P. 1
Curs Tehnici-proiective Corina Bogdan

Curs Tehnici-proiective Corina Bogdan

|Views: 3|Likes:
Published by Ancuta Bejenaru
tehnici proiective
tehnici proiective

More info:

Published by: Ancuta Bejenaru on Jun 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/13/2014

pdf

text

original

1

TEHNICI PROIECTIVE ID Lector univ. drd. Corina Bogdan

I) Obiective  generale: familiarizarea studenţilor cu teoriile psihologice privind mecanismele proiecţiei, cunoaşterea principalelor probe proiective şi a cadrelor interpretative specifice;  specifice informaţionale: cunoaşterea teoriilor care permit interpretarea psihologică a diferitelor teste proiective; capacitatea de a diferenţia materialul proiectiv şi rolul său în a reliefa principalele aspecte privind dinamica şi conţinuturile psihismului inconştient;  specifice operaţionale: formarea unor deprinderi de aplicare şi interpretare a unor tehnici proiective. II) Conţinut Tehnici Proiective 1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracterisitici şi clasificare 2. Diverse Perspective ale fenomenului proiecţiei 3. Testul Omului (“Desenează o persoană”) - DAP 4. Testul familiei 5. Testul arborelui 6. Experimentul asociativ-verbal (TAV) 7. Fabulele Düss 8. Teste de completare – Testul Rotter 9. Testul tematic de apercepţie ( T.A.T.) 10. Testul pulsiunilor (Szondi) 11. Tehnica petelor de cerneală. Testul Rorschach Bibliografie selectivă Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1993), Dicţionar de simboluri, vol. 1 (A-D), vol. 2 (EO), vol. 3 (P-Z), Ed. Artemis, Bucureşti Deri, S. (2000), Introducere în testul Szondi, Ed. Paideia, Bucureşti. Dumitraşcu, N. (2005), Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, Ed. Trei, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Laborator de psihologie proiectivă asistat de calculator, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Vadecum în pihologie proiectivă, Ed. Oscar Print, Bucureşti. Koch, K. (2002), Testul Arborelui. Diagnosticul psihologic cu ajutorul testului arborelui., Ed. Profex, Timişoara. Laplanche, P., Pontalis, J.-B. (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucureşti. 2

Minulescu, M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti. Rorschach, H. (2000), Manual de phodiagnostic. Metode şi rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite., Ed. Trei, Bucureşti. Samuels, A., Shorter, B., Plaut, F. (2005), Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, Ed. Humanitas, Bucureşti. Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitică a testului Rorschach. Teorie şi aplicaţie, Ed. Polirom, Iaşi. Jung, C. G., (2004-2007, Opere complete, Ed. Trei, Bucureşti

3

1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracteristici şi clasificare
Proiecţia Noţiunea de proiecţie a fost lansată în Psihologie de Freud în 1894 în lucrarea «Psihonevrozele de apărare». El utilizează proiecţia pentru a explica diferite tulburări psihopatologice ca fobiile sau paranoia din perspectivă psihanalitică, afirmând că proiecţia este «o operaţie prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în altul anumite calităţi, sentimente şi dorinţe chiar obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi». Definiţia proiecţiei: este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul perceptiv prezintă o anumită ambiguitate. Problematica proiecţiei necesită discutarea relaţiilor cu conceptul de transfer, cu cel de identificare şi cu cel de mecanism de apărare. 1. proiecţie-transfer: subiectul arată prin atitudinea sa faptul că asimilează o persoană cu o alta. 2. proiecţie-identificare: subiectul se asimilează altor persoane sau asimilează în sine obiecte externe 3. proiecţia ca mecanism de apărare: în paranoia, în fobie, în gelozia proiectivă care este diferită de gelozia normală sau delirul de gelozie paranoic. Aspecte legate de modul cum se manifestă proiecţia în viaţa noastră: 1. În sfera relaţiile interpersonale – referitor la relaţii de familie, de cuplu, prietenie, medic-pacient sau relaţia profesor-student. Orice întâlnire intersubiectivă cu celălalt, mai ales dacă e încărcată emoţional, activează mecanismul proiecţiei; fenomenul cel mai simplu apare atunci când te îndrăgosteşti - proiectezi asupra celuilalt anumite însuşiri idealizate care formează un fel de halou în jurul persoanei iubite (alegere narcisică a obiectului în funcţie de propriile noastre atribute acordate eronat celuilalt); îl alegem pe celalalt; alegerea depinde de relaţia cu proprii părinţi; Exemplu: un băiat cu mama dominantă va avea ca surogat al mamei o soţie dominatoare după schema copil-părinte. Alt exemplu, medicul este investit cu o aură de vindecător, figura lui căpătând toate calităţile de omnipotenţă care derivă din anxietatea şi sentimentul de neajutorare al pacientului. Tot în relaţiile de cuplu – gelozia – adesea devii gelos pe partener atribuindu-i intenţii infidele atunci când tu însuţi în fondul tău interior ai aceste tendinţe.

4

2. În afară de relaţiile interpersonale, un alt domeniu unde se manifestă proiecţia este alegerea meseriei, a vocaţiei. Oamenii îşi aleg o anumită profesie proiectând asupra ei tendinţe persona e l pe ca r e spera să le fructifice sa u mă c a r să le socializeze în rolul profesional respectiv. Ce meserii îşi aleg cei cu tendinţe agresive dacă nu militari de carieră, criminalişti, măcelari, chirurgi, critici de artă. La profesori apare tendinta de a domina. 3. Boala sau tulburarea mentală: a) Delirul paranoicului. Ideea delirantă constituie o componentă foarte solidă, iraţională, impenetrabilă la argumente şi foarte încărcată afectiv la care subiectul aderă cu toată fiinţa lui; exemplu: mă simt urmărit de securitate (întâmplările reale sunt distorsionate pentru a urmări ideea delirului). b) Fobia. O teamă cu un obiect bine precizat. Exemplu: Micul Hans şi fobia lui faţă de cal şi cocoş; copilul transferă imaginea despre tată asupra animalului. În lucrarea Cazul preşedintelui Schreber, Freud descrie istoria unui pacient paranoid cu tendinţe homosexuale latente (adică nerecunoscute conştient), care se teme să nu fie abuzat de medicul său. Pacientul nu făcea decât să proiecteze asupra medicului e, pe ca r e nu voia sa u nu putea să le propriile dorinţe homosexua l accepte ca fiind ale sale. 4. La nivel macrosocial Proiecţia este unul dintre mecanismele de bază care face posibilă manipularea oamenilor şi transformarea lor în mase de manevre politice oportuniste. a) Fenomenul “tapului ispăşitor” în colectivităţi, grupuri. Atunci când întrun grup lucrurile merg prost, vina este proiectată asupra unei victime sau asupra unui subgrup victimă. Vina este proiectată alteori asupra unui grup rival. Ex. Ţările care se invecinează. b) Proiecţia este responsabilă de formarea miturilor, legendelor, credinţelor. Ex. În mitologie apar fiinţe foarte umanizante, bune sau rele; fenomene de neînţeles, ameninţătoare, sunt umanizate pentru a le putea înţelege; asupra demonilor se proiectează atribute negative, iar asupra zeilor atribute pozitive. Factori ai proiecţiei 1) Intensitatea emoţiilor sau a trebuinţelor Cu cât trăim o emoţie mai puternic, indiferent de natura ei şi cu cât avem o trebuinţă mai frustrată, cu atât proiectăm mai mult, respectiv tindem să subiectivizăm mai mult o situaţie obiectivă; de exemplu: pentru o persoa n ă furioasă lumea devine un loc al urii, iar persoanele cu care intră în contact devin posibili agresori sau victime. O persoană însetată în deşert va proiecta fantasme acvatice pe intinderile de nisip. Un depresiv vede viaţa în negru, un euforic o 5

de obiectivitate. EU-ul reprezintă instanţa care ne reglează comportamentul în funcţie de cerinţele noastre interne şi de realitatea obiectivă. 3. În psihanaliză există regula neutralităţii binevoitoare a psihanalistului în care pacientul este provocat fără ca acesta să ştie dacă este aprobat sau nu. adică vede în celălalt un demon. ambigue. de exemplu: bolile mentale severe – schizofrenia este o tulburare mentală care duce la pierderea simţului realităţii prin distorsionări perceptuale prin iluzie şi halucinaţie şi distorsionări cognitive prin ideile delirante.vede în roz. Caracteristicile tehnicilor proiective: 1. slab. persoana îşi dezvăluie fără să ştie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse. cu atât vom percepe acea situaţie în funcţie de propriile noastre scheme interioare. Astfel. un EU puternic. o figură tăcută. neclară. Tehnicile proiective Atunci când o persoană proiectează imaginile proiecţiilor ei îşi trădează de fapt preocupările. În mod normal. vede orice umbră ca fiind un posibil agresor. restabili un raport obiectiv cu realitatea. 3) Forta si integritatea EU-lui Operaţional. încărcate afectiv şi nu mai poate asigura. Ele se folosesc cam din 1930 şi reprezintă de fapt nişte situaţii (stimuli) mai slab structurate. are o anume capacitate de reflexie. integru. 6 . Subiectului i se arată nişte pete de cerneală şi este întrebat ce vede acolo sau i se arată nişte imagini şi trebuie să facă scurte povestiri despre ele. neclare. sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de răspunsuri. ambiguă sau mai slab structurată. de exemplu norii – două persoane văd lucruri diferite în funcţie de seturile interne. acest factor stă la baza tehnicilor proiective. Aceeaşi realitate e percepută altfel. imobilă devine un ecran de proiecţie. care se lasă invadat de fantasmele inconştiente.se trădează inconştient şi de regulă nu i se comunică modul în care răspusurile lui vor fi codificate şi interpretate. scorarea şi/sau interpretarea răspunsurilor de către psiholog implică o anume subiectivitate din partea acestuia. obsesiile. În situaţia ipotetică în care o persoană intră într-o pădure. subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor lui . viaţa sa interioară şi adesea inconştientă. 2. Pentru acest motiv au apărut tehnicile proiective. având rolul de a provoca şi a capta proiecţiile individului. Schizofrenul are un EU destructurat. are puterea de a judeca critic şi realist. Orice factor care ameninţă integritatea sau forţa EU-lui duce sau stimulează fenomenul proiecţiei (deformarea realităţii). 2) Ambiguitatea situaţiei sau gradul de claritate Cu cât un stimul sau o situaţie este mai vagă.

Modul în care oamenii reacţionează la anumite cuvinte dezvăluie o serie de preocupări. dar nici una nu poate fi exhaustivă. de unde rezultă discreditarea acestor tehnici. Orice tehnică proiectivă poate fi adusă la standardele unui test obiectiv. rugăciune sau altceva?. având în vedere că fiecare test proiectiv se foloseşte de un anumit limbaj prin care subiectul îşi trădează lumea sa interioară. adică i s-au calculat fidelitatea. Testele obiective. Un elev spune “2+2=4. 16PF. fidelitate. La testul petelor de cerneală (testul Rorschach) un subiect dă următorul răspuns: “ A ici vă d o persoană cu braţele ridicate”. mai bine definite (CPI. aşa se face că are aproape aceeaşi validitate şi fidelitate ca testul CPI). chiar şi stimulii foarte clari (de exemplu cât face “2+2”) pot fi trataţi într-o manieră proiectivă. putem clasifica mai curând aceste limbaje decât tehnicile în sine. Fidelitatea interexaminatori este slabă atunci când mai mulţi examinatori ajung la concluzii diferite şi tocmai acest lucru se reproşeaza testelor proiective. Ce credeţi că sugerează acest răspuns: dezarmare. aceasta împărţire între tehnicile proiective şi tehnicile obiective este artificială şi nefondată după Exner. Tehnicile care-l folosesc pleacă de la ideea că aflând cum percepe un om realitatea (o situaţie stimul). în varianta americană. obsesii 7 . de aptitudini etc.În literatura de specialitate se face o distincţie netă între tehnicile proiective şi aşa numitele teste obiective. Teoretic. dacă i se calculează proprietăţile psihometrice (testul Rorschach. regulile lor de interpretare sunt mai clare. În realitate. putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui. tehnicile proiective au stârnit vii controverse printre practicieni. Holtzmann şi Zulliger • Limbajul cuvintelor – proiecţia asociativă. b. gest de adoraţie. Clasificarea testelor proiective În literatura de specialitate există multe clasificări.). timp de 35 de ani i s-au calculat datele psihometrice. prin contrast. Desigur caracterizarea unei persoane nu se face după un singur răspuns dat la un singur test. satisfac cerinţele psihometrice de bază. • Limbajul percepţiei – proiecţia structurală. acelaşi răspuns proiectat poate duce la interpretări diferite între psihologi. acest răspuns arată şi altceva în afară de faptul că ştie să socotească. mulţi susţinând că acestea nici nu merită să fie numite teste întrucât nu satisfac cerinţele fundamentale ale unui test psihologic (validitate. ca atare. Argumente: a. Testul petelor de cerneală Rorschach. Încă de la apariţie. adică numărul meu preferat. validitatea şi sunt standardizate. speranţă. standardizare). teste de inteligenţă. orice situaţie-stimul poate evoca un proces proiectiv.

Rorschach se predau în medii parauniversitare. Avantajele tehnicilor proiective  Testele proiective permit. testul familiei Limbajul poveştilor – proiecţie tematică. Dezavantajele tehnicilor proiective: (a) Multe teste proiective nu sunt standardizate. dorinţelor şi conflictelor lui inconştiente (subiectul nu ştie ce exprimă din el). (b) Multe din testele proiective necesită un timp şi un efort mai mare de învăţare. relevă starea de spirit a subiectului sau mecanismele prin care el încearcă să facă faţă stresului şi vieţii.• • • • sau complexe ale subiecţilor. testul arborelui. masterat. 8 . instincte ale subiectului. obsesiilor. Limbajul pulsiunilor – proiecţia pulsională. mai mult sau mai puţin frustrate. Se prezintă sub forma unor imagini cu personaje. analfabeţii. Limbajul desenelor – proiecţia grafică. silueta unei persoane. Testul de apercepţie tematică T.  Aceste tehnici sunt mai greu de trişat în practică. ceea ce implică faptul că au reguli mai puţin clare de aplicare. persoanele cu tulburări sau deficienţe mentale moderate. subiectul trebuie să facă poveşti despre ele. în Franţa şi SUA. Modul în ca r e rea c ţionă m la un stres. scorare şi interpretare. o viziune mai aprofundată şi mai personalizată despre subiect. Testul de completare de fraze Rotter. Limbajul frustrării.T. dorinţele lui. exprimă anumite lucruri care ţin de imaginaţia de sine. Tehnica asocierii verbale a lui Jung. ca şi modul în care percepe relaţiile interpersonale. spre deosebire de testele obiective. Testul de apercepţie tematică pentru copii CAT. relaţia cu lumea sau stările tale emoţionale.  Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu funcţionează. Testul Szondi. Testul Rosenzweig. în aceste poveşti subiectul îşi exprimă trebuinţele. Desenează o persoană. situa ţ ie frustrantă. o practică mai îndelungată până “simţi” acel test (TAT. Atracţia sau respingerea faţă de anumite figuri relevă o serie de trebuinţe. la copii. de multe ori făcând apel la intuiţia psihologului. adesea.A. subiecţii cu nivel redus de instruire. în general. Modul în care desenezi. la nivelul fantasmelor. Fabulele Duss . fiind nişte situaţii opace. pentru subiect e mai greu ca acesta să-şi facă o imagine favorabilă pentru că nu ştie unde ţintesc deoarece sunt sarcini nestructurate sau slab structurate. un arbore.

2. Concepţia mitologică despre lume.  1917 . sens sau scenă a unei percepţii endopsihice.Complement metapsihologic la teoria visului în Metapsihologie. Problema originilor fenomenului proiectiv – proiecţia ca mecanism de apărare primar: pentru a se opune excitaţiilor interne care produc neplăcere. Fenomenul proiecţiei la Jung Pentru C.Micul Hans. Introduce termenul de proiecţie. G. Jung proiecţia reprezintă transferarea în exterior. Acesta este originea proiecţiei care joacă un rol atât de important în procesele psihopatologice. Explică fobia ca proiecţie a unui pericol pulsional: relevă calitatea animalelor de a deveni. studiat de M. 9 . exteriorizarea unui proces intern.  1911 . care animă până şi religiile cele mai moderne. Proiecţia în afară a percepţiilor interioare este un mecanism de apărare primitiv cu ajutorul căruia se structurează reprezentarea lumii exterioare. într-un obiect. animalul preia (prin proiecţie) sentimentele ostile adresate tatălui – fobia “micului Hans” exprimată de acesta prin: “mi-e frică pentru că o să mă muşte un cal”(fapt ilustrat şi prin cazul unui copil de nouă ani.Credinţa în hazard şi superstiţie din Psihopatologia vieţii cotidiene. constituindu-se într-un spaţiu de elaborare psihică.  1896 .Dincolo de principiul plăcerii. ia r ca înlocuitor a p ar e conţinutul să u după ce a cunoscut o anumită deformare. elementele proiectate sunt dorinţe şi afectele pe ca r e subiectul nu le acceptă. moment din filogeneză în care lumea interioară nu era precis delimitată de cea exterioară.  1912 .  1901 . care-şi identifica tatăl cu un câine (1912) şi de “micul Arpad” al lui S. într-un ecran al proiecţiei. un obiect fobic.Noi observaţii asupra psihonevrozelor de apărare. Visul este deci o proiecţie.Cazul preşedintelui Schreber. unde percepţia interioară este înlocuită cu una exterioară: o percepţie interioară este reprima t ă . Proiecţia în sensul ei “normal” permite punerea în imagine.Psihonevrozele de apărare. acestea sunt tratate ca şi cum ar provine din exterior. Proiecţia în paranoia. Proiecţia intervine în superstiţie. cuvânt. nu este altceva decât o psihologie proiectată în lumea exterioară. Wulff. Diverse perspective ale fenomenului proiecţiei Fenomenul Proiecţiei la Freud  1894 . devenind conştientă ca o percepţie din exterior.  1920 .  1909 .Totem şi tabu. Ferenczi (1913). Freud foloseşte noţiunea de proiecţie în sens clinic – este mecanismul de apărare prin care se caută în exterior originea unei neplăceri. mitologie. pentru copii. care spunea că: “Tatăl meu este cocoş”). a unui proces subiectiv întemeiat pe identificarea arhaică subiect-obiect.

este umplut prin proiecţie. în prezent. de tip paranoia. Ca denumire specifică. Astfel tot ceea ce este necunoscut.  proiecţia cu inversiune – mecanism care intervine în proiecţia interpretativă. În proiecţie. 10 . Jung remarcă existenţa unei proiecţii pasive (forma patologică a proiecţiei şi a multor proiecţii normale. care de obicei sfârşeşte prin totala izolare a obiectului de subiect.pentru că conduce spre diferenţiere şi separare a obiectului de subiect.Ponderea proiecţiei este atât de mare încât nu vom putea niciodată afla cum arată în-sinele lumii deoarece în demersul cunoaşterii transformăm procesul fizic într-unul psihic. ceea ce se crede că se recunoaşte în materie este de fapt proiecţia datelor inconştientului subiectului cunoscător. Bellak consideră că. neintenţionate. sau a popoarelor primitive. Procesul proiecţiei joacă un rol patologic dominant în mecanismele sindromului paranoic. dar mult mai puţin: sensibilizare – discriminările de tip aperceptiv sunt mai fine – domenii ce se referă la emoţii susţinute de o tensiune reală. în sens restrâns. . dar şi de valori pozitive care nu îi sunt accesibile conştient. introiecţia este un proces de asimilare. va proiecta asupra ei sentimentele generate de experienţele anterioare). proiecţia desemnează. dacă proiecţia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui conţinut subiectiv pe obiect. Identitate recognoscibilă uşor în psihologia copilului mic. indiferent de persoana implicată. prin dezasimilare subiectul scapă de conţinuturi dureroase şi inacceptabile. principala aserţiune freudiană privind proiecţia este aceea că engramele percepţiilor trecute influenţează perceperea stimulilor actuali. conştientul nu mai face distincţia între real şi subiectiv. Comparativ. necesitatea dizolvării acestei identităţi cu obiectul când starea de neadecvare este deja observată şi apare disfuncţională pentru persoană. spune Jung. introiecţia este un proces de extraversie pentru că asimilarea la obiect cere empatie şi o investire a obiectului cu libido.  conştientul intervine. în situa ţia în ca re persoana a avut experienţe negative cu mai multe persoane. parţial răspunsul e o satisfacere a unei trebuinţe.  proiecţia simplă . în funcţie de implicarea conştiinţei. Alte perspective ale fenomenului proiecţiei în tehnicile proiective Pentru Leopold Bellak.tra nsfer prin învă ţa re (de exemplu. La origine. orice vid. există o identitate arhaică între subiect şi obiect care se sprijină pe procesul de proiecţie. o asimilare a obiectului în subiect. întâmplătoare) şi a unei proiecţii active ca parte componentă esenţială a empatiei. există 4 niveluri de distorsiune aperceptivă:  nivelul cel mai apropiat de conştient: exteriorizare – subiectul recunoaşte că răspunsul este încărcat de propria subiectivitate. Dacă proiecţia este un proces de introversie.

Când situaţia exterioară devine tot mai puţin structurată. la fel de normal precum proiecţia. în general. Proiecţia . Introiecţia ca meca n ism e un fel de proces de dilua r e. este percepută ca aflându-se în altă persoană şi renegată. Se proiectează:  pulsiunea – ca în cazul fobiei. obiectul ajunge să fie perceput ca expulzat din corpul copilului în exterior.obiectul exclus nu mai aparţine lumii externe ci trăirilor subiective. Ferenczi defineşte modern introiecţia ca opusă proiecţiei. Prin ţipăt şi plânset. prin reproducerea în “imagini simbolice” a conţinutului intrapsihic. Cuplul proiecţie-introiecţie joacă un rol important în geneza binomului subiect-obiect. Proiecţie şi simbolizare Modul de realizare al proiecţiei este de tip simbolic. Relaţia proiecţiei cu unele concepte 1. astfel. proiecţia are sensuri mai nuanţate. Apercepţia. 11 . De exemplu. obiectul pare ceva mai puţin terifiant. atât de mare pe cât o poate ingera egoul său şi face din ea un obiect al fanteziilor inconştiente" (Introjection and transferance). atunci anxietatea are tendinţa de a creşte. subiectul nu mai poate uza de mecanismele de apărare obişnuite.introiecţia Termenul de introiecţie a fost introdus de Avenarius pentru a corespunde procesului de expulzare a unui conţinut subiectiv pe un obiect. eul resorbind o parte din lumea externă – introiecţia primitivă. Atunci când copilul exclude obiecte din blocul său perceptiv (care formează lumea sa externă până atunci unitară).  obiectul rău – eul-plăcere originar introiectează tot ceea ce este bun şi proiectează tot ceea ce este rău. opune pentru prima oară un eu lumii externe . conform căreia o parte din Sine este atribuită unui obiect. definirea proiecţiei intervine în funcţie de nivelele de anxietate cărora subiectul poate sau nu să facă faţă. Jung comentează în context că termenul de proiecţie cuprinde mai bine acest sens. Externalizarea conflictului este procesul prin care conflictul intern sau relaţia internă este proiectată în exterior. are rolul de a permite individului să menţină în el o stare de anxietate. o expa n siune a cercului de interes. intervine proiecţia pentru a realiza adaptarea la situaţia nouă. Astfel realizează prima sa proiecţie (cea primitivă). La Melanie Klein. nevroticul se serveşte cu o bucată din lumea externă. Un alt sens al proiecţiei este proiecţia obiectului intern.o stare psihică. legate de idetificarea proiectivă. eu-noneu. Astfel o parte a Eului . elimină din egoul său emoţii ce au devenit dezagreabile.  afectul ca în situaţia proiecţiei paranoice. 2.Pentru Abt. a bsenţa ma mei este percepută ca o prez enţă a ctivă în stoma c a unui obiect ră u care provoacă foamea. ca o preluare a obiectului în sfera subiectivă de interes: "în timp ce paranoicul expulzează.

este o descriere în imagine a unei stări psihice interioare. nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu îndrăzneşte să-l exprime deschis. nici iraţional. prin ca r e ac esta a unge j în conştiinţă.T. care implică aspecte care ţin de inconştientul colectiv precum experienţele rasei şi moduri de gândire moştenite odată cu structura creierului. care desemnează asociaţii la conţinuturi reprimate. Majoritatea simbolurilor exprimă în acelaşi timp variate calităţi. Procesul expresiei este de tip superior.  etapa simbolică în ca r e schema se tra n sformă . venind din pura percepţie interioară şi exterioară". În cadrul psihodiagnozei proiective se determină o creaţie experimentală declanşată şi dirijată de situaţia-test. are întotdeauna o natură extrem de complexă. mecanismele de simbolizare sunt constituite din două componente:  componenta internă . Etapele trecerii de la “imaginea mentală” la “imaginea plastică” în testul proiectiv includ:  etapa receptiv-cognitivă în care se formează imaginea primară a obiectului perceput..  înţelesul colectiv. Există cel puţin trei faţete de sens care pot fi descifrate în simbolul inconştient:  înţelesul personal.Expresia este procesul psihic asociat proiecţiei reprezentând forma exterioară de manifestare şi instrumentul prin care este vehiculat conţinutul proiectat. intelectual. 12 . la impulsuri sau experienţe inacceptabile.  etapa reproductiv-instrumentală în care se formează schema imaginii mentale.expresia. colective. un desen realizat de subiect. El nu este nici raţional. forma prima r ă în ca r e se exprimă inconştientul. ci şi din date iraţionale. fiind constituit nu doar din date de factură raţională. În psihologia analitică. fiind alcătuit din date proprii tuturor funcţiilor psihice. ci sunt. Nu există o demarcaţie fixă între conţinuturile de origine personală şi cele arhetipale. folclor.  etapa instrumental-simbolică în care se realizează reproducerea externă a structurii cu ajutorul expresiei. spune Jung. "Simbolul. Este manifestarea naturală a unei condiţii psihice intangibile.A.  componenta externă . forma cea mai bună posibil de exprimare a sentimentelor.mecanismul proiecţiei. expresia este deci purtătoarea sensului simbolic astfel încât proiecţia desemnează sensuri iar expresia le vehiculează. simbolul este o expresie a unei condiţii care nu poate fi la fel de bine exprimată în alt mod. prin proiecţie. într-o structură mentală cu semnificaţie simbolică. dar şi una care scapă acesteia. ce pot fi amplificate prin referinţă la mituri. O proiecţie pe materialul Rorschach sau pe imaginile T. purtător al conţinutului proiectat. religie sau alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea. atitudinilor sau conflictelor care nu pot fi formulate raţional. dimpotrivă. Are o latură accesibilă raţiunii. conştient. În această ordine.

fantasma se raportează la origini: "Asemeni miturilor colective. apariţia sexualităţii. În scena originară este simbolizată însăşi originea individului. al doilea ţine de inconştient. Fantasma se poate baza pe reamintirea unor imagini trăite. în fantasmele de castrare. ele vor să propună o reprezentare şi o soluţie pentru ceea ce îi apare copilului ca o enigmă majoră. fantasma are următoarele caracteristici. Fantasma în tehnica proiectivă Conceptul de fantasmă apare circumscris în mod obişnuit celui de activitate imaginativă: imagini mentale vii. De-a lungul experienţelor. sunt astfel puse în joc în fantasmă mecanisme de apărare care ţin de elaborarea secundară. Aceste fantasme originare organizează viaţa fantasmatică a omului indiferent de experienţa sa personală. Sunt structuri universale.. în interiorul scenariului subiectul este prezent şi poate el însuşi opera permutări de atribute. Din perspectiva psihanalizei. Pentru Jung fantasma reprezintă un complex de reprezentări căruia nu îi corespunde o stare de lucruri exterioară. faţetă ce apare în poezie. Laplanche şi Pontalis subliniază că. însoţite de variate stări afective. comune tuturor şi transmise de-a lungul filogenezei. înţelesul general al simbolului. dramă. Pentru Jung. ea este o rea lita te psihică de profunzime da r distinctă de realitatea obiectivă. în fantasmele de seducţie.  fa nta sma nu este iluzorie. originea. Apare ca rezultat al unei activităţi spirituale creatoare care determină combinarea unor elemente psihice încărcate de energie. fantasmele apar ca evenimente reale petrecute într-un timp istoric arhaic. care reprezintă implicarea oricărei percepţii pe care individul o poate discerne. fantasma are un conţinut manifest şi un conţinut latent.  este un scenariu organizat. scena originară (actul sexual în cuplul parental). concomitent cu ilustrarea interdicţiei. susceptibil de o dramatizare vizuală. primul manifestându-se la limita conştiinţei.. seducţia şi castrarea. şi poate fi conştientizat doar prin analiză.  funcţia primară a acestor scenarii este de a dramatiza dorinţa inconştientă. pictură ca forme de manifestare creative. cu rol important în dinamica şi economia psihismului uman. realitatea trăită s-ar fi transformat în realitate psihică. 3. originea diferenţei dintre sexe". Teoria asupra originii fantasmelor originare nu este bine definită. roluri. dar conţinutul fantasmei nu corespunde unei realităţi exterioare ci 13 .  asemănător visului. Între cele două conţinuturi relaţia de simbolizare reciprocă este prezentă. fantezia implică două aspecte diferite: fantasma şi activitatea imaginativă. tematic. acţiuni. Fantezia în accepţia de fantasmă implică "un complex de reprezentări care se deosebeşte de alte complexe de reprezentări prin faptul că nu îi corespunde un conţinut real". La baza vieţii fantasmatice există fantasmele originare: reîntoarcerea la viaţa intrauterină. putând fi conştientizabil şi tradus în act conştient sau blocat. indiferent de formarea sa psihologică.

fantezia apare ca un simbol care încearcă să caracterizeze sau să interpreteze cu ajutorul materialelor existente un ţel anumit sau mai degrabă o anume linie de dezvoltare psihologică viitoare". în măsura în care i se poate imprima o direcţie arbitrară."în esenţă. fiind o imagine interioară". Fantasmele pot fi declanşate de o atitudine intuitivă aflată în stare de aşteptare. O imagine care "nu vine să înlocuiască realitatea şi este totdeauna deosebită de realitatea perceptibilă. În realitatea vieţii cotidiene. în dinamica psihică o cantitate mare de energie se sustrage controlului conştient energizând elemente inconştiente. religioase. creatoare de simboluri a psihicului uman. sensul este de compensare.  Fantasmele pot fi diferenţiate în raport de gradul de implicare al conştiinţei în elaborarea lor în fantasme active . Sensul acestei fantasme active este cel de compensare complementară. care apare într-o stare relativ disociată a psihicului. nu complementar. ca un simptom al unei stări fiziologice sau personale şi. în care funcţia intuitivă energizează conţinuturi inconştiente şi le aduce la suprafaţă în forme perceptibile. asemenea miturilor.  Fantasmele sunt rezultatul funcţiei transcendente. fie este o erupere în conştiinţă a unor conţinuturi inconştiente. putem sintetiza conform teorie analitice următoarele aspecte:  Fantasma este un complex de reprezentări. A doua situaţie corespunde fantasmei pasive. cer o atitudine critică. fantezia este declanşată fie de o atitudine intuitivă. este emanarea activităţii creatoare a spiritului. Apare ca o expresie condensată a situaţiei psihice luate ca întreg la un moment dat. o acţiune sau un produs al unor elemente psihice dotate cu energie".şi fantasme pasive. în acelaşi timp. trebuie înţelese. dar procesul este acum total opus celui din conştiinţă. Sensul fantasmei este compensator. dictat de funcţia de autoreglare a psihismului. poate fi înţeleasă. conform funcţiei de autoreglare a psihismului. cât şi poziţia conştientului. de aşteptare. cel mai adesea sub forma imaginilor. Fantezia. căruia nu-i corespunde o realitate exterioară. activitate imaginativă. pentru a fi integrate în activitate. Fantasmele active. Prima situaţie corespunde fantasmei active. Când conştiinţa domină.conştientul are o atitudine receptivă faţă de inconştient . din perspectivă finalistă. faţă de atitudinea conştientă a persoanei. datorită tendinţei lor de a impune nediferenţiat conştiinţei punctul de vedere opus al inconştientului. Ea exprimă în structura ei situaţia de ansamblu a psihismului în momentul prezent. cele pasive. din perspectivă cauzală. suntem martorii unui proces patologic în care fantasmele pasive irup la suprafaţă. elementele inconştiente invadează conştiinţa în ciuda sau tocmai datorită opoziţiei acesteia. când intervenţia conştiinţei este absentă. sau de o irupţie a conţinuturilor inconştiente. şi include într-o formă metaforică atât elemente inconştiente constelate de situaţia actuală. 14 . Caracteristic. Declanşarea fanteziei poate fi realizată parţial sau în totalitate conştient. Ele încearcă să acopere prin imaginea simbol distanţa dintre realitatea obiectivă şi cea interioară. după Jung. putem vorbi de fantezie. Constituienţii principali ai fantasmei sunt imaginile.

denumite iniţial de Jung "imagini primordiale".1. a fantasmelor prezente în vise şi comportamentele asociate: în ordine patologică. Buck. Natura testului Testul “Draw a person” este rezultatul eforturilor mai multor clinicieni din S. Urban. (Bender. siluetele desenate în mişcare. Testul Omului (“Desenează o persoană”) 1. executând o anumită acţiune. cu problemele sau conflictele specifice care ţin de imaginea de sine (Urban. 2. activă. În accepţiunea lui de tehnică proiectivă. Arhetipurile îşi exercită funcţia de centralitate. testul Omului pleacă de la principiul că în desenul unei siluete umane subiecţii îşi proiectează modul în care se percep pe ei înşişi. Criterii generale Înainte de a trece la analiza elementelor desenului. este important să ne facem o impresie de ansamblu asupra acestuia.U. Originea profundă a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor. Câteva întrebări care ne pot ajuta să discriminăm unele caracteristici ale personajului desenat sunt: este schematic sau complex? mare sau mic? armonios. Aplicarea Instructajul este următorul: “Desenaţi o persoană în întregime”. despre rolurile cu care se identifică individul. persoana este desenată din 15 . Machovers). delirul iar în ordine creativă şi evolutivă. Uneori. Siluetele desenate cu picioarele depărtate şi cu mâinile ridicate sugerează asertivitate şi dorinţa de afirmare socială. absurde? ce elemente ale siluetei a căutat autorul să pună în evidenţă? ce elemente sunt omise. analizând desenele acestuia. 3. a) poziţia sau atitudinea persoanei desenate: de exemplu. în frunte cu W. Interpretarea 3. despre starea de spirit. Cele înclinate indică un dezechilibru emoţional sau un sentiment de fragilitate. i se spune: “Întoarceţi pagina şi desenaţi acum o persoană de sex opus primei persoane desenate”. Levy. nearmonios? ce exprimă figura sau postura lui? este tâ n ă r sa u bă t râ n ? este desena t în mod rea i lst sa u conţine elemente bizare. Jolles. despre atitudinea faţă de sexul opus sau despre maturitatea lui cognitivă. După ce subiectul a terminat.A. sugerează o fire dinamică. prin sinteza operată în expresivitatea creativă. de a elabora o tehnică expresivă prin care să putem descrie personalitatea individului. 3. halucinaţia. tratate superficial? cine a fost desenat primul: bărbatul sau femeia? Dacă răspundem la aceste întrebări acestea ne pot oferi chiar de la început unele informaţii despre imaginea de sine. 1967). prin intermediul imaginilor interioare. Hammer. de autoreglare şi unificatoare.

De exemplu: transparenţe neplauzibile (organe vizibile ca la radiografie). cu o vestimentaţie specific feminină. individuale (în comparaţie cu vârsta. exagerarea. sunt exagerate. înseamnă că subiectul a evitate să se implice în sarcină. c) expectanţele de rol sexual: ne referim aici la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentând o persoană de acelaşi sex cu subiectul. Băieţii imprimă în general în desenele lor elemente care ţin de masculinitate. d) accentuarea.) siluete colţuroase şi fără o unitate corporală (componentele par alipite şi nu alcătuind un tot organic). siluete hidoase sai deformate. aceste semne sunt normale. cercei). dacă un subiect desenează persoana de acelaşi sex cu lux de amănunte. eventual barbă. acest lucru sugerând o identificare normală cu propriul rol sexual. batjocoritoare sau pierderea simţului realităţii. a ochilor şi a părului). evaziune. desenele trebuie să conţină astfel de elemente. haşurarea excesivă poa t e sugera tocma i nevoia de a a s cunde sau de a camufla a n umite aspecte conflictuale sau iritante din imaginea de sine. e) omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente: sugerează conflicte în zona respectivă sau lipsă de implicare în sarcină. eventual împodobesc silueta feminină în mod discret cu diverse elemente decorative (bijuterii. acest lucru denotă tendinţe narcisice şi o lipsă de interes sau ostilitate faţă de celălalt sex. De exemplu. braţe şi picioare solide. Aşadar. blană. iar persoana de sex opus în mod superficial. cum ar fi gheare. colţi. important este atunci când se inversează. g) elemente distinctive. Acest lucru poate exprima o dorinţă de evaziune sau de disimulare a subiectului. părul scurt.profil sau din spate. cu cât personalitatea subiectului este mai deteriorată sau mai marcată de conflicte şi Eul său este ma i primitiv. cu a tâ t se consta tă ma i des a stfel de semne în desenul omului. De exemplu. îngroşarea. sexul sau nivelul educaţional al subiectului) sunt foarte relevante pentru că ele constituie ceva din lumea ei interioară. atipice. etc. coapsele. a şa cum vom vedea. În mod normal. o atitudine ludică. b) diferenţele flagrante de mărime a personajului masculin faţă de cel feminin sau valorizarea diferită a siluetei masculine faţă de cea feminină: valorizarea este pusă în evidenţă de detaliile grafice ale siluetei desenate. buzele. este clar că subiectul a re un set nega tiv sa u deva loriz a n t fa ţă de 16 . Dacă întreaga figură desenată pare schematică. De exemplu. accentuarea detaliilor sexuale (sânii. “bestializarea” figurii (atribuirea de părţi corporale animale. iar apoi o siluetă feminină de dimensiuni reduse şi tratată neglijent din punct de vedere gra fic. îmbrăcăminte masculină. Uneori. De exemplu: dacă un bărbat desenează la început o siluetă masculină impozantă (acoperă toată pagina) şi agresivă (un cowboy cu o puşcă în mână). membre lipsă sau amputate. fetele desenează în general siluete feminine cu părul lung. sunt atente la detalierea capului şi a feţei (în special a buzelor. cum ar fi masivitatea siluetei. lipsesc sau. dimpotrivă. părul) indică dorinţe erotice intense sau tendinţa de exhibiţionism sexual. haşurarea excesivă sau multiplicarea unor elemente ale desenului: acesta sugerează importanţa pe care subiectul o a cordă elementului respectiv în via ţa sa . Ca o regulă. f) semne de bizarerie sau de irealism grafic: sugerează conflicte interioare puternice.

încercând mai degrabă să se identifice excesiv cu rolul masculin agresiv şi dominator. lipsă de energie. În ceea ce priveşte ultima varinată. centrare pe sine sau entuziasm. persoanele desenate în zona superioară a paginii pot sugera fie că individul se simte fără o bază solidă de ancorare în realitate. Dorinţa de afirmare poate fi indicată de o siluetă desenată cu picioarele depărtate şi braţele ridicate. Analiza formală Include analiza trăsăturilor grafice şi a spaţiului grafic. Liniile întrerupte sugerează nesiguranţă sau anxietate. sugerează megalomanie. Analiza de conţinut Aici se iau în considerare atât modul cum sunt executate diferitele detalii corporale (şi eventual accesoriile lor). Faţa este principalul element al expresivităţii emoţionale şi joacă un rol esenţial în recunoaşterea atitudinii sau a dispoziţiei celuilalt. desenele mari. Însă cea mai consistentă rămâne de regulă analiza zonelor corporale. prezenţa unei serviete sugerează importanţa rolului şi statusului profesional în viaţa subiectului. poziţia pasivă de spectator. acelaşi lucru îl sugerează şi tendinţa de a contura unele detalii corporale (cum ar fi degetele) prin linii ascuţite. 1.Capul este sediul gândurilor. al emoţiilor. Ocuparea preferenţială a spaţiului din stânga indică retragerea în trecut. 3. cât şi aspecte suplimentare care participă la expresivitatea siluetei umane şi pot trăda anumite tendinţe ale subiectului. În fine. fie nevoia de putere sau de expansiune. dansând). ca şi al controlului organismului.3. sugerează o atitudine activă. Siluetele mici implică sentimente de inadecvare. El este sediul conştiinţei şi dirijează adaptarea individului în mediul fizic şi social. 17 . liniile zimţate exprimă agresivitate. Astfel. După Urban (1967). Când desenul este executat în josul paginii. al concepţiei despre sine şi lume. iar cele moi.sexul feminin. aceasta sugerează că individul se simte nesigur şi neadaptat. care acoperă aproape toată pagina. înseamnă o orientare spre lume sau spre viitor. abia schiţate. Siluetele desenate din profil sau din spate pot indica nevoia de a ascunde sau disimulare. este bine să-l întrebe pe subiect câteva lucruri despre persoanele desenate. Pentru ca interpretul să-şi poată confirma intuiţiile sale despre desen. Persoanele desenate în mişcare (de exemplu. Analiza spaţiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului. replierea spre sine.2. “Ce-ţi exprimă persoana?” sau “Ce fel de om este?” Adesea obţinem din această anchetă şi date proiective importante despre starea de spirit a autorului sau despre problemele care îl frământă. Ca accesoriu. Dacă desenul este plasat clar pe partea dreaptă a paginii. 3. Urban menţionează câteva exemple: siluetele înclinate sugeează dezechilibru afectiv şi instabilitate.

el indică preocupări sexuale şi anxietate vizavi de acest aspect. înnegrit sau foarte haşurat şi adesea în dezordine. Desenată cu colţurile în sus. după Urban. îngrijit. de zâmbet convenţional. aşa cum copilul aşteaptă să fie hrănit de mamă. Părul este atât un element decorativ (mai ales la femei). mai ales 18 . Ochii reprezintă şi ei un alt element-cheie al figurii (“ferestrele sufletului”) care asigură expresivitatea feţei. Capul desenat mare faţă de restul corpului poate indica o valorizare a funcţiilor cerebrale.). Semnificaţia lor este dată de funcţia urechii privind orientarea în mediu. care scot în evidenţă dorinţa de afişare a masculinităţii. mărimea exagerată a capului poate sugera migrene sau cefalee. fă ă r o deta iere l a componentelor ei (ochii. rezistenţi la testare.Subiecţii evazivi. ceea ce indică posibile sentimente de slăbiciune sau nesiguranţă în această zonă. gura. Dacă este prevăzută cu dinţi. sugerează o atitudine pasiv-receptivă a subiectului. cei cu deficienţe mentale. Ochii goi pot sugera imaturitate afectivă sau blocaj emoţional. dar şi – din punct de vedere simbolic – a experienţelor afective. dar şi un reziduu al blănii. ea implică ideea de mască. incapacitatea de a tolera frustrarea. Dimpotrivă. dar şi funcţia de receptor al informaţiilor din lume. ceea ce face ca el să fie asociat imediat cu partea animalică a omului. Urechile reprezintă un element grafic a cărui omitere din desen nu este semnificativă. îngrijită şi cochetă apare mai ales în desenele fetelor şi ale femeilor şi sugerează dorinţa de a plăcea şi de a-şi exprima feminitatea. legată de instincte (sexuale sau agresive). în gură apare o ţigară sau o pipă (simboluri falice). Dacă sunt desenaţi mari. deci o atenţie mare acordată proceselor mentale sau cntrolului emoţional. Aceeaşi semnificaţie o are şi prezenţa sprâncenelor desenate fin. Unoeri. dependenţă orală. dezamăgire faţă de lume. capul mic poate indica dorinţa subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui. Dacă sunt desenaţi mici. urechile etc. indică închiderea faţă de lume. cu gene fine şi cu o expresivitate erotică evidentă. nasul. o coafură elaborată. Gura este organul de asimilare a hranei. Gura strâmbă cu colţurile în jos exprimă dezgust sau depresie. la obsesionalii chinuiţi de inhibiţiile lor afective. Ele sunt importante în analiză atunci când apar accentuate. agresivitate sau ostilitate revendicativă. Ea exprimă astfel o dorinţă intensă şi infantilă de a primi necondiţionat suport emoţional. Gura desenată deschisă. sugerează dorinţa de afişare a feminităţii sau a erotismului la nivel social. Această trăsătură apare. În schimb. Acest mod de a desena apare mai frecvent la fete şi la femei. foamea de experienţe noi. Accentul pus pe buze implică senzualitate sau erotism. Desenat foarte abundent. Uneori. analog. dar şi cei deprimaţi se limitează adesea doa r la conturul feţei. dorinţa subiectului de a-şi scoate în evidenţă masculinitatea sau maturitatea. poate indica şi agresivitate necontrolată. Uneori însă. gura deschisă sugerează o atitudine devoratoare şi revendicativă: dorinţa de a se bucura aici şi acum de plăcerile vieţii. Pilozitatea facială sugerează. exprimând astfel un anumit conformism social.

Fetele desenează în general nasul mic. tendinţa unor bărbaţi de a desena muşchii trunchiului sau ai abdomenului sugerează preocupări narcisice traduse la nivel corporal prin grija faţă de aspectul exterior. de dominare sau de agresivitate. dar şi al sensibilităţii. uneori încăpăţânare. Desenată colţuroasă sau pătrată. modul în care este desenată bărbia reprezintă un indicator social al fermităţii sau al pasivităţii. În fine. receptiv-pasivă (regresie orală). de masculinitate. ovală. desenată fin indică feminitate sau slăbiciune. Umerii se înscriu pe aceeaşi linie a forţei şi a masculinităţii. 19 . dar tocmai din această cauză mai relevant în desenul trunchiului.în condiţii de pericol. fragili indică senzaţia de neputinţă în a controla lumea şi adesea sentimente de inferioritate. Nasul este în mod tradiţional un simbol falic. Umerii mari. cravată. între planificare şi execuţie. Acest lucru se traduce prin inhibiţii afective sau printr-un control atent al exprimării emoţiilor. Bărbia mică. Un element mai puţin obişnuit. musculoşi indică dorinţa subiectului de a-şi exprima forţa şi autoritatea. o blocare a impulsurilor cerebrale. epoleţi). Atunci când apar în desenul unei siluete feminine. 3. trunchiul este şi o expresie a forţei şi a stabilităţii persoanei. sugerează forţă şi fermitate. Astfel. De asemenea. 2. deci a impulsurilor vitale ca r e sunt coordona t e de creier şi puse în a c t prin membre. el indică astfel dorinţa de forţă. ele pot sugera o stare hiper-vigilentă. sugestie întă rită şi de eventua la prez enţă a unor a ccesorii ca re mă resc volumul a cestora sau îi fac să pară mai înalţi (de exemplu. pătraţi implică rigiditate în exprimarea impulsurilor.Trunchiul reprezintă zona organelor vitale. Aşadar. limită. între inconştient şi conştiinţă. sânii reprezintă un simbol al maternităţii (sursă a laptelui). el sugerează dorinţa de afişare a masculinităţii.Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) şi restul corpului (care constituie atât partea executivă. în timp ce un trunchi subţire sau fragil sugerează sentimente de slăbiciune sau de inferioritate. de suspiciune faţă de ceilalţi sau sensibilitate la critici. Nasul turtit este semnul unei traume sau al unei agresiuni suportate de subiect. care dovedesc o lipsă de realism grafic. Umerii mici. cât şi sediul impulsurilor vitale). Desenat masiv. ei sugerează o atitudine dependentă. Umerii rigizi. Dacă sunt scoşi în evidenţă. Orice strangulare vizibilă în desen la nivelul gâtului (guler. el are la nivel simbolic o funcţie de canal de comunicare între minte şi corp. După Urban (1967). În a c ela ş i timp. rezultat probabil al pierderii contactului cu realitatea sau al unor preocupări somatice intense. altfel spus: între gândire şi emoţii. dar şi la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale sau au probleme somatice majore. cum ar fi furia (“nări fremătând”). dar este legat şi de expresia unor afecte. este prez enţa gra fică a unor organe anatomice interne. Desenat mare sau ascuţit. el participând astfel la exprimarea de ansamblu a feminităţii. astfel de transparenţe neplauzibile apar la unii schizofreni. colier) sugerează deci un control sau.

o inhibiţie a ei. 5. accentul cade pe nevoia de indigestie orală. ca şi laba piciorului mare sugerează deci dorinţa de independenţă. sugerează dorinţa de a-şi ascunde intenţiile sau vinovăţie. Tendinţa de a desena picioare lungi şi groase. fragile indică sentimente de slăbiciune şi lipsa încrederii în propria capacitate de a manipula mediul. Dacă burta este bine conturată în desen (siluete pântecoase). sânii capătă însă şi semnificaţia unui caracter sexual secundar. ea este legată tot de simbolismul oralităţii şi al dependenţei de mamă. Braţele lungi indică ambiţie şi aceeaşi nevoie de putere. Invers.În desenele femeilor. Burta ca atare este rareori desenată ca element distinct al siluetei. Uneori. cu ele ne exprimăm dorinţa de contact afectiv (“cu braţele deschise”) sau de respingere şi agresare a celuilalt. aviditate. fiind un mod de exprimare a feminităţii adulte. O interpretare alternativă ar fi prezenţa unor sentimente de culpabilitate legate de impulsurile sexuale sau agresive şi teama de pedeapsă. siluetele cu braţele larg deschise sugerează nevoia de contact afectiv cu ceilalţi sau dorinţa de putere. Absenţa braţelor din desen sugerează deci un sentiment de amputare sau de retragere din lume. apucăm sau îndepărtăm obiectele. senzaţia de a fi neîndemânatic. cu o tentă erotică evidentă (sânii evidenţiaţi prin decolteu. ei indică dorinţe erotice intense sau exhibiţionism provocator. Ele reprezintă deci un servomecanism esenţial pentru adaptarea la mediul fizic şi social. fusta scurtă. la limită. burta este scoasă în evidenţă la femeile care doresc să rămână însărcinate. De asemenea. Pumnul strâns trimite la ideea de negativism sau agresivitate. dar şi la cei care au probleme cu stomacul. Mai jos este redat desenul unei adolescente. Acelaşi lucru îl indică şi haşurarea intensă a mâinilor. părul haşurat. concupiscenţă. care să compenseze sentimente de insuficienţă ale subiectului. Ea separă simbolic trunchiul propriuzis de zona organelor genitale şi astfel este asociată cu controlul impulsurilor sexuale. ea sugerează o socializare a exprimării sexualităţii sau. tot legat de zona trunchiului. datorate unui sentiment de culpabilitate vizavi de sexualitate (masturbare) sau de depresie.Braţele şi mâinile sunt o componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuinţelor organismului. scurte. dacă centura este mult scoasă în evidenţă. Cu mâinile manipulăm. În fine. Atunci când sunt scoşi în evidenţă prin mărime sau vestimentaţie. deci autonomia persoanei. sugerând lăcomie. Ea este locul unde ajung alimentele şi. Cele care apar sub forma unor petale sau a unui ciorchine indică neîndemânare.Picioarele asigură deplasarea şi echilibrul. Acest semn implică o castrare simbolică a siluetei umane. fragile 20 . linia taliei poate transmite unele informaţii legate de controlul impulsurilor. picioarele lungi. Degetele desenate ca nişte gheare sau ascuţite (ca nişte spini) sugerează agresivitate. centură sau curea). picioarele subţiri. ascunse. locul unde stau copiii. braţele subţiri. Omiterea mâinilor din desen indică sentimente de neadaptare. Mâinile desenate la spate. 4. la nivel simbolic. Dacă este accentuată (prin apariţia unui cordon. Pe de altă parte. medalionul de la piept). De aceea.

îndrumări. Buzunarele multiple sau scoase în evidenţă reprezintă nişte “marsupii” miniaturale. apărând mai des la bărbaţi. în funcţie de tipul şi de accentuarea lor. bâtele. Astfel. dacă apar accentuaţi în desen. Mănuşile apar rareori în desene şi sugerează ascunderea sau reprimarea impulsurilor agresive. Acest lucru se observă d multe ori în desenele fetelor prin conturarea delicată a genunchilor sau prin liniile fine ale coapselor. cât a durat proba. a cerut suport. Când apare la femei. De asemenea. hainele protejează dar şi expun corpul privirii celorlalţi. a întrebat subiectul despre timp. trabucul sau ţigara. ei sugerează regresia la rolul de copil dependent de un personaj surogat matern. Cravata. autorevelator. rigid. dispreţuitor. adesea ea caracterizează persoana în ochii celorlalţi şi reprezintă deci un semn al statusului social şi al identificării cu rolurile caracteristice pe care şi le asumă individul. Raportul final Include: 1. Accesoriile care însoţesc silueta desenată au o importanţă specifică în interpretare. liniştit. ca re trebuie să-l descheie pe copil la haine înainte ca acesta să dobândească deprinderile aferente. ele indică nevoia de afirmare a poziţiei sociale sau a virilităţii. În acelaşi timp. a încercat să facă plăcere examinatorului. vorbăreţ. impresia generală oferită de figurile desenate. Ea apare frecvent în desene şi de aceea mai curând absenţa ei trebuie privită ca un semn atipic în desenul omului. Coapsele scoase în evidenţă prin haşurare sugerează deci preocupări sau conflicte legate de sexualitate. Îmbrăcămintea are o funcţie socială specifică. apar în desenele bărbaţilor cu tendinţe agresive sau dominatoare şi care încearcă să compenseze sentimentele lor de slăbiciune sau de incertitudine vizavi de rolul lor sexual. auto-depreciativ.sau “montate” în mod stângaci pe trunchi indică nesiguranţa sau lipsa autonomiei personale. Bijuteriile sau alte elemente pur decorative apar mai des în desenele femeilor şi reprezintă un mod acceptat social de a-şi expune feminitatea sau a-şi pune în valoare corpul. 6. siluetele desenate pe vârfuri implică ideea de ambiţie sau de evadare a subiectului dintr-un mediu perceput ca frustrant. metodic. Picioarele constituie în acelaşi timp. cel mai important element accesoriu este îmbrăcămintea. Ocazional. 3. ea poate sugera dorinţa de identificare cu rolul masculin. şi un element corporal încărcat de semnificaţii sexuale. despre tipul de desen cerut. descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare. în special la femei. descrierea sumară a atitudinii subiectului faţă de DAP: temător. Nasturii sunt un element a socia t cu dependenţa motrică de mamă . Şapca sau pălăria reprezintă un simbol al masculinităţii sau al rangului social. impulsiv. Atunci când apar în desen. poate sugera controlul exprimării impulsurilor. De aceea. a fost iscoditor. sugerând deci o revendicare orală a afecţiunii. 21 . plasată în zona gâtului. dar în acelaşi timp este şi un simbol falic. 2. unele elemente masculine. a fost preocupat de sine. cum ar fi armele.

gură căscată. multe omisiuni 6. sexul cu cei mai mulţi indicatori de conflict. pătată 14. figuri şasii 8. diferenţa de profil. organe interne vizibile 2. exprimarea neputinţei 8. Listă de verificare a tulburărilor severe mentale sau emoţionale: Tulburări severe mentale / 1. Chiar şi cele mai bizare desene indică situaţii prezente. rezumat. tratarea diferenţială a figurilor masculine şi feminine: sexul desenat întâi. siluete dezumanizate 5. apăsarea neobişnuită 12. schiţarea greoaie a capului 11. ştersături neobişnuite Interpretare 0 – 4 Nesemnificativ dacă tabloul clinic nu susţine ipoteza 0 –7 Probabilitate mică de existenţă a unei leziuni cerebrală 5 – 9 Tulburare afectivă acută 10 –16 Tulburare afectivă severă 8 –14 Probabilitate mare de existenţă a unei leziuni cerebrală Dinamica personalităţii Examinator Data Total = 22 . siluetă care se clatină 3. haşurare puternică. sexul mai apropiat de vârsta subiectului. haşurarea excesivă a ochilor şi urechilor 14. absenţa detaliilor. 5. sexul mai activ. capul disproporţionat 2. desene mici. mărime sau plasare. Nu se recomandă prezicerea dificultăţilor viitoare dacă datele clinice şi anamnestice nu oferă o bază solidă descoperirilor DAP. organe genitale accentuate la siluetă nudă 4. cu o dispoziţie mai bună. mai degrabă decât spectaculară. prezentarea lor trebuie să fie discretă. diagramatice 12. sinteză slabă 5. degete în formă de gheare 9. gură crestată (buze subţiri) 13. discutarea ipotezelor interpretative găsite în catalog. proporţionalitate slabă Total = afective cerebrale organice 1. respectuoasă şi sinceră. trăsături animalice 6. încadrarea siluetelor cu linii suplimentare 13.4. stereotipie 10. golaşe 15. sexul mai atrăgător. linii greoaie şi simple 4. siluete rigide. rigiditatea abordării 9. 6. Precauţii Nici o interpretare nu trebuie făcută fără utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. inconsecvenţa profilului facial 10. sexul mai detaliat care ocupă mai mult timp desenatorului. siluete mult prea mari 7. cap mult prea mare 3. Când interpretările sunt necesare. sexul cu care subiectul se identifică. lipsa trăsăturilor faciale 7. rânjită 11.

perceptiv-orb. îngrijit Mediu Neîngrijit Postură Rigidă Dreaptă Medie Aplecată Mers Energic Mediu Ezitant Stângaci Strângere de mână F. prietenos-ostil. Utilizaţi ipotezele sugerate în Catalogul interpretativ. pentru ambele siluete DAP. euforic-disforic. raţional-visceral. matur afectivimatur afectiv.Indicaţie: examinatorul va încercui cuvintele care-l descriu cel mai bine pe subiect. uşor Muncitor Încet Raportul cu examinatorul Bun Mediu Rece Suspicios Comportament Normal Aparte Bizar Autist Anxietate manifestă Frunte umedă Palme umede Tremur Dependenţă de examinator Autonom Pasiv Cere ajutor Reacţia la DAP Dornic Interesat Negativ Verbalizare Abundentă Medie Fără comentarii Atitudine defensivă Simte DAP folositor Neutru Critic Implicarea eului Serioasă Aparentă Neprovocat Ştersături Nici una Multe Puţine Atitudine faţă de sine Supraapreciere Realistă Subapreciere Încredere în sine Sigur pe sine Unele dubii Oscilant Limbaj Bun Mediu Defectuos Nivel de inteligenţă Alert Mediu Prost Comportamentul subiectului în situaţia de testare DAP: Impresii privind desenele siluetelor DAP Indicaţie: examinatorul interpretează impresiile sale asupra figurilor DAP desenate de subiect. drept-înclinat. puternică Puternică Fermă Moale Reacţia faţă de examinator Prietenoasă Plăcută Rezervată Rece Abordare DAP Uşoară Spontană Ezitantă Refuz Energie Rapid Repede. consecvent în tratare-inconsecvent în tratare. strălucitor-şters. sofisticat-naiv. curat-murdar. chipeş-urât. trecând în revistă următoarele atribute polare: Vigurospasiv. detaliat-grosier. 23 . Interpretarea se face prin diferenţiator semantic. adult-infantil. capabilincapabil. Rezumaţi descoperirile majore ale DAP. sensibil. regulat-schimonosit. masiv-mic.Femeie Bărbat Femeie Care sex este mai aproape de vârsta subiectului În care desen foloseşte mai multă energie Pentru care desen arată mai multă concentrare Care desen este mai detaliat Care desen este mai înalt Care desen pare mai puternic Care sex pare mai sănătos Care este sexul dominant Care sex arată mai multă mişcare Care sex arată mai multe probleme psihopatologice Ipoteze interpretative Indicaţii: 1. insensibil. Aparenţă Curăţenie meticuloasă Medie Neîngrijit Îngrijire Curat. Tratarea Bărbat . natural-artificial. bine dispus-prost dispus. deschis-închis. controlat-impulsiv.

uşi. Administrarea Consemnul pentru copil este: "Desenează o familie". este întrebat: "Tu pe cine preferi din toată familia?" 4. Se poate adăuga. rolul în familie. fără urme de viaţă. jaluzele. a desenării omului. Este important să se observe casa dacă este "vie" .. 2. animale". Legaţi aceste descoperiri cu “motivele referirii”. înflorit etc. "Care este cel mai simpatic dintre toţi?". Urmează etapa care implică identificarea. fum ieşind din horn. desenul este steril. 3. Descrieţi tratarea diferenţiată a sexelor. puternic. se poate adăuga: "Ne jucăm că faci parte din această familie. persoanele dintr-o familie. ramuri. un copac. animale. frunze. "Care este cel mai puţin simpatic?". sau "Imaginează-ţi o familie şi deseneaz-o". deci plin de ramuri. Se pun 4 întrebări. Casa simbolizează nivelul gratificării dependenţei. iar Persoana desenată. Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman. se analizează gradul în care pomul este "viu". părinţi şi fraţi. mare. "Care este cel mai fericit?". În fina l. Completaţi rezumatul şi concluziile din raportul interpretativ al DAP cu ideile de mai sus. fără căldură. "Copilul nu a fost cuminte. Se încearcă să se afle care sunt preferinţele afective ale unora pentru ceilalţi. "Desenează tot ce vrei. subiectul. Testul familiei Testele Desenaţi o familie şi Desenaţi o casă. fii cine 24 . indiferent de "valoarea" desenului. fără flori. a relaţiei dintre erou. fără viaţă. Cine va rămâne acasă?".2. Integraţi concluziile privind reacţiile şi răspunsurile subiectului la DAP. este atractivă etc. "este bine. sub denumirea "Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică". deci dacă prezintă ferestre. sunt considerate variaţii ale temei fundamentale. 3. Se mai pun întrebări circumstanţiale precum: "Tata propune o plimbare cu maşina. 4. Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului acestora. "Care este cel mai puţin fericit?" Pentru fieca re întreba re se a da ugă şi un "De ce?". sexul. perdele. flori. În aceeaşi măsură. în care se întreabă: "Să presupunem că şi tu faci parte din familie. Cum va fi pedepsit?" 5. horn. Ancheta se desfăşoară sub forma unei convorbiri care cuprinde următoarele faze: 1. sau este "mort". o persoană. colorat. Pentru fiecare se întreabă numele. dar nu are loc pentru toţi. fără viaţă. cu 103 figuri în 1967. mai descrie-mi această familie pe care ai desenat-o. Aceste aspecte sunt legate în interpretare de felul cum subiectul îşi priveşte dependenţa sau gratificarea afectivă. încurajarea copilului. sau dacă este "moartă". Cine vei fi tu?" Dacă copilul ezită. copacul simbolizează natura relaţiilor sale interpersonale sau sociale. dacă vrei. dacă copilul nu înţelege. Unde sunt ei? Ce fac? Descrie-mi toate personajele începând cu primele pe care le-ai desenat. obiecte.. vârsta. Examinatorul va urmări încurajând dacă apar inhibiţii şi observând comportamentul în probă.

valorizarea prin atenţie. vârstei sau situaţiei personajelor desenate (de exemplu. rolul privilegiat relevat prin anchetă. care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea personajului desenat. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul. Dacă copilul şi-a desenat propria familie deşi este suficient să i se ceară identificarea. În unele situaţii. distanţarea de celelalte personaje sau mai jos. nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. respectiv personaje foarte asemănătoare ca vârstă. situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. renunţând la imaginaţie şi fantezie. personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebe). Interpretare Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea sau tăierea personajului după ce a fost desenat. care poate interveni prin schimbarea sexului. detalii supraadăugate. 3. travestiul 25 . prin identificare explicită. poate fi continuată investigarea cu întrebarea: "Ce alt personaj ai dori să fii dintre cei din familia ta?" Se urmăresc reacţiile afective în timpul probei. devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului. sau sub forma unor personaje dubluri. în anumite cazuri. deplasarea. Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a desenului. Se cere în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real. sex.vrei tu". ne prezintă propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. identificarea copilului cu respectivul personaj. structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial. modul de funcţionare al mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la anchetă. personajul poate fi şi un animal. conform atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. în cazul unei regresii. Dintre comportamentele particulare cu valoare diagnostică intervin: 1. Dacă copilul intră în joc. este întrebat de ce a făcut alegerea având în subsidiar ipoteza că principiul plăcerii este cel care acţionează în identificare. talia mai mare a figurii. plasarea în planul ultim sau pe marginea paginii. Apoi este întrebat cum ar face dacă ar trebui să ma i desenez e încă o da tă . 2. calitatea şi forţa acestora şi la zona de plasare. În interpreta re se compa ră datele din desen cu situaţia reală a copilului în relaţie cu membrii familiei sale. Elementele formale ale desenului sunt împărţite în două categorii: trăsături izolate şi structuri de ansamblu. principiul realităţii. Există astfel trei nivele ale interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic. desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe detalii. desenarea de la început. La terminarea desenului copilul este întrebat dacă este mulţumit de desen. schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi. Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor.

precum şi a dinamicii conflictuale a personajelor. discipolul lui Goodenough. precum şi norme de interpretare. În 1934. realizând un studiu comparativ. testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală. un arbore vesel. eleveţianul Carl Koch în urma unui studiu sistematic şi statistic introduce Testul Arborelui. cotare şi interpretare a indicilor. standardizat ca administrare. Dolto. al puterii şi misterului. C. fenomenul de regresie este evident. dar şi în cel al fantazării pasive. 26 Teorie . Buck. conştient sau inconştient. în toate dimensiunile ei. dar şi a gradului de organizare a acestor instanţe. Schliebe.Davido desfăşoară studii cu privire la semnificaţiile desenului arborelui la copii. În general. modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje. un arbore în suferinţă şi. Subiectului i se cere să deseneze un arbore oarecare. reacţiile agresive. Testul arborelui Istoric În 1928. când apar animale în desen. Studiul său se referă la date din cultura diverselor popoare demonstrând că simbolul arborelui este foarte vechi şi răspândit în practic toate culturile omenirii. cercetători şi practicieni precum F. al verticalităţii. A. a vieţii şi morţii. Testul a fost rapid adopat în Franţa. Canard. structurală . unde Rene Stora aprofundează cercetările lui Koch mai ales în ceea ce priveşte aplicarea testului pentru copii.reprezentând un maxim de cenzură. 5. DE asemenea. va purta proiecţia conţinuturilor inconştiente ale imaginii de sine. un arbore îngheţat. introduce ideea desenării succesive a unei case. reacţiile depresive. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile. a defenselor. 4. Desenarea unui arbore. În planul dezvoltării psihice. precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe. Arborele este purtătorul în principal a simbolului omului. un arbore apelând la ajutor. Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul ei conştient. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. precum şi complexul oedipian. studiază exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. Koch consideră arborele că arborele are o mare valoare simbolică. al creşterii şi fecundităţii. a atitudinii în faţa alterităţii. a unui pom şi a unei persoane.relaţia dintre nivelele psihismului. În 1949. testul HTP. 5. în final un arbore mort. Studii ulterioare au făcut obiectul unor interpretări a testului ca probă de dezvoltare a personalităţii şi stadialităţii intelectuale la copil. În 1947. Emile Junker cere copiilor să deseneze arbori şi încearcă prima dată o interpretare empirică în cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesională. analiza identificării şi a nivelului acesteia. R.

După terminarea desenului se poate cere: Desenaţi un alt arbore. dar închizând ochii. ce accentuează. Diferenţiază semnificaţia pentru fiecare nivel de vârstă şi pentru cele două sexe. 2. Apar diferenţe semnificative de aplicare în tehnica dezvoltată de Renée Stora. şi a nivelelor de inteligenţă şi afectivitate. Specificitatea acestor indici se relevă însă în planul analizei corelative. 5. Ieşiri în afara paginii. 6. Koch şi discipolii săi aplică testul arborelui mai ales pe copii. Înălţimea totală. cât de bine puteţi. un a rbore ca re nu există în rea l ita te. indiferent ca re. Desenul II corespunde reacţiei faţă de situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă deci modul de adaptare la mediul său obişnuit. cum şterge. Interpretare Desenele comportă două nivele de analiză. 4. Stora publică tabele standardizate şi profile de personalitate în funcţie de constelaţiile de trăsături pentru criterii precum vârsta şcolară. Trăsături suplimentare. 27 . unde liniile sunt nesigure. debutul şcolarităţii. Se va urmări procesul desenării: de unde începe să deseneze. Stora standardizează analiza formală a indicilor pe baza unei fişe care cotează 177 caracteristici grupate în 15 rubrici: 1. indiferent care. perioada de şcolarizare şi preadolescenţa. formal. Forma coroanei. Pentru desenul II: Un a lt a rbore. Libertatea faţă de consemne. Desenul III: Desenaţi un arbore din vis. Interpretarea nu se opreşte la analiza formală. În administrarea autoarei se dau patru desene. Lărgimea coroanei. contextuală şi a simbolurilor apărute în desen. pe baza unor studii experimentate realizate pe vârste între 4 şi 15 ani. unde insistă. Simetria. Crucea. 8. Faptul că aceste caracteristici par să se organizeze în diferite tipuri de constelări sau modele îi permite autorului să realizeze tipologii de "copii-problemă". dificultăţile actuale ale persoanei. 9. Trăsături dominante. R. Înălţimea coroanei. din ima gina ţie. Masa de lucru nu trebuie să fie moale. simptom. 15. unde trece cu vederea. Solul. indiferent care. Rădăcinile. Desenul IV poate revela un traumatism sau un conflict acut al copilăriei. Poziţia în pagină. 13. 12. Instructajul indică: Desenaţi un a rbore fructifer. Puteţi folosi întreaga pagină".Descriere şi administrare Instructaj: "Desenaţi un arbore fructifer. Desenul IV: Desena ţi un arbore. Un prim nivel. centrat pe indici cu rol de semn. da r nu un bra d. Haşurări sau înnegriri ale desenului sau părţilor din desen. unde liniile sunt prea apăsate. 14. Pentru Stora primul desen reprezintă reacţia persoanei în faţa mediului necunoscut. O gumă. Stora indică semnificaţii pentru fiecare dintre caracteristici precum şi frecvenţa lor la copii. 10. ce verbalizează şi cum. realizează studii statistice pentru diferiţi indici şi tabele de frecvenţă pentru 58 de indici în funcţie de vârsta subiectului. 7. 3. Trunchiul. ce şterge. ale cărui consecinţe au persistat până în prezent. cere şi analiza calitativă. dar nu un brad. ce exprimă comportamentul nonverbal. Desenul III informează despre dorinţele rămase nesatisfăcute. contextuale. străin şi efortul său de autocontrol. 11. Material: foaie A4 şi un creion.

Desenele mici indică o stimă de sine scăzută. Simetria evidentă a desenului sugerează dominanţa logicului şi controlului. eu slab. iar dacă desenul este dezorganizat. 5. chiar teama de "dezmembrare". indică tendinţe de exteriorizare lipsită de control indiferent de celelalte calităţi menţionate până acum. impulsivitatea sau lipsa totală de simetrie indică tendinţe de exteriorizare necontrolată. indică tendinţe de exteriorizare. accentuări prin linii groase. Liniile schiţate indică în general anxietate (cu excepţia profesioniştilor). Calităţile liniei Liniile puternice. punctarea foarte apăsată. necontrolat.Ca regulă fundamentală. analiza se poartă succesiv asupra următoarelor aspecte: 1. sentimente de inadecvare. nesiguranţă interioară. precum mărimea exagerată a unei pă r ţi în ra p ort cu celelalte. reluarea unora dintre părţi. unde predomină controlul şi grija indică această capacitate de control a persoanei. Distorsiunile care apar. Umbrirea sugerează de asemenea anxietate legată de parte de desen umbrită. impulsiv. plasarea în partea stângă extremă a paginii indică orientarea predominantă spre propria persoană. fiinţe în afara instructajului. presante. spre dreaptă extremă . optimism. nesiguranţă. deci cărora li se adaugă alte obiecte. umbrirea până la înnegrire indică nu numai anxietate ci şi agresivitate legată de simbolismul părţii respective. eu slab. dar cu cât această simetrie este mai accentuată. suport afectiv. 15% de la marginea de sus a paginii. indică de asemenea un conflict interior legat de simbolismul părţii distorsionate. Omiterea unor părţi importante ale figurii desenate poate fi considerată ca ne-accidentală şi poate fi interpretată prin efortul subiectului de a face faţă unei probleme interioare ameninţătoare. cu atât putem vorbi de compulsivitate şi rigiditate. cu o relativă deviere spre stânga care poate fi considerată normală. Liniile desenate fără grijă. Mărimea desenului Desenul foarte mare indică entuziasm dar de tip compensatoriu. de asemenea nesiguranţă şi timiditate. negre sugerează agresivitate. legate de semnificaţia simbolică a acelei părţi ceea ce se exprimă prin evitarea conştientă a acelei părţi. în partea de sus. abia vizibile indică abandon. Perspectiva Desenele schematice din câteva linii indică tendinţa de a evita. invers. 3. posibil datorită lipsei de siguranţă. 28 . Desenele incluse într-un peisaj. Tratarea diferenţiată (exprimarea unei atenţii relativ neobişnuite pentru unele părţi ale desenului). liniile desenate ordonat. Plasarea în josul paginii indică stare depresivă. cam 15% de la bază. indică în plus nevoia de sprijin.orientarea spre exterior. cele uşoare. cu precizie. depresie. Ştergerea prea apăsată a unei părţi indică acelaşi lucru. tendinţa de a ceda. 2. 4. invers. Plasamentul desenului în pagină Plasarea "normală" este cea centrală. dependenţa subiectului de ceilalţi. În interpretare. entuziasm. O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugerează probleme legate de imaginea corporală.

cel care interpretează îşi poate pune întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă brusc desenul ar fi viu? Va cădea datorită slăbiciunii!? Exprimă furie! Exprimă tristeţe şi abandon! Exprimă forţă vitală! Care ar fi impresia pe care o creează viu fiind? Acest tip de analiză poate duce la ipoteze privind structura personalităţii. Rădăcina este cea mai durabilă parte a copacului. legătura cu pământul. se întinde în pământ. devenirii proprii până în momentul desenării. În continuare. suportă proiecţia situaţiei inconştientului şi sunt desenate mai ales de copii şi în situaţia unor tulburări nevrotice sau mentale. Copacul îşi poate pierde ramurile. Rădăcina este închisă în pământ. cerul. fără ea copacul nu s-ar susţine. această formă se întâlneşte la pomii fructiferi. două moduri de a fi într-unul singur. subteran. În natură. trăieşte în elementul comun – pământul – inconştientul colectiv. trăieşte în lumină şi prin lumină dar trăieşte de asemenea în întunericul pământului şi prin pământ. cu atât exprimă greutatea mişcării. dar rădăcina este protejată de orice intervenţie artificială. trunchi. inconştient. Trunchiul conduce ascendent de la bază spre vârful copacului. şi elementele de decorare: frunze. uneori la păr. pot fi tăiate. de intrarea în viaţă. ansamblul experienţelor primitive. Copacul este înrădăcinat în lumină şi în pământ. este deseori linia care separă două tipuri de existenţe – nu numai conştientul de inconştient. Copacul creşte în două direcţii – ascendent şi descendent. interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului distingând între un nivel stabil: scheletul copacului . Rădăcina este un copac întors. nu greutatea omului mort care este înţepenit. Adică. profunzime. Pentru a putea avea o impresie cu adevărat autentică. Linia solului. legătura cu spiritul. o viaţă dublă. ci două moduri de a fi. Rădăcinile. Apariţia unor ierburi. ci greutatea omului mort care trăieşte (nevroticii desenează rădăcina la fel de mare ca restul copacului). Baza trunchiului este aproape de rădăcină şi este de asemenea legată de apariţia pe lume.6. arată ca o rădăcină întoarsă invers. de momentul naşterii la suprafaţa pământului.rădăcini. relaţiile dintre diferitele nivele ale psihismului. peisaj. Impresia generală pe care o face desenul. Ramurile coroanei. Rădăcina se hrăneşte din pământ. este viaţa invizibilă. Puterea luminii şi a pământului se întâlnesc în copac. care separă aerul de pământ. Trunchiul suportă reprezentările eului stabil şi a transformărilor de-a lungul vieţii. Simbolic rădăcinile reprezintă originea. prezenţa lor la adult fiind un indicator al tulburărilor afective (până la regresie afectivă). fructe. Mărul este prototipul pomului fructifer. Trunchiul reprezintă elementul 29 . atitudinea prevalentă. şi a unor probleme legate de reprezentările originii. ca o renunţare la pământ. fiind cel mai frecvent desenat. Rădăcina este simbolul pentru invizibil. Cu cât baza trunchiului se divide ca o rădăcină. simbolic. dar niciodată la măr. autocontrolul. este închisă în pământul care hrăneşte toţi copacii. coroană şi ramuri. neregularităţi la baza trunchiului este considerată un indicator pentru traumatisme legate de momentul naşterii.

echilibrarea diferitelor părţi.median şi menţine echilibrul între partea stângă şi cea dreaptă. integrarea în natură etc. Realitatea este invadată de aceste forţe primitive care nu sunt. . proiecţia spirituală. extroversie. de mediu. Pornind de la aceste date. durabil. pasivitate. relaţia cu autoritatea paternală. şi orizontala care desparte pagina în jumătatea de sus şi jumătatea de jos. relaţia cu pământul. schema de interpretare Grünwald-Koch are următoarea configuraţie:  Pagina de hârtie este virtual împărţită în patru părţi egale. dar şi modalitatea de apărare sau atac faţă de lumea exterioară. orientează spre ipoteze diferite privind maturitatea afectivă.  Partea inferioară a paginii exprimă inconştientul.  Partea stângă a paginii va suporta. prin trunchi expresia primitivă. păsări. corespondente simetriei liniilor de demarcaţie ale unei cruci. cerul.  Partea superioară suportă reprezentări care ţin de aspectele conştiente. relaţia dintre interior şi exterior. stabil. relaţia cu aspiraţiile. În coroană se organizează trunchiul. feminitate. purtător. decât în mică măsură. reprezentări legate de activism. substanţial. cu originea. aceste funcţii conferă trunchiului statutul de cel mai stabil element . a florilor şi fructelor precum şi nevoile de sprijin exprimate prin elementele de peisaj: animale. extraversie. Interpretare Cadrul interpretativ general este constituit plecând de la schema grafică a lui Max Pulver conform căruia se disting semnificaţii diferite ale diferitelor zone ale hârtiei. Ramurile împreună cu coroana exprimă modul de organizare mentală. de respiraţie. dependenţa de afectivitatea maternală.  Partea stânga .sus este zona de proiecţie a pasivităţii. viitor. Coroana şi în special extremităţile acesteia formează zona de contact cu mediul. având totodată funcţia de susţinere a coroanei. de asimilaţie. se pot analiza şi interpreta desenarea frunzelor. gradul de diferenţiere la care a ajuns individul. spaţiu "spectatorului vieţii". 30 . de relaţie reciprocă interior-exterior. verticala care desparte pagina în jumătatea ei dreaptă şi jumătatea ei stângă. neperisabil.  Partea dreaptă. conştiente.trunchiul este centrul: element vertical. Accesoriile reprezintă nevoile de reprezentare în contactul şi interrelaţia cu ceilalţi. În acest sen. transformate de către intelect.cu cât suntem mai departe de centru şi mai aproape de margine proiecţia aspectelor care ţin de trecut. situarea predominantă într-una sau alta dintre aceste zone. instinctuală şi dominaţia pulsională ajunge spre zonele superioare. bogăţia sau sărăcia coroanei în corelaţie cu gradul de coordonare şi organizare sunt indici majori pentru coroană şi rădăcini. atitudinea dominantă etc. Astfel prin expresia grafică a coroanei vom obţine informaţii despre modul de relaţionare şi gradul de inserţie al subiectului în mediu. Dispoziţia arborelui. Direcţiile centripete sau centrifuge ale ramurilor.

cădere. Colţul simetric. moartea. reprezentări legate de materie. la sfârşitul secolului al XIX-lea.jos.ultima silabă rostită de psiholog şi prima silabă rostită de subiect. cuvântul indus impunându-se subiectului. Nu cumva aceşti indici aduc la suprafaţă altceva decât. neant. zona pulsiunilor. Jung observă că există anumiţi indici care scot în evidenţă un anumit blocaj al subiectului în asociere. Experimentul asociativ-verbal (TAV) Cercetarea psihologului englez F.  Colţul din stânga jos. are ca simbol pământul. Experimentatorul citeşte lista de cuvinte . zona stângă . Galton. 6.. de exemplu. dar în acelaşi timp sfârşitul. naştere. Experimentul se desfăşoară în 2 etape: 1. respectiv emergenţa în afară. regresie. Colţul din dreapta sus are ca simbol focul. Jung lucrează iniţial cu o listă de 400 de cuvinte în ideea de a oferi un câmp cât mai mare de stimuli. dreapta jos. Se cronometrează timpul de reacţie al subiectului . CG. în 1904. demonic.  Delimitând pagina de-a lungul a două oblice.stimul. Subiectul trebuie să răspundă cât mai repede la fiecare printr-un singur cuvânt indus. Sub influenţa acestei cercetări şi a metodei psihanalitice a asociaţiilor libere descoperită de S. debut. un defect de memorie? Exemplu de indici: subiectul nu-şi dă seama de timpul de latenţă mult prea mare. infern. asupra asociaţiilor de cuvinte (experimentatorul pronunţă un cuvânt şi subiectul răspunde imediat prin cuvintele care-i vin în minte) a arătat că raportul dintre fiecare cuvânt indus şi cuvântul inductor nu este arbitrar.Jung inventează. Zona dreaptă .  Simetric. fixaţia la stadii primitive.Freud. şi că numărul de cuvinte induse de cuvântul inductor este limitat. colţul din stânga sus poate fi simbolizat de aer. a "nostalgiei" pământului. un test de asociaţii de cuvinte care va fi considerat primul test proiectiv. 31 . la Zurich. zona înfruntării active cu viaţa. zona conflictelor legate de debut. ca suport pentru reprezentările legate de origine. a trebuinţelor şi instinctelor. are ca simbol apa. înspre vid. Important este ca subiectul să răspundă cu primul cuvânt care-i vine în minte. Dacă subiectul nu este conştient înseamnă că în interiorul psihismului său există formaţiuni care strâng informaţii şi care activate pot duce la blocaje. Ulterior această listă se reduce la 100 de cuvinte stimul. ca punct suprem al aspiraţiei.  Partea din dreapta jos.sus. *pauză aproximativ 15 min. Se cronometrează timpul în sutimi de secundă.

TR .complexul matern.inconştientul are 2 nivele: 1.falsă memorie şi se notează noul cuvânt În interpretare ne interesează indicatorii de complex. Cuvintele pot activa. Se întreabă subiectul . El a descoperit că un cuvânt sau altul din listă se leagă de una sau alta din faţetele acestor complexe. anumite complexe inconştiente. iar această activare a inconştientului poate duce la obnubilarea conştientului.5 puncte 32 . Indicatorii de complex 1 punct 1. 2.timpul de reacţie prelungit (deasupra mediei probabile . neînţelegerea. 2. Arhetipul este o virtualitate pură (de exemplu arhetipul matern).mimică.este f blocat 3.în etapa II a experimentului când subiectul răspunde cu un alt cuvânt decât cel iniţial.tendinţă formativă a psihicului .răspunde cu acelaşi cuvânt pentru mai mulţi stimuli 0. subliniază Jung. Arhetip . Aceştia scot în evidenţă o tulburare a funcţionării conştiinţei. Indicatorii comportamentali . inconştientul personal .Da… 4.Eşti sigur? . limbaj dur (ieşire din conştient) 10. Această tulburare se datorează faptului că ceva din cuvântul stimul deşi a fost auzit clar de conştiinţă s-a lovit de ceva din inconştient. mişcări. să-şi aducă aminte cuvintele prin care a răspuns iniţial cuvântului stimul.complexul patern. Nonreacţia .medianei).ceea ce face ca un anumit lichid să se cristalizeze într-o formă mereu aceeaşi. Stereotipii .şi se notează cu + • Subiectul nu-şi aminteşte . Subiectul trebuie să încerce să repete.şi se notează cu • Răspunde printr-un alt cuvânt . inconştient matricial . Reacţii prin şir de cuvinte sau propoziţie 9. Subiectul poate răspunde astfel: • Cu acelaşi cuvânt . intrauterine pe care se mulează elementele dobândite după naştere). Arhetip matern → experienţă → complex matern (elementele centrale sunt elemente arhaice. se poate calcula şi abaterea standard . Reacţii neconforme 8.se adună toţi TR şi se fa ce media . în care există arhetipul. Neologisme. Falsa reproducere .dacă un indice depăşeşte abaterea standard cu 2 unităţi ⇒ TR prelungit.complexul contrasexual… Toate aceste concluzii au fost obţinute de Jung în urma experimentului asociativ verbal. În acelaşi fel putem discuta şi despre arhetipul patern . Se calculează timpul mediu de reacţie .atunci când se depăşesc 30 sec şi nu dă nici un răspuns . Repetarea. Teoria complexelor la Jung . râs 6.2. arhetipul contrasexual .nucleu formativ cu care venim pe lume. proastă înţelegere a cuvântului stimul 5. Greşeli de pronunţie 7.

Masă 44. Scopul experimentului îl reprezintă activarea inconştientului. Muşcătură 41. După ce ai găsit cuvântul cheie. Munte 23. 3. TR foarte scurt . Mamă 43. Constelare → dinamică în psihism → relaţii.indică un mecanism de apărare Etapa II se realizează după 15 min. este mai târziu înlocuit cu tehnica interpretării visului. 4. Răspuns în limbi străine 3. 5. Foc 51. Radiator 27. Lumea Dragoste Tată Pălărie Piept Cortină Trunchi Băutură Petrecere Mişcare circulară Carte Lampă Medicament Scaun Prieten Penis 21. Cal 50. 6. Rasă 47. asociativă. 11. 8. În acest timp subiectul este lăsat liber sau se continuă cu o altă activitate. Sfârc 46. Râs 36.Rapaport (60 de cuvinte ) 1. Jung foloseşte multă vreme acest experiment. Vagin 52. 16.versiunea psihanalitică . Taxe 56. o etapă de context. Perseverarea (în aceeaşi arie tematică). Masturbare 30. Homosexual 26. 12.într-o şedinţă analitică . poartă care în mod normal este visul. Casă 24. Apă 48.masă. activări între complexe. Vacă 45. Se realizează constelaţii între complexe. Totuşi acest experiment poate fi cu succes folosit atunci când te afli în prezenţa unui pacient foarte blocat sa u de exemplu a unui pa cient ca re nu visea z ă . Fermă 53. de exemplu apă pat. rogi subiectul .În a ceste ca z u ri experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca o poartă regală de intrare. 7. 13.cel mai puternic .Social 54. Prietenă 28.să exprime ce asociaţii personale îi vin în minte.este acel complex care a strâns cea mai multă energie. Tutun 33 .încearcă să se găsească o legătură cu viaţa reală a subiectului (analiza reductivă) • Analiza simbolică propriu-zisă în care materialul asociativ este analizat în funcţie de materialul mitologic. Orgasm 33. de materialul care evocă funcţia arhetipală a psihismului uman (analiză la nivel transpersonal). de interpretare a experimentului asociativ verbal intervine şi o a 3-a etapă. 9. 10.scaun… 2. Fiu 55. Testul asociativ verbal . Taxi 42. 2.stereotipii mascate. Tăietură 35. Ecran 29. 15. verde . Ramă 31. descoperirea indicatorilor de complex şi desigur conturarea constelaţiei. care fiind destul de laborios. geantă . 14. Sinucidere 22. Complexul astru . Datele obţinute se pot stoca într-un tabel: pentru fiecare cuvânt se trece suma de indicatori de complex. Asupra acestor asociaţii se va purta analiza jungiană: • Analiza de tip personal . Film 34. care este cel mai activ. Hârtie 25.1. Bărbat 32. În modul de analiză. Supt 49.

Mielul Conţinut-ţintă: rivalitatea fraternă şi problemele legate de sevraj (dependenţa maternă). 3. ci doar se consemnează ca atare. se poa e t citi o varia n tă a a c estei povestiri. Se insistă pe fa p tul că poa t e să spună tot ceea ce gâ n deşte şi că nu există răspunsuri bune sau greşite. accentul cade pe ele. unde nu a p ar e cuvântul „moarte”. nu se fac aprecieri ♦ copilul nu trebuie să ştie ce se urmăreşte prin test. 2. 20. 19. ceea ce ar orienta copilul spre ele). ♦ niciodată nu se fac remarci asupra răspunsurilor copilului. 18. Copilului i se citesc mici poveşti iar sarcina este ca el să continue povestea. Standardizarea testului presupune: ♦ povestirile se citesc fără titlu ♦ cu o voce clară şi egală (fără intonaţie – povestirile au elemente dramatice şi. Întuneric Deprimat Izvor Cupă 37. Câine 40. Dans 39. dorinţele legate de moarte. el poate fi tulburat în momentul în care conştientizează faptul că povestirea se suprapune peste povestire. Femeie 38. Spital 60. de cele mai multe ori. ♦ trebuie să fi şi cald şi amabil dar neutru ♦ nu se dau sfaturi. Act sexual 59. Pentru copiii ca r e nu a u a v ut nici o experienţa în legă t ură cu moa r tea . Fabula înmormântării Conţinut-ţintă: instinctual agresivităţii. Este un test dedicat Eului şi complexului Oedip. Fabulele Düss Este o probă care simplifică principalele concepte din psihanaliza dedicată vârstei infantile (până la 12 ani). 4. de anchetă. Oraş 58. Se poate insista doar în etapa următoare. Inversarea nunţii Conţinut-ţintă: fantasma legată de camera părinţilor şi gelozia pe cuplul parental. 7. Apare în 1950 şi este reeditat în varianta finală în 1971. Teama 5. 1. insistându-se că este un test de imaginaţie. Doctor. În cadrul terapiei testul poate fi folosit şi pentru adulţi atunci când apare o problemă psihanalitică nerezolvată.17. Fiică 57. 34 . Testul cuprinde 10 fabule: Păsări Conţinut-ţintă: fixaţia copilului pe unul dintre părinţi sau independenţa sa.

Plimbare cu mama / tata (2 variante. Fabula aniversării nunţii Este ziua în care părinţii îşi aniversează căsătoria. autopuniţie. pentru fete şi pentru băieţi) Conţinut-ţintă: constelarea relaţiilor oedipiene. Fabula despre elefant Conţinut-ţintă: complexul castrării. care-i plăcea foarte mult. fricile subiectului. Într-o zi oaia a adus şi un alt mieluşel. dorinţele sale (care au fost activate de fabulele anterioare). 6. mama şi cu puiul lor dorm împreună în cuibul lor pe o cracă. că nu se va mai întoarce niciodată acasă. Lumea răspunde: cineva din familia care stătea în casa de jos. Oaia nu avea lapte destul pentru amândoi mieluşeii şi atunci a spus mieluşelului mai mare: nu am lapte pentru voi doi. ce frică îmi este !” De ce oare îi este aşa de frică? 35 . Mama zboară pe alt pom. Fabula mielului A fost odată o oaie care avea un mieluşel şi amândoi erau la păscut. dar ce face puişorul? Şi el ştie să zboare puţin. tu poţi să mănânci iarbă verde. Cine poate fi? b) Cineva din familie a lua trenul şi a mers departe de tot. Apare un conţinut latent (ex. dorinţele mascate ale subiectului). În timpul petrecerii copilul se ridică brusc şi se duce singur în fundul grădinii. Deodată începe un vâ nt puternic ca re scutură pomul şi cuibul ca de la pă mâ nt. permiţând conturarea conţinuturilor puternic activate (controlul activărilor anterioare). 2. Prezentarea fabulelor 1. tendinţa spre angoasă. 7. Tatăl zboară repede pe pomul alăturat. Ce a făcut mieluşelul? 4. a) Fabula înmormântării / b) Fabula călătoriei a) Înmormântarea vine pe stradă şi oamenii întreabă cine a murit. De ce? 3. 10. Tata şi mama se iubesc foarte mult şi serbează veseli această zi. Fabula cu obiectul confecţionat Conţinut-ţintă: caracterul posesiv. Visul urât Conţinut-ţintă: are un caracter deschis.Conţinut-ţintă: se explorează temerile copilului. mult mai mic decât primul. Fabula despre teamă Un copil mic spune foarte încet: „Oh. Cele trei păsări se trezesc speriate. 9. 8. aşa de departe. Fabula pasării Tatăl. încăpăţânarea (regresie la stadiul anal). Se explică anxietatea. Fabula despre noutate Conţinut-ţintă: frica subiectului. Mieluşelul se juca toată ziua lângă mama lui şi în fiecare seară primea de la ea lapte bun şi cald de băut. Cine ar putea fi acela? 5.

Explorarea angoasei şi autopuniţiei. Nu este un test de inteligenţă. Elefantul este foarte drăguţ şi are o trompă mare. Explorarea agresivităţii. când copilul se întoarce de la plimbare şi merge în cameră. Încă este foarte adormit şi spune: „Vai ce vis urât am avut!” Ce o fi visat? Consemn general: spuneţi subiectului că îi veţi povesti mici istorioare pe ca r e va trebui să le continue. direct şi colorat. Ce o să-i spună mama? 10. Controlul fabulelor precedente. Şocul legat de camera părinţilor. Fabula despre elefant Un copil are un elefant de cârpă. Dorinţele şi angoasa subiectului. Ce va face cu figurina? Mama-l roagă sa i-o facă ei cadou. de fraţi. Nu există răspunsuri bune sau greşite. Subiecţi copii: Povestiţi istorioarele într-un mod viu. dorinţei de moarte. Fabula despre noutate Un copil vine de la şcoală (de la plimbare) şi mama îi spune: înainte de a-ţi face lecţiile trebuie să-ţi spun ceva. Ce s-a schimbat la elefant? 7. surori. pe care-l iubeşte. şi precizaţi dacă răspunsurile sunt prea scurte sau insuficient de explicite. Nu prezentaţi niciodată titlul fabulei. găseşte că elefantul s-a schimbat. Conţinuturi latente Düss Fabula 1 Fabula 2 Fabula 3 Fabula 4 Fabula 5 Fabula 6 Fabula 7 Fabula 8 Fabula 9 Fabula 10 Fixaţia sau independenţa subiectului faţă de unul dintre părinţii săi. Îi va da oare mamei acea figurină? 8. Dar copilul poate face ce vrea cu ea. culpabilităţii.6. pentru că modul în care gândeşte este bun. Au fost foarte veseli. Când s-au întors acasă băiatului (fetiţei) i se pare că tata (mama) are o altă expresie decât de obicei. Aveţi grijă să nu influenţaţi copilul prin elemente dramatice supra-adăugate sau superflue. Visul urât Un copil se trezeşte devreme dimineaţa. gelozie pe cuplul părinţilor. autopuniţiei. Subiecţi adulţi: Prezentarea fabulelor se face ca pe un exerciţiu de imaginaţie. Decelarea constelaţiei oedipiene. Într-o zi. De ce? 9. Testarea problematicii anale. Explorarea complexelor determinate de sevraj. 36 . care nu ar face decât să deplaseze atenţia copilului. a caracterului posesiv şi obstinat. Revelarea complexului castrării. Fabula cu obiectul confecţionat Un copil a făcut din plastilină o figurină (un turn) şi este foarte mândru de acesta. Ară t aţ i subiectului că poate spune tot ceea ce gândeşte. Plimbare cu mama sau tata Un copil (o fetiţă) a făcut o plimbare foarte frumoasă în pădure cu mama sa (cu tatăl său).

relaţiile cu alţii.. 46.. 61. 50.. 45. afecte negative. – se referă la formarea personalităţii. 5. răspunsuri fără raportare directa la subiect. 25. 53. 19. 68. 58. 41. 54. autoapreciere. răspunsuri pozitive. 51. 35. Teste de completare – Testul Rotter Dezvoltarea experimentului asociativ-verbal (principiu de tip paradigmatic) a dus la construirea testelor de completare. Toate aceste întrebări vor fi analizate şi din prisma afectivităţii. 32. Itemii reprezintă 12% şi sunt: 3. 6. la copilăria subiectului. 20. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 18. 39. 71. 30.”. 40. 31. 43.. F – familia posibilă virtuală / actuală a subiectului. de exemplu: „Îmi place. 6. regresia posibilă în aceste teste fiind de nivel sintagmatic. M – modul în care e reprezentată în proiecţie alteritatea (ceilalţi).. părerile despre viaţă ale subiectului. 37 . 66. 17. Itemii reprezintă 4% şi sunt: 55. 11. 37. 15. 72.imagine de sine. 23. 10.. Testul lui Rotter a fost dezvoltat. 78. Întrebările pentru această structură tematică reprezintă 52% din total şi sunt: 1.. 5. sub denumirea de Test de completare asociativ-verbal.. 8. transformându-se într-un test clinic. 2. Materialul acestor teste trimite la situaţii în care Eul încă mai deţine un control. 42. 64. T – trecutul subiectului în general.. 63. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 27. 62. 3. 74. „-” = depresiv. 36.etc. 4. 77. 47. 22. 65. 29. 14. 56.”. 34. 48. 75. 7. 4. 80. agresiv şi „0” = răspunsuri fără încărcătură afectivă şi personală. 60. 57.  Structura tematică: sunt 7 structuri tematice: 1. 67. 49. Rotter este primul care realizează un asemenea test în SUA. 70. la familia de origine. G – generalităţi. P – se referă la conţinuturile legate de Ego . 69... Se folosesc 80 de începuturi de frază ca. „Nervii mei. 28. Acest test se poate cota din mai multe perspective:  Gradul şi sensul implicării afective: fiecare răspuns este cotat cu „+” = trăiri afective pozitive. 24. 33. 79. Itemii reprezintă 7% din total şi sunt: 7. 76. 12. 59. N – lucruri legate de patologie. 73. 26.8. Itemii sunt în proporţie de 21%: 2. 13.. 9. 38. 16. 21. 52. Diferenţa dintre experimentul asociativverbal şi testul de completare se referă la nivelul de regresie.

... Cea mai mare neplăcere a mea. 3. În fiecare zi. Clipa cea mai fericită. 34.. 67.. stereotipii vădite în reacţia de răspuns... 35. În orice caz. 7...... În inima mea.. 51. Sentimentele. Familia mea. 15+. Se procedează întocmai pentru fiecare grup tematic de itemi... Îmi amintesc.... Eu doresc.. 38 .. Din când în când.. Ceilalţi.......... Rezultă cele trei procente: „+” 56%. Cea mai mare groază a mea este. 72.. Despărţirile.. 74. Eu mă simt bine când. Eu detest. Eu gândesc. 36.... 2 răspunsuri cu „0”. Voinţa mea...... 8.. Copiii. 4+. 75. Îmi place. Nicăieri eu. Totdeauna eu.. Să trăieşti. Când muncesc.. 11. 59. 29.. 22. Pe mine mă frământă.... 57... De mult.. Adevărul este că.. numărul itemilor cu aceeaşi valoare afectivă. Mi se pare că. Viaţa mea. Căsătoria. Viitorul. 2. Visele mele. 6+. „” 39%... 49.. 16. 12. Când adorm... 68.. Îmi pare rău când. Eu. Am nevoie. 45.). 20.. 30.. 33.. 47.. Cel mai bun prieten al meu. Cititul. 38. Când eram mic. Când vreau. Câteodată. Să fii.. Tatăl meu. 15.. 64.. 56. Mama.... Copilăria mea. 19.. 61.. Adeseori eu.... 54.. Noaptea. 10.. 9... Profesiunea mea..: pentru P: 16 răspunsuri cu „+”. Întorcându-mă acasă... Sănătatea mea.. La locul meu de muncă.. Să mergi. Se însumează în cadrul fiecărui grup tematic de itemi (ex. 13.. 41... 18. 78.: pentru P 1-... 32.. Fără îndoială că.. Mă tem că. 28. 79.. 5.. 76. Aş vrea să ştiu..... Când sunt sincer cu mine. 48... 69.. Bucuriile mele.. 9+. Eu cred că. 17... 5-. 50.. etc.. P)... 4.. Mi-e greu să... Sunt foarte. Eu am încredere. 46. 71.. Testul ROTTER – completare de fraze 1..... negativ sau neutru şi se calculează proporţia lor ( de ex. 65. Nervii mei... 70.....  Se analizează fiecare categorie tematică. Ceea ce mă supără este. 24. 26... 21..Răspunsurile se mai codifică după două categorii:  E – răspunsuri direct erotice. care se transformă în procente (de ex.... 31.. 44. Prietenii mei. 25. 39. Cei din jurul meu. 66.. 6.. Cei mai mulţi oameni.. Când sunt singur... 55. 23. se judecă dacă este încărcată afectiv pozitiv.. „0” 5%). 60. Pe străzi.... N-am izbutit să. 43.. 40.... 58.. Cel mai bine este. Împreună. Soţul meu . Ştie toată lumea că. 63. 42.. La şcoală. 80.. rezultând trei sume... 23 răspunsuri cu „-”....... 52.. 14. 62.. 53.. 37. Niciodată eu. 77... Eu nu pot să .... Singura mea plictiseală. 27. Am reuşit să... 73. Trecutul meu.  D – dacă în răspunsurile subiectului găsim elemente clar ilogice.. Eu respect mai mult.. Oboseala mea.

trebuinţa de ordine. 39 . Ajunge la concluzia că elementul motivaţional pare să fie elementul cheie pentru personalitatea umană. idealul de împlinire proprie. 3. de înţelegere intelectuală. 6. Prima formă a T. 8. trebuinţa de supunere. trebuinţa de a evita suferinţa. 9. Ei sunt: 1. asociaţiile libere. Testul lui poartă amprenta acestei duble formări. trebuinţa de joc). Testul tematic de apercepţie (T.A. dar îşi termină psihanaliza cu Alexander în SUA. în declanşarea comportamentului. Factorii interni sunt instanţe psihice care intervin. există trei variabile fundamentale ale personalităţii: motivaţiile. trebuinţa de a evita inferioritatea. metode psihologice folosite în evaluarea subiecţilor.T. Conform teoriei asupra personalităţii a lui Murray. Murray a lucrat la această probă împreună cu Morgan. teste privind nivelul de aspiraţii. alături de trebuinţe. Aceste trebuinţe sunt prez e nte la toţi oa m enii da r nu sunt puse în valoare în egală măsură. testul Rosenzweig. teste de valori. de aici rezultând dinamica lor. făcând apoi sinteze interpretative pentru fiecare subiect. Este unul din cei mai extensivi cercetători în ceea ce priveşte cantitatea de teste. testul Rorschach. iar în 1938 Murray integrează toate rezultatele!cercetărilor sale între teorie asupra personalităţii. foloseşte metoda discuţiilor libere. trebuinţa de umilire. de a se apăra şi de a reacţiona. cu care îşi începe terapia analitică. 7. de data aceasta analiza fiind făcută în manieră freudiană. Forma definitivă a testului apare în 1943. chestionare de personalitate. Unele trebuinţe sunt conjuncte. trebuinţa de a fi în siguranţa / de a se proteja. acesta din urmă renunţând ulterior la cercetări. 4. trebuinţa de agresiune. trebuinţa de senzaţii. Iniţial. altele complementare sau chiar opuse.9.A. 2. probe. în lucrarea intitulată „Explorări ale personalităţii”. integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu). trebuinţa sexuală ( trebuinţa de exprimare. Motivaţiile (sunt 20 de trebuinţe grupate în 9 tipuri): 1. în care sunt incluse trebuinţa de a domina mediul. trebuinţa de a evita blamul. narcisismul. 2. trebuinţa de afiliere şi trebuinţa de respingere. trebuinţa de dominare. prima conexiune cu psihanaliza o face prin Jung. 5. factorii interni şi anumite trăsături generale. autobiografia. Autorul este medic şi biochimist.) Principiile explicative ale variantei clasice elaborată de Murray Din punct de vedere istoric există o serie de precedente ale acestei probe proiective.T.-ului este publicată în 1935. trebuinţa de realizare / reuşită 3.

7. care valorizează proiecţia imaginii ideale a subiectului despre sine şi 3 planşe prezintă peisaje şi personaje mai mult fantastice. tendinţa spre proiecţie vs. tablouri. schimbare vs. T. 4. stagnare. atribuie impulsurile care îl tulbură unui element din exterior (pe unul din personajele planşei-stimul). 4. altele doar adulţilor. Administrarea După Murray. 10. 2. 40 . altele copiilor. 13MF. 11. 3. o singură planşă prezintă 3 persoane. o planşă este complet albă (16). o planşă prezintă mai mulţi bărbaţi. 16. 11. capacitatea de a persista în efort / persistenţa efortului. altele fotografii. 5. 7BM. dominarea sentimentelor şi imaginilor (intracepţie) sau a faptelor (extracepţie). 7GF. iar T. Unele sunt desene. investirea libidoului fie în viaţa practică (exocatexia) fie în viaţa internă (endocatexia). conjuncţia / disjuncţia dintre acţiune şi gândire. 7 planşe prezintă 2 persoane de acelaşi sex.A. 8. G (se aplică doar fetelor). obiectivitate în percepţia altora. capacitatea de a acţiona din impuls sau în urma deliberării. 2.-ul este realizat pe baza concepţiei freudiene asupra mecanismelor de apărare. iar imaginile aşa cum sunt ele construite sunt: unele care se prezintă tuturor subiecţilor. 5.4. 9GF.A. 13B. 19. Acestea sunt aplicate unui subiect indiferent de sexul şi vârsta sa. În total sunt 31 de planşe. 9. 6GF. În varianta psihanalitică testul se administrează o singură dată şi analiza se face în sistemul conţinut manifest – conţinut latent. În urma datelor recoltate reuşeşte să-şi elaboreze această teorie destul de „neortodoxă”:. 10. Fiecare planşă are o codificare: B (se aplică doar băieţilor). sentimente de culpabilitate. creativitatea. emotivitatea. 6BM. Construieşte deci testul pentru a evalua temerile. Supraeul în conflict (crize de conştiinţa. 4 planşe prezintă două persoane de sexe diferite. 3BM. angoasa (considerată ca stare fundamentală0. fără repere în psihologia momentului istoric respectiv.-ul se administrează de două ori. BM (se aplică doar băieţilor şi bărbaţilor). Murray susţine că persoana proiectează. altele copiilor băieţi / fete. 12 planşe prezintă o fiinţă umană singură.T. stări depresive). de diferite vârste. în cele două etape sunt prezentate câte 10 imagini. GF (se aplică doar fetelor şi femeilor). 8Bm. reproduceri după gravuri. Trăsăturile generale / stările interioare şi emoţiile trăite de subiect: 1. respectiv. intensitatea efortului.T. altele numai adulţilor bărbaţi/ femei. 6. Sunt reţinute de Shentoub planşele: 1. gândurile şi sentimentele subiectului.

Analiza conţinuturilor se face după 5 aspecte: 1. Oda tă determina te. respingerea eroului. În astfel de situaţii. eroul e unul din personajele prezente în imagine. Prima sarcină a examinatorului este să găsească printre personaje eroul cu care se identifică subiectul. conflictuale. De fiecare dată când apare o astfel de variabilă. Uneori e posibilă „spargerea” eroului în mai mulţi eroi. figură (paternală / pe poziţie de egalitate). ele se cotea z ă pe o sca lă de la 1 la 5 în funcţie de următoarele tipuri de motivaţii: afiliaţie. Fiecare din aceşti eroi paraleli reprezintă tendinţele neacceptate. dominanţă. Există şi situaţia eroilor multipli. sex. factorii interni şi trăsăturile generale ale eroului. 2. Criteriile de identificare a eroului sunt:  persoana de care subiectul e cel mai interesat (în descrierea fizică şi psihică). Motivaţia. Sunt mai rare situaţiile în care planşa să fie corelată cu un personaj care nu e prezent. caracter cu subiectul. Se face o ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările făcute. 41 . personajul cel mai nuanţat din punct de vedere psihologic. de la figuri paternale sau nu. E vorba de trebuinţe profunde. agresivitate. slab integrate în psihologia eroului. Acţiunile exprimă motivaţiile eroului. care sunt sursa comportamentului manifest. protecţie. Interpretarea se face în termenii stării interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta cu celelalte personaje.Analiza: Se urmăreşte ca pe baza planşelor să se construiască istorioare care să prezinte situaţia existenta şi deznodământul.  personajul care joacă rolul central în desfăşurarea acţiunii dramatice. De obicei. Se identifică persoana care este obiectul acţiunii după sex. latente. Se notează care tipuri de „presiuni” sunt favorabile / defavorabile eroului şi dacă provin de la persoane de acelaşi sex sau de sex diferit. Forţele anturajului care exercită influenţe asupra eroului – „presiunile externe” Se pot determina plecându-se de la acţiunile şi emoţiile altor personaje din povestire. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există un conflict interior. repetitivităţii şi al importanţei sale în mersul povestirii. O simplă descriere a planşelor înseamnă că subiectul fuge de sarcină. Murray o cotează pe o scală de la 1 la 5 din punct de vedere al: intensităţii. pericol fizic. Următoarea sarcină a examinatorului este detalierea acţiunilor. duratei. lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie. examinatorul trebuie să insiste ca subiectul să creeze o povestire fără însă să dea exemplu de povestiri şi fără să sugereze anumite elemente.  eroul poate fi persona u j l ca r e sea m ăn ă cel ma i mult ca vâ r stă.

-ului elaborată de V.  nu e de aşteptat ca proiecţia să fie directă şi veritabilă în toate povestirile. abandonul. energic / moale. prin bogăţia psihologică). Shentoub Viziunea lui Shentoub asupra interpretării T. urmărindu-se verbele care exprimă conduita: agitaţia. sentimente şi dorinţe actuale. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu personaje de aceeaşi vârstă. a celor excepţionale (prin intensitate. Interesele şi sentimentele Se analizează interrelaţiile eroului cu celelalte personaje (izolat. ceea ce înseamnă că subiectul nu reuşeşte să găsească un sens posibil. În 30% din povestiri ne putem aştepta să găsim elemente impersonale. 4. Ipoteza esenţială este aceea că modalitatea de elaborare şi construire a povestirilor trimite la mecanismele de apărare ale subiectului. iar indicatorii lui Murray sunt:  povestirile trebuie privite şi decodificate ca reprezentând un aspect al situaţiei de viaţă prezente. Analiza temei Tema e constituită de o anumită unitate dramatică a povestirii respective. Varianta psihanalitică a T. Aceste teme informează despre problemele subiectului.A. lucrurile se aranjează de la sine). derulare şi sfârşit). Se face o analiză a temelor mai frecvente. reprezintă un compromis parţial / total sau este vorba de o absenţă a finalului. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu figurile paternale. conformă cu expectaţiile. dar sunt povestiri care au mai multe teme. triumful. disimularea.A. cu iniţiativă / inert. suplu / rigid. prin unicitate. impulsiv / controlat. În final se realizează o interpretare ca sinteză. trecute sau viitoare a subiectului. stabil / instabil.T. Shentoub vorbeşte de diferenţierea între fantezia impusă şi conştientă şi fantezia inconştientă spontană (acele fantasme caracteristice 42 .  care este natura acestui sfârşit (favorabilă pentru erou. se acelaşi sex şi de sexe diferite.3.T. precum şi stilul acestei continuări: coordonat / necoordonat. nici măcar printr-un miracol).  povestirile pot fi raportate la amintiri. Se realizează şi o analiză de tip formal unde accentul se pune pe aspecte precum integritatea povestirii (dacă are început. elemente inhibate despre care subiectul îşi imaginează că le-ar fi putut face. 5.-ului apare exprimată într-un articol din 1982. Derularea povestirii şi deznodământul Se notează pentru fiecare planşă:  cum reacţionează eroul la anturaj (cum se comportă în situaţie). Se analizează felul în care eroul face să progreseze acţiunea. tendinţe elementare inconştiente sau fantasme infantile. prin acţiunea anturajului.  cum se produce sfârşitul (prin acţiune voluntară a eroului. Fiecare povestire ar trebui să aibă o temă.

Shentoub porneşte de la definirea procesului care are loc în T. Relaţia dintre subiect şi obiect (v. Fantezia impusă şi conştientă permite să se ajungă la fantezia inconştientă. prin care subiectul îşi exprimă incapacitatea sau o poziţie defensivă de tip megamaniacal în care subiectul se simte atotputernic.pentru subiect care transpar şi în vise şi în simptomatologia psihopatologică). fiică).A. psihanaliza relaţiilor de obiect) trebuie să fie bine stabilită pentru ca subiectul să poată proiecta asupra imaginii. Când imaginea de sine este perturbată. 2 Scenă de câmp. bizarerii în perceperea personajelor. 1 Un copil care priveşte o vioară aşezată în faţa lui.T. Momentul în care fantezia inconştientă izbucneşte în fantezia conştientă indusă de percepţia planşei poate fi observată în funcţie de depărtarea dintre tema banală a planşei date şi povestirea subiectului (perturbările în structura povestirii). vor apărea în povestiri instrumente sparte. Atunci când există o depărtare între aceste două conţinuturi. Trimite la poziţia defensivă prin traducerea ei în planul corporalităţii. Sunt trei parametri implicaţi în acest proces: materialul testului. Conţinut manifest Conţinut latent Imaginea unui copil imatur funcţional faţa de un obiect al vârstei adulte. Conflictul se poate petrece în legătură cu poziţia tinerei faţă de cuplu. tată. reprezentat obiectiv în planşe prin dispunerea personajelor în două planuri. sexul şi vârsta sunt destul de ambigue. ca fiind un ansamblu de mecanisme care se angajează în această situaţie singulară în care subiectului i se cere să perceapă o imagine şi pe baza ei să construiască o istorioară. Conflictul se poate petrece legat de dificultatea / imposibilitatea de a utiliza acest obiect „aici şi acum”. instrucţiunile care îl împing la fantezia impusă şi examinatorul. Evaluarea trebuie să ţină cont de această variaţie între ceea ce exprimă planşa şi nivelul la care se află subiectul. iar în planul apropiat o tânără care ţine în mână nişte cărţi Un individ căzut la picioarele unei bănci.T. Conţinuturile manifeste şi latente ale planşelor T. ea poate fi interpretată în termenii dificultăţii sau chiar ai imposibilităţii subiectului de a se situa la nivelul conflictual cel mai evoluat şi ne indică un nivel de fixaţie inferior acestui registru evoluat. Poate apărea o poziţie depresivă. o femeie care stă sprijinită de un arbore. Analiza povestirilor implică confruntarea problematicii conţinutului latent. Triunghiul oedipian (mamă.A. Aceşti parametri pot fi asimilaţi unei situaţii de conflict între imperativele conştiente şi imperativele inconştiente. în planul din spate un bărbat cu un cal. false perceperi. 3BM 43 . În majoritatea cazurilor se observă o corespondenţă între conţinutul latent al materialului şi cel al povestirii subiectului.

4 5 O femeie care se apropie de un bărbat. Scenă de agresivitate deschisă. O relaţie mamă-fiu într-un context de neplăcere. O femeie cu vârsta incertă. personajele au aceeaşi vârstă. Un bărbat care este culcat. Conflictul se leagă de identificarea cu mama. Relaţia tată-fiu. contextul este de reticenţă a fiului faţă de tată şi e exprimat în planşă prin absenţa corpului – conflictul e în plan ideativ. Vârsta şi sexul sunt necunoscute. ce pare că se întoarce dinspre ea. împinge spre regresie şi activează obsesii de tip fobic. cu trimitere chiar la precaritatea refugiului matern. O tânără în spatele unui arbore care are nişte obiecte în mână şi priveşte la o ală femeie care aleargă. Un bărbat în prim plan care are un aer îngrijorat şi o femeie în vârstă care priveşte lateral. un adolescent într-un context de poziţie contrastantă cu această scenă. Conflictul trimite la capacitatea de a fi singur. Relaţia mamă-fiică. accentul punându-se pe imaturitatea funcţională a băiatului. acest conflict este obiectivat în planşă prin poziţia şi planurile diferite de dispunere a eroilor. de nefericire. Peisaj relativ haotic. cu mâna pe mânerul unei uşi priveşte într-o cameră. O relaţie de cuplu manifest conflictuală. Un cuplu în care personajele se ţin strâns îmbrăţişate. 7BM 7GF 8BM 9GF 10 11 13MF 13B 19 O casă sub zăpadă sau o navă în valuri. care manifestă ca poli: agresivitate vs. vârsta celor două femei e apropiată şi ele seamănă una cu cealaltă Trimite la expresia erotică la nivelul cuplului. Conflictul se poate organiza în jurul legării agresivităţii de acest băiat. doi bărbaţi sunt aplecaţi asupra lui. Poate purta urmele transferului. 16 Planşă albă 44 . O relaţie de tip heterosexual într-un context de dorinţă erotică şi de apărare faţă de această dorinţă. O situaţie de rivalitate feminină. contextul este de reticenţă din partea fetiţei. O femeie culcată şi un bărbat în picioare cu braţul în dreptul obrazului. În planul din spate o scenă cu un băiat. O femeie care are în mână o carte. Problematica pregenitală sau poate chiar un nivel ceva mai arhaic Este legat de agresivitate şi sexualitate. Un bătrân întors către un tânăr care are o grimasă. tandreţe. Reactivează o problemă de nivel pregenital (obiect bun sau obiect rău). Un băiat aşezat pe pragul unei cabane. 6BM 6GF O tânără în primul plan se întoarce spre un bărbat aplecat deasupra ei. Conflictul se poate organiza în jurul acestei rivalităţi. O imagine feminină maternală care este intruzivă (dominanţa maternală). se apleacă asupra unei fetiţe căreia îi atârnă în mână o păpuşă. Conflictul se poate organiza în jurul interdicţiei oedipiene a apropierii. Trimite la modelul în care subiectul îşi structurează obiectele sale privilegiate şi la relaţiile pe care le are cu aceste obiecte. apar chiar elemente de rivalitate. cu contraste şi un cap de şarpe.

Leopold Szondi. Factori: 3) e – epilepsie. 2. Structura fotografiilor este următoarea: 1. Vectori P (paroxismal) labilitatea sau rigiditatea cenzurilor afective. Autorul testului. şi anume: alegerea în iubire. Factori: 5) k – catatonie. Setul de 48 de fotografii este structurat în 6 serii echivalente. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici. Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud. a elaborat acest test pentru a avea o dovadă empirică experimentală a teoriei pe care el a elaborat-o în psihiatrie. a prietenilor şi chiar alegerea bolii sau a morţii . Szondi a încercat să introducă noţiunea de destin în cadrul ştiinţelor umane şi medicale afirmând că destinul unei persoane reprezintă de fapt o serie de alegeri personale pe care acea persoană le face în principalele sectoare ale vieţii. în fiecare serie având 8 fotografii. conştientizare). Factori: 7) d – depresie 8) m – manie. 45 . şi anume “teoria pulsională a destinului”. Cunoscând care este la om intensitatea şi modul de manifestare a acestor pulsiuni putem deduce nu numai anumite trăsături de personalitate ale subiectului ci şi la ce alegeri este predispus acel individ. Vectori S (sexual) – trebuinţa erotică şi agresivă. 4) Vectorul de contact – stabilitatea şi satisfacerea relaţiilor obiectuale. Testul pulsiunilor (Szondi) Este o probă care se bazează pe reacţia afectivă a subiecţilor în faţa unor fotografii. Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin aşa-numitul inconştient familial care conţine o serie de gene ce caracterizează un arbore genealogic sau spiţa unei familii.10. forţa Eului – control (mecanism de apărare. toxicomani). Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprimă la nivel psihologic printr-o serie de trebuinţe sau pulsiuni. 3) Vectorul Eului (Sch) – Schizofrenie.forma de sinucidere pe care o alege subiectul – sinucidere sadică (venosecţie). 4) hy – isterie. 6) p – paranoia. Materialul testului Testul conţine 48 de fotografii reprezentând o serie de 8 boli mintale alese în aşa fel încât să corespundă fiecare unei anumite trebuinţe pe care o măsoară testul. masochistă (cazi de la etaj sau te laşi călcat de tren). Testul Szondi măsoară de fapt chiar intensitatea şi modul în care tind să se exprime aceste pulsiuni. Factori: 1) h – homosexual. alegerea profesiei. 2) s – sadism. orală-lentă (alcoolici.

Apoi subiectului i se cere să a e la g ă 2 persoane ca r e-i displac cel mai mult (antipatice). Să presupunem că el alege un paranoic (p) şi un depresiv (d). de senzualitate. infantile). mai frustrată (aceste fotografii sunt foarte feminizate. Aceste trebuinţe sunt: Vectorul S (sexual): 1. la nevoia de a fi activ în relaţia cu celălalt.Aplicarea şi instructajul Instructajul preliminar este următorul: “o să-ţi arăt nişte persoane şi o să te rog să-mi spui persoanele care-ţi plac şi cele care nu-ţi plac dintre ele”. Cu cât oamenii aleg în test mai des această poză. de a te manifesta într-un mod masculin. Să presupunem că a respins un homosexual (h) şi un maniac (m). Dacă subiectul a înţeles i se pun pe ma să primele 8 fotogra fii din seria I şi este întrebat: “care sunt 2 persoane care-ţi plac cel mai mult?” sau “alege 2 persoane care-ţi plac cel mai mult”. Profilul de faţadă (VGP) Vectori Factori S (sexual) h s P (paroxismal) e hy Sch (Eului) k p C (de contact) d m X X X X X X X X X X X X 1/3 X X X X X X X X X X X + 3/0 -! 1/4 0 1/1 0/2 1/2 0 1/0 + 3/0 Obţinem 8 intervale ce corespund câte unei trebuinţe sau pulsiuni măsurate de test. de mângâiere. Din cele 4 fotografii rămase i se cere să mai aleagă înca 2 persoane antipatice (notate în A2). Aceste alegeri din tabel sunt folosite pentru a elabora aşa-numitul “profil pulsional al subiectului”. cu atât această trebuinţă este mai intensă. Vectorul S (sexual): 2. Această trebuinţă declanşează comportamentele de agresiune – în scop ofensiv/ 46 . s = sadism – se referă la latura activă a personalităţii. nevoia de a te impune. După ce subiectul a fă cut a ceste a legeri i se prez intă a 2-a serie de fotografii şi următoarele până se completează tabelul. Să presupunem că subiectul alege un sadic (s) şi un epileptic (e). de a domina. h = homosexualitate – se referă la nevoia de erotism.

Vectorul P (paroxismal): 4. k = catatonie (o forma de schizofrenie) – se referă la nevoia indivizilor de a-şi inhiba sau reprima instinctele pentru a se adapta constrângerilor realităţii. cu atât nevoia de activism. de a-ţi afişa într-un mod cât mai exhibiţionist. provocator propriile emoţii. Vectorul P (paroxismal): 3. Oamenii care aleg multe fotografii cu paranoici sunt oamenii mai afectivi rezonează mai emotional la mediu şi la propriile gânduri şi. Cu cât oamenii aleg mai multe poze s. Oamenii care aleg multe fotografii de maniacali au frustrată această nevoie de ataşament sau apartenenţă şi au de fapt o nevoie intensă de independenţă emoţională (reprezintă nişte structuri orale – în sensul psihanalitic al termenului). La om această trebuinţă este nuanţată cultural. cu atât manifestă un comportament mai teatral. este o persoană mai inhibată emoţional. Vectorul Sch (Eului): 6. Cu cât o persoana alege mai multe poze. p = paranoia – se referă la trebuinţa de a-ţi recunoaşte. este vorba de persoane care au nevoia de a-şi delimita propriile dorinţe. de a te a t aş a emoţiona l şi de a obţine plă c ere şi sigura n ţă din contactele cu ceilalţi. în special ca antipatice. hy = isterie – se referă şi la nevoia de a te da în spectacol. astfel încât aspectul corporal să devină atractiv. Vectorul C (de contact): 7. etc. Vectorul Sch (Eului): 5. e = epilepsie – se referă la tendinţa. Societatea acceptă sau codifică comportamentele de acest gen. m = manie – se referă la dorinţa de suport af ectiv. dominare este mai intensă. modul în care reacţionează oa menii la fotogra fiile cu epileptici ne a ra tă câ t de bine sa u câ t de strict îşi cenzurează ostilitatea. trebuinţa de a-ţi controla furia. o privire patrunzătoare. de cucerire – de a te impune în cadrul grupului. Datele din tabelul de mai înainte sunt trecute în profil în următoarea formă: toate alegerile din coloana S (simpatice) se trec dea s upra liniei 47 . ostilitatea. persoanele cu această trebuinţă crescută sunt teatrale. au nevoie de audienţă. Ex: obiectele de machiaj. Practic. În lumea animală aceste trebuinţe declanşează nevoia de căutare de parteneri ca şi comportamentele de păstrare a acestora. d = depresie – se referă la nevoia de investiţii afective (de a investi emoţional) şi de a căuta relaţii afective.defensiv. Vectorul C (de contact): 8. trăiri şi să le verbalizeze. O persoană care alege multe fotografii de catatonici. cât de rigide sunt cenzurile etice. instincte. care adoptă o tactică regresivă în sfera dorinţelor şi emoţiilor ei. fruntea teşită. Fotografiile de sadici sunt nişte personaje foarte virile. de a-ţi conştientiza propriile instincte şi de a vibra emoţional la aceste dorinţe. în cazul în care sunt aleşi ca simpatici. În lumea animalelor trebuinţa e regasită în comportamentele de curtare.

4/1. Ex: o persoană care îşi respinge trebuinţa “s” se manifestă invers de semnificaţia generală a trebuinţei. 0/4. 4/0. Codul “-“ – se acordă “-“ când pe o anumită trebuinţă ai cel putin 2 alegeri antipatice. Semnul “±” sau reacţia ambientală – se acordă “±” dacă pe o anumită trebuinţă avem cel putin 2 alegeri simpatice şi cel puţin 2 alegeri antipatice. Reguli de scorare/verificare referitoare la aceste alegeri. fiecare cod fiind valabil pentru una din trebuinţe în funcţie de alegerile subiectului. Pentru 4 alegeri se pune un semn (!). 3/1. 3/0. 1/2. Ex: h şi m sunt notate cu +. Reacţiile “±” ne arată că subiectul este nehotărât. Ex: un subiect are “h±” – “să-mi accept impulsurile erotice. dominantă/obedientă. 5/1). Exemplu: dacă o persoană ar avea la trebuinţa “e” o reacţie “±”. 2. În exemplul nostru nu avem reacţie ambientală. trei semne (!!!). de altfel. 0/3. Pentru a putea fi interpretate aceste semne e nevoie de 4 scoruri/coduri. 6/0. toate alegerile din coloana A (antipatice) se trec sub linia orizontală. 1/5). 0/5.orizontale. O persoană care are h+! este o persoană a cărei trebuinţa de senzualitate este frustrată. senzuale sau să le resping?”. 1/4. îşi inhibă impulsurile agresive pe care le îndreaptă către propria persoană (0/2. 1. indecis vizavi de acea trebuinţă – “să o ac cept sa u să o reprim. pertru 5 două (!!) şi pentru 6 alegeri. 1/3. adică îşi cenzurează. 5/0. se interpretează astfel: “să-mi controlez furia sau să o la s să se acumulez e ?” . simt nevoia să-şi exprime afecţiunea vizavi de ceilalţi şi tind să fie sociabili. Codul “+” – se acordă “+” atunci când pe o anumită trebuinţă avem cel puţin 2 alegeri simpatici dar maximum una antipatică sau nici una (2/0. Ex: acest subiect care a dat reacţia h+ înseamna că îşi acceptă nevoia de senzualitate şi tandreţe şi. Astfel de persoa n e oscilează frecvent între sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate. Aceste persoane sunt mai communicative.“ s ă o la s să se exprime în forma ei naturală sau sub o altă formă?”. 0/6. Dacă avem mai mult de 3 alegeri cu “-“ pe o trebuinţă se pune semnul exclamării (s-!). Când avem mai mult de 3 alegeri simpatici atunci acea trebuinţă se consideră frustrată şi se pune un semn de excla m ar e lâ n gă semnul + (+!). dar cel mult una simpatică sau nici una. 2/1. Semnul + ne arată că subiectul îşi acceptă sau îşi recunoaşte acea trebuinţă în forma ei naturală (neschimbată). având semnul m+ înseamnă că îşi acceptă şi nevoia de ataşament şi de suport afectiv. în loc să fie activă tinde să fie pasivă. să o neg?: ” . Acea trebuinţă încearcă să se exprime în comportament la modul natural. masochist. Reacţia “-“ înseamnă că subiectul îşi neagă sau îşi respinge acea trebuinţă în forma ei naturală. Apar frecvent la adolescenţi: îşi reprimă această energie pe care nu ştiu cum să o 48 . 3. adoptă un comportament contrar. îşi îndreaptă agresivitatea spre sine.

Indivizii “m0” sunt mai imaturi. (1/1. 2/4. 49 . Testul este valabil şi pe persoane normale. fumatul excesiv. la bărbaţi: alcoolul. prin diverse simptome şi altele prin comportamente antisociale. Comportamentele diferă prin intensitate şi modul de satisfacere a trebuinţelor. 0/0. O astfel de combinaţie apare şi în depresie. se autodevalorizează. la un bărbat aceasta sugerează o identificare feminină şi o frustrare în nevoia de senzualitate şi un caracter masochist. “ am o mare nevoie de senzualitate şi tandreţe dar de pe o poziţie masochistă”. te-ai certat). 4/2. La trebuinţa “d” avem o reacţie “0”. adoptă un rol pasiv şi obedient. la adult: nu ştie cum să gestioneze aceste impulsuri. tehnica este foarte des folosită în psihologia judiciară. În afară de clinică.gestioneze. vorbitul excesiv. actuală a schemei instinctelor ei. De aceea. o ecz emă care-ţi apare peste noapte. o migrenă puternică . Ex: un subiect are reacţia “m0” – îşi descarcă mai des decât ceilalţi prin aşa-numitele comportamente orale această trebuinţă (la femei: dulciurile. în ce sferă instinctuală. puternic în relaţia cu celălalt. Aplica rea o singură da tă a testului unei persoa ne ne oferă numa i o imagine parţială. la epileptici. O rea c ţie “ 0 ”nu se spune cum s-a descărcat: în mod natural sau printr-un simptom. nu putem să tragem concluzii generale după o singură aplicare. 3/2. 0/1) Ex: “e0”. 3/3). poate apărea în una din următoarele situaţii: când ai avut o ieşire de nervi (ai strigat la cineva. Interpretarea unui profil de test ţine cont nu numai de semnificaţia fiecărei trebuinţe luată separat ci şi de combinaţii între aceste trebuinţe. pentru că detectează foarte rapid atât potenţialul agresiv cât şi labilitatea cenzurilor educative (etice şi morale) ale subiectului. după o criză. Pentru a face acest lucru. altele nevrotice. 2/3. s-! – a respins trebuinţa de a fi activ. O asemenea reacţie indică o structură puternic feminină. la o femeie: “să accept identitatea sexuală sau să o resping?” (2/2. 4. Reacţia 0 sau reacţia nulă – se acordă semnul “0” dacă la o anumită trebuinţă ai maximum o alegere simpatică şi maximum o alegere antipatică. Reacţiile “0” ne arată că trebuinţa respectivă este descărcată printr-un anumit comportament sau simptom. deoarece depresivul are o gândire autodistructivă. Tehnica este folosită cel mai des în clinică pentru a evidenţia la care sunt şansele unui comportament disfuncţional sau dezadaptativ al pa cientului. 1/0. testul trebuie aplicat de mai multe ori (6-10 ori) aceleiaşi persoane la interval de o zi. deoarece trebuie să combini trebuinţele. Nu este un test simplu. deşi oamenii cu probleme de comportament dau profile mai spectaculoase. la modul nevrotic – poate semnala o criză de a stm. indiferent de sexul ei biologic. Cele 8 trebuinţe fac parte din bagajul genetic al omului. Ex: h+! s-! h+! – are o puternică nevoie de senzualitate şi tandreţe. precum şi pentru a vedea care sunt frustră rile lui ma jore. Orice trebuinţă poate avea o gamă foarte largă de manifestări: unele normale întâlnite în viaţa de zi cu zi. ingestia de droguri).

Rorschach transferă acest procedeu în cercetarea personalităţii şi nu în cel al sondării imaginaţiei. Numl total de răspunsuri variază între 20-50. Testul petelor de cerneală (Testul Rorschach) Autorul testului petelor de cerneală Rorschach este Herman Rorschach. depresie. bradipsihie (încetinirea forţelor psihice). Se calculează timpul mediu al timpilor de reacţie (situează în jurul valorii de 45 de secunde).11. timpul de răspuns. După o prezentare a planşelor (care constituie faza I) se vor trece din nou în revistă – sub forma unei anchete – pentru a se preciza elementele şi partea din planşă care au determinat răspunsul (în faza II). 3. 2. Este o probă de imaginaţie. 3. elaborare prelungită. psihoză. necooperare în sarcină şi testare împotriva voinţei. Se va nota cu exactitate conţinutul interpretărilor dar şi forma în care se face interpretarea – pauzele. Timpul total de aplicare şi anchetă variază de la 30 de minute la două Se calculează numărul total de interpretări – răspunsuri (R) şi media interpretărilor pe fiecare plană. Materialul testului este alcătuit din zece planşe. 50 . iar ulimele trei – policrome. 7 – albnegru. patologie sau nivel de instrucţie: Vă voi arăta nişte e de cerneală.T/L COMENTARII LOCALIZARE COMPORTAMENT NONVERBAL FACTOR CONŢINUT DETERMINANT BANALITĂŢI ore. 1. 4. Timpul de reacţie situat peste un minut indică: 1. 5. 6. în poziţie orizontală. blocaj afectiv. 5. Inforţiile se vor entraliza în foaia de protocol după următoarele strategii: POZIŢIE PLANŞĂ RĂSPUNSURI TIMP T. Dacă numărul total de răspunsuri coboară sub valoarea de 20 este o indicaţie pentru: 1. nu este un test de inteligenţă. 4. atitudinile subiectului î impul probei. Planşele se prezintă ordine (de la I la X). blocaj asociativ. Ce ar putea fi acestea? Vă cer să spuneţi tot ceea ce se poate vedea în aceste planşe. H. modul în care este ţinută sau rotită planşa. retard intelectual. Orice răsucire se va nota. tinzând spre valoarea superioară în cazul subiecţilor cu nivel intelectual superior. Instructajul poate fi adaptat în funcţie de vârstă. 2 şi 3 – roşu-negru. 2.

. De exemplu. o femeie purtată de doi bărbaţi). Răspunsurile globale pot fi: 1. lamelă de microscop . doi spiriduşi 51 .Timpul de reacţie mai scurt de 20 de secunde (începând cu 3 răspunsuri pe minut) este frecvent şi normal la subiei adolescenţi dar poate indica şi: stare hipomaniacală. dificultatea controlului ideatic. Răspunsul de acest tip indică o condensare operantă a mişcărilor perceptive-proiective şi. Pot fi: 1. în întregime.) – în situaţia în care planşa este interpretată unitar. fiecare interpretare-răspuns este cotat în funcţie de următoarele elemente: localizarea răspunsurilor. Modelul de aprehensiune. pictură nonfogurativă. Cu ajutorul anchetei. impresionant – este asociat determinanţilor senzoriali şi indică sugestibilitatea subiectului. vag – are diferite semnificaţii raportat la determinantul asociat. Răspuns global (G sau W . caracterul banal sau original al interpretării (acolo unde este cazul) Pentru principalele spaţii culturale şi geografice în care este utilizat instrumentul au fost construite tabele indicative ale frecvenţei localizărilor şi răspunsurilor banale.  Necombinate – indică gândire sintetică şi slabă capacitate de diferenţiere a părţilor şi ansamblului. 2. Prezenţa acestui tip de interpretare-răspuns indică aderarea subiectului la formă şi calitatea raporturilor sale cu realul. În situaţia unui număr mic de răspunsuri globale este semnalizată dificulatatea subiectului de a integra şi înţelege obiectul într-o manieră integrală. adaptarea la realitate şi potenţial creativ. faţă de reprezenri neacceptate. Când răspunsul de acest tip este de calitate slabă va fi cotat drept: 1. Răspunsurile globale combinate nu corelează cu nivelul de eficienţă intelectuală. conţinutul interpretării..) sau apărări masive. de tip obsesional. Confabulate – biectul generalizează sau extinde un singur detaliu la întregul ansamblu. dacă este asociat cu F+ poate indica incoerenţă (nori.  Combinate (sau elaborate) . Se referă şi adaptarea lalitate prin intermediul funcţiei cognitive. Modelul de aprehensiune cuprinde categoriile următoare: I. Elemente interpretative. primare (de ex. determinanţii percepţiei. secundare (de ex. liliac). Această situaţie trimite şi spre disfuncţii la nivelul imaginii de sine. fără a se referi la celelalte elemente ale ansamblului (de exemplu planşa IX. în consecinţă. oferind indicaţii despre un segment stabil al identităţii. 2.sunt interpretate iniţial unele detalii care sunt apoi puse în relaţie.engl.

nu este precizată poziţia reciprocă a personajelor). Răspunsurile D indică inteligenţă practică. Dd poate fi însă şi o zonă mare din planşă interpretată insolit.şi doi oameni dansează un nor. 3. V. Dd numeroase. Dacă sun forme rele. VI. dublat de forme bune. IV. cu conţinut bogat indică un stil cognitiv analitic şi adaptat sau un comportament de tip obsesional. dar sărace din punct de vedere al conţinutului indică un nivel cultural modest sau debilitate mintală. Do sunt un semn de oligofrenie (debilii şi imbecilii). mic (Dd) – se cotează în funcţie de răspunsurile D (după eliminarea acestora. II. indică un stil defensiv rigid prin refugiul în precizie şi minuţiozitate. statistic. Răspuns de detaliu: 1. În general răspunsurile Dd sunt constituite prin decuparea din pată a unui fragment mic sau neobişnuit. Dacă numărul de răspunsuri D atinge valoarea de 75% este semnalată o problematică de ordin afectiv sau intelectual.  Detaliul oligofren (Do). Dacă răspunsul este constituitdin forme proas reprezintă rezultatul unei gândiri ilogice. Dd (şi în special Dde) frecvente produse în planşele IV. X reprezintă un indice al angoasei. Acest tip de răspuns. este răspunsul care se referă la un singur aspect sdau fragment acolo unde. se percepe ansamblul. Dd numeroase. Contaminate – răspunsul combină două reprezentări parţiale într-un produs absurd. VIII. Indică faptul că subiectul nu a putut separa cele două reprezentări (de exemplu faţă de cosmonaut cu cremă). răspunsuri Ddi – interioare. mare (D) – se construieşte prin decuparea unui segment din pată şi interpretarea independentă a acestuia. D. se notea z ăde a s emenea . autiste sunt tipicepentru incoerenţa schizofrenului. conform hărţilor de locaţie). Cota rea D nu se fa ce în funcţie de mă rimea sa u supra fa ţa pă rţii decupate – se va nota în acest mod şi un fragment mic dar clar ca formă (în timp ce un fragment mare dar slab delimitat va fi notat cu Dd. Numărul mediu de răspunsuri D se situează între 15 şi 20. 52 . Ddr – care se referă la pă r ţi rare sa u origina l e. Orice combinaţie de două sau mai multe D. planşa VI. IX. În situa ţ ia în ca r e sunt forme bune tipice pentru artişti. 2. specific obsesionalului. în masa petei (poate fi o indicaţie pentru angoasă şi control interior deficitar). Ră spunsul Do va fi: „ochi de pisică ” . 2. De exemplu. detaliu mic). partea centrală-sus este percepută ca „un cap de pisică”. Tăiate („cut off whole”) – când este specificată eliminarea unor zone ale petei. confuze sau delirante. Răspunsurile Dd pot fi:  Normale: răspunsuri Dde – detaliu de bordură (cu dorinţa de „evadare” din planşă). Acest tip de ră s puns este cel ma i frecvent. V. Acest tip de răspuns apare în planşele III.

clarobscur: I. ascensional. Indică activism. Răspunsurile K sunt primare dacă forma şi mişcarea obiectului sunt percepute simultan. static constituit al percepţiei formei: 1. estompaj. vitalitate redusă. Subiectul se referă la intervalele albe dintre figuri. Kan (kinestezie animală).constituie o indicaţie pentru relaţia în care se află subiectul cu realitatea. 2. 53 . Kp (fragment uman văzut în mişcare). Se referă la răunsurile determinate prin aportul engramelor kinestezice. vitalitate.în situa ia ţ în ca e r mişca e ra este de tip centrifug. 2. Semnifică tendinţe astenice. de flexie – în situaţia în care interpretările se referă la o mişcare de tip centrifug. problema raportului dintre spaţiul psihic „interior” şi cel „exterior” şi a capacităţii de diferenţiere dintre real şi imaginar. de asemenea.(formă mai puţin bună) dacă nu corespunde formelor frecvent percepute. repliere. caracteristici frecvent dublate însă de inhibiţii nevrotice. II. Detaliul inter-macular (Dbl) – este rezultatul interpretării lacunelor sau a părţilor inter-maculare (Dbl). În funcţie de modalitatea în care este percepută mişcarea. c. În situaţia în care mişcarea este percepută după formă răspunsul K este secundar. culoare. a conturului şi a limitei pune. răspunsurile pot fi: 1. Răspunsurile Dbl indică atitudine de opoziţie frecventă la psihopaţi. Determinanţii percepţiei Cuprind categoriile de formă. răspunsurile-formă bună sunt şi cele clar percepute. răspunsurile-formă mai puţin bună (proastă) sunt cel mai puţin clar percepute. Perceperea formei. Forma este notată în funcţie de un spaţiu „normal”. F. b. F+ (formă bună) dacă corespunde formelor frecvent perceputen populaţia epectivă. tensionată. DdDbl sau GDbl. Raportul F+ -i F. de extensie . sens al valorii. Kinestezie (mişcare) este nota t ă cu K şi reprez i ntă un indice a l productivităţii imaginative. Albul poate fi integrat într-o pa rte a petei şi ră spunsul este cota t relativ la localizarea şi importanţa porţiunii ca DDbl. kinestezie. Tipuri de kinestezii secundare: a. Kob (obiect văzut în mişcare).

obiecte etc. melancolicilor.când interpretarea este proă în primul rând datorită formei şi. anxioşii şi depresivii. Răspunsurile Clob sunt o indicaţie a nivelului de angoasă nevrotică şi. 54 . abstractizări (Abstr). H fără Hd se remarcă la subiecţii cu un coeficient înalt de inteligenţă sau la schizofreni. ameninţător. Alte forme în afara celor animale şi umane sunt: anatomie (Anat). instabilitate afectivă şi. Primară C – interpretarea este determinată de culoarea figurilor. împreună cu răspunsul de tip C. persecutoriu se va obiectiva printr-un conţinut zoomorf devorator. 4. impulsivă. Culoare (C) care cuprinde următoarele categorii de răspunsuri: 1. afectivitate egocentrică. imbecililor. Răspunsurile CF indică labilitate. Raportul dintre H şi Hd are valoare diagnostică ridicată. Problematica de tip paranoid. în timp ce lipsa totală a lui H este specifică debililor. în mod secundar. Caracterul original sau banal al interpretării Răspunsul original (Orig) reprezintă interpretarea care apare o dată la circa o sută de subiecţi normali. „schelet ameninţător” etc. Indică descărcarea afectivă directă. Formă-culoare FC . de aceea. frecvente în patologie. sex. Răspunsurile originale pot fi interpretări absolut absurde – proaste (Orig-). dar pot fi şi remarcabile – bune (Orig+). foc de artificii). Estompajul E – sunt răspunsuri cromatice atenuate determinate de nuanţe gri. 2. perseverenţii percep mai mult Hd decât H. indicând gândire creativă. geografie (Geogr). Formele umane: formă umană întreagă (H) şi fragment de corp uman (Hd). Culoare-formă CF – când interpretarea este realizată porind de la culoarea şi continuând cu forma (de exemplu floare. Dacă H este superior lui Hd este un indicator pozitiv.III. Subiecţii normali cu inteligenţă scăzută. Răspunsurile pot fi: Animal (A) sau detaliu de animal (Ad). Conţinutul interpretării Se referă la ce anume a fost văzut de către subiect: Cele mai frecvente sunt formele animale (25-50% din răspunsuri). sunt prezente exclusiv în domeniul puseului psihotic. vegetaţie. 3. fără control (de exemplu sânge sau foc). peisaj. Răspunsul Clob este determinat de partea întunecată a petei şi este o interpretare disforică: „strigoi înfricoşător”. de culoare (de exemplu fluture exotic). în timp ce răspunsurile zoomorfe peste 50% trimit la stereotipie. Procentajul sub 35% indică un subiect imaginativ sau cu un raport deficitar cu realitatea. Clarobscur (Clob) sunt cazuri particulare de estompaj. Răspunsurile FC indică afectivitatea adaptabilă şi capacitatea de contact adecvat.

Planşa I (doi elefanţi. coarnele unui animal. doi raci) 55 . dacă răspunsul nu satisface criteriul nu se notează nimic. care vor să se evidenţieze clar de ceilalţi. le întâlnim la persoane ambiţioase.Interpretările banale (Ban) semnifică adaptare şi conformism social. fie pot dar nu vor să de-a astfel de răspunsuri pentru că le consideră prea uşoare. Sunt reprezentate de acele conţinuturi care sunt percepute extrem de frecvent la o anumită zonă a planşei. Media răspunsurilor este de 6 Ban. căluţi de mare. o balerină) Planşa VI (un instrumente muzical. Există o listă tip de răspunsuri banale. În descrierea/ recunoaşterea unei planşe există elemente banale. flori) Planşa X (artificii. fie pentru că nu pot să sesizeze evidentul. doi iepuri) Planşa VIII (doi lei) Planşa IX (flăcări. o blană de urs) Planşa VII (două fetiţe. Cei ca r e nu vă d sa u vă d puţine Ban sunt persoane care în situaţii simple. două vrăjitoare) Planşa III ( două femei care spală) Planşa IV (un uriaş sau două cizme) Planşa V (un liliac dau un fluture. Ori de câ te ori un ră spuns sa tisfa ce a cest criteriu se pune scorul Ban după conţinut. bine structurate nu reacţionează ca ceilalţi. fie are probleme cognitive. flori. Turnul Eiffel.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->