Sunteți pe pagina 1din 7

ECHILIBRUL I DEZECHILIBRUL MACROECONOMIC 7.1.

Teoria echilibrului economic - concept, forme, condi ii de echilibru


Economia reprezint o realitate dinamic, aflat in continu micare. Ea se prezint ca un sistem integrat de sectoare, ramuri i activiti productive, de repartiie, schimb i consum, juridice, economice, organizatorice i social-culturale. "Fr un astfel de sistem - care s produc hrana, s-o prelucreze, s-o ambaleze i s-o distribuie, care s fabrice stofe i s confecioneze imbrcminte, care s construiasc case i s le mobileze, s asigure servicii medicale i de invmant, s legifereze i s menin ordinea, s pregteasc aprarea colectivitii viaa ar fi grea. Iat deci funcia lui. Sistemul economic optim este acela care furnizeaz maximum din ceea ce au nevoie oamenii" 25. Aceste activiti sunt realizate i asigurate de ctre agenii economici i ghidate, inainte de toate, prin "mana invizibil" a pieei, prin mecanismele acesteia. Dar, la scara economiei na ionale, ele nu se pot desfura in condiii optime, in corelaie cu trebuinele indivizilor i ale societii, fr o anumit stare de concordan, denumit echilibru macroeconomic, intre toate sectoarele i ramurile, intre componentele mecanismului economic, care dei se afl intr-o anumit interdependen, au o funcionalitate proprie i sunt in micare. Drept urmare, problema echilibrului macroeconomic (echilibrul general al economiei) ocup un loc important in teoria i practica economic. Definirea echilibrului variz de la o teorie la alta, dar conceptul de baz rmane acelai. Caracterul complex i mereu schimbtor al trebuinelor i resurselor economice, fenomenele de instabilitate din economia mondial etc. situeaz in actualitate problemele echilibrului economic i creterii economice. In condiiile economiei de pia concureniale, echilibrul economic se manifest sub forma unei stri proprii pieei, generat de aciunea agenilor economici in calitatea lor de produc tori - vanztori i de consumatori - cumprtori. Agenii economici productori urmresc maximizarea profiturilor lor, in timp ce agen ii economici consumatori, satisfacerea trebuinelor lor. Din modul de aciune i de comportare a acestor ageni economici pe pia, in funcie de propriile lor interese, echilibrul economic concurenial apare sub forma raportului dintre cererea i oferta ce se manifest pe pieele bunurilor economice, pieele monetare i de capitaluri, piaa muncii, care, in unitatea i interdependena lor reprezint forme de existen a echilibrului macroeconomic26. Altfel spus, echilibrul macroeconomic exprim starea de concordan relativ dintre cererea i oferta agregate, in cadrul sistemului de pie e, la nivelul economiei naionale. Acesta are la baz alocarea i folosirea raional a resurselor, funcionareanormal a potenialului de producie i de circulaie, a tuturor componentelor mecanismului economic, in

interdependena lor. Starea de echilibru economic este o expresie a compatibilitii, a concordanei relative a deciziilor luate de agenii economici productori i respectiv consumatori, aceasta meninandu-se intr-o anumit perioad de timp, pan in momentul in care intervin factori perturbatori, cu aciune contrarie. Echilibrul macroeconomic presupune realizarea echilibrului pe piaa bunurilor i serviciilor, pe piaa muncii, pe piaa capitalului, pe piaa monetar, deci a echilibrului material, financiar-monetar, bugetar etc., care inseamn de fapt, mai multe echilibre pariale. Exist, in acest caz, o relaie ca de la parte la intreg: asigurarea echilibrelor men ionate, in dinamic, se reflect favorabil in cadrul echilibrului macroeconomic, dup cum eventualele disfuncionaliti ale acestora afecteaz buna funcionare a economiei naionale in ansamblul ei. Ansamblul echilibrelor pariale dintr-o economie se oglindete in echilibrul economic general. Economia naional se afl in echilibru, atunci cand ea realizeaz acel volum al produciei pe care poate s-l produc, dispunand de potenial productiv necesar i in condiiile in care cantitatea respectiv de bunuri este cerut de pia. Producia optim presupune, deci, situaia cand cantitatea de bunuri oferite (bunuri de consum i bunuri capital) este egal cu cantitatea de bunuri cerute. Aceasta inseamn c rata de cretere a produciei este egal cu rata de cretere a cheltuielilor, c nu exist nici supraproducie i nici subproducie. In strans legtur cu echilibrul economic se afl optimul economic, adic acea variant de echilibru care asigur obinerea unor rezultate economice maxime pe unitatea de cheltuial , in condiiile protejrii mediului natural. Nivelul de echilibru macroeconomic reprezint un concept teoretic, care in practic se manifest ca tendin a evoluiei economiei naionale, de a depi numeroase i variate dezechilibre. Teoria echilibrului macroeconomic surprinde urm toarele dou forme fundamentale ale acestuia: a) echilibrul static, care reflect acea stare momentan a economiei, considerat doar ca o ipotez de lucru, fr coresponden in realitate. Acest echilibru s-ar caracteriza prin manifestarea unor schimb ri imperceptibile i nesemnificative intre diferitele mecanisme i structuri ale economiei, astfel incat starea general a acesteia s rman neschimbat. Altfel spus, echilibrul static presupune o multitudine de variabile, astfel legate intre ele, incat face imposibil orice instabilitate a sistemului economic, lucru care in realitate nu se intampl , decat eventual pe termen scurt. b) echilibrul dinamic, care se refer la tendina obiectiv de adaptare, de corelare in dinamic a ofertei la exigenele cererii i de realizare a concordanei necesare dintre aceste mrimi, de fiecare dat la un alt nivel. Echilibrul dinamic presupune modificarea sistemului economic, ca urmare a modificrii raportului dintre resurse i nevoi, dintre cererea

global i oferta global. Acesta presupune micarea subsistemelor economiei naionale, ruperea coerenei structurilor existente i crearea de noi compatibiliti structurale, adic restabilirea unui nou echilibru, dup care urmeaz reapariia dezacordurilor intre structurile interne ale economiei .a.m.d. Principalii factori care determin dinamica echilibrului macroeconomic sunt: a) populaia, care, prin numrul, structura pe varst i profesii, nivelul de calificare etc., aflate in continu micare, determin schimbri corespunztoare in ansamblul cererii; b) progresul tehnico-tiinific, care duce la apariia unor noi trebuine, noi subramuri, la modificri in structura i nivelul lor i, implicit, la schimbri ale ofertei i cererii globale, la ajustri ale raportului dintre acestea; c) comportamentul agenilor economici, care se schimb mereu, atrgand dup sine noi orientri in folosirea veniturilor, pentru consum i pentru investiii, precum i in plasarea capitalurilor in afaceri; d) limitele resurselor naturale, care acioneaz restrictiv, impunand restructurri in alocarea i combinarea factorilor de producie etc. Exist dou mari teorii in ceea ce privete echilibrul macroeconomic: teoria clasic (neoclasic) i teoria keynesian. Conform teoriei clasice i neoclasice, intr-o societate acioneaz mecanisme naturale de schimb, iar produc ia naional se stabilete spontan i necesar la acel nivel la care to i lucrtorii sunt ocupai deplin i toate capitalurile disponibile sunt utilizate de asemenea integral. Cu alte cuvinte, echilibrul economic general se produce atunci cand intr-o economie exist starea de ocupare deplin a forei de munc. Modelul clasic presupune un echilibru caracterizat prin maximizarea produc iei, a beneficiilor i tuturor remuneraiilor. Cel care a reuit o analiz pertinent i mult mai aproape de realitate a echilibrului macroeconomic a fost marele economist englez J. M. Keynes, care a reuit s evidenieze unele erori ale raionamentului clasic i neoclasic i s construiasc un alt model de echilibru economic. Principalele caracteristici ale modelului keynesian se reduc la urmtoarele aspecte: a) acest model se bazeaz pe o teorie dinamic a fluxurilor economice, compatibil cu o pluralitate de echilibre diferite, intre care echilibrul ocuprii depline constituie una dintre posibiliti; b) el include mai multe variabile decat modelul clasic i presupune, in consecin, mai puine constante; c) presupune o abordare in termeni de circuit, astfel c modelul economic const in relaii de cauzalitate intre variabilele care se influeneaz reciproc i care asigur realizarea echilibrului global; d) acest model evideniaz importana cererii globale in asigurarea echilibrului economic; e) funcionalitatea i inelegerea modelului keynesian presupun analiza raportului ce se stabile te intre anticiprile agenilor economici i rspunsurile realitii.

In cadrul modelului de echilibru elaborat de J. M. Keynes, sunt esen iale cunoscutele ecuaii de echilibru, privind relaiile dintre venit (Y), consum (C), investiii (I) i economii (S), astfel: Y = C + I; C = Y - I; I = Y - C; S = Y - C; S = I, aceasta din urm fiind o relaie fundamental, deoarece transformarea economiilor in investi ii reprezint cheia problemei in realizarea echilibrului economic. Condiia de echilibru macroeconomic in economia unei ri este ca oferta global (Y) s fie egal cu cererea global (D), adic Y = D. De precizat, c oferta global este reflectat de produsul naional brut sau venitul naional, care se repartizeaz pentru consum (C) i pentru economii (E). Dar, cererea global cuprinde cererea de bunuri de consum i cererea de bunuri de investiii. Deci, D = C + I i Y = C + I. Venitul este folosit, o parte pentru cump rarea bunurilor de consum (C) i alt parte pentru economii (S). Rezult deci c Y = C + S sau C + S = C + I sau S = I. Aceasta inseamn c, pentru realizarea echilibrului pe piaa produselor i serviciilor, trebuie ca tot ce s-a produs s fie i cumprat i, in consecin, tot ceea ce este neconsumat (adic ceea ce este economisit) s fie investit. In aceste condiii, cererea excedentar (De) este nul. Cererea excedentareste diferena dintre cantitile de bunuri materiale i servicii cerute de consumatori (D) i producia curent (Qc), la care se adaug rezervele necesare (Rn). Deci De = D (Qc + Rn). In funcie de coninutul proceselor economice i de modul de exprimare a rezultatelor economice, echilibrul economic imbrac urmtoarele forme: material, valoric i al resurselor de munc.. Echilibrul economic material exprim acea stare de concordan relativ intre volumul, structura i calitatea produciei (oferta global - Y) pe de o parte, i nevoile de consum final i de producie (cerere global - D), sub aspect cantitativ, structural i calitativ, pe de alt parte. De pild, pentru a asigura o anumit cantitate de energie electric este necesar o cantitate determinat de combustibili, intr-o anumit structur i putere caloric. Echilibrul economic valoric exprim concordana relativ intre diferitele structuri valorice al rezultatelor economice, intre acestea i eforturile depuse. In cadrul acestuia se disting forme speciale, cum sunt: echilibrul monetar, echilibrul valutar, echilibrul financiar, echilibrul bugetar. De exemplu: echilibrul monetar-bnesc exprim concordana relativ dintre expresia bneasc a fondului de bunuri economice existente pe pia i cantitatea de bani in circula ie; echilibrul valutar evideniaz concordana relativ intre incasrile i plile in valut; echilibrul financiar reliefeaz concordana relativ intre sursele financiare i necesitile de plat ale agenilor economici; echilibrul bugetar reflect concordana relativ intre veniturile i cheltuielile bugetare.

Echilibrul resurselor de munc reflect concordana relativ dintre cantitatea, structura i calitatea factorului uman activ disponibil i necesitile de resurse de munc ale utilizatorilor (agenilor economici). Pe piaa bunurilor economice, condiia de echilibru este ca suma dintre oferta global (Y) i import (H) s fie egal cu suma dintre cererea global (D) i export (E). Deci: Y + H = D + E sau C + S + H = C + I + E. Adic, S + H = I + E, sau S - I = E - H. Deci, condiia de echilibru pe aceast pia este ca diferena dintre economii i investiii s fie egal cu diferena dintre export i import, luandu-se in considerare i relaiile economice ale rii respective cu exteriorul. Pe piaa monetar, echilibrul este asigurat, cand cererea de bani (Dm) este egal cu oferta de bani (Ym), ambele fiind in concordan cu cererea i oferta de bunuri economice. Luindu-se in calcul cei mai importani factori care acioneaz asupra cererii i ofertei de bani (masa monetar - M; viteza de circula ie a banilor - V; volumul global al tranzaciilor pe aceast pia - T; nivelul general al pre urilor - P), condiia de echilibru devine: M.V = P.T. Adic, oferta real de bani este egal cu cererea real de bani. Pe piaa muncii exist o condiie similar de echilibru: cererea de locuri de munc (DL) este egal cu oferta de locuri de munc (YL), astfel: YL = DL.

7.2. Teoria dezechilibrului economic - concept, forme, cazuri de dezechilibru


In economia contemporan, realitatea arat c agenii economici care sunt susceptibili de a economisi, in general, nu sunt aceea i cu cei care iau decizia de a investi, existand posibilitatea dezechilibrului economic, dereglarea raportului dintre cererea i oferta global fa de nivelul de echilibru (I < S sau I > S). Mrimile msurabile, care se compar i care evideniaz egalitatea sau inegalitatea dintre ele, sunt rezultatul ac iunii conjugate a unor fore opuse. In cazulechilibrului, ele se anuleaz reciproc, in timp ce in situaia de dezechilibru, unele devin preponderente in raport cu altele. Dezechilibrul economic general reflect acea situaie a unei economii, caracterizat prin dereglarea raportului dintre cererea global i oferta global, in cadrul sistemului de piee (piaa bunurilor, piaa monetar, piaa muncii etc.). In acest sens, se poate spune c cele mai semnificative dezechilibre dintr-o economie naional sunt: stagnarea sau contracia produciei; inflaia sau deflaia; subocuparea (omajul) sau, mai rar, supraocuparea etc. Dezechilibrul economic se poate interpreta fie ca o stare normal a dezvoltrii economice, fie ca o stare anormal, rezultat din inclcarea regulilor fundamentale ele economiei de pia . Indiferent de caracteristica strii sale, dezechilibrul economic (ca i echilibrul

dinamic) se manifest, in condiiile micrii reale a vieii economice, nu absolut, ci ca tendin. Dezechilibrele manifestate i percepute ca stri normale ale activitii economice sunt acelea care insoesc dezvoltarea economic de ansamblu i sunt, in consecin, acceptate de societate (de exemplu, intr-o activitate economic depirea cheltuielilor de ctre venituri reprezint o form a dezechilibrului normal; aceast situaie intalnit in majoritatea activitilor agenilor economici st la baza inviorrii ofertei de bunuri economice i satisfacerii corespunztoare a cererii). Dezechilibrele cunoscute ca stri anormale intr-o activitate economic sunt acele dezechilibre nedorite i neacceptate de societate, care pot provoca tensiuni sociale i politice i care sunt reflectate de regul in scderea economic (de exemplu, creterea cheltuielilor bugetare peste nivelul veniturilor bugetare creeaz un deficit bugetar, care trebuie finanat, iar de cele mai multe ori aceast finanare va genera fie o cretere a presiunii fiscale asupra popula iei i agenilor economici, fie o emisiune monetar fr acoperire, deci inflaie). In funcie de cele dou stri amintite, formele fundamentale ale dezechilibrului economic general, in cadrul unei economii de pia concureniale, sunt: presiunea i absorbia. Presiunea este considerat expresia unui dezechilibru normal i se caracterizeaz prin existena unei oferte execedentare, ceea ce inseamn c vanztorii "alearg" dup cumprtori, adic vorbim de o pia a cumprtorilor (buyers market). Starea de presiune presupune o concuren acerb intre vanztori, cumprtorii fcand selecia bunurilor care se produc, pentru c au posibilitatea s aleag. Absorbia este reflectarea unui dezechilibru anormal i se caracterizeaz printr-o cerere excedentar, ceea ce inseamn o penurie de ofert, adic este o pia a vanztorilor (sellers market). In acest situaie, cumprtorul este cel care "st la rand", la nivelul acestuia manifestandu-se o aspiraie nesatisfcut. Starea de absorbie se traduce in realitate prin concuren a puternic intre cumprtori i formarea "cozilor" de ateptare in magazine. Cind se creeaz o egalitate intre nivelul aspiraiei vanztorului i cel al consumatorului, pe pia se manifest starea de echilibru. Dezechilibrele economice sunt expresia influen ei unei sume de factori (modificrea limitelor resurselor i tehnologiilor, restriciile sau posibilitile consumatorilor privind cumprarea de bunuri i servicii, greeli de politic economic pe termen lung etc.), astfel c in acest sens, pe pia exist in orice moment surplusuri dinpartea cererii sau ofertei, economia fiind dominat de dezechilibre. De altfel, acestea surprind fiecare moment din dinamica vieii economice, ins aspectul important care-l intereseaz pe economist este trendul raportului (decalajului) dintre cererea i oferta global. Dac aceast marj are o tendin de cretere, economia se afl intr-un proces de dezechilibru, i este nevoie de politici macroeconomice adecvate pentru stoparea

acestui proces. Dac ins decalajul dintre cele dou mrimi tinde s se micoreze, economia se caracterizeaz printr-un echilibru dinamic, cele dou mrimi (cererea i oferta) sunt intr-un proces de adaptare una la exigenele celeilalte, iar msurile de politic macroeconomic aplicate trebuie s continue. Aadar, cauzele fundamentale ale dezechilibrelor macroeconomice se refer, fie la excesul de ofert, fie la excesul de cerere. In funcie de aceste evoluii ale mrimilor implicate, principalele dezechilibre economice se manifest in urmtoarele cazuri: a) excesul de ofert pe piaa bunurilor economice, combinat cu excesul de ofert pe piaa muncii i b) excesul de cerere pe piaa bunurilor, combinat cu excesul de ofert pe piaa muncii. a) Excesele de ofert, atat pe piaa bunurilor, cat i pe piaa muncii se concretizeaz in imposibilitatea vanzrii unei pri a bunurilor produse i in neutilizarea unei pri din fora de munc disponibil, adic in creterea omajului (cu alte cuvinte, producie fr desfacere i oameni fr ocupaie). Excesul de ofert pe piaa bunurilor economice (presiunea) are mai multe cauze, printre care enumerm: scderea puterii de cumprare a populaiei, care nu mai poate absorbi o parte din masa de bunuri de pe pia ; incertitudinile pieei, care determin pe fiecare productor s-i formeze rezerve (stocuri) de produse, pentru a nu pierde potenialii cumprtori, rezerve care, la nivel naional, depesc cu mult cererea normal de bunuri; formarea unui surplus de capaciti de producie, ca urmare a creterii investiiilor, capaciti care nu-i gsesc pe deplin corespondena in planul cererii globale etc. b) Excesul de cerere pe piaa bunurilor i excesul de ofert pe piaa muncii reprezint o combinaie mai grav prin implicaiile sale economico-sociale, intrucat conduce de regul la manifestarea simultan intr-o economie a celor dou fenomene - inflaie i omaj. Printre cauzele care pot determina excesul de cerere (absorbia) pe piaa bunurilor se pot enumera: satisfacerea insuficient a aspiraiilor consumatorilor, care sunt nevoii s recurg la substituiri de bunuri forate, inclusiv la economii silite, intreinand astfel i mai mult cererea; disproporiile intre ramurile de producie, care se reflect intr-un volum mai mic al ofertei de bunuri in raport cu cererea de bunuri de produc ie i de consum din partea agenilor economici i populaiei; potenialul investiional sczut etc.