MARIAN BUCIU

LITERATURA ROMN PERIOADA

POSTBELIC
CURS

CUPRINS
UNITATEA DE NVARE 1. Poezia n comunism.....................................................................................5
Poezia n diaspora.........................................................................................................................................5
Stefan Baciu (1918-1993).........................................................................................................................6
Poezia prin ideologia concentraionar.........................................................................................................6
Geo Dumitrescu (1920)............................................................................................................................6
Nina Cassian (1924).................................................................................................................................6
Nicolae Labis. (1935-1956)......................................................................................................................7
Poeii de la revista "Steaua" (Cluj)...............................................................................................................7
A.E. Baconsky (1925-1977).....................................................................................................................7
Victor Felea. (1923-1993)........................................................................................................................8
Aurel Gurghianu (1924-1987)..................................................................................................................8
Petre Stoica (1931)...................................................................................................................................9
UNITATEA DE NVARE 2 : ncepnd cu deceniul 7...............................................................................9
Ion Caraion (1923-1986)..............................................................................................................................9
Stefan Aug. Doinas (1922-2002)................................................................................................................10
Florin Mugur (1934-1991)..........................................................................................................................11
Nichita Stnescu (1933-1983)....................................................................................................................11
Cezar Baltag (1937-1997)...........................................................................................................................13
Ilie Constantin (1939).................................................................................................................................13
Ana Blandiana (1942).................................................................................................................................13
Gabriela Melinescu (1942).........................................................................................................................14
Marin Sorescu (1936-1996)........................................................................................................................15
Ioan Alexandru (1942-2000)......................................................................................................................16
UNITATEA DE NVARE 3. Neoavangarda poetic.Suprarealismul recuperatGellu Naum (1915-2001).
........................................................................................................................................................................16
Virgil Teodorescu (1909-1988)..............................................................................................................17
Onirismul estetic (structural)......................................................................................................................17
Leonid Dimov (1926-1987)....................................................................................................................18
Virgil Mazilescu (1942-1984)................................................................................................................18
Vintil Ivnceanu (1940)........................................................................................................................18
Daniel Turcea (1945-1979).....................................................................................................................19
Emil Brumaru (1939)..............................................................................................................................19
Serban Foar (1942)..............................................................................................................................19
UNITATEA DE NVARE 4. ncepnd cu deceniul 8..............................................................................20
Mircea Ciobanu (1940-1996).....................................................................................................................20
Dan Laureniu (1937-1998)........................................................................................................................20
Ileana Mlncioiu (1940)............................................................................................................................21
Cezar Ivnescu (1941)................................................................................................................................21
Angela Marinescu (1941)...........................................................................................................................22
Mircea Ivnescu (1931)..............................................................................................................................22
Mircea Dinescu (1950)...............................................................................................................................23
Poei de la revista "Echinox" (Cluj)............................................................................................................24
Adrian Popescu (1947)...........................................................................................................................24
Ion Mircea (1947)...................................................................................................................................24
UNITATEA DE NVARE 5. ncepnd cu deceniul 9..............................................................................25
Petru Romosan (1957)................................................................................................................................25
Traian T. Cosovei (1954)............................................................................................................................25
Liviu Ioan Stoiciu (1950)............................................................................................................................26
Mircea Crtrescu (1956)...........................................................................................................................26
Magda Crneci (Magdalena Ghica) (1955)................................................................................................28

Matei Visniec (1956)..................................................................................................................................28

Ion Stratan (1955).......................................................................................................................................29
Florin Iaru (1954).......................................................................................................................................29
Mariana Marin (1956).................................................................................................................................29
Marta Petreu (1955)....................................................................................................................................30
Ion Muresan (1955)....................................................................................................................................30
UNITATEA DE NVARE 6. Dup 1989. Poezia eliberat. Desfsurarea (post)modern.......................31
Cristian Popescu (1959-1995)....................................................................................................................31
Ioan Es. Pop (1958)....................................................................................................................................31
Em. Galaicu-Pun (1964)...........................................................................................................................31
UNITATEA DE NVARE 7. PROZA IDEOLOGIC, REALIST-SOCIALIST
(PROLETCULTIST)...................................................................................................................................32
REVENIREA LA PROZA ARTISTIC (I)..............................................................................................32
M. Sadoveanu.........................................................................................................................................32
Camil Petrescu........................................................................................................................................32
G. Clinescu............................................................................................................................................33
Zaharia Stancu (1902-1074)...................................................................................................................35
Petru Dumitriu (1924-2002)...................................................................................................................35
Marin Preda (1922-1980).......................................................................................................................36
Eugen Barbu (1924-1992)......................................................................................................................38
UNITATEA DE NVARE 8. PROZA IDEOLOGIC, REALIST-SOCIALIST
(PROLETCULTIST)...................................................................................................................................39
REVENIREA LA PROZA ARTISTIC (II).............................................................................................39
Ion D. Srbu ...........................................................................................................................................39
Constantin oiu .....................................................................................................................................39
Fnus Neagu ..........................................................................................................................................40
Dumitru Radu Popescu (1935)...............................................................................................................41
Nicolae Breban (1934) PROZA PSIHOLOGIILOR ABISALE............................................................41
UNITATEA DE NVARE 9. PROZATORI ROMNI N EXILUL COMUNIST. ROMANUL ASAZIS POLITIC..................................................................................................................................................43
PROZATORI ROMNI N EXILUL COMUNIST..................................................................................43
Mircea Eliade..........................................................................................................................................43
Vintil Horia...........................................................................................................................................44
Paul Goma (1935)...................................................................................................................................45
Norman Manea ......................................................................................................................................46
Bujor Nedelcovici (1936).......................................................................................................................47
ROMANUL ASA-ZIS POLITIC...........................................................................................................47
Augustin Buzura (1938).........................................................................................................................47
Alexandru Ivasiuc (1933-1977)..............................................................................................................48
Paul Georgescu (1923-1989)..................................................................................................................49
UNITATEA DE NVARE 10. PROZA POETIC SI ESTET. PROZATORI NEOAVANGARDISTI.
........................................................................................................................................................................49
NCERCRI DE SINCRONIZARE CU PROZA EUROPEAN............................................................49
Ion Vinea................................................................................................................................................49
Stefan Bnulescu (1926-1998)...............................................................................................................50
A.E. Baconsky (1925-1977)...................................................................................................................51
Alice Botez (1914-1985)........................................................................................................................51
Romulus Guga (1939-1983)...................................................................................................................51
Ana Blandiana (1942).............................................................................................................................52
PROZATORI NEOAVANGARDISTI. Gellu Naum, Grigore Cugler......................................................52
Gellu Naum.............................................................................................................................................52
Grigore Cugler (1903-1972)...................................................................................................................53
NCERCRI DE SINCRONIZARE CU PROZA EUROPEAN. Sorin Titel, Mircea............................53
Sorin Titel (1934-1984)..........................................................................................................................53
Mircea Ciobanu (1940-1996).................................................................................................................54
Matei Clinescu .....................................................................................................................................55

UNITATEA DE NVARE 11. PROZA INOVATOARE, EXPERIMENTALIST...............................55

Proza onirismului estetic (structural)..........................................................................................................55
Dumitru epeneag (1937).......................................................................................................................55
Vintil Ivnceanu ...................................................................................................................................58
coala de la Trgoviste...............................................................................................................................59
Mircea Horia Simionescu (1928)............................................................................................................59
Radu Petrescu (1927-1982)....................................................................................................................59
Costache Olreanu (1929-2000).............................................................................................................59
UNITATEA DE NVARE 12. PROZA ANILOR 70..............................................................................60
PROZA REALISMULUI COTIDIAN SI ISTORIC..................................................................................60
Alexandru Papilian (1947)......................................................................................................................60
Dana Dumitriu (1943-1987)...................................................................................................................60
Gabriela Adamesteanu (1942)................................................................................................................61
Proza experimentalist a anilor 70. ..........................................................................................................61
Vasile Andru...........................................................................................................................................61
Marin Sorescu (1936-1996)....................................................................................................................61
Stefan Agopian (1947)............................................................................................................................62
PROZA ANILOR 80. TEXTUALISM, POSTMODERNISM.................................................................62
Gheorghe Iova (1950).............................................................................................................................62
Mircea Nedelciu .....................................................................................................................................62
Gheorghe Crciun (1950-2007)..............................................................................................................63
Petru Cimpoesu (1952)...........................................................................................................................63
Ioan Grosan (1954).................................................................................................................................63
Livius Ciocrlie (1935)...........................................................................................................................64
PROZA CONTEMPORAN. DUP 1990...............................................................................................64
Alexandru Ecovoiu (1943),....................................................................................................................64
Mihai Zamfir (1940)...............................................................................................................................64
Mircea Crtrescu ..................................................................................................................................65
Dan Stanca (1956)..................................................................................................................................65
Radu Aldulescu (1954)...........................................................................................................................66
NTREBRI DE VERIFICARE, EXEMPLE DE SUBIECTE DE EXAMEN ............................................66

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Litere
nvmnt la distan
Prof. univ. dr. Marian Victor Buciu
CURS LITERATURA ROMN, perioada postbelic.
I. D., an III, sem. II
Forna de examinare: examen
Tematic general: Poezia n comunism. Poezia n diaspora. Poezia
prin ideologia concentraionar. Poeii de la
revista "Steaua" (Cluj): ncepnd cu deceniul 7.
Neoavangarda poetic. Suprarealismul recuperat.
Onirismul estetic (structural). Poei
neosuprarealisti. ncepnd cu deceniul 8. Poei de
la revista "Echinox" (Cluj). ncepnd cu deceniul
9. Dup 1989. Poezia eliberat. Desfsurarea
(post)modern. PROZA. Realismul.
Psihologismul. Proza eseistica. Proza onirismului
estetic. Proza fantastica, mitica, poetica. Proza in
anii 1980. Proza contemporana. TEATRUL.
CRITICA, ISTORIA LITERARA, ESEUL.
CURS

LITERATURA ROMN, perioada postbelic

UNITATEA DE NVARE 1. Poezia n comunism.
Poezia n diaspora
n cele trei perioade ale exilului din deceniile comuniste, au prsit Romnia sute de scriitori, printre ei
siciva poei remarcabili.Am inclus aici doi, din primul val al exilului.
Horia Stamatu (1912-1989)
Memnon, 1934, Moartea lui Pan, 1940, Twist, 1963, Recitativ, 1963, Dialoguri, 1964, Punta Europa, 1969,
Kairos, 1974, Imperiul, 1981, Cartea Regilor si mprailor, 1984,
Kairos, 1995.
Horia Stamatu (1912-1989) a ales de la nceput si pentru totdeauna, n ar si n exil,o cale poetic insolit.
Ea se situeaz ntre un mimetism creator si un experimentalismtemperat. Stamatu a reusit o rapid
apropiere fa de nnoirile expresive ale modernitii n curs. Dar voina de modernitate era la el grefat pe
o natur conservatoare.O insuficien formal, de aspect minimalist, nu i-a putut susine aspiraia spre
Lirismul obiectiv, colectiv, de tip tradiionalist, htonic. Iar atunci cnd s-a dedat unor desfsurri retoricopoetice de amplitudine mesianic, gnomismul substanial si expresiv a fost deservit de conceptualismul
alegorizant. Unui fond tradiionalist, Stamatu i-a opus, n linia unei reconversii poetice originale, un limbaj
modern, ermetizant, expresionist ori suprarealist. A conferit astfel un rafinament singular poeziei etnicului
regional. Horia Stamatu e deplin convingtor n lirismul spiritualist si reflexiv. El e totodat considerat un
precursor al poeilor naionalisti, ai "romnescului" extras din dacism ori chiar tracism. Acestia,
I.Alexandru, Gh. Pitu, I. Gheorghe, rmn poei ai unui tradiionalisminevitabil politic.

Stefan Baciu (1918-1993).

Poemele poetului tnr, 1935, Poeme de dragoste, 1936, Micul dor, 1937, Drume nanotimpuri, 1939,
Cuttorul de comori, 1939, Poemele poetului tnr, 1991, Poemele poetului singur, 1993, Sub Tmpa...
din Honolulu, 1995. Stefan Baciu (1918-1993) a publicat poeme ale copilriei si adolescenei care au
surprins prin sinceritate, spontaneitate si vigoare. Aceste poeme sunt niste proiecii n spaiu si timp, de o
autentic sete de via si cunoastere.
Dispoziia exotic, picaresc, i era poetului natural. Istoria intolerant a fost doar ocazia pentru a o urma.
n exil, personalitatea sa s-a maturizat organic si convingtor. Impactul livresc, direct, universal, marcat de
poliglotism si scriitura n cteva limbi - portughez, spaniol, german si englez -, ori impactul cu poeii
patriei pstrat n suflet, nau existat dect ca un catalizator sincretic si secret. Poezia sa se apropie de
condiia unei noi sinteze a spiritului liric modernist. Devine o emanaie a unui destin si a unei biografii,
deopotriv de supuse ispitelor si depeizrii. Tradiia etic si etnic nu l-a marcat niciodat.
n schimb, tradiia literar, filtrat printr-o vie constiin estetic, s-a deschis si s-a ilustrat suficient de
personal. Acest fapt devine explicabil doar prin modernismul su temperat si permisiv, orientat spre
rigoare, senzorialitate, ideal, evaziune. Iar toate acestea apar grefate n visul romantic si suprarealist.

Poezia prin ideologia concentraionar

Proletcultismul confisc integral poezia ntre 1948-1956, elibernd-o apoi n mod discontinuu, dar fr nici
o intenie de a-i pierde funcia de propagand politic represiv.
Maria Banus (1914-1999).
ara fetelor, 1937, Bucurie, 1949, Fiilor mei, 1949, Despre pmnt, 1954, Bucuresti, oras iubit, 1954, ie-i
vorbesc, Americ, 1955, Se arat lumea, 1956, Torentul, 1959, Magnet, 1962, Diamantul, 1965, Tocmai
ieseam din aren, 1967, Portretul din Fayum, 1970, Oricine si ceva, 1972, Noiembrie, inocentul, 1981,
Orologiu cu figuri, 1984, Carusel, 1989, Fiesta, 1990.
Candoarea nubil, feminitatea inaugural si auroral aflaser n tnra poet Maria Banus (1914-1999) o
rostire fr inhibiii gestuale si verbale. Poemele sunt dictate de tririle corporale cele mai simple si
enigmatice. Iar limbajul stie cu precizie s se realizeze ca efect al unei singulare senzitiviti. O
expresivitate si o originalitate nemaintlnite se iveau n poezia romneasc prin Maria Banus.
Dar candoarea poetic unic a fost schimbat, n cteva decenii bune din timpul regimului comunist, pe o
ideologie a unei lumi de o culpabil genez si moralist euforic negare a tot ceea ce o stnjenea.
Poeta si-a arestat singur interioritatea si s-a livrat versificaiei politice extremiste, cu excese doar parial
regretate. A ncercat o redresare onorabil, de pe la mijlocul deceniului 7. S-a travestit, astfel, dintr-un
model nefast, ntr-unul recondiionat, n cadrele poeticului modernist interbelic, dar n acelasi mod acuzat
conjunctural.Maria Banus ilustreaz cazul, care prea real si s-a prbusit n virtualitate, al marii poete,
suportnd mutilarea unui talent puternic, tentativa de renastere, supravieuirea prin constiina adevratei
poezii universale. Din aceasta a si tradus. Ea nssi, prin o parte din textele care s-au salvat, a fost tradus
de nume mari si consonante, ca Guillevic, Guillen, Alberti.

Geo Dumitrescu (1920).

Aventuri lirice, 1963, Nevoia de cercuri, 1966, Poezii, ediie complet si definitiv, 2000. El si-a pzit
poezia de presiunile proletcultiste, nu fr unele tendine de adaptare, estetic si politic. n partea cea mai
remarcabil a poeziei sale, el reuseste un racord la spiritul timpului, dincolo de frontierele literaturii
naionale. Si-a impus anumite pauze poetice, n relaie cu asprimile istoriei, pentru a nu-si preface si
inautentifica identitatea creatoare. Antologiile lui succesive includ diverse operaii de autorevizuire. Ele
mergnd pn la rescriere. Nu au putut ascunde msura considerabil n care autorul a fost confiscat de
contextul politic extremismului stngist. Geo Dumitrescu, provocatorul, nu s-a putut sustrage contextului,
pe msura vocaiei sale. A pltit un pre considerabil ereziei utopice, ideologice si literare. nc rezistent, n
multe aspecte derutant, legat ntr-adevr de contextul istoric si literar, Geo Dumitrescu e un poet
controversat.

Nina Cassian (1924).

La scara 1/1, 1947, Sufletul nostru, 1949, An viu, nou sute saptesprezece, 1949, Tineree, 1953, Florile
patriei, 1954, Versuri alese, 1955, Vrstele anului, 1957, Dialogul vntului cu marea, 1958, Srbtorile

zilnice, 1961, S ne facem daruri, 1963, Disciplina harfei, 1964, Sngele, 1967, Ambitus, 1969, Marea
conjugare, 1970, Recviem, 1971. Nina Cassian (1924) si-a renegat debutul din La scara 1/1, 1947, modelat
direct de Ion Barbu, indirect de Mallarm, conectat n acelasi timp la cel de-al doilea val avangardist,
prin jocul controlat al cuvintelor "autonome". Controlul diciunii poetice s-a metamorfozat ntr-un control
al dezvluirii ideologice, n marginea "socialismului" asa zis biruitor si mult nlat pe firul rosu al unei
istorii accidentale si mistificate.Trind n miezul evenimentelor culturale, Nina Cassian s-a lepdat a doua
oar, de data aceasta de discursul pseudopoetic.A profitat, ca si alii, de ndrzneala "surprinztoare" a
poeilor de la revista Steaua,care au iniiat un vag nceput de dedogmatizare literar.Asa se explic faptul
c, un an mai trziu, fa de mica born literar a lui 1956, Nina Cassian revenea la o anumit rigoare a
poeticului.Si-a redus discursivitatea si a putut recupera o poezie care lega elegia de concept,
erosul de pictural.Dar fr a renuna la decorul de mucava al existenei omului nou "socialist".Ea scrie apoi
o poezie din ce n ce mai epurat de zgura istoriei, cu remarcabilepropensiuni ludice.Convinge prin
tensiunea autentic a tririi sentimentului de iubire, neliniste, revolt,criz, nonsens, moarte.Spre sfrsitul
dictaturii, s-a exilat n SUA, unde a reusit s-si impun poezia prinvolume si premii.Membr a diasporei
romnesti, fosta poet a proletariatului din timpul Gulagului, dar si a unei senzualiti ardente, stins de o
inteligen imaginativ cu mare capacitate de expresie, revine n Romnia, pe care o numeste acum, cu o
inocen fr de cin, ara mea natal si mortal.

Nicolae Labis. (1935-1956).

Primele iubiri, 1956, Lupta cu ineria, 1958.
N. Labis (1935-1956) e un poet sprijinit si apreciat pe cale oficial de la 15-16 ani. El a disprut la vrsta de
numai 21 de ani, n condiii tulburi, ntr-un accident de tramvai, dar suspectat a fi fost programat.Pn la el,
n deceniul "proletcultist", poezia slujise exclusiv ideologia, cu preul integral pltit al automutilrii.Prin N.
Labis, poezia romneasc are o tentativ, apreciat superlativ n epoc, mult mai neconvingtoare ulterior,
de ntoarcere la propria sa identitate. Chiar dac a fcut-o ntrun regim de defazare si nu de sincronism. N.
Labis devenise o emblem a poetului entuziast, druit modului de a face politic, dar si art, de a tri, de a
cunoaste si mai ales de a iubi, n comunism. n Primele iubiri, 1956, temele sunt dramele omului asa zis
sub vremuri, abstras, ns deloc inocent, din istorie: rzboiul, precaritatea individual sau social, regsirea
n ideologia comunist, printr-un asa-zis romantism revoluionar. N. Labis e un poet al biologicului, dar
mai ales al psihologicului si eticului adolescentin, tnr, la limita tririi, din ce n ce mai dificile, a
puritii.El cptase o minim constiin critic, dar insuficient pentru a-i salva opera de la
contextualizarea istoric si de la o masiv perimare estetic.Poetul are constiina neoromantic a unui ales
al profunzimilor si totodat a unui damnat. Conceptualismul sau lirica de "idei" devin manifeste n Lupta
cu ineria, 1958. Neoromanticul angajat fa de democraia pretins popular e un ntrziat al
vizionarismului cosmogonic, cosmologic, naionalist, un liric al materialismului dialectic si istoric marxist,
cu unele accente spiritualist-idealiste, adesea de o autentic senzorialitate.Anacronic poet premodern, N.
Labis si-a exprimat patetismul si eticismul categoric ntr-o retoric ntemeiat pe versificaia tradiional,
oral si scriptic. El a realizat un lirism narativ, n poezii care devin adesea schie sau nuvele versificate.
Iar totul s-a petrecut n miezul unor "idei" sau "teze" admise circumstanial.

Poeii de la revista "Steaua" (Cluj)

Dup Congresul scriitorilor din 1956, Partidul comunist, desi nu urma destalinizarea cerut de Hrusciov, a
ngduit ntoarcerea la direciile poetice autentice, att ct puteau ele s fie refcute: mai ales la narativitate,
prozaism, la asa zisa poezie de notaie, demetaforizant, pe linie american, italian, german.Au receptat
semnalul cei dinti poeii de la revista Steaua, n frunte cu A. E.Baconsky.Primul val poetic de dup
destalinizarea simulat din deceniul 7 debuteaz conformist,pentru ca ulterior s-si poat desfsura
creativitatea, ntr-un algoritm productiv acceptat si totodat impus de partidul-stat, ntr-o societate care avea
mare nevoie de simulacrespectaculoase ale normalitii, inclusiv culturale.N-ar fi drept s considerm, cum
s-a ncercat, vrfurile acestui prim val doar niste poei neoexpresionisti, conceptualisti si retorici.

A.E. Baconsky (1925-1977).

Poezii, 1950, Copiii din valea Ariesului, 1951, Cntece de zi si cntece de noapte,1954, Dou poeme,
1956, Dincolo de iarn, 1957, Fluxul memoriei, 1957, Versuri, 1961, Imnctre zorii de zi, 1962, Fiul
risipitor, 1964, Cadavre n vid, 1969. Corabia lui Sebastian,1978.

A. E. Baconsky (1925-1977) a fost, dup oscilaiile istoriei ori propriei persoane,conformist si

nonconformist. Cu cderi ntr-o dizgraioas si strident obedien de factur proletar. Dar si cu nlri
ndrznee de tip cosmopolit, strnind o anumit admiraie contextual.
n 1945, el era atras de poezia avangardist.n prima parte a comunismului, a sprijinit realismul socialist.
A.E. Baconsky a stiut s se plieze pe fiecare perioad, ntre oportunism si disiden.n anii
proletcultismului, a elogiat literatura de partid. De altfel, a teoretizat-o si a practicat-o el nsusi.
Primele cinci volume ale lui A. E. Baconsky aparin pseudopoeziei propagandistice.Scriitorul se elibera de
servituile poetice ale ideologiei represive prin recursul la un clasicism revolut, ca autor de pasteluri, ori la
un simbolism nu mai puin anacronic (Dincolo de iarn, 1957).A ntrziat si ntr-un prerafaelitism pictural
si sentimental (Fiul risipitor, 1964).A traversat modernitatea ntemeiat mai nti pe o ambiguitate de
rezonan afectiv(Fluxul memoriei, 1957), apoi, mai ales, pe ontologia vidului (Cadavre n vid, 1969,
Corabialui Sebastian, 1978). A devenit mefient cu poetica expresiei metaforice. A adaptat o poetic
narativ,orientat spre real. Referenial si totodat intertextualist.A.E. Baconsky a deinut un rol
semnificativ, de scriitor talentat si abil, inteligent siversatil, pentru o lung perioad literar, drastic
controlat de cenzura politic.El cunostea poezia occidental, precum si unele teorii ale limbajului poetic.n
Schi de fenomenologie poetic, din 1963, autorul opunea expresivitatea mimesisuluisi referenialitii,
urma dubla referenialitate si distingea sensul metaforic de sensulligvistic al cuvintelor.A eludat
modernismul "tare", poezia textualist, conceput asadar ca text autonom,autoreferenial, instituit de
Mallarm (Colocviu de poezie, n vol. Poei si poezie, 1963).A lrgit sau mai curnd a deplasat sfera
poeticului, spre o poetic metonimic,antimetaforic.

! n 1961, n contextul unei prbusiri aproape totale a poeziei ori unei timide resuscitri,el anuna,
prematur, ceea ce avea s repete M. Crtrescu n poetica postmodernismului,"declinul metaforei".
Sursa stilistico-retoric era aceeasi: poezia american, din care, alturi de cea european, n primul
rnd italian, Baconsky a si tradus.Baconsky e considerat un iniiator, un reformator, o constiin
teoretic si poeticevoluat.

Victor Felea. (1923-1993).

Murmurul strzii, 1955, Soarele si linistea, 1958, Voci puternice, 1962, Revers citadin, 1966, Omul
modern, 1967, Ritual solitar, 1969, Sentiment de vrst, 1972, Cumpna bucuriei, 1975, Reminiscene
naive, 1977, Gulliver, 1979, Istorie personal, 1983, De toamn, 1986, Decorul speranei, 1988.
De la nceputurile sale, din 1943, reluate n 1967, poezia lui Victor Felea (1923-1993) ar fi urmat linia
tradiionalist, campestr, a micului realism rural, propriu ardelenilor.Cosmologic, rustic, eticist, n
modalitatea neoromantismului proletcultist si, de altfel, n nota momentului, poetul adera la transformrile
politice, sociale, umane, ale comunismului.El mima candoarea, sensibilitatea, patetismul, ritualul si
grandilocvena de univoc sugestie politic.O mic not de originalitate i apare ncepnd cu 1966, ntr-o
poezie voit prozaic, de asa-zis notaie. Aceasta era o modalitate poetic pe care o identificase E.
Lovinescu ntre cele dourzboaie mondiale.La V. Felea, se traducea prin recuperarea unei viziuni
simbolice asupra poeziei bucolice.

Aurel Gurghianu (1924-1987).

Drumuri, 1954, Zilele care cnt, 1957, Linistea creaiei, 1962, Biografii sentimentale, 1964, Strada
vntului, 1969, Ascult strada, 1969, Poarta cu sgei, 1972, Temperatura cuvintelor, 1972, Curenii de
sear, 1976.Aurel Gurghianu (1924-1987), redactor sef adjunct la revista Steaua din Cluj, care publicase
primele poezii n 1943, n Ardealul, e un tradiionalist htonic transilvan. Deopotriv sentimental si
intelectualizat, ntr-o nuan de ironie si ludic, stenic si muzical, n deceniile 6-7, ulterior el devine mai
direct si mai nfiorat, un dolorist spiritualizat (e un ecou al studiilor teologice) si un existenialist sceptic.
Aurel Ru (1930).Mesteacnul, 1953, Focurile sacre, 1956, Unde apele vorbesc cu pmntul, 1961,Jocul
de-a stelele, 1963, Stampe, 1964, Pe naltele reliefuri, 1967, Turn cu ceas, 1971, Zeii asediai, 1972,
Micropoeme, 1975, Cuvinte deasupra vmii, 1976, Piatra scris, 2002.
Ca si A. Gurghianu, A. Ru (1930) a debutat cu versuri n Ardealul, dar abia n 1949. A fost cel mai
longeviv redactor sef al revistei Steaua. Mai puin expresiv si personal dect Baconsky, A. Ru a avut n
comun cu acesta pasiunea pentru cunoasterea poeilor moderni.A tradus din Machado, Seferis, Saint-John
Perse, A. Blok etc.Tot dup Baconsky, a preluat modelul poeziei de notaie, demetaforizate, metonimice.
Devine si un vetust reanimator de forme poetice premoderne. Scrie si el, n special, pasteluluri.

Aceasta este o adevrat obsesie, ntr-un anumit moment, a poeilor de la Steaua. A. Ru elaboreaz un
discurs poetic ritualic, solemnizant, reflexiv, evocator, atins de aripa visului, metafizic, spiritualizant,
eteric, dar si deschis cotidianului comun, ntr-o stilistic auster.Mai mult mimeaz dect emuleaz modele
succesive, n miscarea sa poetic.

Petre Stoica (1931).

Poeme, 1957, Pietre kilometrice, 1963, Miracole, 1966, Alte poeme, 1968, Arheologie blnd, 1968,
Melancolii inocente, 1969, Orologiul, 1970, O caset cu serpi, 1970, Bunica se aseaz n fotoliu, 1971,
Sufletul obiectelor, 1972, Trectorul de demult, 1975, Iepuri si anotimpuri, 1976, O nunt de cenus, 1977,
Un potop de simpatii, 1978, Coplesit de glorie,1980, Prognoz meteorologic, 1981, ntrebare retoric,
1983, Numai dulceaa porumbelor,1985, Tango si alte dansuri, 1990, Piaa Tien An Men II, 1991, Visul
vine pe scara de serviciu, 1991, Manevrele de toamn, 1996, Marea, pururea marea, 1997, Uitat printre
lucruri uitate, BPT, 1997, Insomniile btrnului, 2000, Vizita maestrului de vntoare, 2001.Petre Stoica
(1931) era un mesager al revistei Steaua de la Cluj n Capital. A tradus poezie modern german si
austriac, n dou antologii, aprute n 1967 si 1970.A redescoperit modernitatea treptat, ncepnd de la
tradiie.Ca toi stelistii, a fost fascinat de realismul pictural (ut pictura poesis), clasic, al
pastelului.Petre Stoica ajunge la expresionismul german prin Trakl, poetul care i-a trezit dorina
de a cunoaste limba si poezia german.Antologia sa Poezia german modern, 1967, trebuie considerat
ntr-adevr catalitic pentru poezia romneasc.Criza expresionist si existenialist datorat erei
tehnologice l ndreapt pe Petre Stoica spre sinteza neoavangardist, care va fi redescoperit la noi, n anii
80, de poeii postmoderni.Baconsky, mai curnd dect Petre Stoica, s-a raportat la poezia englez si
american,biografist, spontan, direct, tranzitiv.Poezia sa se rezum cu voluptate mplinit la o substan
tradiional, rural, de mic univers domestic.Expresia poetic este ns intens elaborat, de o complex
simplitate.Poezia lui P. Stoica e deopotriv livresc, avangardist, (auto)referenial,constructivist,
integralist, expresionist, suprarealist, oniric, dar si prozaic (antipoetic),demetaforizant, metonimic,
precis, lapidar, direct.Polimorfismul ei este surprinztor de convingtor asimilat, interiorizat, trit si
elaboratscriptural, cu o elegant precizie (anti)retoric.Descoperim la P. Stoica o nelegere larg, tolerant,
integrativ, a poeticului.Autorul e interesat de concret si pictural, de tot ce conine sau sugereaz realul
proteic,de la cotidian la exotic.P. Stoica nu consider nimic mai esoteric dect concretul, n ipostaz
duminical,diurn, feeric, ori stpnit de semnele extinciei.Realitatea ajunge pentru el unica
transcenden posibil.Poetica sa este sintetizat si definitivat odat cu volumul Sufletul obiectelor, 1972.
Poetica sa demetaforizant, metonimic, e adecvat materiei elementare peste care siaplic expresia
simpl, deprins, mrturiseste el, de la civa maestri italieni.n Sufletul obiectelor exist satul bnean
transformat, mutilat de tvlugul istoriccomunist, asa cum la M. Sorescu, n seria de mai multe volume La
Lilieci, e prezent satuloltenesc.

UNITATEA DE NVARE 2 : ncepnd cu deceniul 7

Istoria a permis noilor poei s ndrzneasc mai mult iar puterea comunist nu mai
avea duritatea (ne)siguranei din deceniul 6 si nici apropierea impus contractual din deceniul
7.
n deceniul 8, poeii devin uneori ntr-adevr nonconformisti si ajung s fie corectai
sau pedepsii.

Ion Caraion (1923-1986).

Eseu, 1966, Dimineaa nimnui, 1967, Necunoscutul ferestrelor, 1969, Crtia si
aproapele, 1970, Deasupra deasuprelor, 1971, Selene si Pan, 1971, Cimitirul din stele, 1971,
Munii de os, 1972, Frunze din Galaad, 1973, Poeme, 1974, Lacrimile de diminea, 1978,
Interogarea magilor, 1978, Lacrimi perpendiculare, 1978, Dragostea e pseudonimul morii,
1980, Postume, 1995.
Nota particular a lui Ion Caraion (1923-1986) este umoarea neagr, mizantropia, de
care s-a desprit ntr-un mod artificial, neconvingtor, pentru a reveni la poezie, n urma
seriei poetice a anilor 60, la doi-trei ani dup iesirea din nchisoare.
n ultimul deceniu, al optulea, dinaintea scurtului exil si a morii, Ion Caraion si-a

radicalizat viziunea "metafizic"-teluric, expresionist, de mare tensiune tragic si

escatologic.
Ultima perioad o continua organic pe cea dinti.
Cotidianul romnesc aflat sub dictatur, ca altdat rzboiul, i producea aceeasi
revolt si mpotrivire la existena de cosmar.
Patosul existenial infernal si materialitatea dur a cuvntului i-au conferit lui I.
Caraion personalitatea unui poet de o for a expresiei egal cu aceea a marilor poei ai
expresionismului nemetafizic, nereligios, social si umanitarist.
ntreaga sa poezie este dezvoltarea unui protest infrarealist, de o mare violen a tririi
si expresiei, alimentat de biografia sa, derulat sub ameninarea cea mai concret a morii.
De aceea, toat retorica i este asimilat organic, eul poetic fiind sursa nemediat a
poeticului.
Victim a comunismului, Ion Caraion a fost hruit de Securitate chiar si postum.
Dincolo de hiatusurile tragice ale istoriei care l-a victimizat, Ion Caraion a fost
ntotdeauna un adevrat cetean universal al poeziei.
n exilul su scurt, de numai cinci ani, se fcuse cunoscut si apreciat de scriitori
prestigiosi europeni, americani etc. (v. Hommage Ion Caraion, Ed. Press Centrales,
Lausane, 1984).

Stefan Aug. Doinas (1922-2002).

Cartea mareelor, 1964, Omul cu compasul, 1966, Seminia lui Laokoon, 1967.
Ipostaze, 1968, Alter ego, 1970, Versuri, 1972, Ce mi s-a ntmplat cu dou cuvinte, 1972,
Papirus, 1974, Anotimpul discret 1975, Hesperia, 1979, Poeme, 1983, Vntoare de soim,
1985, Foamea de Unu, 1987, Interiorul unui poem, 1990, Arie si ecou, 1991, Lamentaii,
1993, Aventurile lui Proteu, 1995, Poezii, 1996, Psalmi, 1997.
Evoluia spiritual a lui Stefan Aug. Doinas (1922-2002) a fost de-a dreptul
spectaculoas.
Importana sa e larg recunoscut. n marginea ei, i s-a creat un statut puin
controversat, de poet de geniu (cum crede criticul I. Negoiescu, membru al Cercului sibian)
sau de simplu artizan.
Poezia si ia substana de oriunde. De la folclor la cultural.
Eseurile critice ale lui Doinas dezvluie o nelegere a poeziei ca experien deplin,
senzorial (poezia ochiului si a urechii) si intelectiv, a combinaiei de cuvinte.
Poezia se instituie ca plintate a limbii, limbajului, cuvintelor, ca Verb originar
exacerbat n toate direciile originalitii. Poetica sa nu se reduce la ontologia absenei.
"poezia este Verb originar, Verb creator, Adevr si For, Aciune")
A proclamat c "Sinceritatea nu are ce s caute n poezie."
I-a admirat pe purttorii de msti, ncepnd cu Hlderlin, si pe un realizator de
heteronimi ca F. Pessoa.
Dar a experimentat mai multe perspective ale relaiei dintre eu si lume: eul exterior,
obiectiv, al poeziei clasice, eul adnc implicat ontologic al poeziei romantice, eul eticmetafizic
modern, expresionist.
n eseuri, el consider c exist trei tipuri de poezie liric:
de nscenare neoclasic,
de proiecie si reducie a existentului, n eul romantic,
si de asumare a vinei tragice universale, n eul modernist-expresionist.
Poetul devine, pe urmele lui F.Pessoa, prin excelen un simulator. Dar si un
explorator al existentului pluridimensional, pe care textul ncearc s-l cuprind, desi reuseste
doar s-i sporeasc limitele aproximrii.
Etapele poeziei sale sunt decise de eul creator n raport cu tolerana sau intolerana
istoriei.
n toate exist tentaia realului, inegal atins.
Simbolul, mitologia, metafora sunt si ele forme contractual estetice de acces la realul
poetic.
Esenial apare la el confruntarea cu poeticile fundamentale ale ntregului spaiu si

10

timp poetic.
De la antichitatea greac, orfic, pitagoreic, platonic, pn la (pre)modernitatea
intens anamorfotic.
Poetica sa e proteic, pluralist, deschis, dinamic: "nu m anchilozez ntr-o singur
formul", i plcea s avertizeze.
Poezia lui Doinas e activat constant de reflexivitatea poetic si existenial,
configurat glacial sau extatic, conceptualist sau metaforic, abstract sau imagistic, realist sau
vizionar, grav sau ironic, direct sau parabolic.
Mai mult dect Al. Philippide, el este poetul romn cel mai eteromorf si lucid, n
acelasi timp.
Poezia sa si-a cutat vitalitatea n mit, n reflexivitate existenial si etic.
Iar, dup ndeprtarea de ateismul comunist, ea si-a tras seva din formele psalticereligioase.
Poezia lui Stefan Aug. Doinas aduce un mod mai pertinent de implicare n creaie si
existen.
Ea a devenit un tip de raportare critic-creatoare, grav si de o ironie reversibil,
dialogic, la tradiia autentic si exemplar. Nu doar poetic, dar si cultural sau civic.

Florin Mugur (1934-1991).

Cntecul lui Philipp Mller, 1953, Romantism, 1956, Casa cu ferestre argintii, 1959,
Visele de diminea, 1961, Serile din sectorul nord, 1964, Unde e orasul de argint?, 1965,
Mituri, 1967, Destinele intermediare, 1968, Cartea regilor, 1970, Cartea prinului, 1973,
Roman, 1975, Piatra palid, 1977, Portretul unui necunoscut, 1980, Dansul cu cartea, 1991,
Viaa obligatorie, 1983, Firea lucrurilor, 1988.
Florin Mugur (1934-1991) intra n literatur chiar atunci cnd comunizarea se anuna,
pentru mult timp, ireversibil, n 1948, anul naionalizrii industriei si al santierelor
(re)construciei "socialiste".
Era unul dintre cei care versificau imnuri, si n acest fel si marcau adeziunea la noua
istorie.
Romantismul revoluionar a fost iniial de un extrem avnt, pentru c era motivat de
antifascism, rzboi si biografie.
El i-a hrnit numeroasele volume aprute din 1953 pn n 1965.
Florin Mugur va trece apoi printr-o spectaculoas schimbare la fa, imposibil de
prevzut n maculatura anterioar.
El profit de deschiderea cultural de la mijlocul deceniului 7.
Regseste temele majore ale literaturii moderne de sorginte expresionist si
existenialist, puse-n oper anterior de George Bacovia, ntr-un mod singular si ntr-o
autentic relaie biografic si psihologic.
Florin Mugur scrie, din 1967, o poezie a fanteziei afective tulburtoare, pornind de la
resursele interioare, n sfrsit, regsite.
E o poezie marcat de delir, teroare, cutremur, nevroz, de dorina eliberrii din
nchisoarea universului agonic si a purificrii si transformrii morale.
Expresia apare pe ct de tensionat, n varietatea registrelor care unific tragismul si
histrionicul, pe att de convingtoare, n reflexivitatea ei existenial, cu accente mitice si
spiritualiste nelinistitoare.

Nichita Stnescu (1933-1983).

Sensul iubirii, 1960, O viziune a sentimentelor, 1964, Dreptul la timp, 1965, 11 Elegii,
1966, Oul si sfera, 1967, Rosu vertical, 1967, Laus Ptolemaei, 1968, Necuvintele, 1969, Un
pmnt numit Romnia, 1969, n dulcele stil clasic, 1970, Mreia frigului, 1972, Epica
Magna, 1978, Operele imperfecte, 1979, Noduri si semne, 1982, Ordinea cuvintelor, I-I,
antologie, 1985, Fiziologia poeziei, antologie, 1992.
Nichita Stnescu (1933-1983) este nu doar creatorul glorios al unei opere poetice, dar
si figura cea mai reprezentativ a unui context literar.
N. Stnescu a publicat si poeme asa-zis patriotice, pe linia conformismului ideologic

11

stngist totalitar.
A admis s fie subversiv, n mod preponderent prin art, si oportunist, prin biografie.
N-a configurat dintr-o dat o modalitate poetic abstract, intelectualizat,
autoreferenial, exploatnd resursele limbajului.
Poemele sale, vizionare, ermetice, n rspr cu momentul literar dominat de versificri
ale unor teze politice comuniste, au treptele lor de emancipare literar.
Faptul nu s-a ntmplat n dezacord cu dorina mai general de ntoarcere la tradiia
modernismului.
Intr n curentul de refacere a tradiiei poeziei romnesti libere si deprinde
esenializarea, impersonalizarea, atemporalitatea de la Eminescu si Blaga, tehnica unui poeta
faber de la Arghezi, ermetismul de la Barbu ori narativitatea de la Bacovia.
Opera sa poetic si eseistic s-a raportat ntotdeauna mai cu seam la tradiia vie,
major, a poeziei romnesti, de la ntii poei romni, la cei din urm dintre cei semnificativi.
Ideile sale despre poezie reiau modernismul major, de la Mallarm la Valry.
Ca si acesta din urm, mutnd, surprinztor, originea poeziei, din poet n cititor, si el
crede c, ntr-adevr, poetul este doar cel care (inter)mediaz poeticul, configurat doar n
urma lecturii a crei intenie devine esenial.
Textul poetic devine impersonal, dar profund provocator si revelator pentru cititorul
lipsit de capacitatea de a formula poezia care deja l locuieste.
Tot ca P. Valry, are convingerea c ntre poet si cititor diferena ine doar de puterea
de expresie si nu de inteligen.
Cititorul simte, nelege, trieste n acelasi mod "starea poeziei", pus n text doar de
poet.
Poetul se ndeamn apoi, dup ndeprtatul exemplu al lui Mallarm, la a lsa libera
iniiativ cuvintelor si a da un sens profund, superior, "cuvintelor tribului".
n eseuri, N. Stnescu se refer la cunoasterea particular, de tip poetic, neleas ca la
Blaga, drept potenare a misterului: "A cunoaste nu nseamn a elucida". Pentru el, poezia
trebuie s exprime ceva adnc, real, unic. Poezia rmne n primul rnd adevr. Fantezia
trebuie s fie strunit.
Poezia devine pentru N. Stnescu destin existenial.
Primele volume sunt marcate de o viziune calm, biologist si psihologizant,
apropiat de simirile vrstei adolescenei, ipostaziat n rsfrngeri aurorale, ntr-o ordine a
misterului firii umane si naturale.
Tatoneaz un lirism filosofic, ca rsfrngere reversibil n oglind a filosofiei lirice,
dar nu numai, pentru c poetul se las atras si de categorii si concepte ale gndirii.
Limbajul filosofiei marcheaz cu deosebire volumul 11 Elegii, din 1966. Era aici o
regsire a poeziei conceptuale, pe filiera prohibit a filosofiei idealiste.
Poetica lui N. Stnescu si etaleaz, fr complexe, ba chiar cu ingenuitate, rdcinile
venerabile, comune cu o veche "lege" a lui Empedocle. Ea are la baz o fiziologie. Fiziologia
poeziei este si titlul unei antologii postume a autorului. Descartes, Hobbes, Herder, Fechner,
Herbert Spencer au recunoscut relaia fondatoare a fiziologicului si esteticului.
n 11 elegii, a creat un limbaj poetic considerat alternativ si radical pentru c agresa
prejudeci dintre cele mai stimabile.
Antipoezia sa, ca si cea a lui Sorescu, era rezultatul replierii si extensiei poeticului.
De la diciunea filosofic a lirismului, N. Stnescu ajunge la poetica necuvintelor,
fundamentat muzical si simbolic, n Oul si Sfera si Laus Ptolemaei.
"Poetica necunvintelor" devine deplin n volumul intitulat chiar Necunvintele. Aici se
va impune o viziune escatologic asupra limbajului: "Orice cuvnt e un sfrsit,/orice cuvnt
din orice limb este un strigt/de moarte."
Dup modernismul abstract, ermetic, conceptual, caracterizat printr-o estetic si o
poetic mai greu comunicative, N. Stnescu face, ntr-un fel intuitiv, gestul post-modernist al
recuperrii tolerante a tradiiei.
El public, n 1970, volumul n dulcele stil clasic.
Lrgeste sensibilitatea si limitele de modelare a poeziei.
Asa cum M. Sorescu se deconvenionaliza ntr-o nou formul, fr a o face uitat pe
cea dinti.

12

Ultimul stadiu al creaiei poetice a lui N. Stnescu, parial modificat, parial rezumativ,
se caracterizeaz prin (im)personalizare, (de)materializare, (trans)figurare, ludic, dar si prin
tragism.
Stilul su alterneaz aluzivitatea cu detropologizarea, ntr-o larg deschidere si
precizie expresiv. n definitiv, stilul e cel care i "ilustreaz", n sensul c i lumineaz, opera.
Si nu i-o obnubileaz dect n momentele de orbitoare supraexpunere.
E refcut astfel tradiia poetic, preponderent autohton, la vrf, pe cea mai
semnificativ desfsurare diacronic a sa, din premodernitate si modernitate, nspre
postmodernitate.

! Poezia lui N. Stnescu a devenit un moment de fixare memorabil a omului poetic

integral, senzorial si cugettor, teluric si cosmologic. Acest poet canonic va rmne un caz
singular de reformalizare a poeticului romnesc.
N. Stnescu a fost o personalitate accentuat si rezistent, de un mare impact critic si
creator, unul dintre modelele cele mai convingtoare ale poeziei.

Cezar Baltag (1937-1997).

Comuna de aur, 1960, Vis planetar, 1964, Rsfrngeri, 1967, Monada, 1968, Odihn
n ipt, 1969, Sah orb, 1971, Madona din dud, 1973, Unicorn n oglind, 1975, Poeme,
1981, Dialog la mal, 1985, Euridice si umbra, 1988, Chemarea numelui, 1995, Ochii tcerii,
BPT, 1996.
Prin Ion Barbu, el a reluat, de pe la sfrsitul deceniului 6, expresionismul abstractizant
si ermetizant, cu ascenden orfic, muzical, nedisonant, apropiat de stadiul expresionismului
german din jurul lui 1930.
Poetul e marcat de un patetism retoric ntreinut de fervori lucide.
Poezia sa ajunge, treptat, ntr-un mod tot mai adecvat, supus semnificaiei spirituale.
Rugciunea domesticeste si nu oculteaz tragismul cunoasterii existeniale.

Ilie Constantin (1939).

Vntul cutreier apele, 1960, Desprindere de rm, 1964, Clepsidra, 1966,
Bunavestire, 1968, Fiara, 1969, Colina cu demoni, 1970, Cellalt, 1972, LAilleurs, 1983, Le
rivage antrieur, 1986, Le lettr barbare, 1994, Desprinderea de rm, antologie, 1995, Le
marchand de sabre, 1997, Aux racines du lointain, 1999, Plata luntrasului, poeme, 19561998, 1999, n alt parte, poeme 1956-1999, I-II, ed. definitiv, 2000.
Ilie Constantin (1939) a fost alungat din ar de represiunea Securitii, dup sfrsitul
perioadei de "deschidere" a regimului ceausist si nsprire a Cenzurii.
Se dovedea un spirit clar si riguros, n forme poetice asiduu elaborate, de o cert
subtilitate si complexitate.
Nu mai puin spectaculoas i este biografia, inclusiv cea literar, din Frana: Grand
Prix du livre jeunesse de la Socit des Gens de Lettres de France, 1989, pentru proza La
chutte vers le znith.
Exilul impus din 1973 l marcheaz si ca poet.
Debutul de la sfrsitul deceniului 6 este convenional, att tematic ct si stilistic.
Poetul fusese confiscat de pacifismul comunist, pretins umanitarist, si de ideologia sa utopicprogresist.
Bun tehnician al versului, prozodist remarcabil, sedus de stabilitate formal la acest
nivel, Ilie Constantin este mai puin inventiv si las impresia de uscciune si previzibilitate, ca
orice poet dominat de cultur n detrimentul eliberrii vocaiei. Pare-se c revine insistent si
viguros n actualitatea literar romneasc.

Ana Blandiana (1942).

Persoana ntia plural, 1964, Clciul vulnerabil, 1967, A treia tain, 1970, Cincizeci
de poeme, 1970, Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972, Poezii, 1974, Somnul din somn,
1977, Ochiul de greier, 1981, Stea de prad, 1985, Poezii, BPT, 1989, Arhitectura valurilor,
1990, n dimineaa de dup moarte, 1996, Cartea alb a lui Arpagic, 1998, Balana cu un

13

singur talger, 1998, Soarele de apoi, 2000.

Anei Blandiana (1942) i-au aprut n strintate numeroase volume de poezie.
Mult mai de timpuriu dect colegii si proemineni de generaie, n 1982, a primit
Premiul Herder.
Poeta s-a implicat adnc deopotriv n istoria civic-politic si n istoria literar.
Poezia sa este centrat pe comunicarea emoional si reflexiv preponderent
transparent, desi urmeaz retorica metaforizant-paradoxal.
E drept c nu eludeaz nici parabola, esopismul, alegoria.
Discursul poetic grav, dramatic, se vrea interesat de socializarea mesajului si mai
degrab dezinteresat de actualizarea formulei poetice la contextul propriu-zis literar.
Ana Blandiana si-a asumat de aceea chiar si riscul recderii n premodernism, prin
relieful reflexiv nalt, miza pe impactul actualitii si a relaiei existenial-confesive cu
cititorul si nu pe actualizri ale registrelor formale.
Eul empiric, deja ipostaziat complex, etic, existenial, cosmologic si, pn la urm,
estetic, este confruntat deschis, dac nu identificat, cu eul poetic.
Vocaia sa fundamental este aceea de a produce vibraie n fibra poetic a eticului.
O vin tragic, enigmatic, domin totul, de la o trire n egal msur senzorial si
cerebral la o trire-scriitur poetic, n acest insistent si terapeutic lirism moral si uneori
moralizator, prezentat n general ca dominator si bine controlat.
Blandiana a urmat constant un discurs poetic si existenial de o demn inaderen la
condiia uman maculat si mecanicizat.
Exemplar a devenit n cazul su anvergura angajrii morale, (trans)personale, prin
poezie, n omenescul integral.
Eticismul su radical dateaz de la cel de-al doilea volum, deconvenionalizant, dup
sacrificiul estetic, sub opresiune ideologic, existent n mare msur n prima sa carte de
poeme.
Ct priveste limbajul poemelor, expresia direct era intersectat cu cea oblic, aluziv,
alegoric.
Ana Blandiana este o poet din seria ardelean marcat de modernistul deopotriv
tradiionalist L. Blaga, unul dintre modelele majore de dup hiatus-ul literar impus de
orientarea stalinist a Romniei.
Expresionismul su apare mblnzit, apollinic. Expresionismul htonic ardelean devine
aici estompat de imaginaia grav si totodat funambulesc a visului cosmic.
Ana Blandiana continu, n fond, tradiia spiritual si artistic ardelean n formele
sale cele mai emancipate, cu o bun autocunoastere a crisprii n faa experienelor strine
nepotrivite.
Ana Blandiana nelege poezia ca fiind unica recuperare a existenei: "poezia e ceea ce
rmne dup ce ai uitat tot ce ai trit".

Gabriela Melinescu (1942).

Ceremonie de iarn, 1965, Fiinele abstracte, 1967, Interiorul legii, 1968, Boala de origine divin, 1970,
Jurmntul de srcie, castitate si supunere, 1972, ngnarea lumii, 1972, mpotriva celui drag, 1975,
Casa de fum, 1982, Oglinda femeii, 1986, Lumin din lumin, 1996, Poezii, 1997, 33 de revelaii, 1998,
Cuvinte nou nscute, 2002.Recunoastem numaidect la Gabriela Melinescu (1942) un eclectism disponibil
pn la frivolitate estetic.Presiunea modelelor, fie majore (expresionism, suprarealism), fie minore
(conceptualism, psihologism si eticism, de dup N. Labis), ajunge vizibil.Raportarea la modele se face
creator, cu constiina, predominant utopic si inocent, a antimimesis-ului, ba chiar a depsirii si investirii
lui cu originalitate.G. Melinescu face parte dintre poeii semnificativi care au pstrat, de voie sau denevoie,
o distan clar fa de cutrile nnoitoare paradigmatic, rmnnd ns nproximitatea acestora. Va
recunoaste c poetica sa amalgamat ar conine, pe lngprocedeele expresioniste si suprarealiste, chiar
unele aparinnd onirismului, cu referire la epeneag si nu, cum ar fi fost de asteptat, la poetul, si el
doctrinar al onirismului, L. Dimov. Primul su deceniu editorial era petrecut n literatura romn, din 1965
pn n 1975, Prsirea limbii originare, romna, i-a dat prilejul de a medita la o poetic translingvistic,
universalist.A mrturisit c prin scris cunoaste "o stare care transgreseaz limbile pe care lecunosc".Poezia

14

sa s-a maturizat si s-a despovrat astfel de o feminitate crispat,intelectualizat, adevrata boal poetic a ei
pentru primul deceniu literar, cel trit n Romnia.

Marin Sorescu (1936-1996).

Singur printre poei, parodii, 1964, Poeme, 1965, Moartea ceasului, 1966, Tineree lui Don Quijote, 1968,
Tusii, 1970, Unghi, antologie, 1970, Suflete, bun la toate, 1972, La Lilieci, I-VI, 1973-1998, Astfel, 1973,
Norii, 1974, Descntoteca, 1976, Srbtori itinerante,1978, Fntni n mare, 1982, Drumul,
antologie,1983, Ap vie, ap moart, 1987, Ecuatorul si polii, 1989, Poezii alese de cenzur, 1991, Poezii,
ed. def., I-II, 1990-1993, Traversarea, 1994, Puntea (Ultimele), 1997, Scrinteala vremii, 1997, Efectul de
piramid, 1998,ncoronarea, 2000, Sgei postume, 2002.Marin Sorescu (1936-1996) este cel mai tradus
dintre poeii romni, n peste 50 de ediii, a fost chiar o mare speran de universalizare deplin a literaturii
romne.Public prima poezie n 1957, cnd ncepea o revenire la literatur.Critica preponderent estetic l
susine, dar nu-i ascunde inegalitile, eterogenitatea unor volume, repetiia necreatoare a formulei de
succes. i nfiereaz anecdotismul si-i denun absena tragicului.E aprat prin invocarea autenticismului
care exprim adaptabilitatea romneasc, intemeiat pe scepticism si fatalism.Unele dintre volumele lui
sunt compozite si mizeaz pe incongruena formelor care se resping si si diminueaz fora autonom.
Exist la el o eterogenitate tematic si figurativ, un amestec de livresc si documental, o mobilitate
poetologic raportat la epoci dispuse pe o vast ntindere de timp, de la clasicitate la postavangard.Nimic
din ce era si devenea nencetat literar nu i-a rmas strin acestui scriitor, nu doar poet, al amplitudinii si
completitudinii.Opera ntreag exprim o angajare multipl si subtil, filosofic, moral, istoric,
social.A fost apropiat de francezi ca A. Jarry, J. Prvert, R. Queneau ori de americani ca A.Ginsberg.
A cunoscut poezia american la ea acas, printr-o burs, si s-a regsit sincron cumodul ei spontan, direct,
popular, intens comunicativ.Influena romneasc, n cazul su, coboar pn la folclor. Sorescu si-a
dezvluit admiraia pentru folclorul romnesc. nrurirea sa urc prin poeii romni premoderni, I.BudaiDeleanu, A. Pann, G. Toprceanu, si moderni, I. Minulescu, T. Arghezi, A. Maniu, avangardistul Urmuz,
spre contemporanul Geo Dumitrescu.Poetul a fost vzut si n vecintatea prozatorilor, a "marelui clasic" I.
Creang, a contemporanului M. Preda (psihologicul ludic-prefcut din capodopera realist, romanul
rnesc Moromeii).A fost tradus, premiat (Herder, Campiello), chemat n afara rii cu burse (Germania,
S.U.A.) ori pentru lansri si lecturi ale volumelor sale. A avut un adevrat instinct al sincronismului.A
uimit si iritat prin surprinztoarea sa comunicabilitate n limbi si literaturi considerate mature si
modelatoare.Nu e att demitizator, ct un mitizant al epocii noastre care-si ascunde miturile n antimituri.A
pus lumea sa n relaie de dialog cu lumea larg, spiritul limbii romne n legturcu spiritul oricrei
limbi.A depsit asteptrile criticilor romni capabili s recunoasc poeii de uz intern.L-au suspectat de
serialism, de reet de consum pentru piaa liber.

Poezia lui Sorescu este generat de telescopajul realitilor, psihologiilor, civilizaiilor,culturilor

tradiionale si actuale, cu dubl receptare, rural si orseneasc, ntr-o comuniune de discurs
profund si cuprinztoare. Cultul si popularul fac astfel schimb natural de forme si substane existeniale,
uimitor mediate poetic.Toat poezia sa este o alctuire de forme alternative, interferate, simultane sau
substituite.Critica a descoperit prezena ruralului n realizarea livrescului abia dup ce i-a recitit poeziile
primului deceniu.Diferite erau obiectele focalizrii: poezia, miturile si apoi arhivele realitii stesti.Dar
abia prin 1973, cnd ncepea s apar seria volumelor La lilieci, poetul si-a"trdat" spiritul primar rnesc,
cu egal apropiere si distanare afectiv si reflexiv.ncepnd cu primul volum din seria celor sase, La
Lilieci, se manifest un soc al noii formule.La Lilieci conine o poetic deopotriv a mimesis-ului si
antimimesis-ului, a reprezentrii si a prezentrii.Forma poetic insolit e realizat pe dou ci: una a
abaterii de la forma previzibil si alta a ntoarcerii la forma aparent previzibil.O ambiguizare lucid rezult
din acomodarea stupefiant - manierist, pre- si postmodernist- a formelor opuse. Pe de o parte,
(meta)fizice, realiste si vizionare. Pe de alt parte, epice, dramatice si lirice. Asadar, deopotriv lucide si
iraionale. Totul e svrsit cu gravitate jucat ori n maniera ludicului serios. Sorescu lrgeste poeticul,
dincolo de frontierele literaturii. Iar retorica, dincolo de singularitatea figurilor. Merge pn l
universalitatea lor. Prin adoptarea oralitii discursurilor "de pia", n formele cele mai diferite, de la
aspectul sociologic la acela economic. Trecnd prin acela estetic, care rmne central.n totul, poezia sa
devine un triumf ineluctabil al biograficului.M. Crtrescu, Postmodernismul romnesc, 1998: "La Lilieci
poate fi o scriere postmodern, dar te ntrebi dac este si poezie."Realismul su e complex, ambiguu,
prozaic si chiar oniric. Dar Sorescu rmne tot mai mult un poet al realului, al existenialului. Si nu al

15

imaginarului, fantasmaticului,fanteziei; dect n forme incluse n ontologia poetic.Poemele lui, indiferent

de dimensiuni, sunt narative. Michael Hamburger le numea nc din 1983 "un fel de povestiri." Sunt
depoetizante, marcate de oralitatea histrionic a unui poet-regizor care si joac toate personajele create.
Se ntlnesc ntr-un fel admirabil la Sorescu epopeicul, comicul, tragicul. La Lilieci e chiar o renviere
poetic a unei lumi scufundate si izolate, cu un mod particular, irepetabil, de a fi n via si n limbaj.
Comicul este susinut si amplu: umor, burlesc, clovnerie, calambur, absurd; n formele cele mai diverse,
fruste si analogice, livresti si intertextuale, ca la poeii ce i-au succedat n anii 1980.Limbajul poetic e
(di)simulat n manier aparent comun. E un limbaj al devierilor la punct fix, central. Expunerea i ocup
toate registrele. E poetic, dar si prozaic, dramatic, critic.Sorescu afl mereu calea cea mai sigur si eficient
a comunicrii. Ea e, n limitele artisticului, expresia tranzitiv, nencifrat. La el se sterge limita dintre oral
si scriptural.Sorescu are instinctul poetic rar de a nu separa cuvintele de via. Iar acest fapt explic
traductibilitatea poeziei sale, (im)personalizat regional, dialectal, e drept c ntr-o limb romn, cum se
recunoaste, unitar.Poeziei, Sorescu i-a resuscitat nu doar formele, figurile, dar si prozodia. A cutat mereu
ci de acces spre sens si nu de abatere de la el. Nu a agreat parabola opac, dar direct si elementar
sugestiv. A urmrit nu ezitarea ntre form si sens, dar tocmai adecvarea lor.

Ioan Alexandru (1942-2000).

Cum s v spun, 1964, Viaa deocamdat, 1965, Infernul discutabil, 1966, Vmile pustiei, 1969, Imnele
bucuriei, 1973, Imnele Transilvaniei, 1976, Imnele Moldovei, 1980,Imnele rii Romnesti, 1981, Imnele
iubirii, 1983, Imnele Putnei, 1985, ImneleMaramuresului, 1988.De la nfiorrile si angoasele cosmogonice
si metafizice, el ajunge la halucinaiasupus a religiosului.Ioan Alexandru fusese la debut o revelaie
poetic, pierdut de la un timp care coincide cu sfrsitul anilor de calculat "liberalizare" si introducere a
comunismului naional(1971).El devine un caz doar ca privilegiat al odei crestine, de extensie etnofil si
demofil,ntr-un regim ateist.

UNITATEA DE NVARE 3. Neoavangarda poetic.Suprarealismul recuperatGellu

Naum (1915-2001).
Filonul 1952, Tabra din muni, 1953, Poemele tinereii noastre, 1960, Soarele calm,1961, Athanor, 1968,
Poeme alese, 1970. Copacul-animal, 1971, Tatl meu obosit, 1972,Descrierea turnului, 1975, Partea
cealalt, 1980, Malul albastru, 1990. Faa si suprafaa,1994, Calea searpelui, 2002.Dup controlul total al
comunismului asupra literaturii, poetul Gellu Naum (1915-2001) a renunat la o carier universitar, a
tradus numeroase cri si s-a retras lng Bucuresti.A publicat totusi patru volume convenionale, din 1952
pn n 1961, regsindu-se cuadevrat abia n 1968.n anii 50, chiar si acest radical si rezistent suprarealist
se contamineaz de conformismul social si politic, devenind, n direcie estetic, muzical si clasicizant, n
crile sale: Filonul, 1952, Tabra din muni, 1953, Poemele tinereii noastre, 1960, Soarele calm,
1961.E un poet angajat social, etic, istoric, umanitarist, de la manifestul din semnificativul an al instaurrii
hitlerismului n Germania, 1933, Poezia pe care vrem s o facem, scris impreun cu prietenii si de atunci,
Geo Bogza, G. Luca, P. Pun, S. Perahim.Prestigiul su e lent si mai degrab tardiv.ntr-un top al poeilor
secolului XX, aprut ntr-o revist german la ncheiereamileniului, Gellu Naum, poet de limba romn,
ocupa o poziie uimitoare, ntrecndu-i cumult pe Tristan Tzara si Paul Celan, originari din Romnia si
transmutai n alte limbi si"limburi".Naum a rmas suprarealistul cel mai important si "consecvent" din
literatura romn.Trziu, a nceput s-si vad poezia tradus n german, francez, englez etc.Dar pn n
anul 2001, singura monografie despre el a aprut n afara rii, n francez:Rmy Laville, Gellu Naum.
Pote roumain prisonnier au chteau des aveugles.E o mistificare s se spun c e un poet fr evoluie.
Exist la el chiar o involuie, ndeceniile "culturii proletare".intre 1936-1946 a practicat un suprarealism
mai ortodox, apropiat de unele precepte teoretice ale curentului, iar dup 1968 a produs o abatere de la ele,
marcat de o disidenestetic, o vreme solidar cu aceea a oniricilor din deceniul 7, apoi pe un traiect
solitar, personal, de cert originalitate. Onirismul su lucid, lund realul drept vis, face din Gellu Naum un
poet esenial, un precursor si o punte, vreme de aproximativ o jumtate de deceniu, ntre suprarealismul
european al deceniilor 3 si 4, si onirismul estetic (structural), contestnd dicteul subconstientului si privind
realul ca vis, la modul cel mai lucid si raional, prin Dimov siceilali poei "onirici", n deceniul 7.
n perioada suprarealismului acut creator, ncepnd cu 1968, Gellu Naum conciliaz perspectiva abisal cu
cea a luciditii supraconstiinei modelat de vis. El face posibil o punte ntre poetica lui A. Breton si
aceea a lui P. Valry. Tentativa si reusita va fi comun cu cea a oniricilor L. Dimov etc. Tot acum, el

16

reface, nu doar rstoarn, ritmurile realitii si subiectivitii vitale sisenzoriale, n linia unui suprarealism
polidirecional.Retorica se modific. De la subversiunea imaginarului si destructurare prin rupturile sintaxei
si lexicului, poetul trece la structuri narative detropologizante.Tentaia unei stilistici a denudrii expresiei
dateaz de fapt din 1945, cnd scria aforistic : "Cuvintele sunt ca femeile - s-a spus - ele sunt ntotdeauna
mai frumoase goale."Libertatea estetic izbutea s construiasc o suprarealitate fascinant.Suprarealitatea
nu devenea un succedaneu ori un suplement al realitii, ci unica realitate demn s existe ntr-o perpetu si
mereu treaz cutare, att prin deconvenionalizarea fr limit a umanului, n configurarea existentului, ct
si prin deconvenionalizarea poeticului, n configurarea expresiei.Gellu Naum are candoarea s cread c
numai poezia va salva omul si lumea sa.(Po)eticul e pentru Naum un substitut al misticului.Poetul e stpn
pe mister si indicibil, cu o for de convingere si cu o autenticitate uimitoare.Poezia lui Gellu Naum atest
proteismul suprarealismului, cruia i confer un altchip, ferm si caleidoscopic.Naum nu a redus imaginarul
poetic la vis si metafora de extensiune analogic, ci l-a lsat s ptrund n zone multiple, necanonizate de
suprarealism.Si-a impus, de aceea, n mod determinant, o enunare epico-dramatic escamotnd retorica
figurilor.De aceea si nsuseste att de personal, spectaculos si fidel, procedeele aparent expuseoricrui
suprarealist: bulversarea tuturor raporturilor psihice, existeniale si retorice, delirul,rebeliunea, dicteul,
visul.

Virgil Teodorescu (1909-1988).

Scriu negru pe alb, 1955, Drepturi si datorii, 1958, Semicerc, 1964, Rocada, 1967,Corp comun, 1968,
Repaosul vocalei, 1970, Vrsta cretei, 1970, Poemul ntlnirilor, 1971,Ucenicul nicieri zrit, 1972,
Sentinela aerului, 1972, Heraldica miscrii, 1973, Poezie nentrerupt, BPT, 1976, Ancore lucii, 1977,
Culminaia umbrei, 1978, Ct vezi cu ochii,antologie, 1983. Sub dominaia politicului va rmne Virgil
Teodorescu (1909-1988) dup rzboi, n comunismul stalinist-dejist ori naional-comunismul ceausist.Dup
trdarea suprarealismului, ca dicteu si eliberare a constiinei, prin limbajul literar, pasul urmtor a fost
renegarea fr echivoc a suprarealismului.Pe care proletcultismul, ca realism dogmatic, total coercitiv, nu-l
putea sub nici oform alia sau integra.Gravele concesii politice au condus la triste abandonuri estetice.Sub
direcie totalitar antiestetic, n deceniul 6, fostul - parial - suprarealist a scris antipoezie, cu coninut total
epurat de literaritatea avangardist, cu anacronice recursuri premoderne.Maniera clasicist interfera cu
aceea a romantismului naionalist, militant, ori a formalismului parnasian, n Scriu negru pe alb, 1955,
Drepturi si datorii, 1956.Imediat ce regimul comunist admite o revenire controlat la estetic, n partea a
doua adeceniului 7, prin Corp comun, 1968, poetul se rentoarce la limbajul similar suprarealistilor.Poemul
e generat de productivitatea analogic, insolit si captivant.El dezorganizeaz realul, diurnul, le supune
unei viziuni irealiste, nocturne,escatologice, de nou decaden. Visului devine o nou matrice a
existentului.Civa ani, dup 1966, cu un program mai susinut din 1968, pn la Tezeleculturnice ale
dictatorului Ceausescu, din iulie 1971, e prezent pe scena literaturii miscareaonirismului estetic
(structural).Leonid Dimov, articol din Luceafrul, nr. 33, 16 august 1969, Inocena poetului (cf. L.Dimov,
D. epeneag, Moment oniric, Cartea Romneasc, 1997), Dimov l admite pe V.Teodorescu drept
precursor apropiat. "Poet-herald, Virgil Teodorescu intuieste n ultiminstan locul geometric al poeziei
viitoare: linia de for care logodeste visul cu luciditatea".

Onirismul estetic (structural)

Un curent literar autonom, singular n Estul totalitar, este onirismul estetic (structural).El a fost destul de
neglijent receptat.Onirismul a mizat pe estetic, dar a deranjat politicul discreionar, care l-a interzis.Ca
nimeni altul dintre critici, E. Simion a neles foarte bine n 1984, onirismul poetic -datat 1966 -, n relaia
limbaj-real-vis.L-a apropiat de baroc si manierism ("o form de spiritualitate a lui
homoabsconditus,viziunea lumii ca labirint, o retoric bazat nu pe mimesis ci pe phantesia de
tipasianic") si i-a rezumat, cu o bun cunoastere a textelor teoretice ale grupului (Dimov, epeneag)poetica:
onirismul "foloseste ca surs si criteriu (model) visul, trieste sub severa veghe a luciditii, se supune
legilor geometriei prozodice si tinde spre plenitudinea unui nouclasicism".Fiind o modalitate literar bine
individualizat, onirismul nu rmne doar o stare, cum crede, n grab, dar si o metod cu principii de altfel
clarificate, enunate si ilustrate de Dimov.

17

Leonid Dimov (1926-1987).

Versuri, 1966, 7 poeme, 1968, Pe malul Stixului, 1969, Carte de vise, 1969, Semne ceresti, 1970, Eleusis, 1970,
Deschideri, 1972, A.B.C., 1973, Amintiri, n colaborare cu Mircea Ivnescu, 1973, La capt, 1974, Litanii pentru
Horia, 1975, Dialectica vrstelor,1977, Tineree fr btrnee, 1978, Spectacol, 1979, Texte, 1980, Vesnica
rentoarcere,1982.
Traductorul lui Marcel Raymond (De la Baudelaire la suprarealism) descoperea si n studiul criticului genevez visul
treaz, nsoitor necunoscut, dar permanent, ru purtat de constrngerile si incoerena poemului suprarealist, care se
ascunde, moare nainte de a se"face".Nu Dimov exclude suprarealismul, acesta s-a autoexclus, remarc el - de pe poziii
simultan ateiste si nonfreudiene, iniiatice, ulterior declarat gnostice - n decembrie 1968, ladiscuia n patru, din revista
Amfiteatru, despre "O modalitate artistic".
Realitatea, visul, abstraciunea, iar ntr-un alt plan poetul si poezia, traseaz unghiul riguros viu al poeticii
onirice.Referentul, care face (eu cred c ntotdeauna) textul, substituind eul poetic, erecunoscut ca fiind, uneori,
pictural. Ut pictura poesis. Privind tablouri, Dimov realizeaz poeme. Onirismul estetic (structural) este o poetic
"reacionar", nu revoluionar. Pentru c porneste de la (fiind totodat mpotriva lor) romantism ("m lepd de
romantism"), suprarealism ("si suspectez dicteul automat"), freudism, napoi la clasicism: "Asa cum artistul clasic
construieste faptul real, eu construiesc visul."Va fi, desigur, un clasicism (post)modern, ars de mister, cu mai multe fee
(vorbest ntr-un caz de "cele cinci fee ale poetului"), dintre care si "o fa ascuns."Post-modern, L. Dimov e intolerant
doar la intoleran, si nu consider c "poezia
nou ar avea de luptat cu poezia veche."Onirismul "a dorit s fie o ncercare de a ncremeni caleidoscopic lumea, pentru
a o face s ptrund n legitile specifice visului..."Onirismul, reacionarism literar, "nu era o simpl opoziie la
proletcultism (...) era, n definitiv, o ntoarcere la clasicism."Grupul oniric, semnalat la jumtatea deceniului 7, n-a fost
tolerat de comunismul cu fa antiromneasc. A fost respins prin oportunismul unor constiine degradate ale elitei,
care iniial l ncurajaser: poeii Al. Philippide, Virgil Teodorescu, criticul Serban Cioculescu.Lumea oniric - prin
atitudinea proprie a eului - elimin relaia cauz-efect. Sederobeaz tragicului.Limba poemului e ptruns de lumina
interferenei senzoriale.Totul devine apt pentru transmutarea ntr-un alt real: "anti-lumea" sau "auto-lumea".Nici
realitatea, nici visul nu sunt concrete, ci abstracte, reduse la "legislaia care leguverneaz".Onirismul leag creatorul si
lectorul su printr-o promisiune euristic, de tip gnostic,ntrezrit de E. A. Poe, si el ncreztor n propedeutica vie,
superioar, a visului diurn.Aceast poezie e saturat de discurs epistemologic, implicit, deliberat. "nstrinat defuncia
ei esenial, aceea de a arunca o punte ntre cunoastere si revelaie, poezia si reia n
secolul nostru rolul cuvenit n epistemologie."Onirismul se proclam autenticism poetic, indiferent de tehnicile
adoptate sau adaptate, de aceea Dimov l-a decelat si testat si la ali poei onirici involuntari. Onirismul, ca orice practic
artistic ntr-adevr vie, asadar, nu e reductibil la un stil. El admite "o diversitate de stiluri."O estetic orict de nrobit
ideologic n-a ncercat s decreteze stilul unanim, tolernd,
ceea ce nelesese Proust, faptul c stilul e o problem de viziune.
Virgil Mazilescu (1942-1984).
Versuri, 1968, Fragmente din regiunea de odinioar, 1970, Va fi liniste va fi sear, 1979, Guillaume poetul si
administratorul, 1983, ntoarcerea lui Immanuel, 1991, Poezii,1996.Onirismul poetic este o form diferit, dar
realizat ntr-o spectaculoas identitate, detextualism si, prin consecuie, de (i)realism. Textualismul menine principiile
poeticii mallarmene, autoreferenialitatea, structurade cuvinte singular si autonom, fr preceden ori succesiune
referenial, extralingvistic.Exist la Virgil Mazilescu (1942-1984) un vitalism textualist autoproductiv si
autoproliferant.Poetul descoper o alt lume, intra-lingvistic si infra-poetic, vizibil prin decuplareaei de la realitatea
sau visul care dicteaz limbajul(ui).Sau si alege limbajul, onirismul estetic rezumndu-se doar s pun limbajul n stare
de vis si, folosind visul ca model si nu ca surs, s capteze limbajul poetic genuin, de o radical si autentic
deconvenionalizare.Modelul visului se dovedeste a poseda cel mai nalt grad de proprietate poetic.Realul apare ca als
ob oniric, esena se reveleaz ca aparen existenial, incognoscibilul se arat familiar, la marginea unui fals ezoterism
si a unei false incifrri.De aici deriv fora unic a lui Mazilescu. Aceea de a revela incifrnd.Regulile sintaxei,
semanticii si retoricii devin simultan deconstruite si reconstruite.Poate c cel mai bine l-a citit tot Leonid Dimov. El a
spus despre Mazilescu,"Magicianul sintaxei", c "celebreaz o nesfrsit nviere a lucrurilor. Dar o nviere laic, din
care Dumnezeu este exclus...".

Vintil Ivnceanu (1940).

Cinste special, 1967, Versuri, 1969, Vultcaloborgul si frumoasa Belepong, 1970.Vintil Ivnceanu
(1941) era apreciat de L. Dimov si D. epeneag ca un oniric intemperat, dar cu att mai puin interesat de
suprarealismul ortodox. Ivnceanu trecea drept un autentic neoavangardist.Dar se arta tot mai convins de
fora structurant, matricial, modelatoare a visului canonic, abstract, conceptual si nu concret-biografic.
nceputurile sale sunt legate de suplimentul Povestea vorbei (1966), ncredinat de culturnicii comunisti, la
revista Ramuri din Craiova, lui M. R. Paraschivescu.nainte de Tezele din iulie 1971, care intenionau o
maoizare a culturii, el se exila n Austria. Acolo i s-a publicat imediat un roman. Ulterior nu a mai fost
semnalat dect n epistolarul fostilor si colegi. Productivitatea textualist, ludic, de extins analogie

18

metaforic, a reprimat n cazulsu comodele ispite suprarealiste.Si a urmat, printr-un polemism subtil
anarhic, rigoarea constructiv, ludic si lucid,de o dramatic bufonad, a scriiturii "pe dedesupt", ca efect
al descoperirii unei gramatici poetice epurate de gramaticile poetice anterioare. Exist si la el arta de a
comunica incomunicabilul, de a spune indicibilul, ca la V.Mazilescu.V. Ivnceanu se prezint ca un
disimulant cu acces la arta retoricii onirice.Parial, el mplineste, ntr-un mod anticipat, ceea ce si dorea
Dimov la sfrsitul operei,scrierea unei epopei onirice, n Vultcaloborgul si frumoasa Belepong, 1970.
Aceasta este ooper a "clasicismului" oniric, ntrezrit teoretic de Dimov, ca resurecie a picturii
suprarealiste - o revenire la principiul ut pictura poesis -, constructiviste si nu destructurante,cu personaje
animaliere n situaii de un grotesc graios, asa cum numai visul l poate ntrezri.

Daniel Turcea (1945-1979).

Entropia, 1970, Epifania, 1978. Daniel Turcea (1945-1979) a fost si el prezent la masa rotund despre
literatura onirismului estetic (structural), din revista Amfiteatru, n noiembrie 1968.Acolo, el promova visul
ca matrice modelatoare de o suprem rigoare, relativitatea semantic a cuvintelor si anvergura metonimic
a fragmentului n raport cu ntregul text. Turcea a prut un textualist "pur", din aceia sedu si de sonoritile
ludice ale unor ermetizani care eludeaz semnificatul.El era totodat un constructor de mitologie poetic.
Misticul modern conserv, graie ontologiei plintii logosului, toposurile confesiunii dragostei
evanghelice, prin rugciune si jertf, n vecintatea "tragic" a morii resurecionale.Disperarea si sperana
misticului psalmist sunt reconfigurate ntr-un limbaj epurat de retoricile poetice, resimite n acest caz ca
alternative interzise, ntruct au devenit alterate.Daniel Turcea este un fals si, de fapt, utopic conceptualist,
salvat retoric si ontoteologic de imaginarul oniric, vizionar, radicalizat ntr-un lexic electiv si predispus la
insolitri analogice dintre cele mai personale n poezia romneasc.Devenit poet crestin, el se va supune
legislaiei logosului mistic al libertii absolute, n poemele sale de o singular rectitudine comunional a
suflului spiritualist.

Emil Brumaru (1939).

Versuri, 1970, Detectivul Arthur, 1970, Julien Ospitalierul, 1974, Cntece naive,1976, Adio, Robinson
Crusoe, 1978, Dulapul ndrgostit, 1980, Ruina unui samovar, 1983,Dintr-o scorbur de morcov, 1998.La
Emil Brumaru (1931), n 1969, remarca ncntat hedonismul lexical.ntr-adevr, pentru Emil Brumaru,
cuvntul nu este doar lucru. El devine fiin senzitiv si voluptuoas, metamorfozat cotropitor n toate
regnurile, n imperiul "marilor buctrii onirice."n anii de interdicie, n Romnia, chiar si a termenului
"oniric", Dumitru epeneag l recunoastea, la Paris, pe Brumaru, ntre oniricii de drept, cu particularitatea
de a ntreine n poezia sa un "onirism cazanier si pervers" (Quelques ides fixes et autant de invariables, n
Cahiers de lEst, nr. 4, dcembre 1975.).L. Dimov scrie despre el si atunci cnd i apare primul volum si
foloseste ocazia pentru a fixa unul dintre preceptele eseniale ale doctrinei onirismului estetic (structural):
scriitura ca vis cu ochii deschisi n cotidian, ca asediu al realului si nicidecum ca refugiu din
acesta."Brumaru e un obsedat si un cavaler rtcitor prin visele cele treze (...) Nu evaziuneadin realitate, ci
dimpotriv, invadarea acesteia pe toate cile de acces. Inclusiv aceea a visuluisi-a ntmplrilor. Atunci,
atinse de inocena poetului, se-ntmpl s cad roade nefiresti din pomul cunoasterii." Hipertrofierea
senzitiv si umoral, la a crei scar apare lumea poeziei sale, si are punctul de iniiere ntr-un vizionarism
autoscopic de unic fervoare a libertii descoperit n comuniune poetic.

Serban Foar (1942).

Texte pentru Phoenix, 1975, Simpleroze, 1978, Salul, e sarpele Isadorei, 1978,Copyright, 1979, Areal,
1983, Holorime, 1986, Caragialeta, 1998, Un castel n Spania pentru Annia, 1999, Erau ziare, evenimente,
2000, Cronica neagr, 2000, Opera somnia, 2000,Spectacol cu Dimov, 2002.n afara Grupului oniric, dar
cu recunoscute afiniti elective si selective pentru acesta,s-a aflat si Serban Foar (1942).L. Dimov, care
a extins de altfel foarte mult zona oniric, n diacronia istoriei literare romnesti, l-a reinut, cum nota ntrun interviu, pentru relativizarea semantic a cuvintelor, prin iluzia real sau realismul iluzionant al
limbajului/textului visat n stare de veghe diurn.Ludicul semantist, care era, asemenea oricrui veritabil
poet, si un sintaxist cum preciza Mallarm, al crui admirabil traductor este - a fost numit de Dimov, n
1982, "mult btiosul apologet al funambulilor semantici, Serban Foar".Prozodia este la Serban Foar nu
doar o marc poetic ntre altele, ntr-o vreme a structurii lirice moderne, dar ea trece adesea drept marca
esenial a poeziei sale.Serban Foar e cel mai apropiat de onirismul sonoritilor, semnificantului, de

19

"puritatea" textualist a autoreferenialitii.El descoper senzaia, corporalitatea halucinaiei semiozice,

activat instinctiv, ca narcoza unui acut si necesar artificiu.El caut coincidena opuselor, telescopajul
iluminant, afectuos, al cuvintelor, care sunt cu toate niste metonimii ale structurii poematice, monade ale
formei.Criticul Eugen Simion a recunoscut la el o poezie de tip filologic, de laborator al poeziei nssi,
asemntoare cu a lui Denis Roche de la Tel Quel sau cu a unor poei din grupul Oulipo.Poetul este un
fabricant de o impresionant instrucie si egal dispoziie ingenioas. El si expune intens o imagine a unui
homo ludens.Ex-centricul oniric a inut s devin, ntr-un mod semnificativ, tocmai monograful poetic al
oniricilor, n Spectacol cu Dimov, 2002.Dar cartea aceasta, feeric si fericit nostalgic, este nainte de orice
un spectacol cu fermectorul prozodist, sintaxist, stilist Serban Foar.

UNITATEA DE NVARE 4. ncepnd cu deceniul 8

Mircea Ciobanu (1940-1996).

Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, 1966, Patimile, 1968, Etica, 1971, Cele ce sunt,
1974, Versuri, 1982, Vntul Ahab, 1984, Viaa lumii, 1989, Poeme, 1994, Anul tcerii, 1996.
Poetul Mircea Ciobanu (1940-1996) a reconfigurat, ca personalitate autonom, o
poetic ce a invadat, la nceput, teritoriile onirismului lui Ion Barbu, revizitat programatic si
de L. Dimov.
M. Ciobanu a conferit si el limbajului, dincolo de omogenitate si expresivitate, o
luciditate veghetoare permanent. Dar ntr-un registru monocord, solemnizant si mitizant.
Iar aceast poetic a continuat, pn la capt, s anexeze victorios, cu acuitate retoric
alegorizant, teritoriile religiosului, eticului, ontologicului.
Originar, el a reusit s aduc modernismul n matrici clasiciste, n cadrul unei poetici
izvorte din raionalitate, rigoare si tensiunea sporit a constiinei.
M. Ciobanu transcrie poemele unei lumi descuamate n vis, cosmar, metafizic, mit,
religie, etic, istorie.
M. Ciobanu este autorul unui univers textual, poetic, nu doar usor de recunoscut, dar si
apt s fascineze prin coerena sa stilistic si vizionar. Acest univers poetic se afl doar
superficial n atingere cu poetici istorice (clasicism trecut prin expresionism, suprarealism sau
onirism dimoviano-barbian) sau domenii spirituale paradigmatice (metafizic, mitologie,
religie).
M. Ciobanu este un poet original, important, de o miestrie exemplar.

Dan Laureniu (1937-1998).

Poziia astrilor, 1967, Cltoria de sear, 1969, Imnuri ctre amurg, 1970, Poeme de
dragoste, 1975, Zodia Leului, 1978, Privirea lui Orfeu, 1984, Ave Eva, 1986, Psyche, 1989,
Cltoria Mea ca Martir si Erou al timpului, 1991, Patul metafizic, 2000.
Dan Laureniu (1937-1998) este un insolit si profund poet al viziunilor
retroproiective. Sursele culturale diverse si substaniale ale poeziei lui, filosofia, religia,
miturile, poezia nssi, apar remixate si retroproiectate n orizontul artificiului si autenticitii
unei poetici a Ideii trite plenar.
Monocord prin teme, motive, viziune, retoric, poetul este imprevizibil n speculaia
liric aproape excesiv de proteic.
El accede la un lirism ontologic, grefat pe concept, n expresie iniiatic voit prozaic,
denotativ, epurat de ermetism si hermetism.
Poetul e un solar si un saturnian, expus visului si realului.
El se afl n cutarea visului himeric eminescian, dar construieste o existen
paralogic.
De aceea accept s devin un oficiant iniiatic, misterios si chiar mistic, n orizont

20

escatologic, cu riscul de a-si dezvlui emfaza solemnitii secretat de arogana vizionar. Si

de aceea si lipeste pe fa masca solemnizant pn la crispare a transfigurrii romantice,
cosmologice si metafizice.

Ileana Mlncioiu (1940).

Pasrea tiat, 1967, Ctre Ieronim, 1970, Inima reginei, 1971, Crini pentru
domnisoara mireas, 1973, Poezii, 1973, Ardere de tot, 1976, Peste zona interzis, 1979,
Sora mea de dincolo, 1980, Linia vieii, 1982, Urcarea muntelui, 1985, Poezii, 1996.
Ileana Mlncioiu (1940) e o rural fr complexul civilizaiei si culturii orasului,
eliberat de prejudeci ale cunoasterii.
Citeste semnele realului ca si pe acelea ale crii.
Suprapune cu lejeritate concretul si livrescul, cultura tradiional si modern,
nelepciunea anonim si filosofia existenialist occidental care a fertilizat si rsritul.
Vizionarismul su poetic de o vast reconstituire a lumii tradiionale, de un adnc
substrat, cu un program creator natural, nnscut, controlat cu acut luciditate tematic si
expresiv, a fost distins cu o anumit dificultate.
ntr-o epoc a mutilrii satului, a eliminrii ruralitii tradiionale, poezia ei se
alimenta dintr-o ruralitate aproape transtemporal, n egal msur sincronic si anacronic,
de o dezarmant premodernitate.
Poeta are orgoliul rnismului nefardat, dur, aspru, expresiv, ascuns si surprinztor,
pentru un receptor neiniiat dect o dat cu labirintul scriptural ce i se prezint.
Poeii de acest tip triesc firesc si transcriu o realitate care integreaz miracolul,
culticul, magicul, cu o impresionat deschidere si generozitate, pierdute sau numai uitate de
perspectiva abandonrii sau ascunderii sacrului si fantasticului. Prezentri directe, naturale,
trec de aceea drept reprezentri fanteziste elaborate cu stiin rafinat.
O radicalizare a atitudinii (po)etice devine evident n ultimul deceniu de dictatur.

Cezar Ivnescu (1941).

Rod, 1968, Rod III, 1975, Rod IV, 1977, La Baad, 1979, Muzeon, 1979, Fragmente din
Muzeon, antologie, 1982, Doina, 1983, Alte fragmente din Muzeon, 1992, Sutrele mueniei,
1994, Poeme, 1998, Doina (Tatl meu Rusia), 2000, Efebul de la Maraton, antologie, 2000.
Cezar Ivnescu (1941) este poetul actual care si apr poezia cu cea mai mare
violen pamfletar. El se afl n rzboi cu critica de azi, pe care o declar cu totul
incompetent, si mizeaz pe posteritatea obligatoriu inteligent.
Este, n instana critic, un poet controversat, pe ct de exaltat, pe att de sceptic
receptat.
E metafizic, religios, tradiionalist si etnocentric, ntr-un sens mai larg al spiritului.
Amalgameaz crestinismul cu un spiritualism suficient de lax, fr prag, comunicnd n
budism ori taoism.
Poetul este ntr-o bun parte a operei un baladist de spirit latin si oriental, cu mult mai
nefixat structural dect neoromanticii epici, revendicai de la linia germanic, ai Cercului de
la Sibiu.
Cezar Ivnescu se arat ostil poeziei (post)moderne.
El caut sursele poeticului n sacralitatea recuperabil. Declar c "Poezia adevrat e
o rugciune de care nu ne putem lipsi..."
Fr a experimenta si nnoi, si are strania originalitate n faptul de a fi cu totul
excentric poeticilor actuale.
Revitalizeaz tradiia poetic, mai ales european, nu fr pigmentri sau accente
etnicizante si, mai ales, folclorizante.
Poemele lui par saturate de o aprofundat si vast culturalitate, meninut la scara
tradiiei noastre apropiate.
Prozodist abil, poetul reface diferite forme poetice.
Poezia sa, de o nalt si cuprinztoare viziune, n fapt fr limit existenial, exprim
un spiritualizant substanial si original asumndu-si cu superbie anacronismul.

21

Angela Marinescu (1941).

Snge albastru, 1969, Cear, 1971 (cu pseudonimul Basaraba Matei), Poezii, 1974,
Poeme albe, 1978, Structura nopii, 1979, Blindajul final, 1981, Var, 1989, Parcul, 1991,
Cocosul s-a ascuns n tietur, 1997, Blues & Parcul, 1997, Skanderbeg, 1998.
Poezia Angelei Marinescu (1941) e de un naturalism manierizat ntr-un mod sfidtor.
Uneori, Angela Marinescu e considerat reprezentativ pentru transformrile actuale
ale poeziei romnesti.
Angela Marinescu vorbeste despre sine ntr-un fel gongoric, violent-preios.
Ea trdeaz un evident deficit de constiin critic si poetologic.
Modelul onto-retoric este cel expresionist,
Senzorialitatea frust e contrapunctat cu limbajul tot mai mult epurat figural.
Imagismul poetei nu este totdeauna convingtor. Adesea el nu poart semnul unui gust
estetic exigent. O anumit lips de control a expresiei
si neag, artificial n fond, feminitatea biologic, dar si proclam o feminitate
scriptural: "pe mine scrisul m face si mai femeie".
Nora Iuga, care o consider cea mai bun poet actual, ignor aceast inversare de
raport ntre feminitate si scripturalitate, convins, dintr-o filogenie aflat pe linia feminist
contemporan, c "poezia cea mai autentic e legat de sexul nostru."
Temele, deopotriv vitaliste si senzuale, sunt tratate n limbajul lucid al thanaticului.
Angela Marinescu este o Gorgon a poeziei, a riturilor convulsiilor infernale si a
pasionalitii halucinante alimentat de decepie.
Limbajul modernist ncearc s-si depseasc pragurile spre larga plaj a discursului
postmodernist.
Angela Marinescu e o Gorgon cuvntnd paroxistic si implacabil ("Cum se face c
ori pe ce pun mna se transform n scrum?"), ntr-un desert al existenei si limbajului.

Mircea Ivnescu (1931).

Versuri, 1968, Poeme, 1970, Poesii, 1971, Alte versuri, 1972, Alte poeme, 1973,
Poem, 1973, Amintiri (n colab. cu L. Dimov), 1973, Alte poesii, 1976, Poesii nou, 1982,
Poeme nou, 1983, Comentarius perpetuus (n colab. cu Rodica Braga), 1986, Versuri vechi,
nou, 1988, Poeme vechi, nou, 1989.
Critica literar, prin natura ei mai conservatoare dect literatura, s-a obisnuit mai greu
cu un nnoitor ca el, care-si recunoaste nu numai insolitul, dar si insolena creatoare.
De aceea, critica a dovedit o anumit rezisten estetic fa de conceptul su
schimbat, lrgit, de poezie.
Era indispus s-i admit, de exemplu, absena muzicalitii, prozaismul,
repetitivitatea sau inautenticitatea tririi.
L. Dimov, vedea n octombrie 1982, n plin perioad aproape neoproletcultist, n
"Mircea Ivnescu, de departe [pe] cel mai bun poet actual" (cf. Momentul oniric, Cartea
Romneasc, 1997, p. 238).
Nu se poate vorbi n cazul su de modele urmate normativ.
M. Ivnescu este un barochizant prin asumarea unei crize existeniale si creatoare,
nefixarea tririi, imaginaiei, rostirii, scriiturii, prin deschiderea si exactitatea imaginarului si a
expresiei, prin vertijul existenial.
Romanticii sunt adoptai de el doar pentru instaurarea himericul n real.
Poeii simbolisti sunt urmai numai pentru deturnarea transrealului n banal si
desimbolizare.
Simbolismul transformat n expresionism si antilirism absurd-existenial (tragismul
acauzal, claustrant, distructiv, indicibil) l-a reconfigurat pe G. Bacovia. Suprarealistul Urmuz
este emulat pentru modelarea antimimetic a absurdului patetic.
Fundamental apare la el influena stilului anglo-saxon. Ea este si cel mai mult
recunoscut de autor. Porneste de la poeii americani si englezi (T. S. Eliot, E. Pound) si
continu cu deschiderea spre epic, narativ, tehnici de relatare si structurare a indicilor spaiotemporali,
n relaie cu actanii poematici, prin remodelri dup prozatori ca Faulkner, Joyce,

22

Borges, Sbato.
M. Ivnescu si elaboreaz textele poetice la modul aproape suprarealist, cu viteza
incitaiei momentane, nrdcinat n obsesia incipiturilor, captat de sinceritatea si exactitatea
redrii momentului scriiturii, a adevrul textului, nu al vieii.
Las iniiativ deplin cuvintelor si scrierii, fr nimic constrngtor, muzical ori
structural, fr inspiraie sau tehnici prealabile, indiferent la riscul amorfului.
El constat, dar nu amendeaz repetiia. Este determinant la el n egal msur trirea
si precedena textual: intertextualitatea fundamental, putina de a scrie doar cu "citate si
referiri la ce se ntmpl s citesc".
Originea poeziei sale e fie biografic, psihologic, afectiv, pornit din memorie, fie
livresc, lingvistic, recurgnd adesea la declansatorul verbal.
M. Ivnescu este un energic detonator si deturntor de stiluri, crora le confer
constiina epuizrii, ca urmare a cliseizrii si kitsch-izrii lor.
La modul cel mai simplu, poezia sa apare ca o redescoperire a vorbirii autonome,
Elegiac, erotic, parabolic, analitic, biografic, diaristic, (auto)reflexiv, M. Ivnescu
reproduce, antimimetic, un amalgam de formule si registre, ntr-un text perpetuu, fr
subordonare generic ori de specie.
El extinde practic fr limit domeniul poeticului.
Poetul mrturiseste temerea c "aceste texte nu sunt poezie - ci, n cel mai bun caz,
schie..."
Dup naraiune, a doua structur resuscitat poetic de M. Ivnescu este teatrul.
Poemele sale sunt proz, schie, povestiri, nuvele - ntr-un volum intitulat Poem d o replic
romanului -, dar si teatru, scene, tablouri, acte.
Exegeza a remarcat adeseori gradul de profund avizare teoretic a acestei poezii, care
realizeaz o substanialitate experimental unic.
Poetica aceasta, desi este mult mai ndeprtat de aceea a metafizicilor solemnizani,
nu se identific nici cu aceea a realistilor ironici, asimilai postmodernismului n variant
romneasc.
M. Ivnescu a fost anexat aici ntr-un mod evident simplificator. n ciuda emisiei
metonimice, care tinde s se generalizeze, poezia sa nu aboleste metafora.

Mircea Dinescu (1950)

Invocaie nimnui, 1971, Elegii de cnd eram mai tnr, 1973, Proprietarul de
poduri, 1976, La dispoziia dumneavoastr, 1979, Democraia naturii, 1981, Exil pe o boab
de piper, 1983, Rimbaud negustorul, 1985, Moartea citeste ziarul, 1990, O beie cu Marx,
1996, Fluieratul n biseric, 30 de ani de poezie, antologie, 1998.
Nonconformismul su literar, venind exclusiv pe linia unei tradiii inovatoare a istoriei
literare interne, a trezit simpatie si rar rsf din partea criticii si, cel puin o vreme, a
diriguitorilor culturali.
Ce nu s-a mai spus despre el? Miracol poetic, extraordinar poet, talent regal,
perfeciune artistic (Negoiescu), ncarnare a Poetului actual (Alex. Stefnescu), mare poet al
secolului XX etc.
Justiiarismul su devansndu-i eticismul i-a conferit rolul, greu acceptabil n lumea
totalitar, al poetului insurgent, de mas.
Un, altfel spus, poeta vates ntr-o lume ca o pester, care si absorbea cu vigilen
ecourile.
Mesajul su social este n mod natural epurat prin condiionare poetic, dar evident si
prin presiune ideologic, ncadrabil n general frecventului registru esopic-alegoric, cu oaze
de inserturi din real.
Gama ntins a emoiilor si a atitudinilor recupereaz prin el normalitatea si
autenticitatea omenescului, n toat puritatea si impuritatea lor, nu doar acceptabil dar chiar
emblematic, exemplar.
Dinescu e impur retoric, permeabil la alegorie, parabol, metafor, oximoron,
metonimie, sinecdoc, ironie.
E liric si depoetizant.

23

Elegiac, goliardic, neo-avangardist, cu tandree si aciditate sarcastic, M. Dinescu face

o poezie fundamental integratoare.
Temele poeziei - politice, sociale, economice -, acced la limita jurnalisticului camuflat
n literar, potrivit regimului de control ideologic si de absolut unidirecionalitate.
Dup 1990, spiritul acestei poezii a intrat ntr-o eclips datorat neplierii pe realitatea
istoric nesigur si nseltoare.

Poei de la revista "Echinox" (Cluj)

Blagieni agresti si utopici, conceptualisti pe jumtate abstractizani, pe jumtate
himerici, poeii de la revista studenasc Echinox din Cluj duc nainte poezia spiritual,
nfiorat, metafizic, idealist.
Se vor evazionisi din istorie si cotidian, detasai de eul biografic si fermecai de
proieciile lui imaginare.
Panismul blagian rmne doar o cale de deschidere a sensibilitii si gndirii lor
poetice cu o apertur cultural considerabil.

Adrian Popescu (1947).

Umbria, 1971, Focul si srbtoarea, 1975, Cmpiile magnetice, 1976, Curtea
medicilor, 1979, Suburbiile cerului, 1982, O mil slbatic, 1983, Proba cu polen, 1984,
Vocea interioar, 1987, Cltoria continu, 1989, Pisicile din Torcello, 1997, Fr vrst,
1998.
Opiunea paneuropean pe care o afirm n ultima vreme Adrian Popescu (1947) se
ntemeiaz mai cu seam pe cultura italian.
De la unii poei italieni, ca si Baconsky, cu mai bine de un deceniu nainte, se
presupune c a preluat poezia de notaie. Care exista ns, fcea parte din noiunile taxinomice
ale criticului E. Lovinescu. Prin urmare, influena ar putea rmne deopotriv una de filier
intern. Poezia european din alte zone si perioade nu-i este nicidecum strin, de la Grecia
transtemporal, la prerafaelitism sau romantismul german, ntr-o filtrare proprie, ademenit de
o focalizare panoramic, exotic si livresc.
S-a impus n poezia lui Adrian Popescu, ca o not marcat, religiozitatea franciscan.
Ea reprezentase o opiune pentru poetica religiosului, dar si o opoziie la magnificarea falsei
religii care era ideologia totalitarist-comunist.
Modernismul poetului pare unul de suprafa.
Autodefinindu-se ca "un blnd poet naturist", el admitea s rmn cu o puternic
amprent regional, ardelean, n tradiia etic-religioas restilizat, estetizat, manierizat,
mai degrab prin fatalitatea unei epoci generale a livrescului, dect printr-o vocaie natural.
Htonismul lui Ion Pillat i rmne mai aproape dect tradiionalismul lui L. Blaga.
Expresionismul lui Adrian Popescu pare graios.
Erezia religioas face cas bun cu poezia fr profunditate mistic.
Cuvntul ritualizeaz chiar si atunci cnd vrea doar s numeasc.

Ion Mircea (1947).

Istm, 1971, Tobele fragede, 1978, Copacul cu 10.000 de imagini, 1984, Piramida
mpdurit, 1989, Socul oxigenului, 2002.
Tradiionalismul ardelean, conservator si mesianic, i-a servit lui Ion Mircea (1947)
drept contrapondere ideologic si, prin aceasta, poetic, la programul comunist de
transformare revoluionar sau resistematizare a satului.
Pe aceeasi linie a precedenei literare, se refugiase ntr-o religiozitate estetizant,
(o)cult, pytagoreic, orfic, mallarmean. Asadar, poetic si uneori filosofic, sapienial.
Nu natura l-a prefcut pe I. Mircea, ca si pe colegii si, n poetul ascuns, enigmatic,
"mesianic".
De aceea, el a neles, ntr-un fel compensativ, obligaia culturii.
Si, pentru poezie, exigena de a spiritualiza, abstractiza si intelectualiza att enunarea,
ct si structurarea poetic.

24

Poezia sa rmne nc una de sugestie, ermetism, conotativitate.

UNITATEA DE NVARE 5. ncepnd cu deceniul 9

Dup gruparea Albatros, din anii celui de-al doilea rzboi mondial, dup timida
revenire la poezia de notaie a celor de la revista Steaua, dup poezia realist-desolemnizant a
lui M. Sorescu (pe dou linii : alogen, occidental, prin similitudini cu un J. Prvert si
autohton, prin ciclul La Lilieci), dar si a poeilor germani din Romnia deceniului 8
(Aktionsgruppe), anii 1980 preiau poetica prozaicului la modul unui relativ timid militantism
etic, politic, dar si estetic.
Modelul cel mai adesea recunoscut este cel american, vechi de la Edgar Lee Masters
(1869-1950), Spoon River Anthology, 1915, dezvoltat de-a lungul mai multor decenii ale
secolului 20.
Aceasta este azi chiar disputa poetic cea mai important, ntre liricii metaforici si
prozaizanii metonimici, fr ca exegeza s-i separe cu acuratee nici mcar teoretic, iar n
analize confundndu-le nu o dat modurile literare identitare.

Petru Romosan (1957).

Ochii lui Homer, 1977, Comedia literaturii, 1980, Rosa canina, 1982.
Poemul lui Romosan Petru Romosan (1957) e teatral, ludic, simbolic, prozaic, ntre
absurd si onirism, Urmuz, Ionescu (chiar si cel din Elegii pentru fiine mici, cuprinznd
poeme minore), Dimov - pe urmele lui I. Barbu, (infra)realist si totodat idealist,
(auto)referenial, balcanic, pitoresc -, si "noul" Florin Mugur, care l-a admirat si susinut.
Universul su poetic este zoologic-simbolic, degradat, populat cu animale trtoare ori
psri malefice, dar totodat apare si nnobilat, conform procedeului solemnizrii derizoriului.
Un univers carnavalesc, o lume ca circ, recreeaz tiparele unei vechi tradiii, cu
nceputuri medievale.
Intr aici tot ce implic o "comedie a literaturii", de la condiia biografic si artistic a
poetului si pn la aceea a uneltelor sale.
Sub multiple aspecte, de travesti al adevrului, de autenticitate atins prin msti
convenabile, sau de bufonad exorcist, comicul deine funcia hotrtoare de eliberare
catharctic.
Romosan pare a lsa iniiativa cuvintelor, se las pe sine drept prad a puterii
limbajului, dar numai pentru fixarea unui mod retoric personal.
Acesta e unul al discursului hibrid, totodat enuniativ si exortativ, si al oblicvitii
simbolice, alegorice, parabolice.
n cele trei volume publicate pe durata a cinci ani (1977-1982), retorica sa rmne
nemodificat.
Stilul lui Romosan e jos si nalt, popular si ceremonios, colocvial si litotic, comicotragic.

Traian T. Cosovei (1954).

Ninsoare electric, 1979, 1,2,3, sau..., 1980, Cruciada ntrerupt, 1982, Poemele
siameze, 1983, n asteptarea cometei, 1986, Rondul de noapte, 1987, Btrneile unui biat
cuminte, 1994, Mickey Mouse e mort, 1994, Ioana care rupe poeme, 1996, Patineaz sau
crap!, 1997, Lumina de la frigider, 1998, Percheziionarea ngerilor, 1998, Bun
dimineaa, Vietnam, 1999, Vntoarea de capete, 2002.
La nceput, Traian T. Cosovei (1954) a fost sedus si el de nscenarea vieii cotidiene,
prin angajarea moral si poetic a eului afectiv si imaginativ.
Adopt reorientarea poeticului nspre uman, cu sensibilitatea sa contextual,
(simili)crepuscular, n general necontrafcut.
Reajustndu-si formula poetic, fr a-i modifica esena, pe la mijlocul deceniului 10,
si asum biograficul ntr-un mod mai transparent si umanizat, de o pregnant stabilitate
poetic.

25

Biografia e recuperat afectiv si oniric, n registrul unui sarcasm activat de nostalgie.

El scrie poeme mai angajate etic si social, ntr-o istorie sufoca(n)t si inapt, cum
prea, de o criz recuperatoare.
Ceremonios si histrionic, se las disputat ntre fantezie si fantasmare, umor si sarcasm,
diurn si nocturn, nonsalan si angoas.
Anxietatea organic si spiritual, dramatismul si disperarea sporesc odat cu vrsta
biologic si poetic.
Traian T. Cosovei este si el un ludic, apoftegmatic ori epigramatic, ca M. Sorescu,
cruia i-a adugat imagismul liber si chiar carnavalesc si anarhic, de rit poetic pitoresc si
oriental.
El pune accent pe imagismul supra- ori hiper-realist, n consens cu regenerarea poetic
propus prin acceptarea influenei (post)modernismului moderat, soft, american.
E, de aceea, un imagi(ni)st laborios si eclatant, concettist si barochizant, tot mai insolit
si vital, adesea memorabil, de o graiozitate mergnd pn la recuperarea rococo-ului, cum, de
altfel, s-a mai observat.
O retoric violent, a rupturilor si refacerilor procedurale, la nivelul tropilor si apoi al
discursului, se (re)instituie de la Ioana care rupe poeme, 1996. Poemele se impun prin energia
rafinat a scriiturii lucide si senzitive.

Liviu Ioan Stoiciu (1950).

La fanion, 1980, Inima de raze, 1982, Cnd memoria va reveni, 1985, O lume
paralel, 1989, Poeme aristocrate, 1991, Singurtatea colectiv, 1996, Ruinele poemului,
1997, Post-ospicii, 1997, Poemul animal, 2000, La plecare, 2003.
Poetul, ca de altfel si omul Liviu Ioan Stoiciu (1950), e una din constiinele
tulburtoare, dramatic asezate, cu adevrat istorice, ale seriei sale literare.
I s-a recunoscut, n cadrul noii reorientri din epoca nceputului, un rol major n
constituirea unei poeticiti lrgite. Si anume, prin originalitatea combinrii unei poetici
derealizante, imaginative, cu o poetic a diurnului prozaic, reproiectat n reveriile memoriei.
Dar Stoiciu este un spirit independent.
De aceea, integrarea sa ntr-o serie poetic este dificil.
Fapt impuntor, L. I. Stoiciu pare azi "Cel mai n form poet din postcomunism." (Al.
Cistelecan, Postexpresionismul, Cuvntul, 11/2000)
Primul su volum dezvluia personalizarea unui mod poetic care se slujea de registrul
oral. Oralitatea sa era exorcizant, purificatoare.
L. I. Stoiciu e un eticist metafizic si chiar religios, tios si absolutizant.
n aceste circumstane, el nu se mpac, omeneste, cu spiritul postmodern, slbit,
relativizant, mistificator, imoral ori amoral, care i-ar otrvi fiina de la nivelul organic,
aducnd-o la limita imploziei.
Universul poetic creat de Stoiciu este (trans)personal, biografic si social, mitic si
cultural, transparent si "hermetic".
n poemul lui Stoiciu, nici un nivel al realului nu este netranscris. De la cel al
banalului si stereotipiilor, la cel al obscuritii, abstractizrii, imaginarului reflexiv. Structura
poemului e, asadar, proteic, variat, stabil n instabilitatea ei adnc reliefat.
Poezia aceasta se situeaz la limita antipoeticului si a poeticii intens achizitive si
transformatoare. As spune, la limita poeticii holistice, n totul deschis limbajelor si
gramaticilor poeziei, enunrii (inter)textualizante, fr a se desprinde de reperul determinant
al realului, inclusiv n ipostaza idealitii acestuia.
Lexicul e deliberat apoetic. Stoiciu democratizeaz vocabularul, el scrie cu toate
cuvintele.
Prozodia e dinamitat chiar si la nivelul ritmului, prin anarhizarea sintaxei.

Mircea Crtrescu (1956).

Faruri, vitrine, fotografii, 1980, Aer cu diamante, volum colectiv, 1982, Poeme de
amor, 1983, Totul, 1985, Levantul, 1990, Dragostea, 1994, Dublu CD, 1998.

26

M. Crtrescu (1956) devine cunoscut n cadrul Cenaclului de Luni (1977-1983), de

la Facultatea de Filologie din Bucuresti.
M. Crtrescu nu se afl att de departe, pe ct si nchipuie el, de N. Stnescu.
E, apoi, n proximitatea magnetizant, uneori recunoscut, a lui L. Dimov,
teoreticianul si practicianul onirismului estetic (structural).
M. Crtrescu pstreaz cu fermitate linia realului revizitat n stare de vis lucid, cu
ochii deschisi, dar mai sticlosi si mai stinsi, pentru a-si calcula cu exactitate si promptitudine
apropierea si nsusirea realului fascinator.
De poeii onirici, el s-a distanat tot printr-o emulaie. Dimov, Brumaru, Foar fac
parte din personalitile poetice, si pentru el, faste.
Modelele poetice romnesti care i-au fost mai la ndemn au fost cele expuse n
registru comic, ironic, parodic.
M. Crtrescu s-a cutat pe sine n si mai ales dincolo de modelele poetice. A urmrit
nu doar s se sincronizeze, dar si s se diferenieze.
Au mai fost pomenite n legtur cu el cteva nume de poei americani. Cam de-a
valma, fr comparaii atente si edificatoare.
Ele sunt W. C. Williams, Frank OHara, Allen Ginsberg, W. Stevens, Charles Olson,
Robert Lowell.
Nu putea lipsi germanul B. Brecht. Mai e pomenit italianul Montale, ultimul Montale,
prozaicul, nu ermeticul.
Dar postmodernismul? Dup ce l-a implementat att de laborios si iritant n estetica
literar romneasc, n 13 ianuarie 2003 (cf. interviul "Zeii m iubesc mai mult...", n Ziua
literar), ajunge s nu-l mai recunoasc:
"Sunt cam stul, deci, de afacerea cu postmodernismul. O las specialistilor, ca si ntrebarea ta,
dac dup ce moare curentul sta vor urma alte 'isme'. Pentru mine a si murit."
Conceptele trec, literatura rmne.
M. Crtrescu transform si el cursul intern al poeziei, retorica acesteia.
E un spirit creator voluntarist excepional, personal, foarte dotat si instruit.
O face fr a abandona temele vechi, metafizica, existena, iubirea.
E, de pild, un erotic himeric si realist.
Are puterea eliberrii de modele, pe care le deturneaz ntr-un mod original si creator.
A trecut aceast prob n Levantul, 1990, cartea care este un fel de excursie critic si
poetic n istoria esenial a celor dou secole de poezie n limba romn, o parodie
disponibil si avizat, semnat de un ucenic-maestru.
Poetul e proteic, disponibil, pn la hipertrofiere si narcisism.
El are un mod autentic de a se placa pe supra si infra-real.
Se arat deopotriv deschis senzorial si lucid, elegiac, tulburat, dramatic.
Dar si critic, ironic, livresc.
Modernist, la nceput, sedus de limbajul poetic autoreflexiv si impactul paginii albe
(cf. Realismul poeziei tinere), el opteaz pentru postmodernism.
Asum postmodernismul nu doar la modul militant, dar si cu ambiii teoretice, ntr-o
practic literar asidu, pe care o desfsoar, o vreme n poezia ntrerupt, apoi n proz, mai
ales n roman.
nelege postmodernismul ca pe o art a intrrii n postistorie, n atemporalitate sau
transtemporalitate, adic mai exact ntr-un timp suficient siesi, fr devenire.
Prezent, cu faa spre trecut.
Postmodernismul su e grevat pe un proiect romantic reactivat prin enunare
vizionar.
si asum si riscul polimorfismului, al disponibilitii impersonale. O mixtur
modernist - neoexpresionism, suprarealism, onirism, post-avangardism -, de un
impersonalism abstractizant, si el caleidoscopic, a fost deturnat ntr-o sintez postmodernist
de sorginte personal si concret.
E o poezie elaborat cu tratatul de stiluri aflat la vedere.
Retoric, figural, Crtrescu e un metonimic cu dispoziii accentuat denotative, fr
restrngeri tematice ori de registre stilistice.
Expresia i e saturat de oralitate, dar si de livresc.

27

E o poezie n registrul complet si complex al comicului sarcastic, polemic, ironic,

umoresc, parodic. Narativ, descriptiv, obiectualist. De o larg si substanial cuprindere
intertextual.

Magda Crneci (Magdalena Ghica) (1955).

Hipermateria, 1980, O tcere asurzitoare, 1985, Haosmos, 1992, Poeme/Poems,
1999, Poeme politice, 2000.
O poezie a htonicului, renovat, l evoca pe Tudor Arghezi, n Hipermateria, volumul
ei de debut, din anul luat ca un nou punct de rscruce, 1980.
Iar apocaliptismul poetic l amintea pe poetul Cadavre n vid, disprut la cutremurul
din 1977, A. E. Baconsky, ajuns si el la un neoexpresionism de filier german
(re)sincronizat.
Dar nu prozaismul german o marcheaz cel mai mult pe Magda Crneci, ct poeii
americani din Beat Generation, marea slbiciune a tinerilor bucuresteni de la Cenaclul de
Luni.
Un tip de reflexivitate carnal e obinut din ardena neobisnuit a feminitii, ca la
Marta Petreu.
Mai aproape n timp, Magda Crneci a preluat de la poetul francez Michel Camus o
sintagm care defineste poezia ca pe o "metafizic experimental", (cf. interviul din
Observator cultural, nr. 9/mai 2000), mrturisind despre aspiraia sa de a resuscita
romantismul prin poeticile trans-avangardiste, experimentale.
Realul devine idealul meninut ntr-o criz a prefacerii continue.
Magda Crneci caut aliane profitabile, regeneratoare, adecvate spiritului timpului,
obsedant si acaparator, (post)modern ntr-un fel esenial echivoc, desi ingredientele si reeta
devin transparente.
Magda Crneci contribuie n felul su original la (re)construcia unei autentice poetici
a istoricizrii, repolitizrii si socializrii, dup ce ea a fost epurat ori mistificat ideologic.

Matei Visniec (1956).

La noapte va ninge, 1980, Orasul cu un singur locuitor, 1982, neleptul la ora de
ceai, 1984, Poeme ulterioare, 1987-1999, 2000.
Complexitatea, originalitatea, valoarea i-au fost recunoscute si poetului M. Visniec.
Enigmatic, dar nu religios, ca Nichita Danilov, pe care-l remarc foarte elogios,
Visniec e un fantezist, un imaginativ insolit si tulburtor.
Nu se dezice de seria literar a anilor 1980, dimpotriv, lupt alturi si chiar mpreun
cu ea: Mariana Marin, Mircea Crtrescu, Petru Romosan, Florin Iaru, Ion Stratan, Ion
Muresan, L. I. Stoiciu si mai tnrul, prematur disprut, Cristian Popescu.
Legtura sa cu poezia a slbit, datorit preocuprii principale, teatrul, si constiinei c
a avut loc "moartea fizic a nevoii de poezie".
Poezia sa este epico-liric, iar n totul dramatic, prin precizia decupajului secvenial
si articularea vocilor poematice.
E o poezie posedat, pn la autopastis, de performana autostructurant.
Visniec devine un beckettian care n-a ignorat nici lecia fantastilor alegorici din
Cercul de la Sibiu ori a "demitizantului" Marin Sorescu.
El mutileaz creator specii lirice ca fabula, epigrama, egloga si altele, deja ncercate,
transformate, n istoria poeticii.
Matei Visniec scrie poeme narative, antipoezie, ntr-o formul de o elementar, dar
pregnant si impuntoare individualitate, prin adecvarea retoric la substana comunicrii.
Poetul se consider angajat raional, lucid, mpotriva alienrii, entropiei, anomiei,
absurdului. Imaginativ, farseur, burlesc, el fantasmeaz n derizoriu, abstract si angoas,
cosmar si halucinaie, ca n propriul element totodat originar si regenerator. Percepe
fantasticul familiar si diurnul aureolat de miracol.
Din poemele lui se deduce o escatologie liric a himericului raional si o soteriologie a
metafizicului buf, suprarealist-oniric.

28

Se apropie de referenialul istoric, politic si social n ipostazele utopiei terorizante si

grotesti. Ca succedaneu existenial, si metamorfozeaz trirea cotidian, biografic.
Parabolele cu (non)sens etic, existenial si livresc vizeaz o realitate precar, echivoc
si totodat maniheic. Se observ o ezitare deliberat ntre ermetism si alegorism. Se adaug
si retorica expresiei directe, colocviale ori polilocviale.
"Spre a servi acelor timpuri viitoare, cnd se va scrie o istorie a sensibilitii
romnesti, poei ca Matei Visniec au depus mrturia lor teribil despre epoca aceasta de
ntuneric si de jale." (I. Negoiescu)

Ion Stratan (1955).

Iesirea din ap, 1981, Cinci cntece pentru eroii civilizatori, 1983, Ruleta ruseasc,
1993, Desfacerea, 1994, O zi bun pentru a muri, 1996, Cnt, zei, mnia..., 1997, Mai
mult ca moartea, 1998, Apa moale, 1998, De partea morilor, 1998, Crucea verbului, 2000,
Zpada noaptea, 2000, O lume de cuvinte, 2001, Biblioteca de dinamit, antologie, 2001.
Sfsiat retoric si juisnd ntre metaforizani si metonimici, Ion Stratan (1955) se afl n
locul comun unde se ntlneste fora imaginrii limbajului si a realului.
El este un fabricant de poem din lunga serie a descendenilor lui Mallarm, situat la
limita biografismului, mai aproape de mimarea dect de abandonarea modelelor proteice, mult
mai puin fixat, ns, dect un Alexandru Musina.
S-a ndeprtat mai mult de modelul serial al "generaiei", dect de paradigmele cu
adevrat productive, americane sau romnesti.
Acest hedonist abstractizant gliseaz de la intertextualism spre reificarea si nsufleirea
cuvintelor, ntr-o po-etic fertil cuttoare, fixat ntr-o mobilitate nentrerupt.
El pune poeticul ntr-o nencetat criz prolific si frivol, cu o disponibilitate
experimental nu totdeauna asumat critic.

Florin Iaru (1954)

Cntece de trecut strada, 1981, La cea mai nalt ficiune, 1984, nnebunesc si-mi
pare ru, 1990, Poeme alese, antologie, 2002.
Discursul poetic se desfsoar la el ntr-o not de critic agresiv. Ea poate fi
iconoclast, teribilist, dar si serioas si substanial. Cel mai adesea are n vedere (in)umanul
individual si relaional. Realitatea deplin, concret, diurn, variabil si tensionat este
recucerit dup ce este trecut prin afectul si luciditatea poetului, angajat estetic si moral n
aventura uman.
Este evident vorba de o recuperare a realului, mediat, inclusiv prin jocurile
lingvistice, de un imaginar viu, proteic si insolit. Florin Iaru nu este doar un poet al realului
demascat erotic, frivol, dar si al grotescului existenial halucinant, al dezolrii si disperrii
etic-religioase, al unei sufocante apocalipse cotidiene.

Mariana Marin (1956).

Un rzboi de o sut de ani, 1981, Aripa secret, 1986, Atelierele (1980-1984), 1990,
Mutilarea artistului la tineree, 1999.
Personal, oarecum nonconformist cu poeticile de grup, este si Mariana Marin
(1956-2003). Rmne, totusi, o poet format la Cenaclul de Luni, n grupul bucurestean de la
sfrsitul deceniului 8 si nceputul deceniului 9.
Pe Mariana Marin o distinge mai cu seam nscenarea sarcastic a poemului
existenial. Exigent, neprolific, ea se numr printre "sterilii" seriei sale, alturi de I.
Muresan sau F. Iaru.
E, de fapt, o poet egal cu ea nssi. Rmne ntr-o expresie unitar, pe o lung durat
de timp.
si interzice evaziunea din real si transportul lingvistic ideal.
Refuz metaforizarea n favoarea (anti)poeticului condensat narativ.
Dezlnuirea visceral si senzorial, n sensul autarhiei feministe, adopt mrci
stilistice ale preciziei si austeritii expresive.

29

Varianta sa este o poezie deprimist radicalizat.

Austeritatea, paloarea enuniativ si imagistic alterneaz cu prezena unor imagini
pregnante.
Rezult o poezie a omenescului apropiat, direct, fr deplasri expresive, analogii
distanate, metaforice.
Se observ chiar o tendin obsesiv detropologizant.
Expresia devine gnomic, dar refuz s fie sibilinic.
ncepe s fie cunoscut n Germania si mai ales n Frana, unde i s-au tradus si
remarcat dou dintre volumele sale.

Marta Petreu (1955).

Aducei verbele, 1981, Dimineaa tinerelor doamne, 1983, Poeme nerusinate, 1995,
Cartea mniei, 1997, Apocalipsa dup Marta: antologie 1981-1998, 1999, Falanga,
antologie, 2001.
Marta Petreu (1955) e scindat biografic, psihologic, lingvistic, ntre aparen si
esen, ultima supunnd-o, traumatic, pe cea dinti.
ndoielile eului ajung s fie biciuite de energiile lui critice, raionale.
Creaia apare astfel conceput ca o facere a destinului uman, n care se include si cel
artistic.
Eul si transcrie cu voluptate mazochist dezagregarea. Sau se dezvluie nfometat de
propria nuditate.
Elegiac si sarcastic, senzual si vitalist, poeta se descoper ntr-o dram existenial
agravat de o dram a frustrrilor psihologice, n care se afl si condiionarea biologic,
sexual ori aceea social.
Poemele devin ecorseuri existenial-stilizate, narcisiste, introspective, autoscopice,
aplicate fpturii depline.
Propensiunea spre reflexivitatea ontologic spiritualist ajunge asumat cu o
autenticitate singular, ntr-un univers poetic (auto)devora(n)t...
Totul pare a porni dintr-o mentalitate grefat pe superstiia damnrii romantice.
Violena tririi si expresiei nu apare doar automutilatoare, dar si purificatoare.
Avem n poezia aceasta o catagrafiere a fobiilor eului n relaia cu sine si apropiata sa
transcenden agresiv.
Lirismul autoarei are accente grave din Cioran, n spiritul neajunsului de a te fi nscut.
Nu-si interzice nici unele impulsuri ale absurdului, n siajul lui Ionesco.
Poemul devine primitor cu gravitatea si jocul, documentul si nscenarea, clovneriile
cinice si sarcastice.
E evident prezena unei anumite luciditi onirice, sedus la rece de anamorfozele
visului negru, grotesc.
I se poate reprosa, ns, Martei Petreu o anumit rsfrngere si slbire a retoricii prin
repetiie.

Ion Muresan (1955).

Cartea de iarn, 1981, Poemul care nu poate fi neles, 1993.Ion Muresan (1955) e sever cu expresia
poetic, pe care o consider esenial.Nu va ezita s refuze retorica exterioar, tehnica superficial mimetic,
inclusiv la noii poei.Detest mai ales poetizarea si practic uneori cu ostentaie depoetizarea radical, ca
prezentare a dezagregrii si dezafectrii onto-retorice.Experimenteaz delirul poetic fr limit, cu excepia
rezistenei limbajului, totusi constrngtor si ntr-o a doua gramatic, aceea poetic.Retorica lui Ion
Muresan nu se poate spune c este monoton.Poetul e epic, gnomic, reflexiv, burlesc, ironic, sarcastic,
grotesc, apocaliptic, tragic,patetic, elegiac, parabolic, alegoric.Imaginarul su poetic, fiind deopotriv
livresc, simbolic, oniric, vizionar, iniiatic, reveleaz o impresionant concretee.Ion Muresan rmne un
poet al gesticii romantice absolute, un oniric supus legislaiei visului lucid, extras din suprarealismul
pictural, filtrat prin expresionism, avnd n posesie un areal poetic propriu spaiului spiritual si biografic
originar, acela transilvan.

30

UNITATEA DE NVARE 6. Dup 1989. Poezia eliberat. Desfsurarea

(post)modern
Cristian Popescu (1959-1995).
Familia Popescu, 1987, Cuvnt nainte, 1988, Arta Popescu, 1994.Poemul lui Cristian Popescu (19591995) si plimb oglinda oniric nu doar asupratimpului prezent, dar si asupra trecutului.Dimov si ceilali
onirici voiau s-si viseze viaa cotidian, prezent, clip de clip, fr recursul la memorie, pentru c i
interesa viitorul, chiar eternul, si nu trecutul degradat de realul obiectiv si subiectiv, sentimental.
La fel procedase si M. Crtrescu, pentru c si el era un oniric dimovian, pn s descopere biografismul
sau personismul oharian.n modul cel mai curios, ns, tocmai M. Crtrescu i contest lui Cristian
Popescu biografismul. Dar un Bucuresti nc si mai subteran, obscur, periferic - ca loc si umanitate este prezent si n fantezia sa prodigioas, ca la Crtrescu, ori bufon si copilreasc,apropiat de a lui
Sorescu. Structura textual e generat de colaje stilistice, proliferate caleidoscopic. Unele dintre
ele rmn apoetice, dar toate devin omogene si mozaicate, pentru realizarea efectului de autenticitate.Ni se
impune cu deosebire puternica vocaie existenial si retoric a morii familiare si familiale a insului
comun, cu numele deloc ntmpltor Popescu.Viaa ca vis dramatic si umoresc al morii reuneste realul si
simbolicul.Registrele discursului poetic fuzioneaz.Parodia si patetismul n-au hotar. Ca Dimov, Cr.Popescu
himeriza cu sperana de a trage clapa efemeritii ontologice.Miza sa retoric, n chip de substituent
existenial, ajunge total cnd se arat convins c "Moartea este un simbol perfect". Tipologic, Cr. Popescu
i reapropie pe Dimov si Turcea, dar temele, substana,viziunea i apar poetului succesor puternic
reconfigurate, lexical, sintactic si stilistic.
Ioan Es. Pop (1958).
Ieudul fr iesire, 1994, Porcec, 1996, Pantelimon 113 bis, 1999, Podul, antologie,2000. Ioan Es. Pop
(1958) nu iese din paradigma poeticului realiter transilvan, pentru c el scrie, totusi, dintr-un imbold moral
profund si cuprinztor.Scrisul ajunge un fel de a renaste, dup eliberarea si purificarea de artificialitate,
duplicitate, precaritate biografic.Scrisul i reveleaz moartea vieii pe care o detest, o moartea augural,
prevestind adevrata nastere.Scrisul rmne, de aceea, o rebeliune mpotriva fiinei falsificate de
prejudecile si cutumele impuse prin limbaj si constiin.Onirismul lui Ioan Es. Pop hrneste iluzii
romantice."Acolo visez s ajung : n timpul fr semnificaie, de unde se poate resemnifica si ntineri totul.
Vom tcea si vom fi liberi." (Ioan Es. Pop, Vom tcea si vom fi liberi, interviu de Bogdan Ghiu, n Ziarul
de duminic, nr. 4/16 iunie 2000) El nu exclude o recuperare a (auto)biograficului, dirijat de amintiri
afective si imaginative.Poezia lui e o sublimare a rului si mai presus de toate o sublimare a morii, pe care
a aflat-o de la nceput si ntr-un fel continuu.Ioan Es. Pop a dezvluit faptul c a copilrit n cimitirul
ngrijit de tatl lui. El scrie poezia unor experiene tulburtoare, care si au n aceast copilrie un cifru.
Limbajul e si pentru el secundar si n aceasta st chiar fora sa. Poemele sale sunt istorii visate de un
senzorium, de o constiin carnal, misticpgn. Poezia sa apare, n aceast nfisare, ca o nfrire cu tot
ce e czut, pentru a fi purificat. Poetul e un mistic care lucreaz cu uneltele pctosului. (Ioan Es. Pop,
Porcec vrea s fie curat, frumos si n rnd cu lumea, interviu de Svetlana Crstean, n Obs. cult., 79/sept.
2001)

Em. Galaicu-Pun (1964).

Lumina proprie, 1986, Abece-Dor, 1989, Levitaii deasupra hului, 1991, Cel btut l duce pe Cel nebtut,
1994, Yin time, 1999, Gestuar, 2002. Romnul basarabean Em. Galaicu-Pun (1964) e poate reprezentantul
cel mai convingtor configurat, dintr-o serie nou de creatori si lupttori ai lirei din provincia sa. El are o
constiin critic si literar afin metamorfozelor literare romnesti si occidentale. Poetul acesta a ajuns
deja un fel de prestidigitator al retoricii poetice n structuri abil articulate.Poemele sale vin n urma unei
aventuri si experiene integrale, aflate n coliziune ontologic si fantezist cu realul. Ele sunt n egal
msur poeme ale constiinei poetice, antropologice, religioase, politice si moral-civice.Si apar ca efect al
unei raportri personale si creatoare la limbajele cele mai expresive si interesante: avangardismul angajat
cu gravitate estetic si etic, suprarealismul, onirismul, postmodernismul. Galaicu-Pun se prezint n totul
aplicat pe ultimele norme n vog, (post)moderne, cu efecte personale convingtoare. E un vizionar
sarcastic, aflat destul de aproape de modelul poeta vates.

31

Aura Christi (1967). De partea cealalt a umbrei, 1993, mpotriva mea, 1995,Ceremonia orbirii, 1996,
Valea regilor, 1996, Nu m atinge, 1997.Aura Christi (1967) cultiv o poetic eclectic, impur,
resuscitnd clasicismul, manierismul, barocul, romantismul si cantonnd n modernism, fr exclusivismele
actualitii.Ignornd retorica unei poezii postmoderniste intolerante, metonimice, Aura Christi continu s
ofere un osp metaforic.Psalmul coexist cu viziunea aspr, expresionist.Universul si limbajul au
torsiunile si tragismul Ilenei Mlncioiu, n naraiuni poematice deopotriv fruste si fabuloase, (pre)mitice,
care amintesc de Pasrea tiat. Moartea e o prezen familiar, ca privirea si olfacia nsesi. Tot ca la
Ileana Mlncioiu, apar eresuri: cuiva i s-a mncat steaua. Mitul e prezent ca joc automodelator.
Calea spre mit ajunge o traversare a suferinei. Paradigmatic e mitul lupului strin. Poezia e conceput si ca
disput escatologic modern: "Scriind, tachinez neantul..."n fine, s mai notez c e prezent o echilibrat,
ca s nu zic minimal, constiin teoretic a scriiturii.

UNITATEA DE NVARE 7. PROZA IDEOLOGIC, REALIST-SOCIALIST

(PROLETCULTIST).
REVENIREA LA PROZA ARTISTIC (I)

M. Sadoveanu
Naturalismul inadecvat, tezismul elementar si utopic al lui Mihail Sadoveanu (19811961) din Fantezii rsritene, 1946, sunt salvate de pitorescul si picarescul realist din
Roxelana, povestire-text, echilibrat si ingenios construit, dezvluind ceva fundamental din
natura uman marcat de cultura psiho-moral de tip bizantin. Dar Clon de fier, 1951,
dezvluie o lamentabil coborre a esteticului n precaritatea vulgar, imoral a ideologiei
totalitarismului, ca produs al luptei de clas: proletarul care-si face dreptate prin doctrina si
practica bolsevic.
Nicoar Potcoav, 1952, roman intra-textual, matur, rescriere masiv a micului roman
de ucenicie literar Soimii, urmeaz ntr-un mod artistic exemplar tema personalitii cu destin
tragic n istorie.
Epoca totalitar i smulge scrierea Puna Mic, 1948, roman pe linia realismului
socialist, cu aciune derulat ntr-un sat de la Dunre, unde se organizeaz un falanster, de
rani deocamdat lipsii de lumina comunist. Mitrea Cocor, 1949, enigmatic roman
realist-socialist, antiestetic, profund infestat ideologic, este plasat ntr-un spaiu sudic,
muntenesc, impropriu scriitorului. Romanul canonic pentru noua literatur este scris ntr-o
limb de asemenea improprie lui. S-a mers pn la a se suspecta o tranzacie politic de timp
colaboraionist prin simpla semnare a operei de ctre M. Sadoveanu. Elogiat si apoi uitat,
Mitrea Cocor a fost ngropat n anii proletcultisti. Paradisul rural comunist colectivist va fi
configurat n Aventur n Lunca Dunrii, 1954. Cntecul Mioarei, 1971, roman neterminat,
postum, slujeste, de asemenea, propaganda totalitarismului rosu: un muncitor tipograf cu
nume evanghelic, Petru Matei, ascuns de autoritile pe care le nfruntase, coboar din muni
pentru spitalizare si vede noua lume comunist.
Emoia erosului rural opus ordinii sociale are o anume pregnan n ficiunea extins,
postum, Lisaveta.
Opera vast a lui M. Sadoveanu s-a derulat ntr-o sinusoid poetologic si axiologic
tot att de ntmpltoare pe ct de tainic.

Camil Petrescu
Camil Petrescu (1894-1957) las neterminat trilogia romanesc de factur
tradiional, n mare msur decepionant estetic si ideologic, prin concesiile fcute noului
regim comunist, Un om ntre oameni (1953, 1955, 1957).
Ea ar fi fost destinat s devin un model al romanului istoric care s legitimeze
prezentul politic n estetica monoideologic realist-socialist.
Se crease si susinerea critic, tras din prestigiul unor profesionisti ai domeniului care
supravieuiser epocii interbelice, unii timorai n afara iar alii nuntrul nchisorilor
comuniste.

32

S. Cioculescu citea n trilogie poate capodopera lui Camil Petrescu si una din culmile
literaturii noastre epice.
Vl. Streinu, vizitator al Gulagului romnesc, recunostea aici un monument al
literaturii noastre istorice si adevrat triumf de autor asupra sa nsusi.
Al. Piru, critic care face mari concesii monoideologiei, crede c parcurge o saga a
revoluiei de la 1848, cu o galerie de tipuri originale, necontrazise de adevrul istoric.
Mai trziu, Marian Popa citeste una dintre marile ncercri n genul istoriei prezentate
la modul epic modern.
Mihai Zamfir descoper, la o lectur estetic, virtui artistice unice, n aceast trilogie,
cu condiia s se ndeprteze secvenele eseului ideologic scris n limba de lemn, si lipeste de
paginile ntiului volum termenul capodoper.
Cartea nu este dect un reper contrastiv, pentru romanul istoric cu aluzii critice la
comunismul stalinist-dejist, posibil n perioada ceausist.
Fals ca roman referenial, de o insuficient modernitate ficional, este si ru exemplu
de biografism. O pierdere pentru memorialistic si ficiune deopotriv. Camil Petrescu
prseste poetica romanului multiparadigmatic, al vaselor romanesti comunicante, prin
invaziunea mutual a procedeelor contrastive. El devine aici unilateral, se las condus de un
fals control artistic, sacrific esteticul si eticul pentru impunerea unei doctrine fr substan.
Trilogia rural-citadin, cu palide reminiscene din originalitatea dificil si complex
problematic, structural, tipologic, stilistic a prozatorului, evideniind biografia nseltor
simbolic a lui Blcescu, este marcat de o regretabil rtcire literar, un pcat bizar, trist, al
btrneilor.
Camil Petrescu ajunge, din sovietofob, sovietofil, n condiia de captiv politic, l-a care
consimise si moralmente.
Turnul de fildes, 1950, urmeaz neabtut, conformist, ideologizarea esteticului, n
sensul reflectrii unei atitudini proletcultiste. Nuvela titular, evident tezist, pledeaz
pentru colectivism artistic si combate esecul solipsismului estetic impus de turnul de
fildes.
Mnusile demasc opulena burghez n contrast cu umilina social a
intelectualului, prin intermediul aceluiasi gazetar Ladima.
Demitizarea boierului smntorist apropiat de rani prin disimularea omeniei
l stpneste pe nuvelist n Moartea pescrusului, publicat prima oar n Revista
Fundaiilor Regale, nr. 11, 1943.

G. Clinescu
G. Clinescu (1899-1965)
Fragmente din Bietul Ioanide, 1953, apar n regimul burghez, n Vremea, 1943, apoi
n Lumea 1946, Revista Fundaiilor Regale, 1947.
Romanul trece, nti, prin furcile caudine ale cenzurii editoriale a statului totalitar,
apoi prin cele ale criticii monoideologice si monopartidiste.
Falsa critic literar voise o mai sever reducie si falsificare a istoriei, n modalitatea
asa-zisului realism socialist.
Romanul produce scandal, la standardele timpului, si este retras din librrii ori din
slile de lectur.
Pentru roman, tema este singular, dac nu o reaminteste pe aceea a inteligenei,
propus de M. Eliade. G. Clinescu scrie romanul creatorului de geniu, dar ntr-o lume a
ratrii creatoare generalizate, din suficien profesional si moral. Ioanide e un Mester
Manole anturat de ucenici nepricepui si vanitosi. Grotescul neputinei umane e dominant, cu
excepia creatorului personaj, arhitectul Ioanide.
Personajele pornesc de la modele vii. Romanul este unul cu cheie. Doar
romancierul, ca organizator si dezorganizator al lumii ficionale, stie cum s uzeze de ea.
Ioanide vede idei si forme estetice ideale. El este un idealist absolutist. Ioanide devine
fiina baroc, oximoronic, un geniu bufon.
Genialul arhitect Ioanide face totul ca s nu-si condiioneze voina de constructor nici
mcar de istorie. Vrea s rmn omul peste si nu sub vremuri, ntre (peste) oameni si nu

33

alturi de ei. ine s-si edifice destinul si nu s prbuseasc n el, s dureze peste tragicul
depsit de o ironie a nelegerii, nelepciunii, n definitiv a creaiei. Toi ceilali sunt apsai
de limite precum originea social, formaia uman, moral si profesional, care i opresc ca s
izbuteasc n competiia social. Personajele cu destine ridicole sau tragice, duble marionete
farnice ale raionalului si iraionalului, sunt (con)strnse ntre vocaii si aspiraii intelectuale,
culturale si politice, tulburi si nehotrte.
Romanul reinterpreteaz realitatea istoric, dar si pe cea a literaturii. El este centrat pe
reflexivitatea vie a unor constiine umorale abil individualizate, marcate, din perspectiv
auctorial, de umorul semnificaiilor. Evenimentele decurg din constiin si, mai cu seam,
din (dis)cursul acesteia.
G. Clinescu reformeaz realitatea, pe care o poate asuma critic si estetic. Nu
metaromanescul este intens sesizabil aici, ci meta-esteticul. Se cunoaste faptul c G.
Clinescu era un contestatar al disciplinei esteticii, pe care o trecea n sarcina criticii si a
istoriei literare. Iat c el transfer estetica si n poetica literaturii de ficiune. Esena realitii
se gseste astfel n viaa estetic. Iar naturalismul, exersat mai ales n romanul anterior,
sarcastic, zoologic, reificant, cum am menionat, este reactivat acum la nivelul vieii
pretenioase, din unghi intelectual si cultural.
Scrinul negru, 1960, fusese nceput n 1954. E anul n care scriitorul cumpr din
Talciocul bucurestean un scrin, unde descoper actele cazaniere ale unei burgheze.
Documentaia ntmpltoare, orientndu-l spre naraiunea factual, autenticist, l ispiteste pe
estet spre romanul pretextual nonfictiv.
Din pruden si zel cultural colaboraionist, romanul este dat la lectur editurii si
forurilor politice. Autorul ntreine cu ele un lung dialog, concretizat printr-o profund
autocenzur ideologic. n mod declarat, el se preface a o califica drept ameliorare estetic,
dup regulile artei, fr compromis.
Dirijat de contextul istoric, romanul nonfictiv va fi pus n ramele groase, mai late dect
tabloul, ale realismului socialist. Lumea proletar, totodat utopic si real, l face publicabil.
Ea l menine n circuitul lecturii si comentariilor de pres. ntmpinrile critice, ideologice,
l consider, cu unele abateri, n ansamblu, pe drumul cerut.
Ultimul roman, scris la (auto!)comand de partid, pare o oper de raliere ideologic a
unui creator cu origine obscur si devenire dificil, dar meritocratic, aflat ntr-o lupt pentru
a-si menine locul sub vremuri potrivnice personalitii.
De la artificiul estetic cade n artificiul ideologic. Ioanide mai are aici doar o constiin
a geniului care se supune nu ucenicilor n profesie, ci unui maestru al ideologiei proletare
absolute ca Dragavei. Ioanide nelege c nu are dect s se supun cu modestie directivelor
lui Dragavei, pentru a se elibera de orgoliu. Geniul ajunge umilit de impostur. E salvat
numai aparent de bufonad, nici aceasta liber. Arta nu mai deformeaz liber realitatea. O
face la comand.
Citim romanul unui exersat tipologist, care si d aici msura n biografia feminin a
Caty-ei Znoag, pentru ca n rest s deraieze stupefiant, ntr-un fel de tulbure si suspect
antistil portretistic si discursiv.
Romancierul adopt viziunea ideologic, violent, fals, a luptei de clas. Falsific
adevrul trecut si prezent despre mosierime si burghezie.
O burghezo-mosierime e decimat social, umilit n aspiraia sa pentru civilizaie
uman, ucis lent ori violent de o istorie tragic, printr-o rsturnare produs de o aventur
absurd si anomic, privegheat de maliia lui Ioanide. El devine geniul sclav al acestei istorii
si al oamenilor ei, care l umilesc si pe el si-l supun aceleiasi probe dure, acceptate: cine nu
ignor tragicul si nu-l depseste prin comedia uman izbvitoare nu merit s supravieuiasc,
pentru c nu mai are ce s (com)promit.
Proza cu referenialitate istoric, subiecte si teme diferite sau complementare, din Trei
nuvele, 1949 (Iubita lui Blcescu, Catin damnatul, Noi vrem pmnt), este scris n
manier reconstitutiv, pedagogic, moralist si liric. Ea pare remarcabil, fie si printr-o
anumit decen literar, prin comparaie cu un Camil Petrescu, nuvelistul, n contextul
nceputului realismului socialist.

34

Zaharia Stancu (1902-1074)

Descul, 1948, va fi editat si tradus n numeroase literaturi, din exces ideologic. Crii i
se regizeaz un succes utopic, similar lumii n care a fost produs. La noi, el rmne un triumf
forat al tezismului sociologizant, post-smntorist, ideologic, politic, din regimul totalitar de
extrem stng, n proza rural din vremea dictaturii proletariatului: dur, fr compasiune,
desi prea subiectiv si prtinitor. Observaia sociologic si etnografic ajunge incredibil de
supralicitat si distorsionat, simplificat si aproape strivit sub intenia pamfletului adaptat
conformist.
Ficiune de comand politic, Descul ncheag o memorialistic artificial, scrsnit,
care si depseste si si epuizeaz motivaia resentimentar, a urii de clas.
Artificialitatea rezultat prin deficit de substan epic si exces de tezism produce
interminabili hibrizi de jurnalism fals angajat si memorialistic grbit si nereflectat n
Rdcinile sunt amare, I-V, 1958-1959, si Vntul si ploaia, 1969, despre o lume n cursul
unei schimbri nenelese si nelmurite.
Oglind anamorfotic a lumii balcanice barbare si poetice, Jocul cu moartea, 1962,
este un roman picaresc, juvenil, captivant si iritant deopotriv, pentru c autorul nu se dezbar
de excese si nu are tactul artistic de a discrimina creator ntre insolitul si insolena construciei
si expresiei acesteia.
Tezismul incurabil, artificiile episodice activate pentru a-i da acoperire faptic n afara
oricrei experiene (n mediul muncitorimii trgului provincial sudic), care-i dateaz att de
profund si iremediabil opera, apare n Pdurea nebun, 1963.
n Satra, 1968, Z. Stancu continu epicul poematic, subiectiv, extrem de personalizat,
pe un fundament afectiv de conformism ideologic. Tema relaiei dintre colectivitate si istorie
se mut ntr-un cadru, totusi, tendenios si previzibil fixat. Aici, discursul propagandistic
ajunge s fie mult mai bine camuflat. Intrm ntr-un univers de succedaneu al Gulagului,
evident defazat etic si estetic de sincronismul literar extra-naional. Perspectiva narativ
devine mult mai cumpnit, iar tezismul apare absorbit de participarea afectiv. Contextul
istoric nu mai este apsat, dar abia schiat, iar realismul ireal st n proximitatea alegoriei si
parabolei, ca ntr-o oper cu adevrat deschis estetic.
Registrul narativ rmne si aici prea ntins, repetitiv, logoreic si artificios, n
defavoarea naraiunii susinute si convingtoare.
Ce mult te-am iubit, 1968, este o naraiune poematic, elegiac, nu att de
imprevizibil pentru ascendena sa literar, n fapt poetic. Cartea devine un bocet dilatat,
totusi de o stpnit detasare literar, al fiului matur, Darie, la desprirea de mama sa, Maria,
ntr-o tragic regsire rememorativ, moral-afectiv, a familiei originare.

Petru Dumitriu (1924-2002).

Fiul unui ofier din armata romn burghez, Petru Dumitriu (1924-2002) este un
autorenegat din voina de inserie n noua ordine cultural si politic. El evadeaz, n plin
regim stalinist-dejist, n Occident. Se stabileste n Germania, ntre 1961-1964, apoi n Frana,
dup 1964.
Euridice (8 proze), 1947. literatur mitic si intertextual.
P. Dumitriu prolifereaz ntr-o maculatur aservit ideologic, scriind despre
constituirea tinerilor n organizaii militante, partinice, organizarea fanatic mitizndu-si
riscurile (O sut de kilometri, 1949); despre nchisorile de munc silnic si pretins reeducativ
(Srbtoare n zi de lucru, 1951, care va fi inclus n regretatul, de ctre autor, roman, Drum
fr pulbere, 1951, mizerabil proz pseudo-gazetreasc despre o vizit de lucru a lui Gh.
Gheorghiu-Dej, aflat n control la lucrrile de la Canalul Dunre-Marea Neagr); despre
deviaionismul politic titoist si proamerican (Prietenul Sava, 1952); despre asa-zisele
transformri revoluionare, vnarea unor proprietari agricoli din Banat, transformai n
rezisteni, de ctre Miliia poporului, dusmniile de clas ca pretext pentru exproprierea si
comasarea silit a pmnturilor, demascarea si judecarea cu mnie asa-zis proletar a
chiaburilor care se sustrag de la plata cotelor impuse, n realitate ele fiind situate peste
productivitatea agricol (Dusmnie, 1948, Vntoare de lupi, aprut prima oar n revista

35

Viaa Romneasc, iar n volumul Nuvele, n 1951, Nopile de iunie, 1950, Dreptate, 1952);
n fine, despre industrializarea socialist (Povesti adevrate, 1953, Din tat n fiu, 1953,
Focul nestins, 1955).
Primul, Drum fr pulbere, 1951, este cel pe care el nsusi l va recunoaste ulterior ca
fiind pctos si ticlos, pentru c urma spiritul si litera clilor care-si pedepseau victimele
regimului, distruse prin munca de la Canalul Dunre-Marea Neagr, din prima faz a
santierului-nchisoare.
Pasrea furtunii, 1954, reprezentarea maniheic a luptei de clas, un pretext, n fapt,
pentru eliminarea opozanilor regimului comunist.
Cronic de familie, 1957, este o fresc social-istoric mutilat de tezism politic, doar
n mod marginal ndrznea ideologic, pentru contextul dogmatic n care aprea, si tot att de
restrictiv creditabil sau obiectiv.
Opera are, n contextul apariiei sale, caracter de exemplaritate, fiind scrierea care d
msura extensiv a puterii creatoare a romancierului.
Nu exist n epoca sa o alt proz ampl care s o ntreac prin lrgimea si adncimea
viziunii narative, prin capacitatea de a comunica cu concretul, ntr-o art a detaliului, dar si
prin imaginaia universului ficional.
Cronica rezist prin estetica uneori insolit de vie a creaiei de personaje: aristocraia
esuat n istorie, aflat n criz, degringolad ori despersonalizare, afectat profund de drama
economic, etic sau existenial.
Naraiunea se salveaz pe spaii extinse prin limbajul pregnant, iar pe spaii restrnse
prin episoade ne(auto)cenzurate, ca urmare a unei proporii artistice tolerate n epoc.
Ea se mai salveaz si printr-un suprinztor relief tipologic. Cronica adun moduri de
supravieuire divers ilustrate.
Populeaz o lume de mptimii, instinctuali si rafinai, avizi, posedai de o vitalitate
ireal, monstruosi pn la fratricid.
Aristocrai posedai dramatic de sine, ei ajung s fie deposedai ntr-un fel grotesc de
multiple bunuri materiale si simbolice.
Izbeste, n roman, falsificarea prin minciun, dublat de rarefierea adevrului,
verosimilitatea pervertit, a o sut de ani de asa-zis rtcire istoric, din preajma primei uniri
a Romniei, pn n anii sovietismului stalinist.
Cronica este un monument de arhitectur narativ, cldit pe nisipurile utopiei
agresiv dogmatice. Naraiunea devine diluat, redundant, subminat de discursul jurnalistic.
Rmn recuperabile unele nuclee narative de anvergur, de vast si rafinat penetraie
psihologic, pe linia tipologic a femeii voluntare si fanatizate de propriul proiect existenial
(Davida si Salata).

Marin Preda (1922-1980)

Dintre prozatorii circumscrisi, istoric si literar, epocii comuniste, Marin Preda (19221980) este cel mai afirmat si cel mai contestat. I s-a creat un fel de legend sau cult.
Fusese ntr-adevr (de)format, de voie-de nevoie, n deceniul 5, al maximei terori
politice totalitare. Chiar si mai trziu, urmnd realismul socialist, el scria c avem nevoie de
opere cu o problematic uman veritabil, asa cum trieste poporul nostru astzi, construind o
nou societate, socialist (Fctorii de cuvinte, n Contemporanul, 1 oct. 1965)
Ca si Petru Dumitriu, Preda a publicat prima carte de proz n condiii finale, extreme,
de libertate a creaiei: ntlnirea din Pmnturi, 1948. Cariera ulterioar a fost contractual,
prin compromis cu ideologia: pentru acceptarea unor opere veritabile, se cereau opere
promotoare ale ideologiei sau cel puin ngduitoare cu aceasta.
Nuvelele debutului (ntlnirea din Pmnturi, 1948) realizeaz o evident unitate de
ton. Constiina rneasc, determinat biologic, instinctual, apare complicat, si ea,
deschizndu-se ntre contradicie si perplexitate.
Cu Ana Roscule, 1949, nuvelistul rural se deplaseaz n mediul industrial, urmnd, la
comand ideologic, trezirea la noua via, aceea a proprietii de stat. Cum se vede si chiar
bate la ochi, numele personajului titular preia, printr-un facil simbolism, culoarea politic.
Desfsurarea, 1952, tot o nuvel de comand politic, factice, este centrat pe lupta

36

social n interiorul clasei rnesti, distrus fr preri de ru si renscut ntr-o violent

euforie.
Ferestre ntunecate, 1956, se deschide nspre desteptarea ranului romn la
fericirea proprietii colective.
Se pare c tema l obsedeaz cumplit pe autor, pentru c o reviziteaz si n
ndrzneala, 1959, unde tot noua via n colectiv a ranului este narat.
Lumea rneasc moromeian rmne o obsesie aproape nentrerupt la Preda. Ei i
dedic scriitorul un ciclu de romane. Moromeii este romanul desproprietririi, al pierderii
eseniale de avere, fiin, fptur si fptuire, o imagine a neantizrii lumii rurale.
Exemplar oper n proz a existenei rurale, de o mare autenticitate artistic, ea
aduce o imagine diferit de cele cunoscute anterior, ntr-o alt epoc, din punctul de vedere al
unui reprezentant al acestei clase fundamentale pentru Romnia.
Volumul nti din romanul Moromeii, 1955, neafectat de contextul fals si violent n
care a aprut, este autentic, o cronic veridic si un document istoric.
Volumul al doilea, aprut dup mai mult de un deceniu, n 1967, face regretabile
concesii de ordin ideologic si revine n mod neasteptat la modaliti ale realismului socialist.
M. Preda a reconfigurat imaginea ranului. Moromeianismul (un ism care pleca
dinspre tipologic spre doctrinar) era o neasteptat si insolit contemplare a rnismului. E
vorba de ranul sudic, muntean, la o alt scar nediferit de spiritul muntean, rapid, critic,
ironic, sarcastic, ludic, histrionic, imprevizibil, mprit ntre realitatea etic si necesitatea
estetic, pentru a accede la un mod de via tolerabil.
Spectacolul epic si uman devine mereu convingtor. Romanul se Prozatorul activeaz
mai multe registre: epic, liric, analitic si uneori hermeneutic.
Cu Risipitorii, 1962 (ed. III-a n 1968), M. Preda caut noi modaliti literare si
inventeaz o lume a orasului privit din perspectiva unui rural inadaptat, sceptic si chiar cinic.
Rispitorii sunt cei favorizai de originea social sntoas, fr a avea constiina
unor privilegii necunoscute n istorie.
Toat ndrzneala problematic din Intrusul, 1968, este azi datat, desi romanul a atras
la apariia sa prin teza druirii regretabile ntr-o lume socialist, dar n fapt individualist.
Un tnr muncitor de origine rural, un erou al muncii socialiste, si risc viaa pentru
semenii lui, dar este privit cu ingratitudine, ntr-o lume ce se pretinde a rsplatei drepte.
Romancierul refuz un comunism deviat, n numele unuia sntos, raional,
nepervertit prematur.
n Marele singuratic, 1972, roman problematizant restrns la un realism conjunctural,
moromeianismul ajunge n acord profund si n dezacord minimal cu lumea activismului
comunist.
Activistul comunist Niculae Moromete trece de la propagand la producie si se
ntoarce la propagand, ntr-un comunism pretins maturizat si uman.
Un roman istoric si polemic nu mai puin datat, conjunctural, din perioada naionalcomunismului,
a simulrii autonomiei etnice si politice, este Delirul, 1975.
Micile ndrzneli ale lui M. Preda sunt umbrite de marile lui conformisme menite s
nu afecteze orientarea ideologic a comunismului naionalist. Concesiile sporesc la a doua
ediie, pentru ntrirea ideologiei comunist-antifasciste si a stinge obieciile politice.
nvinge, ca ntotdeauna la acest prozator, tot fibra moromeian. Iar n Delirul
moromeianismul apare nc viguros, neperverit. Ca si n memorialul romanesc Viaa ca o
prad, 1977.
Trilogia Cel mai iubit dintre pmnteni, 1980, cu unele episoade si personaje izbutite
la nivelul talentului su, este un proiect epic care promite foarte mult, mai ales n contextul n
care apare, dar realizeaz mai puin si face obisnuite concesii artistice inerente personalitii
autorului: problematizarea unor medii socio-profesionale cunoscute parial, deformat, excese
naturaliste, pitoresti, n mediile n care autorul se simte familiar.
Tezismul inacceptabil se afl n sugestia c Era ticlosilor a fost depsit n noua
etap socialist.

37

Eugen Barbu (1924-1992)

Gustul literar al lui Eugen Barbu (1924-1992) este antimodern, pretins sntos,
inspirat si nu fabricat.
Groapa, 1957, este una din operele de vrf ale nceputului sfrsitului epocii dure a
comunismului, cnd se pregtea o relaxare a dogmatismului. Romanul a fost atacat si
anatemizat, ideologic si artistic, vreme de o jumtate de deceniu, pn cnd partida pseudocritic,
realist-socialist, a fost demobilizat, pentru c-si ncheiase, cum se cerea, menirea
istoric.
O lume a periferiei citadine, dar si a condamnrii morale, este populat de fiine care
ntruchipeaz, potrivit inteniei artistice, modelat prin Cehov, tragicul cel mai comun.
Autorul i-a atribuit operei sale si intenii ideologice, de demascare si condamnare a lumii
burgheze, care a aruncat fiina uman n groapa moral.
Ideologia comunist din mediul muncitoresc brzdeaz si acest roman al periferiei
bucurestene. O anumit manipulare ideologic, un tezism nedisimulat, nu altereaz n
profunzime romanul.
Soseaua Nordului, 1959, este un roman al unui eveniment inaugurator al erei
comuniste, un roman al istoriei recente, falsificat politic, despre pretinsa eliberare si
denazificare, n fond sovietizare, a Romniei. El rmne iremediabil tezist, o scriere epic
creat pentru sprijinirea unei false istorii, care se instituia violent, printr-o mistificare ce se
dorea regeneratoare.
Facerea lumii, 1964, este un alt roman al evenimentului erei comuniste, al etatizrii
industriei, desproprietririi si reformei monetare.
Este un roman de o urias impostur, despre o genez arbitrar, prin care derizoriul
determin tragicul uman lipsit de sens; un roman oportunist sau chiar colaboraionist, de
adeziune pseudo-artistic la noua ordine politic;
Cartea avea ca scop integrarea autorului n nomenclatura scriitorilor selectai oficial.
Princepele, 1969, este, ns, un roman istoric si parabolic de o indiscutabil
originalitate. El si creeaz un pretext istoric sau de aparen istorist. Esenial, devine
parabolic, alegoric, simbolic, fantezist, structurat problematic, fabulatoriu, ca un fel de basm
modern, de o mare luxurian narativ si poematic.
Tipul uman exponenial este aici alogenul, tragicul fantezist, pasionatul de ezoterisme,
italianul Messer Otaviano. Personajul Princepelui este un Ianus, un om duplicitar,
ambiguizndu-si aparena si esena, omogeniznd n constiina sa antinomiile eseniale ale
existenei individuale, sociale si metafizice.
Variatele surse livresti sunt animate cu mijloacele artei semnificative, majore.
Imaginaia prozatorului devine fastuoas si precis n acest roman al unui rar echilibru
narativ, descriptiv, dialogic.
Princepele este subminat doar de irepresibila tendin pamfletar, resentimentar, a
autorului, care nu prseste mijloacele gazetarului de scoal veche, interbelic, democratic,
si de scoal nou, socialist.
Un ciclul romanesc, foiletonistic, Incognito, 1975-1978, a ajuns scandalos prin
intertextualismul su abuziv (plagiaz).
Al doilea roman cu pretext istoric, n spirit fantast si reflexiv, benefic din perspectiv
estetic pentru o viziune ampl, cuprinztoare, aprofundat a realitii umane, este Sptmna
nebunilor, 1981.
ntors din strintate, dup ce nutrise la Veneia, nselnd Eteria, visul de a conduce
ntregul Bizan, tnrul mare boier Hrisant Hrisoscelu, un hedonist resentimentar, care-si
nvluie constiina n paseism si amoralitate, trieste n abstract, n Bucurestii refugiului su,
visul puterii feerice si distrugtoare, n epoca simbolicei decadene fanariote.

38

UNITATEA DE NVARE 8. PROZA IDEOLOGIC, REALISTSOCIALIST (PROLETCULTIST).

REVENIREA LA PROZA ARTISTIC (II)
Ion D. Srbu
Ion D. Srbu (1919-1989) este prozatorul, mai puin dramaturgul, Cercului literar de la
Sibiu, de la nceputul deceniului 5, precomunist.
Dar Srbu s-a revelat mai ales postum, cu literatur pstrat n ntunericul sertarelor.
Jurnal, roman ori epistolar, scrierile lui n-au granie de gen si specie, interfereaz liber
si uneori derutant. Clasarea lor rmne dificil si relativ, iar uneori ea devine chiar
inoportun n raport cu intenia si natura textului.
Jurnalul unui jurnalist fr jurnal, I-II, 1991, 1993, este un neobisnuit jurnal alternat
cu memoriile. O scriere hibrid, estetic, dar insolit formalizat si datorit (auto)cenzurii.
Cele dou volume de jurnal par concepute diferit. Primul, subintitulat glosse,
sugereaz meditaia, eseul. Al doilea la fel, avnd subtitlul Exerciii de luciditate. Dar adaug
ficiunea. El este un Roman politic. Acesta este de altfel cel de-al doilea subtitlu.
Primele sale proze ficionale, nesigure, cu totul minore, fac serioase concesii
realismului socialist (Concert, 1956) sau sentimentalitii regionale (Povestiri petrilene,
1973).
Soarecele B si alte povestiri adun proz scurt dintr-un timp istoric si literar de mai
multe decenii, n fapt de la debut. Realismul comic, ironic, sarcastic, cu note de reportaj
sociologic, se acomodeaz bine si cu alegoricul, parabolicul, absurdul, fantasticul,
(contra)utopia.
Primele dou romane ale lui Srbu sunt educative, fr ambiii artistice. De ce plnge
mama?, 1973, subintitulat Roman pentru copii si prini, Dansul ursului, 1988, subintitulat
Roman pentru copii si bunici (acesta aduce supriza apropierii autorului aflat n exil intern
de orasul n care a fost deportat, mai ales prin grdina zoologic a marelui Parc
Romanescu).
Dup jurnal, marea simpatie literar, tardiv, postum, i-o aduce romanul Adio,
Europa!, n dou volume, aprute n 1992 si 1993.
El este n fond un eseu romanesc, construit teatral, dialogic, cu ample partituri
monologice.
Confesiunea camuflat capt un rol deopotriv defulatoriu si fabulatoriu.
Parabol anti-tiranic, indirect si sincretic, cu licen istoric, naraiunea aduce
stpnirea turceasc n vremea celei sovietice si sovietizante.
Comedia si farsa tragic si ideologic se dezvolt cu inteligen si profunzime.
Eseul romanesc este viu, intens trit si suferit, de aceea posed un plus consistent de
autenticitate fa de romanul politic oficializat, deopotriv tolerat si aservit, de obicei n
varianta ce se voia patetic, mai rar comic sau, ntr-o a treia variant, sintetic.
Ultimul su roman, Lupul si Catedrala, 1995, este o alegorie epic susinut iar uneori
artificial si echivoc, plecnd de la formula romanului asa-zis politic, rechizitorial, despre
epoca de dinaintea regimului Ceausescu.
Lupul care, n plin violen istoric antiuman, ptrunde n oras stul si ajunge la
Catedral este un simbol al bestiei apropiate de sacru si nu de om. Decznd n zoologic,
omul este cel care a pierdut sensul sfineniei.

Constantin oiu
Constantin oiu (1923) e mai ales autorul unor ficiuni captivante si expresive ale
constiinei, gndirii, fanteziei, stilului, n linia rafinat a prozei.
nsemnat profund si definitiv de o vreme istoric si literar precednd o mai marcat, desi
bine controlat, emancipare, primul su volum, Moartea n pdure (1965), rmne un roman
integral artificial, ca problematic, univers narativ, expresie mental si lingvistic. E romanul

39

luptei zoologice pentru fracturarea ideologic, ceea ce nseamn n fapt comunist, a istoriei si
a indivizilor si n chip de supusi.
Evazionismul, irealismul, utopicul nu pot fi eludate din cauza perspectivei mistificatoare a
ideologiei care fabrica istoria, realul, nici n Galeria cu vi slbatic (1976).
Tezismul strident (excipitul romanului ori secvena erotic n care femeia identific si
cheam ntr-un mod sado-masochist istoria la zdrobirea colectiv) n-au trecut de limitele
criticismului conjunctural, care era adesea si pretextual.
Galeria, la vremea apariiei, dar si ulterior, etichetat cu superlative, este un semnificativ
roman de context, un revelator documental si ficional, nc insuficient iluminat, al unui timp
de criz uman tragic-grotesc.
n mod diferit de ceea ce au crezut comentatorii sub vremuri, politic si moral, Galeria e,
asadar, un roman mult mai perisabil documental dect artistic.
n Galeria, varietatea tipologic, uman, moral, ademenitoare ntr-o lume (inclusiv
literar) a omogenizrii, e abil construit n sensul autenticitii, dar face transparent un
schematism pe care nu stiu dac e adecvat s-l numesc rafinat.
Personajul Chiril Merisor nu poate fi ridicat, cum s-a spus, deasupra istoriei, care nu era
doar tragice, dar si grotesti. Romanul nu atest ns n acest personaj o victim pur. Dac ar
fi fost astfel, el rmnea n sertarul autorului su. Putea fi publicat, eventual, n Occident.
Unde, e adevrat, a fost tradus, n francez, nu fr unele ecouri, dar, si asta e adevrat, nu pe
ci editoriale faste, ci la editura care-l publicase si pe Ceausescu.
nsoitorul (1981) este romanul corupiei estetice a realitii si istoriei. Expresia literar,
indirect, oblic, travestit, carnavalesc, atenteaz la refacerea istoriei (aceasta nu era dect o
mai acceptabil remistificare), graie medierii consecutive prin istorisire.
Obligado (1984) este romanul ambiguitii morale masculine, o nregistrare a
tangajului constiinei ntre vina moral si plezirismul estet, o reflexie lucid si profund, n
sfrsit, un eseu jurnalistic, dintr-o vreme cnd romanul era un refugiu si pentru jurnalistica
sufocat ideologic.
Ultimul roman publicat n timpul comunismului, Cderea n lume (1987), este o naraiune
care sintetizeaz pretextele tematice si narative anterioare, dup o experien literar de acum
matur, n formula romanului ideologic si istoric configurat parabolic, formul elaborat de
romancierii remarcabili ai epocii, mergnd pe calea dezvluirilor ncurajate oficial.
Cderea n lume este un roman politico-parabolic semnificativ pentru comunismul
romnesc aflat, la apariia sa, n retragere si travestire.
n Barbarius (1999), romancierul revine la uneltele sale epice, dup o lung absen, de
12 ani, ca dup o criz spiritual.
Istoria brutal, creia i s-a adaptat si, parial, adoptat, l-a fcut pe Cezar Zdrfculescu s-si
nstrineze identitatea n mai toat viaa sa matur. Si-a renegat originile si a pactizat cu
persecutorii iar n prima perioad a comunismului a ajuns n capul justiiei staliniste. Dup
schimbarea de macaz doctrinar, a ales libertatea n Occident, n Italia. Aici alienarea sa moral
continu n plan psihologic, devine maladiv.
Barbarius pstreaz discursul epic rafinat, manierist al romancierului.

Fnus Neagu
Fnus Neagu (1932) este un prozator important, un povestitor original, al sudului
oriental, camuflat de vis si enigmatic, imaginativ, pitoresc, ispitit de exoticul real sau numai
imaginar.
Epica sa este instinctual, vitalist, senzorial, estetist, vizionar, mitic, poetic,
solemnizant si parodic.
Dar, pentru c prozatorul si-a forat mna, el s-a transformat ntr-un prodigios autor
manierist.
Este izbitoare la el o inaptitudine structural pentru roman, de care N. Velea, n scrisul
lui, si-a dat seama si, prudent, n-a forat specia de amplitudine si complexitate a prozei.
ngerul a strigat, 1968, Frumosii nebuni ai marilor orase, fals tratat despre iubire, 1976,
Scaunul singurtii, 1987, vor fi incluse n ciclul ara hoilor de cai, 2001.
ngerul a strigat are o structur fragmentarist, discontinu, centrat pe obsesia

40

simbolic, tematizat n destinul tragic, care depseste eticul si (di)simuleaz trecutul mitic
ntr-o proiecie a utopiei religioase.
Scaunul singurtii are subiect de roman politic, justiiar si moralist, sfrsit disforic,
n nota proprie scriitorului, cu o intrig n esen contextual, permis si chiar favorizat n
timpul comunismului naionalist.
Un roman de fantezie istoric recent, voit senzaional, este Amantul doamnei
Dracula, 2001. El pleac de la biografia Elenei Ceausescu, pe care o anumit legend a
nostalgicilor comunismului o face singur responsabil de decderea poporului romn.

Dumitru Radu Popescu (1935)

Dumitru Radu Popescu (1935) concepe romanul, n ceea ce are mai reusit, ca o
structur ampl, muzical, cu multe linii narative aparent neconvergente. Un asemenea roman
i se pare adecvat spiritului contemporan, complicat, meandrat, incert, relativist.
Se ncearc, la ncepurtuile sale, si ntr-un roman, Zilele sptmnii, 1959.
Conformist n concepia literar, romanul este realizat n baza normele dogmatice ale
realismului socialist, ale genezei unui timp nou (limitat previzibil la o sptmn) si unui
om nou. Revine cu Vara oltenilor, 1964, singurul roman pe care l-a rescris, n zadar, n
1972, construind n aceeasi realitate o intrig ideologic si romantic, ce se vrea tensionat,
proprie acestei lumi care si simuleaz nasterea n si nu din, cum ar dori s impun tendenios,
propria ei moarte.
F, 1969, propune aceast nou structur epic ampl, fragmentarist, ambigu, cu
numeroase linii conflictuale, distanate si apropiate cu subtilitate.
Tema rului sau esecului generat de opiuni antiumaniste.
Romancierul anim o lume de acut relief existenial, pe suport istoric livresc,
shakespeareian si religios, degradat, de nastere n pcat si fr mpcare, dominat de natura
fatalmente scindat a omului postadamic.
Fragmentarist, unitar prin viziune si prin spirit, este Vntoarea regal, 1973, a doua
pies de substan a ciclului. Romanul are ecou n traducere, n cteva literaturi semnificative,
Anglia, SUA, Macedonia, Germania, Rusia, Suedia; aici este calificat de cineva drept o
capodoper.
Ficiunea are anvergur si estompeaz referina istoric si politic de tip conformist si
chiar mistificator.
Restul ciclului, ultimele trei romane, decad artistic n mod iremediabil, n
autoparodiere, datorit recurenei problematice si tipologice, a haosului narativ si discursivretoric.
Cu Viaa si opera lui Tiron B. (vol. I Iepurele schiop, 1980, vol. II Podul de
ghea, 1982), acelasi mod de concepie a romanului se deschide ctre un nou ciclu. Este
unul de istorie romanat, a periodei apropiat (pre)comuniste. Perspectiva naionalcomunist,
ambiguizat literar, este introdus printr-un scriitor si jurnalist. Aici se produce un
exces de diluare si nesupraveghere a procedeelor narative. Ele ajung s fie aplicate la
momente si reflexii de o semnificaie aleatorie sau forat.
Orasul ngerilor, 1985, este ultimul roman semnificativ al lui D. R. Popescu. Nu-i
lipsesc unele inegaliti, care in de maniera autorului, de indecizia sa ntre istorie si
mitologie.
n perioada postcomunist, D. R. Popescu public mai multe romane, inegale artistic
(Dumnezeu n buctrie, 1994, Truman Capote si Nicolae ic, romantz, 1995, Paolo si
Francesca si al treisprezecelea apostol, 1996, Sptmna de miere, 1999, Falca lui Cain,
2001), n care sarja epic fr limite caut formule de impact la un cititor anarhic, ndeprtat
de art, ca si de tendine, n cutarea unor forme facile de comunicare a talentului. Autorul
exploateaz liber noile forme ale artei de consum, de bas-tage, n combinaii de substan si
expresie forate ca s genereze insolitul.

Nicolae Breban (1934) PROZA PSIHOLOGIILOR ABISALE

Francisca, 1965.
Breban urma deja practica unei scriituri agonale, de travaliu polemic si ludic.

41

Romancierul de admirabil luciditate estetic si cunostea pe deplin strategia de lupt artistic

cu o dubl opresiune: a codului ideologic si a celui al scriiturii.
El si afla de pe acum propriile sale stratageme de salvare literar, pe traiectul balizat
ironic dintre naraiunea documental, referenial si naraiunea ficional, autoreferenial.
n Francisca se constituia aproape pe deplin un model narativ, ulterior devenit tot mai
impuntor.
Era creat n Francisca un univers mundan-textual de carnaval crispat, sub incidena
codului istoric represiv, nfruntat de o dubl masc, a posesiunii si iubirii.
n Francisca, deja, calul troian al romanului poematic si problematic asedia cetatea
totalitar stpnind cu adevrat literatura.
Impunnd O realitate n alt realitate, noua paradigm a romanului asigura
preeminena virtualitii necesare, dincolo de (re)inventarea unor lumi posibile.
S mai amintesc impunerea incidental a unei tipologii a omului metafizic, cosmicizat,
poetic, expresionist, prefigurat de Penescu, arhetipul seriei Don Juan, purttor sau colportor
ale seduciei, ca practic ludic si poetologic.
Mai remarc n treact doar cteva dintre strategiile de supravieuire narativ:
ambiguitatea rolurilor si funciilor narative, miturile delirului cognitiv si hermeneutic,
ficiunea logocratic, obnubilarea cauzalitii narative cu efecte entropice.
Acestea propun un caz particular de romancier interesat de rezisten estetic printr-o
complicat si eroic adaptare la dubla opresiune a codului estetic si ideologic.
n absena stpnilor (1966) meninea perspectiva dominant estetic sau poetic.
Portretul burgheziei, lumea romanului, universul mundan-textual, n ansambul, erau mai
pregnant conturate. Viziunea auctorial era mprumutat pesonajelor cu constiin
metaficional. Doamna Willer, pictori, pleda pentru o art mimetic transfiguratoare.
Liric, analitic, problematizant, descins n zonele constiinei unde concretul nu se
desface de categorial, organizatorul diegezei desfide legile povestirii n favoarea
fenomenologiei caracteriale, ntr-un mod evident demonstrativ.
Dup n absena stpnilor, apare primul su roman de mare succes la public si
critic, Animale bolnave, 1968, imediat si unic reeditare a sa pn la cderea comunismului.
n 1973 public usor ngerul de gips. O situaie similar i s-a mai ntmplat doar cu n
absena stpnilor.
Acum ns ncepe s suporte adevrate campanii ale colaboraionistilor, oportunistilor,
obedienilor regimului, Ion Ianosi, Ov. S. Crohmlniceanu, Aurel Martin, Valeriu Rpeanu.
Problematica existenial acut, stiina epic, liric si analitic tot mai vesel, n siaj
nietzscheian, la limita realismului psihologic si mito-poetic, performate printr-o metamorfoz
de tip regresiv, sunt recurenele unei narativiti ajunse la maturitate n ngerul de gips.
Ademenit de iluminarea paradoxal a adevrului lui Zarathustra, doctorul Minda,
burghez ntr-o lume care-si schimbase prejudecile, transformat n sobol, plteste pentru
impostura angajrii cinice, dionisiace, luciferice.
Romanul are aura mistic a victoriei si esecului uman.
Tentaia amorfului l va supune pe Minda unui destin al pierderii grotesc-tragice n
zoomorf.
Personaj al secolului su, Minda este un anti-erou, capabil doar de un eroism abject.
Inginerul Bibi Medoia - cel brutal de real, teluric, prefigurnd noroiul de pe buzele
teratologicei Fabian, n care se va afunda Minda nsusi - e conformistul resemnat, nemistificat
de mituri, himere, utopii, filosofie, moral, ideologie. Toate aceste personaje aparin unei lumi
angajate n decaden.
Public Bunavestire, 1977, romanul cu cel mai mare succes la critic, promovat cu un
admirabil risc si curaj de cel mai important cronicar literar din era comunist, N. Manolescu.
A suportat si el o campanie intrumentat ideologic, chiar la semnalul lui Ceausescu.
Spectaculoas, ascensional, metamorfoza lui Grobei din Bunavestire nu depseste
ns omenescul.
Romanul transcrie o parodie a miraculosului si hagiografiei.
Mituri, istorie, cotidian devin pretexte de verbiaj supus travaliului stilistic de
deformare si mixaj. Nimic nu mai e genuin aici.
Pastisa, ironia si parodia pun n criz, rennoindu-l spectaculos si durabil, codul

42

romanului.
Romanul Bunavestire e mai mult dect o satir a infernului micului burghez. E si o
satir a omului nou si a lumii sale amgitoare.
Mai mult dect o alegorie politic, mitic-istoric, satiricon demonologic, Bunavestire
poart n sine o lume totalitar invadatoare, de ocupaie, a tuturor posibilitilor
dezumanizante.
Demiurgul narcisic, ru, fanfaron al noii lumi e Mihai Farca, exponent paradoxal,
tragi-comic si anti-crestin, al eroismului-simulacru de a ajunge n iad. Criza epic se
ntemeiaz aici pe judecata (crisis) unei existene a anomiei, adic a frdelegii. Bunavestire
este romanul care produce o exemplar reconversie comic a poeticului.
Pandant al Buneivestiri, Don Juan (1981) rescrie pentru saeculum-ul nostru, al XXlea,
un mit literar, proiectnd istoria epic ntr-o decaden a istoriei propriu-zise, n fapt ntr-o
relaie amfibologic cu sistemele politice.
Rogulski, anarhistal gndirii, profesor ratat de istorie ratat si pedagog al tinerilor,
este noul Burlador, noul batjocoritor, interesat de posesia constiinelor.
El d detestatei sale lumi o lecie-fars.
Rogulski e un maestru al iniierii n impostura sacrificial, prin iubire si prietenie,
traduse n spiritul deriziunii anarhice si profund provocatoare pentru o lume a tuturor
simulacrelor.
Cel mai masiv roman al su, Drumul la zid, 1984, subintitulat poem epic.
(Anti)-erou, dedat jocului ca sinucidere fr moarte, cum ar spune Malraux, Castor
Ionescu din Drumul la zid supravieuieste ntre dou praguri sau paradigme ficionale:
nenelegerea camusian si improvizaia ionescian.
Drumul la zid nu e doar o flaubertian epopee ironic a prostiei, o astuioas satir de
mentaliti tradus n acte bizare si derizorii. Excentricitile demonstrative ale lui Castor
motiveaz omul-kitsch, demonul meschin al unei generaii infraumane si al unei lumi
maculate pn la esen.
Pnd si seducie (scris n 1976, aprut n 1991), (meta)roman narat de romancierul
Alexandru K., dezvolt trei farse dispuse ntr-o competiie a ridicolului. Farsa e aici singurul
mod de a umple existena. Fars, de la farcire, nseamn chiar a umple.
Romancierul K. strbate lumea comunist a travestiurilor si nlocuitorilor, provocnd
si suportnd urmrirea, suspiciunea, recluziunea si descoperind c valori morale adevrate, ca
iubirea si prietenia, nu pot fi aflate n regimul farsei, ci al adevrului, care este ntotdeauna
mister.
Simultan opozant si antiopozant al regimului comunist, ambiguul K. are curajul de a fi
ridicol ntr-o ar confiscat si stigmatizat de deriziune, antitragic, anacronic si indiferent
la haosul repetat nscenat.
Apare trilogia romanesc Amfitrion, 1994, apoi, dintr-o proiectat tetralogie, Ziua si
noaptea, 1998, Voina de putere, 2001, care continu romanul de idei, problematic, realistimaginativ
si reflexiv, al unor teme fundamentale si dificile, filosofice, morale, mitologice.

UNITATEA DE NVARE 9. PROZATORI ROMNI N EXILUL

COMUNIST. ROMANUL ASA-ZIS POLITIC.
PROZATORI ROMNI N EXILUL COMUNIST
Mircea Eliade
n proza scris n limba romn din perioada exilului determinat de instalarea
regimului sovietic n Romnia, Mircea Eliade (1907-1986) este ndeosebi sedus imaginar: de
enigmatica fars, la limita dintre miracol si absurd, a evaziunii cu efect ameliorator si
eliberator, n munii Bucegi (Un om mare), de spaiul vegetal al pdurii interzise,

43

blestemate, deopotriv un loc al ntlnirii (Bneasa) si al morii (Bois de Boulogne)

ndrgostiilor Stefan si Ileana (Noaptea de Snziene), de spaiul ontologic si factual al unitii
n dualitate (Podul), iar finalmente de cel paradisiac (Pelerina).
Este recurent n proza lui Eliade inadecvarea personajului la evenimente. Scriitorul
rmne atras de omul comun aflat n circumstane iesite din comun: Gavrilescu, Gore,
Dumitru etc. Iar omul comun Gavrilescu din La ignci are o constiin senin, neafectat
si netransformat de criza existenial.
Personaje iesite din comun, mitico-simbolice, sunt, n nuvela La ignci, si baba
vigilent, vizitiul care si conduce clienii n spaiul mortuar, iganca, grecoaica si ovreica
prinse n jocul electiv al destinului.
Insolii sunt personajul masculin aflat ntr-o euforic extensie antropomorfic,
limitat doar letal, inginerul Cucoanes, din Un om mare, ori Vasile Beldiman, care posed
darul divinaiei, din Ghicitor n pietre.
n Noaptea de Snziene, roman cu personaje puternice, memorabile, la confluena
profanului cu sacrul, a cotidianului cu miticul, un nsetat de cunoastere a vieii spirituale este
Stefan Viziru, iniiat de clugrul Anisie.
Memorabile sunt, n Noaptea de Snziene, personajele feminine, druita Ileana si
posesiva Stela Zissu.
Erosul cu substrat mitic, iniiat ca un pariu divinatoriu, n care brbatul, Stefan Viziru,
alege fatalmente gresit femeia, ratndu-si destinul, e ncarnat n Noaptea de Snziene,1970. n
fine, s mai semnalez erosul ratat, dar rmas ca apsare a memoriei, n Pelerina si
Nouspreceze trandafiri.
Timpul ajunge aleatoriu, o expresie a ambiguitii si incertitudinii: moart cu 40 (cifr
simbolic a credinei crestin-ortodoxe despre timpul n care mortul nu se desprinde nc
definitiv de via) de zile nainte, o femeie, Madame Popovici, mai poate fi vzut vie de
provincialul, neatins de incertitudini, Iancu Gore, n Douspreceze mii de capete de vite.
Timpul constiinei tradiionale, timpul sacru al Drgaicei sau Snzienelor, al celei mai
scurte si revelatoare de destin dintre nopile anului, domin Noaptea de Snziene. Iar timpul
ocult Nousprezece trandafiri. Dar tot n Nousprezece trandafiri este prezent timpul
eliberator, subiectiv, cu toate c apare obiectivat, al constiinei unei istorii organice, democrattotalitare,
dar ficionale. n nuvela Pe strada Mntuleasa, timpul proieciei, al imaginaiei
istorice, si nu al reconstituirii acesteia, pare a fi similar timpului din romanul politic si
tezist. Epoca stalinist este supusa literar aceluiasi efect, si anume efectului de necreditabil.
n Noaptea de Snziene, 1970, romanul su cel mai complex, desi inegal realizat,
ritualul tradiional este structurat n romanescul proteic, mitic, iniiatic, erotic, istoric,
detectivist, cu o savant ingeniozitate narativ. Epicul fantastic popular devine suportul
narativ si n unele nuvele ca Pelerina sau Tineree fr tineree.
Politicul (n Pe strada Mntuleasa, 1968, Nousprezece trandafiri, 1980) este filtrat la
Eliade prin fantastic.
Proza lui Eliade propune o cutare a realitii evenimeniale si reflexive pe calea
certitudinii si ambiguitii imaginaiei si mitului.
Existena apare derealizat, interpretat oniric. Dar sunt propuse si transformri
livresti, ficionale, romnesti sau strine. Pelerina, cum a observat Matei Clinescu (2002),
rescrie Mantaua lui Gogol sau Visul unei noi de var de Shakespeare.
Insolitul, iraionalul, inconstientul vegheaz n aceasta lume fr reguli, confiscat
de excepie, o lume neasezat, care tocmai si caut configurarea.

Vintil Horia
Prin nastere, Vintil Horia (1915-1992) este oltean din Segarcea de Dolj.
A trit n Italia, Argentina, Frana, dar mai ales n Spania, unde a si murit.
A scris n patru limbi, considerate de el simple dialecte latine. Dar credea c gndul
su originar rmnea acela romnesc. El, autorul multilingv, punea etnicul naintea
lingvisticului.
Propriu-zis, doar prin dou dintre volumele sale, exist un V. Horia romancier de
limb romn : Acolo si stelele ard, 1942, si Mai sus de miaznoapte, roman-testament,

44

1992.
Mai sus de miaznoapte, roman-testament, 1992, este scris la senectute, atunci cnd
limba, oricare ar fi ea, ncepe s fie pierdut. Nimic imprevizibil, aici, n ce priveste
problematica si modul de abordare. Acestea sunt unele de surs naional-crestin, tezist. Se
afl la limita unui fel de antiumanism si antiiluminism.
Se poate reine de aici ambiia original foarte trzie a noutii tehnicii literare.
Mai sus de miaznoapte si merit ntr-adevr subtitlul de roman-testament,
ca naraiune testimonial, similar celor din corpusul textelor sacre apocrife, cu
autor declarat.

Romanul este polifonic si totodat un epos sintetic. Cam tot asa era, pentru M. Eliade,
Noaptea de Snziene. Extincia ca iniiere n etern o moduleaz pe aceea prezent la
prozatorul pe care tocmai l amintesc.
Marele su succes de autor epic, romanul cel mai tradus (versiunea romneasc apare
revizuit de autor), Dieu est n en exil, 1960, tematizeaz mai cu seam exilul vzut ca o
pecete a destinului originar, nnscut si co-nscut; cunoscut, potrivit ideii claudeliene. Roman
spiritualist, magic si profetic, el reface si totodat actualizeaz eposul liric al antichitii.
Citim o mic si hibrid epopee a exilului. Un poem epic tulburtor, obsesiv, scris anume
pentru cititorul occidental.
Personajul narator este o proiecie auctorial, memorialistic, subiectiv, ntr-un mare
simbol al surghiunului: poetul Ovidiu. Romancierul s-a documentat, dar a si documentat
ficiunea cu propria biografie material si spiritual. Istoria este pretextual, sub aspect politic.
Ea devine expus perspectivei religioase, etice, filosofice si antropologice. Prezentul apare
revelat prin si chiar n trecut. Prozatorul se arat intrigat de interpretarea care attribue des
intentions historiques mes romans (Journal dun paysan du Danube).
Eseuri lirico-epico-dramatice, problematice, teziste, ntre ezoterism si dogm,
romanele lui V. Horia au o deschidere rezervat fa de tehnicile narative nnoitoare.
Alexandru Vona (1922-2004)
Pentru o jumtate de secol, Alexandru Vona (1922-2004) a fost un scriitor rmas nu
doar n sertarele dictaturii, dar si n cele ale exilului.
Elaborat n 1947, ntr-un fel de trans scriptural de cteva sptmni, n-a putut aprea
dect dup aproape o jumtate de secol, si nu n primul val al noului roman francez de la Ed.
de Minuit, n care nu toi romancierii erau francezi. Bunele impresii ale unor cititori ai
romanului ca A. Robbe-Grillet si Roger Caillois n-au contat.
Romanul a fcut, ns, o carier trzie, fiind premiat cu Premiul Internaional al
Uniunii Latine si tradus n cteva literaturi importante. n Romnia, el a fost reeditat, dar n-a
urcat spectaculos n canon.
Roman poetic, proustian, Ferestrele zidite este un roman ermetic si pseudohermetic.
El este poetic, ntr-un sens paradigmatic mallarman, iar n context romnesc,
barbian. S amintesc aici c, nu ntmpltor, I. Barbu era un admirator al lui Mateiu I.
Caragiale, preuit si de oniricii Dimov si epeneag. Ultimul i-a dat chiar o replic
hipertextual, ntr-un roman al su, Nunile necesare.
Naraiune se deruleaz din perspectiva unui tnr provincial solitar, izolat, ori, mai
bine spus, distanat de oameni si spaiile publice, marcate de puine repere. Aceast situaie i
adnceste cunoasterea contemplativ misterioas. Relaiile umane realizate n ntmplri
absurde, ilogice, stranii, de (in)comunicare kafkian, sunt expresia unei suspiciuni
fundamentale, n spiritul timpului, proprii omului scindat ntre proteism si ano(ni)mie,
familiarizat cu necunoscutul cunoscut.
Romanul Ferestrele zidite, o emanaia tulburtoare a unei sensibiliti si gndiri
patetice si dispera(n)te, este o parabol, pentru c pstreaz indici narativi (spaiu, timp,
pesonaj) redusi si inceri. Parabola, substanial si captivant, este rezolvat disforic, n planul
existenial si n acela al cunoasterii.

Paul Goma (1935)

Goma public n Occident cri care atrag nu att estetic, ct etic si politic. Ostinato,
1971, este primul su roman, unul dintre cele mai izbutite literar, datorit articulrii

45

structurale (dens, logic, lucid) si stilistice a esteticii narative, n formula modern a

psihologiei politicului extrem. Problematica, subiectul, personajele converg spre ceea ce este
esenial si acut. Ilie Langa este un puscrias de drept comun si nu politic, condamnat pentru c
a usurat suferinele mamei sale bolnave de cancer cu o injecie, preocupat de etica memoriei
lucide si nu pedepsitoare.
Ostinato rmne primul succes al realismului su politic. El este un roman politic
emancipat, n comparaie cu cele publicate n ar, n care ficiunea despre societatea nchis
n Gulag simuleaz documentul. Un asemenea model de roman referenial ca Ostinato, cu
tehnici narative moderne, ar fi ajuns s schimbe cursul prozei n literatura romn
contemporan. Cartea era consolatoare pentru cititorii condamnai de falsul generalizat si
deturnarea unor ntregi domenii, de la istoriografie la mass-media.
Tot n Germania i se public Usa, 1972, carte aflat sub anvergura lui Ostinato.
Gherla, 1976, aprut nti n francez, pleac de la numele unei nchisori emblematice
a regimului comunist din Romnia, n care a stat si el vreme de doi ani, dup arestarea
consecutiv revoluiei maghiare din 1956. Goma scrie acum primul roman al experienei
direct autobiografice, fr mijloacele de transfigurare literar posibile n lumea comunist,
care si falsifica, grosolan sau rafinat-pervers, imaginea realitii.
Romane non-fictive sunt si n cerc, 1977, si Garda invers, 1979, publicate n Frana,
unde autorul si ncepuse exilul. Realismul lor este dur si devastator. Observaia si analiza
sunt ale unui romancier cu o excelent memorie lingvistic, remodelat artistic ntr-o manier
care i confer identitate.
Culoarea curcubeului, 1979, aprut tot n Frana, este o carte de memorii foarte
recente, plecnd de la un jurnal al autorului.
Amestec de factual si ficional, Patimile dup Pitesti, 1981, este o carte a trecutului
din anii 50-60, despre infernul concentraionar comunist din Romnia.
Chass-crois, 1983, continu consemnarea prezentului autorului, a disidentului
exilat.
Cu Bonifacia, 1986, Goma revine la trecutul ndeprtat, al primelor vrste, la erosul
dramatic si creaia unui personaj feminin memorabil.
n copilria sa basarabean si are originea Din Calidor, 1987. Cali-dor semnific
frumusee si iubire clocotit-n regret. n descendena povestitorului Ion Creang, Goma ne d
si el o istorie tipic a copilului universal, dar pe, adic sub, o alt treapt a istoriei.
Dup 1990, Goma continu s scrie romane nonfictive, care vor fi avnd si o
dimensiune fatalmente ficional.
Arta refugii, 1991, urmeaz dezvoltarea matur a ciclului autobiografic.
Astra, 1991, se ntoarce la adolescen, la anii liceului de la Sibiu si ai expansiunii
senzoriale.
n Justa, 1995, Goma si continu autobiografia auctorial, politic si moral, cu anii
studeniei, dup revoluia din Ungaria anului 1956.
Soldatul cinelui, 1991, Sabina, 1991, Altina grdina scufundat, 1998, Roman
intim, 1999, trec ca si neobservate.
Dar Goma devine incomod mai ales prin jurnale, memorii si scrisori. Rechizitoriale,
pamfletare, ele sunt volume care l arunc n rzboi cu aproape toat lumea.

Norman Manea
Proza lui Norman Manea (1936) a fost apreciat de o restrns, desi uneori cu
adevrat entuziast, parte a criticii romnesti.
Pn n 2001, n aproape un deceniu si jumtate, numrul apariilor sale editoriale, n
mai multe limbi de circulaie, va fi de 36 de volume.
comparat frecvent cu F. Kafka, B. Schulz, R. Musil, Danilo Ki, H. Broch, A. Dblin,
Ernesto Sbato, Czeslaw Milosz, M. Kundera, I. Kadare, recompensat cu Premiul MacArtur
(Nobelul american) n 1992, premiul italian Nonino, n 2001.
L. Raicu,: Norman Manea a inventat un fel de a scrie. () este puin spus, palid spus,
c nu seamn cu alii, cu nimeni. () continu de fapt s inventeze cu fiecare fraz. E
drept c si Claudio Magris scrie c Manea este unic. Dar criticii romni, dup bunul lor

46

obicei, nu si-au regndit criteriile.

A contat, n mai multe feluri, faptul c a avut un start macabru n via, prin
deportarea, la 5 ani, n Transnistria, lagrul pe care, pentru c procentul de supravieuire era
de 1 din 2, nu-l poate compara cu Auschwitz.
ntiul su roman, Captivi, 1970, ncearc deja o formul hibrid, la limita dintre
experimentul formal si substana epic. E un roman al eului abisal si empiric, n egal msur
captiv si captivant n blecheriana irealitate imediat.
Atrium, 1974, este un roman al provinciei totalitare si al polifoniei unor bine reliefate
personaje-reflectori.
Un roman (de)construit eseistic este Cartea Fiului, 1976, proiecie moral si
existenial, realist si himeric, a relaiei dintre fiul inadaptat evoluiei psihologice a vrstei
mature, regsit incert n recunoasterea tatlui.
Romanul ciclicitilor si recurenelor existeniale este ncheiat n 1977 cu Zilele si
jocul.
Abia dup un deceniu va aprea importantul roman Plicul negru, 1986. Ediia
necenzurat dateaz tocmai din 1996. Plicul negru este un roman realist, simbolic, magic,
comic, satiric, (auto)referenial, despre fric, esec, condamnarea la utopie, exil obligatoriu,
scris cu o verv substanial si complex.
Si ntoarcerea huliganului, 2003, este un succes, calificat cu superlative n serie, n
SUA, spaiul concurenei absolute. E un volum de memorii indirecte, cu vag si protector
aspect ficional, romanesc. Iat nc o carte a lui N. Manea, de o pilduitoare implicare
biografic si istoric n trecut si prezent.

Bujor Nedelcovici (1936)

si orienteaz temele si subiectele adaptndu-se la contextul literaturii supus
politicului, adoptnd, asadar, esteticul politizat: stiu c afirmarea literar este condiionat de
cea politic!, declar n 1999.
Romancierul este, n felul su, un justiiar. Ficiunea romanesc trece prin jurnal si
memorii, mediat de sansa adevrului acestora.
Ultimii, 1970. Ultimii sunt burghezii vlguii biologic, scosi din istorie, dar rmasi
ntr-o nis a umanitii intimiste, crepusculare, nostalgice, de o real adncime a vibraiei
lirice. Romanul nu este o cronic, ci o radiografie sau un portret al burgheziei care se vede
silit s triasc drama memorabil a supravieuirii.
Prin angajarea sa n decadena istoriei, Nedelcovici l urmeaz pe Breban.
Aceeasi burghezie, n ipostaza unei umaniti sesizante si chiar pilduitoare, privit din
perspectiva epurat de ideologia dusmniei dintre clase, a revoluiei egalitariste de tip
bolsevic, apare n trilogia Somnul Vamesului (Fr vsle, 1972, Noaptea, 1974, Grdina
Icoanei, 1977).
O parabol cu vntor, cobr actant ficional prezent si n romanul lui Octavian
Paler, Un om norocos si porumbel, Zile de nisip, 1979, este romanul su cel mai bine
articulat dintre cele publicate n Romnia sub dictatur. Teza crii este aceea c binele sau
rul, adevrul sau mistificarea, n general morala sau dreptatea aparin vieii integrale si nu
doar raiunii suficiente, care aranjeaz totul prin paleative materiale si spirituale.
Produs al cenzurii ideologice disimulat-colectiviste, contrautopie, roman (anti)politic
sau autentic roman politic , generat de totalitarismul ultrastngist, comunist, Le seconde
messager, 1985 (Al doilea mesager, 1991) este o parabol transparent, convingtoare prin
acuitatea reflexiv, emoionant prin epicul dramatic ori tragic.

ROMANUL ASA-ZIS POLITIC

Augustin Buzura (1938)
ntia sa proz de amplitudine, romanul de analiz psihologic si moral Absenii,
1970, este un monolog dilatat, poate dintr-un abuz al cauzalitii si motivrii realiste a
aciunii, oscilnd ntre coeren si destructurare. E mai ales romanul psihiatrului Mihai

47

Bogdan, profesionist format n noul regim, dar alturi de oamenii lui euforici, frivoli,
mistificatori, oportunisti. E, n fapt, romanul intelectualului admis dar marginalizat, ntr-o
societate care se temea de profesionistul independent, mereu supravegheat si reclamat la
conducere, dar rmas fidel valorilor impuse cu vehemena constiinei lui revoltate si
ncercndu-si dreptatea ntr-o lume injust, pe care nu o constientizeaz n esena ei.
Buzura scrie apoi un roman (Feele tcerii, 1974) realist, social, istoric, conceput de
comun acord cu stpnirea, ca un fel de supap a constiinei, despre partidul comunist si
ranii deposedai prin agresiune si crim, despre politica discreionar si reacia moral, las
sau eroic, la aceast politic.
Feele tcerii este romanul violentei, tragicei desproprietririi de pmnt a ranilor,
relatat din punctul de vedere, dificil de creditat, al unui ziarist comunist judeean. Acest
perspectiv narativ a fost, ns, des creditat n epoc. Desi jurnalistii erau instrumente ale
totalitarismului.
Orgolii, 1977, este romanul cu titlu ambiguu, nedisociativ, al unui medic-savant care,
ca si psihiatrul Bogdan din Absenii, face experiena rezistenei si asist si la aceea a
supunerii omului sub regimul comunist la forme specifice de bestializare.
Orgolii este un nou roman al dezvluirilor, n linia prozei de terapie social liberimpus.
Relaia puterii politice si a neputinei sociale cu minciuna si adevrul este urmrit, cu
obisnuita insisten a autorului, accentuat, adus pn la limita nonconformismului, n Vocile
nopii, 1980, printr-un fiu de miner si totodat intelectual n formare, Stefan Pintea.
Era previzibil trecerea romancierului de la ambiia masivitii la aceea a ciclului epic.
Zidul morii include dou romane, Refugii, 1984, si Drumul cenusii, 1988.
Primul a fost tradus si n SUA si nsoit de un text publicitar care-l prezint pe A.
Buzura drept scriitor anticomunist, fr a se preciza c faptul era posibil nu n Romnia
comunist, ci numai dup decomunizarea ei.
Tema nu este chiar att de nonconformist. Tema esecului este ns adus n prezent,
din perioada pre-ceausist, cum apare ea la D. R. Popescu, F. Neagu si alii.
Cel de-al doilea roman al ciclului prin care romancierul iese din habitatul Gulagului,
Drumul cenusii, 1988, continu n acelasi mod gherila ficional cu societatea, revenind la
perspectiva jurnalistului, ca si n Feele tcerii. Teza este aceea c adevrul (moral, cel politic
aproape c nu este o preocupare a nici unui personaj sau este acceptat ca o fatalitate) trebuie
s fie cunoscut.
Sfrsitul intempestiv si misterios al comunismului romnesc este acompaniat si
interpretat de Buzura n Recviem pentru nebuni si bestii, 1999, unde recurent este tot tema
esecului.
Recviem atrage prin discursul liber, nu rareori de o extrem de vie, memorabil
oralitate.

Alexandru Ivasiuc (1933-1977)

Ivasiuc a practicat un anume tip de roman al ideii, inteligenei, constiinei reflexive.
El devine romancierul unei teme dificile n roman, la care au reflectat si ostenit epic si
ali romancieri ai nostri.
Intenia era de a pune capt romanului psihologiei sentimentului si de a iniia romanul
pur reflexiv al inteligenei.
n Vestibul, 1967, primul dintre romanele sale, autorul intenioneaz s depseasc
gndirea analitic bazat pe observaie si s fac roman de creaie modern, imaginativ,
propunnd o mitologie romanesc; o mitologie particular a agresiunii.
Interval, 1968, Romanul este o cltorie de recunoastere ratat, rmas tot n planul
contemplaiei rupte de realitate si adevr.
Personaje cu opiuni diferite, n dialectica necesitate-libertate.
Noaptea este un sfetnic bun pentru Ion Marina, din Cunoastere de noapte, 1969. El sa
realizat ca om al puterii, n Sistemul colectivist. Funcionar ntr-un minister fidel ordinii
stabilite, ajunge un om-tez, o fiin abstractizat. Dar afl c soia sa va muri si, abia astfel,
datorit dramei personale, se umanizeaz.
Psrile, 1970, este primul su roman ideologic, care si propune, n plus, o

48

deschidere spre publicul mai larg, dincolo de cel intelectualist.

Tema miscrii dialectice n societatea nou, ntr-o structur de roman de un
sincretism straniu, elitist si populist, intelectualist si jurnalistic, o descoperim n Apa, 1973.
n Iluminri, 1975, Paul Achim trieste un prelungit si intens conflict ntre
politicianul, savantul si omul atras de o coleg tnr dintr-un insitut de cercetare.
Racul, 1976, este romanul mecanismelor secrete de putere prin agresiune, care l-au
obsedat constant pe intelectualul marxist Ivasiuc. Autorul scrie acum un fel de parabol.
Racul este, prin urmare, romanul ideii de putere totalitar, cu obiect actual si cu
mijloace livresti si senzaionale, literare si cinematografice, diversificate, tensionale.
Nuvelele lui, din Corn de vntoare, 1972, au o mai mare fantezie narativ, un rar
echilibru ntre situaii si teze.

Paul Georgescu (1923-1989)

Roman: Cobornd, 1968, nainte de tcere, 1975, Doctorul Poenaru, 1976,
Revelionul, 1977, Vara baroc, 1980, Solstiiu tulburat, 1982, Siesta, 1983, Mai mult ca
perfectul, 1984, Natura lucrurilor, 1986, Pontice, 1987, Geamlc, 1988, ntre timp, 1990.
Proza scurt: Vrstele tinereii, 1967, 3 nuvele, 1973.
Prozatorul Paul Georgescu (1923-1989) se trage din criticul de direcie realistsocialist.
Marxist ortodox pe via, el a rmas n tagma ideologilor intratabili n confruntarea
doctrinelor politice si sociologice.
Seducea cu un mare dar de fabulator, oral ca si n scris. A trecut cu toate armele si
bagajele strnse, nu puine si nu simple sau usoare, n categoria ficionarilor. Proza lui rmne
scindat, ptat si ea, n esen, de aceeasi concepie social-politic.
Materia de referin a prozei este istoria general a primelor decenii din secolul XX,
exploatat literar din perspectiva cotidianului, prin constiina ideologic a unui antiburghez si
antiliberal.
Proza aceasta se afl n cutarea istoriei rensufleite, pentru a o judeca necrutor, pe
criterii ideologice, conjuncturale, dar ntr-o mare suferin conjectural.
Tema comun este aceea a esecului istoric, vzut orbeste, dintr-o istorie ilegitim, a
recluziunii si teroarei.
Romanele lui sunt comice, ironice, satirice, parodice, si au ca referin trecutul
precomunist.

UNITATEA DE NVARE 10. PROZA POETIC SI ESTET.

PROZATORI NEOAVANGARDISTI.
NCERCRI DE SINCRONIZARE CU PROZA EUROPEAN
PROZA POETIC SI ESTET. I. Vinea, P. Chihaia, St. Bnulescu, A. E. Baconsky, Alice
Botez, Romulus Guga, Ana Blandiana.

Ion Vinea
Ion Vinea (1895-1964), romancierul se dezvluie postum. Scrie o proz a
senzualismului balcanic, poetic si subiacent analitic, n latura moral si mai ales estet.
Condiia femeii, umil si viclean, tragic si rzbuntoare, apare mereu supus neasteptatului
asteptat.
Lunatecii, 1965, relatat la persoana a treia, scriere ampl definitivat de autor, este o
oper poetic, realist-naturalist, cu tangene expresioniste. Ea are o puternic dimensiune
moralist. n alt mod si timp, dup Mateiu I. Caragiale, Vinea poetizeaz narativ noi
moravuri bucurestene. Lunaticii lui Vinea sunt niste insi irealisti, idealisti, Adonisi asaltai si
posedai de femei schimbtoare, prinsi n criz si suferin senzual. Personajele instinctuale
ori erotomane ies din lumea bun, aristocraie, armat, mediile artei etc. Lucu Silion,
disputat, vnat de femei, face figur de brbat expus si supus, doar artat si... ratat. El este
sclavul genului feminin, fr puterea de a se stabili la vreo reprezentant a sexului nrobitor.

49

Roabele au mai mult libertate dect el, alesul tuturor.

Venin de mai, 1971, romanul rmas neterminat, este un decameron ori un erotikon
levantin. Protagonistii si sunt un alt tip de dandy valahi, dect cei ai lui Mateiu I. Caragiale,
mai puin paseisti si ostili vieii moderne. Romanul este dedicat tinerei generaii
nonconformiste ntr-un fel mai degrab stereotip si previzibil, spiritual si fiziologic. Revine
personajul care poate tri doar n msura n care se las trit de existen, cu prototipul n
Darie din Paradisul suspinelor, o variant n Lucu Silion din Lunatecii. Aici el se numeste
Andrei Mile. El este un rob al vieii, mai cu seam al celei erotice, psihanalizabile: iubirea
tatlui si a fiului pentru o singur femeie fatal care ngroap un sir de adoratori, ori iubirea
impulsionat la modul sordid.
Parial, roman cu cheie, lsat la ndemna contemporanilor, Venin de mai adopt o
formul de proz poetic, decadent, cu largi zone de rafinament estetizant.
Pavel Chihaia (1922)
Blocada, 1947, romanul su, abia aprut, intr n lotul primelor titluri eliminate de
Cenzura totalitar. Era n primvara anului 1948, cnd republica popular uzurpase monarhia.
Duhul etic si social, vast proiectat, al lui Panait Istrati si Jean Bart, leag Blocada.
Materia epic si arta ficiunii au o diversitate si o atracie caleidoscopic. Citim un
roman liric si dramatic. Fantezist, fantastic, fantasmatic, exotic, simbolic, arhetipal, vizionar.
Etic si politic. Sensibil la miscrile istoriei. Realist prin datale spaio-temporale. Scris cu o
metod supl. Pe o linie care i nseriaz pe Dostoievski, Kafka si Camus. Pn la realisti
magici, de la M. Bontempelli la latino-americanii care au irupt n ultimul sfert al veacului
trecut.
O arhitectur narativ complex este remarcabil pus n multiple planuri si
perspective. Acest rafinat si subtil hibrid epic rmne ct se poate de antrenant pentru o
lectur hermeneutic, clar-obscur, nc asteptat.
Romanul este scris ntr-un stil flaubertian, substanial reliefat, desi nu lipsit de goluri
artificios decadentiste. Parte dintr-o trilogie, Blocada este, chiar si pn azi, singura carte
svrsit. Ciclul ar mai trebui s includ Hotarul de nisip si Torogai. n afara trilogiei,
prozatorul a mai dat unele fragmente dintr-un roman autonom, intitulat, n spirit moralistic,
Cearta sufletului cu trupul.

Stefan Bnulescu (1926-1998)

Proza lui, de o izbitoare, insolit si dificil noutate, nu este, totusi, lipsit de
ascenden autohton, din toate zonele geografice.
i urmeaz mai cu seam pe sud-dunreni, realisti critici, cu tangene smntoriste
sau poporaniste. Dar si moderni, chiar si pe extrem-moderni. S nu-i uitm ascendena
universal, chiar dac aceast relaie i s-a prut hazardat: Faulkner, Borges, G. G. Mrquez.
Stefan Bnulescu creat un univers propriu, atipic si definitoriu, deplin articulat
tematic, tipologic, narativ.
El este un spirit rsritean, saturat de civilizaia, cultura oral si scris, realul si
imaginarul bizantin, prezentul si istoria sa.
L. Dimov l credea un mare prozator oniric involuntar sau mai curnd mpotriva
propriei voine.
La el realul este magic, ntr-un fel particular, concret.
n nuvelele din Iarna brbailor, 1965 (traduse n Germania si Frana abia din 1995),
lumea pare un cosmos strident pentru un intrus si pentru un profan, dar omogen pentru un
familiar.
Obisnuitul, pentru scriitor, devine insolit, pentru cititorul lui. Totul ajunge altfel,
ncepnd chiar de la dramele personajelor.
Proza sa nuvelistic este o reconstituire, o eliberare testimonial a unei lumi care se
realizeaz, altfel spus se autentific, prin mit si simbol.
Un univers al primitivitii nelepte ajunge s fie scos de autor ca dintr-o arhiv.
Cartea Milionarului (vol. I : Cartea de la Metopolis), 1977.
Proiectata tetralogie a rmas la un volum, localizat n Metopolis, un spaiu al tradiiei
involutive, al multiplelor decderi.

50

Aceast ampl ilustrare proprie, inenarabil, a fantasticului realitii, a fost primit cu

mult entuziasm.
Ca roman polivalent, polistructural (realist-magic, fabulator, de un exotism intern, epic
si problematic, istoric, formativ, pragmatic, sentimental), ficional si metaficional.
Ca o fresc spiritual si totodat una a spiritului adecvat, n imanena si transcendena
sa, realului.
Semnificaiile crii converg ctre ideea-simbol a unei lumi ori civilizaii care se
prbuseste, cu o stiin vesel, n (auto)devorare.
Cartea devine dublul unei lumi (auto)devorate, iesit din gura (post)istoriei, un joc
grav cu si de-a literatura, o infernal comedie a cuvintelor.

A.E. Baconsky (1925-1977)

n nuvelele lui A. E. Baconsky (1925-1977) din Echinoxul nebunilor, 1967, straniul si
grotescul sunt de sorginte expresionist. Ele apar dintr-o consecvent ndeprtare de
particular ori concret si din reducerea sau, de fapt, extensia la cosmic si categorial, fr
identificri de locuri si personaje.
Romanul Biserica neagr este o pies literar de disiden. El apare n Germania,
n 1976. n Romnia fusese cenzurat si ndeprtat de la tipar. Contextul defavorabil era
cel de dup nceputul tentativei minirevoluiei culturale ceausiste (Tezele din iulie 1971).
Totul s-a petrecut ntr-un mod mai misterios dect n cazul lui P. Goma. Baconsky nu a
fcut disiden politic. A acionat solitar.
Romanul apare n Romnia n 1990, dar are ecou redus. Procedeele lui le repet
pe acelea din nuvele, ale parabolei, cu efect de indeterminare actanial si spaiotemporal.
Parabola politic are transparen. Aceasta este chiar prea mare si, n plus,
facil. Cenzura a reperat-o. Apare n Biserica neagr o lume rsturnat. Ea rezid ntr-o
ficionalizare a conflictului asa-zis istoric, de clas, ntr-o dizlocare a normalitii de
anormalitate. Dar exist si zone de ocultare a parabolicului, ntr-un fel modern,
ambiguu.
Biserica neagr este o contra-utopie romanesc despre monstruozitatea istoriei si
destinul colectiv si individual.

Alice Botez (1914-1985).

Iarna Fimbul, 1968, este marele ei roman. A fost publicat, dup propriile declaraii, la
18 ani dup ce l-a scris. l scrisese n plin teroare politic, antiliterar. Este, prin urmare, un
fel de oper de sertar.
Din relatrile polifonice ale protagonistilor vegheai auctorial, rezult o cronic
ficional neobisnuit, a unor familii nrudite, a unei naii si, pn la urm, a unei umaniti
autonome.
Condensat literar, cronica cuprinde anii 1869-1946. Naraiunea se desfsoar
reconstitutiv, analeptic, n ordine retoric.
Trecutul devine o justificare nelegtoare a imposibilitii viitorului, a sfrsitului
iminent si deplin. Sfrsitul este figurat de Iarna Fimbul, un simbol escatologic scandinav,
insolit. El rmne adecvat personajelor de origine bizantin, urmrite n trei generaii.

Romulus Guga (1939-1983)

Un roman original, matur, n general sigur pe retorica si materia sa, Nebunul si
floarea, 1970, de Romulus Guga (1939-1983), impunea prin realitatea si imaginarul pe care le
propune, de fireasc relatare si contemplaie.
Personajele figureaz categorii, ca n proza expresionist, dar ele pot fi, n ordine
realist, si niste cognomene: Isus, Majestatea Sa, Filosoful, Savantul, Reporterul, dar si
Mortul, pe lng alii ca Pony sau Platt.
Mrturia naratorului despre o lume infernal, n care se refugiaz temporar, rmne
tulburtoare.
Celelalte romane sunt realiste, lirice, ideologice sau politice. Ele au o deschidere

51

problematic redus si datat.

Ana Blandiana (1942)

Nuvele: Cele patru anotimpuri, 1977, Proiecte de trecut, 1982. Roman: Sertarul cu
aplauze, 1992.
Cele patru anotimpuri, 1977, variaiuni tematice si vizionare, configureaz un
ciclu temporal simbolic. De fiecare dat, viziunea fantasmatic dilat realul, dar mai
degrab n sens expresionist si, oricum, nu n sens textualist si postmodern, ca n proza
onirismului estetic (epeneag, Titel etc.).
n Proiecte de trecut, 1982, carte cunoscut si n cteva traduceri, cea mai recent n
portughez, continu recuperarea realitii prin fantastic, a socialului prin alegorie si vis,
deconspirarea utopiei prin contrautopie.
Sertarul cu aplauze, 1992, unicul su roman (reeditat de nc trei ori), este mai
bine situat n canonul extern (dou ediii germane) dect n acela intern.
Romanul este o expresie deplin a personalitii literare a Anei Blandiana. i
poart amprenta distinct. Dovedeste o maturitate si o subtilitate de romancier
exersat la scoala de proz european, deschis realismului epic si poematic, dar si
modernismului fantasmatic si analitic.
Cronic politic si meditaie alegoric-poematic, romanul se susine prin marea
autenticitate a tririi etice si literare individuale si istorice.
Protagonistul este un scriitor, dezvluit ca artist-cetean, suspectat de regim,
hituit si distrus de Securitate.
Avem n el unul dintre primele romane creditabile ale utopiei romnesti, n
ordine politic, psihologic sau moral.

PROZATORI NEOAVANGARDISTI. Gellu Naum, Grigore Cugler

Gellu Naum
Zenobia, n 1985, a lui Gellu Naum (1915-2001), cartea poetului suprarealist, se
deschide printr-un avertisment deghizat. Prozatorul vorbeste aici despre mecanismul echivoc
al solicitrii, labirintul [cuvintelor] inutil si nseltor. Relativitate. Parialitate a scriiturii.
Memorii onirice. Visul e doar o alt ordine a veghei, mai liber, cuprinztoare, isolit de
impur.
Volumul e scris la persoana nti. Persoan auctorial. Autorul este narator si personaj,
ca n clasicele memorii. Cu intenia de a impune un anume autenticism, romanul si autorul lui
propun o nou perspectiv asupra unui realism onomastic, biografic si imaginar.
Tematic, Zenobia este un roman de iubire. Una chiar la prima vedere. n casa
domnului Sima, personajul Naum ntlneste o femeie iesit din comun. n fapt, iesit din
mlastinile nvecinate. O boteaz Zenobia, asta dup ce (imediat, e dragoste la prima vedere)
ncepuse s o iubeasc nepermis de mult.
Gellu Naum d un alt rost cuvintelor. Bizarul nu devine aici paradoxal, dar natural.
Cum la fel de naturale sunt strile considerate din prejudecat aberante. Aceast viziune
asum realitatea deplin. Vd aici o opiune etic si estetic original si profund. Ea este
rodul unei vocaii att de rare, dar si al unei voine pe care puini pot si chiar vor s o
cunoasc si urmeze.
Zenobia nu este o proz memorialistic. Sub carnea, n schema crii sistematizez,
noteaz autorul se afl un jurnal, cuprinznd confesiunile unui poet care si cunoaste
originalitatea, limitele si refuzurile.
Am insistat asupra oniricului. Ludicul trebuie abia amintit. Registrele narative sunt
minate ambiguu: seriosul alterneaz cu comicul. Citim o carte care e mefient cu normele
lecturii.
Citim o carte a fragilitii, inconsistenei, evanescenei, metamorfozelor, relativitii
lucrurilor mereu pieritoare. Citim o confesiune si abia apoi o imagine, convenional n
regim artistic, a unui mod de a prinde lumea sub privire din toate frmele viabile ale

52

omenescului. Iat o carte care stric habitudinile producerii si receptrii literaturii, mai ales ca
roman solitar si singular.

Grigore Cugler (1903-1972)

Dup volumul Vi-l prezint pe eav, Ed. Limite, Madrid, 1975, aprut cu precizarea
c va cuprinde n ntregime, poeziile si poemele n proz pregtite pentru tipar de Grigore
Cugler n timpul vieii, Alb si negru, 2003, este o editare care-l dezvluie, ntr-o singur
carte, pe acest scriitor divers si omogen, proteic si singular.
Reprezentativ, pe msura sa personal, este n Afar de unu singur, cu apariie
restrns n 1946, reluat n revista Manuscriptum, 1-2, 1998.
Construcia este aici arhitectural n sensul propriu. Perspectiva narativ aparine
portarului blocului Carlton, prbusit la cutremurul din 1940. Capitolele-etaje apar asezate
ntr-o ordine voit haotic. Aceasta nu este dect dezordinea adecvat unui edificiu ambiguu,
real si textual, suspus prbusirii sau deconstruciei narative.
Personajele, din lumea fenomenalului Apunake, sunt mai apropiate de natura
antropomorf dect cele ale lui Urmuz.
Recunoastem, nu fr surpriz, o interpretare liber, paradoxal, de genuri, specii,
moduri si stiluri narative. Miza adnc este asezat pe transferul figurativ-nonfigurativ.
Citim, nendoielnic, o ficiune (auto)referenial cu poetic parodic inclus, ntr-un hibrid
literar de o vie virtuozitate, ntre textualism si reportaj (contra)utopic, satiric, ideologic.
n Peru, are memorialisti si comentatori exaltani, cucerii de farmecul omului luminos
si locvace, dar si de obscuritatea sa literar. Unii jurnalisti literari peruani trec fr s
clipeasc frontiera mistificrii si l prezent pe acest autor necitit pentru c netradus ca pe
un clasic al literelor romnesti, o legend n sine n patria sa de origine... (cf. Caretas,
noiembrie 1978, iau aceste informaii, dar si altele, de la Mircea Anghelescu, Destinul postum
al lui Grigore Cugler, Romnia literar, 35, 2000).
A fost pus n relaie literar cu avangarda, dadaismul si suprarealismul. Dar a fost
discutat si n cadrul unui realism destupat de fantezism.

NCERCRI DE SINCRONIZARE CU PROZA EUROPEAN. Sorin

Titel, Mircea
Ciobanu, Matei Clinescu, George Bli

Sorin Titel (1934-1984)

Membru al Grupului oniric.
Adopt modelul textualizant al visului, care invada realitatea fantasmat printr-un
(auto)control estetic.
n Noaptea inocenilor, 1970, subtitlul nuvele trebuie citit de fapt texte. Ele sunt
doar aperente parabole, alegorii, proze lirice si simbolice, absurde, kafkiene. Toate acestea
erau integrate, textualizate, n modalitatea onirismului estetic (structural).
Retorica narativ, constituit n spirit si expresie literar n concordan cu cutrile
nnoitoare occidentale, (neo)avangadiste, mai ales ale noului roman francez, capt
amploare si constiin de sine n Dejunul pe iarb.
Acest mic roman, din 1968, nu prseste universul personal al autorului, construit
potrivit unei autoreferenialiti (textualiti) proteice, tot mai suple, variabile, integrative, nu
doar formal dar si tematic.
Fantezia se sprijin pe memorie, dar nu pe memoria realitii, ci pe aceea a ideii sau a
unei alte fantezii, livresti, doar n naraiunea, nu cu mult mai ampl, Lunga cltorie a
prizonierului, 1971, tradus cu succes n Frana, Olanda, Norvegia. Modalitatea prelucrrii
onirice a materiei epic-textuale este mai apropiat de textele scurte din Noaptea incocenilor
dect de Dejunul pe iarb.
ara ndeprtat, 1974, inaugureaz un ciclu de naraiuni care capt ntra-devr
amplarea unor romane. Ele aduc o personal si seductoare filtrare fantezist a realitii

53

rememorate, structurat narativ, hiper-realist, caleidoscopic, dup principiul picturalitii.

S nu uitm c onirismul estetic afirm modelul structurant al picturii suprarealiste,
dup ce-l neag pe cel destructurant al poeziei suprarealiste.
Spaiul epic este provincial, (i)realist, fantastic, magic, dramatic si carnavalesc. El
este organizat printr-o formul narativ tot mai profund si complex articulat.
Romanescul de tip memorialistic prolifereaz prin constiina mrturisitoare a
copilului, adolescentului, tnrului Andrei.
Cel de-al doilea, Pasrea si umbra, 1977, reveleaz decisiv si memorabil instinctul si
constiina morii.
Obsesia tragic sau melodramatic a mersului, trecerii si risipirii vieii, extinciei si a
vitalitii, persist n Clipa cea repede, 1979, cel de-al treilea roman despre acest univers
uman tulburtor, de aparene concrete, n care fantezia cedeaz primatul memoriei si visul,
realismului esenial si totodat elementar, biologic.
Femeie, iat Fiul Tu, 1983, roman de o surprinztoare amploare si chiar nnoire
narativ, cu o poetic matur stpnit, este o sintez a acumultrilor instrumentale. Acest
roman al iubirii materne si filiale, dar si al urii de frate si al morii, ncheie ciclul. Lumea
epic familiar este reorganizat acum livresc, tezist, ideologic (doar din aceast pespectiv
tematic, poate, se altur Lungii cltorii) prin dezbateri eseistice insistente, iar uneori
parazitare.
Perspectiva, tonul, stilul, retorica general sunt meninute sub control, prin adecvare
grav, patetic sau detasat.
Universul ficional este livresc; fie spiritualist, modelat de scrieri veterotestamentare
despre Cain, Iosif si fraii si; fie filosofic, centrat pe iubirea concret, personal, opus celei
abstracte, categoriale; dar si realist, istoric, politic.
Bibliografia prozatorului se ncheie, postum, prematur, n Melancolie. Romanul,
nedefinitivat, a aprut n 1988, cu text stabilit de tatl su, dup ncheierea unui ciclu si
nceputul altui drum, nchis de destinul biografic al autorului.
Perspectiva este a studentului Matei, curnd eliminat din facultate.
Scris fr complexitate tehnic, ntr-un stil al comunicrii eficiente, Melancolie nu
nnoieste tipologiile cunoscute din scrierile circumscrise temei istoriei totalitare. El doar
aduce o privire diferit, dinspre fora omului tnr, care nfrunt lumea inuman, cu
inevitabilele personaje ale aparatului politic, de partid, din poliia politic sau din
Universitate.

Mircea Ciobanu (1940-1996)

Proza lui Mircea Ciobanu (1940-1996) este n rspr cu realismul politic si
psihologic, ncurajat de cursului zilei literare.
Martorii, romanul aprut ntr-o prim versiune n 1968, fusese nceput, dup
meniunea autorului su, cu cinci ani mai devreme, n 1963. Cinci ani mai trziu, n 1973, el
aprea ntr-o nou form.
Martorii este un roman poetic, al obsesiei scriiturii, al alegoriei scriiturii, al scriiturii
ca aventur purtat de cuvinte pentru cuvinte.
Epistole, 1969, Armura lui Thomas si alte epistole, 1971.
Epicul confesiv si speculativ, de surs spiritualist, ezoteric sau crestin,
amalgameaz simboluri, parabole, alegorii, mituri, tipologii exemplare, teme, obsesii
recurente, de natur religioas, moral, justiiar sau poetologic.
Cartea fiilor, 1970, roman parabolic si moral, continu n literatura contemporan
proza ilizibilului, a noului (nou) roman francez.
Tietorul de lemne, 1974, este o parabol etic, pornind de la un hipotext
veterotestamentar, despre limitele (ne)vinoviei sau despre vinovia fr vin a celui care
mai poate afla adpost ntr-o cetatea de scpare.
Istorii, 1977-1993.
Istorii-le ncep si se ntorc la revelionul din 1959 si primele 3 zile ale anului. La P.
Georgescu avem un revelion din 1924, ntr-un singur roman. La Ciobanu, lumea n trei zile
condenseaz timpul ctorva generaii. Cele cinci generaii alctuiesc o lume angelicdemonic,

54

spiritualist-materialist (a contrastelor), o lume a situaiilor existeniale, metafizice,

fundamentale (nastere, iubire, moarte, eternitate).

Matei Clinescu
Matei Clinescu (1934), critic si teoretician literar n Romnia (din 1973 n SUA),
este, de asemenea, poet si prozator. Unicul su roman, totodat un roman singular, este Viaa
si opiniile lui Zacharias Lichter, 1969.
n epoc, formula romanului rmne original. Ea duce proza eseistic ntr-o direcie
avansat a antiepicului, prin deconstrucia categoriilor narative specifice lumii ficionale, n
primul rnd a tramei si a personajului. Epura epic este si un efect al accenturii reflexivitii.
Abia peste trei decenii si jumtate, un cu totul alt prototip l-a ntors pe M. Clinescu la
proz, de asemenea personal, n Portretul lui M, 2003. E vorba despre un eveniment
biografic nc mai acut, prin intimitatea sa: moartea fiului, bolnav de autism si epilepsie. Iat
o nou carte-mrturie. Una a tririi lucide si comprehensive a iraionalitii, nfrngerii,
morii.
Formula crii este nc si mai hibrid: memorii, jurnal, eseu, ducument util studiului
maladiei cumplite si enigmatice.
George Bli (1935).
Tentaia sincronizrii.
Observaie hiperrealist, psihologic, poetic, parabolic, alegoric, ludic, comic,
sarcastic, absurd, urmuzian si kafkian sau, n sensul deja stiut, oniric, halucinatorie.
Lumea n dou zile, 1976, articolele de ntmpinare: salt artistic enorm, roman foarte
personal, extraordinar, fermector, inteligent, profund, complex, substanial, nelinistitor si
cte vor mai fi fost.
Se discuta formula de roman: metaroman sau roman modern. Uneori cu nuana: foarte
modern. Se meniona c este un soi de roman imaginativ, intelectualist, poetic, halucinant,
grotesc, fantastic, magic, mitic, livresc, simbolic, alegoric. Si aici unii au crezut c finalul era
nereusit, dar alii au negat negaia.
Romanul, mult cercetat de comentatori, a mai fost gsit polemic, ironic, parodic,
pastisant, carnavalesc, ludic, semnnd cu o fars, dar si realist, hiperrrealist, non-fictiv sau
reportericesc.
Cineva l socotea un exemplar roman scris ntr-o tehnic total.
Gogol, Thomas Mann, Kafka, Musil, Joyce, Faulkner, Molcom Lowry, Canetti, Butor.
Modul de structurare evenimenial si tipologic, de tip dualist, este, chiar din
titlu, declarat ca genez.
Tema puterii si a esecului, a proliferrii rului, a morii, din indiferen sau
curiozitate nefast, este prezent aici din unghiuri noi sau puin frecventate n romanul
romnesc.
Cartea configureaz o genez esuat, deopotriv n constiin si n realitate. Este
o genez n care Cain are puterea si adevrul, o genez negativ, malefic, a anti-genez.
Personajele devin mai mult sau mai puin memorabile, n msura n care anim idei,
doctrine, simboluri, roluri, registre, discursuri, retorici.

UNITATEA DE NVARE 11. PROZA INOVATOARE,

EXPERIMENTALIST
Proza onirismului estetic (structural)
Dumitru epeneag (1937)
Prin ntreaga sa oper, Dumitru epeneag (1937) s-a inclus n categoria, restrns n
lume, aproape inexistent n literatura romn, a cuttorilor unor noi, puin sau deloc stiute

55

ci de vitalizare a lumilor ficionale.

Grupul, curentul, poetica, scoala onirismului estetic (structural) au fost active, cu
intermitene conjuncturale obligate de violena istoriei, aproximativ ntre jumtatea deceniului
7 si jumtatea deceniului 8, si ele au n epeneag un fondator, alturi de Dimov, cu care s-a
aliat, dar cruia i supravieuieste pe o durat si ntr-un spaiul literar mai larg.
epeneag este n fapt cel mai spectaculos nnoitor al prozei noastre postbelice, sub
raportul formelor si substanei, tehnicii si ontologiei narative.
Propune o literatur a simultaneitii narative si a autonomiei, a ambiguitii, a
clarobscurului expresiei si interpretrii textului, omoloag picturii nearbitrare si
nedestructurate de tip suprarealist.
Structurile textual(ist)e capt, n materie literar, analogia visului, ca paradigm
estetic, excluzndu-i-se realitatea, referenialitatea.
Onirismul caut, n spirit si n liter, scriitura n si prin vis si nicidecum visul prin
scriitura.
Ignor sursa visului si descoper, nu redescoper, modelul visului.
epeneag separ oniricul textualist de liric, conducndu-l spre confiniile epicului
experimental, neoavangardist, a-cauzal, structurat muzical, stilizat n modul seduciei iconice
si ironice, punnd n criz creatoare categoriile de autor, personaj, naraiune, narativitate.
Afirm scriitura autonom, textualist, ori descriptivismul exterior, al purei suprafee
postmoderniste.
Onirismul opune salvarea literaturii distrugerii acesteia, prin diferite forme de
antiliteratur, ca noul roman francez, parial recuperat, tot prin onirismul textualist, etc.
Scriitura adoptat si adaptat este lucid, elaborat n maniera lui Raymond Roussel,
opus suprarealismului destructurant.
epeneag si Dimov identific n comun legislaia visului: ubicuitatea demiurgic a
privirii, dubla obiectualitate a cuvintelor si ideilor, ordinea stranie instituit de logica
simbolic, invaziunea realitii prin medierea analogic a reveriei.
Onirismul, recunoscut de epeneag ca o categorie estetic a graiei inspiratoare si
enigmatice, accede la corespondene creatoare ntre realitatea si limbajul omogenizate narativ,
muzical, prin matricea visului-text.
E aici o soluie de depsire a crizei limbajului si realului.
Textualismul era de la nceput promovat prin susinerea cuvntului autonom si
omogenizarea genurilor si discursurilor ficionale n categoria unic a textului, derivat din
epicul fundamental, fa de care Dimov era mai prudent nu prin concepie, dar temndu-se de
rstlmcire si minimalizare.
Onirismul produce o nnoire formal deloc rigid, dar exact articulat, apt pe
aceast direcie, a formei, si din aceast cauz D. epeneag e mefient cu postmodernismul
de diferen si integrare.
epeneag poate, de aceea, n modul cel mai firesc, s rmn fidel onirismului estetic,
o poetic bine, dar si deschis, fundamentat de la nceput, supl si iradiant, programatic
(auto)revizionist, n profunzime si extensiune.
Promotorii onirismului estetic au realizat un curent literar unitar, coerent, inovator si
integrator, asa cum, nu doar n Romnia, dar oriunde, nu au fost prea multe.
D. epeneag a nceput s scrie n 1957.
Precursorul real, cu texte publicate, al noilor serii nnoitoare din literatura romn, se
recunoaste el nsusi un demn succesor al unor Kafka, Urmuz, Joyce, Raymond Roussel.
J. Ricardou l cita n articolul su despre Arpiges (1973), Les recherches de
Tsepeneag. Les variantes rousselyennes, o le rcit doit admettre, ainsi que Roussel la fait
dans ses Textes-Gense, des vnements lis entre eux par la similitude des mots qui les
prsentent.
Textele de mic, si totusi variabil, suprafa (Exerciii, 1966, Frig, 1967, Asteptare,
1972, nscenarea si alte texte, 1992, cuprinse ntr-o ediie complet, Prin gaura cheii, 2001,
traduse si n francez, Exercices dattente, 1973, Attente, 2003) se afl la debut sub marca
imaginarului poetic, fantastic, absurd, n siajul lui Kafka. Vizual si vizionar, pictural, oniricul
textualist va fi atras de analogia cu pictura organizat suprarealist, spre deosebire de literatura
suprarealist, care rmne entropic.

56

Primul su text de mai mare ntindere (Arpiges, 1973, Zadarnic e arta fugii, 1991),
cu o complexitate narativ sporit, concurent la Premiul Medicis pentru autori alogeni, intens
si cu interes adevrat comentat n rile francofone, fusese respins de cenzura de la Bucuresti.
Recunoastem n el o expresie deplin a principiilor onirist-textualiste: autoproductivitate
lingvistic, (poli)structurare muzical, poeticitate pictural, luciditate vistoare, nexuri epice
pregnante si memorabile tratate dup principiile recurenei onirice. Se impune prin el, cu
eclatan, un mod narativ impresionant prin adecvare si personalitate.
Exist la epeneag, cu civa ani mai devreme dect la prozatorii Scolii de la
Trgoviste, formele narative si stilistice ale simultaneitii, telescopajului, transparenei.
Naraiunea n transparen - n efigie, n abis, relaia Text-Model -, exist chiar si - sau mai
ales - la nivel intratextual.
Les Noces ncessaires, 1977 / Nunile necesare, 1992, este un experiment chiar mai
radical, mereu persuasiv, textualist, hiper-realist, aparent marginal, n fapt integrator ca
program literar deschis realismului proteic si metafizicului profund si subtil. Nunile necesare
poate fi citit ca o (anti)Mioria.
Urmeaz trei cri ale scriitorului, hotrt s se lase prad artistic francofoniei, ntr-o
epoc de mare ncercare a acesteia.
Le mot sablier, 1984 / Cuvntul nisiparni, 1994, uimeste prin originalitatea cu
adevrat singular a textului narativ, centrat pe tulburtoarea depeizare lingvistic generat de
exil.
Roman de la gare, 1986 / Roman de citit n tren, 1994, este un hipertext generat de un
text originar, de un hipotext spus n termenii lui G. Genette , propriu, mai vechi,
Asteptare, devenit scenariu de film si apoi chiar film, desigur ficional, pe tema confruntrii
dintre om si supraom, titan, (Dumne)zeu.
n sfrsit, Pigeon vole!, 1989 (aprut sub pseudonimul Ed Pastenague, folosit de
altfel si ca traductor, personaj, alter ego)/ Porumbelul zboar!..., 1997, este probabil cel mai
radical experiment oniric-textualist al lui D. epeneag, pe un spaiu diegetic mai amplu, o
(re)sintez si concluzie a unui mod al scriiturii, dintr-o epoc crepuscular, agonic, a
neoavangardei retoricii narative.
Dup 1990, se produce o ntoarcere, probabil definitiv, pentru opera sa de ficiune, la
limba originar, romna.
n Hotel Europa, roman care inaugureaz o trilogie, aprut n acelasi an, 1996, mai
nti n francez apoi n romn, revenirea la subiectul epic este impus de noul curs al
istoriei, n care lumea celor dou sisteme, pn atunci coexitnd ntr-o adversitate asa-zis
pasnic, si sfrm graniele, ncepnd astfel experiena unei reomogenizri democratice,
iniial traumatizant de artificial si dramatic.
n faza sa postmodern, romanul lui D. epeneag rmne nc inenarabil. Fabula e
dispersat, suprapus, paralel ori intersectat. Formula narativ adopt sinteza original,
liber fa de formele anterioare.
Si n Pont des Arts (1998 n versiunea francez, 1999 n cea romn) Pastenague, personaj
auctorial, reflect metatextual la un text hibrid, nici roman nici eseu.
Potrivit inteniei autorului, Hotel Europa e un roman al scriiturii, iar Pont des Arts
unul al lecturii.
Maramures (2001, ambele versiuni, francez si romn) s stie si s spun ce se
ntmpl cu romnii de pretutindeni n postcomunism.
Romanul se deschide surprinztor de mult nonficiunii (memorialistic, jurnal,
jurnalism, epistolar etc.),
Trilogia nceput cu Hotel Europa trebuie considerat sinteza celei mai recente etape,
un alt cerc, o nou integrare oniric, textualist, ironic si parodic, realist-derealizant, a
romanului, ntors la modul creator spre istoria sa diegetic, structural, a ultimelor secole de
ficiune romanesc.
D. epeneag este scriitorul contemporan cel mai reprezentativ pentru autentica
paradigm a nnoirii prozei romnesti, dar si a literaturii n general.

57

Vintil Ivnceanu
Vintil Ivnceanu (1941), care a prsit primul Romnia, pentru Austria, s-a
manifestat si ca prozator. Pn la dispariie, 1968, este primul volum al unui membru al
Grupului oniric aprut n strintate, la Viena, n 1971. n acest roman, realitatea totalitar,
violent, a procesului si a vinei fr explicaie, cauz si scop, apare ca si cum ar fi vis(at),
reordonat, pus ntr-o ordine a stranietii. Personajul, Ion Dragalina, este interogat cu
barbaria si suspiciunea care, n proza realist, ntemeiat tot pe structura anchetei, din
perioada dezgheului comunist-naional, nu atingea esena sistemului. Onirismul, cum
spusese Dimov, nu evada din real, ci invada realul cu forme artistice modelate de visul creat
prin cuvinte.
n Nemaipomenitele panii ale lui Milorad de Bouteille, 1970, modalitile
onirismului estetic (structural) vizeaz referentul livresc, literar, n formele sale proteice, de
la realismul picaresc, la cel psihologic, istoric, mitic, fantastic, parabolic etc., remodelate prin
procedeele intertextualitii, pastisa si parodia.
Virgil Tnase (1945)
Dup Vintil Ivnceanu si Dumitru epeneag, Virgil Tnase (1945) este al treilea
prozator al Grupului oniric (al patrulea va fi Sorin Titel) care se face cunoscut n strintate.
Preul pltit de el este de a rmne necunoscut n ara de origine, Romnia, pn la
cderea comunismului. Virgil Tnase, cel din urm membru al grupului, s-a fcut remarcat n
Frana. Public la o editur din Romnia doar dup 1989.
Apocalypse dun adolescent de bonne famille, Flammarion, Paris, 1980 (Apocalipsa
unui adolescent de familie, 1992) este un ingenios si memorabil puzzle narativ, creat prin
metoda metonimizrii ntregului si, n mod reversibil, a metaforizrii, a deplasrii iterative a
secvenelor. Prezentul este intersectat cu trecutul. Memoria acioneaz pe mai multe canale
asociative.
Comentnd romanul, Angelo Rinaldi (Virgil Tanase: linventeur de lumiere) observ
c romancierul intr n seria scurt a scriitorilor din Estul Europei care ptrund pe teritoriul
estetic, ceea ce reprezint excepia de la regula (cvasi)literaturii regionale, naionale, eticiste,
spiritualiste etc., fr rest literar.
V. Tnase scrie n francez Lamour, lamour, romane sentimental, Flammarion, Paris,
1982. O versiune de autor n limba romn este Evenia Mihescu. Tratatul dumneaei de
cltorie exotic la ceasul nunii sale dintr-un secol revolut. Roman, 1994, datat Iasi,
februarie 1975 august 1979, Veneia. Numele din titlu nu apare n roman, nici chiar n
pomelnicul mortuar din final. Este o naraiune (un text) de o impuntoare virtuozitate a
scriiturii muzicale, captivant prin dialectica oniric-ironic a jocului si jonciunii real-vis (real
ca vis). Citim acum o pies exemplar a poeticii onirismului. Faptul este posibil doar pentru
un cititor care a neles autonomia doctrinar si efectele practicii literare diferite n nlnuirea
conceptului de literatur, n care textul si are sorgintea. Falsa interpretare a unui mod literar
deriv ntotdeauna dintr-o pseudonelegere a concepiei poetologice. Ea apare si la interprei
cu vocaia principiilor si execuiei estetice, ca I. Negoiescu, cel care face n acest caz una
dintre erorile sale memorabile, scriind despre romanul acum nici mcar oniric, ci pur
suprarealist, Evenia Mihescu (cf. Scriitori contemporani, Dacia, Cluj, 1994).
n Cest mon affaire, Cette mort qui va et vient et revient (cu subtitlul roman
gendarme), Le bal sur la goelette du pirate aveugle, Le bal autour du diamant magique,
Virgil Tnase nnobileaz genul pe care germanii l numesc trivialliteratur.
Poate c romanul cel mai matur, complex, substanial al lui Virgil Tnase este Zoia,
2003, n sfrsit publicat n limba scriiturii sale, romna. (I)realismul oniric absoarbe o lung
perioad de istorie. Este acea istorie care a experimentat, fie n act, fie n idee, totalitarismul
de dreapta si de stnga, productor al unui om nou si al unui exilat de un tip necunoscut.
Acuitatea unei lumi si a unei problematici apare sporit ntr-un mod impresionant de o
retoric narativ pe deplin fixat. Pe aceasta, autorul o stpneste cu sigurana originalitii.

58

coala de la Trgoviste
Mircea Horia Simionescu (1928)
Scoala (de la Trgoviste, numit astfel de Dan Culcer) a murit, anun, ca ntr-un
necrolog, Mircea Horia Simionescu (1928) ntr-o convorbire cu Ion Simu (Familia,
4/2001). Ea trieste n constiina criticii si istoriei literare. Ca si ali autori trgovisteni,
Simionescu este revoltat c, desi scriu diferit, toi sunt grupai din impertinent admiraie
(id.). Nu se ntmpl s fie disociai.
Ca ntr-un tabel mendeleevian al literaturii, adun acolo toate (pre)facerile literare.
Un inventar al tuturor formulelor... un fel de Arta fugii monstruoas destinat scriitorului...
(id.)
Literatura de bricolaj emulativ a lui Simionescu las s transpar chiar mai multe
modele dect pot fi recunoscute la lectur ori dect recunoaste nsusi autorul. Si el numeste
destule modele. Doar din literatura romn: de la Cantemir, I. B. Deleanu, pn la Arghezi,
Urmuz si G. Clinescu.
Dicionar onomastic, 1969, nu se citeste doar pentru c se autointerpreteaz. El
dezvluie, explicit sau doar implicit, o poetic. Trimite spre suprarealism, textualism, onirism,
postmodernism, expresivitate involuntar, autobiografism, raportul posibil-real, cyberspaiu.
Citim Bibliografie general, 1970, rmne Cartea Crilor, produs n acelasi mod de
M. H. Simionescu. Ea aduce o accentuare si o restrngere a livrescului. Propune o sintez a
crilor (prezentate n esantion sau numai prin referire) contras ntr-un macromodel.
Jumtate plus unu, 1976, completeaz Dicionarul onomastic.
Breviarul, 1980, indic, chiar de la titlu, nsumarea, sinteza.
Toxicologia, 1983, ncheie ciclul. Relund o mare parte din temele volumelor
anterioare, cu referiri autobiografice si intra-textualiste.
M. H. Simionescu devine romancier fr voie, provocat de critica literar.

Radu Petrescu (1927-1982)

Jurnalul este pentru Radu Petrescu un fel de super-gen literar cu funcie nglobant.
Orice carte de literatur, scrie el, este un jurnal al duratei noastre inefabile. Nu ne mai mir
c opera sa, incluznd proze, romane si jurnale, este toat un jurnal.
Jurnalul n mai multe tomuri este preponderent unul de creaie (major) si nu de
existen, pur si simplu, sau de criz, orict intermiten s-ar descoperi n notaie.
Rezistena critic la apariia crii Matei Iliescu, 1970, nu se explic doar prin
nregimentarea ei ideologic la susinerea romanului fals-politic ncepnd cu deceniul 7.
Experimentul compoziional si formal este susinut printr-o recuren a istoriei speciei
romanesti.
Avem n Matei Iliescu nu o concepie despre iubire, dar o iubire creat ca urmare a
unei concepii de discurs literar. Forma, construcia, transform tema, angrennd-o n ecuaia
performrii creatoare. Anamorfoza discursului angreneaz anamorfoza iubirii si a tinerilor
ndrgostii. Aceast transformare devine creatoare de mit si simbol. Logodnicii care se vd n
oglind (cum li se ntmpl Dorei si lui Matei) se ntlnesc ca n Paradis, vzndu-si
chipurile direct, nu inversate ca n lumea asta (cf. Chevalier-Gheerbrant, Dicionar de
simboluri).
Prin Ce se vede, 1979, Radu Petrescu rmne unul dintre cei mai nvai tehnicieni
literari, adiionnd structuri creatoare si performante att de cunoscute nct au deveni aproape
bun literar comun.
O lung durat, din 1907 n anii 70, este reanimat n instantanee, prin figuri si
structuri narative proleptice si analeptice, simultaneiste, de apropiere si ndeprtare de
referent, realiste si virtuale, n perspectiv glisant ori relativizant.

Costache Olreanu (1929-2000)

Olreanu scrie pentru a-si descoperi eul intim n jurnal, dar si pentru a-si gsi calea

59

spre propria aspiraie la ficiune.

Fapt semnificativ, ntrebat, n 1996, ce reine din tot ce-a scris, el menioneaz jurnalul
Ucenic la clasici si romanul proiectat n replic la Don Quijote de Cervantes, Cu crile pe
iarb, reeditat postum cu titlul Sancho Panza al II-lea.
Confesiuni paralele, 1978, este o fars ficional ampl, generat de biografia n regim
totalitar, pe ct de rscolit de politruci, pe att de camuflat de cei silii s o ofere periodic n
datele ei destinate pedepsei.
Ficiune si infanterie, 1980, este romanul rescrierii unui roman pierdut de un
personaj-romancier. Un metaroman-fars: scrisul produce realitate autonom numai la modul
parial, fragmentar, insular.
Eros si textualism apar ntr-un metaroman (Avionul de hrtie, 1983) care recicleaz cu
volubilitate rafinat si imaginaie ludic, la limita verosimilului si fanteziei, discursul epistolar
si diaristic.
Cvintetul melancoliei, 1984, repet formula romanului, n structur diaristic, prin
imaginarul livresc, aflat n cutarea mereu esuat a realului.
Prozatorul continu romanul imaginarului proteic si fascinator care reveleaz realul,
descoperind un mod care s-l scoat din impasul manierei si inconsistenei, n Cu crile pe
iarb, 1986 (reeditat cu titlul Sancho Panza al II-lea, 2000). Referentul si hipotextul devin
acum pretextuale. Ele sunt gsite n romanul comic-cavaleresc Don Quijote de Cervantes, prin
cartea ca revelare ideal a realului.
Ucenic la clasici, 1979, rmne un scurt si aproape accidental jurnal de existen si
creaie, epic si reflexiv, un autoportret al tnrului oscilnd dezinvolt, cu generoas inteligen
ironic, ntre modele formatoare.
Relaiile lui Alexandru George (1930) cu grupul trgovistean sunt trzii si dificile.
Al. George este si autor al mai multor romane. Unica lor formul este aceea a
personajului-romancier care si scrie romanul. Efortul su este acela de a scrie si uneori
rescrie cteva romane i-au aprut sase ntr-un timp care nu depseste cu mult un singur
deceniu.
Scris la sfrsitul deceniului 6, ca mrturie a unei agonii sociale, carte a victoriei
literare de dup esecul existenial, Oameni si umbre, 1996, augmentat cu titlul Oameni si
umbre, glasuri, tceri, 2003, a cucerit admiraia lui Matei Clinescu. El a calificat cartea drept
capodopera de tineree a lui Al. George. Ea ambiioneaz s fie romanul sintez,
problematic, tipologic, structural, care s absoarb n text, prin constiina auctorial,
individual, exponenial pentru lumea burghez, ntreaga realitate obiectiv cunoscut.

UNITATEA DE NVARE 12. PROZA ANILOR 70.

PROZA REALISMULUI COTIDIAN SI ISTORIC
Alexandru Papilian (1947)
Fpturi nensemnate, 1978,
Prozatorul face studii pe realitate.
Dihorul, 1970, este un roman deopotriv al trrii si problematizrii.
Simbolul dihorului, animal care maculeaz totul si nu extermin pentru necesiti
proprii, vine pe filiera etic si estetic a lui Dostoievski si Gide, aceea a actului gratuit.
Titlul romanului Micelii, 1980 repet simbolul subuman: miceliile prezint sistemul
vegetativ covrsitor dominant al ciupercilor. Simbolul este unul al constrngerii fatale la
existena omogen, supus privaiunilor politice totalitare.
Gheorghe Huhulea din Ex, 1993, publicat iniial n francez (Le Fardeau, 1989), este
un inadaptat care nuaneaz categoria omului de prisos.

Dana Dumitriu (1943-1987)

Instruit si sensibil, Dana Dumitriu (1943-1987) s-a artat interesat de proza de

60

analiz psihologic (neo)modern, cu toate formele si n ntreg proteismul ei.

Romanele Masa zarafului, 1972, Duminica mironosielor, 1977, ntoarcerea lui
Pascal, 1979, Srbtorile rbdrii, 1980, analizeaz psihologic transformri biologice si
fiziologice, adapteaz o problematic etic-existenial la realitatea individual, de cuplu ori
colectiv, a societii totalitare.
Cmplexe, bine edificate narativ sunt Duminica mironosielor ori ntoarcerea lui
Pascal.
Si-a ncheiat opera de prozatoare cu Prinul Ghica (1982, 1984, 1986), o trilogie
rezistent artistic, simili-parabolic, viznd prezentului politic totalitar-comunist, angajat ntro
decaden tragi-comic.

Gabriela Adamesteanu (1942)

Dimineaa pierdut, 1983, este marele su roman. Titlul trimite la dimineaa de
august a anului 1916, cnd Romnia intr n prima conflagraie mondial. Nota autentic a
lumii epice, a personajelor, atinge acum o expresie impuntoare, care entuziasmeaz.
n roman, btrna Vica Delc, al crei btrn so va muri ct timp ea este plecat, face
o vizit madamei Ivona Scarlat pentru a recupera 50 de lei, dar cucoana strmtorat este foarte
stnjenit de datorie, ntr-un moment n care soul ei, Niki, si face o sordid aventur
amoroas cu o farfuz, cheltuind banii destinai cumprrii unui boiler.
Existena de jos si de sus este vzut prin ochii acestei mahalagioaice, dar si prin ochii
reprezentanilor fiecreia dintre cele dou lumi. n roman apar trei Romnii, mica si marea
burghezie alb, apoi burghezia rosie comunist, ntr-un scenariu narativ cu adevrat
edificator. Cartea este o foarte veridic, nuanat si adnc radiografiere a lumii romnesti,
care si-a pstrat si totodat transformat modul de existen (pre)vizionat de I. L. Caragiale:
realism cotidian, directee, complacere n mizerie, superficialitate, (di)simulare, amoralism.

Proza experimentalist a anilor 70.

Vasile Andru
Vasile Andru (1942) este un prozator atras de personalizarea prin nnoire, dar si de
recondiionarea unor forme prsite pe care le consider perene.
Textualismul nu este neles si practicat n siajul celui rousselian si valryst, ca
autarhism semiologic, ci (auto)referenialist, ca text-existen, n spiritul (dar nu al tuturor)
prozatorilor trgovisteni si optzecisti.
Turnul, 1985, este un roman acut si complex al psihologiei erotice.
Muntele calvarului, 1992, este un roman justiiar, indirect politic, despre nepedepsirea
unei vini foarte limpezi. Un btrn este jefuit si ucis, dar criminalii capt doar statut de
tlhari si, n plus, repede graiai.
Psrile cerului, 1999, este romanul su cel mai difuzat. Dar numai n spaiul
Balcanilor, unde i s-a acordat si un premiu tocmai pentru a fi rspndit.

Marin Sorescu (1936-1996)

Primul roman, Trei dini din fa, 1977, este unul al unei vrste, aceea a iubirii si
tinereii, n deceniul simulacrului destalinizrii. Iubirea si tinereea nu apar ca triumf, potrivit
cliseelor impuse, dar ca esec. Tema esecului la tineree, n via si profesie, ia drept cobai
ficionali gazetari si scriitori. Ironia amar si dramatic, profund si complex, proprie
scrisului lui Sorescu, nu este nici aici abandonat. Iat, prin urmare, un roman al iubirii n
vremuri de ur, n care nici tinereea, inteligena, talentul artistic nu pot nvinge.
Nu mi se pare deloc surprinztoare opiunea pentru un roman al indistinciei ntre
uman si zoologic (Viziunea vizuinii, roman ntr-o doar, 1981), la un autor care, n poezie,
umaniza chiar si inanimatul.
Romanul este unul asumat esopic, cu referine la istorie si cotidian.
Al treilea roman al lui Sorescu n-a fost finisat si a aprut postum: Japia, 2000. Face

61

parte dintr-un proiect epic rural, care a fost zdrnicit sau numai amnat de ciclul poetic
bulzestean, La Lilieci, realizat n mai multe volume. Sorescu rmne mereu un comediograf
realist personal, chiar si la modul involuntar.

Stefan Agopian (1947)

Proz scurt: Manualul ntmplrilor, 1984, nsemnri din Sodoma, 1993. Roman:
Ziua mniei, 1979, Tache de Catifea, 1981, Tobit, 1983, Sara, 1987, Fric, 2003.
Agopian este un postmodern prin forma personal aleatorie, greu de catalogat si
catagrafiat.
Realitatea ficional apare de-realizant, anti-mimetic.
Factualitatea istoric devine pretext pentru ficiunea literar.
Manualul ntmplrilor, 1984. Autorul l-a declarat un volum de nceput, scris cu mult
timp naintea publicrii. Potrivit mrturisirilor sale orgolioase, ar fi menajat agora literar de
un irezistibil soc artistic: e o carte prea bun pentru un debut (id.). Capodopera neegalat
de autorul su, cum au spus unii comentatori,
n aceast lume, mai mult fabuloas dect fabulistic, totul amoreste n indistincia
dintre iluzie si deziluzie. Un vistorism oriental (n expresia lui Dimov) stpneste acest
univers.
Este o scriere enigmatic, oniric si mai cu seam carnavalesc.

PROZA ANILOR 80. TEXTUALISM, POSTMODERNISM

Gheorghe Iova (1950)
Prozator, poet, teoretician literar, Gheorghe Iova (1950) este un neoavangardist
original si important.
La numai civa ani de la onirismul textualist al lui D. epeneag, Gh. Iova continu
teoria si practica texturii n anii 1970-1971.
Volumul su de debut tardiv, Texteiova, 1992, cuprinde (meta)texte fragmentariste, de
o total autoreferenialitate.
De ci oameni e nevoie pentru sfrsitul lumii?, 1999, este un cvasi-roman
experimental exemplar, care confirm o personalitate original.

Mircea Nedelciu
Mircea Nedelciu (1950-1999) a trecut drept un promotor al nnoirii prozei n ultimul
deceniu comunist. Dar el nu a recunoscut nici un model.
Liderul incontestabil al generaiei textualiste (E. Simion) este un contestatar al
textualismului, rmas mereu (vezi interviul din Familia, 1/1998) la frica politic totalitar
(dar de ce i-e fric nu scapi?) si considerndu-l doar o etichetare rea a criticii, semnal ctre
Cenzur.
Nedelciu nu este strin de Tel Quel, dar prseste esteticul pentru sociologic si
ideologic.
Zmeura de cmpie, roman mpotriva memoriei, 1984. Romanul adopt o formul
tematic si structural hibrid, ntre realismul mic si ideologismul mare al romanului
politic.
Tratament fabulatoriu, 1986, Uneste realismul mic sau hiperrealismul si realitatea
utopiei politice, pe o direcie mai credibil, constatm acum, dect aceea a lui Preda, oiu,
Buzura. Noul roman este alterat de tezism social si ideologic.
Zodia scafandrului, 2000. considerat de autorul lui un roman postmodern (cf.
interviul din 22, 24 noiembrie 1998), ntins pe o lung durat istoric, 1935-1990, este un
roman neterminat.
Un roman existenial, al vieii trit sub presiune. El a fost iniiat ca rspuns la
provocarea politic a lumii coercitive.
M. Nedelciu este co-autor, alturi de doi critici (Adriana Babei, Micea Mihies), al

62

romanului Femeia n rosu, 1990. Tehnica grupului francez Oulipo este adus la scara triadei
auctoriale, cu o constiin estetic unitar, postmodern la modul emulativ si adaptativ
romnesc. Senzaionalul coabiteaz cu rafinamentul narativ.

Gheorghe Crciun (1950-2007)

Acte originale. Copii legalizate, variaiuni pe o tem n contralumin, 1982,
Compunere cu paralele inegale, 1988, Frumoasa fr corp, 1993, Pupa Russa, 2004.
Gheorghe Crciun (1950) face parte dintr-o serie literar cu voin de schimbare, de
sincronizare cu neoavangarda occidental, fr constiina diferenierii, ceea ce rmne un
deziderat nc si azi greu de suportat de literele romnesti.
Studenii printre care se numra si el si afisau produciile pe o gazet de perete.
Numele gazetei ntr-un exemplar (manuscris, dactilo?) era ingenios, ludic, decent (era s
spun politic corect si chiar o spun), Noii.
Gh. Crciun se foloseste de procedeele mprumutate. Textualismul su nu este
autarhic, rousselian, autoproductiv, o exclusiv iniiativ a cuvintelor. Nu videaz fiina,
dimpotriv, o exhib. Autoreferenialitatea rmne la el biografic si nu retoric (textualist).
Compunere cu paralele inegale, 1988 (ed. a II-a, revzut, 1999) a fost un volum
primit fie cu ngduin: merit s fie citit (N. Manolescu), fie cu superlative: ridic
experimentul corporalitii textualizante si al senzorialitii scriiturii la nivelul de capodoper
(I. B. Lefter). Cartea a fost tradus, si nu fr ecou, n francez, la editura lui M. Nadeau, ca
urmare a brustei simpatii pe care proza mea i-o trezise lui Dumitru epeneag, cel care m-a
recomandat (Observator Cultural, 63/ 5 mai 2001).
Tema iubirii este trit postmodern, asa cum nelegea Eco postmodernismul, ca o
incapacitate de nnoire a expresiei, doar de exprimare indirect, prin plagiat, pastis, parodie
(intertextualitate).

Petru Cimpoesu (1952)

n Amintiri din provincie, 1983, Petru Cimpoesu (1952) ncearc s propun un nou
realism al provinciei moldovenesti, din epoca ideologiilor si ambiguitii (de)mitizrilor.
Firesc, 1985, este un scurt roman, structurat minimalist, din asamblarea marginilor,
n absena unui centru de susinere.
Dubla versiune asupra unui destin iluminat spiritual, trist si enigmatic, sfrsit tragic, ca
acela al Iuniei Poenaru, este reluat n Erou fr voie, 1994, aproape n acelasi fel.
Maturitatea romancierului devine ireversibil n Povestea Marelui Brigand, 2000.
Un topos imaginar, acela al trgului provincial, dominat de demonia general a
omogenizrii dezumanizante.
Simion Liftnicul, roman cu ngeri si moldoveni, 2001, este unul de o necrutoare,
complex si subtil observare a derutei postcomuniste, manifestat prin cinism, violen, si
inconsisten grotesc. S evideniez mai nti polivalena discursului romanesc: realist si
oniric, psihologic si documental, parabolic si detectivistic, serios, comic, ludic, dar si n
maniera germanei trivialliteratur.

Ioan Grosan (1954).

Prozatorul a reusit aplicaii retorice, textualist-posmoderniste, dintre cele mai
articulate, care ar putea s fie primele antologate ntr-o culegere experimentalist.
Prozatorul are un program evident, desi ascuns dintr-un echilibru artistic care elimin
prompt ostentaia.
Pstreaz si totodat transform structura, tipologia, modalitile de relatare.
Caravana cinematografic, 1985, impunea un prozator exemplar mai ales pentru
capacitatea sa de comunicare literar neobisnuit, rabelaisian.
n Trenul de noapte, 1989, straniul, insolitul, realitatea liminal, incert, se desfsoar
n formele vii ale visului halucinant. Toate aceastea recicleaz ntr-un fel ambiguu observaia
lumii si a constiinei, ca si imaginaia afectiv si ironic. Trenul de noapte este o nuvel de
reciclare tematist si nu a structurrii si scriiturilor. Aici realitatea este trit absurd, oniric,

63

halucinant.
Un inenarabil experiment formal, cu pretext de science-fiction, public n 1991
(Planeta mediocrilor). Iar n 1992, un roman cu pretext istoric, n aceeasi tehnic
palimpsestic, unde literatura este vis al vieii iar viaa vis al literaturii (O sut de ani de zile
la porile Orientului). Pentru Ioan Grosan a urmat o prelungit nchidere n gazetria vie si
atasant, cu uneltele simplificate ale prozatorului, n foiletoanele jurnalistice din Jurnal de
bordel, 1995, Jurnal de Cotroceni, 1998, Nutzi, spaima Constitui, 1999.

Livius Ciocrlie (1935)

Un Burghteater provincial, 1984, nu propune un experiment gratuit, ci o demistificare
sau o desemnificare o vieii individuale si colective.
Istoria este privit, ca la Sorin Titel, dinspre cei care o suport si nu dinspre cei care o
dirijeaz.
Fragmente citate, antologate, rescrise alctuiesc o structur insolit.
Prozatorul deschide o cale de deconvenionalizare radical a romanului intens si
abuziv canonizat n limitele esteticului, de care se ndeprteaz, prin limitarea mai puin rigid
si nchis a interesantului.
Cartea nu parodiaz, nici mcar nu pastiseaz, ea recombin citate. Dar nu ajunge la
exclusivitatea, visat, a citrii. Prelucrarea textual rmne minim.
O imens condic de evenimente si destine atest istorii dispensate si epurate de mit
si fabulos.

PROZA CONTEMPORAN. DUP 1990.

Alexandru Ecovoiu (1943),
Saludos, 1995.
Cartea este o ficiune critic, parabolic, tezist, despre angajarea uman, solitar si
solidar, n lumea contemporan.
Pretextul este o stranie ntrecere ntr-un ocol al lumii. Angajatorul este o btrn cu
bani si fr minte, dar angajaii nu in seama de patronaj si nici de regulamentul pe dos al
competiiei pentru un milion de dolari. n acest ocol al lumii, dar si al fiecrui individ de ctre
el nsusi, diferena dintre a pierde si a cstiga a disprut.
Sey Mondy este un om al epocii imagologice, utopice si falacioase. Crede c fiecare
om nu este altceva dect propria sa imagine.
Crede, cu un gnd filosofic de tip existenialist, c orice via este un ocol fr int.
Sigma, 2002, este un roman autonom, construit intra-textual, cu recurene tematice,
secveniale si tipologice din Staiunea si Cei trei copii Mozart. Ecovoiu testeaz aici impactul
social si spiritual al romanului de tip Eco sau Saramago, care atac fundamentele existenei,
ntr-o lume aprut dup un esec, fr s propun un proiect limpede.
Dincolo de obsesia ficiunii care instituie realitatea, cartea se arat mai ales ca un
dilematic eseu religios, crestin. Dilemele revizitate sunt vechi, nu pot scandaliza.
Conservatorismul actual a devenit si el lucid. Crestinismul nostru rmne, n fond, mai lax
ntr-un mod tradiional. n plus, el a fost slbit de supunerea fa de ateismul comunist.

Mihai Zamfir (1940)

Criticul si teoreticianul literar Mihai Zamfir (1940) este si un autor de romane fluente,
un fabulator experimentat n lectur si scriitur. Romancier modern al Bucurestilor, autor n
aparen voit retro.
Ficiuni realiste, primele dou romane ale lui Mihai Zamfir, Poveste de iarn, 1987, si
Acas, 1992, aseaz sub controlul, deopotriv discret si ferm, al luciditii, propensiunile
livresc-estetizante, moralist-problematizante ori, nu n ultimul rnd, onirice, n structuri
narative aparent nespectaculare, ns de o indiscutabil originalitate pentru frmntatul destin
al romanului nostru postbelic.

64

n Educaie trzie, I, 1998, II, 1999, se schimb doar referenialitatea ficiunii:

societatea postcomunist. Nu si modalitatea de roman. Tema erotic apare tratat
demonstrativ, pedagogic. Ea este complicat psihanalitic, n relaia tulbure a brbatului fa de
copilul lui si al femeii de care se pasioneaz.
Experiena de cititor lucid de roman universal si autohton l conduce, n Fetia, 2003,
la ideea acceptrii disperrii estetice de a accepta si, astfel, de a depsi, fatalitatea mimetic a
prozei n limba romn, circulat ntre graniele unei ri care continu s rmn ignorat
cultural si izolat geografic sau istoric.

Mircea Crtrescu
O vocaie care prea cel puin secundar, proza, l acapareaz aproape cu totul pe
Mircea Crtrescu (1956).
Nuvelele din Visul, 1989 (Nostalgia, ediie integral, travestit abuziv n roman,
1993) sunt pregtite de poemele sale.
Marcat de Dimov n poeme, Crtrescu nu scap de profunda fascinaie a onirismului
admis ca vis cu ochii deschisi. Ion Negoiescu observ bine apropierea de si continuarea lui
D. epeneag, Sorin Titel, Florin Gabrea, V. Ivnceanu. Cu nuana c nu doar visul devine
modelul de existen al realului, dar si realul ajunge un model pentru vis.
Realitatea cotidian, obiectiv, devine mpnat cu stranietatea, fantasmele, toposurile
enigmatice ale subiectivitii, care se gsesc doar n vis.
Micul roman Travesti, 1994, a fost recunoscut ntr-un interviu ca un semi-esec si
esec important (Dilema, 182/iulie 1996), dup ce Crohmlniceanu nu-i ascunsese
dezamgirea lecturii, surprinzndu-l neplcut, derutant, pe autorul su.
Victor, cuprins de drogul imaginaiei si reveriei poetice n fiecare act al su, nareaz la
maturitate zilele petrecute ntr-o tabr a elevilor, crizele si metamorfozele adolescenei
bolnave, halucinante. Lulu figureaz natura sexual ambigu a adolescentului, tendina si
tentaia maieutic a naturii feminine iesit din cea masculin aflat n formare.
Orbitor, 1996, este o carte anunat ca proiectat tetralogie, roman manieristic, cu
titlul lizibil ca adverb de mod (modul crii e deci primordial), ntr-un interviu din 1994
(Litere, Arte & Idei, 35/12 septembrie).
Primul model recunoscut (si divulgat criticii, care nu l-a recunoscut pe cel din
Travesti) este Curcubeul gravitaiei de Thomas Pynchon.
Prima parte a romanului cuprinde copilria naratorului, refacerea genealogiei sale
ncepnd cu mijlocul secolului XIX, odat cu biografia matern, neleas ca productoare si
depozitar a imaginarului totalitar, dar si aceea patern, mult mai terestr. Spaiul ontologic
ncepe de la cel corporal, intrauterin (absent n roman, prezent n poezia modern la Blaga,
Barbu si alii), al creierului, si ajunge pn la acela celest.
Ceea ce a devenit Corpul fusese iniial proiectat ca o lung secven poematic din
partea a doua, si ultima, a crii, devenit pn la urm o trilogie, n curs de realizare.
Masina de visat si tlmcit condiia cosmic a omului este pus n priz continu.
Orbitor devine un roman-poem al abisurilor umane, imagistic, nu psihologic, prudent cu
semnificarea, disimulnd o gnoz a imaginarului romanesc-poematic. El cuprinde ntregul
ambient fizic si metafizic al omului.
Al doilea volum Orbitor (Corpul), 2002, creeaz o seducie fanatic, o exaltare critic
epocal: carte de Nobel, universal, capodoper, roman nemaivzut n limba romn,
construcie uluitoare si impuntoare pentru clarvztori, alctuit din materii diverse si
substaniale etc.

Dan Stanca (1956)

Practic scrisul literar mai degrab pretextual, ca succedaneu al graiei si comuniunii
religioase. Miza mea investit n literatur nu este nrobit literaturii. () Eu gndesc
depsirea spre un orizont magic, profetic, religios. () dac n-as scrie as ignora viul din
mine. (Cf. interviul din Ramuri, 1/ 2004)
Modelul implicit pe care l mrturiseste (literar) este Dostoievski, pentru tensiunea

65

trrii, suspansul detectivistic, n relaie cu transcendena.

Morminte strvezii, 1999, este un roman provocator, dac se mai poate provoca ceva
cu adevrat ntr-o lume nc inert. Ideea de plecare este aici imposibilitatea credinei
religioase ortodoxe ntr-o lume romneasc trecut prin comunism si ajuns doar la simularea
comuniunii cu divinitatea. Fantasticul miraculos nu-si interzice nimic, producnd orice tip de
reacie la cititor.
Viziunea desacralizrii si dezumanizrii se radicalizeaz n Ultimul om, 1999, si
Domnul clipei, 2000. Dan Stanca mprumut idei pe care le trieste epic, eseistic,
dramaturgic, liric, filosofic, religios.
Pasrea orbilor, 2002, imagineaz o Romnie n anul 2030, regresiv n totul, cu
teritorii pierdute, cu imoralitatea liberalizat n sensul extrem, n general cu tot ce este
minoritar devenit majoritar, cu oameni care si-au prsit natura biologic si mental ntr-o
lume a materialitii triumftoare si a spiritualitii pe deplin supuse. O constiin a
maleficului atotputernic unific indivizii si colectivitatea.

Radu Aldulescu (1954)

Talent frust, nativ, revendicativ, revoltat, furios, observator contemplativ al unei lumi
marginale necunoscute, Radu Aldulescu (1954) se prezint ca un singular romancier al
existenei concrete.
Sonat pentru acordeon, 1993, romanul lui de debut, ntrziat datorit cenzurii
ideologice, impune un autor matur.
Radu Aldulescu continu cu un roman intitulat ngerul nclecat, 1994, scris dup o
reet, produs ad-hoc, a speciei trivialliteratur.
Cu Amantul colivresei, din acelasi an, 1994, el revine la realismul complex,
neconcesiv, dar comprehensiv. Aceasta carte reprezint o semnificativ trezire de
personalitate, si de aceea entuziasmeaz. n mod excepional, cronicarul pentru literatura
romn al ziarului Le Monde, E. Reichmann, l recenzeaz pe R. Aldulescu ca pe un Cline
romn de ultim generaie, nainte de a fi tradus (situaie si azi prelungit).
Viaa n cea mai cobort societate, a unui tnr, Mite Cafanu, provenit din clasa
pseudo-politic, nesfrsite nfrngeri inumane, traversate cu luciditate sau irealism, alienarea
si infernalizarea uman, social si individual, coexist ntr-un roman scris fr ezitri si
compensaii artificioase, cu o adevrat stiin eliberatoare, artistic si omeneasc.
n Istoria eroilor unui inut de verdea si rcoare, 1997, fr a trivializa, aceleasi
mijloace conduc spre un manierism care semnaleaz o criz. Aceasta nu pune n pericol
lectura, totusi, rspltit.

NTREBRI DE VERIFICARE, EXEMPLE DE SUBIECTE DE EXAMEN

ntrebrile referitoare la temele cursului sunt de tipul:
- definii conceptul si curentul (premordernism, modernism, tradiionalism,
avangardism, simbolism, suprarealism etc.)
- numii, explicai teoretic si exemplificai analitic principiile poeticii (simboliste,
expresioniste, suprarealiste, realiste etc.)
- plasai scriitorul si opera n contextul istorico-literar.
- Prezentai opera fiecrui scriitor n mod cronologic, pe genuri si specii literare.
- Relevai originalitatea formulei estetice caracteristic operei.
- Analizai arta literar (la un scriitor, ntr-o oper).
Exemple de subiecte pentru examen (pstrnd formularea lor din curs):

. Poezia n diaspora
Poezia prin ideologia concentraionar
Neoavangarda poetic
Realismul. Petru Dumitriu, M. Preda

66

67