DELINCVENTA JUVENILA, FORMA A COMPORTAMENTULUI

DEVIANT Notiunea de delincventa juvenila si dificultatea definirii ei

Delincventa juvenila este un fenomen complex care cuprinde ansamblul unor comportamente aflate in conflict cu valorile si relatiile sociale protejate de legea penala. In cercetarea acestui fenomen, atat din punct de vedere sociologic, cat si din punctul de vedere a altor stiinte (criminologie, psihologie) s-a incercat conturarea unei definitii cat mai complete a delincventei juvenile. In termeni comuni, delincventa juvenila se regaseste sub mai multe acceptiuni, astfel: - organele de politie considera ca fiind delincventi juvenili, persoanelecare savarsesc infractiuni, dar care n-au trecut de varsta majoratului, intr-un cuvant, minorii; - cadrele didactice iau drept delincventi pe elevii care chiulesc de la ore sau pe cei care fumeaza in grupurile sanitare ; - pentru unii parinti, delincventii sunt copiii neastamparati ai altor familii; - micii hoti, amatori de furtisaguri apartinand grupurilor maruntecare se aduna pe la coltul strazii , sunt considerati de proprietarii sau personalul care lucreaza in magazine ca fiind delincventi. Nici expertii care studiaza fenomenul delincventei juvenile n-au cazut de acord asupra limitelor conceptului. Unii definesc delincventa ca fiind un comportament antisocial persistent, altii o vad ca find un comportament emotional deviant . Unii autori o definesc ca fiind un comportament adolescentin fata de cel asteptat, iar unii autori pragmatici o definesc ca un comportament pecare politia si celelalte autoritati publice il considera deviant . Confuzia privind delincventa juvenila nu e din cauza multitudinii de definitii, ci de corectitudinea lor; ea apare pentru ca nu s-a reusit definirea in cuvinte putine si persuasive a unui comportament aparte, a unei probleme socialecare creeaza conflicte cu legea. Orice definitie a conceptului de delincventa juvenila, functioneaza pentru autoritati, scoala, familie sau alte sfere interesate si este la fel de corecta precum oricare alta, in propriul ei context institutional. Oricum, in timp ce in viata cotidiana, un baiat care nu place vecinilor poate fi considerat de catre acestia delincvent, intelesul

delincventa juvenila are un efect cu un continut disfunctional atat in raport cu consecintele sale asupra societatii. cat si pentru destinul ulterior al tanarului. In final se poate considera ca: delincventa juvenila este forma de manifestare tipica inadaptarii si neintegrarii sociale a minorilor si tinerilor. Din punct de vedere juridic. conformitatii si controlului social. ca forma benigna de manifestare a creativitatii care la un moment dat intra in conflict cu norma penala transformandu-se in delincventa. in sens larg din punct de vedere sociologic. mai precis. nu poate . a scaderii controlului social exercitat de diferite institutii si organizatii sociale si a altor factoricare determina sau favorizeaza un comportament materializat in incalcarea normelor juridice. Ele stabilesc interdictii si limite de varsta. In definirea delincventei juvenile.cat si asupra individului. Codul Penal nu da si o definitie a infractoruluisau a delincventului. Ea nu este operanta decat in raport cu criteriul normei penale. Juridic nu putem stabili si aprecia cauzele acestui fenomen fiind posibila doar o distinctie intre un comportament delincvent. In articolul 17. putem retine abaterea de la normele sociale recunoscute de societate. dar aici avem de-a face cu termeni intelesi intr-un sens strict juridic . din cauza esecului sau disfunctiilor procesului de socializare. contrar normelor penale.Din acest punct de vedere.delincventei juvenile si al comportamentului aferent isi gaseste baza definitorie in lege. circumstante si sanctiuni. Definirea delincventeijuvenile da nastere la o serie de ambiguitati din cauza lipsei unor criterii de determinare a ei. savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala . si un comportament normal acceptat de societate. mai cu seama a delincventului minor si nici o definitie a delincventei sau a delincventei juvenile nu se regaseste in legea penala. Conceptia sociologica cu privire la delincventa juvenila cuprinde o serie de directii si perspective teoreticecare considera ca un act infractional este dependent de problemele mai largi ale deviantei. Totusi legile nu formuleaza definitii. De foarte multe ori notiunea de delincventa juvenila se confunda cu cea de criminalitatesau cu cea de infractionalitate. fenomen cu implicatii negative atat pentru societate. delincventa juvenila reprezinta incalcarea unor norme care reflecta cerintele oicarei forme de convietuire umana. sociologii pornesc de la devianta morala. Abordarea notiunii de delincventa juvenila sau de devianta. cu urmarile vatamatoare ale unor acte sociale sanctionate din punct de vedere juridic. Codul Penal Roman defineste infractiunea ca fiind faptacare prezinta pericol social. Ca un criteriu in calificarea actului delincvential.

Acest tip de comportamenteste explicat de W. cu valorile societatii in ansamblul ei. el se va integra in grupuri antisociale incare exista posibilitatea desfasurarii unor veritabile . unii sociologi au considerat ca actele delincventiale ale tinerilor sunt din cauza capacitatii lor limitate de a depasi anumite situatii de frustrare. Bazandu-se pe ideile lui Rockless.avea un continut precis in toate cazurile si toate sit uatiile. Delincventa juvenila trebuie privita ca un conflict al tanarului. ) si care ofera dobandirea unui statut social si o structura psihica interioara. scoala. tanarul tinde catre un mod de viata si idealuri superioare grupuluisau clasei sociale din care face parte. impotriva inegalitatilor dintre clase. Reckless sustine ca exista o structura sociala externa alcatuita din grupurile sociale la care tanarul participa si este socializat ( familie. exogeni care tin de grupul sau de clasa sociala din care acesta face parte. tanarul este predispus la savarsirea de acte cu caracter delincvential. care ofera acestora un sentiment de solidaritate cu cei defavorizati ca ei si o identitate in numele careia isi poate procura o serie de satisfactii imediate. In asemenea situatii el este inclinat spre savarsirea unor acte deviante prin folosirea de mijloace ilicite. putandu-se totodata revolta contra sistemului social considerat de el inechitabil. care asigura tanarului constiinta identitatii de sine si a imaginii sale in raport cu alte persoane.care tin de latura subiectiva a individului cu factori sociologici. In acest context. notiunea osciland in functie de anumite premise socio-culturale si de un sens obiectiv ce trebuie atribuit devierii de la functionarea normala a societatii. prieteni.Din cauza faptului ca la un moment dat tanarul este in imposibilitate. fiind lipsit de acestea. amplificata totodata de incapacitatea de a-si determina rolul si locul dorit in societate. dar care nu pot fi atinse prin mijloace legitime de realizare. Aflat intr-un mediu social defavorizant. grupuri sau categorii sociale. Daca unul sau mai multe din componentele celor doua structuri lipsesc. el va recurge disperat la delincventa considerata de el ca fiind unica modalitate de a se revolta. al personalitatii sale.Desigur autorul imbina in teoria sa factori psihologici. in actiunea de a-si atinge scopurile dorite.C. Aceasta stare poate sa survina ori de cate ori tanarul se loveste de cate un obstacol sau de o ”bariera sociala” care il impiedica sa-si atinga propriile scopuri si interese. Un alt factor generator de delincventa este tendinta de asociere a tinerilor in bande. etc. convingerea orientarii spre scopuri dezirabile si toleranta la frustrare.Reckless in teoria sa cu privire la rezistenta individului la frustrare. care dobandeste o importanta in anumite momente.

Dar unele dintre grupuri sunt acoperite de sentimente de frustrare si insatisfactie sociala si individuala. Este vorba de procesele modernizarii ( industrializare. contrare celor ale societatii. varianta care-si propune sa explice delincventa juvenila.Cohen in teoria sa cu privire la subculturile delincvente ale caror norme si valori se afla in contradictie cu cele ale societatii. Intr-o asemenea conjunctura. individul asimileaza exigente normative noi care intra in . elaboreaza o varianta a acestei teorii. etc. precum sidin dorinta anihilarii frustrarilor de ordin marginal si a anxietatilor. In aceasta situatie avem de-a face cu asa zisa subcultura a grupurilor delincvente. economica si culturala. ei recurg la diferite mijloace ilegale. intr-o proportie considerabila. de violenta si agresivitate.relatii intre roluri diferite. Aceasta problema a fost studiata si ideologizata de A. drept teoria societatii (grupului) de la coltul strazii . eliberandu-l pe individ de vechile legaturi familiale traditonale. devenind potentiali sau certi delincventi. Whythe arata ca in procesul de formare a personalitatii. Deoarece indivizii din asemenea subculturi au convingerea ca le sunt blocate caile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale.F. Whythe. Pe langa modificarile in structura sociala. fapt pentru care sunt marginalizati de societate. tanarul simte nevoia de a fi recunoscut. acceptat si stimulat de catre cei de o varsta cu el. ca si de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare. orientand pe membrii sai pentru atingerea obiectivelor lacare tind. El formuleaza ipoteza ca aceste subculturi au luat nastere ca urmare a unor reactii de protest fata de normele si valorile societatii.K. Aceste grupuri ajung sa respinga normele si valorile societatii adultilor adoptandu-si un sistem de norme si valori proprii de comportament si de conduita in care se folosesc de mijloace ilicite pentru atingerea propriilor interese. grupul reprezentand o posibilitate sigura de a-si manifesta si realiza dorintele si aspiratiile. Nu trebuie sa treaca neobservata nici perspectiva teoretica a dezorganizarii sociale care pune delincventa juvenila pe fondul unor schimbari si conflicte sociale la nivel macrosocial. Aceste grupuri isi au propriile lor norme. imigratie. apar modificari de conduita largindusi sfera libertatii si autonomiei personale. din tineri cu carente in socializare. W. iar respectarea lor capata o importanta deosebita.). Astfel aceste grupuri de tineri devin veritabile surse de delincventa. El isi intituleaza aceasta teorie. politica. urbanizare. prin mijloace ilicite. Pericolul consta in faptul ca sunt constituite. deoarece participarea in cadrul lor permit instaurarea unui proces de integrare ce ofera sentimentul identitatii si responsabilitatii.

R. amplifica ponderea si intensitatea fenomenului de delincventa juvenila prin determinarea unor premise infractionale si prin absenta unui control social institutionalizat. Delincventa juvenila. Plecand de aici. fiind caracterizata printr-o dereglare totala a normelor si valorilor sociale. McKay care avanseaza ipoteza ca mediul urban este spatiul propice si principal al generalizarii si proliferarii comportamentelor delincvente. Notiunea de anomie a fost preluata de sociologul Robert Merton care formuleaza o teorie in raport cu care anomia se naste ca rezultat al tensiunilor dintre scopurile pe care le propun modelele culturale ele societatii si mijloace legitime permise de sistemul de organizare sociala. Perioadele de criza sociala. Conform . ca urmare a unor schimbari bruste la nivel macro si microsocial. Durkheim elaboreaza teoria anomiei sociale in care isi propune sa evidentieze ideea ca fenomenul de delincventa are un caracter universal fiind implicat in orice societate. situatie care se contureaza in absenta unor definitii precise a valorilor si scopurilor care orienteaza comportamentul. privita din aceasta perspectiva. trebuie amintita si teoria etichetarii sociale care isi propune sa explice de ce un tanar delincvent este clasat ca deviant si este sanctionat. El considera delincventa ca un tip de reactie in raport cu lipsa de concordanta dintre scopurile valorizate social si mijloacele permise pentru a le realiza. Durkheim introduce notiunea de anomie. Autorul desemneaza starea de deruta normativa ca fiind urmarea unor perioade de mari crize sociale ( razboaie.contradictie cu identitatea culturala. a moralei si a dreptului. Shaw si H. care reprezinta o stare obiectiva a mediului social in care traiesc indivizii si grupurile sociale. dar nu in ultimul rand. E. In final. Din punctul de vedere al acestei teorii delincventa este caracterizata drept un fenomen determinat de mecanisme de control social. Reprezentanti ai acestor teorii sunt C. revolutii. Din punctul sau de vedere delincventa este un efect util si necesar in cadrul evolutiei societatii. etc. calamitati. catastrofe. prin situatiile anatomice pe care le genereaza. adica fara lege. aculturale si deviante putand foarte usor determina aparitia unor manifestari cu caracter antisocial. este calificata drept un fenomen urban avand ca premisa conflictele culturale si sociale generate de procesele de dezvoltare sociala.D. mostenita printr-o socializare comunitara traditionala avand ca efect aparitia unor comportamente hibride. ) care provoaca suspendarea temporara a functionalitatii vechilor norme si slabirea autoritatii controlului exercitat de institutiile specializate in aplicarea de sanctiuni celor catre incarca legea.

Sintetizand toate aceste teorii si concepte sociologice reusim sa determinam. mai ales in actuala etapa de tranzactie. Paleta acestor tulburari este larga. fapt ce duce la imprimarea in . copiatul la ore. de obicei. Aceste teorii isi gasesc aplicabilitate si in tara noastra. de obicei. neinfractionale in sensul propriu al termenului. si abaterile severe de conduita. actele de spargere sau talharie. bruscarea de catre baieti a fetelor. colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare. inconsecventa comportamentala. intr-un cadru general. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. cu tulburarile de conduita mai usoare. cum sunt: furtul repetat. cuprinzand ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite in realitate. in principal. fumatul ostentativ. la un moment dat. tulburarile de relationare a acestora cu parintii.acestui concept un adolescent care incalca intamplator normele morale sau legale este posibil. vagabondajul. prostitutie etc. profesorii. Factori determinanti ai manifestarilor cu aspect predilectual si infractional Inadaptarea comportamentala a unor minori vizeaza. Fiind stigmatizat drept delincvent de catre institutiile de control social el va include aceasta eticheta in imaginea despre eu-l sau ajungand sa se comporte in concordanta cu aceasta . Pe baza acestor teorii si concepte sociologice prezentate putem concluziona ca din punct de vedere sociologic. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. sa se transforme in delincvent. a personalitatii tanarului sub influenta unor factori de mediu negativi. dar si suparatoare. legalitatile si mijloacele de combatere. principalele cauze ale provenientei si evolutiei comportamentului delincvent juvenil. Cauzele individuale atrag atentia atat asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). care cer mult timp si efort pentru a fi eradicate. ea cuprinzand atat modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic (penal). perioada care determina profunde schimbari in sfera socialului creand totodata un teren favorabil delincventei juvenile in Romania. de tipul: minciuna. diferite atitudini nonconformiste. dar destul de raspandite sunt. cat si abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. Profesorii se confrunta. violente verbale. refuzul de a saluta. in ultimul timp. de cele mai multe ori. cat si asupra formarii nefavorabile. delincventa juvenila este privita ca un fenomen evident social analizand cauzele. consumul curent de alcool sau droguri.

Fiecare caz de inadaptare are.comportamentul sau a unor orientari antisociale. care atrag atentia asupra faptului ca factorii externi actioneaza intotdeauna prin intermediul condisiilor interne. Desigur. refractandu-se prin insusirile. dar orice actiune externa determina actul psihic (deci si actele deviante) numai mijlocit. in acest domeniu al deviantei comportamentale. este greu de surprins ponderea acestor factori individuali. de actiuni si motivatii particulare. Notiunea de cauzalitate nu poate fi redusa. in dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale. o "istorie" proprie. neuro-psihice: "Orice fenomen psihic este determinat in ultima instanta de actiunea externa. la o singura cauza fundamentala. Cauzele sociale vizeaza. O discutie pertinenta asupra cauzelor comportamentelor deviante la minori pretinde. de regula. ci presupune un complex de conditii. de evenimentele copiliriei si de mediul in care traieste copilul (sau tanarul in cauza). dorinta excesiva a persoanei de a obtine diferite satisfactii prin bani. . prin urmare. mentionate mai sus: tendintele ereditare (conditiile interne predispozante) se realizeaza si se manifesta intotdeauna intr-un mod diferit. acele imprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). starile si activitatea psihica a persoanei care este supusa acestei actiuni" . "factorii ambientali de precipitare" pot inspira sau declansa actul deviant. sociali si favorizanti in determinarea si dezvoltarea conduitei deviante. asadar. dinamica si functionala a acestei inadaptarii. Tendintei unor specialisti de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) ii raspund altii. Cand motivatiile individuale devin presante (de exemplu. oferind mijloacele prin care delincventa se perpetueaza. fie si succint. Intr-adevar. Conditiile favorizante cuprind. numai asa ne putem explica de ce dintre doua persoane aflate in aceleasi conditii de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotaraste sa recurga la conduite deviante (sau aberante). Pentru a fi luate masurile profilactice necesare scaderii numarului de conduite deviante ale minorilor.). o considerare simultana a celor trei grupe de factori. care impune o interpretare psiho-genetica. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata in care s-a aflat tanarul inainte de comiterea conduitei deviante. trebuie pus in discutie. drog. rolul factorilor individuali (sau interni) si al celor sociali (sau externi) in determinarea acestor conduite. asadar. de fapt. sex etc.

ele exprima slaba capacitate de a trai anticipativ o serie intreaga de efecte sau stari emotive. autism. Dintre aceste modificari. factorii ereditari (sau predispozanti) actioneaza nu direct. cu un puternic substrat ereditar. Astfel se stie ca sentimentul de frustrare exprima starea noastra de disconfort in raport cu o trebuinta sau aspiratie care. un potential agresiv ridicat. de toleranta la frustrare). Adevarul este ca. de regula. motiv pentru care persoana respectiva traieste mai mult "in prezent". o pronuntata labilitate afectiva. acesti factori individuali pot fi grupati in doua categorii: ● factori constitutionali. mai putin permisivi in raportul cu ceilalti). Se apreciaza astazi tot mai mult ca intarzierile mintale reprezinta o premisa a deviantei comportamentale. care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potentialitati ereditare: a. desi importante. Altfel spus. a urmarilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. in functie de cat de mult sunt dispusi sa realizeze un dialog flexibil cu ceilalti. adica de resursele personale. b. indiferenta afectiva (absenta emotiilor altruiste si simpatetice). nu trebuie sa duca la exagerari de genul: "inadaptat prin nastere" . mai intoleranti. Oamenii au diferite praguri de rezistenta la privare (frustrare). celui in cauza. debilitate mentala. respectiv de a face schimburi de valori materiale si . din diferite motive. astfel. Printre acesti factori individuali se enumera urmatorii: 1. unii elevi au un potential mai mare de adaptare (de maleabilitate. mentionam: toleranta foarte scazuta la frustrare. acceptare a interdictiilor. dificultatea sau imposibilitatea. sub presiunea tiranica a pulsiunilor si trebuintelor sale primare. formate sub influenta unor factori defavorabili ai mediului). ● unele particularitati ale personalitatii in formare (de exemplu. Factorii individuali tin de capacitatea personala a fiecarui copil. iar altii unul mai redus (sunt mai rigizi. Deficientele intelectuale exprima. ci prin intermediul celor de mediu. tanar de a reactiona. in general. mai ales atunci cand nivelul mintal scazut se asociaza cu tulburari afective si cu conditii defavorabile de mediu.I.). comunicare. hiperemotivitate. de bogatia si calitatea "schemelor de adaptare" . diferite tulburari de caracter sau atitudini negative. dependenti de zestrea ereditara si de structura neuro-psihica a copilului (de exemplu. de anticipare. pe plan mental. nu a fost satisfacuta. Determinarile ereditare. Modificari accentuate ale vietii afective si ale vointei. care favorizeaza un anumit "fatalism" educational. Deficientele intelectuale. tendinte agresive etc.

ca un inadaptat. se constata totusi faptul ca. 2. R. un element care. cerinte) si fata de ceilalti din jur. ca un sociopat. Basiliade (1978) etc. Lagache (1964). arata ca un copil caracterial (cu un "caracter rau") se prezinta adesea. cunoscutul specialist in domeniul psihologiei judiciare.spirituale cu cei care ii inconjoara. Si nu in ultimul rand fenomenul de agresivitate. in reactiile sale. Despre labilul afectiv. Mucchielli (1965). determinat de instabilitatea emotiva si de o structura dizarmonica de personalitate de tipul psihopatiei impulsive. sunt persoane dominate de incapacitatea de a se detasa de propriile trairi si tendinte egocentrice. indeosebi a celor morale). lipsa unei autonomii afective (determinate de o slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare. de obicei. sta la originea multor devieri comportamentale. ea manifestandu-se prin: sugestionarea rapida in raport cu impresiile de moment formate. si nu toti delincventii au cunoscut (traversat) in copilarie sau adolescenta o faza "caracteriala". Astfel. Investigarea tendintelor psihice ale delincventilor cu teste de personalitate a relevat faptul ca foarte multi dintre minorii delincventi testati au dat raspunsuri de tip agresiv. persoane incorsetate de egoism in interpretarea situatiilor sociale. deoarece el nu reuseste sa realizeze relatii armonioase intre el si mediul social (din cauza educatiei gresite primite si a experientelor . nu si indatoriri. deoarece nu toti copiii cu tulburari de caracter devin delincventi. Pe de alta parte labilitatea afectiva reprezinta una din caracteristicile personalitatii delincventilor. prin cronicizare. Tiberiu Bogdan spune ca este "un instabil emotiv. Incapacitatea de a accepta o frustrare. salturi nemotivate de la o extrema la alta. G. reactii imprevizibile (din cauza insuficientei dezvoltari a autocontrolului afectiv). tradeaza discontinuitate. in cadrul vietii sociale. Desi nu se poate pune semn de egalitate intre "caracteriali" si delincventi. cercetatori cum ar fi D. s-au fixat in structura caracterului respectivilor minori. un repros sau o sugestie constructiva ii face pe acestia sa recurga la incercari de satisfacere a trebuintelor lor egoiste pe alte cai decat cele legale. inconstanta in reactii fata de stimul" . ceea ce le determina sa creada ca au numai drepturi. Minorii "problema" sub raport comportamental (disciplinar) sunt. delincventa juvenila este precedata de tulburari de caracter care apoi. in numeroase cazuri. care exprima opozitia si intoleranta deschisa a acestora fata de reguli (norme.

respingerea sarcinilor si rolurilor propuse de parinti sau profesori. sunt familii integrate social. in acest sens. Familia. Faptele de viata arata. evident. constatat de atatea ori. si familii la limita integrarii. prin cronicizare. spiritul obiectiv de autoevaluare etc. curiozitatea. prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva. dand nastere la ceea ce se cheama un caracter deficitar (imatur sau gresit structurat). se structureaza in personalitatea tanarului. 1. cum ar fi. . de exemplu. ca diferitele insusiri moralvolitive ale copilului. de a se impune. perseverenta acestuia in activitate. Astfel. Dupa R.dureroase de viata avute). care prezinta un grad ridicat de receptivitate sociala. Dintre factorii familiali care pot genera tulburari comportamentale la copii. mentionam: a. ca motivatia elevului pentru invatare. refractare la tot ce apare nou pe plan social. in cazul celor active. de a lupta cu greutatile. cu gradul de dificultate al activitatii scolare impuse de profesori sau parinti. inchistate. Mucchielli. Nu mai putin interesante sunt asa-numitele familii active si pasive. nesigure. in diferite reactii si acte predelictuale care apoi. atitudinea sa fata de scoala sunt in relatie stransa cu realitatea psiho-pedagogica din scoala. care dezvolta initiativele acestuia. opozitia fata de incercarile educative ale adultilor se obiectiveaza. II. care inabusa spiritul de independenta a copilului.familii reprimatoare. Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva" . si familii liberale. reticente sau reactii neadaptative. Astfel de trasaturi. care exprima insolenta. constituie un mediu educativ determinant. principala insusire este aceea de a se afirma. prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli. Deficite de climat familial si de structura familiala. disocializarea copilului caracterial se exprima prin: falsa perceptie a celor din jur. in sensul bun al cuvantului. O discutie asupra factorilor externi in determinarea conduitelor de dezadaptare scolara este motivata de faptul. a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti. sigure de ele. absenta aprofundarii si evaluarii corecte a consecintelor actelor comise. depind de o serie de trasaturi pe care le are familia in care copilul traieste. De asemenea. Factori psiho-pedagogici de ordin familial. initiativa si fermitatea in actiuni.spune Rose Vincent . exista . cu climatul afectiv din familie. voluntarismul afectiv.

de obicei. se rasfrange in sens negativ asupra psihicului copilului. de "suport afectiv" al unuia dintre parinti. in familia adoptiva. alcatuita. a increderii in sine. vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite. cu toata atentia care li se acorda aici. de regula. caracterizata de certuri. indolente. revendica. acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie. reprezinta tot atatea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului. saturat si plictisit de atatea atentii. de incredere si intelegere din partea celor din jur. care se afla in grija asistentei publice. Familiile reconstituite din persoane divortate. spre acest copil. uneori. in cazul copiilor orfani sau abandonati. Impresionante sunt. copilul depresiv. cum ar fi: bunici. fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie intre parinti. in familiile disociate. ca rezultat al unor certuri continue dintre parintii. miezul grupului familial. le lipseste tocmai mediul afectiv familial. de exemplu. din randul acestora se detaseaza. brutalitati. se stie. Copilul si divergentele educative dintre membrii adulti ai familiei. Este stiut ca mediul familial nu se limiteaza strict la membrii grupului familial nuclear (adica numai la parinti si copii). descurajat. cu copii rezultati din casatorii anterioare. din parinti mai varstnici si dintr-un singur copil. aflat in continua cautare de afectivitate. desi despartiti. . De aceea. Absenta temporara a unuia dintre parinti. intreaga afectiune si grija se indreapta. de neincredere in viata. deseori cei doi parinti. fiecare dintre ei cautand sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt. Ele incurajeaza formarea la membrii mai tineri ai familiei a dinamismului. in aceasta privinta. indiferente. a motivatiei muncii. infiat sau luat sub ocrotire. provocandu-i tulburari emotionale puternice. copilul. injurii. situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni. fata de efort. fie intre parinti si copii. pentru a-l compromite. in aceeasi masura. Parintii formeaza. de descurajare in lupta cu obstacolele intalnite in activitate. b. O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o ambianta a caminului apasatoare. Cel mai adesea si alti adulti. Aceste familii creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o atmosfera familiala prea trista sau prea agitata. Familiile pasive. copilul va adopta atitudinea minimei rezistente fata de greutati.in societate. cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator. genereaza sentimentul de esec.

ci si a celorlalti copii (frati si surori. De asemenea. al fetelor impotriva baietilor. Aceste persoane pot sa joace un rol important influentand. prieteni. c. de exemplu. Desigur. dand nastere la tensiuni si conflicte de pe urma carora va suferi. in sanul familiei isi fac simtita prezenta. Copilul gelos. "Ceea ce complica pedagogia familiala. Cel mai mare. aceste influente depind de numarul copiilor in familie. copilul. de pilda. bunicii prea ingaduitori. vine la bunici. in familie. se contrazic. care completeaza si intregeste mediul familial propriu-zis si in care fiecare dintre copii se bucura de o atentie egala. sugereaza sisteme si solutii salvatoare.). vecini iau parte. unele grupuri ostile: cel al copiilor mici impotriva celor mari. in primul rand. in unele cazuri.. il face sa intre in relatii umane mai bogate (mai variate).. in mod permanent sau doar din cand in cand. obraznici. Faptul. care isi prezinta opiniile. pentru copiii dintr-o familie numeroasa. a competitiei. dragoste etc. ca un copil mai are 3-4 frati si surori. conflictele dintre frati sunt determinate de pozitia copilului pe scara varstei. unchi. care permit copilului sa se manifeste oricum. matuselor. Faptele de viata arata ca. reproseaza severitatea sau indulgenta. in comparatie cu copilul unic in familie (si anume sa cunoasca experienta rivalitatii. de cele mai multe ori. natura relatiilor copilului cu parintii. ocrotindu-i si aparandu-i de pedepsele parintilor lor si atunci cand nu ar trebui. Copiii mici sunt mesteri mari cand este vorba sa profite de aceste divergente pentru a se elibera de orice regula" . printre copii. care a avut la un moment dat totul (atentie. verisori etc. . veri. Adesea. la viata familiei respective. Grupul fratern. copilul sufera influenta nu numai a membrilor adulti. prietenilor etc. Sunt familii in care cea mai mica masura de ordin educativ starneste strigatele de indignare ale bunicilor. de varsta si sexul fiecaruia. bunicii constituie o sursa de experienta bogata si pretioasa pentru copil. Este adevarat insa ca uneori bunicii se arata deosebit de protectori si de ingaduitori cu nepotii. de solidaritate la nevoi). al fratilor impotriva verilor etc. schimba pozitia copilului fata de parinti. De cele mai multe ori insa. perturba relatiile familiale. unde gaseste un loc de refugiu. Este cunoscut faptul ca.matusi. este numarul de jurisdictii carora trebuie sa li se supuna copilul. de pozitia copiilor in colectivul familial. Astfel. bunicii ofera acel "surplus de camin". Desigur.) traieste. arata Andre Berge. "educa" nepoti prea alintati. care considera ca alt copil (frate sau sora) i-a luat locul in inima parintilor sai. . unchilor. dar si raporturile de colaborare. astfel de interventii directe in atributiile parintilor clatina autoritatea acestora.

in mare masura. el isi va dezvolta la maximum "firea voluntara". sa se inchida in sine si sa-si neglijeze obligatiile scolare. al increderii pe care el .M. Copilul cel mai mic din familie ocupa si el o pozitie aparte si destul de primejdioasa in colectivul familial. El poate ajunge chiar sa creada ca este ignorat. Fratii lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc. Rasfatul continuu il transforma pe copilul unic intr-un mic tiran al familiei. Lemert . in raport cu ceilalti din jur. copilul unic. Un factor deosebit de important al reusitei scolare a copilului il reprezinta increderea lui in fortele proprii. ci un mod deosebit si aberant de a actiona la exigentele lumii exterioare. favorizeaza esecurile scolare. d. Aceasta incredere este insa. manifestate de unii parinti fata de copiii lor. devenind impulsiv. El ajunge in situatia de a fi rasfatatul familiei. pentru viata grupului familial. un "complex de detronare" (A. Defectele copilului nu reprezinta altceva precizeaza E. fiind inconjurat de cele mai calde sentimente de duiosie si dragoste din partea parintilor. asociindu-se pentru a-l exclude din grupul lor. sau pentru a rezista mai bine in fata presiunilor parintilor. care este destul de des un "copil-problema" in scoala. obraznic in relatiile cu cei din jur. Factori psiho-pedagogici de ordin scolar. Sub si supraaprecierea capacitatilor reale ale elevului. care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi. Adler) si puternice sentimente de gelozie. 2. Mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice negative. generatoare de irascibilitate si chiar agresivitate in raport cu sarcinile scolare.decat partea vizibila a unui conflict profund dintre parinte si copil: "Un defect nu este o imperfectiune esentiala a fiintei. Dezacordul dintre cerere si oferta. Exigentele exagerate. dublat de capacitatea de a prevedea reactiile si starile interne ale copilului. provoaca "intoxicatii intelectuale". revendicativ. aparute atunci cand iau o masura educativa. pe atat de temut si de imprevizibil in reactii. ecoul aprecierii profesorului. Problemele cele mai mari le ridica insa. In continuare sunt prezentate cateva dintre aceste posibile influente negative: a. in felul acesta. pe cat de irational si capricios. ceea ce-l va face sa-si urasca fratele mai mic. respins de parinti.din momentul aparitiei urmatorului copil cu care trebuie sa imparta dragostea parintilor. Defectul vadeste o dificultate de adaptare un copil dificil este aproape intotdeauna un copil care are anumite dificultati" . Parintii trebuie sa faca dovada unui simt al masurii in atitudinea si exigentele preconizate fata de copil.

apare la elevul respectiv asa-numitul fenomen de "rezistenta interioara" in virtutea caruia elevul. Adesea. fie printr-o indeplinire formala a acesteia. create de profesor prin ignorarea. in timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el. trecand treptat in randul acelora ramasi in urma la invatatura. Astfel "incapacitatea" acestui elev se inscrie. Acest dezacord si protestul launtric pot duce la aparitia sentimentului elevului ca este victima unei nedreptati sau a unei neintelegeri. nu-si insuseste aceasta cerinta si se incapataneaza sa nu o duca la indeplinire. asadar. nemultumit de raspunsurile unuia dintre elevii sai. profesorul il supraincarca intelectual.o acorda acestuia. precum si a convingerii sale ca pedeapsa la care a fost supus este nemeritata. elevul in cauza nu se arata de acord cu motivele ce i se atribuie in legatura cu o fapta savarsita de el si. in aceste cazuri. vazand ca nu este inteles. a efectelor psihologice pe care le au aprecierile verbale si autoritatea profesorala. intre sarcinile si cerintele care-i sunt puse in fata si propria rezistenta nervoasa. dand raspunsuri din ce in ce mai nesigure si obtinand rezultate tot mai slabe. Acest dezacord intre "cerere" si "oferta" il poate determina pe elev sa actioneze fie prin protest si respingere a exigentei. contactul dintre profesor . in categoria deficientelor "didascogene". daca. invatarea acestuia devine formala si mecanica. elevul poate sa se inchida in sine si sa refuze sa dea explicatii. Daca asemenea cazuri se repeta. ca educator. profesorul isi va exprima in mai multe randuri neincrederea in capacitatile acestuia de a se indrepta in viitor. copilul in cauza va deveni tot mai pasiv si indiferent in timpul orelor. De asemenea. Ca efect al supraaprecierii si a increderii deosebite pe care o manifesta incapacitatile unui elev.Dezacordurile de conduita dintre elev si professor. desi intelege bine si poate sa faca ceea ce-i cere profesorul. este si atitudinea de supraestimare de catre profesor a posibilitatilor reale ale elevului. elevul in cauza fiind nevoit sa faca mereu fata unei disproportii. il considera real. Pot sa apara dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explica reusitele sau nereusitele sale scolare: astfel. de ordin intensiv si calitativ. Nu mai putin daunatoare. Cand exigentele profesorului fata de unul din copii. respinge masurile luate de profesor impotriva lui. Sarcinile scolare prea usoare au ca efect slabirea energiei nervoase si stingerea intereselor de cunoastere. Nestimulat de catre profesor. considerat submediocru. in consecinta. elevul respectiv va incepe sa se convinga tot mai mult de "adevarul" celor spuse de profesor. b. sunt superficiale si formale. prin efectele ei. uneori fara voia lui.

un defect initial in preocuparea pentru munca. Daca profesorul va lega insa. care ar fi putut lipsi. dar reprezinta ei insisi exemple de lene si neglijenta. Lenea de care da dovada insa la un moment dat un elev in activitatea sa poate sa fie. realizandu-i temele si dezobisnuindu-l astfel sa mai munceasca si in sfarsit. Sa ne inchipuim. iar intelegerea reciproca dispare. pot sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. accidentala. . fiind determinata de un eveniment neplacut. adesea. fiind etichetat de profesorul diriginte ca un elev lenes. care nu comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei. Starile de tensiune dintre elevii clasei. care nu numai ca nu se intereseaza de conduita scolara a copilului lor. c. Dintre aceste evenimente neplacute putem mentiona: un elev este descurajat de o nota proasta sau de un esec la un examen. In consecinta. mai pot fi influente nefavorabile venite din partea altor elevi care au ajuns si ei. va aparea fenomenul de "rezistenta interioara". vizionarea de filme pornografice. o lipsa. o lene "de ocazie" sau o lene "din nastere" . devenind "bisericute" sau "clici". spune A. la descurajare sau chiar dezgust pentru studiu. ca un elev nu-si pregateste o perioada de timp lectiile sau si le pregateste in mod neglijent. La lenesul "din nastere" exista. el este indiferent la orice. furturi sau talharii. ca urmare a competitiei acerbe care apare uneori intre acestia. sau ca urmare a conflictului de interese dintre elevi. aceasta lene a elevului numai de dezinteresul acestuia fata de scoala. in mod invariabil. Lenea de ocazie este tranzitorie. Acest elev este apatic din fire. Binet. indiferenta parintilor. in urma unor experiente scolare negative. In aceste grupuri se cultiva. de pilda. iar in alte familii. de pe urma caruia dialogul dintre profesor si elev inceteaza. preocupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional. explicatie cu care elevul nu va fi de acord in forul sau interior. el extinzandu-si cu repeziciune resentimentele de la persoana profesorului la disciplina pe care o preda. dimpotriva. de tipul: practicarea jocurilor de noroc. dezacordul respectiv il va face pe elev sa devina cu adevarat lenes. parintii au prostul obicei de a prelua partial sau in totalitate sarcinile scolare ale copilului lor. nedecis si incapabil de a "gusta" placerea care este inspirata de perspectiva scopului de atins. Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. Mai mult chiar. hoinarirea pe strazi. si chiar asupra activitatii scolare in general. cum sunt denumite de restul clasei. este indolent. asa cum remarca Alfred Binet. ceea ce se constata din insensibilitatea sa chiar fata de stimulii obisnuiti.si elev se intrerupe.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful