UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" – IAŞI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "DUMITRU STANILOAE" SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

TEORIA ŞI PRACTICA MUZICII BISERICEŞTI
TRADUCERE

COORDONATOR , Pr. Lect. Dr. ALEXANDREL BARNEA ABSOLVENT, CIOLPAN MIHAI-DORU

-IAŞI 2005-

1

Introducere

Lucrarea de faţă : " Teoria şi practica muzicii bisericeşti " este traducerea din limba greacă a unei cărţi recent apărute ( Atena , 2001 ). Este o carte valoroasă care , după cum prefaţează şi autorul, este de referinţă în domeniul muzicii bizantine având o autoritate ştiinţifică indiscutabilă. Acest fapt este dovedit şi de cele trei ediţii în care au apărut deja ( prima în 1997, iar ultima în 2001). Autorul, binecunoscutul în lumea psalţilor, dar şi a muzicienilor laici, Gheorghios Constantinou este profesor la Conservatorul de Stat din Atena, şi face parte din urmaşii vrednici ( pe lângă alte nume sonore ca Licurgos Anghelopoulos, Gh. Sthatis, C.Anghelidis ) ai lui Simon Caras, poate cel mai mare teoretician al muzicii bizantine. Se cuvine să precizăm că autorul este şi colaboratorul şi îndrumătorul ştiinţific al multor corale bizantine ( Ansamblul părinţilor de la Mănăstirea Vatoped, Corala condusă de L.Anghelopoulus etc.). Motivele care m-au determinat să purced la un asemenea demers, în primul rând lingvistic, apoi muzical şi teologic, sunt uşor de intuit de către un cititor interesat de muzica bizantină. Cartea prezintă într-o manieră didactică potrivită şi pe înţelesul tuturor teoria muzicii bisericeşti de origine bizantină. Teoria este argumentată prin numeroase exemple practice, care o fac uşor de înţeles. Sunt prezentate probleme de muzică pe care nici o gramatică de muzică psaltică din ţara noastră nu a avut curajul să le abordeze ( intervalica cu configuraţia modală orientală autentică, melismele - acele mici figuri muzicale înţelese ca virtuozităţi vocale măiestre, ritmica, care nu este totuna cu tactul, ci cursul interior al melosului prin succesiunile diferite ale timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi care dau expresivitate cântului, semiografia reactualizată şi revalorificată etc.). Lucrarea de faţă vine să aplaneze un conflict tacit, dar care macină în interior însuşi cultul divin prin lămurirea unor aspecte ce ţin de un bun simţ al frumosului, al 2

tradiţionalului, al etosului naţional. Ştim că biserica este loc de rugăciune, şi că spaţiul ei este unul sacru, timpul ei este cel al veşniciei, iar credincioşii ei sunt membre vii ai trupului lui Hristos. De aceea ar fi mai potrivit ca într-o asemenea instituţie să nu domine nici lipsa de simţ estetic, nici exagerările orientale, ci dragostea plină de smerenie care nu urmăreşte sinele şi nu este autosuficientă, ci – L caută şi – L trăieşte pe Hristos Cel Viu, iar pe plan orizontal comuniunea iubitoare cu aproapele. Prin prestigiul ştiinţific al autorului, dar mai ales autorităţii date de propriul ei conţinut, această carte vine să demonteze toate exagerările formale ce ţin de activitatea responsorială prin cânt de la strană, stabilind norme, nu uniformizatoare, ci mai degrabă lămuritoare a ceea ce înseamnă cu adevărat muzică bizantină.

3

CUPRINS
INTRODUCERE CUPRINS PREFAŢA CAP . 1 SCRIEREA MUZICALĂ - TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE SCRIEREA MUZICALĂ - Despre muzică - Componentele muzicale - Sunetele muzicale - Scările muzicale - Notaţia muzicală - Mărturiile sunetelor - Conduita vocii - Caracterele muzicii bizantine : - caracterele vocale - caracterele de cantitate - dispunerea caracterelor - caracterele care subordonează si se subordonează - urcarea şi coborârea sunetelor DESPRE TIMP ŞI RITM - Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură - Caracterele timporale - Caracterele care augumentează timpul - Caracterele care împart timpul - Caracterele care împart şi măresc timpul PAUZELE - Picioarele ritmice complete incomplete şi libere - Semnele de respiraţie - Agogica - Scările - Intervalele - Sunetele - Sunetele scărilor naturale (moi) de la NI 4

de şapte sunete .Intervalele .Varia .Oxia .Ţachisma CARACTERELE DE GESTICĂ PROPRIU-ZISE .Eteron sau Sindesmos .Psifiston .Tetrafonia .Pentafonia .Tromico şi Strepto CAP..de patru sunete .Eptafonia .de trei sunete . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI ELEMENTELE COMPONENTE ŞI CARACTERISTICE ALE EHURILOR 5 .Difonia .Exafonia .de cinci sunete . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE VOCALĂ .Lighisma .Denumirea numerală a intervalelor .Varia dubla sau Piesma .Isachi .Trifonia .Omalon .Alteraţiile intervalelor muzicale .Petasti CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE TIMPORALĂ .Tabelul caracterelor suitoare şi coborâtoare CAP.Antichenoma .de şase sunete .de opt sunete .

Melosul stihiraric :ehul al patrulea stihiraric . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL EHUL ÎNTÂI (ESO ) EHUL ÎNTÂI TETRAFONIC DE LA KE ( EXO ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL .CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH FELURILE CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI : .Melosul irmologic : . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL TRIFONIC ( IRMOLOGIC ) EHUL VARIS DE LA ZO (EHUL AL DOILEA DIATONIC MOALE ) 6 .ehul leghetos ( ehul al doilea plagal diatonic ) . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL AL TREILEA (ESO) EHUL AL TREILEA PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) CAP .Ehul întâi plagal trifonic .Melosul stihiraric .Ehul întâi plagal tetrafonic .Melosul papadic : ehul al patrulea papadic CAP .Melosul papadic FORMAREA EHURILOR PLAGALE GENURILE MUZICALE CAP .Melosul irmologic .Ehul întâi plagal pentafonic EHUL ÎNTÂI PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU TETRAFONIC EHUL AL PATRULEA .

7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL DIATONIC DUR EHUL AL PATRULEA DIATONIC DUR EHUL AL TREILEA PLAGAL SAU VARIS CU ZO IFES CAP . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL ÎNTÂI CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE CAP .Ehul Varis eptafonic CAP . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL AL DOILEA PLAGAL CROMATIC DUR EHUL AL DOILEA PLAGAL DUR TETRAFONIC (DE LA KE SAU DE LA DI ) CAP .Ehul Varis tetrafonic . PARTEA TEORETICĂ 7 . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL AL PATRULEA CROMATIC DUR ( NENANO ) ANEXA 1 .CROMATIC ( 2 CU 1 ) EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL AL PATRULEA CROMATIC MOALE MESO CAP .. 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL AL DOILEA CROMATIC MOALE DE LA DI EHUL ALA DOILEA CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) EHUL ALA DOILEA CROMATIC MOALE ESO (DE JOS ) EHUL AL DOILEA DIATONIC .Ehul Varis diatonic ( simplu ) .

SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE ÎNSUŞIRILE TETRACORDURILOR RITMUL ŞI PICIOARELE METRICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR DESPRE FTORALELE MUŞTAR. NISABUR ŞI HISAR ANEXA 2 . EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ DIATONICĂ MOALE DECLARAŢIE CURRICULUM VITAE 8 .

strepto.PREFAŢĂ Pentru muzica bisericească. lighisma şi isachi. şi să fie orientate spre slujbele sfinte şi spre cultul Bisericii. ci şi din derivatele acestora. ţachisma. tromico. ehurile şi intervalele muzicale ale ei. Această bogăţie este chemat să o descopere şi să o redea cântăreţul. o imagine cât mai cuprinzătoare şi generală a teoriei şi practicii muzicii bisericeşti. Scopul acestei cărti este de a prezenta punctul de vedere al muzicii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţiile şi modurile în care sunt folosite ehurile. la a se descoperi bogăţia pe care muzica bizantină o tăinuieşte în semiografia. Fiind din punct de vedere teoretic. considerate de prisos şi fiind înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale: Hrisant. nu doar din ehuri. cu scopul de a înlesni însuşirea uşoară şi rapidă a cunoştinţelor. varia dublă sau piesma. şi pătrunzând în interiorul atât al teoriei. fiind folosită in programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică bisericească. cu un efort susţinut. Hurmuz Hartofilax şi 9 . tradiţie ce constituie moştenirea celor ce se preocupă de muzică. pentru cei ce vor să se îndeletnicească cu muzica. ea are drept reper şi îndrumător tradiţia scrisă şi orală. mergând dincolo de învelişul ei. iar falsificatorilor le este judecător şi critic infailibil. Cuprinde. Prin aceste cunoştinţe muzicale se ajunge. Ca sprijin în învăţare sunt adăugate şi exerciţii din toate sistemele muzicii bizantine în bară de măsură. Aici este necesar să se precizeze că teoria şi exerciţiile aplicative care se fac în sălile de curs trebuie să se raporteze în mod corespunzător la. precum şi legăturile dintre ele. o carte de referinţă între toate cele ce s-au întocmit până acum în muzica bisericească bizantină. întrebuinţarea corectă a neumelor şi exprimarea muzicală cât mai frumoasă dându-se în acest sens un număr mare de exemple. această carte este fundamentală în primii ani de studiu. Această metodă – gramatică foloseşte semne muzicale ca: oxia. cât şi al redării practice a acestui tip de muzică.

Capitolele următoare se ocupă de fiecare eh al muzicii bizantine în parte. dar şi referitoare la toate chestiunile muzicii greceşti. şi în cele şase volume ale Practicului. dacă nu chiar neglijată. căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţie determinată în ceea ce priveşte problema intervalelor.Grigorie Protopsaltul. 10 . şi anume cu ehul I plagal dur de la PA. cu ehul IV dur de la DI şi de la PA şi Varis de la Zo de jos ifes. Urmează genul cromatic cu nuanţa moale. Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general despre scrierea muzicală. şi la înrudirile şi legăturile care apar conform desfăşurării scărilor şi a intervalelor acestora.) prezentarea în mod gradat făcută elevului a „ideii” şi a trăsăturii definitorii a ehurilor în parte. III plagal sau Varis de la GA. Capitolul al doilea tratează despre exprimarea muzicală. Ordinea în care sunt prezentate ehurile se constituie în două moduri diferite: a. care redau metoda – gramatică a sa. Se continuă cu ehul IV (irmologic de la VU. ehul aghepapadic este alcătuit din leghetos şi stihiraricul de la PA etc. Revenim la diatonicul moale cu ehurile IV plagal trifonic irmologic de la GA. fapt esenţial ce priveşte interpretarea muzicală. după cum le aflăm tratate în cele două volume ale Teoreticonului. temelia octoihului bisericesc. cu ehurile III. totuşi fără a multora dintre cele care determină o lucrare muzicală delicată şi elegantă a vocii. Urmeaza ehurile I (eso) şi I plagal de la PA şi cele care derivă din ele. fiind necesar să apelăm la sprijinul tradiţiei orale. ehul II diatonic sau Varis de la ZO (cu toate derivatele şi exerciţiile de parlaghie). şi mai întâi cu ehul II plagal de la NI. În capitolul al treilea se face referire la derivatele ehurilor de bază ale muzicii bisericeşti. stihiraric de la PA şi papadic de le DI). trecem la diatonicul dur. adesea desconsiderată. potrivit dificultăţii pe care o prezintă fiecare în parte şi b. Reconsiderarea şi reutilizarea acestor semne muzicale o datorăm lui Simon Caras. Apoi. Ca structură. Se începe cu ehurile diatonice moi. Semnele sunt analizate într-un mod simplu.). Între timp însă. scările şi intervalele muzicale. această carte este alcătuită din 11 capitole. şi încheiem şirul genului diatonic cu continuarea diatonicului dur. Se tratează pe larg principala acţiune pe care o realizează anumite caractere.) realizarea unei omogenităţi unitare în percepţia elevului a specificului acustic al fiecărui eh cu toate derivatele lui (astfel. acţiunea acestor semne s-a păstrat în tradiţie orală nescrisă. timpul şi ritmul melosurilor. cu toate derivatele care se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă.

cele în ritmul de patru sunt însemnate la început şi la sfârşit cu o bară. imitonul diatonic de şase secţiuni (5. ½). care s-a gândit să combine intervalele împărţind diapasonul în 12 imitonuri identice. s-a convenit să fie în întregi. aceasta deoarece tonul mare. pitagoreic este alcătuit din două tonuri intermediare şi din coma petagoreică. ½) şi imitonul cromatic de şase secţiuni (6. lui Licurgos Anghelopoulos. ½ secţiuni). după cum ştim din cinci tonuri mari (12 secţiuni) şi două tonuri intermediare. Apoi se tratează nuanţa dură. După cum se cere la acest nivel. Transferul însă în acut al bazului diferitelor ehuri.½ + 1 + 5.½ * 2 = 71 secţiuni. Problema aceasta l-a preocupat şi pe Aristoxenos (sec. încât să nu fie nici mari (6. de trei şi de patru din motive de familiarizare şi de exersare practică. Cartea se încheie cu două anexe. anumite cântări mai mici sunt împărţite în ritmul de doi din raţiuni pur pedagogice. 11 . ½). tot din motive pedagogice. Astfel scara muzicală este alcătuită din 5 * 12 + 5. căreia îi aparţin ehul II plagal şi cele ce derivă din el.).½). pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea practică şi teoretică. cu alte cuvinte din imitonurile diatonice (5. ci să cuprindă şase secţiuni fiecare. În prima se prezintă câteva probleme de teorie care printr-o propedeutică mai solidă. La final aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi părinţilor din Sfânta Mănăstire Vatoped şi din Sfânta Mănăstire Grigoriu. Picioarele ritmice ce cuprind şi ritmul de trei sunt notate cu bară dublă la începutul şi la finalul lor. Revenim la nuanţa cromatică cu ehul I cromatic moale de la KE şi încheiem capitolul genului cromatic cu continuarea cromaticului dur cu ehul IV cromatic dur sau Nenano. trebuind să se ajungă. la un anumit nivel de cunoştinţă prin practică. Hr. Ritmul de bază al cântărilor bisericeşti este considerat ritmul de patru. iar scara 72 secţiuni. lui Constantin Anghelidi şi * Scara muzicală este alcătuită.căruia îi aparţin ehul II şi cele ce derivă din acesta. după cum am spus şi la început. Numerele cu care este reprezentat fiecare interval – ton al scării. ½). ½). picioarele ritmice sunt analizate ca picioare ritmice simple de doi. şi ehul IV mesos (de mijloc) sau leghetos cromatic moale. atâta timp cât urmărim împărţirea scării muzicale a lui Aristoxenos în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)*. Anexa a doua cu care trebuie să se înceapă predarea. afară din diapason. nici mici (5. iar cele în ritmul de şase sunt împărţite în ritmul de doi şi de trei. care sunt înfăţişate ca un întreg (12 = 5. Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni (7. Maniera de abordare a muzicii bizantine este de introducere (iniţiatică). IV î. cu sau fără combinări ale tuturor caracterelor muzicii bizantine. dirijorul Ansamblului Coral Bizantin Grecesc. În ceea ce priveşte împărţirea cântărilor din această carte în picioare ritmice. atrage cu sine destule neajunsuri. cuprinde exerciţii introductive de urcare şi de coborâre.

dar în primul rând lui Constantin Sterghi. care a alcătuit ( grafic n. tr.lui Anastasie Medachi.) semnele noi din această gramatică. Constantinou 12 . Septembrie 2001 Gheorghios N. Atena. precum şi lui Iannis Hari.

TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE DESPRE MUZICĂ Cei vechi gândeau muzica ca ceva ce priveşte melosurile şi ceea ce se petrece cu acestea . prezentat şi cercetat al melosului . cânt care poate fi : . Se numeşte muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cînd creştinismul devine religie predominantă . SCRIEREA MUZICALĂ .CAPITOLUL 1.religios ( psalmi . imne şi tropare ) şi . 13 . Melosul * se împarte în : . COMPONENTELE MELOSULUI Elementele componente de bază ale melosului sunt : . . redarea elegantă a sunetelor muzicale şi a formulelor melodice .a ) vocal ( atunci când se execută cu vocea ) şi .sunetele . Muzica bizantină are propriul său sistem de scriere care cunoaşte etape de evoluţie treptate pâna la scrierea minuţioasă de astăzi .timpii ce stabilesc durata sunetelor şi . sistemul complet . special .b ) instrumental ( atunci când se execută cu instrumente muzicale ) . genuri şi nuanţe muzicale . Prin expresia de muzică bizantină ( mai exact muzică grecească ) numim arta muzicală conformă tradiţiei .exprimarea .emisiile vocale diverse folosite în muzică . Melosul care se armonizează cu cuvântul ( textul poetic ) formează cântarea .lumesc sau laic ( popular ) . concretizat în ehuri .

GA . spunem că ehul se desfăşoară după . DI . VU . Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determină ca PA să fie primul . MĂRTURIILE SUNETELOR Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie ( reprezentarea stenografică a ehului pe care se fundamentează fiecare 14 . KE . a .bazul . sau urmăreşte sistemul diapason . Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite între sunetele lui . ZO . Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic şi se împart în trei categorii : mărturii . VU . NI SCĂRILE MUZICALE Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt sunete şi intervalele dintre ele ( şapte ) care porneşte de la un sunet iniţial . CHE . Sunetele pe care muzica le foloseşte . VU mai înalt decât PA ş.a. se produc diferite şi variate sunete în ceea ce priveşte înălţimea lor şi însuşirea lor ( ceea ce auzim ) . şi înaintează în mod firesc până se regăseşte sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) . GA al treilea ş . ca artă pentru producerea melosului sunt în număr de şapte : PA .o anumită tensiune ( încordare ) exercitată asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale . obţinându . ZO . NI / PA . Când foloseşte toate sunetele şi intervalele scării lui . NOTAŢIA MUZICALĂ Muzica bizantină are propriile ei simboluri ( semne muzicale care înfăţişează melosul ) . NI şi se deosebesc între ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos .se astfel bazul . până la sunetul cel mai înalt NI .d. m .m. GA . DI . caractere şi ftorale .SUNETELE MUZICALE Printr . VU al doilea . d .

arătând dacă mersul sunetelor melosului s . Conform genului muzical. Vocea umană este constituită în mod normal din trei registre muzicale : a ) registrul grav specific bărbaţilor cu voci grave . cât şi în coborâre ( în jos ) . Sunetele scării muzicale se repetă în acelaşi şir succesiv atât în urcare ( în sus ) .NI Şederea şi rămânerea glasului pe orice sunet . acestea se împart în : diatonice . glasul poate face trei tipuri de mişcări : de urcare . de coborâre şi de a rămâne la aceeaşi înălţime . De exemplu : DI -GA .GA . cromatice şi enarmonice .DI Coborâre se numeşte mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arată sunetul de la care se începe melosul şi b ) ca şi îndrumătoare în cursul şi la sfârşitul melosului . sunt următoarele : Mărturiile nu se psalmodiază şi nici nu se folosesc pentru a se întocmi vreun melos cu ele . în această situaţie mărturiile se referă la caracterul muzical precedent lor . Urcare se numeşte mişcarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( până sus ) .NI . cuprinde sunetele de la ZO de jos până la Ke .PA . de exemplu NI -NI . 15 .sunet ). CONDUITA VOCII În interpretarea melosului .PA .VU . De exemplu : NI . se numeşte isoritmie * . Mărturiile scării diatonice de la NI cu care vom începe . cuprinde sunetele de la KE de jos până la ZO de jos . b ) registrul mijlociu care se potriveşte în mod normal vocilor femeieşti cu glasuri grave şi vocilor bărbăteşti .a desfăşurat corect . care se numesc sunete mijlocii . care se numesc sunete grave .VU .

Vocile acute femeieşti şi de copii depăşesc registrul acut ajungând în registrul supraacut . În total sunt unsprezece ( 11 ) şi se împart în : . Se împart în : a ) caractere vocale b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestică ) Caracterele vocale şi caracterele de cantitate Cu caracterele vocale putem să urcăm . cu sunete ale căror mărturii iau dublu accent pentru ca să se deosebească de mărturiile sunetelor din registrul acut . cuprinde sunetele de la ZO până la KE' de sus .a ) un sunet de menţinere .c ) patru caractere coborâtoare a ) Caracterul de menţinere este ISONUL care nu cere urcarea sau coborârea vocii ci repetarea sunetului pe care îl arată caracterul sau mărturia precedentă . să coborâm sau să rămânem cu glasul pe aceeaşi înălţime . care se numesc sunete acute . însă ele stau în relaţie cu cele precedente sau cu vreo mărturie a ehului .b ) şase caractere urcătoare . valorile timporale ale sunetelor şi redarea artistică a melosului . CARACTERELE MUZICII BIZANTINE Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arată conduita glasului .c ) registrul acut care se potriveşte vocilor subţiri ale bărbaţilor şi în mod firesc vocilor femeieşti şi de copii . De exemplu : 16 . Caracterele muzicii bizantine reprezintă anumite sunete .

oxia. deoarece. în timp ce chendima şi ipsili se numesc spirite . petasti . sunete ( vezi mai departe ) .deasupra oligonului .b ) Caracterele urcătoare sunt şase :  Oligonul  Oxia  Petastiul  Chendimele  Chendima  Ipsiliu urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 2 sunete urca 4 sunete c ) Caracterele coborâtoare sunt patru :  Apostroful  Iporoiul  Elafronul  Hamiliul coboara 1 sunet coboara 2 sunete consecutive coboara 2 sunete coboara 4 sunete Dintre aceste caractere vocale . d .deasupra oligonului .deasupra petastiului Prin combinaţiile corespunzătoare ale caracterelor se indică coborârea sau urcarea a trei . a . chendimele . după cum spiritele literelor nu se scriu ele singure. m . 17 . patru. ci deasupra literelor aşa şi acestea nu se scriu singure . apostroful . cinci ş . oligonul . ci se sprijină deasupra trupurilor şi în special .deasupra oxiei . elafronul şi hamili se numesc trupuri .

având aceeaşi silabă . 18 . atunci oligonul şi oxia urmează în citire chendimelor .Combinarea ( împletirea ) caracterelor .o silabă cu caracter precedent . a ) Chendimele Chendimele urcă un sunet .când chendimele se găsesc dedesuptul oligonului sau oxiei . - 2 . Există două moduri de combinare a chendimelor : 1 . citirea se realizează de jos în sus . într . atunci ele urmează în citire acestora . când chendimele se găsesc deasupra oligonului sau oxiei . fără să schimbe metrica şi nici durata timporală a caracterelor cu care se combină . b ) Apostroful Când apostroful se găseşte împletit cu alte vocale şi este dedesubtul unui caracter. nu există nici o schimbare a duratei caracterelor şi a metricii melosului. Caractere care subordonează şi se subordonează . oxia. atunci acestea din urmă nu se cântă. " Exprimarea muzicală " ) În cadrul caracterelor combinate citirea se realizează în felul următor : a ) pentru caracterele urcătoare . cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii şi se păstrează doar calitatea lor ( vezi mai departe cap . De multe ori . chendimele se combină cu oligonul şi oxia . Când isonul şi caracterele coborâtoare se află deasupra caracterelor urcătoare ( oligon. petasti ). însă lin şi neaccentuat .

PA .b ) pentru caracterele coborâtoare . CITIREA NEÎNTRERUPTĂ ŞI SĂRITĂ ÎN URCARE ŞI COBORÎRE A SUNETELOR Neîntreruptă se numeşte interpretarea sunetelor.DI sau ZO .DI sau DI .DI . c ) pentru urcarea sărită : chendima şi ipsili .GA .VU .VU .NI Sărită se numeşte urcarea sau coborârea . fie în urcare. fie în coborâre .PA . 19 . d ) pentru coborârea sărită : elafron şi hamili . când sunetele nu se interpretează în şirul lor firesc . Chendimele şi apostroful se combină cu oligonul sau oxia deoarece continuă melosul cu aceaşi silabă. oxia şi chendimele .NI Caracterele care se folosesc : a ) pentru urcarea neîntreruptă şi consecutivă : oligo . fără să se omită vreuna .GA . ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare . De exemplu : NI . Chendimele şi iporoi nu au silabă proprie şi nici nu se scriu la începutul melosului.VU . deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent. De exemplu : NI .VU . petasti . b ) pentru coborârea neîntreruptă şi consecutivă : apostroful şi iporoi . citirea se realizează de sus în jos.

Împărţirea. aceasta se termină cu un semn vizibil al măsurării timpului . scriem în faţa caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeşte bară . sunt arătate cu picioarele ). ) . şi fracţionările ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece în dans sunt indicate. m . Unitatea de măsură a lui este tactul .bătaia . de trei . Tactul ( bătaia ) constituie intervalul temporal care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal . SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE . Exerciţiile şi melosurile acestei metode sunt însemnate cu picioare metrice simple : de doi. de cinci . de trei. Partea accentuată şi partea neaccentuată formează o măsură sau un picior metric.DESPRE TIMP ŞI RITM Melosul reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă după reguli timporale şi de ritm . Picioarele ritmice se împart în simple şi compus . de patru. de şase . Ritmul de doi se împarte în doi timpi: primul reprezintă partea accentuată. adică o mişcare a mâinii în jos ( partea accentuată ) şi în sus sau lateral sau ( partea slabă ). 20 iar al . de patru . Fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are valoarea temporală de o bătaie . doilea partea neaccentuată . d .BARELE Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuată a ritmului de cele ce reprezintă partea neaccentuată . fiecare timp în muzică se numeşte şi tact . şi formele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea în conformitate cu numărul timpilor pe care le conţin ( de doi . a . ce reprezintă cel mai mic şi simplu grupaj de timpi. de şapte ş . care au un tact în fiecare mişcare a lor . segmentarea melosului în grupaje de timpi se numeşte ritm. Când măsurăm ritmul cu mâinile sau cu picioarele. De aceea .

apli . Pentru a staţiona mai mult pe un sunet .durata de o bătaie .dipli . iar al Ritmul de patru se împarte în patru timpi: primul reprezintă partea accentuată al doilea spre stânga partea neaccentuată . CARACTERELE CARE MĂRESC VALOAREA TEMPORALĂ STAŢIONĂRILE Caracterele vocale ( fără iporoi ) au durată temporală de o bătaie ( un tact ) . deoarece nu au o acţiune sonoră. al treilea spre dreapta . care se numesc caractere timporale sau de staţionare .ţachisma . . După cum am precizat înainte. vezi mai jos cap . iar al patrulea spre stânga sus . Caracterele timporale şi cele de exprimare sunt numite şi semne mute . care măresc valoarea temporală .durata de două bătăi 21 . partea neaccentuată.durata de o bătaie .clasma . . ci arată tempoul ( intervalele temporale . CARACTERELE TIMPORALE . . " Exprimare muzicală ").durata de o bătaie . mersul şi scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului. în scrierea muzicală este nevoie de semne .Ritmul de trei se împarte în trei timpi: primul constituie partea accentuată doilea spre dreapta şi al treilea spre stânga sus . caracterele muzicale se împart în : a ) caractere vocale ( vezi mai sus ) b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestică .

tripli . De aceea .un timp două caractere vocale şi împarte timpul în două subunităţi egale : sau 22 . De exemplu : caracterul + clasmă = 2 timpi caracterul + apli caracterul + dipli =2 timpi =3 timpi CARACTERELE CARE ÎMPART TIMPUL Am spus că fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are durata de un timp . Se poate însă ca în desfăşurarea melosului un timp să fie folosit pentru a se cânta mai multe caractere . există caractere timporale care împart timpul în subdiviziuni şi acestea sunt următoarele : a ) Gorgonul b ) Digorgonul c ) Trigorgonul Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem să le reunim . a )Gorgonul Gorgonul uneşte într ..durata de trei bătăi Semnele acestea nu reprezintă vreun sunet . Primul dintre aceste caractere care sunt legate se cântă mereu mai cu vioiciune . însă marchează mişcarea înspre acut sau grav a caracterelor vocale şi prelungesc durata lor .

Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului . oligonul sau oxia şi chendimele vor fi cântate într . De exemplu : b) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului sau oxiei . 23 .un timp cu caracterul precedent . se referă la primul său sunet ( cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într .o bătaie cu caracterul anterior . atunci gorgonul se referă mereu la chendime . Când se află combinate oxia sau oligon cu chendime .o singură bătaie . Aşadar : a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor . chendimele se vor cânta într. De exemplu : IPOROI CU GORGON Când gorgonul stă deasupra iporoiului.accentuând primul caracter.

. cei doi apostrofi .a ) coborârea neîntreruptă cu elafron are două silabe într .o bătaie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) . în care doi apostrofi se unesc . Diferenţa dintre coborârea neîntreruptă cu elafron . care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon Astfel ( inclusiv iporoiul ). Aşadar : 24 . şi iporoi cu gorgon este că : . are aceeaşi silabă cu caracterul precedent : b )Digorgonul Digorgonul uneşte într .c ) iporoiul cu gorgon .un timp şi pe o silabă cu caracterul precedent. . primul sunet se va cânta într . stă în legătură cu chendimele . iar al doilea în timpul următor pe o silabă diferită .COBORÂREA NEÎNTRERUPTĂ CU ELAFRON ( apostroful în caliate de caracter timporal ) Grupul apostrof elafron şi elafron se constituie în coborârea neîntreruptă cu . Când digorgonul se află în combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele .un timp trei caractere vocale şi împarte un timp în trei subunităţi egale : dintre care îl accentuăm pe primul din cele trei caractere .b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă : . dintre care primul are gorgon.

atunci tot grupul de semne va fi cântat într.o bătaie împreună cu caracterul precedent .a.un timp patru caractere vocale şi împarte un timp în patru subunităţi egale : Şi aici accentuăm întotdeauna primul caracter : 25 . De exemplu : b. În cazul în care chendimele se află sub oligon sau oxia .o mişcare împreună cu caracterul următor : c )Trigorgonul Trigorgonul uneşte într. De exemplu : La fel se întâmplă când gorgonul stă pe iporoi . În cazul în care chendimele sunt sub oligon sau oxia . tot grupul de semne se va interpreta într.

precedentul şi cele două care urmează . a . GORGONUL ŞI DIGORGONUL CU PUNCT Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon.Într . m . d . având însă fie un punct( ) . fie două ( ). în şase subunităţi egale cu pentagorgon ş .b Trimiargonul sau imiolionul .o bătaie sunt cântate caracterul care are trigorgonul. De exemplu : CARACTERELE CARE ÎMPART ŞI MĂRESC DURATA TIMPULUI Caracterele care împart şi măresc timpul sunt următoarele : .a ) Argonul . digorgon şi trigorgon. Caracterul care se află lângă cel pe care e aşezat caracterul timporal cu punct are o durată dublă faţă de caracterele separate următoare. Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale cu tetragorgon. care se realizează cu aceleaşi caractere. există şi o împărţire inegală.c ) Diargonul Aceste trei caractere stau întotdeauna în legătură cu combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesupt: 26 . şi triplă în cazul caracterului timporal cu două puncte .

Aşadar : argonul gorgonul clasma b ) Trimiargonul sau imiolionul Trimiargonul uneşte într . ca şi gorgonul . ca tripli . precum clasma .un timp chendimele cu caracterul precedent .un timp chendimele cu caracterul precedent . iar oligonului sau oxiei adaogă doi timpi . ca dipli . ca gorgonul . Aşadar : trimiargonul gorgonul dipli c ) Diargonul Diargonul uneşte într .un timp chendimele cu caracterul precedent . Aşadar : diargon gorgon tripli IFENUL ŞI COROANA 27 . iar oligonului sau oxiei adaugă trei timpi .a ) Argonul Argonul uneşte într . ca gorgonul . iar oligonului sau oxiei adaugă un timp .

ar găsi pauzele într . Ifenul leagă două caractere vocale aflate la aceeaşi înălţime şi cere să fie interpretat ca un sunet care va avea durata amândurora . atât cât doreşte PAUZELE Pauzele reprezintă întreruperile melosului pentru anumite intervale de timp . Pauzele au toate subunităţile temporale şi se împart în : pauze de 1 / 2 - pauze de 1 / 3 - pauze de 1 / 4 28 . spunem spunem Coroana indică staţionarea pe caracterul pe care se aşază . Acestea sunt indicate cu semne speciale .pauză de 1 timp . şi care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli . .pauză de 2 timpi .o măsură . fără să se deranjeze sau să se schimbe tempoul .Ifenul şi coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite şi astăzi . care sunt numite întreruperi sau pauze . In loc de In loc de interpretul ( după a lui dorinţă ) .pauză de 3 timpi Oriunde s . timpii respectivi se întrerup .

De exemplu : 29 .care se numesc incomplete . De exemplu : - b ) din caractere vocale şi pauze . care se numesc libere .PICIOARE RITMICE COMPLETE. INCOMPLETE ŞI LIBERE Picioarele ritmice sunt alcătuite : a ) din caractere vocale şi timporale . care se numesc complete . pauzele iniţiale sunt ignorate şi atunci melosul începe pe partea neaccentuată . privim restul melosului . De exemplu : ÎNCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATĂ A PICIORULUI RITMIC Când există picioare ritmice incomplete la începutul melosului . De exemplu : - c ) doar din pauze . Pentru a afla începutul piciorului ritmic .

Putem respira şi la mărturiile sunetelor . aproximativ 1 / 2 de timp . depinzand viteza sau încetineala cu care se interpretează compoziţia muzicală . ) 30 . Însă această durată nu este absolută. care se foloseşte pentru idiomelele stihirarice. luăm durata unui caracter vocal ( fără iporoi ) . ci relativă. care se foloseşte la ( timp cu gorgon ). Mai există şi un tact foarte rapid (timp cu digorgon ). Tactul rapid papadic grabnic .SEMNELE DE RESPIRAŢIE Virgula ' se scrie după caracterul după care vrem să respirăm. În muzica bizantină avem îndeosebi : Tactul rar . catavasi şi melosurile papadice moderate . Stavrosul + indică o respiraţie mai mare . şi se foloseşte la melosul bisericesc papadic rar . reprezentat cu ( stenografia cuvântului timp ). suflete al meu . care se foloseşte pentru melosul irmologic şi recitarea stihurilor din faţa stihirilor sau prochimenului şi a altor melosuri bisericeşti foarte rapide ( psalmul 50 . Agogică se numeşte valoarea absolută a unităţii temporale care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp al piciorului ritmic . şi reprezintă o bătaie de 1 / 4 de timp . AGOGICA Ca unitate de măsură a timpului care se consumă în melos . pe Domnul " etc . având deasupra argon. Tactul moderat . antifoanele de la Sfânta Liturghie : "Binecuvintează . de o bătaie .

Tonurile scării naturale ( moale ) de la NI Cele şapte tonuri pe care le formează cele opt sunete ale scării naturale se împart în : mari . fie mai rapid faţă de cel iniţial . şirul succesiv de opt sunete şi de şapte intervale care se formează între sunete . ). KE . fie mai lent .INTERVALE . SCARĂ .PA . 10 fiecărui ton mijlociu şi 8 fiecărui ton mic .ZO etc .Pot interveni schimbări de tact şi în cursul unui melos. De exemplu: Intervalul dintre două sunete alăturate din scara muzicală se numeşte ton ( NI . Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc. În fiecare structură de scară naturală ( diatonică moale ) există : 3 tonuri mari - 2 tonuri mijlocii - 2 tonuri mici 31 . PA .SUNETE Numim scară. mijlocii şi mici .VU . Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care revin fiecărui ton mare 12 secţiuni . Distanţa între oricare două sunete spre acut sau spre grav se numeşte interval.

. Denumirea numerică a intervalelor muzicale Dacă privim fiecare sunet al scării ca pe o treaptă .un ton mare . dacă separă cele două tetracorduri se numeşte ton despărţitor ( caracteristic ehurilor plagale ) .trepte alăturate . se numeşte interval de trei sau difonie . caracteristic ehurilor autentice ) . - intervalul dintre 3 sunete .intervalul dintre 7 sunete . Fiecare scară se constituie din două tetracorduri egale şi dintr .trepte alăturate . .intervalul de 6 sunete .trepte alăturate .trepte alăturate . se numeşte interval de cinci sau tetrafonie . 32 . fie ce urcă fie ce coboară . dacă însă se găseşte la începutil sau la sfârţitul scării . se numeşte interval de doi sau ton .intervalul dintre 4 sunete . avem : .trepte alăturate . . care . se numeşte interval de şapte sau exafonie . . se numeşte ton rezultat ( dobândit .suma cărora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) dă în total 72 de secţiuni sau unităţi ale scării. Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi .intervalul dintre 5 sunete . se numeşte interval de şase sau pentafonie . se numeşte interval de patru sau trifonie .intervalul dintre 2 sunete .trepte alăturate .

se numeşte interval de pot sau eptafonie . şi mai jos cu câte secţiuni arată semnul ifes . cu câte secţiuni arată semnul diez . care sunt însemnate cu diezi şi ifeşi . intervalele muzicale suferă modificări care sunt: a) b) Totale ( generale ) şi permanente ( stabile ) şi sunt indicate de semne speciale . Diezii sunt puşi pe sunetele care se găsesc sub cele principale .Difonia Ifeşi 33 .trepte alăturate . Intervalele muzicale ce urcă (urcătoare) sunt deosebite de cele care coboară (coborâtoare). stabile şi principale . şi care sunt ftoralele şi care sunt arătate exact în desfăşurarea intervalelor cu care este alcătuit melosul . MODIFICĂRI ALE INTERVALELOR MUZICALE În cursul melosului .intervalul dintre 8 sunete . URCAREA ŞI COBORÂREA SĂRITĂ A SUNETELOR Intervalul de trei . şi doar în momentul respectiv . Parţiale şi temporare ( pasagere ) . Diezii şi ifeşii schimbă doar sunetul pe care sunt puşi . şi ifeşii pe sunetele care se găsesc deasupra celor principale. Diezi 2 sectiuni 4 sectiuni 6 sectiuni 8 sectiuni Sunetul care are diez va fi cântat mai sus decât la înalţimea sa normală .. indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele .

Urcarea sărită a două sunete se realizează : 1 ) Cu chendima : . urcarea cu oxia şi chendimă 3 . oligonul 2 . ca urmare sunetul se cântă cu melismă . urcarea cu oligon şi chendimă 2 . : sunetul se cântă cu melismă . oxia 3 .b ) În faţa ( la dreapta ) oxiei . Coborârea sărită a patru sunete se reprezintă cu hamili 34 . drept pentru care sunetul se cântă simplu . urcarea cu petasti şi chendimă : accent uşor al sunetului . drept pentru care sunetul se cântă ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului . petastiul : accent uşor al sunetului. : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului . 2 ) Cu oligon şi petasti combinate . . : sunetul se interpretează cu un " zbor " al glasului. ca spirit . ci deasupra şi în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 .c ) Sub oxia . care . nu se scrie singur . Coborârea sărită a trei sunete se realizează cu elafron combinat cu apostrof Intervalul de cinci . Coborârea sărită a două sunete se realizează cu elafron Intervalul de patru -Trifonia Urcarea şi coborârea sărită a trei sunete se realizează cu caractere vocale combinate a căror sumă este de trei tonuri ( chendimele şi iporoi nu se combină cu nici un caracter vocal ) : 1 . . drept pentru care sunetul se cântă cu melismă .Tetrafonia Urcarea sărită a patru sunete se reprezintă cu ipsili . . . . : sunetul se cântă cu broderie.a ) În faţa ( la dreapta ) oligonului .

Coborârea a cinci sunete se reprezintă cu hamili combinat cu apostrof Intervalul de şapte . . care se scrie deasupra şi în stânga caracterelor de sprijin. Combinaţia trifoniei urcătoare cu oxia şi ipsili : accent uşor al sunetului . oxia 3 . : sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului .Eptafonia Urcarea sărită a şapte tonuri se reprezintă prin combinaţia urcătoare a trifoniei şi ipsili . : sunetul se cântă cu melismă . 1 . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oligon şi ipsili 2 . petastiul : uşor accent al sunetului .Exafonia Urcarea sărită a şase sunete se reprezintă cu chendima combinată cu hamili situat în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 .Pentafonia Urcarea sărită a cinci sunete se reprezintă şi ea cu ipsili. : sunetul se cântă cu melismă . oligonul 2 . oligon 2 . . şi care sunt luate în calcul la suma sunetelor: 1 . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului. care se aşază deasupra acesteia . : sunetul se cântă cu melismă. petastiul : uşor accent al sunetului. oxia 3 . 35 . Coborârea a şase sunete se reprezintă cu hamili combinat cu elafron Intervalul de opt .Intervalul de şase .

iar coborârea a şapte tonuri. Urcarea a şapte tonuri se numeşte eptafonie sau diplasmo. Combinaţia trifoniei cu petasti şi ipsili glasului. sunetul se cântă cu un " zbor " al Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia coborâtoare a trifoniei şi hamili .3 . . antifonie. TABELUL CARACTERELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE URCATOARE 1 treapta 2 trepte 3 trepte 4 trepte 5 trepte 6 trepte 7 trepte 8 trepte 9 trepte 10 trepte 11 trepte 12 trepte COBORATOARE 36 .

care putea să fie uşor învăţată pe de rost .XX .au păstrat sunt următoarele : a ) un caracter de gestică cu aspect vocal : . în timp ce ele denotau o mică broderie ( melismă ) .au luat numirea de la " hironomii " ( dirijorii ) ansamblurilor corale bisericeşti .petasti b ) cinci caractere cu aspect mut : . caracterele muzicale se împart în vocalice .lea ) începuse să fie uitată .antichenoma . Hurmuz Hartofilax şi de Grigorie Protopsaltul ) . timporale şi calitative sau de expresie ( de gestică ) .psifistonul .omalon . trei întemeietori ai unei noi metode sistemă ( e vorba de Hrisant din Madit.eteron 37 . comunică forme melodios vocalice ( mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav ) . al .au tâlcuit şi transcris în scrierea muzicală pe care o învăţăm astăzi .dirijori . Caracterele de gestică care s . le . Acestea şi . deoarece acţiunea lor din acea perioadă ( începutul sec . Dintre aceşti mulţi " hironomi " . mişcarea corespunzatoare a glasului pentru fiecare caracter de gestică . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI După cum am menţionat deja .CAP .o mişcare adecvată a mâinilor . şi se transmiteau prin tradiţia orală . Totuşi rămâneau şi în noua scriere anumite semne calitative fără tâlcuire şi transcriere . conform formatului lor . Caracterele calitative sau de expresie ( de gestică ) au aspect mut . însă există şi unele caractere vocalice care .varia . care arătau printr .

şi se execută în felul următor : 38 .tromiko . La ison sau la caracterele urcătoare se notează în partea de jos şi la stânga .isachi .oxia b ) un caracter de gestică cu valoare timporală : .Aici trebuie să precizăm restabilirea celor şapte caractere din vechea scriere în noua scriere pe care a efectuat . şi se execută în felul următor : 2 .litteram " .lighisma . Acestea sunt următoarele : a ) două caractere de gestică cu aspect vocal : . La caracterele coborâtoare cu clasă se notează în partea de sus şi la stânga . dacă cineva doreşte să se ocupe serios de redarea muzicii scrise .ţachima ( varia + oxia ) c ) cinci caractere de gestică cu aspect mut : . care se găseşte în manuscrisele muzicale postbizantină .strepto CARACTERELE HIRONOMICE CU ASPECT VOCALIC Isachi Isachi .varia dublă sau piesma .o " după suflet " şi nu " ad . se scrie de obicei înaintea caracterului care are clasmă sau apli : 1 . interpretând .o Simon Caras şi care trebuie să fie considerată un succes .

au abrogat acestor profesori . Când deasupra oxiei se află chendimele. Interpretările acestora se ascultă şi se psalmodiază prin tradiţie . dând viaţă semnelor neînsufleţite ale testelor muzicale scrise. Când după oxia urmează ison. atunci : 4 . fie înlocuindu . Când deasupra oxiei se află clasmă. fie tâlcuindu .l . pronunţând în acelaşi timp sunetul anterior împreună cu sunetul care reprezintă oxia : 2 . conform tradiţiei Bisericii . În anumite locuri înlocuieşte petasti sau varia ( din raţiuni ortografice ) . atunci : 39 .au dat teoreticienii veacurilor anterioare prin interpretările variate ale acesteia. Astăzi oxia . Oxia solicită " zborul " vocii de sus în jos . păstrând acţiunea lor : Oxia Oxia este unul din semnele pe care le . cu oligonul . fie orale. fie scrise . vine să confirme definiţiile pe care i le . însă fără succes .l mai degrabă . 1 . atunci : a ) acţiunea ei se mută la chendime : b ) lucrarea ei se face între oxia şi chendime : 3 . adepţi şi întemeietori ai unei noi scrieri .3 .

Oxia nu-şi pierde lucrarea când este aşezată sub alte caractere ca şi sprijinitoare: Petasti Petasti se scrie de obicei când însoţeşte un apostrof şi solicită " zborul " vocii de jos în sus.5 . 40 . Lucrarea simplă a petastiului. moment în care se pronunţă în acelaşi timp sunetul pe care este aşezat împreună cu sunetul care este deasupra acesteia : 1.

îi urmează de obicei un apostrof . cu exactitate. Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum. o redau vechile teorii: 41 .Când petasti are clasmă sau ţachismă.

Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor : CARACTERE HIRONOMICE CU ASPECT MUT ŞI FĂRĂ DURATĂ TIMPORALĂ Psifiston 1 . De aceea solicită ca sunetele să fie rostite separat şi cu notă distinctă : 42 . CARACTERELE HIRONOMICE CU VALOARE TEMPORALĂ Ţachisma 1 . ca şi clasma un timp. Ţachisma adaogă. Psifistonul este un fel de oxia şi este întâlnit când însoţeşte coborâri isocrone.Petasti nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte caractere ca semn sprijinitor . însă " frânge " glasul spre jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat 2 .

fie la un sfert din bătaie: 43 . Când agogica o permite.2 . Când se află sub oxia cu sau fără chendime se tâlcuieşte şi se interpretează în felul următor : Varia 1 . varia poate dezvolta lucrarea ei : Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând mai multe bătăi şi caractere cu lucrările lor hironomice diverse. a ) În mod simplu între primul şi al doilea caracter ( când melodia urcă ). 2 . sau înainte de două apostrofuri şi uneşte cele două caractere. Omalonul Omalonul. Varia este notată înainte de ison şi apostrof. limitând sunetele la o silabă şi acţionând ca petasti: Diferenţa între varia şi petasti : semnele pe care le uneşte varia au aceeaşi silabă . care s-a format din oxia şi varia acţionează conform formatului său. adică urcând şi coborând sunetele: 1 . în timp ce apostroful care însoţeşte petasti primeşte altă silabă .

Când se pune sub un caracter cu apli şi însoţeşte apostroful cu gorgon. acţionează în felul următor: 4 . când caracterul are două bătăi şi însoţeşte o coborâre izocronă: 3 . La final şi între două isoane . încetinindu-i ritmul: Antichenoma Antichenoma se aşează sub oxia însoţită de un coborâtor având o altă silabă: 1 . Când nu însoţeşte caracterul cu gorgon. atunci acţionează în felul următor: 3 . La valoare temporală mai mare.1 . Când este vorba de încheierea finală. acţionează în felul următor: 44 . indică în mod minuţios finalul melosului. b ) fie cu gorgon a opta parte din bătaie: 2 . Când se aşează sub un caracter cu isachi. acţionează ca omalonul: 2 .

păstrează acţiunea aceastei. Când primul dintre aceste caractere are dipli sau tripli şi însoţeşte coborârea cu sau fără gorgon. De multe ori acţionează ca şi omalonul: Varia dublă sau piesma 45 . Eteron sau sindesmos Eteron se scrie sub două caractereşi acţionează în felul următor: De asemenea uneşte într-o singură configuratie şi într-o singură silabă mai multe caractere vocalice. atunci eteron acţionează ca antichenoma de la a treia bătaie şi după aceea: si ca petasti 4 .Când este scris sub petasti cu apli. Petasti indică schimbarea silabei.

Varia dublă este semn al sistemului ecfonetic. au desfiinţat tromicoul şi streptoul şi au păstrat doar psifistonul care se aşază în aceleaşi poziţii ca acelea. Când se aşează la primul din trei apostrofuri. acţiunea ei. Din varia rezultă caractere cu jumătate de valoare temporală ( caractere cu gorgon ): 2 . dintre care două aparţin aceleaşi silabe. Aceste 46 . potrivit formei ei grafice. întemeietori ai noii scrieri. Tromico şi strepto Cei trei profesori. se aşează sub toate caracterele şi acţionează în felul următor: În sistema nouă. aşa cum aflăm de la cei ce ştiau din memorie aceste poziţii melodice şi liniile cursurilor melodice.1 . lighisma este înlocuită de omalon în anumite poziţii. fără să fie redată însă aşa cum se cuvine. deoarece la cei vechi apasă şi comprimă (sfărâmă) glasurile. atunci acţionează în felul următor: Varia dublă se mai numeşte şi piesma. Lighisma Lighisma " curbează " glasurile de jos în sus.

în poziţii corespunzătoare fie tromicoul. fie că este singură. Când este subscris în urcarea difonică sau trifonică cu oxia (este înlocuit în multe cazuri cu antichenoma ).a luat denumirea de la acţiunea pe care o are asupra oxiei . să aşezăm împreună psifistonul. şi potrivit formei lui. fie streptoul. a ) Tromico 1 . Tromico şi . Putem aşadar. orientează glasurile în jos şi în sus: Tromico şi strepto se scriu. conform regulilor în mod alternativ. fie că este cu chendime: 2 . când se întâmplă să comprime amândouă aceleaşi linii muzicale . acţionează astfel: 3 . Rezumând. când vrem să exprimăm mişcarea melodică care corespunde acţiunii lor ( însă fără să executăm lucrarea psifistonului ). şi în corul de azi există o utilizare a tradiţiei orale. putem să spunem că atunci când vedem într-o carte o formulặ melodică: 47 . atunci acţionează în felul următor: b ) Strepto Strepto se aşează în aceleaşi poziţii ca şi tromico. Când se află împreună cu ţachisma şi însoţeşte iporoi cu gorgon .poziţii erau scrise în mod sporadic în cărţile minuţioase de muzică.

putem să o psalmodiem în felul următor:  cu oxia şi petasti  cu tromico  cu strepto 48 .

Elementele componente ale fiecărui eh sunt: 1 . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI Cântările Bisericii noastre au fost compuse. Există ehuri care folosesc aceeaşi scară ( acelaşi curs al tetracordurilor sau pentacordurilor ). 3 . ELEMENTELE COMPONENTE ŞI DE RECUNOAŞTERE A EHURILOR Bazul reprezintă sunetul pe care se fundamentează scara ehului .Intervalele . 4 . Fiecare eh are o melodicitate diferită .CAP . Apihima lui . 49 . în general. Mărturia lui . dar se deosebesc unul de celălalt. Sunetele principale . Vechii profesori au stabilit numele fiecărui eh şi relaţia lui cu următoarele ehuri potrivit poziţiei şi mersului intervalelor lui (mersul tetracordului sau pentacordului) . Bazul . pe opt ehuri . cu elemente distinctive care îl fac unic. 5 . 2 . Cadenţele . 2 .moduri diferite. Atracţiile lui muzicale . Există şi două elemente care îl fac cunoscut nu numaidecât de la început : 1 .

cadenţele se numesc finale şi sunt făcute pe bazul ehului . Adesea sunt bazul ehului . La fiecare eh . b ) Când este punct şi virgulă sau punct . şi formează trăsăturile fiecărui eh şi caracterul melosurilor lui . difonia sau tetrafonia ori eptafonia lui . d ) Ftoraua ehului . atracţiile melodice sunt realizate cu diezi şi ifeşi . care să ne arate care va fi desfăşurarea intervalelor . constituim mersul tetracordului sau pentacordului specific lui . intervalele sunt constante. Pornind întotdeauna de la bazul lui. Atracţiile melodice : sunetele principale ale fiecărui eh . Acestea sunt: a ) Cuvântul " eh " b ) Denumirea ehului stenografiat c ) Bazul ehului şi . Mărturiile ehurilor: înaintea fiecărei compoziţii muzicale este necesar să se noteze elementele care arată cum vom cânta. în funcţie de mersul melosului . Asfel în aceste deplasări ale altor sunete spre sunetele principale . cu atracţii mici sau mari . Exemplu: mărturia ehului 4 plagal: se constituie din următoarele elemente : a ) Cuvântul " eh " b ) Stenografia ehului 4 plagal: c ) Bazul ehului: NI d ) Ftoraua ehului: 50 . trag lângă ele multe sunete care sunt mai jos sau mai sus de ele . Cadenţele sunt staţionările care sunt făcute pe sunetele principale ale fiecărui eh şi au legătură cu punctuaţia textului poetic : a ) Când este virgulă . c ) Când textul se încheie . pe tetrafonia sau eptafonia ehului . cadenţele care sunt făcute pe acestea se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia sau bazul ehului . deoarece domină în melos . şi care arată mărturia ehului. Principale se numesc sunetele care predomină în general în melos .Intervalul este înalţimea sonoră dintre două sunete . cadenţele care sunt făcute pe ea se numesc imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia .

sunetele principale . apihima se intonează de cel ce dirijează corul pentru a putea şi ceilalţi membri să audă " ideea " ehului .Apihima ehului: apihima sau enihima fiecăriu eh este o formulă muzicală concisă ce redă .mai mult . III . III . Prin mersul melosului înspre acut . atracţiile melodice şi cadenţele. în timp ce prin mersul melosului spre grav . IV ) şi în plagale ( plagalul ehului I .ehul II .Neheanes şi Leghetos . II .Neaghie .Neanes . teoretic .ehul IV plagal . 51 . ¤ În muzica bisericească apihimile sunt interpretate pe denumirea muzicală a fiecărui eh : . CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH Ehurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în autentice ( I . având punctul de plecare sunetul DI de la mijlocul diapasonului făurim .ehul I . II . Apihimile sunt scurte ( pentru melosurile irmologice şi papadice grabnice ) .ehul III .Nana . intervalele . se obţin întotdeauna ehurile autentice .sunetele scării naturale de la mijlocul diapasonului ) . fiind date astfel caracteristicile lui acustice. mijlociu .Ananes . Dacă am lua ca baz mijlocul scării naturale diapason ( pentru vocile umane ) şi am lua în defăşurarea pentacordului tonul mare .ehul I plagal .ehul IV .ehul VII sau Varis . Bazul ehului autentic este faţă de plagalul lui la o distanţă de patru sunete sau cinci trepte ( 42 secţiuni ) .Aghia .Aanes . Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să fie potrivită cu compoziţia muzicală care urmează de cântat . se obţin întotdeauna ehurile plagale . De obicei . bazurile ehurilor ( deci ca să se afle bazurile ehurilor . IV ) . stihirarice şi papadice potrivite ) şi largi ( pentru melosurile stihirarice şi papadice lente ) . " ideea " lui . mic şi iarăşi mare . cât mai mult părţile componente principale ale lui: bazul .ehul II plagal .Aneanes . potrivite ( pentru melosurile irmologice lente .

Există şi melosuri ale ehului I cu bazul pe KE .ehul I plagal .ar crea ( patru sunete în jos ) plagalele lor . şi din ele s . fiind format astfel plagalul lui.ehul II plagal . ehul II diatonic s-a transferat fie pe VU din mijlocul diapasonului. În locul lui NI.coborârea cu 4 sunete din ZO' ( eh II ) = VU . patru sunete în jos ( pe NI ) .ehul IV plagal În practică era imposibil să cânte ehul IV de la PA' sau ehul III de la NI' .a transferat pe DI din mijlocul diapasonului.Urcarea se face potrivit desfăşurării intervalelor pentahordiei DI .urcarea cu 1 sunet de la DI = KE : ehul I . ehul III s .coborârea cu 4 sunete din PA' ( eh IV ) = DI . În locul lui ZO' . Astfel : a ) ori s .PA' . au transferat bazul lui pe PA ( bazul plagalului lui) ca eh I Eso ( de jos ) .coborârea cu 4 sunete din KE ( eh I ) = PA . deoarece au extins melodia lui în acut . fie pe antifonia lui pe ZO de jos.urcarea cu 3 sunete de la DI = NI' : ehul III . fiind format astfel plagalul lui patru sunete în jos ( pe ZO ifes ).ar numi de jos sau eso .urcarea cu 4 sunete de la DI = PA' : ehul IV BAZUL TEORETIC AL EHURILOR PLAGALE . Vechii dascăli şi profesori au subliniat că melosurile ehului I au bazul pe KE . b ) ori s . În consecinţă: În locul lui PA' .urcarea cu 2 sunete de la DI = ZO' : ehul II .a transferat pe GA din mijlocul diapasonului. Cei noi .ehul III plagal .ar transfera în antifonia lor (şapte sunete în jos din bazul lor) ehurile care au bazul lor afară de sunetele din mijlocul diapasonului. ehul IV s .ar forma ehuri autentice cu bazul plagalelor şi s . 52 .coborârea cu 4 sunete din NI' ( eh III ) = GA . BAZUL TEORETIC AL EHURILOR AUTENTICE .

FELURILE COMPOZIŢIILOR CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI 53 .a transferat pe VU ca eh II ( eso ) . Urcând . Patru sunete în jos de la KE . fiind creat paralel ehul IV plagal pe sunetul Ni din mijlocul diapasonului . Două sunete în sus . cu bazul prin urmare pe sunetul NI . în timp ce coborând . pe GA avem bazul ehului III plagal . Patru sunete în sus . Două sunete în sus . ehul II diatonic . În loc de ZO' . deoarece s . Trei sunete în sus . pe VU avem bazul ehului II ( eso ) . pe PA avem bazul ehului I ( eso ) . putem să conchidem următoarele : În muzica bisericească avem două bazuri din care derivă ehurile :NI şi DI . Cu bazul pe DI : un sunet în sus . formăm întotdeauna ehuri autentice .ar găsi afară de sunetele din mijlocul diapasonului . Cu bazul pe NI : un sunet în sus .ar găsi afară de mijlocul diapasonului . Patru sunete în sus . deoarece şi el s . deoarece avea bazul lui prea grav şi faţă de ehul IV plagal de la NI ( bazul de derivaţie al ehurilor ) . pe GA avem bazul ehului III ( eso ) . pe PA ' avem bazul ehului IV . întotdeauna plagale . În loc de PA' .a transferat pe DI şi s . Rezumând . mijlociu şi mic şi iaraşi ton mare .am referit la început . se numeşte ehul Varis al melosului papadic de la ZO . Patru sunete în jos de la ZO' .a transferat pe antifonia lui . pe NI' avem bazul ehului III . în practică . pe ZO din mijlocul diapasonului . la care ne .Astfel . ehul IV . pe DI avem bazul ehului IV plagal . ehurile autentice se formează la o pentahordie în jos de DI din mijlocul diapasonului . pe KE avem bazul ehului I . s . pe VU avem bazul ehului II plagal ( diatonic ) . Acelaşi eh s . însă şi pe antifonia lui . Patru sunete în jos de DI avem bazul ehului IV plagal . s . pe PA avem bazul ehului I plagal . Patru sunete în jos de la PA' . pe ZO' avem bazul ehului II ( diatonic ) .a numit ehul IV Aghia papadic de la DI . cu desfăşurarea pentacordului : ton mare . Trei sunete mai sus . Patru sunete în jos de la NI' . pe DI avem bazul ehului IV . pe sunetul PA din mijlocul diapasonului şi se numeşte ehul IV stihiraric de la PA .

irmoasele canoanelor . grabnic b ) lent .. Stihiraricul este prin excelenţă modul de compoziţie al cântărilor bisericeşti . anixandarele .idiomelele Vecerniei şi ale Utreniei . Melosul irmologic se împarte în : a ) rapid .. face ca melosurile acestea să fie cântate cu o agogică rapidă . silabă pe care sunt făcute trei sau mai multe accentuări şi cadenţe ...o carte de muzică numită " Irmologhion " .. Faptul că fiecare silabă a textului are şi un timp sau o bătaie . Fiecare silabă a textului corespunde după aranjare unui timp . Melosul stihiraric Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale . de obicei . Idiomelele stihirarice sunt împărţite în : 54 .însă şi melosurile grabnice cântate ale papadicului ... c ) Papadic . Din melosul irmologic fac parte : troparele . doi timpi ai melosului . Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde . condacele . în timp ce silabele care se accentuează şi cadenţele au în mod frecvent două sau mai multe bătăi . care se împart în : a ) Irmologic b ) Stihiraric . fie repede . nu doar cel ce dă agogica cântecului .În conformitate cu agogica şi cu linia melodică care se succedă . Melosurile acestea se găsesc astăzi într . care executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent .. fiecare compozitie muzicală. după cum spuneau vechii dascăli .care sunt precedate de stihuri din psalmi şi se deosebesc de compoziţiile din " Irmologhion " întrucât au propriul lor melos ..bătaie al melosului . care constituie redarea melosurilor grabnice în tact îndoit .. sedelnele ..şi felurile compoziţiilor cântărilor bisericeşti . Melosul irmologic Irmologic se numeşte melosul rapid ( grabnic ) . ci mai ales cel ce structurează compoziţia melosului .

papadicul lent ( ca heruvicele şi chinonicele ) în tact lent .au întocmit într . Stihiraricului grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne . Melosul stihiraric se împarte şi el în grabnic şi lent . irmologic . Foarte puţine sunt textele care să fi fost compuse iniţial papadice ( precum " Lumină lină " şi heruvicele din Joia Mare . 55 .un mod liber şi diferit faţă de felul de creaţie muzicală obişnuită.. din Sâmbăta Mare . 708 . din Liturghia Darurilor : " Acum puterile " şi " Care pe heruvimi cu taină închipuim " ) . având temelie tradiţia muzicii bisericeşti . care nu are propria sa melodie ) . 709 ) . stihiraric .a ) Idiomele cărora le precedă un stih din psalmi . cântate pe larg din slujbele solemne ale diferitelor sărbători .." şi care sunt cântate în ritmul cel mai lent dintre toate idioamele care sunt precedate de stih .am referit mai sus . b ) Idiomele cărora le precedă doxologia mică : " Slavă Tatălui . cu mărturia de recunoaştere a fiecărui eh . în ehul dorit ( având textul din traducerea grecească a Psaltirii sau vreun imn creştin . iar nu după bunul plac . dar unele dintre acestea se cântă în tact foarte rapid( ca Răspunsurile mari şi " Pre arătătorul " din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ) . Papadicul grabnic ( ca eclogariile sfinţilorşi polieleele grabnice ) se cântă în tact rapid . Compoziţiile melosului papadic se împart în : grabnice sau rapide . potrivite şi lente sau pe larg . după cum sunt în " Doxastariul prescurtat " al lui Iacov Protopsaltul ( tâlcuit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul ) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca Naţională a Greciei ( cap . 707 . papadicul potrivit ( precum polieleele potrivite )în tact moderat . în timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de idiomele postbizantine şi mai ales " slavele ". Melosul papadic Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s .

De obicei . trei . când încheie la cinci sunete mai sus . prin urmare suma secţiunilor scării unui eh este 30 + 30 + 12 = 72 . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile alăturate şi din tonul mare numit cel obţinut ( rezultat ) . Fiecare eh este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare . se numesc trifonice . Scara ehurilor autentice se compune din tetracord . potrivit desfăşurării melosului lor . De exemplu : Ehul II plagal tetrafonic . cinci şi şapte sunete mai sus de bazul lor . când sfârşesc la trei sunete mai jos . Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din 12. Ehurile autentice . deoarece tetracordul este temelia şi baza fiecărei scări muzicale . sunt numite de mijloc ( mesoi ) . se numesc plagale . Aceste ramificaţii ale ehului fundamental păstrează şi atrag cu ele toate semnele caracteristice ale lui . Atunci numim acest eh cu denumirea înclinaţiei lui . GENURILE MUZICALE Pentru a putea ordona ehurile muzicale între ele. trifonia . pentafonia . compoziţiile muzicale folosesc de la început până la final ca bază difonia . trei şi patru sunete mai jos de bazul lor . cu tetracordul cu care începe de la bazul său. De foarte multe ori . tetrafonia . se numesc paramesoi şi când sfârşesc la patru sunete mai jos . tetracord ).FORMAREA EHURILOR PLAGALE Cele opt ehuri . se numesc tetrafonice . ehurile autentice sfârşesc compoziţia muzicală la două . tetracord şi ton mare ( sau ton mare . fac cadedenţe câteodată pe sunetele principale şi mai depărtate de bazul lor . patru . în timp ce cele plagale două . De exemplu : Ehul I de la KE: 56 . se numesc pentafonice şi când încheie la şapte sunete mai sus . când încheie la trei sunete mai sus . trebuie mai întâi să ştim felurile intervalelor care alcătuiesc un eh. se numesc eptafonice . eptafonia şi mesotita . iar distanţa dintre bazul lui şi eptafonia lui este de 72 unităţi . când încheie la două sunete mai sus de bazul lor . Ehurile plagale . când încheie la patru sunete mai sus . se numesc difonice . când încheie la două sunete mai jos de bazul lor . tetracord .

IV . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor . de unde şi denumirea de nuanţă diatonică moale . De exemplu : Ehul IV plagal de la NI : un tetracord + tonul „despartitor” + un teracord Există ehuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau înrudite . Genul diatonic Genul diatonic se împarte în : a ) moale şi b ) dur . ton mare şi tetracord. care se alcătuieşte din tonuri mari . potrivit cu intervalele care îl formează . Genul cromatic . leghetos ( II plagal diatonic ) şi Varis de la ZO . mijlocii şi mici . Sunt trei genuri muzicale : 1 . a cărui caracteristică principală este diezul enarmonic . mărite . 2 . tonurile mărite şi difonia mărită . pe care le numim : a ) nuanţă moale şi b ) nuanţă dură . mic ) . a ) Caracteristica ehurilor care aparţin nuanţei de diatonic moale este că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale ( mare . I . 3 . Aceste ehuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care se numeşte gen .doua tetracorduri despartite + tonul „rezultat” Scara ehurilor plagale se compune din tetracord. Acestei categorii aparţin şi următoarele ehuri ale octoihului bisericesc : IV plagal . Genul enarmonic . care se alcătuieşte din tonuri mijlocii . Genul diatonic . V plagal . Fiecare gen .nuanţe . mari şi mici . poate fi împărţit în două categorii . 57 . şi trecerea de la un ton la altul se face cu delicateţe şi în mod firesc . mijlociu .

Deoarece mersul sunetelor se face deliberat şi natural ( din ton mare în mijlociu şi mic ) . sunt obţinute intervale ca: ton mijlociu enarmonic ( 16 secţiuni ). I plagal diatonic dur şi IV diatonic dur .b ) Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi mici . Cănd anumite sunete ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil. 1 / 2 secţiuni ). triimiton şi ton mic cromatic . Astfel se formează noi tetracorduri care constituie două nuanţe a genului cromatic: a ) nuanţa cromatică moale . 58 . Acestei nuanţe aparţin ehurile : III . Deosebirea dintre ehurile care aparţin nuanţei moale faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezidă în primul interval al celor două tetracorduri: la cel moale. se numeşte nuanţă diatonică dură . Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare nuanţă : pentru nuanţa moale : . Caracteristicile comune ale ehurilor genului cromatic sunt : tonul mic cromatic de la vârful fiecărui tatracord şi difoniile cromatice a ) de la bazul tetracordului spre difonie si b ) de la mijloc spre capătul pentacordului . 1 / 2 secţiuni ) şi ton mic cromatic ( 6 . căruia îi aparţin : ehul II si ehurile care derivă din el şi . căreia aparţin ehul II plagal şi cele care derivă din el . şi pentru nuanţa dură: . pe când la cel dur tonul este mic (cromatic). însă în mod abrupt şi dur ( de la ton mare la ton mic ) . ton mic diatonic ( 5 . ton mijlociu enarmonic şi ton mic cromatic . cu caracteristicile : ton mic diatonic . b ) nuanţa cromatică dură . Ehurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale: Genul cromatic Scările cromatice provin din cele diatonice . trimiton ( 18 secţiuni ). III plagal ( Varis ) . tonul este mijlociu. Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara naturală cu modificarea treptei a treia şi a şaptea . cu caracteristicile : ton mic diatonic .

NI = ehul IV plagal. care arată desfăşurarea scării lui. cu cadenţele lui obişnuite . atracţiile melodice şi cadenţele . Când devine tetrafon . după cum schimbă şi sunetele principale .Când ehul al doilea (nuanţă moale) se cântă de la bazul lui ca glas autentic (melosurile stihirarice şi papadice lente ) . pe tetrafonia şi pe bazul lui . fie deoarece bazul lui este jos . fie deoarece melosul lui înaintează spre tetracordul separat ( despărţit ) . intervalele lui rămân ale cromaticului moale . se aude ca autenticul . sună plagal . care este cea dintâi bază de derivaţie a octoihului bisericesc. mai ales . Însă când ehul II devine eso ( de jos ) . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL Ehul IV plagal are ca baz sunetul NI . atunci face cadenţe . Când ehul II plagal ( nuanţă dură ) se cântă de la bazul lui . dupa cum se schimbă si sunetele principale . = bazul lui este nota NI de la mijlocul dipazonului. la mijlocul lui si pe bazul lui cu cadenţele speciale . CAP . aceasta nu înseamnă că s . ci desfăşurarea melosului în sistemul pentacord cu întindere spre acut . = ftoraua ehului. Mărturia ehului înseamnă : . Cu toate acestea . atracţiile melodice şi cadenţele . Aşadar .a schimbat nuanţa ( de la intervalele moi la cele dure ) . Însă intervalele lui rămân ale cromaticului dur . La fel se întâmplă şi cu ehul II plagal cromatic dur . Aceasta e valabil şi pentru ehul II plagal . 59 . in principal pe trifonia . când vedem în cărţile de muzică ftoralele cromaticului dur la melosul cromaticului moale . pe difonia lui . atunci face cadenţe .

ajungând până la DI . şi definitve pe NI. şi se incheie . În ehul IV plagal sunt intonate melosurile irmologice. Apihima ehului este Neaghie: . Când precedă un stih . DI . spre NI. însă este natural când melodia trece de la acesta şi urcă . la finalul melosului pe NI . stihirarice şi papadice . Face cadenţe imperfecte pe VU. DI şi NI' . Atracţii melodice se semnalează pe ZO GA ifes. ZO de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la acesta şi coboară. mijlocii şi mici. pe PA spre VU. în coborâre are iarăşi Din stihologia Vecerniei 60 .pentru melosul grabnic: . NI' .pentru melosul potrivit : Are ca sunete principale : NI .Scara lui are tetracordurile despărţite şi care sunt formate din tonuri majore. VU . perfecte pe NI şi DI . atunci începe de la sunetul NI . pe spre DI.

61 .

Din cantarile Antifoanelor 62 .

Ceea ce esti mai cinstita 63 .

Din Doxologia lui Manuil Protopsaltul 64 .

Prochimen 65 .

Dupa Evanghelia utreniilor duminicilor Postului Mare 66 .

EHUL I (eso) 67 .

Totuşi.La un sunet deasupra lui DI. GA. Astăzi. Mărturia ehului înseamnă : însă înclină bazul teoretic pe sunetul KE. vorbim acum despre ehul I eso ( de jos ) . care este bazul ehului I . este acut . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU sunetul GA. Melosul irmologic are ca sunete principale: PA. bazul acestui eh s . Face cadenţe imperfecte pe GA. Astăzi tinde să predomine tetrafonul pentru a se arăta că este autentic. Asfel . pe KE şi finale pe PA. găsim sunetul KE. de vreme ce sunetul KE. Pe GA şi pe DI când predomină când predomină sunetul DI şi pe NI de sus când predomină PA 68 . PA = bazul lui. baza ehului I plagal . Melosul stihiraric şi papadic au ca sunete principale: PA. DI şi KE ( rareori ). stihiraricului şi papadicului. pe DI.a transferat pe sunetul PA . având Apihima ehului este Ananes: În ehul I sunt intonate melosurile irmologicului. după cum arată şi ftoraua de pe mărturia lui . acest eh – cu bazul pe KE . KE şi PA'. = ftoraua ehului. DI . sunetul PA de la mijlocul diapasonului. Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe KE şi finale pe PA . = ehul I. care foloseşte scara ehului I plagal şi continuă cu tetracordurile despărţite .este considerat ca al melosului papadic. în ceea ce priveşte înălţimea acestuia . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui. oxia arată că se găseşte la o notă deasupra ehului plagal. a doua bază de derivaţie a octoihului bisericesc.

în timp ce melosul stihiraric începe de la sunetul PA şi se încheie iarăşi pe acesta .de sus. începe de la sunetul PA . se opreşte pe DI pe care şi încheie . Din stihologia Vecerniei La Utrenie 69 . în celelalte cazuri are întotdeauna ifes. când precedă un stih . În melosul irmologic . ZO' sus este natural când melosul trece de acests şi urcă. adică atunci când modulează în eh IV.

Troparul Invierii 70 .

Din cantarile Antifoanelor 71 .

Ceea ce esti mai cinstita 72 .

Din canoanele Nasterii Domnului 73 .

Din cantarile laudelor 74 .

melosul lui face cadenţe pe GA sau pe DI sau pe PA. De multe ori. Acest eh de la KE este numit astăzi şi ehul I tetrafonic. Apihima ehului este Ananes. toate melosurile ehului I erau intonate de la sunetul KE. cu atracţiile melodice corespunzătoare. bazul natural el ehului.EHUL I TETRAFONIC DE LA KE ( EHUL I EXO – DE SUS ) În vechime. care începe de la PA şi se încheie pe KE: 75 . considerat glas al melosului papadic.

se găseşte plagalul lui. a cărui scară se desfăşoară având două tetracorduri despărţite. 76 .Din Doxologia lui Hurmuz Hartofilax EHUL I PLAGAL La patru sunete mai în jos de la bazul ehului i de la KE.

KE şi PA' de sus . laude. în celelalte cazuri are mereu ifes. doxologii.Mărturia ehului înseamnă : = ehul i plagal = bazul lui este sunetul PA = ftoraua ehului. ca şi ehul IV Aghia . Face cadenţe imperfecte pe GA . Când precede un stih.a numit ehul I plagal al melosului papadic . GA . irmoase calofonice etc . Are ca sunete principale : PA . se începe de la PA. se opreşte pe KE şi se încheie pe PA. pe NI' de sus. ZO' de sus este natural când melosul trece de acesta şi urcă . chinomice. prochimene şi aliluiare de la Apostol. 77 . KE şi PA' de sus . De aceea s . heruvice. matimi. De multe ori PA' de sus atrage . care indică desfăşurarea intervalelor scării lui . şi perfecte şi finale pe PA . cratime. Apihima lui este Aneanes: În acest glas se intonează melosul papadic precum polielee.

Din starea a doua a Polieleului 78 .

Astfel.Din starea intai a polieleului de Petru Lampadarie Peloponisiul În matimile papadice. de la şi pe sunetul GA se aude o parte cromatică moale a ehului. spre 79 . De multe ori melosul se opreşte pe ZO' de sus (cu ifes). ehul acesta are adeseori sunetele DI şi ZO cu ifes . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU GA şi pe KE spre ZO’ ( cu ifes ).

la ehul acesta. fapt care este indicat de ftoraua: Hristos a inviat ! 80 .Din cantarea Heruvicului de Teodor Focheos EHUL I PLAGAL TRIFONIC Melosul stihiraric al ehului I plagal se încheie pe DI . Adesea. Când urmează rostirea preotului . finalul melosului se face pe PA. Staţionarea melosului pe DI cere ca sunetul GA să aibă diez . ZO' de sus are ifes permanent. şi ehul se numeşte ehul I plagal trifoni .

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiul Din stihirile invierii de la laude 81 .

Din starea intai a Prohodului

82

Din starea a doua a Prohodului

EHUL I PLAGAL TETRAFON Anumite melosuri grabnice şi potrivite ale ehului I plagal se termină pe sunetul KE. Această ramură a ehului este numită ehul I plagal tetrafon . Adesea , la ehul acesta ZO' de sus are în permanenţă ifes ( adică , chiar şi când melosul trece de acesta şi urcă ) , fapt care este indicat de ftoraua , care face pe ZO' şi

VU de sus cu ifes. Are apihima ehului I plagal cu urcarea pe tetrafonia ehului .

83

Din stihologia Vecerniei

84

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu

Din podobia „Bucura-te, camara…”

85

care are mereu ifes cu ftoraua . şi de acolo în sus intervalele diatonicului dur ( despre care vom vorbi mai jos) . Face cadenţe imperfecte pe DI .Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal pentafonic . pe care face cadenţă şi încheie melosul . cu intervalele diatonicului moale de la PA până la KE . Din Doxologia de Gheorghe Violakis 86 .EHUL I PLAGAL PENTAFONIC Anumite melosuri papadice ale ehului I plagal încep de la ZO'' de sus . Scara lui este mixtă . cu sunetele ZO' de sus şi VU de sus în permanenţă cu ifes . perfecte şi finale pe PA sau pe ZO' de sus. şi pe ZO'' de sus .

Face cadenţe imperfecte pe NI' şi PA' de sus şi finale pe KE. pe care se pune ftoraua modificând în mod paralel şi simetric şi mărturiile sunetelor. Apihima ehului este Aneanes: şi pe PA' de sus cu ifes . Însă când melosul se opreşte pe PA' de sus. Are ca sunete principale: KE . GA' de sus are ifes când melosul Pe acest eh se intonează melosurile papadice . Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal irmologic de la KE şi ehul I plagal tetrafon. Se opreşte adesea pe difonia lui. având pe ZO' de sus cu diez ajunge până la el. pe NI' de sus. Ehul plagal nu este folosit permanent. NI' de sus şi PA' de sus. 87 . În fine.EHUL I PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU EHUL I PLAGAL TETRAFON Toate melosurile irmologice ale ehului I plagal se psalmodiază de la sunetul KE. atunci acesta este natural.

La Utrenie Din cantarile Antifoanelor 88 .

Ceea ce esti mai cinstita 89 .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 90 .

jale. Într . Acest eh se numeşte leghetos sau ehul II plagal diatonic .ZO' devine enarmonic diez ( 4 secţiuni ) şi ZO' . vrând să evidenţieze cuvintele care exprimă tristeţe. deoarece ZO' primeşte ifes de 6 secţiuni .ZO' ( un sfert de ton ).Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu Notă: În anumite locuri ale ehului I plagal pentafonic.NI' ton mărit ( 14 secţiuni ) . etc . a 91 . compozitorii. şi care are forma şi " ideea " ehului plagal . Melosul irmologic Cele mai multe melosuri irmologice ale ehului IV se psalmodiază ca eh cu bazul pe sunetul VU şi cu tetracorduri despărţite . EHUL IV 1 . drept pentru care intervalul KE .adevăr . dacă de la sunetul DI . califică drept enarmonic intervalul KE .. Această ramură a ehului I plagal cu aceste intervale se numeşte ehul I plagal enarmonic .

= ftora ehului. totuşi este natural când melosul trece de el şi urcă. care formează plagalul acestuia pe sunetul VU . pe ZO' de sus ŞI pe PA. DI şi ZO' de sus. ZO' de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la el şi coboară . în coborâre este iarăşi cu ifes. Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . urcăm două sunete . şi perfecte şi finale pe VU . Face cadenţe imperfecte pe DI. 92 . găsim pe ZO' de sus . = două note mai jos de sunetul DI VU = bazul lui este VU de la mijlocul diapasonului. pe GA spre DI şi pe KE spre ZO'.doua bază de derivaţie a ehurilor . Această legătură devine clară şi din mărturia ehului: Mărturia ehului inseamnă: = ehul IV = eh autentic . la patru note deasupra bazului de derivaţie a ehurilor . EHUL LEGHETOS ( EHUL II PLAGAL DIATONIC ) Apihima ehului este leghetos : care arată cu adevărat legătura acestui eh cu ehul IV de la DI aşa cum este considerat până la mijlocul lui. Are ca sunete pricipale: VU .

Când melosul ajunge până la VU' de sus şi revine. Când precedă un stih . se începe de la sunetul VU. urcă până la DI . Din stihologia Vecerniei 93 . când totuşi urcă şi staţionează pe VU de sus.Leghetos arareori ajunge eptafonie . atunci sunetul acesta are ifes. atunci acesta este natural. şi se încheie în mod potrivit pe sunetul VU.

Din cantarile Antifoanelor 94 .

Ceea ce esti mai cinstita 95 .

Din stihologia laudelor 96 .

Megalinariile de la Vovidenie 97 .

Din primul rand de antifoane al melosului irmologic pe larg 2 . care este o combinaţie dintre ehul I eso şi leghetos . Am văzut că la patru sunete de la baza de derivaţie a ehurilor. sunetul DI. Melosul stihiraric al ehului IV ( stihirile. se obţine pe PA' de sus un 98 . Melosul stihiraric . idiomele şi " slavele ") se psalmodiază în ehul IV stihiraric de la PA.

care este şi bazul lui . la patru sunete mai sus de bazul de derivaţie al ehurilor PA = are bazul pe sunetul PA de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului Apihima ehului este Aghia : Când ehul se termină pe sunetul PA . Deoarece bazul acestuia era afară de sunetele de la mijlocul diapasonului. atracţii melodice etc. ) .eh IV . Ehul IV de la PA . pe VU şi pe PA . foloseţte scara ehului I eso . pe sunetul PA . preluând şi toate caracteristicile lui ( sunete principale . şi se încheie . adică şapte sunete în jos . totuşi se deosebeşte după formele melodice şi cadenţe . 99 . cu leghetosul şi cu ehul IV papadic ( îl vom prezenta imediat după acesta ) . în timp ce . pe VU de la leghetos ( în vechime se încheia pe PA ).ului . EHUL IV STIHIRARIC (DE LA PA ) Ehul acesta începe de la PA . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe DI . s . atunci când se termină pe VU preia caracteristicile Leghetos . de obicei . şi finale pe VU . Mărturia ehului înseamnă : = ehul IV = eh autentic . chiar dacă este unit cu ehul I eso .a transferat pe antifonia lui .

urcă la VU . pa PA . se începe de la bazul PA . şi se încheie în mod potrivit. şi apoi la DI . 100 .Când precedă un stih .

Cantari de la laude 101 .

Din cantarile slujbei Sfintilor Macabei 102 .

care arată desfăşurarea intervalelor scării lui Apihima ehului este Aghia : Pentru melosurile grabnice Pentru melosurile potrivite Are ca sunete principale: DI . melosurile acestuia au legătură cu ehurile : leghetos . Melosul papadic Melosul papadic al ehului IV se psalmodiază ca un eh care are bazul pe sunetul DI şi reprezintă ehul autentic al ehului IV plagal de la NI' . ZO' de sus şi PA' de sus. 103 . Face cadenţe imperfecte pe ZO' de sus si pe PA' de sus ( tetrafonia Aghia ) .3 . perfecte pe DI şi pe PA' de sus . I plagal şi IV plagal . şi finale pe DI . la patru sunete în sus de sunetul NI (baz de derivaţie a ehurilor) DI = bazul lui este DI de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului. Adesea . preluând şi caracteristicile lor . EHUL IV PAPADIC Mărturia ehului reprezintă : = ehul IV = eh autentic.

laude. tropare . prochimene. pe KE spre ZO' de sus . irmoase . polielee. Zo' de sus este natural când melosul lui trece deasupra acestuia şi urcă . Ecloghie la Inaltarea Cinstitei Cruci 104 . În toate celelalte cazuri. ZO' este întotdeauna cu ifes . spre PA' de sus.Atracţii melodice se întâlnesc pe GA şi pe NI' de sus spre DI . matimi şi cratimi . imnuri religioase . doxologii. Pe ehul acesta se întâlnesc compoziţii ca : selecţii din psalmi în versuri. aliluiarile de la Apostol.

105 .

Prochimenul Apostolului de la Boboteaza Din doxologia pe larg de Petru Peloponisiul 106 .

107

CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL III (ESO)

La trei sunete mai sus de DI de la mijlocul diapasonului (bazul teoretic de derivaţie al ehurilor ), pe NI' de sus , se constituie ehul III al muzicii bisericeşti . Pentru că totuşi era prea acut şi în afara mijlocului diapasonului, s - a transferat pe bazul plagului lui, pe sunetul GA , întrebuinţând scara acestuia şi s-a numit ehul III eso (de jos) . Mărturia ehului desemnează : = ehul III = oligonul arată că ehul are legătură cu ehul I plagal , iar cele trei sunete indică împreună faptul că bazul ehului este la trei sunete deasupra bazului de derivaţie ale ehurilor GA = bazul ehului este sunetul GA = ftoraua arată că ehul aparţine diatonicului moale şi se constituie din tonuri mari , mărunte şi imitonuri . Mărturia ehului se scrie şi cu denumirea muzicală a ehului , Nana :

Apihima ehului este Nana :

Ehul III eso se împarte în : simplu sau papadic şi ehul III de mijloc .

108

Ehul III simplu sau ehul III papadic eso are ca sunete pincipale : GA , KE şi NI' de sus . Face cadenţe imperfecte pe KE si pe NI' de sus , perfecte şi finale pe GA . Pe acest eh se intonează polielee , laude pe larg , doxologii , heruvice şi chinonice . Ehul III de mijloc se notează cu coborâtoarele difoniei la mărturia lui : . Pe acesta se psalmodiază melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului III . Când precedă un stih , se începe de la GA , urcă până la KE şi ajunge la final pe PA , de unde încep şi cântările care urmează . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI sus ( când se urcă o terafonie ) , şi pe VU spre KE , pe ZO' de sus spre NI' de

spre GA . Când face cadenţe pe PA şi pe NI

, atunci preia atracţiile melodice ale ehului I plagal şi ale ehului IV plagal , în mod corespunzător . În anumite melosuri , melodia staţionează şi pe sunetul DI ( tetrafonia ehului IV plagal ) . În fine , anumite melosuri se termină pe sunetul NI . Atunci ehul acesta se numeşte ehul III din mijloc ( de exemplu : condacul Naşterii Domnului :" Fecioara astăzi " ) .

109

Din stihologia Vecerniei

110

Din stihirile invierii de la Vecernie 111 .

Din cantarile Antifoanelor

Ceea ce esti mai cinstita

112

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul

113

Din megalinariile Intampinarii Domnului

114

115

ci pe diatonicul moale de la ZO de jos ( cu desfăşurarea tetracordului : ton mic .EHUL III PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) La trei sunete deasupra lui DI de la mijlocul diapasonului . Melosul papadic al ehului III plagal nu se psalmodiază pe diatonic dur de la GA ( cu desfăşurarea tetracordului : tonuri mari . 116 . pe NI' de sus se află bazul teoretic al ehului III . se găseşte bazul ehului III plagal . mare şi mijlociu sau mare ) . mărite şi imiton ) . La patru sunete dedesupt . pe GA . pe care se intonează melosurile irmologice şi stihirarice .

Atracţii melodice se întâlnesc pe VU I plagal şi ehului IV plagal . = ftoraua ehului . Melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului Varis . Mărturia ehului înseamnă : = eh Varis GA = bazul ehului este sunetul GA . deoarece era în afara mijlocului diapasonului . urcă şi staţionează pe DI şi ajunge la sfârşit încheind în mod corespunzător . = urcarea diafonică la mărturia ehului vizează alte ramuri ale ehului varis . S . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : GA . preiau scara care este formată din tetracordurile despărţite şi cu tonuri mare . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe GA şi pe DI . Odată cu trecerea timpului s . primul baz de derivaţie al ehurilor . deoarece bazul lui era dedesupt de NI . care s . când melosul urcă o trifonie . spre GA şi pe KE spre ZO .a numit Varis . dar şi pe PA ( ca ehul I ) şi pe NI ( ca ehul IV plagal ) .a transferat pe antifonia lui. atunci acesta se începe de la GA . preia caracteristicile ehului 117 . Dacă ajunge la sfârşit pe PA şi pe NI . al doilea baz de derivaţie al ehurilor ) .Ehul acesta nu este altul decât ehul II diatonic de la ZO' de sus ( două sunete deasupra lui DI . DI şi NI' de sus . Când precedă un stih . Elementul distinctiv esenţial este că aparţin creaţiilor muzicale papadice . pe GA . în mod corespunzător .a impus să se numească Varis şi ehul III plagal de la GA . şi finale pe GA . pe ZO de jos . mare şi imiton .

Din cantarile Antifoanelor 118 .

Ceea ce esti mai cinstita 119 .

Din stihirile invierii de la Laude 120 .

Din doxologie de Manuil Protopsaltul 121 .

122 .

.pe KE şi pe NI' de sus ( uneori şi pe PA şi pe NI ) . el are ftoraua.CAP . Astfel ..a numit ehul IV plagal trifonic . KE şi pe NI' de sus . Are apehima ehului III Nana : care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din ehul IV plagal de la NI . Face cadenţe imperfecte pe DI ... .. iar mărturiile sunetelor se schimbă în mod corespunzător . însă desfăşurarea intervalelor scării lui este identică cu cea de la NI . Are ca sunete principale: GA .. Principala caracteristică e ehului este următoarea: coborârea melosului până la PA şi întoarcerea imediat pe GA impune diez pe sunetele VU elemente care dau ehului un caracter cucernic... 123 . DI ...PA . Acest eh s . VU . începe pe GA şi ajunge până la KE .. şi se termină în mod corespunzător. pe GA.. Stihul aşezat înainte. şi perfecte şi finale pe GA . după cum arată şi mărturia ehului . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL IV PLAGAL TRIFONIC (IRMOLOGIC ) Majoritatea melosurilor irmologice ale ehului IV plagal se psalmodiază pe un eh care are bazul pe sunetul GA ( bazul ehului III eso ) ...deoarece bazul lui se găseşte la trei sunete deasupra lui NI .

La Utrenie Troparul Inviereii 124 .

Ceea ce esti mai cinstita Din canoanele Paraclisului 125 .

126 .

127 .

de aceea nu se intonează pe el melosuri irmologice şi aliluiare. prima bază de derivaţie a ehurilor . încheie pe sunetul YO . c ) Varis eptafonic. Deoarece totuşi ne aflăm afară de mijlocul diapasonului. deoarece baza acestuia se găseşte sub NI. cu excepţia unor puţine cazuri . a ) Ehul Varis diatonic simplu 128 . bazul ehului s-a transferat pe antifonia acestiua. Ehul Varis de la ZO este în mod special ehul papadicului . Ehul Varis de la ZO se împarte în : a ) Varis diatonic simplu ( mijlocul este el ehului I şi I plagal ) b ) Varis tetrafonic. S-a impus să fie numit Varis. Semnul distinctiv al acestor ehuri este că . pe ZO de sus se află bazul ehului II diatonic moale. pe ZO de jos.EHUL VARIS DE LA ZO ( EHUL II DIATONIC MOALE ) La două sunete deasupra sunetului DI ( al doilea baz de derivaţie al octoihului bisericesc ).

având tonul " rezultat " la capătul superior al scării acestuia . cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri . şi revine apoi pe acelaşi eh Varis . cu tonuri : mic . ca eh autentic urmează schema tetracordurilor alăturate . GA . Atunci preia sunetele principale .Ehul acesta . Mărturia acestuia înseamnă : = ehul Varis . 129 . PA . şi finale pe ZO .Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe PA şi pe GA. mare şi mijlociu . Atracţii melodice se întâlnesc pe KE de jos spre ZO. Ehul acesta se regăseşte şi ca eh I de mijloc ( numit Protovaris ) sau ca eh I plagal . = ca şi ehul II are bazul său la două sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . = ftoraua arată desfăşurarea ehului autentic diatonic moale. Apihima este Neanes : Au ca sunete principale: ZO .

Din stihurile Polieleului de Petru Peloponisiul 130 .

Din cantarile Antifoanelor de Hurmuz Hartofilax Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 131 .

Din Doxologie de Iacob Protopsaltul 132 .

face pe GA cu diez în permanenţă şi urmează schema tetracordurilor despărţite.b ) Ehul Varis tetrafonic Ehul Varis tetrafonic cu ftoraua ehului leghetos pe ZO. Apihima este Neanes : 133 .

PA. atunci acesta este natural. şi perfecte şi finale pe ZO . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI diez ) şi pe GA spre PA .Are sunete principale pe ZO. Când melosul ajunge până la GA şi revine. pe VU spre GA (cu spre DI. GA (cu diez ) şi pe ZO' se sus . Face cadenţe imperfecte pe PA . când melosul se desfăşoară în cadrul pentefonului. GA 8 cu diez ) şi pe ZO' de sus. Din starea a doua a Polieleului 134 .

135 .

Pe acest eh în cadrul melosurilor papadice . acesta este natural . şi finale pe ZO . Când melodia ajunge până la GA' de sus . pe ZO de jos ( chiar şi Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se încheie pe eptafonie ) . şi pe VU spre GA (cu diez).c ) Ehul Varis eptafonic Ehul Varis eptafonic este şi el o ramură a ehului Varis . pe GA şi pe ZO . 136 . Atracţii melodice întâlnesc pe KE spre ZO' de sus. Adesea . Apihima este Neanes : sau Are sunete principale pe ZO' de sus. pe GA spre DI. melodia începe de pe ZO' de sus şi se încheie mereu pe bazul ehului Varis . pe DI. Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe ZO' de sus şi pe DI . melosul modulează pe ehul IV Aghia de la DI .

137 .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul 138 .

139 .

140 . se obţine ehul I tetrafonic diatonic dur . şi în scară se foloseşte de tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) .CAP . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL I PLAGAL DIATONIC DUR Melosurile papadice ale ehului I plagal de la PA se psalmodiază în permanenţă ci ifes pe sunetele VU şi ZO' de sus . în timp ce atunci când melosurile încheie pe KE . care se întâlneşte şi ca eh III difonic şi eh plagal de la GA . se obţine ehul IV diatonic dur papadic de la DI . DI şi ZO' de susşi PA' de sus . după cum confirmă şi mărtueia lui : Apihima lui este Aneanes : Are ca sunete principale: PA . Când melosul lui face cadenţă pe DI . Acest eh se numeşte ehul I plagal diatonic dur de la PA .

melosul are în coborâre pe VU' de sus şi ZO' de sus cu ifes . îndeosebi pe ehul I plagal. când se fac cadenţe perfecte şi finale pe DI ( ehul I plagal trifonic ). ca trifonie a ehului I plagal. ehul IV 141 .Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul EHUL IV AGHIA DIATONIC DUR La anumite melosuri papadice. Atunci se formează pe DI.

Astfel s . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . GA . şi eh de sine stătător .a format ehul IV diatonic dur de la PA . De obicei se întâlneşte ca particularitate a melosului ehului IV Aghia de la DI ăn melosurile irmologice Există creaţii muzicale mai noi pe ehul IV diatonic dur nu de la DI .diatonic dur. 142 . şi pe GA spre DI . când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei . Atracţii se întâlnesc pe GA şi stihirarice ale ehului I plagal. şi perfecte şi finale pe PA . pe care se fac şi cadenţe în mod întâmplător . care are ca sunete principale: DI. spre DI . pe KE şi pe PA' de sus . de la PA. KE şi PA' de sus . ZO' de sus şi PA' de sus. Apihima ehului este Aghia : Are ca sunete principale: PA . ci cu trei sunete mai jos. Face cadenţe imperfecte pe GA .

Din Raspunsurile Mari de C. Psahos 143 .

Mărturia ehului înseamnă : 144 .GA . ehul III plagal papadic sau Varis de la ZO de jos ifes . Urmăreşte schema tetracordurilor despărţite . ZO . Pe sunetele ZO şi VU are întotdeauna ifes . având ca eh autentic ehul III eso de la GA de la mijlocul diapasonului .VU şi GA . iar tonul despărţitor este VU .lea îşi face apariţia ca eh de sine stătător .ZO' .Stihuri din Psalmu 50 de Hristodul Gheorghiadi EHUL III PLAGAL SAU VARIS DE LA ZO DE JOS LA IFES Din secolul al XVIII .

PA . are sunetele DI 145 .GA . Când melosul ajunge la şi KE cu diez . DI şi ZO' de sus . şi perfecte şi finale pe ZO de jos . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : ZO de jos . Alteraţii melodice se întâlnesc pe KE spre ZO şi pe NI spre PA . DI la cadenţe şi revine la ZO . GA . DI şi ZO' de sus . Face cadenţe imperfecte pe PA .= eh Varis = bazul sunetului este sunetul ZO = ftoraua ehului = urcarea difonică din mărturia ehului are în vedere alte ramuri ale ehului Varis.

Din Doxologie de Hurmuz Hortofilax 146 .

147

CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL II CROMATIC MOALE DE LA DI

În ehul II diatonic moale de la ZO' de sus , cu PA în permanenţă cu diez , se formează un tetracord cu ton mic , ton mijlociu enarmonic şi imiton ( cromatic ) . Mărturiile sunetelor şi ftoralele ehului sunt două : pentru sunetele din fiecare tetracod ce sunt impare , semnul este ftoraua lor este Din raţiuni practice , deoarece melosul se prelungea în acut , muzicienii din secolul al XVIII - lea şi din următorul secol , au transferat bazul ehului al II - lea pe sunetul DI de la mijlocul diapasonului , modificând în mod corespunzător şi simetric sunetele , acolo unde era cazul .Astfel , astăzi în cătţile de muzică , mărturia ehului reprezintă : = ehul II = bazul teoretic al ehului este la două sunete deasupra lui DI, baz de derivaţie al ehurilor. DI = bazul ehului este sunetul DI = ftoraua indică că ehul aparţine cromaticului moale şi se desfăşoară în scară în ton mic, ton mijlociu enarmonic şi imiton. şi ftoraua , iar pentru sunetele " pare " mărturia şi

Ehul acesta se numeşte stihiraric , deoarece pe el se psalmodiază sihirile în tact potrivit ale ehului al II - lea al octoihului . Totuşi pe ehul acesta se psalmodiază şi tropare (de la sfârşitul slujbei), cratime, imne treimice, prochimene, aliluiare , doxologii , heruvice şi chinonice . Are ca sunete principale , în principal , pe DI şi pe ZO' de sus , pe NI' de sus când devine plagal şi pe VU şi pe NI când melosul se întinde pe sunetele care devin şi 148

cadenţe ocazionale : imperfecte pe ZO' de sus , pe NI' de sus , pe VU şi pe NI , şi perfecte şi finale pe DI . Atracţii melodice se întânesc pe GA de sus când mesolul urcă trifonic , şi pe PA jurul lui VU sau staţionează pe acesta . Apihima ehului este Neanes : spre DI , pe Zo' de sus spre NI'

, diatonic , când melosul se desfăşoară în

pentru melosurile grabnice;

pentru melosurile potrivite; Când precede un stih , se începe de la sunetul DI , se urcă până la ZO' de sus , se coboară pe VU , şi se închide în mod corespunzător melodiei , pe DI.

Din stihologia Vecerniei

149

La Utrenie

150

Din cantarile laudelor Stihuri din Doxologie 151 .

ci de la sunetul VU se 152 . de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri . Este legat fiinţial de ehul autentic de la DI .lea cromatic mesos ( de mijloc ) .EHUL II CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) Multe melosuri ale ehului II se încheie în mod obişnuit pe sunetul VU . Ehul acesta se numeşte ehul al II .

se ajunge pe ZO' de sus şi se încheie .VU' ) . pe sunetul VU . La finele melosului. Are sunetele principale şi atracţiile autenticului de la DI .NI' ) .DI ) .dezvoltă un cromatic mediu ( VU . perfecte şi finale pe VU . şi de la NI' de sus un tricord cromatic mare ( NI' . Pe acest glas se psalmodiază troparele ahului II . Prochimenul Vecerniei de duminica 153 . condacele şi răspunsurile mari . Apihima acestui eh porneşte de la DI şi încheie pe VU. precum şi sedelnele . în afară de foarte puţine excepţii ( catavasiile Bobotezei ). în tact grabnic şi pe larg . Facecadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus. Când precedă un stih . se începe de la DI . în mod corespunzător melodiei. de la DI un tetracord cromatic moale ( DI . cadenţele se fac pe sunetul DI.

Prochimenul Vecerniei de marti Stihuri din Psalmul 50 de Grigore Protopsaltul 154 .

Din cantarile Sfintei Liturghii 155 .

EHUL II CROMATIC MOALE Multe melosuri ale ehului II ( îndeosebi cele irmologice) nu se cântă de la bazul natural al ehului . Pe el se cântă troparele miezonopticii . Totuşi trebuie să fie psalmodiat pe intervalele ehului cromatic moale şi să fie notat în felul următor : 156 . A fost numit Eso pentru a fi deosebit de ehul al II lea cromatic dur . antifoanele . melosul se prelungeşte în acut şi aşa bazul s .lea Meso de la VU . Pe sunetul VU . pentru a arăta faptul că este un eh eso cu mersul intervalic al plagalului ( fără însă să . s .a format ehul al II .a transferat fie pe VU . ehul este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului dur . fie pe PA . bazul naturala al ehului . Acest eh derivă din leghetos . având modificate mereu cu diez PA' de sus . fie pe NI . şi pentru a nu fi confundat cu ehul al II .lea de la DI sau ehul al II . canoane . sunetele DI şi În cărţile de muzică .şi piardă însuşirile de eh autentic ) . catavasii şi doxologii .lea cromatic moale . la patru sunete sub ZO' de sus . deoarece . troparele învierii . ci de la ZO' de sus sau de la DI . aşa cum am spus .

157 .Apihima ehului este de asemenea Neanes. în mod potrivit pe VU. cu ftoraua ce indică faptul că ehul este eso. şi pe DI spre KE . şi se încheie . se urcă până la trifonia acestuia . pe care se fac şi cadenţe imperfecte ( dar şi pe DI şi ZO' de sus ) şi finale pe VU. Când precedă un stih . Are ca sunete principale: VU şi KE ( însă şi DI şi ZO' de sus ) . spre VU . se începe de la sunetul VU . pe KE . Atracţii melodice se semnalează pe PA când melosul se cântă în cadrul trifoniei .

Din cantarile Antifoanelor 158 .

Ceea ce esti mai cinstita Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 159 .

Din Stihologia Vecerniei de Duminica 160 .

În cărţile de muzică . când ehul devine diatonic pe trifonia lui ( ehul IV de la DI ) şi pe tetrafinia lui ( ehul I de la KE ) . pe PA . pentru a indica că este eso .Acelaşi eh al II . şi se încheie . spre PA . Totuşi trebuie scris cu ftoralele şi mărturiile cromaticului moale. cu linia melodică care să arate că ehul ete eso. pe sunetul DI . acest eh se notează cu ftoralele ţi mărturiile cromaticului dur. Atracţii melodice se întâlnesc pe NI melosul se desfăşoară în jurul lui . înlesnind astfel diversitatea melodică . se întâlneşte şi cu bazul pe sunetul PA. Când precedă un stih . Apihima acestui eh este Neanes. ca să nu fie confundat cu ehul II plagal cromatic dur de la PA . pe care se fac şi cadenţe : imperfecte pe DI ( dar şi pe GA şi KE ) şi finale pe PA. corespunzător cu melosul . se începe de la PA .lea eso cromatic moale . şi pe GA spre DI . Are ca sunete principale pe PA şi pe DI când melosul se cântă în cadrul trifoniei (dar şi pe GA şi KE ) . când La Vecernie 161 . se urcă până la trifonia lui .

Stihiri de la Fericiri 162 .

ehul 1 cu 2 . mai corect. din tetracordul cromatic moale DI . Ehul acesta se numeşte ehul II cromatic cu mijlucul diatonic .DI diatonic moale .lea de la DI fac cadenţe pe sunetul PA al ehului I eso diatonic (sau.NI' .Din irmoasele Canonului din Martea cea Mare EHUL II CROMATIC (EHUL 2 CU 1) Anumite compoziţii ale ehului al II . 163 .PA' . sau altfel . Scara acestui eh este mixtă şi este alcătuită din tetracordul PA . şi din tonul " rezultat " NI' . Pe acesta au fost compuse răspunsuri şi axiome . ehul I plagal ).

Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al ehului II . Are ca sunete principale . 164 . b ) cele ale ehului I de la PA . când se cântă în tetracordul diatonic moale . cadenţe şi atracţii melodice : a ) cele ale ehului II de la DI . când se cântă în tetracordul cromatic moale .

Ehul . condace şi prochimene ) întrebuinţează scara ehului leghetos .Fragmente din Raspunsurile Mari EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL IV MESO ( DE LA MIJLOC ) CROMATIC MOALE Anumite melosuri ale ehului IV ( tropare . sedelne . având în permanenţă ifes pe sunetul KE 165 .

Are ca sunete principale : VU . Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri . şi pe GA spre DI . un tricord mare diatonic moale ( NI' . Când precedă un stih . Această legătură se vede şi din mărturia ehului : = eh principal.acesta se numeşte leghetos sau ehul IV mesos cromatic moale . de la sunetul DI un tetracord cromatic al ehului IV ( DI . ci de la sunetul VU se urcă un tricord mijlociu diatonic moale ( VU . de aceea se numeşte şi ehul IV mesos cromatic moale . şi perfecte şi finale pe VU . se începe de la DI şi se încheie . La finalul melodiei . VU = bazul este sunetul VU . atunci când melosul ajunge până la el şi revine .DI ). Apihima ehului este leghetos . = două sunete sub sunetul DI . la patru sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . = ftoraua ehului . în mod potrivit cu încheierile ehului IV cromatic . cu KE ifes . Apihima aceasta arată legătura reală a ehului leghetos cromatic moale cu ehul IV de la DI . 166 .VU' ). Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . VU' de sus . pe sunetul VU . este cu ifes .NI' ) . şi de la NI' de sus . DI şi ZO' de sus . se face cadenţă pe DI .

La Utrenie 167 .

Troparul Invierii Condacul Vovideniei 168 .

iar la sfarsit 169 .

preluând caracteristicile lui . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL II PLAGAL CROMATIC DUR De la ehul I plagal diatonic dur ( cu VU şi ZO cu ifes dur. Apihima ehului este Neanes : . triimiton şi imiton ( cromatic ) . GA . Face cadenţe pe GA . = ftoraua ehului. şi finale pe PA . 170 .CAP . KE şi pe PA' de sus . pe sunetul DI . ZO' de sus şi PA' de sus. când alterăm sunetele GA şi NI' de sus cu diez Mărturia ehului înseamnă : = ehul II plagal PA = bazul lui este sunetul PA . KE şi PA' de sus. aşa încât tetracordurile să se compună din imiton ( diatonic ) . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui . în timp ce atunci când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . DI . ajunge la sfârşit pe trifonia acestuia .pentru melosurile de ritm potrivit : Are ca sunete principale (îndeosebi în melosul papadic): PA. Melosurile stihirarice . când melosul ehului II plagal modulează în ehul IV ( Aghia ) de la DI . când melosul tinde să se încheie . ) derivă ehul II plagal cromatic . dar şi PA .

se încheie conform melosului pe PA . pe DI sus spre KE . şi pe NI' de spre PA' de sus .Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . şi melodice ale acestuia . acesta este natural ) . staţionează pe DI . Când melosul modulează în ehul Aghia . preia şi alteraţiile Când precedă un stih . Pe ehul II plagal de la PA se psalmodiază melosurile stihirarice şi papadice . când melosul se desfăşoară spre în jurul acestuia ( când melosul face cadenţă pe NI . se începe de la bazul ehului . 171 . când melosul se desfăşoară în cadrul tetrafoniei . pe GA DI . pe PA .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 172 .

Din slujba Pavecernitei Mari 173 .

De la Laude Din slujba Sfantului Ioan Teologul. Stihira dupa Psalmul 50 174 .

Se folosesc scara şi mărturiile ehului II plagal de la PA .KE şi PA' . a fost considerat ehul II plagal difonic de la PA . face cadenţă . A cest eh se numeşte ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic sau ehul II cromatic dur .VU' sunt tonuri mari . fie ehul II cromatic dur . fie că . Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte bazul şi în formele melodice şi cadenţele . pe GA şi pe PA . perfecte şi finale pe GA . Deoarece melosurile şi stihurile acestui eh fac cadenţe în interiorul lui . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI GA. pe KE . cu bazul pe sunetul GA . pe care se fac şi cadenţe întâmplătoare : imperfecte pe KE . este acelaşi eh .EHUL II CROMATIC DUR TETRAFONIC Melosurile irmologice ale ehului II plagal se cântă pe tetracordul lui . fie ehul II cromatic dur difonic de la GA . de la sunetul KE . conform regulei . cu care se notează mărturia ehului II plagal tetrafonic nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi. Când melosul tinde să se încheie . Mersul intervalelor se face după sistemul pentacordului . Prin urmare . în timp ce urcarea difonică indică sunetul KE de la care începe melosul : Totuşi . pe care se încheie şi stihurile care precedă melosul . pe GA şi pe PA . Are ca sunete principale : KE. ci spre KE şi pe VU diatonic spre 175 . ftoraua ehului II cromatic moale doar aducerea aminte că ehul va merge spre mijlocul sau plagalul lui. Apihima ehului este Neheanes : cu desfăşurarea intervalică care artă legătura plagalului cu tetrafonicul .l numim ehul II plagal tetrafonic . În cărţile de muzică. NI' de sus ( mai rar ) . intervalele DI .

mărturia ehului al II .De aceea în cărţile de muzică şi în melosurile sistemei noi. dascălii mai recenţi pun.lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut 176 . aşa cum am spus mai sus.

perfecte şi finale pe VU .( având caracteristicile ehului II cromatic dur ) . VU şi NI . pe care se fac cadenţe : imperfecte pe DI . ehul II plagal tetrafonic căutându . pe VU şi pe NI . pe tetrafonia lui.se de la sunetul DI şi pe care sunt scrise cele mai multe melosuri irmologice: având difonia pe sunetul VU : şi ehul II cromatic dur pe sunetul NI : Pentru ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic este valabil cel de la DI . de la KE . pe sunetul DI. conform regulei. Când melosul tinde să facă încheierea . ZO' de sus ( mai rar ). iar pentru cel tetrafonic . pe PA diatonic spre 177 . Are ca sunete principale : DI . Atracţii melodice se întâlnesc pe GA VU. spre DI . pe care se termină şi stihurile ce precedă melosurile . face cadenţă .

178 .

179 .

180 .

181 .

făcea cadenţe la două sunete deasupra bazului ehului .CAP . Astăzi în cărţile de muzică .deasupra bazului lui. Aceasta ne . . primind ftoraua acestuia acestuia.GA' cromatic moale şi GA' . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL I CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE În vechime .NI' interval difonic diatonic mijlociu. Sedealna irmologică " Mormântul Tău. Mântuitorul " .KE' interval difonic diatonic moale mare . Când melosul staţiona sau făcea cadenţă pe NI' de sus . se specifică că ehul I se cântă pe scara ehului II. melosurile ehului I erau intonate de la KE . sunetul KE. pe NI' de sus. făcea pe PA' de sus cu ifes şi pe VU' de sus cu diez .o indică ftoraua şi pe VU' de sus cu de pe NI' de sus făcând KE . având în permanenţă pe PA' de sus cu ifes diez . prin toate însuşirile . tetracordul NI' . 182 .

183 .

a Iosif " . este prezentat : fie ca glas independent : - fie ca eh II plagal trifonic : Apihima lui este Nenano : .pentru melosurile moderate : Are ca sunete principale : DI . Staţionarea pe GA şi pe KE este considerată difonia şi tetrafonia ehului II plagal de la PA . Astăzi . 184 . care arată că dascălii din vechime l -au considerat pe Nenano . pe care se fac şi cadenţe :imperfecte pe ZO' de sus şi pe PA' de sus .pentru melosurile grabnice : . eh IV . ZO' de sus şi PA' de sus ( mai rar ) . perfecte şi finale pe DI .s . în sistema nouă .CAP . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL IV CROMATIC DUR (NENANO) Există o sedealnă irmologică a ehului IV: " Spăimântatu .

De obicei melosurile acestuia modulează Aghia diatonic moale . pe NI' de sus spre PA' de sus . 185 . Când precedă un stih . cu încheierea corespunzătoare . ajungând până la PA' de sus al ehului Nenano . preluând şi caracteristicile lui . se urcă la ZO natural diatonic moale . şi începe de la DI . şi se coboară pe DI . rezultatul fiind că imitonurile devin diezi enarmonici . Nenano este îndeosebi . ehul melosului papadic .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA spre DI .

186 .

ZO' . Când este alcătuit din 72 de secţiuni este perfect . ) şi de gradul al şaptelea ( NI . Diafonice sau diafoniile se numesc intervalele de gradul al doilea ( NI . deoarece emiterea sincronică a sunetelor de la extremităţi . deoarece emiterea simultană a sunetelor marginale se aud în mod plăcut de către ascultător . PA . Intervalul de gradul al patrulea se numeşte trifonie sau tetracord . deoarece este alcătuit din trei intervale şi din patru sunete .VU . PA . Când este format din 30 de secţiuni este perfect . 42 şi 72 secţiuni . când sunt emise în acelaşi timp .PA' . etc . 187 . ) şi de gradul al optulea . Simfonice sau simfoniile se numesc intervalele de gradul al patrulea ( NI -GA . PA . al cincilea şi al optulea sunt intervale perfecte atunci când sunt alcătuite din 30 . ) şi de gradul al şaselea ( VU . parafonice şi simfonice . ) . Intervalul de gradul al optulea se numeşte eptafonic sau octacord . etc . ) şi de gradul al cincilea ( NI . însă alcătuirea scărilor sau sistemelor muzicale nu se fundamentează pe acestea deoarece sunt considerate imperfecte . deoarece se situează între intervalele diafonice şi simfonice . Emiterea sincronică a sunetelor marginale se aude simfonic . dă ascultătorului sentimentul diafoniei .KE . deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete .GA .DI .ANEXA I PARTEA TEORETICĂ SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE Sistem se numeşte un şir de sunete şi de intervale al cărui sunete de la extremităţi. Când este format din 42 de secţiuni este perfect . PA . Intervalele muzicale se împart în : diafonice . etc . etc . şi aceste intervale constituie temelia determinării şi formării scărilor sau sistemelor muzicale . GA . ) .DI . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat se consideră că face parte dintre intervalele diafonice .NI' etc .PA . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor diafonice . Parafonice sau parafoniile se numesc intervalele de gradul al treilea ( NI .NI' .Simfoniile de gradul al patrulea . formează o simfonie . Intervalul de gradul al cincilea se numeşte tetrafonic sau pentacord deoarece ste alcătuit este alcătuit din patru intervale şi din cinci suntete . PA VU . etc .

care cuprinde două picioare de ritm de doi . stabilesc intervalele care dau nota distinctivă a genurilor şi nuanţelor . Cele intermediare sunt mobile şi în funcţie de poziţia lor . fie în exteriorul acestora ( ehuri autentice ) . şi se măsoară cu două bătăi .din tonuri mărite şi micşorate . Din cele patru sunete ale fiecărui tetracord al scării .Se numeşte şi diapason . scările vor aparţine nuanţei genului enarmonic .din tonuri mici . tetracordul şi pentacordul . . diezi enarmonici . deoarece conţine şi două simfonii mai mici . Aceasta deoarece pentacordul se formează dintr . scările vor aparţine nuanţei cromatice dure . .din imitonuri ( diatonice şi cromatice ) şi triimitonuri . de trei şi de patru sunt notate la începutul şi la finalul lor cu bară dublă . în timp ce diapasonul se formează din două tetracorduri şi un ton mare . mijlocii şi mici . de şase . deoarece conţine toate sunetele şi intervalele scării muzicale . Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate sistemele simfonice . ritmul de bază este cel de patru . Aceste picioare ritmice mixte care rezultă din combinaţiile ritmului de doi . scările vor aparţine nuanţei diatonice dure .din tonuri mari . În locul 188 . . enarmonice mijlocii şi imitonuri ( cromatice ) . de şapte şi mai rar de opt şi de nouă .din tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . ritmul este stabilit de silabele accentuate ale textului . şi în interiorul lor cu bară de legătură . . RITMUL ŞI PICIOARELE RITMICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ În muzica bisericească . scările vor aparţine nuanţei diatonice moi. fie între ele ( ehuri plagale ) . Indiferent însă de poziţia pe care o vor avea . Alte picioare ritmice întâlnite sunt : de cinci . În melosurile irmologice şi papadice grabnice .dacă sunt alcătuite : . primul şi al patrulea sunt fixe . scările vor aparţine nuanţei de cromatic moale . unde de obocei fiecare silabă corespunde unei bătăi . CARACTERISTICILE TETRACORDULUI Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor simfonice .un tetracord mărit cu un ton mare .

unde fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi . ci ţinând cont şi de interpretarea muzicală a textului . MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR  ritmul de patru  ritmul de cinci: a) b)  a) b)  a) trei batai b) trei batai c) trei batai  189 ritmul de sapte: ritmul de sase: cu doua batai cu doua batai cu doua batai cu trei batai cu doua batai cu cu cu ritmul de opt: . ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor accentuate . unde fiecărei silabe îi corespund două . precum şi pe caracterele hironomice . Sunt căutate mai întâi verbele . apoi urmează adjectivele . ritmul fundamental fiind cel de patru . îndeosebi de caracterele hironimice . substantivele . stihirarice pe larg şi papadice moderate . prepozitiile . adverbele şi participiile .fiecărui picior ritmic se consideră silabele accentuate . ritmul se stabileşte luând în considerare interpretarea muzicală a textului . trei sau mai multe bătăi . conjuncţiile şi articolele . În melosurile stihirarice şi papadice pe larg . În melosurile irmologice .

cu bară jos . .a) cu trei batai b) cu trei batai c) cu trei batai  cu trei batai ritmul de noua DESPRE FTORALELE : MUŞTAR . au întocmit caractere hironomice şi vocale ( care subconţin şi modul complex de scriere de altădată.ftorale : a ) o ftora care provine din cea a ehului II adăugând o bară în dreapta b ) o ftora care provine din cea a ehului Nenano. NISABUR ŞI HISAR Cei trei dascăli ai sistemei noi. Astfel au apărut şi aceste trei semne . . introducând noi semne şi modificându . c ) o ftora care provine din ftoraua diatonică dură. pentru a simplifica modul de scriere muzicală . şi după nuanţe. ftoraua se numeşte nisabur şi ftoraua muştar 190 .le oarecum pe cele existente . ftoraua se numeşte hisar . şi care au fost înlocuite cu caractere asemănătoare ). . cu bară deasupra Aceste semne au fost validate de Comisia Muzicală din 1881 .1883.

ftora ce aparţine genului cromatic. când pe acesta se pune ftoraua nisabur .GA şi GA .VU imitonuri . Nisaburul . Când melosul coboară până la VU fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre DI atunci DI . intervalele DI . Aceste atracţii identice sunt făcute pe sunetele care se găsesc sub NI' de sus . Staţionarea pe VU face intervalele DI . Staţionarea melosului pe Ga realizează intervalul imiton DI . VU natural şi PA diez.Hisarul .GA.VU este imiton . GA . 191 .GA. se scrie pe DI şi face în coborâre un imiton şi două tonuri mici . se scrie de obicei pe sunetul DI şi face pe GA diez. ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria iniţial pe NI' de sus . Muştarul .VU sunt cu diezi enarmonici . se scrie de obicei pe sunetul KE şi face pe DI diez şi pe ZO' de sus ifes. ftora ce aparţine genului cromatic.GA are diez enarmonic şi GA .La opririle şi rotaţiile melodiei în jurul lui DI .

GA . cu întoarcerea în coborâre sărită la sunetul iniţial . b ) Exerciţii de urcare a două . c ) Exerciţii de urcare a două .PA .PA VU . etc . a ) Exerciţii de urcare şi coborâre neîntreruptă a sunetelor scării de la NI . patru sunete . NI . De exemplu : NI . VU .ANEXA II EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ ( DIATONICĂ MOALE ) Înainte de a începe exerciţiile .NI .PA .VU . PA . Toate exerciţiile trebuie mai întâi .VU .PA NI . De exemplu : NI .PA . cu întoarcerea în coborâre la sunetul iniţial . trei . GA . trei sau patru sunete de la NI . PA . NI . trebuie să ştim bine care este şi ce face fiecare caracter .NI .VU .NI . EXERCIŢII ELEMENTARE DE PARALAGHIE RITMUL DE DOI 192 . să fie citite în mod ritmic şi cu denumirea sunetelor fără a le cânta decât mai apoi .GA .PA . etc .VU . etc . VU .

193 .

RITMUL DE TREI 194 .

195 .

RITMUL DE PATRU 196 .

197 .

clasma 198 .

199 .

200 .

201 .

202 .

203 .

204 .

205 .

206 .

207 .

208 .

209 .

210 .

211 .

212 .

213 .

214 .

215 .

216 .

217 .

218 .