UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" – IAŞI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "DUMITRU STANILOAE" SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

TEORIA ŞI PRACTICA MUZICII BISERICEŞTI
TRADUCERE

COORDONATOR , Pr. Lect. Dr. ALEXANDREL BARNEA ABSOLVENT, CIOLPAN MIHAI-DORU

-IAŞI 2005-

1

Introducere

Lucrarea de faţă : " Teoria şi practica muzicii bisericeşti " este traducerea din limba greacă a unei cărţi recent apărute ( Atena , 2001 ). Este o carte valoroasă care , după cum prefaţează şi autorul, este de referinţă în domeniul muzicii bizantine având o autoritate ştiinţifică indiscutabilă. Acest fapt este dovedit şi de cele trei ediţii în care au apărut deja ( prima în 1997, iar ultima în 2001). Autorul, binecunoscutul în lumea psalţilor, dar şi a muzicienilor laici, Gheorghios Constantinou este profesor la Conservatorul de Stat din Atena, şi face parte din urmaşii vrednici ( pe lângă alte nume sonore ca Licurgos Anghelopoulos, Gh. Sthatis, C.Anghelidis ) ai lui Simon Caras, poate cel mai mare teoretician al muzicii bizantine. Se cuvine să precizăm că autorul este şi colaboratorul şi îndrumătorul ştiinţific al multor corale bizantine ( Ansamblul părinţilor de la Mănăstirea Vatoped, Corala condusă de L.Anghelopoulus etc.). Motivele care m-au determinat să purced la un asemenea demers, în primul rând lingvistic, apoi muzical şi teologic, sunt uşor de intuit de către un cititor interesat de muzica bizantină. Cartea prezintă într-o manieră didactică potrivită şi pe înţelesul tuturor teoria muzicii bisericeşti de origine bizantină. Teoria este argumentată prin numeroase exemple practice, care o fac uşor de înţeles. Sunt prezentate probleme de muzică pe care nici o gramatică de muzică psaltică din ţara noastră nu a avut curajul să le abordeze ( intervalica cu configuraţia modală orientală autentică, melismele - acele mici figuri muzicale înţelese ca virtuozităţi vocale măiestre, ritmica, care nu este totuna cu tactul, ci cursul interior al melosului prin succesiunile diferite ale timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi care dau expresivitate cântului, semiografia reactualizată şi revalorificată etc.). Lucrarea de faţă vine să aplaneze un conflict tacit, dar care macină în interior însuşi cultul divin prin lămurirea unor aspecte ce ţin de un bun simţ al frumosului, al 2

tradiţionalului, al etosului naţional. Ştim că biserica este loc de rugăciune, şi că spaţiul ei este unul sacru, timpul ei este cel al veşniciei, iar credincioşii ei sunt membre vii ai trupului lui Hristos. De aceea ar fi mai potrivit ca într-o asemenea instituţie să nu domine nici lipsa de simţ estetic, nici exagerările orientale, ci dragostea plină de smerenie care nu urmăreşte sinele şi nu este autosuficientă, ci – L caută şi – L trăieşte pe Hristos Cel Viu, iar pe plan orizontal comuniunea iubitoare cu aproapele. Prin prestigiul ştiinţific al autorului, dar mai ales autorităţii date de propriul ei conţinut, această carte vine să demonteze toate exagerările formale ce ţin de activitatea responsorială prin cânt de la strană, stabilind norme, nu uniformizatoare, ci mai degrabă lămuritoare a ceea ce înseamnă cu adevărat muzică bizantină.

3

CUPRINS
INTRODUCERE CUPRINS PREFAŢA CAP . 1 SCRIEREA MUZICALĂ - TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE SCRIEREA MUZICALĂ - Despre muzică - Componentele muzicale - Sunetele muzicale - Scările muzicale - Notaţia muzicală - Mărturiile sunetelor - Conduita vocii - Caracterele muzicii bizantine : - caracterele vocale - caracterele de cantitate - dispunerea caracterelor - caracterele care subordonează si se subordonează - urcarea şi coborârea sunetelor DESPRE TIMP ŞI RITM - Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură - Caracterele timporale - Caracterele care augumentează timpul - Caracterele care împart timpul - Caracterele care împart şi măresc timpul PAUZELE - Picioarele ritmice complete incomplete şi libere - Semnele de respiraţie - Agogica - Scările - Intervalele - Sunetele - Sunetele scărilor naturale (moi) de la NI 4

Trifonia .Difonia .Tetrafonia .Eptafonia .Eteron sau Sindesmos .Omalon .de trei sunete .Isachi . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE VOCALĂ .de şase sunete .Ţachisma CARACTERELE DE GESTICĂ PROPRIU-ZISE .Pentafonia .Exafonia . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI ELEMENTELE COMPONENTE ŞI CARACTERISTICE ALE EHURILOR 5 .Lighisma .Tabelul caracterelor suitoare şi coborâtoare CAP.de şapte sunete ..de opt sunete .Psifiston .Varia .de cinci sunete .Tromico şi Strepto CAP.Antichenoma .Petasti CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE TIMPORALĂ .Varia dubla sau Piesma .Intervalele .Oxia .Denumirea numerală a intervalelor .de patru sunete .Alteraţiile intervalelor muzicale .

Melosul papadic : ehul al patrulea papadic CAP .Ehul întâi plagal tetrafonic .Melosul irmologic : .CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH FELURILE CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI : .Melosul stihiraric . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL EHUL ÎNTÂI (ESO ) EHUL ÎNTÂI TETRAFONIC DE LA KE ( EXO ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL .Melosul stihiraric :ehul al patrulea stihiraric . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL AL TREILEA (ESO) EHUL AL TREILEA PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) CAP .ehul leghetos ( ehul al doilea plagal diatonic ) .Ehul întâi plagal trifonic .Ehul întâi plagal pentafonic EHUL ÎNTÂI PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU TETRAFONIC EHUL AL PATRULEA .Melosul papadic FORMAREA EHURILOR PLAGALE GENURILE MUZICALE CAP . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL TRIFONIC ( IRMOLOGIC ) EHUL VARIS DE LA ZO (EHUL AL DOILEA DIATONIC MOALE ) 6 .Melosul irmologic .

. 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL ÎNTÂI CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE CAP . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL AL DOILEA PLAGAL CROMATIC DUR EHUL AL DOILEA PLAGAL DUR TETRAFONIC (DE LA KE SAU DE LA DI ) CAP . PARTEA TEORETICĂ 7 .Ehul Varis eptafonic CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL AL DOILEA CROMATIC MOALE DE LA DI EHUL ALA DOILEA CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) EHUL ALA DOILEA CROMATIC MOALE ESO (DE JOS ) EHUL AL DOILEA DIATONIC . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL DIATONIC DUR EHUL AL PATRULEA DIATONIC DUR EHUL AL TREILEA PLAGAL SAU VARIS CU ZO IFES CAP . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL AL PATRULEA CROMATIC DUR ( NENANO ) ANEXA 1 .Ehul Varis diatonic ( simplu ) .Ehul Varis tetrafonic .CROMATIC ( 2 CU 1 ) EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL AL PATRULEA CROMATIC MOALE MESO CAP .

NISABUR ŞI HISAR ANEXA 2 .SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE ÎNSUŞIRILE TETRACORDURILOR RITMUL ŞI PICIOARELE METRICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR DESPRE FTORALELE MUŞTAR. EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ DIATONICĂ MOALE DECLARAŢIE CURRICULUM VITAE 8 .

Prin aceste cunoştinţe muzicale se ajunge. fiind folosită in programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică bisericească. Cuprinde. ea are drept reper şi îndrumător tradiţia scrisă şi orală. Această bogăţie este chemat să o descopere şi să o redea cântăreţul. precum şi legăturile dintre ele. varia dublă sau piesma. o imagine cât mai cuprinzătoare şi generală a teoriei şi practicii muzicii bisericeşti. această carte este fundamentală în primii ani de studiu. nu doar din ehuri. Aici este necesar să se precizeze că teoria şi exerciţiile aplicative care se fac în sălile de curs trebuie să se raporteze în mod corespunzător la. ehurile şi intervalele muzicale ale ei. Fiind din punct de vedere teoretic. şi să fie orientate spre slujbele sfinte şi spre cultul Bisericii. iar falsificatorilor le este judecător şi critic infailibil. ţachisma. lighisma şi isachi. la a se descoperi bogăţia pe care muzica bizantină o tăinuieşte în semiografia. tradiţie ce constituie moştenirea celor ce se preocupă de muzică. întrebuinţarea corectă a neumelor şi exprimarea muzicală cât mai frumoasă dându-se în acest sens un număr mare de exemple. cu scopul de a înlesni însuşirea uşoară şi rapidă a cunoştinţelor. o carte de referinţă între toate cele ce s-au întocmit până acum în muzica bisericească bizantină. pentru cei ce vor să se îndeletnicească cu muzica. Ca sprijin în învăţare sunt adăugate şi exerciţii din toate sistemele muzicii bizantine în bară de măsură. Scopul acestei cărti este de a prezenta punctul de vedere al muzicii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţiile şi modurile în care sunt folosite ehurile. ci şi din derivatele acestora. mergând dincolo de învelişul ei. strepto. tromico. şi pătrunzând în interiorul atât al teoriei. cu un efort susţinut. Hurmuz Hartofilax şi 9 . Această metodă – gramatică foloseşte semne muzicale ca: oxia. considerate de prisos şi fiind înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale: Hrisant.PREFAŢĂ Pentru muzica bisericească. cât şi al redării practice a acestui tip de muzică.

totuşi fără a multora dintre cele care determină o lucrare muzicală delicată şi elegantă a vocii. după cum le aflăm tratate în cele două volume ale Teoreticonului. temelia octoihului bisericesc. şi în cele şase volume ale Practicului. III plagal sau Varis de la GA. 10 . Ordinea în care sunt prezentate ehurile se constituie în două moduri diferite: a. Revenim la diatonicul moale cu ehurile IV plagal trifonic irmologic de la GA. şi la înrudirile şi legăturile care apar conform desfăşurării scărilor şi a intervalelor acestora. şi încheiem şirul genului diatonic cu continuarea diatonicului dur.Grigorie Protopsaltul. fiind necesar să apelăm la sprijinul tradiţiei orale. Urmează genul cromatic cu nuanţa moale.) prezentarea în mod gradat făcută elevului a „ideii” şi a trăsăturii definitorii a ehurilor în parte. potrivit dificultăţii pe care o prezintă fiecare în parte şi b. stihiraric de la PA şi papadic de le DI). şi mai întâi cu ehul II plagal de la NI. Urmeaza ehurile I (eso) şi I plagal de la PA şi cele care derivă din ele. Se continuă cu ehul IV (irmologic de la VU. cu toate derivatele care se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă. Semnele sunt analizate într-un mod simplu. Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general despre scrierea muzicală. scările şi intervalele muzicale. dacă nu chiar neglijată. Apoi. care redau metoda – gramatică a sa. cu ehul IV dur de la DI şi de la PA şi Varis de la Zo de jos ifes. Se tratează pe larg principala acţiune pe care o realizează anumite caractere. adesea desconsiderată. cu ehurile III. Ca structură.) realizarea unei omogenităţi unitare în percepţia elevului a specificului acustic al fiecărui eh cu toate derivatele lui (astfel.). timpul şi ritmul melosurilor. căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţie determinată în ceea ce priveşte problema intervalelor. această carte este alcătuită din 11 capitole. acţiunea acestor semne s-a păstrat în tradiţie orală nescrisă. dar şi referitoare la toate chestiunile muzicii greceşti. Se începe cu ehurile diatonice moi. fapt esenţial ce priveşte interpretarea muzicală. şi anume cu ehul I plagal dur de la PA. Capitolele următoare se ocupă de fiecare eh al muzicii bizantine în parte. În capitolul al treilea se face referire la derivatele ehurilor de bază ale muzicii bisericeşti. ehul aghepapadic este alcătuit din leghetos şi stihiraricul de la PA etc. Capitolul al doilea tratează despre exprimarea muzicală. Reconsiderarea şi reutilizarea acestor semne muzicale o datorăm lui Simon Caras. ehul II diatonic sau Varis de la ZO (cu toate derivatele şi exerciţiile de parlaghie). trecem la diatonicul dur. Între timp însă.

care sunt înfăţişate ca un întreg (12 = 5.). tot din motive pedagogice. Apoi se tratează nuanţa dură. trebuind să se ajungă. încât să nu fie nici mari (6. la un anumit nivel de cunoştinţă prin practică. atâta timp cât urmărim împărţirea scării muzicale a lui Aristoxenos în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)*. care s-a gândit să combine intervalele împărţind diapasonul în 12 imitonuri identice. cu alte cuvinte din imitonurile diatonice (5. Problema aceasta l-a preocupat şi pe Aristoxenos (sec.½ + 1 + 5. Astfel scara muzicală este alcătuită din 5 * 12 + 5. Picioarele ritmice ce cuprind şi ritmul de trei sunt notate cu bară dublă la începutul şi la finalul lor. lui Licurgos Anghelopoulos. şi ehul IV mesos (de mijloc) sau leghetos cromatic moale. ½). după cum ştim din cinci tonuri mari (12 secţiuni) şi două tonuri intermediare. Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni (7. aceasta deoarece tonul mare. În ceea ce priveşte împărţirea cântărilor din această carte în picioare ritmice. s-a convenit să fie în întregi. ci să cuprindă şase secţiuni fiecare. Numerele cu care este reprezentat fiecare interval – ton al scării. În prima se prezintă câteva probleme de teorie care printr-o propedeutică mai solidă.căruia îi aparţin ehul II şi cele ce derivă din acesta. anumite cântări mai mici sunt împărţite în ritmul de doi din raţiuni pur pedagogice. Anexa a doua cu care trebuie să se înceapă predarea. nici mici (5. ½).½ * 2 = 71 secţiuni. pitagoreic este alcătuit din două tonuri intermediare şi din coma petagoreică. de trei şi de patru din motive de familiarizare şi de exersare practică.½). iar scara 72 secţiuni. dirijorul Ansamblului Coral Bizantin Grecesc. cele în ritmul de patru sunt însemnate la început şi la sfârşit cu o bară. ½). căreia îi aparţin ehul II plagal şi cele ce derivă din el. imitonul diatonic de şase secţiuni (5. Ritmul de bază al cântărilor bisericeşti este considerat ritmul de patru. atrage cu sine destule neajunsuri. după cum am spus şi la început. IV î. 11 . afară din diapason. lui Constantin Anghelidi şi * Scara muzicală este alcătuită. Hr. După cum se cere la acest nivel. Revenim la nuanţa cromatică cu ehul I cromatic moale de la KE şi încheiem capitolul genului cromatic cu continuarea cromaticului dur cu ehul IV cromatic dur sau Nenano. picioarele ritmice sunt analizate ca picioare ritmice simple de doi. ½). ½ secţiuni). Cartea se încheie cu două anexe. La final aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi părinţilor din Sfânta Mănăstire Vatoped şi din Sfânta Mănăstire Grigoriu. ½) şi imitonul cromatic de şase secţiuni (6. cuprinde exerciţii introductive de urcare şi de coborâre. iar cele în ritmul de şase sunt împărţite în ritmul de doi şi de trei. Transferul însă în acut al bazului diferitelor ehuri. pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea practică şi teoretică. Maniera de abordare a muzicii bizantine este de introducere (iniţiatică). cu sau fără combinări ale tuturor caracterelor muzicii bizantine.

) semnele noi din această gramatică. Constantinou 12 . Septembrie 2001 Gheorghios N. care a alcătuit ( grafic n. Atena.lui Anastasie Medachi. dar în primul rând lui Constantin Sterghi. precum şi lui Iannis Hari. tr.

prezentat şi cercetat al melosului .lumesc sau laic ( popular ) . genuri şi nuanţe muzicale . SCRIEREA MUZICALĂ .religios ( psalmi .TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE DESPRE MUZICĂ Cei vechi gândeau muzica ca ceva ce priveşte melosurile şi ceea ce se petrece cu acestea . redarea elegantă a sunetelor muzicale şi a formulelor melodice . Melosul * se împarte în : . COMPONENTELE MELOSULUI Elementele componente de bază ale melosului sunt : . Se numeşte muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cînd creştinismul devine religie predominantă .exprimarea . Prin expresia de muzică bizantină ( mai exact muzică grecească ) numim arta muzicală conformă tradiţiei . special .sunetele . . concretizat în ehuri . Melosul care se armonizează cu cuvântul ( textul poetic ) formează cântarea . 13 .CAPITOLUL 1. Muzica bizantină are propriul său sistem de scriere care cunoaşte etape de evoluţie treptate pâna la scrierea minuţioasă de astăzi . cânt care poate fi : . sistemul complet .a ) vocal ( atunci când se execută cu vocea ) şi .timpii ce stabilesc durata sunetelor şi .emisiile vocale diverse folosite în muzică .b ) instrumental ( atunci când se execută cu instrumente muzicale ) . imne şi tropare ) şi .

sau urmăreşte sistemul diapason . d . Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determină ca PA să fie primul .SUNETELE MUZICALE Printr .a. DI . GA . GA al treilea ş . m . KE . Când foloseşte toate sunetele şi intervalele scării lui . GA . NI şi se deosebesc între ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos . şi înaintează în mod firesc până se regăseşte sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) .bazul . obţinându . VU . Sunetele pe care muzica le foloseşte . spunem că ehul se desfăşoară după . se produc diferite şi variate sunete în ceea ce priveşte înălţimea lor şi însuşirea lor ( ceea ce auzim ) . VU mai înalt decât PA ş. Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic şi se împart în trei categorii : mărturii .d. ZO . ca artă pentru producerea melosului sunt în număr de şapte : PA . ZO . NOTAŢIA MUZICALĂ Muzica bizantină are propriile ei simboluri ( semne muzicale care înfăţişează melosul ) . caractere şi ftorale . a . Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite între sunetele lui . DI .o anumită tensiune ( încordare ) exercitată asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale . VU al doilea .se astfel bazul . NI SCĂRILE MUZICALE Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt sunete şi intervalele dintre ele ( şapte ) care porneşte de la un sunet iniţial . până la sunetul cel mai înalt NI . MĂRTURIILE SUNETELOR Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie ( reprezentarea stenografică a ehului pe care se fundamentează fiecare 14 . NI / PA . VU .m. CHE .

de coborâre şi de a rămâne la aceeaşi înălţime . cuprinde sunetele de la KE de jos până la ZO de jos . cuprinde sunetele de la ZO de jos până la Ke .a desfăşurat corect . Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arată sunetul de la care se începe melosul şi b ) ca şi îndrumătoare în cursul şi la sfârşitul melosului .PA . acestea se împart în : diatonice . arătând dacă mersul sunetelor melosului s . CONDUITA VOCII În interpretarea melosului . de exemplu NI -NI . sunt următoarele : Mărturiile nu se psalmodiază şi nici nu se folosesc pentru a se întocmi vreun melos cu ele . Conform genului muzical. cromatice şi enarmonice . care se numesc sunete grave . Mărturiile scării diatonice de la NI cu care vom începe . b ) registrul mijlociu care se potriveşte în mod normal vocilor femeieşti cu glasuri grave şi vocilor bărbăteşti . care se numesc sunete mijlocii .PA . Vocea umană este constituită în mod normal din trei registre muzicale : a ) registrul grav specific bărbaţilor cu voci grave .NI .GA . Urcare se numeşte mişcarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( până sus ) . în această situaţie mărturiile se referă la caracterul muzical precedent lor . De exemplu : DI -GA .VU . De exemplu : NI . cât şi în coborâre ( în jos ) . 15 .VU . glasul poate face trei tipuri de mişcări : de urcare . Sunetele scării muzicale se repetă în acelaşi şir succesiv atât în urcare ( în sus ) .DI Coborâre se numeşte mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . se numeşte isoritmie * .sunet ).NI Şederea şi rămânerea glasului pe orice sunet .

însă ele stau în relaţie cu cele precedente sau cu vreo mărturie a ehului .a ) un sunet de menţinere . să coborâm sau să rămânem cu glasul pe aceeaşi înălţime . cu sunete ale căror mărturii iau dublu accent pentru ca să se deosebească de mărturiile sunetelor din registrul acut . care se numesc sunete acute . De exemplu : 16 . CARACTERELE MUZICII BIZANTINE Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arată conduita glasului . Se împart în : a ) caractere vocale b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestică ) Caracterele vocale şi caracterele de cantitate Cu caracterele vocale putem să urcăm .b ) şase caractere urcătoare . cuprinde sunetele de la ZO până la KE' de sus .c ) registrul acut care se potriveşte vocilor subţiri ale bărbaţilor şi în mod firesc vocilor femeieşti şi de copii . În total sunt unsprezece ( 11 ) şi se împart în : . valorile timporale ale sunetelor şi redarea artistică a melosului .c ) patru caractere coborâtoare a ) Caracterul de menţinere este ISONUL care nu cere urcarea sau coborârea vocii ci repetarea sunetului pe care îl arată caracterul sau mărturia precedentă . Caracterele muzicii bizantine reprezintă anumite sunete . Vocile acute femeieşti şi de copii depăşesc registrul acut ajungând în registrul supraacut .

chendimele . patru. apostroful . sunete ( vezi mai departe ) . cinci ş . a . în timp ce chendima şi ipsili se numesc spirite . 17 . oligonul . petasti . după cum spiritele literelor nu se scriu ele singure.deasupra oligonului . m . d .deasupra petastiului Prin combinaţiile corespunzătoare ale caracterelor se indică coborârea sau urcarea a trei .b ) Caracterele urcătoare sunt şase :  Oligonul  Oxia  Petastiul  Chendimele  Chendima  Ipsiliu urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 2 sunete urca 4 sunete c ) Caracterele coborâtoare sunt patru :  Apostroful  Iporoiul  Elafronul  Hamiliul coboara 1 sunet coboara 2 sunete consecutive coboara 2 sunete coboara 4 sunete Dintre aceste caractere vocale . deoarece.deasupra oxiei . elafronul şi hamili se numesc trupuri . ci deasupra literelor aşa şi acestea nu se scriu singure . ci se sprijină deasupra trupurilor şi în special . oxia.deasupra oligonului .

b ) Apostroful Când apostroful se găseşte împletit cu alte vocale şi este dedesubtul unui caracter. nu există nici o schimbare a duratei caracterelor şi a metricii melosului. De multe ori . într . a ) Chendimele Chendimele urcă un sunet . atunci acestea din urmă nu se cântă. cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii şi se păstrează doar calitatea lor ( vezi mai departe cap . atunci ele urmează în citire acestora . oxia. atunci oligonul şi oxia urmează în citire chendimelor .când chendimele se găsesc dedesuptul oligonului sau oxiei .o silabă cu caracter precedent . având aceeaşi silabă . 18 .Combinarea ( împletirea ) caracterelor . când chendimele se găsesc deasupra oligonului sau oxiei . însă lin şi neaccentuat . - 2 . citirea se realizează de jos în sus . Există două moduri de combinare a chendimelor : 1 . Când isonul şi caracterele coborâtoare se află deasupra caracterelor urcătoare ( oligon. chendimele se combină cu oligonul şi oxia . petasti ). " Exprimarea muzicală " ) În cadrul caracterelor combinate citirea se realizează în felul următor : a ) pentru caracterele urcătoare . Caractere care subordonează şi se subordonează . fără să schimbe metrica şi nici durata timporală a caracterelor cu care se combină .

b ) pentru caracterele coborâtoare . fie în coborâre . citirea se realizează de sus în jos.DI .GA . când sunetele nu se interpretează în şirul lor firesc . petasti .NI Sărită se numeşte urcarea sau coborârea . Chendimele şi apostroful se combină cu oligonul sau oxia deoarece continuă melosul cu aceaşi silabă. fără să se omită vreuna .VU . De exemplu : NI . deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent.DI sau DI .GA . ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare . fie în urcare. oxia şi chendimele . CITIREA NEÎNTRERUPTĂ ŞI SĂRITĂ ÎN URCARE ŞI COBORÎRE A SUNETELOR Neîntreruptă se numeşte interpretarea sunetelor. d ) pentru coborârea sărită : elafron şi hamili .VU .DI sau ZO . b ) pentru coborârea neîntreruptă şi consecutivă : apostroful şi iporoi .VU .PA .VU .PA . De exemplu : NI . c ) pentru urcarea sărită : chendima şi ipsili .NI Caracterele care se folosesc : a ) pentru urcarea neîntreruptă şi consecutivă : oligo . Chendimele şi iporoi nu au silabă proprie şi nici nu se scriu la începutul melosului. 19 .

fiecare timp în muzică se numeşte şi tact . Picioarele ritmice se împart în simple şi compus . aceasta se termină cu un semn vizibil al măsurării timpului . de patru. SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE .DESPRE TIMP ŞI RITM Melosul reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă după reguli timporale şi de ritm .bătaia . Exerciţiile şi melosurile acestei metode sunt însemnate cu picioare metrice simple : de doi. Partea accentuată şi partea neaccentuată formează o măsură sau un picior metric. Unitatea de măsură a lui este tactul . Tactul ( bătaia ) constituie intervalul temporal care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal . care au un tact în fiecare mişcare a lor . de şapte ş . de patru . doilea partea neaccentuată . sunt arătate cu picioarele ). ) . Ritmul de doi se împarte în doi timpi: primul reprezintă partea accentuată. şi fracţionările ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece în dans sunt indicate. m . ce reprezintă cel mai mic şi simplu grupaj de timpi. d . De aceea . de şase . adică o mişcare a mâinii în jos ( partea accentuată ) şi în sus sau lateral sau ( partea slabă ). de trei. 20 iar al . Când măsurăm ritmul cu mâinile sau cu picioarele. Împărţirea. segmentarea melosului în grupaje de timpi se numeşte ritm. şi formele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea în conformitate cu numărul timpilor pe care le conţin ( de doi . Fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are valoarea temporală de o bătaie . de cinci . a . de trei .BARELE Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuată a ritmului de cele ce reprezintă partea neaccentuată . scriem în faţa caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeşte bară .

Ritmul de trei se împarte în trei timpi: primul constituie partea accentuată doilea spre dreapta şi al treilea spre stânga sus . .ţachisma . După cum am precizat înainte. . Pentru a staţiona mai mult pe un sunet .durata de o bătaie . Caracterele timporale şi cele de exprimare sunt numite şi semne mute . " Exprimare muzicală "). vezi mai jos cap . .durata de o bătaie . deoarece nu au o acţiune sonoră. CARACTERELE CARE MĂRESC VALOAREA TEMPORALĂ STAŢIONĂRILE Caracterele vocale ( fără iporoi ) au durată temporală de o bătaie ( un tact ) .dipli . în scrierea muzicală este nevoie de semne .durata de o bătaie . al treilea spre dreapta . iar al patrulea spre stânga sus . iar al Ritmul de patru se împarte în patru timpi: primul reprezintă partea accentuată al doilea spre stânga partea neaccentuată . care se numesc caractere timporale sau de staţionare . mersul şi scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului.durata de două bătăi 21 .apli . partea neaccentuată.clasma . care măresc valoarea temporală . CARACTERELE TIMPORALE . caracterele muzicale se împart în : a ) caractere vocale ( vezi mai sus ) b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestică . ci arată tempoul ( intervalele temporale .

tripli . De exemplu : caracterul + clasmă = 2 timpi caracterul + apli caracterul + dipli =2 timpi =3 timpi CARACTERELE CARE ÎMPART TIMPUL Am spus că fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are durata de un timp . Se poate însă ca în desfăşurarea melosului un timp să fie folosit pentru a se cânta mai multe caractere . însă marchează mişcarea înspre acut sau grav a caracterelor vocale şi prelungesc durata lor ..un timp două caractere vocale şi împarte timpul în două subunităţi egale : sau 22 . Primul dintre aceste caractere care sunt legate se cântă mereu mai cu vioiciune . a )Gorgonul Gorgonul uneşte într .durata de trei bătăi Semnele acestea nu reprezintă vreun sunet . există caractere timporale care împart timpul în subdiviziuni şi acestea sunt următoarele : a ) Gorgonul b ) Digorgonul c ) Trigorgonul Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem să le reunim . De aceea .

De exemplu : IPOROI CU GORGON Când gorgonul stă deasupra iporoiului. oligonul sau oxia şi chendimele vor fi cântate într .accentuând primul caracter. chendimele se vor cânta într. Aşadar : a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor . Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului . se referă la primul său sunet ( cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într .o singură bătaie . atunci gorgonul se referă mereu la chendime .o bătaie cu caracterul anterior . De exemplu : b) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului sau oxiei . Când se află combinate oxia sau oligon cu chendime . 23 .un timp cu caracterul precedent .

o bătaie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) . . stă în legătură cu chendimele . Aşadar : 24 .c ) iporoiul cu gorgon . şi iporoi cu gorgon este că : . Diferenţa dintre coborârea neîntreruptă cu elafron .un timp şi pe o silabă cu caracterul precedent.un timp trei caractere vocale şi împarte un timp în trei subunităţi egale : dintre care îl accentuăm pe primul din cele trei caractere . în care doi apostrofi se unesc .b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă : . are aceeaşi silabă cu caracterul precedent : b )Digorgonul Digorgonul uneşte într . Când digorgonul se află în combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele .COBORÂREA NEÎNTRERUPTĂ CU ELAFRON ( apostroful în caliate de caracter timporal ) Grupul apostrof elafron şi elafron se constituie în coborârea neîntreruptă cu . care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon Astfel ( inclusiv iporoiul ). cei doi apostrofi .a ) coborârea neîntreruptă cu elafron are două silabe într . . iar al doilea în timpul următor pe o silabă diferită . primul sunet se va cânta într . dintre care primul are gorgon.

tot grupul de semne se va interpreta într.un timp patru caractere vocale şi împarte un timp în patru subunităţi egale : Şi aici accentuăm întotdeauna primul caracter : 25 . atunci tot grupul de semne va fi cântat într.o bătaie împreună cu caracterul precedent . În cazul în care chendimele sunt sub oligon sau oxia .o mişcare împreună cu caracterul următor : c )Trigorgonul Trigorgonul uneşte într. De exemplu : La fel se întâmplă când gorgonul stă pe iporoi .a. De exemplu : b. În cazul în care chendimele se află sub oligon sau oxia .

Caracterul care se află lângă cel pe care e aşezat caracterul timporal cu punct are o durată dublă faţă de caracterele separate următoare.o bătaie sunt cântate caracterul care are trigorgonul.b Trimiargonul sau imiolionul . există şi o împărţire inegală. fie două ( ). Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale cu tetragorgon. m .c ) Diargonul Aceste trei caractere stau întotdeauna în legătură cu combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesupt: 26 .Într . care se realizează cu aceleaşi caractere. d . GORGONUL ŞI DIGORGONUL CU PUNCT Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon. De exemplu : CARACTERELE CARE ÎMPART ŞI MĂRESC DURATA TIMPULUI Caracterele care împart şi măresc timpul sunt următoarele : .a ) Argonul . digorgon şi trigorgon. a . şi triplă în cazul caracterului timporal cu două puncte . având însă fie un punct( ) . precedentul şi cele două care urmează . în şase subunităţi egale cu pentagorgon ş .

iar oligonului sau oxiei adaogă doi timpi . ca tripli . ca dipli .un timp chendimele cu caracterul precedent . Aşadar : argonul gorgonul clasma b ) Trimiargonul sau imiolionul Trimiargonul uneşte într .un timp chendimele cu caracterul precedent . iar oligonului sau oxiei adaugă un timp .a ) Argonul Argonul uneşte într . Aşadar : trimiargonul gorgonul dipli c ) Diargonul Diargonul uneşte într . ca gorgonul . ca şi gorgonul . Aşadar : diargon gorgon tripli IFENUL ŞI COROANA 27 .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca gorgonul . precum clasma . iar oligonului sau oxiei adaugă trei timpi .

şi care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli . spunem spunem Coroana indică staţionarea pe caracterul pe care se aşază .pauză de 2 timpi . Pauzele au toate subunităţile temporale şi se împart în : pauze de 1 / 2 - pauze de 1 / 3 - pauze de 1 / 4 28 . .ar găsi pauzele într . Acestea sunt indicate cu semne speciale . care sunt numite întreruperi sau pauze . Ifenul leagă două caractere vocale aflate la aceeaşi înălţime şi cere să fie interpretat ca un sunet care va avea durata amândurora .Ifenul şi coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite şi astăzi . In loc de In loc de interpretul ( după a lui dorinţă ) . timpii respectivi se întrerup .pauză de 1 timp .pauză de 3 timpi Oriunde s . atât cât doreşte PAUZELE Pauzele reprezintă întreruperile melosului pentru anumite intervale de timp . fără să se deranjeze sau să se schimbe tempoul .o măsură .

De exemplu : - c ) doar din pauze . De exemplu : - b ) din caractere vocale şi pauze . care se numesc libere . INCOMPLETE ŞI LIBERE Picioarele ritmice sunt alcătuite : a ) din caractere vocale şi timporale . De exemplu : ÎNCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATĂ A PICIORULUI RITMIC Când există picioare ritmice incomplete la începutul melosului . De exemplu : 29 . care se numesc complete . Pentru a afla începutul piciorului ritmic .care se numesc incomplete . privim restul melosului . pauzele iniţiale sunt ignorate şi atunci melosul începe pe partea neaccentuată .PICIOARE RITMICE COMPLETE.

Tactul moderat . În muzica bizantină avem îndeosebi : Tactul rar . şi se foloseşte la melosul bisericesc papadic rar . care se foloseşte la ( timp cu gorgon ). catavasi şi melosurile papadice moderate . care se foloseşte pentru idiomelele stihirarice. depinzand viteza sau încetineala cu care se interpretează compoziţia muzicală . Putem respira şi la mărturiile sunetelor . Mai există şi un tact foarte rapid (timp cu digorgon ). şi reprezintă o bătaie de 1 / 4 de timp . pe Domnul " etc . luăm durata unui caracter vocal ( fără iporoi ) . ) 30 .SEMNELE DE RESPIRAŢIE Virgula ' se scrie după caracterul după care vrem să respirăm. Stavrosul + indică o respiraţie mai mare . aproximativ 1 / 2 de timp . AGOGICA Ca unitate de măsură a timpului care se consumă în melos . ci relativă. Însă această durată nu este absolută. care se foloseşte pentru melosul irmologic şi recitarea stihurilor din faţa stihirilor sau prochimenului şi a altor melosuri bisericeşti foarte rapide ( psalmul 50 . Tactul rapid papadic grabnic . reprezentat cu ( stenografia cuvântului timp ). antifoanele de la Sfânta Liturghie : "Binecuvintează . Agogică se numeşte valoarea absolută a unităţii temporale care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp al piciorului ritmic . având deasupra argon. suflete al meu . de o bătaie .

Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care revin fiecărui ton mare 12 secţiuni .ZO etc . În fiecare structură de scară naturală ( diatonică moale ) există : 3 tonuri mari - 2 tonuri mijlocii - 2 tonuri mici 31 . KE . SCARĂ .SUNETE Numim scară. De exemplu: Intervalul dintre două sunete alăturate din scara muzicală se numeşte ton ( NI . fie mai lent . 10 fiecărui ton mijlociu şi 8 fiecărui ton mic . fie mai rapid faţă de cel iniţial .PA .INTERVALE . şirul succesiv de opt sunete şi de şapte intervale care se formează între sunete . ). mijlocii şi mici . Distanţa între oricare două sunete spre acut sau spre grav se numeşte interval. Tonurile scării naturale ( moale ) de la NI Cele şapte tonuri pe care le formează cele opt sunete ale scării naturale se împart în : mari .VU . Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc. PA .Pot interveni schimbări de tact şi în cursul unui melos.

se numeşte interval de şapte sau exafonie .intervalul dintre 7 sunete . caracteristic ehurilor autentice ) . Fiecare scară se constituie din două tetracorduri egale şi dintr . se numeşte interval de patru sau trifonie . Denumirea numerică a intervalelor muzicale Dacă privim fiecare sunet al scării ca pe o treaptă .intervalul dintre 2 sunete . se numeşte interval de doi sau ton . avem : .intervalul dintre 5 sunete . se numeşte ton rezultat ( dobândit .trepte alăturate . se numeşte interval de trei sau difonie . . dacă separă cele două tetracorduri se numeşte ton despărţitor ( caracteristic ehurilor plagale ) .un ton mare .trepte alăturate . fie ce urcă fie ce coboară .trepte alăturate . - intervalul dintre 3 sunete .intervalul de 6 sunete .suma cărora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) dă în total 72 de secţiuni sau unităţi ale scării. dacă însă se găseşte la începutil sau la sfârţitul scării .trepte alăturate . .trepte alăturate .trepte alăturate . 32 . se numeşte interval de cinci sau tetrafonie . Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi .intervalul dintre 4 sunete . . . care . se numeşte interval de şase sau pentafonie .

Diezii sunt puşi pe sunetele care se găsesc sub cele principale .trepte alăturate .. care sunt însemnate cu diezi şi ifeşi . indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele . şi mai jos cu câte secţiuni arată semnul ifes . cu câte secţiuni arată semnul diez .intervalul dintre 8 sunete . se numeşte interval de pot sau eptafonie . Diezii şi ifeşii schimbă doar sunetul pe care sunt puşi . stabile şi principale . Intervalele muzicale ce urcă (urcătoare) sunt deosebite de cele care coboară (coborâtoare). şi ifeşii pe sunetele care se găsesc deasupra celor principale. MODIFICĂRI ALE INTERVALELOR MUZICALE În cursul melosului . şi doar în momentul respectiv . Parţiale şi temporare ( pasagere ) . Diezi 2 sectiuni 4 sectiuni 6 sectiuni 8 sectiuni Sunetul care are diez va fi cântat mai sus decât la înalţimea sa normală . şi care sunt ftoralele şi care sunt arătate exact în desfăşurarea intervalelor cu care este alcătuit melosul . URCAREA ŞI COBORÂREA SĂRITĂ A SUNETELOR Intervalul de trei .Difonia Ifeşi 33 . intervalele muzicale suferă modificări care sunt: a) b) Totale ( generale ) şi permanente ( stabile ) şi sunt indicate de semne speciale .

: sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului . urcarea cu oligon şi chendimă 2 . . urcarea cu oxia şi chendimă 3 . urcarea cu petasti şi chendimă : accent uşor al sunetului . 2 ) Cu oligon şi petasti combinate .Tetrafonia Urcarea sărită a patru sunete se reprezintă cu ipsili . care .b ) În faţa ( la dreapta ) oxiei . .Urcarea sărită a două sunete se realizează : 1 ) Cu chendima : . . drept pentru care sunetul se cântă simplu . ca urmare sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se cântă cu broderie. : sunetul se interpretează cu un " zbor " al glasului. drept pentru care sunetul se cântă ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului . Coborârea sărită a trei sunete se realizează cu elafron combinat cu apostrof Intervalul de cinci . nu se scrie singur . ci deasupra şi în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . oxia 3 . petastiul : accent uşor al sunetului. drept pentru care sunetul se cântă cu melismă . ca spirit . : sunetul se cântă cu melismă .a ) În faţa ( la dreapta ) oligonului .c ) Sub oxia . . Coborârea sărită a patru sunete se reprezintă cu hamili 34 . . Coborârea sărită a două sunete se realizează cu elafron Intervalul de patru -Trifonia Urcarea şi coborârea sărită a trei sunete se realizează cu caractere vocale combinate a căror sumă este de trei tonuri ( chendimele şi iporoi nu se combină cu nici un caracter vocal ) : 1 . oligonul 2 .

Eptafonia Urcarea sărită a şapte tonuri se reprezintă prin combinaţia urcătoare a trifoniei şi ipsili .Pentafonia Urcarea sărită a cinci sunete se reprezintă şi ea cu ipsili. . . şi care sunt luate în calcul la suma sunetelor: 1 . Coborârea a şase sunete se reprezintă cu hamili combinat cu elafron Intervalul de opt .Intervalul de şase . oligonul 2 . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oligon şi ipsili 2 . oxia 3 . : sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului .Exafonia Urcarea sărită a şase sunete se reprezintă cu chendima combinată cu hamili situat în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . : sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se cântă cu melismă. Coborârea a cinci sunete se reprezintă cu hamili combinat cu apostrof Intervalul de şapte . petastiul : uşor accent al sunetului. oligon 2 . care se aşază deasupra acesteia . 1 . : sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului. petastiul : uşor accent al sunetului . oxia 3 . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oxia şi ipsili : accent uşor al sunetului . 35 . care se scrie deasupra şi în stânga caracterelor de sprijin.

.3 . sunetul se cântă cu un " zbor " al Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia coborâtoare a trifoniei şi hamili . Urcarea a şapte tonuri se numeşte eptafonie sau diplasmo. iar coborârea a şapte tonuri. Combinaţia trifoniei cu petasti şi ipsili glasului. TABELUL CARACTERELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE URCATOARE 1 treapta 2 trepte 3 trepte 4 trepte 5 trepte 6 trepte 7 trepte 8 trepte 9 trepte 10 trepte 11 trepte 12 trepte COBORATOARE 36 . antifonie.

însă există şi unele caractere vocalice care . Hurmuz Hartofilax şi de Grigorie Protopsaltul ) . care arătau printr .au luat numirea de la " hironomii " ( dirijorii ) ansamblurilor corale bisericeşti . Acestea şi .CAP . timporale şi calitative sau de expresie ( de gestică ) .petasti b ) cinci caractere cu aspect mut : .lea ) începuse să fie uitată . Dintre aceşti mulţi " hironomi " .antichenoma .o mişcare adecvată a mâinilor . Caracterele calitative sau de expresie ( de gestică ) au aspect mut .eteron 37 . deoarece acţiunea lor din acea perioadă ( începutul sec .XX .au tâlcuit şi transcris în scrierea muzicală pe care o învăţăm astăzi . le . conform formatului lor . mişcarea corespunzatoare a glasului pentru fiecare caracter de gestică .varia .omalon . şi se transmiteau prin tradiţia orală .dirijori . al . Totuşi rămâneau şi în noua scriere anumite semne calitative fără tâlcuire şi transcriere .au păstrat sunt următoarele : a ) un caracter de gestică cu aspect vocal : . Caracterele de gestică care s .psifistonul . comunică forme melodios vocalice ( mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav ) . în timp ce ele denotau o mică broderie ( melismă ) . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI După cum am menţionat deja . care putea să fie uşor învăţată pe de rost . caracterele muzicale se împart în vocalice . trei întemeietori ai unei noi metode sistemă ( e vorba de Hrisant din Madit.

oxia b ) un caracter de gestică cu valoare timporală : . şi se execută în felul următor : 38 . se scrie de obicei înaintea caracterului care are clasmă sau apli : 1 .o " după suflet " şi nu " ad .isachi .litteram " .lighisma . La caracterele coborâtoare cu clasă se notează în partea de sus şi la stânga .o Simon Caras şi care trebuie să fie considerată un succes .tromiko .varia dublă sau piesma . La ison sau la caracterele urcătoare se notează în partea de jos şi la stânga . interpretând .strepto CARACTERELE HIRONOMICE CU ASPECT VOCALIC Isachi Isachi .Aici trebuie să precizăm restabilirea celor şapte caractere din vechea scriere în noua scriere pe care a efectuat . dacă cineva doreşte să se ocupe serios de redarea muzicii scrise .ţachima ( varia + oxia ) c ) cinci caractere de gestică cu aspect mut : . şi se execută în felul următor : 2 . care se găseşte în manuscrisele muzicale postbizantină . Acestea sunt următoarele : a ) două caractere de gestică cu aspect vocal : .

au abrogat acestor profesori . păstrând acţiunea lor : Oxia Oxia este unul din semnele pe care le . Interpretările acestora se ascultă şi se psalmodiază prin tradiţie .l mai degrabă . fie scrise . 1 .l . dând viaţă semnelor neînsufleţite ale testelor muzicale scrise. atunci : a ) acţiunea ei se mută la chendime : b ) lucrarea ei se face între oxia şi chendime : 3 . fie orale. vine să confirme definiţiile pe care i le . În anumite locuri înlocuieşte petasti sau varia ( din raţiuni ortografice ) . Când deasupra oxiei se află clasmă. conform tradiţiei Bisericii .au dat teoreticienii veacurilor anterioare prin interpretările variate ale acesteia. Oxia solicită " zborul " vocii de sus în jos . Când deasupra oxiei se află chendimele. Când după oxia urmează ison. fie tâlcuindu . pronunţând în acelaşi timp sunetul anterior împreună cu sunetul care reprezintă oxia : 2 .3 . fie înlocuindu . însă fără succes . adepţi şi întemeietori ai unei noi scrieri . Astăzi oxia . atunci : 39 . atunci : 4 . cu oligonul .

moment în care se pronunţă în acelaşi timp sunetul pe care este aşezat împreună cu sunetul care este deasupra acesteia : 1. 40 . Lucrarea simplă a petastiului. Oxia nu-şi pierde lucrarea când este aşezată sub alte caractere ca şi sprijinitoare: Petasti Petasti se scrie de obicei când însoţeşte un apostrof şi solicită " zborul " vocii de jos în sus.5 .

cu exactitate.Când petasti are clasmă sau ţachismă. îi urmează de obicei un apostrof . o redau vechile teorii: 41 . Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum.

De aceea solicită ca sunetele să fie rostite separat şi cu notă distinctă : 42 .Petasti nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte caractere ca semn sprijinitor . ca şi clasma un timp. Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor : CARACTERE HIRONOMICE CU ASPECT MUT ŞI FĂRĂ DURATĂ TIMPORALĂ Psifiston 1 . Ţachisma adaogă. Psifistonul este un fel de oxia şi este întâlnit când însoţeşte coborâri isocrone. CARACTERELE HIRONOMICE CU VALOARE TEMPORALĂ Ţachisma 1 . însă " frânge " glasul spre jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat 2 .

adică urcând şi coborând sunetele: 1 . Varia este notată înainte de ison şi apostrof. Omalonul Omalonul. care s-a format din oxia şi varia acţionează conform formatului său. fie la un sfert din bătaie: 43 . limitând sunetele la o silabă şi acţionând ca petasti: Diferenţa între varia şi petasti : semnele pe care le uneşte varia au aceeaşi silabă . 2 . în timp ce apostroful care însoţeşte petasti primeşte altă silabă .2 . a ) În mod simplu între primul şi al doilea caracter ( când melodia urcă ). Când agogica o permite. Când se află sub oxia cu sau fără chendime se tâlcuieşte şi se interpretează în felul următor : Varia 1 . varia poate dezvolta lucrarea ei : Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând mai multe bătăi şi caractere cu lucrările lor hironomice diverse. sau înainte de două apostrofuri şi uneşte cele două caractere.

b ) fie cu gorgon a opta parte din bătaie: 2 . acţionează în felul următor: 44 . Când este vorba de încheierea finală. când caracterul are două bătăi şi însoţeşte o coborâre izocronă: 3 . La valoare temporală mai mare. acţionează în felul următor: 4 .1 . indică în mod minuţios finalul melosului. Când se aşează sub un caracter cu isachi. Când se pune sub un caracter cu apli şi însoţeşte apostroful cu gorgon. acţionează ca omalonul: 2 . atunci acţionează în felul următor: 3 . La final şi între două isoane . încetinindu-i ritmul: Antichenoma Antichenoma se aşează sub oxia însoţită de un coborâtor având o altă silabă: 1 . Când nu însoţeşte caracterul cu gorgon.

Când este scris sub petasti cu apli. De multe ori acţionează ca şi omalonul: Varia dublă sau piesma 45 . păstrează acţiunea aceastei. Petasti indică schimbarea silabei. Eteron sau sindesmos Eteron se scrie sub două caractereşi acţionează în felul următor: De asemenea uneşte într-o singură configuratie şi într-o singură silabă mai multe caractere vocalice. Când primul dintre aceste caractere are dipli sau tripli şi însoţeşte coborârea cu sau fără gorgon. atunci eteron acţionează ca antichenoma de la a treia bătaie şi după aceea: si ca petasti 4 .

Aceste 46 . Lighisma Lighisma " curbează " glasurile de jos în sus. acţiunea ei. dintre care două aparţin aceleaşi silabe. aşa cum aflăm de la cei ce ştiau din memorie aceste poziţii melodice şi liniile cursurilor melodice. fără să fie redată însă aşa cum se cuvine. deoarece la cei vechi apasă şi comprimă (sfărâmă) glasurile. Din varia rezultă caractere cu jumătate de valoare temporală ( caractere cu gorgon ): 2 . atunci acţionează în felul următor: Varia dublă se mai numeşte şi piesma. Tromico şi strepto Cei trei profesori. Când se aşează la primul din trei apostrofuri. se aşează sub toate caracterele şi acţionează în felul următor: În sistema nouă. au desfiinţat tromicoul şi streptoul şi au păstrat doar psifistonul care se aşază în aceleaşi poziţii ca acelea. Varia dublă este semn al sistemului ecfonetic. potrivit formei ei grafice. lighisma este înlocuită de omalon în anumite poziţii. întemeietori ai noii scrieri.1 .

atunci acţionează în felul următor: b ) Strepto Strepto se aşează în aceleaşi poziţii ca şi tromico. şi potrivit formei lui. acţionează astfel: 3 . Tromico şi . şi în corul de azi există o utilizare a tradiţiei orale. când se întâmplă să comprime amândouă aceleaşi linii muzicale . fie că este singură. Rezumând. a ) Tromico 1 . fie că este cu chendime: 2 . Când este subscris în urcarea difonică sau trifonică cu oxia (este înlocuit în multe cazuri cu antichenoma ). Putem aşadar.poziţii erau scrise în mod sporadic în cărţile minuţioase de muzică. orientează glasurile în jos şi în sus: Tromico şi strepto se scriu. conform regulilor în mod alternativ. să aşezăm împreună psifistonul. când vrem să exprimăm mişcarea melodică care corespunde acţiunii lor ( însă fără să executăm lucrarea psifistonului ). putem să spunem că atunci când vedem într-o carte o formulặ melodică: 47 . fie streptoul.a luat denumirea de la acţiunea pe care o are asupra oxiei . Când se află împreună cu ţachisma şi însoţeşte iporoi cu gorgon . în poziţii corespunzătoare fie tromicoul.

putem să o psalmodiem în felul următor:  cu oxia şi petasti  cu tromico  cu strepto 48 .

Fiecare eh are o melodicitate diferită .moduri diferite. Atracţiile lui muzicale . în general. 5 . 4 . Elementele componente ale fiecărui eh sunt: 1 . Sunetele principale . Vechii profesori au stabilit numele fiecărui eh şi relaţia lui cu următoarele ehuri potrivit poziţiei şi mersului intervalelor lui (mersul tetracordului sau pentacordului) . dar se deosebesc unul de celălalt. 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI Cântările Bisericii noastre au fost compuse. Există ehuri care folosesc aceeaşi scară ( acelaşi curs al tetracordurilor sau pentacordurilor ). 2 . ELEMENTELE COMPONENTE ŞI DE RECUNOAŞTERE A EHURILOR Bazul reprezintă sunetul pe care se fundamentează scara ehului . 3 . cu elemente distinctive care îl fac unic.CAP . pe opt ehuri . Cadenţele . 49 . Mărturia lui . Există şi două elemente care îl fac cunoscut nu numaidecât de la început : 1 . 2 .Intervalele . Apihima lui . Bazul .

La fiecare eh . intervalele sunt constante. cu atracţii mici sau mari . deoarece domină în melos .Intervalul este înalţimea sonoră dintre două sunete . care să ne arate care va fi desfăşurarea intervalelor . cadenţele care sunt făcute pe ea se numesc imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia . atracţiile melodice sunt realizate cu diezi şi ifeşi . difonia sau tetrafonia ori eptafonia lui . d ) Ftoraua ehului . trag lângă ele multe sunete care sunt mai jos sau mai sus de ele . Exemplu: mărturia ehului 4 plagal: se constituie din următoarele elemente : a ) Cuvântul " eh " b ) Stenografia ehului 4 plagal: c ) Bazul ehului: NI d ) Ftoraua ehului: 50 . Adesea sunt bazul ehului . în funcţie de mersul melosului . b ) Când este punct şi virgulă sau punct . Acestea sunt: a ) Cuvântul " eh " b ) Denumirea ehului stenografiat c ) Bazul ehului şi . şi care arată mărturia ehului. c ) Când textul se încheie . Atracţiile melodice : sunetele principale ale fiecărui eh . Cadenţele sunt staţionările care sunt făcute pe sunetele principale ale fiecărui eh şi au legătură cu punctuaţia textului poetic : a ) Când este virgulă . Pornind întotdeauna de la bazul lui. Asfel în aceste deplasări ale altor sunete spre sunetele principale . cadenţele care sunt făcute pe acestea se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia sau bazul ehului . pe tetrafonia sau eptafonia ehului . Mărturiile ehurilor: înaintea fiecărei compoziţii muzicale este necesar să se noteze elementele care arată cum vom cânta. Principale se numesc sunetele care predomină în general în melos . constituim mersul tetracordului sau pentacordului specific lui . cadenţele se numesc finale şi sunt făcute pe bazul ehului . şi formează trăsăturile fiecărui eh şi caracterul melosurilor lui .

apihima se intonează de cel ce dirijează corul pentru a putea şi ceilalţi membri să audă " ideea " ehului . atracţiile melodice şi cadenţele. CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH Ehurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în autentice ( I . III . Prin mersul melosului înspre acut . II . stihirarice şi papadice potrivite ) şi largi ( pentru melosurile stihirarice şi papadice lente ) .ehul II plagal . 51 . II . se obţin întotdeauna ehurile autentice . " ideea " lui .Aghia . în timp ce prin mersul melosului spre grav . se obţin întotdeauna ehurile plagale .ehul III . III . IV ) . De obicei .Neanes .sunetele scării naturale de la mijlocul diapasonului ) . având punctul de plecare sunetul DI de la mijlocul diapasonului făurim .Apihima ehului: apihima sau enihima fiecăriu eh este o formulă muzicală concisă ce redă .ehul VII sau Varis . Bazul ehului autentic este faţă de plagalul lui la o distanţă de patru sunete sau cinci trepte ( 42 secţiuni ) . ¤ În muzica bisericească apihimile sunt interpretate pe denumirea muzicală a fiecărui eh : .ehul IV .Neaghie . IV ) şi în plagale ( plagalul ehului I .Aneanes . teoretic . mic şi iarăşi mare . intervalele .ehul I plagal .ehul IV plagal . Apihimile sunt scurte ( pentru melosurile irmologice şi papadice grabnice ) . bazurile ehurilor ( deci ca să se afle bazurile ehurilor . cât mai mult părţile componente principale ale lui: bazul .ehul I .ehul II . sunetele principale . Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să fie potrivită cu compoziţia muzicală care urmează de cântat .Ananes .Nana . mijlociu .mai mult .Neheanes şi Leghetos . fiind date astfel caracteristicile lui acustice. Dacă am lua ca baz mijlocul scării naturale diapason ( pentru vocile umane ) şi am lua în defăşurarea pentacordului tonul mare . potrivite ( pentru melosurile irmologice lente .Aanes .

ehul III plagal .ar forma ehuri autentice cu bazul plagalelor şi s . Există şi melosuri ale ehului I cu bazul pe KE .ehul II plagal .a transferat pe GA din mijlocul diapasonului.coborârea cu 4 sunete din KE ( eh I ) = PA .urcarea cu 3 sunete de la DI = NI' : ehul III .urcarea cu 4 sunete de la DI = PA' : ehul IV BAZUL TEORETIC AL EHURILOR PLAGALE . În locul lui NI. Cei noi .coborârea cu 4 sunete din ZO' ( eh II ) = VU .ar transfera în antifonia lor (şapte sunete în jos din bazul lor) ehurile care au bazul lor afară de sunetele din mijlocul diapasonului. b ) ori s .ehul I plagal . fiind format astfel plagalul lui.coborârea cu 4 sunete din NI' ( eh III ) = GA .urcarea cu 1 sunet de la DI = KE : ehul I . fie pe antifonia lui pe ZO de jos.ar numi de jos sau eso . au transferat bazul lui pe PA ( bazul plagalului lui) ca eh I Eso ( de jos ) . şi din ele s .urcarea cu 2 sunete de la DI = ZO' : ehul II . ehul IV s . Vechii dascăli şi profesori au subliniat că melosurile ehului I au bazul pe KE . BAZUL TEORETIC AL EHURILOR AUTENTICE . În consecinţă: În locul lui PA' .coborârea cu 4 sunete din PA' ( eh IV ) = DI .a transferat pe DI din mijlocul diapasonului.ehul IV plagal În practică era imposibil să cânte ehul IV de la PA' sau ehul III de la NI' .Urcarea se face potrivit desfăşurării intervalelor pentahordiei DI . ehul II diatonic s-a transferat fie pe VU din mijlocul diapasonului. 52 .PA' . patru sunete în jos ( pe NI ) . Astfel : a ) ori s . fiind format astfel plagalul lui patru sunete în jos ( pe ZO ifes ). În locul lui ZO' . deoarece au extins melodia lui în acut . ehul III s .ar crea ( patru sunete în jos ) plagalele lor .

la care ne .ar găsi afară de sunetele din mijlocul diapasonului . Patru sunete în jos de la NI' . pe VU avem bazul ehului II plagal ( diatonic ) . FELURILE COMPOZIŢIILOR CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI 53 . deoarece s .am referit la început .Astfel . s . cu bazul prin urmare pe sunetul NI . pe VU avem bazul ehului II ( eso ) . ehurile autentice se formează la o pentahordie în jos de DI din mijlocul diapasonului . Patru sunete în jos de la ZO' . Trei sunete în sus . pe GA avem bazul ehului III plagal . întotdeauna plagale . Patru sunete în jos de DI avem bazul ehului IV plagal . cu desfăşurarea pentacordului : ton mare . Acelaşi eh s .ar găsi afară de mijlocul diapasonului . Urcând . Trei sunete mai sus .a transferat pe DI şi s . În loc de PA' . în practică . se numeşte ehul Varis al melosului papadic de la ZO . în timp ce coborând . Patru sunete în sus . pe PA avem bazul ehului I plagal .a numit ehul IV Aghia papadic de la DI . ehul II diatonic . însă şi pe antifonia lui . pe GA avem bazul ehului III ( eso ) . pe ZO' avem bazul ehului II ( diatonic ) . mijlociu şi mic şi iaraşi ton mare . pe PA ' avem bazul ehului IV . pe KE avem bazul ehului I . Patru sunete în jos de la PA' . pe DI avem bazul ehului IV plagal . pe PA avem bazul ehului I ( eso ) . Cu bazul pe DI : un sunet în sus . Două sunete în sus . fiind creat paralel ehul IV plagal pe sunetul Ni din mijlocul diapasonului . Patru sunete în jos de la KE . putem să conchidem următoarele : În muzica bisericească avem două bazuri din care derivă ehurile :NI şi DI . pe DI avem bazul ehului IV . pe sunetul PA din mijlocul diapasonului şi se numeşte ehul IV stihiraric de la PA . Rezumând . Cu bazul pe NI : un sunet în sus . s . În loc de ZO' .a transferat pe VU ca eh II ( eso ) . Patru sunete în sus . formăm întotdeauna ehuri autentice .a transferat pe antifonia lui . pe ZO din mijlocul diapasonului . pe NI' avem bazul ehului III . deoarece avea bazul lui prea grav şi faţă de ehul IV plagal de la NI ( bazul de derivaţie al ehurilor ) . ehul IV . Două sunete în sus . deoarece şi el s .

... care executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent . Melosurile acestea se găsesc astăzi într .. fiecare compozitie muzicală. silabă pe care sunt făcute trei sau mai multe accentuări şi cadenţe . Melosul irmologic se împarte în : a ) rapid . condacele .. Din melosul irmologic fac parte : troparele . Stihiraricul este prin excelenţă modul de compoziţie al cântărilor bisericeşti . fie repede .şi felurile compoziţiilor cântărilor bisericeşti . nu doar cel ce dă agogica cântecului .bătaie al melosului .. după cum spuneau vechii dascăli .care sunt precedate de stihuri din psalmi şi se deosebesc de compoziţiile din " Irmologhion " întrucât au propriul lor melos . grabnic b ) lent . care constituie redarea melosurilor grabnice în tact îndoit .însă şi melosurile grabnice cântate ale papadicului ... Melosul irmologic Irmologic se numeşte melosul rapid ( grabnic ) . face ca melosurile acestea să fie cântate cu o agogică rapidă . Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde .. Melosul stihiraric Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale .idiomelele Vecerniei şi ale Utreniei . doi timpi ai melosului .o carte de muzică numită " Irmologhion " . anixandarele . c ) Papadic . Fiecare silabă a textului corespunde după aranjare unui timp . irmoasele canoanelor . Faptul că fiecare silabă a textului are şi un timp sau o bătaie .. Idiomelele stihirarice sunt împărţite în : 54 . de obicei ..În conformitate cu agogica şi cu linia melodică care se succedă . în timp ce silabele care se accentuează şi cadenţele au în mod frecvent două sau mai multe bătăi . sedelnele . care se împart în : a ) Irmologic b ) Stihiraric . ci mai ales cel ce structurează compoziţia melosului .

a ) Idiomele cărora le precedă un stih din psalmi . papadicul potrivit ( precum polieleele potrivite )în tact moderat . 707 . stihiraric . iar nu după bunul plac . Papadicul grabnic ( ca eclogariile sfinţilorşi polieleele grabnice ) se cântă în tact rapid .am referit mai sus .au întocmit într . din Liturghia Darurilor : " Acum puterile " şi " Care pe heruvimi cu taină închipuim " ) . Stihiraricului grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne ..un mod liber şi diferit faţă de felul de creaţie muzicală obişnuită. cu mărturia de recunoaştere a fiecărui eh . în ehul dorit ( având textul din traducerea grecească a Psaltirii sau vreun imn creştin . 55 . Melosul stihiraric se împarte şi el în grabnic şi lent . după cum sunt în " Doxastariul prescurtat " al lui Iacov Protopsaltul ( tâlcuit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul ) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca Naţională a Greciei ( cap . papadicul lent ( ca heruvicele şi chinonicele ) în tact lent . irmologic . Compoziţiile melosului papadic se împart în : grabnice sau rapide . 708 .. Melosul papadic Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s . având temelie tradiţia muzicii bisericeşti . dar unele dintre acestea se cântă în tact foarte rapid( ca Răspunsurile mari şi " Pre arătătorul " din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ) . potrivite şi lente sau pe larg . în timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de idiomele postbizantine şi mai ales " slavele ". cântate pe larg din slujbele solemne ale diferitelor sărbători . Foarte puţine sunt textele care să fi fost compuse iniţial papadice ( precum " Lumină lină " şi heruvicele din Joia Mare ." şi care sunt cântate în ritmul cel mai lent dintre toate idioamele care sunt precedate de stih . care nu are propria sa melodie ) . b ) Idiomele cărora le precedă doxologia mică : " Slavă Tatălui . 709 ) . din Sâmbăta Mare .

cinci şi şapte sunete mai sus de bazul lor . pentafonia . iar distanţa dintre bazul lui şi eptafonia lui este de 72 unităţi . De exemplu : Ehul II plagal tetrafonic . De foarte multe ori . Atunci numim acest eh cu denumirea înclinaţiei lui . când sfârşesc la trei sunete mai jos . trebuie mai întâi să ştim felurile intervalelor care alcătuiesc un eh. potrivit desfăşurării melosului lor . se numesc eptafonice . eptafonia şi mesotita . Aceste ramificaţii ale ehului fundamental păstrează şi atrag cu ele toate semnele caracteristice ale lui . GENURILE MUZICALE Pentru a putea ordona ehurile muzicale între ele. se numesc trifonice . De obicei . compoziţiile muzicale folosesc de la început până la final ca bază difonia . Scara ehurilor autentice se compune din tetracord . când încheie la patru sunete mai sus . când încheie la două sunete mai jos de bazul lor . trei şi patru sunete mai jos de bazul lor . tetrafonia . De exemplu : Ehul I de la KE: 56 . Fiecare eh este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare . Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din 12. fac cadedenţe câteodată pe sunetele principale şi mai depărtate de bazul lor . se numesc plagale . prin urmare suma secţiunilor scării unui eh este 30 + 30 + 12 = 72 . patru .FORMAREA EHURILOR PLAGALE Cele opt ehuri . deoarece tetracordul este temelia şi baza fiecărei scări muzicale . când încheie la două sunete mai sus de bazul lor . în timp ce cele plagale două . tetracord ). ehurile autentice sfârşesc compoziţia muzicală la două . tetracord şi ton mare ( sau ton mare . Ehurile autentice . se numesc difonice . sunt numite de mijloc ( mesoi ) . când încheie la cinci sunete mai sus . trifonia . tetracord . cu tetracordul cu care începe de la bazul său. când încheie la trei sunete mai sus . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile alăturate şi din tonul mare numit cel obţinut ( rezultat ) . trei . se numesc paramesoi şi când sfârşesc la patru sunete mai jos . Ehurile plagale . se numesc pentafonice şi când încheie la şapte sunete mai sus . se numesc tetrafonice .

iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor . V plagal . De exemplu : Ehul IV plagal de la NI : un tetracord + tonul „despartitor” + un teracord Există ehuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau înrudite . poate fi împărţit în două categorii . care se alcătuieşte din tonuri mijlocii . Genul enarmonic . Genul diatonic Genul diatonic se împarte în : a ) moale şi b ) dur . a cărui caracteristică principală este diezul enarmonic . pe care le numim : a ) nuanţă moale şi b ) nuanţă dură . leghetos ( II plagal diatonic ) şi Varis de la ZO . 3 .doua tetracorduri despartite + tonul „rezultat” Scara ehurilor plagale se compune din tetracord. mărite . mari şi mici . IV . a ) Caracteristica ehurilor care aparţin nuanţei de diatonic moale este că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale ( mare . potrivit cu intervalele care îl formează . mijlociu . 2 . Acestei categorii aparţin şi următoarele ehuri ale octoihului bisericesc : IV plagal . Fiecare gen . Aceste ehuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care se numeşte gen . ton mare şi tetracord. tonurile mărite şi difonia mărită . mijlocii şi mici . mic ) . de unde şi denumirea de nuanţă diatonică moale .nuanţe . care se alcătuieşte din tonuri mari . şi trecerea de la un ton la altul se face cu delicateţe şi în mod firesc . I . Genul diatonic . 57 . Genul cromatic . Sunt trei genuri muzicale : 1 .

Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare nuanţă : pentru nuanţa moale : . şi pentru nuanţa dură: . 1 / 2 secţiuni ). căruia îi aparţin : ehul II si ehurile care derivă din el şi .b ) Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi mici . Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara naturală cu modificarea treptei a treia şi a şaptea . triimiton şi ton mic cromatic . cu caracteristicile : ton mic diatonic . Deoarece mersul sunetelor se face deliberat şi natural ( din ton mare în mijlociu şi mic ) . Acestei nuanţe aparţin ehurile : III . se numeşte nuanţă diatonică dură . sunt obţinute intervale ca: ton mijlociu enarmonic ( 16 secţiuni ). însă în mod abrupt şi dur ( de la ton mare la ton mic ) . ton mic diatonic ( 5 . Caracteristicile comune ale ehurilor genului cromatic sunt : tonul mic cromatic de la vârful fiecărui tatracord şi difoniile cromatice a ) de la bazul tetracordului spre difonie si b ) de la mijloc spre capătul pentacordului . 1 / 2 secţiuni ) şi ton mic cromatic ( 6 . 58 . Cănd anumite sunete ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil. trimiton ( 18 secţiuni ). III plagal ( Varis ) . ton mijlociu enarmonic şi ton mic cromatic . pe când la cel dur tonul este mic (cromatic). Deosebirea dintre ehurile care aparţin nuanţei moale faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezidă în primul interval al celor două tetracorduri: la cel moale. I plagal diatonic dur şi IV diatonic dur . căreia aparţin ehul II plagal şi cele care derivă din el . cu caracteristicile : ton mic diatonic . Astfel se formează noi tetracorduri care constituie două nuanţe a genului cromatic: a ) nuanţa cromatică moale . tonul este mijlociu. b ) nuanţa cromatică dură . Ehurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale: Genul cromatic Scările cromatice provin din cele diatonice .

intervalele lui rămân ale cromaticului moale . aceasta nu înseamnă că s . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL Ehul IV plagal are ca baz sunetul NI . Când devine tetrafon . Însă când ehul II devine eso ( de jos ) .Când ehul al doilea (nuanţă moale) se cântă de la bazul lui ca glas autentic (melosurile stihirarice şi papadice lente ) . in principal pe trifonia . CAP . atracţiile melodice şi cadenţele . Aşadar . fie deoarece melosul lui înaintează spre tetracordul separat ( despărţit ) . Aceasta e valabil şi pentru ehul II plagal . care arată desfăşurarea scării lui.NI = ehul IV plagal. = bazul lui este nota NI de la mijlocul dipazonului. La fel se întâmplă şi cu ehul II plagal cromatic dur . 59 . cu cadenţele lui obişnuite . Când ehul II plagal ( nuanţă dură ) se cântă de la bazul lui . fie deoarece bazul lui este jos . dupa cum se schimbă si sunetele principale . la mijlocul lui si pe bazul lui cu cadenţele speciale . Însă intervalele lui rămân ale cromaticului dur . după cum schimbă şi sunetele principale . atracţiile melodice şi cadenţele . pe tetrafonia şi pe bazul lui . ci desfăşurarea melosului în sistemul pentacord cu întindere spre acut . atunci face cadenţe . pe difonia lui . Cu toate acestea . sună plagal .a schimbat nuanţa ( de la intervalele moi la cele dure ) . când vedem în cărţile de muzică ftoralele cromaticului dur la melosul cromaticului moale . mai ales . Mărturia ehului înseamnă : . = ftoraua ehului. se aude ca autenticul . atunci face cadenţe . care este cea dintâi bază de derivaţie a octoihului bisericesc.

Atracţii melodice se semnalează pe ZO GA ifes. ZO de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la acesta şi coboară. Apihima ehului este Neaghie: . perfecte pe NI şi DI . şi definitve pe NI. stihirarice şi papadice . atunci începe de la sunetul NI . spre NI. ajungând până la DI . DI . însă este natural când melodia trece de la acesta şi urcă . NI' . la finalul melosului pe NI . mijlocii şi mici. pe PA spre VU.pentru melosul potrivit : Are ca sunete principale : NI . În ehul IV plagal sunt intonate melosurile irmologice. Când precedă un stih . Face cadenţe imperfecte pe VU. VU .pentru melosul grabnic: . şi se incheie .Scara lui are tetracordurile despărţite şi care sunt formate din tonuri majore. în coborâre are iarăşi Din stihologia Vecerniei 60 . pe spre DI. DI şi NI' .

61 .

Din cantarile Antifoanelor 62 .

Ceea ce esti mai cinstita 63 .

Din Doxologia lui Manuil Protopsaltul 64 .

Prochimen 65 .

Dupa Evanghelia utreniilor duminicilor Postului Mare 66 .

EHUL I (eso) 67 .

care arată desfăşurarea intervalelor scării lui. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU sunetul GA. Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe KE şi finale pe PA . Mărturia ehului înseamnă : însă înclină bazul teoretic pe sunetul KE. DI . Astăzi. PA = bazul lui. găsim sunetul KE. după cum arată şi ftoraua de pe mărturia lui .este considerat ca al melosului papadic. având Apihima ehului este Ananes: În ehul I sunt intonate melosurile irmologicului. bazul acestui eh s . Astăzi tinde să predomine tetrafonul pentru a se arăta că este autentic. de vreme ce sunetul KE.La un sunet deasupra lui DI. vorbim acum despre ehul I eso ( de jos ) . Asfel . pe DI.a transferat pe sunetul PA . stihiraricului şi papadicului. este acut . Melosul stihiraric şi papadic au ca sunete principale: PA. baza ehului I plagal . sunetul PA de la mijlocul diapasonului. = ftoraua ehului. GA. = ehul I. Face cadenţe imperfecte pe GA. care foloseşte scara ehului I plagal şi continuă cu tetracordurile despărţite . Melosul irmologic are ca sunete principale: PA. KE şi PA'. Totuşi. în ceea ce priveşte înălţimea acestuia . DI şi KE ( rareori ). care este bazul ehului I . oxia arată că se găseşte la o notă deasupra ehului plagal. Pe GA şi pe DI când predomină când predomină sunetul DI şi pe NI de sus când predomină PA 68 . a doua bază de derivaţie a octoihului bisericesc. acest eh – cu bazul pe KE . pe KE şi finale pe PA.

ZO' sus este natural când melosul trece de acests şi urcă. Din stihologia Vecerniei La Utrenie 69 . începe de la sunetul PA . În melosul irmologic . când precedă un stih . în celelalte cazuri are întotdeauna ifes.de sus. adică atunci când modulează în eh IV. se opreşte pe DI pe care şi încheie . în timp ce melosul stihiraric începe de la sunetul PA şi se încheie iarăşi pe acesta .

Troparul Invierii 70 .

Din cantarile Antifoanelor 71 .

Ceea ce esti mai cinstita 72 .

Din canoanele Nasterii Domnului 73 .

Din cantarile laudelor 74 .

melosul lui face cadenţe pe GA sau pe DI sau pe PA. Acest eh de la KE este numit astăzi şi ehul I tetrafonic.EHUL I TETRAFONIC DE LA KE ( EHUL I EXO – DE SUS ) În vechime. considerat glas al melosului papadic. care începe de la PA şi se încheie pe KE: 75 . cu atracţiile melodice corespunzătoare. toate melosurile ehului I erau intonate de la sunetul KE. bazul natural el ehului. De multe ori. Apihima ehului este Ananes.

Din Doxologia lui Hurmuz Hartofilax EHUL I PLAGAL La patru sunete mai în jos de la bazul ehului i de la KE. se găseşte plagalul lui. a cărui scară se desfăşoară având două tetracorduri despărţite. 76 .

irmoase calofonice etc . Are ca sunete principale : PA . ca şi ehul IV Aghia . De aceea s . laude. prochimene şi aliluiare de la Apostol.Mărturia ehului înseamnă : = ehul i plagal = bazul lui este sunetul PA = ftoraua ehului. Face cadenţe imperfecte pe GA . 77 . doxologii. matimi. se opreşte pe KE şi se încheie pe PA. în celelalte cazuri are mereu ifes. cratime. KE şi PA' de sus . se începe de la PA. GA .a numit ehul I plagal al melosului papadic . pe NI' de sus. Apihima lui este Aneanes: În acest glas se intonează melosul papadic precum polielee. De multe ori PA' de sus atrage . care indică desfăşurarea intervalelor scării lui . ZO' de sus este natural când melosul trece de acesta şi urcă . heruvice. chinomice. şi perfecte şi finale pe PA . KE şi PA' de sus . Când precede un stih.

Din starea a doua a Polieleului 78 .

Astfel. de la şi pe sunetul GA se aude o parte cromatică moale a ehului. spre 79 .Din starea intai a polieleului de Petru Lampadarie Peloponisiul În matimile papadice. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU GA şi pe KE spre ZO’ ( cu ifes ). De multe ori melosul se opreşte pe ZO' de sus (cu ifes). ehul acesta are adeseori sunetele DI şi ZO cu ifes .

ZO' de sus are ifes permanent. Staţionarea melosului pe DI cere ca sunetul GA să aibă diez . Adesea. Când urmează rostirea preotului . la ehul acesta.Din cantarea Heruvicului de Teodor Focheos EHUL I PLAGAL TRIFONIC Melosul stihiraric al ehului I plagal se încheie pe DI . fapt care este indicat de ftoraua: Hristos a inviat ! 80 . şi ehul se numeşte ehul I plagal trifoni . finalul melosului se face pe PA.

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiul Din stihirile invierii de la laude 81 .

Din starea intai a Prohodului

82

Din starea a doua a Prohodului

EHUL I PLAGAL TETRAFON Anumite melosuri grabnice şi potrivite ale ehului I plagal se termină pe sunetul KE. Această ramură a ehului este numită ehul I plagal tetrafon . Adesea , la ehul acesta ZO' de sus are în permanenţă ifes ( adică , chiar şi când melosul trece de acesta şi urcă ) , fapt care este indicat de ftoraua , care face pe ZO' şi

VU de sus cu ifes. Are apihima ehului I plagal cu urcarea pe tetrafonia ehului .

83

Din stihologia Vecerniei

84

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu

Din podobia „Bucura-te, camara…”

85

cu sunetele ZO' de sus şi VU de sus în permanenţă cu ifes . cu intervalele diatonicului moale de la PA până la KE . perfecte şi finale pe PA sau pe ZO' de sus. care are mereu ifes cu ftoraua . pe care face cadenţă şi încheie melosul . Scara lui este mixtă .Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal pentafonic . şi de acolo în sus intervalele diatonicului dur ( despre care vom vorbi mai jos) . şi pe ZO'' de sus . Face cadenţe imperfecte pe DI .EHUL I PLAGAL PENTAFONIC Anumite melosuri papadice ale ehului I plagal încep de la ZO'' de sus . Din Doxologia de Gheorghe Violakis 86 .

având pe ZO' de sus cu diez ajunge până la el. NI' de sus şi PA' de sus. Are ca sunete principale: KE . 87 . Face cadenţe imperfecte pe NI' şi PA' de sus şi finale pe KE. Ehul plagal nu este folosit permanent. Însă când melosul se opreşte pe PA' de sus. Se opreşte adesea pe difonia lui. pe care se pune ftoraua modificând în mod paralel şi simetric şi mărturiile sunetelor. Apihima ehului este Aneanes: şi pe PA' de sus cu ifes .EHUL I PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU EHUL I PLAGAL TETRAFON Toate melosurile irmologice ale ehului I plagal se psalmodiază de la sunetul KE. În fine. GA' de sus are ifes când melosul Pe acest eh se intonează melosurile papadice . Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal irmologic de la KE şi ehul I plagal tetrafon. pe NI' de sus. atunci acesta este natural.

La Utrenie Din cantarile Antifoanelor 88 .

Ceea ce esti mai cinstita 89 .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 90 .

etc .ZO' ( un sfert de ton ). califică drept enarmonic intervalul KE .ZO' devine enarmonic diez ( 4 secţiuni ) şi ZO' . jale. şi care are forma şi " ideea " ehului plagal . EHUL IV 1 . dacă de la sunetul DI .NI' ton mărit ( 14 secţiuni ) . deoarece ZO' primeşte ifes de 6 secţiuni . Într . drept pentru care intervalul KE . a 91 . Acest eh se numeşte leghetos sau ehul II plagal diatonic . vrând să evidenţieze cuvintele care exprimă tristeţe.Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu Notă: În anumite locuri ale ehului I plagal pentafonic. compozitorii. Melosul irmologic Cele mai multe melosuri irmologice ale ehului IV se psalmodiază ca eh cu bazul pe sunetul VU şi cu tetracorduri despărţite ..adevăr . Această ramură a ehului I plagal cu aceste intervale se numeşte ehul I plagal enarmonic .

ZO' de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la el şi coboară . 92 . pe GA spre DI şi pe KE spre ZO'. în coborâre este iarăşi cu ifes. Această legătură devine clară şi din mărturia ehului: Mărturia ehului inseamnă: = ehul IV = eh autentic . totuşi este natural când melosul trece de el şi urcă. Face cadenţe imperfecte pe DI. care formează plagalul acestuia pe sunetul VU . = ftora ehului. DI şi ZO' de sus. urcăm două sunete . = două note mai jos de sunetul DI VU = bazul lui este VU de la mijlocul diapasonului. la patru note deasupra bazului de derivaţie a ehurilor . şi perfecte şi finale pe VU . Are ca sunete pricipale: VU . pe ZO' de sus ŞI pe PA. găsim pe ZO' de sus . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU .doua bază de derivaţie a ehurilor . EHUL LEGHETOS ( EHUL II PLAGAL DIATONIC ) Apihima ehului este leghetos : care arată cu adevărat legătura acestui eh cu ehul IV de la DI aşa cum este considerat până la mijlocul lui.

atunci sunetul acesta are ifes. Din stihologia Vecerniei 93 . Când precedă un stih . urcă până la DI . când totuşi urcă şi staţionează pe VU de sus. şi se încheie în mod potrivit pe sunetul VU. se începe de la sunetul VU.Leghetos arareori ajunge eptafonie . atunci acesta este natural. Când melosul ajunge până la VU' de sus şi revine.

Din cantarile Antifoanelor 94 .

Ceea ce esti mai cinstita 95 .

Din stihologia laudelor 96 .

Megalinariile de la Vovidenie 97 .

care este o combinaţie dintre ehul I eso şi leghetos . se obţine pe PA' de sus un 98 . idiomele şi " slavele ") se psalmodiază în ehul IV stihiraric de la PA. Melosul stihiraric al ehului IV ( stihirile.Din primul rand de antifoane al melosului irmologic pe larg 2 . sunetul DI. Melosul stihiraric . Am văzut că la patru sunete de la baza de derivaţie a ehurilor.

care este şi bazul lui . pe VU de la leghetos ( în vechime se încheia pe PA ). la patru sunete mai sus de bazul de derivaţie al ehurilor PA = are bazul pe sunetul PA de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului Apihima ehului este Aghia : Când ehul se termină pe sunetul PA . în timp ce . pe sunetul PA . EHUL IV STIHIRARIC (DE LA PA ) Ehul acesta începe de la PA .a transferat pe antifonia lui . 99 . şi se încheie . Deoarece bazul acestuia era afară de sunetele de la mijlocul diapasonului. pe VU şi pe PA . de obicei . chiar dacă este unit cu ehul I eso .eh IV . ) . Ehul IV de la PA . preluând şi toate caracteristicile lui ( sunete principale . şi finale pe VU . cu leghetosul şi cu ehul IV papadic ( îl vom prezenta imediat după acesta ) . atracţii melodice etc. Mărturia ehului înseamnă : = ehul IV = eh autentic . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe DI . totuşi se deosebeşte după formele melodice şi cadenţe . foloseţte scara ehului I eso . atunci când se termină pe VU preia caracteristicile Leghetos . s .ului . adică şapte sunete în jos .

pa PA . urcă la VU . 100 .Când precedă un stih . şi se încheie în mod potrivit. se începe de la bazul PA . şi apoi la DI .

Cantari de la laude 101 .

Din cantarile slujbei Sfintilor Macabei 102 .

3 . Adesea . 103 . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui Apihima ehului este Aghia : Pentru melosurile grabnice Pentru melosurile potrivite Are ca sunete principale: DI . melosurile acestuia au legătură cu ehurile : leghetos . şi finale pe DI . EHUL IV PAPADIC Mărturia ehului reprezintă : = ehul IV = eh autentic. Melosul papadic Melosul papadic al ehului IV se psalmodiază ca un eh care are bazul pe sunetul DI şi reprezintă ehul autentic al ehului IV plagal de la NI' . ZO' de sus şi PA' de sus. I plagal şi IV plagal . la patru sunete în sus de sunetul NI (baz de derivaţie a ehurilor) DI = bazul lui este DI de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului. preluând şi caracteristicile lor . perfecte pe DI şi pe PA' de sus . Face cadenţe imperfecte pe ZO' de sus si pe PA' de sus ( tetrafonia Aghia ) .

Ecloghie la Inaltarea Cinstitei Cruci 104 . spre PA' de sus. doxologii. ZO' este întotdeauna cu ifes . Zo' de sus este natural când melosul lui trece deasupra acestuia şi urcă . laude. pe KE spre ZO' de sus . În toate celelalte cazuri. tropare . imnuri religioase . aliluiarile de la Apostol. prochimene. polielee. irmoase . matimi şi cratimi .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA şi pe NI' de sus spre DI . Pe ehul acesta se întâlnesc compoziţii ca : selecţii din psalmi în versuri.

105 .

Prochimenul Apostolului de la Boboteaza Din doxologia pe larg de Petru Peloponisiul 106 .

107

CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL III (ESO)

La trei sunete mai sus de DI de la mijlocul diapasonului (bazul teoretic de derivaţie al ehurilor ), pe NI' de sus , se constituie ehul III al muzicii bisericeşti . Pentru că totuşi era prea acut şi în afara mijlocului diapasonului, s - a transferat pe bazul plagului lui, pe sunetul GA , întrebuinţând scara acestuia şi s-a numit ehul III eso (de jos) . Mărturia ehului desemnează : = ehul III = oligonul arată că ehul are legătură cu ehul I plagal , iar cele trei sunete indică împreună faptul că bazul ehului este la trei sunete deasupra bazului de derivaţie ale ehurilor GA = bazul ehului este sunetul GA = ftoraua arată că ehul aparţine diatonicului moale şi se constituie din tonuri mari , mărunte şi imitonuri . Mărturia ehului se scrie şi cu denumirea muzicală a ehului , Nana :

Apihima ehului este Nana :

Ehul III eso se împarte în : simplu sau papadic şi ehul III de mijloc .

108

Ehul III simplu sau ehul III papadic eso are ca sunete pincipale : GA , KE şi NI' de sus . Face cadenţe imperfecte pe KE si pe NI' de sus , perfecte şi finale pe GA . Pe acest eh se intonează polielee , laude pe larg , doxologii , heruvice şi chinonice . Ehul III de mijloc se notează cu coborâtoarele difoniei la mărturia lui : . Pe acesta se psalmodiază melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului III . Când precedă un stih , se începe de la GA , urcă până la KE şi ajunge la final pe PA , de unde încep şi cântările care urmează . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI sus ( când se urcă o terafonie ) , şi pe VU spre KE , pe ZO' de sus spre NI' de

spre GA . Când face cadenţe pe PA şi pe NI

, atunci preia atracţiile melodice ale ehului I plagal şi ale ehului IV plagal , în mod corespunzător . În anumite melosuri , melodia staţionează şi pe sunetul DI ( tetrafonia ehului IV plagal ) . În fine , anumite melosuri se termină pe sunetul NI . Atunci ehul acesta se numeşte ehul III din mijloc ( de exemplu : condacul Naşterii Domnului :" Fecioara astăzi " ) .

109

Din stihologia Vecerniei

110

Din stihirile invierii de la Vecernie 111 .

Din cantarile Antifoanelor

Ceea ce esti mai cinstita

112

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul

113

Din megalinariile Intampinarii Domnului

114

115

mărite şi imiton ) . La patru sunete dedesupt . ci pe diatonicul moale de la ZO de jos ( cu desfăşurarea tetracordului : ton mic . pe NI' de sus se află bazul teoretic al ehului III . pe GA . mare şi mijlociu sau mare ) . 116 . Melosul papadic al ehului III plagal nu se psalmodiază pe diatonic dur de la GA ( cu desfăşurarea tetracordului : tonuri mari . se găseşte bazul ehului III plagal . pe care se intonează melosurile irmologice şi stihirarice .EHUL III PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) La trei sunete deasupra lui DI de la mijlocul diapasonului .

a impus să se numească Varis şi ehul III plagal de la GA . deoarece era în afara mijlocului diapasonului . Odată cu trecerea timpului s . preiau scara care este formată din tetracordurile despărţite şi cu tonuri mare . DI şi NI' de sus . pe ZO de jos . = ftoraua ehului . dar şi pe PA ( ca ehul I ) şi pe NI ( ca ehul IV plagal ) . spre GA şi pe KE spre ZO .a transferat pe antifonia lui. pe GA . Mărturia ehului înseamnă : = eh Varis GA = bazul ehului este sunetul GA . deoarece bazul lui era dedesupt de NI . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : GA . când melosul urcă o trifonie .a numit Varis . Elementul distinctiv esenţial este că aparţin creaţiilor muzicale papadice . al doilea baz de derivaţie al ehurilor ) . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU I plagal şi ehului IV plagal . S . preia caracteristicile ehului 117 .Ehul acesta nu este altul decât ehul II diatonic de la ZO' de sus ( două sunete deasupra lui DI . Dacă ajunge la sfârşit pe PA şi pe NI . şi finale pe GA . atunci acesta se începe de la GA . care s . Melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului Varis . primul baz de derivaţie al ehurilor . urcă şi staţionează pe DI şi ajunge la sfârşit încheind în mod corespunzător . în mod corespunzător . Când precedă un stih . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe GA şi pe DI . mare şi imiton . = urcarea diafonică la mărturia ehului vizează alte ramuri ale ehului varis .

Din cantarile Antifoanelor 118 .

Ceea ce esti mai cinstita 119 .

Din stihirile invierii de la Laude 120 .

Din doxologie de Manuil Protopsaltul 121 .

122 .

PA . Principala caracteristică e ehului este următoarea: coborârea melosului până la PA şi întoarcerea imediat pe GA impune diez pe sunetele VU elemente care dau ehului un caracter cucernic. şi se termină în mod corespunzător. KE şi pe NI' de sus . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL IV PLAGAL TRIFONIC (IRMOLOGIC ) Majoritatea melosurilor irmologice ale ehului IV plagal se psalmodiază pe un eh care are bazul pe sunetul GA ( bazul ehului III eso ) . Astfel .... însă desfăşurarea intervalelor scării lui este identică cu cea de la NI .. 123 .. Are ca sunete principale: GA .pe KE şi pe NI' de sus ( uneori şi pe PA şi pe NI ) . începe pe GA şi ajunge până la KE .. Acest eh s . VU ..CAP .. şi perfecte şi finale pe GA . pe GA.. Are apehima ehului III Nana : care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din ehul IV plagal de la NI . iar mărturiile sunetelor se schimbă în mod corespunzător . Stihul aşezat înainte. ... după cum arată şi mărturia ehului . el are ftoraua... Face cadenţe imperfecte pe DI .deoarece bazul lui se găseşte la trei sunete deasupra lui NI . DI ..a numit ehul IV plagal trifonic .

La Utrenie Troparul Inviereii 124 .

Ceea ce esti mai cinstita Din canoanele Paraclisului 125 .

126 .

127 .

pe ZO de sus se află bazul ehului II diatonic moale. cu excepţia unor puţine cazuri . Ehul Varis de la ZO este în mod special ehul papadicului . Ehul Varis de la ZO se împarte în : a ) Varis diatonic simplu ( mijlocul este el ehului I şi I plagal ) b ) Varis tetrafonic. pe ZO de jos. deoarece baza acestuia se găseşte sub NI. c ) Varis eptafonic. de aceea nu se intonează pe el melosuri irmologice şi aliluiare. a ) Ehul Varis diatonic simplu 128 . bazul ehului s-a transferat pe antifonia acestiua. încheie pe sunetul YO . prima bază de derivaţie a ehurilor . Deoarece totuşi ne aflăm afară de mijlocul diapasonului. S-a impus să fie numit Varis. Semnul distinctiv al acestor ehuri este că .EHUL VARIS DE LA ZO ( EHUL II DIATONIC MOALE ) La două sunete deasupra sunetului DI ( al doilea baz de derivaţie al octoihului bisericesc ).

Atracţii melodice se întâlnesc pe KE de jos spre ZO. având tonul " rezultat " la capătul superior al scării acestuia . cu tonuri : mic . mare şi mijlociu .Ehul acesta . = ca şi ehul II are bazul său la două sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . Mărturia acestuia înseamnă : = ehul Varis . 129 . GA . şi finale pe ZO .Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe PA şi pe GA. = ftoraua arată desfăşurarea ehului autentic diatonic moale. şi revine apoi pe acelaşi eh Varis . Apihima este Neanes : Au ca sunete principale: ZO . cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri . Ehul acesta se regăseşte şi ca eh I de mijloc ( numit Protovaris ) sau ca eh I plagal . Atunci preia sunetele principale . PA . ca eh autentic urmează schema tetracordurilor alăturate .

Din stihurile Polieleului de Petru Peloponisiul 130 .

Din cantarile Antifoanelor de Hurmuz Hartofilax Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 131 .

Din Doxologie de Iacob Protopsaltul 132 .

Apihima este Neanes : 133 .b ) Ehul Varis tetrafonic Ehul Varis tetrafonic cu ftoraua ehului leghetos pe ZO. face pe GA cu diez în permanenţă şi urmează schema tetracordurilor despărţite.

Face cadenţe imperfecte pe PA . Când melosul ajunge până la GA şi revine. GA 8 cu diez ) şi pe ZO' de sus. GA (cu diez ) şi pe ZO' se sus . PA. când melosul se desfăşoară în cadrul pentefonului. şi perfecte şi finale pe ZO . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI diez ) şi pe GA spre PA . Din starea a doua a Polieleului 134 . atunci acesta este natural.Are sunete principale pe ZO. pe VU spre GA (cu spre DI.

135 .

pe GA spre DI. melosul modulează pe ehul IV Aghia de la DI . Pe acest eh în cadrul melosurilor papadice . melodia începe de pe ZO' de sus şi se încheie mereu pe bazul ehului Varis . Când melodia ajunge până la GA' de sus . 136 . acesta este natural . pe ZO de jos ( chiar şi Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se încheie pe eptafonie ) . şi finale pe ZO . pe DI. Apihima este Neanes : sau Are sunete principale pe ZO' de sus. şi pe VU spre GA (cu diez). Atracţii melodice întâlnesc pe KE spre ZO' de sus. Adesea . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe ZO' de sus şi pe DI . pe GA şi pe ZO .c ) Ehul Varis eptafonic Ehul Varis eptafonic este şi el o ramură a ehului Varis .

137 .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul 138 .

139 .

DI şi ZO' de susşi PA' de sus . 140 . Când melosul lui face cadenţă pe DI . Acest eh se numeşte ehul I plagal diatonic dur de la PA . după cum confirmă şi mărtueia lui : Apihima lui este Aneanes : Are ca sunete principale: PA . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL I PLAGAL DIATONIC DUR Melosurile papadice ale ehului I plagal de la PA se psalmodiază în permanenţă ci ifes pe sunetele VU şi ZO' de sus . şi în scară se foloseşte de tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . se obţine ehul IV diatonic dur papadic de la DI . se obţine ehul I tetrafonic diatonic dur . care se întâlneşte şi ca eh III difonic şi eh plagal de la GA . în timp ce atunci când melosurile încheie pe KE .CAP .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul EHUL IV AGHIA DIATONIC DUR La anumite melosuri papadice. melosul are în coborâre pe VU' de sus şi ZO' de sus cu ifes . Atunci se formează pe DI. ehul IV 141 . când se fac cadenţe perfecte şi finale pe DI ( ehul I plagal trifonic ). ca trifonie a ehului I plagal. îndeosebi pe ehul I plagal.

Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . Astfel s . Atracţii se întâlnesc pe GA şi stihirarice ale ehului I plagal. ZO' de sus şi PA' de sus. pe care se fac şi cadenţe în mod întâmplător . de la PA. GA .diatonic dur. De obicei se întâlneşte ca particularitate a melosului ehului IV Aghia de la DI ăn melosurile irmologice Există creaţii muzicale mai noi pe ehul IV diatonic dur nu de la DI . Face cadenţe imperfecte pe GA .a format ehul IV diatonic dur de la PA . care are ca sunete principale: DI. şi eh de sine stătător . pe KE şi pe PA' de sus . 142 . Apihima ehului este Aghia : Are ca sunete principale: PA . KE şi PA' de sus . ci cu trei sunete mai jos. când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei . şi perfecte şi finale pe PA . spre DI . şi pe GA spre DI .

Din Raspunsurile Mari de C. Psahos 143 .

VU şi GA .GA . ZO .ZO' . Pe sunetele ZO şi VU are întotdeauna ifes .lea îşi face apariţia ca eh de sine stătător . iar tonul despărţitor este VU . Mărturia ehului înseamnă : 144 . ehul III plagal papadic sau Varis de la ZO de jos ifes . Urmăreşte schema tetracordurilor despărţite .Stihuri din Psalmu 50 de Hristodul Gheorghiadi EHUL III PLAGAL SAU VARIS DE LA ZO DE JOS LA IFES Din secolul al XVIII . având ca eh autentic ehul III eso de la GA de la mijlocul diapasonului .

Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : ZO de jos . DI şi ZO' de sus . DI la cadenţe şi revine la ZO . DI şi ZO' de sus . Când melosul ajunge la şi KE cu diez . Alteraţii melodice se întâlnesc pe KE spre ZO şi pe NI spre PA .GA . GA .= eh Varis = bazul sunetului este sunetul ZO = ftoraua ehului = urcarea difonică din mărturia ehului are în vedere alte ramuri ale ehului Varis. are sunetele DI 145 . şi perfecte şi finale pe ZO de jos . PA . Face cadenţe imperfecte pe PA .

Din Doxologie de Hurmuz Hortofilax 146 .

147

CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL II CROMATIC MOALE DE LA DI

În ehul II diatonic moale de la ZO' de sus , cu PA în permanenţă cu diez , se formează un tetracord cu ton mic , ton mijlociu enarmonic şi imiton ( cromatic ) . Mărturiile sunetelor şi ftoralele ehului sunt două : pentru sunetele din fiecare tetracod ce sunt impare , semnul este ftoraua lor este Din raţiuni practice , deoarece melosul se prelungea în acut , muzicienii din secolul al XVIII - lea şi din următorul secol , au transferat bazul ehului al II - lea pe sunetul DI de la mijlocul diapasonului , modificând în mod corespunzător şi simetric sunetele , acolo unde era cazul .Astfel , astăzi în cătţile de muzică , mărturia ehului reprezintă : = ehul II = bazul teoretic al ehului este la două sunete deasupra lui DI, baz de derivaţie al ehurilor. DI = bazul ehului este sunetul DI = ftoraua indică că ehul aparţine cromaticului moale şi se desfăşoară în scară în ton mic, ton mijlociu enarmonic şi imiton. şi ftoraua , iar pentru sunetele " pare " mărturia şi

Ehul acesta se numeşte stihiraric , deoarece pe el se psalmodiază sihirile în tact potrivit ale ehului al II - lea al octoihului . Totuşi pe ehul acesta se psalmodiază şi tropare (de la sfârşitul slujbei), cratime, imne treimice, prochimene, aliluiare , doxologii , heruvice şi chinonice . Are ca sunete principale , în principal , pe DI şi pe ZO' de sus , pe NI' de sus când devine plagal şi pe VU şi pe NI când melosul se întinde pe sunetele care devin şi 148

cadenţe ocazionale : imperfecte pe ZO' de sus , pe NI' de sus , pe VU şi pe NI , şi perfecte şi finale pe DI . Atracţii melodice se întânesc pe GA de sus când mesolul urcă trifonic , şi pe PA jurul lui VU sau staţionează pe acesta . Apihima ehului este Neanes : spre DI , pe Zo' de sus spre NI'

, diatonic , când melosul se desfăşoară în

pentru melosurile grabnice;

pentru melosurile potrivite; Când precede un stih , se începe de la sunetul DI , se urcă până la ZO' de sus , se coboară pe VU , şi se închide în mod corespunzător melodiei , pe DI.

Din stihologia Vecerniei

149

La Utrenie

150

Din cantarile laudelor Stihuri din Doxologie 151 .

EHUL II CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) Multe melosuri ale ehului II se încheie în mod obişnuit pe sunetul VU .lea cromatic mesos ( de mijloc ) . Ehul acesta se numeşte ehul al II . ci de la sunetul VU se 152 . de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri . Este legat fiinţial de ehul autentic de la DI .

Apihima acestui eh porneşte de la DI şi încheie pe VU. Pe acest glas se psalmodiază troparele ahului II . de la DI un tetracord cromatic moale ( DI .VU' ) . La finele melosului. se începe de la DI . şi de la NI' de sus un tricord cromatic mare ( NI' .DI ) . cadenţele se fac pe sunetul DI. precum şi sedelnele . în afară de foarte puţine excepţii ( catavasiile Bobotezei ). în mod corespunzător melodiei. Are sunetele principale şi atracţiile autenticului de la DI .dezvoltă un cromatic mediu ( VU . Prochimenul Vecerniei de duminica 153 . se ajunge pe ZO' de sus şi se încheie . Când precedă un stih .NI' ) . Facecadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus. condacele şi răspunsurile mari . în tact grabnic şi pe larg . pe sunetul VU . perfecte şi finale pe VU .

Prochimenul Vecerniei de marti Stihuri din Psalmul 50 de Grigore Protopsaltul 154 .

Din cantarile Sfintei Liturghii 155 .

Pe sunetul VU . antifoanele .lea de la DI sau ehul al II . troparele învierii .a transferat fie pe VU . Totuşi trebuie să fie psalmodiat pe intervalele ehului cromatic moale şi să fie notat în felul următor : 156 . deoarece .lea Meso de la VU . pentru a arăta faptul că este un eh eso cu mersul intervalic al plagalului ( fără însă să . fie pe PA .şi piardă însuşirile de eh autentic ) . şi pentru a nu fi confundat cu ehul al II . sunetele DI şi În cărţile de muzică . bazul naturala al ehului .EHUL II CROMATIC MOALE Multe melosuri ale ehului II ( îndeosebi cele irmologice) nu se cântă de la bazul natural al ehului . fie pe NI . ehul este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului dur . melosul se prelungeşte în acut şi aşa bazul s . având modificate mereu cu diez PA' de sus . A fost numit Eso pentru a fi deosebit de ehul al II lea cromatic dur . Acest eh derivă din leghetos . s . Pe el se cântă troparele miezonopticii .lea cromatic moale . ci de la ZO' de sus sau de la DI . la patru sunete sub ZO' de sus .a format ehul al II . canoane . catavasii şi doxologii . aşa cum am spus .

157 . pe KE . se începe de la sunetul VU . cu ftoraua ce indică faptul că ehul este eso.Apihima ehului este de asemenea Neanes. pe care se fac şi cadenţe imperfecte ( dar şi pe DI şi ZO' de sus ) şi finale pe VU. şi pe DI spre KE . Când precedă un stih . Are ca sunete principale: VU şi KE ( însă şi DI şi ZO' de sus ) . spre VU . Atracţii melodice se semnalează pe PA când melosul se cântă în cadrul trifoniei . în mod potrivit pe VU. şi se încheie . se urcă până la trifonia acestuia .

Din cantarile Antifoanelor 158 .

Ceea ce esti mai cinstita Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 159 .

Din Stihologia Vecerniei de Duminica 160 .

se începe de la PA . înlesnind astfel diversitatea melodică . pe sunetul DI . Apihima acestui eh este Neanes. când ehul devine diatonic pe trifonia lui ( ehul IV de la DI ) şi pe tetrafinia lui ( ehul I de la KE ) . Totuşi trebuie scris cu ftoralele şi mărturiile cromaticului moale. ca să nu fie confundat cu ehul II plagal cromatic dur de la PA . corespunzător cu melosul . Are ca sunete principale pe PA şi pe DI când melosul se cântă în cadrul trifoniei (dar şi pe GA şi KE ) . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI melosul se desfăşoară în jurul lui . cu linia melodică care să arate că ehul ete eso. pentru a indica că este eso . pe PA . spre PA . Când precedă un stih . În cărţile de muzică . se întâlneşte şi cu bazul pe sunetul PA.lea eso cromatic moale . pe care se fac şi cadenţe : imperfecte pe DI ( dar şi pe GA şi KE ) şi finale pe PA. când La Vecernie 161 . se urcă până la trifonia lui . acest eh se notează cu ftoralele ţi mărturiile cromaticului dur.Acelaşi eh al II . şi se încheie . şi pe GA spre DI .

Stihiri de la Fericiri 162 .

Din irmoasele Canonului din Martea cea Mare EHUL II CROMATIC (EHUL 2 CU 1) Anumite compoziţii ale ehului al II .PA' . ehul I plagal ). mai corect. Pe acesta au fost compuse răspunsuri şi axiome . şi din tonul " rezultat " NI' . Ehul acesta se numeşte ehul II cromatic cu mijlucul diatonic .lea de la DI fac cadenţe pe sunetul PA al ehului I eso diatonic (sau. sau altfel .DI diatonic moale .NI' . din tetracordul cromatic moale DI . Scara acestui eh este mixtă şi este alcătuită din tetracordul PA . ehul 1 cu 2 . 163 .

când se cântă în tetracordul cromatic moale . Are ca sunete principale . când se cântă în tetracordul diatonic moale . b ) cele ale ehului I de la PA . 164 . cadenţe şi atracţii melodice : a ) cele ale ehului II de la DI .Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al ehului II .

Ehul . având în permanenţă ifes pe sunetul KE 165 . sedelne . condace şi prochimene ) întrebuinţează scara ehului leghetos .Fragmente din Raspunsurile Mari EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL IV MESO ( DE LA MIJLOC ) CROMATIC MOALE Anumite melosuri ale ehului IV ( tropare .

= două sunete sub sunetul DI . în mod potrivit cu încheierile ehului IV cromatic . este cu ifes . la patru sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . = ftoraua ehului . Această legătură se vede şi din mărturia ehului : = eh principal. şi perfecte şi finale pe VU . La finalul melodiei . de aceea se numeşte şi ehul IV mesos cromatic moale . VU' de sus .NI' ) . pe sunetul VU . VU = bazul este sunetul VU . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU .VU' ). şi pe GA spre DI . iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri . Apihima ehului este leghetos . cu KE ifes . Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . ci de la sunetul VU se urcă un tricord mijlociu diatonic moale ( VU .DI ). se face cadenţă pe DI . un tricord mare diatonic moale ( NI' . Când precedă un stih . Are ca sunete principale : VU . DI şi ZO' de sus . Apihima aceasta arată legătura reală a ehului leghetos cromatic moale cu ehul IV de la DI . se începe de la DI şi se încheie . şi de la NI' de sus .acesta se numeşte leghetos sau ehul IV mesos cromatic moale . 166 . de la sunetul DI un tetracord cromatic al ehului IV ( DI . atunci când melosul ajunge până la el şi revine .

La Utrenie 167 .

Troparul Invierii Condacul Vovideniei 168 .

iar la sfarsit 169 .

9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL II PLAGAL CROMATIC DUR De la ehul I plagal diatonic dur ( cu VU şi ZO cu ifes dur. aşa încât tetracordurile să se compună din imiton ( diatonic ) . când melosul tinde să se încheie . când melosul ehului II plagal modulează în ehul IV ( Aghia ) de la DI . pe sunetul DI .CAP . triimiton şi imiton ( cromatic ) . Melosurile stihirarice . DI . dar şi PA . KE şi PA' de sus. GA . şi finale pe PA . preluând caracteristicile lui . ajunge la sfârşit pe trifonia acestuia . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui . KE şi pe PA' de sus .pentru melosurile de ritm potrivit : Are ca sunete principale (îndeosebi în melosul papadic): PA. 170 . ZO' de sus şi PA' de sus. când alterăm sunetele GA şi NI' de sus cu diez Mărturia ehului înseamnă : = ehul II plagal PA = bazul lui este sunetul PA . = ftoraua ehului. în timp ce atunci când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . ) derivă ehul II plagal cromatic . Face cadenţe pe GA . Apihima ehului este Neanes : .

Pe ehul II plagal de la PA se psalmodiază melosurile stihirarice şi papadice . pe GA DI . când melosul se desfăşoară în cadrul tetrafoniei . şi pe NI' de spre PA' de sus . şi melodice ale acestuia . preia şi alteraţiile Când precedă un stih . pe PA . acesta este natural ) . se începe de la bazul ehului . se încheie conform melosului pe PA . staţionează pe DI . Când melosul modulează în ehul Aghia . 171 .Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . când melosul se desfăşoară spre în jurul acestuia ( când melosul face cadenţă pe NI . pe DI sus spre KE .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 172 .

Din slujba Pavecernitei Mari 173 .

De la Laude Din slujba Sfantului Ioan Teologul. Stihira dupa Psalmul 50 174 .

intervalele DI . Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte bazul şi în formele melodice şi cadenţele . pe GA şi pe PA . pe GA şi pe PA . cu care se notează mărturia ehului II plagal tetrafonic nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi. face cadenţă . fie ehul II cromatic dur difonic de la GA . de la sunetul KE . este acelaşi eh . pe KE .l numim ehul II plagal tetrafonic . ftoraua ehului II cromatic moale doar aducerea aminte că ehul va merge spre mijlocul sau plagalul lui. cu bazul pe sunetul GA . Când melosul tinde să se încheie . conform regulei . pe care se fac şi cadenţe întâmplătoare : imperfecte pe KE .VU' sunt tonuri mari . Prin urmare . fie ehul II cromatic dur . perfecte şi finale pe GA . în timp ce urcarea difonică indică sunetul KE de la care începe melosul : Totuşi . pe care se încheie şi stihurile care precedă melosul . Mersul intervalelor se face după sistemul pentacordului .EHUL II CROMATIC DUR TETRAFONIC Melosurile irmologice ale ehului II plagal se cântă pe tetracordul lui . a fost considerat ehul II plagal difonic de la PA . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI GA. Se folosesc scara şi mărturiile ehului II plagal de la PA . În cărţile de muzică. Deoarece melosurile şi stihurile acestui eh fac cadenţe în interiorul lui . Apihima ehului este Neheanes : cu desfăşurarea intervalică care artă legătura plagalului cu tetrafonicul . NI' de sus ( mai rar ) . Are ca sunete principale : KE. ci spre KE şi pe VU diatonic spre 175 . A cest eh se numeşte ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic sau ehul II cromatic dur . fie că .KE şi PA' .

De aceea în cărţile de muzică şi în melosurile sistemei noi. aşa cum am spus mai sus. dascălii mai recenţi pun. mărturia ehului al II .lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut 176 .

conform regulei. spre DI . pe tetrafonia lui. pe care se termină şi stihurile ce precedă melosurile .( având caracteristicile ehului II cromatic dur ) . ehul II plagal tetrafonic căutându . Atracţii melodice se întâlnesc pe GA VU. face cadenţă . de la KE . pe VU şi pe NI . Când melosul tinde să facă încheierea . VU şi NI . pe sunetul DI. ZO' de sus ( mai rar ). pe care se fac cadenţe : imperfecte pe DI . iar pentru cel tetrafonic . pe PA diatonic spre 177 . perfecte şi finale pe VU .se de la sunetul DI şi pe care sunt scrise cele mai multe melosuri irmologice: având difonia pe sunetul VU : şi ehul II cromatic dur pe sunetul NI : Pentru ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic este valabil cel de la DI . Are ca sunete principale : DI .

178 .

179 .

180 .

181 .

182 .CAP . Mântuitorul " . sunetul KE.KE' interval difonic diatonic moale mare . se specifică că ehul I se cântă pe scara ehului II. făcea cadenţe la două sunete deasupra bazului ehului . Când melosul staţiona sau făcea cadenţă pe NI' de sus . tetracordul NI' .o indică ftoraua şi pe VU' de sus cu de pe NI' de sus făcând KE . .deasupra bazului lui. Astăzi în cărţile de muzică . făcea pe PA' de sus cu ifes şi pe VU' de sus cu diez . pe NI' de sus. Sedealna irmologică " Mormântul Tău.NI' interval difonic diatonic mijlociu. prin toate însuşirile . primind ftoraua acestuia acestuia. melosurile ehului I erau intonate de la KE . Aceasta ne . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL I CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE În vechime . având în permanenţă pe PA' de sus cu ifes diez .GA' cromatic moale şi GA' .

183 .

eh IV . perfecte şi finale pe DI . Staţionarea pe GA şi pe KE este considerată difonia şi tetrafonia ehului II plagal de la PA . în sistema nouă .pentru melosurile grabnice : . 184 . ZO' de sus şi PA' de sus ( mai rar ) .s .a Iosif " . este prezentat : fie ca glas independent : - fie ca eh II plagal trifonic : Apihima lui este Nenano : . care arată că dascălii din vechime l -au considerat pe Nenano .CAP . Astăzi .pentru melosurile moderate : Are ca sunete principale : DI . pe care se fac şi cadenţe :imperfecte pe ZO' de sus şi pe PA' de sus . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL IV CROMATIC DUR (NENANO) Există o sedealnă irmologică a ehului IV: " Spăimântatu .

185 . pe NI' de sus spre PA' de sus . se urcă la ZO natural diatonic moale . ehul melosului papadic . rezultatul fiind că imitonurile devin diezi enarmonici . Nenano este îndeosebi . cu încheierea corespunzătoare . ajungând până la PA' de sus al ehului Nenano . De obicei melosurile acestuia modulează Aghia diatonic moale .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA spre DI . şi începe de la DI . şi se coboară pe DI . preluând şi caracteristicile lui . Când precedă un stih .

186 .

) . deoarece este alcătuit din trei intervale şi din patru sunete . şi aceste intervale constituie temelia determinării şi formării scărilor sau sistemelor muzicale . Diafonice sau diafoniile se numesc intervalele de gradul al doilea ( NI . deoarece se situează între intervalele diafonice şi simfonice . însă alcătuirea scărilor sau sistemelor muzicale nu se fundamentează pe acestea deoarece sunt considerate imperfecte . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor diafonice . etc .Simfoniile de gradul al patrulea . deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete . deoarece emiterea simultană a sunetelor marginale se aud în mod plăcut de către ascultător . ) şi de gradul al şaptelea ( NI . ) şi de gradul al optulea . PA . Intervalul de gradul al patrulea se numeşte trifonie sau tetracord . ) şi de gradul al cincilea ( NI . Intervalul de gradul al cincilea se numeşte tetrafonic sau pentacord deoarece ste alcătuit este alcătuit din patru intervale şi din cinci suntete .PA . etc . Intervalul de gradul al optulea se numeşte eptafonic sau octacord . PA VU .ZO' . GA . 187 . etc . Când este alcătuit din 72 de secţiuni este perfect .PA' . etc . PA . dă ascultătorului sentimentul diafoniei .VU . Când este format din 30 de secţiuni este perfect . Simfonice sau simfoniile se numesc intervalele de gradul al patrulea ( NI -GA .DI . parafonice şi simfonice .DI .GA . ) şi de gradul al şaselea ( VU . Emiterea sincronică a sunetelor marginale se aude simfonic . formează o simfonie .KE .NI' . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat se consideră că face parte dintre intervalele diafonice . Intervalele muzicale se împart în : diafonice . 42 şi 72 secţiuni . etc . al cincilea şi al optulea sunt intervale perfecte atunci când sunt alcătuite din 30 . PA . Parafonice sau parafoniile se numesc intervalele de gradul al treilea ( NI . Când este format din 42 de secţiuni este perfect . deoarece emiterea sincronică a sunetelor de la extremităţi .NI' etc . ) .ANEXA I PARTEA TEORETICĂ SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE Sistem se numeşte un şir de sunete şi de intervale al cărui sunete de la extremităţi. PA . când sunt emise în acelaşi timp .

. Aceste picioare ritmice mixte care rezultă din combinaţiile ritmului de doi .dacă sunt alcătuite : . ritmul de bază este cel de patru . tetracordul şi pentacordul . mijlocii şi mici .din imitonuri ( diatonice şi cromatice ) şi triimitonuri . Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate sistemele simfonice . fie între ele ( ehuri plagale ) .din tonuri mici . deoarece conţine toate sunetele şi intervalele scării muzicale . . Alte picioare ritmice întâlnite sunt : de cinci .din tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . care cuprinde două picioare de ritm de doi . Aceasta deoarece pentacordul se formează dintr . scările vor aparţine nuanţei genului enarmonic . în timp ce diapasonul se formează din două tetracorduri şi un ton mare . de şapte şi mai rar de opt şi de nouă . În melosurile irmologice şi papadice grabnice .din tonuri mărite şi micşorate . . de şase .un tetracord mărit cu un ton mare .din tonuri mari . scările vor aparţine nuanţei de cromatic moale . şi în interiorul lor cu bară de legătură . diezi enarmonici . de trei şi de patru sunt notate la începutul şi la finalul lor cu bară dublă . şi se măsoară cu două bătăi . RITMUL ŞI PICIOARELE RITMICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ În muzica bisericească . fie în exteriorul acestora ( ehuri autentice ) . scările vor aparţine nuanţei diatonice dure . Cele intermediare sunt mobile şi în funcţie de poziţia lor . . stabilesc intervalele care dau nota distinctivă a genurilor şi nuanţelor . Din cele patru sunete ale fiecărui tetracord al scării .Se numeşte şi diapason . scările vor aparţine nuanţei diatonice moi. primul şi al patrulea sunt fixe . deoarece conţine şi două simfonii mai mici . CARACTERISTICILE TETRACORDULUI Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor simfonice . enarmonice mijlocii şi imitonuri ( cromatice ) . Indiferent însă de poziţia pe care o vor avea . scările vor aparţine nuanţei cromatice dure . În locul 188 . ritmul este stabilit de silabele accentuate ale textului . unde de obocei fiecare silabă corespunde unei bătăi .

MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR  ritmul de patru  ritmul de cinci: a) b)  a) b)  a) trei batai b) trei batai c) trei batai  189 ritmul de sapte: ritmul de sase: cu doua batai cu doua batai cu doua batai cu trei batai cu doua batai cu cu cu ritmul de opt: . îndeosebi de caracterele hironimice . ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor accentuate . prepozitiile . ritmul se stabileşte luând în considerare interpretarea muzicală a textului . unde fiecărei silabe îi corespund două . ritmul fundamental fiind cel de patru . ci ţinând cont şi de interpretarea muzicală a textului . apoi urmează adjectivele . trei sau mai multe bătăi . conjuncţiile şi articolele . adverbele şi participiile . În melosurile irmologice . Sunt căutate mai întâi verbele . stihirarice pe larg şi papadice moderate . unde fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi . substantivele .fiecărui picior ritmic se consideră silabele accentuate . În melosurile stihirarice şi papadice pe larg . precum şi pe caracterele hironomice .

şi care au fost înlocuite cu caractere asemănătoare ). . au întocmit caractere hironomice şi vocale ( care subconţin şi modul complex de scriere de altădată. Astfel au apărut şi aceste trei semne . cu bară jos .le oarecum pe cele existente .a) cu trei batai b) cu trei batai c) cu trei batai  cu trei batai ritmul de noua DESPRE FTORALELE : MUŞTAR . pentru a simplifica modul de scriere muzicală . . şi după nuanţe.1883.ftorale : a ) o ftora care provine din cea a ehului II adăugând o bară în dreapta b ) o ftora care provine din cea a ehului Nenano. c ) o ftora care provine din ftoraua diatonică dură. ftoraua se numeşte nisabur şi ftoraua muştar 190 . ftoraua se numeşte hisar . . introducând noi semne şi modificându . NISABUR ŞI HISAR Cei trei dascăli ai sistemei noi. cu bară deasupra Aceste semne au fost validate de Comisia Muzicală din 1881 .

Nisaburul .GA. Staţionarea pe VU face intervalele DI . ftora ce aparţine genului cromatic.VU este imiton . Staţionarea melosului pe Ga realizează intervalul imiton DI . se scrie pe DI şi face în coborâre un imiton şi două tonuri mici . se scrie de obicei pe sunetul DI şi face pe GA diez.La opririle şi rotaţiile melodiei în jurul lui DI .GA şi GA . se scrie de obicei pe sunetul KE şi face pe DI diez şi pe ZO' de sus ifes.GA are diez enarmonic şi GA . Muştarul .Hisarul . ftora ce aparţine genului cromatic.VU imitonuri . Aceste atracţii identice sunt făcute pe sunetele care se găsesc sub NI' de sus . Când melosul coboară până la VU fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre DI atunci DI . 191 . intervalele DI .GA. când pe acesta se pune ftoraua nisabur . VU natural şi PA diez. GA . ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria iniţial pe NI' de sus .VU sunt cu diezi enarmonici .

trebuie să ştim bine care este şi ce face fiecare caracter .PA . EXERCIŢII ELEMENTARE DE PARALAGHIE RITMUL DE DOI 192 .VU .ANEXA II EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ ( DIATONICĂ MOALE ) Înainte de a începe exerciţiile . cu întoarcerea în coborâre sărită la sunetul iniţial . Toate exerciţiile trebuie mai întâi . etc . PA .GA . trei . să fie citite în mod ritmic şi cu denumirea sunetelor fără a le cânta decât mai apoi . a ) Exerciţii de urcare şi coborâre neîntreruptă a sunetelor scării de la NI .PA NI .VU .NI .PA . PA . VU . GA . etc .VU .PA .NI . b ) Exerciţii de urcare a două .GA .VU . etc . cu întoarcerea în coborâre la sunetul iniţial .NI . c ) Exerciţii de urcare a două . De exemplu : NI . patru sunete . NI . VU .PA VU . De exemplu : NI .PA . NI . trei sau patru sunete de la NI .

193 .

RITMUL DE TREI 194 .

195 .

RITMUL DE PATRU 196 .

197 .

clasma 198 .

199 .

200 .

201 .

202 .

203 .

204 .

205 .

206 .

207 .

208 .

209 .

210 .

211 .

212 .

213 .

214 .

215 .

216 .

217 .

218 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful