UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" – IAŞI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "DUMITRU STANILOAE" SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

TEORIA ŞI PRACTICA MUZICII BISERICEŞTI
TRADUCERE

COORDONATOR , Pr. Lect. Dr. ALEXANDREL BARNEA ABSOLVENT, CIOLPAN MIHAI-DORU

-IAŞI 2005-

1

Introducere

Lucrarea de faţă : " Teoria şi practica muzicii bisericeşti " este traducerea din limba greacă a unei cărţi recent apărute ( Atena , 2001 ). Este o carte valoroasă care , după cum prefaţează şi autorul, este de referinţă în domeniul muzicii bizantine având o autoritate ştiinţifică indiscutabilă. Acest fapt este dovedit şi de cele trei ediţii în care au apărut deja ( prima în 1997, iar ultima în 2001). Autorul, binecunoscutul în lumea psalţilor, dar şi a muzicienilor laici, Gheorghios Constantinou este profesor la Conservatorul de Stat din Atena, şi face parte din urmaşii vrednici ( pe lângă alte nume sonore ca Licurgos Anghelopoulos, Gh. Sthatis, C.Anghelidis ) ai lui Simon Caras, poate cel mai mare teoretician al muzicii bizantine. Se cuvine să precizăm că autorul este şi colaboratorul şi îndrumătorul ştiinţific al multor corale bizantine ( Ansamblul părinţilor de la Mănăstirea Vatoped, Corala condusă de L.Anghelopoulus etc.). Motivele care m-au determinat să purced la un asemenea demers, în primul rând lingvistic, apoi muzical şi teologic, sunt uşor de intuit de către un cititor interesat de muzica bizantină. Cartea prezintă într-o manieră didactică potrivită şi pe înţelesul tuturor teoria muzicii bisericeşti de origine bizantină. Teoria este argumentată prin numeroase exemple practice, care o fac uşor de înţeles. Sunt prezentate probleme de muzică pe care nici o gramatică de muzică psaltică din ţara noastră nu a avut curajul să le abordeze ( intervalica cu configuraţia modală orientală autentică, melismele - acele mici figuri muzicale înţelese ca virtuozităţi vocale măiestre, ritmica, care nu este totuna cu tactul, ci cursul interior al melosului prin succesiunile diferite ale timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi care dau expresivitate cântului, semiografia reactualizată şi revalorificată etc.). Lucrarea de faţă vine să aplaneze un conflict tacit, dar care macină în interior însuşi cultul divin prin lămurirea unor aspecte ce ţin de un bun simţ al frumosului, al 2

tradiţionalului, al etosului naţional. Ştim că biserica este loc de rugăciune, şi că spaţiul ei este unul sacru, timpul ei este cel al veşniciei, iar credincioşii ei sunt membre vii ai trupului lui Hristos. De aceea ar fi mai potrivit ca într-o asemenea instituţie să nu domine nici lipsa de simţ estetic, nici exagerările orientale, ci dragostea plină de smerenie care nu urmăreşte sinele şi nu este autosuficientă, ci – L caută şi – L trăieşte pe Hristos Cel Viu, iar pe plan orizontal comuniunea iubitoare cu aproapele. Prin prestigiul ştiinţific al autorului, dar mai ales autorităţii date de propriul ei conţinut, această carte vine să demonteze toate exagerările formale ce ţin de activitatea responsorială prin cânt de la strană, stabilind norme, nu uniformizatoare, ci mai degrabă lămuritoare a ceea ce înseamnă cu adevărat muzică bizantină.

3

CUPRINS
INTRODUCERE CUPRINS PREFAŢA CAP . 1 SCRIEREA MUZICALĂ - TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE SCRIEREA MUZICALĂ - Despre muzică - Componentele muzicale - Sunetele muzicale - Scările muzicale - Notaţia muzicală - Mărturiile sunetelor - Conduita vocii - Caracterele muzicii bizantine : - caracterele vocale - caracterele de cantitate - dispunerea caracterelor - caracterele care subordonează si se subordonează - urcarea şi coborârea sunetelor DESPRE TIMP ŞI RITM - Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură - Caracterele timporale - Caracterele care augumentează timpul - Caracterele care împart timpul - Caracterele care împart şi măresc timpul PAUZELE - Picioarele ritmice complete incomplete şi libere - Semnele de respiraţie - Agogica - Scările - Intervalele - Sunetele - Sunetele scărilor naturale (moi) de la NI 4

de patru sunete .Intervalele . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI ELEMENTELE COMPONENTE ŞI CARACTERISTICE ALE EHURILOR 5 . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE VOCALĂ .Varia dubla sau Piesma .Alteraţiile intervalelor muzicale .de cinci sunete .Exafonia .Trifonia .Isachi .Petasti CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE TIMPORALĂ .Varia .Oxia .Antichenoma .de opt sunete .de şapte sunete .Tabelul caracterelor suitoare şi coborâtoare CAP.Eteron sau Sindesmos .Tetrafonia .Tromico şi Strepto CAP.de trei sunete .Pentafonia .de şase sunete .Psifiston .Lighisma .Ţachisma CARACTERELE DE GESTICĂ PROPRIU-ZISE .Denumirea numerală a intervalelor .Omalon ..Eptafonia .Difonia .

Melosul stihiraric :ehul al patrulea stihiraric .Melosul papadic : ehul al patrulea papadic CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL AL TREILEA (ESO) EHUL AL TREILEA PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) CAP .Melosul irmologic .Melosul papadic FORMAREA EHURILOR PLAGALE GENURILE MUZICALE CAP .ehul leghetos ( ehul al doilea plagal diatonic ) .Ehul întâi plagal tetrafonic .Melosul stihiraric .Ehul întâi plagal pentafonic EHUL ÎNTÂI PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU TETRAFONIC EHUL AL PATRULEA .Ehul întâi plagal trifonic . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL TRIFONIC ( IRMOLOGIC ) EHUL VARIS DE LA ZO (EHUL AL DOILEA DIATONIC MOALE ) 6 . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL EHUL ÎNTÂI (ESO ) EHUL ÎNTÂI TETRAFONIC DE LA KE ( EXO ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL .CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH FELURILE CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI : .Melosul irmologic : .

. 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL ÎNTÂI CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE CAP .CROMATIC ( 2 CU 1 ) EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL AL PATRULEA CROMATIC MOALE MESO CAP . PARTEA TEORETICĂ 7 .Ehul Varis eptafonic CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL AL DOILEA CROMATIC MOALE DE LA DI EHUL ALA DOILEA CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) EHUL ALA DOILEA CROMATIC MOALE ESO (DE JOS ) EHUL AL DOILEA DIATONIC . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL AL DOILEA PLAGAL CROMATIC DUR EHUL AL DOILEA PLAGAL DUR TETRAFONIC (DE LA KE SAU DE LA DI ) CAP . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL DIATONIC DUR EHUL AL PATRULEA DIATONIC DUR EHUL AL TREILEA PLAGAL SAU VARIS CU ZO IFES CAP .Ehul Varis tetrafonic . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL AL PATRULEA CROMATIC DUR ( NENANO ) ANEXA 1 .Ehul Varis diatonic ( simplu ) .

SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE ÎNSUŞIRILE TETRACORDURILOR RITMUL ŞI PICIOARELE METRICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR DESPRE FTORALELE MUŞTAR. EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ DIATONICĂ MOALE DECLARAŢIE CURRICULUM VITAE 8 . NISABUR ŞI HISAR ANEXA 2 .

întrebuinţarea corectă a neumelor şi exprimarea muzicală cât mai frumoasă dându-se în acest sens un număr mare de exemple. această carte este fundamentală în primii ani de studiu. strepto. Cuprinde. mergând dincolo de învelişul ei. Hurmuz Hartofilax şi 9 . ehurile şi intervalele muzicale ale ei. cu un efort susţinut. Aici este necesar să se precizeze că teoria şi exerciţiile aplicative care se fac în sălile de curs trebuie să se raporteze în mod corespunzător la. ţachisma. considerate de prisos şi fiind înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale: Hrisant. cât şi al redării practice a acestui tip de muzică. Această metodă – gramatică foloseşte semne muzicale ca: oxia. Fiind din punct de vedere teoretic. Prin aceste cunoştinţe muzicale se ajunge. precum şi legăturile dintre ele. şi pătrunzând în interiorul atât al teoriei. varia dublă sau piesma. Această bogăţie este chemat să o descopere şi să o redea cântăreţul. o imagine cât mai cuprinzătoare şi generală a teoriei şi practicii muzicii bisericeşti. tromico. o carte de referinţă între toate cele ce s-au întocmit până acum în muzica bisericească bizantină. la a se descoperi bogăţia pe care muzica bizantină o tăinuieşte în semiografia. Ca sprijin în învăţare sunt adăugate şi exerciţii din toate sistemele muzicii bizantine în bară de măsură. tradiţie ce constituie moştenirea celor ce se preocupă de muzică. iar falsificatorilor le este judecător şi critic infailibil. fiind folosită in programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică bisericească. ci şi din derivatele acestora. lighisma şi isachi. nu doar din ehuri. pentru cei ce vor să se îndeletnicească cu muzica. Scopul acestei cărti este de a prezenta punctul de vedere al muzicii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţiile şi modurile în care sunt folosite ehurile. şi să fie orientate spre slujbele sfinte şi spre cultul Bisericii. cu scopul de a înlesni însuşirea uşoară şi rapidă a cunoştinţelor. ea are drept reper şi îndrumător tradiţia scrisă şi orală.PREFAŢĂ Pentru muzica bisericească.

care redau metoda – gramatică a sa. dacă nu chiar neglijată. Capitolul al doilea tratează despre exprimarea muzicală. Reconsiderarea şi reutilizarea acestor semne muzicale o datorăm lui Simon Caras. Se începe cu ehurile diatonice moi. Revenim la diatonicul moale cu ehurile IV plagal trifonic irmologic de la GA. Ordinea în care sunt prezentate ehurile se constituie în două moduri diferite: a. scările şi intervalele muzicale. căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţie determinată în ceea ce priveşte problema intervalelor. Semnele sunt analizate într-un mod simplu. potrivit dificultăţii pe care o prezintă fiecare în parte şi b. III plagal sau Varis de la GA. Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general despre scrierea muzicală. Capitolele următoare se ocupă de fiecare eh al muzicii bizantine în parte.) realizarea unei omogenităţi unitare în percepţia elevului a specificului acustic al fiecărui eh cu toate derivatele lui (astfel. cu ehurile III. şi anume cu ehul I plagal dur de la PA. acţiunea acestor semne s-a păstrat în tradiţie orală nescrisă. trecem la diatonicul dur.). fiind necesar să apelăm la sprijinul tradiţiei orale. şi încheiem şirul genului diatonic cu continuarea diatonicului dur. totuşi fără a multora dintre cele care determină o lucrare muzicală delicată şi elegantă a vocii. 10 . Apoi.Grigorie Protopsaltul. această carte este alcătuită din 11 capitole. stihiraric de la PA şi papadic de le DI). temelia octoihului bisericesc. ehul aghepapadic este alcătuit din leghetos şi stihiraricul de la PA etc. adesea desconsiderată. Urmeaza ehurile I (eso) şi I plagal de la PA şi cele care derivă din ele. Se continuă cu ehul IV (irmologic de la VU. În capitolul al treilea se face referire la derivatele ehurilor de bază ale muzicii bisericeşti. timpul şi ritmul melosurilor. fapt esenţial ce priveşte interpretarea muzicală. cu toate derivatele care se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă. şi în cele şase volume ale Practicului. după cum le aflăm tratate în cele două volume ale Teoreticonului. Ca structură. Se tratează pe larg principala acţiune pe care o realizează anumite caractere. şi mai întâi cu ehul II plagal de la NI. dar şi referitoare la toate chestiunile muzicii greceşti. Între timp însă.) prezentarea în mod gradat făcută elevului a „ideii” şi a trăsăturii definitorii a ehurilor în parte. şi la înrudirile şi legăturile care apar conform desfăşurării scărilor şi a intervalelor acestora. Urmează genul cromatic cu nuanţa moale. cu ehul IV dur de la DI şi de la PA şi Varis de la Zo de jos ifes. ehul II diatonic sau Varis de la ZO (cu toate derivatele şi exerciţiile de parlaghie).

cu alte cuvinte din imitonurile diatonice (5. Astfel scara muzicală este alcătuită din 5 * 12 + 5. s-a convenit să fie în întregi.½). ½ secţiuni). picioarele ritmice sunt analizate ca picioare ritmice simple de doi. cuprinde exerciţii introductive de urcare şi de coborâre. La final aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi părinţilor din Sfânta Mănăstire Vatoped şi din Sfânta Mănăstire Grigoriu. ½). lui Constantin Anghelidi şi * Scara muzicală este alcătuită. Anexa a doua cu care trebuie să se înceapă predarea. Revenim la nuanţa cromatică cu ehul I cromatic moale de la KE şi încheiem capitolul genului cromatic cu continuarea cromaticului dur cu ehul IV cromatic dur sau Nenano. de trei şi de patru din motive de familiarizare şi de exersare practică. iar scara 72 secţiuni. În ceea ce priveşte împărţirea cântărilor din această carte în picioare ritmice. ci să cuprindă şase secţiuni fiecare. trebuind să se ajungă. Ritmul de bază al cântărilor bisericeşti este considerat ritmul de patru. lui Licurgos Anghelopoulos. ½). pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea practică şi teoretică. Apoi se tratează nuanţa dură. După cum se cere la acest nivel. tot din motive pedagogice. ½). cu sau fără combinări ale tuturor caracterelor muzicii bizantine. dirijorul Ansamblului Coral Bizantin Grecesc. 11 . pitagoreic este alcătuit din două tonuri intermediare şi din coma petagoreică. imitonul diatonic de şase secţiuni (5. Picioarele ritmice ce cuprind şi ritmul de trei sunt notate cu bară dublă la începutul şi la finalul lor. Hr. după cum am spus şi la început.½ * 2 = 71 secţiuni. Transferul însă în acut al bazului diferitelor ehuri. Numerele cu care este reprezentat fiecare interval – ton al scării. căreia îi aparţin ehul II plagal şi cele ce derivă din el. după cum ştim din cinci tonuri mari (12 secţiuni) şi două tonuri intermediare.). iar cele în ritmul de şase sunt împărţite în ritmul de doi şi de trei.căruia îi aparţin ehul II şi cele ce derivă din acesta. care s-a gândit să combine intervalele împărţind diapasonul în 12 imitonuri identice. la un anumit nivel de cunoştinţă prin practică. nici mici (5. şi ehul IV mesos (de mijloc) sau leghetos cromatic moale. anumite cântări mai mici sunt împărţite în ritmul de doi din raţiuni pur pedagogice. Cartea se încheie cu două anexe. care sunt înfăţişate ca un întreg (12 = 5. Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni (7. ½). atâta timp cât urmărim împărţirea scării muzicale a lui Aristoxenos în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)*. afară din diapason. atrage cu sine destule neajunsuri. ½) şi imitonul cromatic de şase secţiuni (6. aceasta deoarece tonul mare. încât să nu fie nici mari (6. Maniera de abordare a muzicii bizantine este de introducere (iniţiatică). cele în ritmul de patru sunt însemnate la început şi la sfârşit cu o bară. Problema aceasta l-a preocupat şi pe Aristoxenos (sec.½ + 1 + 5. IV î. În prima se prezintă câteva probleme de teorie care printr-o propedeutică mai solidă.

lui Anastasie Medachi. tr. Constantinou 12 . Septembrie 2001 Gheorghios N.) semnele noi din această gramatică. care a alcătuit ( grafic n. dar în primul rând lui Constantin Sterghi. Atena. precum şi lui Iannis Hari.

.religios ( psalmi . 13 .TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE DESPRE MUZICĂ Cei vechi gândeau muzica ca ceva ce priveşte melosurile şi ceea ce se petrece cu acestea . special .a ) vocal ( atunci când se execută cu vocea ) şi . Muzica bizantină are propriul său sistem de scriere care cunoaşte etape de evoluţie treptate pâna la scrierea minuţioasă de astăzi . redarea elegantă a sunetelor muzicale şi a formulelor melodice . cânt care poate fi : . Prin expresia de muzică bizantină ( mai exact muzică grecească ) numim arta muzicală conformă tradiţiei . sistemul complet . prezentat şi cercetat al melosului . Melosul care se armonizează cu cuvântul ( textul poetic ) formează cântarea . SCRIEREA MUZICALĂ .b ) instrumental ( atunci când se execută cu instrumente muzicale ) .sunetele .exprimarea . concretizat în ehuri .emisiile vocale diverse folosite în muzică . COMPONENTELE MELOSULUI Elementele componente de bază ale melosului sunt : .lumesc sau laic ( popular ) . Se numeşte muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cînd creştinismul devine religie predominantă .CAPITOLUL 1.timpii ce stabilesc durata sunetelor şi . genuri şi nuanţe muzicale . Melosul * se împarte în : . imne şi tropare ) şi .

m.o anumită tensiune ( încordare ) exercitată asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale . MĂRTURIILE SUNETELOR Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie ( reprezentarea stenografică a ehului pe care se fundamentează fiecare 14 . sau urmăreşte sistemul diapason . KE . Sunetele pe care muzica le foloseşte .se astfel bazul . Când foloseşte toate sunetele şi intervalele scării lui . VU . se produc diferite şi variate sunete în ceea ce priveşte înălţimea lor şi însuşirea lor ( ceea ce auzim ) . a . GA . NOTAŢIA MUZICALĂ Muzica bizantină are propriile ei simboluri ( semne muzicale care înfăţişează melosul ) . Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic şi se împart în trei categorii : mărturii . CHE . ZO .d. NI SCĂRILE MUZICALE Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt sunete şi intervalele dintre ele ( şapte ) care porneşte de la un sunet iniţial . VU mai înalt decât PA ş. m . VU al doilea . NI şi se deosebesc între ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos . Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite între sunetele lui . NI / PA . obţinându . GA al treilea ş . spunem că ehul se desfăşoară după . până la sunetul cel mai înalt NI . ca artă pentru producerea melosului sunt în număr de şapte : PA . caractere şi ftorale . VU .bazul . şi înaintează în mod firesc până se regăseşte sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) .SUNETELE MUZICALE Printr . DI . d . Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determină ca PA să fie primul . GA . ZO . DI .a.

GA . Mărturiile scării diatonice de la NI cu care vom începe .sunet ). Urcare se numeşte mişcarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( până sus ) . în această situaţie mărturiile se referă la caracterul muzical precedent lor . De exemplu : DI -GA . 15 . CONDUITA VOCII În interpretarea melosului . se numeşte isoritmie * .PA . acestea se împart în : diatonice . care se numesc sunete grave . care se numesc sunete mijlocii . Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arată sunetul de la care se începe melosul şi b ) ca şi îndrumătoare în cursul şi la sfârşitul melosului . cromatice şi enarmonice . Vocea umană este constituită în mod normal din trei registre muzicale : a ) registrul grav specific bărbaţilor cu voci grave . de exemplu NI -NI . cuprinde sunetele de la KE de jos până la ZO de jos . b ) registrul mijlociu care se potriveşte în mod normal vocilor femeieşti cu glasuri grave şi vocilor bărbăteşti . Sunetele scării muzicale se repetă în acelaşi şir succesiv atât în urcare ( în sus ) . De exemplu : NI .VU . glasul poate face trei tipuri de mişcări : de urcare .a desfăşurat corect .VU . Conform genului muzical.NI Şederea şi rămânerea glasului pe orice sunet .PA . cât şi în coborâre ( în jos ) .NI . cuprinde sunetele de la ZO de jos până la Ke .DI Coborâre se numeşte mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . sunt următoarele : Mărturiile nu se psalmodiază şi nici nu se folosesc pentru a se întocmi vreun melos cu ele . de coborâre şi de a rămâne la aceeaşi înălţime . arătând dacă mersul sunetelor melosului s .

Vocile acute femeieşti şi de copii depăşesc registrul acut ajungând în registrul supraacut . însă ele stau în relaţie cu cele precedente sau cu vreo mărturie a ehului .c ) patru caractere coborâtoare a ) Caracterul de menţinere este ISONUL care nu cere urcarea sau coborârea vocii ci repetarea sunetului pe care îl arată caracterul sau mărturia precedentă . CARACTERELE MUZICII BIZANTINE Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arată conduita glasului . cu sunete ale căror mărturii iau dublu accent pentru ca să se deosebească de mărturiile sunetelor din registrul acut . Se împart în : a ) caractere vocale b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestică ) Caracterele vocale şi caracterele de cantitate Cu caracterele vocale putem să urcăm . care se numesc sunete acute . De exemplu : 16 . valorile timporale ale sunetelor şi redarea artistică a melosului .b ) şase caractere urcătoare .c ) registrul acut care se potriveşte vocilor subţiri ale bărbaţilor şi în mod firesc vocilor femeieşti şi de copii .a ) un sunet de menţinere . cuprinde sunetele de la ZO până la KE' de sus . În total sunt unsprezece ( 11 ) şi se împart în : . Caracterele muzicii bizantine reprezintă anumite sunete . să coborâm sau să rămânem cu glasul pe aceeaşi înălţime .

chendimele . sunete ( vezi mai departe ) . cinci ş .deasupra oligonului .b ) Caracterele urcătoare sunt şase :  Oligonul  Oxia  Petastiul  Chendimele  Chendima  Ipsiliu urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 2 sunete urca 4 sunete c ) Caracterele coborâtoare sunt patru :  Apostroful  Iporoiul  Elafronul  Hamiliul coboara 1 sunet coboara 2 sunete consecutive coboara 2 sunete coboara 4 sunete Dintre aceste caractere vocale . elafronul şi hamili se numesc trupuri . ci deasupra literelor aşa şi acestea nu se scriu singure . 17 . în timp ce chendima şi ipsili se numesc spirite . după cum spiritele literelor nu se scriu ele singure. deoarece. m . ci se sprijină deasupra trupurilor şi în special .deasupra oligonului . patru.deasupra oxiei . petasti . oligonul .deasupra petastiului Prin combinaţiile corespunzătoare ale caracterelor se indică coborârea sau urcarea a trei . d . apostroful . oxia. a .

chendimele se combină cu oligonul şi oxia . 18 . atunci oligonul şi oxia urmează în citire chendimelor . Există două moduri de combinare a chendimelor : 1 . Caractere care subordonează şi se subordonează . oxia. petasti ). citirea se realizează de jos în sus . fără să schimbe metrica şi nici durata timporală a caracterelor cu care se combină . a ) Chendimele Chendimele urcă un sunet . " Exprimarea muzicală " ) În cadrul caracterelor combinate citirea se realizează în felul următor : a ) pentru caracterele urcătoare .când chendimele se găsesc dedesuptul oligonului sau oxiei . b ) Apostroful Când apostroful se găseşte împletit cu alte vocale şi este dedesubtul unui caracter. De multe ori . când chendimele se găsesc deasupra oligonului sau oxiei . având aceeaşi silabă . însă lin şi neaccentuat . într .Combinarea ( împletirea ) caracterelor . - 2 . nu există nici o schimbare a duratei caracterelor şi a metricii melosului. atunci ele urmează în citire acestora .o silabă cu caracter precedent . atunci acestea din urmă nu se cântă. Când isonul şi caracterele coborâtoare se află deasupra caracterelor urcătoare ( oligon. cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii şi se păstrează doar calitatea lor ( vezi mai departe cap .

CITIREA NEÎNTRERUPTĂ ŞI SĂRITĂ ÎN URCARE ŞI COBORÎRE A SUNETELOR Neîntreruptă se numeşte interpretarea sunetelor. petasti . De exemplu : NI . fără să se omită vreuna . deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent.DI sau DI . Chendimele şi iporoi nu au silabă proprie şi nici nu se scriu la începutul melosului.NI Sărită se numeşte urcarea sau coborârea . fie în coborâre .PA . ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare . oxia şi chendimele . Chendimele şi apostroful se combină cu oligonul sau oxia deoarece continuă melosul cu aceaşi silabă. când sunetele nu se interpretează în şirul lor firesc .VU . c ) pentru urcarea sărită : chendima şi ipsili .DI sau ZO .NI Caracterele care se folosesc : a ) pentru urcarea neîntreruptă şi consecutivă : oligo . 19 . De exemplu : NI .DI .VU . fie în urcare.b ) pentru caracterele coborâtoare .GA .VU .GA . b ) pentru coborârea neîntreruptă şi consecutivă : apostroful şi iporoi . d ) pentru coborârea sărită : elafron şi hamili .VU .PA . citirea se realizează de sus în jos.

aceasta se termină cu un semn vizibil al măsurării timpului . care au un tact în fiecare mişcare a lor . Când măsurăm ritmul cu mâinile sau cu picioarele. 20 iar al . şi fracţionările ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece în dans sunt indicate. m . de patru. Împărţirea. d . De aceea . Tactul ( bătaia ) constituie intervalul temporal care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal . de şapte ş . de trei . de cinci . scriem în faţa caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeşte bară . Fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are valoarea temporală de o bătaie . Unitatea de măsură a lui este tactul . şi formele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea în conformitate cu numărul timpilor pe care le conţin ( de doi . Picioarele ritmice se împart în simple şi compus .bătaia . de trei. de şase . doilea partea neaccentuată . fiecare timp în muzică se numeşte şi tact .BARELE Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuată a ritmului de cele ce reprezintă partea neaccentuată . Ritmul de doi se împarte în doi timpi: primul reprezintă partea accentuată. sunt arătate cu picioarele ). ) . ce reprezintă cel mai mic şi simplu grupaj de timpi.DESPRE TIMP ŞI RITM Melosul reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă după reguli timporale şi de ritm . SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE . a . adică o mişcare a mâinii în jos ( partea accentuată ) şi în sus sau lateral sau ( partea slabă ). de patru . Partea accentuată şi partea neaccentuată formează o măsură sau un picior metric. segmentarea melosului în grupaje de timpi se numeşte ritm. Exerciţiile şi melosurile acestei metode sunt însemnate cu picioare metrice simple : de doi.

CARACTERELE TIMPORALE . care se numesc caractere timporale sau de staţionare .clasma .apli .durata de o bătaie . iar al patrulea spre stânga sus . al treilea spre dreapta . care măresc valoarea temporală . " Exprimare muzicală "). . caracterele muzicale se împart în : a ) caractere vocale ( vezi mai sus ) b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestică . ci arată tempoul ( intervalele temporale .durata de o bătaie . vezi mai jos cap . deoarece nu au o acţiune sonoră. Caracterele timporale şi cele de exprimare sunt numite şi semne mute . După cum am precizat înainte.durata de două bătăi 21 . iar al Ritmul de patru se împarte în patru timpi: primul reprezintă partea accentuată al doilea spre stânga partea neaccentuată . în scrierea muzicală este nevoie de semne . partea neaccentuată. mersul şi scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului.durata de o bătaie . . CARACTERELE CARE MĂRESC VALOAREA TEMPORALĂ STAŢIONĂRILE Caracterele vocale ( fără iporoi ) au durată temporală de o bătaie ( un tact ) .dipli . Pentru a staţiona mai mult pe un sunet .Ritmul de trei se împarte în trei timpi: primul constituie partea accentuată doilea spre dreapta şi al treilea spre stânga sus . .ţachisma .

De aceea . De exemplu : caracterul + clasmă = 2 timpi caracterul + apli caracterul + dipli =2 timpi =3 timpi CARACTERELE CARE ÎMPART TIMPUL Am spus că fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are durata de un timp . însă marchează mişcarea înspre acut sau grav a caracterelor vocale şi prelungesc durata lor .tripli . a )Gorgonul Gorgonul uneşte într . Se poate însă ca în desfăşurarea melosului un timp să fie folosit pentru a se cânta mai multe caractere . Primul dintre aceste caractere care sunt legate se cântă mereu mai cu vioiciune . există caractere timporale care împart timpul în subdiviziuni şi acestea sunt următoarele : a ) Gorgonul b ) Digorgonul c ) Trigorgonul Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem să le reunim .un timp două caractere vocale şi împarte timpul în două subunităţi egale : sau 22 ..durata de trei bătăi Semnele acestea nu reprezintă vreun sunet .

Aşadar : a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor . se referă la primul său sunet ( cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într . 23 . Când se află combinate oxia sau oligon cu chendime . chendimele se vor cânta într.o singură bătaie .un timp cu caracterul precedent . atunci gorgonul se referă mereu la chendime .accentuând primul caracter. Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului . De exemplu : IPOROI CU GORGON Când gorgonul stă deasupra iporoiului. oligonul sau oxia şi chendimele vor fi cântate într . De exemplu : b) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului sau oxiei .o bătaie cu caracterul anterior .

dintre care primul are gorgon. stă în legătură cu chendimele . în care doi apostrofi se unesc .b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă : .un timp şi pe o silabă cu caracterul precedent. are aceeaşi silabă cu caracterul precedent : b )Digorgonul Digorgonul uneşte într .c ) iporoiul cu gorgon . iar al doilea în timpul următor pe o silabă diferită . Când digorgonul se află în combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele . . Aşadar : 24 .a ) coborârea neîntreruptă cu elafron are două silabe într . cei doi apostrofi . . Diferenţa dintre coborârea neîntreruptă cu elafron . primul sunet se va cânta într .o bătaie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) .un timp trei caractere vocale şi împarte un timp în trei subunităţi egale : dintre care îl accentuăm pe primul din cele trei caractere .COBORÂREA NEÎNTRERUPTĂ CU ELAFRON ( apostroful în caliate de caracter timporal ) Grupul apostrof elafron şi elafron se constituie în coborârea neîntreruptă cu . care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon Astfel ( inclusiv iporoiul ). şi iporoi cu gorgon este că : .

un timp patru caractere vocale şi împarte un timp în patru subunităţi egale : Şi aici accentuăm întotdeauna primul caracter : 25 .a. În cazul în care chendimele sunt sub oligon sau oxia . atunci tot grupul de semne va fi cântat într.o mişcare împreună cu caracterul următor : c )Trigorgonul Trigorgonul uneşte într. De exemplu : b. tot grupul de semne se va interpreta într. De exemplu : La fel se întâmplă când gorgonul stă pe iporoi . În cazul în care chendimele se află sub oligon sau oxia .o bătaie împreună cu caracterul precedent .

o bătaie sunt cântate caracterul care are trigorgonul. Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale cu tetragorgon. există şi o împărţire inegală. a . De exemplu : CARACTERELE CARE ÎMPART ŞI MĂRESC DURATA TIMPULUI Caracterele care împart şi măresc timpul sunt următoarele : . precedentul şi cele două care urmează .c ) Diargonul Aceste trei caractere stau întotdeauna în legătură cu combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesupt: 26 .b Trimiargonul sau imiolionul . şi triplă în cazul caracterului timporal cu două puncte . fie două ( ).Într . m . digorgon şi trigorgon. GORGONUL ŞI DIGORGONUL CU PUNCT Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon. care se realizează cu aceleaşi caractere. d . în şase subunităţi egale cu pentagorgon ş . având însă fie un punct( ) .a ) Argonul . Caracterul care se află lângă cel pe care e aşezat caracterul timporal cu punct are o durată dublă faţă de caracterele separate următoare.

ca dipli .un timp chendimele cu caracterul precedent . Aşadar : argonul gorgonul clasma b ) Trimiargonul sau imiolionul Trimiargonul uneşte într .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca gorgonul . iar oligonului sau oxiei adaogă doi timpi . ca gorgonul . iar oligonului sau oxiei adaugă un timp . iar oligonului sau oxiei adaugă trei timpi . Aşadar : diargon gorgon tripli IFENUL ŞI COROANA 27 . ca şi gorgonul . ca tripli .a ) Argonul Argonul uneşte într . Aşadar : trimiargonul gorgonul dipli c ) Diargonul Diargonul uneşte într . precum clasma .un timp chendimele cu caracterul precedent .

spunem spunem Coroana indică staţionarea pe caracterul pe care se aşază . . atât cât doreşte PAUZELE Pauzele reprezintă întreruperile melosului pentru anumite intervale de timp . timpii respectivi se întrerup . Ifenul leagă două caractere vocale aflate la aceeaşi înălţime şi cere să fie interpretat ca un sunet care va avea durata amândurora . Pauzele au toate subunităţile temporale şi se împart în : pauze de 1 / 2 - pauze de 1 / 3 - pauze de 1 / 4 28 . fără să se deranjeze sau să se schimbe tempoul .Ifenul şi coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite şi astăzi .pauză de 1 timp .o măsură . In loc de In loc de interpretul ( după a lui dorinţă ) . şi care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli .pauză de 3 timpi Oriunde s .ar găsi pauzele într .pauză de 2 timpi . Acestea sunt indicate cu semne speciale . care sunt numite întreruperi sau pauze .

privim restul melosului .care se numesc incomplete . De exemplu : - b ) din caractere vocale şi pauze . pauzele iniţiale sunt ignorate şi atunci melosul începe pe partea neaccentuată . INCOMPLETE ŞI LIBERE Picioarele ritmice sunt alcătuite : a ) din caractere vocale şi timporale . De exemplu : 29 . De exemplu : ÎNCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATĂ A PICIORULUI RITMIC Când există picioare ritmice incomplete la începutul melosului . De exemplu : - c ) doar din pauze . Pentru a afla începutul piciorului ritmic . care se numesc libere .PICIOARE RITMICE COMPLETE. care se numesc complete .

suflete al meu . aproximativ 1 / 2 de timp . Agogică se numeşte valoarea absolută a unităţii temporale care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp al piciorului ritmic . Tactul moderat . AGOGICA Ca unitate de măsură a timpului care se consumă în melos . depinzand viteza sau încetineala cu care se interpretează compoziţia muzicală . În muzica bizantină avem îndeosebi : Tactul rar . pe Domnul " etc . ) 30 . care se foloseşte la ( timp cu gorgon ). antifoanele de la Sfânta Liturghie : "Binecuvintează . luăm durata unui caracter vocal ( fără iporoi ) . reprezentat cu ( stenografia cuvântului timp ). Mai există şi un tact foarte rapid (timp cu digorgon ). catavasi şi melosurile papadice moderate . Tactul rapid papadic grabnic . şi reprezintă o bătaie de 1 / 4 de timp . care se foloseşte pentru idiomelele stihirarice. Stavrosul + indică o respiraţie mai mare . Însă această durată nu este absolută.SEMNELE DE RESPIRAŢIE Virgula ' se scrie după caracterul după care vrem să respirăm. ci relativă. având deasupra argon. de o bătaie . care se foloseşte pentru melosul irmologic şi recitarea stihurilor din faţa stihirilor sau prochimenului şi a altor melosuri bisericeşti foarte rapide ( psalmul 50 . Putem respira şi la mărturiile sunetelor . şi se foloseşte la melosul bisericesc papadic rar .

Pot interveni schimbări de tact şi în cursul unui melos. fie mai lent .INTERVALE . şirul succesiv de opt sunete şi de şapte intervale care se formează între sunete . 10 fiecărui ton mijlociu şi 8 fiecărui ton mic .VU . În fiecare structură de scară naturală ( diatonică moale ) există : 3 tonuri mari - 2 tonuri mijlocii - 2 tonuri mici 31 . Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc. De exemplu: Intervalul dintre două sunete alăturate din scara muzicală se numeşte ton ( NI . Tonurile scării naturale ( moale ) de la NI Cele şapte tonuri pe care le formează cele opt sunete ale scării naturale se împart în : mari . Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care revin fiecărui ton mare 12 secţiuni . ). Distanţa între oricare două sunete spre acut sau spre grav se numeşte interval. KE .SUNETE Numim scară. SCARĂ . fie mai rapid faţă de cel iniţial .PA . mijlocii şi mici . PA .ZO etc .

intervalul dintre 7 sunete . .trepte alăturate . Denumirea numerică a intervalelor muzicale Dacă privim fiecare sunet al scării ca pe o treaptă .un ton mare . se numeşte ton rezultat ( dobândit . se numeşte interval de patru sau trifonie . se numeşte interval de şapte sau exafonie .suma cărora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) dă în total 72 de secţiuni sau unităţi ale scării.trepte alăturate .trepte alăturate . Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi . care .trepte alăturate .intervalul dintre 2 sunete . dacă însă se găseşte la începutil sau la sfârţitul scării . se numeşte interval de doi sau ton .trepte alăturate . dacă separă cele două tetracorduri se numeşte ton despărţitor ( caracteristic ehurilor plagale ) . avem : . se numeşte interval de cinci sau tetrafonie . Fiecare scară se constituie din două tetracorduri egale şi dintr .trepte alăturate . . se numeşte interval de trei sau difonie . caracteristic ehurilor autentice ) . se numeşte interval de şase sau pentafonie .intervalul dintre 4 sunete . - intervalul dintre 3 sunete . 32 . fie ce urcă fie ce coboară .intervalul dintre 5 sunete . . .intervalul de 6 sunete .

care sunt însemnate cu diezi şi ifeşi . Diezii sunt puşi pe sunetele care se găsesc sub cele principale .trepte alăturate . şi mai jos cu câte secţiuni arată semnul ifes . şi care sunt ftoralele şi care sunt arătate exact în desfăşurarea intervalelor cu care este alcătuit melosul .. intervalele muzicale suferă modificări care sunt: a) b) Totale ( generale ) şi permanente ( stabile ) şi sunt indicate de semne speciale . şi ifeşii pe sunetele care se găsesc deasupra celor principale. Intervalele muzicale ce urcă (urcătoare) sunt deosebite de cele care coboară (coborâtoare). MODIFICĂRI ALE INTERVALELOR MUZICALE În cursul melosului . Diezii şi ifeşii schimbă doar sunetul pe care sunt puşi . se numeşte interval de pot sau eptafonie . indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele . Parţiale şi temporare ( pasagere ) . cu câte secţiuni arată semnul diez . URCAREA ŞI COBORÂREA SĂRITĂ A SUNETELOR Intervalul de trei . şi doar în momentul respectiv . stabile şi principale .intervalul dintre 8 sunete .Difonia Ifeşi 33 . Diezi 2 sectiuni 4 sectiuni 6 sectiuni 8 sectiuni Sunetul care are diez va fi cântat mai sus decât la înalţimea sa normală .

2 ) Cu oligon şi petasti combinate . drept pentru care sunetul se cântă simplu . Coborârea sărită a patru sunete se reprezintă cu hamili 34 . ca spirit . care . . ca urmare sunetul se cântă cu melismă . oligonul 2 . : sunetul se cântă cu melismă . drept pentru care sunetul se cântă cu melismă . oxia 3 .b ) În faţa ( la dreapta ) oxiei .Urcarea sărită a două sunete se realizează : 1 ) Cu chendima : . nu se scrie singur . .Tetrafonia Urcarea sărită a patru sunete se reprezintă cu ipsili . . urcarea cu oligon şi chendimă 2 . petastiul : accent uşor al sunetului. : sunetul se interpretează cu un " zbor " al glasului. Coborârea sărită a trei sunete se realizează cu elafron combinat cu apostrof Intervalul de cinci . . ci deasupra şi în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului .a ) În faţa ( la dreapta ) oligonului . .c ) Sub oxia . urcarea cu oxia şi chendimă 3 . urcarea cu petasti şi chendimă : accent uşor al sunetului . drept pentru care sunetul se cântă ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului . : sunetul se cântă cu broderie. Coborârea sărită a două sunete se realizează cu elafron Intervalul de patru -Trifonia Urcarea şi coborârea sărită a trei sunete se realizează cu caractere vocale combinate a căror sumă este de trei tonuri ( chendimele şi iporoi nu se combină cu nici un caracter vocal ) : 1 .

: sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului . oligon 2 . şi care sunt luate în calcul la suma sunetelor: 1 . oligonul 2 . : sunetul se cântă cu melismă . petastiul : uşor accent al sunetului. 35 . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oxia şi ipsili : accent uşor al sunetului . care se aşază deasupra acesteia . : sunetul se cântă cu melismă . care se scrie deasupra şi în stânga caracterelor de sprijin. : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului. petastiul : uşor accent al sunetului .Pentafonia Urcarea sărită a cinci sunete se reprezintă şi ea cu ipsili. 1 . : sunetul se cântă cu melismă. oxia 3 .Intervalul de şase .Exafonia Urcarea sărită a şase sunete se reprezintă cu chendima combinată cu hamili situat în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . . oxia 3 . . Coborârea a şase sunete se reprezintă cu hamili combinat cu elafron Intervalul de opt . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oligon şi ipsili 2 .Eptafonia Urcarea sărită a şapte tonuri se reprezintă prin combinaţia urcătoare a trifoniei şi ipsili . Coborârea a cinci sunete se reprezintă cu hamili combinat cu apostrof Intervalul de şapte .

TABELUL CARACTERELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE URCATOARE 1 treapta 2 trepte 3 trepte 4 trepte 5 trepte 6 trepte 7 trepte 8 trepte 9 trepte 10 trepte 11 trepte 12 trepte COBORATOARE 36 . Combinaţia trifoniei cu petasti şi ipsili glasului. . antifonie. Urcarea a şapte tonuri se numeşte eptafonie sau diplasmo. sunetul se cântă cu un " zbor " al Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia coborâtoare a trifoniei şi hamili . iar coborârea a şapte tonuri.3 .

Caracterele calitative sau de expresie ( de gestică ) au aspect mut . timporale şi calitative sau de expresie ( de gestică ) .varia .o mişcare adecvată a mâinilor .eteron 37 .lea ) începuse să fie uitată .au tâlcuit şi transcris în scrierea muzicală pe care o învăţăm astăzi .antichenoma . în timp ce ele denotau o mică broderie ( melismă ) . Dintre aceşti mulţi " hironomi " . le . caracterele muzicale se împart în vocalice . Totuşi rămâneau şi în noua scriere anumite semne calitative fără tâlcuire şi transcriere . Hurmuz Hartofilax şi de Grigorie Protopsaltul ) .au păstrat sunt următoarele : a ) un caracter de gestică cu aspect vocal : .petasti b ) cinci caractere cu aspect mut : .dirijori . mişcarea corespunzatoare a glasului pentru fiecare caracter de gestică . Caracterele de gestică care s . trei întemeietori ai unei noi metode sistemă ( e vorba de Hrisant din Madit.psifistonul . conform formatului lor . însă există şi unele caractere vocalice care . care putea să fie uşor învăţată pe de rost . Acestea şi . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI După cum am menţionat deja . comunică forme melodios vocalice ( mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav ) .CAP . care arătau printr . al . şi se transmiteau prin tradiţia orală .XX .au luat numirea de la " hironomii " ( dirijorii ) ansamblurilor corale bisericeşti . deoarece acţiunea lor din acea perioadă ( începutul sec .omalon .

şi se execută în felul următor : 38 .tromiko .o " după suflet " şi nu " ad . La caracterele coborâtoare cu clasă se notează în partea de sus şi la stânga . şi se execută în felul următor : 2 .isachi .varia dublă sau piesma . La ison sau la caracterele urcătoare se notează în partea de jos şi la stânga . dacă cineva doreşte să se ocupe serios de redarea muzicii scrise . se scrie de obicei înaintea caracterului care are clasmă sau apli : 1 .Aici trebuie să precizăm restabilirea celor şapte caractere din vechea scriere în noua scriere pe care a efectuat . Acestea sunt următoarele : a ) două caractere de gestică cu aspect vocal : .litteram " . interpretând .strepto CARACTERELE HIRONOMICE CU ASPECT VOCALIC Isachi Isachi .oxia b ) un caracter de gestică cu valoare timporală : .lighisma .ţachima ( varia + oxia ) c ) cinci caractere de gestică cu aspect mut : . care se găseşte în manuscrisele muzicale postbizantină .o Simon Caras şi care trebuie să fie considerată un succes .

3 . pronunţând în acelaşi timp sunetul anterior împreună cu sunetul care reprezintă oxia : 2 . fie scrise . Când deasupra oxiei se află chendimele. atunci : 39 . păstrând acţiunea lor : Oxia Oxia este unul din semnele pe care le . însă fără succes . atunci : a ) acţiunea ei se mută la chendime : b ) lucrarea ei se face între oxia şi chendime : 3 . atunci : 4 .au dat teoreticienii veacurilor anterioare prin interpretările variate ale acesteia. adepţi şi întemeietori ai unei noi scrieri . conform tradiţiei Bisericii . În anumite locuri înlocuieşte petasti sau varia ( din raţiuni ortografice ) .au abrogat acestor profesori . Astăzi oxia . vine să confirme definiţiile pe care i le . cu oligonul . 1 . Interpretările acestora se ascultă şi se psalmodiază prin tradiţie . fie tâlcuindu . Când deasupra oxiei se află clasmă.l mai degrabă . dând viaţă semnelor neînsufleţite ale testelor muzicale scrise. fie înlocuindu . fie orale.l . Oxia solicită " zborul " vocii de sus în jos . Când după oxia urmează ison.

Oxia nu-şi pierde lucrarea când este aşezată sub alte caractere ca şi sprijinitoare: Petasti Petasti se scrie de obicei când însoţeşte un apostrof şi solicită " zborul " vocii de jos în sus. moment în care se pronunţă în acelaşi timp sunetul pe care este aşezat împreună cu sunetul care este deasupra acesteia : 1.5 . Lucrarea simplă a petastiului. 40 .

Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum. o redau vechile teorii: 41 . îi urmează de obicei un apostrof . cu exactitate.Când petasti are clasmă sau ţachismă.

De aceea solicită ca sunetele să fie rostite separat şi cu notă distinctă : 42 . CARACTERELE HIRONOMICE CU VALOARE TEMPORALĂ Ţachisma 1 .Petasti nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte caractere ca semn sprijinitor . ca şi clasma un timp. Ţachisma adaogă. Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor : CARACTERE HIRONOMICE CU ASPECT MUT ŞI FĂRĂ DURATĂ TIMPORALĂ Psifiston 1 . Psifistonul este un fel de oxia şi este întâlnit când însoţeşte coborâri isocrone. însă " frânge " glasul spre jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat 2 .

Când agogica o permite. sau înainte de două apostrofuri şi uneşte cele două caractere. care s-a format din oxia şi varia acţionează conform formatului său. limitând sunetele la o silabă şi acţionând ca petasti: Diferenţa între varia şi petasti : semnele pe care le uneşte varia au aceeaşi silabă . 2 . varia poate dezvolta lucrarea ei : Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând mai multe bătăi şi caractere cu lucrările lor hironomice diverse. Omalonul Omalonul.2 . fie la un sfert din bătaie: 43 . Varia este notată înainte de ison şi apostrof. a ) În mod simplu între primul şi al doilea caracter ( când melodia urcă ). adică urcând şi coborând sunetele: 1 . Când se află sub oxia cu sau fără chendime se tâlcuieşte şi se interpretează în felul următor : Varia 1 . în timp ce apostroful care însoţeşte petasti primeşte altă silabă .

1 . atunci acţionează în felul următor: 3 . acţionează în felul următor: 4 . acţionează în felul următor: 44 . La valoare temporală mai mare. încetinindu-i ritmul: Antichenoma Antichenoma se aşează sub oxia însoţită de un coborâtor având o altă silabă: 1 . Când este vorba de încheierea finală. Când se aşează sub un caracter cu isachi. Când nu însoţeşte caracterul cu gorgon. indică în mod minuţios finalul melosului. când caracterul are două bătăi şi însoţeşte o coborâre izocronă: 3 . b ) fie cu gorgon a opta parte din bătaie: 2 . La final şi între două isoane . Când se pune sub un caracter cu apli şi însoţeşte apostroful cu gorgon. acţionează ca omalonul: 2 .

Eteron sau sindesmos Eteron se scrie sub două caractereşi acţionează în felul următor: De asemenea uneşte într-o singură configuratie şi într-o singură silabă mai multe caractere vocalice. păstrează acţiunea aceastei. Petasti indică schimbarea silabei. De multe ori acţionează ca şi omalonul: Varia dublă sau piesma 45 . Când primul dintre aceste caractere are dipli sau tripli şi însoţeşte coborârea cu sau fără gorgon. atunci eteron acţionează ca antichenoma de la a treia bătaie şi după aceea: si ca petasti 4 .Când este scris sub petasti cu apli.

atunci acţionează în felul următor: Varia dublă se mai numeşte şi piesma. acţiunea ei. potrivit formei ei grafice. fără să fie redată însă aşa cum se cuvine. întemeietori ai noii scrieri. dintre care două aparţin aceleaşi silabe. Lighisma Lighisma " curbează " glasurile de jos în sus.1 . lighisma este înlocuită de omalon în anumite poziţii. Tromico şi strepto Cei trei profesori. Varia dublă este semn al sistemului ecfonetic. au desfiinţat tromicoul şi streptoul şi au păstrat doar psifistonul care se aşază în aceleaşi poziţii ca acelea. deoarece la cei vechi apasă şi comprimă (sfărâmă) glasurile. se aşează sub toate caracterele şi acţionează în felul următor: În sistema nouă. Când se aşează la primul din trei apostrofuri. aşa cum aflăm de la cei ce ştiau din memorie aceste poziţii melodice şi liniile cursurilor melodice. Aceste 46 . Din varia rezultă caractere cu jumătate de valoare temporală ( caractere cu gorgon ): 2 .

Putem aşadar.a luat denumirea de la acţiunea pe care o are asupra oxiei . şi potrivit formei lui. a ) Tromico 1 .poziţii erau scrise în mod sporadic în cărţile minuţioase de muzică. fie streptoul. conform regulilor în mod alternativ. să aşezăm împreună psifistonul. când vrem să exprimăm mişcarea melodică care corespunde acţiunii lor ( însă fără să executăm lucrarea psifistonului ). fie că este cu chendime: 2 . orientează glasurile în jos şi în sus: Tromico şi strepto se scriu. Tromico şi . fie că este singură. atunci acţionează în felul următor: b ) Strepto Strepto se aşează în aceleaşi poziţii ca şi tromico. Rezumând. când se întâmplă să comprime amândouă aceleaşi linii muzicale . putem să spunem că atunci când vedem într-o carte o formulặ melodică: 47 . acţionează astfel: 3 . şi în corul de azi există o utilizare a tradiţiei orale. în poziţii corespunzătoare fie tromicoul. Când se află împreună cu ţachisma şi însoţeşte iporoi cu gorgon . Când este subscris în urcarea difonică sau trifonică cu oxia (este înlocuit în multe cazuri cu antichenoma ).

putem să o psalmodiem în felul următor:  cu oxia şi petasti  cu tromico  cu strepto 48 .

în general.CAP . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI Cântările Bisericii noastre au fost compuse. Apihima lui . ELEMENTELE COMPONENTE ŞI DE RECUNOAŞTERE A EHURILOR Bazul reprezintă sunetul pe care se fundamentează scara ehului . Cadenţele . 2 . pe opt ehuri . cu elemente distinctive care îl fac unic. Fiecare eh are o melodicitate diferită .Intervalele . 4 . 49 . Vechii profesori au stabilit numele fiecărui eh şi relaţia lui cu următoarele ehuri potrivit poziţiei şi mersului intervalelor lui (mersul tetracordului sau pentacordului) . 2 . 3 . dar se deosebesc unul de celălalt. Există şi două elemente care îl fac cunoscut nu numaidecât de la început : 1 . 5 . Sunetele principale . Elementele componente ale fiecărui eh sunt: 1 . Bazul .moduri diferite. Mărturia lui . Există ehuri care folosesc aceeaşi scară ( acelaşi curs al tetracordurilor sau pentacordurilor ). Atracţiile lui muzicale .

Principale se numesc sunetele care predomină în general în melos . cadenţele care sunt făcute pe ea se numesc imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia . în funcţie de mersul melosului . şi care arată mărturia ehului. Mărturiile ehurilor: înaintea fiecărei compoziţii muzicale este necesar să se noteze elementele care arată cum vom cânta. cadenţele care sunt făcute pe acestea se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia sau bazul ehului . Adesea sunt bazul ehului . Asfel în aceste deplasări ale altor sunete spre sunetele principale . Acestea sunt: a ) Cuvântul " eh " b ) Denumirea ehului stenografiat c ) Bazul ehului şi . c ) Când textul se încheie . d ) Ftoraua ehului .Intervalul este înalţimea sonoră dintre două sunete . intervalele sunt constante. Atracţiile melodice : sunetele principale ale fiecărui eh . trag lângă ele multe sunete care sunt mai jos sau mai sus de ele . deoarece domină în melos . şi formează trăsăturile fiecărui eh şi caracterul melosurilor lui . cadenţele se numesc finale şi sunt făcute pe bazul ehului . care să ne arate care va fi desfăşurarea intervalelor . Exemplu: mărturia ehului 4 plagal: se constituie din următoarele elemente : a ) Cuvântul " eh " b ) Stenografia ehului 4 plagal: c ) Bazul ehului: NI d ) Ftoraua ehului: 50 . difonia sau tetrafonia ori eptafonia lui . constituim mersul tetracordului sau pentacordului specific lui . atracţiile melodice sunt realizate cu diezi şi ifeşi . pe tetrafonia sau eptafonia ehului . La fiecare eh . cu atracţii mici sau mari . Cadenţele sunt staţionările care sunt făcute pe sunetele principale ale fiecărui eh şi au legătură cu punctuaţia textului poetic : a ) Când este virgulă . b ) Când este punct şi virgulă sau punct . Pornind întotdeauna de la bazul lui.

atracţiile melodice şi cadenţele.Aneanes .sunetele scării naturale de la mijlocul diapasonului ) . se obţin întotdeauna ehurile autentice . stihirarice şi papadice potrivite ) şi largi ( pentru melosurile stihirarice şi papadice lente ) . Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să fie potrivită cu compoziţia muzicală care urmează de cântat .Nana . potrivite ( pentru melosurile irmologice lente . în timp ce prin mersul melosului spre grav . III . " ideea " lui .Neheanes şi Leghetos . Bazul ehului autentic este faţă de plagalul lui la o distanţă de patru sunete sau cinci trepte ( 42 secţiuni ) . cât mai mult părţile componente principale ale lui: bazul .ehul IV .ehul I plagal . având punctul de plecare sunetul DI de la mijlocul diapasonului făurim .Neanes . Apihimile sunt scurte ( pentru melosurile irmologice şi papadice grabnice ) . Dacă am lua ca baz mijlocul scării naturale diapason ( pentru vocile umane ) şi am lua în defăşurarea pentacordului tonul mare .Neaghie . IV ) . intervalele . IV ) şi în plagale ( plagalul ehului I . II . II .Apihima ehului: apihima sau enihima fiecăriu eh este o formulă muzicală concisă ce redă . De obicei . teoretic . III .ehul II . fiind date astfel caracteristicile lui acustice.ehul III . 51 .ehul VII sau Varis . mijlociu . bazurile ehurilor ( deci ca să se afle bazurile ehurilor . Prin mersul melosului înspre acut .ehul IV plagal . mic şi iarăşi mare . sunetele principale . se obţin întotdeauna ehurile plagale .mai mult .ehul II plagal . apihima se intonează de cel ce dirijează corul pentru a putea şi ceilalţi membri să audă " ideea " ehului .Ananes . ¤ În muzica bisericească apihimile sunt interpretate pe denumirea muzicală a fiecărui eh : .ehul I .Aghia . CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH Ehurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în autentice ( I .Aanes .

ehul II diatonic s-a transferat fie pe VU din mijlocul diapasonului.ar transfera în antifonia lor (şapte sunete în jos din bazul lor) ehurile care au bazul lor afară de sunetele din mijlocul diapasonului. Vechii dascăli şi profesori au subliniat că melosurile ehului I au bazul pe KE . În consecinţă: În locul lui PA' . au transferat bazul lui pe PA ( bazul plagalului lui) ca eh I Eso ( de jos ) .urcarea cu 2 sunete de la DI = ZO' : ehul II . În locul lui NI.urcarea cu 4 sunete de la DI = PA' : ehul IV BAZUL TEORETIC AL EHURILOR PLAGALE . fie pe antifonia lui pe ZO de jos.ar numi de jos sau eso .coborârea cu 4 sunete din ZO' ( eh II ) = VU . ehul IV s .a transferat pe GA din mijlocul diapasonului. Există şi melosuri ale ehului I cu bazul pe KE . fiind format astfel plagalul lui patru sunete în jos ( pe ZO ifes ).ehul III plagal . şi din ele s .coborârea cu 4 sunete din PA' ( eh IV ) = DI .a transferat pe DI din mijlocul diapasonului. fiind format astfel plagalul lui. deoarece au extins melodia lui în acut . b ) ori s .PA' . Astfel : a ) ori s .urcarea cu 1 sunet de la DI = KE : ehul I . 52 .coborârea cu 4 sunete din NI' ( eh III ) = GA .coborârea cu 4 sunete din KE ( eh I ) = PA .urcarea cu 3 sunete de la DI = NI' : ehul III . BAZUL TEORETIC AL EHURILOR AUTENTICE . patru sunete în jos ( pe NI ) . Cei noi . În locul lui ZO' .ehul IV plagal În practică era imposibil să cânte ehul IV de la PA' sau ehul III de la NI' .ehul I plagal .ehul II plagal .ar forma ehuri autentice cu bazul plagalelor şi s . ehul III s .ar crea ( patru sunete în jos ) plagalele lor .Urcarea se face potrivit desfăşurării intervalelor pentahordiei DI .

cu bazul prin urmare pe sunetul NI . Trei sunete în sus . În loc de ZO' . fiind creat paralel ehul IV plagal pe sunetul Ni din mijlocul diapasonului . în practică . Rezumând . Patru sunete în sus . pe GA avem bazul ehului III ( eso ) . Urcând .a transferat pe DI şi s . Cu bazul pe NI : un sunet în sus . întotdeauna plagale . pe GA avem bazul ehului III plagal . se numeşte ehul Varis al melosului papadic de la ZO .Astfel . Două sunete în sus . Patru sunete în jos de la KE . pe VU avem bazul ehului II plagal ( diatonic ) . pe PA avem bazul ehului I ( eso ) . pe DI avem bazul ehului IV plagal . Trei sunete mai sus . ehul IV . FELURILE COMPOZIŢIILOR CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI 53 .ar găsi afară de mijlocul diapasonului . Patru sunete în sus . putem să conchidem următoarele : În muzica bisericească avem două bazuri din care derivă ehurile :NI şi DI . s . Două sunete în sus . pe ZO din mijlocul diapasonului . pe NI' avem bazul ehului III . pe PA ' avem bazul ehului IV . ehurile autentice se formează la o pentahordie în jos de DI din mijlocul diapasonului .ar găsi afară de sunetele din mijlocul diapasonului . la care ne . pe VU avem bazul ehului II ( eso ) . Acelaşi eh s . Patru sunete în jos de la PA' . pe DI avem bazul ehului IV . pe ZO' avem bazul ehului II ( diatonic ) . ehul II diatonic . formăm întotdeauna ehuri autentice . Patru sunete în jos de la NI' .a transferat pe antifonia lui . pe sunetul PA din mijlocul diapasonului şi se numeşte ehul IV stihiraric de la PA . deoarece s .a numit ehul IV Aghia papadic de la DI .am referit la început . deoarece şi el s .a transferat pe VU ca eh II ( eso ) . Patru sunete în jos de la ZO' . pe PA avem bazul ehului I plagal . deoarece avea bazul lui prea grav şi faţă de ehul IV plagal de la NI ( bazul de derivaţie al ehurilor ) . Cu bazul pe DI : un sunet în sus . În loc de PA' . cu desfăşurarea pentacordului : ton mare . mijlociu şi mic şi iaraşi ton mare . Patru sunete în jos de DI avem bazul ehului IV plagal . s . pe KE avem bazul ehului I . însă şi pe antifonia lui . în timp ce coborând .

fie repede . ci mai ales cel ce structurează compoziţia melosului . de obicei .. silabă pe care sunt făcute trei sau mai multe accentuări şi cadenţe . în timp ce silabele care se accentuează şi cadenţele au în mod frecvent două sau mai multe bătăi . grabnic b ) lent . doi timpi ai melosului . Melosurile acestea se găsesc astăzi într .însă şi melosurile grabnice cântate ale papadicului . face ca melosurile acestea să fie cântate cu o agogică rapidă . Idiomelele stihirarice sunt împărţite în : 54 . după cum spuneau vechii dascăli .şi felurile compoziţiilor cântărilor bisericeşti . care constituie redarea melosurilor grabnice în tact îndoit ... fiecare compozitie muzicală. Stihiraricul este prin excelenţă modul de compoziţie al cântărilor bisericeşti .. irmoasele canoanelor ....o carte de muzică numită " Irmologhion " . condacele . Faptul că fiecare silabă a textului are şi un timp sau o bătaie . Melosul stihiraric Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale . care executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent . Fiecare silabă a textului corespunde după aranjare unui timp .În conformitate cu agogica şi cu linia melodică care se succedă . Melosul irmologic Irmologic se numeşte melosul rapid ( grabnic ) . sedelnele . Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde .bătaie al melosului . Din melosul irmologic fac parte : troparele ...idiomelele Vecerniei şi ale Utreniei . care se împart în : a ) Irmologic b ) Stihiraric .care sunt precedate de stihuri din psalmi şi se deosebesc de compoziţiile din " Irmologhion " întrucât au propriul lor melos .. c ) Papadic . nu doar cel ce dă agogica cântecului . Melosul irmologic se împarte în : a ) rapid . anixandarele ..

potrivite şi lente sau pe larg . cântate pe larg din slujbele solemne ale diferitelor sărbători .. Foarte puţine sunt textele care să fi fost compuse iniţial papadice ( precum " Lumină lină " şi heruvicele din Joia Mare . din Liturghia Darurilor : " Acum puterile " şi " Care pe heruvimi cu taină închipuim " ) . irmologic . papadicul potrivit ( precum polieleele potrivite )în tact moderat . având temelie tradiţia muzicii bisericeşti . în timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de idiomele postbizantine şi mai ales " slavele ". care nu are propria sa melodie ) . 55 . în ehul dorit ( având textul din traducerea grecească a Psaltirii sau vreun imn creştin . iar nu după bunul plac . papadicul lent ( ca heruvicele şi chinonicele ) în tact lent . Papadicul grabnic ( ca eclogariile sfinţilorşi polieleele grabnice ) se cântă în tact rapid . Melosul papadic Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s . 707 .am referit mai sus .un mod liber şi diferit faţă de felul de creaţie muzicală obişnuită." şi care sunt cântate în ritmul cel mai lent dintre toate idioamele care sunt precedate de stih . după cum sunt în " Doxastariul prescurtat " al lui Iacov Protopsaltul ( tâlcuit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul ) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca Naţională a Greciei ( cap . b ) Idiomele cărora le precedă doxologia mică : " Slavă Tatălui . 708 .au întocmit într . cu mărturia de recunoaştere a fiecărui eh . din Sâmbăta Mare . Stihiraricului grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne . 709 ) . Melosul stihiraric se împarte şi el în grabnic şi lent .a ) Idiomele cărora le precedă un stih din psalmi . stihiraric .. Compoziţiile melosului papadic se împart în : grabnice sau rapide . dar unele dintre acestea se cântă în tact foarte rapid( ca Răspunsurile mari şi " Pre arătătorul " din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ) .

GENURILE MUZICALE Pentru a putea ordona ehurile muzicale între ele. fac cadedenţe câteodată pe sunetele principale şi mai depărtate de bazul lor . pentafonia . se numesc pentafonice şi când încheie la şapte sunete mai sus . potrivit desfăşurării melosului lor . Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din 12. trei şi patru sunete mai jos de bazul lor . ehurile autentice sfârşesc compoziţia muzicală la două . Scara ehurilor autentice se compune din tetracord . tetracord ). Ehurile plagale . se numesc difonice . Ehurile autentice . iar distanţa dintre bazul lui şi eptafonia lui este de 72 unităţi . cinci şi şapte sunete mai sus de bazul lor . se numesc trifonice . De exemplu : Ehul II plagal tetrafonic . când încheie la trei sunete mai sus . în timp ce cele plagale două . tetracord . se numesc plagale . sunt numite de mijloc ( mesoi ) . Atunci numim acest eh cu denumirea înclinaţiei lui . când încheie la două sunete mai jos de bazul lor .FORMAREA EHURILOR PLAGALE Cele opt ehuri . când încheie la patru sunete mai sus . trei . De exemplu : Ehul I de la KE: 56 . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile alăturate şi din tonul mare numit cel obţinut ( rezultat ) . De foarte multe ori . când sfârşesc la trei sunete mai jos . tetracord şi ton mare ( sau ton mare . deoarece tetracordul este temelia şi baza fiecărei scări muzicale . eptafonia şi mesotita . Aceste ramificaţii ale ehului fundamental păstrează şi atrag cu ele toate semnele caracteristice ale lui . trebuie mai întâi să ştim felurile intervalelor care alcătuiesc un eh. trifonia . când încheie la două sunete mai sus de bazul lor . tetrafonia . se numesc eptafonice . cu tetracordul cu care începe de la bazul său. De obicei . prin urmare suma secţiunilor scării unui eh este 30 + 30 + 12 = 72 . patru . Fiecare eh este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare . compoziţiile muzicale folosesc de la început până la final ca bază difonia . când încheie la cinci sunete mai sus . se numesc tetrafonice . se numesc paramesoi şi când sfârşesc la patru sunete mai jos .

şi trecerea de la un ton la altul se face cu delicateţe şi în mod firesc . leghetos ( II plagal diatonic ) şi Varis de la ZO . care se alcătuieşte din tonuri mari . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor . Aceste ehuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care se numeşte gen . potrivit cu intervalele care îl formează . Acestei categorii aparţin şi următoarele ehuri ale octoihului bisericesc : IV plagal . Genul diatonic Genul diatonic se împarte în : a ) moale şi b ) dur . ton mare şi tetracord. poate fi împărţit în două categorii . I . a ) Caracteristica ehurilor care aparţin nuanţei de diatonic moale este că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale ( mare . 2 . a cărui caracteristică principală este diezul enarmonic . De exemplu : Ehul IV plagal de la NI : un tetracord + tonul „despartitor” + un teracord Există ehuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau înrudite . Sunt trei genuri muzicale : 1 . 3 . Genul diatonic . mic ) . 57 . pe care le numim : a ) nuanţă moale şi b ) nuanţă dură .nuanţe . V plagal . mari şi mici . mărite .doua tetracorduri despartite + tonul „rezultat” Scara ehurilor plagale se compune din tetracord. care se alcătuieşte din tonuri mijlocii . mijlociu . IV . tonurile mărite şi difonia mărită . de unde şi denumirea de nuanţă diatonică moale . mijlocii şi mici . Genul cromatic . Fiecare gen . Genul enarmonic .

Astfel se formează noi tetracorduri care constituie două nuanţe a genului cromatic: a ) nuanţa cromatică moale . 1 / 2 secţiuni ) şi ton mic cromatic ( 6 . Deoarece mersul sunetelor se face deliberat şi natural ( din ton mare în mijlociu şi mic ) . Deosebirea dintre ehurile care aparţin nuanţei moale faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezidă în primul interval al celor două tetracorduri: la cel moale. ton mic diatonic ( 5 .b ) Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi mici . Caracteristicile comune ale ehurilor genului cromatic sunt : tonul mic cromatic de la vârful fiecărui tatracord şi difoniile cromatice a ) de la bazul tetracordului spre difonie si b ) de la mijloc spre capătul pentacordului . Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare nuanţă : pentru nuanţa moale : . trimiton ( 18 secţiuni ). Ehurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale: Genul cromatic Scările cromatice provin din cele diatonice . sunt obţinute intervale ca: ton mijlociu enarmonic ( 16 secţiuni ). b ) nuanţa cromatică dură . triimiton şi ton mic cromatic . căreia aparţin ehul II plagal şi cele care derivă din el . Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara naturală cu modificarea treptei a treia şi a şaptea . însă în mod abrupt şi dur ( de la ton mare la ton mic ) . III plagal ( Varis ) . cu caracteristicile : ton mic diatonic . Acestei nuanţe aparţin ehurile : III . tonul este mijlociu. 1 / 2 secţiuni ). ton mijlociu enarmonic şi ton mic cromatic . 58 . se numeşte nuanţă diatonică dură . I plagal diatonic dur şi IV diatonic dur . cu caracteristicile : ton mic diatonic . Cănd anumite sunete ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil. şi pentru nuanţa dură: . pe când la cel dur tonul este mic (cromatic). căruia îi aparţin : ehul II si ehurile care derivă din el şi .

aceasta nu înseamnă că s . mai ales .NI = ehul IV plagal. fie deoarece melosul lui înaintează spre tetracordul separat ( despărţit ) . Aceasta e valabil şi pentru ehul II plagal . cu cadenţele lui obişnuite . care arată desfăşurarea scării lui. pe difonia lui . Cu toate acestea . atracţiile melodice şi cadenţele . după cum schimbă şi sunetele principale . Când devine tetrafon . Însă când ehul II devine eso ( de jos ) . sună plagal . la mijlocul lui si pe bazul lui cu cadenţele speciale . fie deoarece bazul lui este jos . ci desfăşurarea melosului în sistemul pentacord cu întindere spre acut . = ftoraua ehului. intervalele lui rămân ale cromaticului moale . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL Ehul IV plagal are ca baz sunetul NI . când vedem în cărţile de muzică ftoralele cromaticului dur la melosul cromaticului moale . dupa cum se schimbă si sunetele principale . atunci face cadenţe . atunci face cadenţe .a schimbat nuanţa ( de la intervalele moi la cele dure ) . in principal pe trifonia . se aude ca autenticul . Aşadar . Însă intervalele lui rămân ale cromaticului dur . = bazul lui este nota NI de la mijlocul dipazonului. Când ehul II plagal ( nuanţă dură ) se cântă de la bazul lui . pe tetrafonia şi pe bazul lui . atracţiile melodice şi cadenţele . CAP .Când ehul al doilea (nuanţă moale) se cântă de la bazul lui ca glas autentic (melosurile stihirarice şi papadice lente ) . 59 . care este cea dintâi bază de derivaţie a octoihului bisericesc. La fel se întâmplă şi cu ehul II plagal cromatic dur . Mărturia ehului înseamnă : .

DI şi NI' .pentru melosul potrivit : Are ca sunete principale : NI . şi se incheie . perfecte pe NI şi DI . DI . În ehul IV plagal sunt intonate melosurile irmologice. ajungând până la DI . mijlocii şi mici. Apihima ehului este Neaghie: . şi definitve pe NI. Când precedă un stih . pe PA spre VU.pentru melosul grabnic: . la finalul melosului pe NI . stihirarice şi papadice . însă este natural când melodia trece de la acesta şi urcă . ZO de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la acesta şi coboară. NI' . în coborâre are iarăşi Din stihologia Vecerniei 60 . Atracţii melodice se semnalează pe ZO GA ifes. Face cadenţe imperfecte pe VU. spre NI. atunci începe de la sunetul NI . VU . pe spre DI.Scara lui are tetracordurile despărţite şi care sunt formate din tonuri majore.

61 .

Din cantarile Antifoanelor 62 .

Ceea ce esti mai cinstita 63 .

Din Doxologia lui Manuil Protopsaltul 64 .

Prochimen 65 .

Dupa Evanghelia utreniilor duminicilor Postului Mare 66 .

EHUL I (eso) 67 .

care arată desfăşurarea intervalelor scării lui. Mărturia ehului înseamnă : însă înclină bazul teoretic pe sunetul KE. bazul acestui eh s . care este bazul ehului I . stihiraricului şi papadicului. sunetul PA de la mijlocul diapasonului. KE şi PA'.La un sunet deasupra lui DI. Asfel . după cum arată şi ftoraua de pe mărturia lui . acest eh – cu bazul pe KE . vorbim acum despre ehul I eso ( de jos ) . în ceea ce priveşte înălţimea acestuia . Totuşi. Melosul irmologic are ca sunete principale: PA. Astăzi. PA = bazul lui. Astăzi tinde să predomine tetrafonul pentru a se arăta că este autentic. a doua bază de derivaţie a octoihului bisericesc.a transferat pe sunetul PA . baza ehului I plagal . pe DI. de vreme ce sunetul KE. care foloseşte scara ehului I plagal şi continuă cu tetracordurile despărţite . Face cadenţe imperfecte pe GA. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU sunetul GA. pe KE şi finale pe PA. oxia arată că se găseşte la o notă deasupra ehului plagal. Melosul stihiraric şi papadic au ca sunete principale: PA. = ftoraua ehului. = ehul I. DI şi KE ( rareori ). Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe KE şi finale pe PA . este acut . Pe GA şi pe DI când predomină când predomină sunetul DI şi pe NI de sus când predomină PA 68 . DI . găsim sunetul KE. având Apihima ehului este Ananes: În ehul I sunt intonate melosurile irmologicului. GA.este considerat ca al melosului papadic.

se opreşte pe DI pe care şi încheie .de sus. Din stihologia Vecerniei La Utrenie 69 . În melosul irmologic . când precedă un stih . adică atunci când modulează în eh IV. ZO' sus este natural când melosul trece de acests şi urcă. în timp ce melosul stihiraric începe de la sunetul PA şi se încheie iarăşi pe acesta . începe de la sunetul PA . în celelalte cazuri are întotdeauna ifes.

Troparul Invierii 70 .

Din cantarile Antifoanelor 71 .

Ceea ce esti mai cinstita 72 .

Din canoanele Nasterii Domnului 73 .

Din cantarile laudelor 74 .

De multe ori.EHUL I TETRAFONIC DE LA KE ( EHUL I EXO – DE SUS ) În vechime. melosul lui face cadenţe pe GA sau pe DI sau pe PA. care începe de la PA şi se încheie pe KE: 75 . bazul natural el ehului. Apihima ehului este Ananes. toate melosurile ehului I erau intonate de la sunetul KE. considerat glas al melosului papadic. cu atracţiile melodice corespunzătoare. Acest eh de la KE este numit astăzi şi ehul I tetrafonic.

a cărui scară se desfăşoară având două tetracorduri despărţite. se găseşte plagalul lui.Din Doxologia lui Hurmuz Hartofilax EHUL I PLAGAL La patru sunete mai în jos de la bazul ehului i de la KE. 76 .

KE şi PA' de sus . ZO' de sus este natural când melosul trece de acesta şi urcă . irmoase calofonice etc . Face cadenţe imperfecte pe GA . care indică desfăşurarea intervalelor scării lui . cratime. Are ca sunete principale : PA . prochimene şi aliluiare de la Apostol.a numit ehul I plagal al melosului papadic . se începe de la PA. chinomice. pe NI' de sus. şi perfecte şi finale pe PA . 77 . laude. De multe ori PA' de sus atrage . heruvice. se opreşte pe KE şi se încheie pe PA. doxologii. Când precede un stih. în celelalte cazuri are mereu ifes. matimi. ca şi ehul IV Aghia . De aceea s . KE şi PA' de sus . GA . Apihima lui este Aneanes: În acest glas se intonează melosul papadic precum polielee.Mărturia ehului înseamnă : = ehul i plagal = bazul lui este sunetul PA = ftoraua ehului.

Din starea a doua a Polieleului 78 .

De multe ori melosul se opreşte pe ZO' de sus (cu ifes).Din starea intai a polieleului de Petru Lampadarie Peloponisiul În matimile papadice. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU GA şi pe KE spre ZO’ ( cu ifes ). spre 79 . ehul acesta are adeseori sunetele DI şi ZO cu ifes . Astfel. de la şi pe sunetul GA se aude o parte cromatică moale a ehului.

ZO' de sus are ifes permanent. Staţionarea melosului pe DI cere ca sunetul GA să aibă diez . şi ehul se numeşte ehul I plagal trifoni . fapt care este indicat de ftoraua: Hristos a inviat ! 80 . finalul melosului se face pe PA.Din cantarea Heruvicului de Teodor Focheos EHUL I PLAGAL TRIFONIC Melosul stihiraric al ehului I plagal se încheie pe DI . Când urmează rostirea preotului . la ehul acesta. Adesea.

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiul Din stihirile invierii de la laude 81 .

Din starea intai a Prohodului

82

Din starea a doua a Prohodului

EHUL I PLAGAL TETRAFON Anumite melosuri grabnice şi potrivite ale ehului I plagal se termină pe sunetul KE. Această ramură a ehului este numită ehul I plagal tetrafon . Adesea , la ehul acesta ZO' de sus are în permanenţă ifes ( adică , chiar şi când melosul trece de acesta şi urcă ) , fapt care este indicat de ftoraua , care face pe ZO' şi

VU de sus cu ifes. Are apihima ehului I plagal cu urcarea pe tetrafonia ehului .

83

Din stihologia Vecerniei

84

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu

Din podobia „Bucura-te, camara…”

85

cu intervalele diatonicului moale de la PA până la KE . pe care face cadenţă şi încheie melosul . perfecte şi finale pe PA sau pe ZO' de sus. care are mereu ifes cu ftoraua . cu sunetele ZO' de sus şi VU de sus în permanenţă cu ifes .EHUL I PLAGAL PENTAFONIC Anumite melosuri papadice ale ehului I plagal încep de la ZO'' de sus .Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal pentafonic . Din Doxologia de Gheorghe Violakis 86 . Scara lui este mixtă . şi de acolo în sus intervalele diatonicului dur ( despre care vom vorbi mai jos) . şi pe ZO'' de sus . Face cadenţe imperfecte pe DI .

Apihima ehului este Aneanes: şi pe PA' de sus cu ifes . Ehul plagal nu este folosit permanent. având pe ZO' de sus cu diez ajunge până la el. În fine. Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal irmologic de la KE şi ehul I plagal tetrafon. pe care se pune ftoraua modificând în mod paralel şi simetric şi mărturiile sunetelor. Se opreşte adesea pe difonia lui. Face cadenţe imperfecte pe NI' şi PA' de sus şi finale pe KE. Are ca sunete principale: KE . NI' de sus şi PA' de sus. 87 . Însă când melosul se opreşte pe PA' de sus. pe NI' de sus. atunci acesta este natural. GA' de sus are ifes când melosul Pe acest eh se intonează melosurile papadice .EHUL I PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU EHUL I PLAGAL TETRAFON Toate melosurile irmologice ale ehului I plagal se psalmodiază de la sunetul KE.

La Utrenie Din cantarile Antifoanelor 88 .

Ceea ce esti mai cinstita 89 .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 90 .

ZO' devine enarmonic diez ( 4 secţiuni ) şi ZO' . jale.adevăr . Într . drept pentru care intervalul KE .NI' ton mărit ( 14 secţiuni ) . EHUL IV 1 . etc . a 91 . Această ramură a ehului I plagal cu aceste intervale se numeşte ehul I plagal enarmonic . şi care are forma şi " ideea " ehului plagal .Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu Notă: În anumite locuri ale ehului I plagal pentafonic.ZO' ( un sfert de ton ).. vrând să evidenţieze cuvintele care exprimă tristeţe. califică drept enarmonic intervalul KE . compozitorii. Melosul irmologic Cele mai multe melosuri irmologice ale ehului IV se psalmodiază ca eh cu bazul pe sunetul VU şi cu tetracorduri despărţite . dacă de la sunetul DI . Acest eh se numeşte leghetos sau ehul II plagal diatonic . deoarece ZO' primeşte ifes de 6 secţiuni .

EHUL LEGHETOS ( EHUL II PLAGAL DIATONIC ) Apihima ehului este leghetos : care arată cu adevărat legătura acestui eh cu ehul IV de la DI aşa cum este considerat până la mijlocul lui. şi perfecte şi finale pe VU . pe ZO' de sus ŞI pe PA. Face cadenţe imperfecte pe DI. care formează plagalul acestuia pe sunetul VU . urcăm două sunete . 92 . la patru note deasupra bazului de derivaţie a ehurilor . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . ZO' de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la el şi coboară . găsim pe ZO' de sus . = două note mai jos de sunetul DI VU = bazul lui este VU de la mijlocul diapasonului. Are ca sunete pricipale: VU . în coborâre este iarăşi cu ifes.doua bază de derivaţie a ehurilor . DI şi ZO' de sus. totuşi este natural când melosul trece de el şi urcă. = ftora ehului. pe GA spre DI şi pe KE spre ZO'. Această legătură devine clară şi din mărturia ehului: Mărturia ehului inseamnă: = ehul IV = eh autentic .

Leghetos arareori ajunge eptafonie . când totuşi urcă şi staţionează pe VU de sus. şi se încheie în mod potrivit pe sunetul VU. urcă până la DI . Când precedă un stih . atunci acesta este natural. Când melosul ajunge până la VU' de sus şi revine. se începe de la sunetul VU. Din stihologia Vecerniei 93 . atunci sunetul acesta are ifes.

Din cantarile Antifoanelor 94 .

Ceea ce esti mai cinstita 95 .

Din stihologia laudelor 96 .

Megalinariile de la Vovidenie 97 .

sunetul DI.Din primul rand de antifoane al melosului irmologic pe larg 2 . Melosul stihiraric . idiomele şi " slavele ") se psalmodiază în ehul IV stihiraric de la PA. se obţine pe PA' de sus un 98 . Melosul stihiraric al ehului IV ( stihirile. Am văzut că la patru sunete de la baza de derivaţie a ehurilor. care este o combinaţie dintre ehul I eso şi leghetos .

pe VU de la leghetos ( în vechime se încheia pe PA ). atracţii melodice etc. şi finale pe VU .eh IV . EHUL IV STIHIRARIC (DE LA PA ) Ehul acesta începe de la PA . totuşi se deosebeşte după formele melodice şi cadenţe . pe VU şi pe PA .a transferat pe antifonia lui . chiar dacă este unit cu ehul I eso . atunci când se termină pe VU preia caracteristicile Leghetos . Mărturia ehului înseamnă : = ehul IV = eh autentic . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe DI . Ehul IV de la PA . pe sunetul PA . 99 . foloseţte scara ehului I eso . la patru sunete mai sus de bazul de derivaţie al ehurilor PA = are bazul pe sunetul PA de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului Apihima ehului este Aghia : Când ehul se termină pe sunetul PA . şi se încheie . care este şi bazul lui .ului . preluând şi toate caracteristicile lui ( sunete principale . în timp ce . adică şapte sunete în jos . cu leghetosul şi cu ehul IV papadic ( îl vom prezenta imediat după acesta ) . Deoarece bazul acestuia era afară de sunetele de la mijlocul diapasonului. de obicei . ) . s .

urcă la VU . se începe de la bazul PA . pa PA . 100 . şi apoi la DI .Când precedă un stih . şi se încheie în mod potrivit.

Cantari de la laude 101 .

Din cantarile slujbei Sfintilor Macabei 102 .

ZO' de sus şi PA' de sus. EHUL IV PAPADIC Mărturia ehului reprezintă : = ehul IV = eh autentic. Melosul papadic Melosul papadic al ehului IV se psalmodiază ca un eh care are bazul pe sunetul DI şi reprezintă ehul autentic al ehului IV plagal de la NI' . Face cadenţe imperfecte pe ZO' de sus si pe PA' de sus ( tetrafonia Aghia ) . la patru sunete în sus de sunetul NI (baz de derivaţie a ehurilor) DI = bazul lui este DI de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului. perfecte pe DI şi pe PA' de sus . preluând şi caracteristicile lor . 103 . Adesea . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui Apihima ehului este Aghia : Pentru melosurile grabnice Pentru melosurile potrivite Are ca sunete principale: DI . I plagal şi IV plagal .3 . melosurile acestuia au legătură cu ehurile : leghetos . şi finale pe DI .

În toate celelalte cazuri. aliluiarile de la Apostol. polielee. tropare .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA şi pe NI' de sus spre DI . Zo' de sus este natural când melosul lui trece deasupra acestuia şi urcă . pe KE spre ZO' de sus . Pe ehul acesta se întâlnesc compoziţii ca : selecţii din psalmi în versuri. prochimene. Ecloghie la Inaltarea Cinstitei Cruci 104 . imnuri religioase . laude. irmoase . doxologii. spre PA' de sus. matimi şi cratimi . ZO' este întotdeauna cu ifes .

105 .

Prochimenul Apostolului de la Boboteaza Din doxologia pe larg de Petru Peloponisiul 106 .

107

CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL III (ESO)

La trei sunete mai sus de DI de la mijlocul diapasonului (bazul teoretic de derivaţie al ehurilor ), pe NI' de sus , se constituie ehul III al muzicii bisericeşti . Pentru că totuşi era prea acut şi în afara mijlocului diapasonului, s - a transferat pe bazul plagului lui, pe sunetul GA , întrebuinţând scara acestuia şi s-a numit ehul III eso (de jos) . Mărturia ehului desemnează : = ehul III = oligonul arată că ehul are legătură cu ehul I plagal , iar cele trei sunete indică împreună faptul că bazul ehului este la trei sunete deasupra bazului de derivaţie ale ehurilor GA = bazul ehului este sunetul GA = ftoraua arată că ehul aparţine diatonicului moale şi se constituie din tonuri mari , mărunte şi imitonuri . Mărturia ehului se scrie şi cu denumirea muzicală a ehului , Nana :

Apihima ehului este Nana :

Ehul III eso se împarte în : simplu sau papadic şi ehul III de mijloc .

108

Ehul III simplu sau ehul III papadic eso are ca sunete pincipale : GA , KE şi NI' de sus . Face cadenţe imperfecte pe KE si pe NI' de sus , perfecte şi finale pe GA . Pe acest eh se intonează polielee , laude pe larg , doxologii , heruvice şi chinonice . Ehul III de mijloc se notează cu coborâtoarele difoniei la mărturia lui : . Pe acesta se psalmodiază melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului III . Când precedă un stih , se începe de la GA , urcă până la KE şi ajunge la final pe PA , de unde încep şi cântările care urmează . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI sus ( când se urcă o terafonie ) , şi pe VU spre KE , pe ZO' de sus spre NI' de

spre GA . Când face cadenţe pe PA şi pe NI

, atunci preia atracţiile melodice ale ehului I plagal şi ale ehului IV plagal , în mod corespunzător . În anumite melosuri , melodia staţionează şi pe sunetul DI ( tetrafonia ehului IV plagal ) . În fine , anumite melosuri se termină pe sunetul NI . Atunci ehul acesta se numeşte ehul III din mijloc ( de exemplu : condacul Naşterii Domnului :" Fecioara astăzi " ) .

109

Din stihologia Vecerniei

110

Din stihirile invierii de la Vecernie 111 .

Din cantarile Antifoanelor

Ceea ce esti mai cinstita

112

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul

113

Din megalinariile Intampinarii Domnului

114

115

EHUL III PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) La trei sunete deasupra lui DI de la mijlocul diapasonului . se găseşte bazul ehului III plagal . pe care se intonează melosurile irmologice şi stihirarice . ci pe diatonicul moale de la ZO de jos ( cu desfăşurarea tetracordului : ton mic . Melosul papadic al ehului III plagal nu se psalmodiază pe diatonic dur de la GA ( cu desfăşurarea tetracordului : tonuri mari . La patru sunete dedesupt . mărite şi imiton ) . pe NI' de sus se află bazul teoretic al ehului III . pe GA . 116 . mare şi mijlociu sau mare ) .

a numit Varis . = urcarea diafonică la mărturia ehului vizează alte ramuri ale ehului varis . mare şi imiton . preia caracteristicile ehului 117 . al doilea baz de derivaţie al ehurilor ) . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : GA . deoarece era în afara mijlocului diapasonului . preiau scara care este formată din tetracordurile despărţite şi cu tonuri mare . Mărturia ehului înseamnă : = eh Varis GA = bazul ehului este sunetul GA . Odată cu trecerea timpului s . deoarece bazul lui era dedesupt de NI . Dacă ajunge la sfârşit pe PA şi pe NI . atunci acesta se începe de la GA . şi finale pe GA .a transferat pe antifonia lui. Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe GA şi pe DI . pe ZO de jos . DI şi NI' de sus . Elementul distinctiv esenţial este că aparţin creaţiilor muzicale papadice .Ehul acesta nu este altul decât ehul II diatonic de la ZO' de sus ( două sunete deasupra lui DI . care s . pe GA .a impus să se numească Varis şi ehul III plagal de la GA . S . dar şi pe PA ( ca ehul I ) şi pe NI ( ca ehul IV plagal ) . urcă şi staţionează pe DI şi ajunge la sfârşit încheind în mod corespunzător . Melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului Varis . Când precedă un stih . în mod corespunzător . primul baz de derivaţie al ehurilor . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU I plagal şi ehului IV plagal . spre GA şi pe KE spre ZO . când melosul urcă o trifonie . = ftoraua ehului .

Din cantarile Antifoanelor 118 .

Ceea ce esti mai cinstita 119 .

Din stihirile invierii de la Laude 120 .

Din doxologie de Manuil Protopsaltul 121 .

122 .

.. Stihul aşezat înainte. iar mărturiile sunetelor se schimbă în mod corespunzător . VU .... DI .pe KE şi pe NI' de sus ( uneori şi pe PA şi pe NI ) . pe GA. Face cadenţe imperfecte pe DI .... şi perfecte şi finale pe GA ..a numit ehul IV plagal trifonic . Acest eh s .. după cum arată şi mărturia ehului . . KE şi pe NI' de sus .CAP . Astfel ..PA ..deoarece bazul lui se găseşte la trei sunete deasupra lui NI . el are ftoraua. începe pe GA şi ajunge până la KE .. Are ca sunete principale: GA . însă desfăşurarea intervalelor scării lui este identică cu cea de la NI . Principala caracteristică e ehului este următoarea: coborârea melosului până la PA şi întoarcerea imediat pe GA impune diez pe sunetele VU elemente care dau ehului un caracter cucernic. 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL IV PLAGAL TRIFONIC (IRMOLOGIC ) Majoritatea melosurilor irmologice ale ehului IV plagal se psalmodiază pe un eh care are bazul pe sunetul GA ( bazul ehului III eso ) . 123 . Are apehima ehului III Nana : care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din ehul IV plagal de la NI . şi se termină în mod corespunzător..

La Utrenie Troparul Inviereii 124 .

Ceea ce esti mai cinstita Din canoanele Paraclisului 125 .

126 .

127 .

S-a impus să fie numit Varis. cu excepţia unor puţine cazuri . Deoarece totuşi ne aflăm afară de mijlocul diapasonului. pe ZO de jos. c ) Varis eptafonic. bazul ehului s-a transferat pe antifonia acestiua. deoarece baza acestuia se găseşte sub NI. Semnul distinctiv al acestor ehuri este că . pe ZO de sus se află bazul ehului II diatonic moale. încheie pe sunetul YO . prima bază de derivaţie a ehurilor . de aceea nu se intonează pe el melosuri irmologice şi aliluiare. a ) Ehul Varis diatonic simplu 128 .EHUL VARIS DE LA ZO ( EHUL II DIATONIC MOALE ) La două sunete deasupra sunetului DI ( al doilea baz de derivaţie al octoihului bisericesc ). Ehul Varis de la ZO este în mod special ehul papadicului . Ehul Varis de la ZO se împarte în : a ) Varis diatonic simplu ( mijlocul este el ehului I şi I plagal ) b ) Varis tetrafonic.

Ehul acesta . GA .Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe PA şi pe GA. Ehul acesta se regăseşte şi ca eh I de mijloc ( numit Protovaris ) sau ca eh I plagal . PA . mare şi mijlociu . = ca şi ehul II are bazul său la două sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . ca eh autentic urmează schema tetracordurilor alăturate . cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri . şi finale pe ZO . Atunci preia sunetele principale . având tonul " rezultat " la capătul superior al scării acestuia . Mărturia acestuia înseamnă : = ehul Varis . şi revine apoi pe acelaşi eh Varis . 129 . Apihima este Neanes : Au ca sunete principale: ZO . cu tonuri : mic . Atracţii melodice se întâlnesc pe KE de jos spre ZO. = ftoraua arată desfăşurarea ehului autentic diatonic moale.

Din stihurile Polieleului de Petru Peloponisiul 130 .

Din cantarile Antifoanelor de Hurmuz Hartofilax Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 131 .

Din Doxologie de Iacob Protopsaltul 132 .

b ) Ehul Varis tetrafonic Ehul Varis tetrafonic cu ftoraua ehului leghetos pe ZO. Apihima este Neanes : 133 . face pe GA cu diez în permanenţă şi urmează schema tetracordurilor despărţite.

atunci acesta este natural. Atracţii melodice se întâlnesc pe NI diez ) şi pe GA spre PA . Când melosul ajunge până la GA şi revine. Face cadenţe imperfecte pe PA . GA 8 cu diez ) şi pe ZO' de sus. GA (cu diez ) şi pe ZO' se sus . Din starea a doua a Polieleului 134 . şi perfecte şi finale pe ZO . pe VU spre GA (cu spre DI.Are sunete principale pe ZO. când melosul se desfăşoară în cadrul pentefonului. PA.

135 .

Pe acest eh în cadrul melosurilor papadice . şi pe VU spre GA (cu diez). Când melodia ajunge până la GA' de sus . pe ZO de jos ( chiar şi Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se încheie pe eptafonie ) . melosul modulează pe ehul IV Aghia de la DI . pe DI. şi finale pe ZO .c ) Ehul Varis eptafonic Ehul Varis eptafonic este şi el o ramură a ehului Varis . pe GA spre DI. Apihima este Neanes : sau Are sunete principale pe ZO' de sus. 136 . Adesea . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe ZO' de sus şi pe DI . pe GA şi pe ZO . melodia începe de pe ZO' de sus şi se încheie mereu pe bazul ehului Varis . Atracţii melodice întâlnesc pe KE spre ZO' de sus. acesta este natural .

137 .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul 138 .

139 .

care se întâlneşte şi ca eh III difonic şi eh plagal de la GA . se obţine ehul I tetrafonic diatonic dur . DI şi ZO' de susşi PA' de sus . şi în scară se foloseşte de tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL I PLAGAL DIATONIC DUR Melosurile papadice ale ehului I plagal de la PA se psalmodiază în permanenţă ci ifes pe sunetele VU şi ZO' de sus . Acest eh se numeşte ehul I plagal diatonic dur de la PA . 140 . în timp ce atunci când melosurile încheie pe KE . Când melosul lui face cadenţă pe DI . se obţine ehul IV diatonic dur papadic de la DI .CAP . după cum confirmă şi mărtueia lui : Apihima lui este Aneanes : Are ca sunete principale: PA .

ca trifonie a ehului I plagal. melosul are în coborâre pe VU' de sus şi ZO' de sus cu ifes . îndeosebi pe ehul I plagal. ehul IV 141 . Atunci se formează pe DI.Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul EHUL IV AGHIA DIATONIC DUR La anumite melosuri papadice. când se fac cadenţe perfecte şi finale pe DI ( ehul I plagal trifonic ).

Apihima ehului este Aghia : Are ca sunete principale: PA . KE şi PA' de sus . şi pe GA spre DI . GA . Astfel s . Face cadenţe imperfecte pe GA . care are ca sunete principale: DI. pe KE şi pe PA' de sus .a format ehul IV diatonic dur de la PA . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . şi eh de sine stătător . pe care se fac şi cadenţe în mod întâmplător .diatonic dur. ZO' de sus şi PA' de sus. spre DI . când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei . 142 . De obicei se întâlneşte ca particularitate a melosului ehului IV Aghia de la DI ăn melosurile irmologice Există creaţii muzicale mai noi pe ehul IV diatonic dur nu de la DI . Atracţii se întâlnesc pe GA şi stihirarice ale ehului I plagal. de la PA. şi perfecte şi finale pe PA . ci cu trei sunete mai jos.

Din Raspunsurile Mari de C. Psahos 143 .

Stihuri din Psalmu 50 de Hristodul Gheorghiadi EHUL III PLAGAL SAU VARIS DE LA ZO DE JOS LA IFES Din secolul al XVIII .VU şi GA . ehul III plagal papadic sau Varis de la ZO de jos ifes .ZO' . iar tonul despărţitor este VU . având ca eh autentic ehul III eso de la GA de la mijlocul diapasonului .lea îşi face apariţia ca eh de sine stătător .GA . ZO . Urmăreşte schema tetracordurilor despărţite . Pe sunetele ZO şi VU are întotdeauna ifes . Mărturia ehului înseamnă : 144 .

Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : ZO de jos . DI şi ZO' de sus . GA . Alteraţii melodice se întâlnesc pe KE spre ZO şi pe NI spre PA . DI şi ZO' de sus . şi perfecte şi finale pe ZO de jos . PA .GA . DI la cadenţe şi revine la ZO . are sunetele DI 145 .= eh Varis = bazul sunetului este sunetul ZO = ftoraua ehului = urcarea difonică din mărturia ehului are în vedere alte ramuri ale ehului Varis. Face cadenţe imperfecte pe PA . Când melosul ajunge la şi KE cu diez .

Din Doxologie de Hurmuz Hortofilax 146 .

147

CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL II CROMATIC MOALE DE LA DI

În ehul II diatonic moale de la ZO' de sus , cu PA în permanenţă cu diez , se formează un tetracord cu ton mic , ton mijlociu enarmonic şi imiton ( cromatic ) . Mărturiile sunetelor şi ftoralele ehului sunt două : pentru sunetele din fiecare tetracod ce sunt impare , semnul este ftoraua lor este Din raţiuni practice , deoarece melosul se prelungea în acut , muzicienii din secolul al XVIII - lea şi din următorul secol , au transferat bazul ehului al II - lea pe sunetul DI de la mijlocul diapasonului , modificând în mod corespunzător şi simetric sunetele , acolo unde era cazul .Astfel , astăzi în cătţile de muzică , mărturia ehului reprezintă : = ehul II = bazul teoretic al ehului este la două sunete deasupra lui DI, baz de derivaţie al ehurilor. DI = bazul ehului este sunetul DI = ftoraua indică că ehul aparţine cromaticului moale şi se desfăşoară în scară în ton mic, ton mijlociu enarmonic şi imiton. şi ftoraua , iar pentru sunetele " pare " mărturia şi

Ehul acesta se numeşte stihiraric , deoarece pe el se psalmodiază sihirile în tact potrivit ale ehului al II - lea al octoihului . Totuşi pe ehul acesta se psalmodiază şi tropare (de la sfârşitul slujbei), cratime, imne treimice, prochimene, aliluiare , doxologii , heruvice şi chinonice . Are ca sunete principale , în principal , pe DI şi pe ZO' de sus , pe NI' de sus când devine plagal şi pe VU şi pe NI când melosul se întinde pe sunetele care devin şi 148

cadenţe ocazionale : imperfecte pe ZO' de sus , pe NI' de sus , pe VU şi pe NI , şi perfecte şi finale pe DI . Atracţii melodice se întânesc pe GA de sus când mesolul urcă trifonic , şi pe PA jurul lui VU sau staţionează pe acesta . Apihima ehului este Neanes : spre DI , pe Zo' de sus spre NI'

, diatonic , când melosul se desfăşoară în

pentru melosurile grabnice;

pentru melosurile potrivite; Când precede un stih , se începe de la sunetul DI , se urcă până la ZO' de sus , se coboară pe VU , şi se închide în mod corespunzător melodiei , pe DI.

Din stihologia Vecerniei

149

La Utrenie

150

Din cantarile laudelor Stihuri din Doxologie 151 .

Este legat fiinţial de ehul autentic de la DI . de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri .EHUL II CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) Multe melosuri ale ehului II se încheie în mod obişnuit pe sunetul VU . ci de la sunetul VU se 152 . Ehul acesta se numeşte ehul al II .lea cromatic mesos ( de mijloc ) .

NI' ) . La finele melosului. Apihima acestui eh porneşte de la DI şi încheie pe VU.VU' ) . pe sunetul VU . în tact grabnic şi pe larg . perfecte şi finale pe VU . Facecadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus. se ajunge pe ZO' de sus şi se încheie . şi de la NI' de sus un tricord cromatic mare ( NI' . de la DI un tetracord cromatic moale ( DI . condacele şi răspunsurile mari . Când precedă un stih . în afară de foarte puţine excepţii ( catavasiile Bobotezei ).dezvoltă un cromatic mediu ( VU . Pe acest glas se psalmodiază troparele ahului II . Prochimenul Vecerniei de duminica 153 .DI ) . se începe de la DI . precum şi sedelnele . cadenţele se fac pe sunetul DI. Are sunetele principale şi atracţiile autenticului de la DI . în mod corespunzător melodiei.

Prochimenul Vecerniei de marti Stihuri din Psalmul 50 de Grigore Protopsaltul 154 .

Din cantarile Sfintei Liturghii 155 .

Acest eh derivă din leghetos .EHUL II CROMATIC MOALE Multe melosuri ale ehului II ( îndeosebi cele irmologice) nu se cântă de la bazul natural al ehului . şi pentru a nu fi confundat cu ehul al II . ehul este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului dur . canoane . troparele învierii . fie pe PA . A fost numit Eso pentru a fi deosebit de ehul al II lea cromatic dur .a transferat fie pe VU . aşa cum am spus . s . Pe sunetul VU .lea cromatic moale . melosul se prelungeşte în acut şi aşa bazul s . la patru sunete sub ZO' de sus . ci de la ZO' de sus sau de la DI .a format ehul al II . bazul naturala al ehului . deoarece . sunetele DI şi În cărţile de muzică .lea Meso de la VU . Totuşi trebuie să fie psalmodiat pe intervalele ehului cromatic moale şi să fie notat în felul următor : 156 . având modificate mereu cu diez PA' de sus . Pe el se cântă troparele miezonopticii . pentru a arăta faptul că este un eh eso cu mersul intervalic al plagalului ( fără însă să . antifoanele .lea de la DI sau ehul al II .şi piardă însuşirile de eh autentic ) . fie pe NI . catavasii şi doxologii .

157 . pe care se fac şi cadenţe imperfecte ( dar şi pe DI şi ZO' de sus ) şi finale pe VU. Atracţii melodice se semnalează pe PA când melosul se cântă în cadrul trifoniei . Când precedă un stih . în mod potrivit pe VU. se urcă până la trifonia acestuia . Are ca sunete principale: VU şi KE ( însă şi DI şi ZO' de sus ) .Apihima ehului este de asemenea Neanes. se începe de la sunetul VU . şi se încheie . cu ftoraua ce indică faptul că ehul este eso. spre VU . şi pe DI spre KE . pe KE .

Din cantarile Antifoanelor 158 .

Ceea ce esti mai cinstita Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 159 .

Din Stihologia Vecerniei de Duminica 160 .

pe sunetul DI . şi pe GA spre DI . ca să nu fie confundat cu ehul II plagal cromatic dur de la PA .Acelaşi eh al II . Apihima acestui eh este Neanes. se urcă până la trifonia lui . acest eh se notează cu ftoralele ţi mărturiile cromaticului dur. cu linia melodică care să arate că ehul ete eso. spre PA . În cărţile de muzică .lea eso cromatic moale . Are ca sunete principale pe PA şi pe DI când melosul se cântă în cadrul trifoniei (dar şi pe GA şi KE ) . se începe de la PA . când ehul devine diatonic pe trifonia lui ( ehul IV de la DI ) şi pe tetrafinia lui ( ehul I de la KE ) . Totuşi trebuie scris cu ftoralele şi mărturiile cromaticului moale. pentru a indica că este eso . Când precedă un stih . înlesnind astfel diversitatea melodică . când La Vecernie 161 . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI melosul se desfăşoară în jurul lui . corespunzător cu melosul . pe care se fac şi cadenţe : imperfecte pe DI ( dar şi pe GA şi KE ) şi finale pe PA. şi se încheie . se întâlneşte şi cu bazul pe sunetul PA. pe PA .

Stihiri de la Fericiri 162 .

ehul I plagal ).PA' . sau altfel .lea de la DI fac cadenţe pe sunetul PA al ehului I eso diatonic (sau. Pe acesta au fost compuse răspunsuri şi axiome . şi din tonul " rezultat " NI' . 163 .NI' .Din irmoasele Canonului din Martea cea Mare EHUL II CROMATIC (EHUL 2 CU 1) Anumite compoziţii ale ehului al II . mai corect. din tetracordul cromatic moale DI .DI diatonic moale . ehul 1 cu 2 . Ehul acesta se numeşte ehul II cromatic cu mijlucul diatonic . Scara acestui eh este mixtă şi este alcătuită din tetracordul PA .

b ) cele ale ehului I de la PA . când se cântă în tetracordul cromatic moale . cadenţe şi atracţii melodice : a ) cele ale ehului II de la DI . 164 . când se cântă în tetracordul diatonic moale .Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al ehului II . Are ca sunete principale .

având în permanenţă ifes pe sunetul KE 165 . sedelne . Ehul . condace şi prochimene ) întrebuinţează scara ehului leghetos .Fragmente din Raspunsurile Mari EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL IV MESO ( DE LA MIJLOC ) CROMATIC MOALE Anumite melosuri ale ehului IV ( tropare .

VU = bazul este sunetul VU . ci de la sunetul VU se urcă un tricord mijlociu diatonic moale ( VU . şi pe GA spre DI . de la sunetul DI un tetracord cromatic al ehului IV ( DI . un tricord mare diatonic moale ( NI' . 166 .VU' ). iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri . Are ca sunete principale : VU . La finalul melodiei .acesta se numeşte leghetos sau ehul IV mesos cromatic moale . în mod potrivit cu încheierile ehului IV cromatic . cu KE ifes . se începe de la DI şi se încheie .NI' ) . atunci când melosul ajunge până la el şi revine . VU' de sus . Când precedă un stih . = ftoraua ehului . la patru sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . de aceea se numeşte şi ehul IV mesos cromatic moale . pe sunetul VU . Această legătură se vede şi din mărturia ehului : = eh principal. şi de la NI' de sus . se face cadenţă pe DI . = două sunete sub sunetul DI . Apihima aceasta arată legătura reală a ehului leghetos cromatic moale cu ehul IV de la DI .DI ). şi perfecte şi finale pe VU . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . este cu ifes . Apihima ehului este leghetos . Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . DI şi ZO' de sus .

La Utrenie 167 .

Troparul Invierii Condacul Vovideniei 168 .

iar la sfarsit 169 .

) derivă ehul II plagal cromatic . când melosul tinde să se încheie . ajunge la sfârşit pe trifonia acestuia . pe sunetul DI . şi finale pe PA . preluând caracteristicile lui . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui . KE şi PA' de sus. Face cadenţe pe GA . GA . 170 . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL II PLAGAL CROMATIC DUR De la ehul I plagal diatonic dur ( cu VU şi ZO cu ifes dur. ZO' de sus şi PA' de sus.pentru melosurile de ritm potrivit : Are ca sunete principale (îndeosebi în melosul papadic): PA. triimiton şi imiton ( cromatic ) . când alterăm sunetele GA şi NI' de sus cu diez Mărturia ehului înseamnă : = ehul II plagal PA = bazul lui este sunetul PA . Apihima ehului este Neanes : . aşa încât tetracordurile să se compună din imiton ( diatonic ) . când melosul ehului II plagal modulează în ehul IV ( Aghia ) de la DI . DI . = ftoraua ehului. Melosurile stihirarice . KE şi pe PA' de sus . dar şi PA . în timp ce atunci când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus .CAP .

când melosul se desfăşoară în cadrul tetrafoniei . Pe ehul II plagal de la PA se psalmodiază melosurile stihirarice şi papadice . pe GA DI . se începe de la bazul ehului .Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . când melosul se desfăşoară spre în jurul acestuia ( când melosul face cadenţă pe NI . şi pe NI' de spre PA' de sus . staţionează pe DI . 171 . preia şi alteraţiile Când precedă un stih . Când melosul modulează în ehul Aghia . acesta este natural ) . se încheie conform melosului pe PA . pe DI sus spre KE . şi melodice ale acestuia . pe PA .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 172 .

Din slujba Pavecernitei Mari 173 .

Stihira dupa Psalmul 50 174 .De la Laude Din slujba Sfantului Ioan Teologul.

perfecte şi finale pe GA . fie ehul II cromatic dur difonic de la GA . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI GA. a fost considerat ehul II plagal difonic de la PA . pe care se fac şi cadenţe întâmplătoare : imperfecte pe KE . NI' de sus ( mai rar ) . de la sunetul KE . Are ca sunete principale : KE. pe GA şi pe PA .KE şi PA' . în timp ce urcarea difonică indică sunetul KE de la care începe melosul : Totuşi . conform regulei . face cadenţă .EHUL II CROMATIC DUR TETRAFONIC Melosurile irmologice ale ehului II plagal se cântă pe tetracordul lui . Apihima ehului este Neheanes : cu desfăşurarea intervalică care artă legătura plagalului cu tetrafonicul . cu care se notează mărturia ehului II plagal tetrafonic nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi. fie că . cu bazul pe sunetul GA . ci spre KE şi pe VU diatonic spre 175 . Când melosul tinde să se încheie .l numim ehul II plagal tetrafonic . fie ehul II cromatic dur . pe GA şi pe PA . pe care se încheie şi stihurile care precedă melosul . A cest eh se numeşte ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic sau ehul II cromatic dur . Mersul intervalelor se face după sistemul pentacordului . pe KE . este acelaşi eh . Se folosesc scara şi mărturiile ehului II plagal de la PA . Prin urmare . În cărţile de muzică. intervalele DI . Deoarece melosurile şi stihurile acestui eh fac cadenţe în interiorul lui . ftoraua ehului II cromatic moale doar aducerea aminte că ehul va merge spre mijlocul sau plagalul lui.VU' sunt tonuri mari . Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte bazul şi în formele melodice şi cadenţele .

aşa cum am spus mai sus. dascălii mai recenţi pun.lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut 176 .De aceea în cărţile de muzică şi în melosurile sistemei noi. mărturia ehului al II .

de la KE . pe care se termină şi stihurile ce precedă melosurile .( având caracteristicile ehului II cromatic dur ) . pe VU şi pe NI . Are ca sunete principale : DI . pe tetrafonia lui.se de la sunetul DI şi pe care sunt scrise cele mai multe melosuri irmologice: având difonia pe sunetul VU : şi ehul II cromatic dur pe sunetul NI : Pentru ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic este valabil cel de la DI . iar pentru cel tetrafonic . pe care se fac cadenţe : imperfecte pe DI . Atracţii melodice se întâlnesc pe GA VU. pe PA diatonic spre 177 . ehul II plagal tetrafonic căutându . perfecte şi finale pe VU . VU şi NI . pe sunetul DI. ZO' de sus ( mai rar ). conform regulei. Când melosul tinde să facă încheierea . face cadenţă . spre DI .

178 .

179 .

180 .

181 .

prin toate însuşirile . pe NI' de sus. . se specifică că ehul I se cântă pe scara ehului II.CAP . Când melosul staţiona sau făcea cadenţă pe NI' de sus .NI' interval difonic diatonic mijlociu.KE' interval difonic diatonic moale mare . făcea pe PA' de sus cu ifes şi pe VU' de sus cu diez . Astăzi în cărţile de muzică . făcea cadenţe la două sunete deasupra bazului ehului . Aceasta ne . Sedealna irmologică " Mormântul Tău. având în permanenţă pe PA' de sus cu ifes diez .deasupra bazului lui. melosurile ehului I erau intonate de la KE .o indică ftoraua şi pe VU' de sus cu de pe NI' de sus făcând KE . 182 . sunetul KE. Mântuitorul " .GA' cromatic moale şi GA' . primind ftoraua acestuia acestuia. tetracordul NI' . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL I CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE În vechime .

183 .

în sistema nouă . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL IV CROMATIC DUR (NENANO) Există o sedealnă irmologică a ehului IV: " Spăimântatu . eh IV .a Iosif " . perfecte şi finale pe DI .CAP . Staţionarea pe GA şi pe KE este considerată difonia şi tetrafonia ehului II plagal de la PA .pentru melosurile grabnice : . ZO' de sus şi PA' de sus ( mai rar ) . este prezentat : fie ca glas independent : - fie ca eh II plagal trifonic : Apihima lui este Nenano : . pe care se fac şi cadenţe :imperfecte pe ZO' de sus şi pe PA' de sus .pentru melosurile moderate : Are ca sunete principale : DI .s . care arată că dascălii din vechime l -au considerat pe Nenano . Astăzi . 184 .

şi se coboară pe DI . şi începe de la DI . rezultatul fiind că imitonurile devin diezi enarmonici . De obicei melosurile acestuia modulează Aghia diatonic moale . Nenano este îndeosebi . preluând şi caracteristicile lui . se urcă la ZO natural diatonic moale .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA spre DI . Când precedă un stih . cu încheierea corespunzătoare . ajungând până la PA' de sus al ehului Nenano . 185 . ehul melosului papadic . pe NI' de sus spre PA' de sus .

186 .

PA' . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat se consideră că face parte dintre intervalele diafonice . etc .DI . deoarece emiterea simultană a sunetelor marginale se aud în mod plăcut de către ascultător . 187 . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor diafonice . parafonice şi simfonice .NI' . ) şi de gradul al şaselea ( VU . 42 şi 72 secţiuni .VU .ZO' . Parafonice sau parafoniile se numesc intervalele de gradul al treilea ( NI . deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete .DI . deoarece este alcătuit din trei intervale şi din patru sunete . deoarece emiterea sincronică a sunetelor de la extremităţi . GA .NI' etc . PA . etc . PA VU .KE . Când este format din 30 de secţiuni este perfect . Intervalul de gradul al cincilea se numeşte tetrafonic sau pentacord deoarece ste alcătuit este alcătuit din patru intervale şi din cinci suntete . ) .PA . ) şi de gradul al şaptelea ( NI . Intervalul de gradul al patrulea se numeşte trifonie sau tetracord . etc .GA . Intervalul de gradul al optulea se numeşte eptafonic sau octacord . însă alcătuirea scărilor sau sistemelor muzicale nu se fundamentează pe acestea deoarece sunt considerate imperfecte . Când este format din 42 de secţiuni este perfect . ) . şi aceste intervale constituie temelia determinării şi formării scărilor sau sistemelor muzicale . dă ascultătorului sentimentul diafoniei . Intervalele muzicale se împart în : diafonice . etc . Emiterea sincronică a sunetelor marginale se aude simfonic . formează o simfonie . ) şi de gradul al optulea . al cincilea şi al optulea sunt intervale perfecte atunci când sunt alcătuite din 30 . Când este alcătuit din 72 de secţiuni este perfect . ) şi de gradul al cincilea ( NI . PA . Simfonice sau simfoniile se numesc intervalele de gradul al patrulea ( NI -GA . PA . când sunt emise în acelaşi timp . etc .ANEXA I PARTEA TEORETICĂ SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE Sistem se numeşte un şir de sunete şi de intervale al cărui sunete de la extremităţi. deoarece se situează între intervalele diafonice şi simfonice .Simfoniile de gradul al patrulea . PA . Diafonice sau diafoniile se numesc intervalele de gradul al doilea ( NI .

şi în interiorul lor cu bară de legătură . în timp ce diapasonul se formează din două tetracorduri şi un ton mare . CARACTERISTICILE TETRACORDULUI Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor simfonice . unde de obocei fiecare silabă corespunde unei bătăi .din tonuri mărite şi micşorate . scările vor aparţine nuanţei de cromatic moale . şi se măsoară cu două bătăi .Se numeşte şi diapason . Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate sistemele simfonice . deoarece conţine şi două simfonii mai mici . Cele intermediare sunt mobile şi în funcţie de poziţia lor . ritmul de bază este cel de patru .un tetracord mărit cu un ton mare . care cuprinde două picioare de ritm de doi .din tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . fie în exteriorul acestora ( ehuri autentice ) . deoarece conţine toate sunetele şi intervalele scării muzicale .din tonuri mari . Aceste picioare ritmice mixte care rezultă din combinaţiile ritmului de doi . . fie între ele ( ehuri plagale ) . de trei şi de patru sunt notate la începutul şi la finalul lor cu bară dublă . diezi enarmonici . . de şase . de şapte şi mai rar de opt şi de nouă . primul şi al patrulea sunt fixe . În locul 188 . ritmul este stabilit de silabele accentuate ale textului . scările vor aparţine nuanţei cromatice dure . enarmonice mijlocii şi imitonuri ( cromatice ) .din tonuri mici . . În melosurile irmologice şi papadice grabnice . . Alte picioare ritmice întâlnite sunt : de cinci . scările vor aparţine nuanţei diatonice moi. stabilesc intervalele care dau nota distinctivă a genurilor şi nuanţelor . mijlocii şi mici . Indiferent însă de poziţia pe care o vor avea . RITMUL ŞI PICIOARELE RITMICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ În muzica bisericească .dacă sunt alcătuite : . scările vor aparţine nuanţei diatonice dure . scările vor aparţine nuanţei genului enarmonic . Din cele patru sunete ale fiecărui tetracord al scării . Aceasta deoarece pentacordul se formează dintr . tetracordul şi pentacordul .din imitonuri ( diatonice şi cromatice ) şi triimitonuri .

MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR  ritmul de patru  ritmul de cinci: a) b)  a) b)  a) trei batai b) trei batai c) trei batai  189 ritmul de sapte: ritmul de sase: cu doua batai cu doua batai cu doua batai cu trei batai cu doua batai cu cu cu ritmul de opt: .fiecărui picior ritmic se consideră silabele accentuate . În melosurile stihirarice şi papadice pe larg . adverbele şi participiile . conjuncţiile şi articolele . Sunt căutate mai întâi verbele . unde fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi . precum şi pe caracterele hironomice . stihirarice pe larg şi papadice moderate . ci ţinând cont şi de interpretarea muzicală a textului . îndeosebi de caracterele hironimice . substantivele . prepozitiile . trei sau mai multe bătăi . În melosurile irmologice . ritmul fundamental fiind cel de patru . ritmul se stabileşte luând în considerare interpretarea muzicală a textului . ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor accentuate . unde fiecărei silabe îi corespund două . apoi urmează adjectivele .

pentru a simplifica modul de scriere muzicală .le oarecum pe cele existente . şi după nuanţe. . NISABUR ŞI HISAR Cei trei dascăli ai sistemei noi. au întocmit caractere hironomice şi vocale ( care subconţin şi modul complex de scriere de altădată. . . ftoraua se numeşte hisar . Astfel au apărut şi aceste trei semne . introducând noi semne şi modificându .a) cu trei batai b) cu trei batai c) cu trei batai  cu trei batai ritmul de noua DESPRE FTORALELE : MUŞTAR . c ) o ftora care provine din ftoraua diatonică dură. cu bară jos .ftorale : a ) o ftora care provine din cea a ehului II adăugând o bară în dreapta b ) o ftora care provine din cea a ehului Nenano. şi care au fost înlocuite cu caractere asemănătoare ). cu bară deasupra Aceste semne au fost validate de Comisia Muzicală din 1881 .1883. ftoraua se numeşte nisabur şi ftoraua muştar 190 .

191 . când pe acesta se pune ftoraua nisabur . se scrie de obicei pe sunetul KE şi face pe DI diez şi pe ZO' de sus ifes. VU natural şi PA diez.GA.GA. ftora ce aparţine genului cromatic. se scrie pe DI şi face în coborâre un imiton şi două tonuri mici . Muştarul .GA are diez enarmonic şi GA . ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria iniţial pe NI' de sus . Staţionarea melosului pe Ga realizează intervalul imiton DI .VU este imiton .VU imitonuri . Staţionarea pe VU face intervalele DI .Hisarul . GA .GA şi GA . se scrie de obicei pe sunetul DI şi face pe GA diez. Când melosul coboară până la VU fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre DI atunci DI .VU sunt cu diezi enarmonici . intervalele DI . Nisaburul .La opririle şi rotaţiile melodiei în jurul lui DI . Aceste atracţii identice sunt făcute pe sunetele care se găsesc sub NI' de sus . ftora ce aparţine genului cromatic.

PA .NI .PA .VU .ANEXA II EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ ( DIATONICĂ MOALE ) Înainte de a începe exerciţiile . b ) Exerciţii de urcare a două . trei .PA NI .VU . NI . patru sunete . Toate exerciţiile trebuie mai întâi . De exemplu : NI . NI .PA . etc .NI .VU . etc . VU . cu întoarcerea în coborâre la sunetul iniţial .PA VU .GA .GA . c ) Exerciţii de urcare a două . să fie citite în mod ritmic şi cu denumirea sunetelor fără a le cânta decât mai apoi . De exemplu : NI .VU . GA . EXERCIŢII ELEMENTARE DE PARALAGHIE RITMUL DE DOI 192 . VU . trebuie să ştim bine care este şi ce face fiecare caracter . a ) Exerciţii de urcare şi coborâre neîntreruptă a sunetelor scării de la NI .PA .NI . cu întoarcerea în coborâre sărită la sunetul iniţial . PA .PA . trei sau patru sunete de la NI . etc .

193 .

RITMUL DE TREI 194 .

195 .

RITMUL DE PATRU 196 .

197 .

clasma 198 .

199 .

200 .

201 .

202 .

203 .

204 .

205 .

206 .

207 .

208 .

209 .

210 .

211 .

212 .

213 .

214 .

215 .

216 .

217 .

218 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful