P. 1
DELInCVENTA JUVENILA

DELInCVENTA JUVENILA

|Views: 9|Likes:
Published by Marian Burcea
Referat delincventa
Referat delincventa

More info:

Published by: Marian Burcea on Jul 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/23/2014

pdf

text

original

DELINCVENTA JUVENILA, FORMA A COMPORTAMENTULUI

DEVIANT Notiunea de delincventa juvenila si dificultatea definirii ei

Delincventa juvenila este un fenomen complex care cuprinde ansamblul unor comportamente aflate in conflict cu valorile si relatiile sociale protejate de legea penala. In cercetarea acestui fenomen, atat din punct de vedere sociologic, cat si din punctul de vedere a altor stiinte (criminologie, psihologie) s-a incercat conturarea unei definitii cat mai complete a delincventei juvenile. In termeni comuni, delincventa juvenila se regaseste sub mai multe acceptiuni, astfel: - organele de politie considera ca fiind delincventi juvenili, persoanelecare savarsesc infractiuni, dar care n-au trecut de varsta majoratului, intr-un cuvant, minorii; - cadrele didactice iau drept delincventi pe elevii care chiulesc de la ore sau pe cei care fumeaza in grupurile sanitare ; - pentru unii parinti, delincventii sunt copiii neastamparati ai altor familii; - micii hoti, amatori de furtisaguri apartinand grupurilor maruntecare se aduna pe la coltul strazii , sunt considerati de proprietarii sau personalul care lucreaza in magazine ca fiind delincventi. Nici expertii care studiaza fenomenul delincventei juvenile n-au cazut de acord asupra limitelor conceptului. Unii definesc delincventa ca fiind un comportament antisocial persistent, altii o vad ca find un comportament emotional deviant . Unii autori o definesc ca fiind un comportament adolescentin fata de cel asteptat, iar unii autori pragmatici o definesc ca un comportament pecare politia si celelalte autoritati publice il considera deviant . Confuzia privind delincventa juvenila nu e din cauza multitudinii de definitii, ci de corectitudinea lor; ea apare pentru ca nu s-a reusit definirea in cuvinte putine si persuasive a unui comportament aparte, a unei probleme socialecare creeaza conflicte cu legea. Orice definitie a conceptului de delincventa juvenila, functioneaza pentru autoritati, scoala, familie sau alte sfere interesate si este la fel de corecta precum oricare alta, in propriul ei context institutional. Oricum, in timp ce in viata cotidiana, un baiat care nu place vecinilor poate fi considerat de catre acestia delincvent, intelesul

delincventa juvenila reprezinta incalcarea unor norme care reflecta cerintele oicarei forme de convietuire umana. dar aici avem de-a face cu termeni intelesi intr-un sens strict juridic . In definirea delincventei juvenile. In articolul 17. mai cu seama a delincventului minor si nici o definitie a delincventei sau a delincventei juvenile nu se regaseste in legea penala. Codul Penal Roman defineste infractiunea ca fiind faptacare prezinta pericol social. din cauza esecului sau disfunctiilor procesului de socializare. Juridic nu putem stabili si aprecia cauzele acestui fenomen fiind posibila doar o distinctie intre un comportament delincvent. Totusi legile nu formuleaza definitii. cu urmarile vatamatoare ale unor acte sociale sanctionate din punct de vedere juridic. si un comportament normal acceptat de societate.cat si asupra individului. Ele stabilesc interdictii si limite de varsta. circumstante si sanctiuni. De foarte multe ori notiunea de delincventa juvenila se confunda cu cea de criminalitatesau cu cea de infractionalitate. In final se poate considera ca: delincventa juvenila este forma de manifestare tipica inadaptarii si neintegrarii sociale a minorilor si tinerilor. nu poate . sociologii pornesc de la devianta morala. Abordarea notiunii de delincventa juvenila sau de devianta. Ca un criteriu in calificarea actului delincvential. putem retine abaterea de la normele sociale recunoscute de societate. savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala . delincventa juvenila are un efect cu un continut disfunctional atat in raport cu consecintele sale asupra societatii. mai precis. cat si pentru destinul ulterior al tanarului. contrar normelor penale. a scaderii controlului social exercitat de diferite institutii si organizatii sociale si a altor factoricare determina sau favorizeaza un comportament materializat in incalcarea normelor juridice. fenomen cu implicatii negative atat pentru societate. ca forma benigna de manifestare a creativitatii care la un moment dat intra in conflict cu norma penala transformandu-se in delincventa. in sens larg din punct de vedere sociologic. conformitatii si controlului social. Codul Penal nu da si o definitie a infractoruluisau a delincventului.delincventei juvenile si al comportamentului aferent isi gaseste baza definitorie in lege. Definirea delincventeijuvenile da nastere la o serie de ambiguitati din cauza lipsei unor criterii de determinare a ei. Conceptia sociologica cu privire la delincventa juvenila cuprinde o serie de directii si perspective teoreticecare considera ca un act infractional este dependent de problemele mai largi ale deviantei.Din acest punct de vedere. Ea nu este operanta decat in raport cu criteriul normei penale. Din punct de vedere juridic.

Din cauza faptului ca la un moment dat tanarul este in imposibilitate. Bazandu-se pe ideile lui Rockless. putandu-se totodata revolta contra sistemului social considerat de el inechitabil. cu valorile societatii in ansamblul ei.Reckless in teoria sa cu privire la rezistenta individului la frustrare. Reckless sustine ca exista o structura sociala externa alcatuita din grupurile sociale la care tanarul participa si este socializat ( familie. care dobandeste o importanta in anumite momente. care asigura tanarului constiinta identitatii de sine si a imaginii sale in raport cu alte persoane. In acest context. notiunea osciland in functie de anumite premise socio-culturale si de un sens obiectiv ce trebuie atribuit devierii de la functionarea normala a societatii. dar care nu pot fi atinse prin mijloace legitime de realizare. Daca unul sau mai multe din componentele celor doua structuri lipsesc. Delincventa juvenila trebuie privita ca un conflict al tanarului.C. fiind lipsit de acestea. tanarul este predispus la savarsirea de acte cu caracter delincvential. ) si care ofera dobandirea unui statut social si o structura psihica interioara. In asemenea situatii el este inclinat spre savarsirea unor acte deviante prin folosirea de mijloace ilicite.Desigur autorul imbina in teoria sa factori psihologici. Aceasta stare poate sa survina ori de cate ori tanarul se loveste de cate un obstacol sau de o ”bariera sociala” care il impiedica sa-si atinga propriile scopuri si interese. tanarul tinde catre un mod de viata si idealuri superioare grupuluisau clasei sociale din care face parte. Un alt factor generator de delincventa este tendinta de asociere a tinerilor in bande. scoala. exogeni care tin de grupul sau de clasa sociala din care acesta face parte. prieteni. etc. Acest tip de comportamenteste explicat de W. Aflat intr-un mediu social defavorizant. grupuri sau categorii sociale. unii sociologi au considerat ca actele delincventiale ale tinerilor sunt din cauza capacitatii lor limitate de a depasi anumite situatii de frustrare. convingerea orientarii spre scopuri dezirabile si toleranta la frustrare. al personalitatii sale.care tin de latura subiectiva a individului cu factori sociologici. el se va integra in grupuri antisociale incare exista posibilitatea desfasurarii unor veritabile . impotriva inegalitatilor dintre clase. in actiunea de a-si atinge scopurile dorite.avea un continut precis in toate cazurile si toate sit uatiile. care ofera acestora un sentiment de solidaritate cu cei defavorizati ca ei si o identitate in numele careia isi poate procura o serie de satisfactii imediate. amplificata totodata de incapacitatea de a-si determina rolul si locul dorit in societate. el va recurge disperat la delincventa considerata de el ca fiind unica modalitate de a se revolta.

fapt pentru care sunt marginalizati de societate. Dar unele dintre grupuri sunt acoperite de sentimente de frustrare si insatisfactie sociala si individuala. tanarul simte nevoia de a fi recunoscut. apar modificari de conduita largindusi sfera libertatii si autonomiei personale. Aceste grupuri isi au propriile lor norme. Intr-o asemenea conjunctura. Deoarece indivizii din asemenea subculturi au convingerea ca le sunt blocate caile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale. imigratie. El formuleaza ipoteza ca aceste subculturi au luat nastere ca urmare a unor reactii de protest fata de normele si valorile societatii. grupul reprezentand o posibilitate sigura de a-si manifesta si realiza dorintele si aspiratiile. Astfel aceste grupuri de tineri devin veritabile surse de delincventa. varianta care-si propune sa explice delincventa juvenila. ca si de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare. prin mijloace ilicite.F.relatii intre roluri diferite.).Cohen in teoria sa cu privire la subculturile delincvente ale caror norme si valori se afla in contradictie cu cele ale societatii. devenind potentiali sau certi delincventi. Este vorba de procesele modernizarii ( industrializare. eliberandu-l pe individ de vechile legaturi familiale traditonale. intr-o proportie considerabila. ei recurg la diferite mijloace ilegale. elaboreaza o varianta a acestei teorii. Whythe arata ca in procesul de formare a personalitatii. acceptat si stimulat de catre cei de o varsta cu el. deoarece participarea in cadrul lor permit instaurarea unui proces de integrare ce ofera sentimentul identitatii si responsabilitatii. Aceste grupuri ajung sa respinga normele si valorile societatii adultilor adoptandu-si un sistem de norme si valori proprii de comportament si de conduita in care se folosesc de mijloace ilicite pentru atingerea propriilor interese. Pericolul consta in faptul ca sunt constituite. Nu trebuie sa treaca neobservata nici perspectiva teoretica a dezorganizarii sociale care pune delincventa juvenila pe fondul unor schimbari si conflicte sociale la nivel macrosocial. individul asimileaza exigente normative noi care intra in . drept teoria societatii (grupului) de la coltul strazii . economica si culturala. El isi intituleaza aceasta teorie. Aceasta problema a fost studiata si ideologizata de A. In aceasta situatie avem de-a face cu asa zisa subcultura a grupurilor delincvente. Whythe. Pe langa modificarile in structura sociala.K. de violenta si agresivitate. etc. politica. iar respectarea lor capata o importanta deosebita. precum sidin dorinta anihilarii frustrarilor de ordin marginal si a anxietatilor. urbanizare. contrare celor ale societatii. din tineri cu carente in socializare. orientand pe membrii sai pentru atingerea obiectivelor lacare tind. W.

El considera delincventa ca un tip de reactie in raport cu lipsa de concordanta dintre scopurile valorizate social si mijloacele permise pentru a le realiza. revolutii. dar nu in ultimul rand. McKay care avanseaza ipoteza ca mediul urban este spatiul propice si principal al generalizarii si proliferarii comportamentelor delincvente. prin situatiile anatomice pe care le genereaza. ) care provoaca suspendarea temporara a functionalitatii vechilor norme si slabirea autoritatii controlului exercitat de institutiile specializate in aplicarea de sanctiuni celor catre incarca legea. Durkheim elaboreaza teoria anomiei sociale in care isi propune sa evidentieze ideea ca fenomenul de delincventa are un caracter universal fiind implicat in orice societate. a moralei si a dreptului. Notiunea de anomie a fost preluata de sociologul Robert Merton care formuleaza o teorie in raport cu care anomia se naste ca rezultat al tensiunilor dintre scopurile pe care le propun modelele culturale ele societatii si mijloace legitime permise de sistemul de organizare sociala. etc. Autorul desemneaza starea de deruta normativa ca fiind urmarea unor perioade de mari crize sociale ( razboaie. mostenita printr-o socializare comunitara traditionala avand ca efect aparitia unor comportamente hibride. In final. care reprezinta o stare obiectiva a mediului social in care traiesc indivizii si grupurile sociale. aculturale si deviante putand foarte usor determina aparitia unor manifestari cu caracter antisocial. Din punctul de vedere al acestei teorii delincventa este caracterizata drept un fenomen determinat de mecanisme de control social. Perioadele de criza sociala. Plecand de aici. Durkheim introduce notiunea de anomie.contradictie cu identitatea culturala. situatie care se contureaza in absenta unor definitii precise a valorilor si scopurilor care orienteaza comportamentul. catastrofe. E. Shaw si H. privita din aceasta perspectiva. Delincventa juvenila. calamitati. este calificata drept un fenomen urban avand ca premisa conflictele culturale si sociale generate de procesele de dezvoltare sociala. adica fara lege. Reprezentanti ai acestor teorii sunt C. ca urmare a unor schimbari bruste la nivel macro si microsocial. Din punctul sau de vedere delincventa este un efect util si necesar in cadrul evolutiei societatii.R.D. amplifica ponderea si intensitatea fenomenului de delincventa juvenila prin determinarea unor premise infractionale si prin absenta unui control social institutionalizat. Conform . fiind caracterizata printr-o dereglare totala a normelor si valorilor sociale. trebuie amintita si teoria etichetarii sociale care isi propune sa explice de ce un tanar delincvent este clasat ca deviant si este sanctionat.

perioada care determina profunde schimbari in sfera socialului creand totodata un teren favorabil delincventei juvenile in Romania. delincventa juvenila este privita ca un fenomen evident social analizand cauzele. de cele mai multe ori. actele de spargere sau talharie. bruscarea de catre baieti a fetelor. fapt ce duce la imprimarea in . in ultimul timp.acestui concept un adolescent care incalca intamplator normele morale sau legale este posibil. cat si abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. prostitutie etc. colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare. Profesorii se confrunta. consumul curent de alcool sau droguri. cat si asupra formarii nefavorabile. sa se transforme in delincvent. inconsecventa comportamentala. cum sunt: furtul repetat. de obicei. Factori determinanti ai manifestarilor cu aspect predilectual si infractional Inadaptarea comportamentala a unor minori vizeaza. dar destul de raspandite sunt. intr-un cadru general. Fiind stigmatizat drept delincvent de catre institutiile de control social el va include aceasta eticheta in imaginea despre eu-l sau ajungand sa se comporte in concordanta cu aceasta . Pe baza acestor teorii si concepte sociologice prezentate putem concluziona ca din punct de vedere sociologic. cuprinzand ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite in realitate. fumatul ostentativ. ea cuprinzand atat modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic (penal). violente verbale. Paleta acestor tulburari este larga. de tipul: minciuna. la un moment dat. tulburarile de relationare a acestora cu parintii. care cer mult timp si efort pentru a fi eradicate. principalele cauze ale provenientei si evolutiei comportamentului delincvent juvenil. Sintetizand toate aceste teorii si concepte sociologice reusim sa determinam. in principal. a personalitatii tanarului sub influenta unor factori de mediu negativi. copiatul la ore. si abaterile severe de conduita. profesorii. Aceste teorii isi gasesc aplicabilitate si in tara noastra. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. dar si suparatoare. legalitatile si mijloacele de combatere. de obicei. Cauzele individuale atrag atentia atat asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). diferite atitudini nonconformiste. mai ales in actuala etapa de tranzactie. cu tulburarile de conduita mai usoare. neinfractionale in sensul propriu al termenului. refuzul de a saluta. vagabondajul.

). Cauzele sociale vizeaza. Pentru a fi luate masurile profilactice necesare scaderii numarului de conduite deviante ale minorilor. o "istorie" proprie. in dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale. Desigur. Intr-adevar. de evenimentele copiliriei si de mediul in care traieste copilul (sau tanarul in cauza). care impune o interpretare psiho-genetica. dar orice actiune externa determina actul psihic (deci si actele deviante) numai mijlocit. dorinta excesiva a persoanei de a obtine diferite satisfactii prin bani.comportamentul sau a unor orientari antisociale. asadar. "factorii ambientali de precipitare" pot inspira sau declansa actul deviant. de fapt. O discutie pertinenta asupra cauzelor comportamentelor deviante la minori pretinde. starile si activitatea psihica a persoanei care este supusa acestei actiuni" . trebuie pus in discutie. Cand motivatiile individuale devin presante (de exemplu. sociali si favorizanti in determinarea si dezvoltarea conduitei deviante. numai asa ne putem explica de ce dintre doua persoane aflate in aceleasi conditii de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotaraste sa recurga la conduite deviante (sau aberante). in acest domeniu al deviantei comportamentale. o considerare simultana a celor trei grupe de factori. la o singura cauza fundamentala. rolul factorilor individuali (sau interni) si al celor sociali (sau externi) in determinarea acestor conduite. Notiunea de cauzalitate nu poate fi redusa. mentionate mai sus: tendintele ereditare (conditiile interne predispozante) se realizeaza si se manifesta intotdeauna intr-un mod diferit. de regula. Conditiile favorizante cuprind. prin urmare. neuro-psihice: "Orice fenomen psihic este determinat in ultima instanta de actiunea externa. Fiecare caz de inadaptare are. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata in care s-a aflat tanarul inainte de comiterea conduitei deviante. refractandu-se prin insusirile. acele imprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). . asadar. de actiuni si motivatii particulare. fie si succint. care atrag atentia asupra faptului ca factorii externi actioneaza intotdeauna prin intermediul condisiilor interne. ci presupune un complex de conditii. este greu de surprins ponderea acestor factori individuali. drog. dinamica si functionala a acestei inadaptarii. Tendintei unor specialisti de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) ii raspund altii. oferind mijloacele prin care delincventa se perpetueaza. sex etc.

Oamenii au diferite praguri de rezistenta la privare (frustrare). ele exprima slaba capacitate de a trai anticipativ o serie intreaga de efecte sau stari emotive. dificultatea sau imposibilitatea. motiv pentru care persoana respectiva traieste mai mult "in prezent". factorii ereditari (sau predispozanti) actioneaza nu direct. Deficientele intelectuale exprima. cu un puternic substrat ereditar. adica de resursele personale. mai ales atunci cand nivelul mintal scazut se asociaza cu tulburari afective si cu conditii defavorabile de mediu. de toleranta la frustrare). debilitate mentala. sub presiunea tiranica a pulsiunilor si trebuintelor sale primare. de regula. desi importante. diferite tulburari de caracter sau atitudini negative. indiferenta afectiva (absenta emotiilor altruiste si simpatetice). Determinarile ereditare. comunicare. un potential agresiv ridicat. unii elevi au un potential mai mare de adaptare (de maleabilitate. mentionam: toleranta foarte scazuta la frustrare.I. o pronuntata labilitate afectiva. Adevarul este ca. ● unele particularitati ale personalitatii in formare (de exemplu. nu trebuie sa duca la exagerari de genul: "inadaptat prin nastere" . respectiv de a face schimburi de valori materiale si . dependenti de zestrea ereditara si de structura neuro-psihica a copilului (de exemplu. acceptare a interdictiilor. care favorizeaza un anumit "fatalism" educational. mai putin permisivi in raportul cu ceilalti). autism. de bogatia si calitatea "schemelor de adaptare" . b. ci prin intermediul celor de mediu. Dintre aceste modificari. hiperemotivitate. in functie de cat de mult sunt dispusi sa realizeze un dialog flexibil cu ceilalti. Astfel se stie ca sentimentul de frustrare exprima starea noastra de disconfort in raport cu o trebuinta sau aspiratie care. mai intoleranti. tendinte agresive etc. celui in cauza.). care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potentialitati ereditare: a. din diferite motive. iar altii unul mai redus (sunt mai rigizi. Modificari accentuate ale vietii afective si ale vointei. Deficientele intelectuale. Se apreciaza astazi tot mai mult ca intarzierile mintale reprezinta o premisa a deviantei comportamentale. in general. astfel. Printre acesti factori individuali se enumera urmatorii: 1. nu a fost satisfacuta. Factorii individuali tin de capacitatea personala a fiecarui copil. pe plan mental. de anticipare. tanar de a reactiona. a urmarilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. formate sub influenta unor factori defavorabili ai mediului). acesti factori individuali pot fi grupati in doua categorii: ● factori constitutionali. Altfel spus.

tradeaza discontinuitate. reactii imprevizibile (din cauza insuficientei dezvoltari a autocontrolului afectiv). R. indeosebi a celor morale). Lagache (1964). cunoscutul specialist in domeniul psihologiei judiciare. in cadrul vietii sociale. un repros sau o sugestie constructiva ii face pe acestia sa recurga la incercari de satisfacere a trebuintelor lor egoiste pe alte cai decat cele legale. deoarece el nu reuseste sa realizeze relatii armonioase intre el si mediul social (din cauza educatiei gresite primite si a experientelor . un element care. determinat de instabilitatea emotiva si de o structura dizarmonica de personalitate de tipul psihopatiei impulsive. Investigarea tendintelor psihice ale delincventilor cu teste de personalitate a relevat faptul ca foarte multi dintre minorii delincventi testati au dat raspunsuri de tip agresiv. in numeroase cazuri. ca un sociopat. ea manifestandu-se prin: sugestionarea rapida in raport cu impresiile de moment formate. deoarece nu toti copiii cu tulburari de caracter devin delincventi. Minorii "problema" sub raport comportamental (disciplinar) sunt. prin cronicizare. in reactiile sale. inconstanta in reactii fata de stimul" . s-au fixat in structura caracterului respectivilor minori. Desi nu se poate pune semn de egalitate intre "caracteriali" si delincventi.spirituale cu cei care ii inconjoara. lipsa unei autonomii afective (determinate de o slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare. salturi nemotivate de la o extrema la alta. arata ca un copil caracterial (cu un "caracter rau") se prezinta adesea. G. persoane incorsetate de egoism in interpretarea situatiilor sociale. ca un inadaptat. Basiliade (1978) etc. Mucchielli (1965). cercetatori cum ar fi D. Tiberiu Bogdan spune ca este "un instabil emotiv. se constata totusi faptul ca. sta la originea multor devieri comportamentale. Incapacitatea de a accepta o frustrare. cerinte) si fata de ceilalti din jur. Si nu in ultimul rand fenomenul de agresivitate. nu si indatoriri. delincventa juvenila este precedata de tulburari de caracter care apoi. sunt persoane dominate de incapacitatea de a se detasa de propriile trairi si tendinte egocentrice. care exprima opozitia si intoleranta deschisa a acestora fata de reguli (norme. si nu toti delincventii au cunoscut (traversat) in copilarie sau adolescenta o faza "caracteriala". Despre labilul afectiv. Astfel. 2. de obicei. Pe de alta parte labilitatea afectiva reprezinta una din caracteristicile personalitatii delincventilor. ceea ce le determina sa creada ca au numai drepturi.

Dupa R. Nu mai putin interesante sunt asa-numitele familii active si pasive. prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva. absenta aprofundarii si evaluarii corecte a consecintelor actelor comise. Familia. principala insusire este aceea de a se afirma. Astfel de trasaturi. ca diferitele insusiri moralvolitive ale copilului. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli. respingerea sarcinilor si rolurilor propuse de parinti sau profesori. sunt familii integrate social. disocializarea copilului caracterial se exprima prin: falsa perceptie a celor din jur.dureroase de viata avute). se structureaza in personalitatea tanarului. Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva" . de a se impune. de exemplu. de a lupta cu greutatile. dand nastere la ceea ce se cheama un caracter deficitar (imatur sau gresit structurat). care inabusa spiritul de independenta a copilului. O discutie asupra factorilor externi in determinarea conduitelor de dezadaptare scolara este motivata de faptul. inchistate. care prezinta un grad ridicat de receptivitate sociala. ca motivatia elevului pentru invatare. a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti. prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala. reticente sau reactii neadaptative. depind de o serie de trasaturi pe care le are familia in care copilul traieste. nesigure. care exprima insolenta. constatat de atatea ori. De asemenea. Factori psiho-pedagogici de ordin familial. in acest sens. II. Astfel. mentionam: a. initiativa si fermitatea in actiuni. spiritul obiectiv de autoevaluare etc. in cazul celor active. prin cronicizare. Mucchielli. exista .familii reprimatoare. curiozitatea. cum ar fi. Dintre factorii familiali care pot genera tulburari comportamentale la copii. sigure de ele. cu gradul de dificultate al activitatii scolare impuse de profesori sau parinti. care dezvolta initiativele acestuia. . cu climatul afectiv din familie. voluntarismul afectiv. perseverenta acestuia in activitate. constituie un mediu educativ determinant. in sensul bun al cuvantului. evident. si familii liberale. si familii la limita integrarii. 1. in diferite reactii si acte predelictuale care apoi. atitudinea sa fata de scoala sunt in relatie stransa cu realitatea psiho-pedagogica din scoala. opozitia fata de incercarile educative ale adultilor se obiectiveaza. Faptele de viata arata. refractare la tot ce apare nou pe plan social.spune Rose Vincent . Deficite de climat familial si de structura familiala.

de descurajare in lupta cu obstacolele intalnite in activitate. de obicei. fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie intre parinti. cu toata atentia care li se acorda aici. deseori cei doi parinti. vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite. care se afla in grija asistentei publice. brutalitati. de "suport afectiv" al unuia dintre parinti. genereaza sentimentul de esec. se stie. acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie. Parintii formeaza. le lipseste tocmai mediul afectiv familial. Aceste familii creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o atmosfera familiala prea trista sau prea agitata. copilul va adopta atitudinea minimei rezistente fata de greutati. in familia adoptiva. Familiile pasive. ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni. din parinti mai varstnici si dintr-un singur copil. Copilul si divergentele educative dintre membrii adulti ai familiei. De aceea. din randul acestora se detaseaza. indolente.in societate. cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator. spre acest copil. a increderii in sine. indiferente. saturat si plictisit de atatea atentii. desi despartiti. b. aflat in continua cautare de afectivitate. cum ar fi: bunici. de incredere si intelegere din partea celor din jur. infiat sau luat sub ocrotire. cu copii rezultati din casatorii anterioare. de regula. a motivatiei muncii. pentru a-l compromite. fata de efort. copilul. in aceeasi masura. Este stiut ca mediul familial nu se limiteaza strict la membrii grupului familial nuclear (adica numai la parinti si copii). copilul depresiv. descurajat. revendica. situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. se rasfrange in sens negativ asupra psihicului copilului. de neincredere in viata. . fie intre parinti si copii. Familiile reconstituite din persoane divortate. in aceasta privinta. caracterizata de certuri. O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o ambianta a caminului apasatoare. provocandu-i tulburari emotionale puternice. Absenta temporara a unuia dintre parinti. reprezinta tot atatea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului. intreaga afectiune si grija se indreapta. Ele incurajeaza formarea la membrii mai tineri ai familiei a dinamismului. Cel mai adesea si alti adulti. de exemplu. ca rezultat al unor certuri continue dintre parintii. Impresionante sunt. uneori. alcatuita. injurii. fiecare dintre ei cautand sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt. in cazul copiilor orfani sau abandonati. miezul grupului familial. in familiile disociate.

Faptele de viata arata ca. dar si raporturile de colaborare. dand nastere la tensiuni si conflicte de pe urma carora va suferi. Desigur. care isi prezinta opiniile. Este cunoscut faptul ca. ocrotindu-i si aparandu-i de pedepsele parintilor lor si atunci cand nu ar trebui. al fetelor impotriva baietilor. in unele cazuri. unele grupuri ostile: cel al copiilor mici impotriva celor mari. in sanul familiei isi fac simtita prezenta. vecini iau parte. Aceste persoane pot sa joace un rol important influentand. ci si a celorlalti copii (frati si surori. de varsta si sexul fiecaruia. schimba pozitia copilului fata de parinti. "educa" nepoti prea alintati. reproseaza severitatea sau indulgenta. Astfel. se contrazic. este numarul de jurisdictii carora trebuie sa li se supuna copilul. de pozitia copiilor in colectivul familial. care permit copilului sa se manifeste oricum. al fratilor impotriva verilor etc. prieteni. Adesea. de exemplu.). unchilor. in primul rand. unde gaseste un loc de refugiu. care considera ca alt copil (frate sau sora) i-a luat locul in inima parintilor sai. de solidaritate la nevoi). . veri. Desigur. bunicii constituie o sursa de experienta bogata si pretioasa pentru copil. care completeaza si intregeste mediul familial propriu-zis si in care fiecare dintre copii se bucura de o atentie egala. verisori etc. Copiii mici sunt mesteri mari cand este vorba sa profite de aceste divergente pentru a se elibera de orice regula" ... . pentru copiii dintr-o familie numeroasa. a competitiei. Grupul fratern. matuselor. copilul sufera influenta nu numai a membrilor adulti. unchi. bunicii prea ingaduitori. astfel de interventii directe in atributiile parintilor clatina autoritatea acestora. conflictele dintre frati sunt determinate de pozitia copilului pe scara varstei. il face sa intre in relatii umane mai bogate (mai variate). la viata familiei respective. Sunt familii in care cea mai mica masura de ordin educativ starneste strigatele de indignare ale bunicilor. Copilul gelos. c. natura relatiilor copilului cu parintii. de cele mai multe ori.) traieste. De asemenea. sugereaza sisteme si solutii salvatoare. De cele mai multe ori insa. perturba relatiile familiale. obraznici. "Ceea ce complica pedagogia familiala. vine la bunici. Faptul. aceste influente depind de numarul copiilor in familie. care a avut la un moment dat totul (atentie. prietenilor etc. de pilda. in mod permanent sau doar din cand in cand. Cel mai mare. ca un copil mai are 3-4 frati si surori. Este adevarat insa ca uneori bunicii se arata deosebit de protectori si de ingaduitori cu nepotii. copilul. bunicii ofera acel "surplus de camin". dragoste etc. in comparatie cu copilul unic in familie (si anume sa cunoasca experienta rivalitatii.matusi. arata Andre Berge. in familie. printre copii.

El ajunge in situatia de a fi rasfatatul familiei. ci un mod deosebit si aberant de a actiona la exigentele lumii exterioare. care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi. Parintii trebuie sa faca dovada unui simt al masurii in atitudinea si exigentele preconizate fata de copil. Problemele cele mai mari le ridica insa. respins de parinti. in felul acesta. Rasfatul continuu il transforma pe copilul unic intr-un mic tiran al familiei. generatoare de irascibilitate si chiar agresivitate in raport cu sarcinile scolare. ceea ce-l va face sa-si urasca fratele mai mic.decat partea vizibila a unui conflict profund dintre parinte si copil: "Un defect nu este o imperfectiune esentiala a fiintei. devenind impulsiv. Factori psiho-pedagogici de ordin scolar. 2. Lemert . Defectul vadeste o dificultate de adaptare un copil dificil este aproape intotdeauna un copil care are anumite dificultati" . Fratii lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc. Mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice negative. In continuare sunt prezentate cateva dintre aceste posibile influente negative: a. asociindu-se pentru a-l exclude din grupul lor. obraznic in relatiile cu cei din jur. ecoul aprecierii profesorului. provoaca "intoxicatii intelectuale". favorizeaza esecurile scolare. revendicativ. Un factor deosebit de important al reusitei scolare a copilului il reprezinta increderea lui in fortele proprii. d. al increderii pe care el . un "complex de detronare" (A. in raport cu ceilalti din jur. pe atat de temut si de imprevizibil in reactii. sa se inchida in sine si sa-si neglijeze obligatiile scolare. Exigentele exagerate. dublat de capacitatea de a prevedea reactiile si starile interne ale copilului.din momentul aparitiei urmatorului copil cu care trebuie sa imparta dragostea parintilor. Adler) si puternice sentimente de gelozie. aparute atunci cand iau o masura educativa. in mare masura. Copilul cel mai mic din familie ocupa si el o pozitie aparte si destul de primejdioasa in colectivul familial. manifestate de unii parinti fata de copiii lor. el isi va dezvolta la maximum "firea voluntara". Sub si supraaprecierea capacitatilor reale ale elevului. Aceasta incredere este insa. fiind inconjurat de cele mai calde sentimente de duiosie si dragoste din partea parintilor. El poate ajunge chiar sa creada ca este ignorat. pentru viata grupului familial. care este destul de des un "copil-problema" in scoala. Dezacordul dintre cerere si oferta. Defectele copilului nu reprezinta altceva precizeaza E. sau pentru a rezista mai bine in fata presiunilor parintilor. copilul unic. pe cat de irational si capricios.M.

Cand exigentele profesorului fata de unul din copii. este si atitudinea de supraestimare de catre profesor a posibilitatilor reale ale elevului. apare la elevul respectiv asa-numitul fenomen de "rezistenta interioara" in virtutea caruia elevul. ca educator. asadar. desi intelege bine si poate sa faca ceea ce-i cere profesorul. sunt superficiale si formale. Nu mai putin daunatoare. trecand treptat in randul acelora ramasi in urma la invatatura. elevul respectiv va incepe sa se convinga tot mai mult de "adevarul" celor spuse de profesor. Astfel "incapacitatea" acestui elev se inscrie. de ordin intensiv si calitativ. Nestimulat de catre profesor. precum si a convingerii sale ca pedeapsa la care a fost supus este nemeritata. elevul in cauza nu se arata de acord cu motivele ce i se atribuie in legatura cu o fapta savarsita de el si. profesorul il supraincarca intelectual. Sarcinile scolare prea usoare au ca efect slabirea energiei nervoase si stingerea intereselor de cunoastere. b. elevul in cauza fiind nevoit sa faca mereu fata unei disproportii. profesorul isi va exprima in mai multe randuri neincrederea in capacitatile acestuia de a se indrepta in viitor. create de profesor prin ignorarea. vazand ca nu este inteles.Dezacordurile de conduita dintre elev si professor. nemultumit de raspunsurile unuia dintre elevii sai. Daca asemenea cazuri se repeta. copilul in cauza va deveni tot mai pasiv si indiferent in timpul orelor. contactul dintre profesor . a efectelor psihologice pe care le au aprecierile verbale si autoritatea profesorala. uneori fara voia lui. invatarea acestuia devine formala si mecanica. in aceste cazuri. intre sarcinile si cerintele care-i sunt puse in fata si propria rezistenta nervoasa. nu-si insuseste aceasta cerinta si se incapataneaza sa nu o duca la indeplinire. Adesea. Acest dezacord si protestul launtric pot duce la aparitia sentimentului elevului ca este victima unei nedreptati sau a unei neintelegeri. daca. Acest dezacord intre "cerere" si "oferta" il poate determina pe elev sa actioneze fie prin protest si respingere a exigentei. fie printr-o indeplinire formala a acesteia. Pot sa apara dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explica reusitele sau nereusitele sale scolare: astfel. respinge masurile luate de profesor impotriva lui. elevul poate sa se inchida in sine si sa refuze sa dea explicatii. in consecinta. Ca efect al supraaprecierii si a increderii deosebite pe care o manifesta incapacitatile unui elev. il considera real. in categoria deficientelor "didascogene". considerat submediocru. dand raspunsuri din ce in ce mai nesigure si obtinand rezultate tot mai slabe. De asemenea. prin efectele ei. in timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el.o acorda acestuia.

explicatie cu care elevul nu va fi de acord in forul sau interior. ca un elev nu-si pregateste o perioada de timp lectiile sau si le pregateste in mod neglijent. indiferenta parintilor. o lipsa.si elev se intrerupe. de tipul: practicarea jocurilor de noroc. pot sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. furturi sau talharii. ceea ce se constata din insensibilitatea sa chiar fata de stimulii obisnuiti. Binet. In consecinta. ca urmare a competitiei acerbe care apare uneori intre acestia. fiind etichetat de profesorul diriginte ca un elev lenes. o lene "de ocazie" sau o lene "din nastere" . hoinarirea pe strazi. c. Lenea de ocazie este tranzitorie. Mai mult chiar. In aceste grupuri se cultiva. parintii au prostul obicei de a prelua partial sau in totalitate sarcinile scolare ale copilului lor. de pilda. sau ca urmare a conflictului de interese dintre elevi. Acest elev este apatic din fire. asa cum remarca Alfred Binet. Lenea de care da dovada insa la un moment dat un elev in activitatea sa poate sa fie. Daca profesorul va lega insa. Dintre aceste evenimente neplacute putem mentiona: un elev este descurajat de o nota proasta sau de un esec la un examen. dar reprezinta ei insisi exemple de lene si neglijenta. in mod invariabil. iar intelegerea reciproca dispare. este indolent. preocupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional. mai pot fi influente nefavorabile venite din partea altor elevi care au ajuns si ei. dimpotriva. el este indiferent la orice. Sa ne inchipuim. in urma unor experiente scolare negative. vizionarea de filme pornografice. aceasta lene a elevului numai de dezinteresul acestuia fata de scoala. Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. devenind "bisericute" sau "clici". spune A. un defect initial in preocuparea pentru munca. cum sunt denumite de restul clasei. La lenesul "din nastere" exista. nedecis si incapabil de a "gusta" placerea care este inspirata de perspectiva scopului de atins. dezacordul respectiv il va face pe elev sa devina cu adevarat lenes. el extinzandu-si cu repeziciune resentimentele de la persoana profesorului la disciplina pe care o preda. realizandu-i temele si dezobisnuindu-l astfel sa mai munceasca si in sfarsit. va aparea fenomenul de "rezistenta interioara". . la descurajare sau chiar dezgust pentru studiu. care ar fi putut lipsi. fiind determinata de un eveniment neplacut. iar in alte familii. de pe urma caruia dialogul dintre profesor si elev inceteaza. si chiar asupra activitatii scolare in general. accidentala. Starile de tensiune dintre elevii clasei. adesea. care nu numai ca nu se intereseaza de conduita scolara a copilului lor. care nu comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->