UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" – IAŞI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "DUMITRU STANILOAE" SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

TEORIA ŞI PRACTICA MUZICII BISERICEŞTI
TRADUCERE

COORDONATOR , Pr. Lect. Dr. ALEXANDREL BARNEA ABSOLVENT, CIOLPAN MIHAI-DORU

-IAŞI 2005-

1

Introducere

Lucrarea de faţă : " Teoria şi practica muzicii bisericeşti " este traducerea din limba greacă a unei cărţi recent apărute ( Atena , 2001 ). Este o carte valoroasă care , după cum prefaţează şi autorul, este de referinţă în domeniul muzicii bizantine având o autoritate ştiinţifică indiscutabilă. Acest fapt este dovedit şi de cele trei ediţii în care au apărut deja ( prima în 1997, iar ultima în 2001). Autorul, binecunoscutul în lumea psalţilor, dar şi a muzicienilor laici, Gheorghios Constantinou este profesor la Conservatorul de Stat din Atena, şi face parte din urmaşii vrednici ( pe lângă alte nume sonore ca Licurgos Anghelopoulos, Gh. Sthatis, C.Anghelidis ) ai lui Simon Caras, poate cel mai mare teoretician al muzicii bizantine. Se cuvine să precizăm că autorul este şi colaboratorul şi îndrumătorul ştiinţific al multor corale bizantine ( Ansamblul părinţilor de la Mănăstirea Vatoped, Corala condusă de L.Anghelopoulus etc.). Motivele care m-au determinat să purced la un asemenea demers, în primul rând lingvistic, apoi muzical şi teologic, sunt uşor de intuit de către un cititor interesat de muzica bizantină. Cartea prezintă într-o manieră didactică potrivită şi pe înţelesul tuturor teoria muzicii bisericeşti de origine bizantină. Teoria este argumentată prin numeroase exemple practice, care o fac uşor de înţeles. Sunt prezentate probleme de muzică pe care nici o gramatică de muzică psaltică din ţara noastră nu a avut curajul să le abordeze ( intervalica cu configuraţia modală orientală autentică, melismele - acele mici figuri muzicale înţelese ca virtuozităţi vocale măiestre, ritmica, care nu este totuna cu tactul, ci cursul interior al melosului prin succesiunile diferite ale timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi care dau expresivitate cântului, semiografia reactualizată şi revalorificată etc.). Lucrarea de faţă vine să aplaneze un conflict tacit, dar care macină în interior însuşi cultul divin prin lămurirea unor aspecte ce ţin de un bun simţ al frumosului, al 2

tradiţionalului, al etosului naţional. Ştim că biserica este loc de rugăciune, şi că spaţiul ei este unul sacru, timpul ei este cel al veşniciei, iar credincioşii ei sunt membre vii ai trupului lui Hristos. De aceea ar fi mai potrivit ca într-o asemenea instituţie să nu domine nici lipsa de simţ estetic, nici exagerările orientale, ci dragostea plină de smerenie care nu urmăreşte sinele şi nu este autosuficientă, ci – L caută şi – L trăieşte pe Hristos Cel Viu, iar pe plan orizontal comuniunea iubitoare cu aproapele. Prin prestigiul ştiinţific al autorului, dar mai ales autorităţii date de propriul ei conţinut, această carte vine să demonteze toate exagerările formale ce ţin de activitatea responsorială prin cânt de la strană, stabilind norme, nu uniformizatoare, ci mai degrabă lămuritoare a ceea ce înseamnă cu adevărat muzică bizantină.

3

CUPRINS
INTRODUCERE CUPRINS PREFAŢA CAP . 1 SCRIEREA MUZICALĂ - TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE SCRIEREA MUZICALĂ - Despre muzică - Componentele muzicale - Sunetele muzicale - Scările muzicale - Notaţia muzicală - Mărturiile sunetelor - Conduita vocii - Caracterele muzicii bizantine : - caracterele vocale - caracterele de cantitate - dispunerea caracterelor - caracterele care subordonează si se subordonează - urcarea şi coborârea sunetelor DESPRE TIMP ŞI RITM - Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură - Caracterele timporale - Caracterele care augumentează timpul - Caracterele care împart timpul - Caracterele care împart şi măresc timpul PAUZELE - Picioarele ritmice complete incomplete şi libere - Semnele de respiraţie - Agogica - Scările - Intervalele - Sunetele - Sunetele scărilor naturale (moi) de la NI 4

Eteron sau Sindesmos .Tetrafonia .Exafonia .Psifiston .Tabelul caracterelor suitoare şi coborâtoare CAP.de şapte sunete .Denumirea numerală a intervalelor . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI ELEMENTELE COMPONENTE ŞI CARACTERISTICE ALE EHURILOR 5 .Intervalele .de şase sunete .Ţachisma CARACTERELE DE GESTICĂ PROPRIU-ZISE .Pentafonia .Tromico şi Strepto CAP.de cinci sunete .de opt sunete .de trei sunete .Isachi .Alteraţiile intervalelor muzicale .Trifonia .Lighisma .Petasti CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE TIMPORALĂ .Omalon .Varia dubla sau Piesma .Oxia ..de patru sunete .Difonia .Varia . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE VOCALĂ .Antichenoma .Eptafonia .

ehul leghetos ( ehul al doilea plagal diatonic ) .Melosul papadic FORMAREA EHURILOR PLAGALE GENURILE MUZICALE CAP .Ehul întâi plagal trifonic .CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH FELURILE CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI : . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL TRIFONIC ( IRMOLOGIC ) EHUL VARIS DE LA ZO (EHUL AL DOILEA DIATONIC MOALE ) 6 .Melosul stihiraric .Melosul irmologic : .Ehul întâi plagal tetrafonic .Melosul irmologic .Melosul papadic : ehul al patrulea papadic CAP .Ehul întâi plagal pentafonic EHUL ÎNTÂI PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU TETRAFONIC EHUL AL PATRULEA . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL EHUL ÎNTÂI (ESO ) EHUL ÎNTÂI TETRAFONIC DE LA KE ( EXO ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL AL TREILEA (ESO) EHUL AL TREILEA PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) CAP .Melosul stihiraric :ehul al patrulea stihiraric .

Ehul Varis diatonic ( simplu ) .CROMATIC ( 2 CU 1 ) EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL AL PATRULEA CROMATIC MOALE MESO CAP . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL ÎNTÂI CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL AL DOILEA CROMATIC MOALE DE LA DI EHUL ALA DOILEA CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) EHUL ALA DOILEA CROMATIC MOALE ESO (DE JOS ) EHUL AL DOILEA DIATONIC . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL AL PATRULEA CROMATIC DUR ( NENANO ) ANEXA 1 .Ehul Varis eptafonic CAP .. PARTEA TEORETICĂ 7 .Ehul Varis tetrafonic . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL DIATONIC DUR EHUL AL PATRULEA DIATONIC DUR EHUL AL TREILEA PLAGAL SAU VARIS CU ZO IFES CAP . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL AL DOILEA PLAGAL CROMATIC DUR EHUL AL DOILEA PLAGAL DUR TETRAFONIC (DE LA KE SAU DE LA DI ) CAP .

EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ DIATONICĂ MOALE DECLARAŢIE CURRICULUM VITAE 8 . NISABUR ŞI HISAR ANEXA 2 .SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE ÎNSUŞIRILE TETRACORDURILOR RITMUL ŞI PICIOARELE METRICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR DESPRE FTORALELE MUŞTAR.

ţachisma. precum şi legăturile dintre ele. lighisma şi isachi. strepto. Cuprinde. la a se descoperi bogăţia pe care muzica bizantină o tăinuieşte în semiografia.PREFAŢĂ Pentru muzica bisericească. nu doar din ehuri. şi pătrunzând în interiorul atât al teoriei. cu un efort susţinut. mergând dincolo de învelişul ei. Fiind din punct de vedere teoretic. această carte este fundamentală în primii ani de studiu. tromico. considerate de prisos şi fiind înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale: Hrisant. pentru cei ce vor să se îndeletnicească cu muzica. iar falsificatorilor le este judecător şi critic infailibil. ci şi din derivatele acestora. ea are drept reper şi îndrumător tradiţia scrisă şi orală. Această metodă – gramatică foloseşte semne muzicale ca: oxia. întrebuinţarea corectă a neumelor şi exprimarea muzicală cât mai frumoasă dându-se în acest sens un număr mare de exemple. o carte de referinţă între toate cele ce s-au întocmit până acum în muzica bisericească bizantină. Ca sprijin în învăţare sunt adăugate şi exerciţii din toate sistemele muzicii bizantine în bară de măsură. cu scopul de a înlesni însuşirea uşoară şi rapidă a cunoştinţelor. Hurmuz Hartofilax şi 9 . tradiţie ce constituie moştenirea celor ce se preocupă de muzică. Prin aceste cunoştinţe muzicale se ajunge. ehurile şi intervalele muzicale ale ei. varia dublă sau piesma. cât şi al redării practice a acestui tip de muzică. fiind folosită in programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică bisericească. Scopul acestei cărti este de a prezenta punctul de vedere al muzicii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţiile şi modurile în care sunt folosite ehurile. Aici este necesar să se precizeze că teoria şi exerciţiile aplicative care se fac în sălile de curs trebuie să se raporteze în mod corespunzător la. o imagine cât mai cuprinzătoare şi generală a teoriei şi practicii muzicii bisericeşti. Această bogăţie este chemat să o descopere şi să o redea cântăreţul. şi să fie orientate spre slujbele sfinte şi spre cultul Bisericii.

cu toate derivatele care se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă. fapt esenţial ce priveşte interpretarea muzicală. potrivit dificultăţii pe care o prezintă fiecare în parte şi b. Capitolul al doilea tratează despre exprimarea muzicală. Revenim la diatonicul moale cu ehurile IV plagal trifonic irmologic de la GA. III plagal sau Varis de la GA. Se continuă cu ehul IV (irmologic de la VU. Apoi. totuşi fără a multora dintre cele care determină o lucrare muzicală delicată şi elegantă a vocii. trecem la diatonicul dur. şi la înrudirile şi legăturile care apar conform desfăşurării scărilor şi a intervalelor acestora. Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general despre scrierea muzicală. adesea desconsiderată. Între timp însă. temelia octoihului bisericesc. după cum le aflăm tratate în cele două volume ale Teoreticonului. dacă nu chiar neglijată. care redau metoda – gramatică a sa. ehul aghepapadic este alcătuit din leghetos şi stihiraricul de la PA etc. Reconsiderarea şi reutilizarea acestor semne muzicale o datorăm lui Simon Caras. şi mai întâi cu ehul II plagal de la NI. Semnele sunt analizate într-un mod simplu. Urmează genul cromatic cu nuanţa moale. dar şi referitoare la toate chestiunile muzicii greceşti. cu ehul IV dur de la DI şi de la PA şi Varis de la Zo de jos ifes. ehul II diatonic sau Varis de la ZO (cu toate derivatele şi exerciţiile de parlaghie). şi în cele şase volume ale Practicului. scările şi intervalele muzicale. Urmeaza ehurile I (eso) şi I plagal de la PA şi cele care derivă din ele. Se începe cu ehurile diatonice moi. Ordinea în care sunt prezentate ehurile se constituie în două moduri diferite: a. În capitolul al treilea se face referire la derivatele ehurilor de bază ale muzicii bisericeşti. Se tratează pe larg principala acţiune pe care o realizează anumite caractere. cu ehurile III.) prezentarea în mod gradat făcută elevului a „ideii” şi a trăsăturii definitorii a ehurilor în parte. 10 . Ca structură. acţiunea acestor semne s-a păstrat în tradiţie orală nescrisă. stihiraric de la PA şi papadic de le DI).) realizarea unei omogenităţi unitare în percepţia elevului a specificului acustic al fiecărui eh cu toate derivatele lui (astfel. şi încheiem şirul genului diatonic cu continuarea diatonicului dur. această carte este alcătuită din 11 capitole.Grigorie Protopsaltul. timpul şi ritmul melosurilor. Capitolele următoare se ocupă de fiecare eh al muzicii bizantine în parte. căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţie determinată în ceea ce priveşte problema intervalelor.). şi anume cu ehul I plagal dur de la PA. fiind necesar să apelăm la sprijinul tradiţiei orale.

căreia îi aparţin ehul II plagal şi cele ce derivă din el. Picioarele ritmice ce cuprind şi ritmul de trei sunt notate cu bară dublă la începutul şi la finalul lor.). ½ secţiuni). În prima se prezintă câteva probleme de teorie care printr-o propedeutică mai solidă. la un anumit nivel de cunoştinţă prin practică. lui Licurgos Anghelopoulos. s-a convenit să fie în întregi. În ceea ce priveşte împărţirea cântărilor din această carte în picioare ritmice. Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni (7. IV î. Transferul însă în acut al bazului diferitelor ehuri. Ritmul de bază al cântărilor bisericeşti este considerat ritmul de patru. iar cele în ritmul de şase sunt împărţite în ritmul de doi şi de trei. Anexa a doua cu care trebuie să se înceapă predarea.căruia îi aparţin ehul II şi cele ce derivă din acesta. picioarele ritmice sunt analizate ca picioare ritmice simple de doi. Problema aceasta l-a preocupat şi pe Aristoxenos (sec. tot din motive pedagogice. cu alte cuvinte din imitonurile diatonice (5. Maniera de abordare a muzicii bizantine este de introducere (iniţiatică). ½). La final aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi părinţilor din Sfânta Mănăstire Vatoped şi din Sfânta Mănăstire Grigoriu. Hr. imitonul diatonic de şase secţiuni (5. Numerele cu care este reprezentat fiecare interval – ton al scării. ½). Revenim la nuanţa cromatică cu ehul I cromatic moale de la KE şi încheiem capitolul genului cromatic cu continuarea cromaticului dur cu ehul IV cromatic dur sau Nenano. care sunt înfăţişate ca un întreg (12 = 5. Astfel scara muzicală este alcătuită din 5 * 12 + 5. ci să cuprindă şase secţiuni fiecare. cele în ritmul de patru sunt însemnate la început şi la sfârşit cu o bară. care s-a gândit să combine intervalele împărţind diapasonul în 12 imitonuri identice. cu sau fără combinări ale tuturor caracterelor muzicii bizantine. ½) şi imitonul cromatic de şase secţiuni (6. După cum se cere la acest nivel. iar scara 72 secţiuni. trebuind să se ajungă. atâta timp cât urmărim împărţirea scării muzicale a lui Aristoxenos în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)*. atrage cu sine destule neajunsuri. afară din diapason. ½). dirijorul Ansamblului Coral Bizantin Grecesc. lui Constantin Anghelidi şi * Scara muzicală este alcătuită.½ * 2 = 71 secţiuni. şi ehul IV mesos (de mijloc) sau leghetos cromatic moale. ½). după cum am spus şi la început.½). anumite cântări mai mici sunt împărţite în ritmul de doi din raţiuni pur pedagogice. pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea practică şi teoretică. Cartea se încheie cu două anexe. după cum ştim din cinci tonuri mari (12 secţiuni) şi două tonuri intermediare. aceasta deoarece tonul mare. nici mici (5.½ + 1 + 5. încât să nu fie nici mari (6. cuprinde exerciţii introductive de urcare şi de coborâre. Apoi se tratează nuanţa dură. de trei şi de patru din motive de familiarizare şi de exersare practică. 11 . pitagoreic este alcătuit din două tonuri intermediare şi din coma petagoreică.

dar în primul rând lui Constantin Sterghi.lui Anastasie Medachi. tr.) semnele noi din această gramatică. care a alcătuit ( grafic n. precum şi lui Iannis Hari. Constantinou 12 . Septembrie 2001 Gheorghios N. Atena.

timpii ce stabilesc durata sunetelor şi .emisiile vocale diverse folosite în muzică . imne şi tropare ) şi . .lumesc sau laic ( popular ) . COMPONENTELE MELOSULUI Elementele componente de bază ale melosului sunt : . concretizat în ehuri . Melosul care se armonizează cu cuvântul ( textul poetic ) formează cântarea . redarea elegantă a sunetelor muzicale şi a formulelor melodice . genuri şi nuanţe muzicale . Melosul * se împarte în : . Prin expresia de muzică bizantină ( mai exact muzică grecească ) numim arta muzicală conformă tradiţiei .b ) instrumental ( atunci când se execută cu instrumente muzicale ) .religios ( psalmi . prezentat şi cercetat al melosului . sistemul complet . cânt care poate fi : . special .CAPITOLUL 1.a ) vocal ( atunci când se execută cu vocea ) şi .exprimarea .sunetele . SCRIEREA MUZICALĂ .TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE DESPRE MUZICĂ Cei vechi gândeau muzica ca ceva ce priveşte melosurile şi ceea ce se petrece cu acestea . 13 . Se numeşte muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cînd creştinismul devine religie predominantă . Muzica bizantină are propriul său sistem de scriere care cunoaşte etape de evoluţie treptate pâna la scrierea minuţioasă de astăzi .

până la sunetul cel mai înalt NI . NI / PA . DI . GA . GA al treilea ş . Sunetele pe care muzica le foloseşte .SUNETELE MUZICALE Printr . ca artă pentru producerea melosului sunt în număr de şapte : PA . d . Când foloseşte toate sunetele şi intervalele scării lui .se astfel bazul .d. a . GA . CHE .bazul . caractere şi ftorale . VU . spunem că ehul se desfăşoară după . KE . şi înaintează în mod firesc până se regăseşte sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) . DI . VU mai înalt decât PA ş. NOTAŢIA MUZICALĂ Muzica bizantină are propriile ei simboluri ( semne muzicale care înfăţişează melosul ) . m . sau urmăreşte sistemul diapason . VU al doilea .a. Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite între sunetele lui . NI SCĂRILE MUZICALE Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt sunete şi intervalele dintre ele ( şapte ) care porneşte de la un sunet iniţial . se produc diferite şi variate sunete în ceea ce priveşte înălţimea lor şi însuşirea lor ( ceea ce auzim ) . ZO . NI şi se deosebesc între ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos . ZO . Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic şi se împart în trei categorii : mărturii . VU . MĂRTURIILE SUNETELOR Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie ( reprezentarea stenografică a ehului pe care se fundamentează fiecare 14 .m.o anumită tensiune ( încordare ) exercitată asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale . Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determină ca PA să fie primul . obţinându .

sunet ). Conform genului muzical. de coborâre şi de a rămâne la aceeaşi înălţime . sunt următoarele : Mărturiile nu se psalmodiază şi nici nu se folosesc pentru a se întocmi vreun melos cu ele . Sunetele scării muzicale se repetă în acelaşi şir succesiv atât în urcare ( în sus ) . Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arată sunetul de la care se începe melosul şi b ) ca şi îndrumătoare în cursul şi la sfârşitul melosului . b ) registrul mijlociu care se potriveşte în mod normal vocilor femeieşti cu glasuri grave şi vocilor bărbăteşti . Vocea umană este constituită în mod normal din trei registre muzicale : a ) registrul grav specific bărbaţilor cu voci grave . de exemplu NI -NI . glasul poate face trei tipuri de mişcări : de urcare . care se numesc sunete mijlocii . Mărturiile scării diatonice de la NI cu care vom începe . cât şi în coborâre ( în jos ) . în această situaţie mărturiile se referă la caracterul muzical precedent lor .PA .NI Şederea şi rămânerea glasului pe orice sunet . cromatice şi enarmonice .NI . acestea se împart în : diatonice .DI Coborâre se numeşte mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . se numeşte isoritmie * . cuprinde sunetele de la KE de jos până la ZO de jos . De exemplu : NI . 15 .GA . CONDUITA VOCII În interpretarea melosului . arătând dacă mersul sunetelor melosului s . care se numesc sunete grave .PA .VU .VU . cuprinde sunetele de la ZO de jos până la Ke . Urcare se numeşte mişcarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( până sus ) .a desfăşurat corect . De exemplu : DI -GA .

Se împart în : a ) caractere vocale b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestică ) Caracterele vocale şi caracterele de cantitate Cu caracterele vocale putem să urcăm . CARACTERELE MUZICII BIZANTINE Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arată conduita glasului . Caracterele muzicii bizantine reprezintă anumite sunete . În total sunt unsprezece ( 11 ) şi se împart în : .b ) şase caractere urcătoare . De exemplu : 16 . cu sunete ale căror mărturii iau dublu accent pentru ca să se deosebească de mărturiile sunetelor din registrul acut .c ) registrul acut care se potriveşte vocilor subţiri ale bărbaţilor şi în mod firesc vocilor femeieşti şi de copii .c ) patru caractere coborâtoare a ) Caracterul de menţinere este ISONUL care nu cere urcarea sau coborârea vocii ci repetarea sunetului pe care îl arată caracterul sau mărturia precedentă . valorile timporale ale sunetelor şi redarea artistică a melosului .a ) un sunet de menţinere . care se numesc sunete acute . însă ele stau în relaţie cu cele precedente sau cu vreo mărturie a ehului . cuprinde sunetele de la ZO până la KE' de sus . Vocile acute femeieşti şi de copii depăşesc registrul acut ajungând în registrul supraacut . să coborâm sau să rămânem cu glasul pe aceeaşi înălţime .

b ) Caracterele urcătoare sunt şase :  Oligonul  Oxia  Petastiul  Chendimele  Chendima  Ipsiliu urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 2 sunete urca 4 sunete c ) Caracterele coborâtoare sunt patru :  Apostroful  Iporoiul  Elafronul  Hamiliul coboara 1 sunet coboara 2 sunete consecutive coboara 2 sunete coboara 4 sunete Dintre aceste caractere vocale .deasupra oxiei . ci se sprijină deasupra trupurilor şi în special . ci deasupra literelor aşa şi acestea nu se scriu singure .deasupra oligonului . oligonul . patru. apostroful . cinci ş . deoarece. elafronul şi hamili se numesc trupuri . m . a .deasupra petastiului Prin combinaţiile corespunzătoare ale caracterelor se indică coborârea sau urcarea a trei . sunete ( vezi mai departe ) . petasti . d .deasupra oligonului . după cum spiritele literelor nu se scriu ele singure. în timp ce chendima şi ipsili se numesc spirite . chendimele . 17 . oxia.

" Exprimarea muzicală " ) În cadrul caracterelor combinate citirea se realizează în felul următor : a ) pentru caracterele urcătoare . Există două moduri de combinare a chendimelor : 1 .când chendimele se găsesc dedesuptul oligonului sau oxiei . cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii şi se păstrează doar calitatea lor ( vezi mai departe cap . oxia.Combinarea ( împletirea ) caracterelor . atunci oligonul şi oxia urmează în citire chendimelor . Caractere care subordonează şi se subordonează . Când isonul şi caracterele coborâtoare se află deasupra caracterelor urcătoare ( oligon. când chendimele se găsesc deasupra oligonului sau oxiei . atunci ele urmează în citire acestora . petasti ). într . însă lin şi neaccentuat . atunci acestea din urmă nu se cântă. citirea se realizează de jos în sus . De multe ori . nu există nici o schimbare a duratei caracterelor şi a metricii melosului. - 2 . 18 . fără să schimbe metrica şi nici durata timporală a caracterelor cu care se combină . având aceeaşi silabă .o silabă cu caracter precedent . a ) Chendimele Chendimele urcă un sunet . chendimele se combină cu oligonul şi oxia . b ) Apostroful Când apostroful se găseşte împletit cu alte vocale şi este dedesubtul unui caracter.

NI Caracterele care se folosesc : a ) pentru urcarea neîntreruptă şi consecutivă : oligo .DI sau ZO .DI sau DI . fie în urcare. ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare .PA .VU .DI . când sunetele nu se interpretează în şirul lor firesc .b ) pentru caracterele coborâtoare . Chendimele şi apostroful se combină cu oligonul sau oxia deoarece continuă melosul cu aceaşi silabă.PA . De exemplu : NI . 19 . deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent. fie în coborâre . CITIREA NEÎNTRERUPTĂ ŞI SĂRITĂ ÎN URCARE ŞI COBORÎRE A SUNETELOR Neîntreruptă se numeşte interpretarea sunetelor. oxia şi chendimele . b ) pentru coborârea neîntreruptă şi consecutivă : apostroful şi iporoi .NI Sărită se numeşte urcarea sau coborârea .GA . d ) pentru coborârea sărită : elafron şi hamili . Chendimele şi iporoi nu au silabă proprie şi nici nu se scriu la începutul melosului. c ) pentru urcarea sărită : chendima şi ipsili . petasti . citirea se realizează de sus în jos.VU .GA . De exemplu : NI .VU . fără să se omită vreuna .VU .

bătaia . de trei . aceasta se termină cu un semn vizibil al măsurării timpului . 20 iar al . şi fracţionările ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece în dans sunt indicate. de cinci . ) . Tactul ( bătaia ) constituie intervalul temporal care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal . De aceea . Împărţirea. fiecare timp în muzică se numeşte şi tact . Partea accentuată şi partea neaccentuată formează o măsură sau un picior metric. şi formele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea în conformitate cu numărul timpilor pe care le conţin ( de doi . SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE . Ritmul de doi se împarte în doi timpi: primul reprezintă partea accentuată. a . segmentarea melosului în grupaje de timpi se numeşte ritm. de patru . Când măsurăm ritmul cu mâinile sau cu picioarele.BARELE Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuată a ritmului de cele ce reprezintă partea neaccentuată . Picioarele ritmice se împart în simple şi compus . d . Fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are valoarea temporală de o bătaie . doilea partea neaccentuată . de trei. ce reprezintă cel mai mic şi simplu grupaj de timpi. m . adică o mişcare a mâinii în jos ( partea accentuată ) şi în sus sau lateral sau ( partea slabă ). de patru. care au un tact în fiecare mişcare a lor .DESPRE TIMP ŞI RITM Melosul reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă după reguli timporale şi de ritm . Unitatea de măsură a lui este tactul . de şapte ş . sunt arătate cu picioarele ). de şase . scriem în faţa caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeşte bară . Exerciţiile şi melosurile acestei metode sunt însemnate cu picioare metrice simple : de doi.

al treilea spre dreapta .durata de o bătaie . CARACTERELE TIMPORALE . Caracterele timporale şi cele de exprimare sunt numite şi semne mute .Ritmul de trei se împarte în trei timpi: primul constituie partea accentuată doilea spre dreapta şi al treilea spre stânga sus . CARACTERELE CARE MĂRESC VALOAREA TEMPORALĂ STAŢIONĂRILE Caracterele vocale ( fără iporoi ) au durată temporală de o bătaie ( un tact ) . iar al Ritmul de patru se împarte în patru timpi: primul reprezintă partea accentuată al doilea spre stânga partea neaccentuată . .apli . După cum am precizat înainte.clasma . vezi mai jos cap .dipli . partea neaccentuată.durata de o bătaie . caracterele muzicale se împart în : a ) caractere vocale ( vezi mai sus ) b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestică . iar al patrulea spre stânga sus .durata de o bătaie . . ci arată tempoul ( intervalele temporale . mersul şi scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului.ţachisma . care se numesc caractere timporale sau de staţionare . care măresc valoarea temporală . " Exprimare muzicală "). Pentru a staţiona mai mult pe un sunet . deoarece nu au o acţiune sonoră. în scrierea muzicală este nevoie de semne . .durata de două bătăi 21 .

există caractere timporale care împart timpul în subdiviziuni şi acestea sunt următoarele : a ) Gorgonul b ) Digorgonul c ) Trigorgonul Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem să le reunim .tripli .un timp două caractere vocale şi împarte timpul în două subunităţi egale : sau 22 . Se poate însă ca în desfăşurarea melosului un timp să fie folosit pentru a se cânta mai multe caractere .. însă marchează mişcarea înspre acut sau grav a caracterelor vocale şi prelungesc durata lor .durata de trei bătăi Semnele acestea nu reprezintă vreun sunet . Primul dintre aceste caractere care sunt legate se cântă mereu mai cu vioiciune . De exemplu : caracterul + clasmă = 2 timpi caracterul + apli caracterul + dipli =2 timpi =3 timpi CARACTERELE CARE ÎMPART TIMPUL Am spus că fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are durata de un timp . De aceea . a )Gorgonul Gorgonul uneşte într .

De exemplu : b) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului sau oxiei . Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului . chendimele se vor cânta într. atunci gorgonul se referă mereu la chendime .o singură bătaie .accentuând primul caracter. Aşadar : a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor . De exemplu : IPOROI CU GORGON Când gorgonul stă deasupra iporoiului.un timp cu caracterul precedent . Când se află combinate oxia sau oligon cu chendime . 23 .o bătaie cu caracterul anterior . oligonul sau oxia şi chendimele vor fi cântate într . se referă la primul său sunet ( cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într .

Aşadar : 24 . iar al doilea în timpul următor pe o silabă diferită .a ) coborârea neîntreruptă cu elafron are două silabe într .o bătaie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) .COBORÂREA NEÎNTRERUPTĂ CU ELAFRON ( apostroful în caliate de caracter timporal ) Grupul apostrof elafron şi elafron se constituie în coborârea neîntreruptă cu . cei doi apostrofi .b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă : . dintre care primul are gorgon. stă în legătură cu chendimele . are aceeaşi silabă cu caracterul precedent : b )Digorgonul Digorgonul uneşte într . în care doi apostrofi se unesc . şi iporoi cu gorgon este că : . .un timp trei caractere vocale şi împarte un timp în trei subunităţi egale : dintre care îl accentuăm pe primul din cele trei caractere . Diferenţa dintre coborârea neîntreruptă cu elafron .un timp şi pe o silabă cu caracterul precedent.c ) iporoiul cu gorgon . care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon Astfel ( inclusiv iporoiul ). Când digorgonul se află în combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele . . primul sunet se va cânta într .

un timp patru caractere vocale şi împarte un timp în patru subunităţi egale : Şi aici accentuăm întotdeauna primul caracter : 25 . tot grupul de semne se va interpreta într. De exemplu : b.o bătaie împreună cu caracterul precedent . atunci tot grupul de semne va fi cântat într.a. În cazul în care chendimele sunt sub oligon sau oxia . În cazul în care chendimele se află sub oligon sau oxia . De exemplu : La fel se întâmplă când gorgonul stă pe iporoi .o mişcare împreună cu caracterul următor : c )Trigorgonul Trigorgonul uneşte într.

c ) Diargonul Aceste trei caractere stau întotdeauna în legătură cu combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesupt: 26 . digorgon şi trigorgon.a ) Argonul . Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale cu tetragorgon.Într . în şase subunităţi egale cu pentagorgon ş . d . având însă fie un punct( ) . Caracterul care se află lângă cel pe care e aşezat caracterul timporal cu punct are o durată dublă faţă de caracterele separate următoare. şi triplă în cazul caracterului timporal cu două puncte . m . a .b Trimiargonul sau imiolionul .o bătaie sunt cântate caracterul care are trigorgonul. De exemplu : CARACTERELE CARE ÎMPART ŞI MĂRESC DURATA TIMPULUI Caracterele care împart şi măresc timpul sunt următoarele : . care se realizează cu aceleaşi caractere. GORGONUL ŞI DIGORGONUL CU PUNCT Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon. precedentul şi cele două care urmează . fie două ( ). există şi o împărţire inegală.

iar oligonului sau oxiei adaugă un timp . Aşadar : diargon gorgon tripli IFENUL ŞI COROANA 27 . iar oligonului sau oxiei adaugă trei timpi .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca tripli .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca gorgonul . Aşadar : argonul gorgonul clasma b ) Trimiargonul sau imiolionul Trimiargonul uneşte într .a ) Argonul Argonul uneşte într . ca gorgonul . precum clasma . ca dipli . iar oligonului sau oxiei adaogă doi timpi . ca şi gorgonul .un timp chendimele cu caracterul precedent . Aşadar : trimiargonul gorgonul dipli c ) Diargonul Diargonul uneşte într .

pauză de 3 timpi Oriunde s .Ifenul şi coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite şi astăzi . Acestea sunt indicate cu semne speciale .ar găsi pauzele într . timpii respectivi se întrerup .pauză de 2 timpi .o măsură . care sunt numite întreruperi sau pauze . şi care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli . In loc de In loc de interpretul ( după a lui dorinţă ) . fără să se deranjeze sau să se schimbe tempoul .pauză de 1 timp . Pauzele au toate subunităţile temporale şi se împart în : pauze de 1 / 2 - pauze de 1 / 3 - pauze de 1 / 4 28 . spunem spunem Coroana indică staţionarea pe caracterul pe care se aşază . Ifenul leagă două caractere vocale aflate la aceeaşi înălţime şi cere să fie interpretat ca un sunet care va avea durata amândurora . atât cât doreşte PAUZELE Pauzele reprezintă întreruperile melosului pentru anumite intervale de timp . .

INCOMPLETE ŞI LIBERE Picioarele ritmice sunt alcătuite : a ) din caractere vocale şi timporale . Pentru a afla începutul piciorului ritmic . De exemplu : 29 . care se numesc libere . De exemplu : ÎNCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATĂ A PICIORULUI RITMIC Când există picioare ritmice incomplete la începutul melosului . pauzele iniţiale sunt ignorate şi atunci melosul începe pe partea neaccentuată .PICIOARE RITMICE COMPLETE. care se numesc complete . privim restul melosului .care se numesc incomplete . De exemplu : - b ) din caractere vocale şi pauze . De exemplu : - c ) doar din pauze .

antifoanele de la Sfânta Liturghie : "Binecuvintează . luăm durata unui caracter vocal ( fără iporoi ) . Stavrosul + indică o respiraţie mai mare . Însă această durată nu este absolută. suflete al meu . având deasupra argon. care se foloseşte pentru melosul irmologic şi recitarea stihurilor din faţa stihirilor sau prochimenului şi a altor melosuri bisericeşti foarte rapide ( psalmul 50 . reprezentat cu ( stenografia cuvântului timp ).SEMNELE DE RESPIRAŢIE Virgula ' se scrie după caracterul după care vrem să respirăm. Tactul rapid papadic grabnic . ) 30 . şi reprezintă o bătaie de 1 / 4 de timp . În muzica bizantină avem îndeosebi : Tactul rar . care se foloseşte pentru idiomelele stihirarice. aproximativ 1 / 2 de timp . ci relativă. catavasi şi melosurile papadice moderate . Mai există şi un tact foarte rapid (timp cu digorgon ). AGOGICA Ca unitate de măsură a timpului care se consumă în melos . care se foloseşte la ( timp cu gorgon ). Agogică se numeşte valoarea absolută a unităţii temporale care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp al piciorului ritmic . şi se foloseşte la melosul bisericesc papadic rar . Putem respira şi la mărturiile sunetelor . pe Domnul " etc . de o bătaie . Tactul moderat . depinzand viteza sau încetineala cu care se interpretează compoziţia muzicală .

Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc. De exemplu: Intervalul dintre două sunete alăturate din scara muzicală se numeşte ton ( NI . fie mai rapid faţă de cel iniţial .SUNETE Numim scară. Distanţa între oricare două sunete spre acut sau spre grav se numeşte interval.ZO etc . PA . fie mai lent . SCARĂ . 10 fiecărui ton mijlociu şi 8 fiecărui ton mic . mijlocii şi mici .PA . ). Tonurile scării naturale ( moale ) de la NI Cele şapte tonuri pe care le formează cele opt sunete ale scării naturale se împart în : mari . şirul succesiv de opt sunete şi de şapte intervale care se formează între sunete .VU . În fiecare structură de scară naturală ( diatonică moale ) există : 3 tonuri mari - 2 tonuri mijlocii - 2 tonuri mici 31 .Pot interveni schimbări de tact şi în cursul unui melos.INTERVALE . Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care revin fiecărui ton mare 12 secţiuni . KE .

Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi .trepte alăturate . se numeşte interval de trei sau difonie . se numeşte interval de patru sau trifonie . avem : .intervalul dintre 4 sunete . Denumirea numerică a intervalelor muzicale Dacă privim fiecare sunet al scării ca pe o treaptă .suma cărora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) dă în total 72 de secţiuni sau unităţi ale scării. . se numeşte ton rezultat ( dobândit . dacă însă se găseşte la începutil sau la sfârţitul scării .un ton mare . caracteristic ehurilor autentice ) . se numeşte interval de şapte sau exafonie .intervalul dintre 2 sunete .intervalul dintre 7 sunete .trepte alăturate .trepte alăturate . se numeşte interval de şase sau pentafonie . . - intervalul dintre 3 sunete . se numeşte interval de cinci sau tetrafonie .trepte alăturate .trepte alăturate .trepte alăturate .intervalul dintre 5 sunete . Fiecare scară se constituie din două tetracorduri egale şi dintr . 32 .intervalul de 6 sunete . dacă separă cele două tetracorduri se numeşte ton despărţitor ( caracteristic ehurilor plagale ) . care . . fie ce urcă fie ce coboară . se numeşte interval de doi sau ton . .

intervalul dintre 8 sunete . Parţiale şi temporare ( pasagere ) .Difonia Ifeşi 33 . indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele . se numeşte interval de pot sau eptafonie .. Diezi 2 sectiuni 4 sectiuni 6 sectiuni 8 sectiuni Sunetul care are diez va fi cântat mai sus decât la înalţimea sa normală . Diezii sunt puşi pe sunetele care se găsesc sub cele principale .trepte alăturate . stabile şi principale . Intervalele muzicale ce urcă (urcătoare) sunt deosebite de cele care coboară (coborâtoare). cu câte secţiuni arată semnul diez . şi care sunt ftoralele şi care sunt arătate exact în desfăşurarea intervalelor cu care este alcătuit melosul . intervalele muzicale suferă modificări care sunt: a) b) Totale ( generale ) şi permanente ( stabile ) şi sunt indicate de semne speciale . URCAREA ŞI COBORÂREA SĂRITĂ A SUNETELOR Intervalul de trei . MODIFICĂRI ALE INTERVALELOR MUZICALE În cursul melosului . care sunt însemnate cu diezi şi ifeşi . şi mai jos cu câte secţiuni arată semnul ifes . Diezii şi ifeşii schimbă doar sunetul pe care sunt puşi . şi doar în momentul respectiv . şi ifeşii pe sunetele care se găsesc deasupra celor principale.

oligonul 2 .Tetrafonia Urcarea sărită a patru sunete se reprezintă cu ipsili .b ) În faţa ( la dreapta ) oxiei . urcarea cu oligon şi chendimă 2 . : sunetul se interpretează cu un " zbor " al glasului. ci deasupra şi în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . urcarea cu petasti şi chendimă : accent uşor al sunetului . urcarea cu oxia şi chendimă 3 .c ) Sub oxia . . oxia 3 . care . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului . drept pentru care sunetul se cântă ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului . ca urmare sunetul se cântă cu melismă . . : sunetul se cântă cu melismă . Coborârea sărită a trei sunete se realizează cu elafron combinat cu apostrof Intervalul de cinci . Coborârea sărită a două sunete se realizează cu elafron Intervalul de patru -Trifonia Urcarea şi coborârea sărită a trei sunete se realizează cu caractere vocale combinate a căror sumă este de trei tonuri ( chendimele şi iporoi nu se combină cu nici un caracter vocal ) : 1 . drept pentru care sunetul se cântă simplu . 2 ) Cu oligon şi petasti combinate . nu se scrie singur . drept pentru care sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se cântă cu broderie. . . . Coborârea sărită a patru sunete se reprezintă cu hamili 34 .a ) În faţa ( la dreapta ) oligonului .Urcarea sărită a două sunete se realizează : 1 ) Cu chendima : . ca spirit . petastiul : accent uşor al sunetului.

. : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului.Eptafonia Urcarea sărită a şapte tonuri se reprezintă prin combinaţia urcătoare a trifoniei şi ipsili . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oligon şi ipsili 2 . care se scrie deasupra şi în stânga caracterelor de sprijin. : sunetul se cântă cu melismă . oligonul 2 . petastiul : uşor accent al sunetului .Intervalul de şase . petastiul : uşor accent al sunetului. . Coborârea a şase sunete se reprezintă cu hamili combinat cu elafron Intervalul de opt . : sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului . oxia 3 .Exafonia Urcarea sărită a şase sunete se reprezintă cu chendima combinată cu hamili situat în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . care se aşază deasupra acesteia . : sunetul se cântă cu melismă. 35 . 1 . oxia 3 . oligon 2 . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oxia şi ipsili : accent uşor al sunetului . Coborârea a cinci sunete se reprezintă cu hamili combinat cu apostrof Intervalul de şapte .Pentafonia Urcarea sărită a cinci sunete se reprezintă şi ea cu ipsili. şi care sunt luate în calcul la suma sunetelor: 1 . : sunetul se cântă cu melismă .

Combinaţia trifoniei cu petasti şi ipsili glasului. antifonie. TABELUL CARACTERELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE URCATOARE 1 treapta 2 trepte 3 trepte 4 trepte 5 trepte 6 trepte 7 trepte 8 trepte 9 trepte 10 trepte 11 trepte 12 trepte COBORATOARE 36 .3 . . Urcarea a şapte tonuri se numeşte eptafonie sau diplasmo. sunetul se cântă cu un " zbor " al Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia coborâtoare a trifoniei şi hamili . iar coborârea a şapte tonuri.

le .au luat numirea de la " hironomii " ( dirijorii ) ansamblurilor corale bisericeşti .psifistonul . Dintre aceşti mulţi " hironomi " .antichenoma . însă există şi unele caractere vocalice care .varia .au păstrat sunt următoarele : a ) un caracter de gestică cu aspect vocal : . şi se transmiteau prin tradiţia orală . Acestea şi . al . care putea să fie uşor învăţată pe de rost . trei întemeietori ai unei noi metode sistemă ( e vorba de Hrisant din Madit.omalon . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI După cum am menţionat deja . Totuşi rămâneau şi în noua scriere anumite semne calitative fără tâlcuire şi transcriere . Caracterele calitative sau de expresie ( de gestică ) au aspect mut .petasti b ) cinci caractere cu aspect mut : .dirijori . în timp ce ele denotau o mică broderie ( melismă ) . Hurmuz Hartofilax şi de Grigorie Protopsaltul ) . care arătau printr . caracterele muzicale se împart în vocalice .XX . mişcarea corespunzatoare a glasului pentru fiecare caracter de gestică .CAP . Caracterele de gestică care s . comunică forme melodios vocalice ( mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav ) .eteron 37 . conform formatului lor . deoarece acţiunea lor din acea perioadă ( începutul sec .au tâlcuit şi transcris în scrierea muzicală pe care o învăţăm astăzi .lea ) începuse să fie uitată . timporale şi calitative sau de expresie ( de gestică ) .o mişcare adecvată a mâinilor .

litteram " . care se găseşte în manuscrisele muzicale postbizantină .o Simon Caras şi care trebuie să fie considerată un succes .strepto CARACTERELE HIRONOMICE CU ASPECT VOCALIC Isachi Isachi . interpretând .ţachima ( varia + oxia ) c ) cinci caractere de gestică cu aspect mut : . şi se execută în felul următor : 38 . La ison sau la caracterele urcătoare se notează în partea de jos şi la stânga .oxia b ) un caracter de gestică cu valoare timporală : . şi se execută în felul următor : 2 .Aici trebuie să precizăm restabilirea celor şapte caractere din vechea scriere în noua scriere pe care a efectuat .tromiko .lighisma . Acestea sunt următoarele : a ) două caractere de gestică cu aspect vocal : .isachi . La caracterele coborâtoare cu clasă se notează în partea de sus şi la stânga .varia dublă sau piesma . se scrie de obicei înaintea caracterului care are clasmă sau apli : 1 .o " după suflet " şi nu " ad . dacă cineva doreşte să se ocupe serios de redarea muzicii scrise .

au abrogat acestor profesori . fie scrise . fie înlocuindu . conform tradiţiei Bisericii . Interpretările acestora se ascultă şi se psalmodiază prin tradiţie . dând viaţă semnelor neînsufleţite ale testelor muzicale scrise. Când deasupra oxiei se află clasmă. cu oligonul . Oxia solicită " zborul " vocii de sus în jos . însă fără succes . fie tâlcuindu . adepţi şi întemeietori ai unei noi scrieri .l mai degrabă . 1 . atunci : 4 . păstrând acţiunea lor : Oxia Oxia este unul din semnele pe care le . vine să confirme definiţiile pe care i le . fie orale. atunci : 39 . atunci : a ) acţiunea ei se mută la chendime : b ) lucrarea ei se face între oxia şi chendime : 3 . Astăzi oxia . Când după oxia urmează ison. Când deasupra oxiei se află chendimele.3 .au dat teoreticienii veacurilor anterioare prin interpretările variate ale acesteia. În anumite locuri înlocuieşte petasti sau varia ( din raţiuni ortografice ) .l . pronunţând în acelaşi timp sunetul anterior împreună cu sunetul care reprezintă oxia : 2 .

Oxia nu-şi pierde lucrarea când este aşezată sub alte caractere ca şi sprijinitoare: Petasti Petasti se scrie de obicei când însoţeşte un apostrof şi solicită " zborul " vocii de jos în sus. 40 . moment în care se pronunţă în acelaşi timp sunetul pe care este aşezat împreună cu sunetul care este deasupra acesteia : 1. Lucrarea simplă a petastiului.5 .

Când petasti are clasmă sau ţachismă. Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum. îi urmează de obicei un apostrof . o redau vechile teorii: 41 . cu exactitate.

Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor : CARACTERE HIRONOMICE CU ASPECT MUT ŞI FĂRĂ DURATĂ TIMPORALĂ Psifiston 1 . CARACTERELE HIRONOMICE CU VALOARE TEMPORALĂ Ţachisma 1 . ca şi clasma un timp. însă " frânge " glasul spre jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat 2 . De aceea solicită ca sunetele să fie rostite separat şi cu notă distinctă : 42 . Psifistonul este un fel de oxia şi este întâlnit când însoţeşte coborâri isocrone.Petasti nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte caractere ca semn sprijinitor . Ţachisma adaogă.

fie la un sfert din bătaie: 43 . care s-a format din oxia şi varia acţionează conform formatului său. adică urcând şi coborând sunetele: 1 .2 . limitând sunetele la o silabă şi acţionând ca petasti: Diferenţa între varia şi petasti : semnele pe care le uneşte varia au aceeaşi silabă . Varia este notată înainte de ison şi apostrof. în timp ce apostroful care însoţeşte petasti primeşte altă silabă . sau înainte de două apostrofuri şi uneşte cele două caractere. Când agogica o permite. a ) În mod simplu între primul şi al doilea caracter ( când melodia urcă ). Omalonul Omalonul. varia poate dezvolta lucrarea ei : Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând mai multe bătăi şi caractere cu lucrările lor hironomice diverse. 2 . Când se află sub oxia cu sau fără chendime se tâlcuieşte şi se interpretează în felul următor : Varia 1 .

când caracterul are două bătăi şi însoţeşte o coborâre izocronă: 3 . încetinindu-i ritmul: Antichenoma Antichenoma se aşează sub oxia însoţită de un coborâtor având o altă silabă: 1 . Când este vorba de încheierea finală. Când se pune sub un caracter cu apli şi însoţeşte apostroful cu gorgon. atunci acţionează în felul următor: 3 . b ) fie cu gorgon a opta parte din bătaie: 2 . indică în mod minuţios finalul melosului. La final şi între două isoane . acţionează în felul următor: 4 .1 . La valoare temporală mai mare. Când se aşează sub un caracter cu isachi. acţionează ca omalonul: 2 . Când nu însoţeşte caracterul cu gorgon. acţionează în felul următor: 44 .

atunci eteron acţionează ca antichenoma de la a treia bătaie şi după aceea: si ca petasti 4 . Eteron sau sindesmos Eteron se scrie sub două caractereşi acţionează în felul următor: De asemenea uneşte într-o singură configuratie şi într-o singură silabă mai multe caractere vocalice. Când primul dintre aceste caractere are dipli sau tripli şi însoţeşte coborârea cu sau fără gorgon. Petasti indică schimbarea silabei. De multe ori acţionează ca şi omalonul: Varia dublă sau piesma 45 .Când este scris sub petasti cu apli. păstrează acţiunea aceastei.

atunci acţionează în felul următor: Varia dublă se mai numeşte şi piesma. Din varia rezultă caractere cu jumătate de valoare temporală ( caractere cu gorgon ): 2 . fără să fie redată însă aşa cum se cuvine. Lighisma Lighisma " curbează " glasurile de jos în sus. Când se aşează la primul din trei apostrofuri. acţiunea ei. potrivit formei ei grafice. dintre care două aparţin aceleaşi silabe. lighisma este înlocuită de omalon în anumite poziţii. au desfiinţat tromicoul şi streptoul şi au păstrat doar psifistonul care se aşază în aceleaşi poziţii ca acelea. se aşează sub toate caracterele şi acţionează în felul următor: În sistema nouă. Tromico şi strepto Cei trei profesori. Aceste 46 . Varia dublă este semn al sistemului ecfonetic. aşa cum aflăm de la cei ce ştiau din memorie aceste poziţii melodice şi liniile cursurilor melodice.1 . întemeietori ai noii scrieri. deoarece la cei vechi apasă şi comprimă (sfărâmă) glasurile.

atunci acţionează în felul următor: b ) Strepto Strepto se aşează în aceleaşi poziţii ca şi tromico. acţionează astfel: 3 . Când se află împreună cu ţachisma şi însoţeşte iporoi cu gorgon . Tromico şi . şi potrivit formei lui. Când este subscris în urcarea difonică sau trifonică cu oxia (este înlocuit în multe cazuri cu antichenoma ). când se întâmplă să comprime amândouă aceleaşi linii muzicale .a luat denumirea de la acţiunea pe care o are asupra oxiei . Rezumând. să aşezăm împreună psifistonul. fie că este singură. Putem aşadar.poziţii erau scrise în mod sporadic în cărţile minuţioase de muzică. şi în corul de azi există o utilizare a tradiţiei orale. putem să spunem că atunci când vedem într-o carte o formulặ melodică: 47 . în poziţii corespunzătoare fie tromicoul. orientează glasurile în jos şi în sus: Tromico şi strepto se scriu. conform regulilor în mod alternativ. a ) Tromico 1 . când vrem să exprimăm mişcarea melodică care corespunde acţiunii lor ( însă fără să executăm lucrarea psifistonului ). fie că este cu chendime: 2 . fie streptoul.

putem să o psalmodiem în felul următor:  cu oxia şi petasti  cu tromico  cu strepto 48 .

Există ehuri care folosesc aceeaşi scară ( acelaşi curs al tetracordurilor sau pentacordurilor ).Intervalele . Bazul .CAP . 5 . Cadenţele . 49 . Sunetele principale . 2 . 2 .moduri diferite. ELEMENTELE COMPONENTE ŞI DE RECUNOAŞTERE A EHURILOR Bazul reprezintă sunetul pe care se fundamentează scara ehului . Fiecare eh are o melodicitate diferită . 3 . Atracţiile lui muzicale . Există şi două elemente care îl fac cunoscut nu numaidecât de la început : 1 . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI Cântările Bisericii noastre au fost compuse. cu elemente distinctive care îl fac unic. 4 . Apihima lui . dar se deosebesc unul de celălalt. Mărturia lui . în general. Elementele componente ale fiecărui eh sunt: 1 . Vechii profesori au stabilit numele fiecărui eh şi relaţia lui cu următoarele ehuri potrivit poziţiei şi mersului intervalelor lui (mersul tetracordului sau pentacordului) . pe opt ehuri .

cu atracţii mici sau mari . Asfel în aceste deplasări ale altor sunete spre sunetele principale . Cadenţele sunt staţionările care sunt făcute pe sunetele principale ale fiecărui eh şi au legătură cu punctuaţia textului poetic : a ) Când este virgulă . Mărturiile ehurilor: înaintea fiecărei compoziţii muzicale este necesar să se noteze elementele care arată cum vom cânta. b ) Când este punct şi virgulă sau punct . constituim mersul tetracordului sau pentacordului specific lui . Acestea sunt: a ) Cuvântul " eh " b ) Denumirea ehului stenografiat c ) Bazul ehului şi . Exemplu: mărturia ehului 4 plagal: se constituie din următoarele elemente : a ) Cuvântul " eh " b ) Stenografia ehului 4 plagal: c ) Bazul ehului: NI d ) Ftoraua ehului: 50 . cadenţele se numesc finale şi sunt făcute pe bazul ehului . Atracţiile melodice : sunetele principale ale fiecărui eh . care să ne arate care va fi desfăşurarea intervalelor . Principale se numesc sunetele care predomină în general în melos . deoarece domină în melos . atracţiile melodice sunt realizate cu diezi şi ifeşi . cadenţele care sunt făcute pe acestea se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia sau bazul ehului . şi formează trăsăturile fiecărui eh şi caracterul melosurilor lui . trag lângă ele multe sunete care sunt mai jos sau mai sus de ele . difonia sau tetrafonia ori eptafonia lui . pe tetrafonia sau eptafonia ehului . Pornind întotdeauna de la bazul lui. d ) Ftoraua ehului . şi care arată mărturia ehului. în funcţie de mersul melosului . La fiecare eh . c ) Când textul se încheie .Intervalul este înalţimea sonoră dintre două sunete . Adesea sunt bazul ehului . intervalele sunt constante. cadenţele care sunt făcute pe ea se numesc imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia .

ehul IV .ehul IV plagal .Neanes .ehul I . potrivite ( pentru melosurile irmologice lente .ehul II . bazurile ehurilor ( deci ca să se afle bazurile ehurilor . Prin mersul melosului înspre acut .Neheanes şi Leghetos . Bazul ehului autentic este faţă de plagalul lui la o distanţă de patru sunete sau cinci trepte ( 42 secţiuni ) . în timp ce prin mersul melosului spre grav . IV ) şi în plagale ( plagalul ehului I . CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH Ehurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în autentice ( I . III . stihirarice şi papadice potrivite ) şi largi ( pentru melosurile stihirarice şi papadice lente ) .Apihima ehului: apihima sau enihima fiecăriu eh este o formulă muzicală concisă ce redă . intervalele . apihima se intonează de cel ce dirijează corul pentru a putea şi ceilalţi membri să audă " ideea " ehului . atracţiile melodice şi cadenţele.mai mult . De obicei . III . teoretic .ehul I plagal . IV ) . Dacă am lua ca baz mijlocul scării naturale diapason ( pentru vocile umane ) şi am lua în defăşurarea pentacordului tonul mare .sunetele scării naturale de la mijlocul diapasonului ) .Ananes .Aneanes . ¤ În muzica bisericească apihimile sunt interpretate pe denumirea muzicală a fiecărui eh : . se obţin întotdeauna ehurile autentice .ehul II plagal . fiind date astfel caracteristicile lui acustice. se obţin întotdeauna ehurile plagale . Apihimile sunt scurte ( pentru melosurile irmologice şi papadice grabnice ) . sunetele principale .Neaghie . cât mai mult părţile componente principale ale lui: bazul . având punctul de plecare sunetul DI de la mijlocul diapasonului făurim .Aanes . mic şi iarăşi mare .Nana . mijlociu .ehul III . II . Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să fie potrivită cu compoziţia muzicală care urmează de cântat . 51 . " ideea " lui .ehul VII sau Varis . II .Aghia .

ehul II diatonic s-a transferat fie pe VU din mijlocul diapasonului. b ) ori s .PA' . BAZUL TEORETIC AL EHURILOR AUTENTICE . fiind format astfel plagalul lui. ehul III s .coborârea cu 4 sunete din ZO' ( eh II ) = VU .Urcarea se face potrivit desfăşurării intervalelor pentahordiei DI . În locul lui NI. În consecinţă: În locul lui PA' .coborârea cu 4 sunete din NI' ( eh III ) = GA . fie pe antifonia lui pe ZO de jos.a transferat pe GA din mijlocul diapasonului. Există şi melosuri ale ehului I cu bazul pe KE . Cei noi .ar forma ehuri autentice cu bazul plagalelor şi s . În locul lui ZO' .urcarea cu 2 sunete de la DI = ZO' : ehul II .ehul I plagal .ar numi de jos sau eso . ehul IV s .ar transfera în antifonia lor (şapte sunete în jos din bazul lor) ehurile care au bazul lor afară de sunetele din mijlocul diapasonului.urcarea cu 3 sunete de la DI = NI' : ehul III . şi din ele s . deoarece au extins melodia lui în acut . Vechii dascăli şi profesori au subliniat că melosurile ehului I au bazul pe KE .ehul IV plagal În practică era imposibil să cânte ehul IV de la PA' sau ehul III de la NI' . au transferat bazul lui pe PA ( bazul plagalului lui) ca eh I Eso ( de jos ) .a transferat pe DI din mijlocul diapasonului.urcarea cu 4 sunete de la DI = PA' : ehul IV BAZUL TEORETIC AL EHURILOR PLAGALE .ehul II plagal .coborârea cu 4 sunete din PA' ( eh IV ) = DI . 52 .ehul III plagal . patru sunete în jos ( pe NI ) .urcarea cu 1 sunet de la DI = KE : ehul I . Astfel : a ) ori s . fiind format astfel plagalul lui patru sunete în jos ( pe ZO ifes ).ar crea ( patru sunete în jos ) plagalele lor .coborârea cu 4 sunete din KE ( eh I ) = PA .

pe PA ' avem bazul ehului IV . în timp ce coborând . pe VU avem bazul ehului II ( eso ) . la care ne . pe PA avem bazul ehului I plagal .a numit ehul IV Aghia papadic de la DI . Patru sunete în jos de la ZO' . ehul II diatonic . fiind creat paralel ehul IV plagal pe sunetul Ni din mijlocul diapasonului . Rezumând . Cu bazul pe NI : un sunet în sus . pe sunetul PA din mijlocul diapasonului şi se numeşte ehul IV stihiraric de la PA . Trei sunete mai sus . întotdeauna plagale .ar găsi afară de sunetele din mijlocul diapasonului . Acelaşi eh s . ehurile autentice se formează la o pentahordie în jos de DI din mijlocul diapasonului .am referit la început . pe ZO' avem bazul ehului II ( diatonic ) . pe NI' avem bazul ehului III . În loc de PA' . Două sunete în sus . s . putem să conchidem următoarele : În muzica bisericească avem două bazuri din care derivă ehurile :NI şi DI . pe GA avem bazul ehului III plagal . FELURILE COMPOZIŢIILOR CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI 53 . pe PA avem bazul ehului I ( eso ) .a transferat pe antifonia lui . s . formăm întotdeauna ehuri autentice . ehul IV . pe GA avem bazul ehului III ( eso ) . pe ZO din mijlocul diapasonului . Patru sunete în jos de la KE . Cu bazul pe DI : un sunet în sus . Patru sunete în sus . În loc de ZO' .ar găsi afară de mijlocul diapasonului . deoarece avea bazul lui prea grav şi faţă de ehul IV plagal de la NI ( bazul de derivaţie al ehurilor ) .Astfel . Urcând . deoarece s . pe DI avem bazul ehului IV plagal .a transferat pe DI şi s . Patru sunete în jos de DI avem bazul ehului IV plagal . însă şi pe antifonia lui . pe KE avem bazul ehului I . Patru sunete în jos de la PA' .a transferat pe VU ca eh II ( eso ) . Patru sunete în sus . în practică . cu bazul prin urmare pe sunetul NI . Trei sunete în sus . Patru sunete în jos de la NI' . pe VU avem bazul ehului II plagal ( diatonic ) . se numeşte ehul Varis al melosului papadic de la ZO . pe DI avem bazul ehului IV . deoarece şi el s . cu desfăşurarea pentacordului : ton mare . Două sunete în sus . mijlociu şi mic şi iaraşi ton mare .

însă şi melosurile grabnice cântate ale papadicului .. ci mai ales cel ce structurează compoziţia melosului . de obicei .care sunt precedate de stihuri din psalmi şi se deosebesc de compoziţiile din " Irmologhion " întrucât au propriul lor melos . irmoasele canoanelor .. fie repede .. Stihiraricul este prin excelenţă modul de compoziţie al cântărilor bisericeşti .. Melosul irmologic se împarte în : a ) rapid ...bătaie al melosului .. anixandarele . grabnic b ) lent . face ca melosurile acestea să fie cântate cu o agogică rapidă . doi timpi ai melosului . fiecare compozitie muzicală. Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde . Melosurile acestea se găsesc astăzi într .idiomelele Vecerniei şi ale Utreniei . Melosul stihiraric Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale . Din melosul irmologic fac parte : troparele . Faptul că fiecare silabă a textului are şi un timp sau o bătaie . silabă pe care sunt făcute trei sau mai multe accentuări şi cadenţe . nu doar cel ce dă agogica cântecului .În conformitate cu agogica şi cu linia melodică care se succedă . care constituie redarea melosurilor grabnice în tact îndoit .. după cum spuneau vechii dascăli ..o carte de muzică numită " Irmologhion " .. condacele . c ) Papadic . Idiomelele stihirarice sunt împărţite în : 54 .şi felurile compoziţiilor cântărilor bisericeşti .. care se împart în : a ) Irmologic b ) Stihiraric . care executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent . Melosul irmologic Irmologic se numeşte melosul rapid ( grabnic ) . sedelnele . în timp ce silabele care se accentuează şi cadenţele au în mod frecvent două sau mai multe bătăi . Fiecare silabă a textului corespunde după aranjare unui timp .

potrivite şi lente sau pe larg . papadicul lent ( ca heruvicele şi chinonicele ) în tact lent . 707 . irmologic . Melosul stihiraric se împarte şi el în grabnic şi lent . care nu are propria sa melodie ) . din Liturghia Darurilor : " Acum puterile " şi " Care pe heruvimi cu taină închipuim " ) . papadicul potrivit ( precum polieleele potrivite )în tact moderat .a ) Idiomele cărora le precedă un stih din psalmi . Compoziţiile melosului papadic se împart în : grabnice sau rapide .au întocmit într . stihiraric . cântate pe larg din slujbele solemne ale diferitelor sărbători . după cum sunt în " Doxastariul prescurtat " al lui Iacov Protopsaltul ( tâlcuit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul ) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca Naţională a Greciei ( cap . Stihiraricului grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne . iar nu după bunul plac . 709 ) . în ehul dorit ( având textul din traducerea grecească a Psaltirii sau vreun imn creştin . dar unele dintre acestea se cântă în tact foarte rapid( ca Răspunsurile mari şi " Pre arătătorul " din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ) . Papadicul grabnic ( ca eclogariile sfinţilorşi polieleele grabnice ) se cântă în tact rapid . 55 . în timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de idiomele postbizantine şi mai ales " slavele "... b ) Idiomele cărora le precedă doxologia mică : " Slavă Tatălui .un mod liber şi diferit faţă de felul de creaţie muzicală obişnuită." şi care sunt cântate în ritmul cel mai lent dintre toate idioamele care sunt precedate de stih . cu mărturia de recunoaştere a fiecărui eh . 708 . având temelie tradiţia muzicii bisericeşti . din Sâmbăta Mare .am referit mai sus . Melosul papadic Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s . Foarte puţine sunt textele care să fi fost compuse iniţial papadice ( precum " Lumină lină " şi heruvicele din Joia Mare .

în timp ce cele plagale două . se numesc pentafonice şi când încheie la şapte sunete mai sus . Fiecare eh este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare . sunt numite de mijloc ( mesoi ) . iar distanţa dintre bazul lui şi eptafonia lui este de 72 unităţi . cinci şi şapte sunete mai sus de bazul lor . Scara ehurilor autentice se compune din tetracord . când încheie la trei sunete mai sus . când încheie la patru sunete mai sus . se numesc difonice . deoarece tetracordul este temelia şi baza fiecărei scări muzicale . pentafonia . tetrafonia . trebuie mai întâi să ştim felurile intervalelor care alcătuiesc un eh. eptafonia şi mesotita . ehurile autentice sfârşesc compoziţia muzicală la două . compoziţiile muzicale folosesc de la început până la final ca bază difonia . se numesc trifonice . când sfârşesc la trei sunete mai jos . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile alăturate şi din tonul mare numit cel obţinut ( rezultat ) . se numesc paramesoi şi când sfârşesc la patru sunete mai jos . când încheie la două sunete mai sus de bazul lor . trei şi patru sunete mai jos de bazul lor . De exemplu : Ehul II plagal tetrafonic . când încheie la două sunete mai jos de bazul lor . Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din 12. Ehurile plagale . se numesc eptafonice . potrivit desfăşurării melosului lor . De obicei . Ehurile autentice . când încheie la cinci sunete mai sus . cu tetracordul cu care începe de la bazul său. se numesc plagale .FORMAREA EHURILOR PLAGALE Cele opt ehuri . tetracord şi ton mare ( sau ton mare . trifonia . Aceste ramificaţii ale ehului fundamental păstrează şi atrag cu ele toate semnele caracteristice ale lui . patru . GENURILE MUZICALE Pentru a putea ordona ehurile muzicale între ele. De foarte multe ori . tetracord . se numesc tetrafonice . tetracord ). De exemplu : Ehul I de la KE: 56 . trei . fac cadedenţe câteodată pe sunetele principale şi mai depărtate de bazul lor . Atunci numim acest eh cu denumirea înclinaţiei lui . prin urmare suma secţiunilor scării unui eh este 30 + 30 + 12 = 72 .

De exemplu : Ehul IV plagal de la NI : un tetracord + tonul „despartitor” + un teracord Există ehuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau înrudite . Aceste ehuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care se numeşte gen . ton mare şi tetracord. 2 . şi trecerea de la un ton la altul se face cu delicateţe şi în mod firesc . care se alcătuieşte din tonuri mari .nuanţe . Genul diatonic . 3 . a ) Caracteristica ehurilor care aparţin nuanţei de diatonic moale este că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale ( mare . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor . mari şi mici . Sunt trei genuri muzicale : 1 .doua tetracorduri despartite + tonul „rezultat” Scara ehurilor plagale se compune din tetracord. mijlocii şi mici . leghetos ( II plagal diatonic ) şi Varis de la ZO . Genul cromatic . poate fi împărţit în două categorii . a cărui caracteristică principală este diezul enarmonic . Genul diatonic Genul diatonic se împarte în : a ) moale şi b ) dur . care se alcătuieşte din tonuri mijlocii . mijlociu . tonurile mărite şi difonia mărită . 57 . V plagal . mărite . pe care le numim : a ) nuanţă moale şi b ) nuanţă dură . Genul enarmonic . Fiecare gen . mic ) . de unde şi denumirea de nuanţă diatonică moale . IV . Acestei categorii aparţin şi următoarele ehuri ale octoihului bisericesc : IV plagal . I . potrivit cu intervalele care îl formează .

III plagal ( Varis ) . cu caracteristicile : ton mic diatonic . Cănd anumite sunete ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil. căruia îi aparţin : ehul II si ehurile care derivă din el şi . 1 / 2 secţiuni ). Ehurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale: Genul cromatic Scările cromatice provin din cele diatonice . însă în mod abrupt şi dur ( de la ton mare la ton mic ) . se numeşte nuanţă diatonică dură . şi pentru nuanţa dură: . sunt obţinute intervale ca: ton mijlociu enarmonic ( 16 secţiuni ). Deoarece mersul sunetelor se face deliberat şi natural ( din ton mare în mijlociu şi mic ) . căreia aparţin ehul II plagal şi cele care derivă din el . ton mijlociu enarmonic şi ton mic cromatic . Acestei nuanţe aparţin ehurile : III . 1 / 2 secţiuni ) şi ton mic cromatic ( 6 .b ) Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi mici . trimiton ( 18 secţiuni ). Deosebirea dintre ehurile care aparţin nuanţei moale faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezidă în primul interval al celor două tetracorduri: la cel moale. Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara naturală cu modificarea treptei a treia şi a şaptea . 58 . cu caracteristicile : ton mic diatonic . pe când la cel dur tonul este mic (cromatic). triimiton şi ton mic cromatic . Astfel se formează noi tetracorduri care constituie două nuanţe a genului cromatic: a ) nuanţa cromatică moale . tonul este mijlociu. Caracteristicile comune ale ehurilor genului cromatic sunt : tonul mic cromatic de la vârful fiecărui tatracord şi difoniile cromatice a ) de la bazul tetracordului spre difonie si b ) de la mijloc spre capătul pentacordului . ton mic diatonic ( 5 . I plagal diatonic dur şi IV diatonic dur . b ) nuanţa cromatică dură . Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare nuanţă : pentru nuanţa moale : .

intervalele lui rămân ale cromaticului moale . 59 . la mijlocul lui si pe bazul lui cu cadenţele speciale . mai ales . aceasta nu înseamnă că s . atracţiile melodice şi cadenţele . La fel se întâmplă şi cu ehul II plagal cromatic dur . atunci face cadenţe .Când ehul al doilea (nuanţă moale) se cântă de la bazul lui ca glas autentic (melosurile stihirarice şi papadice lente ) . = bazul lui este nota NI de la mijlocul dipazonului. Însă când ehul II devine eso ( de jos ) . pe tetrafonia şi pe bazul lui . care arată desfăşurarea scării lui. fie deoarece bazul lui este jos . Mărturia ehului înseamnă : . ci desfăşurarea melosului în sistemul pentacord cu întindere spre acut . fie deoarece melosul lui înaintează spre tetracordul separat ( despărţit ) . cu cadenţele lui obişnuite .NI = ehul IV plagal. = ftoraua ehului. Cu toate acestea . atracţiile melodice şi cadenţele . Aceasta e valabil şi pentru ehul II plagal . care este cea dintâi bază de derivaţie a octoihului bisericesc. pe difonia lui . când vedem în cărţile de muzică ftoralele cromaticului dur la melosul cromaticului moale . Aşadar . CAP . Când ehul II plagal ( nuanţă dură ) se cântă de la bazul lui . in principal pe trifonia . Când devine tetrafon . dupa cum se schimbă si sunetele principale . Însă intervalele lui rămân ale cromaticului dur . sună plagal . după cum schimbă şi sunetele principale .a schimbat nuanţa ( de la intervalele moi la cele dure ) . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL Ehul IV plagal are ca baz sunetul NI . se aude ca autenticul . atunci face cadenţe .

NI' . spre NI. ajungând până la DI . şi se incheie .pentru melosul potrivit : Are ca sunete principale : NI . pe PA spre VU. ZO de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la acesta şi coboară. la finalul melosului pe NI . DI . Atracţii melodice se semnalează pe ZO GA ifes. VU . Apihima ehului este Neaghie: . stihirarice şi papadice . pe spre DI.pentru melosul grabnic: . Face cadenţe imperfecte pe VU. mijlocii şi mici. perfecte pe NI şi DI . în coborâre are iarăşi Din stihologia Vecerniei 60 . însă este natural când melodia trece de la acesta şi urcă . şi definitve pe NI.Scara lui are tetracordurile despărţite şi care sunt formate din tonuri majore. În ehul IV plagal sunt intonate melosurile irmologice. Când precedă un stih . atunci începe de la sunetul NI . DI şi NI' .

61 .

Din cantarile Antifoanelor 62 .

Ceea ce esti mai cinstita 63 .

Din Doxologia lui Manuil Protopsaltul 64 .

Prochimen 65 .

Dupa Evanghelia utreniilor duminicilor Postului Mare 66 .

EHUL I (eso) 67 .

baza ehului I plagal . Pe GA şi pe DI când predomină când predomină sunetul DI şi pe NI de sus când predomină PA 68 . = ftoraua ehului. având Apihima ehului este Ananes: În ehul I sunt intonate melosurile irmologicului. Astăzi tinde să predomine tetrafonul pentru a se arăta că este autentic. Face cadenţe imperfecte pe GA. DI . sunetul PA de la mijlocul diapasonului. KE şi PA'. oxia arată că se găseşte la o notă deasupra ehului plagal. după cum arată şi ftoraua de pe mărturia lui .a transferat pe sunetul PA . acest eh – cu bazul pe KE . = ehul I. care foloseşte scara ehului I plagal şi continuă cu tetracordurile despărţite . GA. Totuşi. de vreme ce sunetul KE. DI şi KE ( rareori ).La un sunet deasupra lui DI. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU sunetul GA. care este bazul ehului I . a doua bază de derivaţie a octoihului bisericesc. PA = bazul lui. Astăzi. Melosul irmologic are ca sunete principale: PA.este considerat ca al melosului papadic. Melosul stihiraric şi papadic au ca sunete principale: PA. bazul acestui eh s . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui. în ceea ce priveşte înălţimea acestuia . pe KE şi finale pe PA. vorbim acum despre ehul I eso ( de jos ) . găsim sunetul KE. Asfel . stihiraricului şi papadicului. Mărturia ehului înseamnă : însă înclină bazul teoretic pe sunetul KE. este acut . Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe KE şi finale pe PA . pe DI.

de sus. Din stihologia Vecerniei La Utrenie 69 . În melosul irmologic . se opreşte pe DI pe care şi încheie . în timp ce melosul stihiraric începe de la sunetul PA şi se încheie iarăşi pe acesta . începe de la sunetul PA . adică atunci când modulează în eh IV. ZO' sus este natural când melosul trece de acests şi urcă. în celelalte cazuri are întotdeauna ifes. când precedă un stih .

Troparul Invierii 70 .

Din cantarile Antifoanelor 71 .

Ceea ce esti mai cinstita 72 .

Din canoanele Nasterii Domnului 73 .

Din cantarile laudelor 74 .

cu atracţiile melodice corespunzătoare. Apihima ehului este Ananes. Acest eh de la KE este numit astăzi şi ehul I tetrafonic. care începe de la PA şi se încheie pe KE: 75 . bazul natural el ehului. considerat glas al melosului papadic. melosul lui face cadenţe pe GA sau pe DI sau pe PA.EHUL I TETRAFONIC DE LA KE ( EHUL I EXO – DE SUS ) În vechime. De multe ori. toate melosurile ehului I erau intonate de la sunetul KE.

a cărui scară se desfăşoară având două tetracorduri despărţite. 76 . se găseşte plagalul lui.Din Doxologia lui Hurmuz Hartofilax EHUL I PLAGAL La patru sunete mai în jos de la bazul ehului i de la KE.

77 . Face cadenţe imperfecte pe GA . pe NI' de sus. ca şi ehul IV Aghia . Apihima lui este Aneanes: În acest glas se intonează melosul papadic precum polielee. De aceea s .Mărturia ehului înseamnă : = ehul i plagal = bazul lui este sunetul PA = ftoraua ehului.a numit ehul I plagal al melosului papadic . care indică desfăşurarea intervalelor scării lui . Are ca sunete principale : PA . heruvice. în celelalte cazuri are mereu ifes. irmoase calofonice etc . şi perfecte şi finale pe PA . Când precede un stih. se opreşte pe KE şi se încheie pe PA. chinomice. De multe ori PA' de sus atrage . doxologii. se începe de la PA. prochimene şi aliluiare de la Apostol. cratime. ZO' de sus este natural când melosul trece de acesta şi urcă . KE şi PA' de sus . matimi. GA . laude. KE şi PA' de sus .

Din starea a doua a Polieleului 78 .

spre 79 .Din starea intai a polieleului de Petru Lampadarie Peloponisiul În matimile papadice. Astfel. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU GA şi pe KE spre ZO’ ( cu ifes ). de la şi pe sunetul GA se aude o parte cromatică moale a ehului. De multe ori melosul se opreşte pe ZO' de sus (cu ifes). ehul acesta are adeseori sunetele DI şi ZO cu ifes .

Când urmează rostirea preotului . Adesea. fapt care este indicat de ftoraua: Hristos a inviat ! 80 .Din cantarea Heruvicului de Teodor Focheos EHUL I PLAGAL TRIFONIC Melosul stihiraric al ehului I plagal se încheie pe DI . Staţionarea melosului pe DI cere ca sunetul GA să aibă diez . ZO' de sus are ifes permanent. finalul melosului se face pe PA. şi ehul se numeşte ehul I plagal trifoni . la ehul acesta.

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiul Din stihirile invierii de la laude 81 .

Din starea intai a Prohodului

82

Din starea a doua a Prohodului

EHUL I PLAGAL TETRAFON Anumite melosuri grabnice şi potrivite ale ehului I plagal se termină pe sunetul KE. Această ramură a ehului este numită ehul I plagal tetrafon . Adesea , la ehul acesta ZO' de sus are în permanenţă ifes ( adică , chiar şi când melosul trece de acesta şi urcă ) , fapt care este indicat de ftoraua , care face pe ZO' şi

VU de sus cu ifes. Are apihima ehului I plagal cu urcarea pe tetrafonia ehului .

83

Din stihologia Vecerniei

84

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu

Din podobia „Bucura-te, camara…”

85

Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal pentafonic . Scara lui este mixtă . Face cadenţe imperfecte pe DI . cu intervalele diatonicului moale de la PA până la KE . pe care face cadenţă şi încheie melosul . şi pe ZO'' de sus . perfecte şi finale pe PA sau pe ZO' de sus. şi de acolo în sus intervalele diatonicului dur ( despre care vom vorbi mai jos) . care are mereu ifes cu ftoraua . Din Doxologia de Gheorghe Violakis 86 . cu sunetele ZO' de sus şi VU de sus în permanenţă cu ifes .EHUL I PLAGAL PENTAFONIC Anumite melosuri papadice ale ehului I plagal încep de la ZO'' de sus .

Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal irmologic de la KE şi ehul I plagal tetrafon. GA' de sus are ifes când melosul Pe acest eh se intonează melosurile papadice . Apihima ehului este Aneanes: şi pe PA' de sus cu ifes . Se opreşte adesea pe difonia lui. având pe ZO' de sus cu diez ajunge până la el. Ehul plagal nu este folosit permanent. pe care se pune ftoraua modificând în mod paralel şi simetric şi mărturiile sunetelor. pe NI' de sus. Face cadenţe imperfecte pe NI' şi PA' de sus şi finale pe KE. În fine.EHUL I PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU EHUL I PLAGAL TETRAFON Toate melosurile irmologice ale ehului I plagal se psalmodiază de la sunetul KE. Însă când melosul se opreşte pe PA' de sus. 87 . Are ca sunete principale: KE . atunci acesta este natural. NI' de sus şi PA' de sus.

La Utrenie Din cantarile Antifoanelor 88 .

Ceea ce esti mai cinstita 89 .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 90 .

EHUL IV 1 . califică drept enarmonic intervalul KE .. jale.Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu Notă: În anumite locuri ale ehului I plagal pentafonic. drept pentru care intervalul KE .ZO' devine enarmonic diez ( 4 secţiuni ) şi ZO' . şi care are forma şi " ideea " ehului plagal . compozitorii. etc . vrând să evidenţieze cuvintele care exprimă tristeţe.NI' ton mărit ( 14 secţiuni ) . a 91 . Melosul irmologic Cele mai multe melosuri irmologice ale ehului IV se psalmodiază ca eh cu bazul pe sunetul VU şi cu tetracorduri despărţite . Acest eh se numeşte leghetos sau ehul II plagal diatonic .ZO' ( un sfert de ton ). Această ramură a ehului I plagal cu aceste intervale se numeşte ehul I plagal enarmonic . dacă de la sunetul DI . deoarece ZO' primeşte ifes de 6 secţiuni . Într .adevăr .

şi perfecte şi finale pe VU . totuşi este natural când melosul trece de el şi urcă. pe GA spre DI şi pe KE spre ZO'. Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . Face cadenţe imperfecte pe DI. în coborâre este iarăşi cu ifes. DI şi ZO' de sus. pe ZO' de sus ŞI pe PA. 92 . la patru note deasupra bazului de derivaţie a ehurilor . urcăm două sunete . care formează plagalul acestuia pe sunetul VU . EHUL LEGHETOS ( EHUL II PLAGAL DIATONIC ) Apihima ehului este leghetos : care arată cu adevărat legătura acestui eh cu ehul IV de la DI aşa cum este considerat până la mijlocul lui. = două note mai jos de sunetul DI VU = bazul lui este VU de la mijlocul diapasonului. = ftora ehului. găsim pe ZO' de sus . ZO' de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la el şi coboară . Această legătură devine clară şi din mărturia ehului: Mărturia ehului inseamnă: = ehul IV = eh autentic . Are ca sunete pricipale: VU .doua bază de derivaţie a ehurilor .

Când melosul ajunge până la VU' de sus şi revine.Leghetos arareori ajunge eptafonie . urcă până la DI . când totuşi urcă şi staţionează pe VU de sus. se începe de la sunetul VU. atunci sunetul acesta are ifes. Din stihologia Vecerniei 93 . atunci acesta este natural. şi se încheie în mod potrivit pe sunetul VU. Când precedă un stih .

Din cantarile Antifoanelor 94 .

Ceea ce esti mai cinstita 95 .

Din stihologia laudelor 96 .

Megalinariile de la Vovidenie 97 .

se obţine pe PA' de sus un 98 . idiomele şi " slavele ") se psalmodiază în ehul IV stihiraric de la PA. care este o combinaţie dintre ehul I eso şi leghetos . Melosul stihiraric al ehului IV ( stihirile.Din primul rand de antifoane al melosului irmologic pe larg 2 . sunetul DI. Melosul stihiraric . Am văzut că la patru sunete de la baza de derivaţie a ehurilor.

Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe DI . EHUL IV STIHIRARIC (DE LA PA ) Ehul acesta începe de la PA . care este şi bazul lui . pe VU şi pe PA . pe sunetul PA . de obicei . Ehul IV de la PA . şi finale pe VU . preluând şi toate caracteristicile lui ( sunete principale . în timp ce . foloseţte scara ehului I eso . adică şapte sunete în jos . 99 . Deoarece bazul acestuia era afară de sunetele de la mijlocul diapasonului. s . atracţii melodice etc. cu leghetosul şi cu ehul IV papadic ( îl vom prezenta imediat după acesta ) . pe VU de la leghetos ( în vechime se încheia pe PA ). totuşi se deosebeşte după formele melodice şi cadenţe .a transferat pe antifonia lui . şi se încheie . la patru sunete mai sus de bazul de derivaţie al ehurilor PA = are bazul pe sunetul PA de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului Apihima ehului este Aghia : Când ehul se termină pe sunetul PA . atunci când se termină pe VU preia caracteristicile Leghetos . Mărturia ehului înseamnă : = ehul IV = eh autentic . ) . chiar dacă este unit cu ehul I eso .ului .eh IV .

şi apoi la DI . se începe de la bazul PA . pa PA . 100 .Când precedă un stih . urcă la VU . şi se încheie în mod potrivit.

Cantari de la laude 101 .

Din cantarile slujbei Sfintilor Macabei 102 .

şi finale pe DI . preluând şi caracteristicile lor . la patru sunete în sus de sunetul NI (baz de derivaţie a ehurilor) DI = bazul lui este DI de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului. melosurile acestuia au legătură cu ehurile : leghetos . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui Apihima ehului este Aghia : Pentru melosurile grabnice Pentru melosurile potrivite Are ca sunete principale: DI . Face cadenţe imperfecte pe ZO' de sus si pe PA' de sus ( tetrafonia Aghia ) . perfecte pe DI şi pe PA' de sus . EHUL IV PAPADIC Mărturia ehului reprezintă : = ehul IV = eh autentic. I plagal şi IV plagal . Melosul papadic Melosul papadic al ehului IV se psalmodiază ca un eh care are bazul pe sunetul DI şi reprezintă ehul autentic al ehului IV plagal de la NI' .3 . 103 . Adesea . ZO' de sus şi PA' de sus.

laude. pe KE spre ZO' de sus . doxologii. tropare . În toate celelalte cazuri. aliluiarile de la Apostol. Ecloghie la Inaltarea Cinstitei Cruci 104 . spre PA' de sus. ZO' este întotdeauna cu ifes . imnuri religioase . Pe ehul acesta se întâlnesc compoziţii ca : selecţii din psalmi în versuri. matimi şi cratimi . irmoase . polielee. Zo' de sus este natural când melosul lui trece deasupra acestuia şi urcă . prochimene.Atracţii melodice se întâlnesc pe GA şi pe NI' de sus spre DI .

105 .

Prochimenul Apostolului de la Boboteaza Din doxologia pe larg de Petru Peloponisiul 106 .

107

CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL III (ESO)

La trei sunete mai sus de DI de la mijlocul diapasonului (bazul teoretic de derivaţie al ehurilor ), pe NI' de sus , se constituie ehul III al muzicii bisericeşti . Pentru că totuşi era prea acut şi în afara mijlocului diapasonului, s - a transferat pe bazul plagului lui, pe sunetul GA , întrebuinţând scara acestuia şi s-a numit ehul III eso (de jos) . Mărturia ehului desemnează : = ehul III = oligonul arată că ehul are legătură cu ehul I plagal , iar cele trei sunete indică împreună faptul că bazul ehului este la trei sunete deasupra bazului de derivaţie ale ehurilor GA = bazul ehului este sunetul GA = ftoraua arată că ehul aparţine diatonicului moale şi se constituie din tonuri mari , mărunte şi imitonuri . Mărturia ehului se scrie şi cu denumirea muzicală a ehului , Nana :

Apihima ehului este Nana :

Ehul III eso se împarte în : simplu sau papadic şi ehul III de mijloc .

108

Ehul III simplu sau ehul III papadic eso are ca sunete pincipale : GA , KE şi NI' de sus . Face cadenţe imperfecte pe KE si pe NI' de sus , perfecte şi finale pe GA . Pe acest eh se intonează polielee , laude pe larg , doxologii , heruvice şi chinonice . Ehul III de mijloc se notează cu coborâtoarele difoniei la mărturia lui : . Pe acesta se psalmodiază melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului III . Când precedă un stih , se începe de la GA , urcă până la KE şi ajunge la final pe PA , de unde încep şi cântările care urmează . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI sus ( când se urcă o terafonie ) , şi pe VU spre KE , pe ZO' de sus spre NI' de

spre GA . Când face cadenţe pe PA şi pe NI

, atunci preia atracţiile melodice ale ehului I plagal şi ale ehului IV plagal , în mod corespunzător . În anumite melosuri , melodia staţionează şi pe sunetul DI ( tetrafonia ehului IV plagal ) . În fine , anumite melosuri se termină pe sunetul NI . Atunci ehul acesta se numeşte ehul III din mijloc ( de exemplu : condacul Naşterii Domnului :" Fecioara astăzi " ) .

109

Din stihologia Vecerniei

110

Din stihirile invierii de la Vecernie 111 .

Din cantarile Antifoanelor

Ceea ce esti mai cinstita

112

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul

113

Din megalinariile Intampinarii Domnului

114

115

116 . Melosul papadic al ehului III plagal nu se psalmodiază pe diatonic dur de la GA ( cu desfăşurarea tetracordului : tonuri mari . mărite şi imiton ) . pe NI' de sus se află bazul teoretic al ehului III . pe GA . pe care se intonează melosurile irmologice şi stihirarice . La patru sunete dedesupt . se găseşte bazul ehului III plagal . ci pe diatonicul moale de la ZO de jos ( cu desfăşurarea tetracordului : ton mic . mare şi mijlociu sau mare ) .EHUL III PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) La trei sunete deasupra lui DI de la mijlocul diapasonului .

preia caracteristicile ehului 117 . care s . deoarece bazul lui era dedesupt de NI . dar şi pe PA ( ca ehul I ) şi pe NI ( ca ehul IV plagal ) . pe ZO de jos . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe GA şi pe DI . = ftoraua ehului .Ehul acesta nu este altul decât ehul II diatonic de la ZO' de sus ( două sunete deasupra lui DI .a impus să se numească Varis şi ehul III plagal de la GA . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : GA .a transferat pe antifonia lui. deoarece era în afara mijlocului diapasonului . Odată cu trecerea timpului s .a numit Varis . Mărturia ehului înseamnă : = eh Varis GA = bazul ehului este sunetul GA . mare şi imiton . pe GA . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU I plagal şi ehului IV plagal . al doilea baz de derivaţie al ehurilor ) . Melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului Varis . Elementul distinctiv esenţial este că aparţin creaţiilor muzicale papadice . = urcarea diafonică la mărturia ehului vizează alte ramuri ale ehului varis . în mod corespunzător . Când precedă un stih . Dacă ajunge la sfârşit pe PA şi pe NI . DI şi NI' de sus . spre GA şi pe KE spre ZO . urcă şi staţionează pe DI şi ajunge la sfârşit încheind în mod corespunzător . când melosul urcă o trifonie . şi finale pe GA . preiau scara care este formată din tetracordurile despărţite şi cu tonuri mare . primul baz de derivaţie al ehurilor . S . atunci acesta se începe de la GA .

Din cantarile Antifoanelor 118 .

Ceea ce esti mai cinstita 119 .

Din stihirile invierii de la Laude 120 .

Din doxologie de Manuil Protopsaltul 121 .

122 .

. Stihul aşezat înainte.. el are ftoraua. şi se termină în mod corespunzător.CAP . începe pe GA şi ajunge până la KE . Principala caracteristică e ehului este următoarea: coborârea melosului până la PA şi întoarcerea imediat pe GA impune diez pe sunetele VU elemente care dau ehului un caracter cucernic... DI .. Face cadenţe imperfecte pe DI . după cum arată şi mărturia ehului .deoarece bazul lui se găseşte la trei sunete deasupra lui NI . 123 .. şi perfecte şi finale pe GA .. KE şi pe NI' de sus ... iar mărturiile sunetelor se schimbă în mod corespunzător . Are apehima ehului III Nana : care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din ehul IV plagal de la NI ..pe KE şi pe NI' de sus ( uneori şi pe PA şi pe NI ) . VU . .. 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL IV PLAGAL TRIFONIC (IRMOLOGIC ) Majoritatea melosurilor irmologice ale ehului IV plagal se psalmodiază pe un eh care are bazul pe sunetul GA ( bazul ehului III eso ) .a numit ehul IV plagal trifonic .PA . Astfel . însă desfăşurarea intervalelor scării lui este identică cu cea de la NI ... Acest eh s . Are ca sunete principale: GA . pe GA..

La Utrenie Troparul Inviereii 124 .

Ceea ce esti mai cinstita Din canoanele Paraclisului 125 .

126 .

127 .

Deoarece totuşi ne aflăm afară de mijlocul diapasonului. pe ZO de jos. Ehul Varis de la ZO este în mod special ehul papadicului . pe ZO de sus se află bazul ehului II diatonic moale. a ) Ehul Varis diatonic simplu 128 . cu excepţia unor puţine cazuri . c ) Varis eptafonic. deoarece baza acestuia se găseşte sub NI. S-a impus să fie numit Varis. Semnul distinctiv al acestor ehuri este că . prima bază de derivaţie a ehurilor .EHUL VARIS DE LA ZO ( EHUL II DIATONIC MOALE ) La două sunete deasupra sunetului DI ( al doilea baz de derivaţie al octoihului bisericesc ). de aceea nu se intonează pe el melosuri irmologice şi aliluiare. bazul ehului s-a transferat pe antifonia acestiua. Ehul Varis de la ZO se împarte în : a ) Varis diatonic simplu ( mijlocul este el ehului I şi I plagal ) b ) Varis tetrafonic. încheie pe sunetul YO .

Atunci preia sunetele principale .Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe PA şi pe GA. având tonul " rezultat " la capătul superior al scării acestuia . 129 . şi revine apoi pe acelaşi eh Varis . ca eh autentic urmează schema tetracordurilor alăturate . Atracţii melodice se întâlnesc pe KE de jos spre ZO. şi finale pe ZO . GA . cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri .Ehul acesta . mare şi mijlociu . Ehul acesta se regăseşte şi ca eh I de mijloc ( numit Protovaris ) sau ca eh I plagal . Mărturia acestuia înseamnă : = ehul Varis . cu tonuri : mic . Apihima este Neanes : Au ca sunete principale: ZO . = ca şi ehul II are bazul său la două sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . = ftoraua arată desfăşurarea ehului autentic diatonic moale. PA .

Din stihurile Polieleului de Petru Peloponisiul 130 .

Din cantarile Antifoanelor de Hurmuz Hartofilax Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 131 .

Din Doxologie de Iacob Protopsaltul 132 .

face pe GA cu diez în permanenţă şi urmează schema tetracordurilor despărţite. Apihima este Neanes : 133 .b ) Ehul Varis tetrafonic Ehul Varis tetrafonic cu ftoraua ehului leghetos pe ZO.

Are sunete principale pe ZO. Din starea a doua a Polieleului 134 . atunci acesta este natural. pe VU spre GA (cu spre DI. GA 8 cu diez ) şi pe ZO' de sus. şi perfecte şi finale pe ZO . Face cadenţe imperfecte pe PA . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI diez ) şi pe GA spre PA . Când melosul ajunge până la GA şi revine. când melosul se desfăşoară în cadrul pentefonului. PA. GA (cu diez ) şi pe ZO' se sus .

135 .

136 . Când melodia ajunge până la GA' de sus . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe ZO' de sus şi pe DI . acesta este natural . Adesea . Atracţii melodice întâlnesc pe KE spre ZO' de sus.c ) Ehul Varis eptafonic Ehul Varis eptafonic este şi el o ramură a ehului Varis . pe ZO de jos ( chiar şi Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se încheie pe eptafonie ) . pe GA şi pe ZO . şi finale pe ZO . pe GA spre DI. melosul modulează pe ehul IV Aghia de la DI . melodia începe de pe ZO' de sus şi se încheie mereu pe bazul ehului Varis . pe DI. şi pe VU spre GA (cu diez). Apihima este Neanes : sau Are sunete principale pe ZO' de sus. Pe acest eh în cadrul melosurilor papadice .

137 .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul 138 .

139 .

Acest eh se numeşte ehul I plagal diatonic dur de la PA .CAP . Când melosul lui face cadenţă pe DI . în timp ce atunci când melosurile încheie pe KE . care se întâlneşte şi ca eh III difonic şi eh plagal de la GA . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL I PLAGAL DIATONIC DUR Melosurile papadice ale ehului I plagal de la PA se psalmodiază în permanenţă ci ifes pe sunetele VU şi ZO' de sus . după cum confirmă şi mărtueia lui : Apihima lui este Aneanes : Are ca sunete principale: PA . 140 . se obţine ehul IV diatonic dur papadic de la DI . se obţine ehul I tetrafonic diatonic dur . DI şi ZO' de susşi PA' de sus . şi în scară se foloseşte de tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) .

ca trifonie a ehului I plagal. când se fac cadenţe perfecte şi finale pe DI ( ehul I plagal trifonic ). Atunci se formează pe DI. melosul are în coborâre pe VU' de sus şi ZO' de sus cu ifes .Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul EHUL IV AGHIA DIATONIC DUR La anumite melosuri papadice. ehul IV 141 . îndeosebi pe ehul I plagal.

care are ca sunete principale: DI. De obicei se întâlneşte ca particularitate a melosului ehului IV Aghia de la DI ăn melosurile irmologice Există creaţii muzicale mai noi pe ehul IV diatonic dur nu de la DI . când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei . Atracţii se întâlnesc pe GA şi stihirarice ale ehului I plagal. şi perfecte şi finale pe PA . GA . KE şi PA' de sus . Astfel s . şi pe GA spre DI . ZO' de sus şi PA' de sus. spre DI . pe KE şi pe PA' de sus . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA .diatonic dur. Face cadenţe imperfecte pe GA . 142 .a format ehul IV diatonic dur de la PA . ci cu trei sunete mai jos. şi eh de sine stătător . Apihima ehului este Aghia : Are ca sunete principale: PA . pe care se fac şi cadenţe în mod întâmplător . de la PA.

Din Raspunsurile Mari de C. Psahos 143 .

Stihuri din Psalmu 50 de Hristodul Gheorghiadi EHUL III PLAGAL SAU VARIS DE LA ZO DE JOS LA IFES Din secolul al XVIII . ehul III plagal papadic sau Varis de la ZO de jos ifes .VU şi GA . Pe sunetele ZO şi VU are întotdeauna ifes .ZO' .GA . Urmăreşte schema tetracordurilor despărţite . Mărturia ehului înseamnă : 144 .lea îşi face apariţia ca eh de sine stătător . ZO . iar tonul despărţitor este VU . având ca eh autentic ehul III eso de la GA de la mijlocul diapasonului .

Alteraţii melodice se întâlnesc pe KE spre ZO şi pe NI spre PA . are sunetele DI 145 . Face cadenţe imperfecte pe PA .GA . şi perfecte şi finale pe ZO de jos . DI la cadenţe şi revine la ZO . DI şi ZO' de sus . Când melosul ajunge la şi KE cu diez . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : ZO de jos .= eh Varis = bazul sunetului este sunetul ZO = ftoraua ehului = urcarea difonică din mărturia ehului are în vedere alte ramuri ale ehului Varis. GA . DI şi ZO' de sus . PA .

Din Doxologie de Hurmuz Hortofilax 146 .

147

CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL II CROMATIC MOALE DE LA DI

În ehul II diatonic moale de la ZO' de sus , cu PA în permanenţă cu diez , se formează un tetracord cu ton mic , ton mijlociu enarmonic şi imiton ( cromatic ) . Mărturiile sunetelor şi ftoralele ehului sunt două : pentru sunetele din fiecare tetracod ce sunt impare , semnul este ftoraua lor este Din raţiuni practice , deoarece melosul se prelungea în acut , muzicienii din secolul al XVIII - lea şi din următorul secol , au transferat bazul ehului al II - lea pe sunetul DI de la mijlocul diapasonului , modificând în mod corespunzător şi simetric sunetele , acolo unde era cazul .Astfel , astăzi în cătţile de muzică , mărturia ehului reprezintă : = ehul II = bazul teoretic al ehului este la două sunete deasupra lui DI, baz de derivaţie al ehurilor. DI = bazul ehului este sunetul DI = ftoraua indică că ehul aparţine cromaticului moale şi se desfăşoară în scară în ton mic, ton mijlociu enarmonic şi imiton. şi ftoraua , iar pentru sunetele " pare " mărturia şi

Ehul acesta se numeşte stihiraric , deoarece pe el se psalmodiază sihirile în tact potrivit ale ehului al II - lea al octoihului . Totuşi pe ehul acesta se psalmodiază şi tropare (de la sfârşitul slujbei), cratime, imne treimice, prochimene, aliluiare , doxologii , heruvice şi chinonice . Are ca sunete principale , în principal , pe DI şi pe ZO' de sus , pe NI' de sus când devine plagal şi pe VU şi pe NI când melosul se întinde pe sunetele care devin şi 148

cadenţe ocazionale : imperfecte pe ZO' de sus , pe NI' de sus , pe VU şi pe NI , şi perfecte şi finale pe DI . Atracţii melodice se întânesc pe GA de sus când mesolul urcă trifonic , şi pe PA jurul lui VU sau staţionează pe acesta . Apihima ehului este Neanes : spre DI , pe Zo' de sus spre NI'

, diatonic , când melosul se desfăşoară în

pentru melosurile grabnice;

pentru melosurile potrivite; Când precede un stih , se începe de la sunetul DI , se urcă până la ZO' de sus , se coboară pe VU , şi se închide în mod corespunzător melodiei , pe DI.

Din stihologia Vecerniei

149

La Utrenie

150

Din cantarile laudelor Stihuri din Doxologie 151 .

ci de la sunetul VU se 152 . de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri .EHUL II CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) Multe melosuri ale ehului II se încheie în mod obişnuit pe sunetul VU . Este legat fiinţial de ehul autentic de la DI . Ehul acesta se numeşte ehul al II .lea cromatic mesos ( de mijloc ) .

condacele şi răspunsurile mari .NI' ) . Facecadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus. Apihima acestui eh porneşte de la DI şi încheie pe VU. de la DI un tetracord cromatic moale ( DI .VU' ) . pe sunetul VU . Prochimenul Vecerniei de duminica 153 . Are sunetele principale şi atracţiile autenticului de la DI . se ajunge pe ZO' de sus şi se încheie .DI ) . în tact grabnic şi pe larg . La finele melosului. se începe de la DI . în afară de foarte puţine excepţii ( catavasiile Bobotezei ). în mod corespunzător melodiei.dezvoltă un cromatic mediu ( VU . perfecte şi finale pe VU . şi de la NI' de sus un tricord cromatic mare ( NI' . Pe acest glas se psalmodiază troparele ahului II . Când precedă un stih . precum şi sedelnele . cadenţele se fac pe sunetul DI.

Prochimenul Vecerniei de marti Stihuri din Psalmul 50 de Grigore Protopsaltul 154 .

Din cantarile Sfintei Liturghii 155 .

lea cromatic moale . fie pe PA .şi piardă însuşirile de eh autentic ) . Pe el se cântă troparele miezonopticii . sunetele DI şi În cărţile de muzică . troparele învierii . deoarece . melosul se prelungeşte în acut şi aşa bazul s . A fost numit Eso pentru a fi deosebit de ehul al II lea cromatic dur . canoane . s . aşa cum am spus . antifoanele . Totuşi trebuie să fie psalmodiat pe intervalele ehului cromatic moale şi să fie notat în felul următor : 156 . având modificate mereu cu diez PA' de sus .lea Meso de la VU .lea de la DI sau ehul al II . Pe sunetul VU . ehul este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului dur . ci de la ZO' de sus sau de la DI .a transferat fie pe VU . Acest eh derivă din leghetos . catavasii şi doxologii . bazul naturala al ehului . pentru a arăta faptul că este un eh eso cu mersul intervalic al plagalului ( fără însă să . şi pentru a nu fi confundat cu ehul al II . fie pe NI .EHUL II CROMATIC MOALE Multe melosuri ale ehului II ( îndeosebi cele irmologice) nu se cântă de la bazul natural al ehului .a format ehul al II . la patru sunete sub ZO' de sus .

se urcă până la trifonia acestuia .Apihima ehului este de asemenea Neanes. şi se încheie . în mod potrivit pe VU. şi pe DI spre KE . pe KE . Are ca sunete principale: VU şi KE ( însă şi DI şi ZO' de sus ) . Atracţii melodice se semnalează pe PA când melosul se cântă în cadrul trifoniei . se începe de la sunetul VU . spre VU . 157 . Când precedă un stih . pe care se fac şi cadenţe imperfecte ( dar şi pe DI şi ZO' de sus ) şi finale pe VU. cu ftoraua ce indică faptul că ehul este eso.

Din cantarile Antifoanelor 158 .

Ceea ce esti mai cinstita Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 159 .

Din Stihologia Vecerniei de Duminica 160 .

pe sunetul DI . acest eh se notează cu ftoralele ţi mărturiile cromaticului dur. spre PA . Când precedă un stih . când La Vecernie 161 . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI melosul se desfăşoară în jurul lui . când ehul devine diatonic pe trifonia lui ( ehul IV de la DI ) şi pe tetrafinia lui ( ehul I de la KE ) . şi pe GA spre DI . pe PA . În cărţile de muzică . corespunzător cu melosul . se urcă până la trifonia lui . pentru a indica că este eso . cu linia melodică care să arate că ehul ete eso. Totuşi trebuie scris cu ftoralele şi mărturiile cromaticului moale. ca să nu fie confundat cu ehul II plagal cromatic dur de la PA . pe care se fac şi cadenţe : imperfecte pe DI ( dar şi pe GA şi KE ) şi finale pe PA. Are ca sunete principale pe PA şi pe DI când melosul se cântă în cadrul trifoniei (dar şi pe GA şi KE ) . înlesnind astfel diversitatea melodică .lea eso cromatic moale . se întâlneşte şi cu bazul pe sunetul PA. se începe de la PA . şi se încheie . Apihima acestui eh este Neanes.Acelaşi eh al II .

Stihiri de la Fericiri 162 .

şi din tonul " rezultat " NI' . mai corect.DI diatonic moale . Pe acesta au fost compuse răspunsuri şi axiome . sau altfel . Scara acestui eh este mixtă şi este alcătuită din tetracordul PA .Din irmoasele Canonului din Martea cea Mare EHUL II CROMATIC (EHUL 2 CU 1) Anumite compoziţii ale ehului al II .lea de la DI fac cadenţe pe sunetul PA al ehului I eso diatonic (sau. Ehul acesta se numeşte ehul II cromatic cu mijlucul diatonic . ehul 1 cu 2 . 163 . din tetracordul cromatic moale DI .NI' . ehul I plagal ).PA' .

când se cântă în tetracordul cromatic moale . 164 .Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al ehului II . când se cântă în tetracordul diatonic moale . cadenţe şi atracţii melodice : a ) cele ale ehului II de la DI . Are ca sunete principale . b ) cele ale ehului I de la PA .

având în permanenţă ifes pe sunetul KE 165 . Ehul .Fragmente din Raspunsurile Mari EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL IV MESO ( DE LA MIJLOC ) CROMATIC MOALE Anumite melosuri ale ehului IV ( tropare . condace şi prochimene ) întrebuinţează scara ehului leghetos . sedelne .

Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . la patru sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . VU' de sus . şi pe GA spre DI . 166 . şi de la NI' de sus . se face cadenţă pe DI . DI şi ZO' de sus . atunci când melosul ajunge până la el şi revine . = două sunete sub sunetul DI .DI ). Apihima aceasta arată legătura reală a ehului leghetos cromatic moale cu ehul IV de la DI .VU' ). Această legătură se vede şi din mărturia ehului : = eh principal. Când precedă un stih . Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . un tricord mare diatonic moale ( NI' . de aceea se numeşte şi ehul IV mesos cromatic moale . Apihima ehului este leghetos . pe sunetul VU . în mod potrivit cu încheierile ehului IV cromatic . Are ca sunete principale : VU . se începe de la DI şi se încheie .acesta se numeşte leghetos sau ehul IV mesos cromatic moale .NI' ) . VU = bazul este sunetul VU . şi perfecte şi finale pe VU . este cu ifes . = ftoraua ehului . La finalul melodiei . iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri . de la sunetul DI un tetracord cromatic al ehului IV ( DI . cu KE ifes . ci de la sunetul VU se urcă un tricord mijlociu diatonic moale ( VU .

La Utrenie 167 .

Troparul Invierii Condacul Vovideniei 168 .

iar la sfarsit 169 .

preluând caracteristicile lui .pentru melosurile de ritm potrivit : Are ca sunete principale (îndeosebi în melosul papadic): PA. în timp ce atunci când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . când melosul ehului II plagal modulează în ehul IV ( Aghia ) de la DI .CAP . ZO' de sus şi PA' de sus. DI . când melosul tinde să se încheie . când alterăm sunetele GA şi NI' de sus cu diez Mărturia ehului înseamnă : = ehul II plagal PA = bazul lui este sunetul PA . şi finale pe PA . Melosurile stihirarice . 170 . Face cadenţe pe GA . triimiton şi imiton ( cromatic ) . = ftoraua ehului. 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL II PLAGAL CROMATIC DUR De la ehul I plagal diatonic dur ( cu VU şi ZO cu ifes dur. pe sunetul DI . KE şi pe PA' de sus . ) derivă ehul II plagal cromatic . GA . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui . dar şi PA . ajunge la sfârşit pe trifonia acestuia . Apihima ehului este Neanes : . KE şi PA' de sus. aşa încât tetracordurile să se compună din imiton ( diatonic ) .

acesta este natural ) . când melosul se desfăşoară spre în jurul acestuia ( când melosul face cadenţă pe NI . pe GA DI . Când melosul modulează în ehul Aghia . Pe ehul II plagal de la PA se psalmodiază melosurile stihirarice şi papadice . pe DI sus spre KE .Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . şi melodice ale acestuia . pe PA . se încheie conform melosului pe PA . preia şi alteraţiile Când precedă un stih . se începe de la bazul ehului . 171 . când melosul se desfăşoară în cadrul tetrafoniei . şi pe NI' de spre PA' de sus . staţionează pe DI .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 172 .

Din slujba Pavecernitei Mari 173 .

Stihira dupa Psalmul 50 174 .De la Laude Din slujba Sfantului Ioan Teologul.

pe care se fac şi cadenţe întâmplătoare : imperfecte pe KE . Mersul intervalelor se face după sistemul pentacordului . fie că . este acelaşi eh . pe GA şi pe PA . pe GA şi pe PA . perfecte şi finale pe GA . pe KE . În cărţile de muzică. în timp ce urcarea difonică indică sunetul KE de la care începe melosul : Totuşi . NI' de sus ( mai rar ) . fie ehul II cromatic dur . fie ehul II cromatic dur difonic de la GA . Când melosul tinde să se încheie . Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte bazul şi în formele melodice şi cadenţele .KE şi PA' . Are ca sunete principale : KE. a fost considerat ehul II plagal difonic de la PA . Prin urmare . face cadenţă .l numim ehul II plagal tetrafonic .VU' sunt tonuri mari . Se folosesc scara şi mărturiile ehului II plagal de la PA . cu bazul pe sunetul GA . cu care se notează mărturia ehului II plagal tetrafonic nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi. A cest eh se numeşte ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic sau ehul II cromatic dur . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI GA. de la sunetul KE . ci spre KE şi pe VU diatonic spre 175 . intervalele DI . ftoraua ehului II cromatic moale doar aducerea aminte că ehul va merge spre mijlocul sau plagalul lui. Deoarece melosurile şi stihurile acestui eh fac cadenţe în interiorul lui . Apihima ehului este Neheanes : cu desfăşurarea intervalică care artă legătura plagalului cu tetrafonicul . pe care se încheie şi stihurile care precedă melosul .EHUL II CROMATIC DUR TETRAFONIC Melosurile irmologice ale ehului II plagal se cântă pe tetracordul lui . conform regulei .

De aceea în cărţile de muzică şi în melosurile sistemei noi. dascălii mai recenţi pun. aşa cum am spus mai sus. mărturia ehului al II .lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut 176 .

pe tetrafonia lui. spre DI . pe care se termină şi stihurile ce precedă melosurile . face cadenţă . conform regulei.se de la sunetul DI şi pe care sunt scrise cele mai multe melosuri irmologice: având difonia pe sunetul VU : şi ehul II cromatic dur pe sunetul NI : Pentru ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic este valabil cel de la DI . pe PA diatonic spre 177 . pe VU şi pe NI . ZO' de sus ( mai rar ). ehul II plagal tetrafonic căutându . Atracţii melodice se întâlnesc pe GA VU. Când melosul tinde să facă încheierea . Are ca sunete principale : DI .( având caracteristicile ehului II cromatic dur ) . VU şi NI . pe sunetul DI. de la KE . iar pentru cel tetrafonic . pe care se fac cadenţe : imperfecte pe DI . perfecte şi finale pe VU .

178 .

179 .

180 .

181 .

GA' cromatic moale şi GA' . făcea pe PA' de sus cu ifes şi pe VU' de sus cu diez . se specifică că ehul I se cântă pe scara ehului II. Astăzi în cărţile de muzică . tetracordul NI' .deasupra bazului lui. sunetul KE. având în permanenţă pe PA' de sus cu ifes diez .NI' interval difonic diatonic mijlociu.CAP . Aceasta ne . melosurile ehului I erau intonate de la KE . Când melosul staţiona sau făcea cadenţă pe NI' de sus .KE' interval difonic diatonic moale mare .o indică ftoraua şi pe VU' de sus cu de pe NI' de sus făcând KE . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL I CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE În vechime . primind ftoraua acestuia acestuia. prin toate însuşirile . 182 . pe NI' de sus. făcea cadenţe la două sunete deasupra bazului ehului . . Sedealna irmologică " Mormântul Tău. Mântuitorul " .

183 .

pentru melosurile grabnice : .s . pe care se fac şi cadenţe :imperfecte pe ZO' de sus şi pe PA' de sus .a Iosif " .CAP . 184 . care arată că dascălii din vechime l -au considerat pe Nenano . ZO' de sus şi PA' de sus ( mai rar ) . Staţionarea pe GA şi pe KE este considerată difonia şi tetrafonia ehului II plagal de la PA . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL IV CROMATIC DUR (NENANO) Există o sedealnă irmologică a ehului IV: " Spăimântatu . eh IV . este prezentat : fie ca glas independent : - fie ca eh II plagal trifonic : Apihima lui este Nenano : .pentru melosurile moderate : Are ca sunete principale : DI . în sistema nouă . Astăzi . perfecte şi finale pe DI .

Nenano este îndeosebi . ehul melosului papadic . rezultatul fiind că imitonurile devin diezi enarmonici . 185 . pe NI' de sus spre PA' de sus .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA spre DI . şi începe de la DI . şi se coboară pe DI . De obicei melosurile acestuia modulează Aghia diatonic moale . preluând şi caracteristicile lui . Când precedă un stih . ajungând până la PA' de sus al ehului Nenano . se urcă la ZO natural diatonic moale . cu încheierea corespunzătoare .

186 .

parafonice şi simfonice . Intervalul de gradul al patrulea se numeşte trifonie sau tetracord . PA .PA' . ) şi de gradul al cincilea ( NI . PA .DI . etc . însă alcătuirea scărilor sau sistemelor muzicale nu se fundamentează pe acestea deoarece sunt considerate imperfecte . Intervalul de gradul al cincilea se numeşte tetrafonic sau pentacord deoarece ste alcătuit este alcătuit din patru intervale şi din cinci suntete . Intervalele muzicale se împart în : diafonice . Simfonice sau simfoniile se numesc intervalele de gradul al patrulea ( NI -GA . şi aceste intervale constituie temelia determinării şi formării scărilor sau sistemelor muzicale . Emiterea sincronică a sunetelor marginale se aude simfonic . deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor diafonice . PA . dă ascultătorului sentimentul diafoniei . deoarece emiterea simultană a sunetelor marginale se aud în mod plăcut de către ascultător . deoarece este alcătuit din trei intervale şi din patru sunete . 187 . Când este alcătuit din 72 de secţiuni este perfect .ZO' . etc .DI . Când este format din 42 de secţiuni este perfect . etc . deoarece se situează între intervalele diafonice şi simfonice . Diafonice sau diafoniile se numesc intervalele de gradul al doilea ( NI . ) şi de gradul al optulea .Simfoniile de gradul al patrulea . etc . etc . 42 şi 72 secţiuni . ) şi de gradul al şaptelea ( NI . ) . al cincilea şi al optulea sunt intervale perfecte atunci când sunt alcătuite din 30 . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat se consideră că face parte dintre intervalele diafonice .ANEXA I PARTEA TEORETICĂ SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE Sistem se numeşte un şir de sunete şi de intervale al cărui sunete de la extremităţi.VU . când sunt emise în acelaşi timp . Când este format din 30 de secţiuni este perfect . ) . PA VU .NI' etc . formează o simfonie .NI' .PA .KE . PA . Parafonice sau parafoniile se numesc intervalele de gradul al treilea ( NI . Intervalul de gradul al optulea se numeşte eptafonic sau octacord . GA . deoarece emiterea sincronică a sunetelor de la extremităţi .GA . ) şi de gradul al şaselea ( VU .

stabilesc intervalele care dau nota distinctivă a genurilor şi nuanţelor .din tonuri mici .din tonuri mari . deoarece conţine toate sunetele şi intervalele scării muzicale . . Aceste picioare ritmice mixte care rezultă din combinaţiile ritmului de doi . enarmonice mijlocii şi imitonuri ( cromatice ) .din tonuri mărite şi micşorate . RITMUL ŞI PICIOARELE RITMICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ În muzica bisericească . . ritmul este stabilit de silabele accentuate ale textului . de trei şi de patru sunt notate la începutul şi la finalul lor cu bară dublă .din imitonuri ( diatonice şi cromatice ) şi triimitonuri . scările vor aparţine nuanţei cromatice dure . fie în exteriorul acestora ( ehuri autentice ) . Aceasta deoarece pentacordul se formează dintr . ritmul de bază este cel de patru . În melosurile irmologice şi papadice grabnice . care cuprinde două picioare de ritm de doi .din tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . scările vor aparţine nuanţei diatonice dure . diezi enarmonici . Alte picioare ritmice întâlnite sunt : de cinci . şi în interiorul lor cu bară de legătură .Se numeşte şi diapason . unde de obocei fiecare silabă corespunde unei bătăi . mijlocii şi mici .dacă sunt alcătuite : . Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate sistemele simfonice . deoarece conţine şi două simfonii mai mici . în timp ce diapasonul se formează din două tetracorduri şi un ton mare . Cele intermediare sunt mobile şi în funcţie de poziţia lor . tetracordul şi pentacordul . fie între ele ( ehuri plagale ) . primul şi al patrulea sunt fixe . . de şapte şi mai rar de opt şi de nouă . şi se măsoară cu două bătăi . . Din cele patru sunete ale fiecărui tetracord al scării . În locul 188 . scările vor aparţine nuanţei genului enarmonic . Indiferent însă de poziţia pe care o vor avea . scările vor aparţine nuanţei de cromatic moale . CARACTERISTICILE TETRACORDULUI Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor simfonice . scările vor aparţine nuanţei diatonice moi.un tetracord mărit cu un ton mare . de şase .

adverbele şi participiile . prepozitiile . trei sau mai multe bătăi . conjuncţiile şi articolele . stihirarice pe larg şi papadice moderate . unde fiecărei silabe îi corespund două . ritmul fundamental fiind cel de patru . În melosurile stihirarice şi papadice pe larg . unde fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi . ci ţinând cont şi de interpretarea muzicală a textului . precum şi pe caracterele hironomice . MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR  ritmul de patru  ritmul de cinci: a) b)  a) b)  a) trei batai b) trei batai c) trei batai  189 ritmul de sapte: ritmul de sase: cu doua batai cu doua batai cu doua batai cu trei batai cu doua batai cu cu cu ritmul de opt: .fiecărui picior ritmic se consideră silabele accentuate . substantivele . apoi urmează adjectivele . ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor accentuate . ritmul se stabileşte luând în considerare interpretarea muzicală a textului . În melosurile irmologice . Sunt căutate mai întâi verbele . îndeosebi de caracterele hironimice .

c ) o ftora care provine din ftoraua diatonică dură. şi care au fost înlocuite cu caractere asemănătoare ). . pentru a simplifica modul de scriere muzicală . ftoraua se numeşte nisabur şi ftoraua muştar 190 . . şi după nuanţe. au întocmit caractere hironomice şi vocale ( care subconţin şi modul complex de scriere de altădată. ftoraua se numeşte hisar . . Astfel au apărut şi aceste trei semne . cu bară deasupra Aceste semne au fost validate de Comisia Muzicală din 1881 . cu bară jos .1883.ftorale : a ) o ftora care provine din cea a ehului II adăugând o bară în dreapta b ) o ftora care provine din cea a ehului Nenano. introducând noi semne şi modificându . NISABUR ŞI HISAR Cei trei dascăli ai sistemei noi.a) cu trei batai b) cu trei batai c) cu trei batai  cu trei batai ritmul de noua DESPRE FTORALELE : MUŞTAR .le oarecum pe cele existente .

GA. GA . când pe acesta se pune ftoraua nisabur . Nisaburul .La opririle şi rotaţiile melodiei în jurul lui DI . VU natural şi PA diez. ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria iniţial pe NI' de sus . se scrie pe DI şi face în coborâre un imiton şi două tonuri mici .VU imitonuri .GA şi GA .Hisarul .VU sunt cu diezi enarmonici . ftora ce aparţine genului cromatic.GA. Muştarul . se scrie de obicei pe sunetul KE şi face pe DI diez şi pe ZO' de sus ifes.GA are diez enarmonic şi GA . intervalele DI .VU este imiton . Staţionarea pe VU face intervalele DI . Când melosul coboară până la VU fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre DI atunci DI . 191 . ftora ce aparţine genului cromatic. se scrie de obicei pe sunetul DI şi face pe GA diez. Staţionarea melosului pe Ga realizează intervalul imiton DI . Aceste atracţii identice sunt făcute pe sunetele care se găsesc sub NI' de sus .

VU . etc . VU . trei sau patru sunete de la NI . etc . să fie citite în mod ritmic şi cu denumirea sunetelor fără a le cânta decât mai apoi .PA VU . EXERCIŢII ELEMENTARE DE PARALAGHIE RITMUL DE DOI 192 .NI .VU .PA . De exemplu : NI . Toate exerciţiile trebuie mai întâi . NI . PA . etc .PA .GA .PA NI .VU .VU . NI .NI .ANEXA II EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ ( DIATONICĂ MOALE ) Înainte de a începe exerciţiile .NI .GA . De exemplu : NI .PA . trebuie să ştim bine care este şi ce face fiecare caracter . GA . trei . patru sunete . a ) Exerciţii de urcare şi coborâre neîntreruptă a sunetelor scării de la NI . PA .PA .VU . b ) Exerciţii de urcare a două . cu întoarcerea în coborâre la sunetul iniţial . cu întoarcerea în coborâre sărită la sunetul iniţial . c ) Exerciţii de urcare a două .

193 .

RITMUL DE TREI 194 .

195 .

RITMUL DE PATRU 196 .

197 .

clasma 198 .

199 .

200 .

201 .

202 .

203 .

204 .

205 .

206 .

207 .

208 .

209 .

210 .

211 .

212 .

213 .

214 .

215 .

216 .

217 .

218 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful