UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" – IAŞI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "DUMITRU STANILOAE" SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

TEORIA ŞI PRACTICA MUZICII BISERICEŞTI
TRADUCERE

COORDONATOR , Pr. Lect. Dr. ALEXANDREL BARNEA ABSOLVENT, CIOLPAN MIHAI-DORU

-IAŞI 2005-

1

Introducere

Lucrarea de faţă : " Teoria şi practica muzicii bisericeşti " este traducerea din limba greacă a unei cărţi recent apărute ( Atena , 2001 ). Este o carte valoroasă care , după cum prefaţează şi autorul, este de referinţă în domeniul muzicii bizantine având o autoritate ştiinţifică indiscutabilă. Acest fapt este dovedit şi de cele trei ediţii în care au apărut deja ( prima în 1997, iar ultima în 2001). Autorul, binecunoscutul în lumea psalţilor, dar şi a muzicienilor laici, Gheorghios Constantinou este profesor la Conservatorul de Stat din Atena, şi face parte din urmaşii vrednici ( pe lângă alte nume sonore ca Licurgos Anghelopoulos, Gh. Sthatis, C.Anghelidis ) ai lui Simon Caras, poate cel mai mare teoretician al muzicii bizantine. Se cuvine să precizăm că autorul este şi colaboratorul şi îndrumătorul ştiinţific al multor corale bizantine ( Ansamblul părinţilor de la Mănăstirea Vatoped, Corala condusă de L.Anghelopoulus etc.). Motivele care m-au determinat să purced la un asemenea demers, în primul rând lingvistic, apoi muzical şi teologic, sunt uşor de intuit de către un cititor interesat de muzica bizantină. Cartea prezintă într-o manieră didactică potrivită şi pe înţelesul tuturor teoria muzicii bisericeşti de origine bizantină. Teoria este argumentată prin numeroase exemple practice, care o fac uşor de înţeles. Sunt prezentate probleme de muzică pe care nici o gramatică de muzică psaltică din ţara noastră nu a avut curajul să le abordeze ( intervalica cu configuraţia modală orientală autentică, melismele - acele mici figuri muzicale înţelese ca virtuozităţi vocale măiestre, ritmica, care nu este totuna cu tactul, ci cursul interior al melosului prin succesiunile diferite ale timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi care dau expresivitate cântului, semiografia reactualizată şi revalorificată etc.). Lucrarea de faţă vine să aplaneze un conflict tacit, dar care macină în interior însuşi cultul divin prin lămurirea unor aspecte ce ţin de un bun simţ al frumosului, al 2

tradiţionalului, al etosului naţional. Ştim că biserica este loc de rugăciune, şi că spaţiul ei este unul sacru, timpul ei este cel al veşniciei, iar credincioşii ei sunt membre vii ai trupului lui Hristos. De aceea ar fi mai potrivit ca într-o asemenea instituţie să nu domine nici lipsa de simţ estetic, nici exagerările orientale, ci dragostea plină de smerenie care nu urmăreşte sinele şi nu este autosuficientă, ci – L caută şi – L trăieşte pe Hristos Cel Viu, iar pe plan orizontal comuniunea iubitoare cu aproapele. Prin prestigiul ştiinţific al autorului, dar mai ales autorităţii date de propriul ei conţinut, această carte vine să demonteze toate exagerările formale ce ţin de activitatea responsorială prin cânt de la strană, stabilind norme, nu uniformizatoare, ci mai degrabă lămuritoare a ceea ce înseamnă cu adevărat muzică bizantină.

3

CUPRINS
INTRODUCERE CUPRINS PREFAŢA CAP . 1 SCRIEREA MUZICALĂ - TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE SCRIEREA MUZICALĂ - Despre muzică - Componentele muzicale - Sunetele muzicale - Scările muzicale - Notaţia muzicală - Mărturiile sunetelor - Conduita vocii - Caracterele muzicii bizantine : - caracterele vocale - caracterele de cantitate - dispunerea caracterelor - caracterele care subordonează si se subordonează - urcarea şi coborârea sunetelor DESPRE TIMP ŞI RITM - Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură - Caracterele timporale - Caracterele care augumentează timpul - Caracterele care împart timpul - Caracterele care împart şi măresc timpul PAUZELE - Picioarele ritmice complete incomplete şi libere - Semnele de respiraţie - Agogica - Scările - Intervalele - Sunetele - Sunetele scărilor naturale (moi) de la NI 4

Petasti CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE TIMPORALĂ .Oxia . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI ELEMENTELE COMPONENTE ŞI CARACTERISTICE ALE EHURILOR 5 .Tetrafonia .Tromico şi Strepto CAP.de şase sunete .Isachi .Exafonia . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE VOCALĂ .Psifiston .Trifonia .Varia dubla sau Piesma .de trei sunete .Varia .Difonia .de cinci sunete .Tabelul caracterelor suitoare şi coborâtoare CAP..Eptafonia .Alteraţiile intervalelor muzicale .Antichenoma .Pentafonia .de patru sunete .Omalon .de şapte sunete .Lighisma .Denumirea numerală a intervalelor .Ţachisma CARACTERELE DE GESTICĂ PROPRIU-ZISE .Eteron sau Sindesmos .Intervalele .de opt sunete .

Ehul întâi plagal tetrafonic .Ehul întâi plagal pentafonic EHUL ÎNTÂI PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU TETRAFONIC EHUL AL PATRULEA .Melosul stihiraric .Melosul papadic : ehul al patrulea papadic CAP .ehul leghetos ( ehul al doilea plagal diatonic ) . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL AL TREILEA (ESO) EHUL AL TREILEA PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) CAP .Melosul irmologic .CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH FELURILE CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI : .Melosul irmologic : . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL EHUL ÎNTÂI (ESO ) EHUL ÎNTÂI TETRAFONIC DE LA KE ( EXO ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL .Melosul papadic FORMAREA EHURILOR PLAGALE GENURILE MUZICALE CAP . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL TRIFONIC ( IRMOLOGIC ) EHUL VARIS DE LA ZO (EHUL AL DOILEA DIATONIC MOALE ) 6 .Ehul întâi plagal trifonic .Melosul stihiraric :ehul al patrulea stihiraric .

PARTEA TEORETICĂ 7 .Ehul Varis diatonic ( simplu ) .Ehul Varis eptafonic CAP .Ehul Varis tetrafonic . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL DIATONIC DUR EHUL AL PATRULEA DIATONIC DUR EHUL AL TREILEA PLAGAL SAU VARIS CU ZO IFES CAP . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL AL PATRULEA CROMATIC DUR ( NENANO ) ANEXA 1 . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL AL DOILEA PLAGAL CROMATIC DUR EHUL AL DOILEA PLAGAL DUR TETRAFONIC (DE LA KE SAU DE LA DI ) CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL AL DOILEA CROMATIC MOALE DE LA DI EHUL ALA DOILEA CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) EHUL ALA DOILEA CROMATIC MOALE ESO (DE JOS ) EHUL AL DOILEA DIATONIC .CROMATIC ( 2 CU 1 ) EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL AL PATRULEA CROMATIC MOALE MESO CAP .. 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL ÎNTÂI CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE CAP .

EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ DIATONICĂ MOALE DECLARAŢIE CURRICULUM VITAE 8 . NISABUR ŞI HISAR ANEXA 2 .SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE ÎNSUŞIRILE TETRACORDURILOR RITMUL ŞI PICIOARELE METRICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR DESPRE FTORALELE MUŞTAR.

strepto. întrebuinţarea corectă a neumelor şi exprimarea muzicală cât mai frumoasă dându-se în acest sens un număr mare de exemple. cât şi al redării practice a acestui tip de muzică. ea are drept reper şi îndrumător tradiţia scrisă şi orală. tradiţie ce constituie moştenirea celor ce se preocupă de muzică. pentru cei ce vor să se îndeletnicească cu muzica. lighisma şi isachi. o carte de referinţă între toate cele ce s-au întocmit până acum în muzica bisericească bizantină. ţachisma. Cuprinde. Prin aceste cunoştinţe muzicale se ajunge. fiind folosită in programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică bisericească. Aici este necesar să se precizeze că teoria şi exerciţiile aplicative care se fac în sălile de curs trebuie să se raporteze în mod corespunzător la. Această bogăţie este chemat să o descopere şi să o redea cântăreţul. varia dublă sau piesma. Hurmuz Hartofilax şi 9 .PREFAŢĂ Pentru muzica bisericească. ehurile şi intervalele muzicale ale ei. o imagine cât mai cuprinzătoare şi generală a teoriei şi practicii muzicii bisericeşti. la a se descoperi bogăţia pe care muzica bizantină o tăinuieşte în semiografia. nu doar din ehuri. mergând dincolo de învelişul ei. considerate de prisos şi fiind înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale: Hrisant. Fiind din punct de vedere teoretic. cu scopul de a înlesni însuşirea uşoară şi rapidă a cunoştinţelor. Ca sprijin în învăţare sunt adăugate şi exerciţii din toate sistemele muzicii bizantine în bară de măsură. ci şi din derivatele acestora. Scopul acestei cărti este de a prezenta punctul de vedere al muzicii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţiile şi modurile în care sunt folosite ehurile. această carte este fundamentală în primii ani de studiu. şi pătrunzând în interiorul atât al teoriei. Această metodă – gramatică foloseşte semne muzicale ca: oxia. precum şi legăturile dintre ele. cu un efort susţinut. tromico. iar falsificatorilor le este judecător şi critic infailibil. şi să fie orientate spre slujbele sfinte şi spre cultul Bisericii.

Între timp însă. Apoi. adesea desconsiderată. şi la înrudirile şi legăturile care apar conform desfăşurării scărilor şi a intervalelor acestora. Capitolele următoare se ocupă de fiecare eh al muzicii bizantine în parte. În capitolul al treilea se face referire la derivatele ehurilor de bază ale muzicii bisericeşti. timpul şi ritmul melosurilor. Se tratează pe larg principala acţiune pe care o realizează anumite caractere. Se continuă cu ehul IV (irmologic de la VU. fapt esenţial ce priveşte interpretarea muzicală. ehul aghepapadic este alcătuit din leghetos şi stihiraricul de la PA etc. după cum le aflăm tratate în cele două volume ale Teoreticonului. şi mai întâi cu ehul II plagal de la NI. Urmeaza ehurile I (eso) şi I plagal de la PA şi cele care derivă din ele. cu ehurile III. căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţie determinată în ceea ce priveşte problema intervalelor.Grigorie Protopsaltul. scările şi intervalele muzicale. stihiraric de la PA şi papadic de le DI). fiind necesar să apelăm la sprijinul tradiţiei orale. acţiunea acestor semne s-a păstrat în tradiţie orală nescrisă. dacă nu chiar neglijată. şi în cele şase volume ale Practicului. şi anume cu ehul I plagal dur de la PA. 10 .). Urmează genul cromatic cu nuanţa moale. care redau metoda – gramatică a sa.) realizarea unei omogenităţi unitare în percepţia elevului a specificului acustic al fiecărui eh cu toate derivatele lui (astfel. Semnele sunt analizate într-un mod simplu. Revenim la diatonicul moale cu ehurile IV plagal trifonic irmologic de la GA. Se începe cu ehurile diatonice moi. Ca structură. totuşi fără a multora dintre cele care determină o lucrare muzicală delicată şi elegantă a vocii. temelia octoihului bisericesc. cu toate derivatele care se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă. Reconsiderarea şi reutilizarea acestor semne muzicale o datorăm lui Simon Caras. cu ehul IV dur de la DI şi de la PA şi Varis de la Zo de jos ifes. Ordinea în care sunt prezentate ehurile se constituie în două moduri diferite: a. Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general despre scrierea muzicală. potrivit dificultăţii pe care o prezintă fiecare în parte şi b. şi încheiem şirul genului diatonic cu continuarea diatonicului dur. III plagal sau Varis de la GA. dar şi referitoare la toate chestiunile muzicii greceşti.) prezentarea în mod gradat făcută elevului a „ideii” şi a trăsăturii definitorii a ehurilor în parte. această carte este alcătuită din 11 capitole. Capitolul al doilea tratează despre exprimarea muzicală. trecem la diatonicul dur. ehul II diatonic sau Varis de la ZO (cu toate derivatele şi exerciţiile de parlaghie).

lui Licurgos Anghelopoulos. Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni (7. iar cele în ritmul de şase sunt împărţite în ritmul de doi şi de trei. Ritmul de bază al cântărilor bisericeşti este considerat ritmul de patru. s-a convenit să fie în întregi.). pitagoreic este alcătuit din două tonuri intermediare şi din coma petagoreică. iar scara 72 secţiuni. Hr. atrage cu sine destule neajunsuri. ci să cuprindă şase secţiuni fiecare. care s-a gândit să combine intervalele împărţind diapasonul în 12 imitonuri identice. aceasta deoarece tonul mare. Maniera de abordare a muzicii bizantine este de introducere (iniţiatică). şi ehul IV mesos (de mijloc) sau leghetos cromatic moale.căruia îi aparţin ehul II şi cele ce derivă din acesta. căreia îi aparţin ehul II plagal şi cele ce derivă din el. În prima se prezintă câteva probleme de teorie care printr-o propedeutică mai solidă. de trei şi de patru din motive de familiarizare şi de exersare practică. ½). Problema aceasta l-a preocupat şi pe Aristoxenos (sec. Transferul însă în acut al bazului diferitelor ehuri. Anexa a doua cu care trebuie să se înceapă predarea. tot din motive pedagogice.½ * 2 = 71 secţiuni. după cum ştim din cinci tonuri mari (12 secţiuni) şi două tonuri intermediare. dirijorul Ansamblului Coral Bizantin Grecesc. atâta timp cât urmărim împărţirea scării muzicale a lui Aristoxenos în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)*. Numerele cu care este reprezentat fiecare interval – ton al scării. ½).½). încât să nu fie nici mari (6. Apoi se tratează nuanţa dură. cele în ritmul de patru sunt însemnate la început şi la sfârşit cu o bară. cuprinde exerciţii introductive de urcare şi de coborâre. Cartea se încheie cu două anexe. pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea practică şi teoretică. ½ secţiuni). Picioarele ritmice ce cuprind şi ritmul de trei sunt notate cu bară dublă la începutul şi la finalul lor.½ + 1 + 5. Revenim la nuanţa cromatică cu ehul I cromatic moale de la KE şi încheiem capitolul genului cromatic cu continuarea cromaticului dur cu ehul IV cromatic dur sau Nenano. imitonul diatonic de şase secţiuni (5. cu sau fără combinări ale tuturor caracterelor muzicii bizantine. După cum se cere la acest nivel. Astfel scara muzicală este alcătuită din 5 * 12 + 5. după cum am spus şi la început. lui Constantin Anghelidi şi * Scara muzicală este alcătuită. trebuind să se ajungă. IV î. cu alte cuvinte din imitonurile diatonice (5. ½). la un anumit nivel de cunoştinţă prin practică. anumite cântări mai mici sunt împărţite în ritmul de doi din raţiuni pur pedagogice. ½) şi imitonul cromatic de şase secţiuni (6. nici mici (5. picioarele ritmice sunt analizate ca picioare ritmice simple de doi. afară din diapason. ½). care sunt înfăţişate ca un întreg (12 = 5. În ceea ce priveşte împărţirea cântărilor din această carte în picioare ritmice. La final aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi părinţilor din Sfânta Mănăstire Vatoped şi din Sfânta Mănăstire Grigoriu. 11 .

dar în primul rând lui Constantin Sterghi. Atena. care a alcătuit ( grafic n. Constantinou 12 . Septembrie 2001 Gheorghios N. precum şi lui Iannis Hari. tr.) semnele noi din această gramatică.lui Anastasie Medachi.

Muzica bizantină are propriul său sistem de scriere care cunoaşte etape de evoluţie treptate pâna la scrierea minuţioasă de astăzi . Prin expresia de muzică bizantină ( mai exact muzică grecească ) numim arta muzicală conformă tradiţiei .CAPITOLUL 1.timpii ce stabilesc durata sunetelor şi .sunetele . Se numeşte muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cînd creştinismul devine religie predominantă .lumesc sau laic ( popular ) . SCRIEREA MUZICALĂ . prezentat şi cercetat al melosului . redarea elegantă a sunetelor muzicale şi a formulelor melodice . sistemul complet .emisiile vocale diverse folosite în muzică . Melosul * se împarte în : .a ) vocal ( atunci când se execută cu vocea ) şi . concretizat în ehuri .b ) instrumental ( atunci când se execută cu instrumente muzicale ) . COMPONENTELE MELOSULUI Elementele componente de bază ale melosului sunt : . cânt care poate fi : . 13 . special . Melosul care se armonizează cu cuvântul ( textul poetic ) formează cântarea . .TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE DESPRE MUZICĂ Cei vechi gândeau muzica ca ceva ce priveşte melosurile şi ceea ce se petrece cu acestea . genuri şi nuanţe muzicale .exprimarea . imne şi tropare ) şi .religios ( psalmi .

NI şi se deosebesc între ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos . Când foloseşte toate sunetele şi intervalele scării lui . GA . VU al doilea .a. VU mai înalt decât PA ş. m .m. VU . caractere şi ftorale . până la sunetul cel mai înalt NI .se astfel bazul . şi înaintează în mod firesc până se regăseşte sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) . NOTAŢIA MUZICALĂ Muzica bizantină are propriile ei simboluri ( semne muzicale care înfăţişează melosul ) . NI SCĂRILE MUZICALE Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt sunete şi intervalele dintre ele ( şapte ) care porneşte de la un sunet iniţial . KE . Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic şi se împart în trei categorii : mărturii . obţinându . DI . NI / PA .SUNETELE MUZICALE Printr . Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite între sunetele lui . spunem că ehul se desfăşoară după . MĂRTURIILE SUNETELOR Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie ( reprezentarea stenografică a ehului pe care se fundamentează fiecare 14 . ZO . GA al treilea ş . Sunetele pe care muzica le foloseşte . Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determină ca PA să fie primul . d .o anumită tensiune ( încordare ) exercitată asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale . ZO . DI . CHE . VU . a . ca artă pentru producerea melosului sunt în număr de şapte : PA . sau urmăreşte sistemul diapason .d. GA .bazul . se produc diferite şi variate sunete în ceea ce priveşte înălţimea lor şi însuşirea lor ( ceea ce auzim ) .

DI Coborâre se numeşte mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . Conform genului muzical. b ) registrul mijlociu care se potriveşte în mod normal vocilor femeieşti cu glasuri grave şi vocilor bărbăteşti . De exemplu : NI . Urcare se numeşte mişcarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( până sus ) .GA . de coborâre şi de a rămâne la aceeaşi înălţime .sunet ).PA . se numeşte isoritmie * . arătând dacă mersul sunetelor melosului s .NI . sunt următoarele : Mărturiile nu se psalmodiază şi nici nu se folosesc pentru a se întocmi vreun melos cu ele . cuprinde sunetele de la ZO de jos până la Ke . care se numesc sunete grave . De exemplu : DI -GA . Vocea umană este constituită în mod normal din trei registre muzicale : a ) registrul grav specific bărbaţilor cu voci grave .PA . cuprinde sunetele de la KE de jos până la ZO de jos . 15 .a desfăşurat corect . care se numesc sunete mijlocii .NI Şederea şi rămânerea glasului pe orice sunet . acestea se împart în : diatonice .VU . Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arată sunetul de la care se începe melosul şi b ) ca şi îndrumătoare în cursul şi la sfârşitul melosului . glasul poate face trei tipuri de mişcări : de urcare . de exemplu NI -NI . cât şi în coborâre ( în jos ) . CONDUITA VOCII În interpretarea melosului .VU . în această situaţie mărturiile se referă la caracterul muzical precedent lor . cromatice şi enarmonice . Sunetele scării muzicale se repetă în acelaşi şir succesiv atât în urcare ( în sus ) . Mărturiile scării diatonice de la NI cu care vom începe .

valorile timporale ale sunetelor şi redarea artistică a melosului . cuprinde sunetele de la ZO până la KE' de sus . însă ele stau în relaţie cu cele precedente sau cu vreo mărturie a ehului . care se numesc sunete acute .b ) şase caractere urcătoare . cu sunete ale căror mărturii iau dublu accent pentru ca să se deosebească de mărturiile sunetelor din registrul acut . În total sunt unsprezece ( 11 ) şi se împart în : . De exemplu : 16 . CARACTERELE MUZICII BIZANTINE Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arată conduita glasului . Caracterele muzicii bizantine reprezintă anumite sunete .c ) registrul acut care se potriveşte vocilor subţiri ale bărbaţilor şi în mod firesc vocilor femeieşti şi de copii .a ) un sunet de menţinere . să coborâm sau să rămânem cu glasul pe aceeaşi înălţime . Se împart în : a ) caractere vocale b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestică ) Caracterele vocale şi caracterele de cantitate Cu caracterele vocale putem să urcăm .c ) patru caractere coborâtoare a ) Caracterul de menţinere este ISONUL care nu cere urcarea sau coborârea vocii ci repetarea sunetului pe care îl arată caracterul sau mărturia precedentă . Vocile acute femeieşti şi de copii depăşesc registrul acut ajungând în registrul supraacut .

d . 17 . chendimele . ci se sprijină deasupra trupurilor şi în special . sunete ( vezi mai departe ) . ci deasupra literelor aşa şi acestea nu se scriu singure . în timp ce chendima şi ipsili se numesc spirite . petasti . elafronul şi hamili se numesc trupuri .deasupra petastiului Prin combinaţiile corespunzătoare ale caracterelor se indică coborârea sau urcarea a trei . deoarece.b ) Caracterele urcătoare sunt şase :  Oligonul  Oxia  Petastiul  Chendimele  Chendima  Ipsiliu urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 2 sunete urca 4 sunete c ) Caracterele coborâtoare sunt patru :  Apostroful  Iporoiul  Elafronul  Hamiliul coboara 1 sunet coboara 2 sunete consecutive coboara 2 sunete coboara 4 sunete Dintre aceste caractere vocale . oligonul .deasupra oxiei . după cum spiritele literelor nu se scriu ele singure. patru.deasupra oligonului . cinci ş . a . apostroful . oxia.deasupra oligonului . m .

Când isonul şi caracterele coborâtoare se află deasupra caracterelor urcătoare ( oligon. Caractere care subordonează şi se subordonează . fără să schimbe metrica şi nici durata timporală a caracterelor cu care se combină . " Exprimarea muzicală " ) În cadrul caracterelor combinate citirea se realizează în felul următor : a ) pentru caracterele urcătoare . atunci ele urmează în citire acestora . chendimele se combină cu oligonul şi oxia . atunci oligonul şi oxia urmează în citire chendimelor . oxia. a ) Chendimele Chendimele urcă un sunet . b ) Apostroful Când apostroful se găseşte împletit cu alte vocale şi este dedesubtul unui caracter. 18 .Combinarea ( împletirea ) caracterelor .o silabă cu caracter precedent . - 2 .când chendimele se găsesc dedesuptul oligonului sau oxiei . având aceeaşi silabă . citirea se realizează de jos în sus . într . petasti ). Există două moduri de combinare a chendimelor : 1 . De multe ori . însă lin şi neaccentuat . atunci acestea din urmă nu se cântă. când chendimele se găsesc deasupra oligonului sau oxiei . cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii şi se păstrează doar calitatea lor ( vezi mai departe cap . nu există nici o schimbare a duratei caracterelor şi a metricii melosului.

PA .PA . 19 . deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent. ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare . d ) pentru coborârea sărită : elafron şi hamili .VU .VU .b ) pentru caracterele coborâtoare . petasti . când sunetele nu se interpretează în şirul lor firesc . CITIREA NEÎNTRERUPTĂ ŞI SĂRITĂ ÎN URCARE ŞI COBORÎRE A SUNETELOR Neîntreruptă se numeşte interpretarea sunetelor.NI Sărită se numeşte urcarea sau coborârea . fie în coborâre .GA .NI Caracterele care se folosesc : a ) pentru urcarea neîntreruptă şi consecutivă : oligo . b ) pentru coborârea neîntreruptă şi consecutivă : apostroful şi iporoi . De exemplu : NI . fără să se omită vreuna . Chendimele şi iporoi nu au silabă proprie şi nici nu se scriu la începutul melosului. Chendimele şi apostroful se combină cu oligonul sau oxia deoarece continuă melosul cu aceaşi silabă.DI sau DI . citirea se realizează de sus în jos.VU . fie în urcare. oxia şi chendimele . De exemplu : NI .GA .DI sau ZO .VU .DI . c ) pentru urcarea sărită : chendima şi ipsili .

Partea accentuată şi partea neaccentuată formează o măsură sau un picior metric. aceasta se termină cu un semn vizibil al măsurării timpului . scriem în faţa caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeşte bară . de trei . de patru . ce reprezintă cel mai mic şi simplu grupaj de timpi. Împărţirea. a . SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE . care au un tact în fiecare mişcare a lor . sunt arătate cu picioarele ). segmentarea melosului în grupaje de timpi se numeşte ritm. de trei. m . Fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are valoarea temporală de o bătaie . şi formele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea în conformitate cu numărul timpilor pe care le conţin ( de doi . de patru. de şapte ş . de şase . Exerciţiile şi melosurile acestei metode sunt însemnate cu picioare metrice simple : de doi. 20 iar al . adică o mişcare a mâinii în jos ( partea accentuată ) şi în sus sau lateral sau ( partea slabă ).BARELE Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuată a ritmului de cele ce reprezintă partea neaccentuată . Tactul ( bătaia ) constituie intervalul temporal care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal . Picioarele ritmice se împart în simple şi compus . ) . d . Când măsurăm ritmul cu mâinile sau cu picioarele. doilea partea neaccentuată . Ritmul de doi se împarte în doi timpi: primul reprezintă partea accentuată.bătaia .DESPRE TIMP ŞI RITM Melosul reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă după reguli timporale şi de ritm . fiecare timp în muzică se numeşte şi tact . De aceea . şi fracţionările ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece în dans sunt indicate. de cinci . Unitatea de măsură a lui este tactul .

.clasma . al treilea spre dreapta . caracterele muzicale se împart în : a ) caractere vocale ( vezi mai sus ) b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestică .apli . în scrierea muzicală este nevoie de semne . .ţachisma . partea neaccentuată. care se numesc caractere timporale sau de staţionare . mersul şi scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului. După cum am precizat înainte. Caracterele timporale şi cele de exprimare sunt numite şi semne mute .durata de o bătaie . " Exprimare muzicală "). vezi mai jos cap . ci arată tempoul ( intervalele temporale . care măresc valoarea temporală .durata de o bătaie .durata de o bătaie . CARACTERELE TIMPORALE . Pentru a staţiona mai mult pe un sunet .Ritmul de trei se împarte în trei timpi: primul constituie partea accentuată doilea spre dreapta şi al treilea spre stânga sus . iar al Ritmul de patru se împarte în patru timpi: primul reprezintă partea accentuată al doilea spre stânga partea neaccentuată .durata de două bătăi 21 . deoarece nu au o acţiune sonoră. . CARACTERELE CARE MĂRESC VALOAREA TEMPORALĂ STAŢIONĂRILE Caracterele vocale ( fără iporoi ) au durată temporală de o bătaie ( un tact ) . iar al patrulea spre stânga sus .dipli .

De exemplu : caracterul + clasmă = 2 timpi caracterul + apli caracterul + dipli =2 timpi =3 timpi CARACTERELE CARE ÎMPART TIMPUL Am spus că fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are durata de un timp .un timp două caractere vocale şi împarte timpul în două subunităţi egale : sau 22 . a )Gorgonul Gorgonul uneşte într . Primul dintre aceste caractere care sunt legate se cântă mereu mai cu vioiciune . De aceea .. Se poate însă ca în desfăşurarea melosului un timp să fie folosit pentru a se cânta mai multe caractere . există caractere timporale care împart timpul în subdiviziuni şi acestea sunt următoarele : a ) Gorgonul b ) Digorgonul c ) Trigorgonul Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem să le reunim . însă marchează mişcarea înspre acut sau grav a caracterelor vocale şi prelungesc durata lor .durata de trei bătăi Semnele acestea nu reprezintă vreun sunet .tripli .

oligonul sau oxia şi chendimele vor fi cântate într . De exemplu : b) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului sau oxiei . Aşadar : a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor . 23 .accentuând primul caracter. De exemplu : IPOROI CU GORGON Când gorgonul stă deasupra iporoiului. se referă la primul său sunet ( cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într . Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului .o bătaie cu caracterul anterior .o singură bătaie . chendimele se vor cânta într.un timp cu caracterul precedent . Când se află combinate oxia sau oligon cu chendime . atunci gorgonul se referă mereu la chendime .

o bătaie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) . şi iporoi cu gorgon este că : . . care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon Astfel ( inclusiv iporoiul ).COBORÂREA NEÎNTRERUPTĂ CU ELAFRON ( apostroful în caliate de caracter timporal ) Grupul apostrof elafron şi elafron se constituie în coborârea neîntreruptă cu . are aceeaşi silabă cu caracterul precedent : b )Digorgonul Digorgonul uneşte într .un timp şi pe o silabă cu caracterul precedent. .c ) iporoiul cu gorgon . Aşadar : 24 . în care doi apostrofi se unesc . dintre care primul are gorgon. Diferenţa dintre coborârea neîntreruptă cu elafron . Când digorgonul se află în combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele .un timp trei caractere vocale şi împarte un timp în trei subunităţi egale : dintre care îl accentuăm pe primul din cele trei caractere . primul sunet se va cânta într . iar al doilea în timpul următor pe o silabă diferită . stă în legătură cu chendimele . cei doi apostrofi .b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă : .a ) coborârea neîntreruptă cu elafron are două silabe într .

o bătaie împreună cu caracterul precedent . În cazul în care chendimele se află sub oligon sau oxia .o mişcare împreună cu caracterul următor : c )Trigorgonul Trigorgonul uneşte într. De exemplu : b.un timp patru caractere vocale şi împarte un timp în patru subunităţi egale : Şi aici accentuăm întotdeauna primul caracter : 25 .a. De exemplu : La fel se întâmplă când gorgonul stă pe iporoi . atunci tot grupul de semne va fi cântat într. tot grupul de semne se va interpreta într. În cazul în care chendimele sunt sub oligon sau oxia .

Într . Caracterul care se află lângă cel pe care e aşezat caracterul timporal cu punct are o durată dublă faţă de caracterele separate următoare.c ) Diargonul Aceste trei caractere stau întotdeauna în legătură cu combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesupt: 26 . în şase subunităţi egale cu pentagorgon ş .a ) Argonul .o bătaie sunt cântate caracterul care are trigorgonul. De exemplu : CARACTERELE CARE ÎMPART ŞI MĂRESC DURATA TIMPULUI Caracterele care împart şi măresc timpul sunt următoarele : . care se realizează cu aceleaşi caractere. există şi o împărţire inegală.b Trimiargonul sau imiolionul . precedentul şi cele două care urmează . d . fie două ( ). Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale cu tetragorgon. GORGONUL ŞI DIGORGONUL CU PUNCT Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon. şi triplă în cazul caracterului timporal cu două puncte . digorgon şi trigorgon. având însă fie un punct( ) . a . m .

iar oligonului sau oxiei adaugă un timp .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca dipli .a ) Argonul Argonul uneşte într . ca tripli . precum clasma . Aşadar : trimiargonul gorgonul dipli c ) Diargonul Diargonul uneşte într . ca gorgonul . ca şi gorgonul . Aşadar : argonul gorgonul clasma b ) Trimiargonul sau imiolionul Trimiargonul uneşte într .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca gorgonul . Aşadar : diargon gorgon tripli IFENUL ŞI COROANA 27 . iar oligonului sau oxiei adaugă trei timpi .un timp chendimele cu caracterul precedent . iar oligonului sau oxiei adaogă doi timpi .

ar găsi pauzele într . atât cât doreşte PAUZELE Pauzele reprezintă întreruperile melosului pentru anumite intervale de timp . timpii respectivi se întrerup . .pauză de 2 timpi . fără să se deranjeze sau să se schimbe tempoul . spunem spunem Coroana indică staţionarea pe caracterul pe care se aşază . Pauzele au toate subunităţile temporale şi se împart în : pauze de 1 / 2 - pauze de 1 / 3 - pauze de 1 / 4 28 . care sunt numite întreruperi sau pauze .o măsură .pauză de 1 timp .pauză de 3 timpi Oriunde s . Ifenul leagă două caractere vocale aflate la aceeaşi înălţime şi cere să fie interpretat ca un sunet care va avea durata amândurora . Acestea sunt indicate cu semne speciale . In loc de In loc de interpretul ( după a lui dorinţă ) .Ifenul şi coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite şi astăzi . şi care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli .

care se numesc libere .PICIOARE RITMICE COMPLETE. care se numesc complete . De exemplu : ÎNCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATĂ A PICIORULUI RITMIC Când există picioare ritmice incomplete la începutul melosului . De exemplu : 29 . De exemplu : - c ) doar din pauze .care se numesc incomplete . pauzele iniţiale sunt ignorate şi atunci melosul începe pe partea neaccentuată . privim restul melosului . De exemplu : - b ) din caractere vocale şi pauze . INCOMPLETE ŞI LIBERE Picioarele ritmice sunt alcătuite : a ) din caractere vocale şi timporale . Pentru a afla începutul piciorului ritmic .

Mai există şi un tact foarte rapid (timp cu digorgon ). de o bătaie . aproximativ 1 / 2 de timp . antifoanele de la Sfânta Liturghie : "Binecuvintează . pe Domnul " etc . În muzica bizantină avem îndeosebi : Tactul rar . care se foloseşte pentru idiomelele stihirarice. Tactul rapid papadic grabnic . şi se foloseşte la melosul bisericesc papadic rar . reprezentat cu ( stenografia cuvântului timp ). şi reprezintă o bătaie de 1 / 4 de timp . AGOGICA Ca unitate de măsură a timpului care se consumă în melos . care se foloseşte la ( timp cu gorgon ). luăm durata unui caracter vocal ( fără iporoi ) . Tactul moderat . având deasupra argon. ) 30 . Stavrosul + indică o respiraţie mai mare . catavasi şi melosurile papadice moderate . Însă această durată nu este absolută. suflete al meu .SEMNELE DE RESPIRAŢIE Virgula ' se scrie după caracterul după care vrem să respirăm. ci relativă. Putem respira şi la mărturiile sunetelor . depinzand viteza sau încetineala cu care se interpretează compoziţia muzicală . care se foloseşte pentru melosul irmologic şi recitarea stihurilor din faţa stihirilor sau prochimenului şi a altor melosuri bisericeşti foarte rapide ( psalmul 50 . Agogică se numeşte valoarea absolută a unităţii temporale care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp al piciorului ritmic .

SUNETE Numim scară. În fiecare structură de scară naturală ( diatonică moale ) există : 3 tonuri mari - 2 tonuri mijlocii - 2 tonuri mici 31 .INTERVALE .ZO etc .VU . mijlocii şi mici . ). Tonurile scării naturale ( moale ) de la NI Cele şapte tonuri pe care le formează cele opt sunete ale scării naturale se împart în : mari . fie mai lent . şirul succesiv de opt sunete şi de şapte intervale care se formează între sunete . KE .PA . 10 fiecărui ton mijlociu şi 8 fiecărui ton mic .Pot interveni schimbări de tact şi în cursul unui melos. Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc. Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care revin fiecărui ton mare 12 secţiuni . De exemplu: Intervalul dintre două sunete alăturate din scara muzicală se numeşte ton ( NI . Distanţa între oricare două sunete spre acut sau spre grav se numeşte interval. fie mai rapid faţă de cel iniţial . SCARĂ . PA .

Fiecare scară se constituie din două tetracorduri egale şi dintr .trepte alăturate . fie ce urcă fie ce coboară . se numeşte interval de şase sau pentafonie .trepte alăturate . se numeşte interval de doi sau ton . dacă însă se găseşte la începutil sau la sfârţitul scării . caracteristic ehurilor autentice ) .intervalul dintre 7 sunete . Denumirea numerică a intervalelor muzicale Dacă privim fiecare sunet al scării ca pe o treaptă . avem : .intervalul de 6 sunete .suma cărora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) dă în total 72 de secţiuni sau unităţi ale scării.un ton mare .trepte alăturate . se numeşte interval de patru sau trifonie .trepte alăturate . - intervalul dintre 3 sunete . care . 32 . Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi . .intervalul dintre 4 sunete .intervalul dintre 2 sunete . se numeşte interval de şapte sau exafonie . se numeşte ton rezultat ( dobândit .trepte alăturate . se numeşte interval de cinci sau tetrafonie .intervalul dintre 5 sunete . . .trepte alăturate . dacă separă cele două tetracorduri se numeşte ton despărţitor ( caracteristic ehurilor plagale ) . . se numeşte interval de trei sau difonie .

MODIFICĂRI ALE INTERVALELOR MUZICALE În cursul melosului .Difonia Ifeşi 33 .trepte alăturate . şi care sunt ftoralele şi care sunt arătate exact în desfăşurarea intervalelor cu care este alcătuit melosul .. intervalele muzicale suferă modificări care sunt: a) b) Totale ( generale ) şi permanente ( stabile ) şi sunt indicate de semne speciale . Diezii şi ifeşii schimbă doar sunetul pe care sunt puşi . Parţiale şi temporare ( pasagere ) . şi doar în momentul respectiv . cu câte secţiuni arată semnul diez . indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele . URCAREA ŞI COBORÂREA SĂRITĂ A SUNETELOR Intervalul de trei . stabile şi principale . Diezii sunt puşi pe sunetele care se găsesc sub cele principale . se numeşte interval de pot sau eptafonie . şi mai jos cu câte secţiuni arată semnul ifes . Diezi 2 sectiuni 4 sectiuni 6 sectiuni 8 sectiuni Sunetul care are diez va fi cântat mai sus decât la înalţimea sa normală .intervalul dintre 8 sunete . care sunt însemnate cu diezi şi ifeşi . şi ifeşii pe sunetele care se găsesc deasupra celor principale. Intervalele muzicale ce urcă (urcătoare) sunt deosebite de cele care coboară (coborâtoare).

petastiul : accent uşor al sunetului. urcarea cu petasti şi chendimă : accent uşor al sunetului . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului . ci deasupra şi în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . nu se scrie singur . drept pentru care sunetul se cântă simplu . drept pentru care sunetul se cântă cu melismă . ca urmare sunetul se cântă cu melismă . urcarea cu oligon şi chendimă 2 .c ) Sub oxia . Coborârea sărită a patru sunete se reprezintă cu hamili 34 . . oligonul 2 . . .Tetrafonia Urcarea sărită a patru sunete se reprezintă cu ipsili . urcarea cu oxia şi chendimă 3 . : sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se interpretează cu un " zbor " al glasului. oxia 3 . drept pentru care sunetul se cântă ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului .a ) În faţa ( la dreapta ) oligonului . ca spirit . .b ) În faţa ( la dreapta ) oxiei . . 2 ) Cu oligon şi petasti combinate .Urcarea sărită a două sunete se realizează : 1 ) Cu chendima : . Coborârea sărită a două sunete se realizează cu elafron Intervalul de patru -Trifonia Urcarea şi coborârea sărită a trei sunete se realizează cu caractere vocale combinate a căror sumă este de trei tonuri ( chendimele şi iporoi nu se combină cu nici un caracter vocal ) : 1 . : sunetul se cântă cu broderie. Coborârea sărită a trei sunete se realizează cu elafron combinat cu apostrof Intervalul de cinci . care .

Coborârea a cinci sunete se reprezintă cu hamili combinat cu apostrof Intervalul de şapte . petastiul : uşor accent al sunetului. oligonul 2 . . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului.Eptafonia Urcarea sărită a şapte tonuri se reprezintă prin combinaţia urcătoare a trifoniei şi ipsili . : sunetul se cântă cu melismă. 35 .Intervalul de şase . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oligon şi ipsili 2 . care se scrie deasupra şi în stânga caracterelor de sprijin. oxia 3 . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oxia şi ipsili : accent uşor al sunetului . 1 . oligon 2 . Coborârea a şase sunete se reprezintă cu hamili combinat cu elafron Intervalul de opt . petastiul : uşor accent al sunetului . şi care sunt luate în calcul la suma sunetelor: 1 .Pentafonia Urcarea sărită a cinci sunete se reprezintă şi ea cu ipsili. : sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se cântă cu melismă . oxia 3 . . : sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului .Exafonia Urcarea sărită a şase sunete se reprezintă cu chendima combinată cu hamili situat în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . care se aşază deasupra acesteia .

iar coborârea a şapte tonuri. TABELUL CARACTERELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE URCATOARE 1 treapta 2 trepte 3 trepte 4 trepte 5 trepte 6 trepte 7 trepte 8 trepte 9 trepte 10 trepte 11 trepte 12 trepte COBORATOARE 36 . antifonie. Urcarea a şapte tonuri se numeşte eptafonie sau diplasmo.3 . . sunetul se cântă cu un " zbor " al Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia coborâtoare a trifoniei şi hamili . Combinaţia trifoniei cu petasti şi ipsili glasului.

mişcarea corespunzatoare a glasului pentru fiecare caracter de gestică .lea ) începuse să fie uitată . le .antichenoma . trei întemeietori ai unei noi metode sistemă ( e vorba de Hrisant din Madit. comunică forme melodios vocalice ( mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav ) .au păstrat sunt următoarele : a ) un caracter de gestică cu aspect vocal : . conform formatului lor .CAP . Caracterele de gestică care s . caracterele muzicale se împart în vocalice . deoarece acţiunea lor din acea perioadă ( începutul sec .o mişcare adecvată a mâinilor . Caracterele calitative sau de expresie ( de gestică ) au aspect mut .au luat numirea de la " hironomii " ( dirijorii ) ansamblurilor corale bisericeşti . care arătau printr .omalon .petasti b ) cinci caractere cu aspect mut : . care putea să fie uşor învăţată pe de rost . în timp ce ele denotau o mică broderie ( melismă ) . şi se transmiteau prin tradiţia orală .dirijori .eteron 37 .varia . însă există şi unele caractere vocalice care . Dintre aceşti mulţi " hironomi " . Acestea şi . Hurmuz Hartofilax şi de Grigorie Protopsaltul ) . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI După cum am menţionat deja .au tâlcuit şi transcris în scrierea muzicală pe care o învăţăm astăzi . timporale şi calitative sau de expresie ( de gestică ) .XX . Totuşi rămâneau şi în noua scriere anumite semne calitative fără tâlcuire şi transcriere .psifistonul . al .

dacă cineva doreşte să se ocupe serios de redarea muzicii scrise . La caracterele coborâtoare cu clasă se notează în partea de sus şi la stânga .Aici trebuie să precizăm restabilirea celor şapte caractere din vechea scriere în noua scriere pe care a efectuat .oxia b ) un caracter de gestică cu valoare timporală : . şi se execută în felul următor : 2 .o Simon Caras şi care trebuie să fie considerată un succes .tromiko .strepto CARACTERELE HIRONOMICE CU ASPECT VOCALIC Isachi Isachi .o " după suflet " şi nu " ad . Acestea sunt următoarele : a ) două caractere de gestică cu aspect vocal : . La ison sau la caracterele urcătoare se notează în partea de jos şi la stânga .varia dublă sau piesma .ţachima ( varia + oxia ) c ) cinci caractere de gestică cu aspect mut : . interpretând . şi se execută în felul următor : 38 .isachi . se scrie de obicei înaintea caracterului care are clasmă sau apli : 1 .lighisma . care se găseşte în manuscrisele muzicale postbizantină .litteram " .

păstrând acţiunea lor : Oxia Oxia este unul din semnele pe care le . Oxia solicită " zborul " vocii de sus în jos . În anumite locuri înlocuieşte petasti sau varia ( din raţiuni ortografice ) . 1 . atunci : 39 .l . atunci : 4 . Când deasupra oxiei se află chendimele. atunci : a ) acţiunea ei se mută la chendime : b ) lucrarea ei se face între oxia şi chendime : 3 . fie scrise . dând viaţă semnelor neînsufleţite ale testelor muzicale scrise.3 .l mai degrabă . adepţi şi întemeietori ai unei noi scrieri .au dat teoreticienii veacurilor anterioare prin interpretările variate ale acesteia.au abrogat acestor profesori . fie orale. fie înlocuindu . Când după oxia urmează ison. Interpretările acestora se ascultă şi se psalmodiază prin tradiţie . conform tradiţiei Bisericii . Astăzi oxia . fie tâlcuindu . Când deasupra oxiei se află clasmă. vine să confirme definiţiile pe care i le . însă fără succes . cu oligonul . pronunţând în acelaşi timp sunetul anterior împreună cu sunetul care reprezintă oxia : 2 .

Lucrarea simplă a petastiului. moment în care se pronunţă în acelaşi timp sunetul pe care este aşezat împreună cu sunetul care este deasupra acesteia : 1. Oxia nu-şi pierde lucrarea când este aşezată sub alte caractere ca şi sprijinitoare: Petasti Petasti se scrie de obicei când însoţeşte un apostrof şi solicită " zborul " vocii de jos în sus.5 . 40 .

îi urmează de obicei un apostrof . cu exactitate. Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum.Când petasti are clasmă sau ţachismă. o redau vechile teorii: 41 .

Petasti nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte caractere ca semn sprijinitor . CARACTERELE HIRONOMICE CU VALOARE TEMPORALĂ Ţachisma 1 . De aceea solicită ca sunetele să fie rostite separat şi cu notă distinctă : 42 . însă " frânge " glasul spre jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat 2 . Ţachisma adaogă. ca şi clasma un timp. Psifistonul este un fel de oxia şi este întâlnit când însoţeşte coborâri isocrone. Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor : CARACTERE HIRONOMICE CU ASPECT MUT ŞI FĂRĂ DURATĂ TIMPORALĂ Psifiston 1 .

2 . Varia este notată înainte de ison şi apostrof. Când agogica o permite. Omalonul Omalonul. în timp ce apostroful care însoţeşte petasti primeşte altă silabă . fie la un sfert din bătaie: 43 . varia poate dezvolta lucrarea ei : Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând mai multe bătăi şi caractere cu lucrările lor hironomice diverse. sau înainte de două apostrofuri şi uneşte cele două caractere. care s-a format din oxia şi varia acţionează conform formatului său. Când se află sub oxia cu sau fără chendime se tâlcuieşte şi se interpretează în felul următor : Varia 1 . adică urcând şi coborând sunetele: 1 . a ) În mod simplu între primul şi al doilea caracter ( când melodia urcă ). 2 . limitând sunetele la o silabă şi acţionând ca petasti: Diferenţa între varia şi petasti : semnele pe care le uneşte varia au aceeaşi silabă .

b ) fie cu gorgon a opta parte din bătaie: 2 . când caracterul are două bătăi şi însoţeşte o coborâre izocronă: 3 . încetinindu-i ritmul: Antichenoma Antichenoma se aşează sub oxia însoţită de un coborâtor având o altă silabă: 1 . acţionează ca omalonul: 2 . Când se pune sub un caracter cu apli şi însoţeşte apostroful cu gorgon. Când nu însoţeşte caracterul cu gorgon. indică în mod minuţios finalul melosului. acţionează în felul următor: 4 .1 . acţionează în felul următor: 44 . Când se aşează sub un caracter cu isachi. La valoare temporală mai mare. La final şi între două isoane . atunci acţionează în felul următor: 3 . Când este vorba de încheierea finală.

Eteron sau sindesmos Eteron se scrie sub două caractereşi acţionează în felul următor: De asemenea uneşte într-o singură configuratie şi într-o singură silabă mai multe caractere vocalice. păstrează acţiunea aceastei.Când este scris sub petasti cu apli. Când primul dintre aceste caractere are dipli sau tripli şi însoţeşte coborârea cu sau fără gorgon. Petasti indică schimbarea silabei. atunci eteron acţionează ca antichenoma de la a treia bătaie şi după aceea: si ca petasti 4 . De multe ori acţionează ca şi omalonul: Varia dublă sau piesma 45 .

Tromico şi strepto Cei trei profesori. fără să fie redată însă aşa cum se cuvine. potrivit formei ei grafice. Lighisma Lighisma " curbează " glasurile de jos în sus. deoarece la cei vechi apasă şi comprimă (sfărâmă) glasurile. întemeietori ai noii scrieri. Din varia rezultă caractere cu jumătate de valoare temporală ( caractere cu gorgon ): 2 . lighisma este înlocuită de omalon în anumite poziţii.1 . acţiunea ei. dintre care două aparţin aceleaşi silabe. Varia dublă este semn al sistemului ecfonetic. se aşează sub toate caracterele şi acţionează în felul următor: În sistema nouă. atunci acţionează în felul următor: Varia dublă se mai numeşte şi piesma. Aceste 46 . Când se aşează la primul din trei apostrofuri. aşa cum aflăm de la cei ce ştiau din memorie aceste poziţii melodice şi liniile cursurilor melodice. au desfiinţat tromicoul şi streptoul şi au păstrat doar psifistonul care se aşază în aceleaşi poziţii ca acelea.

şi în corul de azi există o utilizare a tradiţiei orale. fie că este cu chendime: 2 . Putem aşadar.a luat denumirea de la acţiunea pe care o are asupra oxiei . Când se află împreună cu ţachisma şi însoţeşte iporoi cu gorgon . acţionează astfel: 3 . a ) Tromico 1 . să aşezăm împreună psifistonul. fie streptoul. în poziţii corespunzătoare fie tromicoul. putem să spunem că atunci când vedem într-o carte o formulặ melodică: 47 . şi potrivit formei lui. când vrem să exprimăm mişcarea melodică care corespunde acţiunii lor ( însă fără să executăm lucrarea psifistonului ). fie că este singură. conform regulilor în mod alternativ.poziţii erau scrise în mod sporadic în cărţile minuţioase de muzică. atunci acţionează în felul următor: b ) Strepto Strepto se aşează în aceleaşi poziţii ca şi tromico. Rezumând. când se întâmplă să comprime amândouă aceleaşi linii muzicale . Când este subscris în urcarea difonică sau trifonică cu oxia (este înlocuit în multe cazuri cu antichenoma ). orientează glasurile în jos şi în sus: Tromico şi strepto se scriu. Tromico şi .

putem să o psalmodiem în felul următor:  cu oxia şi petasti  cu tromico  cu strepto 48 .

Intervalele . 2 . 5 . Elementele componente ale fiecărui eh sunt: 1 . pe opt ehuri . în general. Sunetele principale . Există ehuri care folosesc aceeaşi scară ( acelaşi curs al tetracordurilor sau pentacordurilor ).CAP . ELEMENTELE COMPONENTE ŞI DE RECUNOAŞTERE A EHURILOR Bazul reprezintă sunetul pe care se fundamentează scara ehului . Există şi două elemente care îl fac cunoscut nu numaidecât de la început : 1 . dar se deosebesc unul de celălalt. 4 .moduri diferite. Mărturia lui . 49 . 2 . Atracţiile lui muzicale . 3 . Bazul . Fiecare eh are o melodicitate diferită . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI Cântările Bisericii noastre au fost compuse. Apihima lui . cu elemente distinctive care îl fac unic. Vechii profesori au stabilit numele fiecărui eh şi relaţia lui cu următoarele ehuri potrivit poziţiei şi mersului intervalelor lui (mersul tetracordului sau pentacordului) . Cadenţele .

b ) Când este punct şi virgulă sau punct . Mărturiile ehurilor: înaintea fiecărei compoziţii muzicale este necesar să se noteze elementele care arată cum vom cânta. cadenţele care sunt făcute pe acestea se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia sau bazul ehului . şi formează trăsăturile fiecărui eh şi caracterul melosurilor lui . Adesea sunt bazul ehului . deoarece domină în melos .Intervalul este înalţimea sonoră dintre două sunete . cu atracţii mici sau mari . trag lângă ele multe sunete care sunt mai jos sau mai sus de ele . şi care arată mărturia ehului. c ) Când textul se încheie . constituim mersul tetracordului sau pentacordului specific lui . Cadenţele sunt staţionările care sunt făcute pe sunetele principale ale fiecărui eh şi au legătură cu punctuaţia textului poetic : a ) Când este virgulă . atracţiile melodice sunt realizate cu diezi şi ifeşi . Pornind întotdeauna de la bazul lui. d ) Ftoraua ehului . difonia sau tetrafonia ori eptafonia lui . cadenţele se numesc finale şi sunt făcute pe bazul ehului . în funcţie de mersul melosului . intervalele sunt constante. Atracţiile melodice : sunetele principale ale fiecărui eh . care să ne arate care va fi desfăşurarea intervalelor . Principale se numesc sunetele care predomină în general în melos . La fiecare eh . Exemplu: mărturia ehului 4 plagal: se constituie din următoarele elemente : a ) Cuvântul " eh " b ) Stenografia ehului 4 plagal: c ) Bazul ehului: NI d ) Ftoraua ehului: 50 . pe tetrafonia sau eptafonia ehului . cadenţele care sunt făcute pe ea se numesc imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia . Acestea sunt: a ) Cuvântul " eh " b ) Denumirea ehului stenografiat c ) Bazul ehului şi . Asfel în aceste deplasări ale altor sunete spre sunetele principale .

Dacă am lua ca baz mijlocul scării naturale diapason ( pentru vocile umane ) şi am lua în defăşurarea pentacordului tonul mare . teoretic .Ananes . Bazul ehului autentic este faţă de plagalul lui la o distanţă de patru sunete sau cinci trepte ( 42 secţiuni ) .Aanes .ehul II .Aneanes . în timp ce prin mersul melosului spre grav . De obicei . sunetele principale .Neheanes şi Leghetos . fiind date astfel caracteristicile lui acustice. intervalele .mai mult . atracţiile melodice şi cadenţele. apihima se intonează de cel ce dirijează corul pentru a putea şi ceilalţi membri să audă " ideea " ehului .ehul III . III .ehul II plagal . mic şi iarăşi mare . se obţin întotdeauna ehurile autentice .ehul VII sau Varis . bazurile ehurilor ( deci ca să se afle bazurile ehurilor .Neanes .ehul IV plagal . potrivite ( pentru melosurile irmologice lente . Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să fie potrivită cu compoziţia muzicală care urmează de cântat . III .Nana .ehul I plagal .Neaghie . Prin mersul melosului înspre acut . CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH Ehurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în autentice ( I . Apihimile sunt scurte ( pentru melosurile irmologice şi papadice grabnice ) .Aghia . se obţin întotdeauna ehurile plagale . având punctul de plecare sunetul DI de la mijlocul diapasonului făurim . " ideea " lui .ehul I .ehul IV . ¤ În muzica bisericească apihimile sunt interpretate pe denumirea muzicală a fiecărui eh : . II . stihirarice şi papadice potrivite ) şi largi ( pentru melosurile stihirarice şi papadice lente ) . cât mai mult părţile componente principale ale lui: bazul . mijlociu . 51 .Apihima ehului: apihima sau enihima fiecăriu eh este o formulă muzicală concisă ce redă . IV ) şi în plagale ( plagalul ehului I .sunetele scării naturale de la mijlocul diapasonului ) . IV ) . II .

fiind format astfel plagalul lui patru sunete în jos ( pe ZO ifes ).urcarea cu 2 sunete de la DI = ZO' : ehul II .ehul I plagal . b ) ori s .ar forma ehuri autentice cu bazul plagalelor şi s .urcarea cu 3 sunete de la DI = NI' : ehul III .ar crea ( patru sunete în jos ) plagalele lor .a transferat pe GA din mijlocul diapasonului.coborârea cu 4 sunete din ZO' ( eh II ) = VU . fiind format astfel plagalul lui. Vechii dascăli şi profesori au subliniat că melosurile ehului I au bazul pe KE . ehul II diatonic s-a transferat fie pe VU din mijlocul diapasonului. patru sunete în jos ( pe NI ) . În consecinţă: În locul lui PA' . 52 . În locul lui ZO' . ehul III s .ehul III plagal . Astfel : a ) ori s .urcarea cu 4 sunete de la DI = PA' : ehul IV BAZUL TEORETIC AL EHURILOR PLAGALE . deoarece au extins melodia lui în acut . În locul lui NI.coborârea cu 4 sunete din KE ( eh I ) = PA .ehul IV plagal În practică era imposibil să cânte ehul IV de la PA' sau ehul III de la NI' . fie pe antifonia lui pe ZO de jos. şi din ele s .ehul II plagal .PA' .urcarea cu 1 sunet de la DI = KE : ehul I .ar transfera în antifonia lor (şapte sunete în jos din bazul lor) ehurile care au bazul lor afară de sunetele din mijlocul diapasonului.a transferat pe DI din mijlocul diapasonului. Cei noi . Există şi melosuri ale ehului I cu bazul pe KE . ehul IV s .Urcarea se face potrivit desfăşurării intervalelor pentahordiei DI . au transferat bazul lui pe PA ( bazul plagalului lui) ca eh I Eso ( de jos ) .coborârea cu 4 sunete din PA' ( eh IV ) = DI .coborârea cu 4 sunete din NI' ( eh III ) = GA . BAZUL TEORETIC AL EHURILOR AUTENTICE .ar numi de jos sau eso .

Trei sunete mai sus . Patru sunete în jos de DI avem bazul ehului IV plagal .a transferat pe antifonia lui . s . ehul II diatonic . pe GA avem bazul ehului III ( eso ) . Cu bazul pe NI : un sunet în sus . Rezumând . pe DI avem bazul ehului IV . pe PA avem bazul ehului I ( eso ) . Urcând . FELURILE COMPOZIŢIILOR CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI 53 . în practică . deoarece s . Trei sunete în sus . pe ZO' avem bazul ehului II ( diatonic ) . pe GA avem bazul ehului III plagal . formăm întotdeauna ehuri autentice . pe PA avem bazul ehului I plagal . deoarece şi el s . se numeşte ehul Varis al melosului papadic de la ZO . pe VU avem bazul ehului II plagal ( diatonic ) . Cu bazul pe DI : un sunet în sus . În loc de PA' . pe PA ' avem bazul ehului IV .a numit ehul IV Aghia papadic de la DI . însă şi pe antifonia lui . mijlociu şi mic şi iaraşi ton mare . pe sunetul PA din mijlocul diapasonului şi se numeşte ehul IV stihiraric de la PA .a transferat pe VU ca eh II ( eso ) . fiind creat paralel ehul IV plagal pe sunetul Ni din mijlocul diapasonului . Patru sunete în jos de la PA' . cu desfăşurarea pentacordului : ton mare . Patru sunete în sus . pe KE avem bazul ehului I .Astfel . pe VU avem bazul ehului II ( eso ) . pe DI avem bazul ehului IV plagal . la care ne . pe NI' avem bazul ehului III . pe ZO din mijlocul diapasonului .a transferat pe DI şi s .ar găsi afară de mijlocul diapasonului . cu bazul prin urmare pe sunetul NI . Acelaşi eh s . ehurile autentice se formează la o pentahordie în jos de DI din mijlocul diapasonului . Două sunete în sus . deoarece avea bazul lui prea grav şi faţă de ehul IV plagal de la NI ( bazul de derivaţie al ehurilor ) . Patru sunete în jos de la ZO' . Două sunete în sus . Patru sunete în jos de la KE . putem să conchidem următoarele : În muzica bisericească avem două bazuri din care derivă ehurile :NI şi DI . Patru sunete în sus . Patru sunete în jos de la NI' .ar găsi afară de sunetele din mijlocul diapasonului . s . În loc de ZO' . în timp ce coborând . întotdeauna plagale .am referit la început . ehul IV .

în timp ce silabele care se accentuează şi cadenţele au în mod frecvent două sau mai multe bătăi . nu doar cel ce dă agogica cântecului . ci mai ales cel ce structurează compoziţia melosului .. fiecare compozitie muzicală. Melosul irmologic Irmologic se numeşte melosul rapid ( grabnic ) ..o carte de muzică numită " Irmologhion " .însă şi melosurile grabnice cântate ale papadicului .În conformitate cu agogica şi cu linia melodică care se succedă . face ca melosurile acestea să fie cântate cu o agogică rapidă . anixandarele . care constituie redarea melosurilor grabnice în tact îndoit . grabnic b ) lent . doi timpi ai melosului . irmoasele canoanelor . condacele . Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde .bătaie al melosului ..şi felurile compoziţiilor cântărilor bisericeşti . după cum spuneau vechii dascăli .. sedelnele . c ) Papadic ... Melosul irmologic se împarte în : a ) rapid . Melosurile acestea se găsesc astăzi într . Idiomelele stihirarice sunt împărţite în : 54 .. Fiecare silabă a textului corespunde după aranjare unui timp . fie repede . care executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent . Melosul stihiraric Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale ..care sunt precedate de stihuri din psalmi şi se deosebesc de compoziţiile din " Irmologhion " întrucât au propriul lor melos .idiomelele Vecerniei şi ale Utreniei . Faptul că fiecare silabă a textului are şi un timp sau o bătaie .. de obicei . care se împart în : a ) Irmologic b ) Stihiraric . Stihiraricul este prin excelenţă modul de compoziţie al cântărilor bisericeşti . Din melosul irmologic fac parte : troparele .. silabă pe care sunt făcute trei sau mai multe accentuări şi cadenţe ..

din Liturghia Darurilor : " Acum puterile " şi " Care pe heruvimi cu taină închipuim " ) . cu mărturia de recunoaştere a fiecărui eh . Melosul stihiraric se împarte şi el în grabnic şi lent . Melosul papadic Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s . Compoziţiile melosului papadic se împart în : grabnice sau rapide . în ehul dorit ( având textul din traducerea grecească a Psaltirii sau vreun imn creştin . papadicul lent ( ca heruvicele şi chinonicele ) în tact lent .a ) Idiomele cărora le precedă un stih din psalmi . stihiraric . care nu are propria sa melodie ) .. 55 . 708 . 709 ) .am referit mai sus . din Sâmbăta Mare . după cum sunt în " Doxastariul prescurtat " al lui Iacov Protopsaltul ( tâlcuit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul ) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca Naţională a Greciei ( cap ." şi care sunt cântate în ritmul cel mai lent dintre toate idioamele care sunt precedate de stih .au întocmit într . având temelie tradiţia muzicii bisericeşti . potrivite şi lente sau pe larg .un mod liber şi diferit faţă de felul de creaţie muzicală obişnuită. b ) Idiomele cărora le precedă doxologia mică : " Slavă Tatălui . 707 . irmologic . Stihiraricului grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne . cântate pe larg din slujbele solemne ale diferitelor sărbători . papadicul potrivit ( precum polieleele potrivite )în tact moderat . Foarte puţine sunt textele care să fi fost compuse iniţial papadice ( precum " Lumină lină " şi heruvicele din Joia Mare . dar unele dintre acestea se cântă în tact foarte rapid( ca Răspunsurile mari şi " Pre arătătorul " din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ) .. iar nu după bunul plac . în timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de idiomele postbizantine şi mai ales " slavele ". Papadicul grabnic ( ca eclogariile sfinţilorşi polieleele grabnice ) se cântă în tact rapid .

tetracord . potrivit desfăşurării melosului lor . trifonia . tetrafonia . De foarte multe ori . prin urmare suma secţiunilor scării unui eh este 30 + 30 + 12 = 72 . pentafonia . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile alăturate şi din tonul mare numit cel obţinut ( rezultat ) . cu tetracordul cu care începe de la bazul său. trei şi patru sunete mai jos de bazul lor . trebuie mai întâi să ştim felurile intervalelor care alcătuiesc un eh. trei . ehurile autentice sfârşesc compoziţia muzicală la două . se numesc difonice . Atunci numim acest eh cu denumirea înclinaţiei lui . De exemplu : Ehul I de la KE: 56 . patru . când încheie la două sunete mai sus de bazul lor . eptafonia şi mesotita . se numesc trifonice . se numesc plagale . când sfârşesc la trei sunete mai jos . sunt numite de mijloc ( mesoi ) . se numesc eptafonice . când încheie la patru sunete mai sus . Aceste ramificaţii ale ehului fundamental păstrează şi atrag cu ele toate semnele caracteristice ale lui . tetracord şi ton mare ( sau ton mare . se numesc tetrafonice . când încheie la trei sunete mai sus . Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din 12. De exemplu : Ehul II plagal tetrafonic . De obicei . iar distanţa dintre bazul lui şi eptafonia lui este de 72 unităţi . compoziţiile muzicale folosesc de la început până la final ca bază difonia . tetracord ). în timp ce cele plagale două . Fiecare eh este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare . Scara ehurilor autentice se compune din tetracord . când încheie la două sunete mai jos de bazul lor .FORMAREA EHURILOR PLAGALE Cele opt ehuri . GENURILE MUZICALE Pentru a putea ordona ehurile muzicale între ele. se numesc pentafonice şi când încheie la şapte sunete mai sus . deoarece tetracordul este temelia şi baza fiecărei scări muzicale . fac cadedenţe câteodată pe sunetele principale şi mai depărtate de bazul lor . cinci şi şapte sunete mai sus de bazul lor . când încheie la cinci sunete mai sus . se numesc paramesoi şi când sfârşesc la patru sunete mai jos . Ehurile plagale . Ehurile autentice .

poate fi împărţit în două categorii . Fiecare gen .nuanţe . I . De exemplu : Ehul IV plagal de la NI : un tetracord + tonul „despartitor” + un teracord Există ehuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau înrudite . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor . Acestei categorii aparţin şi următoarele ehuri ale octoihului bisericesc : IV plagal . pe care le numim : a ) nuanţă moale şi b ) nuanţă dură . şi trecerea de la un ton la altul se face cu delicateţe şi în mod firesc . V plagal . mijlociu . care se alcătuieşte din tonuri mijlocii . mărite . leghetos ( II plagal diatonic ) şi Varis de la ZO . a ) Caracteristica ehurilor care aparţin nuanţei de diatonic moale este că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale ( mare .doua tetracorduri despartite + tonul „rezultat” Scara ehurilor plagale se compune din tetracord. mari şi mici . Genul diatonic . care se alcătuieşte din tonuri mari . Aceste ehuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care se numeşte gen . mijlocii şi mici . 3 . 57 . 2 . Genul enarmonic . potrivit cu intervalele care îl formează . Genul cromatic . tonurile mărite şi difonia mărită . IV . de unde şi denumirea de nuanţă diatonică moale . a cărui caracteristică principală este diezul enarmonic . Sunt trei genuri muzicale : 1 . mic ) . ton mare şi tetracord. Genul diatonic Genul diatonic se împarte în : a ) moale şi b ) dur .

trimiton ( 18 secţiuni ). Deoarece mersul sunetelor se face deliberat şi natural ( din ton mare în mijlociu şi mic ) . 1 / 2 secţiuni ) şi ton mic cromatic ( 6 . Ehurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale: Genul cromatic Scările cromatice provin din cele diatonice . Cănd anumite sunete ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil. tonul este mijlociu. şi pentru nuanţa dură: . 58 . III plagal ( Varis ) .b ) Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi mici . Acestei nuanţe aparţin ehurile : III . se numeşte nuanţă diatonică dură . Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara naturală cu modificarea treptei a treia şi a şaptea . pe când la cel dur tonul este mic (cromatic). Deosebirea dintre ehurile care aparţin nuanţei moale faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezidă în primul interval al celor două tetracorduri: la cel moale. Astfel se formează noi tetracorduri care constituie două nuanţe a genului cromatic: a ) nuanţa cromatică moale . cu caracteristicile : ton mic diatonic . ton mijlociu enarmonic şi ton mic cromatic . I plagal diatonic dur şi IV diatonic dur . cu caracteristicile : ton mic diatonic . triimiton şi ton mic cromatic . Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare nuanţă : pentru nuanţa moale : . căruia îi aparţin : ehul II si ehurile care derivă din el şi . b ) nuanţa cromatică dură . Caracteristicile comune ale ehurilor genului cromatic sunt : tonul mic cromatic de la vârful fiecărui tatracord şi difoniile cromatice a ) de la bazul tetracordului spre difonie si b ) de la mijloc spre capătul pentacordului . căreia aparţin ehul II plagal şi cele care derivă din el . însă în mod abrupt şi dur ( de la ton mare la ton mic ) . 1 / 2 secţiuni ). ton mic diatonic ( 5 . sunt obţinute intervale ca: ton mijlociu enarmonic ( 16 secţiuni ).

intervalele lui rămân ale cromaticului moale . La fel se întâmplă şi cu ehul II plagal cromatic dur . = bazul lui este nota NI de la mijlocul dipazonului. care arată desfăşurarea scării lui. se aude ca autenticul .NI = ehul IV plagal. 59 . Când ehul II plagal ( nuanţă dură ) se cântă de la bazul lui . pe difonia lui . atunci face cadenţe . Însă când ehul II devine eso ( de jos ) .a schimbat nuanţa ( de la intervalele moi la cele dure ) . ci desfăşurarea melosului în sistemul pentacord cu întindere spre acut . când vedem în cărţile de muzică ftoralele cromaticului dur la melosul cromaticului moale . Aşadar . după cum schimbă şi sunetele principale . Aceasta e valabil şi pentru ehul II plagal . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL Ehul IV plagal are ca baz sunetul NI .Când ehul al doilea (nuanţă moale) se cântă de la bazul lui ca glas autentic (melosurile stihirarice şi papadice lente ) . atunci face cadenţe . fie deoarece melosul lui înaintează spre tetracordul separat ( despărţit ) . la mijlocul lui si pe bazul lui cu cadenţele speciale . care este cea dintâi bază de derivaţie a octoihului bisericesc. Când devine tetrafon . pe tetrafonia şi pe bazul lui . = ftoraua ehului. fie deoarece bazul lui este jos . aceasta nu înseamnă că s . dupa cum se schimbă si sunetele principale . atracţiile melodice şi cadenţele . cu cadenţele lui obişnuite . mai ales . atracţiile melodice şi cadenţele . Însă intervalele lui rămân ale cromaticului dur . CAP . Mărturia ehului înseamnă : . sună plagal . in principal pe trifonia . Cu toate acestea .

Atracţii melodice se semnalează pe ZO GA ifes. perfecte pe NI şi DI . VU . DI . DI şi NI' . atunci începe de la sunetul NI . mijlocii şi mici. şi definitve pe NI. însă este natural când melodia trece de la acesta şi urcă . pe spre DI. ZO de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la acesta şi coboară. la finalul melosului pe NI . şi se incheie . pe PA spre VU. Face cadenţe imperfecte pe VU. Apihima ehului este Neaghie: . în coborâre are iarăşi Din stihologia Vecerniei 60 . Când precedă un stih . În ehul IV plagal sunt intonate melosurile irmologice. NI' .pentru melosul grabnic: . spre NI. ajungând până la DI . stihirarice şi papadice .Scara lui are tetracordurile despărţite şi care sunt formate din tonuri majore.pentru melosul potrivit : Are ca sunete principale : NI .

61 .

Din cantarile Antifoanelor 62 .

Ceea ce esti mai cinstita 63 .

Din Doxologia lui Manuil Protopsaltul 64 .

Prochimen 65 .

Dupa Evanghelia utreniilor duminicilor Postului Mare 66 .

EHUL I (eso) 67 .

Melosul irmologic are ca sunete principale: PA. Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe KE şi finale pe PA . GA. în ceea ce priveşte înălţimea acestuia . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui. Mărturia ehului înseamnă : însă înclină bazul teoretic pe sunetul KE. = ftoraua ehului. = ehul I. vorbim acum despre ehul I eso ( de jos ) . după cum arată şi ftoraua de pe mărturia lui . stihiraricului şi papadicului.a transferat pe sunetul PA . de vreme ce sunetul KE. DI şi KE ( rareori ). Astăzi. Melosul stihiraric şi papadic au ca sunete principale: PA. Pe GA şi pe DI când predomină când predomină sunetul DI şi pe NI de sus când predomină PA 68 . pe DI. având Apihima ehului este Ananes: În ehul I sunt intonate melosurile irmologicului.La un sunet deasupra lui DI. este acut . KE şi PA'. PA = bazul lui.este considerat ca al melosului papadic. care este bazul ehului I . Face cadenţe imperfecte pe GA. găsim sunetul KE. acest eh – cu bazul pe KE . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU sunetul GA. Asfel . sunetul PA de la mijlocul diapasonului. Astăzi tinde să predomine tetrafonul pentru a se arăta că este autentic. baza ehului I plagal . a doua bază de derivaţie a octoihului bisericesc. oxia arată că se găseşte la o notă deasupra ehului plagal. care foloseşte scara ehului I plagal şi continuă cu tetracordurile despărţite . pe KE şi finale pe PA. Totuşi. bazul acestui eh s . DI .

în timp ce melosul stihiraric începe de la sunetul PA şi se încheie iarăşi pe acesta . adică atunci când modulează în eh IV. în celelalte cazuri are întotdeauna ifes. când precedă un stih . În melosul irmologic . începe de la sunetul PA . se opreşte pe DI pe care şi încheie . Din stihologia Vecerniei La Utrenie 69 .de sus. ZO' sus este natural când melosul trece de acests şi urcă.

Troparul Invierii 70 .

Din cantarile Antifoanelor 71 .

Ceea ce esti mai cinstita 72 .

Din canoanele Nasterii Domnului 73 .

Din cantarile laudelor 74 .

bazul natural el ehului. considerat glas al melosului papadic. De multe ori. cu atracţiile melodice corespunzătoare. care începe de la PA şi se încheie pe KE: 75 . toate melosurile ehului I erau intonate de la sunetul KE.EHUL I TETRAFONIC DE LA KE ( EHUL I EXO – DE SUS ) În vechime. melosul lui face cadenţe pe GA sau pe DI sau pe PA. Acest eh de la KE este numit astăzi şi ehul I tetrafonic. Apihima ehului este Ananes.

a cărui scară se desfăşoară având două tetracorduri despărţite. se găseşte plagalul lui.Din Doxologia lui Hurmuz Hartofilax EHUL I PLAGAL La patru sunete mai în jos de la bazul ehului i de la KE. 76 .

se începe de la PA. matimi. KE şi PA' de sus . GA . KE şi PA' de sus . care indică desfăşurarea intervalelor scării lui . Când precede un stih. se opreşte pe KE şi se încheie pe PA. în celelalte cazuri are mereu ifes. prochimene şi aliluiare de la Apostol. laude. Apihima lui este Aneanes: În acest glas se intonează melosul papadic precum polielee. cratime.Mărturia ehului înseamnă : = ehul i plagal = bazul lui este sunetul PA = ftoraua ehului. şi perfecte şi finale pe PA . De aceea s . ZO' de sus este natural când melosul trece de acesta şi urcă . heruvice. irmoase calofonice etc . doxologii. De multe ori PA' de sus atrage . Face cadenţe imperfecte pe GA .a numit ehul I plagal al melosului papadic . chinomice. Are ca sunete principale : PA . pe NI' de sus. ca şi ehul IV Aghia . 77 .

Din starea a doua a Polieleului 78 .

de la şi pe sunetul GA se aude o parte cromatică moale a ehului.Din starea intai a polieleului de Petru Lampadarie Peloponisiul În matimile papadice. Astfel. De multe ori melosul se opreşte pe ZO' de sus (cu ifes). ehul acesta are adeseori sunetele DI şi ZO cu ifes . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU GA şi pe KE spre ZO’ ( cu ifes ). spre 79 .

Staţionarea melosului pe DI cere ca sunetul GA să aibă diez . fapt care este indicat de ftoraua: Hristos a inviat ! 80 . la ehul acesta. ZO' de sus are ifes permanent. Când urmează rostirea preotului .Din cantarea Heruvicului de Teodor Focheos EHUL I PLAGAL TRIFONIC Melosul stihiraric al ehului I plagal se încheie pe DI . şi ehul se numeşte ehul I plagal trifoni . finalul melosului se face pe PA. Adesea.

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiul Din stihirile invierii de la laude 81 .

Din starea intai a Prohodului

82

Din starea a doua a Prohodului

EHUL I PLAGAL TETRAFON Anumite melosuri grabnice şi potrivite ale ehului I plagal se termină pe sunetul KE. Această ramură a ehului este numită ehul I plagal tetrafon . Adesea , la ehul acesta ZO' de sus are în permanenţă ifes ( adică , chiar şi când melosul trece de acesta şi urcă ) , fapt care este indicat de ftoraua , care face pe ZO' şi

VU de sus cu ifes. Are apihima ehului I plagal cu urcarea pe tetrafonia ehului .

83

Din stihologia Vecerniei

84

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu

Din podobia „Bucura-te, camara…”

85

cu sunetele ZO' de sus şi VU de sus în permanenţă cu ifes . cu intervalele diatonicului moale de la PA până la KE . şi pe ZO'' de sus . perfecte şi finale pe PA sau pe ZO' de sus.EHUL I PLAGAL PENTAFONIC Anumite melosuri papadice ale ehului I plagal încep de la ZO'' de sus . Face cadenţe imperfecte pe DI . pe care face cadenţă şi încheie melosul .Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal pentafonic . şi de acolo în sus intervalele diatonicului dur ( despre care vom vorbi mai jos) . care are mereu ifes cu ftoraua . Scara lui este mixtă . Din Doxologia de Gheorghe Violakis 86 .

atunci acesta este natural. În fine. pe care se pune ftoraua modificând în mod paralel şi simetric şi mărturiile sunetelor. Ehul plagal nu este folosit permanent. NI' de sus şi PA' de sus. Are ca sunete principale: KE . Se opreşte adesea pe difonia lui. Apihima ehului este Aneanes: şi pe PA' de sus cu ifes . având pe ZO' de sus cu diez ajunge până la el. 87 . GA' de sus are ifes când melosul Pe acest eh se intonează melosurile papadice . Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal irmologic de la KE şi ehul I plagal tetrafon. pe NI' de sus.EHUL I PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU EHUL I PLAGAL TETRAFON Toate melosurile irmologice ale ehului I plagal se psalmodiază de la sunetul KE. Însă când melosul se opreşte pe PA' de sus. Face cadenţe imperfecte pe NI' şi PA' de sus şi finale pe KE.

La Utrenie Din cantarile Antifoanelor 88 .

Ceea ce esti mai cinstita 89 .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 90 .

Într .ZO' devine enarmonic diez ( 4 secţiuni ) şi ZO' . jale. dacă de la sunetul DI . Melosul irmologic Cele mai multe melosuri irmologice ale ehului IV se psalmodiază ca eh cu bazul pe sunetul VU şi cu tetracorduri despărţite . Această ramură a ehului I plagal cu aceste intervale se numeşte ehul I plagal enarmonic . Acest eh se numeşte leghetos sau ehul II plagal diatonic ..ZO' ( un sfert de ton ). a 91 . etc . drept pentru care intervalul KE . vrând să evidenţieze cuvintele care exprimă tristeţe.Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu Notă: În anumite locuri ale ehului I plagal pentafonic. EHUL IV 1 .NI' ton mărit ( 14 secţiuni ) . califică drept enarmonic intervalul KE . compozitorii. deoarece ZO' primeşte ifes de 6 secţiuni . şi care are forma şi " ideea " ehului plagal .adevăr .

92 . = ftora ehului. pe GA spre DI şi pe KE spre ZO'. totuşi este natural când melosul trece de el şi urcă. găsim pe ZO' de sus .doua bază de derivaţie a ehurilor . DI şi ZO' de sus. la patru note deasupra bazului de derivaţie a ehurilor . pe ZO' de sus ŞI pe PA. Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . Face cadenţe imperfecte pe DI. care formează plagalul acestuia pe sunetul VU . ZO' de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la el şi coboară . în coborâre este iarăşi cu ifes. EHUL LEGHETOS ( EHUL II PLAGAL DIATONIC ) Apihima ehului este leghetos : care arată cu adevărat legătura acestui eh cu ehul IV de la DI aşa cum este considerat până la mijlocul lui. = două note mai jos de sunetul DI VU = bazul lui este VU de la mijlocul diapasonului. urcăm două sunete . Această legătură devine clară şi din mărturia ehului: Mărturia ehului inseamnă: = ehul IV = eh autentic . Are ca sunete pricipale: VU . şi perfecte şi finale pe VU .

atunci sunetul acesta are ifes. când totuşi urcă şi staţionează pe VU de sus.Leghetos arareori ajunge eptafonie . atunci acesta este natural. Când precedă un stih . se începe de la sunetul VU. urcă până la DI . Din stihologia Vecerniei 93 . şi se încheie în mod potrivit pe sunetul VU. Când melosul ajunge până la VU' de sus şi revine.

Din cantarile Antifoanelor 94 .

Ceea ce esti mai cinstita 95 .

Din stihologia laudelor 96 .

Megalinariile de la Vovidenie 97 .

Melosul stihiraric . Melosul stihiraric al ehului IV ( stihirile. se obţine pe PA' de sus un 98 . care este o combinaţie dintre ehul I eso şi leghetos . idiomele şi " slavele ") se psalmodiază în ehul IV stihiraric de la PA. sunetul DI.Din primul rand de antifoane al melosului irmologic pe larg 2 . Am văzut că la patru sunete de la baza de derivaţie a ehurilor.

Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe DI . Mărturia ehului înseamnă : = ehul IV = eh autentic .a transferat pe antifonia lui . adică şapte sunete în jos . chiar dacă este unit cu ehul I eso . la patru sunete mai sus de bazul de derivaţie al ehurilor PA = are bazul pe sunetul PA de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului Apihima ehului este Aghia : Când ehul se termină pe sunetul PA . şi finale pe VU . EHUL IV STIHIRARIC (DE LA PA ) Ehul acesta începe de la PA . totuşi se deosebeşte după formele melodice şi cadenţe . foloseţte scara ehului I eso . pe VU de la leghetos ( în vechime se încheia pe PA ).eh IV . pe sunetul PA . 99 . preluând şi toate caracteristicile lui ( sunete principale . Ehul IV de la PA . atunci când se termină pe VU preia caracteristicile Leghetos . ) .ului . atracţii melodice etc. s . şi se încheie . pe VU şi pe PA . de obicei . cu leghetosul şi cu ehul IV papadic ( îl vom prezenta imediat după acesta ) . în timp ce . Deoarece bazul acestuia era afară de sunetele de la mijlocul diapasonului. care este şi bazul lui .

şi apoi la DI . urcă la VU . pa PA . şi se încheie în mod potrivit.Când precedă un stih . se începe de la bazul PA . 100 .

Cantari de la laude 101 .

Din cantarile slujbei Sfintilor Macabei 102 .

Melosul papadic Melosul papadic al ehului IV se psalmodiază ca un eh care are bazul pe sunetul DI şi reprezintă ehul autentic al ehului IV plagal de la NI' . I plagal şi IV plagal . EHUL IV PAPADIC Mărturia ehului reprezintă : = ehul IV = eh autentic. perfecte pe DI şi pe PA' de sus . şi finale pe DI . Adesea . Face cadenţe imperfecte pe ZO' de sus si pe PA' de sus ( tetrafonia Aghia ) . la patru sunete în sus de sunetul NI (baz de derivaţie a ehurilor) DI = bazul lui este DI de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului. 103 .3 . melosurile acestuia au legătură cu ehurile : leghetos . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui Apihima ehului este Aghia : Pentru melosurile grabnice Pentru melosurile potrivite Are ca sunete principale: DI . ZO' de sus şi PA' de sus. preluând şi caracteristicile lor .

ZO' este întotdeauna cu ifes . pe KE spre ZO' de sus . polielee. Ecloghie la Inaltarea Cinstitei Cruci 104 . Pe ehul acesta se întâlnesc compoziţii ca : selecţii din psalmi în versuri. matimi şi cratimi . În toate celelalte cazuri. irmoase . aliluiarile de la Apostol. Zo' de sus este natural când melosul lui trece deasupra acestuia şi urcă .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA şi pe NI' de sus spre DI . laude. tropare . prochimene. spre PA' de sus. imnuri religioase . doxologii.

105 .

Prochimenul Apostolului de la Boboteaza Din doxologia pe larg de Petru Peloponisiul 106 .

107

CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL III (ESO)

La trei sunete mai sus de DI de la mijlocul diapasonului (bazul teoretic de derivaţie al ehurilor ), pe NI' de sus , se constituie ehul III al muzicii bisericeşti . Pentru că totuşi era prea acut şi în afara mijlocului diapasonului, s - a transferat pe bazul plagului lui, pe sunetul GA , întrebuinţând scara acestuia şi s-a numit ehul III eso (de jos) . Mărturia ehului desemnează : = ehul III = oligonul arată că ehul are legătură cu ehul I plagal , iar cele trei sunete indică împreună faptul că bazul ehului este la trei sunete deasupra bazului de derivaţie ale ehurilor GA = bazul ehului este sunetul GA = ftoraua arată că ehul aparţine diatonicului moale şi se constituie din tonuri mari , mărunte şi imitonuri . Mărturia ehului se scrie şi cu denumirea muzicală a ehului , Nana :

Apihima ehului este Nana :

Ehul III eso se împarte în : simplu sau papadic şi ehul III de mijloc .

108

Ehul III simplu sau ehul III papadic eso are ca sunete pincipale : GA , KE şi NI' de sus . Face cadenţe imperfecte pe KE si pe NI' de sus , perfecte şi finale pe GA . Pe acest eh se intonează polielee , laude pe larg , doxologii , heruvice şi chinonice . Ehul III de mijloc se notează cu coborâtoarele difoniei la mărturia lui : . Pe acesta se psalmodiază melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului III . Când precedă un stih , se începe de la GA , urcă până la KE şi ajunge la final pe PA , de unde încep şi cântările care urmează . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI sus ( când se urcă o terafonie ) , şi pe VU spre KE , pe ZO' de sus spre NI' de

spre GA . Când face cadenţe pe PA şi pe NI

, atunci preia atracţiile melodice ale ehului I plagal şi ale ehului IV plagal , în mod corespunzător . În anumite melosuri , melodia staţionează şi pe sunetul DI ( tetrafonia ehului IV plagal ) . În fine , anumite melosuri se termină pe sunetul NI . Atunci ehul acesta se numeşte ehul III din mijloc ( de exemplu : condacul Naşterii Domnului :" Fecioara astăzi " ) .

109

Din stihologia Vecerniei

110

Din stihirile invierii de la Vecernie 111 .

Din cantarile Antifoanelor

Ceea ce esti mai cinstita

112

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul

113

Din megalinariile Intampinarii Domnului

114

115

Melosul papadic al ehului III plagal nu se psalmodiază pe diatonic dur de la GA ( cu desfăşurarea tetracordului : tonuri mari . mare şi mijlociu sau mare ) . La patru sunete dedesupt . pe NI' de sus se află bazul teoretic al ehului III . mărite şi imiton ) . 116 . pe GA . se găseşte bazul ehului III plagal . pe care se intonează melosurile irmologice şi stihirarice .EHUL III PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) La trei sunete deasupra lui DI de la mijlocul diapasonului . ci pe diatonicul moale de la ZO de jos ( cu desfăşurarea tetracordului : ton mic .

Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe GA şi pe DI .a impus să se numească Varis şi ehul III plagal de la GA . S .a numit Varis . spre GA şi pe KE spre ZO . urcă şi staţionează pe DI şi ajunge la sfârşit încheind în mod corespunzător . şi finale pe GA . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : GA . pe GA . DI şi NI' de sus . deoarece bazul lui era dedesupt de NI . mare şi imiton . primul baz de derivaţie al ehurilor . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU I plagal şi ehului IV plagal . dar şi pe PA ( ca ehul I ) şi pe NI ( ca ehul IV plagal ) . preiau scara care este formată din tetracordurile despărţite şi cu tonuri mare . care s . Când precedă un stih . atunci acesta se începe de la GA . Dacă ajunge la sfârşit pe PA şi pe NI . Melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului Varis . Elementul distinctiv esenţial este că aparţin creaţiilor muzicale papadice . Odată cu trecerea timpului s . = ftoraua ehului .Ehul acesta nu este altul decât ehul II diatonic de la ZO' de sus ( două sunete deasupra lui DI . preia caracteristicile ehului 117 . = urcarea diafonică la mărturia ehului vizează alte ramuri ale ehului varis . pe ZO de jos . deoarece era în afara mijlocului diapasonului . al doilea baz de derivaţie al ehurilor ) . în mod corespunzător . când melosul urcă o trifonie .a transferat pe antifonia lui. Mărturia ehului înseamnă : = eh Varis GA = bazul ehului este sunetul GA .

Din cantarile Antifoanelor 118 .

Ceea ce esti mai cinstita 119 .

Din stihirile invierii de la Laude 120 .

Din doxologie de Manuil Protopsaltul 121 .

122 .

. 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL IV PLAGAL TRIFONIC (IRMOLOGIC ) Majoritatea melosurilor irmologice ale ehului IV plagal se psalmodiază pe un eh care are bazul pe sunetul GA ( bazul ehului III eso ) .pe KE şi pe NI' de sus ( uneori şi pe PA şi pe NI ) . începe pe GA şi ajunge până la KE ... 123 .deoarece bazul lui se găseşte la trei sunete deasupra lui NI .. însă desfăşurarea intervalelor scării lui este identică cu cea de la NI . şi perfecte şi finale pe GA .a numit ehul IV plagal trifonic .... Principala caracteristică e ehului este următoarea: coborârea melosului până la PA şi întoarcerea imediat pe GA impune diez pe sunetele VU elemente care dau ehului un caracter cucernic. Are ca sunete principale: GA . el are ftoraua. după cum arată şi mărturia ehului . . Are apehima ehului III Nana : care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din ehul IV plagal de la NI . VU . Face cadenţe imperfecte pe DI .. KE şi pe NI' de sus .CAP . iar mărturiile sunetelor se schimbă în mod corespunzător ..PA . pe GA.. Astfel . Stihul aşezat înainte. şi se termină în mod corespunzător.... DI . Acest eh s ..

La Utrenie Troparul Inviereii 124 .

Ceea ce esti mai cinstita Din canoanele Paraclisului 125 .

126 .

127 .

bazul ehului s-a transferat pe antifonia acestiua. deoarece baza acestuia se găseşte sub NI. Ehul Varis de la ZO se împarte în : a ) Varis diatonic simplu ( mijlocul este el ehului I şi I plagal ) b ) Varis tetrafonic. Semnul distinctiv al acestor ehuri este că . pe ZO de sus se află bazul ehului II diatonic moale. Ehul Varis de la ZO este în mod special ehul papadicului . a ) Ehul Varis diatonic simplu 128 . prima bază de derivaţie a ehurilor . cu excepţia unor puţine cazuri . c ) Varis eptafonic.EHUL VARIS DE LA ZO ( EHUL II DIATONIC MOALE ) La două sunete deasupra sunetului DI ( al doilea baz de derivaţie al octoihului bisericesc ). Deoarece totuşi ne aflăm afară de mijlocul diapasonului. pe ZO de jos. de aceea nu se intonează pe el melosuri irmologice şi aliluiare. S-a impus să fie numit Varis. încheie pe sunetul YO .

având tonul " rezultat " la capătul superior al scării acestuia . Atracţii melodice se întâlnesc pe KE de jos spre ZO. GA . cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri . 129 . şi finale pe ZO . = ftoraua arată desfăşurarea ehului autentic diatonic moale. Ehul acesta se regăseşte şi ca eh I de mijloc ( numit Protovaris ) sau ca eh I plagal . ca eh autentic urmează schema tetracordurilor alăturate .Ehul acesta . Apihima este Neanes : Au ca sunete principale: ZO . Mărturia acestuia înseamnă : = ehul Varis . = ca şi ehul II are bazul său la două sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . PA . şi revine apoi pe acelaşi eh Varis .Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe PA şi pe GA. Atunci preia sunetele principale . mare şi mijlociu . cu tonuri : mic .

Din stihurile Polieleului de Petru Peloponisiul 130 .

Din cantarile Antifoanelor de Hurmuz Hartofilax Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 131 .

Din Doxologie de Iacob Protopsaltul 132 .

Apihima este Neanes : 133 . face pe GA cu diez în permanenţă şi urmează schema tetracordurilor despărţite.b ) Ehul Varis tetrafonic Ehul Varis tetrafonic cu ftoraua ehului leghetos pe ZO.

PA. Din starea a doua a Polieleului 134 . Când melosul ajunge până la GA şi revine. când melosul se desfăşoară în cadrul pentefonului.Are sunete principale pe ZO. GA 8 cu diez ) şi pe ZO' de sus. atunci acesta este natural. pe VU spre GA (cu spre DI. şi perfecte şi finale pe ZO . Face cadenţe imperfecte pe PA . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI diez ) şi pe GA spre PA . GA (cu diez ) şi pe ZO' se sus .

135 .

c ) Ehul Varis eptafonic Ehul Varis eptafonic este şi el o ramură a ehului Varis . pe ZO de jos ( chiar şi Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se încheie pe eptafonie ) . Adesea . pe GA spre DI. pe DI. Apihima este Neanes : sau Are sunete principale pe ZO' de sus. pe GA şi pe ZO . Atracţii melodice întâlnesc pe KE spre ZO' de sus. acesta este natural . Pe acest eh în cadrul melosurilor papadice . 136 . Când melodia ajunge până la GA' de sus . şi finale pe ZO . melosul modulează pe ehul IV Aghia de la DI . şi pe VU spre GA (cu diez). Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe ZO' de sus şi pe DI . melodia începe de pe ZO' de sus şi se încheie mereu pe bazul ehului Varis .

137 .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul 138 .

139 .

se obţine ehul I tetrafonic diatonic dur .CAP . Acest eh se numeşte ehul I plagal diatonic dur de la PA . după cum confirmă şi mărtueia lui : Apihima lui este Aneanes : Are ca sunete principale: PA . Când melosul lui face cadenţă pe DI . şi în scară se foloseşte de tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL I PLAGAL DIATONIC DUR Melosurile papadice ale ehului I plagal de la PA se psalmodiază în permanenţă ci ifes pe sunetele VU şi ZO' de sus . în timp ce atunci când melosurile încheie pe KE . care se întâlneşte şi ca eh III difonic şi eh plagal de la GA . se obţine ehul IV diatonic dur papadic de la DI . DI şi ZO' de susşi PA' de sus . 140 .

Atunci se formează pe DI. îndeosebi pe ehul I plagal. melosul are în coborâre pe VU' de sus şi ZO' de sus cu ifes . ca trifonie a ehului I plagal. când se fac cadenţe perfecte şi finale pe DI ( ehul I plagal trifonic ).Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul EHUL IV AGHIA DIATONIC DUR La anumite melosuri papadice. ehul IV 141 .

142 . când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei . care are ca sunete principale: DI. KE şi PA' de sus . spre DI . de la PA. ZO' de sus şi PA' de sus. şi eh de sine stătător . GA . Astfel s . Apihima ehului este Aghia : Are ca sunete principale: PA . pe KE şi pe PA' de sus . Atracţii se întâlnesc pe GA şi stihirarice ale ehului I plagal. Face cadenţe imperfecte pe GA .a format ehul IV diatonic dur de la PA . şi perfecte şi finale pe PA .diatonic dur. De obicei se întâlneşte ca particularitate a melosului ehului IV Aghia de la DI ăn melosurile irmologice Există creaţii muzicale mai noi pe ehul IV diatonic dur nu de la DI . pe care se fac şi cadenţe în mod întâmplător . ci cu trei sunete mai jos. Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . şi pe GA spre DI .

Din Raspunsurile Mari de C. Psahos 143 .

Stihuri din Psalmu 50 de Hristodul Gheorghiadi EHUL III PLAGAL SAU VARIS DE LA ZO DE JOS LA IFES Din secolul al XVIII .VU şi GA . Mărturia ehului înseamnă : 144 .ZO' .lea îşi face apariţia ca eh de sine stătător . iar tonul despărţitor este VU . ZO . Urmăreşte schema tetracordurilor despărţite .GA . Pe sunetele ZO şi VU are întotdeauna ifes . ehul III plagal papadic sau Varis de la ZO de jos ifes . având ca eh autentic ehul III eso de la GA de la mijlocul diapasonului .

GA . Face cadenţe imperfecte pe PA . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : ZO de jos . PA . Alteraţii melodice se întâlnesc pe KE spre ZO şi pe NI spre PA . are sunetele DI 145 . DI şi ZO' de sus . GA . DI şi ZO' de sus . DI la cadenţe şi revine la ZO .= eh Varis = bazul sunetului este sunetul ZO = ftoraua ehului = urcarea difonică din mărturia ehului are în vedere alte ramuri ale ehului Varis. şi perfecte şi finale pe ZO de jos . Când melosul ajunge la şi KE cu diez .

Din Doxologie de Hurmuz Hortofilax 146 .

147

CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL II CROMATIC MOALE DE LA DI

În ehul II diatonic moale de la ZO' de sus , cu PA în permanenţă cu diez , se formează un tetracord cu ton mic , ton mijlociu enarmonic şi imiton ( cromatic ) . Mărturiile sunetelor şi ftoralele ehului sunt două : pentru sunetele din fiecare tetracod ce sunt impare , semnul este ftoraua lor este Din raţiuni practice , deoarece melosul se prelungea în acut , muzicienii din secolul al XVIII - lea şi din următorul secol , au transferat bazul ehului al II - lea pe sunetul DI de la mijlocul diapasonului , modificând în mod corespunzător şi simetric sunetele , acolo unde era cazul .Astfel , astăzi în cătţile de muzică , mărturia ehului reprezintă : = ehul II = bazul teoretic al ehului este la două sunete deasupra lui DI, baz de derivaţie al ehurilor. DI = bazul ehului este sunetul DI = ftoraua indică că ehul aparţine cromaticului moale şi se desfăşoară în scară în ton mic, ton mijlociu enarmonic şi imiton. şi ftoraua , iar pentru sunetele " pare " mărturia şi

Ehul acesta se numeşte stihiraric , deoarece pe el se psalmodiază sihirile în tact potrivit ale ehului al II - lea al octoihului . Totuşi pe ehul acesta se psalmodiază şi tropare (de la sfârşitul slujbei), cratime, imne treimice, prochimene, aliluiare , doxologii , heruvice şi chinonice . Are ca sunete principale , în principal , pe DI şi pe ZO' de sus , pe NI' de sus când devine plagal şi pe VU şi pe NI când melosul se întinde pe sunetele care devin şi 148

cadenţe ocazionale : imperfecte pe ZO' de sus , pe NI' de sus , pe VU şi pe NI , şi perfecte şi finale pe DI . Atracţii melodice se întânesc pe GA de sus când mesolul urcă trifonic , şi pe PA jurul lui VU sau staţionează pe acesta . Apihima ehului este Neanes : spre DI , pe Zo' de sus spre NI'

, diatonic , când melosul se desfăşoară în

pentru melosurile grabnice;

pentru melosurile potrivite; Când precede un stih , se începe de la sunetul DI , se urcă până la ZO' de sus , se coboară pe VU , şi se închide în mod corespunzător melodiei , pe DI.

Din stihologia Vecerniei

149

La Utrenie

150

Din cantarile laudelor Stihuri din Doxologie 151 .

Este legat fiinţial de ehul autentic de la DI .lea cromatic mesos ( de mijloc ) . ci de la sunetul VU se 152 .EHUL II CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) Multe melosuri ale ehului II se încheie în mod obişnuit pe sunetul VU . de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri . Ehul acesta se numeşte ehul al II .

Are sunetele principale şi atracţiile autenticului de la DI . condacele şi răspunsurile mari .DI ) . cadenţele se fac pe sunetul DI. La finele melosului.VU' ) . se începe de la DI . Facecadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus. de la DI un tetracord cromatic moale ( DI . în tact grabnic şi pe larg . şi de la NI' de sus un tricord cromatic mare ( NI' . pe sunetul VU .dezvoltă un cromatic mediu ( VU . precum şi sedelnele . Când precedă un stih . se ajunge pe ZO' de sus şi se încheie . Pe acest glas se psalmodiază troparele ahului II . în afară de foarte puţine excepţii ( catavasiile Bobotezei ).NI' ) . perfecte şi finale pe VU . în mod corespunzător melodiei. Prochimenul Vecerniei de duminica 153 . Apihima acestui eh porneşte de la DI şi încheie pe VU.

Prochimenul Vecerniei de marti Stihuri din Psalmul 50 de Grigore Protopsaltul 154 .

Din cantarile Sfintei Liturghii 155 .

fie pe PA . aşa cum am spus . A fost numit Eso pentru a fi deosebit de ehul al II lea cromatic dur . bazul naturala al ehului .EHUL II CROMATIC MOALE Multe melosuri ale ehului II ( îndeosebi cele irmologice) nu se cântă de la bazul natural al ehului . melosul se prelungeşte în acut şi aşa bazul s . Pe el se cântă troparele miezonopticii .şi piardă însuşirile de eh autentic ) . canoane . şi pentru a nu fi confundat cu ehul al II . fie pe NI .lea cromatic moale . pentru a arăta faptul că este un eh eso cu mersul intervalic al plagalului ( fără însă să . sunetele DI şi În cărţile de muzică . la patru sunete sub ZO' de sus .lea de la DI sau ehul al II .lea Meso de la VU .a transferat fie pe VU . antifoanele .a format ehul al II . catavasii şi doxologii . având modificate mereu cu diez PA' de sus . Acest eh derivă din leghetos . ci de la ZO' de sus sau de la DI . troparele învierii . Pe sunetul VU . deoarece . Totuşi trebuie să fie psalmodiat pe intervalele ehului cromatic moale şi să fie notat în felul următor : 156 . ehul este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului dur . s .

cu ftoraua ce indică faptul că ehul este eso. spre VU . 157 . se începe de la sunetul VU . pe care se fac şi cadenţe imperfecte ( dar şi pe DI şi ZO' de sus ) şi finale pe VU. Atracţii melodice se semnalează pe PA când melosul se cântă în cadrul trifoniei . se urcă până la trifonia acestuia . Când precedă un stih . şi pe DI spre KE . Are ca sunete principale: VU şi KE ( însă şi DI şi ZO' de sus ) .Apihima ehului este de asemenea Neanes. pe KE . şi se încheie . în mod potrivit pe VU.

Din cantarile Antifoanelor 158 .

Ceea ce esti mai cinstita Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 159 .

Din Stihologia Vecerniei de Duminica 160 .

Acelaşi eh al II . pe sunetul DI . corespunzător cu melosul . înlesnind astfel diversitatea melodică . se urcă până la trifonia lui . când ehul devine diatonic pe trifonia lui ( ehul IV de la DI ) şi pe tetrafinia lui ( ehul I de la KE ) . Totuşi trebuie scris cu ftoralele şi mărturiile cromaticului moale. spre PA . În cărţile de muzică . pe PA . şi pe GA spre DI . când La Vecernie 161 . ca să nu fie confundat cu ehul II plagal cromatic dur de la PA . pentru a indica că este eso . acest eh se notează cu ftoralele ţi mărturiile cromaticului dur. Atracţii melodice se întâlnesc pe NI melosul se desfăşoară în jurul lui . cu linia melodică care să arate că ehul ete eso. se începe de la PA . Apihima acestui eh este Neanes.lea eso cromatic moale . şi se încheie . pe care se fac şi cadenţe : imperfecte pe DI ( dar şi pe GA şi KE ) şi finale pe PA. Când precedă un stih . se întâlneşte şi cu bazul pe sunetul PA. Are ca sunete principale pe PA şi pe DI când melosul se cântă în cadrul trifoniei (dar şi pe GA şi KE ) .

Stihiri de la Fericiri 162 .

Din irmoasele Canonului din Martea cea Mare EHUL II CROMATIC (EHUL 2 CU 1) Anumite compoziţii ale ehului al II . din tetracordul cromatic moale DI . şi din tonul " rezultat " NI' .PA' . ehul 1 cu 2 . 163 .lea de la DI fac cadenţe pe sunetul PA al ehului I eso diatonic (sau. Scara acestui eh este mixtă şi este alcătuită din tetracordul PA . Pe acesta au fost compuse răspunsuri şi axiome . mai corect. ehul I plagal ).NI' . sau altfel .DI diatonic moale . Ehul acesta se numeşte ehul II cromatic cu mijlucul diatonic .

Are ca sunete principale . cadenţe şi atracţii melodice : a ) cele ale ehului II de la DI . când se cântă în tetracordul diatonic moale . b ) cele ale ehului I de la PA .Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al ehului II . 164 . când se cântă în tetracordul cromatic moale .

având în permanenţă ifes pe sunetul KE 165 . sedelne . condace şi prochimene ) întrebuinţează scara ehului leghetos .Fragmente din Raspunsurile Mari EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL IV MESO ( DE LA MIJLOC ) CROMATIC MOALE Anumite melosuri ale ehului IV ( tropare . Ehul .

Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . cu KE ifes . se face cadenţă pe DI .VU' ). şi pe GA spre DI . în mod potrivit cu încheierile ehului IV cromatic . de aceea se numeşte şi ehul IV mesos cromatic moale . pe sunetul VU . Apihima aceasta arată legătura reală a ehului leghetos cromatic moale cu ehul IV de la DI . şi de la NI' de sus .NI' ) . Apihima ehului este leghetos .acesta se numeşte leghetos sau ehul IV mesos cromatic moale . este cu ifes . şi perfecte şi finale pe VU . = ftoraua ehului . la patru sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . Această legătură se vede şi din mărturia ehului : = eh principal. atunci când melosul ajunge până la el şi revine . = două sunete sub sunetul DI . un tricord mare diatonic moale ( NI' . se începe de la DI şi se încheie .DI ). ci de la sunetul VU se urcă un tricord mijlociu diatonic moale ( VU . de la sunetul DI un tetracord cromatic al ehului IV ( DI . Are ca sunete principale : VU . iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri . 166 . VU' de sus . La finalul melodiei . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . DI şi ZO' de sus . VU = bazul este sunetul VU . Când precedă un stih .

La Utrenie 167 .

Troparul Invierii Condacul Vovideniei 168 .

iar la sfarsit 169 .

care arată desfăşurarea intervalelor scării lui . = ftoraua ehului. Face cadenţe pe GA . ) derivă ehul II plagal cromatic . Apihima ehului este Neanes : . aşa încât tetracordurile să se compună din imiton ( diatonic ) .pentru melosurile de ritm potrivit : Are ca sunete principale (îndeosebi în melosul papadic): PA. ajunge la sfârşit pe trifonia acestuia . şi finale pe PA . ZO' de sus şi PA' de sus. GA .CAP . 170 . când alterăm sunetele GA şi NI' de sus cu diez Mărturia ehului înseamnă : = ehul II plagal PA = bazul lui este sunetul PA . KE şi pe PA' de sus . Melosurile stihirarice . KE şi PA' de sus. preluând caracteristicile lui . triimiton şi imiton ( cromatic ) . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL II PLAGAL CROMATIC DUR De la ehul I plagal diatonic dur ( cu VU şi ZO cu ifes dur. dar şi PA . când melosul ehului II plagal modulează în ehul IV ( Aghia ) de la DI . în timp ce atunci când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . pe sunetul DI . când melosul tinde să se încheie . DI .

şi melodice ale acestuia . preia şi alteraţiile Când precedă un stih . 171 . se încheie conform melosului pe PA . se începe de la bazul ehului . Când melosul modulează în ehul Aghia . acesta este natural ) . staţionează pe DI . Pe ehul II plagal de la PA se psalmodiază melosurile stihirarice şi papadice . pe DI sus spre KE . pe PA . pe GA DI .Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . când melosul se desfăşoară spre în jurul acestuia ( când melosul face cadenţă pe NI . când melosul se desfăşoară în cadrul tetrafoniei . şi pe NI' de spre PA' de sus .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 172 .

Din slujba Pavecernitei Mari 173 .

Stihira dupa Psalmul 50 174 .De la Laude Din slujba Sfantului Ioan Teologul.

cu care se notează mărturia ehului II plagal tetrafonic nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi. pe KE . fie ehul II cromatic dur . ftoraua ehului II cromatic moale doar aducerea aminte că ehul va merge spre mijlocul sau plagalul lui. de la sunetul KE .VU' sunt tonuri mari . A cest eh se numeşte ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic sau ehul II cromatic dur . perfecte şi finale pe GA . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI GA.KE şi PA' . intervalele DI . Când melosul tinde să se încheie . conform regulei . În cărţile de muzică. Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte bazul şi în formele melodice şi cadenţele . pe care se încheie şi stihurile care precedă melosul . pe care se fac şi cadenţe întâmplătoare : imperfecte pe KE . NI' de sus ( mai rar ) . fie ehul II cromatic dur difonic de la GA . a fost considerat ehul II plagal difonic de la PA . este acelaşi eh . Deoarece melosurile şi stihurile acestui eh fac cadenţe în interiorul lui . ci spre KE şi pe VU diatonic spre 175 . pe GA şi pe PA . Apihima ehului este Neheanes : cu desfăşurarea intervalică care artă legătura plagalului cu tetrafonicul .EHUL II CROMATIC DUR TETRAFONIC Melosurile irmologice ale ehului II plagal se cântă pe tetracordul lui . face cadenţă . fie că .l numim ehul II plagal tetrafonic . Prin urmare . Mersul intervalelor se face după sistemul pentacordului . cu bazul pe sunetul GA . Se folosesc scara şi mărturiile ehului II plagal de la PA . Are ca sunete principale : KE. în timp ce urcarea difonică indică sunetul KE de la care începe melosul : Totuşi . pe GA şi pe PA .

mărturia ehului al II . aşa cum am spus mai sus.De aceea în cărţile de muzică şi în melosurile sistemei noi. dascălii mai recenţi pun.lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut 176 .

pe VU şi pe NI . Atracţii melodice se întâlnesc pe GA VU. conform regulei. pe care se fac cadenţe : imperfecte pe DI .se de la sunetul DI şi pe care sunt scrise cele mai multe melosuri irmologice: având difonia pe sunetul VU : şi ehul II cromatic dur pe sunetul NI : Pentru ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic este valabil cel de la DI . iar pentru cel tetrafonic . pe tetrafonia lui.( având caracteristicile ehului II cromatic dur ) . pe sunetul DI. ehul II plagal tetrafonic căutându . de la KE . ZO' de sus ( mai rar ). pe PA diatonic spre 177 . Când melosul tinde să facă încheierea . VU şi NI . Are ca sunete principale : DI . face cadenţă . perfecte şi finale pe VU . spre DI . pe care se termină şi stihurile ce precedă melosurile .

178 .

179 .

180 .

181 .

având în permanenţă pe PA' de sus cu ifes diez . . 182 . Mântuitorul " . prin toate însuşirile . Astăzi în cărţile de muzică .NI' interval difonic diatonic mijlociu.KE' interval difonic diatonic moale mare . Sedealna irmologică " Mormântul Tău. făcea pe PA' de sus cu ifes şi pe VU' de sus cu diez .GA' cromatic moale şi GA' . primind ftoraua acestuia acestuia. Aceasta ne . sunetul KE.CAP .deasupra bazului lui. 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL I CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE În vechime . tetracordul NI' . făcea cadenţe la două sunete deasupra bazului ehului .o indică ftoraua şi pe VU' de sus cu de pe NI' de sus făcând KE . se specifică că ehul I se cântă pe scara ehului II. pe NI' de sus. Când melosul staţiona sau făcea cadenţă pe NI' de sus . melosurile ehului I erau intonate de la KE .

183 .

ZO' de sus şi PA' de sus ( mai rar ) .pentru melosurile moderate : Are ca sunete principale : DI . Astăzi . pe care se fac şi cadenţe :imperfecte pe ZO' de sus şi pe PA' de sus .pentru melosurile grabnice : .CAP .s . care arată că dascălii din vechime l -au considerat pe Nenano . eh IV . în sistema nouă . este prezentat : fie ca glas independent : - fie ca eh II plagal trifonic : Apihima lui este Nenano : . 184 . perfecte şi finale pe DI . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL IV CROMATIC DUR (NENANO) Există o sedealnă irmologică a ehului IV: " Spăimântatu .a Iosif " . Staţionarea pe GA şi pe KE este considerată difonia şi tetrafonia ehului II plagal de la PA .

se urcă la ZO natural diatonic moale . ehul melosului papadic . 185 . şi se coboară pe DI . Când precedă un stih . rezultatul fiind că imitonurile devin diezi enarmonici . cu încheierea corespunzătoare .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA spre DI . De obicei melosurile acestuia modulează Aghia diatonic moale . Nenano este îndeosebi . pe NI' de sus spre PA' de sus . şi începe de la DI . ajungând până la PA' de sus al ehului Nenano . preluând şi caracteristicile lui .

186 .

etc . deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor diafonice . 42 şi 72 secţiuni . formează o simfonie . însă alcătuirea scărilor sau sistemelor muzicale nu se fundamentează pe acestea deoarece sunt considerate imperfecte .NI' etc . etc . etc . etc . Intervalul de gradul al patrulea se numeşte trifonie sau tetracord . ) .PA' .Simfoniile de gradul al patrulea . etc . PA . PA . PA . Intervalul de gradul al optulea se numeşte eptafonic sau octacord . ) . Emiterea sincronică a sunetelor marginale se aude simfonic . PA .PA . Când este format din 30 de secţiuni este perfect .ZO' . Diafonice sau diafoniile se numesc intervalele de gradul al doilea ( NI . Parafonice sau parafoniile se numesc intervalele de gradul al treilea ( NI . ) şi de gradul al cincilea ( NI . când sunt emise în acelaşi timp . deoarece este alcătuit din trei intervale şi din patru sunete . 187 .VU . şi aceste intervale constituie temelia determinării şi formării scărilor sau sistemelor muzicale . ) şi de gradul al şaselea ( VU .DI .GA . al cincilea şi al optulea sunt intervale perfecte atunci când sunt alcătuite din 30 . Intervalele muzicale se împart în : diafonice .ANEXA I PARTEA TEORETICĂ SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE Sistem se numeşte un şir de sunete şi de intervale al cărui sunete de la extremităţi. deoarece emiterea sincronică a sunetelor de la extremităţi .DI . Intervalul de gradul al cincilea se numeşte tetrafonic sau pentacord deoarece ste alcătuit este alcătuit din patru intervale şi din cinci suntete . deoarece emiterea simultană a sunetelor marginale se aud în mod plăcut de către ascultător .KE . PA VU . Când este format din 42 de secţiuni este perfect . Simfonice sau simfoniile se numesc intervalele de gradul al patrulea ( NI -GA . deoarece se situează între intervalele diafonice şi simfonice . dă ascultătorului sentimentul diafoniei .NI' . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat se consideră că face parte dintre intervalele diafonice . Când este alcătuit din 72 de secţiuni este perfect . ) şi de gradul al optulea . ) şi de gradul al şaptelea ( NI . parafonice şi simfonice . GA .

mijlocii şi mici .din tonuri mici . unde de obocei fiecare silabă corespunde unei bătăi . de şapte şi mai rar de opt şi de nouă . fie în exteriorul acestora ( ehuri autentice ) . scările vor aparţine nuanţei genului enarmonic .un tetracord mărit cu un ton mare . diezi enarmonici . Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate sistemele simfonice . . care cuprinde două picioare de ritm de doi . deoarece conţine şi două simfonii mai mici .dacă sunt alcătuite : . tetracordul şi pentacordul . scările vor aparţine nuanţei diatonice dure . Alte picioare ritmice întâlnite sunt : de cinci . de trei şi de patru sunt notate la începutul şi la finalul lor cu bară dublă . CARACTERISTICILE TETRACORDULUI Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor simfonice .din tonuri mari . RITMUL ŞI PICIOARELE RITMICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ În muzica bisericească . fie între ele ( ehuri plagale ) . de şase . ritmul de bază este cel de patru .din imitonuri ( diatonice şi cromatice ) şi triimitonuri . Indiferent însă de poziţia pe care o vor avea .din tonuri mărite şi micşorate . Cele intermediare sunt mobile şi în funcţie de poziţia lor . scările vor aparţine nuanţei cromatice dure .Se numeşte şi diapason . . scările vor aparţine nuanţei de cromatic moale . . scările vor aparţine nuanţei diatonice moi. Din cele patru sunete ale fiecărui tetracord al scării . . Aceste picioare ritmice mixte care rezultă din combinaţiile ritmului de doi . În locul 188 .din tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . În melosurile irmologice şi papadice grabnice . Aceasta deoarece pentacordul se formează dintr . în timp ce diapasonul se formează din două tetracorduri şi un ton mare . primul şi al patrulea sunt fixe . stabilesc intervalele care dau nota distinctivă a genurilor şi nuanţelor . deoarece conţine toate sunetele şi intervalele scării muzicale . ritmul este stabilit de silabele accentuate ale textului . şi în interiorul lor cu bară de legătură . şi se măsoară cu două bătăi . enarmonice mijlocii şi imitonuri ( cromatice ) .

unde fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi . Sunt căutate mai întâi verbele . adverbele şi participiile . apoi urmează adjectivele . ritmul se stabileşte luând în considerare interpretarea muzicală a textului . În melosurile irmologice . ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor accentuate . trei sau mai multe bătăi . substantivele . îndeosebi de caracterele hironimice . În melosurile stihirarice şi papadice pe larg . MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR  ritmul de patru  ritmul de cinci: a) b)  a) b)  a) trei batai b) trei batai c) trei batai  189 ritmul de sapte: ritmul de sase: cu doua batai cu doua batai cu doua batai cu trei batai cu doua batai cu cu cu ritmul de opt: . unde fiecărei silabe îi corespund două . ritmul fundamental fiind cel de patru . conjuncţiile şi articolele . ci ţinând cont şi de interpretarea muzicală a textului . prepozitiile . stihirarice pe larg şi papadice moderate .fiecărui picior ritmic se consideră silabele accentuate . precum şi pe caracterele hironomice .

ftoraua se numeşte nisabur şi ftoraua muştar 190 . ftoraua se numeşte hisar . Astfel au apărut şi aceste trei semne . cu bară deasupra Aceste semne au fost validate de Comisia Muzicală din 1881 . NISABUR ŞI HISAR Cei trei dascăli ai sistemei noi. . . .ftorale : a ) o ftora care provine din cea a ehului II adăugând o bară în dreapta b ) o ftora care provine din cea a ehului Nenano.a) cu trei batai b) cu trei batai c) cu trei batai  cu trei batai ritmul de noua DESPRE FTORALELE : MUŞTAR . au întocmit caractere hironomice şi vocale ( care subconţin şi modul complex de scriere de altădată. pentru a simplifica modul de scriere muzicală . cu bară jos . c ) o ftora care provine din ftoraua diatonică dură.1883. şi după nuanţe. introducând noi semne şi modificându . şi care au fost înlocuite cu caractere asemănătoare ).le oarecum pe cele existente .

ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria iniţial pe NI' de sus .La opririle şi rotaţiile melodiei în jurul lui DI .GA. ftora ce aparţine genului cromatic. ftora ce aparţine genului cromatic.GA are diez enarmonic şi GA . Staţionarea melosului pe Ga realizează intervalul imiton DI . când pe acesta se pune ftoraua nisabur . VU natural şi PA diez. GA . se scrie de obicei pe sunetul DI şi face pe GA diez. Nisaburul . se scrie pe DI şi face în coborâre un imiton şi două tonuri mici . intervalele DI . se scrie de obicei pe sunetul KE şi face pe DI diez şi pe ZO' de sus ifes.GA şi GA .GA. 191 .VU sunt cu diezi enarmonici . Aceste atracţii identice sunt făcute pe sunetele care se găsesc sub NI' de sus .VU este imiton . Muştarul .VU imitonuri .Hisarul . Când melosul coboară până la VU fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre DI atunci DI . Staţionarea pe VU face intervalele DI .

VU . patru sunete . b ) Exerciţii de urcare a două .VU . De exemplu : NI . a ) Exerciţii de urcare şi coborâre neîntreruptă a sunetelor scării de la NI . cu întoarcerea în coborâre la sunetul iniţial . PA . etc . cu întoarcerea în coborâre sărită la sunetul iniţial . trei . etc .PA .PA . VU . să fie citite în mod ritmic şi cu denumirea sunetelor fără a le cânta decât mai apoi .NI .PA VU .NI . c ) Exerciţii de urcare a două .GA .PA . VU .PA NI . trei sau patru sunete de la NI . De exemplu : NI . EXERCIŢII ELEMENTARE DE PARALAGHIE RITMUL DE DOI 192 . trebuie să ştim bine care este şi ce face fiecare caracter . NI . etc .ANEXA II EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ ( DIATONICĂ MOALE ) Înainte de a începe exerciţiile .VU . PA .NI . Toate exerciţiile trebuie mai întâi . NI .GA .VU .PA . GA .

193 .

RITMUL DE TREI 194 .

195 .

RITMUL DE PATRU 196 .

197 .

clasma 198 .

199 .

200 .

201 .

202 .

203 .

204 .

205 .

206 .

207 .

208 .

209 .

210 .

211 .

212 .

213 .

214 .

215 .

216 .

217 .

218 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful