Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii.

Consideratii teoretice

Cap 1. Sistemul de performante economico-financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

1.1 Demers in teoria performantei economico financiare

Pentru a asigura o intelegere cit mai corespunzatoare a ceea ce inseamna performanta in general, economico financiara in special, este necesar de a aduce in atentie citeva consideratii intilnite in literatura de specialitate. Asa de exemplu, in Dictionnaire fiduciaire. Organization et gestion * se fac o seama de subscrieri ce pot fi avute in vedere in configuratia intelegerii. Cuvintele mai apropiate de notiunea de performanta (performance) sunt cele de performare din latina si to perform din engleza. Invocarea semnificatiei acestor cuvinte ar permite relevarea sensului ce poate fi dat performantei in controlul de gestiune, practic in analiza economico financiara. Interpretind sensul cuvintului performare, in dictionarul mentionat se precizeaza ca inseamna a da in intregime forma unor lucruri sau to perform inseamna a indeplini o sarcina cu regularitate metodic si aplicativ sau a indeplini citeva lucruri care cer abilitate si o anume aptitudine. Intr-o optica relativ similara se da explicatie notiunii performance prin realizarea unei activitati corespunzator unor obiective asteptate, ceea ce s-ar putea traduce in ultima instanta prin randament (in opinia autorilor). Retinem atentia asupra precizarii de a face distinctie intre notiunile de performanta si rezultat. Performanta, subliniaza autorii, reprezinta un concept relativ deoarece se intemeiaza pe obiective si norme, in timp ce rezultatul apare ca o notiune absoluta. In opinia noastra, incercarea de explicare a sensului performantei (se are in vedere sensul general indiferent de domeniul de operare) nu realizeaza intelegerea posibila de a fi operanta in orice domeniu.
*

H.Stolowy Dictionnaire fiduciaire.Organization et gestion, La Villeguerin, Paris, 1991

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice Pentru segmentul activitatii ce se incadreaza in gestiunea economica a intreprinderilor, unele elemente mai convingatoare intelegerii performantei rezulta din definirea pe care o da A. Khemakhem in lucrarea La dinamique du controle de gestion * atunci cind se refera la performanta unui centru de responsabilitate si mentioneaza ca performanta acestuia o reprezinta eficacitatea si eficienta cu care isi atinge obiectivele asumate. Asa cum se remarca mai inainte, unii specialisti pun problema de a se face distinctie intre performanta si rezultat. Din punctul nostru de vedere, nu se poate pune aceasta problema in aceste conditii, in mod transant, in afara de conditionari si context. Relatia performanta rezultat reprezinta un tot indisolubil legat, evident exceptind cazul in care se decupeaza rezultatul actiunii fara a-l plasa si evalua pe o scara a valorii. Astfel, performanta ca actiune trebuie inteleasa drept capacitate comportamentala (indiferent de ce sistem este vorba) de a obtine un anume rezultat situat valoric la nivele de referinta care sa o defineasca (nivele la scara sectorului de activitate, concurentei, valori posibile in cazuri similare sau chiar cu alti parametri). Rezultatele masoara performanta si chiar o definesc atunci cind se situeaza la cote considerate a exprima performanta. In teoria si practica economicofinanciara a ultimilor ani frecvent se foloseste atit singularul cit si pluralul atunci cind se abordeaza probleme legate de performanta. De pilda se vorbeste de performanta intreprinderi precum si despre analiza performantelor frecvent financiare ale intreprinderii. Un exmplu concludent in acest sens il reprezinta definirea unui capitol (9) in lucrarea Analyse financiere * de Elie Cohen, si anume Lanalyse financire des performances sau Les objectifs dune analyse financire des performances dentreprise. Se subintelege ca in lucrarea mentionata se fac referiri la performantele financiare, optica lucrarii respective de analiza financiara circumscriind acest lucru. In opinia noastra, spectrul performantelor intreprinderii este mult mai larg; el trebuie sa cuprinda si alte performante cuantificabile sau nu economic, tehnicoeconomice, de protectie a mediului, manageriale etc. Pe baza unei asemenea extensii se poate avansa idea unui sistem al performantelor
* *

A. Khemakhem - La dinamique du controle de gestion, Ed Dunod, Paris, 1970 Cohen Elie - Analyse financire, Economica, Paris, 1994

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice intreprinderii, in esenta lor economice si financiare sau de sistem de indicatori de masurare a performantei economicofinanciare a intreprinderii.

1.2 Tipologia performantelor

Pentru evaluarea functiunii sistemului economicosocial ca tot, fie ca este vorba despre microsistem, respectiv intreprindere, fie ca se refera la macrosistem, in rezumare la economia nationala, sau componential ca agregare de subsisteme, consideram utila formarea unei tipologii (evident nu este vorba despre o tipologie exhaustiva) stabilita pe baza a citeva criterii. Din acest punct de vedere, consideram ca prezentind interes teoretic si aplicativ urmatoarea grupare a performantelor: a) Din punct de vedere al ariei (scarii ) de formare si manifestare a performantelor: 1) La nivel microeconomic 2) La nivel mezoeconomic 3) La nivel macroeconomic Prima grupare priveste diferitele tipuri de performante ce se formeaza si capata exprimare (cantitativa si calitativa) ca structura fundamentala in marele agregat al macrosistemului (economii nationale sau chiar economie mondiala). Sunt inclusi in aceasta categorie toti indicatorii cantitativi si calitativi cu valori de performanta tinind seama de nivelul de referinta. In realitate, in aceata categorie sunt incorporati indicatori formati sub impactul volumului, combinarii si utilizarii factorilor de productie in contextul randamentului. Evident nu se face abstractie de performantele managementului care isi gasesc conversia in cele legate de factorii de productie. Natural, toate performantele financiare, implicit echilibrele care pot fi considerate in relatie de feed back cu primele intregesc starile si manifestarile la scara intreprinderii. Performantele ce se refera la nivelul mezoeconomic vizeaza in esenta valori la scara sectorului de activitate, fiind operationale ca valori de referinta in evaluarea tip diagnostic si in dinamizarea mobilurilor ce privesc strategia intreprinderii pe termen mediu si lung. Cea de-a treia categorie enuntata, prin definitie transpune in alt plan formarea, intelegerea si valorizarea performantelor. Este necesar sa mentionam ca si la aceasta scara, facind

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice abstractie de politicile socioeconomice menite sa antreneze intregul sistem la asigurarea si cresterea standardelor de viata in acceptiunea complexa (material, educational, sanatate, mediu etc), rolul determinant revine infrastructurii formate din diversitatea microsistemelor cu activitate si decizie autonoma. Este usor de inteles ca nu poate fi vorba de o anume dinamica a produsului intern brut in afara activitatii cu performante crescinde a tuturor agentilor economici. b) Din punct de vedere al continutului performantelor 1) Performante tehnicotehnologice 2) Performante economice 3) Performante tehnico-economice 4) Performante financiare 5) Performante economico-financiare 6) Performante economico-sociale Performantele tehnico-tehnologice prezinta deosebita importanta in orice microsistem: prin ele sunt evidentiate seria de valori ale progresului in continua lui dezvoltare, este marcata capacitatea tehnicotehnologica a intreprinderii de a realize bunuri si servicii concurentiale. In fond dinamica unor asemenea performante reprezinta premise ale viabilitatii sistemului in conditiile unui mediu in schimbare accelerata. Pentru o asemenea dinamica, firmele mai ales din prima linie a progresului aloca resurse substantiale pentru cercetare dezvoltare si implicit pentru realizarea unor produse noi. Indiscutabil o tehnica sau o tehnologie care sa reduca substantial sau sa realizeze chiar efect zero asupra mediului inconjurator inseamna primii parametri presupusi de performanta. Nu intra in obiectivul tezei de a demonstra dar, pentru un avizat o asemenea performanta echivaleaza cu un lant complex de efecte economicosociale manifestate in primul rind pe aria performantei intreprinderii si in al doilea rind la scara macrosistemului, acesta fiind in egala masura in interesul marii comunitati. Ce-a de-a doua subgrupa ce se refera la performantele economice este esentiala in tipologia acestora. In ele isi traduc in principal efectul performantele tehnice si tehnologice. Aducem spre exemplificare rata cresterii cifrei de afaceri, rata eficientei costurilor, ratele rentabilitatii si multe altele; toate acestea sunt performante economice si

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice pozitioneaza intreprinderea fata de valori de referinta. Unele performante economice pot capata caracterul performantelor tehnicoeconomice, care in esenta reflecta o stare de determinare. De pilda randamentul echipamentelor industriale la un anume nivel competitiv poate fi considerat o performanta tehnico economica. Nivelul tehniccalitativ al produselor reprezentat printr-un ansamblu de caracteristici se constituie intr-o performanta tehnicoeconomica atunci cind valorile situeaza produsul la standarde cel putin concurentiale. Despre performantele financiare se vorbeste curent in literatura de specialitate. Asa cum s-a mentionat si mai inainte, E.Cohen sub formularea Lanalyse financire des performances * invoca drept performante financiare mai importante profitul, excedentul brut din exploatare, excedentul de trezorerie, cashflowul. In acest grup am include lichiditatea generala (bineinteles, in contextul inregistrarii unei anume valori a coeficientului), lichiditatea imediata, corelatia fond de rulment netactive circulante (de asemenea cu un anume foarfece), dividendul pe actiune, pretul actiunii, etc. Dupa cum se remarca, in tipologia performantelor au fost autonomizate ca o categorie distincta performantele economicofinanciare. In opinia noastra, o astfel de grupa realizeaza o functie informationalcognitiva de real interes in diagnosticul si evaluarea activitatii intreprinderii. Dupa parerea noastra, rentabilitatea sau profitabilitatea cu toti indicatorii absoluti si relativi, corect trebuie incadrati in categoria performantelor economicofinanciare. Ori, dupa cum se cunoaste, toata literatura de specialitate o include in cadranul situatiei financiare. Cert este ca rentabilitatea in conditiile legitime ale formarii ei, reflecta consumul si eficienta factorilor productiei, in esenta munca si capitalul, ceea ce inseamna ca ea apare in prim plan ca indicator determinat economic. Prin functiile ulterioare intra in dimensiunea potentialului financiar, evidentiata prin capaciatatea de autofinantare, de remunerare a capitalurilor, de satisfacere a obligatiilor fata de macrosistem urmare a asigurarii mediului general al activitatii. La fel se poate pune problema si in ceea ce priveste rotatia activelor circulante de exploatare. In opinia noastra si acest indicator este inclus in categoria performantelor
*

Cohen Elie -Lanalyse financire des performances, Economica, Paris, 1990

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice economicofinanciare in care economicul este de asemenea un determinat complex de la procesul de formare a stocurilor la consumurile fizice ale diferitelor resurse materiale. Si in acest caz rotatia activelor intra in corelatie cu volumul surselor financiare mai mare sau mai mic tinind seama de accelerarea sau incetinirea vitezei de rotatie. Aprecierea de ansamblu a performantelor intreprinderii nu poate face abstractie de performantele economicosociale. Comportamentul agentilor economici manifesta inca serioase carente privind performantele economicosociale, cu toate ca pentru influentare actioneaza prestigioase institutii internationale. Ori, asigurarea sanatatii populatiei, protectia mediului inconjurator, desfasurarea activitatii in concordanta cu cerintele dezvoltarii durabile ar reclama constringeri mai riguroase decit cele economice. In fond este vorba de prezentul si viitorul comunitatii umane facind abstractie de limitele statale in numele caruia nimic nu se poate socoti o contravenire initiativei si dezvoltarii libere. c) Din punct de vedere al circumscrierii in perimetrul functiunilor intreprinderii Teoretic si practic, consideram a prezenta interes si identificarea formarii unor performante din gama celor structurate din punct de vedere al continutului si pe functiuni ale intreprinderii. O astfel de localizare permite evaluarea eficacitatii actiunii sistemului (intreprinderii) parametrizat de functiunile sale. In aceasta optica va fi vorba de performante in cadrul functiunii de cercetare dezvoltare, cea mai importanta fiind ciclitatea, reinnoirea si modernizarea productiei cel putin in pas cu concurenta. Ar urma cele ce se formeaza in perimetrul functiunii de productie in care se materializeaza iesirile din precedenta sub forma de proiecte ale unor produse noi sau modernizari ale celor existente. In domeniul productiei opereaza determinant mecanismul infrastructural al cvasitotalitatii performantelor economice si chiar financiare. Aici se realizeaza caracteristicile tehnice corespunzatoare valorii de intrebuintare, psihosenzoriale ale fiabilitatii si nu in ultimul rind nivelul costurilor care echivaleaza cu forta competitionala. Nu intimplator intelepciunea japoneza formuleaza sintetic toate acestea prin sa producem la fel de bine ca ei (concurenta) dar mai ieftin. Desigur in productie se formeaza si reflecta anumite cote precum randamentul echipamentelor industriale, productivitatea muncii.

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice Zona denumita functia comerciala contribuie la sistemul de performante prin valori si fluxuri informationale specifice realizarii bunurilor si serviciilor spre destinatia lor finala. Evident, expansiunea pe piete si clienti, numarul de clienti noi si corespunzator, volumul cifrei de afaceri, fidelizarea clientilor, cota absoluta si relativa de piata, intra in pachetul de performante ale functiunii comerciale. Nu este lipsita de interes nici functiunea de personal in cadrul careia se regasesc indicatori ai performantei ca de pilda: productivitatea muncii, valoarea adaugata pe salariat, profitul pe salariat etc. Performantele functiunii financiarcontabile au consecinte asupra intregii activitati a intreprinderii.Supravegherea prin sistemul contabil a dinamicii si utilizarii patrimoniului, asigurarea surselor financiare necesare, urmarirea echilibrelor interne si cu mediul exterior formeaza substanta performantei. d) Din punct de vedere al manifestarii in limitele functiilor manageriale Spectrul performantelor poate fi analizat si in limitele functiilor managementului. Previziunea se intemeiaza pe un ansamblu de valori din trecut si prezent realizate de intreprindere, care se includ in lantul determinarilor viitoare pentru a situa dinamica lor in zona performantelor asteptate, comparative cu cele ale concurentei. Organizarea reprezinta o zona deosebita in asigurarea premiselor formarii performantelor economicofinanciare ale intreprinderii. Aria ei cuprinde toate functiunile sistemului si evident, prin nivel le face mai eficiente, concura la iesirile specifice analitice si sintetice ce se pot situa la cota performantei. In acelasi mod, coordonarea ca o componenta manageriala, prin procesul sincron al actiunilor si supravegherea desfasurarii lor faciliteaza functiunea intregului si obtinerea lantului efecteperformante. In limitele celorlalte functii ale managementului se intilnesc actiuni specifice performantei, natural performanta lor verificindu-se in tipul celor mentionate la punctul b. e) Din punct de vedere al exprimarii starilor functiunii sistemului si corespunzator comensurarii lor: 1) Performante cantitative 2) Performante calitative

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice Prima grupa de performante enuntata nici nu necesita o explicitare, cvasitotalitatea performantelor fiind organic legate de dimensiunea cantitativa. Toate performantele tehnico-tehnologice, economice si financiare sunt identificate printro asemenea dimensiune si drept urmare comensurate, fapt ce permite compararea si evaluarea lor. Nu se exclud din tipologie performantele calitative, evidentiate in principal prin politicile manageriale, menite sa asigure rapiditatea adaptarii la variabilele si dinamica lor ce se refera la trendul si diversitatea cerintelor pietei, mediului economicofinanciar in complexitatea lui. f) Din punct de vedere al momentului formarii si manifestarii lor Pe baza formularii insasi a criteriului se desprind: 1) Performante formate si afirmate in trecut 2) Performante formate si afirmate in present 3) Performante estimate a se forma si manifesta in viitor (evident cu luarea in considerare a conditiilor desfasurarii fenomenului pe termen mediu si lung, tinind seama atit de efortul intreprinderii cit si de factorii previzibili ai mediului economicofinanciar) Aceasta categorie de performante se prefigureaza in principal in strategia dezvoltarii activitatii pe un anume orizont de timp. g) Din punct de vedere al spatiului de formare, identificare si propagare: 1) Performante formate in spatiul intern 2) Performante formate sau propagate in spatiul extern Intre cele doua categorii de performante mentionate existenta legaturi de tip feed back. Desigur , determinant este fluxul intern extern. h) Din punct de vedere al capacitatii de sinteza a starilor in functiunea sistemului (intreprinderii): 1) Performante sintetice 2) Performante analitice De exemplu, rata rentabilitatii comerciale are o mare capacitate de sinteza. Este suficienta enuntarea celor trei factori directi de influenta (structura productiei vindute, preturi medii de vinzare si costuri unitare) pentru a deduce multitudinea de stari in functiunea

10

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice intreprinderii ce se reflecta prin prisma acestui indicator al performantei. De fapt, in aceasta sinteza se realizeaza agregarea sau conversia unei largi palete de performante analitice. Pentru exemplificare aducem consumul din resursa x pe unitate de produs ce poate reprezenta o performanta analitica, ea insasi derivind sau fiind conditionata de alte tipuri de performante (tehnice, tehnologice, tehnicoeconomice etc). i) Din punct de vedere al situarii fata de nivelul de referinta 1) Performante superioare nivelului de referinta 2) Performante inferioare nivelului de referinta dar in limite ale mentinerii elementelor si dimensiunii de performanta Sunt multi indicatori ca modalitate de masurare si exprimare a unor performante care pot pozitiona activitatea pe un segment sau ansamblu peste o valoare stabilita pe baza de observari sau chiar sub aceasta in limite nesensibile. De exemplu, participarea fondului de rulment net la acoperirea financiara a activelor circulante poate fi sensibil deasupra proportiei de 2/3 acreditata in literature de specialitate ca optima sau sub aceasta (binenteles in limite care, urmare a vitezei de rotatie a activelor circulante, nu induce nici ca probabilitate aparitia unor dificultati financiare). Sinoptic, tipologia performantelor poate fi reprezentata in schema urmatoare:

11

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

Criterii de clasificare a performantelor La nivel microeconomic La nivel mezoeconomic La nivel macroeconomic Tehnico - tehnologice Economice Tehnico - economice Financiare Economico - financiare Economico - sociale Corespunzatoare functiei de cercetare - dezvoltare Corespunzatoare functiei productive Dupa circumscrierea in perimetrul functiunilor intreprinderii Corespunzatoare functiei comerciale Corespunzator functiei de personal Corespunzatoare functiei financiar - contabile

Dupa aria de formare si manifestare

Dupa continut

P E R F O R M A N T E

Dupa manifestarea in limitele functiunilor manageriale Cantitative Dupa modul de exprimare a starilor functiunii sistemului Calitative Formate si manifestate in trecut Dupa momentul formarii si manifestarii Formate si afirmate in prezent Estimate a se forma si manifesta in viitor Formate in spatiul intern Dupa spatiul de formare, identificare si propagare Formate sau propagate in spatiul extern Sintetice Dupa capacitatea de sinteza a starilor Analitice Superioare nivelului de referinta Dupa modul de situare fata de nivelul de referinta Inferioare nivelului de referinta dar acceptate

Schema 1.1 Criterii de clasificare a performantelor intreprinderii

12

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

1.3 Rolul si locul indicatorilor in caracterizarea starii de performanta Obtinerea de valoare depinde de cresterea de venit, iar aceasta se realizeaza atunci cand produsele sau serviciile intreprinderii sunt preferate celor oferite de concurenta. Stagnarea venitului atrage implicit deprecierea valorii si regresul intreprinderii. Stimularea cresterii venitului are nevoie de indicatori economico-financiari, indicatori care sa fie utilizati nu ca un mijloc, ci ca un scop. Folosirea indicatorilor economicofinanciari pentru masurarea succeselor intreprinderii este de fapt modalitatea de reflectare a performantelor economico- financiare. Philippe Lorino in Methodes et pratiques de la performance. Le pilotage par les processus et les competences * afirma ca indicatorii de masurare a performantei ofera informatii care trebuie sa ajute, un actor indivudual sau, in termeni mai generali, colectiv, sa conduca cursul unei actiuni spre atingerea obiectivului sau, sa ii permita evaluarea unui rezultat. Performanta nu este o masura obiectiva, un atribut al unui fenomen masurat independent de observator, dar este construit de actori in relatie cu tipul de activitate desfasurata si de obiectivele propuse. Performanta nu este neaparat o cifra: ea poate lua toate formele informationale daca corespunde celor doua functii - conducerea actiunii si evaluarea rezultatelor. In legatura cu indicatorii de performanta, apar frecvent urmatoarele probleme: 1. Trebuie sa fie financiari, economici, sau economico-financiari ? 2. Indicatorii nefinanciari pot fi exprimati in valori monetare juste ? (ex. ameliorarea calitatii activitatii) 3. Care este numarul suficient de indicatori pentru aprecierea starii de performanta a intreprinderii ? Indicatorii financiari sunt indiscutabili absolut necesari in aprecierea performantelor interprinderii, dar trebuie luate in considerare anumite limite.
*

Lorino P. Metodes et pratiques de la performance. Le pilotage par les processus et les competences,

Editions dorganisation , Paris, 2002

13

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice In primul rand, indicatorii financiari permit doar o apreciere partiala a performantelor intreprinderii; diagnosticarea performantelor vizeaza probleme strategice, organizatorice, sociale, tehnico-ecomonice, comerciale cat si financiare. Aprecierea eficacitatii intreprinderii, a performantelor sale, are un continut mult mai amplu, iar diagnosticarea financiara este doar o componenta. In al doilea rand, dat fiind faptul ca analiza finaciara abordeaza criterii monetare de apreciere a performantelor, conduce la neglijarea unor aspecte ale activitatii care nu pot avea o transpunere monetara. De asemenea, analiza financiara permite formarea unei imagini de ansamblu pe baza rezultatelor fara a permite o buna cunoastere a activitatii interne a intreprinderii. Indicatorii abordati de analiza financiara permit aprecierea globala a activitatii intreprinderii. Ori, pentru o buna conturare a performantelor economicofinaciare este nevoie de perceptia analitica a rezultatelor, de stabilirea contributiei fiecarui factor in parte la realizarile intreprinderii, ceea ce nu se poate face decat prin diagnosticarea globala a activitatii intreprinderii. Analiza financiara permite masurarea si aprecierea strict financiara a rezultatelor prezente care are de fapt caracter partial; pentru aprecierea performantelor economicofinanciare se impune cu necesitate folosirea unui sistem de indicatori ce exprima si orientarea strategica a intreprinderii, caracterizarea relatiilor sale interne si externe, eficacitatea activitatii, capacitatea de adaptare a intreprinderii la cerintele pietei, etc. In plus, performantele reflectate prin analiza financiara sunt rezultatul activitatii desfasurate in trecut, o caracteristica a intreprinderii la un moment dat; ele nu permit aprecieri privind capacitatea intreprinderii de a realiza un profit stabil si nici privind durabilitatea activitatii. Performantele economico-financiare ale intreprinderii sunt reliefate prin diagnosticul global care este menit sa puna in evidenta in ce masura se realizeaza obiectivele majore ale activitatii: asigurarea viabilitatii si cresterea valorii intreprinderii. Masura financiar , sau nefinanciar nu are o asa mare importanta si nu exista o regula stricta in materie. Criteriile pertinente sunt altele (pertinenta strategica, operationala, eficacitate cognitiva) si pot fi indeplinite, dupa caz, de catre indicatori financiari sau/si

14

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice nefinanciari * . Asazisi indicatori nefinanciari, chiar daca nu pot fi exprimati totdeauna in unitati monetare, efectul lor este regasit in dimensiunea altor indicatori economico-financiari a caror dimensiune este transpusa cu usurinta in unitati monetare. Ameliorarea calitatii activitatii actioneaza asupra imaginii intreprinderii (indicator nemonetar la rindul lui), dar si asupra dimensiunii cifrei de afaceri. Un indicator este mai mult decat o simpla data, el devine util daca reuneste mai multe informatii: ratiunea de a fi: obiectivul strategic caruia ii este atasat, ciclul de cifre si date care ii revin, eventual referinte comparative; periodicitatea in calculul si urmarirea indicatorilor; definirea sa tehnica: formula de calcul, sursa de informatii; mod de prezentare (cifre, grafic, curbe, etc); lista de prezentare.

Constrangerea in materie este eficacitatea cognitiva, este constrangerea ergonomica cognitiva. Nu este important numarul de indicatiori, ci lizibilitatea lor (interpretabilitatea sistemului de indicatori care depinde atat de structura globala a sistemului cat si de numarul de informatii ales).

Lorino P. Metodes et pratiques de la performance. Le pilotage par les processus et les competences,

Editions dorganisation , Paris, 2002

15

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

1.4 Rentabilitatea in sistemul de performante. Continutul rentabilitatii (profitabilitatii)

Probabil nici o alta notiune sau concept nu este folosit in discutiile economice cu o varietate uluitoare de intelesuri de sine statatoare mai mare ca profitul Frank Kniglet Profitul reprezinta una din zonele fundamentale de venit ce se formeaza in economia de piata. In acceptiune cea mai larga, profitul reprezinta cistigul sau avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune sau activitate economica de catre cei care le initiaza. Orice activitate intreprinsa de un agent economic nu poate exista si nu se poate dezvolta daca nu se realizeaza cu un avantaj in forma baneasca, daca nu-si recupereaza cheltuielile si obtine un excedent de venit. Profitul ca termen provine de la verbul proficere care explicitat inseamna a da rezultate, a progresa. De aici s-a ajuns la o prima intelegere ca profitul reprezinta un venit sau o forma de venit (evident se face abstractie de faptul ca in vorbirea curenta termenul este folosit sub diferite intelesuri, uneori contradictorii). Ca rezultat al actiunii economice, vazut ca decalaj intre veniturile si cheltuielile unei intreprinderi, s-a apreciat ca profitul poate avea doua componente: profit legitim (legal) si profit nelegitim (nelegal) * .
Venituri (-) Cheltuieli Profit Legitim (+) Nelegitim

Fig.1.1Profitul ca rezultat al actiunii economice n virtutea acestei concepii, toate activitaile lucrative dintr-o economie au ca scop obinerea profitului, care apare i ca baza impozabil conform legislaiei fiscale existente.
*

Abraham G.FEconomia politica, Ed Humanitas, Bucuresti, 1998

16

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice Din acest punct de vedere, noiunea de profit poate fi privit fie ca un profit legitim sau legal, fie nelegal, dac se ine seama de cile prin care a fost procurat, sau se poate exprima ca un profit admis, inndu-se cont de prevederile fiscale ce evideniaz punctul de vedere oficial cu privire la mrimea i dinamica profitului. Profitul legitim reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli constituite legal ca fond si modalitate de calcul (subinteleasa fiind in acest context latura social morala a actiunii care intra frecvent sub incidenta tentatiei abaterii). El apare ca un surplus monetar degajat de respectarea normelor legale si poate fi diferit de profitul normal (respectiv de nivelul mediu al profitului obtinut in ramura sau sectorul de activitate). Detinatorului factorilor de productie, pentru serviciul adus in activitatea economica prin punerea la dispozitie a factorilor de productie, este recompenat cu o suma de bani. Ca urmare, profitul legitim este format prin potentialul tehnicoeconomic al intreprinderii, reflectat in performante aducatoare de profit (cresterea volumului bunurilor si serviciilor vindute, imbunatatirea calitatii, cresterea randamentului fortei de munca etc). Cresterea potentialului tehnicoeconomic al firmei pe baza progresului tehnicostiintific este benefica nu numai pentru intreprindere ci si pentru societate. Sesizind impactul complex al progresului tehnic, Leon Walras, W. Pareto si M. Allais au lansat idea stimularii acestuia implicit prin scutirea de impozit. De altfel, profitul generat de progresul tehnicostiintific continind in algoritm variabilele protectiei mediului, dezvoltarii durabile, ar trebui in totalitate scos in afara impozitarii. Strins legata de dimensiunea potentialului tehnicoeconomic si aducatoare de profit legitim este considerata economisirea tuturor tipurilor de eforturi cuprinse in costuri, deci economia in principal de factori de productie presupusa si ca manifestare a potentialului tehnicoeconomic al intreprinderii. Contrar celor spuse de mai sus, Ludwig von Mises in "Profit and Loss" * , precizeaza ca nu capitalul utilizat este cel care creaz profituri sau pierderi. Capitalul nu "produce profit", cum credea Marx. Bunurile de capital ca atare sunt obiecte inerte i nu produc singure nimic. Dac sunt ntrebuinate n conformitate cu o idee bun, va rezulta un profit.
*

Ludwig von Mises Planning for Freedom - 4th ed., Libertarian Press, South Holland, IL, 1980

17

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice Dac sunt ntrebuinate n conformitate cu o idee greit nu rezult nimic, sau rezult pierderi. Decizia antreprenorial este cea care creaz profituri sau pierderi. Originea ultim a profiturilor se afl n actul mental, n mintea antreprenorului. Profitul este un profit al minii, al succesului n anticiparea configuraiilor viitoare ale pieei. Apariia profitului este un fenomen spiritual i intelectual. Suntem de acord cu afirmatia facuta de Ludwig von Mises, dar nu putem face totusi abstractie de rolul si locul ocupat de capitaluri in formarea profitului. De aceea, consideram ca la formarea profitului legitim contribuie atit potentialul tehnicoeconomic dar si decizia antreprenoriala (in masura in care se asigura respectarea materiei legale existente). Componenta a profitului legitm sunt considerate si veniturile provenite din evitarea riscurilor, care cu o probabilitate mai mica sau mai mare, insotesc activitatea economica a intreprinderii. Cistigurile celor care si-au asumat riscurile activitatii economice, indiferent de dimensiune, sunt incadrate in acceptiunea de profit legitim. Evident, actiunea economica presupune si nereusita al carei cost este suportat de intreprinzator. Profitul nelegitim, chilipirul sau venitul necastigat este definit ca suma insusita de posesorul acelorasi factori de productie fara a fi avut vreo contributie la obtinerea rezultatelor, fara a fi meritata prin vreun serviciu adus in activitatea economica. Cu titlu de exemplu de profit nelegitim, amintim: practicarea unor preturi de vinzare foarte mari (ca o speculatie a cererii superioare ofertei), castiguri suplimentare din inflatie, economii la cheltuieli pentru protectia mediului, cistiguri obtinute prin costuri mai mici si pozitie pe piata favorizanta. Cu toate ca astfel de probleme sun enuntate in lucrari de specialitate, in opinia noastra este discutabil caracterul de nelegitim conferit uneori unor categorii de cistiguri. Iar exemplul cel mai elocvent este dat de profitul suplimentar realizat de o intreprindere datorita zonei geografice in care isi desfasoara activitatea. In fond, amplasamentul desfasurarii activitatii trebuie luat in calcul de la bun inceput, in estimarile privind rezultatele activitatii. Esential este ca amplasamentul si realizarea activitatii sa nu afecteze mediul inconjurator, sa corespunda cerintelor dezvoltarii durabile. Din definirea profitului ca diferenta dintre venitul obtinut de intreprindere si costul de

18

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice productie al acesteia, a rezultat o a doua abordare a profitului, respectiv ca o insumare a profitului normal si a profitului economic (definit si ca supraprofit) :

Profit total

= profit normal +

supraprofit (profit economic)

Profitul normal (fig.1.2) asigura remunerarea intreprinzatorului pentru munca de coordonare si conducere si, in acelasi timp, remunerarea capitalului adus firmei de catre intreprinzator. Asigurarea continuitatii activitatii firmei impune existenta profitului normal. El apare ca o componenta a costului de productie si deci si a costului mediu si marginal * .

Venituri totale Cheltuieli reale Cheltuieli totale Fig.1.2 Profitul normal si economic-componente ale profitului total Profitul economic este definit ca acea parte a pretului de vinzare care excede costurile totale, rasplata investitorului pentru intemeierea si buna functionare a firmei. Din acest punct de vedere, profitul este excesul venitului peste toate costurile de oportunitate, inclusive cele ale capitalului. Pentru a vedea daca exista profit pur, se porneste de la venitul firmei din care se scad costurile tuturor factorilor de productie, altele decit capitalul si astfel se obtine profitul conform definitiei contabile. Se scade apoi venitul pur al capitalului si orice premiu de risc necesar pentru a-i compensa pe detinatorii de capital pentru riscurile asociate cu utilizarea sa in firma. Profitul economic este privit ca o recomensa oferita investitorului pentru riscul asumat in derularea afacerii. Riscul in afaceri este ceva normal, o componenta a vietii economice care nu surprinde pe nimeni si a carei disparitie ar crea deruta si comportamente nefiresti ale agentilor economici. Pentru a largi viziunea asupra profitului ca substanta a continutului rentabilitatii, este util a face o trecere in revista a abordarii lui ca remunerare a factorilor de productie.
*

Profit total normal economic

Ciucur D. Economie, Editura Economica, Bucuresti, 2001

19

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

In aceasta abordare este edificata gindirea unor economisti de marca, printre care mentionam: Schumpeter, Allais, Pareto, Walras, Samuelson, Nordhaux. Profitul este astfel abordat ca un venit rezidual la a carui formare concura unul sau mai multi factori de productie, factori care trebuiesc remunerati prin salarii, dobinda, renta * . Dar, spre deosebire de renta, dobinda si salarii, profitul este un reziduu al activitatii de desfacere, nu are nici o baza contractuala. El este nesigur, depinzind de gradul de success al estimarii prealabile a cererii si de sansa contribuabilului de a nu intilni concurenta sau de a-i face fata cu succes, de a nu se confrunta cu tulburari sociale sau restrictii juridice sau financiare. Prin natura sa reziduala, profitul poate fi negativ, poate lua forma de pierdere (spre deosebire de salariu, dobinda si renta care nu imbraca niciodata o forma negativa). Pierderea reduce valoarea contributiei investitorilor in capitaluri si implicit va reduce si valoarea afacerii. In conditii dinamice, profitul fluctueaza: in conditii de boom, se pot realiza profituri mai mari decit salariile, renta sau dobinda. In conditii de criza, este inevitabila reducerea profitului. Daca pentru celelalte forme de remunerare fluctuatiile pot avea loc dar treptat, nu acelasi lucru se poate spune despre profit care poate sa creasca sau sa scada brusc. In general, o incursiune in literatura de specialitate ce abordeaza profitul, permite desprinderea unei intregi suite de teorii ale acestuia: teoria monopolului, teoria riscului, teoria inovatiei, teoria cistigului neasteptat, teoria eficientei marginale. Profitul de monopol rezulta din abilitatea intreprinzatorului de a influenta in asa maniera pretul si oferta incit profitul obtinut sa fie considerabil mai mare. Profitul realizat in conditiile mentionate se mai numeste si renta economica, fiind un venit rezultat din utilizarea factorilor de productie cu oferta neelastica. Profitul de monopol sau supraprofitul de monopol este inregistrat de intreprinzatorii care dispun de anumite conditii naturale sau economice, folosite pentru a obtine un profit suplimentar, alaturi de profitul considerat normal. Intreprinderile care cistiga si isi mentin o pozitie de monopol pe piata, prin manipularea preturilor dar si a altor factori, asigura un cistig mult mai mare decit in conditii normale.
*

Cornescu V. Economia politica, Editura Sansa, Bucuresti, 1994

20

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

Prin politica de monopol, se poate impiedica producerea de catre alti intreprinzatori a aceluiasi produs, si drept urmare, monopolistul isi asigura prin mecanismul ofertapret un profit ridicat. Nu se poate discuta despre dominatia absoluta a politicii de monopol asupra pietei. Pentru aceasta, trebuie sa avem in vedere diminuarea cererii de pe piata, de exemplu, contrar asteptarilor producatorilor in conditii de monopol. La fel de bine poate interveni pe piata aparitia unor produse inlocuitoare sau schimbarea comportamentului consumatorilor fata de produsele de monopol. Relatia cererepretprofit, in conditiile productiei de monopol, se manifesta in mod diferit comparativ cu o actiune in conditiile unei concurente pure (unde nu se poate influenta in aceeasi masura formarea preturilor). In cazul asigurarii profitului maxim prin politica de monopol, pentru estimarea parametrilor se foloseste calculul venitului marginal, al formarii pretului pe aceasta cale. Pe baza metodologiei implicind calculul marginal, profitul maxim se obtine la numarul de unitati de productie in cazul carora costul marginal este egal cu venitul marginal. Prin teoria riscului asumat, profitul este definit ca o recompensa a intreprinzatorului pentru riscul ce sil asuma odata cu initierea si desfasurarea afacerii. Daca ceilalti factori implicati in desfasurarea activitatii sunt remunerati pe baza contractuala, intreprinzatorului ii revine profitul ca drept rasplata pentru riscul asumat. Geoffrey Whitehead * afirma ca profitul este rasplata pentru suportarea incertitudinii. Asadar, ca urmare a riscului ce planeaza asupra intregii activitati, profitabillitatea potentiala a productiei sau a serviciului trebuie sa fie suficient de ridicata pentru a stimula intreprinzatorul sa initieze, sa dezvolte si sa conduca o astfel de activitate. Riscul in afaceri este ceva normal, o componenta a vietii economice care nu surprinde pe nimeni si a carei disparitie ar crea deruta si comportamente nefiresti ale intreprinzatorilor. Toate activitatile implica riscuri. Riscurile care nu sunt acoperite de asigurari trebuie sa fie suportate de intreprinzator. Principalele riscuri neasigurabile includ riscul de piata, riscuri ale competitiei din partea produselor rivale, riscuri financiare, juridice, politice.

Whitehead G. Economia, Editura Sedona, Timisoara, 1997

21

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

Knight ** selecteaza drept context generator de profit numai acele situatii neprevazute care nu se pot masura obiectiv singurul risc care atrage dupa sine profitul este unica
incertitudine ce rezulta din exercitarea responsabilitatii finale, care prin natura ei nu poate fi nici asigurata, nici capitalizata, nici salarizata.

Adam Smith apreciaza ca nivelul profitului depinde de gradul de nesiguranta al restituirii capitalului, insa profitul nu este proportional cu riscul si nici nu il compenseaza in intregime. Activitatile riscante atrag profituri maxime in caz de reusita, dar de multe ori se incheie cu pierderi mari. Motivatia recompensarii prin profit a intreprinzatorului este justificata prin efortul depus in coordonarea si conducerea intreprinderii, speculatia comerciala si inovatia de care da dovada in afaceri dar si de asigurarea impotriva riscurilor. In conditii normale, riscul in afaceri apare sub trei ipostaze:

incertitudini privind conditiile pietei; un investitor niciodata nu este sigur ca ceea ce produce se va vinde; riscul datorat schimbarilor in tehnologie si implicit concurentei, celor care au un avans in domeniu; risc financiar, juridic, politic deriva din faptul ca afacerea economica este obiectiv conditionata in present de incertitudinile de pe piata titlurilor de valoare, de sensibilitatea fenomenelor juridice si politice, de la care nimeni nu se poate sustrage.

In contextul teoriei riscului integrat in abordarea profitului ca venit rezidual, se remarca deosebirea dintre risc si incertitudine. Daca riscul poate fi constientizat si se pot avea in vedere masuri de prevenire, de protejare, nu acelasi lucru se poate spune despre starea de incertitudine. Incertitudinile fac practic imposibila stabilirea valorii probabile datorita multitudinii fortelor dinamice care il conditioneaza. Asa cum am aratat mai sus, in teoria economica, profitul a fost abordat si ca recompensa a intreprinzatorului pentru inovatia de care da dovada in desfasurarea activitatii intreprinderii. Intreprinzatorul care asigura producerea, proiectarea si vinzarea de noi produse,
**

Knight F.H. Risk, Uncertainty and Profit, University of Chicago Press, Chicago, 1985

22

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

realizeaza o tehnologie de fabricatie performanta, va beneficia de un profit suplimentar ca urmare a reducerii costurilor si creerii unui avantaj concurential. In structura profitului, alaturi de salariul intreprinzatorului, renta de monopol si profitul de monopol, poate sa apara sau nu profitul anormal sau cistigul neasteptat (fig.1.3).
Salariul (+) Renta de monopol (+) Profit normal (+) Profit anormal

Profit

Fig.1.3Prezentare structurala a profitului Profitul anormal apare ca un cistig nesperat, datorita unor conjuncturi ale vietii economice si politice; este de multe ori considerat ca fiind un profit necinstit, constituind de fapt un transfer incorect de bogatie de la cei care platesc pretul ridicat artificial catre producatori. Profitul anormal, respectiv depasirea profiturilor normale, poate sa apara ocazional, avind drept cauza actiuni de regula necontrolabile ale factorilor economici, sociali, politici. Cistigul neasteptat este generat de forte dinamice corelate cu populatia, capitalul, tehnologiile de productie, formele de organizare a activitatii, cerintele consumatorilor. Modificarea uneia dintre aceste forme afecteaza echilibrul pietei, conducind la profit sau chiar pierdere neasteptata. Efectele directe sau indirecte ale eficientei marginale asupra profitului sunt indiscutabile. Un management dinamic si de calitate, asigurarea reducerii costurilor, imbunatatirea calitatii, cresterea productivitatii muncii sunt cauze ce conduc cu siguranta la obtinerea de profituri suplimentare. In literatura de specialitate este regasita adeseori notiunea de profit admis; este cazul institutionalizarii unei marimi a profitului care se stabileste nu atat in functie de factori economici cat de decizia organelor de stat privind asigurarea sau nu a unui anumit nivel al profitului pe ramuri, subramuri. Prin centralizarea veniturilor si cheltuielilor unei intreprinderi, decalajul dintre totalul

23

Cap 1 Sistemul de performante economico financiare ale intreprinderii. Consideratii teoretice

veniturilor dovedite si cheltuielile corespunzatoare (exclusiv impozitul pe profit), exprima continutul profitului brut (sau profit contabil). Ajustarea profitul brut cu impozitul pe profit constituie profitul net. Lsnd la o parte toate aceste ncercri de a defini profitul, ca noiune pur teoretic, se constat c el are o puternic implicaie asupra psihologiei umane: profitul este
rezultatul aciunii de for sau putere pe care nteprinztorul sau proprietarul unitii economice o duce pe pieele de mrfuri i de factori de producie, pentru a crea situaii care s-i permit nsuirea lui (Jean Marchal).

Dintre toate aceste speculaii, preri, opinii, pentru intreprinzatori, al cror scop l reprezint obinerea de rezultate economice, financiare, patrimoniale i sociale ct mai ridicate pentru a-i asigura stabilitatea si eficacitatea pe pia, doar versiunea oficial legislativ pezint importan. Profitul se manifest astfel, ca o raiune de a fi a unei ntreprinderi, pe baza lui constituindu-se veniturile bugetului de stat, noi locuri de munc, funcionare activitilor necesare existenei unei ri. n sens opus, cnd ntreprinderea are rezultate ce reflect, de-a lungul unei perioade mari de timp, incapacitatea ei de a produce beneficii, ea risc s fie supus procedurii de faliment, de eliminare prin i din fenomenul de concuren. Aceast procedur este de fapt rezultatul unei situaii n care agentul economic, din lipsa mijloacelor necesare, este pus n imposibilitatea de a-i continua existena sa de productor de valoare pe pia. Si pentru a intelege mai bine rolul si locul profitului in economia de piata, Ludwig von Mises, arata : O ordine social bazat pe controlul privat al mijloacelor de producie nu poate
funciona fr aciunea i profiturile antreprenoriale i, bineneles, nici fr pierderile antreprenoriale. Eliminarea profiturilor, indiferent prin ce metode, ar transforma inevitabil societatea ntr-un talme-balme lipsit de orice sens. Ar genera srcie pentru toi. *

Ludwig von Mises Planning for Freedom - 4th ed., Libertarian Press, South Holland, IL, 1980

24