Sunteți pe pagina 1din 1

Caloian:

1. Obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit


cu flori, care, în timp de secetă, se îngropa sau se arunca în
apă ca să aducă ploaie.
2. scaloian, mama-ploaie, Muma-Pădurii. (Cu ~ul se invocă
ploaia, în credinţele populare.)
3. Obiect de ritual, confecţionat din lut sau din lemn, având
chip de om, care, în timp de secetă, se îngroapă sau se
aruncă în apă cu scopul de a invoca ploaia.
4. Păpuşă sau idol de lut, pe care ţăranii le îngroapă în a treia zi
de joi după Paşti, pentru a aduce ploaie. După vechea
tradiţie, abandonată, a filologiei romantice, este legat de
numele lui Ioan I sau Caloioannes, ţar al romîno-bulgarilor la
începutul sec. XIII.

Tradiţia Caloianului este păstrată cu sfinţenie


în Câmpia Bărăganului

O tradiţie veche de sute de ani este păstrată cu sfinţenie în


Câmpia Bărăganului. Este vorba despre ritualul caloianului,
considerat zeul vegetaţiei. În a treia săptămână după paşte,
tinerii merg prin oraş cu caloianul, să invoce ploaia. Ei
păstrează tradiţia, spre deosebire de orăşenii cu părul gelat
şi ascultători de manele... A treia zi de Paşte, marţi se face
caloian de pământ, se împodobeşte cu coji de ouă roşii. Se
merge prin sat cu el şi se îngroapă în lanul de porumb pentru
a creşte grâul în acel an.Odată pus la uscat şi ornat cu tot ce
trebuie el este scos pe stradă, noaptea,la lumina
făcliilor.Obiceiul se mai practică şi în cursul anului atunci
când e secetă. Caloianul poate fi asortat şi cu paparude... Şi
ele grabnice aducătoare de ploaie.