Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
UNITATEA DE NVARE 1. Poezia n comunism.....................................................................................5
Poezia n diaspora.........................................................................................................................................5
Stefan Baciu (1918-1993).........................................................................................................................6
Poezia prin ideologia concentraionar.........................................................................................................6
Geo Dumitrescu (1920)............................................................................................................................6
Nina Cassian (1924).................................................................................................................................6
Nicolae Labis. (1935-1956)......................................................................................................................7
Poeii de la revista "Steaua" (Cluj)...............................................................................................................7
A.E. Baconsky (1925-1977).....................................................................................................................7
Victor Felea. (1923-1993)........................................................................................................................8
Aurel Gurghianu (1924-1987)..................................................................................................................8
Petre Stoica (1931)...................................................................................................................................9
UNITATEA DE NVARE 2 : ncepnd cu deceniul 7...............................................................................9
Ion Caraion (1923-1986)..............................................................................................................................9
Stefan Aug. Doinas (1922-2002)................................................................................................................10
Florin Mugur (1934-1991)..........................................................................................................................11
Nichita Stnescu (1933-1983)....................................................................................................................11
Cezar Baltag (1937-1997)...........................................................................................................................13
Ilie Constantin (1939).................................................................................................................................13
Ana Blandiana (1942).................................................................................................................................13
Gabriela Melinescu (1942).........................................................................................................................14
Marin Sorescu (1936-1996)........................................................................................................................15
Ioan Alexandru (1942-2000)......................................................................................................................16
UNITATEA DE NVARE 3. Neoavangarda poetic.Suprarealismul recuperatGellu Naum (1915-2001).
........................................................................................................................................................................16
Virgil Teodorescu (1909-1988)..............................................................................................................17
Onirismul estetic (structural)......................................................................................................................17
Leonid Dimov (1926-1987)....................................................................................................................18
Virgil Mazilescu (1942-1984)................................................................................................................18
Vintil Ivnceanu (1940)........................................................................................................................18
Daniel Turcea (1945-1979).....................................................................................................................19
Emil Brumaru (1939)..............................................................................................................................19
Serban Foar (1942)..............................................................................................................................19
UNITATEA DE NVARE 4. ncepnd cu deceniul 8..............................................................................20
Mircea Ciobanu (1940-1996).....................................................................................................................20
Dan Laureniu (1937-1998)........................................................................................................................20
Ileana Mlncioiu (1940)............................................................................................................................21
Cezar Ivnescu (1941)................................................................................................................................21
Angela Marinescu (1941)...........................................................................................................................22
Mircea Ivnescu (1931)..............................................................................................................................22
Mircea Dinescu (1950)...............................................................................................................................23
Poei de la revista "Echinox" (Cluj)............................................................................................................24
Adrian Popescu (1947)...........................................................................................................................24
Ion Mircea (1947)...................................................................................................................................24
UNITATEA DE NVARE 5. ncepnd cu deceniul 9..............................................................................25
Petru Romosan (1957)................................................................................................................................25
Traian T. Cosovei (1954)............................................................................................................................25
Liviu Ioan Stoiciu (1950)............................................................................................................................26
Mircea Crtrescu (1956)...........................................................................................................................26
Magda Crneci (Magdalena Ghica) (1955)................................................................................................28
zilnice, 1961, S ne facem daruri, 1963, Disciplina harfei, 1964, Sngele, 1967, Ambitus, 1969, Marea
conjugare, 1970, Recviem, 1971. Nina Cassian (1924) si-a renegat debutul din La scara 1/1, 1947, modelat
direct de Ion Barbu, indirect de Mallarm, conectat n acelasi timp la cel de-al doilea val avangardist,
prin jocul controlat al cuvintelor "autonome". Controlul diciunii poetice s-a metamorfozat ntr-un control
al dezvluirii ideologice, n marginea "socialismului" asa zis biruitor si mult nlat pe firul rosu al unei
istorii accidentale si mistificate.Trind n miezul evenimentelor culturale, Nina Cassian s-a lepdat a doua
oar, de data aceasta de discursul pseudopoetic.A profitat, ca si alii, de ndrzneala "surprinztoare" a
poeilor de la revista Steaua,care au iniiat un vag nceput de dedogmatizare literar.Asa se explic faptul
c, un an mai trziu, fa de mica born literar a lui 1956, Nina Cassian revenea la o anumit rigoare a
poeticului.Si-a redus discursivitatea si a putut recupera o poezie care lega elegia de concept,
erosul de pictural.Dar fr a renuna la decorul de mucava al existenei omului nou "socialist".Ea scrie apoi
o poezie din ce n ce mai epurat de zgura istoriei, cu remarcabilepropensiuni ludice.Convinge prin
tensiunea autentic a tririi sentimentului de iubire, neliniste, revolt,criz, nonsens, moarte.Spre sfrsitul
dictaturii, s-a exilat n SUA, unde a reusit s-si impun poezia prinvolume si premii.Membr a diasporei
romnesti, fosta poet a proletariatului din timpul Gulagului, dar si a unei senzualiti ardente, stins de o
inteligen imaginativ cu mare capacitate de expresie, revine n Romnia, pe care o numeste acum, cu o
inocen fr de cin, ara mea natal si mortal.
! n 1961, n contextul unei prbusiri aproape totale a poeziei ori unei timide resuscitri,el anuna,
prematur, ceea ce avea s repete M. Crtrescu n poetica postmodernismului,"declinul metaforei".
Sursa stilistico-retoric era aceeasi: poezia american, din care, alturi de cea european, n primul
rnd italian, Baconsky a si tradus.Baconsky e considerat un iniiator, un reformator, o constiin
teoretic si poeticevoluat.
Aceasta este o adevrat obsesie, ntr-un anumit moment, a poeilor de la Steaua. A. Ru elaboreaz un
discurs poetic ritualic, solemnizant, reflexiv, evocator, atins de aripa visului, metafizic, spiritualizant,
eteric, dar si deschis cotidianului comun, ntr-o stilistic auster.Mai mult mimeaz dect emuleaz modele
succesive, n miscarea sa poetic.
10
timp poetic.
De la antichitatea greac, orfic, pitagoreic, platonic, pn la (pre)modernitatea
intens anamorfotic.
Poetica sa e proteic, pluralist, deschis, dinamic: "nu m anchilozez ntr-o singur
formul", i plcea s avertizeze.
Poezia lui Doinas e activat constant de reflexivitatea poetic si existenial,
configurat glacial sau extatic, conceptualist sau metaforic, abstract sau imagistic, realist sau
vizionar, grav sau ironic, direct sau parabolic.
Mai mult dect Al. Philippide, el este poetul romn cel mai eteromorf si lucid, n
acelasi timp.
Poezia sa si-a cutat vitalitatea n mit, n reflexivitate existenial si etic.
Iar, dup ndeprtarea de ateismul comunist, ea si-a tras seva din formele psalticereligioase.
Poezia lui Stefan Aug. Doinas aduce un mod mai pertinent de implicare n creaie si
existen.
Ea a devenit un tip de raportare critic-creatoare, grav si de o ironie reversibil,
dialogic, la tradiia autentic si exemplar. Nu doar poetic, dar si cultural sau civic.
11
stngist totalitar.
A admis s fie subversiv, n mod preponderent prin art, si oportunist, prin biografie.
N-a configurat dintr-o dat o modalitate poetic abstract, intelectualizat,
autoreferenial, exploatnd resursele limbajului.
Poemele sale, vizionare, ermetice, n rspr cu momentul literar dominat de versificri
ale unor teze politice comuniste, au treptele lor de emancipare literar.
Faptul nu s-a ntmplat n dezacord cu dorina mai general de ntoarcere la tradiia
modernismului.
Intr n curentul de refacere a tradiiei poeziei romnesti libere si deprinde
esenializarea, impersonalizarea, atemporalitatea de la Eminescu si Blaga, tehnica unui poeta
faber de la Arghezi, ermetismul de la Barbu ori narativitatea de la Bacovia.
Opera sa poetic si eseistic s-a raportat ntotdeauna mai cu seam la tradiia vie,
major, a poeziei romnesti, de la ntii poei romni, la cei din urm dintre cei semnificativi.
Ideile sale despre poezie reiau modernismul major, de la Mallarm la Valry.
Ca si acesta din urm, mutnd, surprinztor, originea poeziei, din poet n cititor, si el
crede c, ntr-adevr, poetul este doar cel care (inter)mediaz poeticul, configurat doar n
urma lecturii a crei intenie devine esenial.
Textul poetic devine impersonal, dar profund provocator si revelator pentru cititorul
lipsit de capacitatea de a formula poezia care deja l locuieste.
Tot ca P. Valry, are convingerea c ntre poet si cititor diferena ine doar de puterea
de expresie si nu de inteligen.
Cititorul simte, nelege, trieste n acelasi mod "starea poeziei", pus n text doar de
poet.
Poetul se ndeamn apoi, dup ndeprtatul exemplu al lui Mallarm, la a lsa libera
iniiativ cuvintelor si a da un sens profund, superior, "cuvintelor tribului".
n eseuri, N. Stnescu se refer la cunoasterea particular, de tip poetic, neleas ca la
Blaga, drept potenare a misterului: "A cunoaste nu nseamn a elucida". Pentru el, poezia
trebuie s exprime ceva adnc, real, unic. Poezia rmne n primul rnd adevr. Fantezia
trebuie s fie strunit.
Poezia devine pentru N. Stnescu destin existenial.
Primele volume sunt marcate de o viziune calm, biologist si psihologizant,
apropiat de simirile vrstei adolescenei, ipostaziat n rsfrngeri aurorale, ntr-o ordine a
misterului firii umane si naturale.
Tatoneaz un lirism filosofic, ca rsfrngere reversibil n oglind a filosofiei lirice,
dar nu numai, pentru c poetul se las atras si de categorii si concepte ale gndirii.
Limbajul filosofiei marcheaz cu deosebire volumul 11 Elegii, din 1966. Era aici o
regsire a poeziei conceptuale, pe filiera prohibit a filosofiei idealiste.
Poetica lui N. Stnescu si etaleaz, fr complexe, ba chiar cu ingenuitate, rdcinile
venerabile, comune cu o veche "lege" a lui Empedocle. Ea are la baz o fiziologie. Fiziologia
poeziei este si titlul unei antologii postume a autorului. Descartes, Hobbes, Herder, Fechner,
Herbert Spencer au recunoscut relaia fondatoare a fiziologicului si esteticului.
n 11 elegii, a creat un limbaj poetic considerat alternativ si radical pentru c agresa
prejudeci dintre cele mai stimabile.
Antipoezia sa, ca si cea a lui Sorescu, era rezultatul replierii si extensiei poeticului.
De la diciunea filosofic a lirismului, N. Stnescu ajunge la poetica necuvintelor,
fundamentat muzical si simbolic, n Oul si Sfera si Laus Ptolemaei.
"Poetica necunvintelor" devine deplin n volumul intitulat chiar Necunvintele. Aici se
va impune o viziune escatologic asupra limbajului: "Orice cuvnt e un sfrsit,/orice cuvnt
din orice limb este un strigt/de moarte."
Dup modernismul abstract, ermetic, conceptual, caracterizat printr-o estetic si o
poetic mai greu comunicative, N. Stnescu face, ntr-un fel intuitiv, gestul post-modernist al
recuperrii tolerante a tradiiei.
El public, n 1970, volumul n dulcele stil clasic.
Lrgeste sensibilitatea si limitele de modelare a poeziei.
Asa cum M. Sorescu se deconvenionaliza ntr-o nou formul, fr a o face uitat pe
cea dinti.
12
Ultimul stadiu al creaiei poetice a lui N. Stnescu, parial modificat, parial rezumativ,
se caracterizeaz prin (im)personalizare, (de)materializare, (trans)figurare, ludic, dar si prin
tragism.
Stilul su alterneaz aluzivitatea cu detropologizarea, ntr-o larg deschidere si
precizie expresiv. n definitiv, stilul e cel care i "ilustreaz", n sensul c i lumineaz, opera.
Si nu i-o obnubileaz dect n momentele de orbitoare supraexpunere.
E refcut astfel tradiia poetic, preponderent autohton, la vrf, pe cea mai
semnificativ desfsurare diacronic a sa, din premodernitate si modernitate, nspre
postmodernitate.
13
14
sa s-a maturizat si s-a despovrat astfel de o feminitate crispat,intelectualizat, adevrata boal poetic a ei
pentru primul deceniu literar, cel trit n Romnia.
15
16
reface, nu doar rstoarn, ritmurile realitii si subiectivitii vitale sisenzoriale, n linia unui suprarealism
polidirecional.Retorica se modific. De la subversiunea imaginarului si destructurare prin rupturile sintaxei
si lexicului, poetul trece la structuri narative detropologizante.Tentaia unei stilistici a denudrii expresiei
dateaz de fapt din 1945, cnd scria aforistic : "Cuvintele sunt ca femeile - s-a spus - ele sunt ntotdeauna
mai frumoase goale."Libertatea estetic izbutea s construiasc o suprarealitate fascinant.Suprarealitatea
nu devenea un succedaneu ori un suplement al realitii, ci unica realitate demn s existe ntr-o perpetu si
mereu treaz cutare, att prin deconvenionalizarea fr limit a umanului, n configurarea existentului, ct
si prin deconvenionalizarea poeticului, n configurarea expresiei.Gellu Naum are candoarea s cread c
numai poezia va salva omul si lumea sa.(Po)eticul e pentru Naum un substitut al misticului.Poetul e stpn
pe mister si indicibil, cu o for de convingere si cu o autenticitate uimitoare.Poezia lui Gellu Naum atest
proteismul suprarealismului, cruia i confer un altchip, ferm si caleidoscopic.Naum nu a redus imaginarul
poetic la vis si metafora de extensiune analogic, ci l-a lsat s ptrund n zone multiple, necanonizate de
suprarealism.Si-a impus, de aceea, n mod determinant, o enunare epico-dramatic escamotnd retorica
figurilor.De aceea si nsuseste att de personal, spectaculos si fidel, procedeele aparent expuseoricrui
suprarealist: bulversarea tuturor raporturilor psihice, existeniale si retorice, delirul,rebeliunea, dicteul,
visul.
17
18
metaforic, a reprimat n cazulsu comodele ispite suprarealiste.Si a urmat, printr-un polemism subtil
anarhic, rigoarea constructiv, ludic si lucid,de o dramatic bufonad, a scriiturii "pe dedesupt", ca efect
al descoperirii unei gramatici poetice epurate de gramaticile poetice anterioare. Exist si la el arta de a
comunica incomunicabilul, de a spune indicibilul, ca la V.Mazilescu.V. Ivnceanu se prezint ca un
disimulant cu acces la arta retoricii onirice.Parial, el mplineste, ntr-un mod anticipat, ceea ce si dorea
Dimov la sfrsitul operei,scrierea unei epopei onirice, n Vultcaloborgul si frumoasa Belepong, 1970.
Aceasta este ooper a "clasicismului" oniric, ntrezrit teoretic de Dimov, ca resurecie a picturii
suprarealiste - o revenire la principiul ut pictura poesis -, constructiviste si nu destructurante,cu personaje
animaliere n situaii de un grotesc graios, asa cum numai visul l poate ntrezri.
19
20
21
22
Borges, Sbato.
M. Ivnescu si elaboreaz textele poetice la modul aproape suprarealist, cu viteza
incitaiei momentane, nrdcinat n obsesia incipiturilor, captat de sinceritatea si exactitatea
redrii momentului scriiturii, a adevrul textului, nu al vieii.
Las iniiativ deplin cuvintelor si scrierii, fr nimic constrngtor, muzical ori
structural, fr inspiraie sau tehnici prealabile, indiferent la riscul amorfului.
El constat, dar nu amendeaz repetiia. Este determinant la el n egal msur trirea
si precedena textual: intertextualitatea fundamental, putina de a scrie doar cu "citate si
referiri la ce se ntmpl s citesc".
Originea poeziei sale e fie biografic, psihologic, afectiv, pornit din memorie, fie
livresc, lingvistic, recurgnd adesea la declansatorul verbal.
M. Ivnescu este un energic detonator si deturntor de stiluri, crora le confer
constiina epuizrii, ca urmare a cliseizrii si kitsch-izrii lor.
La modul cel mai simplu, poezia sa apare ca o redescoperire a vorbirii autonome,
Elegiac, erotic, parabolic, analitic, biografic, diaristic, (auto)reflexiv, M. Ivnescu
reproduce, antimimetic, un amalgam de formule si registre, ntr-un text perpetuu, fr
subordonare generic ori de specie.
El extinde practic fr limit domeniul poeticului.
Poetul mrturiseste temerea c "aceste texte nu sunt poezie - ci, n cel mai bun caz,
schie..."
Dup naraiune, a doua structur resuscitat poetic de M. Ivnescu este teatrul.
Poemele sale sunt proz, schie, povestiri, nuvele - ntr-un volum intitulat Poem d o replic
romanului -, dar si teatru, scene, tablouri, acte.
Exegeza a remarcat adeseori gradul de profund avizare teoretic a acestei poezii, care
realizeaz o substanialitate experimental unic.
Poetica aceasta, desi este mult mai ndeprtat de aceea a metafizicilor solemnizani,
nu se identific nici cu aceea a realistilor ironici, asimilai postmodernismului n variant
romneasc.
M. Ivnescu a fost anexat aici ntr-un mod evident simplificator. n ciuda emisiei
metonimice, care tinde s se generalizeze, poezia sa nu aboleste metafora.
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Aura Christi (1967). De partea cealalt a umbrei, 1993, mpotriva mea, 1995,Ceremonia orbirii, 1996,
Valea regilor, 1996, Nu m atinge, 1997.Aura Christi (1967) cultiv o poetic eclectic, impur,
resuscitnd clasicismul, manierismul, barocul, romantismul si cantonnd n modernism, fr exclusivismele
actualitii.Ignornd retorica unei poezii postmoderniste intolerante, metonimice, Aura Christi continu s
ofere un osp metaforic.Psalmul coexist cu viziunea aspr, expresionist.Universul si limbajul au
torsiunile si tragismul Ilenei Mlncioiu, n naraiuni poematice deopotriv fruste si fabuloase, (pre)mitice,
care amintesc de Pasrea tiat. Moartea e o prezen familiar, ca privirea si olfacia nsesi. Tot ca la
Ileana Mlncioiu, apar eresuri: cuiva i s-a mncat steaua. Mitul e prezent ca joc automodelator.
Calea spre mit ajunge o traversare a suferinei. Paradigmatic e mitul lupului strin. Poezia e conceput si ca
disput escatologic modern: "Scriind, tachinez neantul..."n fine, s mai notez c e prezent o echilibrat,
ca s nu zic minimal, constiin teoretic a scriiturii.
M. Sadoveanu
Naturalismul inadecvat, tezismul elementar si utopic al lui Mihail Sadoveanu (19811961) din Fantezii rsritene, 1946, sunt salvate de pitorescul si picarescul realist din
Roxelana, povestire-text, echilibrat si ingenios construit, dezvluind ceva fundamental din
natura uman marcat de cultura psiho-moral de tip bizantin. Dar Clon de fier, 1951,
dezvluie o lamentabil coborre a esteticului n precaritatea vulgar, imoral a ideologiei
totalitarismului, ca produs al luptei de clas: proletarul care-si face dreptate prin doctrina si
practica bolsevic.
Nicoar Potcoav, 1952, roman intra-textual, matur, rescriere masiv a micului roman
de ucenicie literar Soimii, urmeaz ntr-un mod artistic exemplar tema personalitii cu destin
tragic n istorie.
Epoca totalitar i smulge scrierea Puna Mic, 1948, roman pe linia realismului
socialist, cu aciune derulat ntr-un sat de la Dunre, unde se organizeaz un falanster, de
rani deocamdat lipsii de lumina comunist. Mitrea Cocor, 1949, enigmatic roman
realist-socialist, antiestetic, profund infestat ideologic, este plasat ntr-un spaiu sudic,
muntenesc, impropriu scriitorului. Romanul canonic pentru noua literatur este scris ntr-o
limb de asemenea improprie lui. S-a mers pn la a se suspecta o tranzacie politic de timp
colaboraionist prin simpla semnare a operei de ctre M. Sadoveanu. Elogiat si apoi uitat,
Mitrea Cocor a fost ngropat n anii proletcultisti. Paradisul rural comunist colectivist va fi
configurat n Aventur n Lunca Dunrii, 1954. Cntecul Mioarei, 1971, roman neterminat,
postum, slujeste, de asemenea, propaganda totalitarismului rosu: un muncitor tipograf cu
nume evanghelic, Petru Matei, ascuns de autoritile pe care le nfruntase, coboar din muni
pentru spitalizare si vede noua lume comunist.
Emoia erosului rural opus ordinii sociale are o anume pregnan n ficiunea extins,
postum, Lisaveta.
Opera vast a lui M. Sadoveanu s-a derulat ntr-o sinusoid poetologic si axiologic
tot att de ntmpltoare pe ct de tainic.
Camil Petrescu
Camil Petrescu (1894-1957) las neterminat trilogia romanesc de factur
tradiional, n mare msur decepionant estetic si ideologic, prin concesiile fcute noului
regim comunist, Un om ntre oameni (1953, 1955, 1957).
Ea ar fi fost destinat s devin un model al romanului istoric care s legitimeze
prezentul politic n estetica monoideologic realist-socialist.
Se crease si susinerea critic, tras din prestigiul unor profesionisti ai domeniului care
supravieuiser epocii interbelice, unii timorai n afara iar alii nuntrul nchisorilor
comuniste.
32
S. Cioculescu citea n trilogie poate capodopera lui Camil Petrescu si una din culmile
literaturii noastre epice.
Vl. Streinu, vizitator al Gulagului romnesc, recunostea aici un monument al
literaturii noastre istorice si adevrat triumf de autor asupra sa nsusi.
Al. Piru, critic care face mari concesii monoideologiei, crede c parcurge o saga a
revoluiei de la 1848, cu o galerie de tipuri originale, necontrazise de adevrul istoric.
Mai trziu, Marian Popa citeste una dintre marile ncercri n genul istoriei prezentate
la modul epic modern.
Mihai Zamfir descoper, la o lectur estetic, virtui artistice unice, n aceast trilogie,
cu condiia s se ndeprteze secvenele eseului ideologic scris n limba de lemn, si lipeste de
paginile ntiului volum termenul capodoper.
Cartea nu este dect un reper contrastiv, pentru romanul istoric cu aluzii critice la
comunismul stalinist-dejist, posibil n perioada ceausist.
Fals ca roman referenial, de o insuficient modernitate ficional, este si ru exemplu
de biografism. O pierdere pentru memorialistic si ficiune deopotriv. Camil Petrescu
prseste poetica romanului multiparadigmatic, al vaselor romanesti comunicante, prin
invaziunea mutual a procedeelor contrastive. El devine aici unilateral, se las condus de un
fals control artistic, sacrific esteticul si eticul pentru impunerea unei doctrine fr substan.
Trilogia rural-citadin, cu palide reminiscene din originalitatea dificil si complex
problematic, structural, tipologic, stilistic a prozatorului, evideniind biografia nseltor
simbolic a lui Blcescu, este marcat de o regretabil rtcire literar, un pcat bizar, trist, al
btrneilor.
Camil Petrescu ajunge, din sovietofob, sovietofil, n condiia de captiv politic, l-a care
consimise si moralmente.
Turnul de fildes, 1950, urmeaz neabtut, conformist, ideologizarea esteticului, n
sensul reflectrii unei atitudini proletcultiste. Nuvela titular, evident tezist, pledeaz
pentru colectivism artistic si combate esecul solipsismului estetic impus de turnul de
fildes.
Mnusile demasc opulena burghez n contrast cu umilina social a
intelectualului, prin intermediul aceluiasi gazetar Ladima.
Demitizarea boierului smntorist apropiat de rani prin disimularea omeniei
l stpneste pe nuvelist n Moartea pescrusului, publicat prima oar n Revista
Fundaiilor Regale, nr. 11, 1943.
G. Clinescu
G. Clinescu (1899-1965)
Fragmente din Bietul Ioanide, 1953, apar n regimul burghez, n Vremea, 1943, apoi
n Lumea 1946, Revista Fundaiilor Regale, 1947.
Romanul trece, nti, prin furcile caudine ale cenzurii editoriale a statului totalitar,
apoi prin cele ale criticii monoideologice si monopartidiste.
Falsa critic literar voise o mai sever reducie si falsificare a istoriei, n modalitatea
asa-zisului realism socialist.
Romanul produce scandal, la standardele timpului, si este retras din librrii ori din
slile de lectur.
Pentru roman, tema este singular, dac nu o reaminteste pe aceea a inteligenei,
propus de M. Eliade. G. Clinescu scrie romanul creatorului de geniu, dar ntr-o lume a
ratrii creatoare generalizate, din suficien profesional si moral. Ioanide e un Mester
Manole anturat de ucenici nepricepui si vanitosi. Grotescul neputinei umane e dominant, cu
excepia creatorului personaj, arhitectul Ioanide.
Personajele pornesc de la modele vii. Romanul este unul cu cheie. Doar
romancierul, ca organizator si dezorganizator al lumii ficionale, stie cum s uzeze de ea.
Ioanide vede idei si forme estetice ideale. El este un idealist absolutist. Ioanide devine
fiina baroc, oximoronic, un geniu bufon.
Genialul arhitect Ioanide face totul ca s nu-si condiioneze voina de constructor nici
mcar de istorie. Vrea s rmn omul peste si nu sub vremuri, ntre (peste) oameni si nu
33
alturi de ei. ine s-si edifice destinul si nu s prbuseasc n el, s dureze peste tragicul
depsit de o ironie a nelegerii, nelepciunii, n definitiv a creaiei. Toi ceilali sunt apsai
de limite precum originea social, formaia uman, moral si profesional, care i opresc ca s
izbuteasc n competiia social. Personajele cu destine ridicole sau tragice, duble marionete
farnice ale raionalului si iraionalului, sunt (con)strnse ntre vocaii si aspiraii intelectuale,
culturale si politice, tulburi si nehotrte.
Romanul reinterpreteaz realitatea istoric, dar si pe cea a literaturii. El este centrat pe
reflexivitatea vie a unor constiine umorale abil individualizate, marcate, din perspectiv
auctorial, de umorul semnificaiilor. Evenimentele decurg din constiin si, mai cu seam,
din (dis)cursul acesteia.
G. Clinescu reformeaz realitatea, pe care o poate asuma critic si estetic. Nu
metaromanescul este intens sesizabil aici, ci meta-esteticul. Se cunoaste faptul c G.
Clinescu era un contestatar al disciplinei esteticii, pe care o trecea n sarcina criticii si a
istoriei literare. Iat c el transfer estetica si n poetica literaturii de ficiune. Esena realitii
se gseste astfel n viaa estetic. Iar naturalismul, exersat mai ales n romanul anterior,
sarcastic, zoologic, reificant, cum am menionat, este reactivat acum la nivelul vieii
pretenioase, din unghi intelectual si cultural.
Scrinul negru, 1960, fusese nceput n 1954. E anul n care scriitorul cumpr din
Talciocul bucurestean un scrin, unde descoper actele cazaniere ale unei burgheze.
Documentaia ntmpltoare, orientndu-l spre naraiunea factual, autenticist, l ispiteste pe
estet spre romanul pretextual nonfictiv.
Din pruden si zel cultural colaboraionist, romanul este dat la lectur editurii si
forurilor politice. Autorul ntreine cu ele un lung dialog, concretizat printr-o profund
autocenzur ideologic. n mod declarat, el se preface a o califica drept ameliorare estetic,
dup regulile artei, fr compromis.
Dirijat de contextul istoric, romanul nonfictiv va fi pus n ramele groase, mai late dect
tabloul, ale realismului socialist. Lumea proletar, totodat utopic si real, l face publicabil.
Ea l menine n circuitul lecturii si comentariilor de pres. ntmpinrile critice, ideologice,
l consider, cu unele abateri, n ansamblu, pe drumul cerut.
Ultimul roman, scris la (auto!)comand de partid, pare o oper de raliere ideologic a
unui creator cu origine obscur si devenire dificil, dar meritocratic, aflat ntr-o lupt pentru
a-si menine locul sub vremuri potrivnice personalitii.
De la artificiul estetic cade n artificiul ideologic. Ioanide mai are aici doar o constiin
a geniului care se supune nu ucenicilor n profesie, ci unui maestru al ideologiei proletare
absolute ca Dragavei. Ioanide nelege c nu are dect s se supun cu modestie directivelor
lui Dragavei, pentru a se elibera de orgoliu. Geniul ajunge umilit de impostur. E salvat
numai aparent de bufonad, nici aceasta liber. Arta nu mai deformeaz liber realitatea. O
face la comand.
Citim romanul unui exersat tipologist, care si d aici msura n biografia feminin a
Caty-ei Znoag, pentru ca n rest s deraieze stupefiant, ntr-un fel de tulbure si suspect
antistil portretistic si discursiv.
Romancierul adopt viziunea ideologic, violent, fals, a luptei de clas. Falsific
adevrul trecut si prezent despre mosierime si burghezie.
O burghezo-mosierime e decimat social, umilit n aspiraia sa pentru civilizaie
uman, ucis lent ori violent de o istorie tragic, printr-o rsturnare produs de o aventur
absurd si anomic, privegheat de maliia lui Ioanide. El devine geniul sclav al acestei istorii
si al oamenilor ei, care l umilesc si pe el si-l supun aceleiasi probe dure, acceptate: cine nu
ignor tragicul si nu-l depseste prin comedia uman izbvitoare nu merit s supravieuiasc,
pentru c nu mai are ce s (com)promit.
Proza cu referenialitate istoric, subiecte si teme diferite sau complementare, din Trei
nuvele, 1949 (Iubita lui Blcescu, Catin damnatul, Noi vrem pmnt), este scris n
manier reconstitutiv, pedagogic, moralist si liric. Ea pare remarcabil, fie si printr-o
anumit decen literar, prin comparaie cu un Camil Petrescu, nuvelistul, n contextul
nceputului realismului socialist.
34
35
Viaa Romneasc, iar n volumul Nuvele, n 1951, Nopile de iunie, 1950, Dreptate, 1952);
n fine, despre industrializarea socialist (Povesti adevrate, 1953, Din tat n fiu, 1953,
Focul nestins, 1955).
Primul, Drum fr pulbere, 1951, este cel pe care el nsusi l va recunoaste ulterior ca
fiind pctos si ticlos, pentru c urma spiritul si litera clilor care-si pedepseau victimele
regimului, distruse prin munca de la Canalul Dunre-Marea Neagr, din prima faz a
santierului-nchisoare.
Pasrea furtunii, 1954, reprezentarea maniheic a luptei de clas, un pretext, n fapt,
pentru eliminarea opozanilor regimului comunist.
Cronic de familie, 1957, este o fresc social-istoric mutilat de tezism politic, doar
n mod marginal ndrznea ideologic, pentru contextul dogmatic n care aprea, si tot att de
restrictiv creditabil sau obiectiv.
Opera are, n contextul apariiei sale, caracter de exemplaritate, fiind scrierea care d
msura extensiv a puterii creatoare a romancierului.
Nu exist n epoca sa o alt proz ampl care s o ntreac prin lrgimea si adncimea
viziunii narative, prin capacitatea de a comunica cu concretul, ntr-o art a detaliului, dar si
prin imaginaia universului ficional.
Cronica rezist prin estetica uneori insolit de vie a creaiei de personaje: aristocraia
esuat n istorie, aflat n criz, degringolad ori despersonalizare, afectat profund de drama
economic, etic sau existenial.
Naraiunea se salveaz pe spaii extinse prin limbajul pregnant, iar pe spaii restrnse
prin episoade ne(auto)cenzurate, ca urmare a unei proporii artistice tolerate n epoc.
Ea se mai salveaz si printr-un suprinztor relief tipologic. Cronica adun moduri de
supravieuire divers ilustrate.
Populeaz o lume de mptimii, instinctuali si rafinai, avizi, posedai de o vitalitate
ireal, monstruosi pn la fratricid.
Aristocrai posedai dramatic de sine, ei ajung s fie deposedai ntr-un fel grotesc de
multiple bunuri materiale si simbolice.
Izbeste, n roman, falsificarea prin minciun, dublat de rarefierea adevrului,
verosimilitatea pervertit, a o sut de ani de asa-zis rtcire istoric, din preajma primei uniri
a Romniei, pn n anii sovietismului stalinist.
Cronica este un monument de arhitectur narativ, cldit pe nisipurile utopiei
agresiv dogmatice. Naraiunea devine diluat, redundant, subminat de discursul jurnalistic.
Rmn recuperabile unele nuclee narative de anvergur, de vast si rafinat penetraie
psihologic, pe linia tipologic a femeii voluntare si fanatizate de propriul proiect existenial
(Davida si Salata).
36
37
38
Constantin oiu
Constantin oiu (1923) e mai ales autorul unor ficiuni captivante si expresive ale
constiinei, gndirii, fanteziei, stilului, n linia rafinat a prozei.
nsemnat profund si definitiv de o vreme istoric si literar precednd o mai marcat, desi
bine controlat, emancipare, primul su volum, Moartea n pdure (1965), rmne un roman
integral artificial, ca problematic, univers narativ, expresie mental si lingvistic. E romanul
39
luptei zoologice pentru fracturarea ideologic, ceea ce nseamn n fapt comunist, a istoriei si
a indivizilor si n chip de supusi.
Evazionismul, irealismul, utopicul nu pot fi eludate din cauza perspectivei mistificatoare a
ideologiei care fabrica istoria, realul, nici n Galeria cu vi slbatic (1976).
Tezismul strident (excipitul romanului ori secvena erotic n care femeia identific si
cheam ntr-un mod sado-masochist istoria la zdrobirea colectiv) n-au trecut de limitele
criticismului conjunctural, care era adesea si pretextual.
Galeria, la vremea apariiei, dar si ulterior, etichetat cu superlative, este un semnificativ
roman de context, un revelator documental si ficional, nc insuficient iluminat, al unui timp
de criz uman tragic-grotesc.
n mod diferit de ceea ce au crezut comentatorii sub vremuri, politic si moral, Galeria e,
asadar, un roman mult mai perisabil documental dect artistic.
n Galeria, varietatea tipologic, uman, moral, ademenitoare ntr-o lume (inclusiv
literar) a omogenizrii, e abil construit n sensul autenticitii, dar face transparent un
schematism pe care nu stiu dac e adecvat s-l numesc rafinat.
Personajul Chiril Merisor nu poate fi ridicat, cum s-a spus, deasupra istoriei, care nu era
doar tragice, dar si grotesti. Romanul nu atest ns n acest personaj o victim pur. Dac ar
fi fost astfel, el rmnea n sertarul autorului su. Putea fi publicat, eventual, n Occident.
Unde, e adevrat, a fost tradus, n francez, nu fr unele ecouri, dar, si asta e adevrat, nu pe
ci editoriale faste, ci la editura care-l publicase si pe Ceausescu.
nsoitorul (1981) este romanul corupiei estetice a realitii si istoriei. Expresia literar,
indirect, oblic, travestit, carnavalesc, atenteaz la refacerea istoriei (aceasta nu era dect o
mai acceptabil remistificare), graie medierii consecutive prin istorisire.
Obligado (1984) este romanul ambiguitii morale masculine, o nregistrare a
tangajului constiinei ntre vina moral si plezirismul estet, o reflexie lucid si profund, n
sfrsit, un eseu jurnalistic, dintr-o vreme cnd romanul era un refugiu si pentru jurnalistica
sufocat ideologic.
Ultimul roman publicat n timpul comunismului, Cderea n lume (1987), este o naraiune
care sintetizeaz pretextele tematice si narative anterioare, dup o experien literar de acum
matur, n formula romanului ideologic si istoric configurat parabolic, formul elaborat de
romancierii remarcabili ai epocii, mergnd pe calea dezvluirilor ncurajate oficial.
Cderea n lume este un roman politico-parabolic semnificativ pentru comunismul
romnesc aflat, la apariia sa, n retragere si travestire.
n Barbarius (1999), romancierul revine la uneltele sale epice, dup o lung absen, de
12 ani, ca dup o criz spiritual.
Istoria brutal, creia i s-a adaptat si, parial, adoptat, l-a fcut pe Cezar Zdrfculescu s-si
nstrineze identitatea n mai toat viaa sa matur. Si-a renegat originile si a pactizat cu
persecutorii iar n prima perioad a comunismului a ajuns n capul justiiei staliniste. Dup
schimbarea de macaz doctrinar, a ales libertatea n Occident, n Italia. Aici alienarea sa moral
continu n plan psihologic, devine maladiv.
Barbarius pstreaz discursul epic rafinat, manierist al romancierului.
Fnus Neagu
Fnus Neagu (1932) este un prozator important, un povestitor original, al sudului
oriental, camuflat de vis si enigmatic, imaginativ, pitoresc, ispitit de exoticul real sau numai
imaginar.
Epica sa este instinctual, vitalist, senzorial, estetist, vizionar, mitic, poetic,
solemnizant si parodic.
Dar, pentru c prozatorul si-a forat mna, el s-a transformat ntr-un prodigios autor
manierist.
Este izbitoare la el o inaptitudine structural pentru roman, de care N. Velea, n scrisul
lui, si-a dat seama si, prudent, n-a forat specia de amplitudine si complexitate a prozei.
ngerul a strigat, 1968, Frumosii nebuni ai marilor orase, fals tratat despre iubire, 1976,
Scaunul singurtii, 1987, vor fi incluse n ciclul ara hoilor de cai, 2001.
ngerul a strigat are o structur fragmentarist, discontinu, centrat pe obsesia
40
simbolic, tematizat n destinul tragic, care depseste eticul si (di)simuleaz trecutul mitic
ntr-o proiecie a utopiei religioase.
Scaunul singurtii are subiect de roman politic, justiiar si moralist, sfrsit disforic,
n nota proprie scriitorului, cu o intrig n esen contextual, permis si chiar favorizat n
timpul comunismului naionalist.
Un roman de fantezie istoric recent, voit senzaional, este Amantul doamnei
Dracula, 2001. El pleac de la biografia Elenei Ceausescu, pe care o anumit legend a
nostalgicilor comunismului o face singur responsabil de decderea poporului romn.
41
42
romanului.
Romanul Bunavestire e mai mult dect o satir a infernului micului burghez. E si o
satir a omului nou si a lumii sale amgitoare.
Mai mult dect o alegorie politic, mitic-istoric, satiricon demonologic, Bunavestire
poart n sine o lume totalitar invadatoare, de ocupaie, a tuturor posibilitilor
dezumanizante.
Demiurgul narcisic, ru, fanfaron al noii lumi e Mihai Farca, exponent paradoxal,
tragi-comic si anti-crestin, al eroismului-simulacru de a ajunge n iad. Criza epic se
ntemeiaz aici pe judecata (crisis) unei existene a anomiei, adic a frdelegii. Bunavestire
este romanul care produce o exemplar reconversie comic a poeticului.
Pandant al Buneivestiri, Don Juan (1981) rescrie pentru saeculum-ul nostru, al XXlea,
un mit literar, proiectnd istoria epic ntr-o decaden a istoriei propriu-zise, n fapt ntr-o
relaie amfibologic cu sistemele politice.
Rogulski, anarhistal gndirii, profesor ratat de istorie ratat si pedagog al tinerilor,
este noul Burlador, noul batjocoritor, interesat de posesia constiinelor.
El d detestatei sale lumi o lecie-fars.
Rogulski e un maestru al iniierii n impostura sacrificial, prin iubire si prietenie,
traduse n spiritul deriziunii anarhice si profund provocatoare pentru o lume a tuturor
simulacrelor.
Cel mai masiv roman al su, Drumul la zid, 1984, subintitulat poem epic.
(Anti)-erou, dedat jocului ca sinucidere fr moarte, cum ar spune Malraux, Castor
Ionescu din Drumul la zid supravieuieste ntre dou praguri sau paradigme ficionale:
nenelegerea camusian si improvizaia ionescian.
Drumul la zid nu e doar o flaubertian epopee ironic a prostiei, o astuioas satir de
mentaliti tradus n acte bizare si derizorii. Excentricitile demonstrative ale lui Castor
motiveaz omul-kitsch, demonul meschin al unei generaii infraumane si al unei lumi
maculate pn la esen.
Pnd si seducie (scris n 1976, aprut n 1991), (meta)roman narat de romancierul
Alexandru K., dezvolt trei farse dispuse ntr-o competiie a ridicolului. Farsa e aici singurul
mod de a umple existena. Fars, de la farcire, nseamn chiar a umple.
Romancierul K. strbate lumea comunist a travestiurilor si nlocuitorilor, provocnd
si suportnd urmrirea, suspiciunea, recluziunea si descoperind c valori morale adevrate, ca
iubirea si prietenia, nu pot fi aflate n regimul farsei, ci al adevrului, care este ntotdeauna
mister.
Simultan opozant si antiopozant al regimului comunist, ambiguul K. are curajul de a fi
ridicol ntr-o ar confiscat si stigmatizat de deriziune, antitragic, anacronic si indiferent
la haosul repetat nscenat.
Apare trilogia romanesc Amfitrion, 1994, apoi, dintr-o proiectat tetralogie, Ziua si
noaptea, 1998, Voina de putere, 2001, care continu romanul de idei, problematic, realistimaginativ
si reflexiv, al unor teme fundamentale si dificile, filosofice, morale, mitologice.
43
Vintil Horia
Prin nastere, Vintil Horia (1915-1992) este oltean din Segarcea de Dolj.
A trit n Italia, Argentina, Frana, dar mai ales n Spania, unde a si murit.
A scris n patru limbi, considerate de el simple dialecte latine. Dar credea c gndul
su originar rmnea acela romnesc. El, autorul multilingv, punea etnicul naintea
lingvisticului.
Propriu-zis, doar prin dou dintre volumele sale, exist un V. Horia romancier de
limb romn : Acolo si stelele ard, 1942, si Mai sus de miaznoapte, roman-testament,
44
1992.
Mai sus de miaznoapte, roman-testament, 1992, este scris la senectute, atunci cnd
limba, oricare ar fi ea, ncepe s fie pierdut. Nimic imprevizibil, aici, n ce priveste
problematica si modul de abordare. Acestea sunt unele de surs naional-crestin, tezist. Se
afl la limita unui fel de antiumanism si antiiluminism.
Se poate reine de aici ambiia original foarte trzie a noutii tehnicii literare.
Mai sus de miaznoapte si merit ntr-adevr subtitlul de roman-testament,
ca naraiune testimonial, similar celor din corpusul textelor sacre apocrife, cu
autor declarat.
Romanul este polifonic si totodat un epos sintetic. Cam tot asa era, pentru M. Eliade,
Noaptea de Snziene. Extincia ca iniiere n etern o moduleaz pe aceea prezent la
prozatorul pe care tocmai l amintesc.
Marele su succes de autor epic, romanul cel mai tradus (versiunea romneasc apare
revizuit de autor), Dieu est n en exil, 1960, tematizeaz mai cu seam exilul vzut ca o
pecete a destinului originar, nnscut si co-nscut; cunoscut, potrivit ideii claudeliene. Roman
spiritualist, magic si profetic, el reface si totodat actualizeaz eposul liric al antichitii.
Citim o mic si hibrid epopee a exilului. Un poem epic tulburtor, obsesiv, scris anume
pentru cititorul occidental.
Personajul narator este o proiecie auctorial, memorialistic, subiectiv, ntr-un mare
simbol al surghiunului: poetul Ovidiu. Romancierul s-a documentat, dar a si documentat
ficiunea cu propria biografie material si spiritual. Istoria este pretextual, sub aspect politic.
Ea devine expus perspectivei religioase, etice, filosofice si antropologice. Prezentul apare
revelat prin si chiar n trecut. Prozatorul se arat intrigat de interpretarea care attribue des
intentions historiques mes romans (Journal dun paysan du Danube).
Eseuri lirico-epico-dramatice, problematice, teziste, ntre ezoterism si dogm,
romanele lui V. Horia au o deschidere rezervat fa de tehnicile narative nnoitoare.
Alexandru Vona (1922-2004)
Pentru o jumtate de secol, Alexandru Vona (1922-2004) a fost un scriitor rmas nu
doar n sertarele dictaturii, dar si n cele ale exilului.
Elaborat n 1947, ntr-un fel de trans scriptural de cteva sptmni, n-a putut aprea
dect dup aproape o jumtate de secol, si nu n primul val al noului roman francez de la Ed.
de Minuit, n care nu toi romancierii erau francezi. Bunele impresii ale unor cititori ai
romanului ca A. Robbe-Grillet si Roger Caillois n-au contat.
Romanul a fcut, ns, o carier trzie, fiind premiat cu Premiul Internaional al
Uniunii Latine si tradus n cteva literaturi importante. n Romnia, el a fost reeditat, dar n-a
urcat spectaculos n canon.
Roman poetic, proustian, Ferestrele zidite este un roman ermetic si pseudohermetic.
El este poetic, ntr-un sens paradigmatic mallarman, iar n context romnesc,
barbian. S amintesc aici c, nu ntmpltor, I. Barbu era un admirator al lui Mateiu I.
Caragiale, preuit si de oniricii Dimov si epeneag. Ultimul i-a dat chiar o replic
hipertextual, ntr-un roman al su, Nunile necesare.
Naraiune se deruleaz din perspectiva unui tnr provincial solitar, izolat, ori, mai
bine spus, distanat de oameni si spaiile publice, marcate de puine repere. Aceast situaie i
adnceste cunoasterea contemplativ misterioas. Relaiile umane realizate n ntmplri
absurde, ilogice, stranii, de (in)comunicare kafkian, sunt expresia unei suspiciuni
fundamentale, n spiritul timpului, proprii omului scindat ntre proteism si ano(ni)mie,
familiarizat cu necunoscutul cunoscut.
Romanul Ferestrele zidite, o emanaia tulburtoare a unei sensibiliti si gndiri
patetice si dispera(n)te, este o parabol, pentru c pstreaz indici narativi (spaiu, timp,
pesonaj) redusi si inceri. Parabola, substanial si captivant, este rezolvat disforic, n planul
existenial si n acela al cunoasterii.
45
Norman Manea
Proza lui Norman Manea (1936) a fost apreciat de o restrns, desi uneori cu
adevrat entuziast, parte a criticii romnesti.
Pn n 2001, n aproape un deceniu si jumtate, numrul apariilor sale editoriale, n
mai multe limbi de circulaie, va fi de 36 de volume.
comparat frecvent cu F. Kafka, B. Schulz, R. Musil, Danilo Ki, H. Broch, A. Dblin,
Ernesto Sbato, Czeslaw Milosz, M. Kundera, I. Kadare, recompensat cu Premiul MacArtur
(Nobelul american) n 1992, premiul italian Nonino, n 2001.
L. Raicu,: Norman Manea a inventat un fel de a scrie. () este puin spus, palid spus,
c nu seamn cu alii, cu nimeni. () continu de fapt s inventeze cu fiecare fraz. E
drept c si Claudio Magris scrie c Manea este unic. Dar criticii romni, dup bunul lor
46
47
Bogdan, profesionist format n noul regim, dar alturi de oamenii lui euforici, frivoli,
mistificatori, oportunisti. E, n fapt, romanul intelectualului admis dar marginalizat, ntr-o
societate care se temea de profesionistul independent, mereu supravegheat si reclamat la
conducere, dar rmas fidel valorilor impuse cu vehemena constiinei lui revoltate si
ncercndu-si dreptatea ntr-o lume injust, pe care nu o constientizeaz n esena ei.
Buzura scrie apoi un roman (Feele tcerii, 1974) realist, social, istoric, conceput de
comun acord cu stpnirea, ca un fel de supap a constiinei, despre partidul comunist si
ranii deposedai prin agresiune si crim, despre politica discreionar si reacia moral, las
sau eroic, la aceast politic.
Feele tcerii este romanul violentei, tragicei desproprietririi de pmnt a ranilor,
relatat din punctul de vedere, dificil de creditat, al unui ziarist comunist judeean. Acest
perspectiv narativ a fost, ns, des creditat n epoc. Desi jurnalistii erau instrumente ale
totalitarismului.
Orgolii, 1977, este romanul cu titlu ambiguu, nedisociativ, al unui medic-savant care,
ca si psihiatrul Bogdan din Absenii, face experiena rezistenei si asist si la aceea a
supunerii omului sub regimul comunist la forme specifice de bestializare.
Orgolii este un nou roman al dezvluirilor, n linia prozei de terapie social liberimpus.
Relaia puterii politice si a neputinei sociale cu minciuna si adevrul este urmrit, cu
obisnuita insisten a autorului, accentuat, adus pn la limita nonconformismului, n Vocile
nopii, 1980, printr-un fiu de miner si totodat intelectual n formare, Stefan Pintea.
Era previzibil trecerea romancierului de la ambiia masivitii la aceea a ciclului epic.
Zidul morii include dou romane, Refugii, 1984, si Drumul cenusii, 1988.
Primul a fost tradus si n SUA si nsoit de un text publicitar care-l prezint pe A.
Buzura drept scriitor anticomunist, fr a se preciza c faptul era posibil nu n Romnia
comunist, ci numai dup decomunizarea ei.
Tema nu este chiar att de nonconformist. Tema esecului este ns adus n prezent,
din perioada pre-ceausist, cum apare ea la D. R. Popescu, F. Neagu si alii.
Cel de-al doilea roman al ciclului prin care romancierul iese din habitatul Gulagului,
Drumul cenusii, 1988, continu n acelasi mod gherila ficional cu societatea, revenind la
perspectiva jurnalistului, ca si n Feele tcerii. Teza este aceea c adevrul (moral, cel politic
aproape c nu este o preocupare a nici unui personaj sau este acceptat ca o fatalitate) trebuie
s fie cunoscut.
Sfrsitul intempestiv si misterios al comunismului romnesc este acompaniat si
interpretat de Buzura n Recviem pentru nebuni si bestii, 1999, unde recurent este tot tema
esecului.
Recviem atrage prin discursul liber, nu rareori de o extrem de vie, memorabil
oralitate.
48
Ion Vinea
Ion Vinea (1895-1964), romancierul se dezvluie postum. Scrie o proz a
senzualismului balcanic, poetic si subiacent analitic, n latura moral si mai ales estet.
Condiia femeii, umil si viclean, tragic si rzbuntoare, apare mereu supus neasteptatului
asteptat.
Lunatecii, 1965, relatat la persoana a treia, scriere ampl definitivat de autor, este o
oper poetic, realist-naturalist, cu tangene expresioniste. Ea are o puternic dimensiune
moralist. n alt mod si timp, dup Mateiu I. Caragiale, Vinea poetizeaz narativ noi
moravuri bucurestene. Lunaticii lui Vinea sunt niste insi irealisti, idealisti, Adonisi asaltai si
posedai de femei schimbtoare, prinsi n criz si suferin senzual. Personajele instinctuale
ori erotomane ies din lumea bun, aristocraie, armat, mediile artei etc. Lucu Silion,
disputat, vnat de femei, face figur de brbat expus si supus, doar artat si... ratat. El este
sclavul genului feminin, fr puterea de a se stabili la vreo reprezentant a sexului nrobitor.
49
50
51
52
omenescului. Iat o carte care stric habitudinile producerii si receptrii literaturii, mai ales ca
roman solitar si singular.
53
54
Matei Clinescu
Matei Clinescu (1934), critic si teoretician literar n Romnia (din 1973 n SUA),
este, de asemenea, poet si prozator. Unicul su roman, totodat un roman singular, este Viaa
si opiniile lui Zacharias Lichter, 1969.
n epoc, formula romanului rmne original. Ea duce proza eseistic ntr-o direcie
avansat a antiepicului, prin deconstrucia categoriilor narative specifice lumii ficionale, n
primul rnd a tramei si a personajului. Epura epic este si un efect al accenturii reflexivitii.
Abia peste trei decenii si jumtate, un cu totul alt prototip l-a ntors pe M. Clinescu la
proz, de asemenea personal, n Portretul lui M, 2003. E vorba despre un eveniment
biografic nc mai acut, prin intimitatea sa: moartea fiului, bolnav de autism si epilepsie. Iat
o nou carte-mrturie. Una a tririi lucide si comprehensive a iraionalitii, nfrngerii,
morii.
Formula crii este nc si mai hibrid: memorii, jurnal, eseu, ducument util studiului
maladiei cumplite si enigmatice.
George Bli (1935).
Tentaia sincronizrii.
Observaie hiperrealist, psihologic, poetic, parabolic, alegoric, ludic, comic,
sarcastic, absurd, urmuzian si kafkian sau, n sensul deja stiut, oniric, halucinatorie.
Lumea n dou zile, 1976, articolele de ntmpinare: salt artistic enorm, roman foarte
personal, extraordinar, fermector, inteligent, profund, complex, substanial, nelinistitor si
cte vor mai fi fost.
Se discuta formula de roman: metaroman sau roman modern. Uneori cu nuana: foarte
modern. Se meniona c este un soi de roman imaginativ, intelectualist, poetic, halucinant,
grotesc, fantastic, magic, mitic, livresc, simbolic, alegoric. Si aici unii au crezut c finalul era
nereusit, dar alii au negat negaia.
Romanul, mult cercetat de comentatori, a mai fost gsit polemic, ironic, parodic,
pastisant, carnavalesc, ludic, semnnd cu o fars, dar si realist, hiperrrealist, non-fictiv sau
reportericesc.
Cineva l socotea un exemplar roman scris ntr-o tehnic total.
Gogol, Thomas Mann, Kafka, Musil, Joyce, Faulkner, Molcom Lowry, Canetti, Butor.
Modul de structurare evenimenial si tipologic, de tip dualist, este, chiar din
titlu, declarat ca genez.
Tema puterii si a esecului, a proliferrii rului, a morii, din indiferen sau
curiozitate nefast, este prezent aici din unghiuri noi sau puin frecventate n romanul
romnesc.
Cartea configureaz o genez esuat, deopotriv n constiin si n realitate. Este
o genez n care Cain are puterea si adevrul, o genez negativ, malefic, a anti-genez.
Personajele devin mai mult sau mai puin memorabile, n msura n care anim idei,
doctrine, simboluri, roluri, registre, discursuri, retorici.
55
56
Primul su text de mai mare ntindere (Arpiges, 1973, Zadarnic e arta fugii, 1991),
cu o complexitate narativ sporit, concurent la Premiul Medicis pentru autori alogeni, intens
si cu interes adevrat comentat n rile francofone, fusese respins de cenzura de la Bucuresti.
Recunoastem n el o expresie deplin a principiilor onirist-textualiste: autoproductivitate
lingvistic, (poli)structurare muzical, poeticitate pictural, luciditate vistoare, nexuri epice
pregnante si memorabile tratate dup principiile recurenei onirice. Se impune prin el, cu
eclatan, un mod narativ impresionant prin adecvare si personalitate.
Exist la epeneag, cu civa ani mai devreme dect la prozatorii Scolii de la
Trgoviste, formele narative si stilistice ale simultaneitii, telescopajului, transparenei.
Naraiunea n transparen - n efigie, n abis, relaia Text-Model -, exist chiar si - sau mai
ales - la nivel intratextual.
Les Noces ncessaires, 1977 / Nunile necesare, 1992, este un experiment chiar mai
radical, mereu persuasiv, textualist, hiper-realist, aparent marginal, n fapt integrator ca
program literar deschis realismului proteic si metafizicului profund si subtil. Nunile necesare
poate fi citit ca o (anti)Mioria.
Urmeaz trei cri ale scriitorului, hotrt s se lase prad artistic francofoniei, ntr-o
epoc de mare ncercare a acesteia.
Le mot sablier, 1984 / Cuvntul nisiparni, 1994, uimeste prin originalitatea cu
adevrat singular a textului narativ, centrat pe tulburtoarea depeizare lingvistic generat de
exil.
Roman de la gare, 1986 / Roman de citit n tren, 1994, este un hipertext generat de un
text originar, de un hipotext spus n termenii lui G. Genette , propriu, mai vechi,
Asteptare, devenit scenariu de film si apoi chiar film, desigur ficional, pe tema confruntrii
dintre om si supraom, titan, (Dumne)zeu.
n sfrsit, Pigeon vole!, 1989 (aprut sub pseudonimul Ed Pastenague, folosit de
altfel si ca traductor, personaj, alter ego)/ Porumbelul zboar!..., 1997, este probabil cel mai
radical experiment oniric-textualist al lui D. epeneag, pe un spaiu diegetic mai amplu, o
(re)sintez si concluzie a unui mod al scriiturii, dintr-o epoc crepuscular, agonic, a
neoavangardei retoricii narative.
Dup 1990, se produce o ntoarcere, probabil definitiv, pentru opera sa de ficiune, la
limba originar, romna.
n Hotel Europa, roman care inaugureaz o trilogie, aprut n acelasi an, 1996, mai
nti n francez apoi n romn, revenirea la subiectul epic este impus de noul curs al
istoriei, n care lumea celor dou sisteme, pn atunci coexitnd ntr-o adversitate asa-zis
pasnic, si sfrm graniele, ncepnd astfel experiena unei reomogenizri democratice,
iniial traumatizant de artificial si dramatic.
n faza sa postmodern, romanul lui D. epeneag rmne nc inenarabil. Fabula e
dispersat, suprapus, paralel ori intersectat. Formula narativ adopt sinteza original,
liber fa de formele anterioare.
Si n Pont des Arts (1998 n versiunea francez, 1999 n cea romn) Pastenague, personaj
auctorial, reflect metatextual la un text hibrid, nici roman nici eseu.
Potrivit inteniei autorului, Hotel Europa e un roman al scriiturii, iar Pont des Arts
unul al lecturii.
Maramures (2001, ambele versiuni, francez si romn) s stie si s spun ce se
ntmpl cu romnii de pretutindeni n postcomunism.
Romanul se deschide surprinztor de mult nonficiunii (memorialistic, jurnal,
jurnalism, epistolar etc.),
Trilogia nceput cu Hotel Europa trebuie considerat sinteza celei mai recente etape,
un alt cerc, o nou integrare oniric, textualist, ironic si parodic, realist-derealizant, a
romanului, ntors la modul creator spre istoria sa diegetic, structural, a ultimelor secole de
ficiune romanesc.
D. epeneag este scriitorul contemporan cel mai reprezentativ pentru autentica
paradigm a nnoirii prozei romnesti, dar si a literaturii n general.
57
Vintil Ivnceanu
Vintil Ivnceanu (1941), care a prsit primul Romnia, pentru Austria, s-a
manifestat si ca prozator. Pn la dispariie, 1968, este primul volum al unui membru al
Grupului oniric aprut n strintate, la Viena, n 1971. n acest roman, realitatea totalitar,
violent, a procesului si a vinei fr explicaie, cauz si scop, apare ca si cum ar fi vis(at),
reordonat, pus ntr-o ordine a stranietii. Personajul, Ion Dragalina, este interogat cu
barbaria si suspiciunea care, n proza realist, ntemeiat tot pe structura anchetei, din
perioada dezgheului comunist-naional, nu atingea esena sistemului. Onirismul, cum
spusese Dimov, nu evada din real, ci invada realul cu forme artistice modelate de visul creat
prin cuvinte.
n Nemaipomenitele panii ale lui Milorad de Bouteille, 1970, modalitile
onirismului estetic (structural) vizeaz referentul livresc, literar, n formele sale proteice, de
la realismul picaresc, la cel psihologic, istoric, mitic, fantastic, parabolic etc., remodelate prin
procedeele intertextualitii, pastisa si parodia.
Virgil Tnase (1945)
Dup Vintil Ivnceanu si Dumitru epeneag, Virgil Tnase (1945) este al treilea
prozator al Grupului oniric (al patrulea va fi Sorin Titel) care se face cunoscut n strintate.
Preul pltit de el este de a rmne necunoscut n ara de origine, Romnia, pn la
cderea comunismului. Virgil Tnase, cel din urm membru al grupului, s-a fcut remarcat n
Frana. Public la o editur din Romnia doar dup 1989.
Apocalypse dun adolescent de bonne famille, Flammarion, Paris, 1980 (Apocalipsa
unui adolescent de familie, 1992) este un ingenios si memorabil puzzle narativ, creat prin
metoda metonimizrii ntregului si, n mod reversibil, a metaforizrii, a deplasrii iterative a
secvenelor. Prezentul este intersectat cu trecutul. Memoria acioneaz pe mai multe canale
asociative.
Comentnd romanul, Angelo Rinaldi (Virgil Tanase: linventeur de lumiere) observ
c romancierul intr n seria scurt a scriitorilor din Estul Europei care ptrund pe teritoriul
estetic, ceea ce reprezint excepia de la regula (cvasi)literaturii regionale, naionale, eticiste,
spiritualiste etc., fr rest literar.
V. Tnase scrie n francez Lamour, lamour, romane sentimental, Flammarion, Paris,
1982. O versiune de autor n limba romn este Evenia Mihescu. Tratatul dumneaei de
cltorie exotic la ceasul nunii sale dintr-un secol revolut. Roman, 1994, datat Iasi,
februarie 1975 august 1979, Veneia. Numele din titlu nu apare n roman, nici chiar n
pomelnicul mortuar din final. Este o naraiune (un text) de o impuntoare virtuozitate a
scriiturii muzicale, captivant prin dialectica oniric-ironic a jocului si jonciunii real-vis (real
ca vis). Citim acum o pies exemplar a poeticii onirismului. Faptul este posibil doar pentru
un cititor care a neles autonomia doctrinar si efectele practicii literare diferite n nlnuirea
conceptului de literatur, n care textul si are sorgintea. Falsa interpretare a unui mod literar
deriv ntotdeauna dintr-o pseudonelegere a concepiei poetologice. Ea apare si la interprei
cu vocaia principiilor si execuiei estetice, ca I. Negoiescu, cel care face n acest caz una
dintre erorile sale memorabile, scriind despre romanul acum nici mcar oniric, ci pur
suprarealist, Evenia Mihescu (cf. Scriitori contemporani, Dacia, Cluj, 1994).
n Cest mon affaire, Cette mort qui va et vient et revient (cu subtitlul roman
gendarme), Le bal sur la goelette du pirate aveugle, Le bal autour du diamant magique,
Virgil Tnase nnobileaz genul pe care germanii l numesc trivialliteratur.
Poate c romanul cel mai matur, complex, substanial al lui Virgil Tnase este Zoia,
2003, n sfrsit publicat n limba scriiturii sale, romna. (I)realismul oniric absoarbe o lung
perioad de istorie. Este acea istorie care a experimentat, fie n act, fie n idee, totalitarismul
de dreapta si de stnga, productor al unui om nou si al unui exilat de un tip necunoscut.
Acuitatea unei lumi si a unei problematici apare sporit ntr-un mod impresionant de o
retoric narativ pe deplin fixat. Pe aceasta, autorul o stpneste cu sigurana originalitii.
58
coala de la Trgoviste
Mircea Horia Simionescu (1928)
Scoala (de la Trgoviste, numit astfel de Dan Culcer) a murit, anun, ca ntr-un
necrolog, Mircea Horia Simionescu (1928) ntr-o convorbire cu Ion Simu (Familia,
4/2001). Ea trieste n constiina criticii si istoriei literare. Ca si ali autori trgovisteni,
Simionescu este revoltat c, desi scriu diferit, toi sunt grupai din impertinent admiraie
(id.). Nu se ntmpl s fie disociai.
Ca ntr-un tabel mendeleevian al literaturii, adun acolo toate (pre)facerile literare.
Un inventar al tuturor formulelor... un fel de Arta fugii monstruoas destinat scriitorului...
(id.)
Literatura de bricolaj emulativ a lui Simionescu las s transpar chiar mai multe
modele dect pot fi recunoscute la lectur ori dect recunoaste nsusi autorul. Si el numeste
destule modele. Doar din literatura romn: de la Cantemir, I. B. Deleanu, pn la Arghezi,
Urmuz si G. Clinescu.
Dicionar onomastic, 1969, nu se citeste doar pentru c se autointerpreteaz. El
dezvluie, explicit sau doar implicit, o poetic. Trimite spre suprarealism, textualism, onirism,
postmodernism, expresivitate involuntar, autobiografism, raportul posibil-real, cyberspaiu.
Citim Bibliografie general, 1970, rmne Cartea Crilor, produs n acelasi mod de
M. H. Simionescu. Ea aduce o accentuare si o restrngere a livrescului. Propune o sintez a
crilor (prezentate n esantion sau numai prin referire) contras ntr-un macromodel.
Jumtate plus unu, 1976, completeaz Dicionarul onomastic.
Breviarul, 1980, indic, chiar de la titlu, nsumarea, sinteza.
Toxicologia, 1983, ncheie ciclul. Relund o mare parte din temele volumelor
anterioare, cu referiri autobiografice si intra-textualiste.
M. H. Simionescu devine romancier fr voie, provocat de critica literar.
59
60
61
parte dintr-un proiect epic rural, care a fost zdrnicit sau numai amnat de ciclul poetic
bulzestean, La Lilieci, realizat n mai multe volume. Sorescu rmne mereu un comediograf
realist personal, chiar si la modul involuntar.
Mircea Nedelciu
Mircea Nedelciu (1950-1999) a trecut drept un promotor al nnoirii prozei n ultimul
deceniu comunist. Dar el nu a recunoscut nici un model.
Liderul incontestabil al generaiei textualiste (E. Simion) este un contestatar al
textualismului, rmas mereu (vezi interviul din Familia, 1/1998) la frica politic totalitar
(dar de ce i-e fric nu scapi?) si considerndu-l doar o etichetare rea a criticii, semnal ctre
Cenzur.
Nedelciu nu este strin de Tel Quel, dar prseste esteticul pentru sociologic si
ideologic.
Zmeura de cmpie, roman mpotriva memoriei, 1984. Romanul adopt o formul
tematic si structural hibrid, ntre realismul mic si ideologismul mare al romanului
politic.
Tratament fabulatoriu, 1986, Uneste realismul mic sau hiperrealismul si realitatea
utopiei politice, pe o direcie mai credibil, constatm acum, dect aceea a lui Preda, oiu,
Buzura. Noul roman este alterat de tezism social si ideologic.
Zodia scafandrului, 2000. considerat de autorul lui un roman postmodern (cf.
interviul din 22, 24 noiembrie 1998), ntins pe o lung durat istoric, 1935-1990, este un
roman neterminat.
Un roman existenial, al vieii trit sub presiune. El a fost iniiat ca rspuns la
provocarea politic a lumii coercitive.
M. Nedelciu este co-autor, alturi de doi critici (Adriana Babei, Micea Mihies), al
62
romanului Femeia n rosu, 1990. Tehnica grupului francez Oulipo este adus la scara triadei
auctoriale, cu o constiin estetic unitar, postmodern la modul emulativ si adaptativ
romnesc. Senzaionalul coabiteaz cu rafinamentul narativ.
63
halucinant.
Un inenarabil experiment formal, cu pretext de science-fiction, public n 1991
(Planeta mediocrilor). Iar n 1992, un roman cu pretext istoric, n aceeasi tehnic
palimpsestic, unde literatura este vis al vieii iar viaa vis al literaturii (O sut de ani de zile
la porile Orientului). Pentru Ioan Grosan a urmat o prelungit nchidere n gazetria vie si
atasant, cu uneltele simplificate ale prozatorului, n foiletoanele jurnalistice din Jurnal de
bordel, 1995, Jurnal de Cotroceni, 1998, Nutzi, spaima Constitui, 1999.
64
Mircea Crtrescu
O vocaie care prea cel puin secundar, proza, l acapareaz aproape cu totul pe
Mircea Crtrescu (1956).
Nuvelele din Visul, 1989 (Nostalgia, ediie integral, travestit abuziv n roman,
1993) sunt pregtite de poemele sale.
Marcat de Dimov n poeme, Crtrescu nu scap de profunda fascinaie a onirismului
admis ca vis cu ochii deschisi. Ion Negoiescu observ bine apropierea de si continuarea lui
D. epeneag, Sorin Titel, Florin Gabrea, V. Ivnceanu. Cu nuana c nu doar visul devine
modelul de existen al realului, dar si realul ajunge un model pentru vis.
Realitatea cotidian, obiectiv, devine mpnat cu stranietatea, fantasmele, toposurile
enigmatice ale subiectivitii, care se gsesc doar n vis.
Micul roman Travesti, 1994, a fost recunoscut ntr-un interviu ca un semi-esec si
esec important (Dilema, 182/iulie 1996), dup ce Crohmlniceanu nu-i ascunsese
dezamgirea lecturii, surprinzndu-l neplcut, derutant, pe autorul su.
Victor, cuprins de drogul imaginaiei si reveriei poetice n fiecare act al su, nareaz la
maturitate zilele petrecute ntr-o tabr a elevilor, crizele si metamorfozele adolescenei
bolnave, halucinante. Lulu figureaz natura sexual ambigu a adolescentului, tendina si
tentaia maieutic a naturii feminine iesit din cea masculin aflat n formare.
Orbitor, 1996, este o carte anunat ca proiectat tetralogie, roman manieristic, cu
titlul lizibil ca adverb de mod (modul crii e deci primordial), ntr-un interviu din 1994
(Litere, Arte & Idei, 35/12 septembrie).
Primul model recunoscut (si divulgat criticii, care nu l-a recunoscut pe cel din
Travesti) este Curcubeul gravitaiei de Thomas Pynchon.
Prima parte a romanului cuprinde copilria naratorului, refacerea genealogiei sale
ncepnd cu mijlocul secolului XIX, odat cu biografia matern, neleas ca productoare si
depozitar a imaginarului totalitar, dar si aceea patern, mult mai terestr. Spaiul ontologic
ncepe de la cel corporal, intrauterin (absent n roman, prezent n poezia modern la Blaga,
Barbu si alii), al creierului, si ajunge pn la acela celest.
Ceea ce a devenit Corpul fusese iniial proiectat ca o lung secven poematic din
partea a doua, si ultima, a crii, devenit pn la urm o trilogie, n curs de realizare.
Masina de visat si tlmcit condiia cosmic a omului este pus n priz continu.
Orbitor devine un roman-poem al abisurilor umane, imagistic, nu psihologic, prudent cu
semnificarea, disimulnd o gnoz a imaginarului romanesc-poematic. El cuprinde ntregul
ambient fizic si metafizic al omului.
Al doilea volum Orbitor (Corpul), 2002, creeaz o seducie fanatic, o exaltare critic
epocal: carte de Nobel, universal, capodoper, roman nemaivzut n limba romn,
construcie uluitoare si impuntoare pentru clarvztori, alctuit din materii diverse si
substaniale etc.
65
. Poezia n diaspora
Poezia prin ideologia concentraionar
Neoavangarda poetic
Realismul. Petru Dumitriu, M. Preda
66
67