UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" – IAŞI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "DUMITRU STANILOAE" SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

TEORIA ŞI PRACTICA MUZICII BISERICEŞTI
TRADUCERE

COORDONATOR , Pr. Lect. Dr. ALEXANDREL BARNEA ABSOLVENT, CIOLPAN MIHAI-DORU

-IAŞI 2005-

1

Introducere

Lucrarea de faţă : " Teoria şi practica muzicii bisericeşti " este traducerea din limba greacă a unei cărţi recent apărute ( Atena , 2001 ). Este o carte valoroasă care , după cum prefaţează şi autorul, este de referinţă în domeniul muzicii bizantine având o autoritate ştiinţifică indiscutabilă. Acest fapt este dovedit şi de cele trei ediţii în care au apărut deja ( prima în 1997, iar ultima în 2001). Autorul, binecunoscutul în lumea psalţilor, dar şi a muzicienilor laici, Gheorghios Constantinou este profesor la Conservatorul de Stat din Atena, şi face parte din urmaşii vrednici ( pe lângă alte nume sonore ca Licurgos Anghelopoulos, Gh. Sthatis, C.Anghelidis ) ai lui Simon Caras, poate cel mai mare teoretician al muzicii bizantine. Se cuvine să precizăm că autorul este şi colaboratorul şi îndrumătorul ştiinţific al multor corale bizantine ( Ansamblul părinţilor de la Mănăstirea Vatoped, Corala condusă de L.Anghelopoulus etc.). Motivele care m-au determinat să purced la un asemenea demers, în primul rând lingvistic, apoi muzical şi teologic, sunt uşor de intuit de către un cititor interesat de muzica bizantină. Cartea prezintă într-o manieră didactică potrivită şi pe înţelesul tuturor teoria muzicii bisericeşti de origine bizantină. Teoria este argumentată prin numeroase exemple practice, care o fac uşor de înţeles. Sunt prezentate probleme de muzică pe care nici o gramatică de muzică psaltică din ţara noastră nu a avut curajul să le abordeze ( intervalica cu configuraţia modală orientală autentică, melismele - acele mici figuri muzicale înţelese ca virtuozităţi vocale măiestre, ritmica, care nu este totuna cu tactul, ci cursul interior al melosului prin succesiunile diferite ale timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi care dau expresivitate cântului, semiografia reactualizată şi revalorificată etc.). Lucrarea de faţă vine să aplaneze un conflict tacit, dar care macină în interior însuşi cultul divin prin lămurirea unor aspecte ce ţin de un bun simţ al frumosului, al 2

tradiţionalului, al etosului naţional. Ştim că biserica este loc de rugăciune, şi că spaţiul ei este unul sacru, timpul ei este cel al veşniciei, iar credincioşii ei sunt membre vii ai trupului lui Hristos. De aceea ar fi mai potrivit ca într-o asemenea instituţie să nu domine nici lipsa de simţ estetic, nici exagerările orientale, ci dragostea plină de smerenie care nu urmăreşte sinele şi nu este autosuficientă, ci – L caută şi – L trăieşte pe Hristos Cel Viu, iar pe plan orizontal comuniunea iubitoare cu aproapele. Prin prestigiul ştiinţific al autorului, dar mai ales autorităţii date de propriul ei conţinut, această carte vine să demonteze toate exagerările formale ce ţin de activitatea responsorială prin cânt de la strană, stabilind norme, nu uniformizatoare, ci mai degrabă lămuritoare a ceea ce înseamnă cu adevărat muzică bizantină.

3

CUPRINS
INTRODUCERE CUPRINS PREFAŢA CAP . 1 SCRIEREA MUZICALĂ - TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE SCRIEREA MUZICALĂ - Despre muzică - Componentele muzicale - Sunetele muzicale - Scările muzicale - Notaţia muzicală - Mărturiile sunetelor - Conduita vocii - Caracterele muzicii bizantine : - caracterele vocale - caracterele de cantitate - dispunerea caracterelor - caracterele care subordonează si se subordonează - urcarea şi coborârea sunetelor DESPRE TIMP ŞI RITM - Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură - Caracterele timporale - Caracterele care augumentează timpul - Caracterele care împart timpul - Caracterele care împart şi măresc timpul PAUZELE - Picioarele ritmice complete incomplete şi libere - Semnele de respiraţie - Agogica - Scările - Intervalele - Sunetele - Sunetele scărilor naturale (moi) de la NI 4

de patru sunete .de şapte sunete .Oxia .Lighisma . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI ELEMENTELE COMPONENTE ŞI CARACTERISTICE ALE EHURILOR 5 .Psifiston .Ţachisma CARACTERELE DE GESTICĂ PROPRIU-ZISE . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE VOCALĂ .Difonia .Pentafonia .Tetrafonia .Varia dubla sau Piesma .Tromico şi Strepto CAP.Eptafonia .de şase sunete .Denumirea numerală a intervalelor ..Omalon .Eteron sau Sindesmos .Trifonia .Tabelul caracterelor suitoare şi coborâtoare CAP.Exafonia .Alteraţiile intervalelor muzicale .de opt sunete .Intervalele .Isachi .de trei sunete .Antichenoma .Varia .Petasti CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE TIMPORALĂ .de cinci sunete .

ehul leghetos ( ehul al doilea plagal diatonic ) .Melosul irmologic : .Ehul întâi plagal pentafonic EHUL ÎNTÂI PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU TETRAFONIC EHUL AL PATRULEA .Ehul întâi plagal tetrafonic .Melosul irmologic .Melosul stihiraric . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL EHUL ÎNTÂI (ESO ) EHUL ÎNTÂI TETRAFONIC DE LA KE ( EXO ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL .Melosul papadic : ehul al patrulea papadic CAP . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL TRIFONIC ( IRMOLOGIC ) EHUL VARIS DE LA ZO (EHUL AL DOILEA DIATONIC MOALE ) 6 .CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH FELURILE CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI : .Melosul stihiraric :ehul al patrulea stihiraric . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL AL TREILEA (ESO) EHUL AL TREILEA PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) CAP .Melosul papadic FORMAREA EHURILOR PLAGALE GENURILE MUZICALE CAP .Ehul întâi plagal trifonic .

CROMATIC ( 2 CU 1 ) EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL AL PATRULEA CROMATIC MOALE MESO CAP .Ehul Varis tetrafonic ..Ehul Varis eptafonic CAP . PARTEA TEORETICĂ 7 . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL DIATONIC DUR EHUL AL PATRULEA DIATONIC DUR EHUL AL TREILEA PLAGAL SAU VARIS CU ZO IFES CAP . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL ÎNTÂI CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE CAP . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL AL PATRULEA CROMATIC DUR ( NENANO ) ANEXA 1 .Ehul Varis diatonic ( simplu ) . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL AL DOILEA CROMATIC MOALE DE LA DI EHUL ALA DOILEA CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) EHUL ALA DOILEA CROMATIC MOALE ESO (DE JOS ) EHUL AL DOILEA DIATONIC . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL AL DOILEA PLAGAL CROMATIC DUR EHUL AL DOILEA PLAGAL DUR TETRAFONIC (DE LA KE SAU DE LA DI ) CAP .

SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE ÎNSUŞIRILE TETRACORDURILOR RITMUL ŞI PICIOARELE METRICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR DESPRE FTORALELE MUŞTAR. EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ DIATONICĂ MOALE DECLARAŢIE CURRICULUM VITAE 8 . NISABUR ŞI HISAR ANEXA 2 .

această carte este fundamentală în primii ani de studiu. pentru cei ce vor să se îndeletnicească cu muzica. Această metodă – gramatică foloseşte semne muzicale ca: oxia. Hurmuz Hartofilax şi 9 . ţachisma. o carte de referinţă între toate cele ce s-au întocmit până acum în muzica bisericească bizantină. şi pătrunzând în interiorul atât al teoriei. o imagine cât mai cuprinzătoare şi generală a teoriei şi practicii muzicii bisericeşti. ea are drept reper şi îndrumător tradiţia scrisă şi orală. Cuprinde. Prin aceste cunoştinţe muzicale se ajunge. nu doar din ehuri. cu un efort susţinut. Scopul acestei cărti este de a prezenta punctul de vedere al muzicii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţiile şi modurile în care sunt folosite ehurile. tromico. cu scopul de a înlesni însuşirea uşoară şi rapidă a cunoştinţelor. strepto. considerate de prisos şi fiind înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale: Hrisant. Fiind din punct de vedere teoretic. Ca sprijin în învăţare sunt adăugate şi exerciţii din toate sistemele muzicii bizantine în bară de măsură. iar falsificatorilor le este judecător şi critic infailibil. fiind folosită in programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică bisericească. cât şi al redării practice a acestui tip de muzică. la a se descoperi bogăţia pe care muzica bizantină o tăinuieşte în semiografia. Aici este necesar să se precizeze că teoria şi exerciţiile aplicative care se fac în sălile de curs trebuie să se raporteze în mod corespunzător la.PREFAŢĂ Pentru muzica bisericească. mergând dincolo de învelişul ei. tradiţie ce constituie moştenirea celor ce se preocupă de muzică. ci şi din derivatele acestora. varia dublă sau piesma. Această bogăţie este chemat să o descopere şi să o redea cântăreţul. întrebuinţarea corectă a neumelor şi exprimarea muzicală cât mai frumoasă dându-se în acest sens un număr mare de exemple. lighisma şi isachi. şi să fie orientate spre slujbele sfinte şi spre cultul Bisericii. ehurile şi intervalele muzicale ale ei. precum şi legăturile dintre ele.

10 .) prezentarea în mod gradat făcută elevului a „ideii” şi a trăsăturii definitorii a ehurilor în parte. totuşi fără a multora dintre cele care determină o lucrare muzicală delicată şi elegantă a vocii. III plagal sau Varis de la GA. temelia octoihului bisericesc. scările şi intervalele muzicale. Reconsiderarea şi reutilizarea acestor semne muzicale o datorăm lui Simon Caras. care redau metoda – gramatică a sa.Grigorie Protopsaltul. dacă nu chiar neglijată. Se începe cu ehurile diatonice moi.) realizarea unei omogenităţi unitare în percepţia elevului a specificului acustic al fiecărui eh cu toate derivatele lui (astfel. şi anume cu ehul I plagal dur de la PA. potrivit dificultăţii pe care o prezintă fiecare în parte şi b. Capitolul al doilea tratează despre exprimarea muzicală. şi încheiem şirul genului diatonic cu continuarea diatonicului dur. Capitolele următoare se ocupă de fiecare eh al muzicii bizantine în parte. Se continuă cu ehul IV (irmologic de la VU. Semnele sunt analizate într-un mod simplu. ehul II diatonic sau Varis de la ZO (cu toate derivatele şi exerciţiile de parlaghie).). cu toate derivatele care se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă. Revenim la diatonicul moale cu ehurile IV plagal trifonic irmologic de la GA. stihiraric de la PA şi papadic de le DI). În capitolul al treilea se face referire la derivatele ehurilor de bază ale muzicii bisericeşti. timpul şi ritmul melosurilor. şi la înrudirile şi legăturile care apar conform desfăşurării scărilor şi a intervalelor acestora. ehul aghepapadic este alcătuit din leghetos şi stihiraricul de la PA etc. acţiunea acestor semne s-a păstrat în tradiţie orală nescrisă. fapt esenţial ce priveşte interpretarea muzicală. Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general despre scrierea muzicală. Ordinea în care sunt prezentate ehurile se constituie în două moduri diferite: a. după cum le aflăm tratate în cele două volume ale Teoreticonului. această carte este alcătuită din 11 capitole. Se tratează pe larg principala acţiune pe care o realizează anumite caractere. dar şi referitoare la toate chestiunile muzicii greceşti. Apoi. cu ehurile III. Urmeaza ehurile I (eso) şi I plagal de la PA şi cele care derivă din ele. cu ehul IV dur de la DI şi de la PA şi Varis de la Zo de jos ifes. Între timp însă. Ca structură. şi în cele şase volume ale Practicului. adesea desconsiderată. căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţie determinată în ceea ce priveşte problema intervalelor. fiind necesar să apelăm la sprijinul tradiţiei orale. trecem la diatonicul dur. Urmează genul cromatic cu nuanţa moale. şi mai întâi cu ehul II plagal de la NI.

În ceea ce priveşte împărţirea cântărilor din această carte în picioare ritmice. După cum se cere la acest nivel. şi ehul IV mesos (de mijloc) sau leghetos cromatic moale. cuprinde exerciţii introductive de urcare şi de coborâre. Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni (7. imitonul diatonic de şase secţiuni (5. Numerele cu care este reprezentat fiecare interval – ton al scării. Apoi se tratează nuanţa dură. cu alte cuvinte din imitonurile diatonice (5. care sunt înfăţişate ca un întreg (12 = 5. care s-a gândit să combine intervalele împărţind diapasonul în 12 imitonuri identice. iar cele în ritmul de şase sunt împărţite în ritmul de doi şi de trei. Picioarele ritmice ce cuprind şi ritmul de trei sunt notate cu bară dublă la începutul şi la finalul lor. încât să nu fie nici mari (6. afară din diapason. cele în ritmul de patru sunt însemnate la început şi la sfârşit cu o bară. după cum ştim din cinci tonuri mari (12 secţiuni) şi două tonuri intermediare.½). cu sau fără combinări ale tuturor caracterelor muzicii bizantine. Anexa a doua cu care trebuie să se înceapă predarea. s-a convenit să fie în întregi. În prima se prezintă câteva probleme de teorie care printr-o propedeutică mai solidă. ½) şi imitonul cromatic de şase secţiuni (6.½ * 2 = 71 secţiuni.½ + 1 + 5. lui Constantin Anghelidi şi * Scara muzicală este alcătuită. picioarele ritmice sunt analizate ca picioare ritmice simple de doi. ½). iar scara 72 secţiuni. Transferul însă în acut al bazului diferitelor ehuri. ½). atrage cu sine destule neajunsuri. 11 . lui Licurgos Anghelopoulos. pitagoreic este alcătuit din două tonuri intermediare şi din coma petagoreică.căruia îi aparţin ehul II şi cele ce derivă din acesta. ½). aceasta deoarece tonul mare. căreia îi aparţin ehul II plagal şi cele ce derivă din el. Cartea se încheie cu două anexe. atâta timp cât urmărim împărţirea scării muzicale a lui Aristoxenos în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)*. tot din motive pedagogice. pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea practică şi teoretică. după cum am spus şi la început. Maniera de abordare a muzicii bizantine este de introducere (iniţiatică). la un anumit nivel de cunoştinţă prin practică. de trei şi de patru din motive de familiarizare şi de exersare practică. Problema aceasta l-a preocupat şi pe Aristoxenos (sec. trebuind să se ajungă. La final aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi părinţilor din Sfânta Mănăstire Vatoped şi din Sfânta Mănăstire Grigoriu. Revenim la nuanţa cromatică cu ehul I cromatic moale de la KE şi încheiem capitolul genului cromatic cu continuarea cromaticului dur cu ehul IV cromatic dur sau Nenano.). Astfel scara muzicală este alcătuită din 5 * 12 + 5. nici mici (5. ½ secţiuni). dirijorul Ansamblului Coral Bizantin Grecesc. IV î. anumite cântări mai mici sunt împărţite în ritmul de doi din raţiuni pur pedagogice. ci să cuprindă şase secţiuni fiecare. Ritmul de bază al cântărilor bisericeşti este considerat ritmul de patru. ½). Hr.

care a alcătuit ( grafic n. Septembrie 2001 Gheorghios N. precum şi lui Iannis Hari. tr. Atena.lui Anastasie Medachi. dar în primul rând lui Constantin Sterghi. Constantinou 12 .) semnele noi din această gramatică.

SCRIEREA MUZICALĂ . COMPONENTELE MELOSULUI Elementele componente de bază ale melosului sunt : . Se numeşte muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cînd creştinismul devine religie predominantă . genuri şi nuanţe muzicale . Muzica bizantină are propriul său sistem de scriere care cunoaşte etape de evoluţie treptate pâna la scrierea minuţioasă de astăzi .exprimarea . Prin expresia de muzică bizantină ( mai exact muzică grecească ) numim arta muzicală conformă tradiţiei . concretizat în ehuri .CAPITOLUL 1.a ) vocal ( atunci când se execută cu vocea ) şi . imne şi tropare ) şi .b ) instrumental ( atunci când se execută cu instrumente muzicale ) . special . prezentat şi cercetat al melosului .lumesc sau laic ( popular ) . .timpii ce stabilesc durata sunetelor şi . Melosul * se împarte în : .TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE DESPRE MUZICĂ Cei vechi gândeau muzica ca ceva ce priveşte melosurile şi ceea ce se petrece cu acestea .sunetele . redarea elegantă a sunetelor muzicale şi a formulelor melodice . cânt care poate fi : . Melosul care se armonizează cu cuvântul ( textul poetic ) formează cântarea .religios ( psalmi . 13 . sistemul complet .emisiile vocale diverse folosite în muzică .

Când foloseşte toate sunetele şi intervalele scării lui . VU . VU . Sunetele pe care muzica le foloseşte . NOTAŢIA MUZICALĂ Muzica bizantină are propriile ei simboluri ( semne muzicale care înfăţişează melosul ) .a. GA .m. sau urmăreşte sistemul diapason . până la sunetul cel mai înalt NI . obţinându . se produc diferite şi variate sunete în ceea ce priveşte înălţimea lor şi însuşirea lor ( ceea ce auzim ) . DI . Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic şi se împart în trei categorii : mărturii . VU al doilea . caractere şi ftorale .se astfel bazul . MĂRTURIILE SUNETELOR Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie ( reprezentarea stenografică a ehului pe care se fundamentează fiecare 14 . NI SCĂRILE MUZICALE Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt sunete şi intervalele dintre ele ( şapte ) care porneşte de la un sunet iniţial . GA . ca artă pentru producerea melosului sunt în număr de şapte : PA .o anumită tensiune ( încordare ) exercitată asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale . Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determină ca PA să fie primul . CHE .SUNETELE MUZICALE Printr . a .bazul . NI / PA . şi înaintează în mod firesc până se regăseşte sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) . NI şi se deosebesc între ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos . GA al treilea ş .d. spunem că ehul se desfăşoară după . m . VU mai înalt decât PA ş. ZO . KE . DI . ZO . Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite între sunetele lui . d .

glasul poate face trei tipuri de mişcări : de urcare . Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arată sunetul de la care se începe melosul şi b ) ca şi îndrumătoare în cursul şi la sfârşitul melosului . Urcare se numeşte mişcarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( până sus ) .VU . cât şi în coborâre ( în jos ) . care se numesc sunete grave .DI Coborâre se numeşte mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . sunt următoarele : Mărturiile nu se psalmodiază şi nici nu se folosesc pentru a se întocmi vreun melos cu ele . în această situaţie mărturiile se referă la caracterul muzical precedent lor . Sunetele scării muzicale se repetă în acelaşi şir succesiv atât în urcare ( în sus ) .NI Şederea şi rămânerea glasului pe orice sunet . CONDUITA VOCII În interpretarea melosului .GA . care se numesc sunete mijlocii . Vocea umană este constituită în mod normal din trei registre muzicale : a ) registrul grav specific bărbaţilor cu voci grave . se numeşte isoritmie * .PA . 15 . b ) registrul mijlociu care se potriveşte în mod normal vocilor femeieşti cu glasuri grave şi vocilor bărbăteşti . Mărturiile scării diatonice de la NI cu care vom începe . cromatice şi enarmonice .PA . de exemplu NI -NI .VU .sunet ). cuprinde sunetele de la KE de jos până la ZO de jos .NI . Conform genului muzical. De exemplu : NI . arătând dacă mersul sunetelor melosului s . de coborâre şi de a rămâne la aceeaşi înălţime . acestea se împart în : diatonice .a desfăşurat corect . cuprinde sunetele de la ZO de jos până la Ke . De exemplu : DI -GA .

însă ele stau în relaţie cu cele precedente sau cu vreo mărturie a ehului . Caracterele muzicii bizantine reprezintă anumite sunete . valorile timporale ale sunetelor şi redarea artistică a melosului . care se numesc sunete acute .c ) patru caractere coborâtoare a ) Caracterul de menţinere este ISONUL care nu cere urcarea sau coborârea vocii ci repetarea sunetului pe care îl arată caracterul sau mărturia precedentă . De exemplu : 16 . să coborâm sau să rămânem cu glasul pe aceeaşi înălţime . CARACTERELE MUZICII BIZANTINE Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arată conduita glasului .a ) un sunet de menţinere . Se împart în : a ) caractere vocale b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestică ) Caracterele vocale şi caracterele de cantitate Cu caracterele vocale putem să urcăm .b ) şase caractere urcătoare . cuprinde sunetele de la ZO până la KE' de sus . Vocile acute femeieşti şi de copii depăşesc registrul acut ajungând în registrul supraacut . cu sunete ale căror mărturii iau dublu accent pentru ca să se deosebească de mărturiile sunetelor din registrul acut . În total sunt unsprezece ( 11 ) şi se împart în : .c ) registrul acut care se potriveşte vocilor subţiri ale bărbaţilor şi în mod firesc vocilor femeieşti şi de copii .

chendimele . patru. petasti . în timp ce chendima şi ipsili se numesc spirite . după cum spiritele literelor nu se scriu ele singure. cinci ş .deasupra petastiului Prin combinaţiile corespunzătoare ale caracterelor se indică coborârea sau urcarea a trei . deoarece. a .b ) Caracterele urcătoare sunt şase :  Oligonul  Oxia  Petastiul  Chendimele  Chendima  Ipsiliu urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 2 sunete urca 4 sunete c ) Caracterele coborâtoare sunt patru :  Apostroful  Iporoiul  Elafronul  Hamiliul coboara 1 sunet coboara 2 sunete consecutive coboara 2 sunete coboara 4 sunete Dintre aceste caractere vocale . sunete ( vezi mai departe ) . oligonul . elafronul şi hamili se numesc trupuri . ci deasupra literelor aşa şi acestea nu se scriu singure . m . apostroful . oxia.deasupra oligonului .deasupra oxiei . d . ci se sprijină deasupra trupurilor şi în special .deasupra oligonului . 17 .

o silabă cu caracter precedent . nu există nici o schimbare a duratei caracterelor şi a metricii melosului. cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii şi se păstrează doar calitatea lor ( vezi mai departe cap .Combinarea ( împletirea ) caracterelor . Există două moduri de combinare a chendimelor : 1 . atunci ele urmează în citire acestora . într . - 2 . citirea se realizează de jos în sus . atunci acestea din urmă nu se cântă. având aceeaşi silabă . Caractere care subordonează şi se subordonează . " Exprimarea muzicală " ) În cadrul caracterelor combinate citirea se realizează în felul următor : a ) pentru caracterele urcătoare . b ) Apostroful Când apostroful se găseşte împletit cu alte vocale şi este dedesubtul unui caracter. când chendimele se găsesc deasupra oligonului sau oxiei . chendimele se combină cu oligonul şi oxia . atunci oligonul şi oxia urmează în citire chendimelor . De multe ori . 18 . a ) Chendimele Chendimele urcă un sunet . Când isonul şi caracterele coborâtoare se află deasupra caracterelor urcătoare ( oligon. însă lin şi neaccentuat . fără să schimbe metrica şi nici durata timporală a caracterelor cu care se combină . petasti ). oxia.când chendimele se găsesc dedesuptul oligonului sau oxiei .

DI . deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent.PA .PA .VU . fie în coborâre .DI sau DI . 19 . fără să se omită vreuna . oxia şi chendimele .NI Sărită se numeşte urcarea sau coborârea .VU .DI sau ZO . ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare . citirea se realizează de sus în jos. fie în urcare. Chendimele şi apostroful se combină cu oligonul sau oxia deoarece continuă melosul cu aceaşi silabă.GA . c ) pentru urcarea sărită : chendima şi ipsili . când sunetele nu se interpretează în şirul lor firesc . petasti .VU . b ) pentru coborârea neîntreruptă şi consecutivă : apostroful şi iporoi .NI Caracterele care se folosesc : a ) pentru urcarea neîntreruptă şi consecutivă : oligo . d ) pentru coborârea sărită : elafron şi hamili . De exemplu : NI . CITIREA NEÎNTRERUPTĂ ŞI SĂRITĂ ÎN URCARE ŞI COBORÎRE A SUNETELOR Neîntreruptă se numeşte interpretarea sunetelor.b ) pentru caracterele coborâtoare . Chendimele şi iporoi nu au silabă proprie şi nici nu se scriu la începutul melosului. De exemplu : NI .VU .GA .

Picioarele ritmice se împart în simple şi compus . şi formele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea în conformitate cu numărul timpilor pe care le conţin ( de doi . sunt arătate cu picioarele ).BARELE Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuată a ritmului de cele ce reprezintă partea neaccentuată . Când măsurăm ritmul cu mâinile sau cu picioarele. doilea partea neaccentuată . Exerciţiile şi melosurile acestei metode sunt însemnate cu picioare metrice simple : de doi. de şase . Partea accentuată şi partea neaccentuată formează o măsură sau un picior metric. care au un tact în fiecare mişcare a lor . SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE . a . de trei. Împărţirea. de şapte ş . De aceea . 20 iar al . fiecare timp în muzică se numeşte şi tact . Unitatea de măsură a lui este tactul . de patru.bătaia . adică o mişcare a mâinii în jos ( partea accentuată ) şi în sus sau lateral sau ( partea slabă ). m . Ritmul de doi se împarte în doi timpi: primul reprezintă partea accentuată. de trei . ce reprezintă cel mai mic şi simplu grupaj de timpi. d . segmentarea melosului în grupaje de timpi se numeşte ritm. Fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are valoarea temporală de o bătaie . Tactul ( bătaia ) constituie intervalul temporal care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal . scriem în faţa caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeşte bară . de cinci . ) . şi fracţionările ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece în dans sunt indicate. de patru . aceasta se termină cu un semn vizibil al măsurării timpului .DESPRE TIMP ŞI RITM Melosul reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă după reguli timporale şi de ritm .

clasma .durata de o bătaie . După cum am precizat înainte.dipli .durata de o bătaie . CARACTERELE TIMPORALE . partea neaccentuată. CARACTERELE CARE MĂRESC VALOAREA TEMPORALĂ STAŢIONĂRILE Caracterele vocale ( fără iporoi ) au durată temporală de o bătaie ( un tact ) .ţachisma . . . al treilea spre dreapta . ci arată tempoul ( intervalele temporale . mersul şi scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului. caracterele muzicale se împart în : a ) caractere vocale ( vezi mai sus ) b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestică . deoarece nu au o acţiune sonoră.Ritmul de trei se împarte în trei timpi: primul constituie partea accentuată doilea spre dreapta şi al treilea spre stânga sus . " Exprimare muzicală "). vezi mai jos cap . . Caracterele timporale şi cele de exprimare sunt numite şi semne mute . iar al patrulea spre stânga sus . care se numesc caractere timporale sau de staţionare . care măresc valoarea temporală . Pentru a staţiona mai mult pe un sunet .durata de două bătăi 21 . în scrierea muzicală este nevoie de semne . iar al Ritmul de patru se împarte în patru timpi: primul reprezintă partea accentuată al doilea spre stânga partea neaccentuată .durata de o bătaie .apli .

Primul dintre aceste caractere care sunt legate se cântă mereu mai cu vioiciune . însă marchează mişcarea înspre acut sau grav a caracterelor vocale şi prelungesc durata lor . Se poate însă ca în desfăşurarea melosului un timp să fie folosit pentru a se cânta mai multe caractere .. există caractere timporale care împart timpul în subdiviziuni şi acestea sunt următoarele : a ) Gorgonul b ) Digorgonul c ) Trigorgonul Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem să le reunim . De exemplu : caracterul + clasmă = 2 timpi caracterul + apli caracterul + dipli =2 timpi =3 timpi CARACTERELE CARE ÎMPART TIMPUL Am spus că fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are durata de un timp . De aceea .un timp două caractere vocale şi împarte timpul în două subunităţi egale : sau 22 .durata de trei bătăi Semnele acestea nu reprezintă vreun sunet .tripli . a )Gorgonul Gorgonul uneşte într .

chendimele se vor cânta într.o singură bătaie . 23 . Aşadar : a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor . De exemplu : IPOROI CU GORGON Când gorgonul stă deasupra iporoiului. De exemplu : b) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului sau oxiei . Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului . Când se află combinate oxia sau oligon cu chendime . oligonul sau oxia şi chendimele vor fi cântate într .o bătaie cu caracterul anterior . atunci gorgonul se referă mereu la chendime .un timp cu caracterul precedent . se referă la primul său sunet ( cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într .accentuând primul caracter.

o bătaie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) . Când digorgonul se află în combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele . şi iporoi cu gorgon este că : . stă în legătură cu chendimele .c ) iporoiul cu gorgon .b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă : . . cei doi apostrofi .a ) coborârea neîntreruptă cu elafron are două silabe într . are aceeaşi silabă cu caracterul precedent : b )Digorgonul Digorgonul uneşte într .COBORÂREA NEÎNTRERUPTĂ CU ELAFRON ( apostroful în caliate de caracter timporal ) Grupul apostrof elafron şi elafron se constituie în coborârea neîntreruptă cu . în care doi apostrofi se unesc . primul sunet se va cânta într . Diferenţa dintre coborârea neîntreruptă cu elafron . dintre care primul are gorgon.un timp trei caractere vocale şi împarte un timp în trei subunităţi egale : dintre care îl accentuăm pe primul din cele trei caractere . . iar al doilea în timpul următor pe o silabă diferită . care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon Astfel ( inclusiv iporoiul ). Aşadar : 24 .un timp şi pe o silabă cu caracterul precedent.

o mişcare împreună cu caracterul următor : c )Trigorgonul Trigorgonul uneşte într. tot grupul de semne se va interpreta într. În cazul în care chendimele se află sub oligon sau oxia . De exemplu : La fel se întâmplă când gorgonul stă pe iporoi .a.o bătaie împreună cu caracterul precedent . De exemplu : b.un timp patru caractere vocale şi împarte un timp în patru subunităţi egale : Şi aici accentuăm întotdeauna primul caracter : 25 . În cazul în care chendimele sunt sub oligon sau oxia . atunci tot grupul de semne va fi cântat într.

care se realizează cu aceleaşi caractere. fie două ( ). m . Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale cu tetragorgon.b Trimiargonul sau imiolionul .c ) Diargonul Aceste trei caractere stau întotdeauna în legătură cu combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesupt: 26 . Caracterul care se află lângă cel pe care e aşezat caracterul timporal cu punct are o durată dublă faţă de caracterele separate următoare.o bătaie sunt cântate caracterul care are trigorgonul.Într . d . a . precedentul şi cele două care urmează . De exemplu : CARACTERELE CARE ÎMPART ŞI MĂRESC DURATA TIMPULUI Caracterele care împart şi măresc timpul sunt următoarele : . digorgon şi trigorgon. având însă fie un punct( ) . în şase subunităţi egale cu pentagorgon ş . şi triplă în cazul caracterului timporal cu două puncte .a ) Argonul . există şi o împărţire inegală. GORGONUL ŞI DIGORGONUL CU PUNCT Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon.

iar oligonului sau oxiei adaugă trei timpi . ca tripli . iar oligonului sau oxiei adaogă doi timpi . ca dipli . Aşadar : trimiargonul gorgonul dipli c ) Diargonul Diargonul uneşte într . precum clasma .un timp chendimele cu caracterul precedent .a ) Argonul Argonul uneşte într . Aşadar : diargon gorgon tripli IFENUL ŞI COROANA 27 . ca gorgonul . ca gorgonul .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca şi gorgonul . Aşadar : argonul gorgonul clasma b ) Trimiargonul sau imiolionul Trimiargonul uneşte într .un timp chendimele cu caracterul precedent . iar oligonului sau oxiei adaugă un timp .

spunem spunem Coroana indică staţionarea pe caracterul pe care se aşază . fără să se deranjeze sau să se schimbe tempoul .ar găsi pauzele într .Ifenul şi coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite şi astăzi . timpii respectivi se întrerup .pauză de 3 timpi Oriunde s .pauză de 1 timp . şi care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli . Pauzele au toate subunităţile temporale şi se împart în : pauze de 1 / 2 - pauze de 1 / 3 - pauze de 1 / 4 28 . In loc de In loc de interpretul ( după a lui dorinţă ) . Acestea sunt indicate cu semne speciale .pauză de 2 timpi .o măsură . care sunt numite întreruperi sau pauze . . Ifenul leagă două caractere vocale aflate la aceeaşi înălţime şi cere să fie interpretat ca un sunet care va avea durata amândurora . atât cât doreşte PAUZELE Pauzele reprezintă întreruperile melosului pentru anumite intervale de timp .

privim restul melosului . De exemplu : - b ) din caractere vocale şi pauze .PICIOARE RITMICE COMPLETE. INCOMPLETE ŞI LIBERE Picioarele ritmice sunt alcătuite : a ) din caractere vocale şi timporale . De exemplu : 29 . De exemplu : ÎNCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATĂ A PICIORULUI RITMIC Când există picioare ritmice incomplete la începutul melosului . care se numesc libere . Pentru a afla începutul piciorului ritmic . pauzele iniţiale sunt ignorate şi atunci melosul începe pe partea neaccentuată . care se numesc complete .care se numesc incomplete . De exemplu : - c ) doar din pauze .

catavasi şi melosurile papadice moderate . pe Domnul " etc . Agogică se numeşte valoarea absolută a unităţii temporale care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp al piciorului ritmic . şi se foloseşte la melosul bisericesc papadic rar . Tactul rapid papadic grabnic . depinzand viteza sau încetineala cu care se interpretează compoziţia muzicală . reprezentat cu ( stenografia cuvântului timp ). care se foloseşte pentru melosul irmologic şi recitarea stihurilor din faţa stihirilor sau prochimenului şi a altor melosuri bisericeşti foarte rapide ( psalmul 50 . şi reprezintă o bătaie de 1 / 4 de timp .SEMNELE DE RESPIRAŢIE Virgula ' se scrie după caracterul după care vrem să respirăm. luăm durata unui caracter vocal ( fără iporoi ) . care se foloseşte pentru idiomelele stihirarice. având deasupra argon. ) 30 . În muzica bizantină avem îndeosebi : Tactul rar . suflete al meu . AGOGICA Ca unitate de măsură a timpului care se consumă în melos . Însă această durată nu este absolută. aproximativ 1 / 2 de timp . care se foloseşte la ( timp cu gorgon ). Putem respira şi la mărturiile sunetelor . de o bătaie . ci relativă. antifoanele de la Sfânta Liturghie : "Binecuvintează . Tactul moderat . Stavrosul + indică o respiraţie mai mare . Mai există şi un tact foarte rapid (timp cu digorgon ).

Pot interveni schimbări de tact şi în cursul unui melos. De exemplu: Intervalul dintre două sunete alăturate din scara muzicală se numeşte ton ( NI . PA . mijlocii şi mici . KE . fie mai rapid faţă de cel iniţial . În fiecare structură de scară naturală ( diatonică moale ) există : 3 tonuri mari - 2 tonuri mijlocii - 2 tonuri mici 31 . 10 fiecărui ton mijlociu şi 8 fiecărui ton mic . Tonurile scării naturale ( moale ) de la NI Cele şapte tonuri pe care le formează cele opt sunete ale scării naturale se împart în : mari . şirul succesiv de opt sunete şi de şapte intervale care se formează între sunete . Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care revin fiecărui ton mare 12 secţiuni . ). Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc.VU . fie mai lent .SUNETE Numim scară.INTERVALE . SCARĂ .ZO etc . Distanţa între oricare două sunete spre acut sau spre grav se numeşte interval.PA .

Fiecare scară se constituie din două tetracorduri egale şi dintr . se numeşte interval de cinci sau tetrafonie . se numeşte interval de şapte sau exafonie .trepte alăturate .trepte alăturate . .intervalul de 6 sunete .trepte alăturate . se numeşte interval de trei sau difonie .trepte alăturate . se numeşte interval de patru sau trifonie .intervalul dintre 2 sunete . fie ce urcă fie ce coboară . - intervalul dintre 3 sunete .trepte alăturate . Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi . se numeşte interval de şase sau pentafonie . Denumirea numerică a intervalelor muzicale Dacă privim fiecare sunet al scării ca pe o treaptă . caracteristic ehurilor autentice ) .intervalul dintre 4 sunete .un ton mare .trepte alăturate . care . dacă însă se găseşte la începutil sau la sfârţitul scării .suma cărora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) dă în total 72 de secţiuni sau unităţi ale scării. .intervalul dintre 7 sunete . 32 . . se numeşte ton rezultat ( dobândit . dacă separă cele două tetracorduri se numeşte ton despărţitor ( caracteristic ehurilor plagale ) .intervalul dintre 5 sunete . se numeşte interval de doi sau ton . . avem : .

stabile şi principale . Diezi 2 sectiuni 4 sectiuni 6 sectiuni 8 sectiuni Sunetul care are diez va fi cântat mai sus decât la înalţimea sa normală . şi care sunt ftoralele şi care sunt arătate exact în desfăşurarea intervalelor cu care este alcătuit melosul .trepte alăturate . Parţiale şi temporare ( pasagere ) .intervalul dintre 8 sunete . cu câte secţiuni arată semnul diez . şi doar în momentul respectiv . URCAREA ŞI COBORÂREA SĂRITĂ A SUNETELOR Intervalul de trei . MODIFICĂRI ALE INTERVALELOR MUZICALE În cursul melosului . indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele . se numeşte interval de pot sau eptafonie . Intervalele muzicale ce urcă (urcătoare) sunt deosebite de cele care coboară (coborâtoare). Diezii sunt puşi pe sunetele care se găsesc sub cele principale . care sunt însemnate cu diezi şi ifeşi . Diezii şi ifeşii schimbă doar sunetul pe care sunt puşi .. şi ifeşii pe sunetele care se găsesc deasupra celor principale. intervalele muzicale suferă modificări care sunt: a) b) Totale ( generale ) şi permanente ( stabile ) şi sunt indicate de semne speciale .Difonia Ifeşi 33 . şi mai jos cu câte secţiuni arată semnul ifes .

2 ) Cu oligon şi petasti combinate . ca spirit .Urcarea sărită a două sunete se realizează : 1 ) Cu chendima : .a ) În faţa ( la dreapta ) oligonului . Coborârea sărită a două sunete se realizează cu elafron Intervalul de patru -Trifonia Urcarea şi coborârea sărită a trei sunete se realizează cu caractere vocale combinate a căror sumă este de trei tonuri ( chendimele şi iporoi nu se combină cu nici un caracter vocal ) : 1 . drept pentru care sunetul se cântă simplu . . urcarea cu oligon şi chendimă 2 . . : sunetul se interpretează cu un " zbor " al glasului. ca urmare sunetul se cântă cu melismă . urcarea cu oxia şi chendimă 3 . drept pentru care sunetul se cântă ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului . ci deasupra şi în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . Coborârea sărită a patru sunete se reprezintă cu hamili 34 . nu se scrie singur . care .c ) Sub oxia . . oxia 3 . oligonul 2 . . : sunetul se cântă cu melismă . urcarea cu petasti şi chendimă : accent uşor al sunetului . drept pentru care sunetul se cântă cu melismă . petastiul : accent uşor al sunetului. . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului . Coborârea sărită a trei sunete se realizează cu elafron combinat cu apostrof Intervalul de cinci .Tetrafonia Urcarea sărită a patru sunete se reprezintă cu ipsili .b ) În faţa ( la dreapta ) oxiei . : sunetul se cântă cu broderie.

Combinaţia trifoniei urcătoare cu oligon şi ipsili 2 . 1 . 35 . oxia 3 .Pentafonia Urcarea sărită a cinci sunete se reprezintă şi ea cu ipsili. oligonul 2 . : sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului . petastiul : uşor accent al sunetului. care se scrie deasupra şi în stânga caracterelor de sprijin.Eptafonia Urcarea sărită a şapte tonuri se reprezintă prin combinaţia urcătoare a trifoniei şi ipsili . petastiul : uşor accent al sunetului . şi care sunt luate în calcul la suma sunetelor: 1 . . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oxia şi ipsili : accent uşor al sunetului . Coborârea a şase sunete se reprezintă cu hamili combinat cu elafron Intervalul de opt . oxia 3 . : sunetul se cântă cu melismă. : sunetul se cântă cu melismă . care se aşază deasupra acesteia . Coborârea a cinci sunete se reprezintă cu hamili combinat cu apostrof Intervalul de şapte . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului. : sunetul se cântă cu melismă . oligon 2 .Intervalul de şase .Exafonia Urcarea sărită a şase sunete se reprezintă cu chendima combinată cu hamili situat în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . .

iar coborârea a şapte tonuri. antifonie. Urcarea a şapte tonuri se numeşte eptafonie sau diplasmo. .3 . Combinaţia trifoniei cu petasti şi ipsili glasului. sunetul se cântă cu un " zbor " al Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia coborâtoare a trifoniei şi hamili . TABELUL CARACTERELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE URCATOARE 1 treapta 2 trepte 3 trepte 4 trepte 5 trepte 6 trepte 7 trepte 8 trepte 9 trepte 10 trepte 11 trepte 12 trepte COBORATOARE 36 .

au tâlcuit şi transcris în scrierea muzicală pe care o învăţăm astăzi . în timp ce ele denotau o mică broderie ( melismă ) .antichenoma . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI După cum am menţionat deja . mişcarea corespunzatoare a glasului pentru fiecare caracter de gestică . trei întemeietori ai unei noi metode sistemă ( e vorba de Hrisant din Madit.varia . Hurmuz Hartofilax şi de Grigorie Protopsaltul ) . al .au luat numirea de la " hironomii " ( dirijorii ) ansamblurilor corale bisericeşti .eteron 37 . comunică forme melodios vocalice ( mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav ) . care arătau printr .CAP .au păstrat sunt următoarele : a ) un caracter de gestică cu aspect vocal : .lea ) începuse să fie uitată . le . Acestea şi . caracterele muzicale se împart în vocalice . Dintre aceşti mulţi " hironomi " .petasti b ) cinci caractere cu aspect mut : . şi se transmiteau prin tradiţia orală .o mişcare adecvată a mâinilor .omalon . Caracterele calitative sau de expresie ( de gestică ) au aspect mut . însă există şi unele caractere vocalice care .XX . Totuşi rămâneau şi în noua scriere anumite semne calitative fără tâlcuire şi transcriere .psifistonul . deoarece acţiunea lor din acea perioadă ( începutul sec . timporale şi calitative sau de expresie ( de gestică ) .dirijori . Caracterele de gestică care s . care putea să fie uşor învăţată pe de rost . conform formatului lor .

oxia b ) un caracter de gestică cu valoare timporală : . Acestea sunt următoarele : a ) două caractere de gestică cu aspect vocal : . care se găseşte în manuscrisele muzicale postbizantină . se scrie de obicei înaintea caracterului care are clasmă sau apli : 1 . La caracterele coborâtoare cu clasă se notează în partea de sus şi la stânga .o Simon Caras şi care trebuie să fie considerată un succes .ţachima ( varia + oxia ) c ) cinci caractere de gestică cu aspect mut : .varia dublă sau piesma . dacă cineva doreşte să se ocupe serios de redarea muzicii scrise .strepto CARACTERELE HIRONOMICE CU ASPECT VOCALIC Isachi Isachi .o " după suflet " şi nu " ad .Aici trebuie să precizăm restabilirea celor şapte caractere din vechea scriere în noua scriere pe care a efectuat .lighisma .isachi .tromiko . şi se execută în felul următor : 2 . interpretând . şi se execută în felul următor : 38 .litteram " . La ison sau la caracterele urcătoare se notează în partea de jos şi la stânga .

adepţi şi întemeietori ai unei noi scrieri . atunci : 4 . însă fără succes . Când deasupra oxiei se află clasmă. cu oligonul . conform tradiţiei Bisericii . Astăzi oxia . Când deasupra oxiei se află chendimele. fie orale. Oxia solicită " zborul " vocii de sus în jos . fie scrise .l mai degrabă . Când după oxia urmează ison. pronunţând în acelaşi timp sunetul anterior împreună cu sunetul care reprezintă oxia : 2 .au abrogat acestor profesori . dând viaţă semnelor neînsufleţite ale testelor muzicale scrise. 1 .l . Interpretările acestora se ascultă şi se psalmodiază prin tradiţie .3 . fie înlocuindu . vine să confirme definiţiile pe care i le . atunci : 39 .au dat teoreticienii veacurilor anterioare prin interpretările variate ale acesteia. păstrând acţiunea lor : Oxia Oxia este unul din semnele pe care le . În anumite locuri înlocuieşte petasti sau varia ( din raţiuni ortografice ) . fie tâlcuindu . atunci : a ) acţiunea ei se mută la chendime : b ) lucrarea ei se face între oxia şi chendime : 3 .

40 .5 . Lucrarea simplă a petastiului. Oxia nu-şi pierde lucrarea când este aşezată sub alte caractere ca şi sprijinitoare: Petasti Petasti se scrie de obicei când însoţeşte un apostrof şi solicită " zborul " vocii de jos în sus. moment în care se pronunţă în acelaşi timp sunetul pe care este aşezat împreună cu sunetul care este deasupra acesteia : 1.

cu exactitate. Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum. o redau vechile teorii: 41 . îi urmează de obicei un apostrof .Când petasti are clasmă sau ţachismă.

De aceea solicită ca sunetele să fie rostite separat şi cu notă distinctă : 42 . Psifistonul este un fel de oxia şi este întâlnit când însoţeşte coborâri isocrone. CARACTERELE HIRONOMICE CU VALOARE TEMPORALĂ Ţachisma 1 . Ţachisma adaogă.Petasti nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte caractere ca semn sprijinitor . Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor : CARACTERE HIRONOMICE CU ASPECT MUT ŞI FĂRĂ DURATĂ TIMPORALĂ Psifiston 1 . însă " frânge " glasul spre jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat 2 . ca şi clasma un timp.

limitând sunetele la o silabă şi acţionând ca petasti: Diferenţa între varia şi petasti : semnele pe care le uneşte varia au aceeaşi silabă . adică urcând şi coborând sunetele: 1 . Când se află sub oxia cu sau fără chendime se tâlcuieşte şi se interpretează în felul următor : Varia 1 . Omalonul Omalonul. sau înainte de două apostrofuri şi uneşte cele două caractere. care s-a format din oxia şi varia acţionează conform formatului său. varia poate dezvolta lucrarea ei : Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând mai multe bătăi şi caractere cu lucrările lor hironomice diverse. în timp ce apostroful care însoţeşte petasti primeşte altă silabă . fie la un sfert din bătaie: 43 . 2 .2 . a ) În mod simplu între primul şi al doilea caracter ( când melodia urcă ). Când agogica o permite. Varia este notată înainte de ison şi apostrof.

Când nu însoţeşte caracterul cu gorgon. acţionează în felul următor: 44 . La valoare temporală mai mare. Când este vorba de încheierea finală. acţionează în felul următor: 4 . încetinindu-i ritmul: Antichenoma Antichenoma se aşează sub oxia însoţită de un coborâtor având o altă silabă: 1 . acţionează ca omalonul: 2 . Când se pune sub un caracter cu apli şi însoţeşte apostroful cu gorgon. b ) fie cu gorgon a opta parte din bătaie: 2 . când caracterul are două bătăi şi însoţeşte o coborâre izocronă: 3 . La final şi între două isoane . Când se aşează sub un caracter cu isachi. atunci acţionează în felul următor: 3 . indică în mod minuţios finalul melosului.1 .

Când este scris sub petasti cu apli. Când primul dintre aceste caractere are dipli sau tripli şi însoţeşte coborârea cu sau fără gorgon. atunci eteron acţionează ca antichenoma de la a treia bătaie şi după aceea: si ca petasti 4 . Eteron sau sindesmos Eteron se scrie sub două caractereşi acţionează în felul următor: De asemenea uneşte într-o singură configuratie şi într-o singură silabă mai multe caractere vocalice. Petasti indică schimbarea silabei. De multe ori acţionează ca şi omalonul: Varia dublă sau piesma 45 . păstrează acţiunea aceastei.

Din varia rezultă caractere cu jumătate de valoare temporală ( caractere cu gorgon ): 2 . Tromico şi strepto Cei trei profesori. dintre care două aparţin aceleaşi silabe. aşa cum aflăm de la cei ce ştiau din memorie aceste poziţii melodice şi liniile cursurilor melodice. întemeietori ai noii scrieri. atunci acţionează în felul următor: Varia dublă se mai numeşte şi piesma. Aceste 46 . deoarece la cei vechi apasă şi comprimă (sfărâmă) glasurile. Varia dublă este semn al sistemului ecfonetic. lighisma este înlocuită de omalon în anumite poziţii. Când se aşează la primul din trei apostrofuri.1 . acţiunea ei. potrivit formei ei grafice. au desfiinţat tromicoul şi streptoul şi au păstrat doar psifistonul care se aşază în aceleaşi poziţii ca acelea. se aşează sub toate caracterele şi acţionează în felul următor: În sistema nouă. Lighisma Lighisma " curbează " glasurile de jos în sus. fără să fie redată însă aşa cum se cuvine.

Tromico şi . Rezumând. putem să spunem că atunci când vedem într-o carte o formulặ melodică: 47 . conform regulilor în mod alternativ. fie streptoul. fie că este cu chendime: 2 . fie că este singură. în poziţii corespunzătoare fie tromicoul. atunci acţionează în felul următor: b ) Strepto Strepto se aşează în aceleaşi poziţii ca şi tromico. când vrem să exprimăm mişcarea melodică care corespunde acţiunii lor ( însă fără să executăm lucrarea psifistonului ). Când se află împreună cu ţachisma şi însoţeşte iporoi cu gorgon . şi în corul de azi există o utilizare a tradiţiei orale. Când este subscris în urcarea difonică sau trifonică cu oxia (este înlocuit în multe cazuri cu antichenoma ).poziţii erau scrise în mod sporadic în cărţile minuţioase de muzică. când se întâmplă să comprime amândouă aceleaşi linii muzicale . orientează glasurile în jos şi în sus: Tromico şi strepto se scriu. a ) Tromico 1 . şi potrivit formei lui. să aşezăm împreună psifistonul.a luat denumirea de la acţiunea pe care o are asupra oxiei . acţionează astfel: 3 . Putem aşadar.

putem să o psalmodiem în felul următor:  cu oxia şi petasti  cu tromico  cu strepto 48 .

5 . pe opt ehuri . 2 . în general. 4 . 49 . 2 . dar se deosebesc unul de celălalt. Mărturia lui . Atracţiile lui muzicale . Bazul .CAP . Există ehuri care folosesc aceeaşi scară ( acelaşi curs al tetracordurilor sau pentacordurilor ).Intervalele . Vechii profesori au stabilit numele fiecărui eh şi relaţia lui cu următoarele ehuri potrivit poziţiei şi mersului intervalelor lui (mersul tetracordului sau pentacordului) . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI Cântările Bisericii noastre au fost compuse. Apihima lui . ELEMENTELE COMPONENTE ŞI DE RECUNOAŞTERE A EHURILOR Bazul reprezintă sunetul pe care se fundamentează scara ehului . Cadenţele .moduri diferite. Sunetele principale . Există şi două elemente care îl fac cunoscut nu numaidecât de la început : 1 . 3 . cu elemente distinctive care îl fac unic. Fiecare eh are o melodicitate diferită . Elementele componente ale fiecărui eh sunt: 1 .

c ) Când textul se încheie . deoarece domină în melos . Asfel în aceste deplasări ale altor sunete spre sunetele principale . d ) Ftoraua ehului . Mărturiile ehurilor: înaintea fiecărei compoziţii muzicale este necesar să se noteze elementele care arată cum vom cânta. şi formează trăsăturile fiecărui eh şi caracterul melosurilor lui . Atracţiile melodice : sunetele principale ale fiecărui eh . Acestea sunt: a ) Cuvântul " eh " b ) Denumirea ehului stenografiat c ) Bazul ehului şi . pe tetrafonia sau eptafonia ehului . care să ne arate care va fi desfăşurarea intervalelor .Intervalul este înalţimea sonoră dintre două sunete . cu atracţii mici sau mari . în funcţie de mersul melosului . cadenţele se numesc finale şi sunt făcute pe bazul ehului . Principale se numesc sunetele care predomină în general în melos . atracţiile melodice sunt realizate cu diezi şi ifeşi . cadenţele care sunt făcute pe ea se numesc imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia . trag lângă ele multe sunete care sunt mai jos sau mai sus de ele . Exemplu: mărturia ehului 4 plagal: se constituie din următoarele elemente : a ) Cuvântul " eh " b ) Stenografia ehului 4 plagal: c ) Bazul ehului: NI d ) Ftoraua ehului: 50 . La fiecare eh . şi care arată mărturia ehului. Adesea sunt bazul ehului . Pornind întotdeauna de la bazul lui. constituim mersul tetracordului sau pentacordului specific lui . b ) Când este punct şi virgulă sau punct . intervalele sunt constante. difonia sau tetrafonia ori eptafonia lui . Cadenţele sunt staţionările care sunt făcute pe sunetele principale ale fiecărui eh şi au legătură cu punctuaţia textului poetic : a ) Când este virgulă . cadenţele care sunt făcute pe acestea se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia sau bazul ehului .

Aghia . ¤ În muzica bisericească apihimile sunt interpretate pe denumirea muzicală a fiecărui eh : . se obţin întotdeauna ehurile plagale .ehul II plagal . 51 . II .ehul III . se obţin întotdeauna ehurile autentice . Apihimile sunt scurte ( pentru melosurile irmologice şi papadice grabnice ) . mic şi iarăşi mare . IV ) şi în plagale ( plagalul ehului I .ehul VII sau Varis . " ideea " lui .ehul I plagal . intervalele . în timp ce prin mersul melosului spre grav . Prin mersul melosului înspre acut .Neaghie . stihirarice şi papadice potrivite ) şi largi ( pentru melosurile stihirarice şi papadice lente ) .sunetele scării naturale de la mijlocul diapasonului ) . cât mai mult părţile componente principale ale lui: bazul . De obicei . III . potrivite ( pentru melosurile irmologice lente .Aanes . Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să fie potrivită cu compoziţia muzicală care urmează de cântat . IV ) .Nana . II .ehul IV . fiind date astfel caracteristicile lui acustice.Neanes . atracţiile melodice şi cadenţele.Apihima ehului: apihima sau enihima fiecăriu eh este o formulă muzicală concisă ce redă . mijlociu .Aneanes . apihima se intonează de cel ce dirijează corul pentru a putea şi ceilalţi membri să audă " ideea " ehului .ehul II . teoretic . bazurile ehurilor ( deci ca să se afle bazurile ehurilor .Ananes .ehul IV plagal . sunetele principale .Neheanes şi Leghetos .ehul I . Bazul ehului autentic este faţă de plagalul lui la o distanţă de patru sunete sau cinci trepte ( 42 secţiuni ) .mai mult . Dacă am lua ca baz mijlocul scării naturale diapason ( pentru vocile umane ) şi am lua în defăşurarea pentacordului tonul mare . CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH Ehurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în autentice ( I . III . având punctul de plecare sunetul DI de la mijlocul diapasonului făurim .

patru sunete în jos ( pe NI ) .a transferat pe GA din mijlocul diapasonului.ehul III plagal .coborârea cu 4 sunete din PA' ( eh IV ) = DI . b ) ori s .urcarea cu 4 sunete de la DI = PA' : ehul IV BAZUL TEORETIC AL EHURILOR PLAGALE .coborârea cu 4 sunete din NI' ( eh III ) = GA . şi din ele s .ehul IV plagal În practică era imposibil să cânte ehul IV de la PA' sau ehul III de la NI' . Există şi melosuri ale ehului I cu bazul pe KE .urcarea cu 1 sunet de la DI = KE : ehul I . deoarece au extins melodia lui în acut . ehul III s .a transferat pe DI din mijlocul diapasonului.ehul I plagal . fie pe antifonia lui pe ZO de jos.ehul II plagal . ehul II diatonic s-a transferat fie pe VU din mijlocul diapasonului. ehul IV s . fiind format astfel plagalul lui. Cei noi .ar transfera în antifonia lor (şapte sunete în jos din bazul lor) ehurile care au bazul lor afară de sunetele din mijlocul diapasonului. au transferat bazul lui pe PA ( bazul plagalului lui) ca eh I Eso ( de jos ) . În locul lui ZO' .ar numi de jos sau eso .ar forma ehuri autentice cu bazul plagalelor şi s .urcarea cu 3 sunete de la DI = NI' : ehul III . 52 . Vechii dascăli şi profesori au subliniat că melosurile ehului I au bazul pe KE . Astfel : a ) ori s . BAZUL TEORETIC AL EHURILOR AUTENTICE .coborârea cu 4 sunete din ZO' ( eh II ) = VU .Urcarea se face potrivit desfăşurării intervalelor pentahordiei DI .coborârea cu 4 sunete din KE ( eh I ) = PA . fiind format astfel plagalul lui patru sunete în jos ( pe ZO ifes ).urcarea cu 2 sunete de la DI = ZO' : ehul II . În consecinţă: În locul lui PA' . În locul lui NI.ar crea ( patru sunete în jos ) plagalele lor .PA' .

pe sunetul PA din mijlocul diapasonului şi se numeşte ehul IV stihiraric de la PA . Patru sunete în jos de DI avem bazul ehului IV plagal . În loc de ZO' . s . întotdeauna plagale . se numeşte ehul Varis al melosului papadic de la ZO . însă şi pe antifonia lui . cu bazul prin urmare pe sunetul NI . Patru sunete în sus . FELURILE COMPOZIŢIILOR CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI 53 . s . pe GA avem bazul ehului III plagal .ar găsi afară de mijlocul diapasonului . putem să conchidem următoarele : În muzica bisericească avem două bazuri din care derivă ehurile :NI şi DI . la care ne . ehul IV . pe DI avem bazul ehului IV . Urcând . în practică . Patru sunete în sus . Cu bazul pe DI : un sunet în sus . pe NI' avem bazul ehului III . ehurile autentice se formează la o pentahordie în jos de DI din mijlocul diapasonului . Acelaşi eh s .Astfel .am referit la început . în timp ce coborând . fiind creat paralel ehul IV plagal pe sunetul Ni din mijlocul diapasonului . deoarece s . pe ZO' avem bazul ehului II ( diatonic ) . pe VU avem bazul ehului II plagal ( diatonic ) . Două sunete în sus . Cu bazul pe NI : un sunet în sus . pe PA avem bazul ehului I plagal . pe GA avem bazul ehului III ( eso ) . Două sunete în sus . Patru sunete în jos de la PA' . Patru sunete în jos de la ZO' .a numit ehul IV Aghia papadic de la DI . deoarece avea bazul lui prea grav şi faţă de ehul IV plagal de la NI ( bazul de derivaţie al ehurilor ) . Trei sunete în sus . pe PA avem bazul ehului I ( eso ) . deoarece şi el s . ehul II diatonic . formăm întotdeauna ehuri autentice . pe VU avem bazul ehului II ( eso ) . Patru sunete în jos de la KE .a transferat pe VU ca eh II ( eso ) . pe KE avem bazul ehului I . În loc de PA' . Patru sunete în jos de la NI' .a transferat pe antifonia lui . pe ZO din mijlocul diapasonului . mijlociu şi mic şi iaraşi ton mare . Trei sunete mai sus . pe DI avem bazul ehului IV plagal .a transferat pe DI şi s . pe PA ' avem bazul ehului IV .ar găsi afară de sunetele din mijlocul diapasonului . Rezumând . cu desfăşurarea pentacordului : ton mare .

.o carte de muzică numită " Irmologhion " . Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde .şi felurile compoziţiilor cântărilor bisericeşti ...însă şi melosurile grabnice cântate ale papadicului .. după cum spuneau vechii dascăli . Melosul irmologic se împarte în : a ) rapid . Fiecare silabă a textului corespunde după aranjare unui timp .. fiecare compozitie muzicală. Stihiraricul este prin excelenţă modul de compoziţie al cântărilor bisericeşti ..bătaie al melosului .În conformitate cu agogica şi cu linia melodică care se succedă .. ci mai ales cel ce structurează compoziţia melosului . silabă pe care sunt făcute trei sau mai multe accentuări şi cadenţe . Melosurile acestea se găsesc astăzi într . care se împart în : a ) Irmologic b ) Stihiraric .. c ) Papadic . fie repede .. face ca melosurile acestea să fie cântate cu o agogică rapidă . Din melosul irmologic fac parte : troparele . Melosul stihiraric Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale . grabnic b ) lent . Idiomelele stihirarice sunt împărţite în : 54 . Faptul că fiecare silabă a textului are şi un timp sau o bătaie . nu doar cel ce dă agogica cântecului .care sunt precedate de stihuri din psalmi şi se deosebesc de compoziţiile din " Irmologhion " întrucât au propriul lor melos . doi timpi ai melosului . irmoasele canoanelor . în timp ce silabele care se accentuează şi cadenţele au în mod frecvent două sau mai multe bătăi .. sedelnele .idiomelele Vecerniei şi ale Utreniei . condacele . care constituie redarea melosurilor grabnice în tact îndoit . care executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent . anixandarele .. Melosul irmologic Irmologic se numeşte melosul rapid ( grabnic ) . de obicei .

din Liturghia Darurilor : " Acum puterile " şi " Care pe heruvimi cu taină închipuim " ) .am referit mai sus . Papadicul grabnic ( ca eclogariile sfinţilorşi polieleele grabnice ) se cântă în tact rapid ." şi care sunt cântate în ritmul cel mai lent dintre toate idioamele care sunt precedate de stih . în timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de idiomele postbizantine şi mai ales " slavele ".. cu mărturia de recunoaştere a fiecărui eh . 55 . cântate pe larg din slujbele solemne ale diferitelor sărbători . papadicul potrivit ( precum polieleele potrivite )în tact moderat . stihiraric . 707 . 708 . irmologic . Melosul papadic Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s . în ehul dorit ( având textul din traducerea grecească a Psaltirii sau vreun imn creştin . Melosul stihiraric se împarte şi el în grabnic şi lent .. 709 ) .au întocmit într .a ) Idiomele cărora le precedă un stih din psalmi . dar unele dintre acestea se cântă în tact foarte rapid( ca Răspunsurile mari şi " Pre arătătorul " din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ) . Foarte puţine sunt textele care să fi fost compuse iniţial papadice ( precum " Lumină lină " şi heruvicele din Joia Mare . Stihiraricului grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne . iar nu după bunul plac . care nu are propria sa melodie ) . papadicul lent ( ca heruvicele şi chinonicele ) în tact lent . după cum sunt în " Doxastariul prescurtat " al lui Iacov Protopsaltul ( tâlcuit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul ) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca Naţională a Greciei ( cap . din Sâmbăta Mare . Compoziţiile melosului papadic se împart în : grabnice sau rapide . potrivite şi lente sau pe larg .un mod liber şi diferit faţă de felul de creaţie muzicală obişnuită. b ) Idiomele cărora le precedă doxologia mică : " Slavă Tatălui . având temelie tradiţia muzicii bisericeşti .

când încheie la două sunete mai jos de bazul lor . trifonia . pentafonia . Aceste ramificaţii ale ehului fundamental păstrează şi atrag cu ele toate semnele caracteristice ale lui . trei şi patru sunete mai jos de bazul lor . GENURILE MUZICALE Pentru a putea ordona ehurile muzicale între ele. cu tetracordul cu care începe de la bazul său. sunt numite de mijloc ( mesoi ) . tetracord şi ton mare ( sau ton mare . tetracord ). Scara ehurilor autentice se compune din tetracord . când încheie la cinci sunete mai sus . trei . când încheie la patru sunete mai sus . De exemplu : Ehul II plagal tetrafonic . patru . trebuie mai întâi să ştim felurile intervalelor care alcătuiesc un eh. iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile alăturate şi din tonul mare numit cel obţinut ( rezultat ) . se numesc eptafonice . potrivit desfăşurării melosului lor . se numesc tetrafonice . se numesc plagale . eptafonia şi mesotita .FORMAREA EHURILOR PLAGALE Cele opt ehuri . când sfârşesc la trei sunete mai jos . se numesc trifonice . Fiecare eh este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare . se numesc difonice . se numesc paramesoi şi când sfârşesc la patru sunete mai jos . De obicei . când încheie la trei sunete mai sus . fac cadedenţe câteodată pe sunetele principale şi mai depărtate de bazul lor . deoarece tetracordul este temelia şi baza fiecărei scări muzicale . Ehurile plagale . Ehurile autentice . ehurile autentice sfârşesc compoziţia muzicală la două . prin urmare suma secţiunilor scării unui eh este 30 + 30 + 12 = 72 . tetracord . iar distanţa dintre bazul lui şi eptafonia lui este de 72 unităţi . tetrafonia . compoziţiile muzicale folosesc de la început până la final ca bază difonia . Atunci numim acest eh cu denumirea înclinaţiei lui . Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din 12. De foarte multe ori . se numesc pentafonice şi când încheie la şapte sunete mai sus . cinci şi şapte sunete mai sus de bazul lor . De exemplu : Ehul I de la KE: 56 . când încheie la două sunete mai sus de bazul lor . în timp ce cele plagale două .

care se alcătuieşte din tonuri mari . şi trecerea de la un ton la altul se face cu delicateţe şi în mod firesc . mari şi mici .nuanţe .doua tetracorduri despartite + tonul „rezultat” Scara ehurilor plagale se compune din tetracord. Genul cromatic . I . mijlociu . Acestei categorii aparţin şi următoarele ehuri ale octoihului bisericesc : IV plagal . Fiecare gen . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor . mărite . Genul enarmonic . de unde şi denumirea de nuanţă diatonică moale . 57 . ton mare şi tetracord. leghetos ( II plagal diatonic ) şi Varis de la ZO . Genul diatonic Genul diatonic se împarte în : a ) moale şi b ) dur . mijlocii şi mici . 3 . tonurile mărite şi difonia mărită . IV . pe care le numim : a ) nuanţă moale şi b ) nuanţă dură . De exemplu : Ehul IV plagal de la NI : un tetracord + tonul „despartitor” + un teracord Există ehuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau înrudite . Genul diatonic . a cărui caracteristică principală este diezul enarmonic . V plagal . Sunt trei genuri muzicale : 1 . a ) Caracteristica ehurilor care aparţin nuanţei de diatonic moale este că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale ( mare . care se alcătuieşte din tonuri mijlocii . mic ) . poate fi împărţit în două categorii . Aceste ehuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care se numeşte gen . 2 . potrivit cu intervalele care îl formează .

sunt obţinute intervale ca: ton mijlociu enarmonic ( 16 secţiuni ). 58 . se numeşte nuanţă diatonică dură . cu caracteristicile : ton mic diatonic . tonul este mijlociu. triimiton şi ton mic cromatic . pe când la cel dur tonul este mic (cromatic). Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara naturală cu modificarea treptei a treia şi a şaptea . cu caracteristicile : ton mic diatonic . ton mijlociu enarmonic şi ton mic cromatic . însă în mod abrupt şi dur ( de la ton mare la ton mic ) . căreia aparţin ehul II plagal şi cele care derivă din el . trimiton ( 18 secţiuni ). 1 / 2 secţiuni ) şi ton mic cromatic ( 6 . Deosebirea dintre ehurile care aparţin nuanţei moale faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezidă în primul interval al celor două tetracorduri: la cel moale. Caracteristicile comune ale ehurilor genului cromatic sunt : tonul mic cromatic de la vârful fiecărui tatracord şi difoniile cromatice a ) de la bazul tetracordului spre difonie si b ) de la mijloc spre capătul pentacordului .b ) Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi mici . 1 / 2 secţiuni ). I plagal diatonic dur şi IV diatonic dur . III plagal ( Varis ) . şi pentru nuanţa dură: . Ehurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale: Genul cromatic Scările cromatice provin din cele diatonice . Acestei nuanţe aparţin ehurile : III . căruia îi aparţin : ehul II si ehurile care derivă din el şi . ton mic diatonic ( 5 . Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare nuanţă : pentru nuanţa moale : . b ) nuanţa cromatică dură . Astfel se formează noi tetracorduri care constituie două nuanţe a genului cromatic: a ) nuanţa cromatică moale . Deoarece mersul sunetelor se face deliberat şi natural ( din ton mare în mijlociu şi mic ) . Cănd anumite sunete ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil.

cu cadenţele lui obişnuite . atracţiile melodice şi cadenţele . atunci face cadenţe .NI = ehul IV plagal. = bazul lui este nota NI de la mijlocul dipazonului. = ftoraua ehului. care este cea dintâi bază de derivaţie a octoihului bisericesc. când vedem în cărţile de muzică ftoralele cromaticului dur la melosul cromaticului moale . in principal pe trifonia . sună plagal . mai ales . Aşadar . Însă intervalele lui rămân ale cromaticului dur . La fel se întâmplă şi cu ehul II plagal cromatic dur . Când devine tetrafon . Cu toate acestea . la mijlocul lui si pe bazul lui cu cadenţele speciale . CAP . pe tetrafonia şi pe bazul lui . ci desfăşurarea melosului în sistemul pentacord cu întindere spre acut . pe difonia lui . Mărturia ehului înseamnă : . Când ehul II plagal ( nuanţă dură ) se cântă de la bazul lui . atracţiile melodice şi cadenţele . aceasta nu înseamnă că s . intervalele lui rămân ale cromaticului moale .a schimbat nuanţa ( de la intervalele moi la cele dure ) . se aude ca autenticul . 59 . fie deoarece bazul lui este jos . dupa cum se schimbă si sunetele principale . care arată desfăşurarea scării lui.Când ehul al doilea (nuanţă moale) se cântă de la bazul lui ca glas autentic (melosurile stihirarice şi papadice lente ) . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL Ehul IV plagal are ca baz sunetul NI . Aceasta e valabil şi pentru ehul II plagal . Însă când ehul II devine eso ( de jos ) . atunci face cadenţe . fie deoarece melosul lui înaintează spre tetracordul separat ( despărţit ) . după cum schimbă şi sunetele principale .

în coborâre are iarăşi Din stihologia Vecerniei 60 . VU . NI' . şi definitve pe NI. la finalul melosului pe NI . şi se incheie . Apihima ehului este Neaghie: . ajungând până la DI . spre NI.Scara lui are tetracordurile despărţite şi care sunt formate din tonuri majore. mijlocii şi mici. însă este natural când melodia trece de la acesta şi urcă .pentru melosul potrivit : Are ca sunete principale : NI . pe PA spre VU. DI şi NI' . Face cadenţe imperfecte pe VU. atunci începe de la sunetul NI . În ehul IV plagal sunt intonate melosurile irmologice. Atracţii melodice se semnalează pe ZO GA ifes.pentru melosul grabnic: . perfecte pe NI şi DI . stihirarice şi papadice . Când precedă un stih . pe spre DI. DI . ZO de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la acesta şi coboară.

61 .

Din cantarile Antifoanelor 62 .

Ceea ce esti mai cinstita 63 .

Din Doxologia lui Manuil Protopsaltul 64 .

Prochimen 65 .

Dupa Evanghelia utreniilor duminicilor Postului Mare 66 .

EHUL I (eso) 67 .

KE şi PA'. Asfel . a doua bază de derivaţie a octoihului bisericesc. = ftoraua ehului. vorbim acum despre ehul I eso ( de jos ) .La un sunet deasupra lui DI. stihiraricului şi papadicului. este acut . având Apihima ehului este Ananes: În ehul I sunt intonate melosurile irmologicului. PA = bazul lui. DI . Melosul stihiraric şi papadic au ca sunete principale: PA. baza ehului I plagal . = ehul I. Totuşi. pe KE şi finale pe PA. Astăzi. care foloseşte scara ehului I plagal şi continuă cu tetracordurile despărţite . Pe GA şi pe DI când predomină când predomină sunetul DI şi pe NI de sus când predomină PA 68 . Melosul irmologic are ca sunete principale: PA. în ceea ce priveşte înălţimea acestuia . care este bazul ehului I . Astăzi tinde să predomine tetrafonul pentru a se arăta că este autentic. care arată desfăşurarea intervalelor scării lui.a transferat pe sunetul PA . sunetul PA de la mijlocul diapasonului. DI şi KE ( rareori ). de vreme ce sunetul KE. acest eh – cu bazul pe KE . GA. după cum arată şi ftoraua de pe mărturia lui . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU sunetul GA. bazul acestui eh s . pe DI.este considerat ca al melosului papadic. oxia arată că se găseşte la o notă deasupra ehului plagal. Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe KE şi finale pe PA . găsim sunetul KE. Mărturia ehului înseamnă : însă înclină bazul teoretic pe sunetul KE. Face cadenţe imperfecte pe GA.

În melosul irmologic . ZO' sus este natural când melosul trece de acests şi urcă. când precedă un stih . începe de la sunetul PA . adică atunci când modulează în eh IV. în timp ce melosul stihiraric începe de la sunetul PA şi se încheie iarăşi pe acesta . se opreşte pe DI pe care şi încheie . în celelalte cazuri are întotdeauna ifes.de sus. Din stihologia Vecerniei La Utrenie 69 .

Troparul Invierii 70 .

Din cantarile Antifoanelor 71 .

Ceea ce esti mai cinstita 72 .

Din canoanele Nasterii Domnului 73 .

Din cantarile laudelor 74 .

considerat glas al melosului papadic. bazul natural el ehului. care începe de la PA şi se încheie pe KE: 75 . De multe ori. toate melosurile ehului I erau intonate de la sunetul KE. Apihima ehului este Ananes.EHUL I TETRAFONIC DE LA KE ( EHUL I EXO – DE SUS ) În vechime. cu atracţiile melodice corespunzătoare. melosul lui face cadenţe pe GA sau pe DI sau pe PA. Acest eh de la KE este numit astăzi şi ehul I tetrafonic.

Din Doxologia lui Hurmuz Hartofilax EHUL I PLAGAL La patru sunete mai în jos de la bazul ehului i de la KE. a cărui scară se desfăşoară având două tetracorduri despărţite. se găseşte plagalul lui. 76 .

doxologii. în celelalte cazuri are mereu ifes. se opreşte pe KE şi se încheie pe PA. KE şi PA' de sus . şi perfecte şi finale pe PA . 77 . heruvice. care indică desfăşurarea intervalelor scării lui . ca şi ehul IV Aghia . De multe ori PA' de sus atrage . GA .Mărturia ehului înseamnă : = ehul i plagal = bazul lui este sunetul PA = ftoraua ehului. prochimene şi aliluiare de la Apostol. laude. De aceea s . Apihima lui este Aneanes: În acest glas se intonează melosul papadic precum polielee. irmoase calofonice etc . Face cadenţe imperfecte pe GA .a numit ehul I plagal al melosului papadic . se începe de la PA. ZO' de sus este natural când melosul trece de acesta şi urcă . matimi. KE şi PA' de sus . cratime. Când precede un stih. pe NI' de sus. chinomice. Are ca sunete principale : PA .

Din starea a doua a Polieleului 78 .

De multe ori melosul se opreşte pe ZO' de sus (cu ifes). Atracţii melodice se întâlnesc pe VU GA şi pe KE spre ZO’ ( cu ifes ).Din starea intai a polieleului de Petru Lampadarie Peloponisiul În matimile papadice. spre 79 . Astfel. de la şi pe sunetul GA se aude o parte cromatică moale a ehului. ehul acesta are adeseori sunetele DI şi ZO cu ifes .

Când urmează rostirea preotului . şi ehul se numeşte ehul I plagal trifoni . la ehul acesta. fapt care este indicat de ftoraua: Hristos a inviat ! 80 . finalul melosului se face pe PA. Adesea. ZO' de sus are ifes permanent. Staţionarea melosului pe DI cere ca sunetul GA să aibă diez .Din cantarea Heruvicului de Teodor Focheos EHUL I PLAGAL TRIFONIC Melosul stihiraric al ehului I plagal se încheie pe DI .

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiul Din stihirile invierii de la laude 81 .

Din starea intai a Prohodului

82

Din starea a doua a Prohodului

EHUL I PLAGAL TETRAFON Anumite melosuri grabnice şi potrivite ale ehului I plagal se termină pe sunetul KE. Această ramură a ehului este numită ehul I plagal tetrafon . Adesea , la ehul acesta ZO' de sus are în permanenţă ifes ( adică , chiar şi când melosul trece de acesta şi urcă ) , fapt care este indicat de ftoraua , care face pe ZO' şi

VU de sus cu ifes. Are apihima ehului I plagal cu urcarea pe tetrafonia ehului .

83

Din stihologia Vecerniei

84

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu

Din podobia „Bucura-te, camara…”

85

pe care face cadenţă şi încheie melosul . cu sunetele ZO' de sus şi VU de sus în permanenţă cu ifes .Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal pentafonic . perfecte şi finale pe PA sau pe ZO' de sus. Face cadenţe imperfecte pe DI . şi pe ZO'' de sus . care are mereu ifes cu ftoraua . şi de acolo în sus intervalele diatonicului dur ( despre care vom vorbi mai jos) . Din Doxologia de Gheorghe Violakis 86 . Scara lui este mixtă . cu intervalele diatonicului moale de la PA până la KE .EHUL I PLAGAL PENTAFONIC Anumite melosuri papadice ale ehului I plagal încep de la ZO'' de sus .

Apihima ehului este Aneanes: şi pe PA' de sus cu ifes . Însă când melosul se opreşte pe PA' de sus. NI' de sus şi PA' de sus. 87 . Ehul plagal nu este folosit permanent. Are ca sunete principale: KE . Face cadenţe imperfecte pe NI' şi PA' de sus şi finale pe KE. Se opreşte adesea pe difonia lui. GA' de sus are ifes când melosul Pe acest eh se intonează melosurile papadice . având pe ZO' de sus cu diez ajunge până la el.EHUL I PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU EHUL I PLAGAL TETRAFON Toate melosurile irmologice ale ehului I plagal se psalmodiază de la sunetul KE. pe care se pune ftoraua modificând în mod paralel şi simetric şi mărturiile sunetelor. atunci acesta este natural. Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal irmologic de la KE şi ehul I plagal tetrafon. pe NI' de sus. În fine.

La Utrenie Din cantarile Antifoanelor 88 .

Ceea ce esti mai cinstita 89 .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 90 .

a 91 . Într . drept pentru care intervalul KE . Melosul irmologic Cele mai multe melosuri irmologice ale ehului IV se psalmodiază ca eh cu bazul pe sunetul VU şi cu tetracorduri despărţite .adevăr .NI' ton mărit ( 14 secţiuni ) .. etc .Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu Notă: În anumite locuri ale ehului I plagal pentafonic. şi care are forma şi " ideea " ehului plagal . vrând să evidenţieze cuvintele care exprimă tristeţe. dacă de la sunetul DI . califică drept enarmonic intervalul KE . Acest eh se numeşte leghetos sau ehul II plagal diatonic . EHUL IV 1 . deoarece ZO' primeşte ifes de 6 secţiuni . compozitorii.ZO' devine enarmonic diez ( 4 secţiuni ) şi ZO' . jale. Această ramură a ehului I plagal cu aceste intervale se numeşte ehul I plagal enarmonic .ZO' ( un sfert de ton ).

DI şi ZO' de sus. 92 . totuşi este natural când melosul trece de el şi urcă. pe GA spre DI şi pe KE spre ZO'. găsim pe ZO' de sus . la patru note deasupra bazului de derivaţie a ehurilor . Are ca sunete pricipale: VU . EHUL LEGHETOS ( EHUL II PLAGAL DIATONIC ) Apihima ehului este leghetos : care arată cu adevărat legătura acestui eh cu ehul IV de la DI aşa cum este considerat până la mijlocul lui. şi perfecte şi finale pe VU . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . Face cadenţe imperfecte pe DI. pe ZO' de sus ŞI pe PA. ZO' de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la el şi coboară . = ftora ehului. care formează plagalul acestuia pe sunetul VU .doua bază de derivaţie a ehurilor . Această legătură devine clară şi din mărturia ehului: Mărturia ehului inseamnă: = ehul IV = eh autentic . urcăm două sunete . în coborâre este iarăşi cu ifes. = două note mai jos de sunetul DI VU = bazul lui este VU de la mijlocul diapasonului.

Când precedă un stih .Leghetos arareori ajunge eptafonie . se începe de la sunetul VU. Când melosul ajunge până la VU' de sus şi revine. când totuşi urcă şi staţionează pe VU de sus. atunci sunetul acesta are ifes. urcă până la DI . atunci acesta este natural. şi se încheie în mod potrivit pe sunetul VU. Din stihologia Vecerniei 93 .

Din cantarile Antifoanelor 94 .

Ceea ce esti mai cinstita 95 .

Din stihologia laudelor 96 .

Megalinariile de la Vovidenie 97 .

Melosul stihiraric . Melosul stihiraric al ehului IV ( stihirile. Am văzut că la patru sunete de la baza de derivaţie a ehurilor. se obţine pe PA' de sus un 98 . idiomele şi " slavele ") se psalmodiază în ehul IV stihiraric de la PA. sunetul DI.Din primul rand de antifoane al melosului irmologic pe larg 2 . care este o combinaţie dintre ehul I eso şi leghetos .

preluând şi toate caracteristicile lui ( sunete principale . pe VU de la leghetos ( în vechime se încheia pe PA ). atunci când se termină pe VU preia caracteristicile Leghetos . cu leghetosul şi cu ehul IV papadic ( îl vom prezenta imediat după acesta ) . chiar dacă este unit cu ehul I eso . totuşi se deosebeşte după formele melodice şi cadenţe . EHUL IV STIHIRARIC (DE LA PA ) Ehul acesta începe de la PA . ) .eh IV . foloseţte scara ehului I eso . pe sunetul PA . s . pe VU şi pe PA . în timp ce . la patru sunete mai sus de bazul de derivaţie al ehurilor PA = are bazul pe sunetul PA de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului Apihima ehului este Aghia : Când ehul se termină pe sunetul PA . atracţii melodice etc. Deoarece bazul acestuia era afară de sunetele de la mijlocul diapasonului. adică şapte sunete în jos . Mărturia ehului înseamnă : = ehul IV = eh autentic . 99 . care este şi bazul lui . de obicei .ului . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe DI . şi se încheie .a transferat pe antifonia lui . Ehul IV de la PA . şi finale pe VU .

şi se încheie în mod potrivit. urcă la VU . se începe de la bazul PA . pa PA . şi apoi la DI .Când precedă un stih . 100 .

Cantari de la laude 101 .

Din cantarile slujbei Sfintilor Macabei 102 .

perfecte pe DI şi pe PA' de sus . melosurile acestuia au legătură cu ehurile : leghetos . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui Apihima ehului este Aghia : Pentru melosurile grabnice Pentru melosurile potrivite Are ca sunete principale: DI .3 . preluând şi caracteristicile lor . Adesea . şi finale pe DI . ZO' de sus şi PA' de sus. Melosul papadic Melosul papadic al ehului IV se psalmodiază ca un eh care are bazul pe sunetul DI şi reprezintă ehul autentic al ehului IV plagal de la NI' . 103 . Face cadenţe imperfecte pe ZO' de sus si pe PA' de sus ( tetrafonia Aghia ) . la patru sunete în sus de sunetul NI (baz de derivaţie a ehurilor) DI = bazul lui este DI de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului. I plagal şi IV plagal . EHUL IV PAPADIC Mărturia ehului reprezintă : = ehul IV = eh autentic.

polielee. aliluiarile de la Apostol. pe KE spre ZO' de sus . imnuri religioase . În toate celelalte cazuri. laude. Pe ehul acesta se întâlnesc compoziţii ca : selecţii din psalmi în versuri. doxologii. spre PA' de sus.Atracţii melodice se întâlnesc pe GA şi pe NI' de sus spre DI . matimi şi cratimi . Zo' de sus este natural când melosul lui trece deasupra acestuia şi urcă . Ecloghie la Inaltarea Cinstitei Cruci 104 . prochimene. irmoase . tropare . ZO' este întotdeauna cu ifes .

105 .

Prochimenul Apostolului de la Boboteaza Din doxologia pe larg de Petru Peloponisiul 106 .

107

CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL III (ESO)

La trei sunete mai sus de DI de la mijlocul diapasonului (bazul teoretic de derivaţie al ehurilor ), pe NI' de sus , se constituie ehul III al muzicii bisericeşti . Pentru că totuşi era prea acut şi în afara mijlocului diapasonului, s - a transferat pe bazul plagului lui, pe sunetul GA , întrebuinţând scara acestuia şi s-a numit ehul III eso (de jos) . Mărturia ehului desemnează : = ehul III = oligonul arată că ehul are legătură cu ehul I plagal , iar cele trei sunete indică împreună faptul că bazul ehului este la trei sunete deasupra bazului de derivaţie ale ehurilor GA = bazul ehului este sunetul GA = ftoraua arată că ehul aparţine diatonicului moale şi se constituie din tonuri mari , mărunte şi imitonuri . Mărturia ehului se scrie şi cu denumirea muzicală a ehului , Nana :

Apihima ehului este Nana :

Ehul III eso se împarte în : simplu sau papadic şi ehul III de mijloc .

108

Ehul III simplu sau ehul III papadic eso are ca sunete pincipale : GA , KE şi NI' de sus . Face cadenţe imperfecte pe KE si pe NI' de sus , perfecte şi finale pe GA . Pe acest eh se intonează polielee , laude pe larg , doxologii , heruvice şi chinonice . Ehul III de mijloc se notează cu coborâtoarele difoniei la mărturia lui : . Pe acesta se psalmodiază melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului III . Când precedă un stih , se începe de la GA , urcă până la KE şi ajunge la final pe PA , de unde încep şi cântările care urmează . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI sus ( când se urcă o terafonie ) , şi pe VU spre KE , pe ZO' de sus spre NI' de

spre GA . Când face cadenţe pe PA şi pe NI

, atunci preia atracţiile melodice ale ehului I plagal şi ale ehului IV plagal , în mod corespunzător . În anumite melosuri , melodia staţionează şi pe sunetul DI ( tetrafonia ehului IV plagal ) . În fine , anumite melosuri se termină pe sunetul NI . Atunci ehul acesta se numeşte ehul III din mijloc ( de exemplu : condacul Naşterii Domnului :" Fecioara astăzi " ) .

109

Din stihologia Vecerniei

110

Din stihirile invierii de la Vecernie 111 .

Din cantarile Antifoanelor

Ceea ce esti mai cinstita

112

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul

113

Din megalinariile Intampinarii Domnului

114

115

pe care se intonează melosurile irmologice şi stihirarice .EHUL III PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) La trei sunete deasupra lui DI de la mijlocul diapasonului . La patru sunete dedesupt . 116 . pe GA . mare şi mijlociu sau mare ) . se găseşte bazul ehului III plagal . Melosul papadic al ehului III plagal nu se psalmodiază pe diatonic dur de la GA ( cu desfăşurarea tetracordului : tonuri mari . pe NI' de sus se află bazul teoretic al ehului III . ci pe diatonicul moale de la ZO de jos ( cu desfăşurarea tetracordului : ton mic . mărite şi imiton ) .

Ehul acesta nu este altul decât ehul II diatonic de la ZO' de sus ( două sunete deasupra lui DI . Dacă ajunge la sfârşit pe PA şi pe NI .a impus să se numească Varis şi ehul III plagal de la GA . deoarece bazul lui era dedesupt de NI . Melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului Varis . când melosul urcă o trifonie . pe GA .a transferat pe antifonia lui.a numit Varis . atunci acesta se începe de la GA . DI şi NI' de sus . care s . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : GA . Când precedă un stih . în mod corespunzător . Odată cu trecerea timpului s . primul baz de derivaţie al ehurilor . urcă şi staţionează pe DI şi ajunge la sfârşit încheind în mod corespunzător . spre GA şi pe KE spre ZO . pe ZO de jos . dar şi pe PA ( ca ehul I ) şi pe NI ( ca ehul IV plagal ) . S . = urcarea diafonică la mărturia ehului vizează alte ramuri ale ehului varis . preiau scara care este formată din tetracordurile despărţite şi cu tonuri mare . Elementul distinctiv esenţial este că aparţin creaţiilor muzicale papadice . mare şi imiton . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU I plagal şi ehului IV plagal . deoarece era în afara mijlocului diapasonului . al doilea baz de derivaţie al ehurilor ) . preia caracteristicile ehului 117 . Mărturia ehului înseamnă : = eh Varis GA = bazul ehului este sunetul GA . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe GA şi pe DI . = ftoraua ehului . şi finale pe GA .

Din cantarile Antifoanelor 118 .

Ceea ce esti mai cinstita 119 .

Din stihirile invierii de la Laude 120 .

Din doxologie de Manuil Protopsaltul 121 .

122 .

.....PA . Acest eh s .a numit ehul IV plagal trifonic . KE şi pe NI' de sus . Principala caracteristică e ehului este următoarea: coborârea melosului până la PA şi întoarcerea imediat pe GA impune diez pe sunetele VU elemente care dau ehului un caracter cucernic. Stihul aşezat înainte. 123 . însă desfăşurarea intervalelor scării lui este identică cu cea de la NI . DI .. Are ca sunete principale: GA . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL IV PLAGAL TRIFONIC (IRMOLOGIC ) Majoritatea melosurilor irmologice ale ehului IV plagal se psalmodiază pe un eh care are bazul pe sunetul GA ( bazul ehului III eso ) .deoarece bazul lui se găseşte la trei sunete deasupra lui NI ... Face cadenţe imperfecte pe DI .. VU .CAP . începe pe GA şi ajunge până la KE .pe KE şi pe NI' de sus ( uneori şi pe PA şi pe NI ) . Are apehima ehului III Nana : care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din ehul IV plagal de la NI . . după cum arată şi mărturia ehului . pe GA. şi perfecte şi finale pe GA .... Astfel .. iar mărturiile sunetelor se schimbă în mod corespunzător . şi se termină în mod corespunzător. el are ftoraua..

La Utrenie Troparul Inviereii 124 .

Ceea ce esti mai cinstita Din canoanele Paraclisului 125 .

126 .

127 .

deoarece baza acestuia se găseşte sub NI. prima bază de derivaţie a ehurilor . pe ZO de sus se află bazul ehului II diatonic moale. Deoarece totuşi ne aflăm afară de mijlocul diapasonului. încheie pe sunetul YO . Ehul Varis de la ZO se împarte în : a ) Varis diatonic simplu ( mijlocul este el ehului I şi I plagal ) b ) Varis tetrafonic. de aceea nu se intonează pe el melosuri irmologice şi aliluiare. bazul ehului s-a transferat pe antifonia acestiua. Semnul distinctiv al acestor ehuri este că . S-a impus să fie numit Varis. c ) Varis eptafonic. Ehul Varis de la ZO este în mod special ehul papadicului . cu excepţia unor puţine cazuri . pe ZO de jos.EHUL VARIS DE LA ZO ( EHUL II DIATONIC MOALE ) La două sunete deasupra sunetului DI ( al doilea baz de derivaţie al octoihului bisericesc ). a ) Ehul Varis diatonic simplu 128 .

Apihima este Neanes : Au ca sunete principale: ZO . având tonul " rezultat " la capătul superior al scării acestuia . = ca şi ehul II are bazul său la două sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . şi revine apoi pe acelaşi eh Varis . ca eh autentic urmează schema tetracordurilor alăturate . cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri . Mărturia acestuia înseamnă : = ehul Varis .Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe PA şi pe GA. GA .Ehul acesta . Ehul acesta se regăseşte şi ca eh I de mijloc ( numit Protovaris ) sau ca eh I plagal . Atunci preia sunetele principale . şi finale pe ZO . Atracţii melodice se întâlnesc pe KE de jos spre ZO. mare şi mijlociu . = ftoraua arată desfăşurarea ehului autentic diatonic moale. PA . 129 . cu tonuri : mic .

Din stihurile Polieleului de Petru Peloponisiul 130 .

Din cantarile Antifoanelor de Hurmuz Hartofilax Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 131 .

Din Doxologie de Iacob Protopsaltul 132 .

Apihima este Neanes : 133 .b ) Ehul Varis tetrafonic Ehul Varis tetrafonic cu ftoraua ehului leghetos pe ZO. face pe GA cu diez în permanenţă şi urmează schema tetracordurilor despărţite.

şi perfecte şi finale pe ZO . PA. Din starea a doua a Polieleului 134 .Are sunete principale pe ZO. pe VU spre GA (cu spre DI. GA (cu diez ) şi pe ZO' se sus . atunci acesta este natural. Atracţii melodice se întâlnesc pe NI diez ) şi pe GA spre PA . când melosul se desfăşoară în cadrul pentefonului. GA 8 cu diez ) şi pe ZO' de sus. Face cadenţe imperfecte pe PA . Când melosul ajunge până la GA şi revine.

135 .

şi finale pe ZO . melosul modulează pe ehul IV Aghia de la DI .c ) Ehul Varis eptafonic Ehul Varis eptafonic este şi el o ramură a ehului Varis . Adesea . şi pe VU spre GA (cu diez). Apihima este Neanes : sau Are sunete principale pe ZO' de sus. pe DI. Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe ZO' de sus şi pe DI . Pe acest eh în cadrul melosurilor papadice . pe GA şi pe ZO . Când melodia ajunge până la GA' de sus . Atracţii melodice întâlnesc pe KE spre ZO' de sus. 136 . melodia începe de pe ZO' de sus şi se încheie mereu pe bazul ehului Varis . pe GA spre DI. acesta este natural . pe ZO de jos ( chiar şi Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se încheie pe eptafonie ) .

137 .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul 138 .

139 .

şi în scară se foloseşte de tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . Când melosul lui face cadenţă pe DI . în timp ce atunci când melosurile încheie pe KE . DI şi ZO' de susşi PA' de sus . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL I PLAGAL DIATONIC DUR Melosurile papadice ale ehului I plagal de la PA se psalmodiază în permanenţă ci ifes pe sunetele VU şi ZO' de sus . Acest eh se numeşte ehul I plagal diatonic dur de la PA . se obţine ehul I tetrafonic diatonic dur . după cum confirmă şi mărtueia lui : Apihima lui este Aneanes : Are ca sunete principale: PA . care se întâlneşte şi ca eh III difonic şi eh plagal de la GA . se obţine ehul IV diatonic dur papadic de la DI . 140 .CAP .

ca trifonie a ehului I plagal. Atunci se formează pe DI.Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul EHUL IV AGHIA DIATONIC DUR La anumite melosuri papadice. îndeosebi pe ehul I plagal. ehul IV 141 . când se fac cadenţe perfecte şi finale pe DI ( ehul I plagal trifonic ). melosul are în coborâre pe VU' de sus şi ZO' de sus cu ifes .

şi perfecte şi finale pe PA . 142 . şi pe GA spre DI . de la PA. Apihima ehului este Aghia : Are ca sunete principale: PA . Atracţii se întâlnesc pe GA şi stihirarice ale ehului I plagal.diatonic dur. pe care se fac şi cadenţe în mod întâmplător . spre DI . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . care are ca sunete principale: DI. De obicei se întâlneşte ca particularitate a melosului ehului IV Aghia de la DI ăn melosurile irmologice Există creaţii muzicale mai noi pe ehul IV diatonic dur nu de la DI . pe KE şi pe PA' de sus . Face cadenţe imperfecte pe GA . când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei . şi eh de sine stătător . KE şi PA' de sus . ZO' de sus şi PA' de sus. GA . Astfel s .a format ehul IV diatonic dur de la PA . ci cu trei sunete mai jos.

Psahos 143 .Din Raspunsurile Mari de C.

având ca eh autentic ehul III eso de la GA de la mijlocul diapasonului .lea îşi face apariţia ca eh de sine stătător . Pe sunetele ZO şi VU are întotdeauna ifes .VU şi GA . Mărturia ehului înseamnă : 144 . ehul III plagal papadic sau Varis de la ZO de jos ifes .Stihuri din Psalmu 50 de Hristodul Gheorghiadi EHUL III PLAGAL SAU VARIS DE LA ZO DE JOS LA IFES Din secolul al XVIII . iar tonul despărţitor este VU . Urmăreşte schema tetracordurilor despărţite . ZO .ZO' .GA .

PA . are sunetele DI 145 . Alteraţii melodice se întâlnesc pe KE spre ZO şi pe NI spre PA . Face cadenţe imperfecte pe PA .GA . DI la cadenţe şi revine la ZO . GA . DI şi ZO' de sus .= eh Varis = bazul sunetului este sunetul ZO = ftoraua ehului = urcarea difonică din mărturia ehului are în vedere alte ramuri ale ehului Varis. DI şi ZO' de sus . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : ZO de jos . Când melosul ajunge la şi KE cu diez . şi perfecte şi finale pe ZO de jos .

Din Doxologie de Hurmuz Hortofilax 146 .

147

CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL II CROMATIC MOALE DE LA DI

În ehul II diatonic moale de la ZO' de sus , cu PA în permanenţă cu diez , se formează un tetracord cu ton mic , ton mijlociu enarmonic şi imiton ( cromatic ) . Mărturiile sunetelor şi ftoralele ehului sunt două : pentru sunetele din fiecare tetracod ce sunt impare , semnul este ftoraua lor este Din raţiuni practice , deoarece melosul se prelungea în acut , muzicienii din secolul al XVIII - lea şi din următorul secol , au transferat bazul ehului al II - lea pe sunetul DI de la mijlocul diapasonului , modificând în mod corespunzător şi simetric sunetele , acolo unde era cazul .Astfel , astăzi în cătţile de muzică , mărturia ehului reprezintă : = ehul II = bazul teoretic al ehului este la două sunete deasupra lui DI, baz de derivaţie al ehurilor. DI = bazul ehului este sunetul DI = ftoraua indică că ehul aparţine cromaticului moale şi se desfăşoară în scară în ton mic, ton mijlociu enarmonic şi imiton. şi ftoraua , iar pentru sunetele " pare " mărturia şi

Ehul acesta se numeşte stihiraric , deoarece pe el se psalmodiază sihirile în tact potrivit ale ehului al II - lea al octoihului . Totuşi pe ehul acesta se psalmodiază şi tropare (de la sfârşitul slujbei), cratime, imne treimice, prochimene, aliluiare , doxologii , heruvice şi chinonice . Are ca sunete principale , în principal , pe DI şi pe ZO' de sus , pe NI' de sus când devine plagal şi pe VU şi pe NI când melosul se întinde pe sunetele care devin şi 148

cadenţe ocazionale : imperfecte pe ZO' de sus , pe NI' de sus , pe VU şi pe NI , şi perfecte şi finale pe DI . Atracţii melodice se întânesc pe GA de sus când mesolul urcă trifonic , şi pe PA jurul lui VU sau staţionează pe acesta . Apihima ehului este Neanes : spre DI , pe Zo' de sus spre NI'

, diatonic , când melosul se desfăşoară în

pentru melosurile grabnice;

pentru melosurile potrivite; Când precede un stih , se începe de la sunetul DI , se urcă până la ZO' de sus , se coboară pe VU , şi se închide în mod corespunzător melodiei , pe DI.

Din stihologia Vecerniei

149

La Utrenie

150

Din cantarile laudelor Stihuri din Doxologie 151 .

ci de la sunetul VU se 152 .EHUL II CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) Multe melosuri ale ehului II se încheie în mod obişnuit pe sunetul VU . Ehul acesta se numeşte ehul al II .lea cromatic mesos ( de mijloc ) . Este legat fiinţial de ehul autentic de la DI . de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri .

se ajunge pe ZO' de sus şi se încheie . Facecadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus. pe sunetul VU .DI ) . în tact grabnic şi pe larg .VU' ) . La finele melosului. în afară de foarte puţine excepţii ( catavasiile Bobotezei ). condacele şi răspunsurile mari . şi de la NI' de sus un tricord cromatic mare ( NI' . de la DI un tetracord cromatic moale ( DI . Când precedă un stih .NI' ) . Prochimenul Vecerniei de duminica 153 . Apihima acestui eh porneşte de la DI şi încheie pe VU. cadenţele se fac pe sunetul DI.dezvoltă un cromatic mediu ( VU . Pe acest glas se psalmodiază troparele ahului II . în mod corespunzător melodiei. se începe de la DI . Are sunetele principale şi atracţiile autenticului de la DI . precum şi sedelnele . perfecte şi finale pe VU .

Prochimenul Vecerniei de marti Stihuri din Psalmul 50 de Grigore Protopsaltul 154 .

Din cantarile Sfintei Liturghii 155 .

Totuşi trebuie să fie psalmodiat pe intervalele ehului cromatic moale şi să fie notat în felul următor : 156 . canoane . deoarece . şi pentru a nu fi confundat cu ehul al II . ci de la ZO' de sus sau de la DI . bazul naturala al ehului .a format ehul al II . Pe sunetul VU . fie pe NI . A fost numit Eso pentru a fi deosebit de ehul al II lea cromatic dur . antifoanele . având modificate mereu cu diez PA' de sus . ehul este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului dur . pentru a arăta faptul că este un eh eso cu mersul intervalic al plagalului ( fără însă să . Pe el se cântă troparele miezonopticii . s . aşa cum am spus .lea de la DI sau ehul al II .a transferat fie pe VU . catavasii şi doxologii . Acest eh derivă din leghetos . melosul se prelungeşte în acut şi aşa bazul s .lea Meso de la VU . la patru sunete sub ZO' de sus . fie pe PA . troparele învierii .EHUL II CROMATIC MOALE Multe melosuri ale ehului II ( îndeosebi cele irmologice) nu se cântă de la bazul natural al ehului . sunetele DI şi În cărţile de muzică .lea cromatic moale .şi piardă însuşirile de eh autentic ) .

157 . şi pe DI spre KE . în mod potrivit pe VU. pe care se fac şi cadenţe imperfecte ( dar şi pe DI şi ZO' de sus ) şi finale pe VU. se urcă până la trifonia acestuia . Are ca sunete principale: VU şi KE ( însă şi DI şi ZO' de sus ) . Când precedă un stih . Atracţii melodice se semnalează pe PA când melosul se cântă în cadrul trifoniei . cu ftoraua ce indică faptul că ehul este eso. se începe de la sunetul VU . şi se încheie .Apihima ehului este de asemenea Neanes. pe KE . spre VU .

Din cantarile Antifoanelor 158 .

Ceea ce esti mai cinstita Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 159 .

Din Stihologia Vecerniei de Duminica 160 .

Când precedă un stih . când La Vecernie 161 . cu linia melodică care să arate că ehul ete eso. Apihima acestui eh este Neanes. se întâlneşte şi cu bazul pe sunetul PA. Atracţii melodice se întâlnesc pe NI melosul se desfăşoară în jurul lui . când ehul devine diatonic pe trifonia lui ( ehul IV de la DI ) şi pe tetrafinia lui ( ehul I de la KE ) . corespunzător cu melosul .lea eso cromatic moale . se urcă până la trifonia lui . acest eh se notează cu ftoralele ţi mărturiile cromaticului dur. Are ca sunete principale pe PA şi pe DI când melosul se cântă în cadrul trifoniei (dar şi pe GA şi KE ) .Acelaşi eh al II . se începe de la PA . ca să nu fie confundat cu ehul II plagal cromatic dur de la PA . În cărţile de muzică . pe sunetul DI . şi pe GA spre DI . pentru a indica că este eso . Totuşi trebuie scris cu ftoralele şi mărturiile cromaticului moale. şi se încheie . spre PA . înlesnind astfel diversitatea melodică . pe care se fac şi cadenţe : imperfecte pe DI ( dar şi pe GA şi KE ) şi finale pe PA. pe PA .

Stihiri de la Fericiri 162 .

PA' . Ehul acesta se numeşte ehul II cromatic cu mijlucul diatonic . sau altfel . şi din tonul " rezultat " NI' . 163 . mai corect.DI diatonic moale . Pe acesta au fost compuse răspunsuri şi axiome . ehul 1 cu 2 . ehul I plagal ).Din irmoasele Canonului din Martea cea Mare EHUL II CROMATIC (EHUL 2 CU 1) Anumite compoziţii ale ehului al II .lea de la DI fac cadenţe pe sunetul PA al ehului I eso diatonic (sau.NI' . din tetracordul cromatic moale DI . Scara acestui eh este mixtă şi este alcătuită din tetracordul PA .

cadenţe şi atracţii melodice : a ) cele ale ehului II de la DI . b ) cele ale ehului I de la PA . când se cântă în tetracordul diatonic moale .Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al ehului II . când se cântă în tetracordul cromatic moale . 164 . Are ca sunete principale .

Ehul . având în permanenţă ifes pe sunetul KE 165 . sedelne . condace şi prochimene ) întrebuinţează scara ehului leghetos .Fragmente din Raspunsurile Mari EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL IV MESO ( DE LA MIJLOC ) CROMATIC MOALE Anumite melosuri ale ehului IV ( tropare .

Apihima ehului este leghetos . VU' de sus . = ftoraua ehului . cu KE ifes . pe sunetul VU . DI şi ZO' de sus . de la sunetul DI un tetracord cromatic al ehului IV ( DI .NI' ) . iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri . de aceea se numeşte şi ehul IV mesos cromatic moale .DI ). şi pe GA spre DI . este cu ifes . Această legătură se vede şi din mărturia ehului : = eh principal.acesta se numeşte leghetos sau ehul IV mesos cromatic moale . se face cadenţă pe DI . se începe de la DI şi se încheie . Când precedă un stih . în mod potrivit cu încheierile ehului IV cromatic . = două sunete sub sunetul DI . un tricord mare diatonic moale ( NI' .VU' ). Are ca sunete principale : VU . 166 . şi perfecte şi finale pe VU . atunci când melosul ajunge până la el şi revine . Apihima aceasta arată legătura reală a ehului leghetos cromatic moale cu ehul IV de la DI . VU = bazul este sunetul VU . Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . la patru sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . ci de la sunetul VU se urcă un tricord mijlociu diatonic moale ( VU . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . şi de la NI' de sus . La finalul melodiei .

La Utrenie 167 .

Troparul Invierii Condacul Vovideniei 168 .

iar la sfarsit 169 .

DI .pentru melosurile de ritm potrivit : Are ca sunete principale (îndeosebi în melosul papadic): PA. ZO' de sus şi PA' de sus. ) derivă ehul II plagal cromatic . Face cadenţe pe GA . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui . Melosurile stihirarice . Apihima ehului este Neanes : . GA . şi finale pe PA . KE şi pe PA' de sus . în timp ce atunci când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . aşa încât tetracordurile să se compună din imiton ( diatonic ) . KE şi PA' de sus. 170 . când alterăm sunetele GA şi NI' de sus cu diez Mărturia ehului înseamnă : = ehul II plagal PA = bazul lui este sunetul PA . pe sunetul DI . ajunge la sfârşit pe trifonia acestuia .CAP . când melosul ehului II plagal modulează în ehul IV ( Aghia ) de la DI . dar şi PA . = ftoraua ehului. când melosul tinde să se încheie . triimiton şi imiton ( cromatic ) . preluând caracteristicile lui . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL II PLAGAL CROMATIC DUR De la ehul I plagal diatonic dur ( cu VU şi ZO cu ifes dur.

staţionează pe DI . se încheie conform melosului pe PA . se începe de la bazul ehului . şi pe NI' de spre PA' de sus . pe PA . şi melodice ale acestuia . acesta este natural ) . pe DI sus spre KE . preia şi alteraţiile Când precedă un stih . pe GA DI .Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . când melosul se desfăşoară în cadrul tetrafoniei . Când melosul modulează în ehul Aghia . 171 . Pe ehul II plagal de la PA se psalmodiază melosurile stihirarice şi papadice . când melosul se desfăşoară spre în jurul acestuia ( când melosul face cadenţă pe NI .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 172 .

Din slujba Pavecernitei Mari 173 .

De la Laude Din slujba Sfantului Ioan Teologul. Stihira dupa Psalmul 50 174 .

pe KE . Se folosesc scara şi mărturiile ehului II plagal de la PA . pe care se fac şi cadenţe întâmplătoare : imperfecte pe KE . pe GA şi pe PA . fie ehul II cromatic dur difonic de la GA .l numim ehul II plagal tetrafonic . cu care se notează mărturia ehului II plagal tetrafonic nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi. de la sunetul KE . Prin urmare . face cadenţă . intervalele DI . Când melosul tinde să se încheie . cu bazul pe sunetul GA . Apihima ehului este Neheanes : cu desfăşurarea intervalică care artă legătura plagalului cu tetrafonicul . NI' de sus ( mai rar ) . În cărţile de muzică.KE şi PA' . Are ca sunete principale : KE. ftoraua ehului II cromatic moale doar aducerea aminte că ehul va merge spre mijlocul sau plagalul lui. este acelaşi eh . conform regulei .VU' sunt tonuri mari . pe GA şi pe PA .EHUL II CROMATIC DUR TETRAFONIC Melosurile irmologice ale ehului II plagal se cântă pe tetracordul lui . fie ehul II cromatic dur . în timp ce urcarea difonică indică sunetul KE de la care începe melosul : Totuşi . pe care se încheie şi stihurile care precedă melosul . perfecte şi finale pe GA . Deoarece melosurile şi stihurile acestui eh fac cadenţe în interiorul lui . A cest eh se numeşte ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic sau ehul II cromatic dur . ci spre KE şi pe VU diatonic spre 175 . Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte bazul şi în formele melodice şi cadenţele . fie că . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI GA. a fost considerat ehul II plagal difonic de la PA . Mersul intervalelor se face după sistemul pentacordului .

mărturia ehului al II .De aceea în cărţile de muzică şi în melosurile sistemei noi. aşa cum am spus mai sus. dascălii mai recenţi pun.lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut 176 .

se de la sunetul DI şi pe care sunt scrise cele mai multe melosuri irmologice: având difonia pe sunetul VU : şi ehul II cromatic dur pe sunetul NI : Pentru ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic este valabil cel de la DI .( având caracteristicile ehului II cromatic dur ) . ehul II plagal tetrafonic căutându . Când melosul tinde să facă încheierea . pe VU şi pe NI . pe care se termină şi stihurile ce precedă melosurile . VU şi NI . pe care se fac cadenţe : imperfecte pe DI . pe sunetul DI. ZO' de sus ( mai rar ). conform regulei. Are ca sunete principale : DI . spre DI . Atracţii melodice se întâlnesc pe GA VU. pe tetrafonia lui. face cadenţă . de la KE . iar pentru cel tetrafonic . pe PA diatonic spre 177 . perfecte şi finale pe VU .

178 .

179 .

180 .

181 .

melosurile ehului I erau intonate de la KE .GA' cromatic moale şi GA' . făcea cadenţe la două sunete deasupra bazului ehului . primind ftoraua acestuia acestuia. . 182 . Sedealna irmologică " Mormântul Tău. 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL I CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE În vechime . Mântuitorul " . Aceasta ne . tetracordul NI' .o indică ftoraua şi pe VU' de sus cu de pe NI' de sus făcând KE . pe NI' de sus. făcea pe PA' de sus cu ifes şi pe VU' de sus cu diez . se specifică că ehul I se cântă pe scara ehului II.KE' interval difonic diatonic moale mare .NI' interval difonic diatonic mijlociu. sunetul KE. Când melosul staţiona sau făcea cadenţă pe NI' de sus .CAP . având în permanenţă pe PA' de sus cu ifes diez . prin toate însuşirile .deasupra bazului lui. Astăzi în cărţile de muzică .

183 .

a Iosif " .s . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL IV CROMATIC DUR (NENANO) Există o sedealnă irmologică a ehului IV: " Spăimântatu . eh IV . care arată că dascălii din vechime l -au considerat pe Nenano .CAP . Staţionarea pe GA şi pe KE este considerată difonia şi tetrafonia ehului II plagal de la PA .pentru melosurile grabnice : . 184 . ZO' de sus şi PA' de sus ( mai rar ) . în sistema nouă .pentru melosurile moderate : Are ca sunete principale : DI . este prezentat : fie ca glas independent : - fie ca eh II plagal trifonic : Apihima lui este Nenano : . pe care se fac şi cadenţe :imperfecte pe ZO' de sus şi pe PA' de sus . perfecte şi finale pe DI . Astăzi .

Când precedă un stih . se urcă la ZO natural diatonic moale . pe NI' de sus spre PA' de sus . şi începe de la DI . 185 . cu încheierea corespunzătoare . preluând şi caracteristicile lui . Nenano este îndeosebi . şi se coboară pe DI . De obicei melosurile acestuia modulează Aghia diatonic moale .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA spre DI . ehul melosului papadic . rezultatul fiind că imitonurile devin diezi enarmonici . ajungând până la PA' de sus al ehului Nenano .

186 .

187 . etc .PA' .DI . dă ascultătorului sentimentul diafoniei . însă alcătuirea scărilor sau sistemelor muzicale nu se fundamentează pe acestea deoarece sunt considerate imperfecte . al cincilea şi al optulea sunt intervale perfecte atunci când sunt alcătuite din 30 .KE . PA . deoarece emiterea simultană a sunetelor marginale se aud în mod plăcut de către ascultător .NI' etc . Simfonice sau simfoniile se numesc intervalele de gradul al patrulea ( NI -GA .DI . Intervalul de gradul al patrulea se numeşte trifonie sau tetracord . parafonice şi simfonice .NI' . formează o simfonie . şi aceste intervale constituie temelia determinării şi formării scărilor sau sistemelor muzicale . ) . etc .Simfoniile de gradul al patrulea .GA .ZO' . 42 şi 72 secţiuni . ) . ) şi de gradul al şaptelea ( NI . Când este format din 42 de secţiuni este perfect . ) şi de gradul al optulea . GA . Când este format din 30 de secţiuni este perfect . etc . etc . Când este alcătuit din 72 de secţiuni este perfect . Intervalul de gradul al optulea se numeşte eptafonic sau octacord . Parafonice sau parafoniile se numesc intervalele de gradul al treilea ( NI . deoarece emiterea sincronică a sunetelor de la extremităţi . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor diafonice . ) şi de gradul al şaselea ( VU . PA .ANEXA I PARTEA TEORETICĂ SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE Sistem se numeşte un şir de sunete şi de intervale al cărui sunete de la extremităţi. PA VU . ) şi de gradul al cincilea ( NI . deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete . Intervalele muzicale se împart în : diafonice .VU . Intervalul de gradul al cincilea se numeşte tetrafonic sau pentacord deoarece ste alcătuit este alcătuit din patru intervale şi din cinci suntete . deoarece este alcătuit din trei intervale şi din patru sunete . Emiterea sincronică a sunetelor marginale se aude simfonic . când sunt emise în acelaşi timp . PA . deoarece se situează între intervalele diafonice şi simfonice . PA . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat se consideră că face parte dintre intervalele diafonice .PA . etc . Diafonice sau diafoniile se numesc intervalele de gradul al doilea ( NI .

primul şi al patrulea sunt fixe . În locul 188 . unde de obocei fiecare silabă corespunde unei bătăi . În melosurile irmologice şi papadice grabnice . Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate sistemele simfonice . Aceasta deoarece pentacordul se formează dintr . scările vor aparţine nuanţei diatonice dure . enarmonice mijlocii şi imitonuri ( cromatice ) .din tonuri mari . şi în interiorul lor cu bară de legătură . . Alte picioare ritmice întâlnite sunt : de cinci . deoarece conţine toate sunetele şi intervalele scării muzicale . ritmul de bază este cel de patru . Cele intermediare sunt mobile şi în funcţie de poziţia lor . şi se măsoară cu două bătăi . . Indiferent însă de poziţia pe care o vor avea .din tonuri mărite şi micşorate . scările vor aparţine nuanţei de cromatic moale . . de şase .dacă sunt alcătuite : . de şapte şi mai rar de opt şi de nouă .din tonuri mici . scările vor aparţine nuanţei diatonice moi. ritmul este stabilit de silabele accentuate ale textului . tetracordul şi pentacordul . de trei şi de patru sunt notate la începutul şi la finalul lor cu bară dublă . în timp ce diapasonul se formează din două tetracorduri şi un ton mare . RITMUL ŞI PICIOARELE RITMICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ În muzica bisericească . . CARACTERISTICILE TETRACORDULUI Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor simfonice . mijlocii şi mici . deoarece conţine şi două simfonii mai mici . Din cele patru sunete ale fiecărui tetracord al scării . care cuprinde două picioare de ritm de doi .Se numeşte şi diapason . fie în exteriorul acestora ( ehuri autentice ) . stabilesc intervalele care dau nota distinctivă a genurilor şi nuanţelor . scările vor aparţine nuanţei cromatice dure .un tetracord mărit cu un ton mare . diezi enarmonici .din tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . Aceste picioare ritmice mixte care rezultă din combinaţiile ritmului de doi . scările vor aparţine nuanţei genului enarmonic .din imitonuri ( diatonice şi cromatice ) şi triimitonuri . fie între ele ( ehuri plagale ) .

MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR  ritmul de patru  ritmul de cinci: a) b)  a) b)  a) trei batai b) trei batai c) trei batai  189 ritmul de sapte: ritmul de sase: cu doua batai cu doua batai cu doua batai cu trei batai cu doua batai cu cu cu ritmul de opt: . ritmul se stabileşte luând în considerare interpretarea muzicală a textului . trei sau mai multe bătăi . În melosurile irmologice . În melosurile stihirarice şi papadice pe larg . substantivele .fiecărui picior ritmic se consideră silabele accentuate . ritmul fundamental fiind cel de patru . conjuncţiile şi articolele . îndeosebi de caracterele hironimice . precum şi pe caracterele hironomice . ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor accentuate . stihirarice pe larg şi papadice moderate . ci ţinând cont şi de interpretarea muzicală a textului . adverbele şi participiile . Sunt căutate mai întâi verbele . unde fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi . unde fiecărei silabe îi corespund două . prepozitiile . apoi urmează adjectivele .

introducând noi semne şi modificându . . NISABUR ŞI HISAR Cei trei dascăli ai sistemei noi. ftoraua se numeşte hisar . şi care au fost înlocuite cu caractere asemănătoare ). cu bară jos . cu bară deasupra Aceste semne au fost validate de Comisia Muzicală din 1881 .le oarecum pe cele existente .1883. Astfel au apărut şi aceste trei semne . şi după nuanţe. . . au întocmit caractere hironomice şi vocale ( care subconţin şi modul complex de scriere de altădată. pentru a simplifica modul de scriere muzicală . ftoraua se numeşte nisabur şi ftoraua muştar 190 .ftorale : a ) o ftora care provine din cea a ehului II adăugând o bară în dreapta b ) o ftora care provine din cea a ehului Nenano. c ) o ftora care provine din ftoraua diatonică dură.a) cu trei batai b) cu trei batai c) cu trei batai  cu trei batai ritmul de noua DESPRE FTORALELE : MUŞTAR .

Muştarul . ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria iniţial pe NI' de sus . intervalele DI . ftora ce aparţine genului cromatic.VU imitonuri .VU sunt cu diezi enarmonici .GA şi GA .La opririle şi rotaţiile melodiei în jurul lui DI . Nisaburul .GA are diez enarmonic şi GA . când pe acesta se pune ftoraua nisabur . VU natural şi PA diez. Când melosul coboară până la VU fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre DI atunci DI . 191 . se scrie de obicei pe sunetul DI şi face pe GA diez. GA .GA.GA. se scrie pe DI şi face în coborâre un imiton şi două tonuri mici . se scrie de obicei pe sunetul KE şi face pe DI diez şi pe ZO' de sus ifes. Aceste atracţii identice sunt făcute pe sunetele care se găsesc sub NI' de sus . Staţionarea pe VU face intervalele DI .Hisarul . Staţionarea melosului pe Ga realizează intervalul imiton DI .VU este imiton . ftora ce aparţine genului cromatic.

a ) Exerciţii de urcare şi coborâre neîntreruptă a sunetelor scării de la NI . PA . b ) Exerciţii de urcare a două . etc . De exemplu : NI . Toate exerciţiile trebuie mai întâi . cu întoarcerea în coborâre sărită la sunetul iniţial . VU . să fie citite în mod ritmic şi cu denumirea sunetelor fără a le cânta decât mai apoi . GA . VU .NI . PA .VU . EXERCIŢII ELEMENTARE DE PARALAGHIE RITMUL DE DOI 192 .PA .PA . patru sunete .VU . trei sau patru sunete de la NI . cu întoarcerea în coborâre la sunetul iniţial . c ) Exerciţii de urcare a două .PA NI .NI .GA .NI .PA .ANEXA II EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ ( DIATONICĂ MOALE ) Înainte de a începe exerciţiile . NI .VU .GA .PA VU . NI . De exemplu : NI . etc .VU . etc . trei .PA . trebuie să ştim bine care este şi ce face fiecare caracter .

193 .

RITMUL DE TREI 194 .

195 .

RITMUL DE PATRU 196 .

197 .

clasma 198 .

199 .

200 .

201 .

202 .

203 .

204 .

205 .

206 .

207 .

208 .

209 .

210 .

211 .

212 .

213 .

214 .

215 .

216 .

217 .

218 .