DELINCVENTA JUVENILA, FORMA A COMPORTAMENTULUI

DEVIANT Notiunea de delincventa juvenila si dificultatea definirii ei

Delincventa juvenila este un fenomen complex care cuprinde ansamblul unor comportamente aflate in conflict cu valorile si relatiile sociale protejate de legea penala. In cercetarea acestui fenomen, atat din punct de vedere sociologic, cat si din punctul de vedere a altor stiinte (criminologie, psihologie) s-a incercat conturarea unei definitii cat mai complete a delincventei juvenile. In termeni comuni, delincventa juvenila se regaseste sub mai multe acceptiuni, astfel: - organele de politie considera ca fiind delincventi juvenili, persoanelecare savarsesc infractiuni, dar care n-au trecut de varsta majoratului, intr-un cuvant, minorii; - cadrele didactice iau drept delincventi pe elevii care chiulesc de la ore sau pe cei care fumeaza in grupurile sanitare ; - pentru unii parinti, delincventii sunt copiii neastamparati ai altor familii; - micii hoti, amatori de furtisaguri apartinand grupurilor maruntecare se aduna pe la coltul strazii , sunt considerati de proprietarii sau personalul care lucreaza in magazine ca fiind delincventi. Nici expertii care studiaza fenomenul delincventei juvenile n-au cazut de acord asupra limitelor conceptului. Unii definesc delincventa ca fiind un comportament antisocial persistent, altii o vad ca find un comportament emotional deviant . Unii autori o definesc ca fiind un comportament adolescentin fata de cel asteptat, iar unii autori pragmatici o definesc ca un comportament pecare politia si celelalte autoritati publice il considera deviant . Confuzia privind delincventa juvenila nu e din cauza multitudinii de definitii, ci de corectitudinea lor; ea apare pentru ca nu s-a reusit definirea in cuvinte putine si persuasive a unui comportament aparte, a unei probleme socialecare creeaza conflicte cu legea. Orice definitie a conceptului de delincventa juvenila, functioneaza pentru autoritati, scoala, familie sau alte sfere interesate si este la fel de corecta precum oricare alta, in propriul ei context institutional. Oricum, in timp ce in viata cotidiana, un baiat care nu place vecinilor poate fi considerat de catre acestia delincvent, intelesul

Din punct de vedere juridic.cat si asupra individului. Conceptia sociologica cu privire la delincventa juvenila cuprinde o serie de directii si perspective teoreticecare considera ca un act infractional este dependent de problemele mai largi ale deviantei. dar aici avem de-a face cu termeni intelesi intr-un sens strict juridic .Din acest punct de vedere. In final se poate considera ca: delincventa juvenila este forma de manifestare tipica inadaptarii si neintegrarii sociale a minorilor si tinerilor. din cauza esecului sau disfunctiilor procesului de socializare. cat si pentru destinul ulterior al tanarului. fenomen cu implicatii negative atat pentru societate. savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala . Totusi legile nu formuleaza definitii. Ele stabilesc interdictii si limite de varsta. Ea nu este operanta decat in raport cu criteriul normei penale. in sens larg din punct de vedere sociologic. contrar normelor penale. cu urmarile vatamatoare ale unor acte sociale sanctionate din punct de vedere juridic. Juridic nu putem stabili si aprecia cauzele acestui fenomen fiind posibila doar o distinctie intre un comportament delincvent. si un comportament normal acceptat de societate. putem retine abaterea de la normele sociale recunoscute de societate. Definirea delincventeijuvenile da nastere la o serie de ambiguitati din cauza lipsei unor criterii de determinare a ei. Ca un criteriu in calificarea actului delincvential. In articolul 17. delincventa juvenila are un efect cu un continut disfunctional atat in raport cu consecintele sale asupra societatii. Codul Penal nu da si o definitie a infractoruluisau a delincventului. conformitatii si controlului social. Abordarea notiunii de delincventa juvenila sau de devianta. a scaderii controlului social exercitat de diferite institutii si organizatii sociale si a altor factoricare determina sau favorizeaza un comportament materializat in incalcarea normelor juridice. sociologii pornesc de la devianta morala. mai cu seama a delincventului minor si nici o definitie a delincventei sau a delincventei juvenile nu se regaseste in legea penala. Codul Penal Roman defineste infractiunea ca fiind faptacare prezinta pericol social. circumstante si sanctiuni. mai precis. nu poate . delincventa juvenila reprezinta incalcarea unor norme care reflecta cerintele oicarei forme de convietuire umana. ca forma benigna de manifestare a creativitatii care la un moment dat intra in conflict cu norma penala transformandu-se in delincventa.delincventei juvenile si al comportamentului aferent isi gaseste baza definitorie in lege. De foarte multe ori notiunea de delincventa juvenila se confunda cu cea de criminalitatesau cu cea de infractionalitate. In definirea delincventei juvenile.

Delincventa juvenila trebuie privita ca un conflict al tanarului. convingerea orientarii spre scopuri dezirabile si toleranta la frustrare. exogeni care tin de grupul sau de clasa sociala din care acesta face parte. in actiunea de a-si atinge scopurile dorite. In acest context. Aceasta stare poate sa survina ori de cate ori tanarul se loveste de cate un obstacol sau de o ”bariera sociala” care il impiedica sa-si atinga propriile scopuri si interese.care tin de latura subiectiva a individului cu factori sociologici. putandu-se totodata revolta contra sistemului social considerat de el inechitabil. In asemenea situatii el este inclinat spre savarsirea unor acte deviante prin folosirea de mijloace ilicite. al personalitatii sale. el va recurge disperat la delincventa considerata de el ca fiind unica modalitate de a se revolta. Bazandu-se pe ideile lui Rockless. scoala. impotriva inegalitatilor dintre clase. Aflat intr-un mediu social defavorizant.Reckless in teoria sa cu privire la rezistenta individului la frustrare. Acest tip de comportamenteste explicat de W. tanarul tinde catre un mod de viata si idealuri superioare grupuluisau clasei sociale din care face parte.Desigur autorul imbina in teoria sa factori psihologici. amplificata totodata de incapacitatea de a-si determina rolul si locul dorit in societate. dar care nu pot fi atinse prin mijloace legitime de realizare. etc. Reckless sustine ca exista o structura sociala externa alcatuita din grupurile sociale la care tanarul participa si este socializat ( familie. grupuri sau categorii sociale. cu valorile societatii in ansamblul ei. notiunea osciland in functie de anumite premise socio-culturale si de un sens obiectiv ce trebuie atribuit devierii de la functionarea normala a societatii. el se va integra in grupuri antisociale incare exista posibilitatea desfasurarii unor veritabile . fiind lipsit de acestea. care asigura tanarului constiinta identitatii de sine si a imaginii sale in raport cu alte persoane. care dobandeste o importanta in anumite momente.Din cauza faptului ca la un moment dat tanarul este in imposibilitate. prieteni. care ofera acestora un sentiment de solidaritate cu cei defavorizati ca ei si o identitate in numele careia isi poate procura o serie de satisfactii imediate. tanarul este predispus la savarsirea de acte cu caracter delincvential. ) si care ofera dobandirea unui statut social si o structura psihica interioara. Daca unul sau mai multe din componentele celor doua structuri lipsesc. Un alt factor generator de delincventa este tendinta de asociere a tinerilor in bande. unii sociologi au considerat ca actele delincventiale ale tinerilor sunt din cauza capacitatii lor limitate de a depasi anumite situatii de frustrare.C.avea un continut precis in toate cazurile si toate sit uatiile.

Whythe. Este vorba de procesele modernizarii ( industrializare. drept teoria societatii (grupului) de la coltul strazii . Whythe arata ca in procesul de formare a personalitatii. Pe langa modificarile in structura sociala. eliberandu-l pe individ de vechile legaturi familiale traditonale. intr-o proportie considerabila. Dar unele dintre grupuri sunt acoperite de sentimente de frustrare si insatisfactie sociala si individuala. ei recurg la diferite mijloace ilegale. iar respectarea lor capata o importanta deosebita. Intr-o asemenea conjunctura. varianta care-si propune sa explice delincventa juvenila. urbanizare. imigratie. individul asimileaza exigente normative noi care intra in . elaboreaza o varianta a acestei teorii. economica si culturala. ca si de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare. deoarece participarea in cadrul lor permit instaurarea unui proces de integrare ce ofera sentimentul identitatii si responsabilitatii. devenind potentiali sau certi delincventi. fapt pentru care sunt marginalizati de societate. In aceasta situatie avem de-a face cu asa zisa subcultura a grupurilor delincvente. politica. Aceasta problema a fost studiata si ideologizata de A. Nu trebuie sa treaca neobservata nici perspectiva teoretica a dezorganizarii sociale care pune delincventa juvenila pe fondul unor schimbari si conflicte sociale la nivel macrosocial. Aceste grupuri ajung sa respinga normele si valorile societatii adultilor adoptandu-si un sistem de norme si valori proprii de comportament si de conduita in care se folosesc de mijloace ilicite pentru atingerea propriilor interese. precum sidin dorinta anihilarii frustrarilor de ordin marginal si a anxietatilor.F. acceptat si stimulat de catre cei de o varsta cu el. contrare celor ale societatii.Cohen in teoria sa cu privire la subculturile delincvente ale caror norme si valori se afla in contradictie cu cele ale societatii. de violenta si agresivitate. grupul reprezentand o posibilitate sigura de a-si manifesta si realiza dorintele si aspiratiile. El formuleaza ipoteza ca aceste subculturi au luat nastere ca urmare a unor reactii de protest fata de normele si valorile societatii. Deoarece indivizii din asemenea subculturi au convingerea ca le sunt blocate caile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale. apar modificari de conduita largindusi sfera libertatii si autonomiei personale. Astfel aceste grupuri de tineri devin veritabile surse de delincventa. W. Pericolul consta in faptul ca sunt constituite. orientand pe membrii sai pentru atingerea obiectivelor lacare tind.). El isi intituleaza aceasta teorie. Aceste grupuri isi au propriile lor norme. prin mijloace ilicite.relatii intre roluri diferite. din tineri cu carente in socializare.K. etc. tanarul simte nevoia de a fi recunoscut.

mostenita printr-o socializare comunitara traditionala avand ca efect aparitia unor comportamente hibride. Durkheim introduce notiunea de anomie. Shaw si H. ca urmare a unor schimbari bruste la nivel macro si microsocial. care reprezinta o stare obiectiva a mediului social in care traiesc indivizii si grupurile sociale. privita din aceasta perspectiva. ) care provoaca suspendarea temporara a functionalitatii vechilor norme si slabirea autoritatii controlului exercitat de institutiile specializate in aplicarea de sanctiuni celor catre incarca legea. Autorul desemneaza starea de deruta normativa ca fiind urmarea unor perioade de mari crize sociale ( razboaie. Notiunea de anomie a fost preluata de sociologul Robert Merton care formuleaza o teorie in raport cu care anomia se naste ca rezultat al tensiunilor dintre scopurile pe care le propun modelele culturale ele societatii si mijloace legitime permise de sistemul de organizare sociala. trebuie amintita si teoria etichetarii sociale care isi propune sa explice de ce un tanar delincvent este clasat ca deviant si este sanctionat.contradictie cu identitatea culturala. situatie care se contureaza in absenta unor definitii precise a valorilor si scopurilor care orienteaza comportamentul. adica fara lege. Din punctul de vedere al acestei teorii delincventa este caracterizata drept un fenomen determinat de mecanisme de control social. etc. Plecand de aici. amplifica ponderea si intensitatea fenomenului de delincventa juvenila prin determinarea unor premise infractionale si prin absenta unui control social institutionalizat. Reprezentanti ai acestor teorii sunt C. Conform . Delincventa juvenila. fiind caracterizata printr-o dereglare totala a normelor si valorilor sociale.R. a moralei si a dreptului. Perioadele de criza sociala. revolutii. Durkheim elaboreaza teoria anomiei sociale in care isi propune sa evidentieze ideea ca fenomenul de delincventa are un caracter universal fiind implicat in orice societate. E. El considera delincventa ca un tip de reactie in raport cu lipsa de concordanta dintre scopurile valorizate social si mijloacele permise pentru a le realiza. In final. prin situatiile anatomice pe care le genereaza. Din punctul sau de vedere delincventa este un efect util si necesar in cadrul evolutiei societatii. aculturale si deviante putand foarte usor determina aparitia unor manifestari cu caracter antisocial. catastrofe. este calificata drept un fenomen urban avand ca premisa conflictele culturale si sociale generate de procesele de dezvoltare sociala. calamitati. McKay care avanseaza ipoteza ca mediul urban este spatiul propice si principal al generalizarii si proliferarii comportamentelor delincvente. dar nu in ultimul rand.D.

din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. refuzul de a saluta. a personalitatii tanarului sub influenta unor factori de mediu negativi. de obicei. perioada care determina profunde schimbari in sfera socialului creand totodata un teren favorabil delincventei juvenile in Romania. cuprinzand ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite in realitate. copiatul la ore. de obicei. diferite atitudini nonconformiste. Aceste teorii isi gasesc aplicabilitate si in tara noastra. violente verbale. fumatul ostentativ. colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare. sa se transforme in delincvent. bruscarea de catre baieti a fetelor. fapt ce duce la imprimarea in . prostitutie etc. Paleta acestor tulburari este larga. inconsecventa comportamentala. tulburarile de relationare a acestora cu parintii. consumul curent de alcool sau droguri. de tipul: minciuna. cu tulburarile de conduita mai usoare. delincventa juvenila este privita ca un fenomen evident social analizand cauzele. cum sunt: furtul repetat.acestui concept un adolescent care incalca intamplator normele morale sau legale este posibil. Pe baza acestor teorii si concepte sociologice prezentate putem concluziona ca din punct de vedere sociologic. in ultimul timp. Cauzele individuale atrag atentia atat asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). Sintetizand toate aceste teorii si concepte sociologice reusim sa determinam. principalele cauze ale provenientei si evolutiei comportamentului delincvent juvenil. ea cuprinzand atat modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic (penal). cat si abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. profesorii. intr-un cadru general. in principal. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. vagabondajul. dar si suparatoare. Factori determinanti ai manifestarilor cu aspect predilectual si infractional Inadaptarea comportamentala a unor minori vizeaza. care cer mult timp si efort pentru a fi eradicate. actele de spargere sau talharie. legalitatile si mijloacele de combatere. si abaterile severe de conduita. cat si asupra formarii nefavorabile. Profesorii se confrunta. la un moment dat. Fiind stigmatizat drept delincvent de catre institutiile de control social el va include aceasta eticheta in imaginea despre eu-l sau ajungand sa se comporte in concordanta cu aceasta . neinfractionale in sensul propriu al termenului. mai ales in actuala etapa de tranzactie. de cele mai multe ori. dar destul de raspandite sunt.

Fiecare caz de inadaptare are. o considerare simultana a celor trei grupe de factori. dar orice actiune externa determina actul psihic (deci si actele deviante) numai mijlocit. de actiuni si motivatii particulare. ci presupune un complex de conditii. acele imprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). de evenimentele copiliriei si de mediul in care traieste copilul (sau tanarul in cauza). dorinta excesiva a persoanei de a obtine diferite satisfactii prin bani. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata in care s-a aflat tanarul inainte de comiterea conduitei deviante. asadar. o "istorie" proprie. sociali si favorizanti in determinarea si dezvoltarea conduitei deviante. care atrag atentia asupra faptului ca factorii externi actioneaza intotdeauna prin intermediul condisiilor interne. neuro-psihice: "Orice fenomen psihic este determinat in ultima instanta de actiunea externa. refractandu-se prin insusirile. "factorii ambientali de precipitare" pot inspira sau declansa actul deviant. de regula. Notiunea de cauzalitate nu poate fi redusa. trebuie pus in discutie. in dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale. la o singura cauza fundamentala. sex etc. O discutie pertinenta asupra cauzelor comportamentelor deviante la minori pretinde. dinamica si functionala a acestei inadaptarii. drog. este greu de surprins ponderea acestor factori individuali. .comportamentul sau a unor orientari antisociale. Cand motivatiile individuale devin presante (de exemplu. Cauzele sociale vizeaza. Tendintei unor specialisti de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) ii raspund altii. mentionate mai sus: tendintele ereditare (conditiile interne predispozante) se realizeaza si se manifesta intotdeauna intr-un mod diferit. asadar. Pentru a fi luate masurile profilactice necesare scaderii numarului de conduite deviante ale minorilor. in acest domeniu al deviantei comportamentale. rolul factorilor individuali (sau interni) si al celor sociali (sau externi) in determinarea acestor conduite. care impune o interpretare psiho-genetica.). fie si succint. Desigur. Conditiile favorizante cuprind. oferind mijloacele prin care delincventa se perpetueaza. prin urmare. starile si activitatea psihica a persoanei care este supusa acestei actiuni" . de fapt. Intr-adevar. numai asa ne putem explica de ce dintre doua persoane aflate in aceleasi conditii de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotaraste sa recurga la conduite deviante (sau aberante).

desi importante. mai ales atunci cand nivelul mintal scazut se asociaza cu tulburari afective si cu conditii defavorabile de mediu. b. tanar de a reactiona. o pronuntata labilitate afectiva. mentionam: toleranta foarte scazuta la frustrare. de regula. a urmarilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. indiferenta afectiva (absenta emotiilor altruiste si simpatetice). Determinarile ereditare. debilitate mentala. Astfel se stie ca sentimentul de frustrare exprima starea noastra de disconfort in raport cu o trebuinta sau aspiratie care. unii elevi au un potential mai mare de adaptare (de maleabilitate. Modificari accentuate ale vietii afective si ale vointei. care favorizeaza un anumit "fatalism" educational. factorii ereditari (sau predispozanti) actioneaza nu direct. din diferite motive. Altfel spus. sub presiunea tiranica a pulsiunilor si trebuintelor sale primare. pe plan mental. autism. acesti factori individuali pot fi grupati in doua categorii: ● factori constitutionali. Se apreciaza astazi tot mai mult ca intarzierile mintale reprezinta o premisa a deviantei comportamentale. in functie de cat de mult sunt dispusi sa realizeze un dialog flexibil cu ceilalti. celui in cauza. motiv pentru care persoana respectiva traieste mai mult "in prezent". Dintre aceste modificari. ele exprima slaba capacitate de a trai anticipativ o serie intreaga de efecte sau stari emotive. Printre acesti factori individuali se enumera urmatorii: 1. nu trebuie sa duca la exagerari de genul: "inadaptat prin nastere" . acceptare a interdictiilor. de anticipare. formate sub influenta unor factori defavorabili ai mediului). care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potentialitati ereditare: a. dependenti de zestrea ereditara si de structura neuro-psihica a copilului (de exemplu. cu un puternic substrat ereditar.I. iar altii unul mai redus (sunt mai rigizi. adica de resursele personale. Oamenii au diferite praguri de rezistenta la privare (frustrare). hiperemotivitate. diferite tulburari de caracter sau atitudini negative. de toleranta la frustrare). un potential agresiv ridicat. dificultatea sau imposibilitatea. tendinte agresive etc. Deficientele intelectuale exprima. mai intoleranti. Factorii individuali tin de capacitatea personala a fiecarui copil. ● unele particularitati ale personalitatii in formare (de exemplu.). astfel. mai putin permisivi in raportul cu ceilalti). respectiv de a face schimburi de valori materiale si . comunicare. ci prin intermediul celor de mediu. Adevarul este ca. Deficientele intelectuale. de bogatia si calitatea "schemelor de adaptare" . in general. nu a fost satisfacuta.

si nu toti delincventii au cunoscut (traversat) in copilarie sau adolescenta o faza "caracteriala". in numeroase cazuri. in cadrul vietii sociale. ceea ce le determina sa creada ca au numai drepturi. persoane incorsetate de egoism in interpretarea situatiilor sociale. G. in reactiile sale. un element care. Lagache (1964). lipsa unei autonomii afective (determinate de o slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare.spirituale cu cei care ii inconjoara. Si nu in ultimul rand fenomenul de agresivitate. cunoscutul specialist in domeniul psihologiei judiciare. Basiliade (1978) etc. Astfel. Mucchielli (1965). Pe de alta parte labilitatea afectiva reprezinta una din caracteristicile personalitatii delincventilor. arata ca un copil caracterial (cu un "caracter rau") se prezinta adesea. reactii imprevizibile (din cauza insuficientei dezvoltari a autocontrolului afectiv). Tiberiu Bogdan spune ca este "un instabil emotiv. s-au fixat in structura caracterului respectivilor minori. ca un inadaptat. determinat de instabilitatea emotiva si de o structura dizarmonica de personalitate de tipul psihopatiei impulsive. delincventa juvenila este precedata de tulburari de caracter care apoi. nu si indatoriri. tradeaza discontinuitate. deoarece el nu reuseste sa realizeze relatii armonioase intre el si mediul social (din cauza educatiei gresite primite si a experientelor . 2. ca un sociopat. cerinte) si fata de ceilalti din jur. Desi nu se poate pune semn de egalitate intre "caracteriali" si delincventi. inconstanta in reactii fata de stimul" . sunt persoane dominate de incapacitatea de a se detasa de propriile trairi si tendinte egocentrice. Incapacitatea de a accepta o frustrare. ea manifestandu-se prin: sugestionarea rapida in raport cu impresiile de moment formate. de obicei. care exprima opozitia si intoleranta deschisa a acestora fata de reguli (norme. Minorii "problema" sub raport comportamental (disciplinar) sunt. un repros sau o sugestie constructiva ii face pe acestia sa recurga la incercari de satisfacere a trebuintelor lor egoiste pe alte cai decat cele legale. deoarece nu toti copiii cu tulburari de caracter devin delincventi. sta la originea multor devieri comportamentale. Despre labilul afectiv. cercetatori cum ar fi D. salturi nemotivate de la o extrema la alta. se constata totusi faptul ca. R. indeosebi a celor morale). Investigarea tendintelor psihice ale delincventilor cu teste de personalitate a relevat faptul ca foarte multi dintre minorii delincventi testati au dat raspunsuri de tip agresiv. prin cronicizare.

si familii la limita integrarii. reticente sau reactii neadaptative. Dintre factorii familiali care pot genera tulburari comportamentale la copii. atitudinea sa fata de scoala sunt in relatie stransa cu realitatea psiho-pedagogica din scoala. care prezinta un grad ridicat de receptivitate sociala. 1. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli. evident. exista . O discutie asupra factorilor externi in determinarea conduitelor de dezadaptare scolara este motivata de faptul. de exemplu. . sunt familii integrate social. care exprima insolenta. De asemenea. cum ar fi. initiativa si fermitatea in actiuni. cu gradul de dificultate al activitatii scolare impuse de profesori sau parinti. perseverenta acestuia in activitate. opozitia fata de incercarile educative ale adultilor se obiectiveaza. disocializarea copilului caracterial se exprima prin: falsa perceptie a celor din jur. respingerea sarcinilor si rolurilor propuse de parinti sau profesori. a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti. spiritul obiectiv de autoevaluare etc. constatat de atatea ori. depind de o serie de trasaturi pe care le are familia in care copilul traieste. dand nastere la ceea ce se cheama un caracter deficitar (imatur sau gresit structurat). inchistate. II. Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva" .familii reprimatoare.dureroase de viata avute). de a se impune. Dupa R. de a lupta cu greutatile. absenta aprofundarii si evaluarii corecte a consecintelor actelor comise. voluntarismul afectiv. Deficite de climat familial si de structura familiala. principala insusire este aceea de a se afirma. Factori psiho-pedagogici de ordin familial. si familii liberale.spune Rose Vincent . sigure de ele. constituie un mediu educativ determinant. care inabusa spiritul de independenta a copilului. Astfel de trasaturi. Nu mai putin interesante sunt asa-numitele familii active si pasive. Mucchielli. in diferite reactii si acte predelictuale care apoi. care dezvolta initiativele acestuia. nesigure. prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva. se structureaza in personalitatea tanarului. prin cronicizare. curiozitatea. ca diferitele insusiri moralvolitive ale copilului. in sensul bun al cuvantului. cu climatul afectiv din familie. in cazul celor active. Astfel. Faptele de viata arata. ca motivatia elevului pentru invatare. prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala. refractare la tot ce apare nou pe plan social. in acest sens. mentionam: a. Familia.

de incredere si intelegere din partea celor din jur. acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie. de "suport afectiv" al unuia dintre parinti. uneori. copilul va adopta atitudinea minimei rezistente fata de greutati. Familiile pasive. cum ar fi: bunici. miezul grupului familial. in aceasta privinta. in familiile disociate. copilul. Este stiut ca mediul familial nu se limiteaza strict la membrii grupului familial nuclear (adica numai la parinti si copii). alcatuita. provocandu-i tulburari emotionale puternice. descurajat. Parintii formeaza.in societate. care se afla in grija asistentei publice. fiecare dintre ei cautand sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt. indolente. Aceste familii creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o atmosfera familiala prea trista sau prea agitata. desi despartiti. cu copii rezultati din casatorii anterioare. Cel mai adesea si alti adulti. a increderii in sine. din parinti mai varstnici si dintr-un singur copil. de regula. se stie. cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator. Familiile reconstituite din persoane divortate. O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o ambianta a caminului apasatoare. Absenta temporara a unuia dintre parinti. a motivatiei muncii. revendica. intreaga afectiune si grija se indreapta. ca rezultat al unor certuri continue dintre parintii. De aceea. . se rasfrange in sens negativ asupra psihicului copilului. reprezinta tot atatea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului. pentru a-l compromite. copilul depresiv. de exemplu. ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni. deseori cei doi parinti. de neincredere in viata. in aceeasi masura. Impresionante sunt. indiferente. injurii. cu toata atentia care li se acorda aici. situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. Copilul si divergentele educative dintre membrii adulti ai familiei. Ele incurajeaza formarea la membrii mai tineri ai familiei a dinamismului. caracterizata de certuri. din randul acestora se detaseaza. vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite. infiat sau luat sub ocrotire. brutalitati. in familia adoptiva. de obicei. spre acest copil. b. aflat in continua cautare de afectivitate. saturat si plictisit de atatea atentii. le lipseste tocmai mediul afectiv familial. genereaza sentimentul de esec. in cazul copiilor orfani sau abandonati. fata de efort. fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie intre parinti. fie intre parinti si copii. de descurajare in lupta cu obstacolele intalnite in activitate.

Desigur. matuselor. prietenilor etc. de pozitia copiilor in colectivul familial. bunicii prea ingaduitori. Adesea.) traieste. in primul rand. verisori etc.). . Desigur. il face sa intre in relatii umane mai bogate (mai variate). in comparatie cu copilul unic in familie (si anume sa cunoasca experienta rivalitatii. ocrotindu-i si aparandu-i de pedepsele parintilor lor si atunci cand nu ar trebui. Grupul fratern. care considera ca alt copil (frate sau sora) i-a luat locul in inima parintilor sai. schimba pozitia copilului fata de parinti. dragoste etc. De cele mai multe ori insa. arata Andre Berge. unde gaseste un loc de refugiu. "educa" nepoti prea alintati. unchi. perturba relatiile familiale. de pilda. sugereaza sisteme si solutii salvatoare. Aceste persoane pot sa joace un rol important influentand. printre copii. natura relatiilor copilului cu parintii.. in mod permanent sau doar din cand in cand. bunicii constituie o sursa de experienta bogata si pretioasa pentru copil. in sanul familiei isi fac simtita prezenta. al fetelor impotriva baietilor. Este adevarat insa ca uneori bunicii se arata deosebit de protectori si de ingaduitori cu nepotii. De asemenea. veri. Faptul. "Ceea ce complica pedagogia familiala. care permit copilului sa se manifeste oricum. dand nastere la tensiuni si conflicte de pe urma carora va suferi. Sunt familii in care cea mai mica masura de ordin educativ starneste strigatele de indignare ale bunicilor. c. bunicii ofera acel "surplus de camin". vine la bunici. in unele cazuri. prieteni. de varsta si sexul fiecaruia. de cele mai multe ori. Astfel. al fratilor impotriva verilor etc. astfel de interventii directe in atributiile parintilor clatina autoritatea acestora. care completeaza si intregeste mediul familial propriu-zis si in care fiecare dintre copii se bucura de o atentie egala. copilul sufera influenta nu numai a membrilor adulti. a competitiei. Copilul gelos. conflictele dintre frati sunt determinate de pozitia copilului pe scara varstei. unele grupuri ostile: cel al copiilor mici impotriva celor mari. este numarul de jurisdictii carora trebuie sa li se supuna copilul. reproseaza severitatea sau indulgenta. de solidaritate la nevoi). Cel mai mare. . unchilor. in familie. copilul. care a avut la un moment dat totul (atentie. aceste influente depind de numarul copiilor in familie. Copiii mici sunt mesteri mari cand este vorba sa profite de aceste divergente pentru a se elibera de orice regula" . de exemplu. pentru copiii dintr-o familie numeroasa. ca un copil mai are 3-4 frati si surori. se contrazic. vecini iau parte. ci si a celorlalti copii (frati si surori. care isi prezinta opiniile. Este cunoscut faptul ca. la viata familiei respective. dar si raporturile de colaborare. obraznici..matusi. Faptele de viata arata ca.

pe cat de irational si capricios. dublat de capacitatea de a prevedea reactiile si starile interne ale copilului. Defectul vadeste o dificultate de adaptare un copil dificil este aproape intotdeauna un copil care are anumite dificultati" . al increderii pe care el . El ajunge in situatia de a fi rasfatatul familiei. devenind impulsiv. in felul acesta. respins de parinti. in raport cu ceilalti din jur. obraznic in relatiile cu cei din jur. Exigentele exagerate. ci un mod deosebit si aberant de a actiona la exigentele lumii exterioare. ecoul aprecierii profesorului. pe atat de temut si de imprevizibil in reactii. Defectele copilului nu reprezinta altceva precizeaza E. in mare masura. Dezacordul dintre cerere si oferta.decat partea vizibila a unui conflict profund dintre parinte si copil: "Un defect nu este o imperfectiune esentiala a fiintei. El poate ajunge chiar sa creada ca este ignorat. sa se inchida in sine si sa-si neglijeze obligatiile scolare. Lemert . 2. revendicativ. care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi.M. Copilul cel mai mic din familie ocupa si el o pozitie aparte si destul de primejdioasa in colectivul familial. provoaca "intoxicatii intelectuale". care este destul de des un "copil-problema" in scoala. Rasfatul continuu il transforma pe copilul unic intr-un mic tiran al familiei.din momentul aparitiei urmatorului copil cu care trebuie sa imparta dragostea parintilor. un "complex de detronare" (A. Parintii trebuie sa faca dovada unui simt al masurii in atitudinea si exigentele preconizate fata de copil. Mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice negative. pentru viata grupului familial. Problemele cele mai mari le ridica insa. generatoare de irascibilitate si chiar agresivitate in raport cu sarcinile scolare. Sub si supraaprecierea capacitatilor reale ale elevului. el isi va dezvolta la maximum "firea voluntara". Un factor deosebit de important al reusitei scolare a copilului il reprezinta increderea lui in fortele proprii. aparute atunci cand iau o masura educativa. asociindu-se pentru a-l exclude din grupul lor. sau pentru a rezista mai bine in fata presiunilor parintilor. fiind inconjurat de cele mai calde sentimente de duiosie si dragoste din partea parintilor. Adler) si puternice sentimente de gelozie. Fratii lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc. Factori psiho-pedagogici de ordin scolar. favorizeaza esecurile scolare. d. manifestate de unii parinti fata de copiii lor. Aceasta incredere este insa. copilul unic. ceea ce-l va face sa-si urasca fratele mai mic. In continuare sunt prezentate cateva dintre aceste posibile influente negative: a.

respinge masurile luate de profesor impotriva lui. nemultumit de raspunsurile unuia dintre elevii sai. elevul in cauza nu se arata de acord cu motivele ce i se atribuie in legatura cu o fapta savarsita de el si. ca educator. Astfel "incapacitatea" acestui elev se inscrie. de ordin intensiv si calitativ. trecand treptat in randul acelora ramasi in urma la invatatura.o acorda acestuia. create de profesor prin ignorarea. Daca asemenea cazuri se repeta. copilul in cauza va deveni tot mai pasiv si indiferent in timpul orelor. profesorul il supraincarca intelectual. desi intelege bine si poate sa faca ceea ce-i cere profesorul. intre sarcinile si cerintele care-i sunt puse in fata si propria rezistenta nervoasa. elevul in cauza fiind nevoit sa faca mereu fata unei disproportii. nu-si insuseste aceasta cerinta si se incapataneaza sa nu o duca la indeplinire. Acest dezacord intre "cerere" si "oferta" il poate determina pe elev sa actioneze fie prin protest si respingere a exigentei. in aceste cazuri. profesorul isi va exprima in mai multe randuri neincrederea in capacitatile acestuia de a se indrepta in viitor. este si atitudinea de supraestimare de catre profesor a posibilitatilor reale ale elevului. sunt superficiale si formale. in timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el. in categoria deficientelor "didascogene". Adesea. fie printr-o indeplinire formala a acesteia. il considera real.Dezacordurile de conduita dintre elev si professor. Pot sa apara dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explica reusitele sau nereusitele sale scolare: astfel. asadar. elevul respectiv va incepe sa se convinga tot mai mult de "adevarul" celor spuse de profesor. vazand ca nu este inteles. Nestimulat de catre profesor. prin efectele ei. contactul dintre profesor . precum si a convingerii sale ca pedeapsa la care a fost supus este nemeritata. b. elevul poate sa se inchida in sine si sa refuze sa dea explicatii. a efectelor psihologice pe care le au aprecierile verbale si autoritatea profesorala. in consecinta. Sarcinile scolare prea usoare au ca efect slabirea energiei nervoase si stingerea intereselor de cunoastere. De asemenea. uneori fara voia lui. Cand exigentele profesorului fata de unul din copii. Nu mai putin daunatoare. considerat submediocru. Ca efect al supraaprecierii si a increderii deosebite pe care o manifesta incapacitatile unui elev. apare la elevul respectiv asa-numitul fenomen de "rezistenta interioara" in virtutea caruia elevul. dand raspunsuri din ce in ce mai nesigure si obtinand rezultate tot mai slabe. invatarea acestuia devine formala si mecanica. Acest dezacord si protestul launtric pot duce la aparitia sentimentului elevului ca este victima unei nedreptati sau a unei neintelegeri. daca.

adesea. nedecis si incapabil de a "gusta" placerea care este inspirata de perspectiva scopului de atins. dimpotriva. parintii au prostul obicei de a prelua partial sau in totalitate sarcinile scolare ale copilului lor. explicatie cu care elevul nu va fi de acord in forul sau interior. in mod invariabil. hoinarirea pe strazi. Sa ne inchipuim. Lenea de ocazie este tranzitorie. preocupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional. un defect initial in preocuparea pentru munca. Dintre aceste evenimente neplacute putem mentiona: un elev este descurajat de o nota proasta sau de un esec la un examen. iar in alte familii. ceea ce se constata din insensibilitatea sa chiar fata de stimulii obisnuiti. La lenesul "din nastere" exista. o lene "de ocazie" sau o lene "din nastere" . fiind determinata de un eveniment neplacut. ca un elev nu-si pregateste o perioada de timp lectiile sau si le pregateste in mod neglijent. pot sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. asa cum remarca Alfred Binet. va aparea fenomenul de "rezistenta interioara". Lenea de care da dovada insa la un moment dat un elev in activitatea sa poate sa fie. dar reprezinta ei insisi exemple de lene si neglijenta. Daca profesorul va lega insa. furturi sau talharii. de pe urma caruia dialogul dintre profesor si elev inceteaza. realizandu-i temele si dezobisnuindu-l astfel sa mai munceasca si in sfarsit. o lipsa. la descurajare sau chiar dezgust pentru studiu. c. ca urmare a competitiei acerbe care apare uneori intre acestia. Acest elev este apatic din fire. dezacordul respectiv il va face pe elev sa devina cu adevarat lenes. care ar fi putut lipsi. si chiar asupra activitatii scolare in general. de pilda. Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. in urma unor experiente scolare negative.si elev se intrerupe. mai pot fi influente nefavorabile venite din partea altor elevi care au ajuns si ei. indiferenta parintilor. care nu comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei. vizionarea de filme pornografice. . care nu numai ca nu se intereseaza de conduita scolara a copilului lor. Binet. el extinzandu-si cu repeziciune resentimentele de la persoana profesorului la disciplina pe care o preda. de tipul: practicarea jocurilor de noroc. In aceste grupuri se cultiva. devenind "bisericute" sau "clici". iar intelegerea reciproca dispare. accidentala. este indolent. fiind etichetat de profesorul diriginte ca un elev lenes. Starile de tensiune dintre elevii clasei. aceasta lene a elevului numai de dezinteresul acestuia fata de scoala. sau ca urmare a conflictului de interese dintre elevi. In consecinta. Mai mult chiar. spune A. cum sunt denumite de restul clasei. el este indiferent la orice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful