OMUL in conceptia lui Blaise Pascal in opera Cugetari La inceput omul a inceput sa-si puna intrebari asupra lui

Dumnezeu, a universului, a naturii care-l inconjoara, si abia intrun tarziu a inceput sa-si puna intrebari despre el insusi: Cine sunt De unde provin De ce traiesc Care este !inalitatea mea "tentia !iloso!iei s-a indreptat asupra omului odata cu so!istii, mai apoi continuand cu #ocrate si cu Platon$ Odata trans!erata atentia, in !iloso!ie, de la Dumnezeu asupra omului, s-a nascut antropologia: stiinta care studiaza omul$ "st!el, omul a devenit centrul de meditare !iloso!ica si masura a tuturor lucrurilor$ Urmand !irul !iloso!ilor si a conceptie lor despre om ajungem si la cel mai important antropolog crestin al secolului al %&''-lea, Blaise Pascal, care in opera sa cea mai importanta, Cugeari si mai ales in ultimele cinci capitole alea acestei opere, trateaza despre om, prezentandu-ni-l ca !iind o !iinta medie, nici inger si nici bestie, care sta la mijlocul dintre in!init si neant: Ce este omul in natura Un nimic in raport cu in!initul, un tot in raport cu nimicul, asezat la mijloc, intre nimic si tot$ Dupa ce trateaza putin despre cunoasterea generala despre om, Pascal abordeaza di!erite aspecte ale persoanei umane, cum ar !i: maretia, mandria, slabiciunea si in cele din urma, mizeria omului$ "st!el, autorul introduce in antropologia sa si o anumita doza de religiozitate caracteristica persoanei sale, el insusi !iind, printre altele, un bun crestin$ (Caci, in cele din urma, ce este omul in natura Un neant, in ceea ce priveste in!initul, un tot in ceea ce priveste neantul, mijlocul dintre totul si nimic$ )ste in mod in!init indepartat de cele doua e*tremitati, dar !iinta sa nu se a!la la o distanta mai mica de neantul din care se trage decat de in!initul in care este ing+itit$( "st!el incepe Pascal sa vorbeasca despre !iinta umana ca !iind totul si nimic in acelasi timp, situandu-se undeva la mijlocul dintre +aos si in!init$ Dar pentru om tot ceea ce tine de e*trem ii este dusman: su!era si din cauza caldurii e*cesive, dar si din cauza gerului, atat din cauza luminii orbitoare cat si din cauza intunericului de nepatruns al noptii$ )l trebuie intotdeauna sa caute o cale de mijloc, caci alt!el, din dorinta de a ridica un turn care sa atinga in!initul se va gasi inevitabil doborat la pamant, pe marginea abisului cel mai intunecat ce se desc+ide in !ata sa$ Omul nu este capabil prin natura sa de a a!la adevaruri ce tin dincolo de conditia de a !i om$ Pascal vede in om adevaratul subiect de studiu al !iloso!iei intru-cat spunea el: (Daca omul s-ar studia pe sine mai intai, el ar vedea cat de incapabil este sa treaca dincolo de el insusi($ 'n cugetarile sale, Pascal, nu se opreste doar aici, el continuand sa caute raspunsuri care sa justi!ice maretia !iintei umane, cautand acel ceva care il deosebeste de lucruri, de plante si de animale$ "junge ast!el sa si-l imagineze !ara maini si !ara picioare, dar se bloc+eaza in momentul in care ar vrea sa-l conceapa !ara cap caci e*perienta ii spune ca omul gandeste cu ajutorul lui si !ara de gandire omul este de neconceput$ "st!el, el sustine ca omul este pentru el insusi cel mai important scop al naturii, caci nu poate concepe ce este trupul si mai putin c+iar ce este spiritul si aproape deloc ca un lucru oarecare cum este corpul poate !i unit cu spiritul: (Omul nu e decit o trestie, cea mai slaba din natura: dar este o trestie cugetatoare$( Omul este, inainte de toate, o !iinta !inita$ Ca atare, el este o problema pentru cunoastere, pentru ca nu se poate cunoaste !initul !ara a se cunoaste totul, crede Pascal$ Cunoasterea !initului este partiala prin !aptul ca obiectul sau este un obiect partial, limitat$ 'n!initul: iata ce sta in contrast cu conditia limitata a omului$ )l, omul, isi poate cunoaste in !elul sau propria natura !inita, dar despre natura in!initului si a

lui Dumnezeu el nu poate insa spune nimic temeinic in a!ara credintei$ 'ar !initul devine un pur neant in prezenta in!initului, de unde rezulta direct tragedia conditiei omenesti, aceea de a !i un nimic, o minuscula e*istenta contingenta, pe !ondul imensitatii spatiilor eterne$ ,iinta umana este atat de sensibila, incat, spune autorul (nu este nevoie ca intreg universul sa se inarmeze pentru a-l strivi pe om( !iindu-i de-ajuns doar o su!lare de vant sau un strop de apa care sa-l aplece si sa-l doboare la pamant$ Dar omul este nobil pentru ca este constient ca moare, lucru care nu se poate a!irma si despre univers, caci acesta din urma nu constientizeaza avantajul sau asupra omului$ Pascal vede in om un rege deposedat deoarece desi are cugetare nu poate surprinde in!initatea universului$ ("st!el, toata demnitatea noastra sta in cugetare$( Pascal considera omul o mare enigma, pe care gandirea nu o poate desci!ra$ ,iloso!ii care s-au raportat la om l-au privit unilateral, remarcand !ie maretia, !ie nenorocirea sa$ Pascal dimpotriva, include o realitate in alta, sondeaza mizeria in pro!unzime pentru a cunoaste mai bine maretia: pe masura ce inainteaza mai adanc in noaptea mizeriei, el descopera in !iinta umana si mai multa maretie, dar si mizerie$ in ceea ce priveste vanitatea omului autorul vorbeste de !aptul ca nu se bucura de viata continuta de propria-i !iinta, dar se !orteaza sa para ceea ce nu este, ast!el incat sa isi atraga respectul semenilor sai de partea sa Pascal noteaza: (&anitatea este atat de adanc inradacinata in su!letul omului, incat pana si un soldat, o ordonanta, un bucatar sau un +amal se lauda si vrea sa aiba proprii admiratori$ "celasi lucru este valabil si pentru !ilozo!i($ 'n aceasta !uga necontenita de sine, omul ajunge pana acolo incat il considera in!am pe acela care nu si-ar da viata pentru a-si pastra onoarea in !ata lumii, caci (dulceata gloriei este atat de mare, incat orice lucru careia ii este atasata devine placut si demn de a !i iubit, c+iar si moartea$( Cercetand mai adanc vanitatea, Pascal descopera !aptul ca aceasta nu este decat curiozitatea: acea curiozitate care ne !ace sa citim anumite opere si sa vizitam anumite locuri e*otice doar pentru a avea cu ce ne mandri in !ata celorlalti$ -ot curiozitatea este cea care ne impiedica sa traim prezentul, caci ne indreapta atentia ori spre un viitor de care nu putem !i siguri nici macar un moment, ori spre trecut, ale carui evenimente imuabile nu ne mai apartin si dau nastere unei stari de nostalgie: ("st!el noi nu traim niciodata, ci doar speram sa traim$( in drumul sau spre interiorul !iintei umane, autorul puncteaza asupra slabiciunii umane, a!irmand ca (slabiciunea ratiunii umane apare mai degraba in cei care nu o cunosc decat in cei care sunt constienti de ea(, si continua rationamentul (Daca suntem prea tineri nu putem judeca lucrurile bine$ Daca suntem prea in varsta, la !el$ Daca nu gandim destul, sau gandim prea mult ne incapatanam si nu mai putem gasi adevarul$( )ul poate !i incomod pentru ceilalti, deoarece (vrea sa ii inrobeasca(, si este pe deasupra si (nedrept in sine, deoarece vrea sa devina centrul a tot: ,iecare eu este dusmanul si ar dori sa !ie si tiranul celorlalti( Omul moral nu este decat un impostor, deoarece onorabilitatea sa este doar o !atada, iar prima victima a ipocriziei sale este el insusi$ &iata sub amenintarea in!initului a trans!ormat omul intr-un mister c+iar si pentru el insusi$ Pascal se intreaba: (Ce !el de +imera este omul Ce noutate, ce +aos, ce subiect de contradictie, ce miracol Masura tuturor lucrurilor, un nerod vierme de pamant. purtator de adevar, un munte de incertitudine si eroare. gloria si rebutul universului( Pascal !oloseste pentru a de!ini omul cu predilectie o*imoronul. aceasta !igura de stil care reuneste contrariile ii permite sa demonstreze !aptul ca natura omului este alcatuita din contradictii uimitoare$ 'n cele din urma, omul este prins intre cele doua moduri de a cunoaste: prin intermediul ratiunii si/sau al simturilor, acestea doua inselandu-se una pe alta$ "st!el simturile inseala

ratiunea, ca la randul lor sa !ie inselate de ea, iar acela care su!era consecintele sa nu !ie nici ratiunea nici simturile, ci !iinta umana in integralitatea ei$ Omul nu vrea sa intre in interiorul sau ca sa vada ceea ce este acolo, caci stie ca ce se a!la acolo nu va !ace decat sa-l intristeze$ ,iinta umana este intr-o permanenta activitate care-l indreapta spre lucrurile e!emere, spre grijile de azi si de maine si nimic altceva in a!ara acestora, iar atunci cand vrea sa-si regaseasca pacea interioara, linistea deplina, se duce la mare sau la munte, locuri care intr-un !el il obliga sa contemple, dar nu il pot duce in interiorul sau: (Daca un om ar sti sa stea cu el insusi, sa stea in locuinta sa interioara, nu ar avea nevoie de aceste locuri: pur si simplu ar trai$( Dar viata noastra se scurge ast!el: ne propunem un scop bine determinat si nu !oarte usor de atins, iar daca in cele din urma reusim sa-l ducem la indeplinire, in loc sa ne bucuram de odi+na bine meritata, aceasta devine un c+in datorita inactivitatii si cautam alte piscuri de cucerit$ Multe dintre meditatiile pascaliene din Cugetari, asupra unor probleme importante si astazi, au !acut ca aceasta scriere sa !ie citita cu mult interes de oameni mai putin interesati de aspectul religios, ceea ce probeaza caracterul universal al operei c+iar si in oc+ii celor care nu vor sa recunoasca aspectul universal e*istential al dimensiunii religioase$ Blaise Pascal, in Cugetari, ne o!era o imagine a omului a!lat intr-o continua lupta cu sine si cu limitele sale in descoperirea adevarului ce il inconjoara$