DELINCVENTA JUVENILA, FORMA A COMPORTAMENTULUI

DEVIANT Notiunea de delincventa juvenila si dificultatea definirii ei

Delincventa juvenila este un fenomen complex care cuprinde ansamblul unor comportamente aflate in conflict cu valorile si relatiile sociale protejate de legea penala. In cercetarea acestui fenomen, atat din punct de vedere sociologic, cat si din punctul de vedere a altor stiinte (criminologie, psihologie) s-a incercat conturarea unei definitii cat mai complete a delincventei juvenile. In termeni comuni, delincventa juvenila se regaseste sub mai multe acceptiuni, astfel: - organele de politie considera ca fiind delincventi juvenili, persoanelecare savarsesc infractiuni, dar care n-au trecut de varsta majoratului, intr-un cuvant, minorii; - cadrele didactice iau drept delincventi pe elevii care chiulesc de la ore sau pe cei care fumeaza in grupurile sanitare ; - pentru unii parinti, delincventii sunt copiii neastamparati ai altor familii; - micii hoti, amatori de furtisaguri apartinand grupurilor maruntecare se aduna pe la coltul strazii , sunt considerati de proprietarii sau personalul care lucreaza in magazine ca fiind delincventi. Nici expertii care studiaza fenomenul delincventei juvenile n-au cazut de acord asupra limitelor conceptului. Unii definesc delincventa ca fiind un comportament antisocial persistent, altii o vad ca find un comportament emotional deviant . Unii autori o definesc ca fiind un comportament adolescentin fata de cel asteptat, iar unii autori pragmatici o definesc ca un comportament pecare politia si celelalte autoritati publice il considera deviant . Confuzia privind delincventa juvenila nu e din cauza multitudinii de definitii, ci de corectitudinea lor; ea apare pentru ca nu s-a reusit definirea in cuvinte putine si persuasive a unui comportament aparte, a unei probleme socialecare creeaza conflicte cu legea. Orice definitie a conceptului de delincventa juvenila, functioneaza pentru autoritati, scoala, familie sau alte sfere interesate si este la fel de corecta precum oricare alta, in propriul ei context institutional. Oricum, in timp ce in viata cotidiana, un baiat care nu place vecinilor poate fi considerat de catre acestia delincvent, intelesul

Ea nu este operanta decat in raport cu criteriul normei penale. Codul Penal nu da si o definitie a infractoruluisau a delincventului. In final se poate considera ca: delincventa juvenila este forma de manifestare tipica inadaptarii si neintegrarii sociale a minorilor si tinerilor. Codul Penal Roman defineste infractiunea ca fiind faptacare prezinta pericol social. delincventa juvenila are un efect cu un continut disfunctional atat in raport cu consecintele sale asupra societatii. mai precis. mai cu seama a delincventului minor si nici o definitie a delincventei sau a delincventei juvenile nu se regaseste in legea penala. nu poate . si un comportament normal acceptat de societate. Abordarea notiunii de delincventa juvenila sau de devianta. cat si pentru destinul ulterior al tanarului. Conceptia sociologica cu privire la delincventa juvenila cuprinde o serie de directii si perspective teoreticecare considera ca un act infractional este dependent de problemele mai largi ale deviantei. Totusi legile nu formuleaza definitii. conformitatii si controlului social. In articolul 17. savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala . in sens larg din punct de vedere sociologic. circumstante si sanctiuni. sociologii pornesc de la devianta morala. Din punct de vedere juridic. a scaderii controlului social exercitat de diferite institutii si organizatii sociale si a altor factoricare determina sau favorizeaza un comportament materializat in incalcarea normelor juridice. Ca un criteriu in calificarea actului delincvential. dar aici avem de-a face cu termeni intelesi intr-un sens strict juridic . Definirea delincventeijuvenile da nastere la o serie de ambiguitati din cauza lipsei unor criterii de determinare a ei.delincventei juvenile si al comportamentului aferent isi gaseste baza definitorie in lege. ca forma benigna de manifestare a creativitatii care la un moment dat intra in conflict cu norma penala transformandu-se in delincventa. In definirea delincventei juvenile. Juridic nu putem stabili si aprecia cauzele acestui fenomen fiind posibila doar o distinctie intre un comportament delincvent.Din acest punct de vedere. din cauza esecului sau disfunctiilor procesului de socializare.cat si asupra individului. Ele stabilesc interdictii si limite de varsta. delincventa juvenila reprezinta incalcarea unor norme care reflecta cerintele oicarei forme de convietuire umana. fenomen cu implicatii negative atat pentru societate. De foarte multe ori notiunea de delincventa juvenila se confunda cu cea de criminalitatesau cu cea de infractionalitate. cu urmarile vatamatoare ale unor acte sociale sanctionate din punct de vedere juridic. putem retine abaterea de la normele sociale recunoscute de societate. contrar normelor penale.

fiind lipsit de acestea.C. Daca unul sau mai multe din componentele celor doua structuri lipsesc. scoala. Un alt factor generator de delincventa este tendinta de asociere a tinerilor in bande.Reckless in teoria sa cu privire la rezistenta individului la frustrare. Reckless sustine ca exista o structura sociala externa alcatuita din grupurile sociale la care tanarul participa si este socializat ( familie. Bazandu-se pe ideile lui Rockless.Din cauza faptului ca la un moment dat tanarul este in imposibilitate. putandu-se totodata revolta contra sistemului social considerat de el inechitabil. notiunea osciland in functie de anumite premise socio-culturale si de un sens obiectiv ce trebuie atribuit devierii de la functionarea normala a societatii. care ofera acestora un sentiment de solidaritate cu cei defavorizati ca ei si o identitate in numele careia isi poate procura o serie de satisfactii imediate. tanarul tinde catre un mod de viata si idealuri superioare grupuluisau clasei sociale din care face parte. el se va integra in grupuri antisociale incare exista posibilitatea desfasurarii unor veritabile . care asigura tanarului constiinta identitatii de sine si a imaginii sale in raport cu alte persoane. In acest context.care tin de latura subiectiva a individului cu factori sociologici. Aflat intr-un mediu social defavorizant. tanarul este predispus la savarsirea de acte cu caracter delincvential. Acest tip de comportamenteste explicat de W. exogeni care tin de grupul sau de clasa sociala din care acesta face parte. unii sociologi au considerat ca actele delincventiale ale tinerilor sunt din cauza capacitatii lor limitate de a depasi anumite situatii de frustrare. prieteni. Delincventa juvenila trebuie privita ca un conflict al tanarului. dar care nu pot fi atinse prin mijloace legitime de realizare. ) si care ofera dobandirea unui statut social si o structura psihica interioara. care dobandeste o importanta in anumite momente. In asemenea situatii el este inclinat spre savarsirea unor acte deviante prin folosirea de mijloace ilicite. impotriva inegalitatilor dintre clase. grupuri sau categorii sociale. al personalitatii sale. amplificata totodata de incapacitatea de a-si determina rolul si locul dorit in societate. el va recurge disperat la delincventa considerata de el ca fiind unica modalitate de a se revolta. Aceasta stare poate sa survina ori de cate ori tanarul se loveste de cate un obstacol sau de o ”bariera sociala” care il impiedica sa-si atinga propriile scopuri si interese.avea un continut precis in toate cazurile si toate sit uatiile. cu valorile societatii in ansamblul ei. convingerea orientarii spre scopuri dezirabile si toleranta la frustrare.Desigur autorul imbina in teoria sa factori psihologici. in actiunea de a-si atinge scopurile dorite. etc.

El formuleaza ipoteza ca aceste subculturi au luat nastere ca urmare a unor reactii de protest fata de normele si valorile societatii. Deoarece indivizii din asemenea subculturi au convingerea ca le sunt blocate caile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale.F. Dar unele dintre grupuri sunt acoperite de sentimente de frustrare si insatisfactie sociala si individuala. Whythe arata ca in procesul de formare a personalitatii. deoarece participarea in cadrul lor permit instaurarea unui proces de integrare ce ofera sentimentul identitatii si responsabilitatii. apar modificari de conduita largindusi sfera libertatii si autonomiei personale. Aceste grupuri isi au propriile lor norme. intr-o proportie considerabila. Whythe. orientand pe membrii sai pentru atingerea obiectivelor lacare tind. grupul reprezentand o posibilitate sigura de a-si manifesta si realiza dorintele si aspiratiile. Aceste grupuri ajung sa respinga normele si valorile societatii adultilor adoptandu-si un sistem de norme si valori proprii de comportament si de conduita in care se folosesc de mijloace ilicite pentru atingerea propriilor interese. acceptat si stimulat de catre cei de o varsta cu el. politica. individul asimileaza exigente normative noi care intra in .Cohen in teoria sa cu privire la subculturile delincvente ale caror norme si valori se afla in contradictie cu cele ale societatii. etc. imigratie. Pe langa modificarile in structura sociala. de violenta si agresivitate. urbanizare.K. din tineri cu carente in socializare.). tanarul simte nevoia de a fi recunoscut. Intr-o asemenea conjunctura. Aceasta problema a fost studiata si ideologizata de A.relatii intre roluri diferite. economica si culturala. prin mijloace ilicite. iar respectarea lor capata o importanta deosebita. drept teoria societatii (grupului) de la coltul strazii . fapt pentru care sunt marginalizati de societate. elaboreaza o varianta a acestei teorii. precum sidin dorinta anihilarii frustrarilor de ordin marginal si a anxietatilor. W. ca si de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare. devenind potentiali sau certi delincventi. Nu trebuie sa treaca neobservata nici perspectiva teoretica a dezorganizarii sociale care pune delincventa juvenila pe fondul unor schimbari si conflicte sociale la nivel macrosocial. Pericolul consta in faptul ca sunt constituite. Este vorba de procesele modernizarii ( industrializare. eliberandu-l pe individ de vechile legaturi familiale traditonale. contrare celor ale societatii. varianta care-si propune sa explice delincventa juvenila. In aceasta situatie avem de-a face cu asa zisa subcultura a grupurilor delincvente. El isi intituleaza aceasta teorie. Astfel aceste grupuri de tineri devin veritabile surse de delincventa. ei recurg la diferite mijloace ilegale.

calamitati.R. Shaw si H. ca urmare a unor schimbari bruste la nivel macro si microsocial. El considera delincventa ca un tip de reactie in raport cu lipsa de concordanta dintre scopurile valorizate social si mijloacele permise pentru a le realiza. Plecand de aici. E. aculturale si deviante putand foarte usor determina aparitia unor manifestari cu caracter antisocial. Reprezentanti ai acestor teorii sunt C. ) care provoaca suspendarea temporara a functionalitatii vechilor norme si slabirea autoritatii controlului exercitat de institutiile specializate in aplicarea de sanctiuni celor catre incarca legea. Din punctul sau de vedere delincventa este un efect util si necesar in cadrul evolutiei societatii. catastrofe. Conform . mostenita printr-o socializare comunitara traditionala avand ca efect aparitia unor comportamente hibride.contradictie cu identitatea culturala. McKay care avanseaza ipoteza ca mediul urban este spatiul propice si principal al generalizarii si proliferarii comportamentelor delincvente. dar nu in ultimul rand. Durkheim elaboreaza teoria anomiei sociale in care isi propune sa evidentieze ideea ca fenomenul de delincventa are un caracter universal fiind implicat in orice societate. situatie care se contureaza in absenta unor definitii precise a valorilor si scopurilor care orienteaza comportamentul. prin situatiile anatomice pe care le genereaza. Notiunea de anomie a fost preluata de sociologul Robert Merton care formuleaza o teorie in raport cu care anomia se naste ca rezultat al tensiunilor dintre scopurile pe care le propun modelele culturale ele societatii si mijloace legitime permise de sistemul de organizare sociala. Perioadele de criza sociala. privita din aceasta perspectiva. care reprezinta o stare obiectiva a mediului social in care traiesc indivizii si grupurile sociale. trebuie amintita si teoria etichetarii sociale care isi propune sa explice de ce un tanar delincvent este clasat ca deviant si este sanctionat. Autorul desemneaza starea de deruta normativa ca fiind urmarea unor perioade de mari crize sociale ( razboaie. Durkheim introduce notiunea de anomie. revolutii. Delincventa juvenila. este calificata drept un fenomen urban avand ca premisa conflictele culturale si sociale generate de procesele de dezvoltare sociala. amplifica ponderea si intensitatea fenomenului de delincventa juvenila prin determinarea unor premise infractionale si prin absenta unui control social institutionalizat.D. etc. Din punctul de vedere al acestei teorii delincventa este caracterizata drept un fenomen determinat de mecanisme de control social. In final. adica fara lege. fiind caracterizata printr-o dereglare totala a normelor si valorilor sociale. a moralei si a dreptului.

perioada care determina profunde schimbari in sfera socialului creand totodata un teren favorabil delincventei juvenile in Romania. fapt ce duce la imprimarea in . dar si suparatoare. bruscarea de catre baieti a fetelor. cum sunt: furtul repetat. vagabondajul. Profesorii se confrunta. in ultimul timp. inconsecventa comportamentala. refuzul de a saluta. de obicei. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. cat si abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. sa se transforme in delincvent. delincventa juvenila este privita ca un fenomen evident social analizand cauzele. mai ales in actuala etapa de tranzactie. profesorii. la un moment dat. fumatul ostentativ. consumul curent de alcool sau droguri. de obicei. in principal. Aceste teorii isi gasesc aplicabilitate si in tara noastra. intr-un cadru general. legalitatile si mijloacele de combatere. actele de spargere sau talharie. si abaterile severe de conduita. a personalitatii tanarului sub influenta unor factori de mediu negativi. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. Factori determinanti ai manifestarilor cu aspect predilectual si infractional Inadaptarea comportamentala a unor minori vizeaza. diferite atitudini nonconformiste. cu tulburarile de conduita mai usoare.acestui concept un adolescent care incalca intamplator normele morale sau legale este posibil. Paleta acestor tulburari este larga. Sintetizand toate aceste teorii si concepte sociologice reusim sa determinam. de tipul: minciuna. Fiind stigmatizat drept delincvent de catre institutiile de control social el va include aceasta eticheta in imaginea despre eu-l sau ajungand sa se comporte in concordanta cu aceasta . tulburarile de relationare a acestora cu parintii. copiatul la ore. Cauzele individuale atrag atentia atat asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). violente verbale. cuprinzand ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite in realitate. prostitutie etc. care cer mult timp si efort pentru a fi eradicate. principalele cauze ale provenientei si evolutiei comportamentului delincvent juvenil. colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare. ea cuprinzand atat modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic (penal). de cele mai multe ori. Pe baza acestor teorii si concepte sociologice prezentate putem concluziona ca din punct de vedere sociologic. cat si asupra formarii nefavorabile. dar destul de raspandite sunt. neinfractionale in sensul propriu al termenului.

este greu de surprins ponderea acestor factori individuali. dorinta excesiva a persoanei de a obtine diferite satisfactii prin bani. asadar.). numai asa ne putem explica de ce dintre doua persoane aflate in aceleasi conditii de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotaraste sa recurga la conduite deviante (sau aberante). O discutie pertinenta asupra cauzelor comportamentelor deviante la minori pretinde. Cand motivatiile individuale devin presante (de exemplu. prin urmare. de fapt. de regula. de evenimentele copiliriei si de mediul in care traieste copilul (sau tanarul in cauza). sex etc. Desigur. de actiuni si motivatii particulare. Notiunea de cauzalitate nu poate fi redusa. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata in care s-a aflat tanarul inainte de comiterea conduitei deviante.comportamentul sau a unor orientari antisociale. trebuie pus in discutie. ci presupune un complex de conditii. dinamica si functionala a acestei inadaptarii. Intr-adevar. "factorii ambientali de precipitare" pot inspira sau declansa actul deviant. in acest domeniu al deviantei comportamentale. rolul factorilor individuali (sau interni) si al celor sociali (sau externi) in determinarea acestor conduite. . sociali si favorizanti in determinarea si dezvoltarea conduitei deviante. acele imprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). la o singura cauza fundamentala. in dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale. o "istorie" proprie. Fiecare caz de inadaptare are. oferind mijloacele prin care delincventa se perpetueaza. refractandu-se prin insusirile. Pentru a fi luate masurile profilactice necesare scaderii numarului de conduite deviante ale minorilor. Cauzele sociale vizeaza. dar orice actiune externa determina actul psihic (deci si actele deviante) numai mijlocit. care atrag atentia asupra faptului ca factorii externi actioneaza intotdeauna prin intermediul condisiilor interne. starile si activitatea psihica a persoanei care este supusa acestei actiuni" . mentionate mai sus: tendintele ereditare (conditiile interne predispozante) se realizeaza si se manifesta intotdeauna intr-un mod diferit. care impune o interpretare psiho-genetica. Tendintei unor specialisti de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) ii raspund altii. fie si succint. o considerare simultana a celor trei grupe de factori. drog. Conditiile favorizante cuprind. neuro-psihice: "Orice fenomen psihic este determinat in ultima instanta de actiunea externa. asadar.

in functie de cat de mult sunt dispusi sa realizeze un dialog flexibil cu ceilalti. Se apreciaza astazi tot mai mult ca intarzierile mintale reprezinta o premisa a deviantei comportamentale. Astfel se stie ca sentimentul de frustrare exprima starea noastra de disconfort in raport cu o trebuinta sau aspiratie care. nu a fost satisfacuta. Adevarul este ca. Factorii individuali tin de capacitatea personala a fiecarui copil. mai ales atunci cand nivelul mintal scazut se asociaza cu tulburari afective si cu conditii defavorabile de mediu. unii elevi au un potential mai mare de adaptare (de maleabilitate. respectiv de a face schimburi de valori materiale si . Determinarile ereditare. indiferenta afectiva (absenta emotiilor altruiste si simpatetice). Deficientele intelectuale. tendinte agresive etc. tanar de a reactiona. Oamenii au diferite praguri de rezistenta la privare (frustrare). in general. motiv pentru care persoana respectiva traieste mai mult "in prezent". cu un puternic substrat ereditar. care favorizeaza un anumit "fatalism" educational. desi importante. dificultatea sau imposibilitatea. acceptare a interdictiilor. care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potentialitati ereditare: a. debilitate mentala. un potential agresiv ridicat. de anticipare. mentionam: toleranta foarte scazuta la frustrare. b. ci prin intermediul celor de mediu. Printre acesti factori individuali se enumera urmatorii: 1. din diferite motive.). Dintre aceste modificari. Altfel spus. mai intoleranti. acesti factori individuali pot fi grupati in doua categorii: ● factori constitutionali.I. dependenti de zestrea ereditara si de structura neuro-psihica a copilului (de exemplu. mai putin permisivi in raportul cu ceilalti). Modificari accentuate ale vietii afective si ale vointei. a urmarilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. diferite tulburari de caracter sau atitudini negative. pe plan mental. adica de resursele personale. ele exprima slaba capacitate de a trai anticipativ o serie intreaga de efecte sau stari emotive. comunicare. nu trebuie sa duca la exagerari de genul: "inadaptat prin nastere" . formate sub influenta unor factori defavorabili ai mediului). ● unele particularitati ale personalitatii in formare (de exemplu. autism. iar altii unul mai redus (sunt mai rigizi. sub presiunea tiranica a pulsiunilor si trebuintelor sale primare. Deficientele intelectuale exprima. hiperemotivitate. de regula. o pronuntata labilitate afectiva. astfel. celui in cauza. de toleranta la frustrare). de bogatia si calitatea "schemelor de adaptare" . factorii ereditari (sau predispozanti) actioneaza nu direct.

determinat de instabilitatea emotiva si de o structura dizarmonica de personalitate de tipul psihopatiei impulsive. tradeaza discontinuitate. sta la originea multor devieri comportamentale. cerinte) si fata de ceilalti din jur. si nu toti delincventii au cunoscut (traversat) in copilarie sau adolescenta o faza "caracteriala".spirituale cu cei care ii inconjoara. lipsa unei autonomii afective (determinate de o slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare. Mucchielli (1965). in cadrul vietii sociale. nu si indatoriri. deoarece nu toti copiii cu tulburari de caracter devin delincventi. arata ca un copil caracterial (cu un "caracter rau") se prezinta adesea. de obicei. care exprima opozitia si intoleranta deschisa a acestora fata de reguli (norme. Investigarea tendintelor psihice ale delincventilor cu teste de personalitate a relevat faptul ca foarte multi dintre minorii delincventi testati au dat raspunsuri de tip agresiv. 2. cunoscutul specialist in domeniul psihologiei judiciare. un element care. R. ca un inadaptat. Minorii "problema" sub raport comportamental (disciplinar) sunt. prin cronicizare. Si nu in ultimul rand fenomenul de agresivitate. se constata totusi faptul ca. salturi nemotivate de la o extrema la alta. persoane incorsetate de egoism in interpretarea situatiilor sociale. un repros sau o sugestie constructiva ii face pe acestia sa recurga la incercari de satisfacere a trebuintelor lor egoiste pe alte cai decat cele legale. s-au fixat in structura caracterului respectivilor minori. inconstanta in reactii fata de stimul" . ca un sociopat. in numeroase cazuri. in reactiile sale. delincventa juvenila este precedata de tulburari de caracter care apoi. Despre labilul afectiv. Desi nu se poate pune semn de egalitate intre "caracteriali" si delincventi. Basiliade (1978) etc. indeosebi a celor morale). Tiberiu Bogdan spune ca este "un instabil emotiv. G. cercetatori cum ar fi D. ea manifestandu-se prin: sugestionarea rapida in raport cu impresiile de moment formate. Pe de alta parte labilitatea afectiva reprezinta una din caracteristicile personalitatii delincventilor. deoarece el nu reuseste sa realizeze relatii armonioase intre el si mediul social (din cauza educatiei gresite primite si a experientelor . ceea ce le determina sa creada ca au numai drepturi. sunt persoane dominate de incapacitatea de a se detasa de propriile trairi si tendinte egocentrice. reactii imprevizibile (din cauza insuficientei dezvoltari a autocontrolului afectiv). Lagache (1964). Incapacitatea de a accepta o frustrare. Astfel.

sunt familii integrate social. cu gradul de dificultate al activitatii scolare impuse de profesori sau parinti. Faptele de viata arata. II. cum ar fi. in sensul bun al cuvantului. Deficite de climat familial si de structura familiala. voluntarismul afectiv. Astfel de trasaturi. ca motivatia elevului pentru invatare. prin cronicizare. ca diferitele insusiri moralvolitive ale copilului. spiritul obiectiv de autoevaluare etc. Familia. in diferite reactii si acte predelictuale care apoi. constituie un mediu educativ determinant. dand nastere la ceea ce se cheama un caracter deficitar (imatur sau gresit structurat). cu climatul afectiv din familie. Dupa R. care prezinta un grad ridicat de receptivitate sociala. constatat de atatea ori. depind de o serie de trasaturi pe care le are familia in care copilul traieste. care dezvolta initiativele acestuia. in acest sens. de exemplu. reticente sau reactii neadaptative. initiativa si fermitatea in actiuni. curiozitatea. Factori psiho-pedagogici de ordin familial. si familii liberale.familii reprimatoare. prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala. a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti. atitudinea sa fata de scoala sunt in relatie stransa cu realitatea psiho-pedagogica din scoala. perseverenta acestuia in activitate. . Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva" . Mucchielli. absenta aprofundarii si evaluarii corecte a consecintelor actelor comise.spune Rose Vincent . nesigure. prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva. exista . in cazul celor active. De asemenea. disocializarea copilului caracterial se exprima prin: falsa perceptie a celor din jur. de a lupta cu greutatile. Astfel. Nu mai putin interesante sunt asa-numitele familii active si pasive. mentionam: a. 1. si familii la limita integrarii. refractare la tot ce apare nou pe plan social. respingerea sarcinilor si rolurilor propuse de parinti sau profesori. care exprima insolenta. de a se impune. inchistate.dureroase de viata avute). Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli. evident. O discutie asupra factorilor externi in determinarea conduitelor de dezadaptare scolara este motivata de faptul. care inabusa spiritul de independenta a copilului. Dintre factorii familiali care pot genera tulburari comportamentale la copii. sigure de ele. opozitia fata de incercarile educative ale adultilor se obiectiveaza. principala insusire este aceea de a se afirma. se structureaza in personalitatea tanarului.

ca rezultat al unor certuri continue dintre parintii. fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie intre parinti. de incredere si intelegere din partea celor din jur. cu copii rezultati din casatorii anterioare. saturat si plictisit de atatea atentii. pentru a-l compromite. vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite. se rasfrange in sens negativ asupra psihicului copilului. indolente. Aceste familii creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o atmosfera familiala prea trista sau prea agitata. alcatuita. b. de regula. uneori. ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni. deseori cei doi parinti. a increderii in sine. injurii. aflat in continua cautare de afectivitate. Impresionante sunt. din randul acestora se detaseaza. Familiile pasive. situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. Familiile reconstituite din persoane divortate. cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator. cum ar fi: bunici. din parinti mai varstnici si dintr-un singur copil. descurajat. genereaza sentimentul de esec. O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o ambianta a caminului apasatoare. Absenta temporara a unuia dintre parinti. . Cel mai adesea si alti adulti. in familia adoptiva. Este stiut ca mediul familial nu se limiteaza strict la membrii grupului familial nuclear (adica numai la parinti si copii). infiat sau luat sub ocrotire. copilul. care se afla in grija asistentei publice. revendica. fie intre parinti si copii. brutalitati. acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie. fata de efort. desi despartiti. Copilul si divergentele educative dintre membrii adulti ai familiei. de exemplu. de neincredere in viata. provocandu-i tulburari emotionale puternice. reprezinta tot atatea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului. cu toata atentia care li se acorda aici. intreaga afectiune si grija se indreapta. Parintii formeaza. copilul depresiv. De aceea. de "suport afectiv" al unuia dintre parinti. caracterizata de certuri. copilul va adopta atitudinea minimei rezistente fata de greutati. de obicei. Ele incurajeaza formarea la membrii mai tineri ai familiei a dinamismului. in cazul copiilor orfani sau abandonati. miezul grupului familial. de descurajare in lupta cu obstacolele intalnite in activitate. in aceeasi masura. se stie. fiecare dintre ei cautand sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt. a motivatiei muncii. in familiile disociate. spre acest copil. in aceasta privinta. le lipseste tocmai mediul afectiv familial.in societate. indiferente.

unele grupuri ostile: cel al copiilor mici impotriva celor mari. conflictele dintre frati sunt determinate de pozitia copilului pe scara varstei. aceste influente depind de numarul copiilor in familie. care considera ca alt copil (frate sau sora) i-a luat locul in inima parintilor sai. dragoste etc. care permit copilului sa se manifeste oricum. bunicii ofera acel "surplus de camin". unde gaseste un loc de refugiu. in unele cazuri. de pozitia copiilor in colectivul familial. bunicii prea ingaduitori. schimba pozitia copilului fata de parinti. "Ceea ce complica pedagogia familiala. astfel de interventii directe in atributiile parintilor clatina autoritatea acestora. care a avut la un moment dat totul (atentie. la viata familiei respective. copilul.matusi. Adesea. in comparatie cu copilul unic in familie (si anume sa cunoasca experienta rivalitatii. De cele mai multe ori insa. copilul sufera influenta nu numai a membrilor adulti. Sunt familii in care cea mai mica masura de ordin educativ starneste strigatele de indignare ale bunicilor. dar si raporturile de colaborare. . prietenilor etc. il face sa intre in relatii umane mai bogate (mai variate).) traieste. obraznici. ca un copil mai are 3-4 frati si surori. veri.. in primul rand. ocrotindu-i si aparandu-i de pedepsele parintilor lor si atunci cand nu ar trebui. Faptul. De asemenea. pentru copiii dintr-o familie numeroasa. "educa" nepoti prea alintati. printre copii.). bunicii constituie o sursa de experienta bogata si pretioasa pentru copil. de cele mai multe ori. natura relatiilor copilului cu parintii. Este cunoscut faptul ca. se contrazic. Desigur. de solidaritate la nevoi). prieteni. de pilda. al fetelor impotriva baietilor. in mod permanent sau doar din cand in cand. unchilor. sugereaza sisteme si solutii salvatoare. Copiii mici sunt mesteri mari cand este vorba sa profite de aceste divergente pentru a se elibera de orice regula" . Faptele de viata arata ca. care completeaza si intregeste mediul familial propriu-zis si in care fiecare dintre copii se bucura de o atentie egala. ci si a celorlalti copii (frati si surori. de exemplu. Cel mai mare. matuselor. reproseaza severitatea sau indulgenta. Este adevarat insa ca uneori bunicii se arata deosebit de protectori si de ingaduitori cu nepotii. Desigur. Copilul gelos. este numarul de jurisdictii carora trebuie sa li se supuna copilul. Grupul fratern. c. Astfel. de varsta si sexul fiecaruia. vine la bunici. arata Andre Berge. perturba relatiile familiale. Aceste persoane pot sa joace un rol important influentand. dand nastere la tensiuni si conflicte de pe urma carora va suferi. vecini iau parte.. verisori etc. al fratilor impotriva verilor etc. care isi prezinta opiniile. a competitiei. . in sanul familiei isi fac simtita prezenta. unchi. in familie.

in mare masura. Problemele cele mai mari le ridica insa. d. Fratii lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc. ceea ce-l va face sa-si urasca fratele mai mic. Parintii trebuie sa faca dovada unui simt al masurii in atitudinea si exigentele preconizate fata de copil. Adler) si puternice sentimente de gelozie. un "complex de detronare" (A. devenind impulsiv. ci un mod deosebit si aberant de a actiona la exigentele lumii exterioare.din momentul aparitiei urmatorului copil cu care trebuie sa imparta dragostea parintilor. revendicativ. in felul acesta. Defectul vadeste o dificultate de adaptare un copil dificil este aproape intotdeauna un copil care are anumite dificultati" . dublat de capacitatea de a prevedea reactiile si starile interne ale copilului. pe cat de irational si capricios. in raport cu ceilalti din jur. sa se inchida in sine si sa-si neglijeze obligatiile scolare. asociindu-se pentru a-l exclude din grupul lor. sau pentru a rezista mai bine in fata presiunilor parintilor. aparute atunci cand iau o masura educativa. fiind inconjurat de cele mai calde sentimente de duiosie si dragoste din partea parintilor. Aceasta incredere este insa. Factori psiho-pedagogici de ordin scolar. al increderii pe care el . Dezacordul dintre cerere si oferta. Un factor deosebit de important al reusitei scolare a copilului il reprezinta increderea lui in fortele proprii. generatoare de irascibilitate si chiar agresivitate in raport cu sarcinile scolare. care este destul de des un "copil-problema" in scoala. pe atat de temut si de imprevizibil in reactii. Sub si supraaprecierea capacitatilor reale ale elevului. Defectele copilului nu reprezinta altceva precizeaza E. pentru viata grupului familial. Rasfatul continuu il transforma pe copilul unic intr-un mic tiran al familiei. obraznic in relatiile cu cei din jur. el isi va dezvolta la maximum "firea voluntara". provoaca "intoxicatii intelectuale". Mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice negative. copilul unic. In continuare sunt prezentate cateva dintre aceste posibile influente negative: a. Exigentele exagerate. Copilul cel mai mic din familie ocupa si el o pozitie aparte si destul de primejdioasa in colectivul familial. Lemert . 2. respins de parinti. ecoul aprecierii profesorului.M. manifestate de unii parinti fata de copiii lor. El ajunge in situatia de a fi rasfatatul familiei. El poate ajunge chiar sa creada ca este ignorat.decat partea vizibila a unui conflict profund dintre parinte si copil: "Un defect nu este o imperfectiune esentiala a fiintei. favorizeaza esecurile scolare. care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi.

copilul in cauza va deveni tot mai pasiv si indiferent in timpul orelor. Ca efect al supraaprecierii si a increderii deosebite pe care o manifesta incapacitatile unui elev. respinge masurile luate de profesor impotriva lui. elevul poate sa se inchida in sine si sa refuze sa dea explicatii. de ordin intensiv si calitativ. De asemenea. elevul in cauza nu se arata de acord cu motivele ce i se atribuie in legatura cu o fapta savarsita de el si. fie printr-o indeplinire formala a acesteia. Nu mai putin daunatoare. sunt superficiale si formale.o acorda acestuia. ca educator. Astfel "incapacitatea" acestui elev se inscrie. Cand exigentele profesorului fata de unul din copii. in aceste cazuri. Acest dezacord si protestul launtric pot duce la aparitia sentimentului elevului ca este victima unei nedreptati sau a unei neintelegeri. create de profesor prin ignorarea. in consecinta. Adesea. apare la elevul respectiv asa-numitul fenomen de "rezistenta interioara" in virtutea caruia elevul.Dezacordurile de conduita dintre elev si professor. b. in timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el. Daca asemenea cazuri se repeta. este si atitudinea de supraestimare de catre profesor a posibilitatilor reale ale elevului. il considera real. considerat submediocru. intre sarcinile si cerintele care-i sunt puse in fata si propria rezistenta nervoasa. Pot sa apara dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explica reusitele sau nereusitele sale scolare: astfel. in categoria deficientelor "didascogene". Acest dezacord intre "cerere" si "oferta" il poate determina pe elev sa actioneze fie prin protest si respingere a exigentei. asadar. Sarcinile scolare prea usoare au ca efect slabirea energiei nervoase si stingerea intereselor de cunoastere. profesorul isi va exprima in mai multe randuri neincrederea in capacitatile acestuia de a se indrepta in viitor. dand raspunsuri din ce in ce mai nesigure si obtinand rezultate tot mai slabe. vazand ca nu este inteles. nu-si insuseste aceasta cerinta si se incapataneaza sa nu o duca la indeplinire. Nestimulat de catre profesor. contactul dintre profesor . elevul respectiv va incepe sa se convinga tot mai mult de "adevarul" celor spuse de profesor. elevul in cauza fiind nevoit sa faca mereu fata unei disproportii. precum si a convingerii sale ca pedeapsa la care a fost supus este nemeritata. nemultumit de raspunsurile unuia dintre elevii sai. profesorul il supraincarca intelectual. daca. uneori fara voia lui. prin efectele ei. a efectelor psihologice pe care le au aprecierile verbale si autoritatea profesorala. invatarea acestuia devine formala si mecanica. desi intelege bine si poate sa faca ceea ce-i cere profesorul. trecand treptat in randul acelora ramasi in urma la invatatura.

mai pot fi influente nefavorabile venite din partea altor elevi care au ajuns si ei. Daca profesorul va lega insa. . ca urmare a competitiei acerbe care apare uneori intre acestia. la descurajare sau chiar dezgust pentru studiu. parintii au prostul obicei de a prelua partial sau in totalitate sarcinile scolare ale copilului lor. La lenesul "din nastere" exista. spune A. fiind etichetat de profesorul diriginte ca un elev lenes. indiferenta parintilor. care ar fi putut lipsi. Binet. fiind determinata de un eveniment neplacut. iar in alte familii. ceea ce se constata din insensibilitatea sa chiar fata de stimulii obisnuiti. vizionarea de filme pornografice. asa cum remarca Alfred Binet. devenind "bisericute" sau "clici". pot sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. furturi sau talharii. care nu numai ca nu se intereseaza de conduita scolara a copilului lor. explicatie cu care elevul nu va fi de acord in forul sau interior. va aparea fenomenul de "rezistenta interioara".si elev se intrerupe. un defect initial in preocuparea pentru munca. sau ca urmare a conflictului de interese dintre elevi. accidentala. el extinzandu-si cu repeziciune resentimentele de la persoana profesorului la disciplina pe care o preda. Mai mult chiar. in mod invariabil. Lenea de care da dovada insa la un moment dat un elev in activitatea sa poate sa fie. o lipsa. preocupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional. cum sunt denumite de restul clasei. hoinarirea pe strazi. c. Lenea de ocazie este tranzitorie. dar reprezinta ei insisi exemple de lene si neglijenta. adesea. iar intelegerea reciproca dispare. Acest elev este apatic din fire. Sa ne inchipuim. de pilda. realizandu-i temele si dezobisnuindu-l astfel sa mai munceasca si in sfarsit. el este indiferent la orice. de tipul: practicarea jocurilor de noroc. In consecinta. Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. care nu comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei. dezacordul respectiv il va face pe elev sa devina cu adevarat lenes. Starile de tensiune dintre elevii clasei. este indolent. in urma unor experiente scolare negative. de pe urma caruia dialogul dintre profesor si elev inceteaza. ca un elev nu-si pregateste o perioada de timp lectiile sau si le pregateste in mod neglijent. aceasta lene a elevului numai de dezinteresul acestuia fata de scoala. si chiar asupra activitatii scolare in general. In aceste grupuri se cultiva. nedecis si incapabil de a "gusta" placerea care este inspirata de perspectiva scopului de atins. o lene "de ocazie" sau o lene "din nastere" . dimpotriva. Dintre aceste evenimente neplacute putem mentiona: un elev este descurajat de o nota proasta sau de un esec la un examen.