P. 1
Gramatica Muzicii Bizantine de G Konstantinou

Gramatica Muzicii Bizantine de G Konstantinou

|Views: 21|Likes:
Published by corina_mirica
Gramatica Muzicii Bizantine de G Konstantinou
Gramatica Muzicii Bizantine de G Konstantinou

More info:

Published by: corina_mirica on Jul 13, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/13/2014

pdf

text

original

Sections

  • CAP . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ
  • CAP . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI
  • CAP . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL
  • CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I )
  • CAP . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II )
  • CAP . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II )
  • CAP . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I )
  • CAP . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II )
  • CAP . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II )

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" – IAŞI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "DUMITRU STANILOAE" SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

TEORIA ŞI PRACTICA MUZICII BISERICEŞTI
TRADUCERE

COORDONATOR , Pr. Lect. Dr. ALEXANDREL BARNEA ABSOLVENT, CIOLPAN MIHAI-DORU

-IAŞI 2005-

1

Introducere

Lucrarea de faţă : " Teoria şi practica muzicii bisericeşti " este traducerea din limba greacă a unei cărţi recent apărute ( Atena , 2001 ). Este o carte valoroasă care , după cum prefaţează şi autorul, este de referinţă în domeniul muzicii bizantine având o autoritate ştiinţifică indiscutabilă. Acest fapt este dovedit şi de cele trei ediţii în care au apărut deja ( prima în 1997, iar ultima în 2001). Autorul, binecunoscutul în lumea psalţilor, dar şi a muzicienilor laici, Gheorghios Constantinou este profesor la Conservatorul de Stat din Atena, şi face parte din urmaşii vrednici ( pe lângă alte nume sonore ca Licurgos Anghelopoulos, Gh. Sthatis, C.Anghelidis ) ai lui Simon Caras, poate cel mai mare teoretician al muzicii bizantine. Se cuvine să precizăm că autorul este şi colaboratorul şi îndrumătorul ştiinţific al multor corale bizantine ( Ansamblul părinţilor de la Mănăstirea Vatoped, Corala condusă de L.Anghelopoulus etc.). Motivele care m-au determinat să purced la un asemenea demers, în primul rând lingvistic, apoi muzical şi teologic, sunt uşor de intuit de către un cititor interesat de muzica bizantină. Cartea prezintă într-o manieră didactică potrivită şi pe înţelesul tuturor teoria muzicii bisericeşti de origine bizantină. Teoria este argumentată prin numeroase exemple practice, care o fac uşor de înţeles. Sunt prezentate probleme de muzică pe care nici o gramatică de muzică psaltică din ţara noastră nu a avut curajul să le abordeze ( intervalica cu configuraţia modală orientală autentică, melismele - acele mici figuri muzicale înţelese ca virtuozităţi vocale măiestre, ritmica, care nu este totuna cu tactul, ci cursul interior al melosului prin succesiunile diferite ale timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi care dau expresivitate cântului, semiografia reactualizată şi revalorificată etc.). Lucrarea de faţă vine să aplaneze un conflict tacit, dar care macină în interior însuşi cultul divin prin lămurirea unor aspecte ce ţin de un bun simţ al frumosului, al 2

tradiţionalului, al etosului naţional. Ştim că biserica este loc de rugăciune, şi că spaţiul ei este unul sacru, timpul ei este cel al veşniciei, iar credincioşii ei sunt membre vii ai trupului lui Hristos. De aceea ar fi mai potrivit ca într-o asemenea instituţie să nu domine nici lipsa de simţ estetic, nici exagerările orientale, ci dragostea plină de smerenie care nu urmăreşte sinele şi nu este autosuficientă, ci – L caută şi – L trăieşte pe Hristos Cel Viu, iar pe plan orizontal comuniunea iubitoare cu aproapele. Prin prestigiul ştiinţific al autorului, dar mai ales autorităţii date de propriul ei conţinut, această carte vine să demonteze toate exagerările formale ce ţin de activitatea responsorială prin cânt de la strană, stabilind norme, nu uniformizatoare, ci mai degrabă lămuritoare a ceea ce înseamnă cu adevărat muzică bizantină.

3

CUPRINS
INTRODUCERE CUPRINS PREFAŢA CAP . 1 SCRIEREA MUZICALĂ - TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE SCRIEREA MUZICALĂ - Despre muzică - Componentele muzicale - Sunetele muzicale - Scările muzicale - Notaţia muzicală - Mărturiile sunetelor - Conduita vocii - Caracterele muzicii bizantine : - caracterele vocale - caracterele de cantitate - dispunerea caracterelor - caracterele care subordonează si se subordonează - urcarea şi coborârea sunetelor DESPRE TIMP ŞI RITM - Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură - Caracterele timporale - Caracterele care augumentează timpul - Caracterele care împart timpul - Caracterele care împart şi măresc timpul PAUZELE - Picioarele ritmice complete incomplete şi libere - Semnele de respiraţie - Agogica - Scările - Intervalele - Sunetele - Sunetele scărilor naturale (moi) de la NI 4

Petasti CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE TIMPORALĂ .Varia . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI ELEMENTELE COMPONENTE ŞI CARACTERISTICE ALE EHURILOR 5 .Antichenoma .Omalon . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI CARACTERELE DE GESTICĂ CU FUNCŢIE VOCALĂ .Isachi .Oxia .de opt sunete .de şase sunete .Denumirea numerală a intervalelor .Ţachisma CARACTERELE DE GESTICĂ PROPRIU-ZISE .Trifonia .Exafonia .Eteron sau Sindesmos .Intervalele .Difonia .de cinci sunete .de şapte sunete .Psifiston .Tetrafonia .Varia dubla sau Piesma .Tromico şi Strepto CAP.Lighisma .Alteraţiile intervalelor muzicale .de patru sunete .Pentafonia .de trei sunete ..Eptafonia .Tabelul caracterelor suitoare şi coborâtoare CAP.

Melosul stihiraric .Melosul papadic : ehul al patrulea papadic CAP .Melosul papadic FORMAREA EHURILOR PLAGALE GENURILE MUZICALE CAP .Ehul întâi plagal pentafonic EHUL ÎNTÂI PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU TETRAFONIC EHUL AL PATRULEA . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL EHUL ÎNTÂI (ESO ) EHUL ÎNTÂI TETRAFONIC DE LA KE ( EXO ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL . 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL AL PATRULEA PLAGAL TRIFONIC ( IRMOLOGIC ) EHUL VARIS DE LA ZO (EHUL AL DOILEA DIATONIC MOALE ) 6 .ehul leghetos ( ehul al doilea plagal diatonic ) . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL AL TREILEA (ESO) EHUL AL TREILEA PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) CAP .Melosul irmologic .CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH FELURILE CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI : .Melosul stihiraric :ehul al patrulea stihiraric .Melosul irmologic : .Ehul întâi plagal tetrafonic .Ehul întâi plagal trifonic .

10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL ÎNTÂI CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE CAP .. 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL ÎNTÂI PLAGAL DIATONIC DUR EHUL AL PATRULEA DIATONIC DUR EHUL AL TREILEA PLAGAL SAU VARIS CU ZO IFES CAP .Ehul Varis tetrafonic . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL AL DOILEA CROMATIC MOALE DE LA DI EHUL ALA DOILEA CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) EHUL ALA DOILEA CROMATIC MOALE ESO (DE JOS ) EHUL AL DOILEA DIATONIC . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL AL DOILEA PLAGAL CROMATIC DUR EHUL AL DOILEA PLAGAL DUR TETRAFONIC (DE LA KE SAU DE LA DI ) CAP .Ehul Varis diatonic ( simplu ) .Ehul Varis eptafonic CAP .CROMATIC ( 2 CU 1 ) EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL AL PATRULEA CROMATIC MOALE MESO CAP . PARTEA TEORETICĂ 7 . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL AL PATRULEA CROMATIC DUR ( NENANO ) ANEXA 1 .

SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE ÎNSUŞIRILE TETRACORDURILOR RITMUL ŞI PICIOARELE METRICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR DESPRE FTORALELE MUŞTAR. EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ DIATONICĂ MOALE DECLARAŢIE CURRICULUM VITAE 8 . NISABUR ŞI HISAR ANEXA 2 .

strepto. Hurmuz Hartofilax şi 9 . nu doar din ehuri. la a se descoperi bogăţia pe care muzica bizantină o tăinuieşte în semiografia. Fiind din punct de vedere teoretic. o imagine cât mai cuprinzătoare şi generală a teoriei şi practicii muzicii bisericeşti. şi pătrunzând în interiorul atât al teoriei. această carte este fundamentală în primii ani de studiu. cât şi al redării practice a acestui tip de muzică. varia dublă sau piesma. ţachisma. Cuprinde. tromico. ea are drept reper şi îndrumător tradiţia scrisă şi orală. pentru cei ce vor să se îndeletnicească cu muzica. precum şi legăturile dintre ele. şi să fie orientate spre slujbele sfinte şi spre cultul Bisericii. cu un efort susţinut. Ca sprijin în învăţare sunt adăugate şi exerciţii din toate sistemele muzicii bizantine în bară de măsură. Această bogăţie este chemat să o descopere şi să o redea cântăreţul. fiind folosită in programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică bisericească. iar falsificatorilor le este judecător şi critic infailibil. Această metodă – gramatică foloseşte semne muzicale ca: oxia. cu scopul de a înlesni însuşirea uşoară şi rapidă a cunoştinţelor. Aici este necesar să se precizeze că teoria şi exerciţiile aplicative care se fac în sălile de curs trebuie să se raporteze în mod corespunzător la. mergând dincolo de învelişul ei. întrebuinţarea corectă a neumelor şi exprimarea muzicală cât mai frumoasă dându-se în acest sens un număr mare de exemple. lighisma şi isachi. tradiţie ce constituie moştenirea celor ce se preocupă de muzică. Scopul acestei cărti este de a prezenta punctul de vedere al muzicii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţiile şi modurile în care sunt folosite ehurile.PREFAŢĂ Pentru muzica bisericească. considerate de prisos şi fiind înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale: Hrisant. Prin aceste cunoştinţe muzicale se ajunge. ehurile şi intervalele muzicale ale ei. ci şi din derivatele acestora. o carte de referinţă între toate cele ce s-au întocmit până acum în muzica bisericească bizantină.

Revenim la diatonicul moale cu ehurile IV plagal trifonic irmologic de la GA. Capitolul al doilea tratează despre exprimarea muzicală. şi încheiem şirul genului diatonic cu continuarea diatonicului dur. cu ehurile III.). Apoi. Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general despre scrierea muzicală. acţiunea acestor semne s-a păstrat în tradiţie orală nescrisă. şi mai întâi cu ehul II plagal de la NI. În capitolul al treilea se face referire la derivatele ehurilor de bază ale muzicii bisericeşti. potrivit dificultăţii pe care o prezintă fiecare în parte şi b. dacă nu chiar neglijată. după cum le aflăm tratate în cele două volume ale Teoreticonului. şi în cele şase volume ale Practicului. Se continuă cu ehul IV (irmologic de la VU. timpul şi ritmul melosurilor. scările şi intervalele muzicale. Urmeaza ehurile I (eso) şi I plagal de la PA şi cele care derivă din ele. ehul aghepapadic este alcătuit din leghetos şi stihiraricul de la PA etc. Ca structură. trecem la diatonicul dur. Semnele sunt analizate într-un mod simplu. Ordinea în care sunt prezentate ehurile se constituie în două moduri diferite: a. ehul II diatonic sau Varis de la ZO (cu toate derivatele şi exerciţiile de parlaghie). şi anume cu ehul I plagal dur de la PA. căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţie determinată în ceea ce priveşte problema intervalelor. fapt esenţial ce priveşte interpretarea muzicală. adesea desconsiderată. dar şi referitoare la toate chestiunile muzicii greceşti. III plagal sau Varis de la GA. cu toate derivatele care se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă. Reconsiderarea şi reutilizarea acestor semne muzicale o datorăm lui Simon Caras. fiind necesar să apelăm la sprijinul tradiţiei orale. stihiraric de la PA şi papadic de le DI). Se tratează pe larg principala acţiune pe care o realizează anumite caractere. cu ehul IV dur de la DI şi de la PA şi Varis de la Zo de jos ifes. această carte este alcătuită din 11 capitole. şi la înrudirile şi legăturile care apar conform desfăşurării scărilor şi a intervalelor acestora. care redau metoda – gramatică a sa. temelia octoihului bisericesc. Urmează genul cromatic cu nuanţa moale. Se începe cu ehurile diatonice moi. Capitolele următoare se ocupă de fiecare eh al muzicii bizantine în parte.Grigorie Protopsaltul.) prezentarea în mod gradat făcută elevului a „ideii” şi a trăsăturii definitorii a ehurilor în parte. 10 .) realizarea unei omogenităţi unitare în percepţia elevului a specificului acustic al fiecărui eh cu toate derivatele lui (astfel. totuşi fără a multora dintre cele care determină o lucrare muzicală delicată şi elegantă a vocii. Între timp însă.

½ * 2 = 71 secţiuni. aceasta deoarece tonul mare.½). cele în ritmul de patru sunt însemnate la început şi la sfârşit cu o bară. În prima se prezintă câteva probleme de teorie care printr-o propedeutică mai solidă. ½) şi imitonul cromatic de şase secţiuni (6. Astfel scara muzicală este alcătuită din 5 * 12 + 5. iar cele în ritmul de şase sunt împărţite în ritmul de doi şi de trei. dirijorul Ansamblului Coral Bizantin Grecesc. după cum am spus şi la început. afară din diapason. imitonul diatonic de şase secţiuni (5. ½ secţiuni). lui Constantin Anghelidi şi * Scara muzicală este alcătuită. tot din motive pedagogice. cu alte cuvinte din imitonurile diatonice (5. şi ehul IV mesos (de mijloc) sau leghetos cromatic moale. Transferul însă în acut al bazului diferitelor ehuri. În ceea ce priveşte împărţirea cântărilor din această carte în picioare ritmice. lui Licurgos Anghelopoulos.½ + 1 + 5. s-a convenit să fie în întregi. Apoi se tratează nuanţa dură. nici mici (5. Revenim la nuanţa cromatică cu ehul I cromatic moale de la KE şi încheiem capitolul genului cromatic cu continuarea cromaticului dur cu ehul IV cromatic dur sau Nenano. 11 . Cartea se încheie cu două anexe. Ritmul de bază al cântărilor bisericeşti este considerat ritmul de patru. la un anumit nivel de cunoştinţă prin practică. căreia îi aparţin ehul II plagal şi cele ce derivă din el. după cum ştim din cinci tonuri mari (12 secţiuni) şi două tonuri intermediare. de trei şi de patru din motive de familiarizare şi de exersare practică. care s-a gândit să combine intervalele împărţind diapasonul în 12 imitonuri identice. Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni (7. Anexa a doua cu care trebuie să se înceapă predarea. ½). Numerele cu care este reprezentat fiecare interval – ton al scării.). cu sau fără combinări ale tuturor caracterelor muzicii bizantine. încât să nu fie nici mari (6. trebuind să se ajungă. ½). ½). Hr. ½). cuprinde exerciţii introductive de urcare şi de coborâre. atrage cu sine destule neajunsuri. atâta timp cât urmărim împărţirea scării muzicale a lui Aristoxenos în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)*. La final aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi părinţilor din Sfânta Mănăstire Vatoped şi din Sfânta Mănăstire Grigoriu. ci să cuprindă şase secţiuni fiecare. Maniera de abordare a muzicii bizantine este de introducere (iniţiatică). iar scara 72 secţiuni. care sunt înfăţişate ca un întreg (12 = 5. picioarele ritmice sunt analizate ca picioare ritmice simple de doi. Picioarele ritmice ce cuprind şi ritmul de trei sunt notate cu bară dublă la începutul şi la finalul lor. După cum se cere la acest nivel. anumite cântări mai mici sunt împărţite în ritmul de doi din raţiuni pur pedagogice. pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea practică şi teoretică. IV î.căruia îi aparţin ehul II şi cele ce derivă din acesta. pitagoreic este alcătuit din două tonuri intermediare şi din coma petagoreică. Problema aceasta l-a preocupat şi pe Aristoxenos (sec.

) semnele noi din această gramatică. Atena. precum şi lui Iannis Hari. care a alcătuit ( grafic n. Septembrie 2001 Gheorghios N.lui Anastasie Medachi. dar în primul rând lui Constantin Sterghi. Constantinou 12 . tr.

. special .emisiile vocale diverse folosite în muzică . Melosul * se împarte în : .exprimarea .timpii ce stabilesc durata sunetelor şi . imne şi tropare ) şi . COMPONENTELE MELOSULUI Elementele componente de bază ale melosului sunt : . concretizat în ehuri . Prin expresia de muzică bizantină ( mai exact muzică grecească ) numim arta muzicală conformă tradiţiei . prezentat şi cercetat al melosului .TIMPUL ŞI RITMUL DESPRE INTERVALE DESPRE MUZICĂ Cei vechi gândeau muzica ca ceva ce priveşte melosurile şi ceea ce se petrece cu acestea . Se numeşte muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cînd creştinismul devine religie predominantă .a ) vocal ( atunci când se execută cu vocea ) şi .lumesc sau laic ( popular ) . redarea elegantă a sunetelor muzicale şi a formulelor melodice . genuri şi nuanţe muzicale . cânt care poate fi : .b ) instrumental ( atunci când se execută cu instrumente muzicale ) . Muzica bizantină are propriul său sistem de scriere care cunoaşte etape de evoluţie treptate pâna la scrierea minuţioasă de astăzi . 13 . SCRIEREA MUZICALĂ . Melosul care se armonizează cu cuvântul ( textul poetic ) formează cântarea .sunetele . sistemul complet .religios ( psalmi .CAPITOLUL 1.

Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determină ca PA să fie primul . sau urmăreşte sistemul diapason . VU . NI şi se deosebesc între ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos . ZO . m . Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite între sunetele lui . KE . DI . DI . GA . ZO .o anumită tensiune ( încordare ) exercitată asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale . CHE . NI SCĂRILE MUZICALE Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt sunete şi intervalele dintre ele ( şapte ) care porneşte de la un sunet iniţial . VU mai înalt decât PA ş. Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic şi se împart în trei categorii : mărturii . GA al treilea ş .bazul . NOTAŢIA MUZICALĂ Muzica bizantină are propriile ei simboluri ( semne muzicale care înfăţişează melosul ) . Când foloseşte toate sunetele şi intervalele scării lui . spunem că ehul se desfăşoară după .SUNETELE MUZICALE Printr .a. GA . ca artă pentru producerea melosului sunt în număr de şapte : PA .m.d.se astfel bazul . obţinându . NI / PA . şi înaintează în mod firesc până se regăseşte sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) . se produc diferite şi variate sunete în ceea ce priveşte înălţimea lor şi însuşirea lor ( ceea ce auzim ) . Sunetele pe care muzica le foloseşte . d . VU al doilea . MĂRTURIILE SUNETELOR Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii fiecărui sunet şi din semnul de mărturie ( reprezentarea stenografică a ehului pe care se fundamentează fiecare 14 . a . caractere şi ftorale . până la sunetul cel mai înalt NI . VU .

NI Şederea şi rămânerea glasului pe orice sunet .DI Coborâre se numeşte mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . cuprinde sunetele de la ZO de jos până la Ke .VU . cromatice şi enarmonice . CONDUITA VOCII În interpretarea melosului . Vocea umană este constituită în mod normal din trei registre muzicale : a ) registrul grav specific bărbaţilor cu voci grave . sunt următoarele : Mărturiile nu se psalmodiază şi nici nu se folosesc pentru a se întocmi vreun melos cu ele . b ) registrul mijlociu care se potriveşte în mod normal vocilor femeieşti cu glasuri grave şi vocilor bărbăteşti . De exemplu : NI .GA . cuprinde sunetele de la KE de jos până la ZO de jos . cât şi în coborâre ( în jos ) . arătând dacă mersul sunetelor melosului s . de coborâre şi de a rămâne la aceeaşi înălţime .VU .sunet ). 15 . care se numesc sunete mijlocii . Conform genului muzical. Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arată sunetul de la care se începe melosul şi b ) ca şi îndrumătoare în cursul şi la sfârşitul melosului . Sunetele scării muzicale se repetă în acelaşi şir succesiv atât în urcare ( în sus ) . glasul poate face trei tipuri de mişcări : de urcare . De exemplu : DI -GA . de exemplu NI -NI . se numeşte isoritmie * . acestea se împart în : diatonice . Mărturiile scării diatonice de la NI cu care vom începe .PA .NI .a desfăşurat corect . Urcare se numeşte mişcarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( până sus ) . care se numesc sunete grave . în această situaţie mărturiile se referă la caracterul muzical precedent lor .PA .

Caracterele muzicii bizantine reprezintă anumite sunete . cuprinde sunetele de la ZO până la KE' de sus .a ) un sunet de menţinere . Vocile acute femeieşti şi de copii depăşesc registrul acut ajungând în registrul supraacut . să coborâm sau să rămânem cu glasul pe aceeaşi înălţime . valorile timporale ale sunetelor şi redarea artistică a melosului . În total sunt unsprezece ( 11 ) şi se împart în : . CARACTERELE MUZICII BIZANTINE Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arată conduita glasului . De exemplu : 16 . care se numesc sunete acute . Se împart în : a ) caractere vocale b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestică ) Caracterele vocale şi caracterele de cantitate Cu caracterele vocale putem să urcăm .c ) registrul acut care se potriveşte vocilor subţiri ale bărbaţilor şi în mod firesc vocilor femeieşti şi de copii .c ) patru caractere coborâtoare a ) Caracterul de menţinere este ISONUL care nu cere urcarea sau coborârea vocii ci repetarea sunetului pe care îl arată caracterul sau mărturia precedentă . cu sunete ale căror mărturii iau dublu accent pentru ca să se deosebească de mărturiile sunetelor din registrul acut .b ) şase caractere urcătoare . însă ele stau în relaţie cu cele precedente sau cu vreo mărturie a ehului .

sunete ( vezi mai departe ) . oxia. ci se sprijină deasupra trupurilor şi în special . a . chendimele . cinci ş . patru. elafronul şi hamili se numesc trupuri . d .deasupra oligonului . m . după cum spiritele literelor nu se scriu ele singure.deasupra oxiei .deasupra oligonului . în timp ce chendima şi ipsili se numesc spirite .deasupra petastiului Prin combinaţiile corespunzătoare ale caracterelor se indică coborârea sau urcarea a trei . ci deasupra literelor aşa şi acestea nu se scriu singure . petasti .b ) Caracterele urcătoare sunt şase :  Oligonul  Oxia  Petastiul  Chendimele  Chendima  Ipsiliu urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 1 sunet urca 2 sunete urca 4 sunete c ) Caracterele coborâtoare sunt patru :  Apostroful  Iporoiul  Elafronul  Hamiliul coboara 1 sunet coboara 2 sunete consecutive coboara 2 sunete coboara 4 sunete Dintre aceste caractere vocale . oligonul . deoarece. apostroful . 17 .

cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii şi se păstrează doar calitatea lor ( vezi mai departe cap . fără să schimbe metrica şi nici durata timporală a caracterelor cu care se combină . având aceeaşi silabă . a ) Chendimele Chendimele urcă un sunet . b ) Apostroful Când apostroful se găseşte împletit cu alte vocale şi este dedesubtul unui caracter.o silabă cu caracter precedent . atunci acestea din urmă nu se cântă. într . De multe ori . nu există nici o schimbare a duratei caracterelor şi a metricii melosului.Combinarea ( împletirea ) caracterelor . petasti ). citirea se realizează de jos în sus . atunci ele urmează în citire acestora . chendimele se combină cu oligonul şi oxia . Există două moduri de combinare a chendimelor : 1 . " Exprimarea muzicală " ) În cadrul caracterelor combinate citirea se realizează în felul următor : a ) pentru caracterele urcătoare . - 2 . Caractere care subordonează şi se subordonează . atunci oligonul şi oxia urmează în citire chendimelor . însă lin şi neaccentuat .când chendimele se găsesc dedesuptul oligonului sau oxiei . când chendimele se găsesc deasupra oligonului sau oxiei . oxia. Când isonul şi caracterele coborâtoare se află deasupra caracterelor urcătoare ( oligon. 18 .

GA .VU .VU . deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent. De exemplu : NI .DI sau DI . Chendimele şi apostroful se combină cu oligonul sau oxia deoarece continuă melosul cu aceaşi silabă. De exemplu : NI . CITIREA NEÎNTRERUPTĂ ŞI SĂRITĂ ÎN URCARE ŞI COBORÎRE A SUNETELOR Neîntreruptă se numeşte interpretarea sunetelor.NI Caracterele care se folosesc : a ) pentru urcarea neîntreruptă şi consecutivă : oligo . Chendimele şi iporoi nu au silabă proprie şi nici nu se scriu la începutul melosului. b ) pentru coborârea neîntreruptă şi consecutivă : apostroful şi iporoi . fie în coborâre . oxia şi chendimele .PA .NI Sărită se numeşte urcarea sau coborârea . citirea se realizează de sus în jos. c ) pentru urcarea sărită : chendima şi ipsili . d ) pentru coborârea sărită : elafron şi hamili . ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare .PA . petasti .VU . când sunetele nu se interpretează în şirul lor firesc .GA .b ) pentru caracterele coborâtoare .VU .DI sau ZO . 19 .DI . fie în urcare. fără să se omită vreuna .

Când măsurăm ritmul cu mâinile sau cu picioarele. de şapte ş . de trei. scriem în faţa caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeşte bară . Ritmul de doi se împarte în doi timpi: primul reprezintă partea accentuată. m . Unitatea de măsură a lui este tactul . Exerciţiile şi melosurile acestei metode sunt însemnate cu picioare metrice simple : de doi. de trei . Picioarele ritmice se împart în simple şi compus . şi fracţionările ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece în dans sunt indicate.BARELE Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuată a ritmului de cele ce reprezintă partea neaccentuată . segmentarea melosului în grupaje de timpi se numeşte ritm. a . fiecare timp în muzică se numeşte şi tact . sunt arătate cu picioarele ). de patru .DESPRE TIMP ŞI RITM Melosul reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă după reguli timporale şi de ritm . Împărţirea. 20 iar al . SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE . Partea accentuată şi partea neaccentuată formează o măsură sau un picior metric. de şase . ce reprezintă cel mai mic şi simplu grupaj de timpi. doilea partea neaccentuată . şi formele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea în conformitate cu numărul timpilor pe care le conţin ( de doi . aceasta se termină cu un semn vizibil al măsurării timpului . Tactul ( bătaia ) constituie intervalul temporal care se consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal .bătaia . ) . Fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are valoarea temporală de o bătaie . de patru. care au un tact în fiecare mişcare a lor . d . De aceea . de cinci . adică o mişcare a mâinii în jos ( partea accentuată ) şi în sus sau lateral sau ( partea slabă ).

apli . caracterele muzicale se împart în : a ) caractere vocale ( vezi mai sus ) b ) caractere timporale c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestică .clasma .durata de o bătaie . deoarece nu au o acţiune sonoră. în scrierea muzicală este nevoie de semne . CARACTERELE TIMPORALE . al treilea spre dreapta . Caracterele timporale şi cele de exprimare sunt numite şi semne mute . . . iar al patrulea spre stânga sus . ci arată tempoul ( intervalele temporale . partea neaccentuată.durata de o bătaie . vezi mai jos cap .Ritmul de trei se împarte în trei timpi: primul constituie partea accentuată doilea spre dreapta şi al treilea spre stânga sus . Pentru a staţiona mai mult pe un sunet . . care se numesc caractere timporale sau de staţionare .durata de o bătaie .dipli . mersul şi scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului. După cum am precizat înainte.durata de două bătăi 21 . care măresc valoarea temporală . " Exprimare muzicală ").ţachisma . iar al Ritmul de patru se împarte în patru timpi: primul reprezintă partea accentuată al doilea spre stânga partea neaccentuată . CARACTERELE CARE MĂRESC VALOAREA TEMPORALĂ STAŢIONĂRILE Caracterele vocale ( fără iporoi ) au durată temporală de o bătaie ( un tact ) .

tripli . De exemplu : caracterul + clasmă = 2 timpi caracterul + apli caracterul + dipli =2 timpi =3 timpi CARACTERELE CARE ÎMPART TIMPUL Am spus că fiecare caracter vocal ( fără iporoi ) are durata de un timp . însă marchează mişcarea înspre acut sau grav a caracterelor vocale şi prelungesc durata lor . De aceea .un timp două caractere vocale şi împarte timpul în două subunităţi egale : sau 22 . Primul dintre aceste caractere care sunt legate se cântă mereu mai cu vioiciune . Se poate însă ca în desfăşurarea melosului un timp să fie folosit pentru a se cânta mai multe caractere . a )Gorgonul Gorgonul uneşte într . există caractere timporale care împart timpul în subdiviziuni şi acestea sunt următoarele : a ) Gorgonul b ) Digorgonul c ) Trigorgonul Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem să le reunim ..durata de trei bătăi Semnele acestea nu reprezintă vreun sunet .

se referă la primul său sunet ( cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într . Aşadar : a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor . oligonul sau oxia şi chendimele vor fi cântate într . Când se află combinate oxia sau oligon cu chendime . De exemplu : IPOROI CU GORGON Când gorgonul stă deasupra iporoiului.un timp cu caracterul precedent . 23 . chendimele se vor cânta într. atunci gorgonul se referă mereu la chendime . Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului .o singură bătaie . De exemplu : b) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului sau oxiei .o bătaie cu caracterul anterior .accentuând primul caracter.

primul sunet se va cânta într . stă în legătură cu chendimele . are aceeaşi silabă cu caracterul precedent : b )Digorgonul Digorgonul uneşte într .un timp şi pe o silabă cu caracterul precedent. . Când digorgonul se află în combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele . iar al doilea în timpul următor pe o silabă diferită . cei doi apostrofi . dintre care primul are gorgon. care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon Astfel ( inclusiv iporoiul ).o bătaie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) . în care doi apostrofi se unesc .a ) coborârea neîntreruptă cu elafron are două silabe într . Aşadar : 24 .b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă : .un timp trei caractere vocale şi împarte un timp în trei subunităţi egale : dintre care îl accentuăm pe primul din cele trei caractere .COBORÂREA NEÎNTRERUPTĂ CU ELAFRON ( apostroful în caliate de caracter timporal ) Grupul apostrof elafron şi elafron se constituie în coborârea neîntreruptă cu .c ) iporoiul cu gorgon . şi iporoi cu gorgon este că : . . Diferenţa dintre coborârea neîntreruptă cu elafron .

un timp patru caractere vocale şi împarte un timp în patru subunităţi egale : Şi aici accentuăm întotdeauna primul caracter : 25 . De exemplu : La fel se întâmplă când gorgonul stă pe iporoi . atunci tot grupul de semne va fi cântat într. În cazul în care chendimele sunt sub oligon sau oxia . De exemplu : b. tot grupul de semne se va interpreta într.a.o bătaie împreună cu caracterul precedent . În cazul în care chendimele se află sub oligon sau oxia .o mişcare împreună cu caracterul următor : c )Trigorgonul Trigorgonul uneşte într.

Într . m . precedentul şi cele două care urmează . există şi o împărţire inegală.o bătaie sunt cântate caracterul care are trigorgonul. a . având însă fie un punct( ) .c ) Diargonul Aceste trei caractere stau întotdeauna în legătură cu combinaţia oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesupt: 26 . şi triplă în cazul caracterului timporal cu două puncte .b Trimiargonul sau imiolionul . digorgon şi trigorgon. GORGONUL ŞI DIGORGONUL CU PUNCT Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon.a ) Argonul . d . Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale cu tetragorgon. De exemplu : CARACTERELE CARE ÎMPART ŞI MĂRESC DURATA TIMPULUI Caracterele care împart şi măresc timpul sunt următoarele : . în şase subunităţi egale cu pentagorgon ş . fie două ( ). Caracterul care se află lângă cel pe care e aşezat caracterul timporal cu punct are o durată dublă faţă de caracterele separate următoare. care se realizează cu aceleaşi caractere.

iar oligonului sau oxiei adaugă trei timpi .a ) Argonul Argonul uneşte într .un timp chendimele cu caracterul precedent . ca gorgonul . precum clasma . Aşadar : diargon gorgon tripli IFENUL ŞI COROANA 27 . ca gorgonul .un timp chendimele cu caracterul precedent . Aşadar : trimiargonul gorgonul dipli c ) Diargonul Diargonul uneşte într .un timp chendimele cu caracterul precedent . iar oligonului sau oxiei adaogă doi timpi . ca şi gorgonul . iar oligonului sau oxiei adaugă un timp . ca tripli . Aşadar : argonul gorgonul clasma b ) Trimiargonul sau imiolionul Trimiargonul uneşte într . ca dipli .

Pauzele au toate subunităţile temporale şi se împart în : pauze de 1 / 2 - pauze de 1 / 3 - pauze de 1 / 4 28 . spunem spunem Coroana indică staţionarea pe caracterul pe care se aşază . şi care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli .Ifenul şi coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite şi astăzi . In loc de In loc de interpretul ( după a lui dorinţă ) .ar găsi pauzele într . . care sunt numite întreruperi sau pauze . Acestea sunt indicate cu semne speciale . atât cât doreşte PAUZELE Pauzele reprezintă întreruperile melosului pentru anumite intervale de timp . timpii respectivi se întrerup .pauză de 3 timpi Oriunde s .o măsură .pauză de 2 timpi . fără să se deranjeze sau să se schimbe tempoul .pauză de 1 timp . Ifenul leagă două caractere vocale aflate la aceeaşi înălţime şi cere să fie interpretat ca un sunet care va avea durata amândurora .

privim restul melosului . De exemplu : 29 . De exemplu : - c ) doar din pauze . INCOMPLETE ŞI LIBERE Picioarele ritmice sunt alcătuite : a ) din caractere vocale şi timporale . De exemplu : ÎNCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATĂ A PICIORULUI RITMIC Când există picioare ritmice incomplete la începutul melosului .PICIOARE RITMICE COMPLETE. pauzele iniţiale sunt ignorate şi atunci melosul începe pe partea neaccentuată . Pentru a afla începutul piciorului ritmic .care se numesc incomplete . care se numesc complete . care se numesc libere . De exemplu : - b ) din caractere vocale şi pauze .

care se foloseşte pentru idiomelele stihirarice. având deasupra argon. de o bătaie . ) 30 . şi se foloseşte la melosul bisericesc papadic rar . Stavrosul + indică o respiraţie mai mare . care se foloseşte la ( timp cu gorgon ). catavasi şi melosurile papadice moderate . Tactul rapid papadic grabnic .SEMNELE DE RESPIRAŢIE Virgula ' se scrie după caracterul după care vrem să respirăm. ci relativă. reprezentat cu ( stenografia cuvântului timp ). care se foloseşte pentru melosul irmologic şi recitarea stihurilor din faţa stihirilor sau prochimenului şi a altor melosuri bisericeşti foarte rapide ( psalmul 50 . Putem respira şi la mărturiile sunetelor . luăm durata unui caracter vocal ( fără iporoi ) . depinzand viteza sau încetineala cu care se interpretează compoziţia muzicală . AGOGICA Ca unitate de măsură a timpului care se consumă în melos . Tactul moderat . antifoanele de la Sfânta Liturghie : "Binecuvintează . Agogică se numeşte valoarea absolută a unităţii temporale care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp al piciorului ritmic . şi reprezintă o bătaie de 1 / 4 de timp . Mai există şi un tact foarte rapid (timp cu digorgon ). aproximativ 1 / 2 de timp . Însă această durată nu este absolută. suflete al meu . În muzica bizantină avem îndeosebi : Tactul rar . pe Domnul " etc .

Distanţa între oricare două sunete spre acut sau spre grav se numeşte interval. PA . SCARĂ . Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care revin fiecărui ton mare 12 secţiuni . şirul succesiv de opt sunete şi de şapte intervale care se formează între sunete . Tonurile scării naturale ( moale ) de la NI Cele şapte tonuri pe care le formează cele opt sunete ale scării naturale se împart în : mari . mijlocii şi mici .SUNETE Numim scară. fie mai lent .Pot interveni schimbări de tact şi în cursul unui melos. De exemplu: Intervalul dintre două sunete alăturate din scara muzicală se numeşte ton ( NI .ZO etc .VU .PA . Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele care îl alcătuiesc.INTERVALE . ). fie mai rapid faţă de cel iniţial . KE . 10 fiecărui ton mijlociu şi 8 fiecărui ton mic . În fiecare structură de scară naturală ( diatonică moale ) există : 3 tonuri mari - 2 tonuri mijlocii - 2 tonuri mici 31 .

se numeşte interval de trei sau difonie . se numeşte ton rezultat ( dobândit . fie ce urcă fie ce coboară . se numeşte interval de şase sau pentafonie . se numeşte interval de cinci sau tetrafonie . se numeşte interval de şapte sau exafonie .intervalul dintre 5 sunete . dacă însă se găseşte la începutil sau la sfârţitul scării . avem : .intervalul de 6 sunete .intervalul dintre 7 sunete .trepte alăturate .un ton mare . . .trepte alăturate . dacă separă cele două tetracorduri se numeşte ton despărţitor ( caracteristic ehurilor plagale ) . caracteristic ehurilor autentice ) .trepte alăturate . se numeşte interval de doi sau ton .intervalul dintre 4 sunete . Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi . - intervalul dintre 3 sunete . se numeşte interval de patru sau trifonie . .trepte alăturate . Denumirea numerică a intervalelor muzicale Dacă privim fiecare sunet al scării ca pe o treaptă . 32 .intervalul dintre 2 sunete .trepte alăturate .suma cărora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) dă în total 72 de secţiuni sau unităţi ale scării. .trepte alăturate . care . Fiecare scară se constituie din două tetracorduri egale şi dintr .

trepte alăturate . Diezii şi ifeşii schimbă doar sunetul pe care sunt puşi .intervalul dintre 8 sunete . indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele . Diezi 2 sectiuni 4 sectiuni 6 sectiuni 8 sectiuni Sunetul care are diez va fi cântat mai sus decât la înalţimea sa normală .Difonia Ifeşi 33 . cu câte secţiuni arată semnul diez . stabile şi principale . Parţiale şi temporare ( pasagere ) . MODIFICĂRI ALE INTERVALELOR MUZICALE În cursul melosului . şi ifeşii pe sunetele care se găsesc deasupra celor principale. URCAREA ŞI COBORÂREA SĂRITĂ A SUNETELOR Intervalul de trei . Intervalele muzicale ce urcă (urcătoare) sunt deosebite de cele care coboară (coborâtoare). şi doar în momentul respectiv . şi mai jos cu câte secţiuni arată semnul ifes . care sunt însemnate cu diezi şi ifeşi . şi care sunt ftoralele şi care sunt arătate exact în desfăşurarea intervalelor cu care este alcătuit melosul . Diezii sunt puşi pe sunetele care se găsesc sub cele principale .. se numeşte interval de pot sau eptafonie . intervalele muzicale suferă modificări care sunt: a) b) Totale ( generale ) şi permanente ( stabile ) şi sunt indicate de semne speciale .

a ) În faţa ( la dreapta ) oligonului .c ) Sub oxia . urcarea cu petasti şi chendimă : accent uşor al sunetului . urcarea cu oligon şi chendimă 2 . . ci deasupra şi în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . ca urmare sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se cântă cu melismă . drept pentru care sunetul se cântă simplu . drept pentru care sunetul se cântă ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului . : sunetul se interpretează cu un " zbor " al glasului. care . oligonul 2 . . Coborârea sărită a două sunete se realizează cu elafron Intervalul de patru -Trifonia Urcarea şi coborârea sărită a trei sunete se realizează cu caractere vocale combinate a căror sumă este de trei tonuri ( chendimele şi iporoi nu se combină cu nici un caracter vocal ) : 1 . nu se scrie singur . Coborârea sărită a patru sunete se reprezintă cu hamili 34 . : sunetul se cântă cu broderie.b ) În faţa ( la dreapta ) oxiei . petastiul : accent uşor al sunetului.Tetrafonia Urcarea sărită a patru sunete se reprezintă cu ipsili . . . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului . oxia 3 . 2 ) Cu oligon şi petasti combinate . ca spirit . drept pentru care sunetul se cântă cu melismă .Urcarea sărită a două sunete se realizează : 1 ) Cu chendima : . urcarea cu oxia şi chendimă 3 . . Coborârea sărită a trei sunete se realizează cu elafron combinat cu apostrof Intervalul de cinci .

.Intervalul de şase . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oligon şi ipsili 2 . şi care sunt luate în calcul la suma sunetelor: 1 . petastiul : uşor accent al sunetului. 1 .Eptafonia Urcarea sărită a şapte tonuri se reprezintă prin combinaţia urcătoare a trifoniei şi ipsili . oligonul 2 .Exafonia Urcarea sărită a şase sunete se reprezintă cu chendima combinată cu hamili situat în dreapta caracterelor sprijinitoare : 1 . : sunetul se cântă cu melismă . : sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului .Pentafonia Urcarea sărită a cinci sunete se reprezintă şi ea cu ipsili. Coborârea a cinci sunete se reprezintă cu hamili combinat cu apostrof Intervalul de şapte . oxia 3 . . Coborârea a şase sunete se reprezintă cu hamili combinat cu elafron Intervalul de opt . petastiul : uşor accent al sunetului . 35 . : sunetul se cântă cu melismă . oxia 3 . Combinaţia trifoniei urcătoare cu oxia şi ipsili : accent uşor al sunetului . oligon 2 . : sunetul se cântă cu un " zbor " al glasului. care se aşază deasupra acesteia . care se scrie deasupra şi în stânga caracterelor de sprijin. : sunetul se cântă cu melismă.

Combinaţia trifoniei cu petasti şi ipsili glasului. .3 . TABELUL CARACTERELOR URCĂTOARE ŞI COBORÂTOARE URCATOARE 1 treapta 2 trepte 3 trepte 4 trepte 5 trepte 6 trepte 7 trepte 8 trepte 9 trepte 10 trepte 11 trepte 12 trepte COBORATOARE 36 . iar coborârea a şapte tonuri. antifonie. Urcarea a şapte tonuri se numeşte eptafonie sau diplasmo. sunetul se cântă cu un " zbor " al Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia coborâtoare a trifoniei şi hamili .

al .CAP . Caracterele calitative sau de expresie ( de gestică ) au aspect mut . comunică forme melodios vocalice ( mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav ) . în timp ce ele denotau o mică broderie ( melismă ) . însă există şi unele caractere vocalice care . Caracterele de gestică care s . conform formatului lor .omalon .au luat numirea de la " hironomii " ( dirijorii ) ansamblurilor corale bisericeşti .varia .psifistonul . deoarece acţiunea lor din acea perioadă ( începutul sec .o mişcare adecvată a mâinilor .petasti b ) cinci caractere cu aspect mut : . care arătau printr .XX . Hurmuz Hartofilax şi de Grigorie Protopsaltul ) .antichenoma .eteron 37 .au păstrat sunt următoarele : a ) un caracter de gestică cu aspect vocal : . şi se transmiteau prin tradiţia orală . le . caracterele muzicale se împart în vocalice . timporale şi calitative sau de expresie ( de gestică ) . Dintre aceşti mulţi " hironomi " .au tâlcuit şi transcris în scrierea muzicală pe care o învăţăm astăzi . care putea să fie uşor învăţată pe de rost . trei întemeietori ai unei noi metode sistemă ( e vorba de Hrisant din Madit. mişcarea corespunzatoare a glasului pentru fiecare caracter de gestică . 2 EXPRIMAREA MUZICALĂ GENERALITĂŢI După cum am menţionat deja . Acestea şi . Totuşi rămâneau şi în noua scriere anumite semne calitative fără tâlcuire şi transcriere .lea ) începuse să fie uitată .dirijori .

strepto CARACTERELE HIRONOMICE CU ASPECT VOCALIC Isachi Isachi .tromiko . interpretând . dacă cineva doreşte să se ocupe serios de redarea muzicii scrise .lighisma .varia dublă sau piesma .o " după suflet " şi nu " ad . Acestea sunt următoarele : a ) două caractere de gestică cu aspect vocal : .isachi . şi se execută în felul următor : 2 . şi se execută în felul următor : 38 .o Simon Caras şi care trebuie să fie considerată un succes . se scrie de obicei înaintea caracterului care are clasmă sau apli : 1 .litteram " . care se găseşte în manuscrisele muzicale postbizantină .Aici trebuie să precizăm restabilirea celor şapte caractere din vechea scriere în noua scriere pe care a efectuat . La ison sau la caracterele urcătoare se notează în partea de jos şi la stânga . La caracterele coborâtoare cu clasă se notează în partea de sus şi la stânga .oxia b ) un caracter de gestică cu valoare timporală : .ţachima ( varia + oxia ) c ) cinci caractere de gestică cu aspect mut : .

atunci : a ) acţiunea ei se mută la chendime : b ) lucrarea ei se face între oxia şi chendime : 3 . adepţi şi întemeietori ai unei noi scrieri . Interpretările acestora se ascultă şi se psalmodiază prin tradiţie . fie înlocuindu . păstrând acţiunea lor : Oxia Oxia este unul din semnele pe care le . atunci : 39 . fie orale. Când deasupra oxiei se află clasmă. Când după oxia urmează ison. dând viaţă semnelor neînsufleţite ale testelor muzicale scrise.l . fie tâlcuindu . pronunţând în acelaşi timp sunetul anterior împreună cu sunetul care reprezintă oxia : 2 . conform tradiţiei Bisericii . fie scrise . Oxia solicită " zborul " vocii de sus în jos .l mai degrabă . Astăzi oxia .au dat teoreticienii veacurilor anterioare prin interpretările variate ale acesteia. Când deasupra oxiei se află chendimele. În anumite locuri înlocuieşte petasti sau varia ( din raţiuni ortografice ) . atunci : 4 . vine să confirme definiţiile pe care i le .au abrogat acestor profesori . 1 . însă fără succes . cu oligonul .3 .

Lucrarea simplă a petastiului. 40 . Oxia nu-şi pierde lucrarea când este aşezată sub alte caractere ca şi sprijinitoare: Petasti Petasti se scrie de obicei când însoţeşte un apostrof şi solicită " zborul " vocii de jos în sus.5 . moment în care se pronunţă în acelaşi timp sunetul pe care este aşezat împreună cu sunetul care este deasupra acesteia : 1.

îi urmează de obicei un apostrof .Când petasti are clasmă sau ţachismă. cu exactitate. Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum. o redau vechile teorii: 41 .

însă " frânge " glasul spre jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat 2 . De aceea solicită ca sunetele să fie rostite separat şi cu notă distinctă : 42 . Psifistonul este un fel de oxia şi este întâlnit când însoţeşte coborâri isocrone. Ţachisma adaogă. ca şi clasma un timp. Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor : CARACTERE HIRONOMICE CU ASPECT MUT ŞI FĂRĂ DURATĂ TIMPORALĂ Psifiston 1 . CARACTERELE HIRONOMICE CU VALOARE TEMPORALĂ Ţachisma 1 .Petasti nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte caractere ca semn sprijinitor .

Când se află sub oxia cu sau fără chendime se tâlcuieşte şi se interpretează în felul următor : Varia 1 . adică urcând şi coborând sunetele: 1 . limitând sunetele la o silabă şi acţionând ca petasti: Diferenţa între varia şi petasti : semnele pe care le uneşte varia au aceeaşi silabă . sau înainte de două apostrofuri şi uneşte cele două caractere. Când agogica o permite. a ) În mod simplu între primul şi al doilea caracter ( când melodia urcă ). fie la un sfert din bătaie: 43 . 2 . Omalonul Omalonul. varia poate dezvolta lucrarea ei : Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând mai multe bătăi şi caractere cu lucrările lor hironomice diverse.2 . în timp ce apostroful care însoţeşte petasti primeşte altă silabă . care s-a format din oxia şi varia acţionează conform formatului său. Varia este notată înainte de ison şi apostrof.

acţionează în felul următor: 44 . La valoare temporală mai mare. b ) fie cu gorgon a opta parte din bătaie: 2 . La final şi între două isoane . acţionează ca omalonul: 2 . Când nu însoţeşte caracterul cu gorgon. încetinindu-i ritmul: Antichenoma Antichenoma se aşează sub oxia însoţită de un coborâtor având o altă silabă: 1 . Când se aşează sub un caracter cu isachi. atunci acţionează în felul următor: 3 .1 . când caracterul are două bătăi şi însoţeşte o coborâre izocronă: 3 . indică în mod minuţios finalul melosului. acţionează în felul următor: 4 . Când se pune sub un caracter cu apli şi însoţeşte apostroful cu gorgon. Când este vorba de încheierea finală.

atunci eteron acţionează ca antichenoma de la a treia bătaie şi după aceea: si ca petasti 4 . De multe ori acţionează ca şi omalonul: Varia dublă sau piesma 45 . Când primul dintre aceste caractere are dipli sau tripli şi însoţeşte coborârea cu sau fără gorgon. Eteron sau sindesmos Eteron se scrie sub două caractereşi acţionează în felul următor: De asemenea uneşte într-o singură configuratie şi într-o singură silabă mai multe caractere vocalice. păstrează acţiunea aceastei.Când este scris sub petasti cu apli. Petasti indică schimbarea silabei.

deoarece la cei vechi apasă şi comprimă (sfărâmă) glasurile. Lighisma Lighisma " curbează " glasurile de jos în sus. dintre care două aparţin aceleaşi silabe. fără să fie redată însă aşa cum se cuvine. Varia dublă este semn al sistemului ecfonetic. aşa cum aflăm de la cei ce ştiau din memorie aceste poziţii melodice şi liniile cursurilor melodice. Tromico şi strepto Cei trei profesori. Din varia rezultă caractere cu jumătate de valoare temporală ( caractere cu gorgon ): 2 . acţiunea ei. întemeietori ai noii scrieri. au desfiinţat tromicoul şi streptoul şi au păstrat doar psifistonul care se aşază în aceleaşi poziţii ca acelea. Aceste 46 . atunci acţionează în felul următor: Varia dublă se mai numeşte şi piesma. Când se aşează la primul din trei apostrofuri. potrivit formei ei grafice. se aşează sub toate caracterele şi acţionează în felul următor: În sistema nouă. lighisma este înlocuită de omalon în anumite poziţii.1 .

atunci acţionează în felul următor: b ) Strepto Strepto se aşează în aceleaşi poziţii ca şi tromico. când se întâmplă să comprime amândouă aceleaşi linii muzicale . fie streptoul. putem să spunem că atunci când vedem într-o carte o formulặ melodică: 47 . când vrem să exprimăm mişcarea melodică care corespunde acţiunii lor ( însă fără să executăm lucrarea psifistonului ). fie că este cu chendime: 2 . să aşezăm împreună psifistonul. Când este subscris în urcarea difonică sau trifonică cu oxia (este înlocuit în multe cazuri cu antichenoma ). Rezumând. fie că este singură. în poziţii corespunzătoare fie tromicoul.a luat denumirea de la acţiunea pe care o are asupra oxiei . orientează glasurile în jos şi în sus: Tromico şi strepto se scriu. şi potrivit formei lui. Tromico şi .poziţii erau scrise în mod sporadic în cărţile minuţioase de muzică. Putem aşadar. Când se află împreună cu ţachisma şi însoţeşte iporoi cu gorgon . conform regulilor în mod alternativ. şi în corul de azi există o utilizare a tradiţiei orale. a ) Tromico 1 . acţionează astfel: 3 .

putem să o psalmodiem în felul următor:  cu oxia şi petasti  cu tromico  cu strepto 48 .

în general. Atracţiile lui muzicale . Elementele componente ale fiecărui eh sunt: 1 .Intervalele . 4 . 2 . Există şi două elemente care îl fac cunoscut nu numaidecât de la început : 1 . Sunetele principale . 49 . pe opt ehuri .moduri diferite. 5 .CAP . 3 GENERALITĂŢI DESPRE EHURI Cântările Bisericii noastre au fost compuse. dar se deosebesc unul de celălalt. 2 . ELEMENTELE COMPONENTE ŞI DE RECUNOAŞTERE A EHURILOR Bazul reprezintă sunetul pe care se fundamentează scara ehului . Fiecare eh are o melodicitate diferită . Cadenţele . Există ehuri care folosesc aceeaşi scară ( acelaşi curs al tetracordurilor sau pentacordurilor ). Vechii profesori au stabilit numele fiecărui eh şi relaţia lui cu următoarele ehuri potrivit poziţiei şi mersului intervalelor lui (mersul tetracordului sau pentacordului) . 3 . cu elemente distinctive care îl fac unic. Bazul . Mărturia lui . Apihima lui .

difonia sau tetrafonia ori eptafonia lui . şi care arată mărturia ehului. în funcţie de mersul melosului . La fiecare eh . Principale se numesc sunetele care predomină în general în melos . intervalele sunt constante. constituim mersul tetracordului sau pentacordului specific lui . Atracţiile melodice : sunetele principale ale fiecărui eh . atracţiile melodice sunt realizate cu diezi şi ifeşi . deoarece domină în melos . Asfel în aceste deplasări ale altor sunete spre sunetele principale . d ) Ftoraua ehului . cadenţele care sunt făcute pe acestea se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia sau bazul ehului . b ) Când este punct şi virgulă sau punct . Exemplu: mărturia ehului 4 plagal: se constituie din următoarele elemente : a ) Cuvântul " eh " b ) Stenografia ehului 4 plagal: c ) Bazul ehului: NI d ) Ftoraua ehului: 50 . Mărturiile ehurilor: înaintea fiecărei compoziţii muzicale este necesar să se noteze elementele care arată cum vom cânta. cu atracţii mici sau mari . care să ne arate care va fi desfăşurarea intervalelor . Cadenţele sunt staţionările care sunt făcute pe sunetele principale ale fiecărui eh şi au legătură cu punctuaţia textului poetic : a ) Când este virgulă .Intervalul este înalţimea sonoră dintre două sunete . cadenţele care sunt făcute pe ea se numesc imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia . trag lângă ele multe sunete care sunt mai jos sau mai sus de ele . Acestea sunt: a ) Cuvântul " eh " b ) Denumirea ehului stenografiat c ) Bazul ehului şi . şi formează trăsăturile fiecărui eh şi caracterul melosurilor lui . cadenţele se numesc finale şi sunt făcute pe bazul ehului . Adesea sunt bazul ehului . Pornind întotdeauna de la bazul lui. c ) Când textul se încheie . pe tetrafonia sau eptafonia ehului .

stihirarice şi papadice potrivite ) şi largi ( pentru melosurile stihirarice şi papadice lente ) . mic şi iarăşi mare .Aghia . se obţin întotdeauna ehurile autentice . în timp ce prin mersul melosului spre grav . De obicei . teoretic .Ananes . III . intervalele .sunetele scării naturale de la mijlocul diapasonului ) . CUM GĂSIM BAZUL FIECĂRUI EH Ehurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în autentice ( I .Aneanes .ehul II .ehul III . cât mai mult părţile componente principale ale lui: bazul . având punctul de plecare sunetul DI de la mijlocul diapasonului făurim . atracţiile melodice şi cadenţele. mijlociu .ehul II plagal . se obţin întotdeauna ehurile plagale . II . apihima se intonează de cel ce dirijează corul pentru a putea şi ceilalţi membri să audă " ideea " ehului . Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să fie potrivită cu compoziţia muzicală care urmează de cântat . 51 .ehul VII sau Varis . Dacă am lua ca baz mijlocul scării naturale diapason ( pentru vocile umane ) şi am lua în defăşurarea pentacordului tonul mare .Nana . bazurile ehurilor ( deci ca să se afle bazurile ehurilor .Neheanes şi Leghetos . III .Neaghie .ehul IV .mai mult . Prin mersul melosului înspre acut .Apihima ehului: apihima sau enihima fiecăriu eh este o formulă muzicală concisă ce redă . sunetele principale . " ideea " lui .ehul I plagal .Aanes . Bazul ehului autentic este faţă de plagalul lui la o distanţă de patru sunete sau cinci trepte ( 42 secţiuni ) . potrivite ( pentru melosurile irmologice lente .ehul IV plagal . ¤ În muzica bisericească apihimile sunt interpretate pe denumirea muzicală a fiecărui eh : . IV ) şi în plagale ( plagalul ehului I . II .Neanes . IV ) . Apihimile sunt scurte ( pentru melosurile irmologice şi papadice grabnice ) .ehul I . fiind date astfel caracteristicile lui acustice.

52 . fiind format astfel plagalul lui.a transferat pe DI din mijlocul diapasonului. Vechii dascăli şi profesori au subliniat că melosurile ehului I au bazul pe KE . În locul lui NI.ehul I plagal . fiind format astfel plagalul lui patru sunete în jos ( pe ZO ifes ). Astfel : a ) ori s . ehul III s .urcarea cu 2 sunete de la DI = ZO' : ehul II .ehul II plagal . ehul IV s . patru sunete în jos ( pe NI ) .coborârea cu 4 sunete din NI' ( eh III ) = GA . Există şi melosuri ale ehului I cu bazul pe KE .ar numi de jos sau eso .ar forma ehuri autentice cu bazul plagalelor şi s . fie pe antifonia lui pe ZO de jos. şi din ele s . În locul lui ZO' .a transferat pe GA din mijlocul diapasonului. Cei noi . deoarece au extins melodia lui în acut .urcarea cu 4 sunete de la DI = PA' : ehul IV BAZUL TEORETIC AL EHURILOR PLAGALE .urcarea cu 1 sunet de la DI = KE : ehul I . BAZUL TEORETIC AL EHURILOR AUTENTICE .PA' .ehul IV plagal În practică era imposibil să cânte ehul IV de la PA' sau ehul III de la NI' . au transferat bazul lui pe PA ( bazul plagalului lui) ca eh I Eso ( de jos ) .ar crea ( patru sunete în jos ) plagalele lor .Urcarea se face potrivit desfăşurării intervalelor pentahordiei DI .ehul III plagal .coborârea cu 4 sunete din KE ( eh I ) = PA .coborârea cu 4 sunete din ZO' ( eh II ) = VU .ar transfera în antifonia lor (şapte sunete în jos din bazul lor) ehurile care au bazul lor afară de sunetele din mijlocul diapasonului. ehul II diatonic s-a transferat fie pe VU din mijlocul diapasonului. b ) ori s .coborârea cu 4 sunete din PA' ( eh IV ) = DI .urcarea cu 3 sunete de la DI = NI' : ehul III . În consecinţă: În locul lui PA' .

cu desfăşurarea pentacordului : ton mare . pe GA avem bazul ehului III ( eso ) . ehurile autentice se formează la o pentahordie în jos de DI din mijlocul diapasonului . în timp ce coborând . pe ZO din mijlocul diapasonului . Cu bazul pe DI : un sunet în sus . pe DI avem bazul ehului IV . În loc de PA' . Patru sunete în sus . ehul IV . Urcând .am referit la început . fiind creat paralel ehul IV plagal pe sunetul Ni din mijlocul diapasonului . deoarece s . Patru sunete în jos de la PA' . în practică .a transferat pe antifonia lui . s . FELURILE COMPOZIŢIILOR CÂNTĂRILOR BISERICEŞTI 53 . Trei sunete mai sus . însă şi pe antifonia lui .a transferat pe VU ca eh II ( eso ) . În loc de ZO' . Acelaşi eh s . formăm întotdeauna ehuri autentice . pe PA avem bazul ehului I ( eso ) . pe PA avem bazul ehului I plagal . Două sunete în sus . cu bazul prin urmare pe sunetul NI . pe PA ' avem bazul ehului IV . Patru sunete în jos de la NI' . ehul II diatonic . pe VU avem bazul ehului II plagal ( diatonic ) . Cu bazul pe NI : un sunet în sus .ar găsi afară de mijlocul diapasonului . întotdeauna plagale .Astfel .a numit ehul IV Aghia papadic de la DI . Patru sunete în jos de la KE . Rezumând . s . pe VU avem bazul ehului II ( eso ) . la care ne . Patru sunete în jos de la ZO' . pe DI avem bazul ehului IV plagal . pe ZO' avem bazul ehului II ( diatonic ) . pe sunetul PA din mijlocul diapasonului şi se numeşte ehul IV stihiraric de la PA . mijlociu şi mic şi iaraşi ton mare . pe KE avem bazul ehului I . deoarece şi el s . Două sunete în sus .ar găsi afară de sunetele din mijlocul diapasonului . Trei sunete în sus . Patru sunete în sus . pe GA avem bazul ehului III plagal . deoarece avea bazul lui prea grav şi faţă de ehul IV plagal de la NI ( bazul de derivaţie al ehurilor ) . putem să conchidem următoarele : În muzica bisericească avem două bazuri din care derivă ehurile :NI şi DI .a transferat pe DI şi s . Patru sunete în jos de DI avem bazul ehului IV plagal . pe NI' avem bazul ehului III . se numeşte ehul Varis al melosului papadic de la ZO .

care sunt precedate de stihuri din psalmi şi se deosebesc de compoziţiile din " Irmologhion " întrucât au propriul lor melos . irmoasele canoanelor ..însă şi melosurile grabnice cântate ale papadicului . Idiomelele stihirarice sunt împărţite în : 54 . care constituie redarea melosurilor grabnice în tact îndoit .. nu doar cel ce dă agogica cântecului . în timp ce silabele care se accentuează şi cadenţele au în mod frecvent două sau mai multe bătăi .În conformitate cu agogica şi cu linia melodică care se succedă .. c ) Papadic . Melosul irmologic se împarte în : a ) rapid . care executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent . doi timpi ai melosului . face ca melosurile acestea să fie cântate cu o agogică rapidă ... Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde .bătaie al melosului . Melosul irmologic Irmologic se numeşte melosul rapid ( grabnic ) . Melosurile acestea se găsesc astăzi într ..idiomelele Vecerniei şi ale Utreniei . ci mai ales cel ce structurează compoziţia melosului . sedelnele .. Fiecare silabă a textului corespunde după aranjare unui timp .. silabă pe care sunt făcute trei sau mai multe accentuări şi cadenţe . Melosul stihiraric Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale . fiecare compozitie muzicală. care se împart în : a ) Irmologic b ) Stihiraric . anixandarele . Stihiraricul este prin excelenţă modul de compoziţie al cântărilor bisericeşti .o carte de muzică numită " Irmologhion " . după cum spuneau vechii dascăli . Din melosul irmologic fac parte : troparele ... Faptul că fiecare silabă a textului are şi un timp sau o bătaie .şi felurile compoziţiilor cântărilor bisericeşti . de obicei . fie repede . grabnic b ) lent .. condacele .

.. papadicul potrivit ( precum polieleele potrivite )în tact moderat . papadicul lent ( ca heruvicele şi chinonicele ) în tact lent . cu mărturia de recunoaştere a fiecărui eh . cântate pe larg din slujbele solemne ale diferitelor sărbători . în timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de idiomele postbizantine şi mai ales " slavele ".un mod liber şi diferit faţă de felul de creaţie muzicală obişnuită. din Sâmbăta Mare ." şi care sunt cântate în ritmul cel mai lent dintre toate idioamele care sunt precedate de stih . din Liturghia Darurilor : " Acum puterile " şi " Care pe heruvimi cu taină închipuim " ) . 55 . Melosul papadic Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s . 709 ) . Stihiraricului grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne . Papadicul grabnic ( ca eclogariile sfinţilorşi polieleele grabnice ) se cântă în tact rapid . după cum sunt în " Doxastariul prescurtat " al lui Iacov Protopsaltul ( tâlcuit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul ) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca Naţională a Greciei ( cap . b ) Idiomele cărora le precedă doxologia mică : " Slavă Tatălui .au întocmit într . iar nu după bunul plac . Compoziţiile melosului papadic se împart în : grabnice sau rapide . 707 . 708 . stihiraric . irmologic .a ) Idiomele cărora le precedă un stih din psalmi . dar unele dintre acestea se cântă în tact foarte rapid( ca Răspunsurile mari şi " Pre arătătorul " din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ) . Melosul stihiraric se împarte şi el în grabnic şi lent . potrivite şi lente sau pe larg .am referit mai sus . care nu are propria sa melodie ) . având temelie tradiţia muzicii bisericeşti . în ehul dorit ( având textul din traducerea grecească a Psaltirii sau vreun imn creştin . Foarte puţine sunt textele care să fi fost compuse iniţial papadice ( precum " Lumină lină " şi heruvicele din Joia Mare .

se numesc difonice . patru . iar distanţa dintre bazul lui şi eptafonia lui este de 72 unităţi . tetracord şi ton mare ( sau ton mare . Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din 12. De exemplu : Ehul II plagal tetrafonic . tetracord ). De foarte multe ori . GENURILE MUZICALE Pentru a putea ordona ehurile muzicale între ele. când încheie la trei sunete mai sus . când încheie la cinci sunete mai sus . Aceste ramificaţii ale ehului fundamental păstrează şi atrag cu ele toate semnele caracteristice ale lui . când sfârşesc la trei sunete mai jos . deoarece tetracordul este temelia şi baza fiecărei scări muzicale . trei . fac cadedenţe câteodată pe sunetele principale şi mai depărtate de bazul lor . potrivit desfăşurării melosului lor .FORMAREA EHURILOR PLAGALE Cele opt ehuri . se numesc tetrafonice . sunt numite de mijloc ( mesoi ) . se numesc pentafonice şi când încheie la şapte sunete mai sus . se numesc trifonice . compoziţiile muzicale folosesc de la început până la final ca bază difonia . Ehurile plagale . De obicei . pentafonia . Ehurile autentice . cinci şi şapte sunete mai sus de bazul lor . Fiecare eh este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare . se numesc eptafonice . în timp ce cele plagale două . eptafonia şi mesotita . prin urmare suma secţiunilor scării unui eh este 30 + 30 + 12 = 72 . trebuie mai întâi să ştim felurile intervalelor care alcătuiesc un eh. când încheie la două sunete mai sus de bazul lor . Scara ehurilor autentice se compune din tetracord . cu tetracordul cu care începe de la bazul său. De exemplu : Ehul I de la KE: 56 . trifonia . tetracord . tetrafonia . Atunci numim acest eh cu denumirea înclinaţiei lui . trei şi patru sunete mai jos de bazul lor . se numesc plagale . când încheie la patru sunete mai sus . ehurile autentice sfârşesc compoziţia muzicală la două . când încheie la două sunete mai jos de bazul lor . se numesc paramesoi şi când sfârşesc la patru sunete mai jos . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile alăturate şi din tonul mare numit cel obţinut ( rezultat ) .

mari şi mici . Genul diatonic . De exemplu : Ehul IV plagal de la NI : un tetracord + tonul „despartitor” + un teracord Există ehuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau înrudite . iar atunci spunem că ehul este alcătuit din tetracordurile despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor . poate fi împărţit în două categorii . Fiecare gen . mic ) . leghetos ( II plagal diatonic ) şi Varis de la ZO . ton mare şi tetracord. V plagal . mărite . mijlocii şi mici .nuanţe . Sunt trei genuri muzicale : 1 . I . Aceste ehuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care se numeşte gen . Genul diatonic Genul diatonic se împarte în : a ) moale şi b ) dur . mijlociu . Genul cromatic . Genul enarmonic . care se alcătuieşte din tonuri mijlocii . care se alcătuieşte din tonuri mari . 2 . Acestei categorii aparţin şi următoarele ehuri ale octoihului bisericesc : IV plagal .doua tetracorduri despartite + tonul „rezultat” Scara ehurilor plagale se compune din tetracord. şi trecerea de la un ton la altul se face cu delicateţe şi în mod firesc . 3 . tonurile mărite şi difonia mărită . de unde şi denumirea de nuanţă diatonică moale . a ) Caracteristica ehurilor care aparţin nuanţei de diatonic moale este că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale ( mare . potrivit cu intervalele care îl formează . 57 . a cărui caracteristică principală este diezul enarmonic . IV . pe care le numim : a ) nuanţă moale şi b ) nuanţă dură .

Acestei nuanţe aparţin ehurile : III . triimiton şi ton mic cromatic . Cănd anumite sunete ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil. căruia îi aparţin : ehul II si ehurile care derivă din el şi . cu caracteristicile : ton mic diatonic . Astfel se formează noi tetracorduri care constituie două nuanţe a genului cromatic: a ) nuanţa cromatică moale . ton mijlociu enarmonic şi ton mic cromatic . Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara naturală cu modificarea treptei a treia şi a şaptea . 1 / 2 secţiuni ) şi ton mic cromatic ( 6 . III plagal ( Varis ) . Ehurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale: Genul cromatic Scările cromatice provin din cele diatonice . Caracteristicile comune ale ehurilor genului cromatic sunt : tonul mic cromatic de la vârful fiecărui tatracord şi difoniile cromatice a ) de la bazul tetracordului spre difonie si b ) de la mijloc spre capătul pentacordului . 58 . pe când la cel dur tonul este mic (cromatic). ton mic diatonic ( 5 . însă în mod abrupt şi dur ( de la ton mare la ton mic ) . sunt obţinute intervale ca: ton mijlociu enarmonic ( 16 secţiuni ). şi pentru nuanţa dură: . Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare nuanţă : pentru nuanţa moale : . b ) nuanţa cromatică dură . Deoarece mersul sunetelor se face deliberat şi natural ( din ton mare în mijlociu şi mic ) . se numeşte nuanţă diatonică dură . trimiton ( 18 secţiuni ). I plagal diatonic dur şi IV diatonic dur . căreia aparţin ehul II plagal şi cele care derivă din el . cu caracteristicile : ton mic diatonic . Deosebirea dintre ehurile care aparţin nuanţei moale faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezidă în primul interval al celor două tetracorduri: la cel moale.b ) Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi mici . tonul este mijlociu. 1 / 2 secţiuni ).

după cum schimbă şi sunetele principale . Mărturia ehului înseamnă : .a schimbat nuanţa ( de la intervalele moi la cele dure ) . când vedem în cărţile de muzică ftoralele cromaticului dur la melosul cromaticului moale . Aşadar . Când ehul II plagal ( nuanţă dură ) se cântă de la bazul lui . Cu toate acestea . atunci face cadenţe . se aude ca autenticul . care arată desfăşurarea scării lui. cu cadenţele lui obişnuite . atunci face cadenţe . aceasta nu înseamnă că s . ci desfăşurarea melosului în sistemul pentacord cu întindere spre acut . in principal pe trifonia . mai ales . Când devine tetrafon . pe tetrafonia şi pe bazul lui . = bazul lui este nota NI de la mijlocul dipazonului. la mijlocul lui si pe bazul lui cu cadenţele speciale . care este cea dintâi bază de derivaţie a octoihului bisericesc. = ftoraua ehului.NI = ehul IV plagal. intervalele lui rămân ale cromaticului moale . Însă intervalele lui rămân ale cromaticului dur . fie deoarece bazul lui este jos . pe difonia lui . sună plagal . Aceasta e valabil şi pentru ehul II plagal . atracţiile melodice şi cadenţele . 4 EHURILE DIATONICE MOI ( I ) EHUL IV PLAGAL Ehul IV plagal are ca baz sunetul NI . dupa cum se schimbă si sunetele principale .Când ehul al doilea (nuanţă moale) se cântă de la bazul lui ca glas autentic (melosurile stihirarice şi papadice lente ) . fie deoarece melosul lui înaintează spre tetracordul separat ( despărţit ) . Însă când ehul II devine eso ( de jos ) . CAP . atracţiile melodice şi cadenţele . La fel se întâmplă şi cu ehul II plagal cromatic dur . 59 .

şi definitve pe NI. în coborâre are iarăşi Din stihologia Vecerniei 60 . perfecte pe NI şi DI . DI şi NI' . Când precedă un stih . şi se incheie . NI' . VU . Apihima ehului este Neaghie: . mijlocii şi mici.Scara lui are tetracordurile despărţite şi care sunt formate din tonuri majore. DI . În ehul IV plagal sunt intonate melosurile irmologice. Face cadenţe imperfecte pe VU. stihirarice şi papadice . atunci începe de la sunetul NI .pentru melosul grabnic: . spre NI. însă este natural când melodia trece de la acesta şi urcă . la finalul melosului pe NI . pe PA spre VU. Atracţii melodice se semnalează pe ZO GA ifes. ZO de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la acesta şi coboară. pe spre DI.pentru melosul potrivit : Are ca sunete principale : NI . ajungând până la DI .

61 .

Din cantarile Antifoanelor 62 .

Ceea ce esti mai cinstita 63 .

Din Doxologia lui Manuil Protopsaltul 64 .

Prochimen 65 .

Dupa Evanghelia utreniilor duminicilor Postului Mare 66 .

EHUL I (eso) 67 .

Astăzi. care foloseşte scara ehului I plagal şi continuă cu tetracordurile despărţite . pe KE şi finale pe PA. baza ehului I plagal . a doua bază de derivaţie a octoihului bisericesc. DI . găsim sunetul KE. Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe KE şi finale pe PA . = ehul I. este acut . în ceea ce priveşte înălţimea acestuia . bazul acestui eh s . stihiraricului şi papadicului. GA. Asfel .a transferat pe sunetul PA . PA = bazul lui. Astăzi tinde să predomine tetrafonul pentru a se arăta că este autentic. de vreme ce sunetul KE. acest eh – cu bazul pe KE . pe DI. care este bazul ehului I . vorbim acum despre ehul I eso ( de jos ) . Mărturia ehului înseamnă : însă înclină bazul teoretic pe sunetul KE. DI şi KE ( rareori ). = ftoraua ehului. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU sunetul GA. oxia arată că se găseşte la o notă deasupra ehului plagal. sunetul PA de la mijlocul diapasonului. Pe GA şi pe DI când predomină când predomină sunetul DI şi pe NI de sus când predomină PA 68 . Melosul irmologic are ca sunete principale: PA. Melosul stihiraric şi papadic au ca sunete principale: PA. având Apihima ehului este Ananes: În ehul I sunt intonate melosurile irmologicului. KE şi PA'. Totuşi. după cum arată şi ftoraua de pe mărturia lui . Face cadenţe imperfecte pe GA.este considerat ca al melosului papadic.La un sunet deasupra lui DI. care arată desfăşurarea intervalelor scării lui.

ZO' sus este natural când melosul trece de acests şi urcă. În melosul irmologic . când precedă un stih . Din stihologia Vecerniei La Utrenie 69 . adică atunci când modulează în eh IV. se opreşte pe DI pe care şi încheie . începe de la sunetul PA . în celelalte cazuri are întotdeauna ifes. în timp ce melosul stihiraric începe de la sunetul PA şi se încheie iarăşi pe acesta .de sus.

Troparul Invierii 70 .

Din cantarile Antifoanelor 71 .

Ceea ce esti mai cinstita 72 .

Din canoanele Nasterii Domnului 73 .

Din cantarile laudelor 74 .

toate melosurile ehului I erau intonate de la sunetul KE. care începe de la PA şi se încheie pe KE: 75 . Acest eh de la KE este numit astăzi şi ehul I tetrafonic. De multe ori. Apihima ehului este Ananes. bazul natural el ehului.EHUL I TETRAFONIC DE LA KE ( EHUL I EXO – DE SUS ) În vechime. cu atracţiile melodice corespunzătoare. melosul lui face cadenţe pe GA sau pe DI sau pe PA. considerat glas al melosului papadic.

a cărui scară se desfăşoară având două tetracorduri despărţite. se găseşte plagalul lui.Din Doxologia lui Hurmuz Hartofilax EHUL I PLAGAL La patru sunete mai în jos de la bazul ehului i de la KE. 76 .

De multe ori PA' de sus atrage . în celelalte cazuri are mereu ifes.a numit ehul I plagal al melosului papadic . 77 . ca şi ehul IV Aghia . Face cadenţe imperfecte pe GA . se opreşte pe KE şi se încheie pe PA. ZO' de sus este natural când melosul trece de acesta şi urcă . cratime. matimi. chinomice. doxologii. care indică desfăşurarea intervalelor scării lui . pe NI' de sus. De aceea s . Are ca sunete principale : PA . Când precede un stih. laude. prochimene şi aliluiare de la Apostol. KE şi PA' de sus . GA . şi perfecte şi finale pe PA . irmoase calofonice etc . Apihima lui este Aneanes: În acest glas se intonează melosul papadic precum polielee. heruvice.Mărturia ehului înseamnă : = ehul i plagal = bazul lui este sunetul PA = ftoraua ehului. KE şi PA' de sus . se începe de la PA.

Din starea a doua a Polieleului 78 .

De multe ori melosul se opreşte pe ZO' de sus (cu ifes). de la şi pe sunetul GA se aude o parte cromatică moale a ehului. spre 79 . ehul acesta are adeseori sunetele DI şi ZO cu ifes . Astfel. Atracţii melodice se întâlnesc pe VU GA şi pe KE spre ZO’ ( cu ifes ).Din starea intai a polieleului de Petru Lampadarie Peloponisiul În matimile papadice.

la ehul acesta. Adesea. finalul melosului se face pe PA.Din cantarea Heruvicului de Teodor Focheos EHUL I PLAGAL TRIFONIC Melosul stihiraric al ehului I plagal se încheie pe DI . ZO' de sus are ifes permanent. şi ehul se numeşte ehul I plagal trifoni . Staţionarea melosului pe DI cere ca sunetul GA să aibă diez . Când urmează rostirea preotului . fapt care este indicat de ftoraua: Hristos a inviat ! 80 .

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiul Din stihirile invierii de la laude 81 .

Din starea intai a Prohodului

82

Din starea a doua a Prohodului

EHUL I PLAGAL TETRAFON Anumite melosuri grabnice şi potrivite ale ehului I plagal se termină pe sunetul KE. Această ramură a ehului este numită ehul I plagal tetrafon . Adesea , la ehul acesta ZO' de sus are în permanenţă ifes ( adică , chiar şi când melosul trece de acesta şi urcă ) , fapt care este indicat de ftoraua , care face pe ZO' şi

VU de sus cu ifes. Are apihima ehului I plagal cu urcarea pe tetrafonia ehului .

83

Din stihologia Vecerniei

84

Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu

Din podobia „Bucura-te, camara…”

85

cu intervalele diatonicului moale de la PA până la KE . şi pe ZO'' de sus . Scara lui este mixtă . care are mereu ifes cu ftoraua .EHUL I PLAGAL PENTAFONIC Anumite melosuri papadice ale ehului I plagal încep de la ZO'' de sus . cu sunetele ZO' de sus şi VU de sus în permanenţă cu ifes .Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal pentafonic . perfecte şi finale pe PA sau pe ZO' de sus. Din Doxologia de Gheorghe Violakis 86 . Face cadenţe imperfecte pe DI . pe care face cadenţă şi încheie melosul . şi de acolo în sus intervalele diatonicului dur ( despre care vom vorbi mai jos) .

În fine. pe NI' de sus. 87 . GA' de sus are ifes când melosul Pe acest eh se intonează melosurile papadice . Se opreşte adesea pe difonia lui. Face cadenţe imperfecte pe NI' şi PA' de sus şi finale pe KE. pe care se pune ftoraua modificând în mod paralel şi simetric şi mărturiile sunetelor. Are ca sunete principale: KE . NI' de sus şi PA' de sus. Însă când melosul se opreşte pe PA' de sus. având pe ZO' de sus cu diez ajunge până la el. atunci acesta este natural. Apihima ehului este Aneanes: şi pe PA' de sus cu ifes . Ehul plagal nu este folosit permanent. Ramura aceasta se numeşte ehul I plagal irmologic de la KE şi ehul I plagal tetrafon.EHUL I PLAGAL IRMOLOGIC DE LA KE SAU EHUL I PLAGAL TETRAFON Toate melosurile irmologice ale ehului I plagal se psalmodiază de la sunetul KE.

La Utrenie Din cantarile Antifoanelor 88 .

Ceea ce esti mai cinstita 89 .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 90 .

a 91 . compozitorii. şi care are forma şi " ideea " ehului plagal .NI' ton mărit ( 14 secţiuni ) . Într . Melosul irmologic Cele mai multe melosuri irmologice ale ehului IV se psalmodiază ca eh cu bazul pe sunetul VU şi cu tetracorduri despărţite . vrând să evidenţieze cuvintele care exprimă tristeţe. califică drept enarmonic intervalul KE . dacă de la sunetul DI . etc . drept pentru care intervalul KE .Din Binecuvantarile Invierii de Petru Peloponisiu Notă: În anumite locuri ale ehului I plagal pentafonic. deoarece ZO' primeşte ifes de 6 secţiuni .. Acest eh se numeşte leghetos sau ehul II plagal diatonic .adevăr . Această ramură a ehului I plagal cu aceste intervale se numeşte ehul I plagal enarmonic . jale.ZO' ( un sfert de ton ).ZO' devine enarmonic diez ( 4 secţiuni ) şi ZO' . EHUL IV 1 .

pe GA spre DI şi pe KE spre ZO'. pe ZO' de sus ŞI pe PA. totuşi este natural când melosul trece de el şi urcă. Are ca sunete pricipale: VU . = ftora ehului. ZO' de sus primeşte ifes când melosul ajunge până la el şi coboară . EHUL LEGHETOS ( EHUL II PLAGAL DIATONIC ) Apihima ehului este leghetos : care arată cu adevărat legătura acestui eh cu ehul IV de la DI aşa cum este considerat până la mijlocul lui. Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU . găsim pe ZO' de sus . = două note mai jos de sunetul DI VU = bazul lui este VU de la mijlocul diapasonului. urcăm două sunete . DI şi ZO' de sus.doua bază de derivaţie a ehurilor . în coborâre este iarăşi cu ifes. şi perfecte şi finale pe VU . care formează plagalul acestuia pe sunetul VU . Face cadenţe imperfecte pe DI. la patru note deasupra bazului de derivaţie a ehurilor . Această legătură devine clară şi din mărturia ehului: Mărturia ehului inseamnă: = ehul IV = eh autentic . 92 .

atunci sunetul acesta are ifes. Din stihologia Vecerniei 93 .Leghetos arareori ajunge eptafonie . urcă până la DI . şi se încheie în mod potrivit pe sunetul VU. când totuşi urcă şi staţionează pe VU de sus. Când precedă un stih . atunci acesta este natural. Când melosul ajunge până la VU' de sus şi revine. se începe de la sunetul VU.

Din cantarile Antifoanelor 94 .

Ceea ce esti mai cinstita 95 .

Din stihologia laudelor 96 .

Megalinariile de la Vovidenie 97 .

sunetul DI. Melosul stihiraric . Am văzut că la patru sunete de la baza de derivaţie a ehurilor. care este o combinaţie dintre ehul I eso şi leghetos . se obţine pe PA' de sus un 98 . idiomele şi " slavele ") se psalmodiază în ehul IV stihiraric de la PA.Din primul rand de antifoane al melosului irmologic pe larg 2 . Melosul stihiraric al ehului IV ( stihirile.

pe sunetul PA . şi se încheie .eh IV . la patru sunete mai sus de bazul de derivaţie al ehurilor PA = are bazul pe sunetul PA de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului Apihima ehului este Aghia : Când ehul se termină pe sunetul PA . preluând şi toate caracteristicile lui ( sunete principale .a transferat pe antifonia lui . Ehul IV de la PA . EHUL IV STIHIRARIC (DE LA PA ) Ehul acesta începe de la PA . s . cu leghetosul şi cu ehul IV papadic ( îl vom prezenta imediat după acesta ) .ului . pe VU de la leghetos ( în vechime se încheia pe PA ). Mărturia ehului înseamnă : = ehul IV = eh autentic . 99 . şi finale pe VU . Deoarece bazul acestuia era afară de sunetele de la mijlocul diapasonului. adică şapte sunete în jos . ) . atracţii melodice etc. Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe DI . pe VU şi pe PA . totuşi se deosebeşte după formele melodice şi cadenţe . foloseţte scara ehului I eso . de obicei . în timp ce . chiar dacă este unit cu ehul I eso . care este şi bazul lui . atunci când se termină pe VU preia caracteristicile Leghetos .

100 . se începe de la bazul PA . pa PA . şi apoi la DI . şi se încheie în mod potrivit. urcă la VU .Când precedă un stih .

Cantari de la laude 101 .

Din cantarile slujbei Sfintilor Macabei 102 .

la patru sunete în sus de sunetul NI (baz de derivaţie a ehurilor) DI = bazul lui este DI de la mijlocul diapasonului = ftoraua ehului. ZO' de sus şi PA' de sus. Adesea . EHUL IV PAPADIC Mărturia ehului reprezintă : = ehul IV = eh autentic. Face cadenţe imperfecte pe ZO' de sus si pe PA' de sus ( tetrafonia Aghia ) . preluând şi caracteristicile lor . I plagal şi IV plagal . 103 . perfecte pe DI şi pe PA' de sus . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui Apihima ehului este Aghia : Pentru melosurile grabnice Pentru melosurile potrivite Are ca sunete principale: DI . melosurile acestuia au legătură cu ehurile : leghetos .3 . Melosul papadic Melosul papadic al ehului IV se psalmodiază ca un eh care are bazul pe sunetul DI şi reprezintă ehul autentic al ehului IV plagal de la NI' . şi finale pe DI .

pe KE spre ZO' de sus . Pe ehul acesta se întâlnesc compoziţii ca : selecţii din psalmi în versuri. aliluiarile de la Apostol. ZO' este întotdeauna cu ifes . doxologii. spre PA' de sus. În toate celelalte cazuri. irmoase . laude.Atracţii melodice se întâlnesc pe GA şi pe NI' de sus spre DI . prochimene. imnuri religioase . matimi şi cratimi . Ecloghie la Inaltarea Cinstitei Cruci 104 . Zo' de sus este natural când melosul lui trece deasupra acestuia şi urcă . polielee. tropare .

105 .

Prochimenul Apostolului de la Boboteaza Din doxologia pe larg de Petru Peloponisiul 106 .

107

CAP . 5 EHURILE DIATONICE DURE ( I ) EHUL III (ESO)

La trei sunete mai sus de DI de la mijlocul diapasonului (bazul teoretic de derivaţie al ehurilor ), pe NI' de sus , se constituie ehul III al muzicii bisericeşti . Pentru că totuşi era prea acut şi în afara mijlocului diapasonului, s - a transferat pe bazul plagului lui, pe sunetul GA , întrebuinţând scara acestuia şi s-a numit ehul III eso (de jos) . Mărturia ehului desemnează : = ehul III = oligonul arată că ehul are legătură cu ehul I plagal , iar cele trei sunete indică împreună faptul că bazul ehului este la trei sunete deasupra bazului de derivaţie ale ehurilor GA = bazul ehului este sunetul GA = ftoraua arată că ehul aparţine diatonicului moale şi se constituie din tonuri mari , mărunte şi imitonuri . Mărturia ehului se scrie şi cu denumirea muzicală a ehului , Nana :

Apihima ehului este Nana :

Ehul III eso se împarte în : simplu sau papadic şi ehul III de mijloc .

108

Ehul III simplu sau ehul III papadic eso are ca sunete pincipale : GA , KE şi NI' de sus . Face cadenţe imperfecte pe KE si pe NI' de sus , perfecte şi finale pe GA . Pe acest eh se intonează polielee , laude pe larg , doxologii , heruvice şi chinonice . Ehul III de mijloc se notează cu coborâtoarele difoniei la mărturia lui : . Pe acesta se psalmodiază melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului III . Când precedă un stih , se începe de la GA , urcă până la KE şi ajunge la final pe PA , de unde încep şi cântările care urmează . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI sus ( când se urcă o terafonie ) , şi pe VU spre KE , pe ZO' de sus spre NI' de

spre GA . Când face cadenţe pe PA şi pe NI

, atunci preia atracţiile melodice ale ehului I plagal şi ale ehului IV plagal , în mod corespunzător . În anumite melosuri , melodia staţionează şi pe sunetul DI ( tetrafonia ehului IV plagal ) . În fine , anumite melosuri se termină pe sunetul NI . Atunci ehul acesta se numeşte ehul III din mijloc ( de exemplu : condacul Naşterii Domnului :" Fecioara astăzi " ) .

109

Din stihologia Vecerniei

110

Din stihirile invierii de la Vecernie 111 .

Din cantarile Antifoanelor

Ceea ce esti mai cinstita

112

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul

113

Din megalinariile Intampinarii Domnului

114

115

Melosul papadic al ehului III plagal nu se psalmodiază pe diatonic dur de la GA ( cu desfăşurarea tetracordului : tonuri mari . pe GA . mare şi mijlociu sau mare ) . pe NI' de sus se află bazul teoretic al ehului III . pe care se intonează melosurile irmologice şi stihirarice . mărite şi imiton ) . ci pe diatonicul moale de la ZO de jos ( cu desfăşurarea tetracordului : ton mic . se găseşte bazul ehului III plagal .EHUL III PLAGAL DE LA GA ( VARIS ) La trei sunete deasupra lui DI de la mijlocul diapasonului . 116 . La patru sunete dedesupt .

= ftoraua ehului . mare şi imiton . Melosurile irmologice şi stihirarice ale ehului Varis . atunci acesta se începe de la GA . Elementul distinctiv esenţial este că aparţin creaţiilor muzicale papadice . spre GA şi pe KE spre ZO . care s . preiau scara care este formată din tetracordurile despărţite şi cu tonuri mare . DI şi NI' de sus . pe ZO de jos . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : GA . preia caracteristicile ehului 117 .a impus să se numească Varis şi ehul III plagal de la GA . Odată cu trecerea timpului s . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe GA şi pe DI . dar şi pe PA ( ca ehul I ) şi pe NI ( ca ehul IV plagal ) . deoarece era în afara mijlocului diapasonului .Ehul acesta nu este altul decât ehul II diatonic de la ZO' de sus ( două sunete deasupra lui DI . deoarece bazul lui era dedesupt de NI . Atracţii melodice se întâlnesc pe VU I plagal şi ehului IV plagal . = urcarea diafonică la mărturia ehului vizează alte ramuri ale ehului varis . S . când melosul urcă o trifonie . al doilea baz de derivaţie al ehurilor ) . în mod corespunzător . Dacă ajunge la sfârşit pe PA şi pe NI . Mărturia ehului înseamnă : = eh Varis GA = bazul ehului este sunetul GA . urcă şi staţionează pe DI şi ajunge la sfârşit încheind în mod corespunzător .a transferat pe antifonia lui. primul baz de derivaţie al ehurilor . şi finale pe GA . pe GA . Când precedă un stih .a numit Varis .

Din cantarile Antifoanelor 118 .

Ceea ce esti mai cinstita 119 .

Din stihirile invierii de la Laude 120 .

Din doxologie de Manuil Protopsaltul 121 .

122 .

. Are ca sunete principale: GA . Acest eh s ... Face cadenţe imperfecte pe DI .. şi perfecte şi finale pe GA .. KE şi pe NI' de sus . după cum arată şi mărturia ehului ...CAP ..deoarece bazul lui se găseşte la trei sunete deasupra lui NI . Stihul aşezat înainte. . însă desfăşurarea intervalelor scării lui este identică cu cea de la NI .. VU .pe KE şi pe NI' de sus ( uneori şi pe PA şi pe NI ) .PA . Are apehima ehului III Nana : care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din ehul IV plagal de la NI ... 6 EHURILE DIATONICE MOI ( II ) EHUL IV PLAGAL TRIFONIC (IRMOLOGIC ) Majoritatea melosurilor irmologice ale ehului IV plagal se psalmodiază pe un eh care are bazul pe sunetul GA ( bazul ehului III eso ) . şi se termină în mod corespunzător. DI . iar mărturiile sunetelor se schimbă în mod corespunzător .. începe pe GA şi ajunge până la KE .. 123 . Principala caracteristică e ehului este următoarea: coborârea melosului până la PA şi întoarcerea imediat pe GA impune diez pe sunetele VU elemente care dau ehului un caracter cucernic. el are ftoraua. pe GA.a numit ehul IV plagal trifonic .. Astfel .

La Utrenie Troparul Inviereii 124 .

Ceea ce esti mai cinstita Din canoanele Paraclisului 125 .

126 .

127 .

Ehul Varis de la ZO este în mod special ehul papadicului . deoarece baza acestuia se găseşte sub NI. cu excepţia unor puţine cazuri . Semnul distinctiv al acestor ehuri este că . pe ZO de jos. de aceea nu se intonează pe el melosuri irmologice şi aliluiare. bazul ehului s-a transferat pe antifonia acestiua. încheie pe sunetul YO . Deoarece totuşi ne aflăm afară de mijlocul diapasonului. c ) Varis eptafonic. S-a impus să fie numit Varis. prima bază de derivaţie a ehurilor .EHUL VARIS DE LA ZO ( EHUL II DIATONIC MOALE ) La două sunete deasupra sunetului DI ( al doilea baz de derivaţie al octoihului bisericesc ). pe ZO de sus se află bazul ehului II diatonic moale. Ehul Varis de la ZO se împarte în : a ) Varis diatonic simplu ( mijlocul este el ehului I şi I plagal ) b ) Varis tetrafonic. a ) Ehul Varis diatonic simplu 128 .

cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri . Ehul acesta se regăseşte şi ca eh I de mijloc ( numit Protovaris ) sau ca eh I plagal . cu tonuri : mic . Mărturia acestuia înseamnă : = ehul Varis . având tonul " rezultat " la capătul superior al scării acestuia . = ftoraua arată desfăşurarea ehului autentic diatonic moale. ca eh autentic urmează schema tetracordurilor alăturate . şi revine apoi pe acelaşi eh Varis .Ehul acesta . = ca şi ehul II are bazul său la două sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . Apihima este Neanes : Au ca sunete principale: ZO . GA . Atunci preia sunetele principale . PA . 129 .Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe PA şi pe GA. Atracţii melodice se întâlnesc pe KE de jos spre ZO. mare şi mijlociu . şi finale pe ZO .

Din stihurile Polieleului de Petru Peloponisiul 130 .

Din cantarile Antifoanelor de Hurmuz Hartofilax Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 131 .

Din Doxologie de Iacob Protopsaltul 132 .

face pe GA cu diez în permanenţă şi urmează schema tetracordurilor despărţite. Apihima este Neanes : 133 .b ) Ehul Varis tetrafonic Ehul Varis tetrafonic cu ftoraua ehului leghetos pe ZO.

Când melosul ajunge până la GA şi revine.Are sunete principale pe ZO. PA. atunci acesta este natural. GA (cu diez ) şi pe ZO' se sus . Din starea a doua a Polieleului 134 . şi perfecte şi finale pe ZO . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI diez ) şi pe GA spre PA . Face cadenţe imperfecte pe PA . GA 8 cu diez ) şi pe ZO' de sus. pe VU spre GA (cu spre DI. când melosul se desfăşoară în cadrul pentefonului.

135 .

pe GA şi pe ZO . Adesea . pe ZO de jos ( chiar şi Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se încheie pe eptafonie ) . şi finale pe ZO . Face cadenţe imperfecte şi perfecte pe ZO' de sus şi pe DI . şi pe VU spre GA (cu diez). melodia începe de pe ZO' de sus şi se încheie mereu pe bazul ehului Varis . melosul modulează pe ehul IV Aghia de la DI . pe GA spre DI. Atracţii melodice întâlnesc pe KE spre ZO' de sus. acesta este natural . Când melodia ajunge până la GA' de sus . Pe acest eh în cadrul melosurilor papadice .c ) Ehul Varis eptafonic Ehul Varis eptafonic este şi el o ramură a ehului Varis . Apihima este Neanes : sau Are sunete principale pe ZO' de sus. 136 . pe DI.

137 .

Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul 138 .

139 .

în timp ce atunci când melosurile încheie pe KE . se obţine ehul I tetrafonic diatonic dur . se obţine ehul IV diatonic dur papadic de la DI .CAP . 7 EHURILE DIATONICE DURE ( II ) EHUL I PLAGAL DIATONIC DUR Melosurile papadice ale ehului I plagal de la PA se psalmodiază în permanenţă ci ifes pe sunetele VU şi ZO' de sus . care se întâlneşte şi ca eh III difonic şi eh plagal de la GA . Acest eh se numeşte ehul I plagal diatonic dur de la PA . DI şi ZO' de susşi PA' de sus . Când melosul lui face cadenţă pe DI . şi în scară se foloseşte de tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . 140 . după cum confirmă şi mărtueia lui : Apihima lui este Aneanes : Are ca sunete principale: PA .

când se fac cadenţe perfecte şi finale pe DI ( ehul I plagal trifonic ). Atunci se formează pe DI.Din Doxologie de Grigorie Protopsaltul EHUL IV AGHIA DIATONIC DUR La anumite melosuri papadice. îndeosebi pe ehul I plagal. ehul IV 141 . melosul are în coborâre pe VU' de sus şi ZO' de sus cu ifes . ca trifonie a ehului I plagal.

Face cadenţe imperfecte pe GA . GA . care are ca sunete principale: DI. când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei . ZO' de sus şi PA' de sus. 142 . de la PA. şi perfecte şi finale pe PA . ci cu trei sunete mai jos.a format ehul IV diatonic dur de la PA . Atracţii se întâlnesc pe GA şi stihirarice ale ehului I plagal. spre DI .diatonic dur. De obicei se întâlneşte ca particularitate a melosului ehului IV Aghia de la DI ăn melosurile irmologice Există creaţii muzicale mai noi pe ehul IV diatonic dur nu de la DI . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . Astfel s . Apihima ehului este Aghia : Are ca sunete principale: PA . pe KE şi pe PA' de sus . pe care se fac şi cadenţe în mod întâmplător . KE şi PA' de sus . şi pe GA spre DI . şi eh de sine stătător .

Psahos 143 .Din Raspunsurile Mari de C.

iar tonul despărţitor este VU . ehul III plagal papadic sau Varis de la ZO de jos ifes .GA .VU şi GA . ZO . Urmăreşte schema tetracordurilor despărţite .ZO' . Mărturia ehului înseamnă : 144 . având ca eh autentic ehul III eso de la GA de la mijlocul diapasonului . Pe sunetele ZO şi VU are întotdeauna ifes .Stihuri din Psalmu 50 de Hristodul Gheorghiadi EHUL III PLAGAL SAU VARIS DE LA ZO DE JOS LA IFES Din secolul al XVIII .lea îşi face apariţia ca eh de sine stătător .

GA .= eh Varis = bazul sunetului este sunetul ZO = ftoraua ehului = urcarea difonică din mărturia ehului are în vedere alte ramuri ale ehului Varis.GA . Alteraţii melodice se întâlnesc pe KE spre ZO şi pe NI spre PA . DI şi ZO' de sus . Face cadenţe imperfecte pe PA . PA . şi perfecte şi finale pe ZO de jos . Când melosul ajunge la şi KE cu diez . DI şi ZO' de sus . DI la cadenţe şi revine la ZO . are sunetele DI 145 . Apihima ehului este Aanes : Are ca sunete principale : ZO de jos .

Din Doxologie de Hurmuz Hortofilax 146 .

147

CAP . 8 EHURILE CROMATICE MOI ( I ) EHUL II CROMATIC MOALE DE LA DI

În ehul II diatonic moale de la ZO' de sus , cu PA în permanenţă cu diez , se formează un tetracord cu ton mic , ton mijlociu enarmonic şi imiton ( cromatic ) . Mărturiile sunetelor şi ftoralele ehului sunt două : pentru sunetele din fiecare tetracod ce sunt impare , semnul este ftoraua lor este Din raţiuni practice , deoarece melosul se prelungea în acut , muzicienii din secolul al XVIII - lea şi din următorul secol , au transferat bazul ehului al II - lea pe sunetul DI de la mijlocul diapasonului , modificând în mod corespunzător şi simetric sunetele , acolo unde era cazul .Astfel , astăzi în cătţile de muzică , mărturia ehului reprezintă : = ehul II = bazul teoretic al ehului este la două sunete deasupra lui DI, baz de derivaţie al ehurilor. DI = bazul ehului este sunetul DI = ftoraua indică că ehul aparţine cromaticului moale şi se desfăşoară în scară în ton mic, ton mijlociu enarmonic şi imiton. şi ftoraua , iar pentru sunetele " pare " mărturia şi

Ehul acesta se numeşte stihiraric , deoarece pe el se psalmodiază sihirile în tact potrivit ale ehului al II - lea al octoihului . Totuşi pe ehul acesta se psalmodiază şi tropare (de la sfârşitul slujbei), cratime, imne treimice, prochimene, aliluiare , doxologii , heruvice şi chinonice . Are ca sunete principale , în principal , pe DI şi pe ZO' de sus , pe NI' de sus când devine plagal şi pe VU şi pe NI când melosul se întinde pe sunetele care devin şi 148

cadenţe ocazionale : imperfecte pe ZO' de sus , pe NI' de sus , pe VU şi pe NI , şi perfecte şi finale pe DI . Atracţii melodice se întânesc pe GA de sus când mesolul urcă trifonic , şi pe PA jurul lui VU sau staţionează pe acesta . Apihima ehului este Neanes : spre DI , pe Zo' de sus spre NI'

, diatonic , când melosul se desfăşoară în

pentru melosurile grabnice;

pentru melosurile potrivite; Când precede un stih , se începe de la sunetul DI , se urcă până la ZO' de sus , se coboară pe VU , şi se închide în mod corespunzător melodiei , pe DI.

Din stihologia Vecerniei

149

La Utrenie

150

Din cantarile laudelor Stihuri din Doxologie 151 .

ci de la sunetul VU se 152 . Este legat fiinţial de ehul autentic de la DI .lea cromatic mesos ( de mijloc ) . Ehul acesta se numeşte ehul al II . de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri .EHUL II CROMATIC MESO ( DE MIJLOC ) Multe melosuri ale ehului II se încheie în mod obişnuit pe sunetul VU .

Prochimenul Vecerniei de duminica 153 . perfecte şi finale pe VU . Pe acest glas se psalmodiază troparele ahului II . Apihima acestui eh porneşte de la DI şi încheie pe VU. se începe de la DI .dezvoltă un cromatic mediu ( VU . în afară de foarte puţine excepţii ( catavasiile Bobotezei ). Are sunetele principale şi atracţiile autenticului de la DI . Când precedă un stih . în mod corespunzător melodiei.VU' ) . în tact grabnic şi pe larg . şi de la NI' de sus un tricord cromatic mare ( NI' . se ajunge pe ZO' de sus şi se încheie .NI' ) . de la DI un tetracord cromatic moale ( DI . Facecadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus. precum şi sedelnele . condacele şi răspunsurile mari . cadenţele se fac pe sunetul DI. pe sunetul VU .DI ) . La finele melosului.

Prochimenul Vecerniei de marti Stihuri din Psalmul 50 de Grigore Protopsaltul 154 .

Din cantarile Sfintei Liturghii 155 .

fie pe PA . ci de la ZO' de sus sau de la DI . bazul naturala al ehului . aşa cum am spus . ehul este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului dur . deoarece .lea de la DI sau ehul al II .lea cromatic moale . catavasii şi doxologii . având modificate mereu cu diez PA' de sus .a format ehul al II . troparele învierii .lea Meso de la VU . canoane . s . melosul se prelungeşte în acut şi aşa bazul s . sunetele DI şi În cărţile de muzică .EHUL II CROMATIC MOALE Multe melosuri ale ehului II ( îndeosebi cele irmologice) nu se cântă de la bazul natural al ehului .şi piardă însuşirile de eh autentic ) .a transferat fie pe VU . fie pe NI . Acest eh derivă din leghetos . A fost numit Eso pentru a fi deosebit de ehul al II lea cromatic dur . la patru sunete sub ZO' de sus . Pe sunetul VU . Totuşi trebuie să fie psalmodiat pe intervalele ehului cromatic moale şi să fie notat în felul următor : 156 . şi pentru a nu fi confundat cu ehul al II . Pe el se cântă troparele miezonopticii . pentru a arăta faptul că este un eh eso cu mersul intervalic al plagalului ( fără însă să . antifoanele .

157 . şi se încheie . se începe de la sunetul VU . Când precedă un stih . pe care se fac şi cadenţe imperfecte ( dar şi pe DI şi ZO' de sus ) şi finale pe VU. Are ca sunete principale: VU şi KE ( însă şi DI şi ZO' de sus ) . pe KE . se urcă până la trifonia acestuia . spre VU . cu ftoraua ce indică faptul că ehul este eso. în mod potrivit pe VU.Apihima ehului este de asemenea Neanes. Atracţii melodice se semnalează pe PA când melosul se cântă în cadrul trifoniei . şi pe DI spre KE .

Din cantarile Antifoanelor 158 .

Ceea ce esti mai cinstita Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 159 .

Din Stihologia Vecerniei de Duminica 160 .

ca să nu fie confundat cu ehul II plagal cromatic dur de la PA . Are ca sunete principale pe PA şi pe DI când melosul se cântă în cadrul trifoniei (dar şi pe GA şi KE ) . În cărţile de muzică . pe sunetul DI . când La Vecernie 161 . pe PA . se începe de la PA . pentru a indica că este eso . Atracţii melodice se întâlnesc pe NI melosul se desfăşoară în jurul lui . Apihima acestui eh este Neanes. acest eh se notează cu ftoralele ţi mărturiile cromaticului dur. şi se încheie . înlesnind astfel diversitatea melodică . pe care se fac şi cadenţe : imperfecte pe DI ( dar şi pe GA şi KE ) şi finale pe PA. spre PA . când ehul devine diatonic pe trifonia lui ( ehul IV de la DI ) şi pe tetrafinia lui ( ehul I de la KE ) . cu linia melodică care să arate că ehul ete eso. Când precedă un stih . se întâlneşte şi cu bazul pe sunetul PA.lea eso cromatic moale . se urcă până la trifonia lui . corespunzător cu melosul . Totuşi trebuie scris cu ftoralele şi mărturiile cromaticului moale.Acelaşi eh al II . şi pe GA spre DI .

Stihiri de la Fericiri 162 .

sau altfel .DI diatonic moale . Scara acestui eh este mixtă şi este alcătuită din tetracordul PA .lea de la DI fac cadenţe pe sunetul PA al ehului I eso diatonic (sau.PA' . din tetracordul cromatic moale DI .NI' . ehul 1 cu 2 . şi din tonul " rezultat " NI' . mai corect. ehul I plagal ). 163 .Din irmoasele Canonului din Martea cea Mare EHUL II CROMATIC (EHUL 2 CU 1) Anumite compoziţii ale ehului al II . Pe acesta au fost compuse răspunsuri şi axiome . Ehul acesta se numeşte ehul II cromatic cu mijlucul diatonic .

b ) cele ale ehului I de la PA . când se cântă în tetracordul diatonic moale . 164 . cadenţe şi atracţii melodice : a ) cele ale ehului II de la DI . Are ca sunete principale . când se cântă în tetracordul cromatic moale .Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al ehului II .

sedelne . având în permanenţă ifes pe sunetul KE 165 . Ehul .Fragmente din Raspunsurile Mari EHUL LEGHETOS CROMATIC MOALE SAU EHUL IV MESO ( DE LA MIJLOC ) CROMATIC MOALE Anumite melosuri ale ehului IV ( tropare . condace şi prochimene ) întrebuinţează scara ehului leghetos .

Are ca sunete principale : VU . de aceea se numeşte şi ehul IV mesos cromatic moale . şi de la NI' de sus . = două sunete sub sunetul DI .DI ). ci de la sunetul VU se urcă un tricord mijlociu diatonic moale ( VU . Apihima aceasta arată legătura reală a ehului leghetos cromatic moale cu ehul IV de la DI . VU' de sus . un tricord mare diatonic moale ( NI' . şi perfecte şi finale pe VU . de la sunetul DI un tetracord cromatic al ehului IV ( DI . atunci când melosul ajunge până la el şi revine . VU = bazul este sunetul VU . Atracţii melodice se întâlnesc pe PA spre VU .acesta se numeşte leghetos sau ehul IV mesos cromatic moale . iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri . în mod potrivit cu încheierile ehului IV cromatic . pe sunetul VU .NI' ) . Această legătură se vede şi din mărturia ehului : = eh principal. DI şi ZO' de sus . se începe de la DI şi se încheie . cu KE ifes . Face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus .VU' ). = ftoraua ehului . La finalul melodiei . Apihima ehului este leghetos . şi pe GA spre DI . la patru sunete deasupra bazului de derivaţie al ehurilor . este cu ifes . se face cadenţă pe DI . Când precedă un stih . 166 .

La Utrenie 167 .

Troparul Invierii Condacul Vovideniei 168 .

iar la sfarsit 169 .

ajunge la sfârşit pe trifonia acestuia . Melosurile stihirarice . DI . 170 . Apihima ehului este Neanes : . KE şi pe PA' de sus . şi finale pe PA . pe sunetul DI . 9 EHURILE CROMATICE DURE ( I ) EHUL II PLAGAL CROMATIC DUR De la ehul I plagal diatonic dur ( cu VU şi ZO cu ifes dur. când alterăm sunetele GA şi NI' de sus cu diez Mărturia ehului înseamnă : = ehul II plagal PA = bazul lui este sunetul PA . care arată desfăşurarea intervalelor scării lui .pentru melosurile de ritm potrivit : Are ca sunete principale (îndeosebi în melosul papadic): PA. Face cadenţe pe GA . când melosul ehului II plagal modulează în ehul IV ( Aghia ) de la DI . aşa încât tetracordurile să se compună din imiton ( diatonic ) . când melosul tinde să se încheie . dar şi PA . = ftoraua ehului. triimiton şi imiton ( cromatic ) . GA .CAP . preluând caracteristicile lui . ) derivă ehul II plagal cromatic . KE şi PA' de sus. în timp ce atunci când melosul se desfăşoară în cadrul trifoniei face cadenţe imperfecte pe DI şi pe ZO' de sus . ZO' de sus şi PA' de sus.

pe PA . pe DI sus spre KE . se încheie conform melosului pe PA . 171 . când melosul se desfăşoară în cadrul tetrafoniei .Atracţii melodice se întâlnesc pe NI spre PA . acesta este natural ) . preia şi alteraţiile Când precedă un stih . Când melosul modulează în ehul Aghia . şi melodice ale acestuia . staţionează pe DI . se începe de la bazul ehului . şi pe NI' de spre PA' de sus . când melosul se desfăşoară spre în jurul acestuia ( când melosul face cadenţă pe NI . Pe ehul II plagal de la PA se psalmodiază melosurile stihirarice şi papadice . pe GA DI .

Din Doxologie de Manuil Protopsaltul 172 .

Din slujba Pavecernitei Mari 173 .

De la Laude Din slujba Sfantului Ioan Teologul. Stihira dupa Psalmul 50 174 .

cu care se notează mărturia ehului II plagal tetrafonic nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi. este acelaşi eh . fie că . Se folosesc scara şi mărturiile ehului II plagal de la PA . cu bazul pe sunetul GA . În cărţile de muzică. ftoraua ehului II cromatic moale doar aducerea aminte că ehul va merge spre mijlocul sau plagalul lui.KE şi PA' . pe GA şi pe PA . a fost considerat ehul II plagal difonic de la PA . Mersul intervalelor se face după sistemul pentacordului . Are ca sunete principale : KE. pe KE . Apihima ehului este Neheanes : cu desfăşurarea intervalică care artă legătura plagalului cu tetrafonicul . A cest eh se numeşte ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic sau ehul II cromatic dur . fie ehul II cromatic dur . pe care se încheie şi stihurile care precedă melosul . face cadenţă .VU' sunt tonuri mari . pe GA şi pe PA . Deoarece melosurile şi stihurile acestui eh fac cadenţe în interiorul lui . Atracţii melodice se întâlnesc pe DI GA. NI' de sus ( mai rar ) . în timp ce urcarea difonică indică sunetul KE de la care începe melosul : Totuşi . ci spre KE şi pe VU diatonic spre 175 . Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte bazul şi în formele melodice şi cadenţele . Când melosul tinde să se încheie .EHUL II CROMATIC DUR TETRAFONIC Melosurile irmologice ale ehului II plagal se cântă pe tetracordul lui . Prin urmare . intervalele DI . conform regulei . de la sunetul KE . pe care se fac şi cadenţe întâmplătoare : imperfecte pe KE .l numim ehul II plagal tetrafonic . fie ehul II cromatic dur difonic de la GA . perfecte şi finale pe GA .

mărturia ehului al II . aşa cum am spus mai sus. dascălii mai recenţi pun.De aceea în cărţile de muzică şi în melosurile sistemei noi.lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut 176 .

perfecte şi finale pe VU .se de la sunetul DI şi pe care sunt scrise cele mai multe melosuri irmologice: având difonia pe sunetul VU : şi ehul II cromatic dur pe sunetul NI : Pentru ehul II plagal cromatic dur tetrafonic irmologic este valabil cel de la DI . conform regulei. ehul II plagal tetrafonic căutându . iar pentru cel tetrafonic .( având caracteristicile ehului II cromatic dur ) . pe tetrafonia lui. pe care se fac cadenţe : imperfecte pe DI . Atracţii melodice se întâlnesc pe GA VU. de la KE . pe PA diatonic spre 177 . ZO' de sus ( mai rar ). VU şi NI . pe VU şi pe NI . pe care se termină şi stihurile ce precedă melosurile . Are ca sunete principale : DI . Când melosul tinde să facă încheierea . face cadenţă . spre DI . pe sunetul DI.

178 .

179 .

180 .

181 .

melosurile ehului I erau intonate de la KE . făcea cadenţe la două sunete deasupra bazului ehului .NI' interval difonic diatonic mijlociu. Aceasta ne . prin toate însuşirile .deasupra bazului lui. . 10 EHURILE CROMATICE MOI ( II ) EHUL I CROMATIC MOALE DIFONIC DE LA KE În vechime . se specifică că ehul I se cântă pe scara ehului II. 182 . având în permanenţă pe PA' de sus cu ifes diez .GA' cromatic moale şi GA' .o indică ftoraua şi pe VU' de sus cu de pe NI' de sus făcând KE . tetracordul NI' . Astăzi în cărţile de muzică . pe NI' de sus. Când melosul staţiona sau făcea cadenţă pe NI' de sus . Sedealna irmologică " Mormântul Tău. primind ftoraua acestuia acestuia.KE' interval difonic diatonic moale mare . Mântuitorul " .CAP . făcea pe PA' de sus cu ifes şi pe VU' de sus cu diez . sunetul KE.

183 .

eh IV . perfecte şi finale pe DI .pentru melosurile grabnice : . este prezentat : fie ca glas independent : - fie ca eh II plagal trifonic : Apihima lui este Nenano : . în sistema nouă .a Iosif " .s . Astăzi . pe care se fac şi cadenţe :imperfecte pe ZO' de sus şi pe PA' de sus . Staţionarea pe GA şi pe KE este considerată difonia şi tetrafonia ehului II plagal de la PA .pentru melosurile moderate : Are ca sunete principale : DI . 11 EHURILE CROMATICE DURE ( II ) EHUL IV CROMATIC DUR (NENANO) Există o sedealnă irmologică a ehului IV: " Spăimântatu .CAP . care arată că dascălii din vechime l -au considerat pe Nenano . 184 . ZO' de sus şi PA' de sus ( mai rar ) .

Nenano este îndeosebi . De obicei melosurile acestuia modulează Aghia diatonic moale . rezultatul fiind că imitonurile devin diezi enarmonici . şi începe de la DI . pe NI' de sus spre PA' de sus . 185 .Atracţii melodice se întâlnesc pe GA spre DI . şi se coboară pe DI . preluând şi caracteristicile lui . ajungând până la PA' de sus al ehului Nenano . Când precedă un stih . ehul melosului papadic . se urcă la ZO natural diatonic moale . cu încheierea corespunzătoare .

186 .

PA' .ANEXA I PARTEA TEORETICĂ SISTEMELE MUZICALE SAU SIMFONIILE Sistem se numeşte un şir de sunete şi de intervale al cărui sunete de la extremităţi. deoarece este alcătuit din trei intervale şi din patru sunete . deoarece emiterea simultană a sunetelor marginale se aud în mod plăcut de către ascultător . parafonice şi simfonice . deoarece emiterea sincronică a sunetelor de la extremităţi .Simfoniile de gradul al patrulea .PA . dă ascultătorului sentimentul diafoniei . PA VU . Intervalul de gradul al cincilea se numeşte tetrafonic sau pentacord deoarece ste alcătuit este alcătuit din patru intervale şi din cinci suntete . al cincilea şi al optulea sunt intervale perfecte atunci când sunt alcătuite din 30 .NI' . Când este format din 30 de secţiuni este perfect .NI' etc . 42 şi 72 secţiuni . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor diafonice . etc . GA .VU . formează o simfonie .GA .ZO' . PA . etc . etc . Când este format din 42 de secţiuni este perfect . PA . deoarece se situează între intervalele diafonice şi simfonice . Intervalul de gradul al optulea se numeşte eptafonic sau octacord .KE . când sunt emise în acelaşi timp . ) . Intervalele muzicale se împart în : diafonice . 187 . ) şi de gradul al optulea . ) şi de gradul al cincilea ( NI . Emiterea sincronică a sunetelor marginale se aude simfonic .DI . Intervalul de gradul al patrulea se numeşte trifonie sau tetracord . Când este alcătuit din 72 de secţiuni este perfect .DI . PA . şi aceste intervale constituie temelia determinării şi formării scărilor sau sistemelor muzicale . în timp ce atunci când este mărit sau micşorat se consideră că face parte dintre intervalele diafonice . etc . Diafonice sau diafoniile se numesc intervalele de gradul al doilea ( NI . ) şi de gradul al şaptelea ( NI . ) şi de gradul al şaselea ( VU . PA . deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete . ) . Simfonice sau simfoniile se numesc intervalele de gradul al patrulea ( NI -GA . etc . însă alcătuirea scărilor sau sistemelor muzicale nu se fundamentează pe acestea deoarece sunt considerate imperfecte . Parafonice sau parafoniile se numesc intervalele de gradul al treilea ( NI .

. scările vor aparţine nuanţei diatonice dure . . şi se măsoară cu două bătăi . scările vor aparţine nuanţei genului enarmonic . Din cele patru sunete ale fiecărui tetracord al scării . Indiferent însă de poziţia pe care o vor avea . Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate sistemele simfonice . care cuprinde două picioare de ritm de doi . Aceste picioare ritmice mixte care rezultă din combinaţiile ritmului de doi . scările vor aparţine nuanţei cromatice dure . În melosurile irmologice şi papadice grabnice .dacă sunt alcătuite : . enarmonice mijlocii şi imitonuri ( cromatice ) . În locul 188 . deoarece conţine toate sunetele şi intervalele scării muzicale . ritmul este stabilit de silabele accentuate ale textului . Alte picioare ritmice întâlnite sunt : de cinci . ritmul de bază este cel de patru . Aceasta deoarece pentacordul se formează dintr . de şapte şi mai rar de opt şi de nouă . deoarece conţine şi două simfonii mai mici . de trei şi de patru sunt notate la începutul şi la finalul lor cu bară dublă .din imitonuri ( diatonice şi cromatice ) şi triimitonuri . diezi enarmonici . în timp ce diapasonul se formează din două tetracorduri şi un ton mare . fie în exteriorul acestora ( ehuri autentice ) . stabilesc intervalele care dau nota distinctivă a genurilor şi nuanţelor .Se numeşte şi diapason . .din tonuri mici .un tetracord mărit cu un ton mare . scările vor aparţine nuanţei de cromatic moale . fie între ele ( ehuri plagale ) . mijlocii şi mici . RITMUL ŞI PICIOARELE RITMICE ÎN MUZICA BISERICEASCĂ În muzica bisericească . şi în interiorul lor cu bară de legătură . unde de obocei fiecare silabă corespunde unei bătăi . tetracordul şi pentacordul . Cele intermediare sunt mobile şi în funcţie de poziţia lor . de şase . CARACTERISTICILE TETRACORDULUI Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor simfonice . primul şi al patrulea sunt fixe . scările vor aparţine nuanţei diatonice moi.din tonuri mărite şi micşorate .din tonuri mari şi imitonuri ( diatonice ) . .din tonuri mari .

În melosurile irmologice . îndeosebi de caracterele hironimice . unde fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi . ritmul se stabileşte luând în considerare interpretarea muzicală a textului . unde fiecărei silabe îi corespund două . apoi urmează adjectivele . precum şi pe caracterele hironomice . ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor accentuate . trei sau mai multe bătăi . Sunt căutate mai întâi verbele . stihirarice pe larg şi papadice moderate . MARCAREA ŞI MĂSURAREA RITMURILOR  ritmul de patru  ritmul de cinci: a) b)  a) b)  a) trei batai b) trei batai c) trei batai  189 ritmul de sapte: ritmul de sase: cu doua batai cu doua batai cu doua batai cu trei batai cu doua batai cu cu cu ritmul de opt: . adverbele şi participiile . ci ţinând cont şi de interpretarea muzicală a textului . prepozitiile . În melosurile stihirarice şi papadice pe larg . substantivele .fiecărui picior ritmic se consideră silabele accentuate . ritmul fundamental fiind cel de patru . conjuncţiile şi articolele .

le oarecum pe cele existente . au întocmit caractere hironomice şi vocale ( care subconţin şi modul complex de scriere de altădată.a) cu trei batai b) cu trei batai c) cu trei batai  cu trei batai ritmul de noua DESPRE FTORALELE : MUŞTAR . . cu bară jos . introducând noi semne şi modificându . pentru a simplifica modul de scriere muzicală . .ftorale : a ) o ftora care provine din cea a ehului II adăugând o bară în dreapta b ) o ftora care provine din cea a ehului Nenano. ftoraua se numeşte hisar .1883. ftoraua se numeşte nisabur şi ftoraua muştar 190 . şi după nuanţe. c ) o ftora care provine din ftoraua diatonică dură. cu bară deasupra Aceste semne au fost validate de Comisia Muzicală din 1881 . NISABUR ŞI HISAR Cei trei dascăli ai sistemei noi. . şi care au fost înlocuite cu caractere asemănătoare ). Astfel au apărut şi aceste trei semne .

ftora ce aparţine genului cromatic. Staţionarea melosului pe Ga realizează intervalul imiton DI .GA are diez enarmonic şi GA .VU sunt cu diezi enarmonici .GA. când pe acesta se pune ftoraua nisabur . se scrie pe DI şi face în coborâre un imiton şi două tonuri mici . ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria iniţial pe NI' de sus . Nisaburul . se scrie de obicei pe sunetul DI şi face pe GA diez.VU imitonuri .La opririle şi rotaţiile melodiei în jurul lui DI .VU este imiton . ftora ce aparţine genului cromatic. Când melosul coboară până la VU fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre DI atunci DI . intervalele DI .GA şi GA . VU natural şi PA diez. Muştarul .GA. 191 . Staţionarea pe VU face intervalele DI . se scrie de obicei pe sunetul KE şi face pe DI diez şi pe ZO' de sus ifes.Hisarul . GA . Aceste atracţii identice sunt făcute pe sunetele care se găsesc sub NI' de sus .

NI . etc .VU . trei .PA VU . c ) Exerciţii de urcare a două . PA . VU .PA .VU . a ) Exerciţii de urcare şi coborâre neîntreruptă a sunetelor scării de la NI .NI . să fie citite în mod ritmic şi cu denumirea sunetelor fără a le cânta decât mai apoi .PA .NI . trei sau patru sunete de la NI . NI . De exemplu : NI .ANEXA II EXERCIŢII DE PARALAGHIE ÎN SCARĂ NATURALĂ ( DIATONICĂ MOALE ) Înainte de a începe exerciţiile .VU . GA . cu întoarcerea în coborâre la sunetul iniţial . cu întoarcerea în coborâre sărită la sunetul iniţial . PA . Toate exerciţiile trebuie mai întâi . trebuie să ştim bine care este şi ce face fiecare caracter .VU .GA . EXERCIŢII ELEMENTARE DE PARALAGHIE RITMUL DE DOI 192 .GA .PA NI . NI . VU . patru sunete .PA . De exemplu : NI . etc .PA . etc . b ) Exerciţii de urcare a două .

193 .

RITMUL DE TREI 194 .

195 .

RITMUL DE PATRU 196 .

197 .

clasma 198 .

199 .

200 .

201 .

202 .

203 .

204 .

205 .

206 .

207 .

208 .

209 .

210 .

211 .

212 .

213 .

214 .

215 .

216 .

217 .

218 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->