DELINCVENTA JUVENILA, FORMA A COMPORTAMENTULUI

DEVIANT Notiunea de delincventa juvenila si dificultatea definirii ei

Delincventa juvenila este un fenomen complex care cuprinde ansamblul unor comportamente aflate in conflict cu valorile si relatiile sociale protejate de legea penala. In cercetarea acestui fenomen, atat din punct de vedere sociologic, cat si din punctul de vedere a altor stiinte (criminologie, psihologie) s-a incercat conturarea unei definitii cat mai complete a delincventei juvenile. In termeni comuni, delincventa juvenila se regaseste sub mai multe acceptiuni, astfel: - organele de politie considera ca fiind delincventi juvenili, persoanelecare savarsesc infractiuni, dar care n-au trecut de varsta majoratului, intr-un cuvant, minorii; - cadrele didactice iau drept delincventi pe elevii care chiulesc de la ore sau pe cei care fumeaza in grupurile sanitare ; - pentru unii parinti, delincventii sunt copiii neastamparati ai altor familii; - micii hoti, amatori de furtisaguri apartinand grupurilor maruntecare se aduna pe la coltul strazii , sunt considerati de proprietarii sau personalul care lucreaza in magazine ca fiind delincventi. Nici expertii care studiaza fenomenul delincventei juvenile n-au cazut de acord asupra limitelor conceptului. Unii definesc delincventa ca fiind un comportament antisocial persistent, altii o vad ca find un comportament emotional deviant . Unii autori o definesc ca fiind un comportament adolescentin fata de cel asteptat, iar unii autori pragmatici o definesc ca un comportament pecare politia si celelalte autoritati publice il considera deviant . Confuzia privind delincventa juvenila nu e din cauza multitudinii de definitii, ci de corectitudinea lor; ea apare pentru ca nu s-a reusit definirea in cuvinte putine si persuasive a unui comportament aparte, a unei probleme socialecare creeaza conflicte cu legea. Orice definitie a conceptului de delincventa juvenila, functioneaza pentru autoritati, scoala, familie sau alte sfere interesate si este la fel de corecta precum oricare alta, in propriul ei context institutional. Oricum, in timp ce in viata cotidiana, un baiat care nu place vecinilor poate fi considerat de catre acestia delincvent, intelesul

Definirea delincventeijuvenile da nastere la o serie de ambiguitati din cauza lipsei unor criterii de determinare a ei. fenomen cu implicatii negative atat pentru societate. Ea nu este operanta decat in raport cu criteriul normei penale.cat si asupra individului. Conceptia sociologica cu privire la delincventa juvenila cuprinde o serie de directii si perspective teoreticecare considera ca un act infractional este dependent de problemele mai largi ale deviantei. In articolul 17. savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala . Codul Penal nu da si o definitie a infractoruluisau a delincventului.delincventei juvenile si al comportamentului aferent isi gaseste baza definitorie in lege. Codul Penal Roman defineste infractiunea ca fiind faptacare prezinta pericol social. Juridic nu putem stabili si aprecia cauzele acestui fenomen fiind posibila doar o distinctie intre un comportament delincvent. si un comportament normal acceptat de societate. sociologii pornesc de la devianta morala. ca forma benigna de manifestare a creativitatii care la un moment dat intra in conflict cu norma penala transformandu-se in delincventa. Din punct de vedere juridic.Din acest punct de vedere. putem retine abaterea de la normele sociale recunoscute de societate. dar aici avem de-a face cu termeni intelesi intr-un sens strict juridic . circumstante si sanctiuni. Ele stabilesc interdictii si limite de varsta. contrar normelor penale. in sens larg din punct de vedere sociologic. mai precis. cu urmarile vatamatoare ale unor acte sociale sanctionate din punct de vedere juridic. Ca un criteriu in calificarea actului delincvential. In definirea delincventei juvenile. Totusi legile nu formuleaza definitii. conformitatii si controlului social. mai cu seama a delincventului minor si nici o definitie a delincventei sau a delincventei juvenile nu se regaseste in legea penala. cat si pentru destinul ulterior al tanarului. din cauza esecului sau disfunctiilor procesului de socializare. nu poate . delincventa juvenila reprezinta incalcarea unor norme care reflecta cerintele oicarei forme de convietuire umana. In final se poate considera ca: delincventa juvenila este forma de manifestare tipica inadaptarii si neintegrarii sociale a minorilor si tinerilor. De foarte multe ori notiunea de delincventa juvenila se confunda cu cea de criminalitatesau cu cea de infractionalitate. delincventa juvenila are un efect cu un continut disfunctional atat in raport cu consecintele sale asupra societatii. a scaderii controlului social exercitat de diferite institutii si organizatii sociale si a altor factoricare determina sau favorizeaza un comportament materializat in incalcarea normelor juridice. Abordarea notiunii de delincventa juvenila sau de devianta.

el va recurge disperat la delincventa considerata de el ca fiind unica modalitate de a se revolta. el se va integra in grupuri antisociale incare exista posibilitatea desfasurarii unor veritabile .avea un continut precis in toate cazurile si toate sit uatiile. Aflat intr-un mediu social defavorizant. grupuri sau categorii sociale. cu valorile societatii in ansamblul ei. care asigura tanarului constiinta identitatii de sine si a imaginii sale in raport cu alte persoane. Reckless sustine ca exista o structura sociala externa alcatuita din grupurile sociale la care tanarul participa si este socializat ( familie. unii sociologi au considerat ca actele delincventiale ale tinerilor sunt din cauza capacitatii lor limitate de a depasi anumite situatii de frustrare. prieteni. care dobandeste o importanta in anumite momente. fiind lipsit de acestea. amplificata totodata de incapacitatea de a-si determina rolul si locul dorit in societate. Daca unul sau mai multe din componentele celor doua structuri lipsesc. putandu-se totodata revolta contra sistemului social considerat de el inechitabil.Reckless in teoria sa cu privire la rezistenta individului la frustrare. care ofera acestora un sentiment de solidaritate cu cei defavorizati ca ei si o identitate in numele careia isi poate procura o serie de satisfactii imediate. Delincventa juvenila trebuie privita ca un conflict al tanarului. notiunea osciland in functie de anumite premise socio-culturale si de un sens obiectiv ce trebuie atribuit devierii de la functionarea normala a societatii. etc. Bazandu-se pe ideile lui Rockless. scoala. tanarul este predispus la savarsirea de acte cu caracter delincvential. tanarul tinde catre un mod de viata si idealuri superioare grupuluisau clasei sociale din care face parte. ) si care ofera dobandirea unui statut social si o structura psihica interioara.care tin de latura subiectiva a individului cu factori sociologici. dar care nu pot fi atinse prin mijloace legitime de realizare. exogeni care tin de grupul sau de clasa sociala din care acesta face parte.Din cauza faptului ca la un moment dat tanarul este in imposibilitate. In acest context. convingerea orientarii spre scopuri dezirabile si toleranta la frustrare. Acest tip de comportamenteste explicat de W.Desigur autorul imbina in teoria sa factori psihologici. Un alt factor generator de delincventa este tendinta de asociere a tinerilor in bande. al personalitatii sale. in actiunea de a-si atinge scopurile dorite. impotriva inegalitatilor dintre clase.C. In asemenea situatii el este inclinat spre savarsirea unor acte deviante prin folosirea de mijloace ilicite. Aceasta stare poate sa survina ori de cate ori tanarul se loveste de cate un obstacol sau de o ”bariera sociala” care il impiedica sa-si atinga propriile scopuri si interese.

intr-o proportie considerabila. Nu trebuie sa treaca neobservata nici perspectiva teoretica a dezorganizarii sociale care pune delincventa juvenila pe fondul unor schimbari si conflicte sociale la nivel macrosocial. Intr-o asemenea conjunctura.Cohen in teoria sa cu privire la subculturile delincvente ale caror norme si valori se afla in contradictie cu cele ale societatii. varianta care-si propune sa explice delincventa juvenila. El formuleaza ipoteza ca aceste subculturi au luat nastere ca urmare a unor reactii de protest fata de normele si valorile societatii. Whythe. ei recurg la diferite mijloace ilegale. din tineri cu carente in socializare. Dar unele dintre grupuri sunt acoperite de sentimente de frustrare si insatisfactie sociala si individuala. iar respectarea lor capata o importanta deosebita. individul asimileaza exigente normative noi care intra in . devenind potentiali sau certi delincventi.F. prin mijloace ilicite. Pe langa modificarile in structura sociala. W. Astfel aceste grupuri de tineri devin veritabile surse de delincventa. drept teoria societatii (grupului) de la coltul strazii . elaboreaza o varianta a acestei teorii. El isi intituleaza aceasta teorie. precum sidin dorinta anihilarii frustrarilor de ordin marginal si a anxietatilor. Este vorba de procesele modernizarii ( industrializare.). Aceasta problema a fost studiata si ideologizata de A. orientand pe membrii sai pentru atingerea obiectivelor lacare tind. grupul reprezentand o posibilitate sigura de a-si manifesta si realiza dorintele si aspiratiile. tanarul simte nevoia de a fi recunoscut. eliberandu-l pe individ de vechile legaturi familiale traditonale. imigratie. de violenta si agresivitate.relatii intre roluri diferite. acceptat si stimulat de catre cei de o varsta cu el. Deoarece indivizii din asemenea subculturi au convingerea ca le sunt blocate caile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale. Aceste grupuri isi au propriile lor norme. etc. urbanizare. apar modificari de conduita largindusi sfera libertatii si autonomiei personale.K. Pericolul consta in faptul ca sunt constituite. ca si de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare. In aceasta situatie avem de-a face cu asa zisa subcultura a grupurilor delincvente. economica si culturala. politica. Whythe arata ca in procesul de formare a personalitatii. Aceste grupuri ajung sa respinga normele si valorile societatii adultilor adoptandu-si un sistem de norme si valori proprii de comportament si de conduita in care se folosesc de mijloace ilicite pentru atingerea propriilor interese. deoarece participarea in cadrul lor permit instaurarea unui proces de integrare ce ofera sentimentul identitatii si responsabilitatii. fapt pentru care sunt marginalizati de societate. contrare celor ale societatii.

Autorul desemneaza starea de deruta normativa ca fiind urmarea unor perioade de mari crize sociale ( razboaie. Notiunea de anomie a fost preluata de sociologul Robert Merton care formuleaza o teorie in raport cu care anomia se naste ca rezultat al tensiunilor dintre scopurile pe care le propun modelele culturale ele societatii si mijloace legitime permise de sistemul de organizare sociala. ) care provoaca suspendarea temporara a functionalitatii vechilor norme si slabirea autoritatii controlului exercitat de institutiile specializate in aplicarea de sanctiuni celor catre incarca legea. Conform . El considera delincventa ca un tip de reactie in raport cu lipsa de concordanta dintre scopurile valorizate social si mijloacele permise pentru a le realiza. dar nu in ultimul rand. In final. calamitati. trebuie amintita si teoria etichetarii sociale care isi propune sa explice de ce un tanar delincvent este clasat ca deviant si este sanctionat. revolutii.D. ca urmare a unor schimbari bruste la nivel macro si microsocial. situatie care se contureaza in absenta unor definitii precise a valorilor si scopurilor care orienteaza comportamentul. Durkheim elaboreaza teoria anomiei sociale in care isi propune sa evidentieze ideea ca fenomenul de delincventa are un caracter universal fiind implicat in orice societate.R. Plecand de aici. amplifica ponderea si intensitatea fenomenului de delincventa juvenila prin determinarea unor premise infractionale si prin absenta unui control social institutionalizat. Durkheim introduce notiunea de anomie. Reprezentanti ai acestor teorii sunt C.contradictie cu identitatea culturala. Perioadele de criza sociala. fiind caracterizata printr-o dereglare totala a normelor si valorilor sociale. Din punctul sau de vedere delincventa este un efect util si necesar in cadrul evolutiei societatii. Shaw si H. privita din aceasta perspectiva. McKay care avanseaza ipoteza ca mediul urban este spatiul propice si principal al generalizarii si proliferarii comportamentelor delincvente. aculturale si deviante putand foarte usor determina aparitia unor manifestari cu caracter antisocial. mostenita printr-o socializare comunitara traditionala avand ca efect aparitia unor comportamente hibride. care reprezinta o stare obiectiva a mediului social in care traiesc indivizii si grupurile sociale. adica fara lege. Delincventa juvenila. etc. este calificata drept un fenomen urban avand ca premisa conflictele culturale si sociale generate de procesele de dezvoltare sociala. E. a moralei si a dreptului. catastrofe. Din punctul de vedere al acestei teorii delincventa este caracterizata drept un fenomen determinat de mecanisme de control social. prin situatiile anatomice pe care le genereaza.

tulburarile de relationare a acestora cu parintii. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. cuprinzand ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite in realitate. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. inconsecventa comportamentala. la un moment dat. principalele cauze ale provenientei si evolutiei comportamentului delincvent juvenil. Aceste teorii isi gasesc aplicabilitate si in tara noastra. cat si asupra formarii nefavorabile. consumul curent de alcool sau droguri. fumatul ostentativ. delincventa juvenila este privita ca un fenomen evident social analizand cauzele. mai ales in actuala etapa de tranzactie. colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare. si abaterile severe de conduita. diferite atitudini nonconformiste. Profesorii se confrunta. dar destul de raspandite sunt.acestui concept un adolescent care incalca intamplator normele morale sau legale este posibil. care cer mult timp si efort pentru a fi eradicate. fapt ce duce la imprimarea in . de cele mai multe ori. Fiind stigmatizat drept delincvent de catre institutiile de control social el va include aceasta eticheta in imaginea despre eu-l sau ajungand sa se comporte in concordanta cu aceasta . bruscarea de catre baieti a fetelor. actele de spargere sau talharie. cu tulburarile de conduita mai usoare. Pe baza acestor teorii si concepte sociologice prezentate putem concluziona ca din punct de vedere sociologic. ea cuprinzand atat modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic (penal). intr-un cadru general. Sintetizand toate aceste teorii si concepte sociologice reusim sa determinam. dar si suparatoare. Cauzele individuale atrag atentia atat asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). prostitutie etc. profesorii. copiatul la ore. refuzul de a saluta. in ultimul timp. a personalitatii tanarului sub influenta unor factori de mediu negativi. vagabondajul. de obicei. violente verbale. Paleta acestor tulburari este larga. cum sunt: furtul repetat. cat si abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. de obicei. perioada care determina profunde schimbari in sfera socialului creand totodata un teren favorabil delincventei juvenile in Romania. neinfractionale in sensul propriu al termenului. sa se transforme in delincvent. in principal. de tipul: minciuna. legalitatile si mijloacele de combatere. Factori determinanti ai manifestarilor cu aspect predilectual si infractional Inadaptarea comportamentala a unor minori vizeaza.

Conditiile favorizante cuprind. Desigur. Notiunea de cauzalitate nu poate fi redusa. este greu de surprins ponderea acestor factori individuali. care atrag atentia asupra faptului ca factorii externi actioneaza intotdeauna prin intermediul condisiilor interne. de actiuni si motivatii particulare. de fapt. in acest domeniu al deviantei comportamentale.comportamentul sau a unor orientari antisociale. drog. starile si activitatea psihica a persoanei care este supusa acestei actiuni" . o considerare simultana a celor trei grupe de factori. dinamica si functionala a acestei inadaptarii. numai asa ne putem explica de ce dintre doua persoane aflate in aceleasi conditii de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotaraste sa recurga la conduite deviante (sau aberante). Cand motivatiile individuale devin presante (de exemplu. de regula. sex etc. . Pentru a fi luate masurile profilactice necesare scaderii numarului de conduite deviante ale minorilor.). Tendintei unor specialisti de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) ii raspund altii. dar orice actiune externa determina actul psihic (deci si actele deviante) numai mijlocit. "factorii ambientali de precipitare" pot inspira sau declansa actul deviant. in dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata in care s-a aflat tanarul inainte de comiterea conduitei deviante. asadar. sociali si favorizanti in determinarea si dezvoltarea conduitei deviante. mentionate mai sus: tendintele ereditare (conditiile interne predispozante) se realizeaza si se manifesta intotdeauna intr-un mod diferit. de evenimentele copiliriei si de mediul in care traieste copilul (sau tanarul in cauza). Intr-adevar. neuro-psihice: "Orice fenomen psihic este determinat in ultima instanta de actiunea externa. refractandu-se prin insusirile. O discutie pertinenta asupra cauzelor comportamentelor deviante la minori pretinde. rolul factorilor individuali (sau interni) si al celor sociali (sau externi) in determinarea acestor conduite. Cauzele sociale vizeaza. oferind mijloacele prin care delincventa se perpetueaza. o "istorie" proprie. asadar. care impune o interpretare psiho-genetica. ci presupune un complex de conditii. acele imprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). dorinta excesiva a persoanei de a obtine diferite satisfactii prin bani. prin urmare. Fiecare caz de inadaptare are. trebuie pus in discutie. fie si succint. la o singura cauza fundamentala.

care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potentialitati ereditare: a. un potential agresiv ridicat. formate sub influenta unor factori defavorabili ai mediului). de bogatia si calitatea "schemelor de adaptare" . Adevarul este ca. de anticipare. a urmarilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. nu a fost satisfacuta. dificultatea sau imposibilitatea. tanar de a reactiona. respectiv de a face schimburi de valori materiale si . iar altii unul mai redus (sunt mai rigizi. autism. in general. de regula. mai putin permisivi in raportul cu ceilalti). pe plan mental. Determinarile ereditare. tendinte agresive etc. din diferite motive. unii elevi au un potential mai mare de adaptare (de maleabilitate. ● unele particularitati ale personalitatii in formare (de exemplu. motiv pentru care persoana respectiva traieste mai mult "in prezent". Se apreciaza astazi tot mai mult ca intarzierile mintale reprezinta o premisa a deviantei comportamentale. cu un puternic substrat ereditar. sub presiunea tiranica a pulsiunilor si trebuintelor sale primare. Dintre aceste modificari. de toleranta la frustrare).I. adica de resursele personale. Modificari accentuate ale vietii afective si ale vointei. nu trebuie sa duca la exagerari de genul: "inadaptat prin nastere" . debilitate mentala. comunicare. ci prin intermediul celor de mediu. mai ales atunci cand nivelul mintal scazut se asociaza cu tulburari afective si cu conditii defavorabile de mediu. celui in cauza. Printre acesti factori individuali se enumera urmatorii: 1. acesti factori individuali pot fi grupati in doua categorii: ● factori constitutionali. Astfel se stie ca sentimentul de frustrare exprima starea noastra de disconfort in raport cu o trebuinta sau aspiratie care. indiferenta afectiva (absenta emotiilor altruiste si simpatetice). Deficientele intelectuale. mai intoleranti. in functie de cat de mult sunt dispusi sa realizeze un dialog flexibil cu ceilalti. factorii ereditari (sau predispozanti) actioneaza nu direct. hiperemotivitate. b. Deficientele intelectuale exprima. astfel. diferite tulburari de caracter sau atitudini negative. Altfel spus. Factorii individuali tin de capacitatea personala a fiecarui copil.). Oamenii au diferite praguri de rezistenta la privare (frustrare). o pronuntata labilitate afectiva. dependenti de zestrea ereditara si de structura neuro-psihica a copilului (de exemplu. desi importante. care favorizeaza un anumit "fatalism" educational. acceptare a interdictiilor. mentionam: toleranta foarte scazuta la frustrare. ele exprima slaba capacitate de a trai anticipativ o serie intreaga de efecte sau stari emotive.

inconstanta in reactii fata de stimul" . in reactiile sale. nu si indatoriri. Incapacitatea de a accepta o frustrare. un element care. ceea ce le determina sa creada ca au numai drepturi. si nu toti delincventii au cunoscut (traversat) in copilarie sau adolescenta o faza "caracteriala". Tiberiu Bogdan spune ca este "un instabil emotiv. R. Astfel. persoane incorsetate de egoism in interpretarea situatiilor sociale. in numeroase cazuri. reactii imprevizibile (din cauza insuficientei dezvoltari a autocontrolului afectiv). 2. Si nu in ultimul rand fenomenul de agresivitate. arata ca un copil caracterial (cu un "caracter rau") se prezinta adesea. de obicei. un repros sau o sugestie constructiva ii face pe acestia sa recurga la incercari de satisfacere a trebuintelor lor egoiste pe alte cai decat cele legale. Desi nu se poate pune semn de egalitate intre "caracteriali" si delincventi. prin cronicizare. s-au fixat in structura caracterului respectivilor minori. ca un inadaptat. determinat de instabilitatea emotiva si de o structura dizarmonica de personalitate de tipul psihopatiei impulsive. salturi nemotivate de la o extrema la alta.spirituale cu cei care ii inconjoara. lipsa unei autonomii afective (determinate de o slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare. Lagache (1964). tradeaza discontinuitate. Investigarea tendintelor psihice ale delincventilor cu teste de personalitate a relevat faptul ca foarte multi dintre minorii delincventi testati au dat raspunsuri de tip agresiv. indeosebi a celor morale). sunt persoane dominate de incapacitatea de a se detasa de propriile trairi si tendinte egocentrice. sta la originea multor devieri comportamentale. deoarece el nu reuseste sa realizeze relatii armonioase intre el si mediul social (din cauza educatiei gresite primite si a experientelor . Mucchielli (1965). ca un sociopat. Minorii "problema" sub raport comportamental (disciplinar) sunt. Basiliade (1978) etc. ea manifestandu-se prin: sugestionarea rapida in raport cu impresiile de moment formate. deoarece nu toti copiii cu tulburari de caracter devin delincventi. care exprima opozitia si intoleranta deschisa a acestora fata de reguli (norme. G. in cadrul vietii sociale. cercetatori cum ar fi D. Pe de alta parte labilitatea afectiva reprezinta una din caracteristicile personalitatii delincventilor. Despre labilul afectiv. se constata totusi faptul ca. delincventa juvenila este precedata de tulburari de caracter care apoi. cunoscutul specialist in domeniul psihologiei judiciare. cerinte) si fata de ceilalti din jur.

care dezvolta initiativele acestuia. dand nastere la ceea ce se cheama un caracter deficitar (imatur sau gresit structurat). disocializarea copilului caracterial se exprima prin: falsa perceptie a celor din jur. prin cronicizare. Dupa R. O discutie asupra factorilor externi in determinarea conduitelor de dezadaptare scolara este motivata de faptul. care inabusa spiritul de independenta a copilului. in cazul celor active.spune Rose Vincent . perseverenta acestuia in activitate. de a se impune. Familia. de a lupta cu greutatile. mentionam: a. sunt familii integrate social. 1. constituie un mediu educativ determinant. si familii liberale. voluntarismul afectiv. Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva" .dureroase de viata avute). in diferite reactii si acte predelictuale care apoi. principala insusire este aceea de a se afirma. . evident. sigure de ele.familii reprimatoare. cu gradul de dificultate al activitatii scolare impuse de profesori sau parinti. exista . in acest sens. care prezinta un grad ridicat de receptivitate sociala. ca diferitele insusiri moralvolitive ale copilului. initiativa si fermitatea in actiuni. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli. ca motivatia elevului pentru invatare. Nu mai putin interesante sunt asa-numitele familii active si pasive. in sensul bun al cuvantului. spiritul obiectiv de autoevaluare etc. Faptele de viata arata. opozitia fata de incercarile educative ale adultilor se obiectiveaza. absenta aprofundarii si evaluarii corecte a consecintelor actelor comise. De asemenea. a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti. depind de o serie de trasaturi pe care le are familia in care copilul traieste. reticente sau reactii neadaptative. refractare la tot ce apare nou pe plan social. Deficite de climat familial si de structura familiala. Factori psiho-pedagogici de ordin familial. inchistate. nesigure. Astfel de trasaturi. care exprima insolenta. atitudinea sa fata de scoala sunt in relatie stransa cu realitatea psiho-pedagogica din scoala. cum ar fi. prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva. Mucchielli. Dintre factorii familiali care pot genera tulburari comportamentale la copii. constatat de atatea ori. respingerea sarcinilor si rolurilor propuse de parinti sau profesori. prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala. se structureaza in personalitatea tanarului. si familii la limita integrarii. de exemplu. curiozitatea. cu climatul afectiv din familie. II. Astfel.

vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite.in societate. brutalitati. copilul va adopta atitudinea minimei rezistente fata de greutati. b. descurajat. din randul acestora se detaseaza. in familiile disociate. a increderii in sine. caracterizata de certuri. infiat sau luat sub ocrotire. Parintii formeaza. De aceea. Familiile pasive. de regula. de incredere si intelegere din partea celor din jur. Impresionante sunt. copilul depresiv. deseori cei doi parinti. provocandu-i tulburari emotionale puternice. in aceeasi masura. fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie intre parinti. cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator. Familiile reconstituite din persoane divortate. injurii. cum ar fi: bunici. de descurajare in lupta cu obstacolele intalnite in activitate. se stie. se rasfrange in sens negativ asupra psihicului copilului. Absenta temporara a unuia dintre parinti. de "suport afectiv" al unuia dintre parinti. cu toata atentia care li se acorda aici. reprezinta tot atatea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului. situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. indolente. de exemplu. indiferente. . ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni. O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o ambianta a caminului apasatoare. miezul grupului familial. copilul. genereaza sentimentul de esec. cu copii rezultati din casatorii anterioare. intreaga afectiune si grija se indreapta. alcatuita. acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie. din parinti mai varstnici si dintr-un singur copil. Aceste familii creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o atmosfera familiala prea trista sau prea agitata. fata de efort. de neincredere in viata. fiecare dintre ei cautand sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt. a motivatiei muncii. ca rezultat al unor certuri continue dintre parintii. aflat in continua cautare de afectivitate. in cazul copiilor orfani sau abandonati. de obicei. pentru a-l compromite. fie intre parinti si copii. spre acest copil. revendica. Ele incurajeaza formarea la membrii mai tineri ai familiei a dinamismului. le lipseste tocmai mediul afectiv familial. Cel mai adesea si alti adulti. Copilul si divergentele educative dintre membrii adulti ai familiei. in aceasta privinta. uneori. care se afla in grija asistentei publice. Este stiut ca mediul familial nu se limiteaza strict la membrii grupului familial nuclear (adica numai la parinti si copii). in familia adoptiva. desi despartiti. saturat si plictisit de atatea atentii.

"Ceea ce complica pedagogia familiala. copilul sufera influenta nu numai a membrilor adulti. Copilul gelos. . Este cunoscut faptul ca. conflictele dintre frati sunt determinate de pozitia copilului pe scara varstei. dar si raporturile de colaborare. Adesea. bunicii ofera acel "surplus de camin". unde gaseste un loc de refugiu. in sanul familiei isi fac simtita prezenta. unchi. in familie. prieteni. care considera ca alt copil (frate sau sora) i-a luat locul in inima parintilor sai. natura relatiilor copilului cu parintii. pentru copiii dintr-o familie numeroasa. al fratilor impotriva verilor etc. care a avut la un moment dat totul (atentie. dand nastere la tensiuni si conflicte de pe urma carora va suferi. reproseaza severitatea sau indulgenta. prietenilor etc. bunicii constituie o sursa de experienta bogata si pretioasa pentru copil. in unele cazuri. la viata familiei respective..matusi. aceste influente depind de numarul copiilor in familie. printre copii. Copiii mici sunt mesteri mari cand este vorba sa profite de aceste divergente pentru a se elibera de orice regula" . unchilor. c. de cele mai multe ori. de exemplu. de pilda. De cele mai multe ori insa. Sunt familii in care cea mai mica masura de ordin educativ starneste strigatele de indignare ale bunicilor. Astfel. "educa" nepoti prea alintati. obraznici. copilul. in comparatie cu copilul unic in familie (si anume sa cunoasca experienta rivalitatii. veri. Aceste persoane pot sa joace un rol important influentand. bunicii prea ingaduitori. in mod permanent sau doar din cand in cand. Faptele de viata arata ca. de varsta si sexul fiecaruia. Grupul fratern.). Desigur.) traieste. matuselor. Desigur. de solidaritate la nevoi). dragoste etc. ocrotindu-i si aparandu-i de pedepsele parintilor lor si atunci cand nu ar trebui. de pozitia copiilor in colectivul familial. care completeaza si intregeste mediul familial propriu-zis si in care fiecare dintre copii se bucura de o atentie egala. in primul rand. sugereaza sisteme si solutii salvatoare. il face sa intre in relatii umane mai bogate (mai variate).. al fetelor impotriva baietilor. arata Andre Berge. Este adevarat insa ca uneori bunicii se arata deosebit de protectori si de ingaduitori cu nepotii. verisori etc. Cel mai mare. vecini iau parte. vine la bunici. ca un copil mai are 3-4 frati si surori. ci si a celorlalti copii (frati si surori. a competitiei. De asemenea. . Faptul. unele grupuri ostile: cel al copiilor mici impotriva celor mari. schimba pozitia copilului fata de parinti. care isi prezinta opiniile. perturba relatiile familiale. este numarul de jurisdictii carora trebuie sa li se supuna copilul. se contrazic. astfel de interventii directe in atributiile parintilor clatina autoritatea acestora. care permit copilului sa se manifeste oricum.

in felul acesta. asociindu-se pentru a-l exclude din grupul lor. Exigentele exagerate. Defectele copilului nu reprezinta altceva precizeaza E. manifestate de unii parinti fata de copiii lor. Defectul vadeste o dificultate de adaptare un copil dificil este aproape intotdeauna un copil care are anumite dificultati" . copilul unic. aparute atunci cand iau o masura educativa. devenind impulsiv. fiind inconjurat de cele mai calde sentimente de duiosie si dragoste din partea parintilor. dublat de capacitatea de a prevedea reactiile si starile interne ale copilului. sau pentru a rezista mai bine in fata presiunilor parintilor. ci un mod deosebit si aberant de a actiona la exigentele lumii exterioare. care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi. Rasfatul continuu il transforma pe copilul unic intr-un mic tiran al familiei.din momentul aparitiei urmatorului copil cu care trebuie sa imparta dragostea parintilor. Mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice negative. in mare masura. Fratii lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc. Sub si supraaprecierea capacitatilor reale ale elevului. El poate ajunge chiar sa creada ca este ignorat. obraznic in relatiile cu cei din jur. In continuare sunt prezentate cateva dintre aceste posibile influente negative: a. pentru viata grupului familial. Parintii trebuie sa faca dovada unui simt al masurii in atitudinea si exigentele preconizate fata de copil. ecoul aprecierii profesorului. pe cat de irational si capricios. d. respins de parinti. sa se inchida in sine si sa-si neglijeze obligatiile scolare.M. Lemert . El ajunge in situatia de a fi rasfatatul familiei. Copilul cel mai mic din familie ocupa si el o pozitie aparte si destul de primejdioasa in colectivul familial. Aceasta incredere este insa. generatoare de irascibilitate si chiar agresivitate in raport cu sarcinile scolare. favorizeaza esecurile scolare. un "complex de detronare" (A. el isi va dezvolta la maximum "firea voluntara". revendicativ. Adler) si puternice sentimente de gelozie. 2.decat partea vizibila a unui conflict profund dintre parinte si copil: "Un defect nu este o imperfectiune esentiala a fiintei. Dezacordul dintre cerere si oferta. pe atat de temut si de imprevizibil in reactii. ceea ce-l va face sa-si urasca fratele mai mic. care este destul de des un "copil-problema" in scoala. Un factor deosebit de important al reusitei scolare a copilului il reprezinta increderea lui in fortele proprii. Problemele cele mai mari le ridica insa. Factori psiho-pedagogici de ordin scolar. al increderii pe care el . in raport cu ceilalti din jur. provoaca "intoxicatii intelectuale".

invatarea acestuia devine formala si mecanica. respinge masurile luate de profesor impotriva lui. apare la elevul respectiv asa-numitul fenomen de "rezistenta interioara" in virtutea caruia elevul. in categoria deficientelor "didascogene". in aceste cazuri. in consecinta. Daca asemenea cazuri se repeta. Sarcinile scolare prea usoare au ca efect slabirea energiei nervoase si stingerea intereselor de cunoastere. Pot sa apara dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explica reusitele sau nereusitele sale scolare: astfel. a efectelor psihologice pe care le au aprecierile verbale si autoritatea profesorala. considerat submediocru. Nestimulat de catre profesor. elevul poate sa se inchida in sine si sa refuze sa dea explicatii. Nu mai putin daunatoare. prin efectele ei. precum si a convingerii sale ca pedeapsa la care a fost supus este nemeritata. este si atitudinea de supraestimare de catre profesor a posibilitatilor reale ale elevului. Ca efect al supraaprecierii si a increderii deosebite pe care o manifesta incapacitatile unui elev. create de profesor prin ignorarea. trecand treptat in randul acelora ramasi in urma la invatatura. vazand ca nu este inteles. elevul in cauza fiind nevoit sa faca mereu fata unei disproportii.Dezacordurile de conduita dintre elev si professor. dand raspunsuri din ce in ce mai nesigure si obtinand rezultate tot mai slabe. sunt superficiale si formale. Adesea. elevul in cauza nu se arata de acord cu motivele ce i se atribuie in legatura cu o fapta savarsita de el si. b. elevul respectiv va incepe sa se convinga tot mai mult de "adevarul" celor spuse de profesor. uneori fara voia lui. profesorul il supraincarca intelectual. De asemenea. ca educator. Cand exigentele profesorului fata de unul din copii. il considera real. Astfel "incapacitatea" acestui elev se inscrie.o acorda acestuia. desi intelege bine si poate sa faca ceea ce-i cere profesorul. asadar. Acest dezacord intre "cerere" si "oferta" il poate determina pe elev sa actioneze fie prin protest si respingere a exigentei. nemultumit de raspunsurile unuia dintre elevii sai. profesorul isi va exprima in mai multe randuri neincrederea in capacitatile acestuia de a se indrepta in viitor. copilul in cauza va deveni tot mai pasiv si indiferent in timpul orelor. intre sarcinile si cerintele care-i sunt puse in fata si propria rezistenta nervoasa. Acest dezacord si protestul launtric pot duce la aparitia sentimentului elevului ca este victima unei nedreptati sau a unei neintelegeri. contactul dintre profesor . de ordin intensiv si calitativ. daca. fie printr-o indeplinire formala a acesteia. nu-si insuseste aceasta cerinta si se incapataneaza sa nu o duca la indeplinire. in timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el.

care nu numai ca nu se intereseaza de conduita scolara a copilului lor. fiind etichetat de profesorul diriginte ca un elev lenes. Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. de tipul: practicarea jocurilor de noroc. aceasta lene a elevului numai de dezinteresul acestuia fata de scoala. spune A. pot sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. mai pot fi influente nefavorabile venite din partea altor elevi care au ajuns si ei. iar intelegerea reciproca dispare. Acest elev este apatic din fire. in mod invariabil. el este indiferent la orice. ceea ce se constata din insensibilitatea sa chiar fata de stimulii obisnuiti. o lene "de ocazie" sau o lene "din nastere" . In aceste grupuri se cultiva. asa cum remarca Alfred Binet. de pilda. sau ca urmare a conflictului de interese dintre elevi. iar in alte familii. care ar fi putut lipsi. furturi sau talharii. ca urmare a competitiei acerbe care apare uneori intre acestia. dezacordul respectiv il va face pe elev sa devina cu adevarat lenes. Sa ne inchipuim. accidentala. va aparea fenomenul de "rezistenta interioara". un defect initial in preocuparea pentru munca. la descurajare sau chiar dezgust pentru studiu. . el extinzandu-si cu repeziciune resentimentele de la persoana profesorului la disciplina pe care o preda. ca un elev nu-si pregateste o perioada de timp lectiile sau si le pregateste in mod neglijent. adesea. Binet. vizionarea de filme pornografice. este indolent. Lenea de care da dovada insa la un moment dat un elev in activitatea sa poate sa fie. parintii au prostul obicei de a prelua partial sau in totalitate sarcinile scolare ale copilului lor. fiind determinata de un eveniment neplacut. si chiar asupra activitatii scolare in general. devenind "bisericute" sau "clici". hoinarirea pe strazi. dar reprezinta ei insisi exemple de lene si neglijenta. c. dimpotriva. cum sunt denumite de restul clasei. Mai mult chiar. in urma unor experiente scolare negative.si elev se intrerupe. Starile de tensiune dintre elevii clasei. Dintre aceste evenimente neplacute putem mentiona: un elev este descurajat de o nota proasta sau de un esec la un examen. explicatie cu care elevul nu va fi de acord in forul sau interior. de pe urma caruia dialogul dintre profesor si elev inceteaza. nedecis si incapabil de a "gusta" placerea care este inspirata de perspectiva scopului de atins. care nu comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei. o lipsa. preocupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional. La lenesul "din nastere" exista. Lenea de ocazie este tranzitorie. indiferenta parintilor. realizandu-i temele si dezobisnuindu-l astfel sa mai munceasca si in sfarsit. Daca profesorul va lega insa. In consecinta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful