l e. mare (D) – se construieşte prin decuparea unui segment din pată şi interpretarea independentă a acestuia. Dacă răspunsul este constituitdin forme proas reprezintă rezultatul unei gândiri ilogice. De exemplu. IV. Dacă numărul de răspunsuri D atinge valoarea de 75% este semnalată o problematică de ordin afectiv sau intelectual. răspunsuri Ddi – interioare. V. 2. Do sunt un semn de oligofrenie (debilii şi imbecilii). Răspuns de detaliu: 1. în masa petei (poate fi o indicaţie pentru angoasă şi control interior deficitar). Contaminate – răspunsul combină două reprezentări parţiale într-un produs absurd. VIII. dublat de forme bune. cu conţinut bogat indică un stil cognitiv analitic şi adaptat sau un comportament de tip obsesional. 52 . conform hărţilor de locaţie). nu este precizată poziţia reciprocă a personajelor). se notea z ăde a s emenea . Orice combinaţie de două sau mai multe D. II. se percepe ansamblul. planşa VI. confuze sau delirante. Răspunsurile Dd pot fi:  Normale: răspunsuri Dde – detaliu de bordură (cu dorinţa de „evadare” din planşă). IX. Numărul mediu de răspunsuri D se situează între 15 şi 20. autiste sunt tipicepentru incoerenţa schizofrenului. Dd poate fi însă şi o zonă mare din planşă interpretată insolit. 3. VI. D.şi doi oameni dansează un nor. Dd numeroase. Cota rea D nu se fa ce în funcţie de mă rimea sa u supra fa ţa pă rţii decupate – se va nota în acest mod şi un fragment mic dar clar ca formă (în timp ce un fragment mare dar slab delimitat va fi notat cu Dd. Acest tip de răspuns apare în planşele III. Acest tip de ră s puns este cel ma i frecvent. dar sărace din punct de vedere al conţinutului indică un nivel cultural modest sau debilitate mintală.  Detaliul oligofren (Do). În general răspunsurile Dd sunt constituite prin decuparea din pată a unui fragment mic sau neobişnuit. Dd (şi în special Dde) frecvente produse în planşele IV. Acest tip de răspuns. indică un stil defensiv rigid prin refugiul în precizie şi minuţiozitate. Dd numeroase. În situa ţ ia în ca r e sunt forme bune tipice pentru artişti. X reprezintă un indice al angoasei. este răspunsul care se referă la un singur aspect sdau fragment acolo unde. Răspunsurile D indică inteligenţă practică. specific obsesionalului. V. Dacă sun forme rele. Indică faptul că subiectul nu a putut separa cele două reprezentări (de exemplu faţă de cosmonaut cu cremă). 2. detaliu mic). Ră spunsul Do va fi: „ochi de pisică ” . partea centrală-sus este percepută ca „un cap de pisică”. statistic. Tăiate („cut off whole”) – când este specificată eliminarea unor zone ale petei.

(formă mai puţin bună) dacă nu corespunde formelor frecvent percepute. culoare. 2. răspunsurile-formă mai puţin bună (proastă) sunt cel mai puţin clar percepute. vitalitate. Perceperea formei. Forma este notată în funcţie de un spaţiu „normal”. 2. Se referă la răunsurile determinate prin aportul engramelor kinestezice. F. Indică activism. Kan (kinestezie animală). În situaţia în care mişcarea este percepută după formă răspunsul K este secundar. Detaliul inter-macular (Dbl) – este rezultatul interpretării lacunelor sau a părţilor inter-maculare (Dbl). kinestezie. DdDbl sau GDbl. Raportul F+ -i F. Subiectul se referă la intervalele albe dintre figuri. tensionată. de flexie – în situaţia în care interpretările se referă la o mişcare de tip centrifug. vitalitate redusă. Răspunsurile K sunt primare dacă forma şi mişcarea obiectului sunt percepute simultan. estompaj. răspunsurile pot fi: 1. F+ (formă bună) dacă corespunde formelor frecvent perceputen populaţia epectivă. Kp (fragment uman văzut în mişcare). Răspunsurile Dbl indică atitudine de opoziţie frecventă la psihopaţi. Semnifică tendinţe astenice. răspunsurile-formă bună sunt şi cele clar percepute. Albul poate fi integrat într-o pa rte a petei şi ră spunsul este cota t relativ la localizarea şi importanţa porţiunii ca DDbl. caracteristici frecvent dublate însă de inhibiţii nevrotice. b.în situa ia ţ în ca e r mişca e ra este de tip centrifug. c. ascensional. 53 . a conturului şi a limitei pune. sens al valorii. Tipuri de kinestezii secundare: a. clarobscur: I. Kinestezie (mişcare) este nota t ă cu K şi reprez i ntă un indice a l productivităţii imaginative. de asemenea. Kob (obiect văzut în mişcare). static constituit al percepţiei formei: 1. II. În funcţie de modalitatea în care este percepută mişcarea. problema raportului dintre spaţiul psihic „interior” şi cel „exterior” şi a capacităţii de diferenţiere dintre real şi imaginar. de extensie .constituie o indicaţie pentru relaţia în care se află subiectul cu realitatea. repliere. Determinanţii percepţiei Cuprind categoriile de formă.

de aceea. ameninţător. Caracterul original sau banal al interpretării Răspunsul original (Orig) reprezintă interpretarea care apare o dată la circa o sută de subiecţi normali. indicând gândire creativă. Răspunsurile pot fi: Animal (A) sau detaliu de animal (Ad). Răspunsul Clob este determinat de partea întunecată a petei şi este o interpretare disforică: „strigoi înfricoşător”. impulsivă. 4. 2. Dacă H este superior lui Hd este un indicator pozitiv. melancolicilor. Estompajul E – sunt răspunsuri cromatice atenuate determinate de nuanţe gri. în timp ce răspunsurile zoomorfe peste 50% trimit la stereotipie. instabilitate afectivă şi.când interpretarea este proă în primul rând datorită formei şi. obiecte etc. Răspunsurile originale pot fi interpretări absolut absurde – proaste (Orig-). geografie (Geogr). „schelet ameninţător” etc. peisaj. Răspunsurile CF indică labilitate. Raportul dintre H şi Hd are valoare diagnostică ridicată. sunt prezente exclusiv în domeniul puseului psihotic. sex. Subiecţii normali cu inteligenţă scăzută. de culoare (de exemplu fluture exotic). Culoare-formă CF – când interpretarea este realizată porind de la culoarea şi continuând cu forma (de exemplu floare. Răspunsurile FC indică afectivitatea adaptabilă şi capacitatea de contact adecvat. imbecililor. abstractizări (Abstr). Conţinutul interpretării Se referă la ce anume a fost văzut de către subiect: Cele mai frecvente sunt formele animale (25-50% din răspunsuri).III. 54 . H fără Hd se remarcă la subiecţii cu un coeficient înalt de inteligenţă sau la schizofreni. Indică descărcarea afectivă directă. Primară C – interpretarea este determinată de culoarea figurilor. Culoare (C) care cuprinde următoarele categorii de răspunsuri: 1. Procentajul sub 35% indică un subiect imaginativ sau cu un raport deficitar cu realitatea. 3. Alte forme în afara celor animale şi umane sunt: anatomie (Anat). foc de artificii). anxioşii şi depresivii. Problematica de tip paranoid. vegetaţie. perseverenţii percep mai mult Hd decât H. împreună cu răspunsul de tip C. Formele umane: formă umană întreagă (H) şi fragment de corp uman (Hd). Formă-culoare FC . fără control (de exemplu sânge sau foc). afectivitate egocentrică. în mod secundar. Clarobscur (Clob) sunt cazuri particulare de estompaj. frecvente în patologie. persecutoriu se va obiectiva printr-un conţinut zoomorf devorator. Răspunsurile Clob sunt o indicaţie a nivelului de angoasă nevrotică şi. în timp ce lipsa totală a lui H este specifică debililor. dar pot fi şi remarcabile – bune (Orig+).

bine structurate nu reacţionează ca ceilalţi. le întâlnim la persoane ambiţioase. căluţi de mare. fie pot dar nu vor să de-a astfel de răspunsuri pentru că le consideră prea uşoare. coarnele unui animal. doi iepuri) Planşa VIII (doi lei) Planşa IX (flăcări. Cei ca r e nu vă d sa u vă d puţine Ban sunt persoane care în situaţii simple. În descrierea/ recunoaşterea unei planşe există elemente banale. flori. Ori de câ te ori un ră spuns sa tisfa ce a cest criteriu se pune scorul Ban după conţinut.Interpretările banale (Ban) semnifică adaptare şi conformism social. care vor să se evidenţieze clar de ceilalţi. dacă răspunsul nu satisface criteriul nu se notează nimic. fie are probleme cognitive. Media răspunsurilor este de 6 Ban. o balerină) Planşa VI (un instrumente muzical. doi raci) 55 . Turnul Eiffel. Sunt reprezentate de acele conţinuturi care sunt percepute extrem de frecvent la o anumită zonă a planşei. o blană de urs) Planşa VII (două fetiţe. două vrăjitoare) Planşa III ( două femei care spală) Planşa IV (un uriaş sau două cizme) Planşa V (un liliac dau un fluture. flori) Planşa X (artificii. Există o listă tip de răspunsuri banale. fie pentru că nu pot să sesizeze evidentul. Planşa I (doi elefanţi.