DELINCVENTA JUVENILA, FORMA A COMPORTAMENTULUI

DEVIANT Notiunea de delincventa juvenila si dificultatea definirii ei

Delincventa juvenila este un fenomen complex care cuprinde ansamblul unor comportamente aflate in conflict cu valorile si relatiile sociale protejate de legea penala. In cercetarea acestui fenomen, atat din punct de vedere sociologic, cat si din punctul de vedere a altor stiinte (criminologie, psihologie) s-a incercat conturarea unei definitii cat mai complete a delincventei juvenile. In termeni comuni, delincventa juvenila se regaseste sub mai multe acceptiuni, astfel: - organele de politie considera ca fiind delincventi juvenili, persoanelecare savarsesc infractiuni, dar care n-au trecut de varsta majoratului, intr-un cuvant, minorii; - cadrele didactice iau drept delincventi pe elevii care chiulesc de la ore sau pe cei care fumeaza in grupurile sanitare ; - pentru unii parinti, delincventii sunt copiii neastamparati ai altor familii; - micii hoti, amatori de furtisaguri apartinand grupurilor maruntecare se aduna pe la coltul strazii , sunt considerati de proprietarii sau personalul care lucreaza in magazine ca fiind delincventi. Nici expertii care studiaza fenomenul delincventei juvenile n-au cazut de acord asupra limitelor conceptului. Unii definesc delincventa ca fiind un comportament antisocial persistent, altii o vad ca find un comportament emotional deviant . Unii autori o definesc ca fiind un comportament adolescentin fata de cel asteptat, iar unii autori pragmatici o definesc ca un comportament pecare politia si celelalte autoritati publice il considera deviant . Confuzia privind delincventa juvenila nu e din cauza multitudinii de definitii, ci de corectitudinea lor; ea apare pentru ca nu s-a reusit definirea in cuvinte putine si persuasive a unui comportament aparte, a unei probleme socialecare creeaza conflicte cu legea. Orice definitie a conceptului de delincventa juvenila, functioneaza pentru autoritati, scoala, familie sau alte sfere interesate si este la fel de corecta precum oricare alta, in propriul ei context institutional. Oricum, in timp ce in viata cotidiana, un baiat care nu place vecinilor poate fi considerat de catre acestia delincvent, intelesul

Din acest punct de vedere. mai precis. Ea nu este operanta decat in raport cu criteriul normei penale. Ca un criteriu in calificarea actului delincvential. Codul Penal nu da si o definitie a infractoruluisau a delincventului. De foarte multe ori notiunea de delincventa juvenila se confunda cu cea de criminalitatesau cu cea de infractionalitate. delincventa juvenila are un efect cu un continut disfunctional atat in raport cu consecintele sale asupra societatii. fenomen cu implicatii negative atat pentru societate. nu poate . conformitatii si controlului social.cat si asupra individului. Ele stabilesc interdictii si limite de varsta. contrar normelor penale. Conceptia sociologica cu privire la delincventa juvenila cuprinde o serie de directii si perspective teoreticecare considera ca un act infractional este dependent de problemele mai largi ale deviantei. mai cu seama a delincventului minor si nici o definitie a delincventei sau a delincventei juvenile nu se regaseste in legea penala. circumstante si sanctiuni. cu urmarile vatamatoare ale unor acte sociale sanctionate din punct de vedere juridic. a scaderii controlului social exercitat de diferite institutii si organizatii sociale si a altor factoricare determina sau favorizeaza un comportament materializat in incalcarea normelor juridice. In final se poate considera ca: delincventa juvenila este forma de manifestare tipica inadaptarii si neintegrarii sociale a minorilor si tinerilor. Din punct de vedere juridic. din cauza esecului sau disfunctiilor procesului de socializare.delincventei juvenile si al comportamentului aferent isi gaseste baza definitorie in lege. Juridic nu putem stabili si aprecia cauzele acestui fenomen fiind posibila doar o distinctie intre un comportament delincvent. In articolul 17. Codul Penal Roman defineste infractiunea ca fiind faptacare prezinta pericol social. putem retine abaterea de la normele sociale recunoscute de societate. delincventa juvenila reprezinta incalcarea unor norme care reflecta cerintele oicarei forme de convietuire umana. In definirea delincventei juvenile. sociologii pornesc de la devianta morala. in sens larg din punct de vedere sociologic. ca forma benigna de manifestare a creativitatii care la un moment dat intra in conflict cu norma penala transformandu-se in delincventa. dar aici avem de-a face cu termeni intelesi intr-un sens strict juridic . si un comportament normal acceptat de societate. Totusi legile nu formuleaza definitii. Definirea delincventeijuvenile da nastere la o serie de ambiguitati din cauza lipsei unor criterii de determinare a ei. cat si pentru destinul ulterior al tanarului. savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala . Abordarea notiunii de delincventa juvenila sau de devianta.

C. etc. Reckless sustine ca exista o structura sociala externa alcatuita din grupurile sociale la care tanarul participa si este socializat ( familie. tanarul tinde catre un mod de viata si idealuri superioare grupuluisau clasei sociale din care face parte. al personalitatii sale.care tin de latura subiectiva a individului cu factori sociologici. exogeni care tin de grupul sau de clasa sociala din care acesta face parte. In acest context. convingerea orientarii spre scopuri dezirabile si toleranta la frustrare. Aflat intr-un mediu social defavorizant. ) si care ofera dobandirea unui statut social si o structura psihica interioara. dar care nu pot fi atinse prin mijloace legitime de realizare. In asemenea situatii el este inclinat spre savarsirea unor acte deviante prin folosirea de mijloace ilicite.avea un continut precis in toate cazurile si toate sit uatiile. Daca unul sau mai multe din componentele celor doua structuri lipsesc. fiind lipsit de acestea. care ofera acestora un sentiment de solidaritate cu cei defavorizati ca ei si o identitate in numele careia isi poate procura o serie de satisfactii imediate. cu valorile societatii in ansamblul ei. amplificata totodata de incapacitatea de a-si determina rolul si locul dorit in societate.Desigur autorul imbina in teoria sa factori psihologici. grupuri sau categorii sociale. notiunea osciland in functie de anumite premise socio-culturale si de un sens obiectiv ce trebuie atribuit devierii de la functionarea normala a societatii. el va recurge disperat la delincventa considerata de el ca fiind unica modalitate de a se revolta. impotriva inegalitatilor dintre clase. tanarul este predispus la savarsirea de acte cu caracter delincvential. Delincventa juvenila trebuie privita ca un conflict al tanarului. putandu-se totodata revolta contra sistemului social considerat de el inechitabil.Din cauza faptului ca la un moment dat tanarul este in imposibilitate. Acest tip de comportamenteste explicat de W. Bazandu-se pe ideile lui Rockless. prieteni. unii sociologi au considerat ca actele delincventiale ale tinerilor sunt din cauza capacitatii lor limitate de a depasi anumite situatii de frustrare. Aceasta stare poate sa survina ori de cate ori tanarul se loveste de cate un obstacol sau de o ”bariera sociala” care il impiedica sa-si atinga propriile scopuri si interese. el se va integra in grupuri antisociale incare exista posibilitatea desfasurarii unor veritabile . in actiunea de a-si atinge scopurile dorite. scoala. care asigura tanarului constiinta identitatii de sine si a imaginii sale in raport cu alte persoane. Un alt factor generator de delincventa este tendinta de asociere a tinerilor in bande. care dobandeste o importanta in anumite momente.Reckless in teoria sa cu privire la rezistenta individului la frustrare.

elaboreaza o varianta a acestei teorii. Whythe arata ca in procesul de formare a personalitatii. politica. imigratie. din tineri cu carente in socializare. Pe langa modificarile in structura sociala. ei recurg la diferite mijloace ilegale. In aceasta situatie avem de-a face cu asa zisa subcultura a grupurilor delincvente. contrare celor ale societatii. Nu trebuie sa treaca neobservata nici perspectiva teoretica a dezorganizarii sociale care pune delincventa juvenila pe fondul unor schimbari si conflicte sociale la nivel macrosocial. acceptat si stimulat de catre cei de o varsta cu el. deoarece participarea in cadrul lor permit instaurarea unui proces de integrare ce ofera sentimentul identitatii si responsabilitatii. Whythe.relatii intre roluri diferite. devenind potentiali sau certi delincventi. varianta care-si propune sa explice delincventa juvenila. Pericolul consta in faptul ca sunt constituite. orientand pe membrii sai pentru atingerea obiectivelor lacare tind. Deoarece indivizii din asemenea subculturi au convingerea ca le sunt blocate caile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale. Aceste grupuri ajung sa respinga normele si valorile societatii adultilor adoptandu-si un sistem de norme si valori proprii de comportament si de conduita in care se folosesc de mijloace ilicite pentru atingerea propriilor interese. economica si culturala. grupul reprezentand o posibilitate sigura de a-si manifesta si realiza dorintele si aspiratiile.Cohen in teoria sa cu privire la subculturile delincvente ale caror norme si valori se afla in contradictie cu cele ale societatii. tanarul simte nevoia de a fi recunoscut. precum sidin dorinta anihilarii frustrarilor de ordin marginal si a anxietatilor. Aceasta problema a fost studiata si ideologizata de A. El formuleaza ipoteza ca aceste subculturi au luat nastere ca urmare a unor reactii de protest fata de normele si valorile societatii.F. drept teoria societatii (grupului) de la coltul strazii . Este vorba de procesele modernizarii ( industrializare. Dar unele dintre grupuri sunt acoperite de sentimente de frustrare si insatisfactie sociala si individuala. etc.). W. apar modificari de conduita largindusi sfera libertatii si autonomiei personale. iar respectarea lor capata o importanta deosebita. intr-o proportie considerabila. Aceste grupuri isi au propriile lor norme. prin mijloace ilicite. ca si de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare. Intr-o asemenea conjunctura. El isi intituleaza aceasta teorie. individul asimileaza exigente normative noi care intra in . fapt pentru care sunt marginalizati de societate.K. de violenta si agresivitate. Astfel aceste grupuri de tineri devin veritabile surse de delincventa. eliberandu-l pe individ de vechile legaturi familiale traditonale. urbanizare.

amplifica ponderea si intensitatea fenomenului de delincventa juvenila prin determinarea unor premise infractionale si prin absenta unui control social institutionalizat. care reprezinta o stare obiectiva a mediului social in care traiesc indivizii si grupurile sociale. Notiunea de anomie a fost preluata de sociologul Robert Merton care formuleaza o teorie in raport cu care anomia se naste ca rezultat al tensiunilor dintre scopurile pe care le propun modelele culturale ele societatii si mijloace legitime permise de sistemul de organizare sociala. calamitati. catastrofe. privita din aceasta perspectiva. Din punctul sau de vedere delincventa este un efect util si necesar in cadrul evolutiei societatii. E.D. prin situatiile anatomice pe care le genereaza. etc. Perioadele de criza sociala. fiind caracterizata printr-o dereglare totala a normelor si valorilor sociale. revolutii. mostenita printr-o socializare comunitara traditionala avand ca efect aparitia unor comportamente hibride. ca urmare a unor schimbari bruste la nivel macro si microsocial. Durkheim elaboreaza teoria anomiei sociale in care isi propune sa evidentieze ideea ca fenomenul de delincventa are un caracter universal fiind implicat in orice societate. trebuie amintita si teoria etichetarii sociale care isi propune sa explice de ce un tanar delincvent este clasat ca deviant si este sanctionat. adica fara lege. aculturale si deviante putand foarte usor determina aparitia unor manifestari cu caracter antisocial.contradictie cu identitatea culturala. El considera delincventa ca un tip de reactie in raport cu lipsa de concordanta dintre scopurile valorizate social si mijloacele permise pentru a le realiza. McKay care avanseaza ipoteza ca mediul urban este spatiul propice si principal al generalizarii si proliferarii comportamentelor delincvente. Autorul desemneaza starea de deruta normativa ca fiind urmarea unor perioade de mari crize sociale ( razboaie. Plecand de aici. este calificata drept un fenomen urban avand ca premisa conflictele culturale si sociale generate de procesele de dezvoltare sociala. dar nu in ultimul rand. Durkheim introduce notiunea de anomie. Din punctul de vedere al acestei teorii delincventa este caracterizata drept un fenomen determinat de mecanisme de control social. ) care provoaca suspendarea temporara a functionalitatii vechilor norme si slabirea autoritatii controlului exercitat de institutiile specializate in aplicarea de sanctiuni celor catre incarca legea. situatie care se contureaza in absenta unor definitii precise a valorilor si scopurilor care orienteaza comportamentul. Reprezentanti ai acestor teorii sunt C. Shaw si H. Conform . Delincventa juvenila. a moralei si a dreptului.R. In final.

cat si abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. neinfractionale in sensul propriu al termenului. de obicei. de cele mai multe ori. fapt ce duce la imprimarea in . cuprinzand ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite in realitate. a personalitatii tanarului sub influenta unor factori de mediu negativi. cat si asupra formarii nefavorabile. diferite atitudini nonconformiste. cum sunt: furtul repetat. copiatul la ore. si abaterile severe de conduita. vagabondajul. dar si suparatoare. fumatul ostentativ. legalitatile si mijloacele de combatere.acestui concept un adolescent care incalca intamplator normele morale sau legale este posibil. bruscarea de catre baieti a fetelor. sa se transforme in delincvent. inconsecventa comportamentala. in ultimul timp. mai ales in actuala etapa de tranzactie. Sintetizand toate aceste teorii si concepte sociologice reusim sa determinam. care cer mult timp si efort pentru a fi eradicate. prostitutie etc. delincventa juvenila este privita ca un fenomen evident social analizand cauzele. Pe baza acestor teorii si concepte sociologice prezentate putem concluziona ca din punct de vedere sociologic. perioada care determina profunde schimbari in sfera socialului creand totodata un teren favorabil delincventei juvenile in Romania. colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare. in principal. de tipul: minciuna. Profesorii se confrunta. profesorii. violente verbale. Paleta acestor tulburari este larga. ea cuprinzand atat modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic (penal). intr-un cadru general. de obicei. cu tulburarile de conduita mai usoare. Cauzele individuale atrag atentia atat asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). principalele cauze ale provenientei si evolutiei comportamentului delincvent juvenil. la un moment dat. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. refuzul de a saluta. consumul curent de alcool sau droguri. Aceste teorii isi gasesc aplicabilitate si in tara noastra. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. Factori determinanti ai manifestarilor cu aspect predilectual si infractional Inadaptarea comportamentala a unor minori vizeaza. tulburarile de relationare a acestora cu parintii. dar destul de raspandite sunt. Fiind stigmatizat drept delincvent de catre institutiile de control social el va include aceasta eticheta in imaginea despre eu-l sau ajungand sa se comporte in concordanta cu aceasta . actele de spargere sau talharie.

Conditiile favorizante cuprind. o "istorie" proprie. drog. "factorii ambientali de precipitare" pot inspira sau declansa actul deviant. sex etc. fie si succint.comportamentul sau a unor orientari antisociale. de fapt. dar orice actiune externa determina actul psihic (deci si actele deviante) numai mijlocit. care atrag atentia asupra faptului ca factorii externi actioneaza intotdeauna prin intermediul condisiilor interne. prin urmare. ci presupune un complex de conditii. in acest domeniu al deviantei comportamentale. o considerare simultana a celor trei grupe de factori. la o singura cauza fundamentala. Cand motivatiile individuale devin presante (de exemplu. Notiunea de cauzalitate nu poate fi redusa. oferind mijloacele prin care delincventa se perpetueaza. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata in care s-a aflat tanarul inainte de comiterea conduitei deviante. care impune o interpretare psiho-genetica.). trebuie pus in discutie. numai asa ne putem explica de ce dintre doua persoane aflate in aceleasi conditii de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotaraste sa recurga la conduite deviante (sau aberante). dinamica si functionala a acestei inadaptarii. neuro-psihice: "Orice fenomen psihic este determinat in ultima instanta de actiunea externa. Pentru a fi luate masurile profilactice necesare scaderii numarului de conduite deviante ale minorilor. O discutie pertinenta asupra cauzelor comportamentelor deviante la minori pretinde. sociali si favorizanti in determinarea si dezvoltarea conduitei deviante. in dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale. Fiecare caz de inadaptare are. de actiuni si motivatii particulare. Cauzele sociale vizeaza. de regula. de evenimentele copiliriei si de mediul in care traieste copilul (sau tanarul in cauza). asadar. asadar. Desigur. . Intr-adevar. acele imprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). dorinta excesiva a persoanei de a obtine diferite satisfactii prin bani. starile si activitatea psihica a persoanei care este supusa acestei actiuni" . refractandu-se prin insusirile. este greu de surprins ponderea acestor factori individuali. Tendintei unor specialisti de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) ii raspund altii. mentionate mai sus: tendintele ereditare (conditiile interne predispozante) se realizeaza si se manifesta intotdeauna intr-un mod diferit. rolul factorilor individuali (sau interni) si al celor sociali (sau externi) in determinarea acestor conduite.

de toleranta la frustrare). nu trebuie sa duca la exagerari de genul: "inadaptat prin nastere" . celui in cauza. o pronuntata labilitate afectiva. iar altii unul mai redus (sunt mai rigizi. unii elevi au un potential mai mare de adaptare (de maleabilitate. debilitate mentala. respectiv de a face schimburi de valori materiale si . Se apreciaza astazi tot mai mult ca intarzierile mintale reprezinta o premisa a deviantei comportamentale. Oamenii au diferite praguri de rezistenta la privare (frustrare). formate sub influenta unor factori defavorabili ai mediului). Deficientele intelectuale. Printre acesti factori individuali se enumera urmatorii: 1. ci prin intermediul celor de mediu. factorii ereditari (sau predispozanti) actioneaza nu direct. mentionam: toleranta foarte scazuta la frustrare. de regula. Adevarul este ca. acceptare a interdictiilor. motiv pentru care persoana respectiva traieste mai mult "in prezent". de bogatia si calitatea "schemelor de adaptare" . autism. Astfel se stie ca sentimentul de frustrare exprima starea noastra de disconfort in raport cu o trebuinta sau aspiratie care. de anticipare. Deficientele intelectuale exprima. care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potentialitati ereditare: a. ele exprima slaba capacitate de a trai anticipativ o serie intreaga de efecte sau stari emotive. sub presiunea tiranica a pulsiunilor si trebuintelor sale primare. a urmarilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. Determinarile ereditare. b. adica de resursele personale. hiperemotivitate. in general. ● unele particularitati ale personalitatii in formare (de exemplu. cu un puternic substrat ereditar. indiferenta afectiva (absenta emotiilor altruiste si simpatetice). acesti factori individuali pot fi grupati in doua categorii: ● factori constitutionali. mai putin permisivi in raportul cu ceilalti). pe plan mental. Factorii individuali tin de capacitatea personala a fiecarui copil. din diferite motive. astfel. nu a fost satisfacuta. mai ales atunci cand nivelul mintal scazut se asociaza cu tulburari afective si cu conditii defavorabile de mediu. tanar de a reactiona. dependenti de zestrea ereditara si de structura neuro-psihica a copilului (de exemplu. care favorizeaza un anumit "fatalism" educational. dificultatea sau imposibilitatea. Dintre aceste modificari. desi importante. diferite tulburari de caracter sau atitudini negative. un potential agresiv ridicat. comunicare.I. mai intoleranti. Altfel spus.). Modificari accentuate ale vietii afective si ale vointei. tendinte agresive etc. in functie de cat de mult sunt dispusi sa realizeze un dialog flexibil cu ceilalti.

Desi nu se poate pune semn de egalitate intre "caracteriali" si delincventi. Investigarea tendintelor psihice ale delincventilor cu teste de personalitate a relevat faptul ca foarte multi dintre minorii delincventi testati au dat raspunsuri de tip agresiv. Minorii "problema" sub raport comportamental (disciplinar) sunt. Basiliade (1978) etc. Lagache (1964). si nu toti delincventii au cunoscut (traversat) in copilarie sau adolescenta o faza "caracteriala". reactii imprevizibile (din cauza insuficientei dezvoltari a autocontrolului afectiv). G. Astfel. lipsa unei autonomii afective (determinate de o slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare. 2. un repros sau o sugestie constructiva ii face pe acestia sa recurga la incercari de satisfacere a trebuintelor lor egoiste pe alte cai decat cele legale. persoane incorsetate de egoism in interpretarea situatiilor sociale. se constata totusi faptul ca. de obicei. Despre labilul afectiv. ea manifestandu-se prin: sugestionarea rapida in raport cu impresiile de moment formate. nu si indatoriri. Tiberiu Bogdan spune ca este "un instabil emotiv. inconstanta in reactii fata de stimul" . tradeaza discontinuitate. indeosebi a celor morale). deoarece el nu reuseste sa realizeze relatii armonioase intre el si mediul social (din cauza educatiei gresite primite si a experientelor . in reactiile sale. ca un inadaptat. arata ca un copil caracterial (cu un "caracter rau") se prezinta adesea. sunt persoane dominate de incapacitatea de a se detasa de propriile trairi si tendinte egocentrice. cercetatori cum ar fi D. determinat de instabilitatea emotiva si de o structura dizarmonica de personalitate de tipul psihopatiei impulsive. delincventa juvenila este precedata de tulburari de caracter care apoi. sta la originea multor devieri comportamentale. ca un sociopat. cunoscutul specialist in domeniul psihologiei judiciare. salturi nemotivate de la o extrema la alta. s-au fixat in structura caracterului respectivilor minori. ceea ce le determina sa creada ca au numai drepturi. in cadrul vietii sociale. deoarece nu toti copiii cu tulburari de caracter devin delincventi. cerinte) si fata de ceilalti din jur. prin cronicizare. care exprima opozitia si intoleranta deschisa a acestora fata de reguli (norme. in numeroase cazuri. Pe de alta parte labilitatea afectiva reprezinta una din caracteristicile personalitatii delincventilor. Si nu in ultimul rand fenomenul de agresivitate. Incapacitatea de a accepta o frustrare. Mucchielli (1965). R. un element care.spirituale cu cei care ii inconjoara.

De asemenea. de a se impune. exista .spune Rose Vincent . refractare la tot ce apare nou pe plan social. Astfel de trasaturi. de a lupta cu greutatile. constatat de atatea ori. Nu mai putin interesante sunt asa-numitele familii active si pasive. care exprima insolenta. care prezinta un grad ridicat de receptivitate sociala. a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti. Dintre factorii familiali care pot genera tulburari comportamentale la copii. Astfel. de exemplu. cu gradul de dificultate al activitatii scolare impuse de profesori sau parinti. respingerea sarcinilor si rolurilor propuse de parinti sau profesori. principala insusire este aceea de a se afirma. si familii la limita integrarii. evident. mentionam: a. prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva. sigure de ele. dand nastere la ceea ce se cheama un caracter deficitar (imatur sau gresit structurat). Factori psiho-pedagogici de ordin familial. O discutie asupra factorilor externi in determinarea conduitelor de dezadaptare scolara este motivata de faptul. sunt familii integrate social. opozitia fata de incercarile educative ale adultilor se obiectiveaza. II. depind de o serie de trasaturi pe care le are familia in care copilul traieste. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli.dureroase de viata avute). prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala. cu climatul afectiv din familie. reticente sau reactii neadaptative.familii reprimatoare. in acest sens. spiritul obiectiv de autoevaluare etc. disocializarea copilului caracterial se exprima prin: falsa perceptie a celor din jur. curiozitatea. in cazul celor active. atitudinea sa fata de scoala sunt in relatie stransa cu realitatea psiho-pedagogica din scoala. Dupa R. ca diferitele insusiri moralvolitive ale copilului. in sensul bun al cuvantului. Deficite de climat familial si de structura familiala. se structureaza in personalitatea tanarului. Mucchielli. Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva" . cum ar fi. Faptele de viata arata. ca motivatia elevului pentru invatare. nesigure. Familia. absenta aprofundarii si evaluarii corecte a consecintelor actelor comise. 1. care inabusa spiritul de independenta a copilului. . inchistate. care dezvolta initiativele acestuia. si familii liberale. voluntarismul afectiv. constituie un mediu educativ determinant. in diferite reactii si acte predelictuale care apoi. initiativa si fermitatea in actiuni. prin cronicizare. perseverenta acestuia in activitate.

alcatuita. copilul depresiv. din parinti mai varstnici si dintr-un singur copil. de incredere si intelegere din partea celor din jur. situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. caracterizata de certuri. le lipseste tocmai mediul afectiv familial. Impresionante sunt. b. in familiile disociate. injurii. aflat in continua cautare de afectivitate. de obicei. deseori cei doi parinti. fie intre parinti si copii. provocandu-i tulburari emotionale puternice. Parintii formeaza. brutalitati. Absenta temporara a unuia dintre parinti. de regula. Cel mai adesea si alti adulti. copilul va adopta atitudinea minimei rezistente fata de greutati. Copilul si divergentele educative dintre membrii adulti ai familiei. a increderii in sine. cu copii rezultati din casatorii anterioare. de exemplu. cum ar fi: bunici.in societate. de "suport afectiv" al unuia dintre parinti. din randul acestora se detaseaza. infiat sau luat sub ocrotire. De aceea. . fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie intre parinti. pentru a-l compromite. Familiile reconstituite din persoane divortate. de neincredere in viata. indiferente. ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni. fiecare dintre ei cautand sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt. in aceasta privinta. Este stiut ca mediul familial nu se limiteaza strict la membrii grupului familial nuclear (adica numai la parinti si copii). Ele incurajeaza formarea la membrii mai tineri ai familiei a dinamismului. de descurajare in lupta cu obstacolele intalnite in activitate. ca rezultat al unor certuri continue dintre parintii. Familiile pasive. Aceste familii creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o atmosfera familiala prea trista sau prea agitata. in familia adoptiva. uneori. care se afla in grija asistentei publice. intreaga afectiune si grija se indreapta. revendica. reprezinta tot atatea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului. genereaza sentimentul de esec. a motivatiei muncii. miezul grupului familial. cu toata atentia care li se acorda aici. indolente. cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator. descurajat. in cazul copiilor orfani sau abandonati. copilul. spre acest copil. se stie. vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite. desi despartiti. in aceeasi masura. se rasfrange in sens negativ asupra psihicului copilului. fata de efort. acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie. saturat si plictisit de atatea atentii. O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o ambianta a caminului apasatoare.

Grupul fratern. unele grupuri ostile: cel al copiilor mici impotriva celor mari. il face sa intre in relatii umane mai bogate (mai variate). . a competitiei.matusi. "educa" nepoti prea alintati. De cele mai multe ori insa. Copilul gelos. aceste influente depind de numarul copiilor in familie. de pilda. unchilor. care completeaza si intregeste mediul familial propriu-zis si in care fiecare dintre copii se bucura de o atentie egala. Faptele de viata arata ca. in sanul familiei isi fac simtita prezenta. ocrotindu-i si aparandu-i de pedepsele parintilor lor si atunci cand nu ar trebui. veri. de pozitia copiilor in colectivul familial. ci si a celorlalti copii (frati si surori. Desigur. De asemenea. "Ceea ce complica pedagogia familiala. de varsta si sexul fiecaruia.). Desigur.. copilul sufera influenta nu numai a membrilor adulti. schimba pozitia copilului fata de parinti. Este adevarat insa ca uneori bunicii se arata deosebit de protectori si de ingaduitori cu nepotii. c. pentru copiii dintr-o familie numeroasa. bunicii ofera acel "surplus de camin". verisori etc. conflictele dintre frati sunt determinate de pozitia copilului pe scara varstei. arata Andre Berge. de exemplu. matuselor. sugereaza sisteme si solutii salvatoare. obraznici. bunicii prea ingaduitori. al fetelor impotriva baietilor. printre copii. care permit copilului sa se manifeste oricum. de cele mai multe ori. reproseaza severitatea sau indulgenta. Sunt familii in care cea mai mica masura de ordin educativ starneste strigatele de indignare ale bunicilor. bunicii constituie o sursa de experienta bogata si pretioasa pentru copil. prietenilor etc. de solidaritate la nevoi).) traieste.. Cel mai mare. unde gaseste un loc de refugiu. se contrazic. natura relatiilor copilului cu parintii. la viata familiei respective. dragoste etc. perturba relatiile familiale. in unele cazuri. vecini iau parte. . dar si raporturile de colaborare. in mod permanent sau doar din cand in cand. copilul. care considera ca alt copil (frate sau sora) i-a luat locul in inima parintilor sai. in primul rand. in familie. Faptul. ca un copil mai are 3-4 frati si surori. care a avut la un moment dat totul (atentie. Copiii mici sunt mesteri mari cand este vorba sa profite de aceste divergente pentru a se elibera de orice regula" . unchi. Astfel. in comparatie cu copilul unic in familie (si anume sa cunoasca experienta rivalitatii. este numarul de jurisdictii carora trebuie sa li se supuna copilul. Adesea. prieteni. dand nastere la tensiuni si conflicte de pe urma carora va suferi. Aceste persoane pot sa joace un rol important influentand. al fratilor impotriva verilor etc. Este cunoscut faptul ca. vine la bunici. astfel de interventii directe in atributiile parintilor clatina autoritatea acestora. care isi prezinta opiniile.

manifestate de unii parinti fata de copiii lor. 2. Dezacordul dintre cerere si oferta. Aceasta incredere este insa. dublat de capacitatea de a prevedea reactiile si starile interne ale copilului. Lemert . El ajunge in situatia de a fi rasfatatul familiei.din momentul aparitiei urmatorului copil cu care trebuie sa imparta dragostea parintilor. obraznic in relatiile cu cei din jur. In continuare sunt prezentate cateva dintre aceste posibile influente negative: a. Fratii lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc. sau pentru a rezista mai bine in fata presiunilor parintilor. al increderii pe care el . sa se inchida in sine si sa-si neglijeze obligatiile scolare. Mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice negative. favorizeaza esecurile scolare. ci un mod deosebit si aberant de a actiona la exigentele lumii exterioare. Defectele copilului nu reprezinta altceva precizeaza E. Copilul cel mai mic din familie ocupa si el o pozitie aparte si destul de primejdioasa in colectivul familial. revendicativ. pentru viata grupului familial. pe atat de temut si de imprevizibil in reactii. Rasfatul continuu il transforma pe copilul unic intr-un mic tiran al familiei. Parintii trebuie sa faca dovada unui simt al masurii in atitudinea si exigentele preconizate fata de copil. Defectul vadeste o dificultate de adaptare un copil dificil este aproape intotdeauna un copil care are anumite dificultati" . Problemele cele mai mari le ridica insa.M. Sub si supraaprecierea capacitatilor reale ale elevului. in raport cu ceilalti din jur. care este destul de des un "copil-problema" in scoala. Exigentele exagerate. aparute atunci cand iau o masura educativa. Factori psiho-pedagogici de ordin scolar. asociindu-se pentru a-l exclude din grupul lor. Adler) si puternice sentimente de gelozie.decat partea vizibila a unui conflict profund dintre parinte si copil: "Un defect nu este o imperfectiune esentiala a fiintei. in mare masura. in felul acesta. un "complex de detronare" (A. provoaca "intoxicatii intelectuale". copilul unic. El poate ajunge chiar sa creada ca este ignorat. pe cat de irational si capricios. fiind inconjurat de cele mai calde sentimente de duiosie si dragoste din partea parintilor. ceea ce-l va face sa-si urasca fratele mai mic. generatoare de irascibilitate si chiar agresivitate in raport cu sarcinile scolare. el isi va dezvolta la maximum "firea voluntara". Un factor deosebit de important al reusitei scolare a copilului il reprezinta increderea lui in fortele proprii. devenind impulsiv. respins de parinti. care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi. d. ecoul aprecierii profesorului.

asadar. in consecinta. Ca efect al supraaprecierii si a increderii deosebite pe care o manifesta incapacitatile unui elev. prin efectele ei. dand raspunsuri din ce in ce mai nesigure si obtinand rezultate tot mai slabe. Nu mai putin daunatoare. De asemenea. create de profesor prin ignorarea. Adesea. ca educator. in timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el. de ordin intensiv si calitativ. considerat submediocru. profesorul isi va exprima in mai multe randuri neincrederea in capacitatile acestuia de a se indrepta in viitor. fie printr-o indeplinire formala a acesteia. desi intelege bine si poate sa faca ceea ce-i cere profesorul. Acest dezacord intre "cerere" si "oferta" il poate determina pe elev sa actioneze fie prin protest si respingere a exigentei. sunt superficiale si formale. invatarea acestuia devine formala si mecanica. in categoria deficientelor "didascogene". nemultumit de raspunsurile unuia dintre elevii sai. vazand ca nu este inteles.Dezacordurile de conduita dintre elev si professor. profesorul il supraincarca intelectual. elevul poate sa se inchida in sine si sa refuze sa dea explicatii. Cand exigentele profesorului fata de unul din copii. elevul in cauza nu se arata de acord cu motivele ce i se atribuie in legatura cu o fapta savarsita de el si.o acorda acestuia. nu-si insuseste aceasta cerinta si se incapataneaza sa nu o duca la indeplinire. Acest dezacord si protestul launtric pot duce la aparitia sentimentului elevului ca este victima unei nedreptati sau a unei neintelegeri. daca. contactul dintre profesor . Daca asemenea cazuri se repeta. elevul in cauza fiind nevoit sa faca mereu fata unei disproportii. a efectelor psihologice pe care le au aprecierile verbale si autoritatea profesorala. trecand treptat in randul acelora ramasi in urma la invatatura. Nestimulat de catre profesor. apare la elevul respectiv asa-numitul fenomen de "rezistenta interioara" in virtutea caruia elevul. elevul respectiv va incepe sa se convinga tot mai mult de "adevarul" celor spuse de profesor. in aceste cazuri. il considera real. intre sarcinile si cerintele care-i sunt puse in fata si propria rezistenta nervoasa. precum si a convingerii sale ca pedeapsa la care a fost supus este nemeritata. este si atitudinea de supraestimare de catre profesor a posibilitatilor reale ale elevului. b. Astfel "incapacitatea" acestui elev se inscrie. Sarcinile scolare prea usoare au ca efect slabirea energiei nervoase si stingerea intereselor de cunoastere. respinge masurile luate de profesor impotriva lui. Pot sa apara dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explica reusitele sau nereusitele sale scolare: astfel. uneori fara voia lui. copilul in cauza va deveni tot mai pasiv si indiferent in timpul orelor.

care nu comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei. de tipul: practicarea jocurilor de noroc. de pilda. el extinzandu-si cu repeziciune resentimentele de la persoana profesorului la disciplina pe care o preda. In aceste grupuri se cultiva. Dintre aceste evenimente neplacute putem mentiona: un elev este descurajat de o nota proasta sau de un esec la un examen. el este indiferent la orice. ca urmare a competitiei acerbe care apare uneori intre acestia. preocupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional. mai pot fi influente nefavorabile venite din partea altor elevi care au ajuns si ei. care ar fi putut lipsi. in mod invariabil. indiferenta parintilor. dezacordul respectiv il va face pe elev sa devina cu adevarat lenes. Starile de tensiune dintre elevii clasei.si elev se intrerupe. iar intelegerea reciproca dispare. ca un elev nu-si pregateste o perioada de timp lectiile sau si le pregateste in mod neglijent. realizandu-i temele si dezobisnuindu-l astfel sa mai munceasca si in sfarsit. nedecis si incapabil de a "gusta" placerea care este inspirata de perspectiva scopului de atins. cum sunt denumite de restul clasei. accidentala. o lene "de ocazie" sau o lene "din nastere" . fiind determinata de un eveniment neplacut. c. dimpotriva. hoinarirea pe strazi. Binet. vizionarea de filme pornografice. este indolent. devenind "bisericute" sau "clici". La lenesul "din nastere" exista. Lenea de care da dovada insa la un moment dat un elev in activitatea sa poate sa fie. sau ca urmare a conflictului de interese dintre elevi. va aparea fenomenul de "rezistenta interioara". dar reprezinta ei insisi exemple de lene si neglijenta. in urma unor experiente scolare negative. fiind etichetat de profesorul diriginte ca un elev lenes. Mai mult chiar. iar in alte familii. Sa ne inchipuim. aceasta lene a elevului numai de dezinteresul acestuia fata de scoala. care nu numai ca nu se intereseaza de conduita scolara a copilului lor. si chiar asupra activitatii scolare in general. Acest elev este apatic din fire. un defect initial in preocuparea pentru munca. de pe urma caruia dialogul dintre profesor si elev inceteaza. Lenea de ocazie este tranzitorie. asa cum remarca Alfred Binet. Daca profesorul va lega insa. . ceea ce se constata din insensibilitatea sa chiar fata de stimulii obisnuiti. adesea. Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. parintii au prostul obicei de a prelua partial sau in totalitate sarcinile scolare ale copilului lor. o lipsa. pot sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. furturi sau talharii. In consecinta. spune A. la descurajare sau chiar dezgust pentru studiu. explicatie cu care elevul nu va fi de acord in forul sau interior.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful