Concepte fundamentale din biologie Scris de Anne Trafton Vineri, 10 Februarie 2012 21:31 ARNFiecare elev de liceu nva

la biologie cum se exprim genele: ADN-ul, pstrtorul informaiei, este copiat n ARN, mesagerul, care transport instruciunile necesare sintetizrii proteinelor ctre ribozom, partea celulei n care sunt asamblate proteinele.

Dar se dovedete c este mult mai complicat de att. n ultimii anii, biologii au descoperit o mulime de alte molecule care regleaz fin acest proces, inclusiv cteva tipuri de ARN (acid ribonucleic). Printr-un fenomen natural cunoscut drept interferena ARN, fragmente scurte de ARN pot intercepta i distruge ARN-ul mesager nainte ca acesta s transporte instruciunile.

Oamenii de tiin ncearc acum s creeze tratamente bazate pe interferena ARN (iARN), care ne d posibilitatea ispititoare de a inactiva expresia oricrei gene din corp.

Cu iARN, avem posibilitatea de a crea fragmente scurte de ARN care s se potriveasc cu orice gen sau parte a acesteia i s o inactiveze. Apoi ne putem ntreba despre potenialele beneficii ale inactivrii acelei gene n cazul unei boli, declar profesorul de la Institutul MIT Phillip Sharp, al crui laborator efectueaz astfel de studii.

n 2006, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicin a fost acordat unui duo de cercettori, unul dintre ei fiind Andrew Fire, care i-a luat doctoratul la MIT n 1983 sub ndrumarea strict a lui Sharp, pentru descoperirea mecanismului interferenei ARN. Fire i Craig Mello au demonstrat n 1998 c atunci cnd molecule dublu spiralate i scurte de ARN, cu secvena complementar unui mesager ARN specific, au fost injectate viermelui C. elegans, producia proteinei de care era responsabil mesagerul ARN n cauz a ncetat.

Iat cum funcioneaz: Molecule dublu spiralate de ARN numite ARNsi (ARN de scurt interferen) se leag de ARN-ul mesager complementar, iar apoi, cu ajutorul unor proteine, rup legturile chimice din ARN i l mpiedic s livreze instruciunile de sintetizare a proteinelor.

Acest mecanism are loc n mod natural i este posibil s fi evoluat pentru a le conferi celulelor mai mult control asupra expresiei genice, n particular n timpul dezvoltrii embrionare. Ar putea de asemenea servi drept mecanism de aprare mpotriva viruilor care ncearc s i introduc materialul genetic n celule.