Oceanografie

Oceanografia este stiinta nelimitata despre oceane, multi si interdisciplinara, beneficiind de un set infinit de tehnici de lucru si de metode de analiza. Principalele ramuri sunt: oc. fizica se ocupa cu studiul proprietatilor fizice ale apei (t, densitate, culoare, transparenta, turbiditate, conductibilitate electrica), dinamica maselor de apa si diferite tipuri de miscari (valuri, maree, oscilatiile de nivel, curentii oceanici). Aceasta se mai ocupa si cu interactiunile ocean atmosfera. oc. chimica studiaza compozitia chimica a oceanelor, evolutia in timp a acestora si interactiunile din cadrul bazinelor oceanice privite ca si sisteme chimice, precum si ciclurile biogeochimice (e!: regimul azotului) geologia marina se ocupa cu studierea sedimentelor si a structurii bazinelor oceanice. Aceasta ramura debuteaza in sec "#", odata cu e!peditia $hallenger (%&'( %&')) cand se recolteaza sedimente din toate compartimentele importante ale Oceanului Planetar (OP). biologia marina este cea mai veche ramura, intrucat analizele privind organismele marine s*au facut inca din antichitate. +ubramuri: * ecologie marina s*a dezvoltat la mi,locul sec "" si are o analiza duala biotop * geomorfologie marina se ocupa cu studiul reliefului marin a) costiera b) submarina -imita dintre cele doua este data de baza valurilor. biocenoza

* paleoceanografia disciplina cea mai tanara. Aceasta se ocupa cu intelegerea evolutiei trasaturilor fizice, chimice, geologice, de relief ale OP de*a lungul erelor geologice. * ingineria marina se ocupa cu proiectarea, constructia si intretinerea diferitelor interventii antropice din domeniul marii cu scopul combaterii problemelor de mediu, amena,arilor coastelor, dezvoltarii turismului.

Oceanul Planetar reprezinta totalitatea bazinelor oceanice, marilor mediterane si marilor marginale de pe
.erra, ocupand '/,&0 din suprafata Planetei, cu un volum total de apa de %1'/ mil 2m3, cu adancime medie de 1'4/ m si avand peste ,umatate din suprafata sa dezvoltata la adancimi cuprinse intre 5/// )/// m. +ubunitati: %) 6azinele Oceanice sunt bazine de mari dimensiuni care despart continentele, cu fundul grefat pe crusta oceanica si secundar pe crusta continentala. Prezinta o circulatie sistematica a maselor de apa de forma curentilor, sub controlul circulatiei generale atmosferice. () 7arile 7editerane sunt bazine marine de dimensiuni mici situate intre continente, ce comunica cu oceanele prin stramtori. 7editeranele se suprapun peste contactele dintre placile tectonice, motiv pentru care le este caracteristica instabilitatea tectonica manifestata prin cutremure si procese vulcanice. 7editeranele prezinta o circulatie locala a apei, decuplata de la circulatia generala oceanica, influentata de vanturile locale si de aportul de apa dulce al marilor sisteme fluviale. +e deosebesc doua tipuri de mediterane: * intercontinentale: 7editerana 8uropeana, Americana (7.$araibelor si 9.7e!ic), Austral*Asiatica, 7area :osie si 9.Persic * intracontinentale: 7.6altica, 9.;udson, 6azinul Arctic acesta prezinta caracteristici comune atat bazinelor mediterane cat si celor oceanice.

1) 7arile 7arginale sunt formate din bazine care comunica larg cu oceanele invecinate, prezinta o circulatie a maselor de apa conectata la circulatia ma,ora a oceanelor si sunt dezvoltate doar pe crusta continentala la adancimi relativ mici (d < (// m). Acestea se mai numesc si mari de elf. 8!: 7area 7anecii, =ordului, #rlandei, Alba, 6arents, 6ering, Ohots2, >aponiei, 9albena, $hinei de + si de 8. 7area =eagra este un bazin mediteranean semi?nchis si de dimensiuni reduse (5))./// 2m@). Apare frecvent gresit incadrata ca fiind o mare continentala sau marginala. =u poate fi un astfel de bazin, deoarece: * dpdv geologic, relieful este grefat atat pe crusta continentala cat si pe crusta oceanica * dpdv geomorfologic prezinta margini continentale si campii abisale * e!ista o comunicare libera intre acvatoriul eu!inic si 7editerana, apoi Oceanul Atlantic.

6azinele oceanice: structura, evolutie, relief

Primele informatii privind conturul Oceanului Atlantic apar in sec "A#, in timp ce 7.7editerana este cartata inca din sec A# A## #.;r. .eorii privind formarea bazinelor apar la sfarsitul 8vului 7ediu si in perioada moderna, dar mai degraba sub forma unor proiectii fantastice. A.;umboldt, in %&// formuleaza prima teorie conform careia bazinul Atlantic s*a format prin departarea Americilor de 8uropa si Africa. #n sec "", Alfred Begener (%4%C) emite teoria derivei continentelor, conform careia continentele actuale s*au format prin separarea unui continent unic Pangaea care se afla incon,urat de un ocean unic Phanthalasa. Aceasta teorie lenta a cunoasterii reliefului oceanic se datoreaza tehnicilor de lucru neschimbate. Odata cu introducerea tehnicii sondarii acustice (e!peditia 7eteor din %4(C), datele batimetrice se vor strange intr*un ritm foarte rapid, astfel incat in anii DC/ se obtine prima imagine de sinteza a reliefului Oceanului Atlantic, 7.7editerane si mult mai general pentru Oceanul Pacific si #ndian. Aceasta realitate proaspat cunoscuta nu poate fi e!plicata prin teoriile clasice, astfel incat are loc un salt important in geologie si geomorfologie. .eoria formarii bazinelor oceanice apare odata cu formularea unei noi teorii privind relieful si evolutia .errei teoria tectonicii globale (anii D)/) la care au contribuit hotarator, oceanografii de la #nstitutul =ational EBoods ;oleF (+GA). Hormarea bazinelor oceanice este e!plicata prin teoria e!pansiunii fundurilor oceanice. $oncret, deplasarea divergenta a placilor tectonice fata de rifturile din a!a dorsalelor, induce o miscare continua si uniforma de deplasare laterala de tip Ecovor rulantF. #n paralel, pe contactele convergente destructive dintre placile tectonice, se consuma crusta oceanica in tendinta de inchidere a bazinelor oceanice. Oceanul Atlantic se afla in e!pansiune, iar Oceanul Pacific intr*un proces de restrangere. Aitezele de deplasare laterala a placilor (contacte divergente constructive intre placi) este de (*C cmIan in Atlantic, %*%/ cmIan in Oceanul #ndian si C*%C cmIan in Pacific.

:elieful bazinelor oceanice

* * * * #dentificarea si analiza formelor de relief, se face utilizand diferite seturi de criterii: morfografice geometria formei de relief morfometrice dimensiunea * JJ * morfodinamice evolutia * JJ * morfotectonice si morfostructurale formele mari de relief

:elieful .errei se divide in 1 mari comple!e morfologice care au acelasi rang: o $ontinentele o 7arginile continentale o Hundurile oceanice

%) 7arginea continentala (termen propus de Begener si combatut de 9uttemberg, dar revine odata cu teoria tectonicii globale) este relieful grefat pe crusta continentala, care racordeaza continentele cu bazinele oceanice, cu un profil general conve! concave, cu dimensiuni de %/@ * %/3 2m si cu o evolutie perceptibila in orizonturi de timp de %/ * %/ ani.

Tipuri de MC (margini continentale) #n functie de geneza si structura: * pasive * active MC pasive deriva din contactele divergente constructive dintre placi. Acestea se caracterizeaza prin e!tensiunea mare a unitatilor, care prezinta un profil bine dezvoltat si pante relativ mici. Kupa criterii regionale, se disting 1 tipuri de 7$ pasive: a) 7$ de tip neoformat este specifica 7arii :osii si 9.$aliforniei, reprezentand procese tinere de riftogeneza. b) 7$ de tip Africana e!prima 7$ cu aport redus de sedimente, care afecteaza intreaga morfologie. +e intalneste in ,urul Africii, Antarctidei, 9roenlandei si +,A Australiei. c) 7$ american, reprezentand coastele cu aport masiv de sedimente care dezvolta subunitati mai e!tinse. MC active se suprapun contactelor convergente destructive dintre placile tectonice. Kin acest motiv se caracterizeaza printr*o intensitate mare a proceselor geodinamice e!primate prin subductii, seismicitate si vulcanism. Oceanul Pacific este incon,urat de 7$ active, e!ceptand limita sudica (7$ pasiva). #n functie de structura si natura placilor aflate in contact, 7$ active prezinta doua subtipuri: * andin latura 8stica a Oceanului Pacific. #n acest caz, avem un contact dintre o placa oceanica si una continentala, cea oceanica fiind subdusa de cea continentala. Aceasta este tipul de 7$ activa cea mai dinamica. * arc insular latura Aestica a Oceanului Pacific, unde doua placi oceanice sunt intr*un contact compresiv, rezultand prisme de acretie de tip Earc insularF si selfuri continentale e!tinse in spatele arcului insular, care vor gazdui mLri marginale. 1

Acretie I progradare procese de acumulare (ridicare) dezvoltate pe verticala I orizontala. 5

Subunitatile MC $onsiderand 7$ ca unitate de rang egal cu fundurile oceanice si continentele, in cadrul ei putem deosebi cateva subunitati. a) Versantul continental subunitate de rangul # a 7$ de natura tectonica, cu pante de 1 ) si latimi (/ %// 2m. $aracteristica semnificativa a versantilor continentali este data de dimensiuni. 8nergia de relief este de %C// 1/// m. 7orfologic, sunt diferente intre versantii 7$ pasive si 7$ active. #n cadrul versantului, pot fi prezente alte unitati de relief: platouri marginale, canioanele submarine si alunecarile submarine. M Platourile marginale sunt discontinuitati ma,ore in profilul versantului sub forma unor trepte orizontale, situate la adancimi intermediare. $ele mai importante platouri continentale sunt: * Platoul 6la2e in largul coastelor Hloridei * Platoul $ampbell in 8stul =oii Neelande

M $anioanele submarine sunt vai adanci, taiate in cadrul versantului pana sub muchia selfului, ea uneori e!tinzandu*se si in cadrul acestuia. Profilul transversal al unui canion are forma literei EAF ascutit, cu adancimea fragmentarii ce poate depasi %/// m. $anioanele reprezinta principala retea de circulatie episodica a sedimentelor, dinspre domeniul coastei spre cel abisal.

9eneza canioanelor: * aparitia lor in fata gurilor de varsare ale marilor sisteme fluviale, presupunand un episod de evolutie subaeriana, urmat de o transgresiune. * prin modelarea e!ercitata de catre curentii turbiditici. Acest mecanism este cel mai intalnit. $urentii de turbidite sunt compusi dintr*un amestec de apa, sedimente fine (argileO) si sedimente grosiere (nisip), care se deplaseaza cu viteze mari pe a!ul canioanelor pentru intervale scurte de timp, urmate de intervale mari de pasivitate. Acesti curenti sunt asemanatori cu avalansele. Krept rezultat, in capatul canioanelor submarine, apar conuri abisale cu o structura stratificata si alternanta fin grosier. (% fathom P %,& m) $anionul 7ontereQ ($alifornia) cu dezvoltare spectaculoasa, e!tins pana in domeniul tarmului si cel mai cunoscut din lume. b) Glacisul continental partea inferioara a 7$, create prin acumularea sedimentelor provenite de pe versantul continental. Are un profil general larg, concav, cu latimi de C/ (// 2m si o energie de relief dezvoltata pe verticala de 1// %/// m. Kupa diviziuni, distingem doua tipuri: * glacisuri continentale simple

* g.c. compuse

$onurile abisale apar la capatul canioanelor submarine, fiind compuse din sedimentele antrenate de curentii turbiditici. #n cadrul lor, materialele se depun sortat. $ele mai mari conuri abisale corespund marilor sisteme fluviale si se dezvolta nu doar in cadrul 9$ ci paraziteaza inclusiv versantul continental.

c) Coasta subunitate a 7$ situata altimetric intre limita superioara a campiilor costiere (R C/ * R%// m) si ruptura de panta e!primata morfologic de muchia selfului (*%&/ m). $oasta reprezinta domeniul definit de catre variatiile nivelului Oceanului Planetar in timpul pliocenului si cuaternarului, astfel incat la transgresiuni, campiile costiere erau partial sau total acoperite cu apa, iar in timpul regresiunilor, selful costier devenea partial sau total emers. Profilul transversal al coastei are o forma conve! concava cu dimensiuni de ordinul sutelor de 2m (7$ pasive) sau de zeci de 2m (7$ active) si o energie de relief de ma!im 1// m. M campiile costiere s*au format prin acumularea sedimentelor marine in timpul transgresiunilor cuaternare si de la sfarsitul pliocenului, fiind compuse din silturi si nisipuri de origine marina, in alternanta cu alte tipuri de sedimente (fluviale, glaciare). 8le ocupa cca C,' mil 2m@ (%0 din suprafata .errei). $ele mai e!tinse sunt: $ampia Amazonului, $ 9olfului (7e!ic), a Americii de =, +iberieiS Kelta Kunarii si $ampia siretului #nferior. M selful continental este o subunitate a coastei, de forma unei campii netede care inclina lent catre larg. Pantele selfului sunt mai mici de /,( campie monoclinala. -imita inferioara a selfului continental se gaseste la *%C/O((/ m, media fiind de *%&/ m muchia selfului. 7uchia selfului are valori similare batimetric pe ma,oritatea coastelor .errei, deoarece a fost modelata (impusa) de catre nevelurile cele mai scazute atinse de Oc Planetar in timpul regresiunilor cuaternare (*%(/O*%&/ m). -imita superioara reprezinta contactul cu tarmul si este ilustrata de baza valului. +elful se mai clasifica si dupa procesele e!istente in timpul regresiunilor: * selfuri continentale glaciare (7. =ordului, 7. 6altica) * s.c. tropicale * s.c. tectonizate si faliate * s.c. periglaciare etc M tarmul reprezinta unitatea cea mai dinamica a 7$, cu o evolutie perceptibila in orizonturi de timp de ordinul sutelor de ani si cu latimi de oridinul 2m*lor si zecilor de 2m. .armul este definit spatial de domeniul de modelare al valorilor pe o coasta. '

-imita superioara a tarmului este data de linia la care a,ung cele mai inalte valuri de furtuna. -imita inferioara se poate decela in functie de 1 criterii: * dpdv hidrodinamic, limita este chiar baza valului * dupa criteriul morfodinamic, limita va fi data de catre adancimea de inchidere

Adancimea de inchidere reprezinta adancimea pana la care au loc schimbari interanuale ale reliefului. * criteriul morfologic: trecerea de la un tarm cu pante mici sau moderate, la o suprafata cvasiorizontala (campie). Kiviziunile tarmurilor ,oase: a) Conuri de rever singurele forme de acumulare din domeniul subaerian, create de valuri in timpul furtunilor, prin depunerea partiala a sedimentelor erodate in cadrul pla,ei si dunelor. 8!ista doua tipuri de conuri de rever, dupa forma: * tip evantai, cand valurile sparg cordonul de dune sporadic * tip fran,e, cand valurile de furtuna depasesc cu usurinta pe supraf mari partea cea mai inalta a tarmului emers

&

b) Fordune (Hd) cordonul de dune litorale situate in imediata vecinatate a pla,ei. $onditiile e!istente fordunelor: * e!istenta unui aport sedimentar (pla,ei uscate) * regim eolian energetic, cu multe cazuri cand viteza vantului depaseste ) mIs (viteza critica de antrenare a nisipului). * e!istenta unei suprafete cu rugozitate superioara pla,ei (mare) in general, determinata de vegetatia colonizatoare a dunelor. #n cadrul fordunelor, apar si forme de eroziune, denumite depresiuni de deflaTie (bloU*out): * circulare * VanT * pWlnie c) Plaje forma de relief creata de valuri, pe acumularile de sedimente neconsolidate din spatiul tarmului emers. +e identifica cu zona de maturare a valurilor cuprinsa intre limita superioara atinsa la furtuni si limita inferioara creata la retragerea fiecarui val pe fata pla,ei.

Bermele sunt diviziuni ale pla,ei, de forma unor trepte orizontale sau usor inclinate, create de valuri, dar aflate in cea mai mare parte a timpului sub actiunea vantului care le remodeleaza. Keoarece pe ma,oritatea tarmurilor e!ista mari diferente sezoniere dpdv al energiei valurilor si a nivelului local al marii, apar frecvent doua unitati de berma: berma de iarna (mai inalta si aflata in pantL catre linia tarmului) si berma de vara (constanta in sezonul cald, in contrapantL). d) Faa plajei planul inclinat, continuu maturat de valuriS este forma de relief cea mai dinamica din tot relieful emers. .armul submers (.+) se e!tinde intre baza feTei pla,ei (HP) si adancimea de inchidere (pana la contactul cu selful continental +$). Profilul de echilibru al tarmului submers este unul concav, descris de ecuatia Q P a X !(I1 (Q P a!(I1), Q P a!bS b<%. Pe tarmurile ,oase, in partea superioara a .+, acolo unde panta generala este ridicata, apar frecvent bare si santuri. 6arele si santurile compun zona de spargere a valurilor, cu valabilitate pe termen mediu (luni si ani).

6arele reprezinta sectoare de convergenta sedimentara si corespund aliniamentelor de spargere a valurilor. 6arele suporta deplasari cu tendinte diferite la scara sezoniera: in sezonul rece si dinamic, barele se deplaseaza catre larg, iar in sezonul uscat, catre linia tarmului.

Pe tarmurile inalte nu apar dune decat ocazional, in schimb sunt prezente falezele. Haleza este un versant litoral subaerian, creat sub actiunea valurilor si compus dintr*un sector activ, in baza caruia se gaseste frecvent o firida (e!cavatiune creata de abrasiune). Haleze relicte faleze modelate candva.

8lementele tarmului inalt cuprind martori de eroziune stanci izolate de faleza si prinse in platforma de tarm. Platforma de tarm este o suprafata cvasiorizontala (regim micromareic) sau inclinata (regim mezo si macromareic), formata prin abraziune. 6arierele litorale reprezinta tarmurile ,oase. 6arierele sunt principalele forme depozitionale ale coastelor dominate de valuri. Acestea pot fi separate de continent printr*o laguna (insule bariera), pot inchide partial un estuar (bariere estuariene), pot fi legate direct de continent (spit bariera) sau pot desparti comple!e deltaice de acvatoriul marin (bariere deltaice). Kaca e!ista un alt caz, atunci acesta se numeste pla,a bariera. %/

Keltele mareice sunt formatiuni cu dimensiuni reduse (sub % 2m( sau cativa 2m(), create prin spargerea unei bariere litorale si depunerea sedimentelor in doua domenii: * delta de flu! (catre uscat) * delta de reflu! Grindurile marine sunt foste linii de tarm (paleotarmuri), prezente in relieful campiilor deltaice, lagunare sau costiere, sub forma unor creste de pla,a relicte, inguste si prelungi. Campurile marine (beach ridge plain) sunt campii nisipoase rezultate din alaturarea grindurilor marine. 8!: -etea, $araorman, +araturile, $hituc, +aele si PeriteaVca. Terasele marine sunt foste platforme de tarm a,unse datorita proceselor tectonice, oscilatiilor climatice sau progradarii liniei tarmului, in interiorul continentului pe o pozitie suspendata fata de nivelul actual al marii

+Uash miscarea valurilor pe fata pla,ei dintr*o panza ascendenta .ombolo bariera care asigura legatura dintre o fosta insula si continent. Panta pla,ei si inaltimea bermei sunt determinate de catre: * granulometria sedimentelor panta pla,ei creste odata cu dimensiunea granulelor de nisip * inaltimea valurilor panta descreste odata cu inaltimea valurilor * inaltimea mareelor gradientul descreste odata cu inaltimea mareelor

%%

8volutia ciclica a pla,elor

7orfologia pla,elor cuprinde in general schimbari sezoniere: a) Hurtunile cauzeaza transportul sedimentelor catre larg si implicit formarea barelor submerse. b) $onditiile de calm marin (energie marina ,oasa) impun deplasarea sedimentelor dinspre larg catre pla,a, avand drept rezultat formarea reverelor fetei pla,ei din a caror ,u!tapunere rezulta bermele de pla,a (furtunaIhubal, bara submersaIberma de pla,a si profil de iarnaIvara). Principalii factori de control ai morfologiei pla,ei sunt: * valurile * mareele * curentii de tarm * dimensiunea medie a sedimentelor :aportul dintre acesti factori sta la baza clasificarii hidrodinamice a tarmurilor. :.: P 7+: I ;b
7+: inaltimea mareelor ;b inaltimea valurilor

8!ista 1 tipuri ma,ore de tarm: a) Tarmuri reflective le corepsund pla,ele inalte si inclinateS tarm ,os si relativ abrupt. apar pe tarmurile compuse din nisipuri grosiere si pietrisuri (e!: Aama Aeche) #n cazul lor, valurile se sparg pe fata pla,ei. +carp de pla,a I sau in dune P ruptura de panta cu profil vertical (inclinat), taiat in pla,aIdune de catre valuri, curenti de tarm sau vant. .armurile reflective se caracterizeaza prin sedimente grosiere (nisipuri grosiere si pietris), panta mare, dezvoltare redusa pe orizontala a subunitatilor tarmului. #n domeniul submers, barele lipsesc, astfel incat valurile se sparg direct pe fata pla,ei. 8!: Aama Aeche, ( 7ai b) Tarmurile disipative: * sunt compuse din sedimente fine * in planul reliefului avem subunitati e!tinse (berme, fordune) * in tarmul submers sunt prezente barele submerse (e!: tarmul 7amaia, +f. 9heorghe) * zona de spargere a valurilor este foarte lata * curentii de tarm (curentii indusi de valuri) c) Tarmuri intermediare: * nisipuri medii (/,( /,C mm) * morfologie cu comple!itate medie, in care este prezenta o singura bara submersa * pla,e moderat inclinate (pante medii). Tarmuri ultradisipative: * panta deosebit de mica (e!: tarmul +ulina)

%(

Tarmuri cu terasa de maree joasa Aceste tarmuri sunt specifice regiunilor mezo si macromareice. #n timpul reflu!ului, acest tarm se comporta disipativ, pe cand la flu! devine tarm reflectiv. 8volutia fordunelor determina in timp (sute de ani) aparitia unor morfotipuri secundare: * dune parabolice (climat temperat) si balcane (climat arid) * depresiuni de deflatie si campuri de deflatie (taiate la nivelul piezometric mediu) Kunele parabolice au forma de , cu capetele crestei ancorate de vegetatie si cu tendinta de a se alungi in timp

Aalurile. Horma, tipuri de spargere

8!ista cateva tipuri, in functie de tipul genetic: * valurile de vant, sunt o e!presie a repartitiei diferite pe suprafata pamantului a energiei solare * seismice (tsunami) * mareele (valuri cu perioada ff lunga) t P (5h C/min * seisele * capilare (- < %,' cm) datorate tensiunii superficiale a apei, care propaga orice tip de unda pe suprafata apei. Aalurile de vant a) 8lemente morfometrice inaltime, lungime, perioada (;, -, .) .eoretic, valurile oceanice sunt reduse la valuri simetrice cu profil sinusoidal.

b) Hactori de control: * viteza vantului * perioada de timp a vantului * Hetch*ul (intinderea suprafetei de apa pe care actioneaza vantul). $ele mai inalte valuri de vant se intalnesc in regiunile temperate si subpolare, datorita permanentei vanturilor de Aest. Aalurile cele mai mici se intalnesc in regiunea ecuatoriala (Yzona calmelor ecuatorialeF) $ele mai inalte valuri de furtuna se produc in apropierea coastei Africii de +ud, datorita interactiunii dintre valurile ordinare si curentul Agulhas. #naltimea ma!ima masurata este de %& (/ m. %1

+e mai folosesc ca si notiuni, inaltimea semnificativa si perioada semnificativa (;s P ;%I1) media aritmetica a celei mai inalte treimi din totalul valurilor. Pe coasta romaneasca, inaltimea valurilor este de % m. !eplasarea particulelor de apa la trecerea valurilor Aalurile si energia lor se propaga unidirectional, dar particulele de apa descriu o miscare circulara fara a induce si o deplasare neta. Kiametrul miscarii orbitale a particulelor de apa descreste odata cu adancimea. -a o anume adancime sub suprafata marii, miscarea apei devine insignifianta: este baza valului. 6aza valului poate fi definita altimetric de o adancime a apei mai mica de Z din lungimea valului (-I( sau /,C -). Aalurile nu pot afecta relieful submers sub aceasta adancime. Particulele de apa descriu o traiectorie orbitala: circulara in larg, si elipsoidala in apele de tarm.

-a suprafata apei, particulele descriu miscari orbitale deschise, permitand un transport de apa numit driftul "to#es. Acest proces este principalul tip de transfer energetic care sta la baza formarii curentilor oceanici de suprafata. Tipuri de acvatorii marine * adanci (largi, ape de larg) * intermediare ape de tarm ape de tarm * superficiale Aalurile se masoara cu traductori de presiune (senzori). fs [ % ;z ;ula marina valurile propagate in afara zonei de generare si actiune eoliana. ;ula presupune o sortare a valurilor dupa lungime (perioada), deoarece valurile mari calatoresc mai repede.

%5

8!ista o tendinta de regularizare a valurilor. Primul set de valuri este reprezentat de valuri cu lungime, inaltime si perioada mare, pretabile pentru surf. Aalurile de hula au perioade de & %( secunde. Bave run*up limita pana la care a,ung valurileS se e!prima pe orizontala dar si altimetric. #n :omania, $ave run%up este de %, ) m. -a suprafata oceanului, distributia temperaturii (t) este zonala, cu izoterme 8 A. #n apropierea coastei, curentii sunt difractati I redirectionati, iar izotermele sunt deviate catre = sau +, dupa directia curentilor. . la suprafata marii (++.) descreste de la (C*(&$ la /*($ in Oceanul Arctic si in apropierea Antarcticii. !istri&utia temperaturii pe verticala +ub suprafata marii, coloana de apa poate fi divizata in 1 zone in functie de regimul termic: * zona superficiala (/ C/ m adancime) * termoclina ((// C// m, strat in care t descreste rapid) * zona profunda (C// %/// C/// m, t se schimba foarte incet) -a latitudini mici, t la suprafata este de (/*(C$, la C//m &$, la %/// m C$, iar la 5/// m ($.

%C

Circulatia 'an(muir .emperatura la suprafata este relativ constanta, datorita dinamicii orizontale de amestec (valurile si curentii) si a unui foarte lent transfer de caldura spre stratul de termoclina. Acest transfer este de /,C 1 cmIzi. Alt mecanism care poate influenta grosimea orizontului de amestec este reprezentat de circulatia -angmuir $elulele langmuir sunt vizibile prin producerea numeroaselor linii sau benzi de spuma la suprafata lacurilor sau a marilor. 8le sunt aliniate concordant cu directia vantului, fiind spatiate la ( (C m pe lacuri si C 1// m pe mare. #n zona de doUnUelling se intalnesc viteze de ordinul cmIs. Aceaste zone sunt concentrate in benzi, ocupand %I1 din latimea celulei, in timp ce miscarea ascendenta este mai raspandita la viteze mai mici. Aiteza orizontala este ma!ima in benzile convergente (%/ cmIs), iar viteza de coborare P %I1 din viteza pe orizontala. $elulele -angmuir se formeaza doar in prezenta valurilor de vant. !istri&utia salinitatii +alinitatea reprezinta suma totala a materialelor solide dizolvate in apaS se e!prima in gradeIoo. 15,'I// salinitatea medie a oceanului planetar. $lorinitatea cantitatea totala de clor e!primata in gradeIlitru +alinitatea si clorinitatea se afla in raport constant. +\ P %,&/)CC $l Hactori care contribuie la cresterea salinitatii: * evaporatie * ingheT * advectia apelor sarate * amestecul vertical de ape sarate Hactori care contribuie la scaderea salinitatii: * aportul fluvial de pe continent * precipitatii * topirea ghetarilor si a ghetii * advectia apelor dulci * amestecul vertical cu ape dulci +ursele de saruri sunt de origine continentala si oceanica. a) +urse continentale: rocile (meteorizatie), colurile, izvoarele minerale, materia vulcanica. 7a,oritatea acestora sunt transportate in mare de catre fluvii. Hluviile transporta in oceanul planetar ] 1 mld tone saruriIan b) +urse de origine submarina: rifturi si vulcani submarini activi (izvoare R eruptii) )epartitia salinitatii la suprafata -a suprafata, salinitatea prezinta un spectru larg de variatie: C promile in 9loful 6otnic si 5/ promile in 7area :osie si 9olful Persic. Kistributia salinitatii la suprafata oceanului planetar are caracter zonal: a) Apele zonelor ecuatoriale si temperate Precipitatiile e!ced evaporatia iar salinitatea are valori moderate: 11 15 promile b) Apele zonale tropicale si subtropicale 8vaporatia depaseste precipitatiile si salinitatea atinge valori mai mari de 1) promile. Atlantic 1'S Pacific 1C*1C,CS Oceanul #ndian 1)*1),C. c) Nonele boreale si australe au cea mai scazuta salinitate: <15 promile in apropierea Antarcticii si [15 promile in Oceanul Arctic.

%)

Temperatura si salinitatea in Marea *ea(ra .emperatura apei la suprafata imprumuta din caracteristicile t aerului: diferente mici vara intre 8 si A sau = si + ((%,C in =A si (1 in +, +8), si diferente mari iarna (%,( =A si '*%/ in centru si 8). .emperatura medie al suprafata masoara %1 * %5 in coltul =A e!trem, %5 in =A, %5*%C in centru, %C*%),C in 8 P[ crestere spre 8. .emperatura apei in profil vertical prezinta o stratificatie specifica 7arii =egre. #n bazinul adanc al 7arii =egre, vara se inregistreaza: * stratul de amestec situat intre suprafata si %/*%( m adancime, cu diferente intre suprafata si limita inferioara de % %,C$ * stratul termoclinei sezoniere, intre %/ 5/,C m adancime, %( * %5$ +ub termoclina * stratul intermediar rece (+#:), intre 5/*C/ %(C*%C/ m adancime. 8!ista o corelatie intre variabilitatea +#: si t de suprafata din timpul iernii, de unde rezulta e!tinderea si e!istenta ciclurilor de incalzire racire la adancimi mari, dincolo de stratul de amestec. * stratul profund: temperatura creste de la '*& la %C/ m, la &,& la %1// %C// m, apoi ramane constanta la &*4 pana pe fund. #arna, in stratul de amestec, t scade la ( pana la &$, ceea ce conduce la aparitia unei inversiuni de t in stratele de deasupra +#:*ului. Kistributia t pe verticala specifica 7arii =egre se individualizeaza prin: * prezenta +#:ului * lipsa unei termocline permanente * apele profunde sunt mai calde decata apele de la aceeasi adancime din oceanul planetar. "alinitatea apei +alinitatea medie anuala la suprafata variaza intre un minim de %5,C promile sin apele costiere din dreptul Keltei Kunarii, si un ma!im de (/,C promile in partea centrala a bazinului, rezultand astfel o medie de %',C %&,( promile. Pe litoralul deltaic, salinitatea scade pana la C*& promile in apele mai putin adanci de C/ m. +alinitatea medie anuala cunoaste variatii mai mici decat la suprafata: min P %C,C promile in dreptul Keltei, ma! P %&,1 in partea central*sudica. Aariatia salinitatii pe verticala in bazinul adanc urmeaza o traiectorie diferita de restul oceanului planetar, prin e!tensiunea larga a haloclinei. Profilul vertical al distributiei salinitatii prezinta 1 eta,e: * stratul de amestec (/ 1/ m adancime), media salinitatii P %& %&,(C promile * haloclina (*1/...*(// m), salinitatea creste de la %&,(C la (%,C promile * stratele intermediar si profund ([(// m), salinitatea creste foarte lent, pana la ((,C promile

+pargerea valurilor
8!ista 1 tipuri ma,ore de spargere, conditionate de panta tarmului submers is secundar de perioada valurilor: a) Prin ?mproVcare (spilling) este o spargere incompleta a valului inregistrata pe tarmurile cu panta redusa. Aalul se pregateste din timp pentru spargere si se sparge doar varful crestei, care se deplaseaza mai rapid decat restul valului. +unt specifice tarmurilor ultradisipative. b) Prin plon,are (plunging) apar pe tarmurile cu pante medii. 8ste tipul cel mai frecvent intalnit, iar spargerea este completa, valul atingand un profil arcuit surplombat. Aalurile de hula pot provoca spargeri prin plon,are. +unt specifice tarmurilor intermediare. c) Prin colapsare (surging) apare pe tarmurile cu panta foarte ridicata, acolo unde valurile nu au timp sa*si pregateasca spargerea. Acest tip se gaseste chiar pe fata pla,ei. +unt specifice anumitor forme de tarmuri reflective. +pargerea este un proces fundamental pentru formarea curentilor de tarm, deoarece miscarea orbitala a particulelor de apa se transforma intr*una de translatie lineara. %'

$urentii de tarm
+e formeaza in zona de spargere a valurilor si sunt de 1 tipuri: %) curenti lon(itudinali de tarm $-. (drifturi de tarm) $-. apar in lungul liniei tarmului, se pot dezvolta pe distante mari (zeci sute de 2m), fiind intrerupti doar de obstacole (porturi, diguri) proeminente, precum capuri. $-. se formeaza prin spargerea valurilor sub un unghi fata de linia tarmului. Gnghiul de spargere are de obicei valori reduse (1 * (/), dar curentii rezultati mobilizeaza volume mari de apa si sedimente. 8!: pe tarmul +f 9heorghe, $-. orientat =*+, transporta %,C mil m1 sedimenteIan, iar perechea lui, adica $-. orientat in directia +*=, tranpsorta /,C mil m1Ian, rezultatnd un transport net de cca % mil m1Ian sedimente de la = la +.

%&

$-. induc o tendinta de uniformizare a morfologiei in profil longitudinal. 8!: sedimentele sunt transportate pe distante mari dinspre ariile*sursa (gura de varsare, zona de eroziune). () curentii de tip rip sunt orientati transversal pe linia tarmului, catre larg. Apar datorita supraincarcarii cu apa a acvatoriului de tarm. #n zona de spargere, sunt procese de $ave setup. #ntre primul aliniament de spargere al valurilor si linia tarmului, nivelul local al marii este mai ridicat decat nivelul general al marii (in larg) Uave setup. Aceasta supraincarcare cu apa a zonei de spargere se datoreaza trecerii de la miscarea orbitala la cea de translatie lineara. Amplitudinea Uave setup depinde de ;o si ;b (inaltimea valurilor).

$urentii rip sunt o consecinta a ridicarii nivelului local al marii din zona de spargere si reprezinta o cale de echilibrare a nivelului marii, ei transportand apa din zona de spargere catre larg. +unt frecventi si puternici in timpul furtunilor, atunci cand procesul de Uave setup este intens. Pentru inotatori, cea mai periculoasa perioada o reprezinta sfarsitul furtunilor.

$onvergenta si divergenta valurilor

Atunci cand conturul liniei tarmului este neregulat, refractia valurilor poate genera o variatie in energia valurilor de*a lungul coastei. $onvergenta valurilor sau concentratia ortogonalelor se produce pe capuri marine, in timp ce divergenta sau disiparea ortogonalelor are loc in golfuri. #n consecinta, capurile marine beneficiaza de un climat diferit al valurilor, cu inaltimi mai mari decat sectoarele lineare, si mai ales sectoarele concave.

%4

)efractia valurilor procesul de schimbare a directiei valurilor in tendinta de a deveni paralele cu linia tarmului. Practic, refractia valurilor reprezinta o rotire a acestoraS ea reduce valoarea unghiului dintre creasta valului si linia tarmului. :efractia valurilor reprezinta in acelasi timp, o disipare a energiei acestora, care este cu atat mai mare cu cat unghiul dintre creasta valurilor si linia tarmului, este mai mare. $ele mai periculoase furtuni sunt cele orientate perpendicular (directia vanului si a valurilor) sau sub unghiuri mici fata de linia tarmului.

!ifractia valurilor schimbarea directiei de propagare a valurilor si a orientarii crestei valurilor, datorita interceptarii unui obstacol (bancuri submerse, capuri marine, diguri, porturi s.a.) Formarea tsunamilor .sunamii sunt valuri cu perioada lunga si amplitudine mica in apa adanca. #naltimea lor creste semnificativ odata cu intrarea in acvatoriul putin adanc, atingand inaltimi devastatoare. .sunami calatoresc cu viteze foarte mari si pot traversa oceanele intr*o singura zi. Acestia sunt generati prin: * deplasarea placilor tectonice * alunecari submarine * activitate vulcanica * asteroizi * e!plozii submarine Primul element al unui tsunami care intalneste zona costiera, este chiar VanTul valului, motiv pentru care pentru un interval de timp scurt (minute), nivelul local al marii cunoaste o scadere de /,C ( m, dupa care vine valul propriu*zis. #ndiferent de adancimea bazinului oceanic traversat de tsunami, pentru valuri, acest acvatoriu se va comporta ca si unul superficial. #n domeniul abisal (1/// )/// m), viteza unui tsunami este foarte ridicata:%C/ (C/ mIs, C//*'// 2mIh.

(/

Mareele 7areele reprezinta un val global care incon,oara Planeta cu o perioada de %(h si (C min val mareic global. Horta de generare a mareelor este data de atractia gravitationala e!ercitata de luna si soare asupra masei de apa oceanice. Practic, forta de atractie a lunii este de doua ori mai puternica decat cea a soarelui. H P g(m% X m() I r(
H forta gravitationala g acceleratia gravitationala m% masa .errei m( masa +oarelui r distanta dintre Pamant si -unaI+oare

(Ch C/min durata unei zile lunare, necesara ca un punct de pe Pamant sa ramana sub acelasi unghi fata de -una. #n realitate, Pamantul nu poate sa se roteasca liber in cadrul elipsei mareice, datorita fortelor de frecare si prezentei continentelor. YAalul mareicF global este astfel spart intr*un mare numar de sisteme mareice regionale. Aceste sisteme sunt afectate de forta $oriolis, luand nastere sistemele amfidromice in cadrul carora mareele descriu o miscare circulara in ,urul punctelor amfidromice. #naltimea mareelor are cele mai mici valori in punctul amfidromic si creste odata cu departarea de el. #n functie de fazele lunii, mareele prezinta amplitudini (inaltimi) diferite: * maree de sizigii maree cu amplitudinile cele mai mari care se produc atunci cand -una, +oarele si Pamantul sunt relativ colineare (aliniate). * maree de cvadratura maree cu amplitudini reduse, inregistrate atunci cand sistemele Pamant -una si Pamant +oare formeaza unghiuri de ] 4/ (-una se afla in primulIultimul patrar).

* * *

Kupa perioada, mareele se clasifica in: maree semidiurne (. P %(h si (C min) tipul dominant pe .erra m diurne (. P (5 h si C/ min) mi!te (%

#naltimea mareelor in domeniul costier depinde de: * batimetrie * latimea Velfului continental * geometria coastei Astfel, cu cat coasta este mai sinuasa si apare efectul de palnie (7area 7anecii, 9 HundQ cele mai mari mare din lume), cu atat mareele sunt mai inalte. $ele mai mari inaltimi din lume se produc in 9olful HundQ (%( m in timpul mareelor se sizigii) si in 8uropa, 9olful 7ount +aint 7ichael (%C m) #n functie de amplitudinea mareica, coastele se clasifica in: * coaste micromareice (valuri de / ( m) * c mezomareice (( 5 m) * macromareice (5 & m) * megatidale ([ & m)

*u am scris toate formulele+ pentru ca nu stiu sa introduc fracii ,

((