Ref Cultura

Grigore Georgiu
Filosofia culturii. Cultura si comunicare

cursuri universitare 2008 - 2009
filosofia culturii final_08-04-2004 ultim de tot.qxd 01.02.2005 18:06 Page 1
Grigore Georgiu
Filosofia culturii
Cultur i comunicare
Ediia a II-a, revzut i adugit
!"#$%&!'()*("
Toate drepturile asupra acestei edi(ii apar(in Editurii Comunicare.ro, 2004
SNSPA, Facultatea de Comunicare si Rela(ii Publice ,David Ogilvy'
Strada Povernei 68, Bucuresti
Tel./Iax: (021) 313 58 95
E-mail: edituracomunicare.ro
www.editura.comunicare.ro
Editarea acestei lucrari a Iost posibila
cu sprijinul Iinanciar al S.N.P. PETROM S.A.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na(ionale a Romniei
GEORGIU, GRIGORE
Filosofia culturii: Cultur ,i comunicare / Grigore
Georgiu. Bucuresti: Comunicare.ro, 2004
Bibliogr.
ISBN 973-711-026-9
130.2(075.8)
Cuprins
Not introductiv / 11
I. Filosofia culturii ca disciplin teoretic.
Teme, concepte i metodologii specifice.
Abordri clasice i contemporane
1. Teme i concepte specifice / 15
Semnificaia culturii n lumea contemporan / 15
Constituirea filosofiei culturii ca disciplin autonom / 18
Cultura ca domeniu existenial i domeniu de cercetare / 19
Filosofia culturii n constelaia disciplinelor sociale / 20
Teme i concepte fundamentale / 21
Repere pentru definirea culturii / 23
Cultur i contexte sociale / 26
2. Abordri teoretice ale fenomenului cultural / 27
Cultura din perspectiva antropologiei evoluioniste / 27
Orientri i coli de gndire n secolul XX / 28
Necesitatea perspectivelor interdisciplinare / 31
II. Cultur i valoare
1. Cultura: definiii i sensuri / 33
Odiseea definiiilor / 33
Sensuri constituite istoric / 34
Definiii, sensuri i abordri interdisciplinare / 36
2. Cultur i valoare / 38
Problematizarea valorilor. Contextul istoric i cultural / 38
Conceptul de valoare. Abordri i teorii / 40
Valoarea ca relaie ntre subiect i obiect / 42
Clasificarea valorilor culturale / 44
Valoare i sens n tiinele umane / 45
Dou provocri: Nietzsche i Freud / 46
III. Cultur i civilizaie. Distincii i interferene
1. Valori i bunuri / 51
Semnificaia actual a distinciei cultur/civilizaie / 51
Civilizaia ca realizare practic a valorilor culturii / 53
Simbolic i instrumental, specific i universal / 55
Civilizaiile ca subdiviziuni ale umanitii / 56
Comunicarea i dialogul civilizaiilor / 57
2. Teorii cu privire la raportul dintre cultur i civilizaie / 58
Arnold Toynbee: civilizaiile ca entiti ale istoriei universale / 58
Fernand Braudel i gramatica civilizaiilor / 62
Simion Mehedini: cultura i civilizaia doi poli ai vieii umane / 64
Lucian Blaga: distincia ontologic dintre cultur i civilizaie / 67
Tudor Vianu: cultur i civilizaie/valori i bunuri / 69
Samuel Huntington i conflictul civilizaiilor / 69
3. Religii i diferene culturale. O perspectiv geopolitic / 73
Religia ca element definitoriu al culturilor / 73
Religiile ca factor geopolitic / 76
Blaga: diferene religioase i stilistice n cadrul culturii europene / 79
Lumea ortodoxiei i provocrile modernizrii / 81
IV. Cultura i condiia uman. Semnificaia filosofic a culturii.
Cultura la singular i la plural
1. Cultura semnul condiiei umane / 85
Omul fiin cultural / 85
Saltul de la biologic la cultural / 88
2. Cultur i natur / 90
Filosofia culturii i opoziiile paradigmei clasice / 90
Reinterpretarea relaiei dintre natur i cultur / 91
3. Cultura la singular i la plural / 93
Mecanismul simbolic i logica diferenierii / 93
Cultura i destinul creator al omului / 95
Cultura o unitate care se distribuie fr s se mpart / 98
Temeiul antropologic al diversitii culturilor / 101
V. Cultur, istorie i societate.
Aspecte caracteristice ale culturii n secolul XX.
Criza valorilor i a lumii moderne
1. Contexte istorice i structuri culturale / 105
Caracteristici ale culturii n secolul XX / 105
Tensiunea dintre tradiie i inovaie / 108
Mitul schimbrii. Dincolo de orizontul modernitii / 110
2. Criza valorilor i a lumii moderne / 112
Instrumente desvrite, dar eluri vagi / 112
Lumea modern ntre ordine i dezordine / 115
De la autonomia valorilor la resolidarizarea lor / 117
3. Tranziii spre o nou paradigm a gndirii filosofice i tiinifice / 118
Culturi i paradigme / 118
Geneza tiinei moderne n epoca Renaterii / 121
tiina clasic i principiul obiectivitii / 122
Spre o nou paradigm a gndirii tiinifice / 124
Principiul antropic i refacerea unitii dintre om i lume / 125
Resolidarizarea valorilor i noul naturalism / 129
Paradigma holografic o nou viziune asupra culturii i a omului / 132
VI. Cultur i politic. Conceptul de cultur politic.
Cultura politic i mass media
1. Cultur i politic / 137
Zone de interferen ntre cultur i politic / 137
Teorii privind raportul dintre cultur i sistemul politic / 138
Cultura politic i mass media / 140
2. Art i societate / 142
Viziunile asupra lumii semnificaii filosofice i politice / 142
Analogii ntre sisteme politice i tipuri de cultur / 144
Un caz: rezistena prin cultur / 145
3. Conceptul de cultur politic / 146
Repere pentru o definiie prealabil / 146
Elaborri teoretice ale conceptului de cultur politic / 147
Mentaliti, societi i tipuri de culturi / 149
VII. Teorii cu privire la civilizaia postindustrial.
Identiti culturale n lumea globalizrii
1. Cultura ca surs a schimbrii sociale / 153
Cultur i dezvoltare social / 153
Eficiena economic un concept al culturii moderne / 156
2. Teorii privind civilizaia postindustrial / 158
Cunoaterea, informaia i comunicarea noi factori ai dezvoltrii / 158
Al Treilea Val o schimbare de paradigm cultural / 159
3. Globalizare economic i identitate cultural / 161
O problem cu orizont istoric pentru cultura romn / 162
Identitate i integrare de la disjuncie la conjuncie / 164
Intregrare european i diversitate cultural / 165
Resurecia identitilor n lumea globalizrii / 167
Cadrele naionale i imperativele integrrii / 168
Forele economice i culturale ale globalizrii / 171
Statul-naiune n societatea postcapitalist / 176
Globalizare i indigenizare / 177
VIII. Cultur i comunicare.
Abordri semiotice i comunicaionale.
Mass media i noua realitate cultural
1. Cultur i comunicare / 183
Comunicarea dimensiune definitorie a condiiei umane / 183
Cultur i comunicare o relaie de imanen / 184
Funcia simbolic baza unitii dintre cultur i comunicare / 186
A comunica nseamn a intra ntr-o orchestr / 188
Orchestra ca metafor pentru ordinea simbolic a unei societi / 190
Noul univers al comunicrii i al culturii / 191
2. Abordarea semiotic a culturii / 193
Cultura ca sistem de semne / 193
Definiia semiotic a culturii / 195
Concepte specifice / 196
Tipologia semiotic a culturilor / 197
3. Abordarea comunicaional a culturii / 201
De la teoria comunicrii la teoria culturii / 201
Mediul este mesajul / 204
Noile mijloace de comunicare modific structura culturii / 207
Cultura media i satul global / 209
4. Cultura de mas un nou tip de cultur / 211
Mass media i noua realitate cultural / 211
Sensuri ale noiunii de cultur de mas / 214
Cultura de mas i colonizarea sufletului / 216
Teorii critice privind cultura de mas / 217
Cultur clasic/cultur mozaicat / 219
Universul cotidian i cultura-amalgam / 220
Mass media i definirea situaiei / 221
Mass media i cultura de spectacol / 224
Noile mijloace ne duc spre o lume de-masificat / 227
Comunicare i rzboi informaional / 228
IX. Arta ca form de comunicare. Particulariti ale limbajului artistic
Arta n universul culturii / 231
Arta ca form de comunicare simbolic / 232
Cunoatere i imagine n art / 233
Art i mesaj / 235
Limbajul artistic obiect de studiu / 238
Concepte i aspecte specifice ale comunicrii artistice / 239
Noi abordri ale limbajului artistic / 241
Limbajul tiinific i limbajul artistic / 243
Unitatea dintre semnificaie i expresie / 245
Caracterul iconic al semnului artistic / 247
Mimesis i creaie n art / 249
Denotaie i conotaie / 251
Tabloul opoziiilor dintre limbajul tiinific i limbajul artistic / 253
X. Valoare i accesibilitate n procesul receptrii.
Conceptul de oper deschis.
Problema kitsch-ului i strategia educaiei culturale
Valoare i accesibilitate / 255
Caracteristici ale procesului de receptare / 256
Conceptul de oper deschis. Participarea creatoare a receptorului / 258
Orizontul de ateptare i relaia dintre art i public / 259
Cultura de consum i problema kitsch-ului / 260
Abordarea semiotic a kitsch-ului / 263
XI. Art i civilizaie. Estetic i funcional n civilizaia contemporan.
Designul i estetica vieii cotidiene
1. Art i civilizaie / 267
Noua condiie a valorilor estetice / 267
Estetic i funcional / 268
Comportamentul uman ntre etic i estetic / 270
Sinteza valorilor n ceremoniile sociale / 271
2. Designul i estetica vieii cotidiene / 272
De la arta aplicat la arta implicat / 272
Principii i domenii ale designului / 275
Funcii estetice i psihologice ale mediului de via / 277
XII. Cultura postmodern. Abordri, teorii i caracteristici
1. Cultura postmodern i sensurile sale / 279
De la modernism la postmodernism / 279
Postmodernismul ca reacie la stilul arhitecturii moderniste / 281
De la postmodernism la cultura postmodern / 284
2. Postmodernitatea i caracteristicile sale / 285
Abordri i modaliti de definire / 285
Ambivalena politic a postmodernismului / 287
Filiaii, transformri i opoziii structurale / 289
Globalizarea postmodern i expansiunea diversitilor / 292
Postmodernitatea cultural ca relativism generalizat / 296
Paradoxurile modernitii din perspectiv postmodern / 302
3. Teorii asupra postmodernitii / 304
Matei Clinescu: postmodernitatea o nou fa a modernitii / 304
Lyotard: dispariia marilor naraiuni unificatoare / 306
Habermas: postmodernitatea ca proces al raionalismului modern / 308
Vattimo: gndirea slab i dispariia sensului unic al istoriei / 310
Bauman: postmodernitatea ca modernitate lichid / 312
Rezumat: caracteristici ale culturii postmoderne / 314
XIII. Dialogul i comunicarea dintre culturi.
Raportul dintre naional i universal n cultur
1. Unitatea i diversitatea culturilor o ecuaie fundamental / 319
Culturile i personalitatea naiunilor / 319
Naional i universal o relaie variabil / 320
Pluralitatea culturilor un semn al condiiei umane / 322
Istoria ne-a zmislit multipli i diveri / 323
Niveluri relative de integrare / 326
Sincronisme, decalaje i integrri / 328
De la disjuncie la conjuncie / 331
Niveluri de manifestare a relaiei universal/specific / 334
2. Patru niveluri ale relaiei universal/specific / 337
Nivelul antropologic: coincidena dintre universal i specific / 337
Nivelul istoric al relaiei universal/specific / 338
Sensul axiologic al relaiei universal/specific / 340
Nivelul comunicaional: universalitatea ca arie de rspndire a valorilor / 343
Modele logice ale raportului unitate/diversitate / 346
Dialogul i comunicarea dintre culturi / 350
Echivalena culturilor i chestiunea rspndirii / 358
Bibliografie selectiv / 363
Not introductiv
Disciplinele sociale si umane au redescoperit n ultimele decenii importan(a culturii pentru n(elegerea
modului n care societa(ile si indivizii reac(ioneaza la noile provocari ale istoriei. Este un semn al timpului
pe care-l traim, sub avalansa schimbarilor tehnologice si politice, dar si a celor din registrul estetic si spiritual.
Studiile culturale au relansat teza ca valorile au un rol major n practica sociala, subliniind Iaptul elementar
ca oamenii ac(ioneaza n Iunc(ie de credin(ele si atitudinile lor, de ideile, opiniile si imaginile prin care
interpeteaza starile reale. n aceasta perspectiva, limbajele simbolice prin care societa(ile si grupurile umane
si codiIica experien(a istorica au o eIicien(a modelatoare chiar asupra modului n care si organizeaza via(a
practica. Structura si Iunc(ionarea societa(ilor, practicile economice, Iormele politice si stilurile de via(a sunt
modelate de tiparele culturale, de mijloacele de comunicare si de dispozitivul simbolic prin care indivizii si
grupurile si construiesc spa(iul interac(iunii sociale si imaginea asupra realita(ii.
Aceste idei, indiIerent de Iormularea lor, nu au deloc un caracter de noutate. Dimpotriva, cei care cunosc
traseele gndirii sociale si IilosoIice moderne vor recunoaste n ele o serie de ipoteze, presupozi(ii si locuri
comune pe care antropologiile culturale din perioada interbelica le-au consacrat prin cercetari empirice si
istorice. Aceste teze au nsa o relevan(a speciala n contextul realita(ilor contemporane, cnd noile tehnologii
de inIormare si comunicare au schimbat radical structura culturii, Iormele de expresie si practicile semniIicante.
n lumea comunicarii generalizate de astazi a devenit tot mai vizibil Iaptul ca agen(ii sociali sunt dependen(i
de capitalul lor simbolic si cultural, de imaginile si intepretarile pe care le Iurnizeaza sistemul mediatic asupra
evenimentelor si proceselor sociale. Poten(ialul de dezvoltare a societa(ilor este pus n conexiuni expresive
cu modelul lor cultural, iar comportamentele umane sunt tot mai Irecvent analizate prin termeni de natura
culturala (valori, mentalita(i, semniIica(ii, atitudini). AstIel, conceptul de cultura si-a dobndit un loc central
n stiin(ele sociale, Iiind nvestit astazi cu valen(e explicative multiple.
Lucrarea de Ia(a este rodul unor preocupari ndelungate n domeniul teoriei culturii. Pornind de la
interIeren(a proceselor culturale actuale cu noile Iorme de comunicare mediatica, am ncercat sa oIerim
cititorilor (n special studen(ilor de la Iaculta(ile cu proIil socio-uman) repere teoretice si analize aplicative
pentru n(elegerea universului cultural contemporan. Abordarile de ordin conceptual si metodologic, din prima
parte a lucrarii, au Iost completate cu analiza unor tendin(e ale culturii postmoderne, cu scopul de a ntocmi
o harta aproximativa si un ghid pentru cei interesa(i sa patrunda n lumea Iormelor expresive si n climatul
dezbaterilor critice. De la temele clasice ale disciplinei (cultura si valoare, cultura si civiliza(ie, unitate si
diversitate n lumea culturii) am trecut la investigarea unor aspecte ce privesc raporturile dintre contextele
istorice si conIigura(iile lor culturale speciIice, ncercnd sa desciIram tensiunea dintre tradi(ie si inova(ie,
mecanismele conjugate ale schimbarii sociale si culturale, procesul global de schimbare a paradigmelor cultu-
rale n secolul XX, trasaturile civiliza(iei postindustriale, corela(iile variabile dintre modelele culturale si
structurile politice ale societa(ilor. n multe capitole ale lucrarii am reluat, n registre teoretice diIerite, tema
unita(ii si a diversita(ii culturilor, a dialogului si a comunicarii interculturale, pornind de la ideea ca Iondul
problematic al acestei teme are o relevan(a particulara pentru n(elegerea lumii actuale, n care procesele de
globalizare alimenteaza si o tendin(a complementara, la Iel de legitima, de promovare a identita(ilor culturale
locale, etnice si na(ionale. Am semnalat Iaptul ca si proiectele de construc(ie a unita(ii europene iau n dezbatere
astazi dimensiunea culturala a acestui proces, mai problematica dect integarile economice si institu(ionale.
Ultima parte a lucrarii este dedicata perspectivelor semiotice si comunica(ionale asupra culturii, abordari
ce privesc cultura ca un sistem integrat de limbaje simbolice. Am cautat sa identiIicam trasturile distinctive
ale culturii de masa si ale culturii media, particularita(ile comunicarii artistice, interIeren(ele dintre estetic
si Iunc(ional, expansiunea produselor kitsch si mecanismele mediatice prin care se exercita astazi violen(a
simbolica. Am reproblematizat, de asemenea, ideea de cultura postmoderna, raporturile dintre accesibilitate
si valoare, dintre judecata de gust si judeca(ile de valoare n procesul de receptare, schimbarile survenite n
orizontul de asteptare si n structura publicului.
Universul cultural contemporan nIa(iseaza teoreticianului o imagine derutanta prin tendin(ele sale
contradictorii, un peisaj variat si incoerent, astIel ca e riscant sa ncerci o sinteza a domeniului, demers aIlat,
de altIel, n raspar cu spiritul Iragmentarist si eseistic al epocii. Desi pare un obiectiv utopic, am considerat,
totusi, ca o abordare sistematica a domeniului merita sa Iie ncercata, acceptnd pre(ul ei teoretic si
constrngerile impuse de Iactura didactica a lucrarii. Tentativele de a sistematiza curentele de gndire, temele
si ideile impun o restrngere pe masura a problematizarilor si a interpretarilor critice, astIel ca ceea ce se
cstiga n supraIa(a se pierde n adncime analitica. De aceea, pentru unele teme si aspecte ale culturii
contemporane am schi(at doar cadrul teoretic general, Iara a le aborda n mod analitic. Orice proiect de acest
Iel sacriIica adesea nuan(ele si rezuma Iaptele pentru a cauta o himerica ordine n dezordinea Iecunda a lumii
culturale de astazi, n care se ntlnesc stiluri, experien(e si Iorme de expresie att de variate, practici simbolice
si moduri de via(a ce interIereaza proIund, dar care, n spectacolul policrom al diversita(ii lor, dau totusi
seama de spiritul timpului.
Autorul
,Prin cultura, existen(a se mboga(este cu cea mai proIunda varianta a sa. Cultura este semnul vizibil,
expresia, Iigura, trupul acestei variante. Cultura (ine deci mai strns de deIini(ia omului dect
conIorma(ia sa Iizica sau cel pu(in tot asa de strns.'
Lucian Blaga
,Dupa cum Irunza are doua Ie(e: una stralucita, spre soare, alta mai ntunecata, ntoarsa spre pamnt
(dar Ioarte nsemnata, Iiindca prin aceasta planta respira si se hraneste zilnic), tot asa via(a omenirii
are doua aspecte: unul teluric civiliza(ia, adica tehnica materiala; altul ceresc cultura, sau suma
tuturor produselor suIletesti, prin care omul cauta sa intre n echilibru ct mai deplin cu restul
crea(iunii si, n genere, cu universul moral care l cuprinde. Amndoua aspectele acestea sunt
inseparabile si simultane, nu succesive, cum pretinde morIologia istorica a lui Spengler.'
Simion Mehedinti
,Pentru prima oara n decursul istoriei omul se raporteaza numai la sine pe acest Pamnt |.|. Astazi
traim ntr-o lume att de complet transIormata de om nct peste tot ntlnim structuri create de
om, ne ntlnim, ntr-o masura anumita, mereu cu noi nsine.'
Werner Heisenberg
,Diversitatea culturilor umane se aIla napoia noastra, n jurul nostru si n Ia(a noastra.'
Claude Levi-Strauss
,Dintre toate iluziile, cea mai periculoasa consta n a crede ca nu exista dect o singura realitate.
n Iapt, ceea ce exista sunt diIerite versiuni ale realita(ii, unele contradictorii, toate Iiind eIecte ale
comunicarii, si nu reIlectarea unor adevaruri obiective si eterne.'
Paul Wat:lawick
,Culturile sunt egale din punct de vedere al voca(iei lor. Mijloacele de care dispun le Iac inegale.'
Mircea Malita
I. Filosofia culturii ca disciplin teoretic.
Teme, concepte i metodologii specifice.
Abordri clasice i contemporane
1. Teme i concepte specifice
Semnificaia culturii n lumea contemporan
Pentru om, cultura, n ansamblul ei, reprezinta mediul speciIic de existen(a, dispozitivul
simbolic prin care si tezaurizeaza cunoasterea si si interpreteaza experien(a istorica. Ea
delimiteaza un domeniu existen(ial, caracterizat prin sinteza dintre obiectiv si subiectiv, dintre
real si ideal. n Iundamentul cultural al unei societa(i se aIla resortul aIectiv si spiritual ce
orienteaza, adesea n Iorme mai pu(in vizibile, op(iunile, deciziile si comportamentele practice
ale oamenilor. Cultura deIineste astIel sintetic modul uman de existen(a si este simbolul Ior(ei
creatoare a omului. Destinul omului poate Ii desciIrat analiznd acest imens patrimoniu de crea(ii
spirituale si tehnice, acumulat n decursul veacurilor, n cadre geograIice si sociale diIerite, n
societa(i avnd legi, institu(ii, tradi(ii si structuri variate.
n ultimul secol, conceptul de cultura a devenit unul de importan(a strategica pentru toate
disciplinele care studiaza universul uman si social. IndiIerent de sIera tematica a disciplinelor
si de problemele abordate, reIerin(ele la aspectele complexe ale culturii sunt prezente. Acest
lucru se explica prin Iaptul ca n lumea contemporana Iactorii de ordin cultural au dobndit o
relevan(a deosebita, iar importan(a lor pentru evolu(ia societa(ilor este mai vizibila dect n
alte epoci. De aceea, studierea culturii presupune un sondaj n mecanismul interior al societa(ilor
si are o semniIica(ie deosebita n contextul actual.
Cultura este vazuta astazi ca o resursa Iundamentala a dezvoltarii sociale. Descoperirile
stiin(iIice si perIec(ionarea tehnologiilor au revolu(ionat modul de a produce boga(ie, astIel ca
Alvin ToIIler vorbeste de noul tip de ,economie suprasimbolica', n care procesarea inIorma(iei
si comunicarea devin Ior(e hotartoare. De asemenea, politologul american Samuel Huntington,
autorul Iaimoasei teze despre ,ciocnirea civiliza(iilor', considera ca, n condi(iile de azi, ,cultura
conteaza', iar Iactorii de natura culturala au o relevan(a deosebita pentru transIormarile sociale
si pentru modelarea raporturilor geopolitice.
,n lumea posterioara Razboiului Rece, cultura este o Ior(a ce deopotriva divide si uniIica |.|. n
aceasta lume noua, politica locala este politica etnicita(ii, iar politica globala este politica civiliza(iilor.
Rivalitatea dintre superputeri este nlocuita de ciocnirea civiliza(iilor'.
1
1. Samuel P. Huntington, Ciocnirea civili:atiilor si refacerea ordinii mondiale, Bucuresti, Editura Antet,
1998, p. 36.
Teoreticienii vorbesc azi cu temei despre puterea cultural a unei societti, n(elegnd prin
aceasta ansamblul activita(ilor care vizeaza cunoasterea si comunicarea, crea(ia valorilor,
educa(ia si nva(area noilor coduri ale vie(ii spirituale, procesarea inIorma(iilor si Iormarea
deprinderilor de a le utiliza etc. Aceste activita(i au devenit o componenta esen(iala a dezvoltarii
sociale si a puterii, alaturi de puterea economica. n lumea actuala, marcata de extinderea comu-
nicarii si de globalizarea pie(elor, poten(ialul cultural al unei societa(i dobndeste o relevan(a
deosebita, Iiind un suport incontestabil pentru inova(ia creatoare si pentru adaptarea oamenilor
la noile provocari ale modernizarii economice. Este semniIicativ Iaptul ca, n discursul teoretic
si politic de azi, s-au impus deja abordari care asociaza strns puterea economica a societa(ilor
cu puterea lor inIorma(ionala, cu puterea mediatica si simbolica. To(i acesti termeni exprima
dimensiuni si implica(ii speciIice ale noilor Iorme de expresie si de maniIestare culturala.
Fenomenul cultural este cercetat intens n ultimele decenii de o serie de discipline sociale
si umane, cu un aparat metodologic nou. Comportamentul uman este tot mai Irecvent explicat
prin recurs la date culturale, la valori, mentalita(i si atitudini. Liniile de orientare istorica a socie-
ta(ilor sunt puse n dependen(a de stocul lor cultural, gruparea geopolitica a statelor este si ea
redeIinita dupa criterii de oridin cultural. n numeroase abordari ale lumii contemporane se vor-
beste de factorii noneconomici ai de:voltrii, Iactori ce privesc educa(ia, cunoasterea si noile
mijloace de comunicare, schimbarea mentalita(ilor, a culturii organiza(ionale si politice. Com-
portamentul economic al grupurilor sociale si al indivizilor este orientat de valori, atitudini si
motiva(ii ce si au sursa n structura culturala a indivizilor, n mediul lor cultural. Geopolitica
este completata azi de abordari ce iau n calcul acesti noi Iactori, astIel ca sunt utiliza(i tot mai
des termeni precum ,geoeconomie' si ,geocultura'. n sIrsit, ntlnim Irecvent termeni precum
razboi inIorma(ional, psihologic, mediatic, cultural, violen(a simbolica, manipulare etc. termeni
care nu pot Ii n(elesi Iara recursul la diIerite procese si strategii de ordin cultural.
Probleme ce erau dezbatute pna mai ieri doar cu reIerire la spa(iul cultural (criza valorilor,
tensiunea dintre tradi(ie si inova(ie, dimensiunea umana a dezvoltarii, calitatea vie(ii, stilurile
de via(a etc.) au devenit teme ce au acum o extensie semniIicativa n elaborarea proiectelor
de dezvoltare, n analiza sociologica si geopolitica a realita(ilor din lumea civiliza(iei postindus-
triale. Problemele dezvoltarii sociale sunt investigate tot mai mult prin mecanisme de ordin
cultural (sistemul mediatic si extinderea culturii de masa, diversiIicarea stilurilor de via(a si a
Iormelor de expresie, Ienomenele de manipulare mediatica, socul viitorului, decalajul uman,
rela(ia dintre noua lume a complexita(ii si capacitatea noastra limitata de a-i Iace Ia(a, carac-
teristicile culturii postmoderne).
Fara ndoiala, cultura a devenit un concept universal n ntregul cmp al cunoasterii si al
abordarilor politice ale lumii actuale. Conceptele de informatie, comunicare, limbaf si imagine
sunt noi continente subsumabile conceptului de cultur. Conceptele de civiliza(ie postindustriala,
de civiliza(ie a imaginii sau de postmodernism nu pot Ii n(elese Iara reIerin(e explicative si
analize aplicate cu privire la noile mecanisme ale crea(iei spirituale, la strategiile de cunoastere
si de ac(iune ale comunita(ilor umane, angajate acum concomitent n proiectul integrarii lor
economice si n cel al diIeren(ierii lor culturale.
Att n istoria reala si n via(a societa(ilor, plamadite din Iapte, ac(iuni si evenimente con-
tradictorii, care Iormeaza totusi un ntreg, o totalitate, ct si n discursul nostru (stiin(iIic, eseistic,
publicistic, literar sau mitic) despre aceste realitti, intervin masiv Iactori si elemente ce apar(in
universului cultural. Este vorba de opinii, idei si cunostinte (mai mult sau mai pu(in elaborate),
16 Filosofia culturii
de credinte, imagini si simboluri, de valori, norme si atitudini. Aceste elemente formea: chiar
nucleul culturii. Ele devin active, reale si eIiciente n masura n care sunt exprimate si cristalizate
ntr-o suita de opere, ce au concomitent o Iunc(ie simbolica si o Iunc(ie modelatoare, practica
si instrumentala. Aceste idei, opinii, credin(e si atitudini, codiIicate n opere cu Iunc(ie simbolica,
dar care se maniIesta si n conduite practice, alcatuiesc universul speciIic al existen(ei umane,
care este universul culturii. Via(a concreta a oamenilor, dar si imaginea lor despre realitatea
n care traiesc sunt modelate de Iactori culturali.
Cultura contemporana parcurge un amplu proces de schimbare a structurii sale interioare,
a viziunii spirituale si a Iormelor stilistice. Teoreticienii vorbesc de o schimbare de paradigma
culturala, n care includ att schimbarile generate de noile teorii stiin(iIice si de Iormele post-
moderne ale artei, ct si apari(ia si raspndirea, prin intermediul sistemului mediatic, a culturii
de consum. Cultura postmodern a devenit o tema predilecta, intens abordata de disciplinele
sociale si IilosoIice. Asistam la o transIormare a viziunilor stiin(iIice si artistice, la o schimbare
de Iond a mentalita(ilor sociale si a conduitelor culturale. Am dedicat cteva capitole din
prezentul curs pentru analiza si explica(ia acestui Ienomen.
Impactul sistemului mediatic asupra culturii si expansiunea culturii de consum reprezinta
un cmp problematic major al disciplinelor care studiaza Ienomenul cultural contemporan. Cul-
tura de consumreprezinta o caracteristica a lumii contemporane, dar si o provocare la care socie-
ta(ile cauta raspunsuri adecvate. Aceasta cultura de consum provoaca muta(ii negative n structura
valorica a constiin(ei si n comportamentul oamenilor. Sub Iorma divertismentului industrializat,
ea altereaza personalitatea umana si gndirea critica, reprezinta adesea o Iorma de violen(a
simbolica, de manipulare a indivizilor, de stimulare a impulsurilor si a conduitelor antisociale.
Poten(ialul negativ al acestui nivel al culturii este semnalat si analizat cu instrumente stiin(iIice
(dar si cu sentimentul ca ne aIlam n Ia(a unui grav pericol) de noile teorii asupra culturii.
Acest Ienomen se maniIesta si n cmpul cultural a societa(ii romnesti, n perioada de
tranzi(ie postcomunista, cnd asistam la dispari(ia spiritului critic si la deplasarea preIerin(elor
culturale ale publicului larg spre produsele de slaba calitate, nscrise n registrul divertismentului
industrializat, diIuzate masiv de televiziunile comerciale, interesate doar de audien(a si de proIit.
Nicolae Manolescu semnaleaza acest Ienomen de criza si considera ca dispari(ia spiritului critic
este ,cea mai grava boala a tranzi(iei':
,Dupa 1989, libertatea s-a transIormat repede n haos. Valoarea Iiind peste tot nlocuita de succes,
nu mai exista nici o demarca(ie ntre cultura populara, de consum, si aceea adevarata, de elita. O
subcultura Iara Irontiere iata ce ne oIera perioada de tranzi(ie |.|. Societatea de tranzi(ie este o
societate lipsita de spirit critic. La Iel si cultura. Rezultatele se vad cu ochiul liber. O mzga subculturala
acopera literatura, muzica (usoara), artele, arhitectura, spectacolul de teatru, Iilmul. Mass media si
presa cotidiana n-au nici cea mai vaga idee de ce nseamna cultura adevarata. Festivaluri ca acela
recent de la Mamaia (amestec de muzica imbecila si de aIaceri necurate) umplu salile si stadioanele
de un public tnar de care nu se ocupa nimeni, nici macar scoala, la vremea ei. Ceea ce se ntmpla
este un holocaust cultural, o crima mpotriva umanita(ii |.|. Emisiunile culturale au disparut practic
de pe Ia(a ecranelor de televiziune. Videoclipurile muzicale sunt neproIesioniste si vulgare. Teleno-
velele educa genera(ia vrstnica la Iel ca muzica usoara genera(ia tnara.'
2
Aceste considera(ii amare au acoperire n proliIerarea unor Ienomene degradante din
perioada de tranzi(ie. Raspndirea acestei ,subculturi Iara Irontiere', care seduce o buna parte
Filosofia culturii ca disciplin teoretic 17
2. Nicolae Manolescu, ,Cea mai grava boala a tranzi(iei', n Romania literar, nr. 36, 8 sept. 1999.
a tinerei genera(ii, nu poate Ii ignorata nici de teoriile culturii, daca acestea vor sa Iie contem-
porane cu schimbarile pe care le suIera obiectul lor.
n condi(iile actuale, puterea cultural se converteste in putere politic, iar batalia pentru
dezvoltare este si o batalie pentru stapnirea inIorma(iei stiin(iIice, pentru prestigiu si recunoas-
tere sociala. Recunoasterea locului pe care l are o cultura na(ionala n tabloul culturii universale
este dependenta de aceste centre de legitimare si consacrare. Imaginea unei (ari con(ine indis-
cutabil si reIerin(e la patrimoniul sau de cultura. Cultura reprezinta pivotul identita(ii na(ionale,
iar gradul de raspndire a culturii na(ionale este dependent nu numai de valoarea intrinseca a
crea(iilor sale, ci si de dispozitivele institu(ionale, tehnice si logistice pe care le poate mobiliza
pentru diIuzarea si universalizarea acestor crea(ii.
Constituirea filosofiei culturii ca disciplin autonom
Fa(a de toate aceste realita(i, de o varietate deconcertanta n ordinea vie(ii umane, n care
se mbina aspectul instrumental si cel simbolic, filosofia culturii are statutul metateoretic de
disciplin integratoare n raport cu abordarile specializate, ce vizeaza domenii particulare ale
valorilor si crea(iei umane (stiin(a, arta, religia etc.). FilosoIia culturii s-a cristalizat n a doua
jumatate a secolului al XIX-lea si a dobndit un loc central n tabloul disciplinelor IilosoIice
si socio-umane la nceputul secolului XX. Epoca moderna, prin Iormele ei noi de produc(ie
si organizare sociala, prin dinamismul crea(iei culturale (stiin(iIice si artistice, n primul rnd),
dar si prin noile mijloace de comunicare si diIuzare a valorilor, a impus o idee Iundamentala:
omul trieste intr-un univers creat de el insusi, care este in esent un univers simbolic, o lume
de forme si limbafe prin care omul isi traduce experienta practic si cognitiv, prelucrea:
informatia si elaborea: proiecte de actiune. Cum sa numim acest univers si aceste activita(i
deIinitorii pentru condi(ia umana? Societate, mediu social, natura umanizata, ra(ionalitate,
mediu tehnic, gndire simbolica? Un singur termen a Iost gasit pentru a deIini sintetic acest
univers: cultura.
Totodata, ultimele doua secole au produs o schimbare Iundamentala n mediul de via(a al
umanita(ii, prin extinderea civiliza(iei de tip industrial, care a dus la instaurarea unor noi moduri
de via(a, la impunerea unor noi Iorme de gndire, de expresie si de crea(ie. Acestea au solicitat
noi abordari teoretice si stiin(iIice. AstIel, IilosoIia culturii, ca disciplina ce studiaza ansamblul
crea(iilor prin care omul si construieste un mediu speciIic de existen(a, s-a constituit sub inIlu-
en(a acestor noi experien(e sociale si spirituale.
Pentru abordarea acestor Ienomene si concepte a aparut o disciplina cu voca(ie integratoare
IilosoIia culturii. n ceea ce priveste analiza universului social si uman, gndirea teoretica a
trecut de la disciplinele tradi(ionale IilosoIia istoriei, IilosoIia artei, IilosoIia religiei si IilosoIia
sociala la cele specializate si elaborate dupa exigen(ele demersului stiin(iIic modern, precum
economia politica, sociologia, etnologia si antropologia culturala, consolidate n decursul
secolului al XIX-lea. FilosoIia culturii este o disciplina IilosoIica de sinteza, aIlata la intersec(ia
acestor discipline si stiin(e socio-umane; ea s-a cristalizat la sIrsitul secolului al XIX-lea, paralel
cu ntemeierea altor discipline, precum IilosoIia valorilor (axiologia), IilosoIia limbajului, herme-
neutica. Toate aceste discipline s-au intersectat si s-au conjugat ntruct ele analizau cte un
aspect al unei realita(i unitare: lumea omului, distincta de natura. AstIel, s-au constituit demersuri
teoretice care vizau elaborarea unei ontologii a umanului.
Dar care este esen(a realita(ii sociale, a existen(ei umane privite n datele sale deIinitorii?
Activitatea uman, care se concreti:ea: in creatia de valori. Asadar, lumea omului este alca-
tuita din valori create de om, prin care el si satisIace diverse nevoi si aspira(ii. Cultura este
un sistem de valori iata un alt loc comun al teoriilor. Autonomizarea treptata a cmpurilor
de crea(ie culturala n epoca moderna a produs si ,teoria' acestor Iorme de crea(ie, privite n
varietatea si unitatea lor (teoria sau IilosoIia stiin(ei, a religiei, a artei, a istoriei, a tehnicii,
a dreptului etc.).
Cultura ca domeniu existenial i domeniu de cercetare
Analiza culturii devine o preocupare dominanta pe masura ce interesul gndirii teoretice
trece de la marile construc(ii IilosoIice tradi(ionale, de la ontologia generala (a naturii), la
ontologia sociala (cercetarea realita(ii istorice si sociale) si apoi la ontologia culturii. Daca n
lumea omului cultura reprezinta nucleul de concentra(ie si esen(ialitate, atunci ,chipul' omului
trebuie cautat n aceasta lume a crea(iilor sale. Daca o data cu omul si ,lumea' sa culturala
,apare ceva nou n lume', cum spune Blaga, o realitate ontologic nou prin care ,existen(a
se mboga(este cu cea mai proIunda varianta a sa', atunci n universul culturii putem descoperi
maniIestarile si tensiunile caracteristice ale existen(ei umane.
Revenind la ideea pe care o urmarim, din suita acestor reduc(ii rezulta ca ontologia culturii
ne poate oIeri ,cheia' pentru a desciIra ontologia umanului. De cte ori ne vom Iormula ntrebarea
ce este omul, ca Iorma speciIica de existen(a, vom porni investiga(ia din perimetrul axiologic
privilegiat al ontologiei culturii. Aceasta concluzie rezuma demersurile explicative si compre-
hensive ale stiin(ei si IilosoIiei din secolul XX, reIlec(iile acumulate din examenul aplicat con-
di(iei umane si istoriei sale: ,O ontologie a istoriei este, n realitate, o ontologie a culturii'
3
. Daca
omul se raporteaza la lume numai din perspectiva valorilor sale pe care le-a produs, care l
exprima si pe temeiul carora si desIasoara existen(a speciIica, n toate dimensiunile ei , atunci
e evident ca ontologia umanului nu poate Ii dect una ,axiocentrica'
4
, n(elegnd prin aceasta
ca si are pivotul n ontologia culturii, Iara a se reduce la ea.
Traseul consacrat de gndirea tradi(ionala, de metaIizica de Iactura ,clasica', porneste de
la ontologia general a existentei, coboara n trepte spre ontologia umanului (cu ontologia
socialului si a istoriei), pentru a ajunge n Iinal la ontologia culturii. Pe acest traseu avem o
reduc(ie n trepte:
3. George Uscatescu, Ontologia culturii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1987, p. 78.
4. L. Grunberg, ,Ontologia umanului ca ontologie axiocentrica', n Ontologia umanului, Bucuresti, Editura
Academiei RSR, 1989, pp. 137-141. n aceeasi culegere, Cristian Petru aIirma, n studiul ,Ontologia umanului
ca ontologie Iundamentala' (pp. 124-136), ca ,ontologia tradi(ionala a Iost statornic nedreapta cu Iiin(a si cu
Iiin(area umana', iar ,reconsiderarea ontologica a existen(ei umane ca atare' apar(ine secolului XX, desi putem
descoperi retrospectiv sugestii, teme si abordari care au pregatit-o. Reevaluarea semniIica(iei ontologice a exis-
ten(ei umane ,poate Ii numita, pragmatic si euristic, promovarea principiului antropic n ontologie', iar ,modali-
tatea cea mai consecventa, mai radicala a unei asemenea promovari' ar Ii totusi perspectiva ,antropocentrica'.
Dincolo de aceste considera(ii ale autorului, textul sau con(ine o Ioarte sintetica si expresiva caracterizare a
ceea ce am numit ntr-o lucrare a noastra paradigma clasica (prin ,simptomatica osrdie de a dezontologiza
subiectul epistemic' si prin tendin(a de a elabora ,portretul' realita(ii n sine, precum IotograIul, Iara ca subiectul
,sa intre n cadru' p. 127). Vezi Grigore Georgiu, Natiune, cultur, identitate, Bucuresti, Editura Diogene,
1997, pp. 279-322.
Cercetarea vie(ii sociale si istorice a omului a scos n eviden(a mecanismele speciIice
ale universului social, univers care este privit ca Iiind detasat sau opus naturii (istoria, economia,
psihologia si sociologia au marcat aceasta diIeren(a de esen(a).
Con(inutul realita(ii sociale este reprezentat de crea(ia de valori cristalizata n maniIestari
si opere culturale (limba, Iorme simbolice, stiin(a, arta, religia, dreptul, morala etc.).
Deci esen(a existen(ei umane poate Ii dezvaluita prin analiza culturii si a valorilor create
de om n decursul timpului si n diverse ipostaze sociale.
De la sociologie s-a trecut la un evantai de discipline sociale, istorice si umane: antropologie
culturala, IilosoIia valorilor si IilosoIia culturii, la care s-au adaugat teoria inIorma(iei si a
comunicarii. Acestea sunt noile continente teoretice ale cunoasterii, care domina secolul XX,
avnd o importan(a strategica si n dispozitivul intelectual al epocii noastre. n temeiul acestor
idei, care au dobndit n disciplinele sociale, istorice si umane o relevan(a considerabila n epoca
postkantiana, putem n(elege mai bine de ce ,filosofiile' s-au metamorfo:at pe nesimtite in
,antropologii filosofice', iar antropologiile filosofice, istorice si sociale au devenit ,antropo-
logii culturale'.
Filosofia culturii n constelaia disciplinelor sociale
FilosoIia culturii se intersecteaza cu o serie de discipline care studiaza Ienomenul cultural
din perspective particulare sau cu metodologii speciIice: sociologia si psihologia culturii, teoria
valorilor, teoria comunicarii, disciplinele etnologice si atropologice, IilosoIia limbajului,
semiotica etc. Fa(a de toate acestea, IilosoIia culturii aduce o perspectiva integratoare si de
ordin IilosoIic.
FilosoIia culturii se interIereaza substan(ial cu antropologia cultural, disciplina care s-a
constituit pe terenul cercetarilor etnograIice si etnologice n secolul al XIX-lea. Dar cele doua
discipline nu se conIunda. DiIeren(ele (in de perspectiva de cercetare si de interpretare. FilosoIia
culturii pune accentul pe dimensiunea axiologica a culturii, pe corela(ia dintre crea(ie, valoare
si stil cultural, pe raportul dintre principalele Iorme culturale; antropologia este o disciplina ce
pune accentul pe cercetarea pozitiva a realita(ilor n care s-au ntruchipat aceste valori, pe core-
la(iile genetice si Iunc(ionale dintre structurile sociale, institu(ii si practici culturale. Utilizarea
termenului de antropologie este azi universal acceptata pentru disciplina care studiaza n an-
samblu evolu(ia societa(ilor umane si a culturii, n unitatea si varietatea lor tipologica si istorica.
Antropologia s-a constituit ca un demers de sinteza n urma cercetarilor ce priveau Iormele
arhaice sau primitive de cultura, (Iolcloristica, etnograIie, etnologie). Apari(ia antropologiei a
Iost legata de studierea societa(ilor ,Iara istorie', care nu cunosc scrisul sau n care predomina
comunicarea orala.
Totusi, n abordarile mai recente, dupa cum precizeaza Claude Levi-Strauss
5
, antropologia
este vazuta ca o treapta teoretica ce include etnograIia si etnologia ca momente ale cercetarii.
Acelasi punct de vedere este adoptat si de autorii unui dic(ionar de specialitate. ,Termenii de
etnograIie, etnologie si antropologie vor caracteriza de aici nainte trei etape, autonome si inse-
parabile totodata, ale unuia si aceluiasi demers de ansamblu.'
6
EtnograIia corespunde Iazei
5. Claude Levi-Strauss, Antropologia structural, Bucuresti, Editura Politica, 1978, p. 430.
6. Pierre Bonte, Michel Izard, ,Cuvnt nainte' la Dictionar de etnologie si antropologie, Iasi, Editura
Polirom, 1999, p. 10.
de culegere si inventariere a datelor speciIice culturii unui popor, iar etnologia realizeaza primii
pasi spre o sinteza sistematica a acestora. Antropologia, prin mijloacele ei de compara(ie,
generalizare si elaborare teoretica, este privita ca o disciplina de maxima cuprindere teoretica,
aspirnd spre o cunoastere generala a omului.
Prelund locul privilegiat al ontologiilor tradi(ionale, IilosoIia culturii si demersurile de
antropologie culturala au ,descoperit' diversitatea istorica, sociala si psihologica a umanului,
pluralitatea modurilor de a trai si n(elege via(a, Iizionomiile spirituale diIerite pe care le implica
subiacent culturile. DeIinind omul prin cultura, gndirea IilosoIica moderna a impus ideea ca
omul produce ,lumi' culturale diferite. Pe masura ce varietatea istorica si morIologica a cultu-
rilor a dobndit relevan(a n spa(iul teoretic al disciplinelor sociale si umane, a nceput si cautarea
obsedanta a ,universaliilor' menite sa dea seama de unitatea omului, dezintegrata acum n
caleidoscopul nIa(isarilor sale deconcertante.
Modelele teoretice avansate nsa pentru a lamuri dualitatea structurala unitate/diversitate
sunt ele nsele dependente de contextul istoric si cultural n care au Iost elaborate, de caracteris-
ticile pe care le au societa(ile din care provin teoreticienii culturii, cei care se transIorma n
,observatori' ai culturilor supuse investiga(iei. Pentru ca, e un Iapt dovedit, teoriile asupra cul-
turii preiau n dispozitivul lor conceptual mesajul interior al culturii particulare n care apar. Ele
exprima, altIel spus, si pozi(ia existen(iala si istorica a respectivei culturii Ia(a de alte culturi.
Dupa cum vom vedea, antropologiile moderne ale culturii au preluat structurile dihotomice din
ontologiile tradi(ionale occidentale, sub a caror presiune spirituala s-au Iormat.
Teme i concepte fundamentale
FilosoIia culturii are ca obiect central determinarea sensurilor care sunt atasate ideii de
cultura, analiza structurii morIologice a culturii si a raporturilor dintre Iormele de crea(ie cultu-
rala. Ea investigheaza un cmp problematic amplu, care s-a constituit prin diverse abordari teore-
tice si n care se pot trasa cteva teme dominante:
raportul dintre cultura si natura, semniIica(iile culturii pentru existen(a omului;
analiza crea(iilor umane din perspectiva axiologica, adica din perspectiva valorii pe care
le-o acorda indivizii si societa(ile;
raportul dintre cultura si civiliza(ie, dintre nIaptuirile materiale, instrumentale si crea(iile
de ordin spiritual;
evolu(ia istorica a tipurilor de culturi, raportul dintre schimbarea sociala si schimbarile
din sIera culturii, tensiunea dintre tradi(ie si inova(ie;
raportul dintre unitate si diversitate n cmpul culturii, dintre diversele tipuri de identita(i
(etnice, na(ionale, sociale etc.) si Iormele de universalizare istorica;
analiza culturilor ca sisteme integrate de valori si Iorme de expresie, ntre care se mani-
Iesta solidarita(i si coresponden(e ce pot deIini anumite conIigura(ii culturale distincte (epoci,
stiluri, curente culturale etc.).
Problema Iundamentala a disciplinei, dupa cum vom vedea, priveste definita culturii. Ce este
cultura? Pentru a o deIini s-au impus alte concepte majore: crea(ie, valoare, simbol, stil, limbaje,
comunicare etc. FilosoIia culturii s-a nascut n jurul a doua concepte Iundamentale: valoare si
stil. Primul concept vizeaza semniIica(iile pe care le au crea(iile umane ntr-un context dat, iar al
doilea, caracterul distinctiv Iormelor de gndire si de expresie, dar si unitatea relativa a unor
curente artistice, practici spirituale si moduri de gndire speciIice unor epoci si arii culturale.
Ulterior, la acestea s-au adaugat si alte concepte si realita(i studiate: Iorme simbolice, limbaje,
Iorme de comunicare, sens, semniIica(ie, interpretare etc.
No(iunea de cultura este ea nsasi un produs al ntlnirilor practice dintre culturile particu-
lare, rezultatul cunoasterii reciproce si al interdependen(elor dintre societa(i, Ienomen care, Iara
a lipsi n stadiile anterioare, s-a ampliIicat n epoca moderna si contemporana.
,De-a lungul ntregii sale istorii, omul a Iost doar vag constient de existen(a culturii si chiar acest
grad de constiin(a l-a datorat numai contrastelor dintre obiceiurile propriei societa(i si obiceiurile
societa(ii cu care s-a ntmplat sa intre n contact |.|. AstIel ca una dintre cele mai importante realizari
stiin(iIice ale timpurilor moderne a Iost recunoasterea existen(ei culturii.'
7
ntr-un Iel asemanator stau lucrurile si cu no(iunea de civiliza(ie, care s-a impus n epoca Lu-
minilor, cnd progresele tehnice, stiin(iIice si economice, abordarile ra(ionale, dezvoltarea vie(ii
urbane, a comer(ului si a transporturilor, precum si aIirmarea ideilor politice de esen(a democra-
tica au schimbat scenograIia si substan(a vie(ii sociale, Iacnd vizibile diIeren(ele Ia(a de Iizio-
nomia epocii medievale, cu Iragmentarile ei politice, cu economiile naturale, stratiIicarile ei sociale,
cu dominantele ei rurale, despotice si religioase. Treptat, civiliza(ia a nceput sa Iie asociata cu
dezvoltarea industriei, cu extinderea tehnologiilor si a noilor mijloace de transport, comunica(ie
si comer(, cu alcatuirile politice democratice si moderne, cu noile moduri de via(a si de compor-
tament. n Ielul acesta, un tip istoric de civiliza(ie a Iost identiIicat treptat cu Civiliza(ia ca atare.
Conceptul de cultur a nceput sa Iie utilizat tot mai Irecvent n decursul secolului al XIX-lea,
o data cu Iormarea noilor discipline sociale. El a Iost asociat cu cel de civili:atie, impus nca
din secolul al XVIII-lea, pentru a semniIica progresul cunoasterii si al societa(ii pe baza extin-
derii gndirii ra(ionale si a mijloacelor tehnice de ameliorare a condi(iei umane. Opozi(ia dintre
civiliza(ie (semniIicnd progresul uman) si ,barbarie' (semniIicnd Iaza medievala sau Iazele
primare ale istoriei umane) a Iunc(ionat n epoca Luminilor ca o polaritate Iundamentala, nso(ita
de polaritatea modern/arhaic, sau modern/premodern. Specializarea semantica a celor doi ter-
meni s-a produs dupa perioada romantismului, cnd au Iost descoperite literaturile populare,
Iolclorul, elementele de cultura apar(innd civiliza(iilor rurale.
Din spa(iul artistic, unde deIinea mai ales particularita(i ale expresiei si ale limbajului,
conceptul de stil a Iost generalizat si Iolosit cu extensie la ntregul cmp cultural. Baza acestei
extinderi se aIla tot n cercetarile de IilosoIie a culturii, care au dezvaluit ca n spatele modiIica-
rilor de limbaj ale curentelor artistice (romantism, realism, impresionism, simbolism, expresio-
nism etc.) se aIla o modificare mai profund, de atitudine spiritual si vi:iune asupra lumii.
n aceasta accep(iune larga, conceptul de stil deIineste unitatea maniIestarilor spirituale dintr-o
epoca sau dintr-o cultura anumita. Din perspectiva stilurilor, culturile au nceput sa Iie privite
ca organisme, cu numeroase coresponden(e subterane ntre stiin(a, arta, religie, principii morale
si politice, mentalita(i si atitudinii Iundamentale Ia(a de om, natura, spa(iu, timp etc.
Aceasta accep(iune a Iost impusa n studiul culturii de Friedrich Nietzsche, prin distinc(ia
dintre ,apolinic' si dionisiac' ca doua structuri spirituale si stilistice din cultura greaca, apoi
de Leo Frobenius si Oswald Spengler, care au diIeren(iat stilurile culturale n Iunc(ie de un ,sen-
timent spa(ial'. O contribu(ie decisiva n elaborarea conceptului de stil au avut-o noile studii
7. Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalittii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica,
1968, p. 72.
de istoria si teoria artei (ini(iate de Alois Riegl
8
(1858-1905), Heinrich WlIIlin, Wilhelm Worringer,
Max Dvorak), care au consacrat o metodologie comparativa de cercetare a operelor individuale,
integrndu-le n contextele spirituale care le-au generat si grupndu-le astIel n diverse tipologii
stilistice. Conceptul de stil a Iost reelaborat n gndirea romneasca de Lucian Blaga, care l
Iundamenteaza pe categoriile inconstientului colectiv, care determina unitatea si nrudirile
proIunde dintre maniIestarile spirituale (arta, stiin(a, IilosoIie). Stilul devine astIel un concept
central, ca Iactor de diIeren(iere, n abordarea culturii si a modurilor de expresie.
Repere pentru definirea culturii
Este instructiv, pentru nceput, sa Iixam cteva repere care ne pot ajuta sa aproximam n(e-
lesurile conceptului de cultura, repere ce vor Ii explicitate n itinerariul teoretic pe care l vom
urma. Pe masura ce a dobndit o utilizare Irecventa n disciplinele sociale, termenul de cultura
a Iost investit cu semniIica(ii IilosoIice si antropologice Ioarte largi. Cultura a Iost considerata
un Iactor deIinitoriu al existen(ei umane, un element indispensabil al realita(ii sociale. Cu un
sens la Iel de larg, cultura a Iost preluata de gndirea istorica si antropologica pentru a exprima
con(inutul esen(ial al procesului de umanizare si dezvoltare a societa(ii.
Pentru a preciza sensul conceptului, procedeul cel mai simplu utilizat de teoreticieni a Iost
acela de a delimita cultura de alte componente si realita(i umane. AstIel, potrivit lui Al. Tanase
9
,
putem n(elege cultura punnd-o n corela(ii cu cel pu(in patru sisteme de reIerin(a: natur,
societate, constiinta individual/social si personalitatea uman.
Fa(a de natur, ea reprezinta tot ceea ce omul adauga naturii, ntregul echipament simbolic
supraordonat celui biologic si natural, un cosmos alcatuit din obiecte, rela(ii si simboluri, un
mediu nou de existen(a. Raportul dintre natura si cultura a Iost exprimat de antropologul A.
Leroi-Gourhan prin analogia dintre dou piramide ase:ate pe varfuri. Evolu(ia biologica a
omului s-a stabilizat n momentul n care s-a declansat evolu(ia lui culturala, adica noua piramida
care se aIla n expansiune, derivata din ampliIicarea capacita(ilor expresive ale limbii si ale
limbajelor simbolice, pe de o parte, si din ampliIicarea capacita(ilor tehnice si a uneltelor. O
perspectiva similara se aIla si n lucrarile lui Lucian Blaga, n special n Aspecte antropologice,
unde omul este deIinit ca Iiin(a istorica, n care s-a ,Iinalizat' evolu(ia biologica si s-a declansat
cea culturala.
Fa(a de societate, cultura opereaza un decupaj valoric, re(innd numai acele creatii care-l
definesc pe om in chip esential, care condenseaza n structuri materiale si teoretico-simbolice
o boga(ie de cunoastere si de experien(a umana exemplara, satisIacnd astIel nevoi si aspira(ii
determinate.
n raport cu registrul complex al constiintei si al tririlor interioare, cultura cuprinde
structurile expresive ce traduc n limbaje simbolice aceste stari si atitudini, structuri ce devin
valori intersubiective si sociale. Cultura este deIinita adesea ca un ansamblu de ,deprinderi
suIletesti', ntruct presupune un proces de asimilare si traire subiectiva a valorilor. Dar aceste
deprinderi si stari ale constiin(ei sociale si individuale se obiectiveaza si se exprima n opere,
n limbaje simbolice, n conduite si practici sociale.
8. Vezi Alois Riegl, Istoria artei ca istorie a stilurilor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1998.
9. Al. Tanase, Cultur si civili:atie, Bucuresti, Editura Politica, 1977, p. 13.
n raport cu personalitatea uman, cultura reprezinta tot ceea ce omul a dobndit n
calitatea lui de membru al unui grup social, un sistem de idei, de obiceiuri, habitudini, modele
comportamentale si reac(ii caracteristice pentru modul de via(a al unei societa(i.
Deci zona reIeren(iala a termenului de cultura este reprezentata de tot acest complex de
norme, simboluri, mituri, imagini, credin(e si idei, acest ,corp' istoric, sistemul de reac(ii dobn-
dite si nva(ate, ,suma inIorma(iilor neereditare' (Iuri Lotman), care constituie ecranul constiin(ei
noastre si mecanismele psihosociale prin care omul se raporteaza la realitate, precum si de universul
de cunostin(e si stratul de semniIica(ii nmagazinate n elementele acestei naturi umanizate.
Orice element al culturii trebuie considerat simultan ca:
un Iapt de cunoastere;
o valoare ce raspunde unei nevoi si exprima o aspira(ie umana;
un Iapt de creatie, adica o elaborare originala Ia(a de seria Ienomenelor n care se nscrie
si, n sIrsit, un sistem de semne prin care sunt codiIicate semniIica(ii umane, sistem care
stocheaza, prelucreaza si comunica n spa(iul social mesaje si inIorma(ii.
Tema Iundamentala a IilosoIiei culturii este distinc(ia/opozi(ia dintre natur si cultur, n
doua sensuri: raportarea la natura exterioar: cultura mediu nou de existen(a, alcatuit din
valori create prin transIormarea naturii; raportarea culturii la natura biologic: cultura exprima
tehnici, idei si comportamente nva(ate, dobndite, spre deosebire elementele ,date', de progra-
mele instinctuale, nnascute. Dupa cum vom vedea, n cele mai multe accep(iuni, cultura cuprinde
principalele valori materiale si spirituale, teoretice si simbolice, norme si reguli, idei, reprezen-
tari, imagini si comportamente n care se obiectiveaza modul de existen(a speciIic uman si prin
intermediul carora via(a sociala se reproduce si se dezvolta n integralitatea sa.
Raportul dintre natura si cultura a Iost unul Iundamental pentru antropologia si IilosoIia cul-
turii. Acest raport a Iost gndit pna acum sub Iorma unei opozi(ii ireductibile. Astazi nsa teore-
ticienii vorbesc de o ,nou aliant' intre natur si cultur, iar Edgar Morin aIirma ca ,omul este
o Iiin(a culturala prin natura pentru ca este o Iiin(a naturala prin cultura'
10
. Deci cultura este un
Iel de a doua natura a omului, o natur secund, aparuta prin transIormarea naturii primare, dar,
ntre cele doua realita(i nu mai putem postula o ruptura radicala. Ca urmare a crea(iei stiin(iIico-
tehnice si artistice, lumea culturii moderne a dobndit o densitate simbolic extraordinar. Dupa
cum spunea Ernest Cassirer, traim n aceasta lume de simboluri care ne acopera existen(a.
ntruct orice crea(ie umana reprezinta o unitate indivizibila a materiei si a spiritului, a
obiectivului si a subiectivului, gndirea IilosoIica a utilizat ntr-o vreme si termenii de cultur
material si cultur spiritual (care reproduc, de Iapt, distinc(ia dintre civiliza(ie si cultura),
pentru a exprima Iaptul ca ntre cele doua componente nu exista o ruptura, ci o legatura strnsa,
amndoua Iiind laturi constitutive ale vie(ii umane.
Componenta materiala a culturii care va Ii exprimata prin termenul de civiliza(ie cu-
prinde mijloacele si valorile care asigura reproducerea materiala a vie(ii sociale, adica procesele
existen(ei sociale (unelte, mijloace de produc(ie si de transport, bunuri de consum, modul de
via(a, gradul de conIort, tot instrumentarul complex care ntre(ine via(a cotidiana).
Componenta spirituala a culturii cuprinde sistemele de valori n care se cristalizeaza eIor-
turile de cunoastere, atitudinile si reac(iile omului Ia(a de lume; acestea se Iixeaza si mbraca
Iorma unor sisteme teoretice (stiin(a, IilosoIia), simbolice (arta, mitologia, religia), normative
10. Edgar Morin, Le paradigme perdu. la nature humaine, Paris, Seuil, 1973, p. 100.
(morala, dreptul, tradi(iile, obiceiurile). Cele mai multe deIini(ii privesc cultura ca pe un sistem
de valori, idei, atitudini si Iorme de crea(ie, cu Iunc(ii revelatorii si simbolice, prin care omul
cunoaste lumea, si-o reprezinta si o exprima n opere, dnd astIel sens existen(ei sale. Am putea
sistematiza astIel universul culturii:
sisteme teoretice (stiin(a, IilosoIia) n care predomina Iunc(iile cognitive;
sisteme simbolice (religia, arta, mitologia, limba, toate tipurile de limbaje) n care predo-
mina Iunc(iile simbolice si de comunicare;
sisteme normative (dreptul, morala, obiceiuri, tradi(ii) cu Iunc(ii de reglementare a rapor-
turilor interumane;
sisteme institutionale si instrumentale (institu(ii educa(ionale, mijloace de comunicare,
economia, tehnica, politica) cu Iunc(ii preponderent praxiologice, ac(ionale, practice.
Evident ca o anumita Iorma culturala, precum religia, poate Ii privita si din perspectiva
Iunc(iilor sale normative sau teoretice; religiile cuprind si viziuni globale despre lume, repre-
zentari asupra raporturilor dintre om si divinitate, prescrip(ii cu valoare practica sau medicala
etc. Sistemele institu(ionale si ac(ionale pot lipsi din tabloul de mai sus, ntruct ele apar(in,
de Iapt, civiliza(iei, domeniului instrumental, dar ele sunt legate de sistemele cognitive si de
cele normative, Iormnd un tot integrat.
Cultura cuprinde si un ansamblu complex de institutii aIerente si mifloace de comunicare,
n jurul carora este organizata via(a culturala si prin care valorile patrund n spa(iul social (sis-
temul de educa(ie, biblioteci, muzee, expozi(ii, teatre, edituri, presa etc.). Cultura trebuie consi-
derata si n raport cu acest sistem de institu(ii care au menirea de a organiza crea(ia culturala
si de a o diIuza n cmpul social. Printre cele mai nsemnate institu(ii care mijlocesc raporturile
dintre cultura si societate trebuie sa men(ionam sistemul de nva(amnt, institutele de cercetare
stiin(iIica, mijloacele de comunicare n masa. Ele constituie Iorme prin care cultura se sociali-
zeaza si si exercita toate Iunc(iile sale.
Pornind de la aceste repere, n cuprinsul acestui curs vom privi cultura din perspectiva a
patru niveluri de abordare:
Nivelul filosofic si antropologic cultura ca semn al umanului, ca realitate distincta, care
da seama de speciIicul modului uman de existen(a; cultura are o Iunc(ie existen(iala evidenta,
o societate nu poate exista Iara cultura; n ea sunt codiIicate rela(iile omului cu transcenden(a,
cu istoria, cu natura, cu societatea, cu semenii; prin cultura omul cunoaste lumea, se cunoaste
pe sine si si Iixeaza scopuri.
Nivelul axiologic deIinirea culturilor prin ideea de valoare, raportul dintre valori si
bunuri, tipurile de valori care alcatuiesc universul cultural, rela(iile dintre ele, criterii de diIe-
ren(iere, de apreciere dupa gradul lor de realizare valorica.
Nivelul istoric si social conexiunea dintre cultura si societate, existen(a unor culturi
diIerite n Iunc(ie de epoci, contexte sociale si etnice, deosebirea structurala si Iunc(ionala dintre
cultura si civiliza(ie, unitatea si diversitatea culturilor; culturile sunt produse de societa(i, de
grupuri, prin creatorii exponen(iali. Cultura raspunde la nevoile sociale si individuale. Rolul
culturilor n dezvoltarea sociala.
Nivelul simbolic si comunicational rela(ia de substan(a dintre cultura si comunicare;
abordari semiotice ale culturii (sistem de semne, de limbaje) si abordari comunica(ionale (sisteme
de comunicare); omologarea sociala a valorilor prin circuitul comunica(ional; comunicarea dintre
culturi; interIeren(e culturale, conexiuni si acultura(ii; schimbul de valori si dialogul culturilor.
Cultur i contexte sociale
Fiind o expresie sintetica a experien(ei practice si cognitive a omului, o codiIicare a unor
atitudini si valori prin care el se aIirma ca Iiin(a creatoare n lume, cultura este implicat
genetic, structural si functional in toate formele concrete de existent social, n toate meca-
nismele si maniIestarile esen(iale care deIinesc societatea. Ca urmare, raportarea culturii la
structurile societa(ii este o cerin(a metodologica de prim ordin pentru n(elegerea adecvata a
con(inuturilor sale valorice si pentru explicarea mecanismelor Iunc(ionale care-i asigura
dezvoltarea istorica.
Astazi este unanim acceptata ideea ca o comunitate umana nu poate exista n nici o Iaza
istorica a evolu(iei sale Iara un minim ,echipament cultural'. Cultura mijloceste raporturile
societa(ii cu lumea nconjuratoare si cu ea nsasi, asigura satisIacerea nevoilor si aspira(iilor
umane, reglementeaza corela(iile interne ale sistemului social si imprima acestuia direc(ia
progresiva a evolu(iei sale istorice.
Gndirea IilosoIica a dezvaluit Iaptul ca structura, con(inutul si Iunc(iile culturii sunt
determinate obiectiv, prin complicate mecanisme mijlocitoare, de interac(iunile ei cu sistemul
social global, cu principalele domenii ale vie(ii sociale. Cultura nu este un adaos Iacultativ la
condi(iile materiale, un lux sau o podoaba accesorie, ci o latura indispensabila a existen(ei
umane, un sistem de crea(ii care raspund unor cerin(e existen(iale concrete.
Nu poate Ii imaginata o societate umana care sa nu dispuna de un minim ,echipament
cultural' pentru n(elegerea si transIormarea mediului; o societate nu-si poate epuiza energiile
exclusiv n sIera produc(iei de bunuri de consum, ea nu poate supravie(ui Iara a produce cultura,
adica Iara a Ii suportul unor crea(ii acumulate si sedimentate istoric care sa-i asigure continuitatea
eIorturilor de umanizare a naturii, de perIec(ionare a rela(iilor sociale, de dezvoltare a persona-
lita(ii umane.
Raportul dintre cultura si sistemele de idei cu Iunc(ie ideologica (doctrine politice, curente
culturale si ideologice) este Ioarte complex si va Ii abordat la capitolul reIeritor la cultura si
politica. Agen(ii ideologici structureaza din interior blocul cultural al unei societa(i, l orienteaza
valoric n conIormitate cu interesele, tendin(ele si aspira(iile dominante ale unor epoci sau
grupuri sociale. Evolund istoric printr-un proces complex de acumulare si crea(ie, cultura se
diIeren(iaza n Iunc(ie de nivelul general de dezvoltare a unei societa(i, de particularita(ile unei
comunita(i umane determinate, de Iunc(iile sale sociale.
Desi este integrata ntr-un ansamblu de rela(ii determinative, cultura are si o autonomie
relativ Ia(a de Iactorii sociali care o condi(ioneaza. Aceasta caracteristica se explica prin
speciIicitatea valorilor culturale si prin caracterul proIund mediat al rela(iei lor cu Iactorii
materiali ai societa(ii, prin interac(iunile proIunde care se stabilesc ntre diIeritele Iorme si
domenii ale culturii, prin existen(a unor permanen(e general umane n Iluxul transIormarilor
istorice. Fiind un proces prin excelen(a creator, cultura si depaseste permanent determinarile
sociale si dependen(ele Iunc(ionale la intersec(ia carora se cristalizeaza. Exista o coresponden(a
intima ntre structurile unei societa(i si structurile culturii sale, dar un moment istoric dat
cuprinde si valori contradictorii care nu se aIla n raporturi de adecvare cu starile de Iapt. Aceasta
caracteristica poate Ii desciIrata n multiple planuri de analiza.
Tot aici ar trebui amintit si Iaptul ca prin cultura se modeleaza personalitatea umana, ntruct
cultura tezaurizeaza si transmite modele comportamentale, atitudini omologate social, reac(ii
dobndite si nva(ate, ntregul ,corp' istoric al omului ca Iiin(a sociala. Cultura tezaurizeaza
experien(a sociala si cognitiva, de(ine Iormele n care se exprima constiin(a de sine a unei so-
cieta(i, elaboreaza si ntre(ine mecanismele prin care se aIirma crea(ia umana.
2. Abordri teoretice ale fenomenului cultural
n mai bine de un secol de la apari(ie, IilosoIia culturii a cunoscut diIerite scoli de gndire,
orientari teoretice si metodologice, care au abordat cultura din diverse perspective. FilosoIia
culturii s-a dezvoltat n strnsa legatura cu noile discipline sociale, cu antropologia sociala si
culturala, cu IilosoIia valorilor si cu noile teorii din sIera gndirii sociologice. Cele mai impor-
tante sunt abordarile evolu(ioniste, Iunc(ionaliste, relativiste, culturaliste, structuraliste, semiotice
si comunica(ionale.
Cultura din perspectiva antropologiei evoluioniste
Evolu(ionismul a reprezentat cadrul teoretic dominant n secolul al XIX-lea, cadrul n care
a aparut si studiul IilosoIic al culturii, avnd antecedente n unele teorii si sisteme IilosoIice din
secolul al XVIII-lea (Giambattista Vico, Herder, Kant, Hegel). Evolu(ionismul si istorismul mono-
linear s-au dezvoltat n contextul n care stiin(ele sociale au preluat canonul pozitivist al cunoas-
terii, elaborat pe suportul modului de gndire descriptiv si explicativ al stiin(elor naturii. Acest
model teoretic a Iost extins si asupra noilor discipline, ce studiau realita(i istorice, sociale si
umane. Evolu(ionismul si pozitivismul au dominat n secolul al XIX-lea gndirea IilosoIica si
stiin(iIica, precum si noile discipline sociale, sociologia, istoria, antropologia, lingvistica si psiho-
logia, astIel ca acest mod de gndire si-a impus principiile si metodologiile si asupra studiilor
dedicate Ienomenului cultural.
Evolu(ionismul si pozitivismul au impus un model standard de interpretare a istoriei cultu-
rale a umanita(ii, model ce poate Ii rezumat, din necesita(i didactice, n doua teze Iundamentale:
Istoria este o succesiune de fa:e distincte, orientate de un vector unic. Evolu(ionistii sur-
prind diversitatea temporala a culturilor, dar, ntruct schimbarile din diverse culturi se conIor-
meaza unui model unic de evolu(ie, care s-ar Ii ntruchipat n Iormula de evolu(ie a culturii
occidentale, aceasta diversitate temporala este privita sub Iorma unor ,decalaje' n dezvoltarea
culturilor.
Evolu(ionismul, constituit ini(ial ca teorie n stiin(ele naturale, n biologie, s-a extins si
n gndirea sociala si IilosoIica, astIel nct el a ncercat s explice si evolutia culturii prin
factori naturali (geograIici si biologic-rasiali). Dupa modelul dominant al gndirii din secolul
al XIX-lea, determinist, evolu(ionist si pozitivist, superiorul era explicat prin inferior. AstIel,
Hypolite Taine explica arta si Ienomenele culturale n general prin condi(ionarea lor de catre
trei Iactori: rasa, mediul si epoca.
Cei mai cunoscu(i reprezentan(i ai curentului evolu(ionist si pozitivist n gndirea IilosoIica
si sociala sunt Auguste Comte si Herbert Spencer. n acest curent de gndire se ncadreaza si
ntemeietorii antropologiei culturale, disciplina care va alimenta, prin descoperirile si metodolo-
giile sale, si IilosoIia culturii. Dintre acesti ntemeietori men(ionam pe urmatorii antropologi:
Edward Burnett Tylor (1832-1917), antropolog englez, considerat ntemeietorul antro-
pologiei (mpreuna cu americanul L.H. Morgan). Tylor publica n 1871 lucrarea Primitive culture,
prin care consacra antropologia ca disciplina autonoma. n 1881 publica un tratat asupra noii
discipline, intitulat chiar Anthropology. El pune n eviden(a o succesiune istorica de structuri
cognitive, prin analiza comparativa a culturilor, pe baza unui vast material etnograIic. (Este
modelul utilizat si de Vasile Conta la noi, n concep(ia sa despre Iazele prin care trece evolu(ia
religiei.) Dupa Tylor, omul culturilor primitive era dominat de o concep(ie animista, potrivit
careia universul natural ar Ii nsuIle(it de Ior(e si Iiin(e supranaturale, pe care omul ncearca
sa le mbuneze prin diverse practici. Tylor sus(ine ipoteza evolu(ionista a trecerii omenirii prin
trei trepte, de la animism la politeism si apoi de la politeism la monoteism, n plan religios, cu
sublinierea superiorita(ii culturii occidentale. Tylor a ramas celebru prin deIini(ia data culturii:
,ansamblu complex ce include cunoasterea, credin(ele, arta, morala, dreptul, tradi(iile si orice alte
produc(ii si modalita(i de via(a create de omul ce traieste n societate'
11
.
Lewis Henry Morgan (1818-1881) Iondator al antropologiei sociale, cu Iaimoasa lucrare
Ancient Society (1877), unul dintre cei mai importan(i exponen(i ai evolu(ionismului cultural
si social. El distinge societa(ile n Iunc(ie de sistemul de nrudire. Societa(ile evolueaza spre
structuri de o complexitate tot mai mare, iar diIeren(ele dintre societa(i, observabile prin ancheta
etnograIica si etnologica, trebuie nscrise ntr-un Ilux unitar si universal, considernd ca
omenirea a parcurs trei trepte: salbaticie, barbarie, civiliza(ie.
James George Frazer (1854-1941), antropolog sco(ian, creator al unei opere Iabuloase,
Creanga de aur (1880-1935), publicata n mai multe edi(ii, ultima, din 1935, avnd 12 volume.
Lucrarea lui Frazer este o Iresca a evolu(iei umanita(ii, cuprinznd un material etnograIic imens,
o descriere a unor credin(e, mituri si practici religioase ale popula(iilor primitive din diverse
col(uri ale lumii. Frazer porneste de la ideea ca Iorma primara a religiei este totemismul, credin(a
unor comunita(i primitive ca exista o legatura ntre diIeren(ierile dintre ordinea naturala si cele
din ordinea sociala. Totemul era un obiect natural distinct (de obicei, un animal care era nvestit
cu Iunc(ia de a semniIica diIeren(ieri sociale apartenen(a indivizilor la un anumit clan); de
aici respectul comunita(ii respective pentru acest totem, care devine tabu alimentar si compor-
tamental. Omenirea parcurge trei stadii, trecnd de la magie la religie si apoi la stiin(a.
Modelul de gndire evolu(ionist a supravie(uit n Ioarte multe abordari ale culturii, desi a
Iost criticat si depasit de abordarile secolului XX, putnd Ii regasit si n unele teorii sociologice
contemporane.
Orientri i coli de gndire n secolul XX
Dezbaterile privind statutul epistemologic al stiin(elor sociale au avut rezonan(e ample si
n cmpul antropologiilor culturale si al teoriilor asupra culturi. Ele porneau de la ideea ca
obiectul global al acestor discipline via(a sociala, istoria, cultura, crea(iile spirituale are o
serie de particularita(i de natura ontologica. Domeniile pe care le studiaza stiin(ele sociale au
caracteristici si date speciIice, ireductibile, prin care se diIeren(iaza radical de obiectul stiin(elor
naturii. Aceste diIeren(e, ce privesc speciIicul realita(ilor sociale, n care este integrata si cultura,
solicita alte metodologii si demersuri cognitive, diIerite de cele utilizate n stiin(ele naturii.
Mai mult, pozi(ia cercetatorului este diIerita n cele doua cazuri. n studierea Ienomenelor
11. Apud Pierre Bonte, Michel Izard, Dictionar de etnologie si antropologie, Iasi, Editura Polirom, 1999,
p. 682.
naturale, subiectul cunoscator poate desIasura un demers cognitiv independent de angajarile
sale subiective si axiologice. nsa, n stiin(ele sociale, subiectul cunoscator este pus n situa(ia
de a studia o realitate din care el nsusi Iace parte, astIel nct demersul lui cognitiv va Ii inIlu-
en(at inevitabil de structurile sale mentale si aIective, de presupozi(iile axiologice si de atitudinile
sale implicite Ia(a de evenimentele si procesele pe care le cerceteaza.
Pornind de la aceste considerente, n a doua jumatate a secolului al XIX-lea si n perioada ur-
matoare s-a declansat o reactie puternic impotriva canonului po:itivist, reac(ie ce a dus la crista-
lizarea unei viziuni antipozitiviste si antievolu(ioniste n disciplinele sociale, istorice si umane. Aceasta
noua direc(ie de gndire, bazata pe ideea ca exista o deosebire Iundamentala ntre stiin(ele naturii
si ,stiin(ele spiritului' (cele care studiaza societatea, istoria, crea(iile si nIaptuirile umane) s-a impus
n cmpul gndirii IilosoIice si sociale la nceputul secolului XX. Noua perspectiva are diverse
Iiloane si surse teoretice, printre care trebuie men(ionate studiile privind istoria culturii si succesiunea
stilurilor artistice, IilosoIia valorilor elaborata n cadrul scolii neokantiene germane (Wilhelm Windel-
band, Wilhelm Dilthey), teoria morIologica asupra culturilor (Leo Frobenius, Oswald Spengler),
dar si ,sociologia comprehensiva' ini(iata si teoretizata de Max Weber.
Este Ioarte greu sa sistematizezi, ntr-o maniera didactica, orientarile teoretice si scolile
de gndire care s-au impus n secolul XX n domeniul att de vast al teoriilor culturii. ncer-
cam, totusi, sa alcatuim o hart aproximativ a acestor orientri si abordri, n Iunc(ie de nou-
tatea perspectivei pe care au impus-o asupra Ienomenului cultural si de rezonan(a pe care au
avut-o n gndirea sociala.
Teoria (sau scoala) morfologic a culturii este reprezentata de doi ilustri gnditori
germani: Leo Frobenius (1873-1938), autor al unor studii Iundamentale despre cultura aIricana
si despre ,ariile culturale', si de Oswald Spengler, autorul celebrei lucrari Decderea Occiden-
tului (1917-1922), una dintre cele mai comentate lucrari de IilosoIia culturii. Leo Frobenius
respinge deIinirea unei culturi prin simpla nsumare de elemente si ncearca sa stabileasca, n
morIologia culturala pe care o propune, interdependen(a organica a Iormelor de crea(ie culturala,
privind culturile ca ,Iorme vii', dotate cu un ,suIlet imanent' (paideuma). n acest Iel, el
delimiteaza o serie de ,arii culturale' n care predomina anumite atitudini spirituale. Prezen-
tarea pe larg a concep(iei acestor autori o vom Iace n capitolele urmatoare.
Abordarea simbolic inaugureaza o direc(ie extrem de Iructuoasa, care va dezvolta o
n(elegere a culturii bazata pe distinctia dintre simbolic si instrumental. Reprezentantul cel mai
cunoscut este Ernst Cassirer, autorul lucrarii Filosofia formelor simbolice (publicata n trei
volume, ntre 1923-1929) si al lucrarii Eseu despre om(1942). Este o orientare larga, cu antece-
dente n teoria lui Nietzsche si n studiile de istorie culturala, ce va deveni dominanta n Iilo-
soIia culturii si n gndirea sociala. La noi, Blaga va ilustra aceasta direc(ie. Cultura este un
echipament simbolic permanent al omului; culturile se diIeren(iaza dupa modul de via(a al
popoarelor. Ca sIera simbolica, cultura are autonomie, dar si un caracter organic, Iiind intim
legata de suIletul colectiv pe care-l exprima. n unele abordari recente, cultura este vazuta ca
un cmp de crea(ie simbolica, modelnd sIera ac(iunii practice si opinia publica prin violen(a
simbolica (Pierre Bourdieu).
Franz Boas (1858-1942), antropolog german stabilit n Statele Unite, este considerat ,pa-
rintele Iondator' al noilor orientari din antropologia american, orientari care vor domina secolul
XX. El va imprima disciplinelor antopologice o perspectiv antievolutionist si relativist,
subliniind necesitatea de a studia Iiecare cultura ca o entitate integrata, cu datele sale speciIice,
ntruct semniIica(ia institu(iilor sociale variaza de la o cultura la alta. Bazndu-se pe studierea mo-
dului de via(a al indienilor din America de Nord, Boas a enun(at Ioarte multe idei noi, printre care
importanta limbii si a culturii pentru diferentierea popoarelor, precum si teza ca limba reprezinta
o paradigma pentru cercetarea celorlalte sisteme simbolice ale unui culturi. La scoala lui Boas
s-au Iormat mai multe de genera(ii de antropologi, care vor reprezenta diverse direc(ii de gndire.
Edward Sapir (1884-1939), lingvist si antropolog, dezvolta si consacra orientarea relati-
vista, Iiind interesat sa determine speciIicitatea culturilor prin analiza raporturilor expresive
dintre limba, structurile inconstientului colectiv si conIigura(ia personalita(ii; el se aIla la originea
teoriei potrivit careia experien(a cognitiva si practica este organizata n Iunc(ie de categoriile
lingvistice diIerite ale popoarelor (teorie cunoscuta sub numele ,ipote:a Sapir-Whorf').
AlIred Kroeber (1876-1960) este o alta Iigura impunatoare a antropologiei americane,
atasat si el de ideea unita(ii interne a culturilor, determinata de Iaptul ca elementele acestora
sunt organizate ntr-un pattern speciIic; apropiat Iiind si de concep(iile diIuzioniste, el va cerceta
comparativ diverse culturi ale amerindienilor pentru a le delimita n ,arii culturale' sau a le
integra prin trasaturile lor comune. Antropologia americana este strabatuta de diverse curente
teoretice, pastrnd totusi unele teze importante ale Iondatorilor.
Orientarea ,culturalist' (cunoscuta si sub numele de ,teoria culturala a personalita(ii'
sau ,Culture and Personality') este ini(iata de un grup de antropologi de prim rang, precum
Abram Kardiner (1891-1981), Ralph Linton (1893-1953), Ruth Benedict (1887-1948) si Margaret
Mead (1901-1978). Acesti autori, prelund tradi(iile si direc(iile de cercetare ini(iate de Boas,
Sapir si Kroeber, adep(i ai dialogului dintre psihanaliza si antropologie, impun n studierea cul-
turilor ideea de pattern, de model cultural si de ,personalitate de ba:'. n concep(ia lor, cultura
este alctuit din structuri valorice, credinte si modele comportamentale invtate in experienta
social, transmise prin educatie, sociali:are si aculturatie. n lucrarea sa Patterns of Culture
(1934), Ruth Benedict propune o tipologie a culturilor dupa orientarea valorilor interiorizate n
modelul de personalitate pe care-l dezvolta culturile prin educa(ie, precum si dupa tendin(ele
psihologice predominante (apolinice sau dionisiace, relund categoriile de analiza ale lui
Nietzsche). Kardiner si Linton dezvolta ideea personalita(ii de baza, speciIice Iiecarei culturii,
n(elegnd prin aceasta un ansamblu de trasaturi tipice si care constituie caracterul etnic sau
na(ional. Pornind de la institu(iile primare ale societa(ii, un rol Iundamental n construc(ia
personalita(ii de baza revine sistemului educativ, care transmite valorile si regulile de conduita
considerate ca Iiind deIinitorii pentru respectiva societate. Pentru acesti exponen(i ai antro-
pologiei, valorile culturale, cu toata autonomia lor, se topesc n plasma vie(ii sociale, n atitudini,
comportamente, institu(ii, raporturi sociale. Cultura nu este privita ca o haina de duminica
(viziune elitista), ci ca salopeta de lucru a membrilor unei societa(i, tehnologia de adaptare a
indivizilor la mediul de existen(a. Agen(ii sociali sunt determina(i de valorile n care cred, de
idealurile si (elurile spre care se ndreapta, de normele pe care le respecta, de reprezentarile
care-i orienteaza n lume, de simbolurile prin care-si traduc experien(a. Alte orientari ale antro-
pologiei americane se nscriu n cadrul neoevolu(ionismului sau, mai recent, al antropologiei
economice, cognitive sau interpretative.
Abordrile functionaliste sunt impuse ca model teoretic de Bronislaw K. Malinowski
(1884-1942) si A.R. RadcliIIe-Brown (1881-1955). Teza de baza: cultura ndeplineste un set
de Iunc(ii universale (de adaptare, de integrare sociala, de socializare, Iunc(ii practice, normative
si simbolice), iar con(inuturile particulare ale diIeritelor culturi sunt variabile n Iunc(ie de
contexte sociale si istorice, de mediu, de organizare sociala etc.
Conceptiile neoevolutioniste se aIirma n gndirea americana dupa al Doilea Razboi Mon-
dial, prin Leslie White, Julien Haynes Steward, Marshall Sahlins s.a. Culturile se diIeren(iaza
dupa mecanismele de adaptare ecologica, n Iunc(ie de nisa ecologica si sociala. Este o orientare
relativista care sus(ine pluralitatea liniilor de evolu(ie culturala, mpotriva evolu(ionismului clasic
monolinear. Culturile pot Ii n(elese numai daca le punem n corela(ie cu societa(ile particulare
care le-au produs, cu Iactorii de context, cu microevolu(ia speciIica. Cultura nu mai este con-
ceputa ca un continuum, ca un Ilux universal, ci este o proiec(ie a unor determinari psihologice,
economice, sociale si politice.
Abordrile structuraliste l au ca exponent stralucit pe antropologul Claude Levi-Strauss.
n replica la tendin(ele evolu(ioniste, culturile sunt privite ca ntreguri, ca structuri organizate
pe anumite principii de ordine si pe o re(ea de implica(ii; n toate culturile putem gasi un strat
Iundamental de elemente si rela(ii care reprezinta structuri universale, rezistente la schimbare.
Abordarea semiotic a culturii este ini(iata si dezvoltata de Umberto Eco si de Iuri
Lotman, precum si de al(i teoreticieni, la interIeren(a cu IilosoIia limbajului si cu studiile de
semiotica a artei. Cultura este un ansamblu de coduri si de limbaje, reprezinta ,suma inIor-
ma(iilor neereditare', dobndite, Iixate si transmise istoric prin sisteme de semne. Cultura are
caracter inexorabil (Lotman) pentru existen(a grupurilor umane organizate si pentru societa(i.
Raspunde la nevoile vitale si la cele spirituale. Prin cultura, o societate si organizeaza expe-
rien(a, si-o codiIica si o tezaurizeaza, o transmite, iar genera(iile noi nva(a aceasta experien(a,
o preiau si o extind.
Abordarea comunicational are o importan(a particulara n secolul XX. Ea s-a contituit
n prelungirea teoriile asupra limbajului si asupra noilor mijloace de comunicare, precum si a
sociologiilor comprehensive si interac(ionist-simbolice, dobndind o relevan(a deosebita n
tabloul disciplinelor sociale contemporane. Contribu(ii Iundamentale n acest domeniu au avut
reprezentan(ii Scolii de la FrankIurt (Th. Adorno, Herbert Marcuse), apoi teoria lui Marshall
McLuhan, abordarile socioculturale (Abraham Moles, Robert Escarpit), noile teorii privind civili-
za(ia imaginii, comunicarea artistica, particularita(ile limbajului artistic si estetica receptarii
(Hans Robert Jauss, Umberto Eco), orientarea cunoscuta sub numele ,studii culturale' si ntregul
complex al teoriilor si al abordarilor dedicate culturii media si culturii postmoderne (Ihab
Hassan, Jean-Franois Lyotard, Gianni Vattimo s.a.).
Necesitatea perspectivelor interdisciplinare
Conceptul de cultura are un caracter integrator si numai o perspectiva interdisciplinara este
capabila sa desciIreze articula(ia diverselor sale aspecte si implica(iile socio-umane. Cultura
este cercetata azi din pespective disciplinare multiple (istorice, sociologice, psihologice, semio-
tice, comunica(ionale, economice etc.), iar abordarile interdisciplinare sunt tot mai Irecvente
pentru a surprinde corela(iile si diversele Ia(ete dezvaluite ca urmare a unor interpretari elaborate
n domenii particulare. Constituirea viziunii interdisciplinare si a noilor paradigme este rezultatul
unor convergen(e spirituale ale epocii noastre, precum si al unor procese si tensiuni care strabat
cmpurile actualita(ii. Vom ncerca sa (inem seama de elementele caracteristice care s-au impus
n decursul secolului XX:
preIacerile n care e angajat modelul teoretic al stiin(elor naturii si depasirea paradigmei
elaborate de ra(ionalismul clasic;
echilibrarea tabloului valoric prin integrarea stiin(ei n contextul cultural global si stabilirea
unor alian(e cu alte Iorme de cunoastere si expresie, deci procesul de resolidarizare a valorilor;
sublinierea dimensiunii antropologice a culturii si punerea ei n rela(ie cu statutul ontologic
al omului;
impunerea unui nou n(eles al conceptului de timp istoric, diIerit de cel cu care opera
evolu(ionismul monolinear;
cautarea unei ,noi alian(e' ntre om si natura, pe masura ce experien(ele recente au scos
n eviden(a amenin(arile ecologice la care este expusa omenirea, iar n gndirea teoretica s-a
aIirmat principiul antropic si al paradigmei holograIice;
noile perspective hermeneutice, semiotice si inIorma(ionale prin care se realizeaza o con-
vergen(a a demersurilor din stiin(ele naturii si stiin(ele socio-umane;
interesul aratat pentru structurile simbolice ale culturii si depasirea viziunilor ra(ionaliste
si logocentrice asupra omului si a crea(iei sale;
instituirea unui nou sens al diversita(ii culturale si reconsiderarea culturilor arhaice, tradi-
(ionale si Iolclorice;
aIirmarea culturilor din exteriorul spa(iului occidental de civiliza(ie;
cresterea interdependen(elor si a schimbului de valori ntre arii culturale, societa(i si na(iuni;
relevan(a pericolului pe care-l reprezinta uniIormizarea planetara a culturii de consum
diIuzate de sistemul mediatic si, n consecin(a, constientizarea ideii ca diversitatea culturilor
este o condi(ie a supravie(uirii si dezvoltarii umanita(ii;
eIectele contradictorii ale proceselor de integrare si de globalizare a economiilor, care
au dus, n mod paradoxal, nu la disolu(ia identita(ilor etnice si na(ionale, ci la resurec(ia lor
politica si culturala;
conIruntarea deschisa a tendin(elor contradictorii ale lumii contemporane animate de
paradigme diIerite cu privire la raporturile dintre unitate/diversitate, globalizare/identitate, uni-
versal/speciIic.
Not. bibliograIia pentru capitolele I, II, III si IV se aIla la sIrsitul capitolului IV.
II. Cultur i valoare
1. Cultura: definiii i sensuri
Odiseea definiiilor
O caracteristica a IilosoIiei culturii ca disciplina teoretica rezida n Iaptul ca ea si redeIineste
continuu obiectul de studiu, ntruct acest obiect (cultura) are o complexitate deosebita, se
metamorIozeaza n mii de chipuri, se schimba el nsusi de la o epoca la alta si poate Ii abordat
din perspective multiple. AdeIini cultura nseamna a deIini nsasi condi(ia umana, n unitatea
si varietatea ei. DeIini(iile cunoscute si aIlate n circula(ie pun accent pe anumite componente
sau aspecte ale culturii. Dupa cum vom vedea, deIini(iile din sIera antropologiei si a istoriei
diIera de cele sociologice, psihologice sau semiotice.
AstIel, cei mai mul(i antropologi din scoala americana au deIinit cultura ca un sistem de
credin(e, idei si modele comportamentale nva(ate n experien(a sociala si transmise prin socia-
lizare si acultura(ie. Cum am aratat, pentru abordarile semiotice cultura reprezinta un ansamblu
de semne si limbaje care codiIica experien(a si o tezaurizeaza, pentru a o transmite din genera(ie
n genera(ie, asigurnd astIel continuitatea procesului istoric. Cassirer si Blaga au deIinit crea(iile
culturale prin Iunc(iile lor simbolice si revelatorii, implicnd cunoasterea si Iormele prin care
se exprima atitudinile Iundamentale ale omului Ia(a de existen(a. Prin cultura, omul si depaseste
mediul imediat de existen(a si da sens vie(ii sale.
Nu exist o definitie standard a culturii. De Iapt, cultura, spune Abraham Moles, se preteaza
la o ,deIini(ie deschisa', oricnd susceptibila de corecturi si adaugiri, spre deosebire de concep-
tele cu care opereaza stiin(ele naturii sau geometria, care pot primi deIini(ii nchise. Fenomenul
cultural, n complexitatea sa ireductibila, poate Ii doar ,conturat', evident n mod imprecis,
prin convergen(a unor trasaturi, dar nu deIinit riguros, ntruct, avnd un caracter proteic (id
est: creator), cultura poate oricnd ,sa dispara din propria sa deIini(ie' daca aceasta este una
nchisa si dogmatica. Nimeni nu va mai inventa noi deIini(ii relevante pentru triunghiul drept-
unghic, pentru tensiunea curentului electric sau pentru entropie, care sunt concepte ,nchise',
dar oricnd este posibila o noua deIini(ie a culturii. De exemplu, Abraham Moles porneste de
la o deIini(ie preliminara, dar suIicient de vaga pentru a o putea dezvolta apoi n sistemul sau
cibernetico-inIorma(ional:
,O caracteristica esen(iala a Iiin(ei umane este de a trai ntr-o ambian(a pe care ea nsasi si-a creat-o.
Urma lasata de acest mediu artiIicial n spiritul Iiecarui om este ceea ce numim cultura, termen
att de ncarcat de valori diverse nct rolul sau variaza sim(itor de la un autor la altul si pentru care
s-au gasit peste 250 de deIini(ii.'
12
Moles propune o reinterpretare a culturii din perspectiva comunicarii sociale generalizate
(prin mass media) si a ,ciclurilor socio-culturale' pe care le parcurg mesajele care ne struc-
tureaza ,tabloul spiritual', ,ecranul cunoasterii'. Fiecare dintre noi purtam n structura psihica,
n spiritul nostru un ,tablou al lumii', Iormat din cunostin(e, idei, opinii, credin(e, reprezen-
tari, valori, norme, atitudini etc., toate alcatuind ,imaginea' noastra asupra lumii.
DeIini(iile sunt importante ntruct ele exprima o anumita viziune asupra culturii, dezvaluie
atitudinea si perspectiva particulara a autorilor, precum si Iunc(iile ce se atribuie culturii. Din
varietatea deIini(iilor nu trebuie sa tragem concluzia ca Ienomenul cultural ar Ii prin natura sa
indeIinibil. Din aceste deIini(ii multiple putem re(ine unele reperele mai Irecvente, care nu lipsesc
din nici o ncercare de deIinire. Din multitudinea deIini(iilor si a abordarilor am re(inut nca din
primul capitol cteva elemente deIinitorii ale acestui concept: sisteme de valori, idei si atitudini,
Iormele de crea(ie prin care omul, grupurile sociale si societa(ile si interpreteaza experien(a
istorica si o transcriu n opere; aceste opere reprezinta valori si norme, care se transmit din
genera(ie n genera(ie, asigurnd continuitatea existen(ei umane.
Sensuri constituite istoric
Termenul de cultura a Iost preluat de mai toate limbile moderne din limba latina, unde
cuvntul ,cultura' avea att n(elesul de cultivare a pamntului, ct si pe cel de cultivare a
spiritului, cu sensul larg de educa(ie, de Iormare a spiritului si a suIletului, de instruire si de
modelare a personalita(ii pe baza cunostin(elor si a experien(ei personale. Analogia dintre agri-
cultura si cultura are drept baza ideea de modiIicare a naturii, att a celei exterioare omului,
ct si a naturii umane, adica a Iaculta(ilor naturale ale omului, pe care educa(ia este chemata
sa le transIorme din poten(ialita(i n realita(i.
Cercetarile entograIice si antropologice din secolul al XIX-lea au dus la cristalizarea unei
prime deIini(ii sintetice, de dic(ionar. Este deIini(ia antropologului E.B. Tylor, care porneste
de la studiul culturilor primitive pentru a ajunge la o generalizare care nglobeaza n conceptul
de cultura toate maniIestarile de via(a ale unui popor, de la mitologie, limbaj, rituri, ceremonii,
simboluri, cunostin(e pna la institu(ii si Iorme de organizare sociala, Iara a Iace distinc(ii ntre
aceste sIere.
DeIini(iile culturii s-au multiplicat la nceputul secolului XX, cnd diverse discipline sociale
au nceput sa cerceteze mai aplicat Ienomenul cultural, dar ele nu au depasit cadrul unor polarita(i
deja consacrate: cultura/natura, spirit/materie, subiectiv/obiectiv, valori/Iapte, crea(ii spirituale/
bunuri materiale, mentalita(i/institu(ii, tradi(ie/inova(ie, particular/universal etc. Cum vom vedea,
antropologii americani AlIred Kroeber si Clyde Kluckhohn, care au inventariat deIini(iile
conceptului de cultura, le-au sistematizat n Iunc(ie de un set de criterii universale, care privesc
raportul dintre om si natura, dintre om si valori, precum si rela(iile interumane.
Termenii de cultura si civiliza(ie au Iost utiliza(i, nca din secolul al XVIII-lea, cu sensuri
diIerite n spa(iul Irancez si n cel german. n Fran(a, civiliza(ia era considerata un termen cu
o sIera mai ampla, ce con(ine cultura ca o componenta a sa. n Germania, dimpotriva, teoreticienii
12. Abraham Moles, Sociodinamica culturii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1974, p. 45.
Cultur i valoare 35
au acordat culturii o sIera mai larga si au vazut n civiliza(ie doar componenta materiala, tehnica
si economica a culturii. n Statele Unite, unde tradi(ia gndirii antropologice este puternica,
cei doi termeni au Iost utiliza(i multa vreme cu aceeasi semniIica(ie, desemnnd n mod global
,modul de via(a' al unui popor. Ocupndu-se cu precadere de comunita(ile premoderne, tradi(io-
nale, ,primitive', antropologii americani nu au operat o distinc(ie transanta ntre unelte, Iorme
de produc(ie, tehnici, cunostin(e, idei, credin(e, mituri, Iorme ale religiei, tradi(ii, limbaje, simbo-
luri, comportamente etc. ntr-o societate de acest tip, valorile nu sunt diIeren(iate si autonome,
precum ntr-o societate moderna; n contextul unui sincretism al valorilor, este greu sa disociezi
aspectele culturii de cele care (in de sIera civiliza(ii, asa cum procedam n cazul analizei aplicate
asupra unei societa(i moderne, n care structurile sociale sunt puternic diIeren(iate, n care acti-
vita(ile, Iormele de crea(ie si valorile sunt relativ autonome, iar accentul axiologic se deplaseaza
de la comunitate spre indivizi (care devin ,ceta(eni' liberi), de la tradi(ie spre inova(ie si schim-
bare, de la conIormism social spre personalizare.
Termenul de civiliza(ie a Iost construit n epoca moderna prin derivarea lui din cuvintele
latine civis, civitas, civilis, civilitas, avnd ca sensuri ceta(eanul care traieste ntr-o cetate/stat,
ceta(ean care dispune de anumite calita(i prin care se conIormeaza regulilor de conduita n rela-
(iile sociale si publice. Pornind de pe terenul acestui sens etimologic, ,civilizarea' nsemna (ca
si astazi) educarea ceta(eanului pentru comportarea lui adecvata (polite(e, bune maniere, obice-
iuri) n ,via(a civila', n spa(iul ,civic', n spa(iul public, unde trebuie sa respecte anumite con-
ventii si reguli consacrate ale rela(iilor interumane si sociale. Pe lnga sensul antropologic de
stapnire a naturii prin cunoastere inven(ii tehnice , civiliza(ia a vizat prin chiar n(elesul ei primar
reglementarea rela(iilor sociale prin norme si institutii, organizarea vie(ii comunitare potrivit unor
exigen(e diverse (calitatea mediului de via(a, ordine, cura(enie, igiena, (inuta, coduri ale conver-
sa(iei, comportament aIabil, respectarea uzan(elor speciIice unui anumit mediu social etc.).
n secolul Luminilor, n mediul Irancez se Iolosea cu precadere termenul de civiliza(ie (opus
,barbariei') pentru a desemna stapnirea ra(ionala asupra naturii, progresul cunoasterii si al mora-
vurilor. Civiliza(ia era, de asemenea, opusa naturii, Iiind considerata un mediu artiIicial de exis-
ten(a, n timp ce cultura se reIerea la anumite valori ce se nradacineaza n ,starea naturala',
situa(ie ce explica si critica pe care o Iacea Rousseau civiliza(iei care perverteste aceste valori
(bunatate, generozitate etc.). Civiliza(ia este identiIicata cu stadiul modern al cunoasterii si al
organizarii societa(ilor, precum si cu un model de comportare a indivizilor, model ce presupune
respectarea unor coduri si conven(ii sociale.
n spa(iul gndirii germanice, nsa, no(iunea de civiliza(ie a Iost de-valorizata, Iiind asociata
cu ,Iormele exterioare' ale vie(ii (produse tehnice, institu(ii si reguli impuse etc.), cu exteriori-
tatea vie(ii, pe cnd cultura era asociata cu procesul de Iormare spirituala, cu interioritatea, cu apre-
cierea subiectiva a lucrurilor, cu realita(ile suIletesti si cu ,suma activita(ilor spiritului'
13
. AstIel,
termenul de cultura dobndeste o utilizare tot mai Irecventa pentru a exprima n primul rnd Iondul
de reprezentari al unui popor, valorile, via(a spirituala si deprinderile suIletesti, constituite istoric.
Universalismul Epocii Luminilor este respins ini(ial de Vico si Herder, ultimul Iiind cel care
introduce conceptul de ,spirit al poporului' (Jolkgeist), dar si pe cel de ,spirit al epocii' (Zeitgeist),
pentru a diIeren(ia culturile n spa(iu si timp, dupa valorile si practicile lor speciIice. Istorismul
13. Jacob Bruckhardt, Consideratii asupra istoriei universale (1905), apud Bernard Valade, ,Cultura',
n Raymond Boudon (coord.), Tratat de sociologie, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997, p. 524.
si relativismul cultural sunt astIel puse n opozi(ie cu universalismul si cu imaginea unei evolu(ii
unilineare a umanita(ii. Sunt concepte si viziuni ce vor Ii preluate si dezvoltate de Hegel, Fichte,
Alexander von Humboldt, G.F. Klemm, Theodor Waitz, AdolI Bastian.
Gndirea germana ini(iaza astIel o ,alta IilosoIie a istoriei', diIerita de linia reprezentata
de teoreticienii dreptului natural (Hobbes, Locke, Rousseau, Montesquieu). Cultura este privita
astIel ca semnul global al identita(ii spirituale a popoarelor, ca element ce atesta diversitatea
structurala a umanita(ii, pe cnd civiliza(ia este vazuta ca ntruchipare practica a valorilor cultu-
rale. Concep(iile istorice (si ,istoricizante'), ampliIicate de romantism si de viziunile evolu(io-
niste, vor opera cu ideea unor comunita(i etnice deIinite prin limba, tradi(ii spirituale si valori
proprii, elemente care sunt diIerite de la o comunitate la alta, n dezacord cu reprezentarile
luministe, care priveau omul n calitatea lui suprema de ,Iiin(a ra(ionala', de ceta(ean abstract,
disociat de contextele istorice si culturale. AstIel, cultura devine indicatorul deIinitoriu al iden-
tita(ilor na(ionale, iar analizele tot mai aplicate asupra culturii populare si a tradi(iilor istorice,
asupra condi(iilor concrete si a mijloacelor materiale, spirituale, simbolice prin care un popor
si reproduce existen(a n totalitatea sa, vor alimenta noua viziune a relativismului cultural,
care disloca treptat paradigma ra(ionalismului clasic din cmpul stiin(elor sociale si istorice.
AstIel, la nceputul secolului XX, IilosoIia culturii si disciplinele sociale erau marcate de
conflictul subiacent dintre dou paradigme culturale, paradigme ce orientau demersurile din
stiin(ele naturii si din cele sociale. Paradigma clasica are ca substrat teza universalita(ii ra(iunii
umane si, implicit, ideea ca valorile speciIice ale civiliza(iei occidentale, cu perIorman(ele lor
tehnologie, au un caracter intrinsec universal, ca ele reprezinta modelul consacrat si omologat
al progresului social. Dimpotriva, paradigma relativista, cu antecedente n Iiloane variate ale gn-
dirii moderne, dezvaluie condi(ionarile multiple prin care o cultura este modelata de contextul
istoric si existen(ial n care Iiin(eaza.
Definiii, sensuri i abordri interdisciplinare
Evolu(ia gndirii IilosoIice si sociale din spa(iul european a consacrat astIel dualitatea cul-
tura/civiliza(ie. Este vorba de doua concepte cu voca(ie generalizatoare si sintetica. Ele despart
si grupeaza toate crea(iile umane n dou emisfere, dupa criteriul Iunc(iei lor predominante:
creatii simbolice si instrumentale. Sunt doua tipuri de activita(i, de atitudini, de opere si de Iina-
lita(i, doua dimensiuni constitutive si corelative ale existen(ei umane: una orientata spre ideal,
alta spre real, una spre valori, alta spre bunuri, una spre semniIica(ii, alta spre Iapte, una spre
via(a spirituala interioara, alta spre conIortul material exterior; una se sprijina pe credin(e si
atitudini subiective (individuale si colective), alta pe demersuri ce aspira la o cunoastere obiec-
tiva; una ntemeiaza identita(i si diIeren(e, alta Iaciliteaza cooperari, deschideri si integrari
relative. AstIel, tabloul lumii actuale este unul extrem de eterogen, cu numeroase nuclee culturale
renascute, care si revendica energic dreptul la identitate si la diIeren(a tocmai n epoca globa-
lizarii economice si mediatice.
Poten(ialul creator al omului poate Ii repartizat astIel pe o gama ce se ntinde de la arta la
tehnica. Arta reprezinta chintesen(a demersului simbolic al omului, iar tehnica este chintesen(a
demersului practic-instrumental. Arta este nucleul culturii, tehnica este factorul generator si
constitutiv al civili:atiei. n diverse pozi(ii intermediare pot Ii situate religia si stiin(a. n toate
cazurile avem de-a Iace cu articula(ia organica dintre simbolic si instrumental, dintre imagine
si comportament, dintre idee si Iapta, dintre ,cuvnt' si ,gest' (cum sus(ine antropologul A. Leroi
Gourhan). Condi(ia umana se desIasoara concomitent pe ambele registre existen(iale, cu tensiuni,
interIeren(e si desincronizari conjuncturale.
AlIred Kroeber si Clyde Kluckhohn au Iacut, ntr-o lucrare publicata n 1952, un inventar
al deIini(iilor date conceptului de cultura, ajungnd sa nregistreze 164 de deIini(ii apar(innd
unor IilosoIi, istorici, sociologi, psihologi, antropologi etc. Autorii au grupat aceste deIini(ii
n sapte mari categorii: enumerativ-descriptive, istorice, normative, psihologice, structurale,
genetice si incomplete. Sintetiznd diverse n(elesuri si abordari, cei doi antropologi construiesc
ei nsisi o deIini(ie a culturii, citata adesea n lucrarile de specialitate si n dic(ionare:
,Cultura consta din modele implicite si explicite ale comportarii si pentru comportare, acumulate si
transmise prin simboluri, incluznd si realizarile lor n unelte. Miezul esen(ial al culturii consta din
idei tradi(ionale, aparute si selectate istoric, si, n special, din valorile ce li se atribuie; sistemele de
cultura pot Ii considerate, pe de o parte, ca produse ale ac(iunii si, pe de alta parte, ca elemente ce
condi(ioneaza ac(iunea viitoare.'
14
Dupa cum vedem, aceasta deIini(ie pune accentul pe cultura ca mecanism social de acumu-
lare si transmitere a unor ,modele comportamentale', prin intermediul unor simboluri, ncor-
porate chiar si n unelte materiale. Valorile culturale sunt privite concomitent ca rezultate ale
ac(iunii si ca elemente ce condi(ioneaza ac(iunea. Autorii nu disting elementele ce apar(in culturii
de cele care (in de sIera civiliza(iei, considernd ca ,sistemele de cultura', Iiind un nucleu al
civiliza(iei, cuprind modele spirituale (am spune programe ,soIt') pentru orientarea compor-
tamentui si a ac(iunii sociale. Aceeasi viziune se regaseste si la al(i antropologi si teoreticieni
americani.
Un sociolog american contemporan, Norman Goodman, explica Ienomenul cultural prin
unitatea dintre aspectele materiale si nonmateriale ale vie(ii, prin sinteza lor. Iata cum ar putea
arata elementele deIinitorii ale culturii, prezentate ntr-un mod schematic, pornind de la dimen-
siunile men(ionate de acest autor, dar si de al(i teoreticieni ai culturii, elemente pe care le-am
grupat n tabloul alaturat.
15
Elemente definitorii ale culturii
Cultura material ,crea(ii concrete si tangibile', ,maniIestarile Iizice ale vie(ii' (masini,
televizoare, avioane, rigla de calcul, mbracaminte, locuin(e, precum si comportamente Iizice).
Cultura nonmaterial crea(ii simbolice, care nu au Iunc(ie practica directa, transmise
din genera(ie n genera(ie.
Elemente ale culturii nonmateriale:
1. Componente cognitive (idei)
cunostin(e
opinii, reprezentari, imagini
2. Componente axiologice
valori ,idei abstracte (nvestite si cu semniIica(ie emo(ionala) despre ceea ce o societate
crede ca este bun, corect si placut'. ,Valorile asigura baza pe care judecam ac(iunile sociale'.
Cultur i valoare 37
14. A.L. Kroeber, Clyde Kluckhohn, ,Culture. A Critical Review oI Concepts and DeIinitions', Papers
of the Peabody Museum of American Archeology and Etnology, Harvard University, vol. XLVII, nr. 1, Cam-
bridge, Mass, 1952, p. 181.
15. Norman Goodman, Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider, 1998, pp. 48-57.
3. Componente normative
Norme reguli care structureaza comportamentele indivizilor n societate. Tipuri de norme:
obiceiuri conven(ii curente ale vie(ii
COM-
moravuri norme asimilate social
PORTA-
tabuuri ceea ce nu se cade sa Iacem
MENTE
legi norme ale autorita(ii publice
Normele exprima ,cultura ideala'. Comportamentele exprima ,cultura reala'.
4. Componente simbolice
semnele naturale (Ium-Ioc)
simbolurile semne conven(ionale asimilate prin educa(ie si care dobndesc n(eles prin
consens social (cuvinte, gesturi, obiecte, imagini vizuale)
limba ansamblu de simboluri, construit social
gesturile Iormele nonverbale de comunicare
Dupa cum se poate vedea, din acest tablou lipseste distinc(ia cultura/civiliza(ie, iar cultura
este deIinita prioritar prin elemente ale comportamentului nva(at.
Vom reveni la distinc(ia si interIeren(a dintre cultura si civiliza(ie dupa ce vom trece prin
analiza conceptului de valoare, elementul-cheie al culturii.
2. Cultur i valoare
Problematizarea valorilor. Contextul istoric i cultural
Conceptul de valoare a polarizat aten(ia gnditorilor din secolul al XIX-lea, o data cu trecerea
de la viziunile luministe si ra(ionaliste spre o concep(ie istoric asupra culturii, sub auspiciile
romantismului si apoi ale teoriilor evolu(ioniste. Epoca Luminilor era ncrezatoare n autonomia
si universalitatea ra(iunii umane, sursa a valorilor general umane si a drepturilor ,naturale',
deci universale, ale omului ca Iiin(a ra(ionala si libera, indiIerent de contextele sociale si istorice.
Progresul cunoasterii istorice a dezvaluit nsa Iaptul ca umanitatea este alcatuita din Iorme de
organizare politica diIerite, din state, societa(i, culturi, grupuri lingvistice si grupuri sociale care
au moduri de via(a, comportamente, reprezentari, credin(e si atitudini Iundamentale diIerite.
Cum se mpaca postulatul teoretic al unita(ii si universalita(ii ra(iunii umane cu diversitatea
real si istoric a culturilor si a limbilor, dar si a idealurilor si a criteriilor diIerite prin care sunt
apreciate maniIestarile si crea(iile umane? n momentul n care constiin(a moderna a postulat
ideea universalita(ii ra(iunii umane si a unita(ii genului uman, a aparut o problema cardinala:
problema raportului dintre unitate si diversitate n lumea umana.
Cercetarile istorice au impus n spiritul epocii ideea ca diIeren(ele dintre culturi sunt
determinate de orientarile lor axiologice diIerite, de Iaptul ca ele raspund unor nevoi determinate
si au idealuri diIerite, ca Iiecare mare cultura si Iiecare epoca sunt caracterizate si orientate de
anumite valori speciIice, dominante. n secolul al XIX-lea devin relevante diIeren(ele dintre
romantism si clasicism, apoi dintre alte stiluri, dintre Orient si Occident, dintre modern si me-
dieval, dintre cunoasterea de tip stiin(iIic si alte Iorme de cunoastere, dintre industrie si agri-
cultura, dintre metropola si periIerie, dintre concep(iile politice (liberalism si conservatorism),
dintre culturile moderne si cele tradi(ionale, dintre modurile de via(a si Iormele de expresie
culturala etc. Toate aceste diIeren(e angajeaza, ntr-un Iel sau altul, ideea de valoare.
Pentru a explica aceste diIeren(e istorice si contraste stilistice, de viziune si de expresie,
gndirea IilosoIica moderna a apelat la ideea de valoare, pe care a transIormat-o ntr-un concept
Iundamental. Acest concept a ndeplinit cel pu(in doua Iunc(ii teoretice:
o Iunc(ie critica, aceea de a stabili n interiorul unei culturii date criterii ale perIorman(ei,
delimitnd valorile de nonvalori, impunnd o ierarhie a operelor ntr-un domeniu sau altul al
crea(iei umane, n Iunc(ie de calitatea speciIica a operelor;
o Iunc(ie de indicator al identita(ilor culturale globale, aratnd care sunt idealurile si crite-
riile speciIice care opereaza n spa(iul diverselor epoci si culturi ale umanita(ii, ce reprezentari,
credin(e si atitudini deIinesc anumite societa(i, popoare si culturi.
Impunerea no(iunii de valoare n disciplinele IilosoIice si socio-umane este rezultatul unor
schimbari proIunde care au avut loc n structurile civiliza(iei moderne, dupa epoca Renasterii.
Este vorba de procesul de autonomi:are a valorilor si a domeniilor culturale. De exemplu, valo-
rile si activita(ile economice s-au disociat treptat de cele religioase, morale si artistice. Comer(ul,
activita(ile de schimb, munca de tip industrial, toate n expansiune, au impus alte criterii de apre-
ciere dect cele morale sau religioase; calendarul activita(ilor economice a Iost disociat n mod
treptat de cel religios; stiin(a si-a impus norme si metodologii speciIice, detasndu-se att de
sim(ul comun, ct si de viziunile IilosoIice si speculative; institu(iile politice si-au creat Iorme
si proceduri independente de legitimare, diIerite de cele tradi(ionale; arta s-a autonomizat ca
o Iorma speciIica de activitate creatoare. Problematica valorilor a Iost receptata astIel de gndirea
IilosoIica, iar Kant a Iundamentat distinc(iile dintre cunoastere, morala si activitatea estetica,
dintre adevar, bine si Irumos. O prima teorie nchegata a valorilor a aparut n spa(iul stiin(iIic
al economiei politice, o data ce Adam Smith si David Ricardo au analizat valoarea economica
n sine, lund n considerare doar Iazele procesului strict economic.
Autonomi:area valorilor devine un indicator semnificativ al moderni:rii si al progresului
social, astIel ca mediul cultural si construieste institu(ii speciIice, prin care si cstiga, treptata,
o independen(a relativa. Aceste tendin(e s-au accentuat pe masura ce s-a consolidat civiliza(ia
moderna, industriala si urbanizata, n decursul secolului al XIX-lea. Presa, asocia(iile culturale
si noile institu(ii educative si cele de diIuzare vor Iace legatura dintre cmpul restrns de crea(ie
culturala si cmpul social larg. Dar tabloul valorilor cunoaste o dinamica accentuata, receptnd
pulsa(iile transIormarilor sociale si ale evenimentelor istorice. Schimbarea rapida a modurilor
de gndire, a experien(ei estetice si a atitudinilor spirituale induce, la sIrsitul secolului al
XIX-lea, o stare de criza n constiin(a epocii, cnd suprema(ia modelului clasic al lumii, Iaurit
n laboratoarele stiin(ei de tip newtonian, va Ii pusa n discu(ie, ca strategie globala a spiritua-
lita(ii. De sub tutela modelului clasic, generalizat n secolul al XVIII-lea, s-au emancipat mai
nti artele, anumite orientari IilosoIice si, treptat, complexul stiin(elor istorice si umane.
Procesul acesta de polarizare culturala a atins registre acute la sIrsitul secolului al XIX-lea
si el n-a ncetat sa se maniIeste pna azi, oIerind spectacolul unei conIruntari dramatice, numite
de unii teoreticieni, cu un termen numai par(ial adecvat, ,criza culturii moderne'. E vorba, n
Iond, de o schimbare a ,raportului de Ior(e' ntre doua paradigme culturale cuprinse deopotriva
n patrimoniul de experien(e spirituale europene. Noua paradigma cucereste pas cu pas teren,
pentru ca, la nceputul secolului nostru, sa putem vorbi de o conIruntare deschisa ,ntre stiin(a
si restul culturii'
16
. Sintagma ,restul culturii' denumeste aici toate acele miscari spirituale care,
Cultur i valoare 39
16. Aceasta conIruntare este convingator si expresiv descrisa de Ilya Prigogine si Isabelle Stengers n
Noua aliant. Metamorfo:a stiintei, Bucuresti, Editura Politica, 1984, pp. 121-149, 390-393.
pe plan IilosoIic, contesta intelectualismul dogmatic, promoveaza relativismul moral si ideea
de emancipare politica, iar pe plan artistic reabiliteaza Iunc(ia creatoare a imagina(iei, sensibi-
lita(ii si intui(iei, libertatea de expresie si dreptul artei de a avea ,adevarul' ei autonom.
AstIel, n intervalul 1870-1914
17
, au Iost puse n cauza Iundamentele valorice ale culturii
occidentale, prin noile interpretari apar(innd lui Nietzsche, Bergson, Freud, Dilthey, scolilor
neokantiene, sociologiei comprehensive a lui Max Weber, pragmatismului lansat n gndirea
americana (William James, Charles Sanders Peirce, John Dewey), Ienomenologiei lui Edmund
Husserl, noilor perspective deschise de logica matematica a lui Gottlob Frege si Bertrand Russell.
Este o perioada de schimbari spectaculoase n plan stiin(iIic si estetic (termodinamica, teoria
relativita(ii, teoria cuantelor, succesiunea rapida a curentele artistice, avangardele etc.), dar si
n plan politic, social si ideologic (ascensiunea doctrinelor rasiste, socialiste, anarhiste etc.),
perioada ce se ncheie o data cu Primul Razboi Mondial. Aceste schimbari zdruncina ediIiciul
valoric al culturii clasice occidentale, dominate de ra(ionalism, evolu(ionism si pozitivism.
Conceptul de valoare. Abordri i teorii
Culturile au Iost mereu deIinite ca sisteme integrate de valori, deci cea dinti opera(ie trebuie
sa Iie deIinirea conceptului de valoare. Ce este valoarea? Sunt consacrate deja mai multe abor-
dari, sensuri si teorii, mai multe raspunsuri teoretice la aceasta problema.
Paradoxul cu care se conIrunta orice axiologie consta n Iaptul ca ,valoarea presupune ceva
demn de apreciat, si pe cineva n masura sa aprecieze', deci un moment obiectiv si unul
subiectiv.
18
Dar, Ia(a de aceasta problema, ntrebarile vin n cascada: despre care subiect este
vorba: individual sau colectiv, ra(ional sau aIectiv, ac(ional sau contemplativ, un subiect generic
(general-uman) sau unul particular, determinat de contexte social-istorice? n legatura cu polul
obiectiv al valorii, ntrebarile majore privesc urmatoarele variante: obiectul la care se reIera
valoarea este unul existent sau dorit, unul real sau unul ideal, relativ sau absolut, material sau
Iictiv, ontologic sau logic?
Aceste ntrebari au generat numeroase raspunsuri teoretice, dintre care unele au pus
alternativele de mai sus n rela(ii de disjunc(ie, altele n rela(ii variate de conjunc(ie. Rela(ia
dintre cele doua aspecte ale valorii (obiectiv/subiectiv) reprezinta problema Iundamentala a
oricarei axiologii sau teorii a culturii, cristalizata n urmatoarele ntrebari: ,sunt obiectele valori
pentru ca subiectul le valorizeaza, sau subiectul le valorizeaza pentru ca ele sunt valori?; poseda
obiectele valoare pentru ca noi le dorim sau noi le dorim pentru ca ele poseda intrinsec
valoare?'
19
Decisiv pentru deIinirea valorii este modul n care este privit raportul dintre subiect si obiect.
AstIel, exista trei tipuri de concep(ii, ,considerndu-se Iie ca valoarea este imanenta subiectului,
Iie ca este situata n sIera transcendenta a unor obiecte (materiale sau ideale), Iie ca rezulta
dintr-o interac(iune ntre subiect si obiect'
20
. n consecin(a, putem sistematiza concep(iile despre
valoare n urmatoarele categorii:
17. Cf. Pierre Auregan, Guy Palayret, Zece etape ale gandirii occidentale, Bucuresti, Editura Antet, 1998,
pp. 215-241.
18. Ludwig Grunberg, Axiologia si conditia uman, Bucuresti, Editura Politica, 1972, p. 76.
19. Ibidem, p. 77.
20. Ibidem, p. 70.
Realismul naiv identiIica valoarea cu o calitate intrinseca a lucrurilor sensibile, a Iaptelor,
a obiectelor naturale. Sub inIluen(a economiei politice, dar si a concep(iilor materialist-poziti-
viste, valoarea este identiIicata cu obiectul exterior subiectivita(ii.
Conceptii subiectiviste si psihologiste. Valoarea este deIinita ca un atribut al subiectivita(ii
umane, ca traire interioara, dorin(a, placere, interes, preIerin(a, ideal. Ca exemple de teorii care
ntemeiaza valoarea pe starile subiective ale omului sunt citate concep(iile lui Alexius von
Meinong, R.M. Lotze si Christian von EhrenIels, aIirmate la sIrsitul secolului al XIX-lea. Aceste
pozi(ii teoretice subiectivizeaza valorile, le relativizeaza pna la punctul n care nu mai pot
explica existen(a unor valori sociale, comune, istorice, stabile etc.
Conceptii biologiste si rasiste. Radacina valorilor este una biologica. Valorile exprima
poten(ialul biologic al indivizilor si al popoarelor. Nietzsche si al(i teoreticieni vor dezvolta
aceasta viziune care va duce la teoriile rasiste, ce au drept teze directoare superioritatea biologica
a unor popoare si dependen(a culturii de calita(ile biologice, implica(ia Iiind inegalitatea culturala
a raselor.
Conceptii autonomiste. Apar(in gnditorilor neokantieni Heinrich Rickert, W. Windel-
band, Nicolai Hartaman. Valorile nu au existen(a, ci valabilitate. Ele alcatuiesc un Iel de regiune
autonoma, zona separata att de subiect, ct si de obiect. Valorile au un statut asemanator cu
ideile platoniciene.
Conceptia psihanalitic. Valorile sunt proiec(ia unor dorin(e reIulate n subconstient, iar
crea(ia culturala, artistica mai ales, este expresia sublimata a acestor dorin(e. Teoria lui Sigmund
Freud pune valorile n dependen(a de inconstient, zona ce cuprinde impulsuri nradacinate n
instinctul de conservare si n pornirile erotice.
Conceptii relationale. Valorile nu se conIunda nici cu trairile subiectului, desi le presupun,
nici cu atributele sensibile ale obiectelor, desi le presupun si pe acestea, ci sunt expresia unei
rela(ii speciIice dintre obiect si subiect. De aceasta perspectiva s-au apropiat concep(iile Ieno-
menologice, precum cea a lui Max Scheler, care considera valorile drept obiecte corelative ale
unor ,intuitii emotionale'. n gndirea romneasca, Petre Andrei, Tudor Vianu si Ludwig
Grunberg sunt adep(i ai acestei viziuni rela(ionale. Un pol al valorii e situat n obiectivitate,
altul n subiectivitate, deci valorile exprima aceasta corela(ie. Nu sunt substan(e, ci rela(ii.
Pornind de la aceasta ultima viziune, putem rezuma unele elementele deIinitorii ale valorilor
n cteva propozi(ii-cheie:
valoarea presupune un raport ntre un obiect (obiect Iizic, unealta, bun material, o opera
spirituala, o idee, un gest, un comportament etc.) si un subiect care pre(uieste obiectul respectiv;
nu exista valoare dect pentru un subiect determinat (individual sau colectiv), situat
totdeauna ntr-un anumit context cultural, social si istoric;
subiectul apreciaza calita(ile obiectului n Iunc(ie de capacitatea acestui obiect de a-i
statisIace o seama de nevoi, idealuri, aspira(ii;
valorile se caracterizeaza prin polaritate (adevar/Ials, bine/rau, util/inutil, Irumos/urt,
sacru/proIan etc.) si prin ierarhie, n Iunc(ie de gradul realizarii lor (ntre drept si nedrept, adevar
si eroare, Irumos si urt, bine si rau etc. exista situa(ii intermediare) si n Iunc(ie de importanta
lor pentru o comunitate data;
valorile se ntruchipeaza n bunuri, care sunt nsusite de indivizi pentru ca le satisIac anu-
mite nevoi, dar valorile au mereu si sensul de idealuri si aspira(ii; valorile subliniaza contrastul
Cultur i valoare 41
dintre starea de Iapt si cea de drept, dintre realitate si dorin(ele si aspira(iile noastre, dintre ceea
ce este si ceea ce trebuie sa Iie (n Iunc(ie de un ideal);
valorile pot Ii deosebite dupa domeniul lor (morale, religioase, politice, stiin(iIice, estetice
etc.), dupa natura lor (valori materiale, valori spirituale, valori sociale sau valori personale etc.),
dupa functia lor (valori-mijloc, valori-scop), precum si dupa alte criterii, cum ar Ii semnificatia,
aria de rspandire sau durabilitatea lor (valori general-umane, valori universale, valori na(io-
nale, valori perene (,clasice') sau valori ce au doar o recunoastere conjuncturala, valori domi-
nante sau secundare etc.);
Jalorile sunt concomitent autonome si solidare n tabloul axiologic al unei epoci sau al unei
culturi determinate; pastrndu-si diversitatea si autonomia, valorile Iormeaza conIigura(ii structu-
rale si istorice, se integreaza Iunc(ional ntr-un sistem de valori, iar societa(ile, grupurile umane
si culturile si deIinesc identitatea prin aceasta conIigura(ie originala a sistemelor de valori;
valorile sunt transmise prin mecanismele educa(iei si ale socializarii, Iiind asimilate si
interiorizate de indivizi; ele dobndesc astIel un caracter normativ si intra n structura mentali-
ta(ilor si a convingerilor noastre, de unde ac(ioneaza ca repere si criterii de orientare a compor-
tamentelor si ac(iunilor;
criteriile de apreciere a valorilor sunt elaborate la nivel social, au o anumita stabilitate
istoric, dar se caracterizeaza si prin istoricitate si relativitate; aceste criterii se schimba de la o
epoca la alta, diIera de la un grup social la altul, iar n actul concret de valorizare ele se indivi-
dualizeaza n Iunc(ie de datele speciIice ale unei personalita(i.
Sistematiznd trasaturile distinctive ale valorii, L. Grunberg construieste urmatoarea deIi-
ni(ie ampla a valorii:
,Valoarea apare astIel ca acea rela(ie ntre subiect si obiect n care, prin polaritate si ierarhie, se exprima
pre(uirea acordata (de o persoana sau de o colectivitate umana) unor nsusiri sau Iapte (naturale,
sociale, psihologice), n virtutea capacita(ii acestora de a satisIace trebuin(e, necesita(i, dorin(e, aspira(ii
umane, istoriceste condi(ionate de practica sociala. AstIel spus, valoarea este rela(ia sociala n care
se exprima pre(uirea acordata unor obiecte sau Iapte, n virtutea unei coresponde(e istoriceste deter-
minate de mediul socio-cultural a nsusirilor lor cu trebuin(ele unei comunita(i umane si idealurile
generate de acestea.'
21
Valoarea ca relaie ntre subiect i obiect
Exista azi un consens explicit asupra Iaptului ca notiunea de valoare se afl in centrul
oricrei definitii a culturii. Pentru a prezenta temele majore ale axiologiei vom urmari demersul
sistematizator si sintetic al lui Tudor Vianu, autorul primului curs de IilosoIia culturii si de
teorie a valorilor la Universitatea din Bucuresti, (inut n perioada interbelica. Dupa ce parcurge
analitic teoriile cele mai consistente din IilosoIia culturii, Vianu ajunge la concluzia ca termenul
de cultur exprim suma valorilor create de om, mediul artiIicial si simbolic n care omul si
dobndeste caracteristicile sale ireductibile.
Cultura este un patrimoniu al valorilor, un univers axiologic n care omul si dobndeste
demnitatea sa. n centrul deIini(iei sale sta conceptul de valoare. El deIineste valoarea n sens
rela(ional, ca Iiind obiectul unei dorinte.
21. Ibidem, pp. 61-62.
Cultur i valoare 43
,Scurt spus, o valoare este obiectul unei dorin(e. Aceasta dorin(a poate sa Iie la rndul ei Iizica sau
morala. Un lucru care ntruchipeaza n sine o astIel de valoare, un lucru care prin prezen(a sau prin
ntrebuin(area lui poate sa satisIaca aceasta dorin(a se numeste bun.'
22
DeIinind cultura ca ansamblu structurat de valori, Vianu situeaza valorile la intersec(ia dintre
dorin(e si nevoi, pe de o parte, si obiectele corelative acestora, care au capacitatea de a le satis-
Iace, pe de alta parte. ,Dorin(a cuprinde valorile ca pe obiectele ei corelative' spune Vianu.
Valoarea este, deci, (inta unei aspira(ii, expresie a unui ideal sau scop. Actul cultural consta n
introducerea unui obiect, prin crea(ie umana, n sIera unei valori. Prin crea(ie, omul investeste
un obiect cu o anumita valoare si, deci, l integreaza culturii, l nal(a din natura n cultura.
Cultura, mai spune el, consta n ,introducerea obiectelor acestei lumi n sIera Ieluritelor valori';
astIel lumea capata sens, iar lucrurile, privite din perspectiva unor valori, dobndesc anumite
semniIica(ii umane.
n cele mai Irecvente n(elesuri, valoarea este ,expresia ideala a unui acord ntre eu si
lume, care poate Ii oricnd realizat'
23
. Cultura, ca imperiu al valorilor, este vazuta ca o axiosfer
a existen(ei umane, un ansamblu de valori si de criterii de apreciere a lumii. Orice valoare,
desi ramne o proiec(ie ideala, se ntruchipeaza relativ si gradual ntr-un suport fi:ic (obiect,
opera, imagine, comportament, ac(iune), prin care si exprima existen(a si este ncorporata n
plasma vie(ii concrete. Cultura delimiteaza n aria socialului tot ceea ce omul a inventat si a
introdus n cmpul existen(ei, toate crea(iile si mijloacele care alcatuiesc mediul speciIic al
existen(ei umane.
,Prin lucrarea tuturor creatorilor, prin tehnica si prin arta, prin opere stiin(iIice si prin institu(ii, prin
codiIicari si prin ritualuri, ne nconjuram cu un mediu axiologic condi(ional.'
24
n concep(ia sa, Vianu pune un accent deosebit pe actul cultural, adica pe ideea de crea(ie.
Vianu elaboreaza o concep(ie proprie asupra culturii, pe care o denumeste ,conceptie activist',
deoarece are n centrul ei ideea rolului activ al subiectului cultural. Cultura este deci procesul
activ de creare a valorilor, de ntrupare a valorilor n bunuri de civiliza(ie si de valoriIicare a
lor conIorm nevoilor umane.
El ncearca sa combine teza autonomiei valorilor cu perspectivele psihologiste, respingnd,
totodata, pozi(iile extreme ale acestor orientari. ntre obiectivism si subiectivism, Vianu consi-
dera ca valorile reprezinta posibilitatea unei adaptari satisIacatoare ntre lucruri si constiin(a.
Vianu respinge att psihologismul radical, care reduce valoarea la simple trairi subiective, ct
si materialismul vulgar, care conIunda valoarea cu lucrurile n aIara rela(iei lor cu omul.
Deci valoarea este o relatie a constiintei subiective cu lumea obiectiv. Desi sunt expresia
subiectivita(ii, prin crea(ie, valorile au obiectivitate si valabilitate sociala, Iiind mpartasite de
grupuri umane. Ele sunt determinate de nevoile umane, raspund unor dorin(e determinate, unor
trebuin(e, sunt expresia muncii si a creativita(ii umane, dar au n acelasi timp si un caracter social.
Concep(ia sa ncearca, asadar, sa concilieze determinarile subiective si obiective, individuale
si sociale, ra(ionale si aIective ale valorilor.
Valorile reprezinta o zona intermediara ntre constiin(a si lucruri, o zona autonoma, dar
care se aIla n acelasi timp n corela(ie cu cele doua realita(i, Iiind o punte intre subiect si
22. Tudor Vianu, ,Originea si valabilitatea valorilor', n Opere, vol. 8, Bucuresti, Editura Minerva, 1979,
p. 150.
23. Ibidem, p. 134.
24. Ibidem, p. 133.
obiect. Vianu este aproape, pe de o parte, de orientarile platoniste, care acorda valorilor autono-
mie, ca o lume ideala. Dar, interesat mereu sa asigure sinteza dintre ideal si real n structura
valorii, el va Iace distinc(ie ntre valorile pure si cele realizate, ntre mediul axiologic, autonom,
si spa(iul social. Substan(a valorilor este asigurata totdeauna de realita(i la care constiin(a umana
se raporteaza n mod necesar. De aici decurge obiectivitatea valorilor, pe care Vianu o numeste
,excentricitatea valorilor', aIirmnd ca ele sunt cuprinse de constiin(a ca niste realita(i exte-
rioare ei.
Clasificarea valorilor culturale
Lumea valorilor culturale este de o mare complexitate. ,Exista deci tot attea valori cte
aspira(ii vibreaza n suIletul omenesc', spune Vianu. Valorile se diIeren(iaza ntre ele, devin
autonome n evolu(ia istorica a culturii si sunt ireductibile unele la altele, desi ca geneza au
temeiuri asemanatoare. Toate la un loc exprima gama Ioarte bogata si diversa a existen(ei umane.
Ierarhia valorilor e diIerita de la o epoca la alta.
,Analiza criteriilor de grupare ale valorilor ne-a aratat ca Iiecare valoare apar(ine unui sistem ra(ional
de coordonate. O valoare poate Ii reala sau personala, materiala sau spirituala, mijloc sau scop, inte-
grabila, neintegrabila sau integrativa, libera sau aderenta Ia(a de suportul ei concret, perseverativa
sau ampliIicativa prin sensul si ecoul ei n constiin(a subiectului deziderativ.'
25
n Iunc(ie de aceste criterii, Vianu elaboreaza o topograIie a universului axiologic, stabilind
opt tipuri de valori: economic, vital, furidic, politic, teoretic, estetic, moral, religioas.
Pentru Iiecare domeniu al culturii exista o valoare dominanta: sanatatea, utilul, dreptatea, puterea,
adevarul, Irumosul, binele, sacrul. Ultimele patru sunt valori-scop, primele patru valori-mijloc.
Observam ca n aceasta scara valorile instrumentale, care ndeplinesc Iunc(ia de mijloc (primele
patru) sunt situate n partea de jos a ierarhiei, iar valorile care ndeplinesc Iunc(ia de scop (valori
Iinale) se aIla n Iruntea acesteia. ntre aceste valori exista rela(ii de coordonare si de inIluen(are
reciproca, dar ele sunt ireductibile unele la altele.
Kant este cel care a teoretizat si a Iixat independen(a celor trei clase mari de valori: teoretice,
morale, estetice (adevar, bine, Irumos). Fiecare valoare poate Ii deIinita prin caracterele sale
diIeren(iatoare, prin aspira(iile speciIice pe care le satisIace, prin Iinalitatea ei distincta. Valoarea
economica raspunde nevoii de ntre(inere a vie(ii, valoarea teoretica nevoii de a organiza si
codiIica experien(a, iar valoarea etica nevoii de a reglementa raporturile armonioase ntre
semeni. Pentru a exprima aceasta autonomie a valorilor, Vianu aIirma ca ele sunt ,ira(ionale'
n Iondul lor, pentru ca:
nu pot Ii reduse unele la altele, nu pot Ii substituite, Iiecare dintre ele avnd o Iinalitate
intrinseca, speciIica;
nu pot Ii deIinite unele prin altele, nu pot Ii deIinite prin raportare la o valoare supraor-
donata (cum ar Ii, de exemplu, adevarul), asa cum au ncercat unii gnditori n Antichitate sau
al(ii n epoca moderna, care au propus deIinirea universului valoric din perspectiva unilaterala
a unei singure valori (valori estetice sau religioase). Valorile au deci o ireductibilitate logica;
ele au, de asemenea, o ireductibilitate genetica, ntruct nu pot Ii derivate nici istoric unele
din altele (morala din religie, arta din religie sau din munca etc.), desi au aparut concomitent,
printr-un complex de condi(ii n care au interIerat si s-au inIluen(at reciproc;
25. Tudor Vianu, Opere, vol. 8, Bucuresti, Editura Minerva 1979, p. 95.
valorile sunt ,traite' ca exeprien(e subiective proIunde. Ele nu sunt doar obiecte ale gn-
dirii teoretice, neutre, ci devin ,credin(e' suIletesti, angajamente ce mobilizeaza resorturi aIec-
tive, sentimente si reac(ii cvasi-inconstiente;
nu pot Ii deIinite prin raportare la un gen proxim, pe care nu-l au;
nu pot Ii deIinite doar prin determinari logice, ntruct n structura valorilor intervin
Iaculta(i pre-logice (aIectivitate, dorin(e, idealuri etc.).
Valoare i sens n tiinele umane
La nceputul secolului XX, sub inIluen(a orientarilor neokantiene si Ienomenologice, s-a
declansat o dezbatere privind statutul valorilor n stiin(ele naturii si n stiin(ele sociale si umane.
FilosoIia culturii s-a cristalizat o data ce a devenit limpede pentru teoreticieni deosebirea dintre
stiintele naturii si stiintele spiritului, dintre natura si cultura, dintre lumea Iizica si lumea morala.
Aceste distinc(ii, Iormulate la sIrsitul secolului al XIX-lea de orientarea neokantiana, vor
reveni mereu n teoriile culturii. Distinc(iile dintre Iaptele obiective, independente de om, Iapte
repetabile exprimate sub Iorma de legi, prin judeca(i de existen(a, pe de o parte, si Ienomenele
dependente de om, care Iac parte din civiliza(ia umana, Ienomene irepetabile, individuale, care
implica subiectivitatea umana si care sunt apreciate n Iunc(ie de un anumit sistem de valori,
aceste distinc(ii se regasesc n toate abordarile. Ele sunt importante ntruct au temperat excesul
IilosoIiei pozitiviste, acela de a aplica si culturii legile naturii.
Istoria umana, cultura si crea(iile spirituale, caracterizate prin temporalitate si semniIica(ii
contextuale, nu pot Ii cercetate prin procedeele stiin(elor naturii, ntruct ar nsemna sa reducem
istoria la natura. Teoreticienii au aratat ca aceste realita(i au drept speciIic ireductibil raportarea
lor la valori, punndu-le n raport cu omul si condi(ia umana. Wilhelm Dilthey va sublinia ca
stiin(ele spiritului se ntemeiaza pe ,traire si comprehensiune'
26
, deoarece evenimentele si
Ienomenele din perimetrul istoriei umane si al culturii au semniIica(ii variabile, iar n(elegerea
lor necesita o alta atitudine din partea observatorului, una participativa, din care deriva inter-
pretari si sensuri, astIel ca demersul hermeneutic este obligatoriu. Dezacordul dintre modelul
stiin(ei clasice si noile discipline va Ii declarat n toata amploarea sa la nceputul secolului XX,
cnd stiin(ele spiritului Iac un gest revolu(ionar de independen(a. Era vorba, la Dilthey si al(i
gnditori care au participat la constituirea constiin(ei critice a stiin(elor istorice si umane, nu
numai de o revolu(ie metodologic, ci si de o revolu(ie care consacra o noua viziune asupra
omului si asupra rela(iei sale cu universul culturii.
27
Aceasta noua viziune se va proiecta apoi chiar si asupra raportului dintre om si natura.
Reinterpretarea omului si a istoriei sale antreneaza sau este solidara cu o noua imagine asu-
pra naturii. Fara sa urmarim o Iormulare paradoxala, putem aIirma ca, n decursul secolului XX,
noua paradigma, cu valoare strategica, a stiin(elor umane se impune chiar si n teritoriul ocupat
Cultur i valoare 45
26. Wilhelm Dilthey, Constructia lumii istorice in stiintele spiritului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1999,
p. 60.
27. Pentru semniIica(ia pe care o are la Dilthey raportul dintre individual si universal n istorie, vezi Ray-
mond Aron, La philosophie critique de lhistoire, Paris, Librairie Philosophique, J. Vrin, 1969, pp. 81-88. Tot
sub semnul ,rasturnarii hermeneutice' realizate de Dilthey se asaza si ntreaga problematica investigata de
ManIred Riedel, Comprehensiune sau explicare. Despre teoria si istoria stiintelor hermeneutice, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1989.
de glorioasa paradigma a ra(ionalismului clasic: stiin(ele naturii. Caci, pe masura ce paradigma
clasica, dominanta n stiin(ele naturii, pierde teren n ,restul culturii' (arta, ideologii, teorii
sociale, doctrine politice, IilosoIie etc.), se va dizolva treptat si autoritatea ei n stiin(ele naturii.
Acest complex problematic priveste modul ambivalent n care ne raportam teoretic si coti-
dian la realitatea umana, Iie prin fudecti de existent, fie prin fudecti de valoare. Cele doua
tipuri de raportari sunt independente una de alta sau se ,amesteca' si sunt inseparabile? n
stiin(ele naturii, canonul pozitivist a impus exigen(a de a despar(i categoric cele doua tipuri
de judeca(i, ca o condi(ie pentru a ob(ine o ,cunoastere obiectiva', netulburata de proiec(ii
subiectiviste si antropomorIe. Dar poate Ii respectata aceasta norma ra(ionalista n cazul n
care cercetam si analizam comparativ propria noastra epoca n raport cu alte epoci istorice,
putem descrie ,obiectiv' istoria poporului din care Iacem parte n raport cu istoria altor popoare
sau putem evalua corect (,obiectiv') situa(ia culturii noastre n raport cu alte culturii? Ce sens
mai are ideea de obiectivitate din momentul n care noi suntem subiec(i condi(iona(i de
contextul istoric n care traim, de cadrul mental n care suntem Iixa(i, de paradigmele si men-
talita(ile actuale? Cum putem descrie (,stiin(iIic'), explica, n(elege si ,interpreta' epoci,
popoare si culturi care au avut ori au ca temei al existen(ei lor alte valori, norme si criterii
dect cele pe care le pre(uim noi? FilosoIia culturii s-a nascut din aceasta provocare cognitiva
si hermeneutica.
Dou provocri: Nietzsche i Freud
Care este Iundamentul valorilor? Ra(iunea universala si autonoma a subiectului uman, cum
ne spune ra(ionalismului clasic? Starile psihologice, dorin(ele subiective si variabile, cum suna
raspunsul concep(iilor subiectiviste? Raporturile economice obiective, traduse n ideologii, cum
sus(ine marxismul? Societatea, prin reprezentarile ei colective, cum aIirma sociologia lui
Durkheim? Sunt valorile o zona autonoma si apriorica att Ia(a de existen(a reala, ct si Ia(a
de starile variabile ale subiectului, cum sus(in neokantienii?
Fa(a de aceste viziuni, doua raspunsuri socante au aparut la sIrsitul secolului al XIX-lea:
raspunsul lui Nietzsche, care neaga orice Iundament ra(ional, obiectiv si transcendent al valorilor,
nradacinndu-le n Iondul biologic al vie(ii (,voin(a de putere'), de unde relativismul extrem
si amoralismul; raspunsul psihanalizei lui Freud, care descopera o noua sursa a valorilor si a
comportamentului uman: inconstientul, partea nevazuta a aisbergului pe care l reprezinta
psihicul uman, alcatuit din dorin(e reIulate, din energii instinctuale si pulsiuni blocate de cenzura
constiin(ei, dar care razbat n chip disimulat n activita(i simbolice, n vise si n crea(ia culturala,
n comportamentul indivizilor. Sunt doua provocari care vor genera reac(ii teoretice si vor duce
la o reIundamentare a teoriei valorilor si a culturii.
Friedrich Nietzsche (1844-1900) ini(iaza o critica globala a metaIizicii occidentale si a
valorilor dominante ale timpului sau, valori ntemeiate pe paradigma evolu(ionista, ra(ionalista
si pozitivista. El denun(a preten(iile stiin(ei si ale IilosoIiei ra(ionaliste de a reprezenta o
cunoastere ,obiectiva' si certa, respinge principiile moralei curente (o ,morala a celor slabi',
a ,turmei' gregare), aIirmnd ca adevarurile si ideile noastre sunt ,aprecieri', credin(e, opinii,
,iluzii' transIormate n ,idoli' etc. Asadar, Nietzsche ,deconstruieste' si respinge conceptele
Iundamentale ale stiin(ei si ale ra(ionalismului occidental (cauzalitate, Iinalitate, substan(a, auto-
nomia constiin(ei, adevar, liber arbitru etc.). El considera ca valorile care s-au impus de-a lungul
istoriei sunt cele ale ,renun(arii', care duc la ,deprecierea vie(ii' n numele unor idealuri Ialse,
pe care omenirea le-a proclamat drept ,absolute'.
28
mpotriva acestei morale a celor slabi, a concep(iei care predica supunere, obedien(a, domes-
ticirea voin(ei, Nietzsche propune o reIorma radicala, o ,rasturnare a tuturor valorilor', pentru
a iesi din capcanele unei viziuni care neaga via(a. Eliberarea omului din catusele conven(iilor
sociale si emanciparea vie(ii, pentru a asigura desIasurarea ei oarba, n necontenita devenire,
reprezinta condi(ia necesara pentru a lasa loc de aIirmare celor puternici, ntuct ,voin(a de putere'
ar Ii sursa oricarei valori aIirmative, care se situeaza ,dincolo de bine si de rau'. Proclamnd
Iaimoasa sentin(a: ,Dumnezeu a murit', Nietzsche lasa valorile umane Iara un Iundament
transcendent, ncercnd sa le ntemeieze pe reabilitarea vie(ii si a voin(ei de putere. ,Oriunde
am gasit via(a, gasit-am voin(a de putere', se spune n Asa grit-a Zarathustra.
n eseul Nasterea tragediei din spiritul mu:icii (1871), Nietzsche a introdus distinc(ia dintre
,apolinic' si ,dionisiac'; aceste concepte deIinesc doua viziuni asupra vie(ii (ntemeiate pe valori
diIerite), dar si doua orientari stilistice. Apolinicul este orientat de principiul individua(iei, al masurii
si al luminii ra(ionale, iar dionisiacul de voin(a de contopire cu Iondul ira(ional al vie(ii si al lumii,
de impulsul ,dezmarginirii' si al iesirii omului din sine si din cadrele date. Arta greaca antica
este astIel vazuta ca o sinteza a celor doua tendin(e, ca o sublimare apolinica a Iondului dionisiac.
AstIel, la Nietzsche, conceptele de valoare si de stil dobndesc sensuri IilosoIice ample,
devin opera(ionale si relevante n cercetarea universului cultural. El a pus arta n legatura pro-
Iunda cu orientarile spirituale (valori) si cu tendin(ele expresive (stiluri) ale diIeritelor culturi.
Arta este expresia unei energii launtrice, a unor credin(e si viziuni sadite n straIundurile spiritului
uman. Peste Iondul ira(ional al vie(ii, operele de arta arunca o lume de aparen(e Irumoase. Punnd
arta, mai ales muzica, n dependen(a de straturile proIunde ale Iiin(ei umane, de voin(a inson-
dabila, Nietzsche este si un deschizator de drumuri pentru direc(iile psihanalitice.
Relativismul axiologic al lui Nietzsche a avut un mare ecou n epoca si a declansat o dez-
batere privind Iundamentele, natura si valabilitatea valorilor. Opera sa va Ii un punct de reIerin(a
pentru gndirea secolului XX, iar n ultimele decenii Nietzsche este revendicat ca un precursor
de teoriile postmodernismului.
AIlat n dezacord proIund cu spiritul dominant al timpului sau, Nietzsche este unul dintre cei
mai controversa(i gnditorii ai epocii moderne, cel care a denun(at modernitatea cu miturile si
utopiile ei. Tema sa cardinala este reabilitarea subiectivita(ii mpotriva tiraniei pe care o exercita
ra(ionalismul si conven(iile sociale. Asocierea numelui sau cu teoriile rasiste si antisemite este
nsa nedreapta; el nsusi a protestat atunci cnd a constatat ca ideile sale sunt utilizate n scopuri
politice, iar ,numele Zarathustra este luat n gura de antisemi(i'. Etichetat nainte de a Ii analizat
n proIunzime, Nietzsche a Iost victima unor interpretari superIiciale, care se perpetueaza pna azi.
O punere n discu(ie a valorilor clasice realizeaza si al(i autori de reIerin(a ai epocii. AstIel,
mpotriva ra(ionalismului clasic, Henri Bergson reabiliteaza ,datele imediate ale constiin(ei',
intui(ia, sensibilitatea, ,elanul vital'. Dar cel care va realiza o adevarata ,rasturnare coperni-
ciana', n raport cu viziunea ra(ionalista despre om si cultura, este Sigmund Freud (1856-1939).
Teoria psihanalitica elaborata de el ocupa un loc aparte n tabloul gndirii moderne, prin ipotezele
explicative pe care le enun(a si prin Iecunditatea analizelor si a aplica(iilor pe care le-a inspirat.
Cultur i valoare 47
28. Dintre operele lui Nietzsche men(ionam: Nasterea tragediei (1871), Stiinta vesel (1886), Genealogia
moralei (1887), Amurgul idolilor (1888).
n compara(ie cu Nietzsche, care a reabilitat Iondul volitiv si dimensiunea valorica a existen(ei
umane, Freud realizeaza o dislocare si mai radicala a subiectului ra(ional din pozi(iile sale privi-
legiate. ,Revolu(ia' lui Freud vine dupa ce evolu(ionismul darwinist a detronat statutul privile-
giat al omului si ntregul antropocentrism postrenascentist, dupa ce marxismul Iacuse din
constiin(a un ,produs' emergent al rela(iilor sociale si dupa ce Nietzsche a mpins Iactorul deter-
minant al constiin(ei umane n Iondul ira(ional si amoral (,dincolo de bine si de rau') al voin(ei.
Psihanaliza lui Freud, elaborata n mai multe etape
29
, se nscrie n acelasi proces de ,des-
vrajire a lumii' (Max Weber) si a omului, ntruct si ea demistiIica autonomia constiin(ei si a
subiectului ra(ional, aratnd ca via(a psihica a omului este controlata si administrata de o realitate
mai proIunda: inconstientul. Freud si va dezvolta teoria pna la ncercarea de a interpreta ntregul
univers al valorilor prin ipoteza inconstientului. Religia, literatura, arta n general, mitologiile
colective, structurile politice, toate pot Ii puse n legatura cu mecanismele reIularii si ale subli-
marii disimulate, cu activitatea Iabulatorie a inconstientului.
Mai mult, teoria psihanalitica explica tensiunile caracteristice ale civiliza(iei moderne prin
constrngerile speciIice impuse de via(a colectiva, Iapt care duce la limitarea liberta(ii indivi-
dului, la devierea energiilor primordiale spre Iorme de expresie (si de satisIac(ie) ce apar ca sub-
stitute ale acestor energii (munca, stiin(a, arta etc.). Structura vie(ii psihice a omului este alcatuita
pentru Freud din trei componente: sinele, eul si supraeul. Sinele este inconstientul ca atare,
sediul instinctelor Iundamentale (sexuale si de autoconservare), dar si al dorin(elor reIulate.
Sinele con(ine tendin(e contradictorii, Iiind orientat de pricipiul placerii (Eros) si de principiul
distrugerii (Thanatos). Eul reprezinta componenta intermediara, ce cuprinde principalele Iaculta(i
si Iunc(ii psihice ale psihicului individual. Supraeul este etajul social al vie(ii psihice, constituit
prin asimilarea valorilor si a normelor sociale, Iunc(ionnd ca o cenzura n raport cu impulsurile
instinctuale (el stabileste ce este permis si ce este interzis).
Rela(iile dintre cele trei instan(e sunt antagonice, eul Iiind cmpul de conIruntare ntre
pulsiunile sinelui si exigen(ele supraeului, ncercnd mereu sa concilieze si sa ajusteze energiile
instinctuale cu normele sociale si culturale. Eul se conduce dupa principiul realita(ii, delibernd
ntre cele doua instan(e opuse, avnd la dispozi(ie doua mecanisme de echilibrare: refularea
dorin(elor ce intra n contradic(ie cu normele sociale interiorizate n conIigura(ia supraeului si
sublimarea, satisIacerea lor n modalita(i camuIlate, deghizate, travestite, deviate (vise, crea(ia
artistica etc.). AstIel, comportamentul uman este mereu ntr-un echilibru precar.
Construc(ia mediului cultural, cu valorile si normele sale speciIice, presupune ngradirea
instinctelor sexuale si a tendin(elor agresive inerente naturii umane. Civiliza(ia presupune asadar
reglementarea raporturilor sociale prin restric(ii ce ngradesc satisIacerea pulsiunilor instinc-
tuale, prin norme juridice si morale, prin constrngeri, care sunt resim(ite ca Irustrari si trauma-
tisme psihice. Structurile interne al civiliza(iei pun n opozi(ie libertatea individuala si cerin(ele
existen(ei sociale, principiul placerii si cel al realita(ii. AstIel ,ediIiciul civiliza(iei se sprijina
pe principiul renun(arii la pulsiunile instinctuale', pe reIularea si pe satisIacerea lor deviata,
prin sublimare.
,Pulsiunile instinctuale vor Ii determinate sa-si modiIice, prin deplasare, condi(iile necesare staisIacerii
lor |.|. Sublimarea instinctelor constituie una dintre trasaturile cele mai izbitoare ale dezvoltarii n
29. Dintre lucrarile lui Freud: Cinci prelegeri de psihanali: (1910), Totem si tabu (1913), Dincolo de
principiul plcerii (1920), Angoasa in civili:atie (1929).
planul civiliza(iei; ea este aceea care permite activita(ilor psihice superioare, stiin(iIice, artistice sau
ideologice sa ndeplineasca un rol att de important n via(a civilizata.'
30
Civiliza(ia presupune si limitarea agresivita(ii, principiu al distrugerii, inerent si el naturii
umane. Fondul instinctual al omului ar cuprinde, dupa Freud, doua componente energetice
opuse, dar adesea inseparabile: o energie instinctuala a Erosului (libido), si o energie ce (ine de
Thanatos, de instinctul mor(ii (al agresivita(ii, distrugerii). n consecin(a, dupa opinia lui Freud,
n lumea umana am avea de-a Iace cu un conIlict permanent ntre acest Iond instinctual si
normele ra(ionale pe care le impune civiliza(ia. Freud este tentat mereu sa caute radacina con-
Ilictelor din plan cultural n substratul biologic si psihologic al naturii umane. AstIel, spune
el, civiliza(ia si umanitatea n ntregul ei sunt sIsiate ntre tendin(a de unire a indivizilor n
Iorme comunitare de via(a si tendin(a spre agresivitate ce salasluieste n straIundurile Iiin(ei
umane, deci ntre ,Eros si Thanatos, ntre instinctul vie(ii si instinctul de distrugere'.
31
,Ca urmare a acestei ostilita(i primare, care i ridica pe oameni unii mpotriva altora, societatea civili-
zata este mereu amenin(ata cu ruinarea |.|. Civiliza(ia trebuie sa Iaca totul spre a limita agresivitatea
umana si spre a-i reduce maniIestarile cu ajutorul reac(iilor psihice de ordin cultural.'
32
Cultura si civiliza(ia sunt astIel produsul sublimarii, dar ele au un pre( greu, ce consta n
permanentizarea insatisIac(iei. Aici se aIla sursa tensiunilor launtrice ale omului si explica(ia
Iaptului ca ,omul nu-si gaseste Iericirea n condi(iile civiliza(iei'. Freud opereaza cu un model
al naturii umane n care determinante sunt componentele biologice si psihologice, cu imaginea
unui individ care ar Ii modelat de aceste structuri instinctuale, ce ac(ioneaza independent de
contexte istorice, sociale si culturale, structuri ce orienteaza motiva(iile ac(iunii si ale crea(iei
umane.
Concep(ia psihanalitica a avut o inIluen(a deosebita asupra teoriilor despre cultura. Carl
Gustav Jung a dus teoria psihanalitica spre o direc(ie IilosoIica si antropologica mai ampla,
lansnd teza reIeritoare la inconstientul colectiv al speciei umane, n care si-ar avea originea
miturile si arhetipurile Iundamentale, cele care reprezinta substratul tuturor crea(iilor culturale.
La ncepultul secolului XX, IilosoIia culturii a Iost marcata n chip esen(ial de concep(iile
lui Nietzsche si Freud, dar si de alte orientari teoretice si spirituale (neokantianism, curente si
teorii artistice, noile teorii stiin(iIice), miscari care au pus n discu(ie statutul valorilor morale,
stiin(iIice, estetice, religioase sau politice. Ele vor Ii abordate n capitolele urmatoare.
Cultur i valoare 49
30. Sigmund Freud, Angoasa in civili:atie, n Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1991, p. 321.
31. Ibidem, p. 342.
32. Ibidem, pp. 333-334.
III. Cultur i civilizaie. Distincii i interferene
1. Valori i bunuri
Semnificaia actual a distinciei cultur/civilizaie
Cultura si civiliza(ia Iormeaza o pereche conceptuala n toate construc(iile teoretice dez-
voltate n cadrul IilosoIiei culturii. Aceasta rela(ie constituie chiar una dintre temele majore ale
disciplinei. Distinc(ia a Iost utilizata nca din secolul al XIX-lea, dar consacrarea ei i se
datoreaza lui Oswald Spengler (1880-1936), care deIineste civiliza(ia ca Iiind Iaza de deca-
dere a culturi. ntr-o viziune organicista si ciclica a istoriei, Spengler considera cultura un ,orga-
nism' care, dupa geneza sa, parcurge o Iaza de crestere si de maturizare, caracterizata prin
dezvoltarea plenara a activita(ilor spirituale (stiin(a, arta, religie, credin(e, principii juridice
si morale etc.). Dupa aceste Iaze urmeaza Iaza de decadere, cnd cultura se ,cristalizeaza' n
Iorme stilistice nghe(ate, se oIileste si se transIorma n civiliza(ie, Iaza n care predomina masi-
nismul, spiritul mercantil si pragmatic, via(a umana se tehnicizeaza, alte caracteristici Iiind
ireligiozitatea mediului social, tranzac(ionarea valorilor morale, lipsa de ideal spiritual etc.
Cei mai mul(i teoreticiani au criticat aceasta viziune, n primul rnd considerarea culturii
si a civiliza(iei ca dou fa:e succesive n evolu(ia unor societa(i, dar n-au abandonat distinc(ia
respectiva. Au privit nsa cultura si civiliza(ia ca dou componente simultane ale vietii umane,
ca dou registre diferite prin componente, structura si Iunc(ii, dar interdependente. Pe aceasta
linie se situeaza aproape to(i gnditorii reprezentativi care au dezvoltat teorii consistente cu
privire la cele doua concepte (Max Weber, Ernst Cassirer, Fernand Braudel, Arnold Toynbee,
Edgar Morin, Paul Ricour s.a.), cu diIeren(e si nuan(e, n Iunc(ie de perspectivele analitice.
n aceasi categorie se nscriu si gnditorii romni (S. Mehedin(i, Blaga, Vianu) la care vom
Iace reIerin(e n continuare.
Desi gndirea contemporana se Iereste de dihotomii Ioarte severe, totusi distinc(ia dintre
cele doua componente ale universului uman se dovedeste utila si ne Iereste de conIuzii atunci
cnd suntem pusi n situa(ia de a aprecia anumite evolu(ii si transIormari ale lumii actuale. Mircea
Mali(a, adept al acestei distinc(ii, denun(a ,costul conIuziei' dintre cele doua realita(i, lund
n discu(ie cazul teoriei lui Huntington (la care ne vom reIeri mai jos), autor care deIineste
civiliza(iile prin elemente culturale, ajungnd astIel la ,concluzii gresite' cu privire la conIlictele
speciIice ale actualita(ii. n viziunea autorului american, cultura si civiliza(ia Iormeaza un
amalgam n care distinc(iile dintre simbolic si instrumental, dintre credin(e si cunostin(e se
estompeaza.
,Toate activita(ile omului sunt puse n acelasi cos. Poemele si lirismul stau la un loc cu automobiliul
si computerele. Credin(ele religioase si Iolclorul sunt tratate mpreuna cu strategia si politica.'
33
Politologul american preia aceasta abordare globalizanta si indistincta a culturii si civiliza(iei
din tradi(iile antropologiei americane, care s-a constituit prin cercetarea modului de via(a al
triburilor amerindiene si prin analiza etnologica a culturilor numite ,primitive', din diverse
zone ale lumii, societa(i si culturi ce au organicitate si structuri integrate. Ele se caracteri:ea:
printr-un maximum de structur si un minimum de istorie, cum spunea Levi-Strauss. n aceste
societa(i, uneltele, activita(ile economice si practicile magice, sistemele de nrudire n cadrul
grupurilor (studiate cu predilec(ie de antropologie), credin(ele religioase, codurile morale si
sanc(iunile juridice, institu(iile politice si militare, conduita membrilor comunita(ii n caz de
razboi, Iormele de educa(ie si de expresie artistica, riturile si ceremoniile sociale, toate sunt
solidare, interIerente si amalgamate existen(ial.
Aproiecta asupra societa(ilor moderne, proIund diIeren(iate interior, aceasta imagine con-
struita prin analiza societa(ilor arhaice si premoderne, societa(i n care activita(ile economice,
institu(iile politice si Iormele de expresie spirituala nu au dobndit nca un statut autonom, repre-
zinta o grava eroare stiin(iIica. n societa(ile arhaice avem de-a Iace cu sincretismul valorilor
si al practicilor, iar n societa(ile moderne avem de-a Iace cu autonomia valorilor si a domeniilor
de cunoastere si de ac(iune. Cultura moderna s-a specializat n disocieri, discriminari, departajari,
Irontiere stiin(iIice, artistice, morale, politice etc., pe cnd cultura actuala, numita adesea post-
moderna, tinde sa anuleze aceste autonomii si cultiva cu Iervoare amalgamul si conIuzia.
,DeIectul axiomatic' al teoriei lui Huntington, spune Mali(a, consta n ,conIuzia dintre
cultura si civiliza(ie', de unde decurg alte concluzii eronate: teza privind pluralismul civiliza(iilor
(Huntington considera ca epoca actuala este una ,multiciviliza(ionala'), conIlictul civiliza(iilor
(n locul conIlictelor cultural-identitare) si neglijarea proceselor de integrare regionale.
34
Mircea Mali(a apreciaza ca distinc(ia clasica din IilosoIia culturii ne cere sa distribuim
activita(ile omului nu n doua Iaze distincte sau pe doua registre (valoric diIerite), ci pe o ax
cu ,doi poli', la extremita(i avnd caracteristicile cele mai deosebite, iar spre centrul axei zonele
de interIeren(a, n care putem constata cazuri de ,rezonan(a' ntre cultura si civiliza(ie. Cu
precizarea ca, pe cnd culturile sunt diIerite, civiliza(ia este ,una singura', cu deosebiri privind
,treptele' sau perIorman(ele ei.
,Polaritate concordant
|.| Putem astIel distinge ntre activita(ile umane pe cele care (in de credin(a (beliefs). Acestea
sunt esen(ialmente subiective. Doua mari categorii pot Ii imediat identiIicate: religiile si ideologiile,
ca Iorme Iundamentale de articulare a unor credin(e, opinii, presupuneri sau ipoteze de baza. Valorile
apar(in aceleiasi categorii, ele Iiind n ultima instan(a preIerin(e, organizarea unei ierarhii de idei, aspi-
ra(ii, obiective, gusturi. Ele izvorasc din tradi(ii si obiceiuri si caracterizeaza grupuri legate prin limba
si istorie, ce le sunt proprii. ManiIestarile lor sunt atitudinile si mentalita(ile speciIice. Culturile apar
ntotdeauna la plural, singularul cere adjectiv. Sa numim acest gen de activita(i umane: culturi. |.|
Sub semnul civiliza(iei stau cunostin(ele veriIicabile si usor transmisibile. De aceea, no(iunea
cea mai strns legata de civiliza(ie este blue-printul, re(eta sau instruc(iunea de Iabricare sau Iolosire.
Daca izvorul cunostin(elor este stiin(a, sIera lor de aplicare principala este tehnica. n toate (arile,
indiIerent de limba, tradi(ie si obiceiuri, locomotivele, automobilele, caile Ierate, teleIoanele, aparatele
33. Mircea Mali(a, Zece mii de culturi, o singur civili:atie, Bucuresti, Editura Nemira, 1998, p. 14.
34. Ibidem, pp. 26-29.
casnice, televiziunea si computerele se produc si se utilizeaza la Iel. n termeni mai vechi se spunea
ca sIera materiala este de domeniul civiliza(iei, iar cea spirituala de ordinul culturii, dar materia
arhitecturii din cultura si imaterialitatea inIorma(iei din civiliza(ie ne Iac sa depasim aceasta deIini(ie.
Important este Iaptul ca, reprezentnd un stoc de cunostin(e comunicabil si transIerabil, civiliza(ia
are o voca(ie universala pronun(ata, trece peste grani(ele teritoriale sau culturale, tinde spre unitate
si omogenizare. Nu numai produc(ia de bunuri ce sta n centrul civiliza(iei reclama acest lucru, dar
si circula(ia bunurilor, schimburile si comer(ul, aIacerile si Iinan(ele.'
Mircea Mali(a, Zece mii de culturi, o singur civili:atie,
Bucuresti, Editura Nemira, 1998, pp 24-25.
Civilizaia ca realizare practic a valorilor culturii
n(elesul cel mai raspndit al civiliza(iei vizeaza infrastructura tehnic a vie(ii umane si
formele de reglementare a vietii sociale prin norme, institutii si conventii acceptate. n raport
cu valorile culturale, spa(iu al crea(iilor simbolice, ,nonmateriale', ,ideale', civiliza(ia ar exprima,
pentru mul(i teoreticieni, integrarea sociala a acestora, Iunc(ionalitatea lor practica, asimilarea
valorilor n modul de via(a, n toate Iormele de maniIestare ale unei societa(i.
Dac raportm cultura la credinte, idei, valori, simboluri si atitudini, vom raporta civili:atia
la bunuri, tehnici, practici, norme si institutii, ca valori obiectivate social, devenite mijloace
opera(ionale de satisIacere a unor nevoi materiale sau ideale. Ca elemente de civiliza(ie, bunurile
sunt suporturi materiale si ntruchipari concrete ale valorilor culturale, Iara a postula neaparat
o anterioritate a acestora din urma. Civilza(ia exprima astIel Iinalitatea practica a crea(iilor,
eIectul lor n cmpul existen(ei cotidiene a oamenilor. De unde si tenta(ia unor autori de a iden-
tiIica civiliza(ia cu aspectul material si tehnologic al culturii, cu institu(iile, cu modul de via(a
al unei comunita(i.
P.-H. Chombart de Lauwe a construit urmatorul tabel pentru a marca sensurile diIerite atri-
buite ini(ial conceptelor de cultura si civiliza(ie n mediile Iranceze si germane, sensuri care s-au
impus apoi n (arile anglo-saxone si n Europa continentala:
35
n spa(iul intelectual Irancez termenul de civilisation este utilizat pentru a desemna ceea
ce ndeobste este desemnat prin cultura, iar germanii au utilizat termenul de kultur pentru a
Cultur i civilizaie 53
Frana
Civilisation
matrielle
rile anglo-saxone
Culture
(proprie unei societi)
civilisation
(progresul umanitii)
Culture Zivilisation
Europa continental
Culture
(progres personal ori colectiv)
civilisation
(caracterizeaz o societate
ori un ansamblu de societi)
Bildung
Germania
35. Paul-Henri Chombart de Lauwe, Cultura si puterea, Bucuresti, Editura Politica, 1982, p. 105.
Civilisation Kultur
desemna civiliza(ia. Pentru Irancezi, civiliza(ia are o sIera mai larga, ea cuprinde cultura ca o
componenta spirituala, iar componenta ei materiala Iormeaza civiliza(ia propriu-zisa. Pentru
germani, cultura este termenul dominant, iar civiliza(ia este o componenta a culturii, Iiind o
aplica(ie sau o ntruchipare materiala a valorilor culturale. Sensul special al termenului de cultura
este cel de construc(ie spirituala a personalita(ii, de bildung. Din spa(iul germanic, termenul
de cultura, mai bogat n n(elesuri, se va extinde n mediile rasaritene, inclusiv n Romnia,
unde se impune cu sensul de ansamblu al ,deprinderilor suIletesti', al crea(iilor spirituale ce
caracterizeaza o na(iune.
Aceasta inversare terminologica a creat multe conIuzii. n teoriile anglo-saxone, civiliza(ia
este Iie utilizata cu un sens sinonim celui de cultura, Iie, din perspectiva evolu(ionista, civiliza(ia
deIineste doar acele culturi care au atins o treapta ridicata de dezvoltare, n opozi(ie cu termenul
de ,culturi primitive'. Orientarile culturaliste americane au considerat civiliza(ia ca un ansamblu
de modele comportamentale nva(ate, asimilate si respectate de o comunitate, deci ca o realitate
emergenta, supraorganica, dependenta de procesul de simbolizare.
36
AstIel, cultura si civiliza(ia au Iost privite Iie n rela(ie de opozi(ie, Iie n rela(ie de unitate,
Iie ca termeni sinonimi, care se reIera la aceeasi realitate. De exemplu, Al. Tanase apreciaza
ca Ienomenul cultural este alcatuit din doua procese sau cicluri strns legate: ,un ciclu al crea(iei
si al instituirii valorilor; un ciclu al circula(iei si al realizarii valorilor'
37
. Civiliza(ia vizeaza
al doilea proces, cel al realizarii tehnice si practice a valorilor, transmiterea lor n spa(iul social
si asimilarea lor de catre indivizi, modalita(ile organizate si institu(ionalizate de socializare a
valorilor, cum ar Ii sistemul educa(iei si cel mediatic. AstIel, civiliza(ia este n(eleasa ca Iiind
,cultura n ac(iune', adica ,ntruchiparea culturii n mediul de via(a, de munca si comportare,
n obiecte ale universului artiIicial, deci miscarea sa din panteonul valorilor spre Iorumul ceta(ii,
patrunderea n laboratorul vie(ii practice'
38
.
Tehnica reprezinta mecanismul esen(ial de traducere a valorilor culturale (,simbolice') n
bunuri de civiliza(ie (materiale, practice, instrumentale). Toate inven(ile tehnice ale umanita(ii
au Iost precedate de ,idei', de un set de cunostin(e si inIorma(ii care s-au materializat apoi n
tehnici, instrumente si programe educa(ionale. Toate inven(iile care au sporit puterea omului
asupra naturii si au ameliorat condi(iile de via(a prepararea termica a alimentelor, roata, moara,
Iurca de tors, razboiul de (esut, roata olarului, metalurgia, Iolosirea cimentului n construc(ii,
tehnicile de naviga(ie, telescopul, rigla de calcul, tiparul, masina cu aburi, masina de cusut, calea
Ierata, IotograIia, generatorul de curent electric, becul, teleIonul, automobilul, avionul, subma-
rinul, Iierul de calcat, stiloul si pixul, radioul, televiziunea, radarul, laserul, calculatorul, videoca-
setele, xeroxul, Iaxul, teleIonul mobil etc. toate reprezinta sinteze ntre cunostin(e, atitudini
si tehnici, deci ntre cultura si civiliza(ie. Daca analizam evolu(ia omenirii din acest punct de
vedere, s-ar parea ca ideile si cunostin(ele au anticipat nIaptuirile tehnice ale civiliza(iei. Dar
n evolu(ia reala lucrurile s-au ntrepatruns. Presiunea necesita(ilor materiale ale vie(ii si con-
strngerile adaptarii la mediu au orientat inteligen(a practica si imagina(ia simbolica.
36. Ioan Biris, Sociologia civili:atiilor, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000, pp. 16-20.
37. Al. Tanase, Cultura si civili:atia, Bucuresti, Editura Politica, 1977, p. 158.
38. Ibid., p. 145.
Simbolic i instrumental, specific i universal
Distinc(ia dintre simbolic si instrumental pare a Ii o cheie universala prin care putem n(elege
raportul dintre cultura si civiliza(ie.
Func(ia simbolica a culturii, Iunc(ie pe care Blaga o numeste metaIorica si revelatorie, se
regaseste n toate crea(iile culturale (limba, mitologie, religie, arta, principii morale etc.), inclusiv
n stiin(a, ntruct si aceasta este o Iorma prin care omul ncearca sa dezvaluie misterul lumii.
Aceasta Iunc(ie universala, ce se ntlneste n toate culturile lumii, se maniIesta totdeauna n
Iorme stilistice particulare, n cadrul unui ,cmp stilistic' determinat. Aspectul stilistic e prezent
si n planul civiliza(iei, dar aspectul simbolic revelatoriu, nu.
Cultura ar urmari (inte simbolice si revelatorii, civiliza(ia (inte practice, Iinalita(i pragmatice,
neavnd caracter revelatoriu, ci doar ,prin reIlex un aspect stilistic accesoriu'. Din teoria lui
Blaga rezulta ca valoarea diIeren(iatoare a oricarui aspect al realita(ii sociale e direct propor-
(ionala cu intensitatea Iunc(iei sale simbolice (deci culturale) si invers propor(ionala cu Iunc(ia
utilitara (ce intra n atributul civiliza(iei). La Iel, si gradul de speciIicitate etnica este dat de
densitatea stilistica a crea(iilor si a bunurilor, densitate ce scade de la arta la tehnica, pe traseul
cultura-civiliza(ie, Iara a lipsi cu totul nici n cele mai prozaice maniIestari umane, n modurile
de via(a ale comunita(ilor umane.
O diIeren(iere explicita, pe baza acelorasi criterii, Iace si G. Calinescu, n Iormulari demne
de re(inut:
,Civiliza(ia e un mod artiIicial de trai, valabil universal, n vreme ce cultura e un Ienomen concret,
care se situeaza n timp si spa(iu. Peste tot unde mergem conchide G. Calinescu ntlnim scaune
si paturi, sobe si solni(e. Numai stilurile, ca semne ale culturii, sunt deosebite.'
39
Totusi, G. Calinescu subliniaza mereu ntrepatrunderea dintre aspectele culturale si cele
de civiliza(ie, pornind de la ideea ca ,spiritul uman si gaseste adevarata expresie n obiecte',
iar prin civiliza(ie trebuie sa n(elegem ,spiritul exprimat, devenit material', ncorporat n
,monumente n n(eles larg'
40
. n aceste monumente se mbina Iunc(iile utilitare cu cele estetice
si spirituale, astIel ca ,ntr-o (ara naintata, civiliza(ia si cultura merg mna n mna, n asa chip
nct un obiect de civiliza(ie este n acelasi timp si un Ienomen cultural'
41
. Desi ,civiliza(ia si
cultura nu sunt despar(ite printr-o prapastie' si exista o sudura ntre aspectele materiale si spiri-
tuale ,pna ntr-acolo ca e greu a le separa', sensul distinc(iei dintre ele nu dispare:
,Singura distinc(ie legitima este aceea ca n unele obiecte accentul cade asupra utilului universal,
iar n altele asupra gratuitului speciIic, ca unele vorbesc mai mult instinctului de conservare, iar altele
mai mult suIletului.'
42
Obiectele ce alcatuiesc universul civiliza(iei poarta n ele semniIica(ii umane particulare,
astIel nct dobndesc pecetea unor stiluri, care, ,ca semne ale culturii', sunt diIerite. Asadar,
pe masura ce ne ridicam cu analiza din planul instrumental al vie(ii sociale spre componentele
cu Iunc(ie predominant simbolica (niveluri ce-si exercita Iunc(ia ,instrumentala' ntr-un mod
39. G. Calinescu, ,Aproape de Elada', selec(ie si comentarii de Geo Serban, n Revista de istorie si teorie
literar, Supliment anual, Colec(ia ,Capricorn', 1985, p. 70.
40. Ibidem, p. 67.
41. Ibidem, p. 73.
42. Ibidem, p. 71.
att de ,mijlocit' nct au putut Ii declarate ,gratuite', ,dezinteresate', ,inutile' etc.), creste
n intensitate si coeIicientul lor ,stilistic', marca originalita(ii, semnul distinctiv al identita(ii.
Acest Ienomen e vizibil att n crea(ia individuala, ct si n cea colectiva.
Totusi, civiliza(iile nu sunt doar o colec(ie de tehnici, instrumente si institu(ii eterogene;
n nucleul lor ac(ioneaza un model cultural, un sistem de valori si de credin(e, anumite Iorme
predominante de raportare la lume si la om, lucru pe care-l men(ioneaza si Calinescu: ,O civi-
liza(ie, deci, presupune o comunitate de vederi si un consens n Iormele de trai.'
43
Orice distinc(ie am introduce ntre cele doua concepte, important este de a nu contamina
o distinc(ie cu sens descriptiv cu evaluari de natura axiologica, de a nu devaloriza nIaptuirile
civiliza(iei materiale n raport cu spiritualitatea ,nalta' a culturii.
Civilizaiile ca subdiviziuni ale umanitii
Raportul dintre cultura si civiliza(ie a generat interminabile controverse n ultima suta de ani.
Cultura a Iost deIinita ca ansamblu al valorilor spirituale si al deprinderilor suIletesti, iar civi-
liza(ia ca suma a mijloacelor materiale de ameliorare a vie(ii; cultura ca un indicator al identita-
(ilor (individuale, sociale, etnice, na(ionale), iar civiliza(ia ca un Iactor de uniIicare a societa(ilor.
La nceputul secolului XX s-a declansat o semniIicativa disputa IilosoIica asupra raportului
dintre cultura si civiliza(ie, care s-a prelungit n perioada interbelica. Cum am aratat, scoala
morIologica germana (Leo Frobenius, Oswald Spengler) a consacrat ideea opozi(iei dintre
cultura si civiliza(ie, acordnd primei no(iuni sensul de conIigura(ie spirituala, expresie a unui
,suIlet' particular, ce ar (ine de o reprezentare intuitiva si o traire speciIica a spa(iului, iar
ultimului termen sensul de nIapturi materiale, utilitare, de activitate mercantila, tehnica, Iara
pecete identitara. Culturile ar evolua n cicluri nchise, paralele, Iara comunicare ntre ele, iar
civiliza(ia ar reprezenta Iaza de declin a unei culturi. Raportul dintre cultura si civiliza(ie este
vazut ca unul de succesiune, nu de simultaneitate.
Aceasta reprezentare este depasita azi, cnd cele doua aspecte ale existen(ei umane sunt
considerate dimensiuni constitutive si concomitente ale societa(ilor. ncepnd din perioada
interbelica, pentru to(i autorii marcan(i cultura a Iunc(ionat ca un concept cu voca(ie sintetica
si generalizatoare, ca un indicator distinctiv al condi(iei umane.
Conceptul de civiliza(ie a primit si el interpretari variate. Nota comuna a deIini(iilor pune
accentul pe componenta instrumentala, tehnica, practica si materiala a vie(ii umane. Este con-
ceptul care se reIera la dimensiunea ,terestra' a vie(ii, la bunurile ,tangibile' care au Iunc(ii instru-
mentale si amelioreaza via(a societa(ilor. n cele mai multe reprezentari, civiliza(iile decupeaza
mari unita(i ale istoriei universale, cadrele si modurile de via(a ale unor popoare si societa(i
solidare prin religie, tradi(ii, institu(ii politice si juridice, trasaturi culturale, valori, idealuri,
Iorme artistice, tipare de ac(iune practica, tehnologii. Civiliza(iile s-au nascut si s-au diIeren(iat
n Iluxurile ramiIicate ale istoriei, interac(ionnd n Iorme variate, Iara a-si pierde speciIicitatea
relativa. Ele exprima structuri de durata lunga ale existen(ei umane, n varietatea lor geograIica
si istorica, maniIestndu-se prin moduri complexe de organizare economica, institu(ionala si
politica a societa(ilor.
Sistematizarile si clasiIicarile aplicate civiliza(iilor diIera de la un autor la altul, iar Irontie-
rele dintre civiliza(ii sunt si mai greu de trasat azi, cnd aceste mari entita(i cultural-istorice
43. Ibidem, pp. 70-71.
se combina si interIereaza, ntr-un proces de mondializare si globalizare a economiilor, tehno-
logiilor, comunica(iilor si chiar a unor valori si Iorme simbolice.
Civiliza(iile sunt, pentru mul(i teoreticieni (Toynbee, Braudel, Levi-Strauss), vaste unita(i
de via(a istorica, raspndite pe o arie geograIica variabila, ce integreaza comunita(i si societa(i
diverse, articulate pe baza unor inrudiri fundamentale ce (in de sistemul de valori, de modul
de via(a si de inIrastructura lor tehnologica.
Popoarele europene, desi au puternice diIeren(e lingvistice, istorice, sociale si culturale,
au totusi o serie de caracteristici spirituale comune, Iormate pe tradi(ia culturii greco-romane
si pe suportul religiei crestine, pe ideile umanismului modern, aspecte de civiliza(ie care le
disting de popoarele arabe, aIricane sau asiatice. n acest sens, putem aIirma ca arabii, euro-
penii si asiatici au dezvoltat de-a lungul timpului civili:atii distincte, altIel spus, entita(i culturale
largi, ce nu pot Ii subsumate altei entita(i integratoare mai nalte dect ,civiliza(ia umana',
privita generic, ca dimensiune antropologica universala.
Comunicarea i dialogul civilizaiilor
Daca umanitatea generica este termenul-limita prin care ne reIerim la destinul omului n
cosmos, termenul de civiliza(ie nso(it permanent de cel de cultura, ca un dublet structural
este un concept de Iundal pentru a exprima Iormele istorice de organizare a societa(ilor si a
existen(ei umane, n tipare consolidate de practici seculare sau multimilenare. Civiliza(iile, n
varietatea lor istorica si tipologica, au dezvoltat modalita(i speciIice de raspuns la necesita(ile
Iundamentale ale omului, strategii complexe de dezvoltare si raportare la istorie, mecanisme
speciIice de realizare a destinului uman.
Culturile na(ionale au o Iireasca deschidere spre universal, spre dialog si schimb de valori
cu alte culturi si spa(ii spirituale. Epoca moderna si cea contemporana au intensiIicat comuni-
carea sociala a valorilor si comunicarea dintre culturi, o data cu extinderea extraordinara a siste-
mului mediatic, astIel ca interIeren(ele culturale, conexiunile si schimburile de valori au devenit
astazi realita(i dominante. n plan cultural, si lumea contemporana reproduce, n Iorme evident
schimbate, raportul structural dintre unitate si diversitate. Globalizarea este dublata de o tendin(a
complementara, de un interes tot mai intens al culturilor pentru identitatea lor spirituala, con-
ceputa nsa ca Iiind integrata, nu izolata, n vastul circuit al comunicarii.
Culturile interIereaza si comunica ntre ele, Iiind cuprinse de obicei n anumite arii regionale
sau continentale de civiliza(ie (de exemplu, lumea bizantina, civiliza(ia araba sau civiliza(ia
europeana moderna) sau n anumite Iorme istorice de universalitate, n tipuri de spiritualitate
dominante, ce acopera lungi perioade (cum au Iost epoca Renasterii, clasicismul, luminismul,
romantismul etc.). Astazi, n lumea comunicarii generalizate, se vorbeste de trecerea spre cultura
post-moderna, caracterizata de un amestec al stilurilor, de renun(area la marile ideologii politice
si artistice, de dispari(ia Irontierei dintre cultura de elita si cea ,populara', de extinderea culturii
de consum si a industriilor de divertisment. Totodata, putem semnala si caracterul policentric
al crea(iei culturale contemporane, diversiIicarea Iormelor si a centrelor zonale de crea(ie.
n lumea contemporana, cu tensiunea ei structurala dintre globalizare si identitate,
interdependen(ele crescnde nu anuleaza identita(ile culturale, dar le obliga sa se redeIineasca
ntr-o lume ce a devenit globala si policentrica, o lume n care identitatea culturilor cum
spunea Claude Levi-Strauss este o functie a relatiilor dintre ele, nu o consecint a i:olrii
lor. Identita(ile nu se consolideaza prin izolare si autarhie, ci prin crea(ie perIormanta si
participare competitiva, prin aIirmarea lor n spa(iul universalita(ii.
Identita(ile istorice mari cu care operam n aceasta perspectiva nu pot Ii n(elese ca Irac(iuni
izolate si care nu comunica ntre ele. Dimpotriva, investiga(iile istorice au aratat ca niciodata
culturile si civiliza(iile nu au trait ca unita(i nchise, ci au practicat mereu schimburi si transIeruri
de bunuri si idei, nca din timpuri stravechi, cum a Iost si celebrul ,drum al matasii' si attea
alte exemple de contact Iecund ntre arii culturale ndepartate. Aceste schimburi s-au intensiIicat
extraordinar de mult n timpurile moderne, iar astazi societa(ile apar(innd unor civiliza(ii diIerite
se aIla n raporturi vitale de cooperare prin noile mijloace de transport si comunicare, de schimb
economic, comercial, stiin(iIic si tehnic.
Fenomenele de universalizare, de interIeren(a si cooperare a civiliza(iilor nu le diminueaza
speciIicitatea, alimentata n continuare de alte aspecte ale lor, de la religie, limba, tradi(ii, insti-
tu(ii speciIice si Iorme expresive pna la comportamente si moduri de via(a particulare. n con-
textul discu(iilor de azi despre integrare si identitate, este bine sa ne amintim de avertismentul
antropologiei care ne spune ca
,nu trebuie sa uitam vreodata ca nici o Irac(iune a omenirii nu dispune de Iormule aplicabile totalita(ii
si ca o omenire amalgamata ntr-un gen de via(a unic e de neconceput, deoarece ar Ii o omenire
osiIicata'
44
.
2. Teorii cu privire la raportul dintre cultur i civilizaie
Vom prezenta n continuare cteva teorii cu privire la civiliza(ie si la raportul cultura-
civiliza(ie (Toynbee, Braudel, Huntington), teorii care s-au impus n literatura de specialitate.
Din spa(iul gndirii romnesti am selectat trei autori (Simion Mehedin(i, Lucian Blaga, Tudor
Vianu), care au dezvoltat teorii consistente asupra acestei teme.
Arnold Toynbee: civilizaiile ca entiti ale istoriei universale
Arnold Toynbee (1889-1975) a elaborat o ampla teorie asupra civiliza(iilor, n(elegnd prin
acestea mari grupuri umane, ,societa(i vaste', cum le numeste teoreticianul englez, ce cuprind
etnii, popoare, state, chiar imperii si care Iormeaza, prin legaturile dintre ele mari ,ansambluri'
ce se ntind pe supraIe(e geograIice considerabile.
45
Istoria unui popor sau a unui stat na(ional
nu poate Ii n(eleasa dect daca este integrata n evolu(ia acestor mari comunita(i si unita(i de
via(a, civiliza(iile, singurele care si sunt suIiciente lor nsesi, singurele care ,cuprind Iara a Ii
cuprinse'. Civiliza(iile sunt astIel ,domenii inteligibile pentru studiul istoric'.
,Unitatea inteligibila a studiului istoric nu este nici statul na(ional, si nici (la celalalt capat al scarii
de reIerin(e) omenirea ca un tot, ci este o anumita alcatuire a umanita(ii, alcatuire pe care am denumit-o
societate. Am descoperit cinci asemenea societa(i existente n zilele noastre, mpreuna cu anumite
ramasi(e Iosilizate ale unor societa(i moarte sau disparute.'
46
44. Claude Levi-Strauss, op. cit., p. 45.
45. Arnold J. Toynbee, Studiu asupra istoriei (sinteza a volumelor I-IV de D.C. Sommervell), Bucuresti,
Editura Humanitas, 1997, pp. 15-30.
46. Ibidem, p. 29.
Toynbee Ioloseste n mod indistinct denumirea de societa(i si civiliza(ii, desi el deosebeste
n cadrul acestor ,societa(i' doua categorii: civili:atiile si ,societtile primitive'. Societa(ile
primitive, apreciate la circa 650 ca numar, sunt cele care nu au dat nastere unui ,proces de
civiliza(ie', sunt societa(i stagnante, nghe(ate, Iara evolu(ie.
Societa(ile care sunt numite ,civiliza(ii' ar Ii, dupa Toynbee, n numar de 21 n ntreaga
istorie cunoscuta a umanita(ii. Ele au anumite caracteristici comune, ntruct ,ele si numai ele
sunt angajate n procesul de civiliza(ie'
47
. Toynbee a introdus o serie de concepte speciIice
pentru a explica mecanismul de evolu(ie al civiliza(iilor (Iilia(ia civiliza(iilor, mimesis, stat
universal, biserica universala, navalirea barbarilor, proletariat intern si extern, interregn, epoci
eroice, provocare si raspuns, minoritate dominanta si creatoare etc.), concepte care nu pot
prezentate si analizate n acest cadru.
Din cele 21 de civiliza(ii, unele s-au stins Iara a genera ,urmasi', altele 5 ar Ii nca active
n lumea contemporana: civiliza(ia crestina occidentala, civiliza(ia crestina ortodoxa, civili-
za(ia islamica, civiliza(ia hindusa, civiliza(ia extrem-orientala.
48
Aceste cinci civiliza(ii actuale
descind Iiecare din alte civiliza(ii, pe care le continua.
Dupa cum se poate observa, factorul fundamental care diferentia: aceste civili:atii este
religia si complexul de valori altoit pe credin(ele religioase. Pentru Toynbee, n nucleul unei
civiliza(ii se aIla un set de valori spirituale, valori care dau caracterul global al civiliza(iei res-
pective. n analizele sale, att de amanun(ite uneori, el disociaza n arhitectura unei civiliza(ii
trei planuri: ,planul economic, cel politic si cel cultural'.
49
Tipul de economie se poate extinde
nelimitat n spa(iul intern al unei civiliza(ii (si chiar la scara globala, asupra altor civiliza(ii,
cum este cazul economiei de tip occidental), tipul de organizare politica la Iel, dar nucleul ,cul-
tural' din interiorul unei civiliza(ii, n poIida attor inIluen(e reciproce dintre ariile de civiliza(ie,
ramne speciIic, particular si distinct. Civili:atiile isi au in religie si in sistemele de valori
spirituale ultima redut a identittii lor structurale si istorice.
,n lupta pentru existen(a, Occidentul a mpins societa(ile contemporane lui catre marginea zidului
si le-a nvaluit n mrejele superiorita(ii lui economice si politice, dar nu le-a silit sa renun(e la culturile
lor distincte. Orict de asuprite ar Ii, aceste societa(i si pot nca men(ine suIletul intact.'
50
ntre timp, lucrurile s-au schimbat, altIel spus, s-au schimbat si strategiile si tehnicile de
subordonare, n poIida convingerii (,umaniste') a lui Toynbee ca (arile occidentale s-ar Ii mul-
(umit sa cucereasca militar teritorii si resurse, sa impuna n societa(ile coloniale practici eco-
nomice si sisteme politice similare cu cele occidentale, dar (suprema dovada de toleran(a!) nu
le-ar Ii silit pe acestea ,sa renun(e la culturile lor distincte', permi(ndu-le sa-si men(ina ,suIletul
intact'. Experien(ele contemporane dovedesc exact contrariul si ne-au imunizat (cel pu(in pe
teoreticienii lucizi) n Ia(a unor astIel de considera(ii nobile si generoase. Expansiunea colo-
niala a Occidentului (nceputa n perioada Renasterii) a urmat o logica ,naturala', trecnd de la
exterior spre interior, de la cucerirea militara a teritoriilor si resurselor la impunerea mecanismelor
47. Ibidem, p. 59.
48. Ibidem, p. 25. Alaturi de aceste cinci civiliza(ii, el mai men(ioneaza alte doua ,relicve Iosilizate' ale
unor civiliza(ii similare, ce i cuprind pe crestinii monoIizi(i, pe nestorieni (din Orientul Mijlociu), pe evrei
si Iarsi, precum si anumite ramuri ale budismului si pe jainii din India.
49. Ibidem, p. 23.
50. Ibidem, pp. 25-26.
economice si politice, pentru a se Iocaliza azi pe schimbarea culturii spirituale a popoarelor
din periIerie (a ,suIletului' lor), astIel nct ele sa asimileze ,valorile' si ,atitudinile', aspira(iile
si conduitele speciIice modului occidental de consum, Iara a dispune de tehnologia si de ntregul
sistem occidental de productie.
Pentru a ,stapni' azi un popor este important sa-i stapnesti cultural ,suIletul', nu sa-i
stapnesti militar teritoriul. Sistemul mediatic, cultura de consum, agresiunea inIorma(ionala
si psihologica, violen(a simbolica, strategiile de manipulare etc. sunt instrumente si tehnici
veriIicate prin care po(i convinge un popor sa si schimbe ,suIletul intact' si sa renun(e la ,cul-
tura lui distincta'. Pentru a modiIica atitudinile si comportamentele economice, politice si geo-
politice este necesar sa schimbi ,suIletul' unui popor, adica cultura lui spirituala. Acesta este
noul teritoriu ce trebuie cucerit, este ,noua AIrica' pe care o asalteaza industriile culturale si
mecanismele de agresiune inIorma(ionala. ,SuIletul' na(ional este si el un teritoriu ce poate
Ii cucerit, iar epoca noastra a demonstrat ca dispune de mijloace eIicace pentru aceasta opera(ie.
Colonialismul exterior, militar, economic si politic, a Iost abandonat n momentul n care au
intrat n Iunc(iune noile mijloace de subordonare, cele inIorma(ionale, culturale si spirituale.
Trecnd peste aceasta paranteza, sa revenim la concep(ia lui Toynbee. El este convins ca
n inima Iiecarei civiliza(ii pulseaza un Iactor spiritual, un suIlet speciIic (remanen(a a ideilor
spengleriene), suIlet responsabil de ,crea(ia originala', singura care conIera identitate respectivei
civiliza(ii. AstIel, Toynbee respinge si viziunea curenta ce reduce substan(a unei civiliza(ii la
inven(iile tehnice si la aspectele materiale ale vie(ii.
,Dar, oricum ar Ii, civiliza(iile nu sunt construite din materiale de acest soi, n ciuda no(iunilor per-
vertite ale materialismului modern. Civiliza(iile nu sunt cladite pe masini de cusut sau pe tutun sau
pe pusti, si nici macar pe alIabete sau pe ciIre. Cel mai lesne lucru cu putin(a este sa Iaci comer(
mondial exportnd o noua tehnica descoperita n Occident. Dar este cu mult mai anevoie pentru un
poet sau pentru un sInt din Occident sa ajunga sa aprinda ntr-un suIlet care nu este occidental aceeasi
Ilacara spirituala care le lumineaza suIletul. Asa nct, dnd Ienomenului raspndirii ceea ce i se
cuvine, este totusi nevoie sa punem accentul pe partea care a Iost jucata n istoria omenirii de catre
crea(ia originala Si trebuie sa ne amintim ca germenele crea(iei originale poate sa nIloreasca n orice
Iel de maniIestare a vie(ii, n virtutea principiului uniIormita(ii naturii.'
51
Toynbee si scrie monumentala sa opera ca un intelectual britanic situat n centrul unui
imperiu economic mondial. Aceasta situare hermeneutica este vizibila n multe teze ale con-
cep(iei sale (mai ales n credin(a sa privind o utopica Iraternizare si uniIicare a religiilor, sub
egida procesului de universalizare a civiliza(iei occidentale), dar trebuie remarcate si deschi-
derile sale interpretative, absolut novatoare pentru perioada interbelica si postbelica, n contrast
cu eurocentrismul, rasismul, evolu(ionismul monolinear si cu tezele diIuzionismului cultural, pozi(ii
att de raspndite n epoca si pe care Toynbee le respinge n mod convingator.
Este semniIicativ Iaptul ca Toynbee denun(a ,iluzia egocentrica' a teoreticienilor occiden-
tali, prejudecata lor ca lumea rasariteana e n stagnare, precum si ideea ca progresul modern
s-ar desIasura n linie dreapta si ar culmina cu Iormula civiliza(iei occidentale. El critica schema
conven(ionala ce reduce istoria universala la succesiunea Iazelor antica, medievala, moderna
si contemporana. mpotriva acestor viziuni, care operau cu imaginea unei singure civiliza(ii ,uni-
tare', care evolueaza rectiliniu (prin stadii, etape, epoci etc.), el si sus(ine teza reIeritoare la
pluralitatea civiliza(iilor si a evolu(iei lor multilineare. n locul imaginii curente dupa care
51. Ibidem, p. 66.
civiliza(iile se nsira ,cap la cap, ca tulpina unui lemn de bambus ntre noduri',
52
adaugnd
mereu o noua secven(a la cea dinainte, el propune ,o schema n Iorma de arbore, n care
civiliza(iile se nasc, ca attea ramuri, unele lnga altele'. Ideea pluralita(ii civiliza(iilor si a
evolu(iei lor multilineare reprezinta implicit o respingere a pozi(iile occidentalocentriste att
de raspndite. Iata un text mai amplu din cartea lui Toynbee, text n care denun(a trei ,iluzii'
care ar explica originea si persisten(a tezei reIeritoare la ,unitatea civiliza(iei'.
,Conceptia eronat asupra unittii civili:atiei
Cel de-al doilea argument mpotriva posibilita(ii de a compara ntre ele cele douazeci si una de
civiliza(ii ale noastre este de sens contrar celui dinti. Anume, ca n-ar Ii vorba de douazeci si una
de reprezentante ale unei anume specii de societate, ci de o singura civiliza(ie civiliza(ia noastra.
Teza unita(ii de civiliza(ie este o concep(ie gresita spre care au Iost ndruma(i istoricii occidentali
contemporani sub inIluen(a mediului lor social. mprejurarea care i induce n eroare este Iaptul ca, n
epoca moderna, civiliza(ia noastra occidentala si-a ntins plasa sistemului ei economic de-a lungul ntregii
lumi. Si aceasta uniIicare a lumii pe o schema occidentala a Iost urmata de o uniIicare politica pe aceleasi
scheme, uniIicare ce a mers aproape tot att de departe ca uniIicarea economica. Fiindca, desi cuceririle
eIectuate de armatele si guvernele occidentale n-au Iost nici att de puternice si nici att de complete
precum au Iost cuceririle operate de industriasii si de tehnicienii occidentali, ramne totusi un Iapt ca
toate statele lumii contemporane constituie o parte dintr-un singur sistem politic de origine occidentala.
Sunt Iapte izbitoare. Dar, daca vrem sa le consideram ca pe o eviden(a a unita(ii de civiliza(ie,
atunci ar nsemna sa dam dovada de superIicialitate. n vreme ce harta economica si harta politica
ale lumii au ajuns sa Iie occidentalizate, harta culturala a lumii a ramas n esen(a ceea ce Iusese mai
nainte ca societatea noastra occidentala sa se angajeze pe calea cuceririlor ei economice si politice.
Pe plan cultural, pentru acei care au ochi sa vada, liniamentele celor patru civiliza(ii non-occidentale
existente sunt nca clare. Dar mul(i nu au asemenea ochi. Si amagirea lor este dovedita de Iolosirea
termenului englez natives (indigeni n. t.) sau a echivalentelor lui n alte limbi occidentale.
Atunci cnd occidentalii numesc alte popoare indigene, ei Iac implicit o judecata de valoare
n schema careia este cuprinsa, inconstient, ideea ca este vorba de o alta cultura. Occidentalii privesc
asemenea popoare ca pe niste Iiare salbatice misunnd prin (inutul n care se ntmpla sa-i ntlneasca
n calea lor, ca pe o parte a Ilorei si a Iaunei locale, iar nu ca pe niste oameni calauzi(i de aceleasi
nazuin(e ca si ei. Si atta vreme ct i numesc indigeni li se pare Iiresc sa-i extermine, sau, asa
cum este mai la moda astazi, sa-i mblnzeasca, socotind astIel cu buna-credin(a (si poate nu Iac o
prea mare eroare socotind astIel) ca se straduiesc sa le amelioreze neamul. Numai ca occidentalii
nu se prea straduiesc sa nceapa prin a n(elege suIletul indigenilor.
Dar, lasnd la o parte iluziile create de succesul la dimensiuni mondiale al civiliza(iei occidentale
n domeniul material, concep(ia eronata asupra unita(ii istoriei concep(ie n care este implicat
postulatul unei singure direc(ii posibile spre civiliza(ie, si anume direc(ia adoptata de civiliza(ia occi-
dentala, toate celelalte civiliza(ii Iiind sau tributare civiliza(iei occidentale sau pierdute pentru totdea-
una ntr-un pustiu de nisip poate Ii lamurita prin radacinile ei n numar de trei: iluzia egocentrica,
iluzia unui Rasarit n nemiscare si iluzia asupra progresului conceput ca o miscare rectilinie.
n ceea ce priveste iluzia egocentrica, ea este destul de Iireasca, si tot ce trebuie adaugat este
ca nu numai occidentalii i-au cazut prada. Si evreii suIereau de iluzia ca ar Ii nu un popor, ci poporul
ales. Popoarele pe care noi le numim indigene, ei le numeau goimi, n vreme ce grecii le numeau
barbare. |.|
Iluzia progresului, potrivit careia progresul ar avea un aspect rectiliniu, este un exemplu pentru
tendin(a catre simpliIicare excesiva pe care o desIasoara mintea omeneasca n toate activita(ile ei. n
periodizarile lor, istoricii nostri si nsiruie perioadele ntr-o singura serie, cap la cap, ca tulpina unui
lemn de bambus ntre noduri, sau ntocmai ca sec(iunile unei prajini articulate la capatul careia un cosar
52. Ibidem, p. 63.
nzestrat cu tot utilajul la moda si Iixeaza peria de cura(at cosurile de Iuningine. Pe coada periei pe
care au mostenit-o istoricii nostri contemporani se aIlau ini(ial numai doua noduri, cel antic si cel
modern; ele corespundeau n linii mari cu multe excep(ii cu Vechiul si Noul Testament, ca si cu
conven(ia masurii datelor cronologice nainte si dupa era crestina. Dihotomia timpului istoric constituie
o ramasi(a a concep(iei proletariatului intern din snul societa(ii elene, care si exprima prin ea sentimentul
de alienare Ia(a de minoritatea dominanta elena. S-a ajuns astIel la o antiteza absoluta ntre cronologia
veche a elenilor si aceea a Bisericii crestine. Prin aceasta, proletariatul intern al societa(ii elene a cazut
prada iluziei egocentrice (ceea ce era mult mai scuzabil pe-atunci, la nivelul de cunostin(e de pe vremea
aceea, dect este scuzabil pentru noi) de a considera tranzi(ia de la o societate din cele douazeci si una
de societa(i
53
ale noastre catre alta din ele ca Iiind punctul crucial al ntregii istorii a omenirii.
*
Pe masura ce trecea timpul, istoricii nostri au gasit mai nimerit sa desIasoare coada de matura
telescopica si mai mult si au adaugat astIel o a treia articula(ie, pe care au denumit-o medievala,
Iiindca o inserasera ntre cele doua existente. Dar, n vreme ce diviziunea n antic si modern
era menita sa nsemne ruptura dintre istoria elena si cea occidentala, diviziunea n medieval si
modern a nsemnat numai tranzi(ia de la unul din capitolele istoriei occidentale catre un alt capitol.
Formula: anticmedievalmodern este eronata. Ar Ii trebuit sa Iie: elenoccidental (medieval
modern). Dar nici aceasta din urma Iormula nu se potriveste. Fiindca, daca i Iacem atta cinste
istoriei occidentale nct o mpar(im n doua perioade distincte, de ce sa reIuzam aceeasi cinste
si istoriei altor epoci? Nu avem nici o ndrepta(ire sa punem mai degraba accentul pe o mpar(ire
cronologica n Iunc(ie de anul 1475, de pilda, dect pe alta n jurul anului 1075. Si avem multe pricini
sa presupunem ca am trecut la un nou capitol de istorie, ale carui nceputuri ar putea Ii statornicite
n jurul anului 1875. AstIel nct am avea urmatoarea periodizare:
Occidental I (Evul Mediu timpuriu) 675-1075
Occidental II (Evul Mediu) 1075-1475
Occidental III (Epoca moderna) 1475-1875
Occidental IV (Epoca post-moderna?) 1875-?
Dar ne-am ndepartat de punctul de plecare. Am aIirmat ca elaborarea unei ecua(ii n care istoria
elena si istoria occidentala ajung sa Iie Iunc(iuni ale istoriei universale nsesi istoria antica si istoria
moderna, daca preIera(i nu reprezinta altceva dect o viziune marunta si prezum(ioasa la exces.
Ar Ii ntocmai cum ar publica un geograI o carte intitulata GeograIia lumii n cuprinsul careia
n-ar cerceta nimic altceva dect Bazinul mediteranean si Europa.
* n acelasi chip, ntemeietorii Republicii Revolu(ionare Franceze, nchipuindu-si ca reprezinta
punctul de plecare al unei noi epoci n istorie si ca tot ceea ce Iusese mai naintea ei n-a Iost dect
bezna sinistra, au pornit o noua cronologie de la data de 21 septembrie 1792. Bunul-sim( si spiritul
conservator al lui Napoleon au pus capat calendarului revolu(ionar doisprezece ani mai trziu, dar
acesti doisprezece ani de calendar revolu(ionar au Iost suIicien(i ca sa-i ncurce si astazi pe studen(i
cu Fructidorul si Thermidorul lor.'
Arnold J. Toynbee, Studiu asupra istoriei,
Bucuresti, Editura Humanitas, 1997, pp. 60-64
Fernand Braudel i gramatica civilizaiilor
n buna tradi(ie a gndirii Iranceze moderne, si pentru Braudel civili:atia include cultura,
ca un element esential si diferentiator. Spre deosebire de teoriile din spa(iul germanic, care
vad n civiliza(ie o concretizare practica a culturii (incluznd deci civiliza(ia n cultura, care ar
avea o sIera mai larga), pentru Braudel civiliza(ia porneste de la un nucleu cultural pe care l
extinde ntr-un dispozitiv complex, material si simbolic.
53. A nu se uita ca termenul de ,societa(i' are aici sensul de ,civiliza(ii' (n. n.).
Asadar, civiliza(iile grupeaza azi societa(i, state, culturi si na(iuni, n virtutea Iaptului ca
exista o serie de nrudiri si coresponden(e ntre entita(ile ce participa la un sistem de valori si
de bunuri culturale, de practici si moduri de gndire speciIice. Modul de via(a este un element
structural al civiliza(iilor, un nucleu al morIologiei lor diIeren(iale, mecanismul existen(ial n
care se proiecteaza trasaturile lor dominante.
Trecnd de la singular la plural, o data cu progresul studiilor comparative de istoria civili-
za(iilor, precum si cu extinderea practica a interac(iuniilor dintre culturi si civiliza(ii diIerite,
termenul de civiliza(ie ajunge sa dobndeasca si el un sens diIeren(iator, prin care suntem invita(i
sa n(elegem, potrivit lui Braudel, ,ansamblul caracteristicilor pe care le prezinta via(a colectiva
a unui grup sau a unei epoci'.
54
Braudel considera ca att termenul de cultura, ct si cel de civiliza(ie trebuie scrise conco-
mitent la singular si la plural. Cnd le scriem la singular avem n vedere sensul lor antropologic,
cnd le scriem la plural avem n vedere sensul istoric determinat. Dar, adeseori, cnd este Iolosit
la singular, termenul de civiliza(ie este aplicat numai unui tip particular de civiliza(ie, de Iapt
civiliza(iei occidentale, apreciata ca superioara celorlalte si indicnd direc(ia de evolu(ie a tuturor
civiliza(iilor actuale.
n epoca moderna, procesul diIuziunii rapide a valorilor si a tehnologiilor a interconectat
civiliza(iile, dar nu le-a anulat particularita(ile, desi civiliza(ia industriala de tip occidental tinde
sa devina modelul universal de civiliza(ie. Pozi(iile occidentalo-centriste au tendin(a de a pre-
zenta alte culturi si civiliza(ii doar ca ,replici' ntrziate sau ca etape depasite ale civiliza(iei
occidentale, apreciata drept singurul etalon si reper universal.
Elabornd o scara a temporalita(ilor istorice, pe registrele reprezentate de evenimente, con-
functuri si durate lungi, Fernand Braudel, exponent al ,noii istorii', Iace si o ierarhizare verticala
a componentelor unei civiliza(ii, elabornd o ,gramatica' a lor, din componente, rela(ii si acti-
vita(i distribuite pe paliere si sec(iuni interdependente. n multiplicitatea timpului prezent se
mbina o istorie agitata si cu oscila(ii grabite, istoria evenimentelor, cu ,o istorie ndepartata
ce ne nso(este cu pasi len(i', istoria civiliza(iilor.
,A alege, de Iapt, marile civiliza(ii drept cadre inteligibile ale lumii actuale nseamna a depasi
miscarea rapida a istoriei', pentru a analiza ,o istorie cu respira(ie lenta, de lunga durata. Civiliza(iile
sunt personaje aparte, a caror longevitate depaseste puterea de n(elegere. Peste masura de batrne,
ele persista sa traiasca n Iiecare dintre noi si ne vor supravie(ui nca multa vreme.'
55
Asadar, impus n dublet cu termenul de cultura, civiliza(ia a ajuns sa aiba ,doua etaje'
complexul spiritual si dispozitivul material , prilej pentru mul(i teoreticieni de a le acorda
accep(iuni diIerite. Daca n epoca Luminilor civiliza(ia era opusa barbariei si stadiului primitiv
al existen(ei umane, termenul a deIinit ulterior, deopotriva, valori morale si valori materiale,
pentru a se specializa apoi cu reIerin(a explicita la aspectele materiale, tehnice si ale modului
de via(a, astIel ca Braudel citeaza aIirma(ia unui teoretician care aIirma ca ,civiliza(ia nseamna
drumuri, porturi si cheiuri', chip de a spune ca nu nseamna numai via(a spirituala, ci un an-
samblu de mijloace colective Iolosite pentru a ac(iona asupra naturii si a amenaja mediul de
via(a al oamenilor.
56
54. Fernand Braudel, Gramatica civili:atiilor, vol. I, Bucuresti, Editura Meridiane, 1994, p. 37.
55. Ibidem, p. 27.
56. Ibidem, p. 35.
Asadar, societa(ile se aseamana prin bunurile ce satisIac Iunc(ii utilitare, dar se deosebesc
mai pregnant prin cele care raspund Iunc(iei simbolice. Acordnd adjectivului cultural caliIi-
cativul de numitor comun al maniIestarilor umane, Braudel conchide:
,n aceste condi(ii, vom spune despre o civiliza(ie |.| ca este un ansamblu de bunuri culturale, a
carui locuire geograIica este o arie culturala, istoria sa o istorie culturala, ca mprumuturile de
la o civiliza(ie la alta sunt mprumuturi sau transIeruri culturale, acestea din urma Iiind att materiale
ct si spirituale.'
57
Din aceste considera(ii rezulta ca civiliza(iile au n nucleul lor un model cultural speciIic.
Simion Mehedini: cultura i civilizaia doi poli ai vieii umane
Simion Mehedin(i (1868-1962) a elaborat un sistem teoretic de interpretare a raportului
dintre cultura si civiliza(ie.
58
Omul este un agent ontologic excep(ional, ntruct el creeaza prin
activitatea sa o noua realitate, un ,nou cosmos' de obiecte si valori materiale si spirituale. Via(a
popoarelor trebuie cercetata n Iunc(ie de aceste crea(ii, iar disciplina nvestita cu acest rol este
,etnograIia'. Mehedin(i opereaza cu o reprezentare complexa asupra culturii, articulnd sensul
ei universal uman si cel speciIic, istoric si tipologic. Sistemul de gndire al lui Mehedin(i por-
neste de la ideea ca munca are rolul determinant in procesul de antropogene: si in intreaga
existent uman. Mehedin(i aIirma ca ,uneltele si munca cu uneltele pot Ii considerate ca ade-
varatul caracter distinctiv al speciei homo'
59
. Omul a creat nu numai unelte materiale, care au
extins progresiv domeniul civiliza(iei, ci si-a dezvoltat si unelte spirituale, limbajul Iiind cel mai
important instrument al vie(ii psihice si al ntregului univers de crea(ii culturale.
Pornind de la aceasta perspectiva antropologica, Simion Mehedin(i descopera n realitatea
umana dou categorii de fapte, unele apar(innd civiliza(iei, altele culturii. Dar amndoua deriva,
spune Mehedin(i, din ,dublul caracter material si suIletesc al muncii'. nainte de a marca
deosebirile structurale si Iunc(ionale dintre cultura si civiliza(ie trebuie sa men(ionam ca n
sistemul lui Mehedin(i munca este sursa lor comuna, cele doua dimensiuni Iormnd o unitate
a contrariilor, aIlate n raporturi de simultaneitate si de interdependen(a.
AstIel, civiliza(ia este pentru Mehedin(i ,suma tuturor descoperirilor tehnice care au nlesnit
omului adaptarea sa la mediul Iizic', iar cultura ,suma tuturor crea(iilor suIletesti (intelectuale,
etice si estetice) care nlesnesc adaptarea individului la mediul social'
60
.
Elementul comun al celor doua dimensiuni ngemanate ale realita(ii umane este ,adap-
tarea', n sens ecologic si larg antropologic. De la adaptare se ajunge la crea(ie, adica la desco-
periri care depasesc sensul de raspunsuri strict adaptative. Dintre elementele culturii, Mehedin(i
considera ca arta este expresia cea mai elocventa a creativita(ii umane, ,chintesen(a' culturii.
Mehedin(i elaboreaza un sistem de categorii, de ,coordonate etnograIice', prin care mparte
57. Ibidem, p. 37.
58. Lucrari: Caracteri:area etnografic a unui popor prin munca si uneltele sale (1920); Coordonate
etnografice. cultura si civili:atia (1928). Aceste doua studii reprezinta nucleul concep(iei IilosoIice a lui Simion
Mehedin(i, studii care i conIera un loc aparte n gndirea IilosoIica romneasca.
59. S. Mehedin(i, Civili:atie si cultur, edi(ie ngrijita, studiu introductiv si note de Gheorghi(a Geana,
Bucuresti, Editura Trei, 1999, p. 85.
60. Ibidem, p. 119.
civiliza(ia si cultura n alte subcategorii deIinitorii, care pot Ii aplicate oricarei comunita(i etnice,
indiIerent de treapta de dezvoltare pe care se aIla.
civiliza(ia cuprinde urmatoarele elemente: hrana (de la Iormele cele mai simple pna la
Iormele de preparare actuala, industrializata), imbrcmintea si locuinta (de la ,culcusul de
o noapte' pna la ,zgrie-nori'), mifloacele de circulatie (de la ,umblet', deplasarea cu animale,
apoi de la roata la locomotiva, de la naviga(ie maritima la cea aeriana, cu avionul);
cultura include stiinta (de la Iormele primare de cunoastere la gndirea ra(ionala si la
metodele pozitiviste ale stiin(ei moderne), arta (de la desenul paleolitic la arta actuala) si religia
(de la magie la religiile monoteiste universale; religia este nlocuita n unele lucrari cu morala).
Acest tablou al elementelor morIologice poate Ii luat drept ghid pentru analizele etnograIice
si antropologice, pentru cercetarile empirice menite sa descrie si sa evalueze comparativ starea
culturala si de civiliza(ie a unui popor, dupa indicatori ce pun n corela(ie cele doua aspecte
paralele, dar ,inseparabile'.
,Paralelismul este evident. Civiliza(ia se masoara pe coordonata tehnica, prin numarul, calitatea si
originalitatea uneltelor; iar cultura se masoara pe coordonata superioara a crea(iunilor psihice, adica
prin numarul, calitatea si originalitatea produselor suIletesti.'
61
Aceste componente sunt unite de o linie mediana a muncii (unde Mehedin(i plaseaza sintetic
,graiul' si ,unealta'), pozi(ie ce semniIica Iaptul ca att cultura, ct si civiliza(ia si au radacina
n activitatea Iundamentala a omului, aceea de transIormare a mediului natural si social de via(a
n Iunc(ie de anumite scopuri. AstIel de sistematizari au Iost propuse si de al(i antropologi ai
epocii.
Mehedin(i subliniaza mereu unitatea existen(iala dintre cele doua dimensiuni ale existen(ei
umane, despar(ite doar n plan teoretic, din nevoia de a le cerceta analitic. Analiznd diverse
epoci cu valoare paradigmatica pentru raportul cultura/civiliza(ie, situa(ii n care cele doua
aspecte nu se aIla n raporturi de simetrie, Mehedin(i ajunge la concluzia, veriIicabila istoric,
dupa care civili:atia si cultura pot avea evolutii relativ independente, astIel nct ,o stare de
civiliza(ie modesta se poate asocia cu o Ioarte bogata cultura', dupa cum exista si situa(ii n
care raportul are valori opuse.
,De aceea, polul civiliza(iei si polul culturii rar coincid. Un grad mare de civiliza(ie poate atinge
orisicine daca mprumuta rezultatele muncii altora. O cultura nalta e nsa un Ienomen cu mult mai
greu de realizat. Ea presupune nu numai munca bogata si mare boga(ie de cugetare, dar si o sim(ire
Iina, care se traduce printr-o atitudine etica si estetica de un nivel superior.'
62
Cele doua aspecte distincte se aIla n raporturi de interIeren(a si de solidaritate, dar nu poate
Ii vorba de o ,propor(ionalitate' perIecta ntre ele, datorita Iinalita(ilor relativ diIerite pe care
le urmeaza si mprejurarilor naturale si sociale ce pot Iavoriza dezvoltarea unei linii de evolu(ie
chiar n detrimentul celeilalte. Mai mult, sunt Irecvente cazurile n care un element al civiliza(iei
(tehnica de construc(ie a caselor sau metodele de naviga(ie) nregistreaza progrese, iar altele
stagneaza (alimenta(ia si mbracamintea). Aceste aspecte eterogene se ntlnesc nu numai n
via(a unui popor, ci si n conIigura(ia culturala a unor indivizi din epoca moderna, cnd cineva
poate Ii un savant n matematici sau n stiin(ele naturii, dar aceasta calitate se asociaza n aceeasi
61. Ibidem, pp 119-120.
62. Ibidem, p. 124.
personalitate cu o Ioarte redusa experien(a artistica sau cu atroIierea constiin(ei morale si a
sim(ului civic.
Adunnd inIorma(ii numeroase despre popula(iile asa-zis primitive, Mehedin(i arata ca
aceste comunita(i umane dispun de un echipament tehnic, orict de rudimentar, necesar adaptarii
la mediul natural, dar dispun si de un cod minim de norme morale, de credin(e si de Iorme
estetice prin care-si exprima dispozi(iile suIletesti. Asadar, cultura si civiliza(ia sunt prezente
concomitent n orice stadiu al dezvoltarii umane, ca doua aspecte ngemanate, universale. AstIel,
Mehedin(i respinge cu argumente teoria lui Oswald Spengler despre opozi(ia dintre cultura si
civiliza(ie ca dou fa:e distincte, succesive, n evolu(ia istorica a poporelor. mpotriva curentelor
spiritualiste din perioada interbelica, pentru care civiliza(ia reprezenta o Iaza de decaden(a a
culturii, savantul romn sus(ine, pe baza unei vaste documenta(ii, ca progresul se desIasoara
concomitent pe cele dou linii distincte, dar inseparabile, ale vie(ii umane, reabilitnd astIel
dimensiunea civilizatorie.
Iata n rezumat punctul de vedere al lui Mehedin(i:
,Dupa cum Irunza are doua Ie(e: una stralucita, spre soare, alta mai ntunecata, ntoarsa spre pamnt
(dar Ioarte nsemnata, Iiindca prin aceasta planta respira si se hraneste zilnic), tot asa via(a omenirii
are doua aspecte: unul teluric civiliza(ia, adica tehnica materiala; altul ceresc cultura, sau suma
tuturor produselor suIletesti, prin care omul cauta sa intre n echilibru ct mai deplin cu restul crea(iunii
si, n genere, cu universul moral care l cuprinde. Amndoua aspectele acestea sunt inseparabile si
simultane, nu succesive, cum pretinde morIologia istorica a lui Spengler.
Concluzie. Din cele nsirate pna aici rezulta:
1. Civiliza(ia si cultura sunt no(iuni Iundamental deosebite. Una priveste lumea materiala; cealalta
e de natura exclusiv suIleteasca.
2. Pe toate treptele dezvoltarii omenesti, alaturi de un quantum de civiliza(ie, gasim si un quantum
corelativ de cultura.
3. Amndoua se pot masura dupa criteriile etnograIice, stabilite mai sus.'
63
Tehnicile de adaptare la mediul natural (civiliza(ia) si tehnicile de adaptare la mediul social
(cultura) se ntrepatrund ntr-o unitate ce conIera organicitate vie(ii unui popor. Dupa ce a marcat
distinc(iile de esen(a (de structura, Iinalita(i, proceduri ac(ionale, motiva(ii) dintre cele doua
componente, Mehedin(i subliniaza ca ele converg n ,unitatea vie(ii', ntruct ,tehnica materiala
(civiliza(ia) si tehnica suIleteasca (cultura) sunt legate printr-o suta si o mie de Iire, iar tranzi(ia
de la una spre cealalta e de multe ori att de Iina, nct devine imperceptibila. Unitatea vie(ii
le cuprinde pe amndoua'.
64
Cultura si civiliza(ia devin la Mehedin(i categorii IilosoIice Iundamentale, capabile sa dea
seama att de condi(ia umana n universalitatea ei, ct si de diversitatea procesului istoric si a
maniIestarilor care conIera identitate unui popor. Prin crea(iile ce intra n sIera celor doua
concepte, omul si construieste existen(a sociala si si talmaceste experien(a de via(a. Mehedin(i
este printre pu(inii gnditori romni care au propus nu numai o teorie a culturii, ci si un sistem
opera(ional de analiza a culturii si civiliza(iei, cu un nomenclator al componentelor lor structurale,
ceea ce l ndrepta(este pe editorul si interpretul operei sale, antropologul Gheoghi(a Geana,
sa aIirme ca Mehedin(i a elaborat ,un sistem opera(ional de IilosoIie a culturii'
65
.
63. Ibidem, p. 119.
64. Ibidem, p. 123.
65. Gheorghi(a Geana, ,Un sistem opera(ional de IilosoIie a culturii', studiu introductiv la S. Mehedin(i,
Civili:atie si cultur, ed. cit., pp. 5-38.
Lucian Blaga: distincia ontologic dintre cultur i civilizaie
Blaga a elaborat una dintre cele mai coerente si mai interesante teorii asupra culturii. Potrivit
lui Blaga, omul este sortit creatiei, are un destin creator permanent. Omul traieste ntr-un mediu
speciIic, creat de el nsusi, ntr-un univers simbolic care-l detasea: de natur. Cultura este
astIel o ,talmacire' simbolica a lumii, o ,lectura' a existen(ei, o interpretare a lumii, un mod
de a ,traduce' experien(a n limbaje simbolice. Aceasta idee, ce domina IilosoIia culturii si
antropologia culturala la nceputul secolului XX, are un relieI teoretic excep(ional n gndirea
lui Lucian Blaga, autor pentru care cultura exprim modul ontologic specific uman, mecanismul
creator care l-a umanizat si l-a condus pe om la actuala dezvoltare.
,Prin cultura, existen(a se mboga(este cu cea mai proIunda varianta a sa. Cultura este semnul vizibil,
expresia, Iigura, trupul acestei variante. Cultura (ine deci mai strns de deIini(ia omului dect conIor-
ma(ia sa Iizica sau cel pu(in tot asa de strns.'
66
n alta parte, Blaga aIirma ca omul nu poate evada din sIera culturii Iara a nceta sa Iie
,om': ,Exodul din cultura ar duce la abolirea umanita(ii ca regn.'
67
Existen(a umana este deci
o existen(a culturala, cu tot ceea ce implica aceasta condi(ie. Cultura exprima modul speciIic
uman de existen(a. Omul nu poate exista dect n si prin intermediul culturii. Cultura ese rezul-
tatul crea(iei umane. Cultura are astIel o ,semniIica(ie metaIizica', Iiind o dimensiune deIinitorie
a omului sub raport antropologic si istoric.
Folosind acelasi traseu demonstrativ, cu o documenta(ie empirica mereu n expansiune,
gndirea antropologica din secolul nostru a cautat n spa(iul valorilor culturale maniIestarea
expresiva a ,esen(ei' omului. Asadar, n sensul cel mai larg al termenului, cultura este nivelul
de realitate pe care se desIasoara aventura omului n cosmos. Stim azi ca pe acest nivel si cu
mijloacele pe care le oIera el, omul da o form lumii si conIera sens existen(ei sale. Fara a
subaprecia constrngerile biologice si naturale, aIirma(ia ca omul e n primul rnd o Iiin(a
culturala e menita sa prentmpine orice reduc(ionism dispus sa livreze destinul omului unei
instan(e exterioare lui. Teza lui Blaga este deci intrinsec umanista, caci, plasat n spa(iul culturii,
omul apare ca Iiind propria sa crea(ie.
Conceptele de crea(ie si de cultura au un loc central n concep(ia lui Blaga. Revelarea
misterului lumii are loc prin doua Iorme: prin cunoastere si prin plasmuire (crea(ie). Cultura
este rezultatul crea(iei umane, crea(ie desIasurata pe toate registrele existen(ei si ale raporturilor
posibile dintre om si lume. Iata o deIini(ie a culturii n care Blaga subliniaza elementele ei
speciIice, care alcatuiesc o structura unitara:
,Crea(ia de cultura este 1) un act creator 2) de inten(ii revelatorii n raport cu transcenden(a sau cu
misterul 3) utilizeaza imediatul ca material metaIoric 4) depaseste imediatul prin stilizare 5) si se
distan(eaza de transcenden(a (mister) prin Irnele stilistice si datorita metaIorismului.'
68
Dar, potrivit lui Blaga, existen(a umana se desIasoara concomitent n doua orizonturi si
n doua moduri Iundamentale: existenta in ori:ontul imediat al lumii sensibile si pentru auto-
conservare si existenta in ori:ontul misterului si intru revelarea acestuia. Este vorba de o
dualitate de ordin ontologic, care reprezinta pentru Blaga temeiul distinc(iei dintre cultura si
66. Lucian Blaga, Trilogia culturii, n Opere, vol. 9, Bucuresti, Editura Minerva, 1985, p. 443.
67. Lucian Blaga, Trilogia valorilor, n Opere, vol. 10, Bucuresti, Editura Minerva, 1987, p. 510.
68. Ibidem, pp. 459-460.
civiliza(ie. Toate crea(iile care i asigura autoconservarea si securitatea materiala n interiorul
orizontului concret de existen(a alcatuiesc civili:atia (tehnica, Iorme de produc(ie si de organi-
zare politica, conIort material, mod de via(a etc.). Existen(a n orizontul misterului da nastere
culturii. Toate crea(iile prin care omul ncearca sa dezvaluie misterul existen(ei alcatuiesc cultura
(stiin(a, IilosoIie, arta, mitologie, religie etc.). Cele doua realita(i si atitudini raspund la doua
Iunc(ii diIerite:
,Cultura raspunde existen(ei umane ntru mister si revelare, iar civiliza(ia raspunde existen(ei ntru
autoconservare si securitate. ntre ele se casca deci o deosebire proIunda de natura ontologica.'
69
Asadar, cu teoria lui Blaga suntem n miezul unei distinc(ii de natura, a unei diIeren(e
ontologice ntre cultura si civiliza(ie. Faptele de civiliza(ie (o anumita ordine sociala, ,o unealta,
o regula de munca sau de lupta', condi(iile materiale de via(a), ,nu sunt destinate sa reveleze
un mister prin mijloace metaIorice', Iiind judecate dupa ,utilitatea lor n cadrul unei Iinalita(i
pragmatice'. Crea(iile culturale au, spune Blaga, doua caracteristici Iundamentale:
a) o functie metaforic si revelatoare, n sensul ca ncearca sa dezvaluie con(inutul adnc
al lumii, adica misterul ei;
b) o pecete stilistic, adica o Iizionomie particulara, un aspect speciIic, care le diIeren(iaza
de alte crea(ii.
Cultura are concomitent aspect revelatoriu (metaforic) si stilistic, pe cand civili:atia nu
are caracter revelatoriu, dar poate avea caracter stilistic, unul derivat, ca reIlex al culturii n
planul nIapuirilor practice, cu rost instrumental. Arta poate Ii considerata un model al culturii,
iar tehnica un Iactor central al civiliza(iei. For(a metaIorica a crea(iilor umane se maniIesta cu
maxima pregnan(a n cazul artei, dar este absenta n cazul nIaptuirilor tehnice. La Iel, stilul,
cealalta trasatura distinctiva a culturii, are relevan(a maxima n cazul artei, dar este palid ilustrat
n cazul tehnicii, unde este o trasatura accesorie si neesen(iala.
Asadar, densitatea metaforic si stilistic a creatiilor umane este maxim in ca:ul artei
si scade de la art la tehnic. Realizarile strict utilitare, tehnice si ac(iunile cu scop imediat
practic nu au Iunc(ii simbolice si revelatorii, dar, pe masura ce ne ridicam spre alte zone ale
existen(ei umane moduri de via(a, practici si ceremonii sociale, modele de comportament,
alcatuiri sociale si politice, sisteme juridice, obiceiuri si stiluri de via(a, principii morale, credin(e
si idei religioase, idei si teorii stiin(iIice, pna la crea(iile artistice , Iunc(ia revelatorie, dar si
cea stilistica devin tot mai importante, n detrimentul Iunc(iei instrumentale. Pe masura ce creste
n intensitate caracterul revelatoriu (metaIoric si simbolic) al crea(iilor umane, de la tehnica
la arta, creste n intensitate si caracterul lor stilistic, distinctiv, speciIic, particular.
Blaga a codiIicat astIel n sistemul sau IilosoIic o problema capitala a antropologiei culturale.
La un capat al axului antropologic avem civiliza(ia (tehnica este paradigma ei), iar la celalalt
capat avem cultura (arta este paradigma ei). Cei doi poli ai umanita(ii produc(ia si crea(ia,
civiliza(ia si cultura exprima astIel cele doua tendin(e structurale ale istoriei umane, unitatea
si diversitatea. Culturile sunt nucleul identita(ilor, civiliza(ia este terenul convergen(elor.
69. Ibidem, p. 402. O Iormulare asemanatoare da Blaga si n alta parte: ,Cultura este expresia existen(ei
omului ntru mister si revelare, cta vreme civiliza(ia este expresia existen(ei ntru autoconservare, conIort si
securitate' (Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969, p. 325).
Tudor Vianu: cultur i civilizaie/valori i bunuri
Vianu porneste de la o deIini(ie ,analogica' a culturii, prelund ideea anticilor, care puneau
n analogie cultivarea ogorului (cultura agri) cu Iormarea spiritului uman prin educa(ie (cultura
animi), analogie prezenta la Cicero, printre al(ii. Aceasta analogie a culturii spirituale cu ac(iunea
de ,cultivare' a pamntului poate dezvalui sensul primar al ideii de cultura. Vianu considera
ca orice deIini(ie a culturii trebuie sa aiba n vedere trei Iactori: un substrat natural, o valoare
care orientea: creatia uman si actul de creatie propriu-:is.
De la Vianu ne-a ramas o distinc(ie clasica deja, aceea dintre valori si bunuri, dintre un
ideal sau o semniIica(ie si suportul lor Iizic concret. Prin disocierea termenilor de valori si
bunuri intram n perimetrul unei dezbateri teoretice de anvergura. Este vorba de criteriile prin
care deosebim cultura de civiliza(ie. AstIel, primul termen a vizat cu precadere domeniul valo-
rilor spirituale, iar cel de-al doilea, perIec(ionarea mijloacelor si a condi(iilor exterioare de via(a.
Din aceasta distinc(ie ar rezulta ca termenul de cultura se reIera la valori, iar cel de civiliza(ie
la bunuri n care se ntruchipeaza valorile. Totusi, Vianu aIirma ca
,civiliza(ia nu este, de Iapt, dect o cultura deIinita prin sIera ei, o cultura sociala par(iala, din punctul
de vedere al unei singure valori, si anume din punctul de vedere al valorii tehnico-economice |.|.
Civiliza(ia ar Ii deci o cultura aIectata exclusiv (intelor tehnico-economice |.|. Civiliza(ia nu este
o entitate care s-ar opune culturii, este numai unul dintre aspectele ei.'
70
Asadar, ntre cultura si civiliza(ie ar exista doar o distinc(ie Iunc(ionala, nu de natura.
Civiliza(ia reprezinta o cultura sociala par(iala, ,cultura deIinita din punctul de vedere al
unei singure valori, si anume din punctul de vedere al valorii tehnico-economice'. El considera
ca distinc(ia dintre cultura si civiliza(ie este necesara, dar militeaza pentru sinteza lor n procesul
dezvoltarii sociale. Civiliza(ia, spune el, este ,cultura aIectata (intelor ei tehnico-economice',
Iiind deci unul din aspectele culturii. Raportul cultura-civiliza(ie este conceput de Vianu ntr-un
mod ra(ionalist si echilibrat. Civiliza(ia este realizarea valorilor culturale n bunuri materiale,
menite sa amelioreze condi(ia umana. El critica viziunile care condamna civiliza(ia si o opun
culturii. n acelasi timp, ne invita sa nu exageram valorile tehnico-materiale, care trebuie gndite
n acord cu celelalte valori si scopuri umane.
Samuel Huntington i conflictul civilizaiilor
Samuel P. Huntington este autorul unei teorii geopolitice de mare rasunet n ultimii ani.
El porneste de la ideea ca n lumea contemporana ,cultura conteaza' tot mai mult, ca Iactorii
de natura culturala modeleaza att tendin(ele de integrare, ct si pe cele de dezintegrare. nsa,
pentru el, elementele culturale reprezinta nucleul unor entita(i istorice vaste, civiliza(iile, care
astazi au ajuns adesea n pozi(ii de adversitate si conIlict.
n 1993, n plina glorie a viziunilor globaliste si integra(ioniste, de tip Fukuyama viziuni
care prognozau uniIicarea lumii sub egida democra(iei liberale, care a nvins regimurile totali-
tare , Huntington a publicat un studiu n care contrazice Ilagrant euIoria ce a cuprins mediile
occidentalocentriste dupa sIrsitul Razboiul Rece:
,n ipoteza mea, sursa Iundamentala de conIlict n noua lume nu va mai Ii n principal ideologica
sau economica. Marile diviziuni dintre oameni si sursa dominanta de conIlict vor Ii de natura culturala.
70. Tudor Vianu, Opere, vol. 8, Bucuresti, Editura Minerva, 1979, p. 158.
Statele na(ionale vor ramne cei mai puternici actori n rela(iile interna(ionale, dar principalele conIlicte
se vor ivi ntre na(iuni si grupuri ale diIeritelor civiliza(ii. ConIlictul civiliza(iilor va domina politica
mondiala. Linia de demarca(ie dintre civiliza(ii va Ii linia conIruntarilor n viitor.'
71
Huntington acorda Iactorului religios un rol primordial n declansarea acestor conIlicte.
Este un punct de vedere ce nu poate Ii ignorat. Cele mai acute conIlicte se produc pe Irontierele
ce despart lumea crestina (occidentala si ortodoxa) de cea musulmana (zona Balcanilor, Caucaz,
Asia Centrala, zonele Marii Negre si ale Marii Mediterane). Aceste arii de contact inIlameaza
identita(ile si le aduc n stare de Iierbere, mai ales acolo unde n spatele lor rabuIneste o energie
religioasa neconsumata n plan social-economic.
Autorul si ilustreaza teza aratnd cum islamul, sub Iorma sa integrista, ataca Irontal civi-
liza(ia occidentala prin ,miscari de Iurie', anarhice si distructive. Dar autorul nu coboara cu
analiza n stratul de adncime al acestor tensiuni dintre tipurile de civiliza(ie, mul(umindu-se
sa aIirme ca religia, sistemele de reprezentari si de valori, mentalita(ile, institu(iile si practicile
de ordin simbolic le-ar aduce n stare de conIlict. Aceste conIlicte, chiar daca mbraca un aspect
preponderent religios, si au izvorul n starile de subdezvoltare economica si n solicitarile con-
tradictorii la care popoarele cu modernitate ntrziata trebuie sa Iaca Ia(a n lumea contempo-
rana. Se stie ca societa(ile ntrziate sunt conIruntate cu un amalgam de institu(ii si credin(e,
cu paradoxuri care le aduc periodic n situa(ia de a Ii zguduite de un Irison identitar. AIlate
permanent n situa(ii critice, Iara iesire, conIruntate cu un viitor incert, ele sunt nclinate mai
degraba sa-si reproblematizeze originile si istoria dect sa se angajeze prospectiv n ac(iuni de
modernizare sociala. Dar, pe de alta parte, Huntington observa ca replierea identitara a acestor
societa(i nu este un Ienomen singular, ci unul care a dobndit o extensie ,globala'.
El considera ca astazi exista sapte sau opt mari blocuri de civiliza(ie pe glob, diIeren(iate
prin elemente culturale. Nivelurile de identiIicare ale oamenilor urca n cercuri concentrice de
la mediul Iamilial si local spre tipul de civiliza(ie de care apar(in. Precum Toynbee, si Huntington
supraevalueaza criteriul religios de diIeren(iere si ia n discu(ie aceasta Iiliera de identiIicare.
De exemplu, un locuitor al Romei de azi se poate autodeIini n trepte ca: roman (locuitor al
Romei), italian, catolic, crestin, european, occidental. Ultima identiIicare deIineste apartenen(a
la civiliza(ia occidentala (cu doua subciviliza(ii: europeana si nord-americana), civiliza(ie
distincta dupa opinia autorului de civiliza(ia slav-ortodoxa, de care ar apar(ine popoarele
est-europene. AstIel, ,o civiliza(ie este cea mai larga grupare culturala de oameni', grupare
careia i se pot gasi anumite elemente comune de ,identitate culturala'
72
.
Deci identitatea unei civiliza(ii este deIinita prin elemente culturale. Respingnd perspec-
tiva ,gnditorilor germani din secolul al XIX-lea', care au introdus o distinc(ie radicala ntre
cultura si civiliza(ie, Huntington mbra(iseaza perspectiva lui Braude,l dupa care nu putem
desprinde cultura de Iundamentul ei, civiliza(ia. Revenind cu alte precizari, Huntington vede
n civiliza(ii (,la plural') ample ,totalita(i', durabile sub raport istoric, cu un oarecare grad
de integrare, ce cuprind popoare, state, na(ionalita(i, grupuri religioase etc. Toate acestea au
,culturi distincte', dar si ,elemente comune' si legaturi strnse care le integreaza ntr-o civi-
liza(ie determinata.
71. Samuel P. Huntington, ,The Clash oI civilizations?', in Foreign Affairs, summer, 1993, vol. 72, nr. 3,
p. 22.
72. Ibidem, p. 24.
,AstIel, o civiliza(ie este un grup de oameni cu cele mai nalte trasaturi culturale si cu cel mai raspndit
nivel al identita(ii culturale pe care oamenii l au si care i distinge de alte specii. Ea este deIinita
deopotriva prin elemente obiective comune, cum ar Ii limba, istoria, religia, obiceiurile, institu(iile,
si prin auto-identiIicarea subiectiva a oamenilor |.|. Civiliza(iile sunt cel mai mare noi nauntrul
caruia ne sim(im din punct de vedere cultural acasa si deosebi(i de to(i ceilal(i ei de aIara.'
73
Pornind de la ideea ca ,civiliza(ia si cultura se reIera deopotriva la modul de via(a al
oamenilor', autorul abandoneaza tacit aceasta distinc(ie si ajunge sa opereze doar cu ideea de
civiliza(ie, repetnd adesea ca ,o civiliza(ie este cea mai ntinsa entitate culturala'.
74
Teoria sa
a Iost criticata tocmai pentru aceasta conIuzie, pentru ca deIineste civiliza(iile prin elemente
culturale, Iara a disocia cele doua concepte si implicit Iara a discocia ntre realita(ile diIerite
pe care le desemneaza aceste concepte. De aceea, pe cta vreme al(i teoreticieni considera ca
n lumea actuala au dobndit relevan(a conIlictele ,identitare', ce si au sursa n revendicarea
identita(ilor culturale, Huntington vorbeste de ,conIlicte ntre civiliza(ii'. Este acuza pe care
o Iormuleaza Mircea Mali(a, cum am vazut, dar si al(i teoreticieni. Iata cum si prezinta
Huntington ideea:
,Tema centrala a acestei car(i o constituie Iaptul ca identitatea culturala si cultura, care, la nivelul
cel mai raspndit, sunt identita(i ale civiliza(iei, modeleaza tendin(a de coeziune, dezintegrare si conIlict
n lumea de dupa Razboiul Rece.'
75
Apare din nou conIuzia dintre cultura si civiliza(ie. Dar, dincolo de acest lucru, ideea sa
capitala este aceea ca asistam la renasterea interesului pentru identittile culturale si civili:a-
tionale si acest Iapt va duce la reconIigurarea geopolitica a lumii. De aceea, pentru a ne descurca
n ha(isul lumii actuale avem nevoie, spune Huntington, de noi har(i mentale. n timpul Razbo-
iului Rece, politica globala a Iost bipolara, iar acum a devenit multiciviliza(ionala si multi-
polara. Paradigma simpliIicata, bipolara, a Razboiului Rece a devenit inadecvata.
Astazi avem nevoie de noi paradigme si modele la Iel de simpliIicate asupra lumii privite
n totalitatea ei. Globalizarea devine o paradigma tot mai des utilizata pentru a ,traduce' n
limbaj simpliIicat ncrucisarea unor tendin(e si legaturi tot mai complexe ntre societa(i, precum
si pentru a Iace predic(ii asupra evolu(iei mondiale. Dar, considera Huntington, departe de a
se uniIormiza si integra ntr-o ,civiliza(ie universala', lumea de azi si pastreaza diversitatea
si este Iormata dintr-un ,sistem multiciviliza(ional' si multipolar, cu civiliza(ii si culturi inte-
resate sa-si pastreze si sa-si aIirme identita(ile pe multiple planuri. Nucleul Iiecarei civiliza(ii
si care le diIeren(iaza elocvent este alcatuit din ,elemente culturale', pe primul plan Iiind
religia, viziunile asupra lumii, credin(ele si valorile, din care deriva deosebirile privind modurile
de via(a, Iamilia, obiceiurile, artele, dreptul, economia, politica etc.
Mai mult, raporturile geopolitice ar fi acum determinate de raporturile dintre civili:atii,
vazute ca mari blocuri de via(a istorica, avnd origini, evolu(ii si caracteristici spirituale si
economice diIerite. AstIel, conIlictele viitoare vor Ii conIlicte ,interciviliza(ionale', conIlicte
care pun Ia(a n Ia(a civiliza(ii diIerite, n poIida legaturilor si a interdependen(elor dintre ele
n lumea globalizata de azi. Pe lnga Iaptul ca lumea a devenit multipolara sub raport geopolitic
1998, p. 60.
74. Ibidem, p. 60.
75. Ibidem, p. 27.
dupa ncheierea razboiului rece, Huntington detecteaza si o alta tendin(a, anume diminuarea
ponderii globale pe care a avut-o pan acum civili:atia occidental si afirmarea ofensiv a
civili:atiilor nonoccidentale. n dezacord cu mul(i ideologi si teoreticieni, apologe(i ai ,lumii
occidentale', Huntington interpreteaza altIel procesele caracteristice ale secolului XX.
Pentru a degaja un sens global din schimbarile combinate ce au loc azi n toate civiliza(iile,
el analizeaza corela(iile active dintre Iactorii geograIici, economici, politici, demograIici, tehnici
si culturali, insistnd asupra noilor viziuni si atitudini emergente, care pot Ii detectate n rapor-
turile interna(ionale, dar si n Iondul spiritual al epocii. Din aceasta ,lectura' a proceselor semni-
Iicative ale epocii, Huntington extrage urmatoarea concluzie: ,expansiunea Occidentului a
ncetat si revolta mpotriva Occidentului a nceput'
76
. Daca vrem sa pastram reprezentarea
bipolara din alte vremuri, atunci si azi lumea poate Ii considerata bipolara, dar e vorba, spune
Huntington, de o alta bipolaritate, nu de natura ideologica, ci de natura civiliza(ionala, care
opune ,Occidentul' si ,lumile nonoccidentale'.
Avem aici o alta interpretare a globalizarii. Asupra acestui punct, Huntington sus(ine cteva
idei geopolitice importante.
Cresterea interdependen(elor dintre civiliza(ii a Iost de la 1500 pna acum un fenomen
unidirectional, dinspre Occident spre civiliza(iile si societa(ile nonoccidentale.
Astazi, nsa, lumea a devenit multipolar, sub raport geostrategic, iar aceasta pluralitate
se sprijina pe Ior(e culturale si identitare consolidate; aceste centre multiple care intervin n
raporturilor geopolitice sunt tocmai civiliza(iile active azi.
n aceasta lume policentrica nu mai exista un conIlict ideologic dominant, precum n
epoca Razboiului Rece, ci o multitudine de conflicte, toate determinate de diferentele si de opo-
:itiile de ordin civili:ational, conIlicte si razboaie ale ,liniilor de Ialie' dintre civiliza(ii.
n ipoteza sa, ,cele mai periculoase conIlicte culturale sunt cele care iau nastere de-a lungul
liniilor de Ialie ntre civiliza(ii'
77
. Autorul ajunge la acesta concluzie observnd ca numai
conIlictele locale care ,se produc de-a lungul Ialiilor dintre civiliza(ii' risca sa se extinda la
nivel global, ,dupa cum ne arata razboiul din Bosnia sau din Caucaz'. De unde si proIe(ia sa
apocaliptica dupa care ,urmatorul razboi mondial, daca el va izbucni, va Ii un razboi ntre
civiliza(ii'. ConIlictele etnice din interiorul unei civiliza(ii (Somalia, Ruanda etc.) nu au impli-
ca(ii globale, pe cnd conIlictele etnice n care se ntlnesc civiliza(ii diIerite, precum cele din
Bosnia, Caucaz, Asia Centrala sau Casmir au un poten(ial de ampliIicare global, putnd deveni
mari razboaie.
Rezumndu-si teza, Huntington spune:
,n aceasta lume noua, politica locala este politica etnicita(ii, iar politica globala este politica civili-
za(iilor. Rivalitatea dintre superputeri este nlocuita cu ciocnirea civiliza(iilor |.|. n lumea posterioara
Razboiului Rece, cultura este o Ior(a ce deopotriva divide si uniIica.'
78
,Pentru prima oara n istorie, politica globala este, n acelasi timp, multipolara si multiciviliza(ionala;
modernizarea este distincta Ia(a de occidentalizare si nu produce nici o civiliza(ie universala, n orice
n(eles cu semniIica(ie, si nici occidentalizarea societa(ilor nonoccidentale.'
79
76. Ibidem, pp. 75-76.
77. Ibidem, p. 36.
78. Ibidem, p. 36.
79. Ibidem, p. 27.
Avem n aceste aIirma(ii o sinteza a pozi(iilor sale socante. Vom reveni asupra lor, mai
ales asupra distinc(iei dintre modernizare si occidentalizare. Formulata nca din 1993 si intens
comentata n lumea specialistilor, teoria lui Huntington a Iost reactualizata dupa atacul terorist
din 11 septembrie 2001, unii comentatori vaznd n actualul razboi antiteorist o conIirmare a
tezelor sale, pe cnd al(i teoreticieni au respins aceste teze. Unele dintre aIirma(iile sale sunt
evident disonante n raport cu perspectivele prin care dispozitivul teoretic occidental priveste
si interpreteaza tensiunile ce strabat lumea actuala, cum ar Ii si aIima(ia ca Occidentul si-a
postulat propriul sau tip de cultura ca Iiind universal, n timp ce ,nonoccidentalii vad ca Iiind
occidental tot ceea ce Occidentul vede ca Iiind universal'.
,Ceea ce occidentalii vestesc a Ii o blnda integrare globala, cum este cazul proliIerarii mass media
la dimensiuni mondiale, nonoccidentalii denun(a a Ii imperialism ticalos occidental.'
80
Una dintre concluziile pe care vrea s-o demonstreze este ca tocmai globalizarea a modernizat
si a consolidat civiliza(iile nonoccidentale, care astazi se aIla n curs de ,indigenizare' si dispun
de Ior(a necesara pentru a nIrunta domina(ia de secole a civiliza(iei occidentale. Desi sistemul
interna(ional e unul multiciviliza(ional, har(ile mentale ale specialistilor, spune Huntington, sunt
dominate nca de perspectiva occidentalocentrista.
3. Religii i diferene culturale. O perspectiv geopolitic
Religia ca element definitoriu al culturilor
n studiile sale de si IilosoIie a religiilor, Mircea Eliade subliniaza complexitatea Ienome-
nului religios, Ienomen privit ca o dimensiune constitutiva a condi(iei umane, prin care se
exprima nevoia permanenta a omului de a-si raporta via(a, experien(a si actele sale la o realitate
transcendenta. Toate societa(ile si culturile, n diversitatea istorica a organizarii lor, au operat
n reprezentarile lor colective cu o zona a sacralita(ii, pe care au delimitat-o de sIera experien(ei
imediate, nvestind-o cu Iunc(ia de sursa si sistem de reIerin(a pentru sensurile conIerite istoriei
si vie(ii umane. n cuvntul nainte scris la Istoria credintelor si ideilor religioase, Eliade reia
ideea, exprimata n alte lucrari, dupa care religia este o structura permanenta a condi(iei umane,
nu o Iaza tranzitorie n evolu(ia omului.
,Constiin(a unei lumi reale si semniIicative este strns legata de descoperirea sacrului. Prin experien(a
sacrului, spiritul uman a sesizat deIeren(a ntre ceea ce se releva ca Iiind real, puternic, bogat si
semniIicativ, si ceea ce este lipsit de aceste calita(i, adica curgerea haotica si periculoasa a lucrurilor,
apari(iile si dispari(iile lor Iortuite si vide de sens |.|. Pe scurt, sacrul este un element n structura
constiin(ei, si nu un stadiu n istoria acestei constiin(e. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a
trai ca Iiin(a umana este n sine un act religios, caci alimenta(ia, via(a sexuala si munca au o valoare
sacramentala. AltIel spus, a Ii sau mai degraba a deveni om nseamna a Ii religios.'
81
Eliade se detaseaza consecvent de viziunile evolu(ioniste, istoriciste si Iunc(ionaliste, care
au dominat autoritar cmpul IilosoIiei culturii aproape un secol. Fara a elimina perspectiva
istorica, Eliade considera este necesara si posibila degajarea unor aspecte structurale si universale
80. Ibidem, p. 95.
81. Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. I, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic,
1999, p. 11.
ale religiilor, adica elaborarea unei ,morIologii a Ienomenelor religioase', care sa reprezinte
un ghid pentru a scrie ,istoria' acestora. Din aceasta perspectiva Ienomenologica si herme-
neutica, Eliade este interesat sa stabileasca structurile, Iunc(iile si semniIica(iile pe care le au
diversele Iorme si maniIestari religioase, n contexte, conjuncturi si culturi orict de ndepartate
istoric si geograIic. Avnd ca structura permanenta distinctia dintre sacru si profan, dar si
manifestarea sacrului in profan, prin diverse hierofanii, Ienomenul religios se prezinta adeseori
ca ,o masa polimorIa si uneori chiar haotica de gesturi, credin(e si teorii'
82
, astIel ca Eliade
subliniaza necesitatea de a cerceta religia dintr-o perspectiva interdisciplinara, din care nu pot
lipsi abordarile istorice si morIologice, sociologice, culturale si psihologice. ,n realitate, nu
exista Iapt religios n stare pura. Un Iapt religios esste totdeauna si concomitent Iapt istoric,
sociologic, cultural si psihologic.'
83
Religia este astIel integrata n ansamblul unei culturi, ansamblu care, la rndul lui, se ras-
Irnge si se maniIesta prin respectivele valori religioase. Contextul social si istoric al experi-
en(elor religioase trebuie investigat cu pertinen(a, Iara a reduce religia la statutul de epiIenomen
derivat al unor structuri sociale, pozi(ie pe care Eliade o combate mereu. mpotriva concep(iilor
ra(ionalist-pozitiviste si a celor evolu(ioniste care explicau religia legnd-o doar de stadiul
,culturilor primitive' si de o presupusa mentalitate ,prelogica', de Iorme ce vor Ii inevitabil
depasite prin dezvoltarea cunoasterii ra(ionale , Eliade urmareste sa descopere structura
permanenta si universala a Ienomenului religios, considernd ca distinc(ia dintre sacru si proIan,
precum si interIeren(ele lor, se maniIesta n toate culturile si n toate timpurile, inclusiv n epoca
actuala, apreciata de Eliade drept ,etapa ultima a desacralizarii'.
n nucleul Iiecarei culturi se aIla valorile si credin(ele religioase, care interIereaza cu valorile
estetice, morale si politice, nIluen(nd ansamblul respectivei culturii. Studiind societa(ile
arhaice, Eliade aIirma ca a Iost uimit de o trasatura a acestora: ,revolta mpotriva timpului
concret, istoric, nostalgia unei rentoarceri periodice la un timp mitic al originilor'. ReIuzul
unei ,istorii' autonome, adica o ,istorie Iara regula arhetipala', Iara ,model transistoric', presu-
pune o ,anumita valorizare metaIizica a existen(ei', o valorizare diIerita de cea consacrata de
IilosoIiile moderne (,mai ales marxismul, istoricismul si existen(ialismul'), care insista pe ,omul
istoric', pe omul ,care este n masura n care se creeaza pe sine nsusi n snul istoriei'
84
.
Aceasta viziune asupra timpului este solidara cu o anumita viziune asupra Iiin(ei si realita(ii,
viziune codiIicata n mituri si simboluri. Pentru omul arhaic, ,primitiv', ,presocratic', actele
sale sau obiectele lumii empirice au realitate si valoare numai daca ,participa ntr-un Iel sau
altul la o realitate care le transcende', adica la un plan meta-Iizic. Actele sale Iundamentale
sunt de asemenea o ,repetare nentrerupta' a unor gesturi primordiale si paradigmatice (,acte
ndeplinite la origine de zei, eroi sau stramosi'). Ontologia arhaica, de ,structura platonicieana',
pentru care realitatea unui obiect sau act se dobndesc prin repetare (ritualica) sau participare
(simbolica) la un model exemplar, tinde spre ,abolirea timpului' proIan, spre abolirea istoriei,
pentru a pierde contactul cu ,Iiin(a', cu realitatea ultima. Aceasta ontologie se prelungeste n
culturile populare, Iolclorice, unde se ntlneste curent Ienomenul de ,reduc(ie a evenimentelor
82. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, edi(ia a III-a, Bucuresti, Editura Humanitas, 1999, p. 14.
83. Mircea Eliade, ,Religiile', studiu din lucrarea Interdisciplinaritatea si stiintele umane (traducerea din
Iranceza a lucrarii cu acelasi titlu aparuta n 1983 sub egida UNESCO), Bucuresti, Editura Politica, 1986,
pp. 386-387.
84. Mircea Eliade, Mitul eternei reintoarceri, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 1999, pp. 7-8.
la categorii si a individualita(ilor la arhetipuri'. Evenimentul istoric real este asimilat mitului,
iar eroul istoric este redus la condi(ia de imitator al unui arhetip.
Spre deosebire de omul arhaic, omul modern traieste ntr-un univers desacralizat si valori-
zeaza pozitiv istoria, cu evenimentele, nouta(ile si schimbarile sale ,ireversibile'. Dar, si n cazul
societa(ilor moderne, semniIica(iile arhetipale supravie(uiesc ,camuIlate' n realita(i proIane,
codiIicate n mituri degradate si n simboluri, care nu sunt prin acest Iapt mai pu(in eIiciente,
desi aceste societa(i si omul lor ra(ional nu le constientizeaza.
Culturile arhaice, prin mituri, simboluri si comportamente speciIice, sunt si un raspuns la
teroarea istoriei, concept prin care Eliade n(elege ,catastroIele cosmice, dezastrele militare,
injusti(iile sociale', neIericirile personale, suIerin(ele si nenorocirile pe care le suporta indivizii
si popoarele n existen(a lor. Teroarea istoriei este o expresie a ,suIerin(ei', a ira(ionalului sau
a violen(ei din via(a umana, dar toate acestea sunt suportate pentru ca ele ,au un sens', nu
sunt considerate arbitrare sau gratuite, ci se datoreaza unor interven(ii magice sau unei voin(e
care nu se aIla sub control uman. SuIerin(a are o ,cauza' (voin(a divina, greseala personala,
rautatea dusmanilor etc.) si are o ,semniIica(ie' (mnia unui zeu, o pedeapsa divina pentru
caderea n pacat etc.), iar omul arhaic ,o suporta pentru ca ea nu este absurda'
85
, ci are o Iunc(ie
soteriologica, salvatoare, puriIicatoare. Teroarea istoriei este nvestita mereu cu ,un sens',
precum n legea karmica a indienilor sau n proIetismul si mesianismul vechilor evrei.
Societa(ile arhaice si tradi(ionale si desIasoara via(a n conIormitate cu ciclurile cosmice,
naturale, iar regenerarea ciclica a timpului mitic prin rituri si alte ceremonii este o strategie
tipica a acestor societa(i de a suspenda timpul proIan. Deci o strategie prin care ele raspund
la teroarea istoriei. Societa(ile arhaice supravie(uiesc asadar prin aceasta tehnica de abolire a
timpului proIan, a istoriei, prin participare la arhetip si prin repetare a unui timp inIinit.
Dar societa(ile moderne sunt dominate de o cu totul alta viziune asupra timpului si a istoriei,
de o viziune ,istoricista'. ntrebarea la care vrea sa raspunda Eliade se reIera la solu(iile pe care
le oIera aceasta ,perspectiva istoricista' pentru a permite omului modern sa ,suporte' istoria.
n viziunile occidentale asupra timpului si a istoriei se regasesc att concep(ia timpului Iinit
si ciclic, ct si ideea istoriei privita ca ,progres', ca desIasurare pe traiectoria unui timp mono-
linear. Trecerea spre cea de-a doua viziune are loc n epoca moderna si triumIa o data cu teoriile
evolu(ioniste si pozitiviste. Societa(ilor moderne considera, ntr-o perspectiva pozitivista, ca
miturile si simbolurile sunt Iaze depasite pe care istoria ar trebui sa le elimine. Dar, n substratul
societa(ilor moderne, masele (aranesti si pastreaza si azi vechea concep(ie a arhetipurilor si a
repetarii, prin care raspund la teroarea istoriei.
Potrivit lui Eliade, IilosoIiile posthegeliene justiIica tragediile umane prin raportarea lor
la un sens imanent al istoriei sau la o ,necesitate' istorica, obiectiva, ce ar impune un anumit
scenariu obligatoriu, Iatal, de desIasurarea a evolu(iei. Procesele istoriei moderne pot Ii valorizate
din perspective diIerite, n Iunc(ie de paradigmele interioare ale culturilor. Aventura moderni-
ta(ii si expansiunea modelului capitalist apusean pot Ii privite din sisteme de reIerin(a diIerite
pentru a le desciIra semniIica(iile si consecin(ele. Mircea Eliade aIirma ca, tocmai n perioada
n care se ediIicau interdependen(ele capitaliste moderne, viziunile istoriciste si evolu(ioniste
care operau cu ideea unui sens unic si universal al dezvoltarii istorice, pe care-l identiIicau
cu tipul de civiliza(ie occidentala au Iost sus(inute teoretic de
85. Ibidem, p. 96.
,gnditorii care apar(ineau na(iunilor pentru care istoria nu a Iost niciodata o teroare continua. Acesti
gnditori ar Ii adoptat probabil alta perspectiva daca ar Ii apar(inut na(iunilor marcate de Iatalitatea
istoriei.'
86
Dar si aceste viziuni istoriciste sunt expresii camuIlate ale unei viziuni mitice, apropiate
de ideea timpului ciclic sau de ideea unui paradis terestru, pe care mitologiile l Iixau la nceputul
timpului istoric, iar ideologiile moderne, precum marxismul, l plaseaza la sIrsitul timpului,
prin imaginea unei societa(i Iericite, Iara conIlicte etc. Este tot o Iorma de abolire a istoriei,
de reluare a eschatologiilor arhaice, plasnd nsa ,vrsta de aur' la sIrsitul istoriei. Azi se
vorbeste insistent de epoca post-istorica. Proiec(ia acestui paradis la sIrsitul istoriei este o Iorma
de consolare si un remediu la teroarea istoriei.
Eliade ncheie acesta ,IilosoIie a istoriei' aIirmnd ca, pentru ,omul cazut' n istorie, pentru
omul modern ,iremediabil integrat istoriei si progresului', credin(a crestina este Iorma noua
prin care poate ntmpina teroarea istoriei, ntruct aceasta credin(a l ancoreaza din nou n
planul divinita(ii. Despar(it acum de mecanismul arhetipurilor si al repetarii, omul crestin se
salveaza din mediul tragediilor istoriei conIerindu-le o semniIica(ie transistorica. n aIara acestei
solu(ii, omul este prada disperarii si unei terori permanente.
Religiile ca factor geopolitic
Totodata, cei mai mul(i istorici si teoreticieni ai civiliza(iilor au vazut n religie un Iactor
deIinitoriu al civiliza(iilor, Iacnd din diIeren(ele religioase un criteriu pentru a deosebi si
clasiIica civiliza(iile. AstIel, Huntington supraevalueaza importan(a pe care ar avea-o religia
n deIinirea civiliza(iilor si n ntre(inerea surselor de conIlict dintre ele. n nucleul civiliza(iilor
s-ar aIla credin(ele religioase. Aceasta perspectiva preia n buna masura viziunea lui Toynbee.
Pe lnga numeroasele critici care i s-au adus, noi suntem datori sa punem n discu(ie una
dintre tezele lui Huntington si imaginea cu care el opereaza asupra Europei Centrale si de Est,
mai ales pentru ca tezele lui au strnit dezbateri aprinse n spa(iul mediatic romnesc. Dupa
teoria lui Huntington, zona n care crestinismul occidental (catolicismul si protestantismul) se
ntlneste cu ortodoxia si cu islamul ar reprezenta o zona vulnerabila, ntruct ar Ii vorba de
trei blocuri de civiliza(ie diIerite, iar Irontierele dintre acestea ar constitui spa(iul unor con-
Ilicte majore n viitor. Huntington si ilustra teza prin razboiul din spa(iul Iostei Iugoslavii, n
care s-au nIruntat cele trei religii si ,civiliza(ii'.
mpar(ind Europa dupa criterii religioase n doua tipuri de civiliza(ii, autorul decupa
Transilvania de restul Romniei, printr-o linie ce taia continentul de la Marea Nordului la Marea
Adriatica, diviznd, pe lnga Romnia, si alte (ari (Belarus, Ucraina si spa(iul Iostei Iugoslavii).
Aceasta ar Ii, dupa opinia lui Huntington, Irontiera ce desparte catolicismul si protestantismul
de ortodoxie, deci, implicit, aceasta ar Ii Irontiera estica a civiliza(iei occidentale, de Iapt a
Europei, asa cum aIirma n termeni explici(i Huntington. Autorul american considera ca Transil-
vania ar apar(ine blocului de civiliza(ie occidental, spre deosebire de restul Romniei, care ar
apar(ine blocului rasaritean si ortodox. Harta ce cuprinde imaginea acestei divizari este prezenta
att n cuprinsul articolului din 1993, ct si pe coperta car(ii sale din 1997. Prin acest Iapt se
sugera ca Transilvania ar Ii o zona de posibile conIlicte (cu deosebire interetnice si interconIe-
sionale), asemanatoare cu cele din Iosta Iugoslavie.
86. Ibidem, p. 156.
Autorul vrea sa stabileasca un ,criteriu' clar privind extinderea Uniunii Europene si a NATO
spre est. El este interesat sa precizeze Irontiera pna la care se va ntinde umbrela de securitate
a NATO. Pentru aceasta, Huntington se ntreaba: ,Unde este Irontiera de est a Europei?' Ras-
punsul la aceasta ntrebare ne va arata, spune autorul, ,cine ar trebui sa Iie inclus n categoria
de (ara europeana si apoi sa devina un poten(ial membru al Uniunii Europene, al NATO si
al altor organisme comparabile'.
Pentru a aIla raspunsul, autorul se ntoarce n trecutul Europei, unde ntlneste divi:rile
religioase ale continentului, pe care le considera si azi drept criterii opera(ionale n plan geopo-
litic. Iata textul lui Huntington:
,Cel mai evident si patrunzator raspuns la aceste ntrebari este dat de marea linie istorica ce a existat
timp de secole si care separa popoarele crestine occidentale de cele musulmane si ortodoxe. Aceasta
linie dateaza de la divizarea Imperiului Roman n secolul al IV-lea si de la crearea Imperiului SInt
Roman n secolul al X-lea. ncepnd din nord, linia se ntinde de-a lungul a ceeea ce sunt acum
Irontierele Finlandei, Rusiei si ale statelor baltice (Estonia, Letonia si Lituania), prin vastul Belarus,
prin Ucraina, separnd greco-catolicii de ortodocsi prin Romnia, separnd Transilvania, cu popula(ia
ei maghiara catolica, de restul (arii si prin Iosta Iugoslavie, de-a lungul Irontierei ce separa Croa(ia
si Slovenia de celelalte republici. Desigur, n Balcani, aceasta linie coincide cu divizarea istorica
ntre imperiile austro-ungar si otoman. Aceasta este Irontiera culturala a Europei si n lumea de dupa
Razboiul Rece; ea este, de asemenea, si Irontiera politica si economica a Europei si a Occidentului.
Paradigma civiliza(ionala produce astIel un raspuns bine conturat si evident la ntrebarea cu care
se conIrunta vest-europenii: unde se termina Europa? Europa se termina acolo unde crestinatatea
occidentala se termina si ncep Islamul si ortodoxia. Acesta este raspunsul pe care vest-europenii
doresc sa-l auda, pe care l sprijina, majoritatea dintre ei sotto voce, si pe care numerosi lideri inte-
lectuali si politici l-au aprobat explicit.'
87
Este raspunsul pe care l aproba, l sprijina si l argumenteaza si Huntington. Sub inIluen(a
unor apologe(i ai Iostului Imperiu Austro-Ungar (Michael Hovard, Pierre Behar etc.), el reia
distinc(ia, aproape stearsa n timpul domina(iei sovietice, dintre Europa Centrala (Mitteleuropa)
si Europa de Est, conIerindu-i o semniIica(ie culturala si implicit una geopolitica majora. Mai
mult, dupa teoremele autorului, criteriile integrrii devin acum preponderent religioase si
culturale:
,IdentiIicarea Europei cu crestinatatea occidentala conIera un criteriu clar pentru admiterea de noi
membri n organiza(iile occidentale.'
88
Iata un mod de-a dreptul straniu de aborda azi integrarea europeana din perspectiva unor
vechi Iracturi religioase si culturale ale continentului. Dupa ce Huntington critica viziunile
occidentalocentriste, iata-l un adept convins al acestor viziuni, identiIicnd textual ,Europa
cu crestinatatea occidentala', cu Occidentul adica. Cu aceste argumente, el considera ca extin-
derea UE ar trebui sa se opreasca la (arile catolice si protestante, excluznd (arile ortodoxe.
Si, ntruct ,n lumea de dupa Razboiul Rece, NATO este organiza(ia de securitate a civiliza(iei
87. Ibidem, pp. 231-232. Europa Centrala ar include acele teritorii care au Iormat odata crestinatatea pro-
occidentala: vechile (inuturi ale Imperiului Habsburgic, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, alaturi de Polonia si
de Germania. Termenul de Europa de Est ar trebui, crede autorul, sa Iie rezervat acelor regiuni care s-au dezvoltat
sub auspiciile Bisericii Ortodoxe: comunita(ile din jurul Marii Negre care s-au eliberat de domina(ia otomana
abia n secolul XIX si par(ile europene din Uniunea Sovietica.
88. Ibidem, p. 235.
occidentale', evident ca si extinderea ei ar trebui sa urmeze acelasi principiu: ,Logica civili-
za(iilor dicteaza un rezultat similar n ceea ce priveste extinderea NATO'. Aceasta reprezen-
tare tinde sa se institu(ionalizeze si sa Iie Iolosita drept argument strategic, desi mascat, pentru
neadminterea (arilor ortodoxe n NATO si UE. Extinderea NATO spre Est este privita, dintr-o
perspectiva bimilenara, ca o extensie a Occidentului spre Est, dupa ce multe secole Estul a
asaltat, demograIic, militar si politic, lumea vestului.
Aceasta imagine este construita, paradoxal, tot pe suportul unor reprezentari din perioada
Razboiului Rece. n loc sa ne proiecteze n viitor, paradigma lui Huntington ne retrimite n trecut,
mutnd n epoca postmoderna tensiuni si conIlicte care s-au consumat n cea premoderna. arile
ortodoxe nu ar avea certiIicat de (ari ,europene' n adevaratul sens al cuvntului, pe motive
ce privesc Iundamentul religios al culturii lor istorice.
Apelul la Iapte si la istorie este obligatoriu pentru a respinge teoria lui Huntington. Transil-
vania a Iost n orice epoca istorica am plasa analiza si este si azi preponderent ortodox,
nu catolica sau protestanta, cu toata prezen(a cultelor reIormate si catolice, de care apar(in
membrii minorita(ii maghiare si germane. Datele statistice l contrazic Ilagrant pe Huntington.
Autorul american nu e bine inIormat sau e ,intoxicat' de o anume istoriograIie. Stabilind ,Iron-
tiera' estica a Europei pe linia de expansiune a catolicismului si a protestantismului, autorul
preciza si linia pna la care el considera ca ar Ii oportun sa se largeasca NATO (Polonia, Cehia,
Ungaria). arile cu religie preponderent ortodoxa, cum ar Ii si Romnia, nu si-ar avea ,locul'
n structurile de securitate occidentale. Cert este ca decizia NATO de la Madrid, din iulie 1997,
a ,respectat' harta lui Huntington, Iapt ce a dat nastere unor comentarii care sus(in ca ,orto-
doxia' si valorile sale speciIice reprezinta o piedica pentru intrarea Romniei n structurile
euroatlantice, asa cum sugereaza Huntington cu harta lui.
Asadar, ne aIlam n Ia(a unei teorii geopolitice care a avut eIecte directe n deciziile stra-
tegice pe care le-au luat marile puteri ale lumii actuale. Criteriul utilizat de Huntington este
contrazis de realita(i. Grecia e ortodoxa si este o (ara integrata att n NATO, ct si n UE.
Turcia e n NATO si e islamica. Dar aceste exemple (in de conjunctura speciala a razboiului
rece si nu ar mai avea semniIica(ie azi, sus(ine Huntington, pentru a devalorizeaza realita(ile
care i contrazic teoria.
Ar trebui sa-i amintim autorului american ca a trecut vremea cruciadelor religioase si ca
Europa de azi si reconIigureaza ,geometria variabila' pe alte principii politice si culturale dect
cele strict religioase. Ideea de a rediviza Europa (si chiar unele (ari actuale) dupa criterii
religioase suna ca o invita(ie de a pune n paranteze toata evolu(ia moderna si de a ne rentoarce
la har(ile din Evul Mediu si la ,marea schisma' ce a Iisurat lumea crestina acum o mie de ani.
Trasnd ,Irontiera de est a Europei' pe acest aliniament, Huntington ne contesta implicit
apartenen(a la ,Europa' pe care o identiIica, de Iapt, cu ,Occidentul' sau, n cel mai bun
caz, ne priveste ca pe o (ara ,sIsiata' ntre Est si Vest, cu tendin(e contradictorii n plan mental
si cultural, asemenea altor (ari plasate pe ,liniile de Ialie' interciviliza(ionale (Ucraina, Turcia
s.a.). Cultura romna are un indiscutabil Iundament european, ca de altIel si culturile altor (ari
ortodoxe din zona, si este cu totul nerealist sa invoci considerente religioase pentru a justiIica
azi op(iuni de natura geostrategica. Nu ,logica civiliza(iilor' a ntrziat integrarea Romniei
n structurile europene, ci Iactori de alta natura.
Daca unele schimbari geopolitice din ultimii ani, intervenite dupa septembrie 2001, par
sa conIirme unele teze ale lui Huntington, alte aspecte, cum ar Ii dezacordul dintre SUAsi UE
n privin(a razboiului din Iraq si noul val de extindere a NATO, val ce cuprinde si doua (ari
ortodoxe, Romnia si Bulgaria, par a Ii n dezacord cu presupozi(iile si aprecierile teoreticianului
american.
n sIrsit, este Ioarte discutabila ideea ca ,civiliza(iile' s-au aIlat sau se vor aIla n ,conIlict'.
n conIlict se pot aIla state sau grupuri de state, cu interesele lor economice, geostrategice sau
politice. Este o ipoteza neconvingatoare sa abordezi razboiul din GolI doar ca un moment al
,ciocnirii' dintre civiliza(ia islamica si cea occidentala, ntruct cele doua lumi ar avea Iunda-
mente religioase diIerite, uitnd cu totul de interesele ,proIane' care s-au ciocnit acolo, interese
privind controlul resurselor de petrol.
Blaga: diferene religioase i stilistice n cadrul culturii europene
DiIeren(ele culturale dintre catolicism si protestantism, pe de o parte, si lumea ortodoxa,
pe de alta parte, sunt apreciate n mod eronat de Huntington ca Irontiere de ,civiliza(ie', care
ar avea azi, dupa secole de interIeren(e si contaminari reciproce, o semniIica(ie geopolitica
majora. Faptul ca popoarele ortodoxe sunt si azi n condi(ia de zone subdezvoltate ale Europei,
zone ale periIeriei si ale semiperiIeriei europene, este explicabil prin Iactori istorici bine
cunoscu(i, iar apelul la diIeren(ele religioase si culturale nu este dect o reeditare mai voalata
a unor viziuni occidentalo-centriste cunoscute.
Aceasta problematica a Iost abordata, printre al(ii, de Lucian Blaga n perioada interbelica,
Iara a ajunge la concluzia ca ortodoxia ar Ii un obstacol n calea integrarii noastre n ansamblul
civiliza(iei europene. Blaga considera ca matricea stilistica inconstienta are o Ior(a modelatoare
extraordinara, aspect care este vizibil si n Iaptul ca o Iorma spirituala de voca(ie universala,
precum crestinismul, s-a diIeren(iat n Iunc(ie de matricele stilistice locale pe care le-a ntlnit.
Distinc(iile dezvaluite de el, din perspectiva analizei stilistice si culturale, ntre catolicism,
protestantism si ortodoxie, sunt relevante pentru Ior(a explicativa a ideei de matrice stilistica.
Crestinismul este o spiritualitate bipolara, spune Blaga, ce are un pol Iixat n ,transcenden(a'
si alt pol n aspectele ,concrete', lumesti. Faptul deIinitoriu al spiritualita(ii crestine este ,ntru-
parea' divinita(ii n Iaptura umana, ,ntruparea' Logosului divin n realita(i proIane. Culturile
europene si ramurile crestinismului se diIeren(iaza si n Iunc(ie de realita(ile proIane care sunt
alese pentru a Ii ,echivalate n rang' cu transcenden(a.
AstIel, raspndirea crestinismului n mediul romanic a dus la cristalizarea catolicismului.
ntlnind matricea stilistica romana, catolicismul a asimilat valorile divine cu ideea de stat si
cu toate categoriile etatizante. Biserica este aici considerata un stat al lui Dumnezeu pe Pamnt,
iar catolicismul a preIerat ntotdeauna valorile autorita(ii, Iiind animat de spiritul juridic roman,
de disciplina religioasa, de voin(a de putere, de o atitudine activista, de o nazuin(a universalista
si de tendin(e imperialiste.
Protestantismul s-a nascut din ntlnirea spiritului crestin cu matricea popoarelor germanice,
mediu n care categoria liberta(ii individuale a Iost asimilata cu absolutul. Via(a religioasa
protestanta este dominata de problematizare, de neliniste interioara, precum si de un acut
sentiment al datoriei ra(ionale.
Ortodoxia a ales categoriile organice pentru a semniIica divinitatea (via(a, pamntul, Iirea).
Din aceste diIeren(ieri deriva apoi diIeren(ieri Iundamentale privind concep(iile despre biserica,
despre na(iune si stat, despre limba, diIeren(e de stil cultural si de atitudine spirituala.
Teoria lui Blaga are numeroase rezonan(e actuale. Diviziunile istorice, spirituale si reli-
gioase ale Europei (diviziuni n interiorul unui tip de civiliza(ie nendoielnic unitar) ne pot
da o idee despre paradigmele diIerite ce opereaza n mediul european, paradigme ce modeleaza
concep(iile despre om si natura, despre libertate si salvare, despre limba, despre na(iune si
stat etc. ntr-o analiza comparativa, de excep(ionala patrundere, Blaga arata ca, pe cta vreme
apuseanul catolic sau protestant nclina sa ,conIunde ideea de na(iune cu ideea de stat sau
chiar sa o derive din ideea de stat', n aria romneasca si, n general, n cea rasariteana na(iunea
este deIinita prin categoriile ,organicului', asociindu-se ,ideea de na(iune cu aceea de neam'
89
.
Structurile politice miscatoare, tranzitorii, variabile, de cele mai multe ori de tip imperial,
care si-au ntins umbra dominatoare asupra acestui spa(iu erau resim(ite de popoarele din zona
ca alcatuiri ,neorganice', mpotriva carora ele au declansat o serie de revolu(ii na(ionale si
sociale.
Ca atare, comunitatea de via(a istorica, de limba, de tradi(ii culturale, n esen(a, unitatea
de via(a spirituala, au ndeplinit n aceasta arie un rol capital. Mecanismele simbolice prin
care era reprezentata apartenen(a la realita(ile istorice, supraindividuale si ,organice' ale na(i-
unii, au Iost extrem de vii si eIicace la popoarele rasaritene, care se pot mndri, spune Blaga,
cu ,un sentiment mult mai lamurit al etnicului'. Acest sentiment de solidaritate etnica opera
cu eIicien(a pe deasupra sau pe dedesubtul decupajelor teritoriale vremelnice, impuse de
raporturile geopolitice, de aranjamentele si schimbarile survenite n raporturile de Ior(a dintre
state, imperii sau provincii. (Iata si un posibil traseu explicativ pentru actuala dezintegrare a
Estului.)
Observa(iile lui Blaga sunt de o actualitate certa. Construit pe valori etatiste, pe categorii
aIerente autorita(ii de stat, catolicismul a di:olvat ideea de natiune in ideea de stat, supu-
nnd-o unui proces de integrare politica si administrativa, care a permis apari(ia unor structuri
statale solide si centralizate. Daca este adevarat, dupa cum spune Blaga, ca institu(iile catoli-
cismului au Iavorizat centralizarea statului Irancez, este, nsa, la Iel de elocvent si contra-
exemplul Italiei, unde al(i Iactori, de natura istorica, economica si locala, au ntrziat uniIicarea
statala.
n schimb, protestantismul, cu pivotul sau n categoriile liberta(ii individuale, a Iavorizat
nu numai desprinderea unor na(iuni de blocul catolic universalist si suIocant, o data cu ReIorma
lui Luther, dar si convingerea oamenilor ca na(iunea e obiectul unei libere op(iuni morale, al
unui angajament voluntar al individului Ia(a de o ,Iorma abstracta' si detasata de via(a concreta
a individului, Iorma Ia(a de care el are, totusi, un nalt sentiment al datoriei civice. Blaga sinte-
tizeaza astIel diIeren(ele, preciznd ca n lumea protestanta na(iunea
,nu este socotita ca un adevarat organism, cu o baza proIund inconstienta, si de o nIa(isare niciodata
ostentativ aIisata, ca n rasaritul ortodox, ci mai curnd ca o colectivitate de liberta(i convergente,
ca o entitate abstracta, cimentata prin acte de voin(a si ca o expresie nalta a datoriei.'
90
Cu toate particularita(ile parcurse de Iormarea statelor na(ionale n (arile occidentale, este
elocvent ca, att n spa(iul catolic, ct si n cel protestant, rolul decisiv l-au jucat Iactorii de
ordin politic, economic, institu(ional, administrativ si juridic. n aceste medii, statul premerge
na(iunii moderne si a modelat na(iunea. Pe cnd n mediile rasaritene, unde imperiile medievale
89. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969, pp. 141-142.
90. Ibidem, p. 143.
s-au prelungit pna n epoca moderna, na(iunile s-au cimentat si IortiIicat ini(ial sub aspect
cultural (prin elemente ,organice': limba, tradi(ii, literatura etc.) si au ajuns ulterior, prin eIorturi
de durata, sa-si constituie structuri politice de tipul statului na(ional.
Deci, rezumnd aceste analize, putem spune ca n cele mai multe (ari occidentale na(iunea
are drept sistem privilegiat de reIerin(a identitatea politic, vazuta ca un contract voluntar si
ra(ional ntre individ si stat. n lumea rasariteana, na(iunea are drept prim sistem de reIerin(a
identitatea cultural, ca Iorma de apartenen(a a individului la realita(i ,organice' (limba, tradi(ii,
Iorme culturale, istorice si supraindividuale). Se impune, totusi, o observa(ie pentru a echilibra
interpretarile excesive ale acestor diIeren(e. Ca si n zona occidentala, cultura na(ionala a Iost
n spa(iul estic un instrument de construc(ie a statului na(ional. Dar n mediul geopolitic al estului
european putem vorbi de o predominan(a a mijloacelor spirituale si culturale Ia(a de Iactorii
economici si institu(ional-administrativi. Acest Iapt nu nseamna ca miscarile de emancipare
na(ionala, pornite ini(ial din perimetrul culturii, nu aveau ca (inte politice explicite tocmai
construc(ia statului na(ional, ideal pe care, de exemplu, agen(ii culturali si politici din aria
romneasca nu l-au pierdut din vedere nici o clipa. De Iapt, dupa cum au demonstrat cercetarile
istorice, agen(ii culturali si politici nu numai ca au lucrat convergent n spa(iul romnesc, dar
au coincis multa vreme. De aceea, putem aIirma ca Iactorii culturali au avut un rol cauzal
genetic, n sensul tare al termenului, n Iormarea na(iunii romne. Creatorii de cultura au preluat
asupra lor si sarcini explicit politice, iar unitatea culturala a anticipat, a pregatit si a sprijinit
cristalizarea ulterioara a unita(ii politice.
O actualizare a acestei probleme ne este oIerita, dupa cum am aratat, de Samuel Huntington.
n acest caz ne intereseaza doar distinc(ia pe care el o Iace ntre ,na(iunile organice' si ,na(iunile
politice'. Huntington apreciaza ca toate na(iunile europene sunt ,na(iuni organice', ediIicate
pe suporturi istorice, etnice, lingvistice si culturale evidente, pe cnd Statele Unite, avnd un
caracter singular, ar Ii o ,na(iune politica', n care Iunc(ia de solidarizare este ndeplinita de
Iactori de ordin politic, speciIici democra(iei americane.
91
El considera ca americanii si regasesc
identitatea nu n aspecte de natura culturala, ci ntr-un ansamblu de principii si valori politice,
care alcatuiesc asa-numitul ,crez american', deIinit de autor ca ,un amalgam', un complex
de idei, valori, atitudini si convingeri, cu un caracter diIuz si nesistematic, ansamblu de valori
care este nsa larg mpartasit de toti membrii societatii. Asadar, n cazul SUA, identitatea politica
are o relevan(a mai mare dect cea culturala.
Lumea ortodoxiei i provocrile modernizrii
Fara ndoiala, procesele de secularizare si de separare dintre puterea laica si cea religioasa
s-au petrecut cu ntrziere n spa(iul est-european Ia(a de procesele similare din lumea apuseana.
Modernizarea este si ea un Ienomen cu ntrzieri notabile n aceasta arie. Prelund demersul
lui Max Weber privind importan(a ,eticii protestante'
92
n geneza modernita(ii apusene si n
dezvoltarea capitalismului, mul(i teoreticieni cauta explica(ia acestor handicapuri istorice n
caracterul speciIic al ortodoxiei, ca religie ce nu ncurajeaza spiritul stiin(iIic si pragmatic,
Iiind prea atasata de valori si atitudini na(ionaliste. Dintr-o perspectiva antitradi(ionalista, Eugen
Lovinescu, n Istoria civili:atiei romane moderne, considera ca inIluen(ele ideologice apusene,
91. Samuel P. Huntington, Jiata politic american, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, pp. 40-46.
92. Max Weber, Etica protestant si spiritul capitalismului, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.
preluate n secolul al XIX-lea de Ior(ele liberale de la noi, au determinat modernizarea Rom-
niei, proces care a determinat o ,schimbare a axei de orientare a poporului romn dinspre Orient
spre Occident'
93
. Modernizarea este pusa n conexiune cu desprinderea din mediul rasaritean
ortodox si cu integrarea noastra n spa(iul de inIluen(a al civiliza(iei de tip occidental.
Fara ndoiala, prin datele sale constitutive, poporul romn s-a conIruntat mereu cu o
contradic(ie launtrica, de nedepasit, ntruct i deIineste chiar natura sa ontologica, nu numai
condi(ia geopolitica. Asezat la hotarul dintre doua lumi, cum spuneau Blaga si Eliade, el este
singurul popor de origine latina care apar(ine ortodoxiei. Dumitru Draghicescu apreciaza ca
cea mai relevanta caracterizare a romnita(ii este cuprinsa n Iormula: ,rasa occidentala cu
obiceiuri orientale'
94
. Desigur ca ideea na(ionala s-a cristalizat pe un Iond cultural relativ diIerit
n aria rasariteana a Europei si a indeplinit Iunc(ii multiple. Raporturile dintre ortodoxie, ideea
na(ionala si procesele de modernizare din aceasta zona reprezinta o tema Ioarte complexa, pe
care nu-o putem aborda aici.
95
Numerosi analisti se straduiesc sa demonstreze ca (arile ortodoxe sunt reIractare la procesul
de modernizare si integrare, ca nu sunt ,caliIicate' pentru acest proces, ca nu ndeplinesc stan-
dardele impuse de Occidentul european, ca handicapul lor istoric (insurmontabil!) (ine de
ortodoxie si ca trebuie lasate n aIara procesului de extindere NATO. Aceasta perspectiva se
ntlneste nu numai la Huntington, ci si la al(i teoreticieni de azi. Pentru mul(i analisti occi-
dentali ortodoxia este o ,sursa' majora a crizelor si a conIlictelor din zona, Iiind un Iel de
,supragenerator al na(ionalismului', o zona unde ar avea loc ,o Iuziune la temperatura nalta
ntre Iaptul na(ional si Iaptul religios'
96
.
AstIel, politologul Franois Thual considera ca ortodoxia a supravie(uit perioadei comuniste
si se aIirma acum n rolul sau de ,inspiratoare si de garant al na(iunilor iesite din lumea slavo-
bizantina. n acelasi timp, ea se pregateste pentru o noua misiune: aceea de meterez mpotriva
ntoarcerii islamului'
97
. E o misiune care nu este noua de Iapt. Ea s-a considerat permanent o
aparatoare a crestinismului autentic si un garant al acestei ,tradi(ii sacre' mpotriva tuturor
ereziilor, a schismelor si a altor religii. Aceasta autopercep(ie e traita intens nu att n cadrul
oIicial al bisericii, ci n psihologia colectiva. Ortodoxia considera ca numeroasele persecu(ii
pe care le-a suportat decurg din acest rol de gardian al ,tezaurului sacru' al crestinismului.
Aceasta reprezentare a generat n lumea ortodoxa ,complexul slujitorului care suIera', pentru
ca ea s-a perceput ca Iiind persecutata de occidentali, de turci, de comunisti. Acest dispozitiv
ideologic este ampliIicat azi de conIruntarea cu islamul. n aceste condi(ii, religiozitatea se
aIla n miezul atitudinilor etnico-na(ionale.
Aceste societa(i ,congelate' o jumatate de secol se conIrunta cu problema redeIinirii
identita(ii na(ionale. n consecin(a, redemarajul politic al modernizarii nu se putea Iace dect
pe baza a ceea ce exista nainte de perioada comunista, adica religia si sentimentul na(ional.
Este adevarat si Iaptul ca modernitatea a prins cheag n aceste (ari destul de trziu Ia(a de
93. Eugen Lovinescu, Istoria civili:atiei romane moderne, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1972, pp. 75-76.
94. Dumitru Draghicescu, Din psihologia poporului roman, Bucuresti, Editura Albatros, 1995, p. 416.
95. Vezi Grigore Georgiu, Identitate si integrare, De la disfunctie la confunctie, Bucuresti, Editura
Institutului de Teorie Sociala al Academiei Romne, 2001.
96. Franois Thual, Geopolitique de lortodoxie, deuxime edition revue et corrigee, Paris, Editeur Dunod,
Institut de relations internationales et strategiques, 1994, p. 12.
97. Ibidem, p. 14.
procesele din lumea occidentala, asa cum am mai spus. Dar, pentru a n(elege corect Ienomenul,
reIerin(ele istorice sunt indispensabile.
,n aceste (ari, constiin(a na(ionala s-a nascut n conIruntarea cu ocupantul strain mongol n spa(iul
rusesc, otoman n cazul (arilor din Balcani, de etnie diIerita si adesea musulmana. Lupta pentru
independen(a a Iost deci indisociabila de lupta pentru identitatea lor na(ionala si religioasa |.|.
Bisericile ortodoxe au servit drept creuzet pentru identitatea religioasa. n cursul secolului XX si al
catastroIelor sale politice nazism, Iascism, comunism, ele au devenit conservatoare.'
98
Autorul vorbeste de o ,stereoIonie na(iune-religie', care va ocupa multa vreme n acest
spa(iu scena istoriei. IndiIerent despre care (ara ortodoxa este vorba, ,ortodoxia este inima,
nucleul na(ionalismului, la Iel precum na(ionalul este orizontul de nedepasit al ortodoxiei'
99
.
Recursul la istorie este un argument pentru a condamna aceste societa(i, aIlate veacuri de-a
rndul ,n decalaj politic, social si cultural Ia(a de lumea occidentala'
100
. Aceste aprecieri globale
ne arata ca mul(i teoreticieni occidentali lucreaza cu sabloane, nu cu realita(i, cu prejudeca(i,
si nu cu analize concrete. Din aceste teorii rezulta ca lumea ortodoxiei ar Ii marcata de un han-
dicap istoric insurmontabil.
Revenirea ideii religioase pune n discu(ie problema modernizarii acestor societa(i. Desi
aceste (ari au intrat mai trziu n ciclul modernizarii, trebuie spus ca nu religia ortodoxa a Iost
principalul lor obstacol. Ca sa luam cazul Romniei, n cursul secolului al XIX-lea ea a adoptat
structuri politice moderne, s-a acomodat cu principiile modernita(ii, cu laicizarea vie(ii, cu
secularizarea societa(ii si a culturii, cu separarea structurilor politice de cele religioase. Iar ct
priveste constiin(a na(ionala moderna, trebuie iarasi sa amintim ca ea s-a Iacut nu pe temei
religios, ci pe temei istoric si etnic (obrsie comuna, limba, continuitate teritoriala, obiceiuri,
tradi(ii, cultura, imagini si proiec(ii subiective etc.). Dupa cum au demonstrat numerosi exege(i
ai ,Ienomenului romnesc', tocmai raporturile cu mediile occidentale au stimulat ideea na(ionala
n spa(iul romnesc. nca din secolul al XVII-lea, cronicarii romni scriau ,istorii ale neamului'
lor, avnd clara ideea ca romnii sunt o entitate etnica si istorica diIerita de alte neamuri, tot
ortodoxe. n secolul al XVIII-lea avem de-a Iace n spa(iul romnesc cu o teorie nchegata asupra
ideii moderne de na(iune, asa cum o ntlnim la elita intelectuala grupata n Scoala Ardeleana,
la care ideea na(ionala se desprinde de suportul ei religios pentru a dobndi un n(eles modern,
vizndu-i pe to(i romnii, indiIerent de conIesiune.
E drept ca acesti intelectuali, desi erau aIilia(i la spiritul luminismului, nu au criticat biserica,
n care vedeau, spre deosebire de luministii apuseni, un Iactor menit sa ,lumineze' poporul,
nvestind-o cu sarcini educative si modernizatoare. Ei ,recunosteau rolul vital social si mai cu
seama na(ional pe care bisericile unite si ortodoxe l jucasera n trecut ca aparatoare ale comu-
nita(ii etnice romnesti'
101
. Trepat, n mediile intelectuale si apoi n cercuri tot mai largi, pe
masura ce educa(ia de tip modern s-a generalizat, ideile occidentale au patruns n lumea ortodoxa
si au modificat mentalitti si atitudini, formand o repre:entare modern a natiunii. Ideea de
na(iune se desprinde de baza ei religioasa, pentru a dobndi un alt reIerent global, de natura
98. Ibidem, pp. 17-18.
99. Ibidem, p. 18.
100. Ibidem, p. 16.
101. Keith Hitchins, Mit si realitate in istoriografia romaneasc, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1997,
p. 43.
culturala larga, vizndu-i acum pe to(i membrii comunita(ii na(ionale, dupa un set de criterii
care erau indiIerente la religie. Deci nu exista o ,Iuziune' culturala absoluta ntre Iaptul religios
si cel na(ional, cum sus(ine Thual, care se ndoieste de capacitatea societa(ilor est-europene
de a rezista la ,acizii modernita(ii', asa cum au rezistat la opresiunea musulmana si la perse-
cu(iile comuniste.
IV. Cultura i condiia uman.
Semnificaia filosofic a culturii.
Cultura la singular i la plural
1. Cultura semnul condiiei umane
,Fiecare om poarta n sine Iorma ntreaga a condi(iei umane.'
Michel de Montaigne
Omul fiin cultural
Cultura a Iost nvestita n IilosoIia culturii, n proiectele antropologiei IilosoIice si n orien-
tarile caracteristice ale secolului nostru cu o semniIica(ie ontologica Iundamentala. De la un
sens istoric ini(ial, prin care erau vizate caracteristicile societa(ilor dezvoltate din lumea occiden-
tala, conceptele de cultura si civiliza(ie au dobndit o semniIica(ie antropologica ampla, ajungnd
sa exprime totalitatea crea(iilor, a valorilor si a mijloacelor prin care existen(a umana, organizata
n societa(i complexe, se distinge de existen(a naturala.
Este simptomatic Iaptul ca un inventar al tezelor de larga circula(ie n teoriile antropo-
logice contemporane ar trebui sa nscrie cu siguran(a printre cele dinti aIirma(ia ca omul e
o fiint cultural. O ontologie a umanului a Iost posibila ca teorie si a Iost elaborata eIectiv,
n diverse versiuni, doar pornind de la aceasta constatare. Fara a pierde din vedere ca omul
e si o Iiin(a naturala, ci, dimpotriva, amintindu-si tot mai Irecvent azi de aceasta componenta,
antropologia IilosoIica indica pentru caracterizarea modului speciIic uman de existen(a tot
mai rar Iaculta(i si note izolate. n schimb, ea ataseaza organic acestui mod de existen(a o
realitate integratoare: cultura. Deci nici ra(ionalitatea, nici limbajul, nici capacitatea de a
produce unelte si de a munci, nici conduita teleologica, nici existen(a n societate, nici
creativitatea, nici demersul simbolic etc., ci cultura, care le presupune pe toate ntr-o circula-
ritate de Iond si le implica ntr-o sinteza integratoare. Cultura este termenul sintetic pentru
intertextualitatea nesIrsita a vie(ii umane.
Numai n lumea culturii n sens larg, de univers ontologic nou ,omul se ntlneste mereu
cu sine nsusi'
102
, cum spune Heisenberg.
,Pentru prima oara n decursul istoriei omul se raporteaza numai la sine pe acest Pamnt |.|. Astazi
traim ntr-o lume att de complet transIormata de om nct peste tot ntlnim structuri create de om,
ne ntlnim, ntr-o masura anumita, mereu cu noi nsine.'
103
102. Werner Heisenberg, Pasi peste granit, Bucuresti, Editura Politica, 1977, pp. 118-119.
103. Ibidem.
Asadar, ontologia umanului poate Ii decodiIicata analiznd ntreaga crea(ie istorica a
omului. Acest tip de demers hermeneutic a schimbat semniIica(ia IilosoIica a culturii si a istoriei
umane, iar situa(iile teoretice actuale au dezvoltat n chip privilegiat acest demers. Spre deo-
sebire de ontologiile tradi(ionale, care voiau sa elaboreze un discurs despre principiile ultime
ale existen(ei, discurs nemediat de zona umanului adica sa elaboreze o ontologie fr subiect
uman , gndirea IilosoIica actuala si-a nsusit lec(ia lui Kant si a centrat ,ontologia pe modul
speciIic n care Iiin(a umana, angajata n procesul autoediIicarii sale, creeaza si se creeaza
prin valori', deplasnd astIel accentul spre o ,ontologie a umanului strabatuta de o perspectiva
axiocentrica'
104
.
Aceasta perspectiva e mai vizibila azi dupa ce s-au consumat o serie de ini(iative teoretice
pornite din sIera unor discipline cum ar Ii lingvistica, semiotica, antropologia si IilosoIia culturii
sau din perimetrul unor orientari ca pragmatismul, Ienomenologia, existen(ialismul, structura-
lismul. Existen(a umana este n(eleasa acum ca realitate ncorporata si impregnata de cercul
crea(iilor simbolice. Sa-l citam, de exemplu, pe Ernst Cassirer:
,FilosoIia Iormelor simbolice pleaca de la presupunerea ca, daca exista o deIini(ie a naturii sau a
esen(ei omului, ea trebuie n(eleasa ca o deIini(ie Iunc(ionala, si nu substan(iala |.|. Omul nu
poate Ii deIinit nici printr-un principiu inerent care ar constitui esen(a sa metaIizica, nici printr-o
Iacultate nnascuta sau printr-un instinct susceptibile de a Ii veriIicate prin observa(ie empirica.
Caracteristica de relieI a omului, trasatura sa distinctiva, nu rezida n natura sa metaIizica sau Iizica,
ci n opera sa. Aceasta opera, adica sistemul activita(ilor sale, deIinesc si determina cercul umani-
ta(ii sale. Limbajul, mitul, religia, arta, stiin(a, istoria sunt aspectele constitutive, diversele sectoare
ale acestui cerc. O IilosoIie a omului ar Ii deci o IilosoIie care ne-ar permite sa cunoastem structura
Iundamentala a Iiecarei activita(i men(ionate si care ne-ar permite n acelasi timp sa le n(elegem
ca o totalitate organica.'
105
n aceeasi perspectiva simbolica se nscriu si alte proiecte de reconstruc(ie pentru ontologia
sIerei socio-umane. Cele mai multe dintre acestea acorda culturii Iunc(ia de indicator al unei
,muta(ii ontologice', prin care apare un nou mod de existen(a n Univers: existen(a omului
ca Iiin(a culturala, ,existen(a ntru mister si pentru revelare', dupa cum sus(ine Blaga. Omul
apare, considera IilosoIul romn, ca rezultat al unor procese cumulative, ,n care converg
sau se suprapun doua muta(iuni de natura diIerita: una este cea biologica, cealalata este o
muta(ie ontologica'. Prima muta(ie produce o noua ,specie' n interiorul ordinii naturale,
n schimb cea de a doua muta(ie, ce poate Ii considerata solidara cu prima, concomitenta
sau ulterioara, duce la apari(ia unui nou mod de existen(a, a unui nou mod ontologic n univers,
unul radical diIerit, ,singular' n plan metaIizic: existen(a n orizontul misterului si pentru
revelare. Apare astIel omul ca ,subiect creator', n sensul plenar al termenului. Semnul con-
di(iei umane este cultura, ntruct ea exprima trasatura distinctiva a omului, tentativa de a
desciIra misterele lumii.
,Prin ncercarile sale revelatorii omul devine nsa creator, si anume creator de cultura n general. |...|
Cultura, n aceasta perspectiva, nu este un lux, pe care si-l permite omul ca o podoaba, care poate sa
Iie sau sa nu Iie; cultura rezulta ca o emisiune complementara din speciIicitatea existen(ei umane ca
104. L. Grunberg, ,Introducere' la vol. Ontologia umanului (coord. L. Grunberg), Bucuresti, Editura Aca-
demiei RSR, 1989, p. 8.
105. Ernst Cassirer, Essai sur lhomme, Paris, Editions de Minuit, 1975, pp. 103-104.
atare, care este existen(a ntru mister si pentru revelare. |...| Ne gasim aci pe o linie de demarca(ie,
cum nu este alta. Omenia, ca atare, a omului, se declara n momentul cnd omul biologic se lanseaza
n chip cu totul inexplicabil si nempins de nici o mprejurare precisa, ntr-o existen(a nconjurata de
orizontul misterului si al unor virtuale revelari. Prin aceasta ini(iativa, ce s-a declarat n el, omul a
devenit ceea ce el va ramne pentru totdeauna: prastie si piatra n acelasi timp, arc si sageata. Momentul
e decisiv, caci desparte pe om de toate celelalte Iarpturi terestre.'
106
Perspectiva ontologica asupra culturii, sus(inuta cu atta energie de Blaga, a Iost pregatita
de abordarile ce au vazut n cultura un univers simbolic diIerit de cel natural (idee ce are, cum
am vazut, un relieI att de pregnant la Cassirer), dar si de ntreaga direc(ie de gndire antipoziti-
vista din stiin(ele sociale. Pe urmele lui Hegel, care elogia productivitatea Spiritului Absolut
si vedea n lumea istoriei si a culturii obiectivarea acestuia, gnditorii moderni au subliniat
pna la satura(ie ca omul isi produce propria sa realitate, o natura umanizata, un mediu distinct
de existen(a, prin activitatea sa creatoare. Marx, de exemplu, prelund aceasta idee, raporta
existen(a umana la aceasta noua zona ontologica, la lumea istoriei si a culturii, a valorilor mate-
riale si spirituale, numind-o ,cartea deschisa a Ior(elor esen(iale ale omului', baza istorica a
vie(ii umane. mpotriva ra(ionalismului speculativ si Iormal, Marx aIirma, pe urmele lui Hegel,
ca ,omul nu este o Iiin(a abstracta, situata n aIara lumii. Omul este lumea omului, statul, socie-
tatea'. Lumea omului, care este opera omului, este numita semniIicativ ,temelia reala a ceea
ce IilosoIii si-au nchipuit a Ii substan(a si esen(a omului'
107
. Aceasta viziune privind dimen-
siunea antropologica a culturii o regasim azi n toate teoriile asupra culturii. Ea circula azi ca
o substan(a Ilotanta prin vasele comunicante ale unor discipline sociale si IilosoIice, prin retortele
unor interpretari hermeneutice de ultima ora, care si proclama originalitatea ntr-un spa(iu
teoretic pe care l-au ,deconstruit' cu Iervoare, desi i-au preluat mesajele.
Alte linii de gndire ce au consolidat aceasta prespectiva vin din teoria valorilor (dezvoltata
de scoala neokantiana) si din studiile de antropologie culturala, care au consacrat ideea ca
societa(ile umane, diIeren(iate printr-un ansamblu de Iactori naturali, istorici si sociali, si produc
,lumi culturale' diIerite. n teoriile ce au ntemeiat acest relativism cultural, termenul de cultura
exprima, n esen(a, modul speciIic de via(a al unei comunita(i umane organizate, dar aceste
teorii au subliniat cu vigoare si Iaptul ca n aceste moduri diIerite de via(a putem regasi si
numeroase aspecte universale n ordine antropologica, aspecte ce (in de Iunc(ia simbolica
intrinseca a oricarei culturii particulare. Ideea ca omul este o Iiin(a culturala, ce traieste ntr-un
univers alcatuit deopotriva din arteIacte (unelte) cu Iunc(ie instrumentala si din crea(ii cu Iunc(ie
simbolica, a devenit astIel o premisa a oricarui demers IilosoIic sau stiin(iIic interesat sa dezlege
,misterul' existen(ei umane. Analiza acestui ,corp istoric' si social al omului ne poate oIeri cheia
pentru n(elegerea statutului ontologic al omului.
La nceputul secolului XX, gnditorii de orientare neokantiana (Heinrich Rickert, Wilhelm
Windelband, Georg Simmel, Max Scheler), dar mai ales Wilhelm Dilthey si Max Weber, au proble-
matizat statutul epistemologic al stiin(elor sociale si au consacrat ideea ca aceste stiin(e se deo-
sebesc de stiin(ele naturii prin obiect, metodologii, atitudini spirituale si demersuri cognitive. Stiin(ele
sociale reclama un demers metodologic mai complex, ce implica, pe lnga descrierea empirica
si explica(ia ra(ionala a Iaptelor, si interpretarea acestora, n(elegerea valorilor si a motivelor pentru
care un subiect individual sau social a ac(ionat ntr-un anumit Iel, ntr-un context determinat.
Cultura i condiia uman 87
106. Lucian Blaga, Trilogia culturii, n Opere, vol. 9, Bucuresti, Editura Minerva, 1985, p. 442.
107. K. Marx, Fr. Engels, Ideologia german, n Opere, vol. 3, Bucuresti, Editura Politica, 1962, p. 39.
Aceasta opera(ie complexa a Iost numita comprehensiune, adica n(elegerea de catre cercetator
a situa(iei existen(iale n care se aIla obiectul supus cercetarii (o comunitate umana speciIica).
Dar liniile de gndire pe care le-am men(ionat mai sus, cu un vizibil accent antipozitivist si anti-
evolu(ionist, au alimentat treptat o noua viziune IilosoIica asupra culturii. De la ideea ca disci-
plinele sociale presupun o noua metodologie stiin(iIica s-a ajuns la ideea ca realitatea ,culturala'
pe care o studiaza aceste discipline este una structural diIerita de cea naturala.
Realitatea sociala cuprinde o componenta strict umana, anume ansamblul crea(ilor materiale
si spirituale ale omului, care deIinesc modul de via(a al unei comunita(i sociale organizate, sis-
temul sau de valori, n care se exprima subiectivitatea agen(ilor sociali, interesele si evaluarile lor
curente, credin(ele si atitudinile, reprezentarile, convingerile si judeca(ile de valoare, imaginile
si opiniile indivizilor asupra situa(iei existen(iale n care sunt implica(i si n care ac(ioneaza. Weber
insista asupra Iaptului ca n stiin(ele sociale cercetatorul este acela care construieste obiectul de
studiu, pornind de la semniIica(iile pe care un Iapt, un eveniment sau o problema le dobndesc
ntr-un context cultural anumit, deci de la interesele de cunoastere, ce sunt si ele orientate de
interese de ordin practic, social sau politic. n stiin(ele sociale, unde subiectul cunoasterii este
implicat axiologic n natura obiectului cercetat, nu se poate ajunge la o cunoastere absolut
obiectiva, conIorm canonului pozitivist din stiin(ele naturii. Stiin(ele sociale sunt, evident, si ele
,stiin(e ale realita(ii', au ca obiect ceea ce este, nu ceea ce ar trebui sa Iie, dar ele analizeaza rea-
lita(i culturale, n care ideea de valoare e implicata n chip deIinitoriu. Mai mult, Weber sus(ine ca
,nu se poate concepe nici o cunoastere a Ienomenelor culturii altIel dect plecnd de la semnifica-
tia pe care o are pentru noi realitatea vie(ii cu individualitatea ei mereu speciIica, ancorata n anu-
mite rela(ii particulare'. AstIel, spune Weber, presupozi(ia transcendentala a oricarei stiin(e a
culturii porneste de la ideea de valoare, de ideea ca ,noi nsine suntem Iiin(e culturalizate, nzes-
trate cu capacitate si cu voin(a de a lua constient atitudine Ia(a de lume si de a-i atribui un sens'
108
.
Saltul de la biologic la cultural
Teza de la care pornim aceea ca existen(a umana e o existen(a culturala, o existen(a istorica
n cmpul valorilor create de om anuleaza din start orice recurs la concep(iile biologiste pentru
a explica mecanismele speciIice ale universului cultural. Acceptnd aceasta teza, cu toate impli-
ca(iile ei, este Iiresc sa abordam trasaturile culturii plasndu-ne pe alt nivel ontologic dect
cel al existen(ei biologice. Cele doua niveluri cel biologic si cel cultural nu sunt absolut
independente. Dar legatura dintre ele trebuie privita Iixndu-ne ,punctul de observa(ie' pe cel
de-al doilea nivel. ntre ele exista totusi o ,muta(ie ontologica', spune Blaga.
Pe plan biologic ntlnim structuri care sunt intrinsec unitare pentru to(i indivizii umani
(la nivel genetic, anatomic, Iizic si al mecanismelor Iunc(ionale ale creierului uman). Concep(iile
rasiste si biologizante au cautat sa puna varietatea structurilor culturale ale umanita(ii pe seama
diIeren(elor de poten(ial biologic al popula(iilor (al ,raselor'). Dar universalitatea structurilor
biologice nu poate Ii extrapolata la nivel cultural. Fundamentul antropologic al diversita(ii
culturilor nseamna altceva dect Iundamentul biologic al diversita(ii indivizilor umani. Fizio-
nomia particulara a unei culturi nu e determinata de aspectele biologice particulare ale indivizilor
care compun o societate.
109
108. Max Weber, Teorie si metod in stiintele culturii, Iasi, Polirom, 2001, pp. 38-39.
109. Vezi Michel Leiris, ,Rasa si civiliza(ie', n Rasismul in fata stiintei, Bucuresti, Editura Politica, 1982,
pp. 48-94.
Diversitatea culturilor nu are un corelat direct in diversitatea biologic a indivi:ilor, ci
in formele sociale diferite de asociere si de individuali:are a grupurilor etnice. SpeciIicitatea
culturilor trebuie cautata n Iundamentul existen(ei umane, adica n diversitatea Iormelor de
activitate practica si spirituala, prin care comunita(ile umane si reproduc existen(a lor sociala,
n structurile sociale si istorice diIeren(iate ca urmare a caracterului determinat si concret al
interac(iunilor dintre activitatea subiectiva pe care o desIasoara aceste comunita(i integrate si
ansamblul condi(iilor obiective asupra carora se exercita ac(iunea lor transIormatoare. Daca
existen(a umana este o existen(a care se autoproduce prin crea(ie de valori, atunci mecanis-
mele diversiIicarii etnice si culturale coincid cu procesele care deIinesc existen(a sociala si
istorica a omului. mprejurari geograIice, sociologice si istorice, Iactori care (in de morIologia
interna a unei comunita(i si societa(i, de Iorma particulara pe care o mbraca raportul subiect/obiect
n existen(a comunita(ii respective, acestea sunt general vorbind domeniile si planurile care
explica diversiIicarea culturilor. Retragnd Iactorului biologic Iunc(ia diIeren(iatoare nu nseamna
ca speciIicitatea culturilor nu ar avea temei de existen(a. Antropologia culturala a ajuns la con-
cluzia ca Iactorii biologici umani sunt ei nsisi modelati de si incapsulati n structurile cultu-
rale ale unei comunita(i (si deci ac(ioneaza din aceast po:itie, neIiind exteriori existen(ei umane).
SpeciIicitatea culturilor deriva din mecanismul antropologic universal, acela care ne arata
ca producerea si reproducerea existen(ei umane are loc totdeauna n condi(ii determinate.
Mecanismul semiotic al culturilor produce diIeren(ierea structurala si istorica a lor, ca urmare
a Iaptului ca este un mecanism al creatiei, n primul rnd, si, n al doilea rnd, pentru ca este
unul totdeauna determinat. Iar acesti Iactori sociali, istorici, umani reprezinta suporturi
permanente ale diversiIicarii culturale, dupa cum si ale universalizarii relative a valorilor.
Analogiile cu mecanismele biologice sunt ntotdeauna nselatoare. Aratnd limitele acelor
teorii care derivau cultura din ,insuIicien(ele biologice' ale omului, Blaga sus(ine ca Iactorii
biologici trebuie lua(i n considerare, dar numai ca Iactori integra(i ntr-o ,alcatuire de nivel su-
perior'
110
, nu ca Iactori izola(i. Exagernd nsemnatatea Iactorilor biologici, teoriile n cauza de-
Iormeaza proIund realitatea umana, ,la nceput numai usor n premise si apoi grav n concluzii'.
Punctul sau de vedere este acela ca omul apare ca rezultat al unui salt de la biologic la
cultural, printr-o evolu(ie ,verticala' ce-i plaseaza existen(a n alte coordonate calitative. Antro-
poidele s-au diversiIicat ,orizontal' n specii, pe cnd omul, ramnnd biologic o specie unitara,
s-a nal(at pe alt nivel de existen(a, pe un nivel n care diversitatea se exprima prin Iorme
culturale. De aceea, spune Blaga, teoria arhetipurilor elaborata de Jung nu poate servi la o
explica(ie satisIacatoare a varieta(ii culturale, atta vreme ct autorul ei considera ca aceste
,reprezentari colective' sunt nradacinate ntr-un Iond biologic comun al speciei.
111
Perspectiva
biologizanta reapare astIel ca o Iantasma greu de alungat.
nca o data, nivelul antropologic al raportului unitate/diversitate nu e cel natural, biologic,
ci nivelul specific al existen(ei umane, adica nivelul cultural ca atare. ManiIestarea aceleiasi
structuri polare a subiectului uman la nivel biologic are alte caracteristici, pe care nu le discutam
aici, Iiind colaterale temei noastre. La nivelul vie(ii sociale, creativitatea umana s-a desIasurat
totdeauna n modalita(i extrem de variate, n condi(ii determinate, care cunosc o gama indeIinita
de Iactori singulari si particulari.
110. Lucian Blaga, ,Aspecte antropologice', n Trilogia cosmologic, n Opere, vol. 11, pp. 292-293.
111. Ibidem, pp. 329-338.
Culturile diIerite reIlecta deci modurile diIerite de realizare a condi(iei umane, caracterul
determinat al rela(iei subiect/obiect, structurile esen(iale si mecanismele variate prin care etniile
si autoproduc devenirea istorica. Antropologul Andre Leroi-Gourhan aIirma ca la homo sapiens
,constrngerile evolu(iei biologice sunt nIrnte si Iantastic depasite', iar substituirea treptata a
dispozitivului instinctual cu cel cultural, bazat pe memoria colectiva si sociala a grupurilor, deter-
mina Irac(ionarea existen(ei umane n etnii, care iau locul speciilor din lumea zoologica.
112
Desi
Iactorii naturali ai diversiIicarii sociale si culturale nu pot Ii neglija(i, mai ales n Iazele de nceput
ale istoriei umane, etniile se constituie nu pe temei natural, ci pe temeiul unei existen(e sociale
diIeren(iate, pe care si-o produc ele nsele prin activita(i tehnice si simbolice, prin Iorme speciIice
de organizare, n cadrul carora un loc central l ocupa tiparul memoriei sociale, ,un corp de tradi(ii'
n care sunt rezumate atitudinile, conduitele, valorile si normele particulare ale grupului etnic.
Etnici:area umanittii este coextensiv existentei sale din momentul antropogene:ei si pan
a:i. Acelasi atribut poate Ii explicat invocnd dialectica speciIica a existen(ei sociale (n primul
rnd ,diversitatea rela(iei natura-societate'), prin care o comunitate umana ob(ine caracteristici
cantitative si calitative determinate. ntruct procesul practic prin care un grup etnic consistent
si reproduce realitatea sociala
,se desIasoara perpetuu n condi(ii determinate, el se va contura ca ceva distinct, ca o existen(a sociala
individualizata, alaturi de si n rela(ie cu alte asemenea existen(e sociale, ele nsele individualizate
de propriul lor proces de producere si reproducere.'
113
ntr-o atare viziune, deci, diversiIicarea umanului si a culturii este rezultatul diversiIicarii
Iiresti a socialului ca urmare a practicii speciIice pe care o desIasoara orice comunitate umana.
Concluzia antropologiei IilosoIice poate Ii rezumata si astIel:
,Motorul diversiIicarii etnice se aIla, asadar, n nsasi dialectica existen(ei sociale, dialectica Iunda-
mental deosebita de aceea a naturii.'
114
Cultura urmeaza ndeaproape acest proces al diversiIicarii etnice si sociale, Iiind concomi-
tent o expresie si un Iactor constitutiv ce-l alimenteaza.
2. Cultur i natur
Filosofia culturii i opoziiile paradigmei clasice
Gndirea moderna, organizata n jurul stiin(ei clasice a naturii, purtata de valul ra(ionalis-
mului occidental, a consacrat o imagine standard asupra culturii, imagine care, cu toate varia-
(iile ei, se poate recunoaste n cel pu(in trei opozi(ii majore: cultur/natur, subiect/obiect,
unitate/diversitate.
AstIel, n aria occidentala au Iacut cariera acele paradigme care organizeaza reprezentarile
asupra culturii n aceste blocuri de opozi(ii structurale. Orientate de op(iuni istorice, ideologice
si IilosoIice, codiIicate n sinteze teoretice de anvergura, aceste paradigme urmareau sa consacre:
112. Andre Leroi-Gourhan, Gestul si cuvintul, vol. II, Bucuresti, Editura Meridiane, 1983, pp. 6-8, 18-21,
25-27, 70-84.
113. Dionisie Petcu, Conceptul de etnic, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1980, p. 166.
114. Ibidem, p. 165.
autonomia culturii Ia(a de natura,
suprema(ia subiectului asupra obiectului (Iaimoasa ,revolu(ie coperniciana' a lui Kant)
si sa reduca diversitatea istorica si structurala a umanului la unitatea sa antropologica si
,generica'.
Opozi(ia natura/cultura a Iost ,marea aIacere' a antropologiei n ultima suta de ani, observa
un teoretician contemporan. Ea are nsa o lunga tradi(ie n spiritualitatea occidentala. Lumea
valorilor acopera si structureaza cmpurile existen(ei umane, dar aceasta lume se deIineste si
se redeIineste mereu prin raportare la o realitate corelativa opusa. n aceasta reprezentare, cultura
si prelungeste ntruchiparile si mecanismele simbolice pna la ,periIeria' umanului n sens
extensiv si intensiv , acolo unde se ntlneste cu opusul ei: natura. Cu natura care a devenit
obiect al cunoasterii, al ac(iunii si al valorizarilor umane. Cu natura nconjuratoare si cu
Iundamentul natural (biologic) al omului.
Din momentul ei socratic, medita(ia asupra omului a intrat n re(eaua unor opozi(ii perma-
nente. Iar relatia dintre om ca subiect si lumea ca obiect repre:int opo:itia ,generic' a
umanului, modelul tuturor opozi(iilor categoriale n a caror ,analitica' s-a specializat gndirea
occidentala. ,Cunoaste-te pe tine nsu(i' e deviza unui subiect autonom, ra(ional si individua-
lizat. Realitatea la care omul se raporteaza practic, cognitiv si axiologic se transIorma treptat
n obiect corelativ al subiectului uman. Razvratirea prometeica mpotriva ordinii divine se
prelungeste n lupta de eliberare a omului din lan(ul servitu(ilor naturale, pentru ca, n unele
viziuni individualist-anarhice, sa mearga pna la tentativa de eliberare a individului din constrn-
gerile ce decurg Iiresc din existen(a sa n cadre comunitare, sociale si istorice determinate.
n plan IilosoIic si metaIizic, sciziunea subiect/obiect e marca ,omului deplin', a omului
,luciIeric' blagian, a omului ca Iiin(a istorica. Autoconstituirea omului ca subiect este expresia
sintetica a procesului de umanizare si a Iaptului ca omul si creeaza o ,a doua natura' (cultura),
prin intermediul careia se detaseaza de realitatea imediata si o transcende prin acte creatoare,
practice si simbolice. Att calitatea de subiect, ct si cea de obiect sunt corelative si exprima
atribute social-istorice, nu naturale. Ca matrice globala n interiorul careia putem examina toate
Iormele de raportare a omului la lume, rela(ia subiect/obiect exprima o dedublare interna a
modului speciIic uman de existen(a. n limita acestei dualita(i constitutive, omul s-a maniIestat
ca Iauritor al culturii si civiliza(iei, ca un subiect total, cu o complexitate structurala unica n
planul existen(ei, n toate ipostazele sale (individ, colectivitate, specie).
Desi e nchis n structura acestei dualita(i ca ntr-o limita ontologica de nedepasit, aspira(ia
care-l deIineste pe om este tocmai aceea de a depasi aceasta opozi(ie si de a gasi un acord
ntre el si lume, ntre subiect si obiect, o integrare a lor. Culturile, n diversitatea lor etnica si
istorica, au experimentat si au practicat variate moduri de armonizare a raportului subiect/obiect.
n tensiunea celor doi termeni se aIla sursa crea(iei umane, aici e nradacinat resortul obiecti-
varilor ntemeietoare si teleologice.
Reinterpretarea relaiei dintre natur i cultur
n ultima parte a secolului XX a Iost constientizat riscul acestor amenin(ari intervenite n
rela(ia dintre om si natura, risc dramatizat cu temei de curentele ecologiste. Opozi(ia natura/
cultura ncepe sa-si piarda treptat din radicalitatea pe care a avut-o n reprezentarile logocentrice
ale epocii moderne. De exemplu, n perioada interbelica, Mihai Ralea nca mai aIirma, ncrezator,
ca ,toata istoria e o uriasa construc(ie alturi sau contra naturii'
115
, ca evolu(ia culturii exprima
o tendin(a de artiIicializare progresiva a vie(ii umane, dar avertiza si asupra limitelor inerente
ale acestei tendin(e. Era o convingere larg mpartasita n mediile IilosoIiei culturii.
Treptat, subiectul socratic, mndru de exerci(iul liber al ra(iunii, al gndirii care se gndeste
pe sine, constientizeaza noua amenin(are si ajunge acum sa-si revendice subiectivitatea integrala,
sa se recunoasca nradacinat n situa(ie, determinat de condi(ia lui istorica si antropocentrica
pe care nu o poate depasi niciodata pe de-a-ntregul. El n(elege tot mai proIund ca este o fiint
in lume, nu in afara ei, ca este cu ntreaga sa crea(ie parte a naturii, nu stpan al naturii.
Este o schimbare Iundamentala de perspectiva pe care a adus-o Iinalul secolului XX. Istoria
recenta e purtatoarea unui Iabulos progres stiin(iIico-tehnic, prin care se deschid nsa noi
amenin(ari la adresa condi(iei umane, Iapt care pune n discu(ie chiar paradigmele gndirii mo-
derne. Ideea directoare a modernita(ii a Iost aceea ca progresul uman e un progres n constiin(a
liberta(ii, un progres al constiin(ei de sine a subiectului uman. Este mesajul IilosoIiilor ra(iona-
liste, n Irunte cu Kant si Hegel. La Iel, s-a considerat ca ,retragerea grani(elor naturale' din
cmpul realita(ii umane, dupa expresia lui Marx, ar Ii sinonima cu dezvoltarea, uitndu-se aver-
tismentul ca Iorma societa(ii n care se desIasoara acest proces decide asupra sensului sau.
Dar progresul decisiv al constiin(ei de sine, posibil prin intermediul cunoasterii si al reIlexiei
prilejuite de perIorman(ele civiliza(iei contemporane, a dus pna la constientizarea Iaptului ca si
constiin(a de sine poate Ii oricnd o ,Ialsa constiin(a', ntruct este mereu o constiint situat, o
constiin(a ancorat n lan(urile unor conexiuni multiple, care-i determina obiectiv motiva(iile, ideile
si op(iunile. nsa, arareori aceasta ,constiin(a' de sine, individuala sau colectiva, este realmente ,con-
stienta' si de condi(ionarile transindividuale care-i orienteaza strategiile de cunoastere, op(iunile
valorice si strategiile de ac(iune. Pe masura ce a denun(at realita(ile ,transcendente' divine, natu-
rale, sociale, politice, culturale, lingvistice etc. ca Iiind ,iluzii', ,abstrac(ii', ,Iic(iuni', entita(i Iara
sens, mituri sau prejudeca(i, constiin(a individuala, redusa la instan(a ei strict ra(ionala, s-a con-
Iruntat cu un pardox de nedepasit. Adevenit evident paradoxul c omul nu se poate cunoaste pe
sine fr a cunoaste simultan lumea in care trieste, dar si faptul c de:voltarea constiintei de sine
poate avea efecte perverse, care se intorc impotriva ,sinelui'. Punctul critic la care a ajuns proiectul
modern al cunoasterii stiin(iIice, alimentat de paradigma gndirii ra(ionaliste, este Iormulat si n
urmatoarea constatare a lui Jean-Marie Domenach, Iacuta dupa o analiza substan(iala a tendin(elor
ce caracterizeaza lumea actuala: ,Constiin(a de sine sIrseste prin a devora sinele n ntregime.'
116
Ce este ,sinele' si ce este ,constiin(a de sine'? Sinele este natura umana, n datele ei ontolo-
gice primare, naturale, iar constiin(a de sine e reIlectarea ei n spiritul uman, imaginea ei recon-
struita conceptual si simbolic de catre ra(iunea suverana. Daca ,Dumnezeu a murit', cum a
spus Nietzsche, Iundamentul valorilor ramne sa Iie cautat doar n lumea creata de om (sau
n inIrastructura sa biologic-naturala, care precede cultura). Dar cultura se nchide n sine nsasi,
denun(nd nu numai transcenden(a divina, dar si transcenden(a naturii si a istoriei, pentru a
recunoaste doar constiin(a subiectului individual, nchis n carcera constiin(ei sale. Curnd, nsa,
constiin(a de sine a subiectului uman, obiectivata de crea(ii pe care nu le mai poate controla,
va ,devora' si subiectul uman. Asadar: ,Dupa moartea lui Dumnezeu, prin voci bine armonizate,
noua IilosoIie proclama moartea ucigasului, lichidarea omului.'
117
115. Mihai Ralea, ,Explicarea omului', Scrieri, vol. 1, Bucuresti, Editura Minerva, 1972, p. 286.
116. Jean-Marie Domenach, Enqute sur les idees contemporaines, Paris, Editions du Seuil, 1987, p. 135.
117. Mikel DuIrenne, Pentru om, Bucuresti, Editura Politica, 1971, p. 22.
Acest traseu al gndirii moderne trebuie corelat inevitabil cu un anumit traseu istoric,
cultural si social. n planul ideilor este vorba de o succesiune de opozi(ii si rupturi, prin care
umanismul inaugural al culturii moderne se transIorma n ,antiumanism teoretic' (Althusser).
Iata care ar Ii Iazele acestui scenariu:
a) ruptura dintre om si divinitate (de la secularizarea vie(ii sociale se ajunge la denun(area
lui Dumnezeu ca ,transcenden(a goala', ca ,absen(a', proclamnd omul ca ,demiurg' si
,masura' a tuturor lucrurilor);
b) opo:itia dintre om si natur (ideea omului ca ,stapn' al naturii, creator al unei ,ordini'
care se opune ,dezordinii' naturale, agent care instituie un sens mpotriva entropiei si a
nonsensului natural, un text ce traduce nontextul naturii si-l recodiIica n limbaj uman; este
,marea aIacere' intelectuala a antropologiei culturale);
c) ruptura dintre om si ,lumea' sa cultural (denun(area culturii ca ,lume nstrainata', cu
o entitate autonoma, ca ,lumea a treia', dupa Karl Popper, ca univers independent att Ia(a de
lumea lucrurilor, ct si Ia(a de cea a constiin(ei).
Toate aceste episoade s-au derulat n situa(ii concret istorice ale lumii moderne si contem-
porane, pe care le exprima teoretic o seama de IilosoIii si construc(ii doctrinare. Ultima ipostaza
e rezultatul obiectiv al unui sens al istoriei, n care s-au angajat, ini(ial, societa(ile de tip occi-
dental, precum si un corolar al paradigmei ce anima ,stiin(a clasica'. Michel Foucault si Louis
Althusser au proclamat insignifianta epistemologic a omului ca subiect (n prelungirea
modelului neopozitivist de cunoastere stiin(iIica, cunoastere ,libera' de orice valori umane),
iar Jacques Monod a denun(at explicit lipsa de semnificatie ontologic si cosmologic a omului,
atta vreme ct apari(ia si devenirea sa nu pot Ii abordate n termenii unui ,proiect', ci doar
ca rezultat statistic al unor serii cauzale independente, ca produs al ,hazardului'.
118
Orict ni s-ar parea de straniu, aceste idei alcatuiesc ,mesajul esen(ial' al stiin(ei moderne,
dupa Monod. Caracterul accidental al apari(iei omului se poate raspunde, tot dintr-o perspec-
tiva antropocentrica nu nseamna lipsa lui de semniIica(ie ontologica, ntruct, o data aparut,
omul modeleaza lumea, practic o schimba, i acorda semniIica(ie si o valorizeaza.
TransIormarea principiului obiectivita(ii stiin(iIice n principiu de reconstruc(ie antropo-
logica ne duce la concluzii greu de acceptat. Dar este evident ca un anumit Iond teoretic al
stiin(ei moderne si o anumita utilizare a rezultatelor sale l-au nsingurat pe om, desprinzndu-l
de lumea naturala si de cea sociala si culturala. Dupa cum vom arata, acest complex de idei
este solidar cu o anumita paradigma a raportului dintre unitate si diversitate n cultura, raport
ce transIigureaza modelul stiin(ei clasice newtoniene.
3. Cultura la singular i la plural
Mecanismul simbolic i logica diferenierii
Mecanismul simbolic al culturii, unitar n datele sale esen(iale, se ntruchipeaza ntr-o varietate
de Iorme si ipostaze, istorice si structurale. E un mecanism deschis, care produce ,lumi culturale'
diIerite. Disciplinele sociale si istorice au asimilat n proIunzime ideea unittii in diversitate a
umanului. SpeciIicitatea culturilor, inclusiv sub aspectul identita(ii lor na(ionale, este un Ienomen
118. Jacques Monod, Le hasard et la necessite, Paris, Editions du Seuil, 1970.
de acumulare istorica si si are temeiul n structura ontologica a modului uman de existen(a. Aceasta
concluzie rezulta cu relevan(a din datele conjugate ale unor cercetari istorice si antropologice,
precum si din reIlec(ia IilosoIica prilejuita de structurile poliIonice ale lumii contemporane. Ea
se ntemeiaza, la nivel IilosoIic global, pe ideea ca homo sapiens, ca Iiin(a sociala si creatoare,
nu se poate reproduce pe sine ca generalitate Iormala si abstracta, ci numai n si prin intermediul
ipostazelor sale concrete, ce se ntruchipeaza pe ntreaga scara a diversita(ilor, pornind de la individ
spre Iormele complexe de asociere si de comunitate. Analiznd acest dat ontologic al umanului,
cu semniIica(ie deopotriva genetica si structurala, putem spune ca raportul unitate/diversitate a
devenit n secolul XX supratema antropologiei si a IilosoIiei culturii.
Explornd cu pasiune condi(ia umana n genere, pentru a reconstitui ntr-un plan al abstrac-
(iunii trasaturile sale universale, gndirea moderna a descoperit ca omul este un subiect plural,
divers n el nsusi, o unitate n diversitate, o Iiin(a paradoxala ce ,ataca' lumea obiectivita(ii din
puncte diIerite, ncercnd sa-i dezvaluie ,misterul'. Treptat, sub presiunea acestor noi interpre-
tari, diversitatea culturilor a ajuns sa Iie privita ca o realitate cu semniIica(ie ontologica prin
care subiectul uman si asigura statutul de Iiin(a creatoare. Este vorba de o Iiin(a ce pune n
miscare, de pe ntreaga circumIerin(a spa(iala si temporala a existen(ei sale, mecanisme variate
de ,traducere' simbolica a lumii nconjuratoare n limbaje umane.
Daca echipamentul cultural al omului n-ar Ii avut diversitatea uimitoare pe care ne-o nIa(i-
seaza istoria, ncepnd cu diversitatea relevanta a limbilor naturale dupa unele estimari
119
astazi
se vorbesc eIectiv pe glob circa patru sau cinci mii de limbi! existen(a umana s-ar Ii oprit
ntr-o Iorma stereotipizata si sta(ionara, s-ar Ii blocat ntr-un tipar unic de comportament, precum
celelalte specii de vie(uitoare. Omul ar Ii avut poate o evolu(ie, dar nu o istorie. Dar, Iapt salutar,
diversificarea a devenit legea culturii, mecanismul ei de autoreproduc(ie largita, progresiva.
Inova(ia, schimbarea, ramiIicarea continua a Iormelor de expresie, autodiIeren(ierea valorilor
si a conduitelor practice, n Iunc(ie de natura sIidarilor istorice si de solicitarile concrete ale
mediului social, au devenit mecanisme strategice de adaptare, ce Iac posibila conduita des-
chisa si inventiva a omului Ia(a de mediu, pna la punctul critic n care inventarea unui nou
mediu de existen(a aIecteaza chiar Iundalul natural pe care se ediIica.
n existen(a umana opereaza asadar, concomitent, logica integrrii si logica diferentierii,
pe toate nivelurile sale de realitate. Istoria umana este maniIestarea vizibila a acestei structuri
contradictorii. La Iel ca si n mecanismul eredita(ii si al evolu(iei naturale, logica diIeren(ierii
e nscrisa n structura existen(ei sociale a omului, unde Iunc(ioneaza n simultaneitate cu Ieno-
menul opus al integrarii si totalizarii diversita(ilor n unita(i istorice relative si dinamice.
Logica diIeren(ierii e nscrisa n natura omului, care, ne spun biologii, poseda cel mai deschis
si mai elastic program genetic unitar, totusi, n varietatea nedeIinita a ipostazelor sale.
120
,Na-
tura textului genetic', spune Franois Jacob, este responsabila de maniIestarea concomitenta
si permanenta a identita(ii si variabilita(ii Iiin(elor vii, proprieta(i contradictorii ce rezulta din
combinarea multipla (indeIinita) a unor constituen(i ,de-Iini(i' (limita(i ca numar). ntr-un mod
analog putem privi si capacitatea limbilor naturale de a elabora ,mesaje' de o diversitate inIinita
119. George Steiner, Dup Babel, Bucuresti, Editura Univers, 1983, p. 80; alte surse apreciaza numarul
idiomurilor vorbite pe glob ca Iiind cuprins ntre 2.000 si 8.000. Vezi Marius Sala, Ioana Vintila-Radulescu,
Limbile lumii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1981, p. 5.
120. Franois Jacob, Logica viului. Eseu despre ereditate, Bucuresti, Editura Enciclopedica Romna, 1972,
pp. 23-39.
pe baza unui ,cod' gramatical bine deIinit si cu elemente limitate Ioneme, lexic si procedee
sintactice Iinite.
121
,Prin analogie, se compara adesea aceasta succesiune limitata (a constituen(ilor nucleici n lan(urile
cromozomilor n. n.) cu cea care grupeaza semnele alIabetului n cuprinsul unui text. Fie ca este
vorba de o carte sau de un cromozom, speciIicitatea rezulta din ordinea n care sunt dispuse unita(ile,
adica literele sau radicalii nucleici.'
122
Analogiile pe care le privim doar ca analogii cu mecanismul simbolic al culturilor este
evident. Din elemente, teme si procedee limitate, prezente n substratul tuturor culturilor, pot
rezulta universuri culturale de o varietate indeIinita, prin permutari si combina(ii nesIrsite,
asa cum n interiorul unei limbi na(ionale pot aparea discursuri, texte si mesaje inIinite care
Iolosesc un numar limitat de Ioneme, simboluri sau rela(ii sintactice. Acelasi lexic poate genera,
prin diIeren(a stilistica, att un discurs banal, ct si o capodopera literara.
Cultura i destinul creator al omului
Fiind un rezultat al ac(iunii practice si cognitive a omului asupra lumii, un mecanism de
adaptare n lupta pentru existen(a, Iunc(ie pe care si-o depaseste indeIinit, cultura este ,numele
colectiv pe care l dam diverselor crea(ii ale omului'
123
, dar mai ales acelora care sunt destinate
unor scopuri ce transcend supravie(uirea primara a comunita(ilor umane. Dintr-o perspectiva
Iunc(ionala si descriptiva, cultura este un ansamblu de comportamente codiIicate social.
,Daca vrem sa desemnam cu un singur cuvnt un ansamblu de comportamente individuale mpartasite
de marea majoritate a unei popula(ii, ansamblu ce se sprijina pe institu(ii, pe reguli recunoscute de
toata lumea si pe un patrimoniu comun, suntem obliga(i sa vorbim de cultura.'
124
Relevan(a culturii pentru speciIicul existen(ei umane are o nsemnatate principiala n con-
textul analizei pe care o desIasuram. Cultura, ca semn al umanului, nu exista dect ca multiplu,
dupa cum umanitatea nu exista dect ca multiplicitate concreta de unita(i etnice si sociale
determinate. Cultura este rezultatul creatiei umane, deci e domeniul ontologic al diversittii,
pe Iundalul unor structuri antropologice unitare, ce pot Ii regasite n exerci(iul spiritual si practic
al tuturor comunicarilor umane.
O data cu ncheierea procesului de antropogeneza, deci din momentul n care umanitatea
a ncetat sa Iie o realitate zoologica, devenind una culturala, ea nu se mai reproduce doar ca
specie naturala, ci si sub Iorma unor unita(i culturale diIeren(iate, ca etnii, n ipostaza unor
121. Ibidem, p. 297. Considernd codul genetic ca Iiind ,universal', Jacob vede n el un mecanism ce
structureaza ,ntreaga lume vie' si explica proprieta(ile sale contradictorii: permanen(a si variabilitate, identitate
si deosebire, stabilitate si evolu(ie. Comparnd codul genetic cu alIabetul Morse, Jacob scrie: ,n masura n
care o Iraza constituie un segment de text, n aceeasi masura o gena corespunde unui segment de acid nucleic.
n ambele cazuri, un simbol izolat nu reprezinta nimic; singura combina(ia semnelor capata un sens. n ambele
cazuri, o secven(a data, Iraza sau gena, ncepe si sIrseste cu semne speciale de punctua(ie. TransIormarea
secven(ei nucleice n secven(a proteica (mecanism intern al codului genetic n. n.) seamana cu traducerea
unui mesaj, care soseste ciIrat n alIabet Morse, dar care nu capata sens dect o data tradus' (p. 299).
122. Ibidem., p. 297.
123. Daya Krishna, ,Cultura', in Interdisciplinaritatea si stiintele umane, Bucuresti, Editura Politica, 1986,
p. 317.
124. Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, p. 99.
Iorme de existen(a sociala determinate, speciIice. Faptul (ine chiar de statutul ontologic al omului
de a Ii o Iiin(a deschisa, istorica, non-specializata n raport cu mediul, capabila sa se adapteze
la medii diIerite, s-si cree:e medii specifice de existent, sa-si ,dezmargineasca' orizontul
de existen(a, cum spune Blaga. Existen(a umana implica n mod necesar o suprastructura cul-
turala de Iapt, o adevarata structura complexa care intervine n metabolismul societa(ii si
mijloceste toate domeniile si Iormele vie(ii umane. Pe acest nivel viata uman se diversific
nu in specii biologice, ci n culturi specifice, maniIestari ale aceluiasi mod ontologic. Existnd
ntr-o ambian(a mereu dezmarginita, omul si-a desIasurat productivitatea n Iorme diversiIicate
n spa(iu si timp, ntruct, spune Blaga:
,Omul singur a devenit Iiin(a istorica, ceea ce nseamna permanent istorica, adica o Iiin(a care vesnic
si depaseste crea(ia, dar care niciodata nu-si depaseste condi(ia de creator.'
125
Condi(ia de creator este corelata ontologic cu existen(a unor variate ,cmpuri stilistice',
determinate etnic, istoric, social si spiritual, cmpuri ce comunica unele cu altele, se inIluen(eaza
reciproc, dar si pastreaza pecetea inconIundabila. Cmpurile stilistice deIinesc cercul de via(a
al unor comunita(i etnice n individualitatea si interac(iunea lor multipla cu alte comunita(i
nvecinate sau mai departate.
n momentul n care a intrat n cmpul existen(ei culturale, omul a intrat si n cmpul unei
tensiuni structurale: tensiunea dintre unitate si diversitate, dintre universal si specific. Aceste
categorii polare deIinesc o structura ontologica a omului, nu o stare tranzitorie a existen(ei lui.
Societa(ile si culturile, ca realita(i istorice concrete, reproduc n Iorme diverse determinarile
universale ale existen(ei umane.
De la teoria lui Taine, dupa care culturile sunt condi(ionate de trei Iactori modelatori
rasa, mediul si epoca , teorie elaborata n laboratorul pozitivismului istoric, gndirea sociala
si IilosoIica s-a interesat obsesiv de gasirea unui Iundament care sa explice diversitatea istorica
si tipologica a culturilor. Frobenius si Spengler traduc aceasta preocupare n registrul speculativ
si metaIizic prin ideea lor despre un ,sentiment' al spa(iului ca Iundal si sursa ultima n care
ar trebui sa cautam temeiul speciIicita(ii culturilor. Supralicitnd diIeren(ele dintre culturi si
relativitatea modurilor de via(a, Spengler ajunge la reprezentarea istoriei universale ca o succe-
siune de culturi izolate, vazute ca niste ,organisme' independente si separate, ce nu comunica
ntre ele, ntruct Iiecare ar Ii produsul unui ,suIlet' speciIic, evolund ciclic, de la nastere la
decaden(a. Leo Frobenius Iurnizeaza si o explica(ie contextuala a acestei paradigme. Traind
ntr-o epoca pe care o numeste de ,bastardizare culturala', de extindere a civiliza(iei mecanice,
aIectnd mai ales supraIa(a vie(ii, ,uniIormiznd aspectul exterior' al modurilor de via(a,
Frobenius considera ca s-a intensiIicat complementar si interesul pentru speciIicitate si spiri-
tualitate, ,tendin(a intensita(ii', ca o contrapondere Iireasca prin care
,entelehia Iiecarei culturi na(ionale a lepadat generalizarea mpinsa prea departe si a cazut n extrema
cealalta, ntr-o accentuare puternica a revendicarii si exprimarii propriei naturi'
126
.
Sa ne imaginam cum ar Ii procedat Frobenius si al(i teoreticieni de la nceputul secolului
daca ar Ii trait n conIigura(iile ,hibride' ale culturii contemporane, puse sub semnul ,culturii
125. Lucian Blaga, ,Aspecte antropologice', Trilogia cosmologic, n Opere, vol. 11, Bucuresti, Editura
Minerva, 1988, p. 307.
126. Leo Frobenius, Paideuma, Bucuresti, Editura Meridiane, 1985, p. 173.
mozaicate' (Abraham Moles) sau al ,culturii amalgam' (Rene Berger), o cultura ,globalizata'
de mass media (Marshall McLuhan). Pentru mul(i exege(i, cultura contemporana oIera imaginea
unei lumi dominate de relativism valoric si stilistic, o lume polimorIa, aparent haotica, aIlata
n ,tranzi(ie' accelerata, cu o pluralitate deconcertanta de maniIestari spirituale, imposibil de
grupat sub directiva unor linii stilistice bine individualizate. Ceea ce putem constata astazi este
ca tendin(a de uniIormizare coabiteaza, ca si pe vremea lui Frobenius, cu tendin(a spre originali-
tate si diIeren(iere a culturilor. Cautarea obsedanta a originalita(ii si a identita(ii de catre culturile
na(ionale, simultan cu diversIicarea crescnda a maniIestarilor din interiorul lor si cu ampli-
Iicarea procesului de sincronizare si interdependen(a dintre ele, ne arata ca entelehia culturilor
na(ionale nu s-a stins, chiar daca nu mai apelam azi la o ,paideuma a popoarelor' ca humus
si temei al diIeren(ierii lor.
Teza centrala a gndirii IilosoIice si stiin(iIice contemporane este aceea ca diversiIicarea
culturala a omenirii si are izvorul n modul ontologic speciIic uman si deci nu exprima o situa(ie
istorica particulara, ci un mecanism constitutiv si de nedepasit al acestui mod de existen(a.
Unitatea si diversitatea, universalul si speciIicul reprezinta structura polara a umanului, dualitatea
caracteristica a culturii si civiliza(iei. Aceasta structura ambivalenta a modului speciIic uman
de existen(a ne ntmpina pretutindeni si n orice ipostaza istorica:
,n societa(ile omenesti sus(ine Levi-Strauss ac(ioneaza simultan Ior(e orientate n direc(ii opuse:
unele tind spre men(inerea si chiar spre accentuarea particularismelor, altele ac(ioneaza n sensul
convergen(ei si al aIinita(ii.'
127
n Iond, cele doua tendin(e trebuie privite ca Iiind corelative si constitutive istoriei umane,
in toate fa:ele sale. Astazi, nsa, aceste tendin(e se aIla ntr-o tensiune pe care culturile n-au
cunoscut-o nainte sau n-au resim(it-o cu aceeasi intensitate. Viziunile evolu(ioniste (cristali-
zate n scrierile lui Tylor, Morgan, Spencer si nuan(ate de Frazer sau mai trziu de Leslie White
128
)
au consacrat o schema dupa care istoria culturala a umanita(ii este ,un continuum', iar schim-
barile din diIerite culturi ,se conIormeaza unei Iormule generale a Evolu(iei', dupa Iormula
lui Spencer
129
, Iormula care se impune dincolo de varietatea locala a Iormelor de organizare
si crea(ie. Pentru acest model explicativ, diversitatea temporala a societa(ilor nu era asociata
cu diversitatea coexistent a liniilor speciIice de evolu(ie. Principiul teoretic prin care aceste
paradigme interpretau istoria culturii poate Ii rezumat si astIel:
,Postulatul ca istoria umanita(ii reprezinta o serie unilineara de institu(ii si credin(e, ale caror simili-
tudini le vedem astazi, denota principiul unita(ii psihice a omului.'
130
Interpretarea unilaterala a procesului istoric doar ca succesiune de Iaze distincte, ordonate
pe o Iilia(ie unica, a declansat un virulent Iront critic din partea noilor orientari morIologiste,
diIuzioniste, Iunc(ionaliste si structuraliste. AIirmate n decursul secolului XX, toate aceste
orientari erau interesate sa gaseasca o Iormula prin care sa explice evolu(ia multilineara si
proIund diIeren(iata a societa(ilor si a culturilor, sa raporteze sistemele de valori la temporalitatea
speciIica a Iiecarei culturi. Noul mediu istoric si intelectual a consacrat o alta perspectiva de
127. Claude Levi-Strauss, ,Rasa si istorie', in Rasismul in fata stiintei, Bucuresti, Editura Politica, 1982,
pp. 6-7.
128. Apud M.J. Herskovits, Les bases de lanthropologie culturelle, Paris, Payot, 1967, p. 156.
129. Ibidem, p. 160.
130. Ibidem, p. 157.
interpretare. Edward Sapir sintetizeaza noua viziune a relativismului cultural, deschiznd o
serie de trasee teoretice pe care le va explora noua antropologie. Reinterpretnd istoricitatea
n termeni noi, Sapir considera ca nucleul semantic al conceptului de cultura se reIera la un
,ansamblu de atitudini, de viziuni asupra lumii si de trasaturi speciIice de civiliza(ie care conIera
unui popor anumit locul sau original n lume.'
131
Orice deIinire a culturii va avea deci o reIerin(a explicita la cadrul social, istoric si etnic
de geneza, impunndu-se treptat semniIica(ia standard din antropologie si etnologie: cultura
deIineste modul de via(a al unui popor, privit n integralitatea sa, ca sistem de atitudini, valori,
idei, conduite si institu(ii. Ideea unita(ii psihologice a umanita(ii va Iace loc perspectivei relati-
viste, pentru care elementele culturale au semniIica(ii variabile istoric si regional, n Iunc(ie
de conIigura(iile si de contextele speciIice n care sunt integrate. Culturile au Iizionomii speci-
Iice, determinate de istoria lor, de nlan(uirea experien(elor succesive, de raporturile cu alte
culturi si grupuri umane, de preocuparile si perIorman(ele lor speciale. Un nou concept de
istoricitate se anun(a la orizont, diIerit de reprezentarile unui timp omogen si neutru din para-
digma clasica.
Cultura o unitate care se distribuie fr s se mpart
Cultura este, portivit lui Noica, Iactorul care nal(a un popor la constiin(a de sine si l trans-
Iorma n na(iune moderna. n cultura se maniIesta o tensiune caracteristica vie(ii spirituale, si
anume tensiunea dintre unitate si diversitate. Cum pot Ii n(elese cele doua aspecte? Cultura
este o totalizare a unor contrarii, Iiind o unitate care ,se distribuie Iara sa se mparta'. Arecu-
noaste concomitent unitatea si diversitatea culturilor, Iara a ncerca sa reduci un termen la altul,
conservnd deci polaritatea lor ontologica Iecunda, nseamna a regndi mpreuna cu Platon
varia(iile posibile ale temei dezvoltate n dialogul Parmenide: raportul dintre Unu si Multiplu.
Constantin Noica aIirma ca n acest raport se regaseste structura inssi a culturii si toate
variatiile ei posibile. Cum poate Ii o realitate unitara si diversa n acelasi timp si sub acelasi
raport? Aceasta problema (insolubila!) s-a impus gndirii umane din momentul n care omul
a devenit constient de sine, ntruct lumea omului, cultura, se caracterizeaza tocmai printr-o
astIel de nIa(isare paradoxala.
Noica analizeaza cinci tipuri de raporturi ntre cei doi termeni, Iiecare deIinind un tip posibil
de cultura: ,1) Unul si repeti(ia sa; 2) Unul si varia(ia sa; 3) Unul n Multiplu; 4) Unul si Multi-
plul; 5) Unul multiplu'
132
.
n toate culturile apar, cu intensita(i diIerite, aspecte si trasaturi ale celor cinci raporturi.
Accentele, notele predominante hotarasc nsa caracterul speciIic al culturilor. Ultimul raport,
speciIic culturii europene, ar exprima o unitate sintetic n care ,nici Unul nu primeaza, nici
Multiplul, ci Unul este de la nceput multiplu, distribuindu-se fr s se impart (s. a.)'
133
.
E unitatea ce se desIace n cmpuri, unita(i autonome, izotopi, unitatea ce se diversiIica si
se multiplica pe sine. E o unitate sintetic n expansiune, nu o unitate de sinte: care uniIica
aposteriori o diversitate data. n cazul acestei culturi europene am avea de-a Iace nu cu uniIicarea
131. Edward Sapir, Anthropologie, Paris, Editions de Minuit, 1967, p. 329.
132. Constantin Noica, Modelul cultural european, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, p. 44.
133. Ibidem, p. 51.
unui divers (opera(ie speciIica procesului de cunoastere), ci cu diversificarea Unului, desIacerea
unita(ii de Iundal n alte unita(i speciIice, individualizate, ntr-o ,lume de valori autonome'.
Noica aIirma ca numai n cultura europeana moderna s-a realizat acest model n chip plenar,
desi nceputurile sale se regasesc n Iixarea dogmei crestine a trinita(ii o data cu Conciliul de
la Niceea din 325 si pna la Conciliul din 787. Aceste concilii au statornicit ,contradic(ia vie',
prin care se postuleaza ca ,trei sunt eIectiv una'; astIel, cultura europeana devine una ,a ntru-
parii legii n caz' si toate maniIestarile ei urmeaza acest principiu.
,n termeni IilosoIici, Iiin(a este si ea trinitara, nensemnnd numai legea, nici realitatea individuala
numai, ci laolalta legea, realitatea individuala si determina(iile sau procesele lor.'
134
Pornind de la aceasta idee, Noica gaseste o similitudine ntre principalele categorii morIolo-
gice ale limbii si caracteristicile unor epoci culturale. Din morIologia gramaticala s-ar putea
deriva astIel o ,gramatica a culturii'
135
. Substantiv, adjectiv, adverb, pronume, conjunc(ie, pre-
pozi(ie devin Iorme ale logosului care ,pot da socoteala de ntregul unei epoci sau comunita(i
ridicate la cultura'. Fiecare epoca din evolu(ia culturii europene poate Ii asezata sub semnul
unei categorii gramaticale. Evul Mediu sta sub semnul substantivului, al entita(ilor substan(iale,
Renasterea sub semnul adjectivului, al diversului si eterogenului, epoca ReIormei, a Contrare-
Iormei si a barocului stau sub semnul adverbului, cu excesele si raIinamentele sale, cu nclina(ia
spre metoda si critica, epoca moderna e dominata de pronumele personal ,eu' si ,noi', epoca
a individualismului, dar si a democra(iei, iar secolul al XIX-lea si cel ce urmeaza vor Ii dominate
de numeral si de conjunc(ie, cu ,era maselor', cu omul statisticii, izolat si numarat, dominat
de sentimentul absurdului si de nihilism. Epoca ce urmeaza ar Ii cea a prepozi(iei, n care ar
trebui sa domine ,ntru', revelat deja n spiritul romnesc.
Noica va Iace nsa o critica aspra culturii occidentale din a doua jumatate a secolului XX
pentru ca a abandonat tradi(iile si valorile marii culturi europene, pentru ca arata chipul unei
,Europe bolnave, aproape isterice', pentru ca, desi dispune de o tehnologie superioara, promo-
veaza ,absurdul, nonsensul si cinismul', prelungeste ,era conjunc(iei', ca liant exterior ntre oa-
meni, lasndu-i ,pe oameni sa traiasca unul lnga altul ca si cnd ar Ii unul Iara altul'
136
. For(a
culturii europene vine nsa din modul nou si Iecund n care a stiut sa articuleze unitatea si di-
versitatea. Ea a reusit astIel sa integreze toate experien(ele si sa depaseasca momentele critice.
,Nu e semniIicativ, pentru spiritul european, Iaptul ca nu se sperie de esecuri? Ca n Biblie, unde
cu n(elepciune a Iost integrat Ecleziastul, care parea sa zadarniceasca totul, dar lasa intact totul, asa
au venit acum un Nietzsche si dupa el al(ii, care sa-si nchipuie ca dinamiteaza lumea cu adevarurile
tunate de ei. Iar lumea le-a raspuns linistit: che bella voce!
n spiritul european sIrseau prin a precumpani doua modalita(i: logosul matematic si cel istoric.
Acesta din urma nu si-a gasit caile si a dus la nihilism. Cel matematic a reusit din plin, totusi risca
sa duca, sub chipul Iormalismelor, tot la un Iel de nihilism. Dar ce importa? Modelul european stie
sa explice si valoriIice nihilismele, asa cum jubilieaza n veac cu Iormalismele sale.'
137
ntrebarea ar Ii de ce numai cultura europeana modern opereaza cu acest model al
raportului unitate/diversitate? Modelul respectiv n care nu primeaza nici Unul, nici Multiplul
134. Ibidem, p. 71.
135. Ibidem, p. 91.
136. Ibidem, p. 10.
137. Ibidem, p. 166.
si n care ,Unul este de la nceput Multiplu' s-a dovedit extrem de Iecund n ordinea culturala,
lucru usor de ilustrat prin densitatea crea(iei stiin(iIice, IilosoIice si artistice, prin boga(ia expe-
rien(elor spirituale pe care le-a parcurs aria europeana de cultura si civiliza(ie. Daca scoatem
din calcul ipoteza unui poten(ial biologic si spiritual de excep(ie cu care ar Ii ,nzestrate' etniile
europene ipoteza pentru care reprezentan(ii sociobiologiei si ai ,noii drepte' au consumat
multa energie , atunci ramn n discu(ie numai Iactorii istorici si sociali pentru a explica pozi(ia
de avangarda a modelului cultural european.
Ce ar constata nsa un ipotetic observator situat ntr-o condi(ie de extratemporalitate si
neangajat axiologic Ia(a de variatele contexte culturale ,terestre'? Daca ne angajam n acest
experiment intelectual, atunci putem spune ca, printre multe aspecte caracteristice, ipoteticul
,extraterestru' ar observa ca n spa(iul european s-au constituit culturi nationale mai devreme
dect n alte arii geograIice, arii care au ramas n alta Iorma de organizare a diversita(ilor etnice
dect Europa. Condi(ii istorice speciIice printre care trebuie sa men(ionam modernizarea
economica si demarajul industrializarii explica aceasta mprejurare, iar diversiIicarea national
a culturilor din aceasta arie reprezinta un rezultat istoric si un ,motor' al dezvoltarii lor. Europa
a ajuns n pozi(ia de avangarda tocmai pentru ca a intrat n Iormula ,optima' de organizare a
diversiIicarii culturale, Iormula n care Irontierele economice si politice coincid ndeobste cu
cele etnice, lingvistice si culturale. Reasezarea popoarelor n ordinea lor etnica Iireasca le-a
oIerit prilejul de a-si aIirma poten(ialul creator si de a-si accelera extraordinar de mult dez-
voltarea sociala.
Mai mult dect o ilustrare metaIorica a acestor realita(i, formula unittii care se distribuie
fr s se impart traduce destul de expresiv noua ordine na(ionala a culturilor. ,Misterul'
noului model, experimentat de Europa mai nti, se dezleaga prin conjunc(ia care s-a produs
ntre diversitatea antropologica si istorica a etniilor si diversiIicarea societa(ilor individualizate
care s-au ediIicat n prelungirea primei determina(ii.
Noica nu aminteste nsa dect vag, n ilustrarile Ioarte pu(ine pe care se sprijina, de procesul
de constituire a culturilor na(ionale moderne, care, n unitatea si diversitatea lor, n rela(iile
dintre ele si n rela(ia Iiecareia cu planul de Iundal al universalita(ii, exempliIica Ioarte exact
tocmai acest model al unita(ii sintetice. Culturile na(ionale, integrate evident n cte o arie mai
larga de civiliza(ie, dar comunicnd azi n toate sensurile si prelund valori si modele din alte
culturi, descopera universalitatea n ele nsele. Important este sa descoperim ca Iiecare cultura
se aIla ntr-un autoraport cu universalul inerent, cu unitatea pe care o ntruchipeaza n Iorme
speciIice. Aceasta e nsa unitatea antropologica, unitatea sintetica a genului uman pe care istoria
ne-o prezinta desIasurata n culturi diIeren(iate cu destine singulare sau nrudite. Tocmai natura
actuala a raporturilor dintre culturile na(ionale exprima, mai puternic ca altadata, tensiunea
structurala a unita(ii si diversita(ii umanului.
Gndirea contemporana este atrasa simultan de cmpurile gravita(ionale descrise de cele
doua concepte polare. Dar nu mai avem acum o predominan(a hotarta a Unului Ia(a de Multiplu,
ca n culturile pre-moderne. Istoria experimenteaza, se pare, alt mod de a pune n rela(ie cele
doua realita(i polare din structura existen(ei umane. n spa(iul culturii se maniIesta elocvent
acest nou raport. Diversita(ile s-au autonomizat, declarndu-se ,de sine statatoare'. n acelasi
timp, ele sunt corelate Iunc(ional n spa(iul polimorI al istoriei si si cauta unitatea n cadrul
careia sa dialogheze Iecund. Care ar Ii raportul ,optim' dintre unitate si diversitate? Traind
ntr-o dispersie necesara, valorile si cauta ,noi alian(e'. Stiin(ele umane ncearca sa reIaca
unitatea omului dupa ce au parcurs analitic caleidoscopul diversita(ii. Nevoia acut a unui nou
concept filosofic de universal e un simptom al acestei situatii.
Diversitatea culturilor se arata a Ii calitativa, nu o simpla multiplicitate cantitativa. Unita(ile
culturale etnice sunt nesubstituibile, ireductibile, calitativ distincte. Desi pun n miscare acelasi
mecanism simbolic, rezultatele lor sunt diIerite.
ntr-un anumit sens, paraIraznd un paradox aritmetic comentat de Iizicianul Erwin Schr-
dinger cu privire la rela(ia dintre multiplicitatea si unitatea spiritului uman, am putea spune ca
numarul total al culturilor este unul.
138
Dar n ce sens? O totalizare care s-ar ncheia nu cu o
suma numerica, ci tot cu unitatea. ReIuznd solu(ia ce decurge din ,monstruoasa teorie a mona-
delor lui Leibniz', Schrdinger considera ca numai doctrina identita(ii din gndirea orientala
ar putea solu(iona paradoxul. Dar a postula o consubstan(ialitate de Iundal a spiritelor nu n-
seamna a rezolva chestiunea raportului dintre unitate si diversitate. Paradoxul este explicabil
tot prin mecanismul unita(ii sintetice, care se ntruchipeaza n Iorme diIerite, determinate social,
istoric, concret.
Pluralitatea culturilor nu nseamna, deci, aceeasi unitate culturala multiplicata numeric, ci
unita(i individualizate, ireductibile, diIerite una de alta si, deci, nenseriabile pe un sir univoc
al numerelor naturale. nlauntrul ei, cultura ramne un dialog ntre singular si plural.
Temeiul antropologic al diversitii culturilor
Diversitatea umana este un Iapt de o eviden(a primara. Omul simplu constata si recepteaza
caleidoscopul nIa(isarilor umane (biologice, psihologice, sociale, lingvistice, culturale) n expe-
rien(a cotidiana, dupa cum are si o intui(ie nelamurita si vaga cu privire la unitatea speciei sale.
n plan teoretic, nsa, explicarea diversita(ii umane reprezinta una dintre cele mai diIicile pro-
bleme. George Steiner, paraIraznd o idee a lui Levi-Strauss, considera ca diversitatea ling-
vistica si culturala a omenirii ar Ii ,misterul suprem' al antropologiei.
139
Cultura nu exista dect n ipostazele concrete ale diversita(ii, Iiind chiar multiplicatorul
diversita(ii, asa cum ntr-o limba ce ramne aceeasi n structurile Iundamentale pot Ii produse
discursuri si mesaje de o varietate nelimitata. Ea angajeaza inevitabil determina(ii care exprima
modul n care umanul se diversiIica interior, prin Iorme originale de organizare si existen(a,
prin stiluri si particularita(i ale crea(iei. Realitate deIinitorie a omului, cultura se nIa(iseaza
ca existen(a diversiIicata si plurala, n devenire istorica.
Diversitatea e condi(ia nsasi a culturii, starea ei Iireasca, nu patologica. Cultura exista prin
,izotopii' ei morIologici si istorici. Sa amintim doar Iaptul ca sensul unei opere se modiIica
n Iunc(ie de contextul receptarii ei si ca ea poate genera noi n(elesuri pentru receptori care
sunt scuIunda(i n Iluxuri temporale si n morIologii culturale diIerite. Experien(a culturala a
unei comunita(i, o data cunoscuta si asimilata de alta comunitate, indiIerent de treapta de
civiliza(ie pe care se aIla n raport cu prima, provoaca o rezonan(a n planul semniIica(iilor si
Iecundeaza spiritul creator, prin alternativa pe care o genereaza. Intertextualitatea este legea
de evolu(ie si diversiIicare a culturii. Orice cultura na(ionala procedeaza prin intertextualizare,
si reinterpreteaza trecutul si intra n raporturi de comunicare cu vecinata(ile ei spirituale sau
cu modelele care au inIluen(at-o n diverse momente ale cristalizarii si aIirmarii sale.
138. Erwin Schrodinger, Ce este viata? si spirit si materie, Bucuresti, Editura Politica, 1980, pp. 159-172.
139. George Steiner, op. cit., p. 79.
Pentru a n(elege diIeren(ierea actuala a culturilor actuale trebuie sa redeschidem o ntrebare
cu orizont IilosoIic: care sunt temeiurile, ,radacina' si mecanismul diversiIicarii culturilor?
La ce nivel de adncime putem gasi sursele care alimenteaza si ntre(in de-a lungul istoriei
raportul unitate/diversitate n cultura? Teza care rezulta din liniile ncrucisate ale gndirii Iilo-
soIice si stiin(iIice contemporane este aceea pe care am mai Iormulat-o, anume ca diversiIi-
carea culturala a omenirii si are izvorul n modul ontologic speciIic uman si, deci, nu exprima
o situa(ie ntmplatoare, ci una constitutiva acestui mod.
DiversiIicarea culturilor este expresia Iaptului ca orice subiect uman colectiv este unul
determinat, asezat ntr-o matrice de condi(ii speciIice cu care ntre(ine un dialog existen(ial,
practic si spiritual. Subiectivitatea ,antropologica' din planul global al raportului subiect/obiect
se Irac(ioneaza, se diversiIica si se reproduce n toate ipostazele particulare ale subiectului uman,
n cele morIologice (indivizi, grupuri umane, etnii, culturi) si istorice (tipuri istorice de societa(i,
epoci, contexte si niveluri de evolu(ie etc.). Fiecare nivel si tip de subiectivitate are drept corelat
un cmp speciIic al obiectivita(ii, un ,mediu' n care si desIasoara aventura creatoare. Subiec-
tivita(ile plurale ale omului decupeaza n Iunc(ie de nevoile si de instrumentele de care dispun
aspecte si caracteristici diIerite din continuumul spa(io-temporal si se adapteaza la ,nisa
ecologica' si la cadrul socio-istoric n care si produc existen(a.
Dualitatea Iundamentala a culturii e asadar aceea Iixata de raportul unitate/diversitate. Omul
spunea Platon ca sa se (re)cunoasca pe sine trebuie sa se oglindeasca n semenul sau, semen
care este asemanator cu el, dar si diIerit. Asa cum exprima structura ontologica a lumii, raportul
unitate/diversitate exprim si structura inssi a subiectului uman. Omul, cu toate crea(iile sale
culturale, e o stranie articula(ie ntre Unu si Multiplu, ntre unitate si diversitate, putnd Ii privit
si ca o unitate care se multiplica interior, se divide, se diIeren(iaza Iormnd constela(ii (Iamilii,
grupuri, comunita(i, societa(i, civiliza(ii si diverse Iorme de integrare la nivel regional).
Omul se reproduce pe sine numai prin dualita(ile pe care le genereaza si la care e partas.
Elabornd ideea de ,recesivitate', Mircea Florian i acorda o semniIica(ie ontologica, aIirmnd
ca dualismul recesiv exprima ,o disimetrie proIunda n structura lumii'
140
. Iar cea dinti structura
recesiva pe care o examineaza, ,dualismul Iundamental', spune autorul, este raportul ,deosebire-
asemanare' (sau diversitate-identitate), urmat ndeaproape de raportul ,Multiplu-Unu' (sau
pluralitate-unitate).
141
Fenomenul cultural oIera un vast cmp de ilustrare a raporturilor logice
dintre aceste categorii polare.
Teza dupa care diversitatea culturala are o semniIica(ie antropologica de prim ordin a capatat
relevan(a pe masura ce teoriile asupra culturii s-au distan(at de linia explica(iilor evolu(ioniste
si pozitiviste. Doctrinele biologiste si rasiste au stabilit o rela(ie cauzala ntre caracterele biolo-
gice ale grupurilor umane si tipul (sau gradul) de cultura la care acestea au ajuns. Fundamentarea
diversita(ii culturilor pe date biologice, interpretate n sens rasist, a urmarit pna la urma sa legi-
timeze inegalitatea culturala a popoarelor, dreptul unora de a le domina pe altele. Fiind n dez-
acord cu datele investiga(iilor stiin(iIice, doctrinele rasiste
142
si-au asigurat supravie(uirea numai
printr-o interpretare ideologica interesata. Revenirea lor n actualitate, sub un nou camuIlaj teo-
retic, nu este straina de Iinalita(i ideologice asemanatoare cu cele urmarite de variantele lor
tradi(ionale.
140. Mircea Florian, Recesivitatea ca structur a lumii, vol. I, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983, p. 42.
141. Ibidem, pp. 89-101.
142. Vezi studiile din vol. Rasismul in fata stiintei, ed. cit., Bucuresti, 1982.
Bibliografie pentru capitolele I, II, III i IV
Lucian Blaga, Trilogia culturii, n Opere, vol. 9, Bucuresti, Editura Minerva, 1985.
Pierre Bonte, Michel Izard, Dictionar de etnologie si antropologie, Iasi, Editura Polirom, 1999.
Fernand Braudel, Gramatica civili:atiilor, vol. I si II, Bucuresti, Editura Meridiane, 1994.
Sigmund Freud, Angoasa in civili:atie, n Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1991.
G. Calinescu, ,Aproape de Elada', Selec(ie si comentarii de Geo Serban, n Revista de istorie si teorie literar,
Supliment anual, Colec(ia ,Capricorn', 1985.
Norman Goodman, Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider, 1998.
Ludwig Grunberg, Axiologia si conditia uman, Bucuresti, Editura Politica, 1972.
Samuel P. Huntington, Ciocnirea civili:atiilor si refacerea ordinii mondiale, Bucuresti, Editura Antet, 1998.
Andre Leroi-Gourhan, Gestul si cuvantul, vol. I si II, Bucuresti, Editura Meridiane, 1983.
Claude Levi-Strauss, Antropologia structural, Bucuresti, Editura Politica, 1978.
Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalittii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1968.
Mircea Mali(a, Zece mii de culturi, o singur civili:atie, Bucuresti, Editura Nemira, 1998.
S. Mehedin(i, Civili:atie si cultur, edi(ie ngrijita, studiu introductiv si note de Gheorghi(a Geana, Bucuresti,
Editura Trei, 1999.
Achim Mihu, Antropologia cultural, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001.
Abraham Moles, Sociodinamica culturii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1974.
Constantin Noica, Modelul cultural european, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.
Mihai Ralea, ,Explicarea omului', n Scrieri, vol. 1. Bucuresti, Editura Minerva, 1972.
Arnold J. Toynbee, Studiu asupra istoriei (sinteza a volumelor I-IV de D.C. Sommervell), Bucuresti, Editura
Humanitas, 1997.
Al. Tanase, Cultur si civili:atie, Bucuresti, Editura Politica, 1977.
George Uscatescu, Ontologia culturii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1987.
Tudor Vianu, Filosofia culturii, n Opere, vol. 8, Bucuresti, Editura Minerva, 1979.
Max Weber, Etica protestant si spiritul capitalismului, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.
V. Cultur, istorie i societate.
Aspecte caracteristice ale culturii n secolul XX.
Criza valorilor i a lumii moderne
1. Contexte istorice i structuri culturale
Caracteristici ale culturii n secolul XX
ReIerindu-se la secolul XX, muzicianul ehudi Menuhin a Iormulat urmatoarea constatare
amara: ,Daca ar trebui sa Iac bilan(ul secolului XX, as spune ca a trezit cele mai mari speran(e
concepute vreodata de omenire si a distrus toate iluziile si idealurile.'
143
A distrus oare ,toate iluziile si idealurile'? Iata o tema de medita(ie pentru teoreticienii
culturii, pentru cei care ncearca sa desciIreze sensul schimbarilor pe care le traim. n perioada
interbelica, poetul spaniol Damaso Alonso punea caracteristicile artei moderne sub semnul unor
,concepte negative', singurele care pot dezvalui ruptura dintre arta si societate: ,n acest moment
nu exista alta cale de a deIini arta noastra dect prin concepte negative.'
144
Teoreticianul german Hugo Friedrich analizeaza ntr-o carte de reIerin(a, Structura liricii
moderne, evolu(ia atitudinilor spirituale si a limbajului poetic de la Baudelaire pna la jumatatea
secolului XX. El constata ca nu poate utiliza dect ,categorii negative' n sens descriptiv,
nu apreciativ pentru a reconstitui caracteristicile poeziei moderne: reIugiul artei n limbaj,
deIormarea realului, tensiunile disonante, cultivarea obsesiva a obscurita(ii si a starilor negative,
de nstrainare si incomunicare, grotescul, Iragmentarea, imaginile distrugerii, Iantezia dictato-
riala, transcenden(a goala etc. Din toate, decurge imaginea unui conIlict nerezolvat ntre om
si realitate, tendin(a excesiva a spiritului de a se reIugia ntr-o lume ireala, construita de spiritul
nsusi, prin limbaj, astIel nct ,realitatea dezarticultata sau sIsiata de violen(a Ianteziei subyista
n poem ca un cmp de ruine'
145
.
O arta pusa sub semnul negativului, reIugiata ntr-o ,idealitate goala', o stiin(a care a distrus
aparen(ele si care opereaza cu o lume a Iic(iunilor matematice, a particulelor elementare sau
a codului genetic, o tehnica dezlan(uita, ce a creat o uriasa vegeta(ie de obiecte si instrumente
prin care mediul de via(a a devenit nenatural, realmente altceva dect cadrul natural n care
s-a desIasurat via(a omului milenii de-a rndul. Iata cteva dintre trasaturile puse pe seama
culturii si a noului mediu de via(a din secolul XX. Acest secol a creat eIectiv o alt realitate
cultural, noi sisteme de gndire, noi Iorme de exprimare artistica, noi moduri de raportare la
lume, o noua constiin(a de sine a omului.
143. Apud Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Bucuresti, Editura Lider, 1999, p. 14.
144. Apud Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969,
p. 18.
145. Ibidem, p. 225.
Cultura contemporana este rezultatul cumulat al unor schimbari Iundamentale ce au avut
loc n epoca moderna n diverse cmpuri ale crea(iei culturale, ale progresului tehnic si ale
organizarii politice. Schimbarile cele mai relevante s-au produs n stiint si in spatiul creatiei
estetice, de unde au iradiat n planul tehnic si economic al civiliza(iei, determinnd si i, Iara
de care nu mai putem n(elege tabloul si caracteristicile lumii contemporane. Toate aceste
schimbari s-au intersectat si s-au poten(at reciproc. n secolul XX s-au schimbat radical repre-
zentarile stiin(iIice asupra naturii, metodologiile stiin(elor si raporturile Iunc(ionale dintre stiin(a
si tehnica, Iormele de reprezentare artistica si rela(ia dintre arta si mediul de via(a, mijloacele
de comunicare sociala, calitatea vie(ii si scenograIia vie(ii cotidiene.
Secolul XX a determinat muta(ii radicale n cmpul culturii, dintre care se detaseaza succe-
sele extraordinare ob(inute de cunoasterea stiin(iIica, de unde si predominan(a acordata valorilor
stiin(ei, accelerarea schimbarilor culturale si criza valorilor tradi(ionale, cresterea n intensitate
a crea(iei, cautarea Iebrila a unor noi mijloace si Iorme de expresie, integrarea rapida a valorilor
culturii n sistemul activita(ilor sociale prin mass media, democratizarea accesului la cultura,
extinderea culturii de masa, apari(ia unor Ienomene de pseudocultura etc.
Este semniIicativ modul n care activita(ile economice contemporane sunt dependente de
datele cunoasterii stiin(iIice. Este revelator, de asemenea, Iaptul ca dezvoltarea cunoasterii a
modiIicat, prin noul tablou stiin(iIic pe care l-a elaborat si prin obiectivarile ei tehnice, nu numai
universul material al existen(ei noastre, ,scenograIia' realita(ii sociale, ci si modul de via(a,
structura mentala a oamenilor, rela(iile interumane, condi(ia umana. Acelasi lucru s-ar putea
spune despre arta, care a modiIicat cadrele imaginare, vizuale si auditive ale omului contem-
poran, Iormele de expresie si comunicare, ambian(a simbolica n care se desIasoara existen(a
cotidiana.
Dupa cum vom vedea, o prima caracteristica a secolului XX rezida n accelerarea schim-
brilor, care au aIectat toate componentele vie(ii umane. Este greu de Iacut un catalog al acestor
schimbarii ncrucisate, datorita complexita(ii Ienomenului cultural si interIeren(elor dintre pro-
cesele sociale si cele culturale. Totusi, ncercam sa decupam liniile majore ale acestor schimbari:
Consolidarea civili:atiei moderne, industriale si urbane, Ienomen ce are loc n prima
jumatate a secolului, traversata de crize si conIlicte mondiale. Este vorba de ampliIicarea pro-
ceselor de modernizare (redimensionarea sistemului educa(ional, expansiunea publica(iilor si
a culturii scrise, autonomizarea valorilor etc.), care au impus un nou mod de via(a, noi repre-
zentari asupra lumii, un nou sistem de valori, realita(i culturale diIerite de cele apar(innd cultu-
rilor tradi(ionale. Procesele de modernizare si-au atins apogeul n spa(iul societa(ilor occidentale
dezvoltate si s-au extins spre societa(ile periIerice, ducnd la semniIicative reorganizari spiri-
tuale, la tensiuni ntre tradi(ii si modernizare. Sub presiunea noii revolu(ii stiin(iIice si tehnice,
modernitatea a atins un prag critic in a doua fumtate a secolului, o data cu revolu(ia produsa
de tehnologia inIorma(iei si cu intensiIicarea procesului de globalizare, moment n care socie-
ttile de:voltate trec de la civili:atia industrial la cea postindustrial, iar tensiunea caracteris-
tica n plan cultural devine cea dintre identitate si integrare.
La nceputul secolului XX, ca urmare a unor experimente artistice acumulate n secolul
precedent si a unor schimbari de atitudine spirituala, are loc o revolutie in campul creatiei este-
tice. Miscrile avangardiste denun(a cu vehemen(a normele artistice tradi(ionale, care orientau
Iormele de expresie si reprezentare a realita(ii; spa(iul culturii, de la paradigmele gndirii stiin(i-
Iice la Iormele de expresie artistica, este ravasit masiv de un curent nnoitor, deIinit prin cautarea
unor noi perspective spirituale, a unor noi metodologii si Iormule stilistice. Arta secolului XX
a cunoscut evolu(ii contradictorii, Iie n prelungirea atitudinilor avangardiste, Iie ca replica la
ele. FilosoIia culturii a receptat aceste cautari si a ncercat sa le codiIice teoretic.
n cursul secolului XX, universul cultural a Iost marcat de aparitia si extinderea mifloa-
celor de comunicare in mas, Ienomen de anvergura istorica, ntruct a schimbat radical rela(ia
dintre societate si cultura, impunnd noi instrumente de diIuzare a valorilor si noi Iorme de
expresie si crea(ie. De la cultura ,savanta', institu(ionalizata, elitista, ,nalta', secolul XX a marcat
trecerea la cultura de masa, la inser(ia culturii n cotidian. Necesitatea de a interpreta sensul
acestor schimbari a stimulat reIlec(ia teoretica asupra culturii.
n acelasi timp, ca dovada ca noul spirit al timpului se regaseste n varii domenii, au loc
mutatiile semnificative in gandirea teoretic, in stiint, filosofie si in disciplinele socio-umane.
n toate aceste domenii se Iormuleaza noi metodologii si noi paradigme, care aduc n discu(ie
gndirea simbolica, problema limbajului, a mitului, precum si validitatea noilor Iorme de expre-
sie artistica.
Secolul XX a intensiIicat n Iorme Iara precedent schimbul de valori si dialogul dintre
culturii. Este una dintre caracteristicile epocii pe care o traim. Comunicarea sociala a valorilor
si comunicarea dintre culturi au Iost Iavorizate de extinderea sistemului mediatic, astIel ca
interIeren(ele culturale, conexiunile si schimburile de valori au devenit astazi realita(i dominante.
Mass media reprezinta azi o re(ea ce diIuzeaza instantaneu inIorma(iile pe tot globul, iar crea(iile
culturale de ultima ora, mai ales cele din marile centre de produc(ie mediatica, pot Ii receptate
n toate societa(ile si regiunile planetei. Este aspectul extensiv si tehnic al globali:rii, care a
anulat distan(ele si a pus n contact direct societa(i, regiuni si spa(ii culturale care nainte erau
izolate unele de altele sau aveau rela(ii sporadice.
Spre sIrsitul secolului XX, ca urmare a acestor schimbari n Iundamentele civiliza(iei,
vechea tema a raportului dintre integrare si identitate a renascut n Iorme radicale. For(ele globa-
lizarii au resuscitat sentimentul identitar. AstIel ca lumea contemporana, cu tensiunea ei structu-
rala dintre globalizare si identitate, cauta o Iormula de mpacare a celor doua tendin(e contradictorii.
Interdependen(ele crescnde nu anuleaza identita(ile culturale, dar le obliga sa se redeIineasca
ntr-o lume ce a devenit globala si policentrica, o lume n care identitatea culturilor cum spunea
Claude Levi-Strauss este o Iunc(ie a rela(iilor dintre ele, nu o consecin(a a izolarii lor. Identi-
ta(ile nu se consolideaza prin izolare si autarhie, ci prin crea(ie perIormanta si participare com-
petitiva, prin aIirmarea lor n spa(iul universalita(ii.
Ca urmare a schimbarilor cumulate, din diverse sIere ale culturii si societa(ii, teoreticienii
sus(in ca asistam, din a doua jumatate a secolului XX, la apari(ia unei civili:atii postindustriale,
a unei societti informationale, a unei culturi postmoderne. Astazi, n lumea comunicarii gene-
ralizate, cultura postmoderna ar Ii caracterizata de un amestec al stilurilor, de renun(area la
marile ideologii politice si artistice, de dispari(ia Irontierei dintre cultura de elita si cea ,popu-
lara', de extinderea culturii de consum si a industriilor de divertisment.
n concluzie, am putea spune ca secolul XX a dus la apogeu procesele de moderni:are si
a pregtit societtile pentru a trece dincolo de modernitate.
Cultur, istorie i societate 107
Tensiunea dintre tradiie i inovaie
Raportul dintre schimbarea sociala si cea culturala poate Ii investigat prin grila raportului
dintre tradi(ie si inova(ie, care reprezinta un mecanism universal de evolu(ie si de schimbare,
ntlnit n toate societa(ile si n toate epocile istorice. Contrastul dintre lumea veche si lumea
nou a fost mai puternic ca oricand in istoria umanittii in decursul secolului XX, secol ce a
produs schimbari Irapante n substan(a culturii si n mecanismul social al culturii, att n ceea
ce priveste viziunea asupra lumii, Iormele de expresie simbolica si de cunoastere, ct si n ceea
ce priveste inIrastructura tehnica a procesului cultural (noi metode de educa(ie, noi mijloace
de comunicare si de diIuzare a valorilor etc.). Tensiunea dintre tradi(iile culturale si noile Iorme
de crea(ie, noile limbaje si viziuni spirituale a Iost extrem de puternica n decursul secolului.
Totusi, sensul no(iunii de tradi(ie s-a precizat tocmai n aceste rasturnari care au bulversat
peisajul cultural al secolului. Cultura tezaurizeaza si acumuleaza valorile, re(ine ceea ce este
durabil n ordine spirituala, transmi(nd peste timp operele care ,pot nvinge timpul'. Este vorba
de perIorman(e care ramn actuale prin semniIica(iile lor, care nu si-au consumat mesajul n
epoca n care au aparut. Este cazul marilor creatori, care sunt permanent ,contemporanii nostri',
ntruct exprima ceva esen(ial din condi(ia umana, Iie ca este vorba de Homer sau Shakespeare,
de Eminescu sau Blaga. ,SuIletul unui scriitor mare este sinteza suIleteasca a unui popor la
un moment dat', spunea Camil Petrescu
146
.
Tensiunea dintre traditie si inovatie este un mecanism interior de evolutie pentru toate
culturile. Istoria culturii nregistreaza adeseori muta(ii, rasturnari de perspective, cnd apar
creatori si Ior(e care revolu(ioneaza paradigmele culturale, sistemele simbolice, dar toate aceste
schimbari se integreaza ntr-un lan( evolutiv, asa cum s-au petrecut lucurile si n decursul seco-
lului XX. Toate contestarile avangardiste s-au istoricizat si au intrat n corpul tradi(iei culturale.
Tradi(ia nu se identiIica mecanic cu trecutul, ci este vorba de o selec(ie axiologica pe care
prezentul o Iace n corpul acestei mosteniri, aplicnd criterii particulare. Valorile culturale, cele
care sintetizeaza o epoca si un mod de a n(elegere a lumii, dobndesc, prin Ior(a lor ideatica
si expresiva, un caracter de permanen(a, devenind repere pentru constiin(a unei societa(i. Ele
sunt mereu reinterpretate, din noi perspective, Iiind astIel aduse n circuitul viu al culturii.
Unele opere care s-au ,uzat' o data cu timpul, s-au istoricizat, dar au avut eIicien(a n epoca
lor, sunt trecute n Iondul ,pasiv' al culturii; altele ramn vii si active permanent, prin exempla-
ritatea lor. Acestea sunt valorile de perIorman(a, de mare densitate axiologica si semantica,
opere deschise, care solicita si permit noi interpretari. Fiecare epoca cu adevarat noua proiecteaza
asupra trecutului o alta perspectiva si descopera n el sensuri noi, iar unii creatori pot Ii redes-
coperi(i si revaloriza(i din perspective inedite. AstIel, progresul cercetarilor de antropologie
istorica si de istorie a religiilor a determinat n secolul XX o schimbare Iundamentala a imaginii
noastre asupra epocilor premoderne si asupra culturilor arhaice, precum si asupra culturilor extra-
europene. Revalorizarea lor nu era posibila Iara o schimbare de atitudine spiritual, care s-a
produs n atmosIera de criza a ra(ionalismului clasic si a evolu(ionismului, n momentul n care
si unele curente din arta moderna si-au regasit surse de inspira(ie n Iormele artei primitive.
Tradi(ia reprezinta partea activa a mostenirii culturale, ceea ce ramne viu din trecut, ele-
mentele care ac(ioneaza modelator asupra prezentului cultural. Tudor Vianu a deIinit ntr-un
146. Camil Petrescu, ,SuIlet na(ional', in Aesthesis carpato-dunrean, antologie de Florin Mihailescu,
Bucuresti, Editura Minerva, 1981, p. 167.
mod expresiv tradi(ia: ,Scurt spus, tradi(ia este inIluen(a muncii culturale anterioare asupra celei
prezente'.
147
Tradi(ia este ,condensata' n opere si ac(ioneaza modelator prin institu(iile de
nva(amnt si de tezaurizare, prin Iormele educa(iei si prin mecanismele memoriei sociale.
Raportul tradi(ie/inova(ie este mereu problematizat, este tensiunea esen(iala a mediului cultural.
n raportarea la tradi(ie ntlnim doua pozi(ii opuse. Pe de o parte traditionalismul, care
reprezinta o supraevaluare a culturii anterioare si o devalorizare a prezentului. Ideea ca arta
secolului XX este o ,arta decadenta', ce cultiva experimentul Iormal si gratuit, sau ca este n
buna parte o arta Irivola, de consum, poate Ii ntlnita la mul(i teoreticieni. Atitudinea de elogiere
necritica a trecutului se conjuga adesea cu reIuzul inova(iei si al noilor Iormele de gndire si
de expresie. La polul opus se aIla atitudinile antitraditionaliste, moderniste, care se aIirma uneori
prin negarea n bloc a tradi(iei culturale, prin gloriIicarea ,nouta(ii' si a avangardei, prin atitudini
nihiliste si prin apologia experimentalismului. Cultura romna a cunoscut si ea astIel de pozi(ii
extreme, care s-au conIruntat n Iorme uneori exclusiviste, alimentnd polemici rasunatoare.
Vitalitatea unei culturi este probata si de tensiunea acestor pozi(ii antinomice. Este Iiresc ca,
ntr-o privire retrospectiva, sa includem n cultura secolului XX deopotriva ambele pozi(ii si
operele n care ele s-au obiectivat, nIa(isnd cu obiectivitate motiva(iile teoretice, sociologice,
axiologice sau conjuncturale pe care s-au sprijinit.
Secolul XX este considerat un secol al ,rupturilor' Ia(a de trecut, un secol ce a dezintegrat
,vechile modele ale rela(iilor sociale', n care ,valorile unui individualism asocial absolut au
Iost dominante, att n ideologia oIiciala, ct si n cea neoIiciala, desi cei care le-au promovat
deplng adesea consecin(ele lor'. Sub Iascina(ia ,nouta(ii', secolul XX se caracterizeaza printr-o
violenta contestare sau ,uitare' a tradi(iilor, prin ,ruperea legaturilor dintre genera(ii, cu alte cu-
vinte ntre trecut si prezent', astIel ca la sIrsitul acestui secol putem vedea ,pentru prima oara
cum arata o lume n care trecutul, inclusiv trecutul din prezent, si-a pierdut rolul'
148
.
Sub raport cultural, o prima ruptura s-a produs la nceputul secolului, o data cu noile teorii
stiin(iIice si cu aIirmarea avangardelor artistice. O a doua ruptura, de dimensiuni si eIecte neba-
nuite, a avut loc n a doua jumatate a secolului, cnd au aparut ca urmare a acumularii unor
descoperiri stiin(iIice, inova(ii tehnice si experimente artistice noi structuri culturale, noi
conIigura(ii simbolice, noi atitudini Ia(a de universul natural, social si cultural. Teoreticienii au
codiIicat aceste structuri n concepte precum civiliza(ia postindustriala (Daniel Bell), ,al treilea
val' al civiliza(iei (Alvin ToIIler), societatea inIorma(ionala (Marshall McLuhan), vorbind de
predominan(a ,audio-vizualului', de civiliza(ia imaginii, de impactul sistemului mass media
asupra universului cultural etc. Este momentul n care are loc o reactie fat de modernism(pentru
precizari terminologice, vezi capitolul despre cultura postmoderna) si Ia(a de tot ce a nsemnat
el n epoca moderna, reac(ie care a dus la ceea ce astazi se numeste cultura postmoderna, pe
care o vom analiza n alt capitol.
Acum nu mai este vorba de reac(ii mpotriva Iondului cultural premodern, precum n secolul
Luminilor, ci de reac(ii mpotriva unor Iormule ce apar(in epocii moderne: modelul stiin(ei
clasice, pus n discu(ie de noile descoperiri stiin(iIice, modelul de reprezentare artistica, contestat
de avangarde, modelul ra(ionalismului clasic n IilosoIie si principiile evolu(ionismului social,
contestate n planuri diIerite (IilosoIia istoriei, a limbajului si a valorilor, stiin(ele umane, IilosoIia
culturii etc.).
147. Tudor Vianu, Filosofia culturii, n Opere, vol. 8, Editura Minerva, 1979, p. 245.
148. Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Bucuresti, Editura Lider, 1999, pp. 30-31.
Mitul schimbrii. Dincolo de orizontul modernitii
Mul(i teoreticieni considera ca societa(ile dezvoltate au depasit orizontul modernita(ii si
se aIla azi ntr-o noua Iaza, numita civiliza(ie postindustriala sau ,cultura postmoderna'. nainte
de a ajunge nsa la pragul postmodernita(ii, secolul XX este cel care a consolidat modernitatea
printr-o suita de schimbari Iundamentale. O lunga perioada de timp, ce se ntinde pe cteva
milenii, omenirea si societa(ile ei particulare au trait n Iorme de via(a si de organizare stereotipe,
consacrate de tradi(ie, iar viziunile asupra lumii, cele stiin(iIice, religioase, artistice sau morale
nu au suIerit schimbari semniIicative. Antichitatea greco-romana si epoca medievala au adus
schimbari radicale Ia(a de civiliza(iile arhaice pe suportul carora s-au construit. Ele sunt puncte
nodale n evolu(ia civiliza(iei europene, acoperind Iiecare, dupa schema lui Spengler, circa o
mie de ani. O data cu Renasterea si cu epoca moderna, societa(ile occidentale, treptat si alte
societa(i, au intrat ntr-un Ilux cumulativ de schimbari economice, stiin(iIice si tehnologice,
schimbari care s-au accelerat pe masura ce ne apropiem cu analiza de ultimele doua secole.
n secolul XX nsa schimbarea a devenit o realitate predominant, discontinuitatea si ino-
vatia au prevalat fat de mecanismul traditiei. Schimbarea a devenit un proces omniprezent,
un vector dominant al societa(ilor si culturilor, toate cunoscnd tensiunea dramatica dintre
tradi(ie si modernizare. O caracteristica a secolului XX o reprezinta asadar accelerarea schim-
brilor, ritmul lor precipitat, de unde decurg radicalismul cu care erau contestate Iormele tradi-
(ionale de cultura, virulen(a miscarilor avangardiste, succesiunea rapida a Iormelor stilistice
si a curentelor de idei, relativismul viziunilor si al pozi(iilor spirituale. Schimbarile s-au acumulat
pna ce au atins, n a doua jumatate a secolului XX, o masa critica dincolo de care teoreticienii
au nceput sa vorbeasca de apari(ia un nou tip de civiliza(ie, numita postindustriala sau inIor-
ma(ionala.
Aceste schimbari, venite n avalansa, au creat un sentiment de ncredere n Ior(a nelimitata
a tehnologiei de a stapni natura, dar si unul de incertitudine si deruta, de ,complexitate nabu-
sitoare', avnd n vedere consecin(ele perverse ale progresului tehnologic (epuizarea resurselor,
poluarea si deteriorarea mediului natural, stressul, Ior(area capacita(ilor biopsihice ale omului
de a se adapta la aceste schimbari etc.), eIecte analizate patrunzator n Rapoartele Clubului de
la Roma, ncepnd cu Limitele cresterii, din 1972.
Socul viitorului, spunea ToIIler, este maladia pe care o genereaza invazia intempestiva a
viitorului n via(a oamenilor, care trebuie sa se adapteze la schimbari Ioarte mari ntr-un timp
Ioarte scurt. Este reac(ia psihologica a oamenilor la ,curentul navalnic al schimbarii, care a
devenit att de puternic nct rastoarna institu(iile, modiIica valorile si ne usuca radacinile'
149
.
Accelera(ia schimbarii, prin suprastimularea consumului, scoate n eviden(a decalajul dintre
rapiditatea schimbarilor tehnice si ritmul lent al adaptarii umane la aceste schimbari. Tehnica
este motorul schimbarii, iar stiin(a este combustibilul care o alimenteaza. CiIrele sunt elocvente.
n societa(ile dezvoltate, produc(ia totala de bunuri si servicii se dubleaza la 15 ani, iar 90
din totalul oamenilor de stiin(a din toate timpurile traiesc n prezent. AstIel, spre deosebire de
societa(ile tradi(ionale bazate pe ,permanen(a', omenirea dezvoltata a intrat ntr-o societate a
,tranzien(ei', n care lucrurile, locurile si oamenii, ideile si organiza(iile se schimba ntr-un
ritm ame(itor, iar rela(iile noastre cu lumea devin instabile, trecatoare, Iara durata.
150
Circula(ia
149. Alvin ToIIler, Socul viitorului, Bucuresti, Editura Politica, 1973, p. 13.
150. Ibidem, pp. 36-38.
accelerata a lucrurilor si a rela(iilor prin via(a noastra, ,nlocuirea' rapida a obiectelor din jur,
perisabilitatea lor, instabilitatea credin(elor, a valorilor si a ideilor, uzura lor Ioarte rapida, toate
acestea transIorma realitatea ,ntr-un Iel de caleidoscop ce se misca ncontinuu'.
Sociologul Jean Baudrillard a radiograIiat civiliza(ia contemporana din perspectiva noilor
rela(ii instituite ntre oameni si obiectele tehnice, produse sub presiunea consumului, care au
invadat spa(iul cotidian al vie(ii.
,Sa ne reamintim ca, daca vreme de veacuri, oamenii supravie(uiau obiectelor prin genera(ii succesive
si ntr-un decor stabil, actualmente avem de-a Iace cu genera(ii ntregi de obiecte ce se succed ntr-un
ritm accelerat ntr-o singura existen(a individuala.'
151
Baudrillard considera ca traim ntr-o lume de ,simulacre', de obiecte ce si-au pierdut Iunc(ia
primara de utilitate, devenind ,semne' integrate ntr-un cod prin care societatea de consum se
autoreproduce, o societate n care consumul precede produc(ia. Societatea contemporana a reusit
o ,eliberare' din canoanele restrictive anterioare pe toate planurile: economice, politice, sociale,
artistice, sexuale, militare etc. Dar eliberarea consumului l-a nlan(uit pe om ntr-o lume ce l
devora prin obiectele care l aservesc si i dicteaza ritmurile existen(ei. Accelerarea tuturor
proceselor din via(a umana cele Iizice, de produc(ie si consum, de transport, comunicare si
inIormare a evenimentelor si a Iaptelor de cultura l plaseaza pe om ntr-o stare de provizorat,
de instantaneitate a inIorma(iei si a nouta(ilor, Iara durata. O societate care exhiba totul, care
traieste prin mesaje si inIorma(ii ce coplesesc si ame(esc percep(ia umana, care transIorma
consumul, politica, ideile, cultura, sportul, biograIiile individuale si timpul liber n spectacol
cotidian pierde sim(ul istoriei. ,De Iapt, nimic nu are loc in timp real. Nici macar istoria. Istoria
n timp real e re(eaua de televiziune CNN si inIorma(ia instantanee, care e tocmai contrariul
istoriei'.
Procesele si schimbarile ce au avut loc n spa(iul cultural nu pot Ii analizate si n(elese
separat de cele politice, sociale, economice si geopolitice. Dintr-o perspectiva istorica de ordin
antropologic, ce opereaza cu durate lungi, secolul XX este apreciat ca unul de ruptura nu cu
secolul al XIX-lea, ci cu ntreaga istorie derulata din neolitic pna n prezent. Eric Hobsbawm
pune secolul XX sub semnul ,extremelor' si sus(ine ca n ,durata scurta a secolului XX', ce
este cuprinsa, dupa opinia sa, ntre 19141991, pot Ii departajate trei perioade. Prima este numita
,o epoca a catastroIelor', din 1914 pna n 1945, o epoca a crizelor politice si economice succe-
sive, dominata de cele doua razboaie pustiitoare, cnd omenirea a trecut ,dintr-o calamitate n
alta' si am asistat la ,alian(a temporara si bizara dintre capitalismul liberal si comunism' pentru
a nvinge pericolul nazist. Apoi au urmat circa trezeci de ani de ,extraodinara crestere si trans-
Iormari economice, care au modiIicat societatea umana mult mai proIund dect orice perioada
istorica de aceeasi durata relativ redusa', o ,vrsta de aur' ce s-a ncheiat n anii 70 si care a
creat o ,o economie mondiala tot mai integrata'. Secolul s-a ncheiat cu o perioada de ,descom-
punere, incertitudine si criza', o data cu destramarea sistemului comunist si cu trecerea omenirii
spre ,un viitor necunoscut si problematic'
152
.
Autorul considera ca prin dezvoltarea economica si schimbarile uluitoare care s-au desIa-
surat n a doua jumatate a secolului, prin revolu(ia n telecomunica(ii si transporturi, prin explozia
demograIica si interconectarea lumii, prin tehnologia inIormaticii si prin transIormarile culturale
151. Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1996, p. 105.
152. Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Bucuresti, Editura Lider, 1999, pp. 15-32.
ce s-au acumulat, la nceputul anilor 90 ,s-a ncheiat o epoca din istoria omenirii si a nceput
alta'. Constituirea noilor state independente dupa destramarea sistemului colonial, ampliIicarea
revolu(iei stiin(iIice si tehnice, expansiunea mijloacelor de comunicare n masa, prabusirea
regimurilor comuniste, schimbarea raporturilor geopolitice si puternicele tensiuni etnice din
diverse col(uri ale lumii etc. au modiIicat complet tabloul lumii n cteva decenii. Dupa opinia
lui Hobsbawm, termenul de compara(ie al acestor schimbari combinate este revolu(ia neolitica,
ntuct, spune istoricul, aceste schimbari ,reprezinta cea mai proIunda revolu(ie din societate
din epoca primitiva si pna acum'.
,Se poate spune mai corect ca cea de-a treia parte a secolului a marcat sIrsitul celor sapte sau opt
milenii de istorie omeneasca ce au nceput o data cu inventarea agriculturii n epoca de piatra, Iie si
numai pentru ca a pus capat lungii perioade n care majoritatea covrsitoare a rasei umane a trait
cultivnd plante si crescnd animale.'
153
Revolu(ia stiin(iIica si tehnologica actuala, prin implica(iile ei, multiplicate n cascada, a
schimbat att de proIund modul de via(a, rela(iile dintre oameni si societa(i, dintre om si mediu,
a largit ntr-att Irontierele cunoasterii, nct viitorul nu mai poate Ii o continuare a trecutului,
iar omenirea a ajuns n ,momentul unei crize istorice', cnd ,nu stim unde ne va duce calatoria
noastra, nici macar unde ar trebui sa ne duca'.
Este criza de ideal, criza de sens si de direc(ie, n momentul n care dispunem de mijloace
tehnice pe care omenirea nu le-a avut niciodata nainte, dar nu mai stim ncotro ne ndreptam.
Acest sentiment de incertitudine e prezent n simbolurile artei contemporane, dar si n medita(iile
IilosoIice ale unor spirite lucide.
2. Criza valorilor i a lumii moderne
Instrumente desvrite, dar eluri vagi
,Instrumente desavrsite, dar (eluri vagi; iata trasaturile timpului nostru.'
154
Aceasta consta-
tare apar(ine lui Albert Einstein, creatorul teoriei relativita(ii si unul dintre ntemeietorii noului
model stiin(iIic al lumii. AIirma(ia lui Einstein surprinde esen(a crizei pe care o traverseaza
lumea moderna si postmoderna. Ea pune n balan(a mifloacele (domeniul tehnic al civiliza(iei)
si scopurile (domeniul ideal al culturii). n aceasta aIirma(ie rasuna un ecou al avertismentului
Iormulat de umanistul Franois Rabelais, n pragul epocii moderne, si anume ca ,stiin(a Iara
constiin(a nu este dect ruina suIletului'. Stiin(a si tehnica s-au dezvoltat ntr-un mod exploziv,
Iapt ce reclama si o noua responsabilitate a omului, o ,con-stiin(a' pe masura a agen(ilor sociali
si politici (responsabili de interpretarea acestor procese, de definirea sensurilor, de Iixarea
scopurilor, de motivarea op(iunilor si a Iinalita(ilor).
Valorile teoretice si cele practic-utilitare au dobndit suprema(ie n lumea moderna. Astazi,
mai mult dect n alte perioade, cunoasterea stiintific a devenit o surs a puterii, iar stiin(a a
schimbat pur si simplu Ia(a lumii. Stiin(a Iost motorul dezvoltarii societa(ilor occidentale, iar
astazi, datorita unor schimbari structurale, stiin(a si regndeste propria ei condi(ie si se inte-
greaza n ansamblul culturii. Fa(a de stiin(a s-au dezvoltat n ultimul secol doua atitudini opuse:
153. Ibidem, p. 22.
154. Apud Abraham Moles, Sociodinamica culturii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1974. p. 37.
pe de o parte, idolatri:area stiintei ca un Iactor atotputernic al dezvoltarii;
pe de alta parte, culpabili:area ei pentru eIectele negative ale unor aplica(ii ale sale asupra
mediului natural.
Epoca noastra a denun(at adeseori hegemonia ra(ionalismului stiin(iIic, prioritatea acordat
valorilor instrumentale, represiunea generalizata pe care o poate genera progresul stiin(iIic
disociat de cel spiritual si moral. Modernitatea, prin pasiunea ei discriminatorie, a exagerat
autonomia valorilor si le-a pus adeseori n rela(ie de opozi(ie. Lucrarile lui Spengler, Simmel,
Unamuno, Berdiaev, Keyserling, Ortega y Gasset, Julien Benda sau Rene Guenon au avut un
mare ecou n perioada interbelica; nota lor comuna rezida n profetiile sumbre privind destinul
culturii europene si chiar destinul speciei umane. n prima jumatate a secolului XX abunda
viziunile critice si apocaliptice n IilosoIia culturii, denun(nd lipsa de sens a vie(ii, absurdul
existen(ei umane, teme ce domina si IilosoIia existen(ialista, teatrul si literatura ,absurdului',
curentul neorealist n cinematograIie etc. Angajate pe direc(ia ra(ionalismului instrumental si
a maximizarii proIitului, seduse de perIorman(ele conjuncturale ale cunoasterii si tehnologiei,
societa(ile moderne ar Ii cazut prada unor maladii incurabile, pe care teoreticienii le diagnosti-
cheaza si le descriu cu Iervoare:
subordonarea valorilor spirituale Ia(a de cele materiale, inversarea raportului Iiresc dintre
mijloace si scopuri, Ietisizarea eIicien(ei tehnice si a succesului imediat;
exteriorizarea vie(ii si alienarea omului n universul tehnic, golirea interiorita(ii umane
de aspira(ii si trairi autentice;
masiIicarea si robotizarea omului, anularea personalita(ii, standardizarea atitudinilor si
a comportamentelor;
secularizarea vie(ii si anularea rela(iei dintre om si transcenden(a, pierderea sensului vie(ii,
disolu(ia reperelor valorice si a motiva(iilor.
ntr-o carte de rasunet, Trdarea crturarilor (1927), Julien Benda a denun(at demisia
intelectualilor de la menirea lor tradi(ionala de a apara marile valori spirituale n Ia(a oIensivei
atotcuprinzatoare a ,laicilor', adica a acelor grupuri dedicate pasiunilor ,realiste' si pragmatice.
Distinc(ia dintre spiritual si temporal, dintre cei care cultiva valorile non-practice, gratuite si
dezinteresate (adevar, Irumos, bine, dreptate etc.) si cei care urmaresc interese imediate, tem-
porale (succes, proIit economic, realizare personala, putere politica etc.), a ncetat la sIrsitul
secolului al XIX-lea, cnd intelectualii s-au angajat masiv n serviciul unor cauze politice con-
juncturale, n loc sa-si aIle, ca nainte, bucuria n cultivarea artei, stiin(ei si IilosoIiei.
155
AstIel,
cei care aveau Iunc(ia de a Iixa o tabla ideala de valori, de a ntre(ine tensiunea spre un ideal
moral si de a Ii o stavila n calea ,realismului' maselor au ajuns sa stimuleze acest ,realism'
si sa organizeze ura si conIlictele seculare, prin presa si angajari n disputele momentului.
Benda considera ca ne aIlam n Ia(a unei ,rasturnari' de propor(ii istorice, pe care el o pune
pe seama unor trasaturi speciIice lumii moderne: suprematia acordat valorilor practice, inte-
reselor materiale si pasiunilor politice, paralel cu abandonarea referintelor la valorile atem-
porale si transcendente, cele care au ,(inut n Iru' veacuri de-a rndul instinctele ira(ionale
si nclina(ia maselor spre dobndirea bunurilor materiale.
,Cu o stiin(a si o constiin(a care vor ului istoria, cei care, timp de douzeci de veacuri, au ncercat sa
discrediteze pasiunile realiste n beneIiciul unei transcenden(e au nceput sa transIorme aceste pasiuni
155. Julien Benda, Trdarea crturarilor, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, pp. 61-62.
si curentele care le sprijina n virtu(i supreme si sa nu mai aiba dect dispre( pentru existen(a care,
ntr-un Iel sau altul, se situeaza dincolo de temporal.'
156
Func(ia critica a intelectualului a ncetat, ntruct acest agent al valorilor absolute si necon-
tingente s-a nregimentat astazi n Ialanga ideologiilor de clasa sau na(ionale, iar metaIizicianul
modern, spre deosebire de cel premodern, nu mai acorda mare pre( ra(iunii, ci este interesat sa
reabilitaze aIectivitatea, instinctul, sensibilitatea, ,partea activa si volitiva' a suIletul uman. AstIel,
Benda descopera n multe teorii ale modernita(ii ,inten(ia de a umili valorile cunoasterii n Ia(a
valorilor Iaptei'
157
. n aceasta metamorIoza, intelectualii au devenit, din calauze spirituale, ,sluji-
tori' ai unor interese, au devenit nu numai ,moralisti ai realismului' politic si ai pragmatismului
cotidian, ci s-au ,pus n slujba razboiului' social si politic, Iurniznd IilosoIii si teorii justiIicative
pentru ac(iuni condamnabile. nainte, chiar daca grupurile sociale si laice Iaceau ,raul', ele
,cinsteau binele', ca pe un ideal, pe cnd n epoca moderna raul este justiIicat si legitimat de
ideologii si de principiul ,realismului'.
Anularea transcenden(ei si subordonarea vie(ii unor scopuri imediate sunt atitudini ce (in
de ,esen(a nsasi a lumii moderne', de cultul ei pentru valorile utilitare si pentru putere seculara.
Pronosticul lui Benda pentru acesta lume degradata este sumbru. O societate ce proIeseaza un
,realism integral' si nu mai poate asigura autonomia valorilor spirituale se ndreapta n chip
logic, spune Benda, spre un ,masacru organizat ntre na(iuni si ntre clase', spre ,razboiul cel
mai total si mai desavrsit pe care l-a avut lumea vreodata'
158
. n urma acestui ,razboi zoologic',
specia umana se va extermina pe sine, iar ,istoria va zmbi la gndul ca Socrate si Isus Cristos
au murit pentru aceasta specie'
159
.
ntr-un moment critic pentru soarta continentului, naintea celui de al Doilea Razboi
Mondial, Paul Valery reamintea ca spiritul european, ntruchipat n ipostaze na(ionale att de
variate, si are suportul unita(ii sale ntr-un ansamblu de valori, atitudini si demersuri ra(ionale,
men(ionnd tiparul juridic si organizatoric al mostenirii romane, pecetea morala a crestinismului
si patrimoniul spiritual-stiin(iIic al grecilor.
,Acolo unde numele lui Cezar, Gaius, Traian si Vergiliu, acolo unde numele lui Moise, acolo unde
numele lui Aristotel, Platon si Euclid au o semniIica(ie si o autoritate simultane, acolo este Europa.
Orice rasa si orice pamnt care au Iost succesiv romanizate, crestinate si supuse, n privin(a spiritului,
disciplinei grecilor este n mod absolut european.'
160
For(a si superioritatea Europei Ia(a de restul lumii au venit din nelinistea ei creatoare, din
diversitatea Iecunda pe care a ncurajat-o, din contrastele care i-au alimentat dinamismul Iara
seaman n epoca moderna, cnd a devenit o bursa universala a ideilor stiin(iIice si a miscarii
artistice. Desi sub raport geograIic nu reprezinta dect ,un apendice occidental al Asiei'
161
,
Europa s-a transIormat, prin Ior(a ei culturala si politica, ntr-o ,o uzina intelectuala Iara pre-
cedent', Iapt ce a asigurat preeminen(a ei Ia(a de restul lumii.
Dar, la apogeul puterii sale, ntr-un moment de acuta ,dezordine mentala', Europa, cu glo-
rioasa ei mostenire, si descopera Iragilitatea si caracterul perisabil:
156. Ibidem, p. 89.
157. Ibidem, p. 144.
158. Ibidem, pp. 169, 183.
159. Ibidem, p. 184.
160. Paul Valery, Cri:a spiritului si alte eseuri, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 240.
161. Ibidem, p. 231.
,Noi, civiliza(iile, stim acum ca suntem muritoare.
Am auzit vorbindu-se de lumi disparute cu totul, de imperii prabusindu-se cu to(i oamenii si masi-
nariile lor, cazute n groapa inexplicabila a secolelor, cu zeii, cu legile lor, cu academiile si stiin(elor
lor pure si aplicative, cu gramaticile si dic(ionarele lor, cu clasicii, romanticii si simbolistii lor, cu
criticii si critica criticilor lor. Stim ca pamntul ntreg e Iacut din cenusa si ca cenusa semniIica ceva.
Zarim prin cea(a deasa a istoriei Iantomele imenselor nave ncarcate cu boga(iile spiritului. Nu le
putem numara. |.| Vedem ca prapastia istoriei este destul de ncapatoare pentru toata lumea. Sim(im
ca o civiliza(ie are aceeasi Iragilitate ca si o via(a.'
162
Iata ct de acut era sentimentul de criza a valorilor, de criza a culturii moderne n perioada
interbelica. Valorile religioase si cele morale, care au Iost coloana vertebrala a culturilor premo-
derne, au intrat n eclipsa, ajungnd la Iinele secolului XX sa Iie considerate aspecte ale vie(ii
private, domenii n care se exercita liberul arbitru si anagajarile valorice individuale. ,Privati-
zarea moralei' si a sentimentului religios reprezinta un semn clar al schimbarilor pe care le
traim la acest sIrsit de secol.
Lumea modern ntre ordine i dezordine
n radiograIia sa, Valery aIirma ca spiritul european, saturat de contradic(ii launtrice, ase-
menea unui Hamlet emblematic, ,se clatina ntre doua prapastii, caci doua sunt pericolele care
nu nceteaza sa amenin(e lumea: ordinea si dezordinea'
163
. Ordinea uniIormizatoare, prin auto-
matismele consacrate si prin reIuzul nnoirii, dezordinea prin conIuzia criteriilor de valoare si
prin imposibilitatea de a organiza eIortul constructiv.
Imaginea lumii de azi este pusa adesea sub semnul dezordinii produse de intersec(ia unor
schimbari contradictorii, astIel ca Ignacio Ramonet, directorul publica(iei Le monde diplom-
matique, considera ca este oportun sa vorbim de o ,geopolitica a haosului', n care sensurile
abia instituite sunt distruse de tendin(e opuse. Societa(ile sunt bulversate de aceste schimbari,
ele au pierdut sensul ideii de progres, evolu(ia lor nu mai e direc(ionata de scopuri clare, viitorul
e imprevizibil, mai mult ca niciodata, iar haosul devine un concept Iundamental pentru a descrie
starea lumii actuale.
,Pretutindeni, n rela(iile interna(ionale, ca si n cadrul societa(ii, se produce o muta(ie a puterii,
Ienomen care poate Ii remarcat att n ceea ce priveste statul, a carui capacitate de interven(ie este
diminuata, ct si la esalonul Iamiliei, al scolii sau al ntreprinderii. Suntem pe cale sa trecem de la
Iormele de putere autoritare, ierarhice, verticale, la Iormele negociate, reticulare, orizontale, mai civi-
lizate, dar mai complexe.'
164
Concluzia acestei analize este ca statele nu mai guverneaza lumea la acest sIrsit de mileniu.
Corpora(iile economice transna(ionale, grupurile industriale si bancile, organismele Iinanciare
interna(ionale, organiza(iile regionale, circuitele oculte ale economiei subterane si mijloacele
de comunicare si mpun peste tot legea. Noile Ior(e economice au detronat politicul si se
substituie statelor. Logica pie(elor comerciale si Iinanciare se extinde asupra tuturor activita-
(ilor sociale si darma totul. Economicul subordoneaza att de elocvent politicul, nct discursul
despre democra(ie risca sa devina unul de Ia(ada, chiar ridicol. Pie(ele Iinanciare pe care s-a
162. Ibidem, p. 260.
163. Ibidem, p. 265.
164. Ignacio Ramonet, Geopolitica haosului, Bucuresti, Editura Doina, 1998, p. 9.
generalizat ac(iunea ,capitalului vagabond', de care vorbea Stere sunt mai puternice dect
voin(a statelor si op(iunile electoratului dintr-o (ara democratica. Nimeni nu se mai poate izola
de re(eaua mondializarii.
Dezechilibrele ecologice au devenit un risc major pentru existen(a umana, dar zeul produc-
tivita(ii si al proIitului nu vrea sa cedeze. A proteja varietatea vie(ii si a naturii a devenit un
imperativ la care Ior(ele pie(ei sunt surde. Sistemele perIormante de telecomunca(ii, rezultate din
revolu(ia tehnologica si a inIormaticii, sunt o expresie a noilor Iorme de putere, care se mondia-
lizeaza si impun un nou tip de hegemonie.
Destructurarea lumii vechi, cu reperele ei, statul na(ional, industria, progresul, consensul social,
solidaritatea grupurilor, bunastarea sociala, are loc cu rapiditate, dar noile Iorme de organizare
se ncheaga cu diIicultate si lumea traieste ntr-o perioad de interregn greu de deIinit. Spre ce
se ndreapta omenirea? Nimeni nu are raspunsuri. Nimeni nu ndrazneste sa avanseze un principiu
organizator a noii lumi. Civiliza(ia, progresul, democra(ia, drepturile omului, economia de pia(a,
securitatea si asa mai departe sunt paradigme pe cale de a-si epuiza poten(ialul descriptiv si capa-
citatea de a Iunc(iona drept criterii de evaluare globala. Conceptele noastre, construite pentru
a defini si intelege vechea structur a lumii, nu mai sunt adecvate pentru a descrie si interpreta
noua realitate. Exista un decalaj ntre conceptele si reprezentarile noastre si lumea care se naste
n aceste metamorIoze ncrucisate din care, deocamdata, nu putem desprinde un sens dominant.
Noua ordine mondiala se dovedeste o dezordine uriasa, de nestapnit. La un deceniu de la
prabusirea zidului de la Berlin si de la depasirea sistemului bipolar de putere, omenirea este n
stare de incertitudine, cu speran(ele ruinate, ntr-un climat de dezamagire generala. Limbajul actua-
lita(ii a Iost invadat de o lista de concepte negative: dezordine, haos, dezintegrare, incertitudine,
criza, amenin(ari, riscuri, eIecte perverse, paralizie politica, incapacitatea sistemelor politice de
a stapni si gestiona conIlictele, polarizare sociala, marginalizare, explozie demograIica, distruge-
rea naturii, poluare, droguri, SIDA, crima organizata, taiIunul crizelor Iinanciare etc. Toate sunt
concepte care exprima incapacitatea omului de a mai stapni lumea si destinul sau ca Iiin(a ra(ionala.
Asistam la o schimbare de epoca, de era istorica, vizibila n toate registrele vie(ii. Lumea
a devenit un vast cmp n care interac(ioneaza Ior(e diverse si nimeni nu poate prevedea con-
secin(ele care vor rezulta din combinarea cauzelor, a Iactorilor si a eIectelor. UniIicarea lumii,
de catre noile Ior(e ale economiei, ale pie(elor deschise, ale comer(ului, tehnologiilor si comuni-
ca(iilor, risca sa complice indeIinit ecua(ia globului si sa strneasca replica particularita(ilor,
cu impulsul lor de revansa. Lumea este strabatuta concomitent de doi vectori contradictorii:
un proces de fu:iune si altul de fisiune. Se Iormeaza ansambluri economice si politice, iar
exemplul cel mai clar este Uniunea Europeana, un ,obiect' politic de un tip cu totul nou
165
,
paralel cu dezintegrarea unor state sau structuri anterioare. Tendin(ele de sciziune Iormeaza
realmente o tendin(a globala si nconjoara planeta.
,Toate Ior(ele istorice, ncremenite multa vreme din cauza echilibrului terorii, navalesc ca un torent
la acest Iinal de mileniu.'
166
Apar n scena Ior(e care au stat n laten(a, mai ales cele care privesc identita(ile etnice,
na(ionale, regionale, religioase. Revendicarile privind identitatea na(ionala sunt att de puternice
ntruct ele se adreseaza unei lumi care, n logica ei impersonala, vrea sa le aboleasca. Textul
165. Ibidem, p. 23.
166. Ibidem, p. 18.
lumii actuale ne solicita o noua lectura si interpretare, dar este greu sa ne desprindem de tipul
de lectura cu care ne-am obisnuit n ultimele patru sute de ani. Lumea si scrie propriul ei roman,
nonclasic, labirintic, autoreIeren(ial si parodic, dupa alte legi de construc(ie a intrigii, un roman
desconstructivist, cu antieroi, un roman nu ,pe dos', ci absurd, pur si simplu, nu nciIrat, ci
hibrid, postmodern, Iragmentar, incoerent. El nu poate Ii n(eles dect prin alta estetica.
Catalogul acestor maladii a Iost completat n a doua jumatate a secolului XX de teoriile critice
ale culturii de masa si ale industriilor culturale de divertisment, pe seama carora sunt puse nume-
roase eIecte negative n plan cultural si spirtual. Ele vor Ii analizate n alte capitole ale lucrarii.
De la autonomia valorilor la resolidarizarea lor
Ceea ce s-a numit cri:a valorilor si are sursa n aceasta tendin(a de autonomizare a valorilor,
cu excesele ei inerente. Suprema(ia acordata unor valori a dus la Iragmentarea si unilaterali-
zarea existen(ei umane. Vianu delimitezeaza trei Iaze n evolu(ia umanita(ii, n Iunc(ie de rela(ia
dintre valori:
sincretismul premodern al valorilor, solidaritatea lor existen(iala n societa(ile tradi(ionale;
autonomia valorilor lor n epoca moderna, tendin(a lor de a se constitui n universuri
distincte, autonome si de a impune criterii de apreciere speciIice;
resolidari:area valorilor ca strategie si direc(ie de iesire din criza modernita(ii, prin reIa-
cerea unita(ii dintre dimensiunile contrastante ale umanului.
Vianu si exprima ncrederea n capacitatea omului de a reechilibra tabloul cultural, de a
atenua specializarea ngusta si de a reIace unitatea culturii. Aceasta ar Ii sarcina epocii noastre,
aceea de a reIace ntregul cultural, de a resolidari:a valorile pe suportul unei noi vi:iuni
umaniste.
Cultura individuala, proIesionala, specializata nu se opune culturii generale. Vianu Iace o
distinc(ie ntre cultura individuala si cultura sociala. Ambele pot Ii par(iale sau totale. Prin cultura
par(iala, Vianu n(elege situa(ia n care un individ sau o societate cultiva numai un gen de valori,
privilegiind cultura proIesionala. Prin cultura totala, Vianu n(elege capacitatea unui om sau
unui grup social de a trai n cmpul tuturor valorilor umane. Ea trebuie diIeren(iata Ia(a de ,cul-
tura generala', care se reduce la un ansamblu de cunostin(e din domenii diIerite, pe care individul
poate sa nu le traiasca aIectiv.
Datorita Iaptului ca n epoca contemporana cultura si-a mboga(it n mod substan(ial
capacitatea de a influenta de:voltarea societtii prin perIec(ionarea si expansiunea Iara prece-
dent a mijloacelor de comunicare n masa, exista o puternica conIruntare de opinii reIeritoare
la statutul si rolul acestor noi mijloace si institu(ii de cultura. McLuhan, unul dintre teoretici-
enii de notorietate ai Ienomenului, considera ca natura noilor mijloace de comunicare audiovi-
zuale determina o mutatie radical in structura sensibilittii si a gandirii umane, n deprinderile,
reac(iile si atitudinile omului Ia(a de realitate, cu importante consecin(e n modul de via(a, n
organizarea sociala a muncii, n condi(ia umana.
167
Este tot mai raspndita ideea ca, pe lnga avantajele enorme aduse de mass media, trebuie
sa avem n vedere pericolul pe care l reprezinta acestea n standardizarea reac(iilor, n determinarea
unui comportament pasiv al receptorului, n subminarea intelectului reIlexiv si n depersonali-
zarea indivizilor. De asemenea, apari(ia culturii de mas si extinderea unor Iorme ale culturii
167. Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, Bucuresti, Editura Politica, 1975.
de consum sunt puse, uneori cu temei, alteori n mod exagerat, pe seama mass media. Mai ales
zona artei este marcata de astIel de Ienomene, de kitsch, de opere surogat, de prost gust, n care
prevaleaza stimulii elementari, biologici si sentimentali, opere menite sa epateze si sa subjuge
sensibilitatea si imagina(ia receptorului, rezultat al unor industrii ale divertismentului care per-
vertesc gusturile si ntre(in Ialse iluzii, mistiIica realitatea si subiectivitatea omului.
Alaturi de bulversarile geopolitice, produse n dezordinea instalata dupa prabusirea regimu-
rilor comuniste si ncheierea Razboiului Rece, o alta sursa ce alimenteaza schimbarile actuale
se aIla n planul de adncime al culturilor, plan tensionat el nsusi, mai dramatic ca altadata,
de raportul dintre tradi(ie/inova(ie si unitate/diversitate. n lumea actuala, dominata de monopolul
comunica(iilor si al mass media, cultura cu noile ei Iorme expresive, cu tehnologiile ce au
transIormat-o launtric si au adus-o ntr-o noua rela(ie cu mediul social rmane cimpul unor
experiente spirituale fundamentale, mediul germinativ al unor noi forme de expresie uman.
Cautarile si tensiunile epocii actuale sunt Ioarte vizibile n plan cultural, n experimentele ce
au loc n literatura, teatru si cinematograIie, n tendin(ele contradictorii din lumea comunicarii,
toate interIernd cu schimbarile de ordin economic si social, aspecte ce au rezonan(e si n plan
religios sau n alte planuri.
3. Tranziii spre o nou paradigm a gndirii filosofice i tiinifice
Culturi i paradigme
Asa cum am aratat, a cauta structuri stabile n mediul dezordinii contemporane este o
ntreprindere teoretica diIicila. Tranzi(iile multiple si ncrucisate spre o noua structura a civili-
za(iei disloca Iorme de gndire si conduite rutinizate, schimbarile vin n avalansa si dau impresia
de haos si lipsa de coeren(a. n mozaicul de tendin(e deconcertante, n ritmurile accelerate ale
schimbarilor ce aIecteaza institu(iile, credin(ele, sensibilitatea, n conIuzia de criterii si stiluri
de via(a, vizibile n existen(a indivizilor, a gruparilor si a societa(ilor, exista o nevoie vitala de
repere, de op(iuni cu bataie lunga pentru a iesi din criza de identitate generalizata. Apelul la
Iondul stabil al culturilor, la mecanismul lor consacrat de asimilare a experien(ei poate Ii o stra-
tegie de supravie(uire si stapnire a haosului. Nu este ntmplator Iaptul ca nevoia de a pune
ordine n haosul experien(elor contemporane reprezinta un interes suIicient pentru a motiva
revenirea categoriilor cu virtu(i de sinteza. No(iunea de paradigma evoca acest Iundal de repere
stabile ntr-o lume ame(ita de schimbari accelerate si incoerente. ntr-un mod Ioarte liber, vom
spune ca paradigmele grupea: un set de presupo:itii, repre:entri, idei, (pre)fudecti, atitudini,
demersuri si metodologii care formea: un cadru de gandire si apreciere, un unghi de vedere
asupra unor experiente variate.
n ultimul timp, teoreticienii privesc schimbarile culturale majore ca schimbri de para-
digm. Termenul de paradigma domina acum cmpul gndirii sociale si IilosoIice precum
dominau termenii de evolu(ie sau istorie n secolul XX si cei de structura si limbaj acum cteva
decenii. Thomas Kuhn l-a consacrat n analizele sale de istorie a stiin(ei cu sensurile de ,exemple
standard', ,rezolvari exemplare de probleme'
168
, sistem de aplica(ii ale unei teorii sau sistem
168. Thomas S. Kuhn, Structura revolutiilor stiintifice, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica,
1976, pp. 53-78, 87-95, 156-179; vezi si precizarile Iacute de Kuhn n lucrarea sa ulterioara, Tensiunea esential,
Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1982, pp. 35-49, 334-359.
de op(iuni epistemologice si metodologice prin care se deIineste si se solidarizeaza o anumita
comunitate stiin(iIica. Paradigmele, ca strategii de gndire, cadre intelectuale si moduri de operare
logica, se impun si ca urmare a unor condi(ionari psihosociale si extrinseci mediului strict stiin(iIic.
Pentru noi este relevanta ideea lui Kuhn dupa care paradigmele con(in o cunoastere tacit
si implicit a unui domeniu, spre deosebire de cunoasterea explicit Iormulata n teorii, n legi
(generalizari abstracte) sau reguli (metodologice). Mircea Flonta subliniaza capacitatea paradig-
melor de a cuprinde o cunoastere tacita si considera ca aceasta particularitate
,poate Ii apreciata drept esen(iala pentru n(elegerea par(ii celei mai originale a concep(iei sale (a lui
Kuhn n. n.) asupra activita(ii stiin(iIice. Cunoasterea tacita poate Ii caracterizata n mod negativ
ca o cunoastere ce nu este si nu poate Ii prinsa n reguli si criterii Iormulate explicit.'
169
Tocmai de aceea schimbarea paradigmelor (ceea ce Kuhn numeste revolu(ie stiin(iIica)
este mai greu vizibila n supraIa(a agitata a gndirii, mai ales daca sunt Iocalizate doar succe-
siunile si schimbarile de relieI ale teoriilor. Aceste caracteristici ne permit sa utilizam paradig-
mele ca sisteme de reIerin(a, planuri de Iundal pe care evolueaza diverse teorii si interpretari
particulare ale culturii n anumite epoci.
Un alt punct de vedere, sus(inut de Adrian-Paul Iliescu, considera ca ideea de cunoastere
tacita, imposibil de recuperat pe de-a ntregul n reconstruc(iile conceptuale si explicit teoretice,
precum si cea de paradigma pot Ii asimilate par(ial cu ncarcatura semantica a termenului de
presupo:itie filosofic. Autorul aIirma ca obiectul IilosoIiei rezida n ,presupozi(iile principiale
ale existen(ei ra(ionale', iar ,a IilosoIa nseamna, asadar, a cerceta anumite presupozi(ii nespe-
ciIice, neeIective tehnic si nederivate ale actului ra(ional'
170
.
Adrian-Paul Iliescu stabileste un numar de caracteristici ale presupozi(iilor, ale celor Iilo-
soIice n special, pe care le putem transIera si asupra paradigmelor. De altIel, aceasta echivalare
este Iacuta de autor n mod explicit. AstIel, vorbind de caracterul implicit sau tacit al presupo-
zi(iilor, considera ca, n calitatea lor de ,asump(ii de Iundal', Iara de care nu poate exista nici
un demers ra(ional, presupozi(iile s-ar putea numi ,planul din spate' sau ,culisele demersului
cognitiv'. Presupozi(iile ar Ii ,ceea ce transpare prin, si nu ceea ce apare in discurs'; ele nu
se aIla ,la baza, ci mai curnd n spatele' demersului, ,nu constituie o parte eIectiva a construc-
(iei lingvistice, putnd Ii mai curnd comparate cu Ior(ele Iizice invizibile ce sus(in cladirea
dect cu Iunda(ia de beton pe care se ridica ea'
171
.
Caracterizarea este Ioarte sugestiva pentru a detasa n(elesul presupozi(iilor (id est: al
paradigmelor) Ia(a de sensul no(iunilor de ,principii ultime', axiome sau premise, cu care a operat
tradi(ia metaIizica occidentala animata de ,idealul Iunda(ionist': ,Paradigmele si presupozi(iile
sunt concepute ca resorturi ra(ionale cu caracter local, istoric (temporal) si ncarcate subiectiv
ntr-un contrast evident cu Iunda(iile de granit'. Ele apar, de aceea, mai curnd ca ,mobilizari
ra(ionale determinate de preIerin(e axiologice, op(iuni subiective, idealuri si orizonturi (limitate)
de cunoastere. Cadrele stabile ale actului ra(ional paradigme si presupozi(ii nu mai sunt
numite Iunda(ii, ci sisteme de angajari ra(ionale sau sisteme de justiIicare ra(ionala.'
172
169. Mircea Flonta, ,Studiu introductiv' la Thomas S. Kuhn, Tensiunea esential, ed. cit., p. 13.
170. Adrian-Paul Iliescu, Filosofia limbafului si limbaful filosofiei, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enci-
clopedica, 1989, p. 169.
171. Ibidem, p. 157.
172. Ibidem, pp. 181-182. Presupozi(iile nu sunt doar simple ,elemente tacite ale discursului'. ,Cine pri-
veste nsa presupozi(iile ca resurse justiIicative ale actului ra(ional va sesiza ca ele intervin adesea a posteriori,
Orice tip de activitate ra(ionala con(ine paradigme speciIice, de la cele artistice, codiIicate
sau nu n programe estetice explicite, pna la cele politice sau militare. ntr-adevar, pe lnga
sensul euristic, opera(ional si teoretic n care paradigmele se reIera la ,cunoasterea tacita', la
presupozi(iile ,de ordin principial cu valoare de generalitate si semniIica(ie teoretica majora',
ele reprezinta si ,angajari' cu semniIica(ii ample, cognitive, morale, axiologice si, deci, au ,o
relevan(a existen(iala'
173
.
n consecin(a, putem considera paradigmele ca Iiind ,codul logic' al culturilor.
174
Paradig-
mele organizeaza ,inIrastructura' mentala a unei culturi n anumite tipare, pattern-uri cognitive,
viziuni si cadre logice, structuri de idei si atitudini relativ coerente si stabile. Daca ne reIerim
la teoriile asupra culturii, atunci vom considera ca paradigmele exprim ansamblul de presu-
po:itii ontologice, antropologice, istorice, epistemologice si axiologice ,ascunse' in reteaua
logic si conceptual a teoriilor respective. Structuri spirituale de ,durata lunga', n limbajul
istoriei lui Braudel, paradigmele cunosc numeroase ntruchipari si ,variante' teoretice explicite,
uneori concomitente, dupa cum putem consemna si ,apari(ii istorice' diIerite ale lor, alcatuind
o serie istorica a ideilor.
ConIigura(ia globala a paradigmelor si Iunc(ia modelatoare, pe care o exercita asupra
demersurilor cognitive si practice, nu se explica doar prin dispozitivul metodologic, conceptual
si teoretic pe care-l utilizeaza preIeren(ial. n ,codul logic' al paradigmelor este transIigurata
o ,metaIizica' si o ,axiologie'. n structurile lor cognitive mai vizibile si mai usor de deter-
minat sunt ncapsulate o serie de atasamente spirituale si angajari axiologice tacite. Ideile
Iac corp comun cu atitudinile IilosoIice si evaluarile de ordin axiologic. Fiind cristalizari ale
unei mentalita(i sudate istoric, interiorizari logice ale unor atitudini axiologice, paradigmele
rezuma mediul unei civiliza(ii, vectorii sai istorici, spirituali si umani. Toate aceste atitudini
intelectuale si existen(iale sunt, n general, ,inconstiente' sau mai rar percepute n semniIica(ia
lor particulara tocmai de catre ,actorii' care le dau expresie. Paradigmele se nradacineaza,
cum spuneam, n Iunda(ia existen(iala si mentala a unei culturi, n ,matricea lor stilistica'
175
,
n ,nebuloasa mentala'
176
a psihologiei colective, dupa expresia lui Jacques Le GoII.
Conceptul de paradigma are astIel o voca(ie integratoare si sintetica. Din perspectiva acestui
concept, putem semnala diIeren(ele ,paradigmatice' dintre culturile antice, medievale, moderne
si postmoderne, dintre ,stiin(a clasica' si noile reprezentari impuse de stiin(a secolului XX
asupra universului, dintre culturile orientale si cele occidentale, dintre civiliza(ia industriala
si cea postindustriala etc. La Iel, devin acum mai vizibile, de exemplu, diIeren(ele dintre teoriile
evolu(ioniste si cele structuraliste aspura culturii. n substratul lor se aIla paradigme diIerite,
si nu a priori; ca ele sunt uneori inventate, si nu descoperite', iar ,observatorul cu interese metateoretice va
Ii nclinat sa aIirme ca presupozi(iile IilosoIice sunt crea(ii metaIizice, nu implica(ii logice; instituiri axiologice,
nu reconstruc(ii epistemologice; ini(iative IilosoIice, iar nu constatari cognitive' (p. 167).
173. Ibidem, 163.
174. Vezi Grigore Georgiu, Natiune, cultur, identitate, Bucuresti, Editura Diogene, 1997, pp. 238-278.
175. n poIida utilizarii sale tot mai Irecvente, cu un n(eles IilosoIic amplu, conceptul de paradigma are
totusi un cmp mai restrns de reIerin(a dect conceptele blagiene de ,cmp stilistic' si ,matrice stilistica'.
Ultimii termeni pun n miscare un dispozitiv teoretic si interpretativ cu o structura interna mai complexa dect
orice extindere pertinenta a termenului de paradigma, asa cum acesta a Iost consacrat de Kuhn.
176. Jacques Le GoII, ,Les mentalites: une histoire ambigu', in Jacques Le GoII, Pierre Nora (coord.),
Faire de lhistoire, Paris, Editions Gllimard, 1974, vol. II, p. 89.
iar diIeritele tipologii propuse de autori pentru a sistematiza universul culturii sunt dependente
de presupozi(iile de Iundal care opereaza subteran n concep(iile lor IilosoIice.
Geneza tiinei moderne n epoca Renaterii
Lumea moderna, cu ntreaga ei constela(ie de valori culturale, de institu(ii si instrumente
ce au modiIicat via(a umana, este, Iara ndoiala, produsul direct sau indirect al stiin(ei moderne.
Este vorba de stiin(a experimentala, care si are originile n Iramntarile spirituale, n inova(iile
tehnice si n cautarile artistice din perioada Renasterii occidentale. Geneza ei este Iavorizata
de noile descoperiri geograIice, de largirea cadrului mental si imaginar, de socul produs de
ntlnirea Occidentului cu alte lumi umane si culturale. Este o experien(a Iondatoare, prin care
raportul cu tradi(ia gndirii medievale si raportul cu alte spa(ii de civiliza(ie umana genereaza
un nou model al raportului dintre om si univers.
Stiin(a moderna s-a cristalizat la intersec(ia unor experien(e practice, sociale si culturale
de mare complexitate. n acest spa(iu nu avem cum sa reconstituim Iaptic acest context de geneza
al culturii moderne. Ne vom rezuma la consemnarea unor semniIica(ii teoretice si sociale ale
acestor schimbari de paradigma culturala. Stiin(a moderna a aparut printr-o ,revolu(ie mentala
Ioarte proIunda, revolu(ie ce a modiIicat nsesi Iundamentele si cadrele gndirii noastre'
177
,
printr-o uriasa transIormare spirituala ce a dus la Iormularea unor noi imagini asupra cosmosului
si a structurii materiei, asupra naturii si a locului pe care l ocupa omul n univers.
Alexandre Koyre cel care a reIacut istoria acestei revolu(ii ce a nlocuit lumea nchisa
a anticilor cu lumea deschisa a modernilor sus(ine ca traseul schimbarilor a Iost parcurs cu
o ,viteza surprinzatoare', n mai pu(in de doua sute de ani, lund ca repere anul 1543, cnd
Copernic a Iormulat si a demonstrat teza heliocentrica, si anul 1687, cnd Isaac Newton a sinte-
tizat noua viziune stiin(iIica si IilosoIica asupra lumii, n lucrarea Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica. n acest interval sunt cuprinse principalele dispute teoretice privind structura
materiei si a universului, natura Iinita sau inIinita a spa(iului, n(elesul conceptelor de cauzalitate,
lege naturala si liber arbitru, interval n care se impun contribu(iile stiin(iIice ale lui Giordano
Bruno, Galilei, Kepler, Descartes, Pascal, Spinoza s.a. Alexandre Koyre considera ca aceste
schimbari pot Ii identiIicate n doua elemente principale:
abandonarea ideii ca lumea este un ,ntreg Iinit si bine ordonat', diIeren(iat valoric, n
Iavoarea ideii ca lumea este un univers inIinit si omogen, dominat de legi obiective si universale;
n locul teoriei aristotelice asupra spa(iului, ca ,ansamblu diIeren(iat de locuri intramun-
dane', asistam la emergen(a unei viziuni care geometrizeaza spa(iul, ca extensiune omogena
si inIinita, ce coincide cu ,spa(iul real al universului'.
Aceasta noua reprezentare asupra universului a avut consecin(e extraordinare n plan IilosoIic,
stiin(iIic si religios, apoi n plan moral, politic si practic. Alexandre Koyre sus(ine ca semniIica(ia
majora a revolu(iei produse de stiin(a moderna consta n de:antropomorfi:area cosmosului si in
seculari:area vietii sociale. Stiin(a moderna a instaurat o noua atitudine Ia(a de natura si Ia(a de
om, ntruct ea presupune: ,respingerea de catre gndirea stiin(iIica a tuturor considera(iilor bazate
pe no(iunile de valoare, perIec(iune, armonie, sens sau scop si, n cele din urma, devalorizarea
completa a Fiin(ei, divortul total intre lumea valorilor si lumea faptelor'
178
(s. n.).
177. Alexandre Koyre, De la lumea inchis la universul infinit, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997, p. 5.
178. Ibidem, pp. 6-7.
Este un rezultat surprinzator care va duce la impunerea unei noi paradigme IilosoIice si
stiin(iIice, potrivit careia natura este un urias mecanism ce Iunc(ioneaza pe baza unor legi
obiective. Aceste legi pot Ii cunoscute de ra(iunea umana Iara a Iace apel la proiec(iile si no(iunile
antropomorIizante, precum sunt cele de valoare, perIec(iune, armonie, semniIica(ie si inten(ie.
179
Mai mult, universul material devine inteligibil numai daca subiectul cunoscator, omul, si ,pune
n paranteze' atributele sale speciIice, derivate din angajari valorice si atitudini practice, atribute
care perturba procesul cunoasterii. Condi(ia unei cunoasteri autentice este ndeplinita numai
atunci cnd subiectul uman se raporteaza la lume ca ,subiect pur', strict ra(ional, decontextua-
lizat, dezistoricizat, neangajat axiologic.
Pentru noua paradigma stiin(iIica si IilosoIica, o lectura ,stiin(iIica' a lumii Iaptelor presu-
pune ruptura totala de ,lumea valorilor', cum spunea Koyre. Divortul dintre subiectul cunoas-
terii si subiectul axiologic (practic) este marca stiintei moderne si, paradoxal, condi(ia primara
a ,cunoasterii pozitive', singura ce poate asigura o ntemeiere eIicienta a ac(iunii umane de
stapnire a naturii. Pentru a putea deveni prin tehnica ,stapn' practic al naturii, omul trebuie
sa Iie ini(ial doar ,spectator' teoretic al naturii n actul de cunoastere. Stiin(a se detaseaza de
ansamblul culturii si se instituie ca o instan(a absoluta a adevarului. Cunoasterea autentica nu
este posibila dect daca subiectul uman devine un subiect ra(ional desprins de contingen(e, o
,constiin(a n genere', cum spunea Kant, o subiectivitate transcendentala, golita de con(inuturi
psihologice, sociale si istorice.
Aceasta uriasa schimbare de mentalitate, Ia(a de viziunea teocentrica a Evului Mediu si
apoi antropocentrica a Renasterii, a dus la impunerea modelului newtonian al stiin(ei si la
succesul ra(ionalismului clasic. Este ,paradigma clasica' a gndirii occidentale, pe care abia
noile descoperii stiin(iIice din secolul XX vor reusi sa o disloce din pozi(iile strategice pe care
le-a ocupat timp de aproape trei sute de ani.
tiina clasic i principiul obiectivitii
O caracteristica a stiin(ei moderne consta n Iaptul ca, prin noua metoda matematica de
abordare a experien(ei si prin reprezentarea unui univers inIinit, ea a rupt deIinitiv ,vechea
alian(a' animista dintre om si lume, spune Jacques Monod
180
, impunnd ,postulatul obiectivi-
ta(ii' n cunoastere, detasarea subiectului cunoscator de orice prejudecata antropocentrista care
l-ar constrnge sa interpreteze natura n termeni speciIici vie(ii umane (scop, proiect, plan, ideal,
sens etc.). Postulatul obiectivittii n cunoastere ne cere sa studiem si sa interpretam procesele
naturale ca si cand omul n-ar exista in natura pe care o studiem, ca si cand subiectul cunoasterii
nu ar fi un element constituitiv al lumii pe care incearc s o cunoasc. AstIel, de la ideea
distinctiei calitative a omului Ia(a de natura s-a ajuns la ideea (si realitatea) opo:itiei dintre
om si natura.
Teoria clasica a evolu(iei considera biosIera si noosIera drept prelungiri ale evolu(iei
cosmice, asigurnd omului un loc proeminent si necesar pe scara vie(ii, un sens n dialectica
naturii. Numai biologia actuala, spune Monod, ar Ii reusit sa destrame iluzia animista care
presupunea o legatura necesara ntre om si natura pe Iirul evolu(iei. Potrivit concep(iei lui
179. Vezi si Alexandre Koyre, ,Galilei si Platon', in Istoria si reconstructia ei conceptual (antologie
de Ilie Prvu), Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1981, pp. 167-168.
180. Jacques Monod, Le hasard et la necessite, Paris, Editions du Seuil, 1970, p. 190.
Monod, apari(ia vie(ii si a omului implicit e rezultatul unei selec(ii oarbe care procedeaza
la ntmplare.
Asadar, prin stiin(ele naturii, omul si descopera contingen(a absoluta, Iaptul ca e un accident
al naturii, ca natura e indiIerenta la proiectele, suIerin(ele si speran(ele sale, pentru ca omul
nu e un produs necesar al naturii.
,Omul stie acum n sIrsit ca este singur n imensitatea indiIerenta a Universului din care s-a nascut
gra(ie ntmplarii.'
181
Teoria lui Monod a aparut ntr-un context cultural anumit si ea radicalizeaza sentimentul
nstrainarii omului Ia(a de natura si Ia(a de lumea culturala pe care a produs-o prin mijloacele
oIerite de stiin(a clasica. Teoretizarea si conceptualizarea acestei stari spirituale se aIla n
numeroase orientari IilosoIice contemporane. Apologia obiectivita(ii stiin(ei si gaseste nume-
roase aIinita(i n contextul cultural si spiritual n care Monod si-a deIinitivat teoria (deceniile
6-7 ale secolului XX). Succesele tehnologiei veneau n cascada. Societa(ile dezvoltate ncepeau
sa traiasca ntr-o realitate produsa de stiin(a si tehnica. Ideea ca omul si produce eIectiv realitatea
care-i asigura existen(a avea noi conIirmari spectaculoase. Dar, ca un contrapunct, s-a dezvoltat
si sentimentul nstrainarii de aceasta realitate secunda. Unele curente de idei, precum existen-
(ialismul si Scoala de la FrankIurt, au deplns si au denun(at aceasta situa(ie, iar alte IilosoIii
au consemnat-o ca o stare ,obiectiva', de neocolit.
Inspirate de noile realita(i sociale, multe viziuni au privit si cultura, produs al subiectului
uman, ca avnd o obiectivitate autonom, separat de om. Dupa imaginea unor IilosoIii con-
temporane, de inspira(ie structuralista, istoria ar fi un ,teatru fr autor'. Aceste orientari
considera ca
,tot ceea ce omul, la nceputurile sale, a trait ca pe ceva al sau, trupul sau, unealta care-l prelungeste,
gestul si vorbirea, toate acestea s-au desprins de el pentru a alcatui acel corp imens de obiecte, de
puteri si de institu(ii pe care trebuie sa-l numim, mpreuna cu Hegel, spiritul obiectiv. Subiectul si
are deci Iiin(a n aIara sa.'
182
De aceea, Mikel DuIrenne, caruia i apar(ine aceasta sinteza a ,argumentelor' pe care le
invoca IilosoIiile amintite IilosoIii care traduc o stare determinata a condi(iei umane, IilosoIii
ce se aIla Iara voie n complicitate spirituala cu structurile istorice pe care le descriu , aIirma
ca sarcina imperioasa a epocii noastre ar Ii aceea de a reabilita ,ideea omului ca subiect'.
Scenariul culturii moderne a dus de la ruptura dintre om si natura la pasul urmator: ruptura
dintre om si cultur. Structurile sociale si culturale produse de om si-ar Ii dobndit o indepen-
den(a stranie Ia(a de creatorul lor, astIel ca acesta nu se mai recunoaste nici n ele, nici n natura
ce e dincolo de ele. Reactivnd concep(ia despre alienare, ce vine pe Iiliera Rousseau, Hegel
si Marx, multe analize au ncercat sa descopere sensul antropologic al acestei rupturi n
,hierogliIa sociala' a epocii moderne sau n paradoxurile psihologiei abisale. Ideea ar Ii ca n
spatele mecanismelor obiective ale unei societa(i trebuie sa identiIicam o suita de interese si
dorin(e determinate ce pun n miscare aceasta dialectica negativa.
Fetisiznd structurile obiective ale culturii si ale societa(ii, orientarile structuraliste ele
nsele expresii ale unei anumite situa(ii concret-istorice, sociale si culturale au renun(at sa
181. Jacques Monod, op. cit., pp. 194-195.
182. Mikel DuIrenne, Pentru om, Bucuresti, Editura Politica, 1971, pp. 255-256.
mai caute radacina umana a proceselor istorice si a crea(iilor. Ele si-au Iacut un titlu de glorie
din a respinge demersurile antropologizante, aIirmnd ca recursul la ,creator', la subiectul
ac(iunilor istorice, ne-ar duce ne asigura Althusser la o ,presupunere stranie: anume ca
actorii istoriei sunt autorii textului ei, subiec(ii producerii ei'
183
. Iata ca, de la apologia Iunc(iei
creatoare a omului n culturile ,Iaustice', prin dialectica concreta a istoriei, prin ra(ionalitatea
instrumentalizata a lumii moderne, s-a ajuns la imaginea filosofic a unei istorii fr subiect
uman. Omul a Iost treptat izgonit din rela(ia sa privilegiata cu transcenden(a, apoi din natura,
din istorie si din cultura, din lumea speciIica pe care a creat-o.
Spre o nou paradigm a gndirii tiinifice
Lucrurile s-au schimbat nsa, ,dar Iara stirea noastra'
184
, asa cum spune Ilya Prigogine. Treptat,
imaginea asupra naturii s-a modiIicat, si, o data cu aceasta, si imaginea raportului dintre om si na-
tura, dintre cultura si natura. De la Renastere si pna la nceputul secolului XX, Iizica a oIerit mo-
delul de n(elegere a lumii si a societa(ii. Acum, nsa, biologia si stiin(ele inIorma(iei i-au luat locul.
,Biologia nlocuieste Iizica n calitatea ei de metaIora dominanta pentru societate.'
185
Stiin(a clasica nu putea explica Iiresc tocmai apari(ia vie(ii si a atributelor ei intrinseci.
nsa, pentru stiin(a actuala, exigen(a suprema ar Ii aceea de ,a n(elege n asa Iel natura, nct
aIirma(ia ca noi suntem produsul ei sa nu Iie o absurditate'
186
.
Asadar, nca o data, ce este omul? Paradigma ra(ionalismului clasic a impus ideea unui
subiect unic si absolut care descrie din exterior natura, un subiect aIlat ntr-o ,pozi(ie de zbor',
subiect ce revendica pentru sine, n virtutea postulatului de obiectivitate, privilegiul unei condi(ii
de extratemporalitate, extraspa(ialitate si extrateritorialitate existen(iala si culturala. Acest
principiu al obiectivita(ii, care deIinea cunoasterea autentica prin absen(a reIerin(ei la observator,
si-a aratat nsa limitele ,experimentale', istorice si structurale.
n opozi(ie cu aceste reprezentari ce au dominat epoca moderna, noua paradigma (numita
tot mai Irecvent ,postmoderna') atribuie omului concomitent rolul de spectator si actor, de
observator al naturii, dar si de agent integrat n lumea pe care o descrie. ConIorm acestor
presupozi(ii, s-a schimbat si semniIica(ia cunoasterii. Astazi, cunoasterea se deIineste ,printr-
o reIerin(a ce nu poate Ii depasita din punct de vedere uman'
187
, stiin(a redevenind o stiin(a
,centrata', stiinta unui ,observator' din interiorul naturii, o stiin(a ce ,exprima situa(ia noastra
n cadrul lumii Iizice'
188
. Constrngerile pe care le suporta cunoasterea din partea observato-
rului locali:at fi:ic, antropologic, istoric, social, politic si cultural conIera acestei cunoasteri
calitatea de cunoastere ,umana', structural antropocentrica (nu antropomorIica).
O sIidare de principiu, adresata acum omului si capacita(ii sale de cunoastere, este aceea
daca poate Ii cunoscut n esen(a sa universul de catre un subiect/observator ce este fixat n inte-
riorul acestui univers. Descoperind totodata existenta timpului orientat, a timpului ireversibil ce
183. L. Althusser, Citindu-l pe Marx, Bucuresti, Editura Politica, 1970, p. 206.
184. Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, Noua aliant, Bucuresti, Editura Politica, 1984, p. 149.
185. John Naisbitt, Megatendinte, Bucuresti, Editura Politica, 1989, p. 122.
186. Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, op. cit., p. 395.
187. Ibidem, p. 410.
188. Ibidem.
caracterizeaza procesele vie(ii, stiin(a e angajata azi n desciIrarea acelor contexte ,cosmolo-
gice' din care via(a s-a desprins n mod Iiresc, ca ,expresie suprema a proceselor de autoorganizare'.
Iata ca, Iara sa prindem de veste, cum s-a spus, stiin(a s-a schimbat Iundamental. Imaginea
asupra lumii pe care stiinta ne-o ofer a:i este total diferit de cea de acum cateva decenii.
Dar noua paradigma se impune extrem de greu n mediul unei mentalita(i stiin(iIice si sociale
care nu accepta schimbari revolu(ionare de paradigme.
,Ideea ca cel care gndeste (eul) este, cel pu(in n principiu, complet separat si independent de realitatea
asupra careia gndeste este, desigur, adnc nradacinata n ntreaga noastra tradi(ie. (Aceasta idee este
cu siguran(a aproape universal acceptata n Occident, n timp ce n Orient exista o tendin(a generala
de a o nega n litera si n spirit).'
189
Separa(ia dintre subiect si obiect nu este motivata si nu poate Ii sus(inuta. Bohm considera
ca trebuie sa ne raportam la existen(a ca la o realitate de Iundal reprezentata de un ,Ilux neIrag-
mentat', luat ca ntreg, ce con(ine deopotriv constiin(a noastra si realitatea exterioara.
E vorba de o nou ontologie, de o noua viziune asupra lumii si a omului, diIerita de cea
indusa de stiin(a clasica. Noul mod de a descrie si concepe realitatea ne Iurnizeaza o ,imagine
asupra lumii n care constiin(a si realitatea nu ar Ii separate una de alta'
190
.
Noua ontologie opereaza cu o lume nonseparabila, continua, dedusa din mecanica cuantica,
iar ontologia clasica este compatibila cu lumea separabila a Iizicii clasice si a celei relativiste,
o lume cauzala, determinista, bine deIinita si predictibila. Noua ontologie prevede ca proprie-
ta(ile unui obiect depind de starea ntregului, nu sunt independente de alte realita(i si nici de
caracteristicile ntregului. Partea nu poate Ii analizata si n(eleasa ca Iiind separata de ntreg,
deci ntregul este Iundamentul lumii, nu o parte oarecare a ei. Bohm aIirma ca din aceasta inter-
pretare decurge concluzia ca realitatea este o totalitate continu si indivi:ibil, Iapt care da
caracterul de plenitudine lumii, de ,ordine nIasurata si implicita'. DiIeren(ierile realita(ii si
nivelurile ei de organizare rezulta din gradul diIerit de nIasurare/desIasurare a ordinii implicite.
Nu exista o particula ultima care sa Iie descrisa prin proprieta(i independente de orice alt sistem,
ca independenta de ntreg, Iapt care ar contrazice postulatul ontologic al non-separabilittii
postulat pe care Bohm si ridica ediIiciul teoriei sale.
Principiul antropic i refacerea unitii dintre om i lume
Pe acest nou temei, stiin(a actuala a ajuns nsa la concluzia ca via(a e la Iel de ,naturala'
si ,previzibila' n ordinea universului ca si caderea corpurilor.
191
Este expresia maximalista a
ceea ce se numeste de circa trei decenii ,principiul antropic'. Formularea ,principiului an-
tropic' n cosmologie
192
pare a Ii punctul maxim de ndepartare a gndirii contemporane Ia(a
de paradigma stiin(ei clasice newtoniene.
Rezumat, n supozi(iile sale primare, Iara a mai parcurge ipotezele si specula(iile Iinaliste
pe care le-a prilejuit, acest principiu aIirma ca universul nostru a evoluat in asa fel nct sa
189. David Bohm, Plenitudinea lumii si ordinea ei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1995, p. 28.
190. Ibidem, p. 30.
191. Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, op. cit., pp. 239-240.
192. Vezi Ilie Prvu, Infinitul si infinitatea lumii, Bucuresti, Editura Politica, 1985, pp. 283-292; Mihai
Draganescu, Spiritualitate, informatie, materie, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1988, pp. 72-73; Solomon
Marcus, Inventie si descoperire, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1989, pp. 63-65, 89-91.
permita apari(ia vie(ii si a omului n interiorul lui. De la ideea ca universul n care ne aIlam
(nu existen(a ca totalitate, desemnata IilosoIic printr-un concept-limita) nu e atemporal, ca tem-
poralitatea opereaza chiar n legile sale, deci, de la ideea ca universul are o istorie, s-a ajuns
la ideea ca istoria vie(ii si a omului sunt cuprinse poten(ial si cu un evident vector al necesita(ii
n mecanismele de evolu(ie ale acestui univers. Ideea pare att de Iireasca nct declanseaza
analogia cu oul lui Columb! Si totusi, simplitatea solu(iei pare suspecta pentru mul(i observatori
Iixa(i n paradigma ,clasica' (ediIicata de Copernic, Galilei, Newton si toate IilosoIiile care
au nso(it stiin(a moderna). Pentru acestia ca si pentru modelul de stiin(a modern pe care-
l reprezinta totul s-ar petrece n univers ca si cnd omul ar Ii absent din el. Dar tocmai aceasta
presupozi(ie de natura Iundamentala este rasturnata de principiul antropic.
Credem ca aceasta idee rezuma destul de expresiv noua orientare spirituala ce domina acum
stiin(a. David Bohm sus(ine ca, dupa descoperirile epocale din domeniul Iizicii cuantice si din
astroIizica, ,stiin(a cere o viziune noua' asupra lumii. Mai ales descoperiile din microIizica
solicita un nou mod de n(elegere, care sa ia n seama ,plenitudinea nedivizata a universului',
Iaptul ca totul se leaga de tot, ca ntre microunivers si macrounivers exista rela(ii de corespon-
den(a Iunc(ionala, energetica si inIoma(ionala.
Oamenii de stiin(a opereaza astazi cu un model standard privind geneza si structura univer-
sului n care a aparut omul. Acest model porneste de la ipoteza ca universul Iizic n care traim
este rezultatul unei mari explozii, numite Big Bang, ce ar Ii avut loc n urma cu circa 20 de
miliarde de ani, explozie ce a mprasitat materia si energia n toate direc(iile. O serie de desco-
periri, cum ar Ii ,eIectul Doppler' si ,deplasarea spre rosu' a liniilor spectrale ce provin de
la obiecte cosmice (galaxii, stele etc.) care se departeaza de noi, au conIirmat ipoteza ca universul
nostru se aIla n expansiune. Pornind de la aceasta ipoteza, pe baza unor observa(ii complexe,
astronomul Edwin Hubble a reusit, n perioada interbelica, sa determine viteza cu care galaxiile
se ndeparteaza unele Ia(a de altele, aratnd ca aceasta viteza este direct propor(ionala cu distan(a
dintre ele. El a elaborat o ecua(ie Iundamentala, ce coreleaza parametrii cosmologici: lungimea
de unda, viteza, timpul si distan(a.
Ideea universului n expansiune a primit ulterior si alte conIirmari. AstIel, n 1965, a avut
loc una dintre cele mai mari descoperiri din istoria umanita(ii. Doi radioastronomi (Arno A.
Pezians si Robert W. Wilson) au descoperit ceea ce se numeste ,radia(ia de Iond a universului',
care are valoarea de 3
o
Kelvin, un Iel de zgomot de Iond al universului, o radiatie prezenta
peste tot, independenta de direc(ie, de materie, de timp si de loc. Aceasta radia(ie izotropa, ce
si are sursa n starile primare ale universului, reprezinta cel mai vechi semnal inIorma(ional
pe care omul a reusit sa-l capteze, un Iel de ,urma' pe baza careia se pot reconstitui unele epi-
soade din trecutul universului. O data cu dilatarea sa, universul s-a racit, producnd concentrarea
materiei, Iormarea galaxiilor, a stelelor si, n unele zone, a condi(iilor Iavorabile apari(iei vie(ii.
Caracterul izotropic al radia(iei de Iond a Iost un puternic argument n Iavoarea principiului
cosmologic, Iormulat de astronomul englez Edward Arthur Milne, dupa care universul ar pre-
zenta acelasi tablou al unei lumi n expansiune oricarui observator, indiIerent de galaxia n
care s-ar aIla si indiIerent de direc(ia n care ar privi.
193
Evolu(ia universului apare astIel ,ghidata' de o serie de raporturi imanente (constantele
universului Iizic), care duc la apari(ia vie(ii si a observatorilor ra(ionali. Pentru reprezentarea
193. Pentru o prezentare accesibila a acestui model cosmologic, vezi lucrarea lui Steven Weinberg, Primele
trei minute ale universului, Bucuresti, Editura Politica, 1984.
clasica, n(elegerea universului ar Ii posibila, conIorm principiului de obiectivitate ce opereaza
n cunoastere, numai daca ,punem n paranteza' existen(a omului, existen(a observatorilor con-
stien(i. Iar cultura pe care a produs-o omul i-ar permite sa ia distan(a, sa-si cucereasca autonomia
Ia(a de lumea pe care e menit s-o descrie si s-o stapneasca, s-o manipuleze ca pe un mecanism.
n schimb, principul antropic promoveaza ideea ca n(elegerea universului e dependent chiar
de pozi(ia ontologica a omului n acest univers. Universul nu mai poate Ii asadar n(eles inde-
pendent de om, caci omul e parte a acestui obiect global.
Principiul antropic a Iost Iormulat ini(ial n cosmologie, pentru a Ii apoi extins n diverse
considera(ii de natura ontologica, IilosoIica si stiin(iIica. Rezumnd lucrurile, daca orice descri-
ere a naturii presupune observatori determina(i, sub raport istoric si cultural, atunci natura nsasi
trebuie sa con(ina n datele sale obiective condi(iile care Iac posibila existen(a observatorilor
respectivi. Teoreticienii care au lansat aceasta idee au avut grija sa nu contamineze logica acestei
deduc(ii cu presupozi(ii Iinaliste, desi unele dintre concluziile lor pot Ii interpretate si din aceasta
perpectiva. Constrngerile si proprieta(ile de care este legata apari(ia vie(ii si a omului ar Ii,
deci, nscrise n structura universului, n tendin(ele sale existen(iale (indiIerent cum este deIinita
aceasta structura, pe care Mihai Draganescu o vede ca pe o ,materie proIunda'
194
ce are o com-
ponenta inIorma(ionala, numita ,inIormaterie').
Teoreticienii au surprins coresponden(e si rela(ii semniIicative ntre constantele fi:ice
ale naturii si proprieta(ile specifice de care este legata existen(a vie(ii si a spiritului uman.
Prin calcule si procedee stiin(iIice s-a determinat Iaptul ca, daca asa-numitele constante
fundamentale cu care opereaza stiin(ele naturii (constanta gravita(ionala, constanta vitezei
luminii, constanta lui Planck, sarcina si masa electronului, constantele interac(iunii ,slabe'
si ale interac(iunii ,tari' etc.) ar avea alte valori dect cele cunoscute, atunci via(a n-ar Ii
Iost posibila n universul nostru. Unele descoperiri recente, sintetizate de John D. Barrow,
arata ca:
,Daca aceste valori ar Ii numai pu(in schimbate, posibilitatea de a avea observatori constien(i ai evolu(iei
ar disparea. Nu am putea trage nici o concluzie IilosoIica sau teologica din aceasta Iericita stare de
lucruri. Noi n-am putea spune daca universul a Iost destinat sa aiba observatori vii, daca via(a trebuie
sa existe, sau daca exista n alte par(i din univers. Fiecare sau toate aceste ipoteze ar putea Ii adevarate
sau Ialse. |.| Tot ceea ce trebuie sa stabilim acum este ca, pentru ca universul sa con(ina observatori
vii (chiar si numai atomi sau nucleele lor) constantele naturii sau o mare parte din ele trebuie sa
aiba valori Ioarte apropiate de cele observate.'
195
Asadar, cu toate precau(iile omului de stiin(a, care se Iereste sa traga concluzii Iinaliste,
autorul citat stabileste totusi o dependen(a explicita ntre posibilitatea de apari(ie a constiin(ei
umane n univers si o anumita coinciden(a si combina(ie a valorilor pe care le au constantele
naturii. Valorile acestor constante pot avea o varia(ie extrem de limitata ntr-un interval care
permite evolu(ia complexita(ii biologice si apari(ia observatorilor constien(i. Acest interval de
varia(ie este Ioarte ngust si el deIineste linia de evolu(ie care poate duce la apari(ia n univers
a observatorilor constien(i si a omului. Concluzia este clara: o modificare de numai cateva pro-
cente a acestor constante ar fi determinat o alt traiectorie de evolutie a universului si atunci
,observatorul' capabil s spun ,Cogito, ergo sum' n-ar mai fi aprut. Oamenii de stiin(a au
calculat ca universul trebuie sa prelucreze o cantitate de inIorma(ie de ordinul a 10
33
bi(i pentru
194. Mihai Draganescu, op. cit., pp. 25-30.
195. John D. Barrow, Originea universului, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, p. 133.
a putea da nastere unui observator ra(ional, capabil sa n(eleaga evolu(ia universului si propria
sa condi(ie, devenind astIel un adevarat paramentru cosmologic.
196
n ipoteza ca via(a, cu toate datele ei, este un rezultat cumulativ al evolu(iei universale,
rezultat cuprins imanent n condi(iile primare ale universului, existen(a unor civiliza(ii extrate-
restre, cu o dezvoltare tehnologica mult superioara omului, nu mai apare ca o presupozi(ie extra-
vaganta, ci ca o posibilitate logica, nscrisa n scenariul Iiresc al acestei evolu(ii. Numeroase
aspecte din trecutul omenirii, ca si Ienomenul OZN, nu au Iost nca elucidate si ramn n conti-
nuare o provocare pentru stiin(a actuala. Este posibil ca omenirea sa Ii intrat sub supravegherea
unor civiliza(ii extraterestre, iar agen(ii acestora sa caute diverse Iorme de comunicare cu noi,
Iara a interveni direct n ordinea umana.
Deci, conIorm principiului antropic, universul nostru este un univers privilegiat, ntruct n
el au aparut via(a, omul, constiin(a. Acest principiu presupune o corela(ie existen(iala ntre om
si cosmos, un acord profund de ordin ontologic intre existenta uman si natura inconfur-
toare. Daca universul este astfel organizat (auto-organizat, conIorm principiului de autoconsis-
ten(a a materiei) nct sa permita apari(ia si existen(a omului, atunci reprezentarile care au instituit
opozi(ia dintre om si natura nu mai pot revendica o valabilitate universala, ci trebuie puse n legatura
cu un anumit context istoric si intelectual, circumscris el nsusi unui model cultural determinat.
Consubstan(ialitatea dintre om si lume, dintre cultura si natura n-a aparut n zilele noastre
ca o revela(ie, ci ca o regsire. Sub impactul unor ,socuri' ecologice, umane si psihice, societa-
(ile contemporane cauta Iorme de conciliere cu natura, stiind acum ca omul nu poate ,nvinge'
natura dect local si provizoriu, ca pe termen lung el este dependent de procesele ei. Ca si n
cazul altor redescoperiri, ,oamenii de stiin(a de astazi au ncetat sa nege ceea ce ca sa spunem
asa stie toata lumea'
197
.
Integrndu-l pe om n ordinea naturii, principiul antropic reIormuleaza un n(eles pe care
gndirea IilosoIica l-a dobndit de la primele sale maniIestari coerente. Omul e punctul de
plecare (implicit) si cel de sosire (explicit) al medita(iei IilosoIice. Am putea spune ca gndirea
IilosoIica a lucrat permanent sub impulsul acestui reIeren(ial strategic pe care l-a interiorizat
explicit o data cu momentul socratic (limitndu-l totodata, considera exponen(ii liniei interpreta-
tive Nietzsche-Heidegger), iar ulterior nu l-a mai putut exorciza nici atunci cnd s-a ,dezis'
programatic de el.
Vechiul antropocentrism, conservat n Iorme prelucrate religios si IilosoIic, era solidar si
el, implicit, cu supozi(ia ca omul nu poate cunoaste lumea dect Iixat n si condi(ionat de
situa(ia sa existen(iala particulara. Stiin(a recenta a descoperit si ea ca punctul de observa(ie
al condi(iei umane nu poate Ii depasit, dect n Iormele ce angajeaza trairea mistica sau cunoas-
terea suprara(ionala. Acest postulat recuperat cu pruden(a si de noile interpretari ale stiin(ei
este echivalent cu ideea ,subiectivittii' antropologice a oricrei cunoasteri po:itive si a oricarui
act de instituire si crea(ie ce poarta marca subiectului uman.
Aceasta perspectiva e compatibila par(ial si cu enun(ul lui Kant dupa care intelectul uman
,impune naturii legile sale'. Omul organizeaza cognitiv si practic lumea ,data' conIorm ,masurii'
umane care-i este inerenta, talmacind misterul naturii n limbaj uman, opera(ie Iundamentala
a culturii. Dar, n viziunea kantiana, cunoasterea umana nu are acces pozitiv dect la stratul
196. Ilie Prvu, op. cit., p. 311.
Ienomenal al lumii, pe care-l converteste n imaginii mai mult sau mai pu(in antropologizante,
care au o valoare ,obiectiva' diminuata. Numai dez-antropologizarea acestei cunoasteri postu-
lnd o constiin(a n genere, valabila oriunde si oricnd ar Ii n stare sa ne reprezinte imaginea
lumii asa cum este ea, Iara a Ii ,patata' de rela(ia cu noi.
Iata cum paradigma stiin(ei clasice, animata de ideea suveranita(ii ra(iunii, aspira sa depa-
seasca viziunile antropocentriste si sa vada n om o Iiin(a exclusiv teoretica, singura capabila ,sa
iasa' din natura si sa stea Ia(a n Ia(a cu ea, construindu-si libertatea printr-o atitudine Iaustica,
prin cunoastere si ac(iune, prin cultura, care reprezinta cea de-a doua natura a omului. Din acest
n(eles, ce poarta pecetea umanismului modern, a rezultat si tema opozi(iei dintre subiect si
obiect, dintre cultura si natura. Pe masura ce omul se retrage dincoace de lucruri, n cmpul
valorilor create de el si n lumea subiectivita(ii sale, n sIera transcendentalului kantian, el si
nchide tot mai mult Ierestrele spre transcenden(a naturii, baricadndu-se n laboratorul culturii
pe care-l ridica impotriva naturii.
,ncepnd cu Kant, ntrebarea ce este |.| este nlocuita de ntrebarea cum e cu putin(a ce este.
Spre o asemenea ntrebare s-a orientat aproape toata cultura de dupa Kant, chiar Iara recurs la el.'
198
Prapastia dintre transcendental si transcendent, dintre subiect si obiect, dintre cultura si
natura s-a adncit. n termeni heideggerieni, omul se maniIesta ca Dasein n lumea fiintrilor,
organizndu-si cultura, dar a ,uitat' Fiinta nsasi ca temei al tuturor Iiin(arilor. Natura apare
tot mai Irecvent ca termen de opozi(ie Ia(a de un subiect care urmareste sa ,prelucreze', sa
stapneasca si sa manipuleze tehnic datul natural. Detronat de stiin(a moderna din pozi(ia de
centru al lumii Iizice, omul s-a instituit ca centru al lumii sale istorice si culturale, capabil sa-
si creeze o insula de ordine n ,haosul' naturii. Treptat nsa omul descopera ,dezordinea' din
propriul lui cmp de existen(a, devine constient de limita pna la care ,ordinea naturii' (reconsi-
derata acum) poate tolera ac(iunea egocentrica a unei Iiin(e care se autogloriIica, devaloriznd
lumea pe seama careia exista.
Cunoasterea de sine, posibila prin cultura pe care si-a creat-o omul, a avansat pna n punctul
n care omul si (re)cunoaste sinele nradacinat n natura. Gndirea IilosoIica actuala regaseste
altIel intui(iile si presupozi(iile vechilor ontologii pe care le-a denun(at ca iluzii antropocentrice.
Revine n actualitate ideea ca exista un acord ,metaIizic' ntre om (ra(iune) si lume, acord nscris
n codul Fiin(ei, n structura nsasi a realita(ii obiective. Principiul antropic recupereaza si sensurile
tradi(ionale ale umanismului (proeminen(a omului, subiectivitatea antropologica a cunoasterii etc.),
dar inverseaza traseul demonstrativ. n Iapt, el confer umanului o clar semnificatie cosmologic
si ontologic. Am putea aIirma ca nu ,antropologizarea' naturii e acum pe primul plan, ci ,natu-
ralizarea' (sau ,cosmologizarea') omului si a culturii sale. Unitatea dintre om si natura este reIacuta
de ,noua alian(a' n dublu sens: dinspre om spre natura si dinspre natura spre om.
Resolidarizarea valorilor i noul naturalism
Existen(a omului si a culturii sale sunt considerate acum ca ,stari' ale universului. Un ,nou
naturalism' Iace acum din om o expresie a unita(ii lumii. Fara a reedita vechiul Iinalism, stiin(a
actuala a descoperit ireversibilitatea evolu(iei, auto-organizarea naturii n consens cu cerin(ele
198. Constantin Noica, ,Kant si metaIizica, dupa interpretarea lui Heidegger', in Immanuel Kant, 200
de ani de la aparitia criticii ratiunii pure, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1982, p. 144.
vie(ii, unitatea proIunda dintre om si natura. Daca universul e un ntreg autoconsistent si nu
poate con(ine nici stari pur accidentale, nici stari pur necesare doua idealizari denun(ate
convingator , daca entropia exprima ,sageata timpului', dupa cum spunea Eddington, atunci
si omul, cu istoria sa culturala, trebuie sa-si gaseasca o interpretare compatibila cu evolu(ia naturii.
E drept, pentru paradigma clasica, natura este ,obiectiva', nu ,prospectiva', spune Monod,
iar ,piatra unghiulara a metodei stiin(iIice rezida n postulatul obiectivita(ii naturii'
199
. Dar stiin(a
nsasi a ajuns ntr-o ,Ilagranta contradic(ie epistemologica', o data ce a descoperit caracterul
,teleonomic' al Iiin(elor vii, Iaptul ca ele sunt ,obiecte nzestrate cu un proiect' de existen(a
pe care-l con(in n structura lor si-l desavrsesc prin perIorman(ele lor.
200
Daca teleonomia
Iiin(elor vii nu-si aIla un temei n legile Iizice obiective ale universului, atunci si apari(ia omului
trebuie considerata un ,miracol'.
Principiul antropic ne conduce nsa la ideea ca nu putem n(elege lumea Iara a lua n seama
ipostaza ei umana, n care se aIla nscrisa, transIigurata si codiIicata chiar o semniIica(ie ontolo-
gica generala. Demersul epistemologic reIace acum n sens invers traseul ontologic al evolu(iei.
Rasturnarea de care vorbesc comentatorii gndirii lui Heidegger este semniIicativa si n aceasta
privin(a. De la ideea ca omul este locul privilegiat din care se poate interoga nsasi Fiin(a, IilosoIul
si-a deplasat interesul n ultimele lucrari spre ideea ca omul si gndirea sa sunt ,un eveniment
al Fiin(ei'
201
. Dasein-ul uman este acum n(eles ca Iiind nradacinat n structura de Iundal a
Fiin(ei. Cu o precizare: aceasta revenire are loc dupa ocolul modern prin labirinturile episte-
mologiei logocentrice si a analiticii umanului. Recursul la natura, dupa aceasta satura(ie, e o
,rasturnare' a ntregii gndiri contemporane, n primul rnd a celei stiin(iIice, care e tot mai
ispitita de scenarii ontologice, parasind treptat epistemologismul care i-a interzis atta vreme
sa interpreteze lumea n termeni care ar angaja ,sensuri' umane.
Deplasarea semniIicativa care poate Ii detectata, asadar, n discursurile gndirii contempo-
rane pare a Ii aceea care mut accentul de pe epistemologie pe ontologie, altIel spus, aceea care
,traduce' limitele si constrngerile inerente cunoasterii umane n registrul ontologic. Imposibili-
tatea structurala a subiectului uman de a dezvalui integral misterul lumii are un ,tlc metaIizic',
spunea Blaga. AltIel spus, aceste limite ale cunoasterii umane ncep sa dobndeasca n(elesuri
ontologice si cosmologice. Hegemonia epistemologica a modelului clasic al stiin(ei prelungit
pna azi nu mai dispune de Ior(a suIicienta pentru a rezista n raport cu noile provocari ale
cunoasterii si ale istoriei, astIel ca asistam, cum spunea Prigogine, la o revansa a celor nvinsi
de paradigma ra(ionalismului clasic.
SIrsitul modernita(ii semniIica o regsire a trecutului si o depsire a modernului cu el cu
tot cum i placea lui Noica sa spuna , adica pastrnd cstigurile sale n noua Iormula a ,n(elep-
ciunii' postmoderne. Principiul antropic ni se pare ca sintetizeaza n(elesul acestor miscari spiri-
tuale complementare. Un discurs autoreIeren(ial ne-a Iacut sa credem ca realitatea exterioar
discursului nu are nici o nsemnatate; cunoasterea de sine s-a ediIicat astIel mpingnd n clarob-
scurul alterita(ii ,sinele' antropologic si ,altul' extra-antropologic. n contrast cu aceasta tendin(a,
revalorizarea naturii si a reIeren(ialului extrauman este un semn al timpului nostru.
Omul e din nou o ,masura' a lumii, dar n sens ontologic, de aceasta data, nu doar epistemo-
logic (reIerin(a implicita la observator) si axiologic (omul ca instan(a care da sens lucrurilor si
199. Jacques Monod, op. cit., p. 32.
200. Ibidem, p. 22.
201. Martin Heidegger, Repere pe drumul gandirii, Bucuresti, Editura Politica, 1988, p. 285.
le ierarhizeaza n raport cu exigen(ele sale). Noua idee (ct de noua?) este aceea ca omul contine
in sine un referential universal, o ,msur' ce este congruent si consonant cu ,msura' lumii.
Intre om si natur exist relatii de similitudine ,metonimic', nu doar de analogie ,metaforic'.
Fa(a de vechiul antropocentrism, care l proiecta pe om n natura, devaloriznd axiologic
natura, ca pe un termen de opozi(ie, cu statut corelativ, dar subordonat, principiul antropic pro-
iectea:, in primul rand, natura in om, dar e vorba, acum, de o natura capabila de autoorga-
nizare, o natura asupra careia omul ac(ioneaza astazi n chip structural si Iunc(ional. Fara a se
anula diIeren(ele de nivel, se regasesc vechile teme: consubstan(ialitatea dintre om si natura,
dintre subiect si obiect, dintre cultura si natura.
Coresponden(a dintre masura omului si masura universului este o tema permanenta n
cultura romneasca, de la Iormele artistice si pna la construc(iile teoretice. Omul e un analogon
al universului, iar crea(iile culturale se aIla cu natura n raporturi ,analogic-disanalogice'
202
,
spune Blaga. Si aIirma(ia lui Noica dupa care ,omul este dupa chipul si asemanarea Iiin(ei'
203
intra n acelasi orizont. Sa ne amintim de solu(ia teoretica a lui C. Radulescu-Motru, cu sens
anti-kantian declarat, prin care aIirma ca ,personalitatea este produsul necesar al evolu(iei reali-
ta(ii'. n concep(ia gnditorului romn, omul este o realitate sintetic a universului n care se
nIasoara ntregul lan( al determinismului cosmic, ,o sinteza produsa de ordinea nsasi a realita(ii'.
Iata cum enun(urile IilosoIului romn intra ntr-o rezonan(a att de Irapanta cu postulatele
celor care sus(in azi principiul antropic. ntruct evolu(ia energetica a Universului l ,Iace pe
om dupa chipul si asemanarea realita(ii totale', ,constiin(a omeneasca este o carte deschisa n
care putem citi evolu(ia realita(ii'
204
. Asadar, concluzia e limpede: omul reproduce structura
Universului, structura Fiin(ei. Ontologia umanului e nradacinata n ontologia ,realita(ii totale'.
Suntem departe de reprezentarile care si-au asigurat gloria detasnd cu Iervoare cultura de natura,
omul (ca spirit, ra(iune) de lume.
,Omul nu mai urmeaza natura, nici nu o mai ghideaza, ci este o parte a naturii, deoarece natura are
ncorporata n ea o componenta umana, culturala.'
205
Suna de-a dreptul stranie aceasta concluzie, dar spre ea se ndreapta gndirea contempo-
rana: ,Natura nu se aIla in fata culturii, ci este chiar nucleul ei.'
206
Limita pe care constiin(a
de sine a subiectului uman si-o (re)descopera este aceea care deriva din structurile bipolare
ale modului sau speciIic de existen(a. Existen(a umana se dedubleaza, dar tot interior, ceea ce
nu nseamna ca omul nu poate atinge si cunoaste obiectivitatea lumii, caci aIirma Ralea
sintetiznd o convingere proIunda a gndirii europene: ,oglinda si lumea sunt Iacute din acelasi
material si lucreaza dupa aceleasi legi'
207
.
Este o alta Iormulare a principiului antropic, dar coresponden(a este recunoscuta doar pentru
ra(iune. ntruchiparile non-ra(ionale, sub- sau extra-ra(ionale ale culturii n-ar purta pecetea
acestei ra(iuni umane, ce este deIinita adesea restrictiv, dupa canonul stiin(ei moderne. nsa
omul este si el un ntreg, o subiectivitate dezvoltata pe multiple registre. Structurile antropologice
202. Lucian Blaga, Trilogia culturii, op. cit., pp. 386-388.
203. Constantin Noica, Devenirea intru fiint, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1981, p. 388.
204. C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic si alte scrieri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984, pp.
509-511.
205. Solomon Marcus, Inventie si descoperire, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1989, p. 90.
206. Ibidem, p. 91.
207. Mihai Ralea, op. cit., p. 289.
ale acestui subiect integral cu actualizarile si perIorman(ele sale istorice determinate, de mare
diversitate reprezinta unica ,deschidere' spre ,lucrul n sine', spre Iiin(a n universalitatea
ei n supozi(ia acceptata ca structurile omului sunt izomorIe cu cele ale lumii. Dar aceste
structuri se instituie si ca un Iiltru ntre om si lume, ca o bariera pe care omul o converteste
mereu n prilej de autodepasire.
n momentul n care a atins obiectivitatea ,primara', aceasta se si transIorma instantaneu
n obiectivitate ,secunda', determinabila numai din perspectiva unui reIeren(ial uman, asadar
intra n circuitul istoric subiect/obiect. Omul nu poate ,sari' deasupra acestei dualita(i pentru
a o contempla din aIara. Condi(ia paradoxala a omului, o data cu cea a culturii pe care a produs-o,
rezida, asadar, si n situa(ia ontologica surprinsa de Jaspers: sciziunea subiect/obiect n care
ne aIlam permanent ,nu o putem examina niciodata din exterior'
208
. Cnd o exprimam si o
analizam teoretic, ea ne devine obiect, ,dar ntr-un mod inadecvat', precizeaza Jaspers. Acest
Iapt exprima condi(ia ,antropocentrica' din care nu putem iesi, condi(ia de subiect n care
suntem Iixa(i, orict ne-am deplasa, ntr-un sens sau altul, pe axa raportului subiect/obiect.
Ce este la urma urmei ,principiul antropic' dect constientizarea si Iormularea n limbaj
uman a acestei ,diIeren(e' ontologice prin care omul apare, concomitent, n ipostaza de produs
,suprem' al Universului si n aceea de ,oglinda' relativa a lui, drept obiect si subiect? Sau,
dupa cum spune Lao-Tze, omul trebuie privit ca Iiind pentru ca este, eIectiv si cale, si cltor,
n acelasi timp. n limitele acestei ,diIeren(e', omul dispune de o deschidere ontologica unica:
drumurile sale sunt multiple, iar pasul sau are ritmuri diIeren(iate. n ambele cazuri, alegerea
i apar(ine. Neputnd sari peste propria lui umbra, peste umbra pe care o las in lume creatiile
sale, omul nu va ob(ine dect o imagine ,subiectiva', antropocentrica (nu neaparat antropo-
morIizata) despre lume, orict si-ar exersa capacitatea Iireasca si productiva de obiectivare.
Omul nu poate Iurniza o IotograIie a naturii ca si cnd el ar lipsi din cadrul acestei imagini,
ramnnd ascuns n spatele aparatului de IotograIiat.
Sa nu Iie principiul antropic dect o reeditare a vechiului antropomorIism, a vechii proiec(ii
animiste, incompatibile cu exigen(ele gndirii stiin(iIice? Mai degraba am spune ca principiul
antropic, care Iace din om un parametru cosmologic, un reper pentru n(elegerea evolu(iei nsesi
a cosmosului, aduce un argument Iundamental pentru a sus(ine adecvarea substan(iala, energetica
si inIorma(ionala a constiin(ei umane la structurile Universului. NeIiind o structura exerioara,
ci una integrata Universului, omul poate cunoaste acest Univers, chiar daca nu-l poate contempla
din aIara. Principiul antropic pare o idee menita sa-l nal(e pe om iarasi n pozi(ia privilegiata
din care l-a detronat paradigma coperniciana. Chiar daca nu e un adevar de ordin logic si epis-
temologic, ob(inut independent de orice angajare valorica si antropocentrica, asa cum ar pretinde
normele stiin(ei clasice, principiul antropic exprima ,adevarul situa(iei noastre'
209
, ,Iaptul
cosmologic' al existen(ei noastre ca observatori ntr-un Univers care ne con(ine si pe care nu-l
putem privi niciodata din exterior.
Paradigma holografic o nou viziune asupra culturii i a omului
Consecin(ele IilosoIice ale principiului antropic sunt considerabile n ceea ce priveste per-
spectiva ontologica asupra omului si culturii. Daca omul este un parametru ontologic al Universului
si partea ,umana' a Universului poarta n sine mesajul ntregului (principiul antropic), atunci
208. Karl Jaspers, Texte filosofice, Bucuresti, Editura Politica, 1986, p. 19.
rezulta ca ntregul se rasIrnge n par(ile sale si poate Ii reconstituit din acestea (principiul
holograIiei). Ob(inem, astIel, o noua reprezentare asupra raporturilor dintre natura si om, dintre
ntreg si parte, dintre unitate si diversitate, dintre universal si speciIic.
Vechea reprezentare clasica nu s-a mpacat nici cu ideea diversita(ii calitative a naturii,
nici cu ideea unei diversita(i culturale si istorice a subiectului uman. Idealul paradigmei clasice
era sa poata descrie lumea ca o realitate omogena si previzibila dupa legi universale. Pentru aceasta,
l-a scos pe om, ca Iiin(a integrala, din ecua(ia cunoasterii si a pretins o perspectiva ,obiectiva'
de observa(ie. Dupa ce legaturile omului cu natura au Iost rupte, el s-a nsingurat n mediul sau
cultural, de unde a Iost izgonit, apoi, ntruct teoreticienii au ajuns la concluzia ca acest mediu
se dezvolta Iara om, cum spune Popper despre ,cunoasterea Iara subiect cunoscator'
210
.
Aopta pentru un punct de vedere ,stiin(iIic', n viziunile pozitiviste si neopozitiviste, a ajuns
sinonim cu a-l ignora pe autorul cunoasterii, pe om, iar rezultatele acestui gen de cunoastere au
ajuns sa-i demonstreze omului, n mod ,stiin(iIic', insigniIian(a sa cosmica. Omul simplu n-a ajuns
nici azi sa ,n(eleaga' acest ,adevar', spune Monod, pentru ca omul Iiin(a contradictorie, nzestrata
si cu alte Iaculta(i dect cele care-i Iaciliteaza accesul la ,cunoasterea obiectiva' nu se poate
desprinde de proiec(iile si iluziile sale antropocentrice.
211
Daca ar Ii doar un strict ,aparat cognitiv',
Iara proiecte si angajari valorice, poate si-ar asimila concluzia ca este doar un produs al ,hazardului'
cosmic. Daca omul nu-si poate structural n(elege condi(ia n acesti termeni, nseamna ca ntre
el si ,stiin(a' care-i Iurnizeaza aceasta concluzie exista elemente de incompatibilitate majora.
Formularea principiului antropic ca replica la ,mesajul esen(ial' al stiin(ei clasice, de Iapt
la presupozi(iile si atitudinile ei subiacente, are o semniIica(ie cruciala pentru n(elegerea noilor
contexte epistemologice n care se dezvolta proiectele explicative ale antropologiei culturale.
Dupa ce ontologia culturii a Iost singularizata Ia(a de alte planuri de abordare a realita(ii, acum
se deruleaza itinerariul invers de care vorbeam: ontologia culturii e renscrisa n ontologia uma-
nului, iar aceasta din urma n ontologia generala a naturii si a cosmosului. Principiul antropic e
solidar cu noile ipoteze stiin(iIice si scheme explicative care vizeaza concomitent lumea si omul,
natura si cultura, cum ar Ii, de exemplu, ipoteza structurii holograIice a constiin(ei (teoretizata
de Karl Pribram) si a Universului (lansata de David Bohm, Iost colaborator al lui Einstein).
212
Paradigma holograIica impune nu numai un alt mod de descriere a realita(ii, n dezacord
cu reprezentarile clasice, dar ea proiecteaza o cu totul alta rela(ie dintre constiin(a si lume.
Proprietatea esen(iala a unei entita(i holograIice este aceea ca orice fragment poate reconstrui
intregul, orice detaliu poart informatia intregului. ntr-o atare viziune, orice moment temporal
con(ine inIorma(ie despre intregul timp al Universului nostru. Universul e ,ntreg', cel pu(in
sub raport inIorma(ional, n Iiecare din par(ile sale. La Iel ar sta lucrurile si cu starile creierului
uman si ale constiin(ei.
Holograma este un procedeu prin care se realizeaza o nregistrare IotograIica a Iigurii unui
obiect prin interIeren(a undelor de lumina care provin de la respectivul obiect. Sa-i dam cuvntul
lui David Bohm:
,Noua caracteristica esen(iala a acestei nregistrari este aceea ca Iiecare parte con(ine inIorma(ie despre
ntregul obiect (astIel nct nu exista nici o coresponden(a punct cu punct ntre obiect si imaginea nre-
210. Karl Popper, ,Epistemologia Iara subiect cunoscator', in Epistemologie orientri contemporane
(antologie de Ilie Prvu), Bucuresti, Editura Politica, 1974, pp. 69-118.
211. Jacques Monod, op. cit., pp. 184-187.
212. Solomon Marcus, Provocarea stiintei, Bucuresti, Editura Politica, 1988, pp. 82-117.
gistrata). Adica despre Iorma si structura ntregului obiect se poate spune ca sunt nIasurate nauntrul
Iiecarei regiuni din nregistrarea IotograIica. Cnd oricare dintre regiuni este iluminata, Iorma si struc-
tura sunt desIasurate pentru a da din nou o imagine recognoscibila a ntregului obiect.
Am sugerat ca aici este implicat un nou concept de ordine pe care l-am numit ordine implicit
(dintr-o radacina latina care nseamna a nIasura sau a mpreuna launtric). n termeni de ordine impli-
cita se poate spune ca orice este nIasurat n orice. Aceasta contrasteaza cu ordinea explicita care este
acum dominanta n Iizica, potrivit careia lucrurile sunt desIasurate n sensul ca Iiecare se aIla numai
n propria sa regiune particulara din spa(iu (si timp) si n aIara regiunilor ce apar(in altor lucruri.'
213
Asadar, holograma Iace sesizabil acest nou concept de ordine, printr-o nregistrare n care
se regaseste miscarea complexa a cmpurilor electromagnetice sub Iorma undelor de lumina.
,O astIel de miscare a undelor de lumina este prezenta peste tot si, n principiu, nIasoara ntregul
univers spa(ial (si temporal) n Iiecare regiune (asa cum se poate demonstra plasnd ntr-o astIel de
regiune ochiul cuiva sau un telescop, care vor desIasura acest con(inut).'
214
Aceasta miscare de nIasurare-desIasurare se regaseste peste tot, iar totalitatea acestei
miscari este numita de autor holomiscare. Holomiscarea ne-o putem imagina ca un ocean imens
de energie din care deriva toate lucrurile. Desi legile ce guverneaza holomiscarea sunt necunos-
cute (si, probabil, de necunoscut), legile ce guverneaza anumite sub-totalita(i de miscare relativa
autonome pot Ii cunoscute. Drept urmare, ordinea explicita poate Ii vazuta ca un caz particular
al unei mul(imi mai generale de ordini implicite din care ar putea Ii derivata. Aceasta ordine
explicita con(ine elemente recurente si relativ stabile care sunt unele in afara celorlalte.
Abordarile mecaniciste din Iizica considera ca elementele ,presupuse a Ii separate si exis-
tente independent, constituie realitatea Iundamentala'
215
. Noua paradigma holograIica inIirma
aceasta supozi(ie. Proprieta(ile hologramei se regasesc si n lumea vie, care este ea nsasi o
desIasurare a ordinii implicite, unde este con(inuta poten(ial. La Iel, constiin(a umana are un
Iundament comun cu materia vie si nevie, Iapt pentru care ea trebuie integrata aceleiasi realita(i
primordiale. ,Substan(a gnditoare' si ,substan(a ntinsa', diIerite dupa reprezentarea lui Descartes,
au, asadar, un Iundament comun n ordinea implicita.
216
Bazndu-se pe ipotezele lui Karl Pribram privind structura creierului, Bohm sus(ine ca,
asa cum amintirile sunt nregistrate n general n ntregul creier, tot astIel inIorma(ia privind
un anumit obiect nu este nmagazinata ntr-o parte localizata a creierului, ci ,ntreaga inIorma(ie
este nIasurata n tot ntregul', Iapt ce aminteste exact de principiul hologramei. Ordinea totala,
implicita, este relevabila n holograma n Iiecare regiune a ei, ca si cnd Iiecare punct al holo-
gramei ar con(ine nIasurata ordinea totala, structura globala.
Pornind de la procedeul holograIic ,care Iace ca, n Iiecare regiune din spa(iu, ordinea unei
ntregi structuri iluminate sa Iie nIasurata si transportata prin miscarea lumii' (de exemplu,
modul n care undele radio nIasoara si transporta n(elesul unei comunicari, ele transporta de
Iapt o ordine si o masura ce Iac posibila dezvoltarea unei structuri), Bohm spune ca ,ceea ce
213. David Bohm, op. cit., p. 253.
214. Ibidem, p. 254.
215. Ibidem, p. 255.
216. Ibidem, pp. 278-279: ,Pentru nceput, sa observam ca materia este, n prima instan(a, obiectul constiin-
(ei noastre. Totusi |.| diverse energii, cum ar Ii lumina, sunetul etc., nIasoara n mod continuu, n Iiecare regiune
din spa(iu, o inIorma(ie care priveste, n principiu, ntregul univers material. Prin acest proces, o astIel de inIor-
ma(ie poate, desigur, sa intre n organele noastre de sim(, pentru a ajunge, prin sistemul nervos, pna la creier.
Mai proIund, ntreaga materie din corpurile noastre nIasoara ntr-un anumit Iel Universul, chiar de la nceput'.
transporta o ordine implicita este holomiscarea, care este o totalitate nedivizata si neIarmi-
(ata'
217
desi putem abstractiza si distinge anumite aspecte ale holomiscarii (lumina, sunet,
electroni etc.). n Iapt, ,toate Iormele holomiscarii Iuzioneaza si sunt inseparabile', ceea ce Iace
ca ea sa Iie ,indeIinibila si incomensurabila'. Miscarea n ntregul ei este prezenta n Iiecare mo-
ment al ei cu toate caracteristicile sale. Procesul este asemanator cu interIeren(a si remanen(a in-
Iorma(iilor si a starilor declansate de o audi(ie muzicala. Cnd este cntata o anumita nota muzicala,
,un numar de note anterioare nca mai reverbereaza n constiin(a. Ceva mai multa aten(ie va arata
ca tocmai prezen(a simultana si activitatea tuturor acestor reverbera(ii este responsabila pentru senza(ia
imediata si directa a miscarii curgerii si continuita(ii.'
218
Experien(a anterioara este pastrata holograIic n constiin(a, iar o noua percep(ie a unor note
muzicale retrezeste ntregul lan( al contextului sonor n care se integreaza, dnd senza(ia de
miscare ampla, ce evoca ordinea nIasurata pe care o percepem diIuz, proiectata n conIigura(ia
desIasurata a melodiei. Autorul Iace, deci, o paralela ntre constiin(a si proprieta(ile pe care
le-a atribuit ordinii implicite, ntre experien(a noastra imediata si Iondul realita(ii.
,Vedem atunci ca Iiecare moment al constiin(ei are un anumit con(inut explicit, care este un prim-plan
si un con(inut implicit, care este Iundalul corespunzator. Presupunem acum ca nu numai experien(a
imediata este cel mai bine n(eleasa n termeni de ordine implicita, dar ca si gndirea trebuie n mod
Iundamental n(eleasa n aceasta ordine. Aceasta nseamna aici nu doar con(inutul gndirii, pentru
care am nceput sa Iolosim deja ordinea implicita. De Iapt, aceasta nseamna ca structura, Iunc(ionarea
si activitatea eIectiva a gndirii se aIla n ordinea implicita.'
219
Gndirea apare, deci, nu doar o reprezentare a lumii maniIeste, ci si o contribu(ie la modul
cum experimentam aceasta lume, cum o cunoastem si o traim. Si constiin(a poate Ii imaginata
ca Iiind alcatuita din diverse momente eIective care sunt, de Iapt, proiec(ii ale structurii sale
globale, ale memoriei organizate cu ajutorul regulilor logicii si al categoriilor de spa(iu, timp,
cauzalitate etc. Con(inutul constiin(ei trebuie integrat si el ntr-un Iundal mai vast, analog cu
oceanul de energie al lumii, imens Iundament multidimensional ce se proiecteaza n diverse
ordini temporale si spa(iale.
Cosmosul, materia, via(a si constiin(a sunt considerate de autor ca Iiind
,proiec(ii ale unui Iundament comun. El poate Ii numit Iundamentul a tot ceea ce este, cel pu(in n
masura n care putem sim(i si cunoaste aceasta n Iaza actuala de desIasurare a constiin(ei. Desi nu
avem nici o percep(ie sau cunoastere detaliata a acestui Iundament, el este mereu, ntr-un anume sens,
nIasurat n constiin(a noastra, n modurile pe care le-am schi(at, ca si, poate, n alte moduri care mai
trebuie nca descoperite.'
220
Ct de departe suntem de ideea ca subiectul cunoscator este separat de realitatea pe care
o cunoaste! Bohm ontologi:ea: subiectul epistemic si anuleaza separa(ia subiect/obiect, Iacnd
sa Iuzioneze cele doua ipostaze ale lumii n structura plenitudinara si holograIica a lumii. Suntem
n plina concep(ie romantica despre lumea care se oglindeste n par(i, despre par(ile ce se rasIrng
unele n altele si toate n imaginea ntregului, despre coresponden(a holograIica dintre micro
si macrocosmos, dintre tot si parte etc. Viziunea organicista este evidenta. El reia teme si idei
din IilosoIia lui Hegel, IilosoIie dezvoltata n mediul romantic si anticlasic prea bine cunoscut.
217. Ibidem, p. 220.
218. Ibidem, p. 280.
219. Ibidem, pp. 286-287.
220. Ibidem, pp. 297-298.
MetaIora realita(ii totale se sprijina la Bohm pe biologie (par(ile sunt oglinda substan(iala a
ntregului), nu pe Iizica newtoniana (par(ile sunt obiecte exterioare unele Ia(a de altele si
interac(ionaza prin rela(ii externe Iara implica(ii asupra naturii lor interne).
n acest context de idei, opozi(ia dintre ,stiin(ele naturii' si ,stiin(ele spiritului', obsedanta
cndva, simetrica celei dintre natura si cultura, e tot mai Irecvent pusa n discu(ie de noile per-
spective interdisciplinare si integratoare. Solidaritatea dintre local si global, coresponden(a dintre
micro- si macrocosmos, izomorIismul ascuns dintre starile naturii si ale culturii, ideea oglindirilor
reciproce dintre parte si ntreg, tot arsenalul analogiilor romantice pare resuscitat de aceste ipoteze.
Teoria lui Bohm este n evident dezacord cu viziunile analitice si liberale despre autono-
mia entita(ilor si caracterul lor separat n timp si spa(iu, despre autonomia sIerei lor de miscare
individuala, n dezacord cu prioritatea acordata azi par(ii n dauna ntregului, individului, nu
totalita(ii. Principiul antropic si principiul holograIic, aplicate ontologiei, reconsidera semniIi-
ca(ia existen(ei umane n Univers si este de asteptat, spune Bohm, o noua descriere stiin(iIica
a naturii, care sa combine aspectele clasice si cuantice ntr-o structura mai comprehensiva, ce
va Iace din ele nu domenii separate, ci aspecte si cazuri limita ale unor situa(ii mai generale.
Principiul antropic si paradigma hologramei oIera omului o solu(ie de conciliere ntre
vechile sale proiec(ii animiste si noile rezultate la care a ajuns chiar stiin(a care-i destramase
ieri vraja legaturilor sale cu natura. Iata ca tocmai stiin(ele naturii, care l-au detronat ieri, i
conIera din nou omului privilegiul de a Ii ,masura a tuturor lucrurilor', dar din alta perspectiva.
n aceasta lume a coresponden(elor holograIice, omul e un ,holomer'
221
, cum a spus Noica,
o parte care con(ine si exprima sensul ntregului. Omul rezuma Universul care l-a produs.
Bibliografie
John D. Barrow, Originea universului, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994.
Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1996.
Julien Benda, Trdarea crturarilor, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.
David Bohm, Plenitudinea lumii si ordinea ei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1995.
James W. Botkin, Mahdi Elmandjra, Mircea Mali(a, Ori:ontul fr limite al invtrii, Bucuresti, Editura Poli-
tica, 1981.
Mikel DuIrenne, Pentru om, Bucuresti, Editura Politica, 1971.
Martin Heidegger, Repere pe drumul gandirii, Bucuresti, Editura Politica, 1988.
Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Bucuresti, Editura Lider, 1999.
Karl Jaspers, Texte filosofice, Bucuresti, Editura Politica, 1986.
Alexandre Koyre, De la lumea inchis la universul infinit, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997.
Thomas Kuhn, Tensiunea esential, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1982.
Ilie Prvu, Infinitul si infinitatea lumii, Bucuresti, Editura Politica, 1985.
Solomon Marcus, Provocarea stiintei, Bucuresti, Editura Politica, 1988.
Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, Editura Politica, 1975.
Jacques Monod, Le hasard et la necessite, Paris, Editions du Seuil, 1970.
John Naisbitt, Megatendinte, Bucuresti, Editura Politica, 1989.
Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1986.
Karl Popper, ,Epistemologia Iara subiect cunoscator', in Epistemologie orientri contemporane (antologie
de Ilie Prvu), Bucuresti, Editura Politica, 1974.
Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, Noua aliant, Bucuresti, Editura Politica, 1984.
Alvin ToIIler, Powershift. Puterea in miscare, Bucuresti, Editura Antet, 1995.
Paul Valery, Cri:a spiritului si alte eseuri, Iasi, Editura Polirom, 1996.
221. Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1986,
p. 31.
VI. Cultur i politic.
Conceptul de cultur politic.
1. Cultur i politic
Zone de interferen ntre cultur i politic
Cultura si politica pot Ii privite ca doua sIere Iundamentale ale societa(ii, care interIereaza
n numeroase aspecte. Societa(ile moderne si-au construit structuri politice diversiIicate, bazate
pe separa(ia puterilor, dar si-au construit si un spa(iu cultural diversiIicat, ce cuprinde ansambluri
autonome de idei si valori (stiin(a, arta, religia, educa(ia etc.), iar extinderea noilor mijloace de
comunicare a diversiIicat si mai mult oIerta culturala, lansnd noi Iormule estetice, stiluri si viziuni.
n vocabularul societa(ilor contemporane s-au consacrat termenii de cultura politica si de ,poli-
tici culturale', alaturi de politici economice si sociale, de valori si mentalita(i politice etc. Aprecierea
politica a Iaptelor culturale este, de asemenea, consacrata prin termeni cunoscu(i, precum cultura
de dreapta sau de stnga, cultura democratica, cultura reac(ionara, cultura oIiciala, cultura contesta-
tara etc. Putem semnala si alte sintagme Ioarte raspndite azi, precum ,teatrul politic', ,romanul
politic', ,eseul politic', ca sa nu mai amintim de ,limbaj politic', ,simboluri politice', ,mituri
politice', ,mesaj politic', discurs politic' si ,comunicare politica'. Toate aceste zone de interIeren(e
dintre cele doua domenii, cultura si politica, devin teme pentru cercetarea teoretica si sociologica.
Conexiunea dintre cultura si putere politica este una dintre temele cele mai intens dezbatute
n gndirea contemporana. Concep(iile Iunc(ionaliste, structuraliste, semiotice si, n ultimele
decenii, abordarile comunica(ionale si cele postmoderniste au subliniat interIeren(a dintre carac-
terul simbolic al culturii si anumite componente ale sistemului politic. Rela(ia dintre cultura
si sIera politica a societa(ii este una extrem de complexa, n care putem vorbi att de dimensiunile
politice ale culturii, ct si de impactul decisiv pe care valorile si structurile culturale le au asupra
mecanismelor de legitimare politica, asupra ideilor si comportamentelor politice ale grupurilor
sociale. Sociologia politica a preluat o serie de concepte si abordari speciIice teoriei culturii
pentru a explica dependenta conduitelor politice de sistemul de valori, atitudini si repre:entri
culturale, modul n care matricea culturala si mentalita(ile dominante din cuprinsul unei societa(i
si transmit inIluen(ele asupra institu(iilor si rela(iilor politice. Rela(ia dintre sistemul politic
si cel cultural se desIasoara pe mai multe niveluri. ,Un sistem cultural determinat este cel care
Iormeaza atitudinile ceta(enilor, asteptarile lor Ia(a de stat, mecanismele de interiorizare a
valorilor civice |.|. Orice discurs al Puterii vehiculeaza simboluri, mobilizeaza credin(e, pro-
pune obiective care trebuie sa se insereze n mediul cultural.'
222
222. Philippe Braud, La science politique, Paris, Presses Universitaires de France, quatrime edition corrigee,
1992, p. 14.
Lumea contemporana a reevaluat nsemnatatea culturii ca Iactor al dezvoltarii sociale, iar
legatura dintre cultura si sIera puterii politice a Iost cercetata n mod deosebit n ultimile decenii.
Sistemul politic si are coresponden(e n sistemul cultural al societa(ii. Este o rela(ie complexa
n care descoperim condi(ionari reciproce sau structuri analogice. Cultura organizeaza valorile
pe care le respecta si le urmaresc oamenii n via(a, iar puterea politica se sprijina pe acest set
de valori pentru a orienta ac(iunea sociala, pentru a ac(iona asupra societa(ii.
ntre componentele unei societa(i sistemul politic, sistemul economic, sistemul social,
sistemul cultural exista rela(ii variate. Unii teoreticienii au considerat cultura ca o sursa gene-
rativa a puterii politice, precum Antonio Gramsci, o expresie a puterii sau un instrument al
acesteia, o sursa de schimbare a puterii etc. Gramsci considera ca hegemonia politica a unei
clase se ntemeiaza pe hegemonia ei culturala. AstIel, burghezia si-a impus valorile sale n spa(iul
vie(ii sociale, dobndind astIel treptat si puterea politica.
Mul(i teoreticieni considera ca puterea politica reala se realizeaza prin si se sprijina pe
cultura. Concluzia lor este aceea ca o putere politica Iara suport cultural nu dureaza. Raporturile
dintre cultura si spa(iul puterii sunt mai degraba raporturi de coresponden(a, iar uneori de ten-
siune. Op(iunile puterii politice sunt adeseori orientate valoric de anumite modele culturale, de
ponderea unor valori impuse n spa(iul cultural. De mare nsemnatate este raportul dintre schim-
barea politica si schimbarea culturala, dintre noile valori politice si structurile culturale. Exista
o Iunda(ie culturala si mentala a societa(ilor de care structurile politice trebuie sa (ina seama.
n dezvoltarea contemporana, indicatorii culturali, noneconomici, au o relevan(a deosebita,
pentru a caracteriza calitatea vie(ii, dezvoltarea echilibrata, pentru a masura eIectele sociale
si umane ale transIormarilor politice. Starea nva(amntului, a educa(iei, a sistemului mediatic
si inIorma(ional reprezinta indicatori importan(i privind poten(ialul de dezvoltare a unei societa(i.
Mul(i teoreticieni considera ca liniile de cauzalitate sociala sunt mijlocite de cultura, de valorile
pe care le pre(uieste omul, de competen(ele si aspira(iile sale. Dezvoltarea este vazuta astIel
ca un proces complex ce implica aspecte economice, sociale, culturale si politice. Valorile
interiorizate sunt decisive. Cultura politica exprima modul n care ceta(enii si popula(ia n
ansamblu se raporteaza la institu(iile politice si la op(iunile sistemului politic.
Teorii privind raportul dintre cultur i sistemul politic
Raportul dintre cultura si puterea politica a Iost interpretat prin intermediul unor teorii
IilosoIice si sociologice, dintre care amintim:
Conceptiile luministe si rationaliste considerau cultura ca o zona detasata de conIlictele
de putere, ca o Ior(a independenta de spa(iul politic. Cultura era domeniul valorilor universale,
supraistorice si transpolitice.
Hegel considera ca statul este expresia ra(ionalita(ii, o Iorma prin care poporul si promo-
veaza interesele si devine constient de ele. Cultura ar avea Iunc(ia de a Iurniza constiin(a de
sine a poporului, iar statul ar Ii expresia acestei constiin(e de sine. Cultura ar Ii baza statului,
ca expresie obiectivata a ra(ionalita(ii. GloriIicarea statului se asocia cu respingerea subiectivita(ii.
Marxismul a considerat cultura ca Iiind dependenta de structurile politice prin intermediul
mecanismelor ideologice. Exponen(ii acestei teorii au politizat excesiv cultura, considernd ca
ea este orientata de un vector ideologic puternic si are un caracter de clasa pronun(at. Lenin a
teoretizat existen(a a doua culturi n cuprinsul societa(ii capitaliste, cultura proletara trebuind
sa o disloce pe cea burgheza o data cu revolu(ia comunista. Caracterul de clasa al culturii era
opus caracterului ei na(ional.
Conceptiile functionaliste (B. Malinowski, Talcott Parson) au considerat cultura ca un
subsistem al societa(ii, care are Iunc(ia de a realiza consensul social si echilibrul societa(ii,
consolidnd legitimitatea puterii. Puterea exprima ordinea sociala, iar cultura este un instrument
prin care aceasta ordine se conserva pe sine.
Scoala de la Frankfurt a dezvoltat o teorie critica asupra culturii din societa(ile capitalis-
mului trziu, vaznd n cultura adevarata o Ior(a subversiva Ia(a de putere, o Ior(a a schimbarii.
Cultura ar Ii o expresie a dorin(ei, iar puterea, un sistem de interdic(ii. n lucrarea Omul unidimen-
sional, Herbert Marcuse considera ca aceasta Iunc(ie critica si revolu(ionara a culturii s-a tocit
n societa(ile contemporane, care au reusit sa anuleze, prin cultura de masa, distan(a critica dintre
cultura, ca expresie a idealurilor, si realitate. Revolu(ia stiin(iIica si tehnica, comunicarea de masa,
orientarea spre randament si spre ra(ionalitatea instrumentala au reusit sa asigure administrarea
totala a societa(ii si a vie(ii psihice a indivizilor. AstIel, sistemul se reproduce pe sine, reproducnd
cultura care-l legitimeaza si care administreaza dorin(ele subconstiente ale indivizilor.
Capitalismul contemporan ar Ii reusit, astIel, perIorman(a de a nIaptui o contrarevolutie
preventiv, prin care dorin(a de schimbare politica este anesteziata. Indivizii sunt manipula(i,
Iixa(i hipnotic de sistemul de consum, pe care nu doresc sa-l depaseasca. Cultura autentica ar
Ii Iundamental una de opozi(ie, de reIuz si contestare. Perioada de glorie a acestei teorii s-a
intersectat cu miscarile stngiste de la sIrsitul deceniului al 7-lea, perioada n care s-a dezvoltat
o contracultura Ioarte puternica.
O teorie cu privire la rela(ia dintre cultura si mediul politic dezvolta si sociologul P.H.C.
de Lauwe, care considera ca orice cultura are o dubla Iunc(ie: una de legitimare si de conservare,
de sprifinire a dominantei puterii, una critic si de schimbare, iposta: in care cultura se pre:int
ca o cultur-actiune. Cultura ar avea Iunc(ia de a constientiza conIlictele de interese si situa(ia
grupurilor sociale n raport cu puterea. Constientizarea acestor situa(ii este Iactorul care gene-
reaza aspira(ii, dorin(e, valori si proiecte de schimbare. Formate n laboratorul practic al ,culturii
traite', aceste aspira(ii si proiecte se opun ,codurilor constituite', institu(ionalizate, ntruct
,cultura vie consta n a repune n discu(ie toate aceste coduri ori, cel pu(in, n a le rennoi
permanent'
223
. Grupurile aIlate la putere sunt interesate n manipularea valorilor, n construi-
rea unei imagini Ialse a indivizilor asupra propriei lor situa(ii, prin idealizarea unor stari si
diIuzarea unor mitologii care sa orienteze valoric subiec(ii sociali.
Prin contrast cu Ienomenul de dominan(a putem vorbi si de un proces de dinamica culturala,
ce presupune geneza unor aspira(ii spre schimbare la grupurile subordonate. AstIel, cultura ar
ndeplini simultan rolul de instrument de dominatie politic, dar si cel de emancipare politic.
Dominan(a spirituala se realizeaza prin intermediul unor Iactori psihosociali aIla(i sub presiunea
mijloacelor de comunicare.
Recunoastem si n acest sistem schema lui Marcuse, dupa care cultura afirmativ ar repro-
duce sistemul prin reproducerea valorilor sale (ra(ionalitate, eIicien(a, ordine, gloriIicarea stiin(ei,
tehnocra(ie, cultura de consum, mitologii publicitare), iar cultura de opo:itie, cultura ca act de
crea(ie ar Ii responsabila de Iurnizarea unor alternative sociale si politice, ar Ii o cultura ,antido-
minanta', o cultura ,emergenta', ca izvor al schimbarii politice.
Cultur i politic 139
223. Paul-Henri Chomart de Lauwe, Cultura si puterea, Bucuresti, Editura Politica, 1982, p. 141.
Noile mijloace electronice de comunicare au pus n rela(ii de interac(iune proIunda spa(iul
cultural si cel politic. Mass media reprezinta mecanismul care ,Iabrica' opinia publica si ima-
ginile asupra realita(ii politice. Mijloacele de comunicare exercita o inIluen(a puternica asupra
modurilor de percep(ie si de gndire, asupra valorilor si op(iunilor politice ale indivizilor. Sistemul
mediatic utiliznd ntreaga gama de limbaje si Iorme de comunicare reprezinta azi media-
torul universal dintre componentele vie(ii sociale, interIa(a dintre societate si sIera politica,
dintre ceta(ean si stat. Pe lnga mesaje, idei si valori, care sunt inIuzate treptat n imaginarul
colectiv, sistemul mediatic determina o schimbare progresiva si subterana inclusiv n modurile
de n(elegere a lumii, n Iormarea aspira(iilor si a criteriilor de evaluare a evenimentelor politice.
Dar sistemul mediatic a modificat in chip radical nu numai structura culturii, ci si formele de
manifestare ale politicului. ntr-un context social n care comunicarea a devenit un Iapt omni-
prezent, indivizii sunt ame(i(i de diversitatea inIorma(iilor si a mesajelor pe care le recep(io-
neaza. Bombardamentul comunica(ional la care este supus receptorul mediu (un om cu nevoi
si aspira(ii de nivel mediu) provoaca deruta si conIuzie n sistemul sau de apreciere a valorilor.
Reperele culturale tradi(ionale nu mai Iunc(ioneaza, iar cele actuale sunt intens politizate.
Receptorul care a ajuns dependent de meniul cultural standard oIerit de sistemul mediatic
solicita el nsusi un repertoriu standardizat si pentru mesajele politice, devenind astIel un
complice al versiunilor maniheiste si simpliste care i se oIera asupra evenimentelor politice,
un stimulator al mesajelor propagandistice. Disolu(ia grupurilor sociale primare, cum ar Ii
Iamilia, determina ca rela(ia dintre mass media si individ sa Iie una directa, iar cresterea stan-
dardului de via(a asigura disponibilitatea indivizilor, elibera(i de nevoi presante, pentru recep-
tarea produc(iei de iluzii si a miturilor politice. De aceea, unii teoreticieni considera ca ntreaga
cultura de masa reprezinta un stoc de mituri si de ideologii care traiesc prin mass media.
Reprezentarile politice ale indivizilor sunt mijlocite si Iiltrate de codul lor cultural, de
patrimoniul inIorma(ional si de setul de valori la care adera n plan existen(ial, practic. Compo-
nenta politica si geopolitica ocupa o por(iune semniIicativa din repertoriul mesajelor pe care
le asimileaza receptorul, desi el nu este dect arareori constient de sensul acestor mesaje, care
i se oIera ambalate n Iorme care si disimuleaza con(inutul.
Apari(ia culturii de masa a Iost interpretata si ea prin grila sociologiei politice. SemniIica(ia
politica a noii realita(i culturale a Iost desciIrata de reprezentan(ii Scolii de la FrankIurt, n
special de Theodor Adorno si Herbert Marcuse, care au elaborat ceea ce s-a numit ,teoria critica'
a societa(ii de consum. Ei au pornit de la ideea ca sistemul mediatic, care a devenit o realitate
dominanta n a doua jumatate a secolului XX, produce o degradare a culturii si a valorilor o
data ce acestea intra sub domina(ia logicii mercantile. Cultura de masa este o ,co-produc(ie' ce
angajeaza cultura si politica, cultura si economia. Sistemul mediatic este simbolul noului tip
de produc(ie, cumulnd producatori cu interese economice determinate, artisti si intelectuali
angaja(i sa produca anumite mesaje si distribuitori tehnici ai mesajelor.
Dupa opinia lui Adorno si Marcuse, industria culturala de masa propune o ,barbarie stili-
zata' prin care se realizeaza o represiune simbolica (violen(a simbolica), avnd ca eIect pro-
ducerea ,omului unidimensional' si a unei societa(i total administrate, ,Iara opozi(ie'.
224
Din
224. Herbert Marcuse, Scrieri filosofice, Bucuresti, Editura Politica, 1977; vezi capitolele traduse din lucrarea
Omul unidimensional, pp. 285-429.
perspectiva lor, cultura de mas desemneaza ansamblul comportamentelor, miturilor, ideilor
si reprezentarilor produse si diIuzate printr-o tehnica industriala, tehnica ce a Iacut posibila si
expansiunea mijloacelor de comunicare n masa. Ei asociaza acest tip de cultura cu ascensiunea
claselor medii pe scena istoriei, cu accesul acestora la universul valorilor culturale, Iapt care
determina apari(ia unei ,culturi de mijloc' si disolu(ia culturilor de elita.
EIectul acestei culturi consta n uniformi:area modurilor de gandire si a comportamentelor,
disparitia spiritului critic si erodarea personalittii omului. n acest tip de cultura predomina
divertismentul, care l men(ine pe individ n aIara problemelor grave ale societa(ii. Este o ,cultura
aIirmativa', spune Marcuse, o cultura perIect integrata sistemului, Iara voca(ie critica. Aceste
societa(i, care dispun de un sistem tehnologic care ,produce' realitatea si de un sistem mediatic
perIormant, sunt societa(i integrate si pasive, capabile sa integreze si grupurile si culturile con-
testatare. De aici Marcuse trage concluzia ca sunt societa(i proIund ,ira(ionale', care anulea:
forta critic a culturii prin ncorporarea elementelor culturale n chiar realitatea tehnologica.
,n ambian(a tehnologiei, cultura, politica si economia se contopesc treptat ntr-un sistem omniprezent
care nglobeaza sau respinge toate alternativele.'
225
Formele de crea(ie culturala si-au pierdut distan(a critica Ia(a de realitatea sociala, ele sunt
,integrate' n ,ra(ionalitatea' sistemului, care Iunc(ioneaza dupa logica proIitului si a pie(ei.
ntruct n aceste societa(i ,ra(ionalitatea tehnologica a devenit ra(ionalitate politica', ele au
reusit sa puna n miscare ,un sistem de domina(ie' al carui mecanism esen(ial consta n ,aplana-
rea antagonismului dintre cultura si realitatea sociala, prin eliminarea elementelor opozi(ionale,
straine si transcendente din cultura superioara'
226
. AstIel, mass media reprezinta instrumentul
unei colosale manipulari sociale, ce poate ,administra' chiar zonele inconstientului, ale ima-
ginarului social.
,Atunci cnd mijloacele de inIormare n masa amesteca n mod armonios, si adesea insesizabil, arta,
politica, religia si IilosoIia cu reclame comerciale, ele aduc aceste domenii ale culturii la acelasi nu-
mitor, adica la Iorma de marIa. Pe clapele suIletului se cnta melodia artei de a vinde. Valoarea de
schimb conteaza, nu valoarea de adevar. Pe ea se axeaza ra(ionalitatea statu quo-ului, iar orice alta
ra(iionalitate i este subordonata.'
227
Amestecul tuturor valorilor n ,bulionul' culturii de consum anuleaza distinc(ia dintre
valoare si nonvaloare, dintre cultura si economie, dintre arta autentica si produc(iile comerciale.
Produc(ia de iluzii pe scara industriala genereaza dorin(e artiIiciale, care se cer din nou satis-
Iacute, astIel nct oIerta si produce cererea si invers. Mass media reprezinta instrumentul unei
culturi a mediocrita(ii, care presupune o produc(ie de serie pentru o cerere de masa, Iiind supusa
legilor pie(ei, orientata de valori comerciale, avnd un eIect tranchilizant, asemeni unui narcotic
social. Marcuse considera ca sansa unei culturi contestatare ar apar(ine grupurilor marginale,
celor neintegra(i, care mai pot dezvolta o cultura critica Ia(a de sistem.
Marcuse a elaborat si o teorie estetica prin care nvesteste arta cu capacitatea de a depasi
realul prin ,Iorma estetica' a ei, oIerind imaginea altei realita(i, alternative. De aceea, el va
Iace elogiul artei contestatare, al artei de ruptura, o ,arta a reIuzului' ce reuseste sa depaseasca
realul, propunnd utopii si proiecte de schimbare. n aceste condi(ii, educa(ia culturala are un
225. Ibidem, p. 303.
226. Ibidem, p. 306.
227. Ibidem, p. 306.
sens proIilactic, Iiind menita sa-l ajute pe individ sa se orienteze n haosul mesajelor mediatice,
sa-si Iormeze o subiectivitate critica.
Dintr-o alta perspectiva, Mircea Eliade
228
a pus n eviden(a modul n care sistemul mediatic
vehiculeaza o serie de mituri, n Iorme proIane si degradate, pentru a orienta structurile
imaginarului colectiv si a ob(ine eIecte politice n Iorme insesizabile. Colectivita(ile umane se
comporta si astazi mitic, sub Iascina(ia pe care o exercita mass media. Produc(iile culturii de
masa cultiva adeseori personaje extraordinare de tipul Supermanului, care reuseste mereu, Iiind
vorba de o satisIacere nostalgica si secreta a omului mediocru, marginit n existen(a sa, care
spera sa devina excep(ional ntr-o zi, identiIicndu-se n planul imagina(iei cu aceste personaje
care ndeplinesc o functie compensatorie Ia(a de existen(a sa. AstIel, romanele si Iilmele poli(iste
sunt construite pe structura mitic a opo:itiei dintre bine si ru, dintre erou si demon, schema
care permite mitizarea personajelor si proiec(ia receptorului n drama reprezentata. De asemenea,
transIormarea vie(ii politice n spectacol mediatic ndeplineste aceeasi Iunc(ie de mitizare a
personalita(ilor, a vedetelor. n aceeasi serie se nscrie si cultul obiectelor al automobilului,
de exemplu , Ia(a de care adeseori omul are un soi de adora(ie de tip religios.
Func(ia literaturii n societa(ile contemporane se aseamana cu cea a mitologiei, raspunznd
nevoilor omului de a iesi din timpul personal si istoric si de a se cuIunda ntr-un timp imaginar,
mitic. EIectul hipnotic pe care-l ob(in unele produc(ii de consum se sprijina pe fascinatia po-
vestii, care exprima nevoia Iundamentala a suIletului uman de ,iesire din timp', din timpul
proIan, de suspendare a actualita(ii prin actul lecturii sau prin cel al receptarii acestor produc(ii.
Func(ia literaturii devine astIel aceea de a recupera un timp pierdut, timpul mitic. n societa(ile
contemporane, romanul si Iilmul au luat locul mitului din socita(ile arhaice, avnd aceeasi Iunc(ie
terapeutica n raport cu existen(a cotidiana. Func(iile gndirii mitice sunt constitutive Iiin(ei
umane, si multe produse si arteIacte ale culturii de masa ndeplinesc aceste Iunc(ii.
Marile ideologii pot Ii si ele interpretate drept mituri elaborate n orizontul gndirii moderne,
arata Eliade. De exemplu, prestigiul originii a Iunc(ionat n cazul ReIormei lui Luther, care a
propus o ntoarcere la sursa primara a crestinismului, precum si n cazul Revolu(iei Franceze,
care a dorit sa nceapa cronologia de la punctul zero. La Iel, mitul rasist, al purita(ii sngelui,
este prezent n numeroase ideologii moderne, dupa cum si marxismul poate Ii interpretat ca o
mitologie ce proiecteaza vrsta de aur la sIrsitul istoriei, Iacnd din proletariat un agent
metaIizic al istoriei. Ideologii mesianice sunt si cele ale liberalismului integral sau cele care
astazi vorbesc de ,sIrsitul istoriei' (Francis Fukuyama), de o victorie deIinitiva a democra(iei
asupra totalitarismului, abolind contradic(iile inerente ale istoriei.
2. Art i societate
Viziunile asupra lumii semnificaii filosofice i politice
Crea(iile culturale au ele nsele o anumita semniIica(ie politica implicita (un mesaj care
este nciIrat n sensurile operei) sau o semniIica(ie explicita, un mesaj politic care este Iormulat
n chip deliberat (romanul politic, teatrul politic vezi opera lui Caragiale sau Brecht). n
228. Mircea Eliade, Mituri, vise si mistere, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 1998, capitolul ,Miturile
lumii moderne', pp. 17-32.
aceasta problema s-au maniIestat doua direc(ii extreme, sociologismul vulgar, care a cautat
o transcriere directa a socialului si politicului n opera, si tendintele formaliste si esteti:ante,
care au militat pentru autonomia totala a artei, pentru analiza operei independent de con(inu-
turile sau implica(iile sale sociale.
Teoreticienii au aratat ca exista un ,cod ideologic' al operei de arta, care poate Ii descoperit
la nivelul viziunii asupra lumii, cod ce rezoneaza cu un anumit mesaj politic. Lucien Goldmann
229
a dezvoltat o teorie cu privire la rela(ia dintre vi:iunile asupra lumii, codiIicate expresiv n ope-
rele de arta, si anumite tendin(e sociale si politice. Arta este si o Iorma de autoconstiin(a a unei
societa(i. Con(inuturile sociale sunt interiorizate de creator n subiectivitatea sa, se exprima apoi
n opera si produc un eIect asupra receptorilor.
Legatura dintre opera si spa(iul social si politic poate Ii desciIrata la nivelul viziunii asupra
lumii. Viziunea asupra lumii structureaza atitudinile ideologice Iundamentale ale unui grup social.
Exista o omologie structurala ntre structurile constiin(ei colective si structurile operei de arta.
Printr-o analiza proIunda, in structura operei putem descoperi structurile mentale colective.
Comportamentul eroilor din piesele antice diIera de cel al eroilor din dramaturgia contempo-
rana datorita Iaptului ca diIera contextele culturale si angajarile valorice.
Goldmann considera ca opera de arta sistematizeaza ,constiin(a posibila' a grupului social,
astIel nct putem descoperi similitudini ntre Iorma romanului si Iorma societa(ii. Economia
liberala si gaseste coresponden(a n romanul clasic (Balzac, Dostoievski), ce problematizeaza
existen(a individului care se aIirma ca un erou. Capitalismul monopolist si gaseste corespon-
den(e n romanele lui KaIka sau Camus, n care adeseori personajul este un antierou, ratacit n
labiriturile sistemului, un individ care a pierdut iluzia ca mai poate modiIica istoria prin ac(iunile
sale. Societa(ile contemporane si gasesc imaginea n proza din care a disparut personajul, n
care individul este dominat de un univers reiIicat, precum n teatrul absurdului. n acelasi cadru
poate Ii interpretata si disolu(ia Iigurativismului n pictura.
Opera de arta se aIla n rela(ie cu socialul precum o harta aeriana seamana cu realitatea
geologica. Opera este o structura semniIicativa care exprima atitudini globale n Ia(a realita(ii,
un complex de reprezentari pe care l cristalizeaza n Iorme ce vor deveni bunuri sociale. Dar
opera nu este un simplu reIlex al unor con(inuturi sociale exterioare, con(inuturi care ar preexista
operei. Semnificatia politic si social a unei opere nu poate fi cercetat independent de valoarea
ei estetic. Este citata adeseori aIirma(ia lui Benedetto Croce dupa care opera de arta ,este un
monument, nu un document'.
Pierre Francastel
230
a subliniat Iunc(ia creatoare a artei, capacitatea ei de a ordona si structura
viziunile sociale, de a orienta direc(ia de evolu(ie a mentalita(ilor sociale, de a exprima n avan-
garda noi stari de spirit, atitudini si reprezentari sociale. El a considerat ca examenul sociologic
al artei trebuie aplicat la toate nivelurile constitutive ale operei, inclusiv la structurile Iormale,
care (in de limbaj, expresie si stil. Artistii sunt personalita(i, nu instrumente pasive ale unei clase,
iar arta exprima via(a n complexitatea ei, Iiind o reconstruc(ie simbolica a vie(ii.
Arta este o Iorma Iundamentala de activitate prin care omul si reprezinta raporturile cu
lumea. Operele de arta sunt ,obiecte de civiliza(ie' cu un statut aparte, un statut simbolic prin
care ele depasesc realul n posibil. Arta anticipea: astfel cadrele posibile ale experientei sociale,
229. Lucien Goldmann, Sociologia literaturii, Bucuresti, Editura Politica, 1972.
230. Pierre Francastel, Realitatea figurativ, Bucuresti, Editrua Meridiane, 1972.
ea nu reflect o spiritualitate, ci o creea:. Trebuie, deci, sa cercetam raporturile dintre sistemul
de conven(ie al artei si diverse componente ale sistemului social pentru a putea descoperi core-
la(ia dintre aceste realita(i. Arta nu este doar o expresie a societa(ii, ci si o componenta a socie-
ta(ii, o condi(ie si o Ior(a sociala a ei.
Analogii ntre sisteme politice i tipuri de cultur
Tudor Vianu, sintetiznd cercetarile de sociologie a artei datorate lui Hypolite Taine, Fernand
Baldensperger sau Charles Lalo, considera ca putem descoperi o serie de raporturi expresive
ntre anumite Iorme ale culturii si organizarea politica a societa(ilor.
231
Antropologia a dezvaluit
solidaritatea dintre activita(ile artistice si Iormele de via(a sociala. Comunita(ile preponderent
nomade s-au ilustrat prin poezie si muzica, iar cele sedentare prin arhitectura, arta plastica,
literatura dramatica. Mai ales arhitectura poate Ii pusa n legatura cu tipurile de structuri politice.
AstIel, democra(ia ateniana a Iost interesata de amenajarea arhitectornica a spatiilor publice,
de mediul cettii, construind temple dedicate zeilor si eroilor ceta(ii, stadioane, amIiteatre mare(e,
portice Iestive sau dezvoltnd Iorme ale artei ce implicau solidarizarea grupului social (teatrul,
olimpiadele, sarbatori etc.). Prin contrast, acolo unde puterea politica a Iost de(inuta de pluto-
cra(ie, n Roma lui August sau n orasele-state din Renastere, s-a dezvoltat o ,arta a Iorului'
menita sa gloriIice mare(ia cezarilor, precum si vila de resedin(a.
Evul Mediu a dezvoltat pentru nobilime castelul izolat, iar pentru civiliza(ia comunala rurala
primria si turnul comunal, ca loc al comunita(ii. Regimurile monarhice centralizate au
dezvoltat palatul de resedint (Versailles), iar individualismul Renasterii a dus la impunerea
portretului n pictura. n epoca Renasterii, comanda sociala, prin intermediul mecenatului, punea
arta n dependen(a de cmpul puterii. Ulterior, secularizarea vie(ii si laicizarea mentalita(ilor
au dus la apari(ia unor noi genuri n pictura (peisajul, via(a de Iamilie), iar temele religioase
au ramas ca un pretext pentru subiecte prozaice.
n epoca moderna are loc o autonomizare a cmpului artistic Ia(a de cel politic, dar similitu-
dinile de structura pot Ii gasite si n aceste condi(ii. Muzica clasica si preclasica se aIla n cores-
ponden(a cu Iormele de via(a speciIice secolelor XVI-XVIII, dupa cum ritmurile accelerate ale
vie(ii contemporane se pot regasi transIigurate n conIigura(iile sonore ale genurilor muzicale ac-
tuale. n ultimele doua secole, arta s-a raportat de obicei critic la spa(iul social si politic. Ea a ex-
primat, n Iorme speciIice, anumite curente de idei sociale, participnd la Iormarea si diIuzarea lor.
Situndu-se adesea n opozi(ie Ia(a de sistemele politice ale momentului, arta, IilosoIia, religia
si alte Iorme ale culturii ndeplinesc, spun teoreticienii, si o importanta Iunc(ie ,compensatorie',
oIerind publicului imagini ale unei lumi alternative, expresia unor sentimente si aspira(ii interzise
de autorita(i. AstIel, regimurile despotice au privilegiat adeseori genurile Irivole, operele senti-
mentale si Iara implica(ii politice, literatura de evaziune etc.
,Pentru ca interzic sau oprima gndirea sociala, tiraniile dezvolta genurile Irivole |.|. Regimurile
autocratice Iavorizeaza apoi expresia sentimentelor erotice, singurele care nu le amenin(a si care le
pot cstiga simpatia anumitor cercuri. Erotismul rococoului Irancez este n aceasta privin(a un exemplu
printre altele. Progresul liberta(ilor publice poate uneori sa abata spiritele de la practica artelor si a
literaturii.'
232
231. Tudor Vianu, Estetica, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968, pp. 175-186.
232. Ibidem, p. 177.
Ultima observa(ie a lui Vianu este demna de interes si pentru n(elegerea condi(iei artei n
perioada tranzi(iei postcomuniste. Trecerea brusca spre un regim democratic si aIirmarea liber-
ta(ii de expresie, dupa o lunga perioada de interdic(ii, au acaparat interesul societa(ii si chiar
al intelectualilor, grup specializat n crea(ia culturala, pentru spa(iul politic si pentru conIruntarile
politice, determinnd o eclipsare a interesului pentru arte si crea(ia ,gratuita'. Asa se explica
si pierderea prestigului social pe care-l avea literatura n timpul regimul dictatorial din Romnia,
cnd simboliza o Iorma de opozi(e si avea o Iunc(ie critica implicata.
Un caz: rezistena prin cultur
Diagrama raporturilor dintre regimul politic comunist din Romnia si spa(iul cultural, cu
schimbarile pe care le-a suIerit n diIerite perioade, poate oIeri elemente pentru o analiza a
Ienomenului discutat. n primii ani ai regimului (perioada proletcultismului), spa(iul cultural
a Iost complet controlat de institu(iile cenzurii politice. Vechea elita culturala si politica a Iost
suprimata brutal. Este intervalul n care s-a consumat, dupa epoca Ianariota, cea mai teribila
tragedie na(ionala; este perioada unui ,holocaust' al culturii romne, n care elita culturala
anterioara a Iost decapitata Iizic sau marginalizata, perioada n care Romnia a trait sub
agresiunea unui model cultural de ocupa(ie, ce viza distrugerea memoriei istorice si rusiIicarea
institu(iilor, a nva(amntului si a culturii n ansamblul ei.
Urmeaza o perioada de relativa liberalizare, care a avut eIecte beneIice asupra mediului
cultural, ntre anii 1964-1974. Este perioada n care sunt redescoperite si revaloriIicate Iiloanele
na(ionale ale culturii, n care se reiau contactele intelectuale cu lumea occidentala; arta si activi-
ta(ile culturale si revendica si ob(in o relativa autonomie Ia(a de directivele politicii oIiciale,
directive ce cunosc si ele o Iaza de relaxare, iar cenzura ideologica devine mai permisiva. Artele
plastice, teatrul, cinematograIia, literatura si presa culturala cunosc o nnoire de substan(a, o
diversiIicare stilistica si realizari de perIorman(a.
Dupa 1971, regimul comunist maniIesta o tendin(a tot mai accentuata de reideologizare
a mediului cultural si de nasprire a cenzurii. Regimul politic evolueaza treptat spre o restalini-
zare, prin impunerea unei ,linii ideologice' n cultura si prin cultul personalita(ii dictatorului
Ceausescu. EIectul acestei ,cotituri ideologice' este contradictoriu n plan cultural. Este mo-
mentul n care se naste o reac(ie puternica, diIuza la nceput, dar tot mai consistenta n plan
spiritual si n Iormele sale ,disimulate' de opozi(ie la politica regimului. Apar tot mai Irecvent
Iorme de protest social si intelectual.
Mediile culturale au acum structuri consolidate, independente de cele politice, iar pozi(iile
dobndite de o serie de personalita(i si de unele publica(ii n perioada anterioara ncurajeaza
unele acte de disiden(a individuala, care se vor ampliIica n anii 80. Dar mediile culturale
sunt divizate de angajari teoretice si ideologice diIerite, inclusiv de atitudini diIerite Ia(a de
tradi(ia culturala; sunt reluate teme si dispute din perioada interbelica.
Literatura dezvaluie abera(iile sistemul comunist, dar ntr-un limbaj simbolic, aluziv si
esopic, pentru a putea trece de cenzura. n mediile sociale si intelectuale se dezvolta un limbaf
codificat prin care oamenii si exprima aversiunea Ia(a de regim; este epoca limbajului dublu,
a unor conduite duplicitare, ca strategii de supravie(uire si de opozi(ie simbolica. Este perioada
n care cenzura se naspreste, revistele si editurile sunt din nou controlate, circuitul inIorma(iei
este supravegheat, iar n anii 80 ceta(enii care au masini de scris sunt obliga(i periodic sa le
nregistreze la mili(ie; televiziunea si reduce programul la doua ore, n care se diIuzau doar
programe n care se maniIesta un cult desan(at al dictatorului. Desi propaganda se intensiIica,
ea nu mai are eIicien(a, regimul nu mai este crezut, iar lumea culturala dezvolta diverse Iorme
de rezisten(a, pasive sau maniIeste. n aceste condi(ii se dezvolta limbajul dublu, literatura cu
,cheie', dar si conduite duplicitare n spa(iul culturii.
Pentru a-si legitima dictatura, regimul Ceausescu a recurs la o ampla ac(iune de exaltare
a ideii na(ionale, ncercnd sa anexeze la aceasta politica na(ionalista si sectoare ale crea(iei
artistice. De Iapt, sub aceste practici, care desIigurau istoria si transIormau ideea na(ionala ntr-o
tema de propaganda, se promova un cult al personalita(ii dictatorului, cult ce devenise suIocant
si luase Iorme caricaturale.
Desi cei care nu scriau pe placul propagandei oIiciale aveau diIiculta(i n a publica, o serie
de intelectuali au reIuzat sa Iaca compromisuri, nu au renun(at la (inuta estetica si morala, s-au
retras n spa(iul cultural, cladind opere de valoare. Aceasta atitudine a Iost numita ulterior ,re-
zisten(a prin cultura'. Unele grupuri s-au izolat si au lucrat temeinic n sIera unor discipline sau
preocupari culturale majore, precum a Iost grupul din jurul lui Constantin Noica, de la Paltinis.
233
Desi au Iacut si gesturi de contestare directa a dictaturii, strategia pe care au adoptat-o cei
mai mul(i intelectuali romni a Iost una de rezisten(a implicita, ,retragerea n cultura', ntr-
un spa(iu autonom, pe care regimul dictatorial nu mai putea sa-l controleze n ultimii ani n
toate maniIestarile sale. Creatorii care nu au acceptat sa participe la ritualurile de gloriIicare
hilara a puterii au adoptat acesta Iorma de opozi(ie pasiva, care a Iost ulterior numita ,rezisten(a
prin cultura'. AstIel, constata Eugen Simion, cultura n ansamblu, dar mai ales segmentul ei
literar si critic, a purtat ,o lupta dura pentru a-si cstiga relativa independen(a si, mai ales, pentru
a impune o scara de valori ct mai exacta', nedistorsionata de considerente ideologice. n Ielul
acesta, ,literatura romna si-a revenit din somnul proletcultismului si s-a constituit ca institu(ie
spirituala na(ionala'
234
.
ntr-adevar, dupa 1965, literatura a devenit o ,institu(ie spirituala na(ionala', cu o Ior(a de
penetrare sociala neobisnuita. Aaparut o constela(ie de creatori, de poe(i, romancieri, dramaturgi
si critici, personalita(i de relieI care au rennodat legatura cu tradi(ia spirituala autohtona si au
produs opere n rezonan(a cu noile orientari estetice din spa(iul mondial.
3. Conceptul de cultur politic
Repere pentru o definiie prealabil
Cultura politica reprezinta un ansamblu de idei, valori, atitudini si conduite prin care indi-
vizii si grupurile sociale si reprezinta si si constientizeaza raporturile lor Ia(a de structurile de
putere. Asadar, ca o deIini(ie de pornire, cultura politica reprezinta un ansamblu de reprezentari,
idei, sentimente, judeca(i, atitudini si comportamente care vizeaza sistemul politic, raporturile
dintre putere si ceta(eni. Cultura politica se cristalizeaza si ea prin mecanismul de socializare
generala a individului si de asimilare a normelor sociale. n cazul culturii politice, asa cum
233. Vezi Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Pltinis, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1984.
234. Eugen Simion, ,Am optat pentru incitarea la toleran(a', interviu (decembrie 1992), n C. Stanescu,
Interviuri din tran:itie, Bucuresti, Editura Funda(iei Culturale Romne, 1996, p. 128.
vom arata, avem de-a Iace cu procesul prin care indivizii si grupurile sociale interiorizeaza
idealuri, valori, norme si atitudini Ia(a de sIera politica a societa(ii, exteriorizndu-le apoi n
conduite si ac(iuni individuale sau de grup, dar care au relevan(a politica globala.
Cultura politica este un concept interdisciplinar, care poate Ii abordat din perspectiva Iilo-
soIiei culturii, a sociologiei politice, a politologiei si a altor discipline. Realita(ile complexe pe
care le exprima conceptul au Iost investigate si prin cercetari emipirice, dar o serie de compo-
nente ale culturii politice sunt greu de cuantiIicat: valori, reprezentari, mentalita(i, mituri, sim-
boluri, cuprinznd si importante aspecte psihologice (personalitate, atitudini, aIecte, sentimente,
motiva(ii, reac(ii emo(ionale etc.).
Putem decupa n morIologia culturii politice cel pu(in trei componente distincte:
cunostinte, informatii, idei, sistematizate n doctrine si teorii politice sau prezente n mod
diIuz la membrii societa(ii (reprezentari, opinii etc.);
valori, credinte, atitudini, convingeri, idealuri si motivatii, solidiIicate n mentalita(i, prin
care rela(iile politice sunt reprezentate si evaluate;
atitudini, comportamente si actiuni politice prin care se materializeaza op(iunile si valorile
politice.
Deci putem considera ca gndirea politica, valorile politice si conduitele politice alcatuiesc
sistemul culturii politice. Avem, asadar, un nivel cognitiv, unul axiologic si unul praxiologic.
Alta sistematizare posibila este aceea care disociaza ntre cultura teoretic elaborata, alcatuita
din sisteme de cunostin(e, valori si idei, concretizate ntr-o ideologie sau doctrin, si cultura
trit, nivelul psihosocial care se sprijina pe mentalita(i politice, atitudini Iixate n obiceiuri
si practici consacrate tradi(ional.
Elaborri teoretice ale conceptului de cultur politic
Conceptul de cultura politica a Iost impus de sociologul american Gabriel A. Almond, Iiind
preluat si de al(i teoreticieni ca un instrument Iecund de analiza politica a societa(ilor si a siste-
melor politice.
235
Dupa opinia acestora, cultura politica a agen(ilor sociali, prin con(inuturile
sale cognitive, aIective si valorice, se aIla ntr-o rela(ie de simetrie de interdependen(a sau
coresponden(a cu particularita(ile si caracteristicile sistemului politic n care acesti agen(i
traiesc si se maniIesta.
Gabriel Almond si Sidney Verba au studiat sistemele politice si comportamentele politice
ale membrilor societa(ii prin anchete aplicate n cinci (ari (SUA, Marea Britanie, Mexic, Italia
si Germania). Cartea lor, aparuta n 1963, sintetizeaza rezultatele acestei vaste anchete, prin
care autorii ajung la concluzia ca structura culturii politice poate Ii determinata prin trei tipuri
Iundamentale de orientari individuale, care au o puternica nradacinare psihologica: orientri
cognitive, emotionale si estimative. Folosind no(iunea antropologica de cultura n sensul de
,orientare psihologica spre obiecte sociale', cei doi autori construiesc conceptul de cultura
politica pe ideea de orientare, care ar exprima ,aspectele internalizate ale obiectelor si rela(iilor'
politice. Ca ,set de orientari', cultura politica oIera indivizilor scheme pentru a-si ntemeia o
atitudine sau un comportament n situa(ii problematice concrete.
235. Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civic, Bucuresti, Editura DU Style, 1996.
,Cnd vorbim de cultura politica a unei societa(i ne reIerim la sistemul politic asa cum a Iost el interio-
rizat n cunostin(e, sentimente si evaluari ale popula(iei sale.'
236
Dupa schema autorilor, cultura politica ar cuprinde asadar trei componente majore:
Orientarea cognitiv se reIera la cunoasterea pe care o au indivizii despre sistemul politic,
despre componen(a sa, despre rolurile si de(inatorii puterii.
Orientarea afectiv priveste sentimentele indivizilor Ia(a de structurile politice si Ia(a
de actorii sai, credin(ele si starile de spirit care sunt inspirate de raportarea la sistemul politic.
Orientarea evaluativ con(ine aprecierile si judeca(ile de valoare ale indivizilor Ia(a de
sistem, opiniile Iormate pe temeiul inIorma(iilor si al sentimentelor politice.
Aceste trei orientari Iormeaza sistemul de reIerin(a al culturii politice. Pe baza acestor
componente, autorii au determinat trei tipuri Iundamentale de culturi politice
237
:
Cultura politic parohial, n care indivizii poseda o Ioarte slaba cunoastere despre sistemul
politic, iar existen(a lor nu este aIectata de ac(iunile sistemului politic. Este un tip de cultura
care poate Ii ntlnit n societa(ile tradi(ionale, tribale sau n comunita(ile locale nchise. Cunostin-
(ele asupra sistemului politic central, aIectele si judeca(ile de valoare Ia(a de el tind spre zero:
indivizii maniIesta indiIeren(a, lipsa de interes, apolitism, repliere asupra solidarita(ii locale sau
etnice. Aspecte ale acestui tip de cultura pot Ii ntlnite si n statele industrializate moderne si ac-
tuale, cnd orizontul de interes al unor ceta(eanului este limitat la aIinita(i locale, sat, regiune etc.
Cultura politic dependent, speciIica pentru regimurile autoritare, despotice, cnd indi-
vizii cunosc mecanismul sistemului politic, dar accepta condi(ia de supunere, iar participarea este
Ioarte slaba. n acest tip de cultura, numit si cultura de supunere, raportarea la putere se Iace pre-
ponderent n termeni ce vizeaza aspectele ,descendente': puterea emite norme ce trebuie respectate,
reglementari ce trebuie urmate, la care indivizii considera ca trebuie sa se supuna, Iie pentru ca
se tem de autorita(i, Iie ca asteapta beneIicii de la aceasta atitudine de ascultare. Din anchetele
autorilor, acest tip de cultura politica se regaseste preponderent n cazurile Italiei si Germaniei.
Cultura politic participativ, prezenta n regimurile democratice, unde ceta(enii poseda
un grad nalt de cunoastere politica si participa activ att la elaborarea deciziilor politice, ct
si la controlul aspura structurilor politice. Puterea centrala este cunoscuta si recunoscuta ca
legitima, iar masurile sale sunt respectate, dar ceta(enii dispun de mijloace pentru a participa
la procesul de elaborare a deciziilor. Acest tip de cultura politica este caracteristic, prin Irecven(a
ridicata a trasaturilor sale, pentru Marea Britanie si SUA.
Cele trei tipuri de culturi politice parohiala, dependenta si participativa sunt construite
printr-o reduc(ie severa a diversita(ii sociale si istorice la dominantele unor situa(ii obiective si
ale reac(iilor umane. Aceste tipuri ideale se combina n via(a practica a tuturor societa(ilor, n
propor(ii variabile, dnd nastere unor subculturi amestecate, hibride, eterogene, n Iunc(ie de
tradi(iile na(ionale si de domina(ia unor caracteristici ale culturilor na(ionale. Aceste tipuri cultu-
rale se ntrepatrund n realitatea politica a societa(ilor moderne, dar cultura dependenta este spe-
ciIica regimurilor dictatoriale, pe cnd cultura participativ este specific regimurilor democratice.
Autorii au acordat termenului de ,cultura civica' un sens special, vaznd n ea o ,cultura
mixta'
238
, n care predomina elementele culturii participative, dar n aliaje speciIice cu elemente
236. Ibidem, p. 44.
237. Ibidem, pp. 47-56.
238. Ibidem, pp. 59-60.
ale culturii dependente si ale culturii parohiale, care ramn Iunc(ionale pe anumite segmente
ale vie(ii politice. Cultura civica ar Ii o Iorma a culturii participative, dar care pastreaza n struc-
tura sa mixta si elemente din cultura parohial-comunitara si din cea dependenta. Conceptul ar
deIini simultan condi(ia ceta(eanului de membru al unei comunita(i locale, de supus al autorita-
(ilor politice centrale si de agent al vie(ii politice, la nivel local si na(ional. Autorii subliniaza
ca ,n cultura civica, orientarile politice participative se combina cu si nu nlocuiesc orientarile
politice dependente si parohiale'
239
.
Exista o coresponden(a ntre structurile economice si cele politice ale unei societa(i si Iun-
damentele ei culturale. O analiza a culturii politice presupune luarea n considerare a tuturor
acestor componente, o semniIica(ie deosebita avnd-o valorile politice, ideologiile politice si
mentalittile politice. Este important sa descoperim corela(iile dintre credin(e, idei, valori, atitu-
dini si comportamente, care reprezinta urzeala culturii politice. Dupa cum se stie, mentalita(ile
reprezinta elementul cel mai proIund al psihologiei colective si structurile cele mai rezistente
la schimbare. De aceea, schimbarea mentalita(ilor politice este o tema centrala de analiza pentru
n(elegerea tranzi(iei postcomuniste.
Mentaliti, societi i tipuri de culturi
O dezbatere intensa se poarta azi cu privire la raporturile dintre structurile culturale, politice
si economice ale unei societa(i. ntrebarea este daca structurile politice de Iormula democratica
si mecanismele economiei de pia(a, structuri care s-au impus n spa(iul civiliza(iei occidentale,
sunt compatibile cu structurile culturale ale societa(ilor nonoccidentale (asiatice, aIricane etc.).
Prin structuri culturale trebuie sa n(elegem aici religie, arta si gndire IilosoIica, obiceiuri si
credin(e, moduri de via(a, tradi(ii, tipuri de Iamilie si comportament, moravuri, reprezentari
cu privire la divinitate, natura, om, Iorme de educa(ie etc. Ce inIluen(a au toate aceste aspecte
n plan politic sau economic?
Orice economie na(ionala are un suport n modul de via(a al oamenilor, n mentalita(ile si
comportamentul lor economic si social, n contextul lor cultural speciIic. Capitalismul de
Iormula vestica presupune nu numai un sistem politic democratic, asa cum este cunoscut, ci
si un tip anumit de societate civil si de cultur politic, Iara de care nu poate Iunc(iona. Mai
mult, experien(ele mai recente au descoperit si o alta condi(ionare, mai proIunda, privind tipul
de cultura si de mentalitate. Max Weber a analizat substratul cultural, religios si moral pe care
s-a ediIicat capitalismul de tip occidental. Din analizele lui Max Weber rezulta ca Iorma de
capitalism care a triumIat n Occident este ,cu totul deosebita si |.| nu s-a dezvoltat nicaieri
n alta parte'
240
. Asadar, este atipica, este excep(ia, nu regula istoriei universale.
Contraexemplele cele mai des invocate privesc dezvoltarea capitalista spectaculoasa a
Japoniei, mai recent a Chinei si a ,tigrilor asiatici'. Aceste (ari au reusit sa se adapteze la rigorile
capitalismului, desi cultura lor este una de tip colectivist, nu individualist, iar religiile asiatice
sunt departe de a alimenta spiritul ntreprinzator si o mentalitate activista n plan economic.
Totusi, aceasta greIa a capitalismului n organismului unor societa(i de tip tradi(ional a generat
interpretari diverse, dintre care unele considera ca Iundamentele culturale ale societa(ilor sunt
cele care modeleaza si structurile economiei de pia(a, presupuse a Ii universale. Exista numeroase
239. Ibidem, p. 60.
240. Max Weber, Etica protestant si spiritul capitalismului, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, p. 12.
exemple care ilustreaza rezisten(a conIigura(iilor cultural-simbolice ale unui popor, chiar daca
sunt supuse decenii la rnd unei acultura(ii negative.
Extinderea planetara a civiliza(iei occidentale, Ienomen caracteristic n ultimele doua secole,
nu a produs o civili:atie universal, ci o aren n care se conIrunta civiliza(ii diIerite, considera
Huntington. Societa(ile dependente au o situa(ie speciIica. O data iesita din colonizare, o (ara
si pune cu Iervoare prin grupurile sale active, chiar prin cele care au asimilat ini(ial valorile
occidentale instrumentale ,problema identita(ii sale si a speciIicita(ii sale culturale'
241
. ntr-o
prima Iaza, ele doresc sa se ,asemene' cu societa(ile occidentale, pe care ncearca sa le imite.
Dar, n a doua Iaza, spune Huntington, asistam la procesul de ,indigenizare', avnd ca agen(i
elitele din ,a doua genera(ie'. Huntington spune ca o asemenea succesiune de atitudini se observa
n toate societa(ile care au adoptat ini(ial modelul occidental de industrializare si modernizare.
Ele ramn angajate Ierm n procesul de modernizare, dar reIuza ,occidentalizarea', adica reIuza
anihilarea identita(ii lor culturale. Ele sunt societa(i ,sIsiate', cum le numeste tot Huntington,
prelund parca teoria lui Gherea despre neoiobagie, ca tip de societate ce articuleaza n chip
,monstruos' doua moduri de produc(ie si doua tipuri culturale total diIerite.
Sub presiunea unor realita(i contemporane, sociologii occidentali reiau si unele teme care
au Iost intens dezbatute n cultura romna moderna, cum ar Ii tema raportului dintre modelul
economic de dezvoltare si inIrastructura culturala si psihologica a unei societa(i. Societa(ile
n curs de dezvoltare cuprind un strat traditional, cu dominan(a rurala si agrara, cu moduri de
via(a, practici si credin(e paternaliste, si un strat modern, cu dinamica urbana, industriala si
comerciala, care se aIla n cmpul de gravita(ie al valorilor occidentale. Ele se conIrunta cu
un proces extrem de complicat, n care imperativul modernizarii sociale interIereaza cu impe-
rative na(ionale si cerin(a de a-si consolida identitatea culturala.
Globalizarea este privita diIerit din perspectiva diIeritelor civiliza(ii, asa cum este privit
diIerit conceputul de ,civiliza(ie universala', produs tipic occidental, prin care se exprima
,ideologia Occidentului n conIruntarile cu culturile nonoccidentale', pentru ca ,nonocciden-
talii vad ca Iiind occidental tot ceea ce Occidentul vede ca Iiind universal', pentru ca Occidentul
si-a proclamat propriul tip de cultura ca Iiind universal.
,Ceea ce occidentalii vestesc a Ii o blnda integrare globala, cum este cazul proliIerarii mass media
la dimensiuni mondiale, nonoccidentalii denun(a a Ii imperialism ticalos occidental.'
242
Economiile est-asiatice au Iost puternic zdruncinate de crize Iinanciare n ultimii ani. Un
reputat analist si comentator american William PIaII considera ca este vorba de ,proasta
aplicare a valorilor occidentale n Asia' si de o ,eroare' n actuala concep(ie occidentala despre
capitalism. Din aceasta eroare deriva si iluzia ca ndata ce societa(ile rasaritene au scapat din
strnsoarea regimurilor comuniste autoritare ele si vor construi n mod automat un sistem
antreprenorial de pia(a libera.
,Greseala consta n a presupune ca tot ceea ce este necesar pentru a crea o economie industriala moderna
este a dereglementa. Factorii culturali si politici sunt considera(i nerelevan(i n economie sau subordo-
na(i Ior(elor economice. Ceea ce este cu totul neadevarat. Cultura na(ionala este aceea care determina
Iorma pe care o mbraca o economie.'
243
241. Roger-Gerard Schwartzenberg, Sociologie politique, Paris, Editions Montchrestien, 1988, p. 235.
242. Samuel Huntington, op. cit., p. 95.
243. William PIaII, ,Fiecarei culturi na(ionale, propria Iorma de capitalism', n Romania liber, nr. 2345,
10 decembrie 1997, articol tradus din International Herald Tribune.
Iata o idee ce contrazice attea teorii n voga astazi. Pu(ini vor Ii aceea care vor n(elege
din aceasta teza ideea ca Iiecarei culturi na(ionale i corespunde o Iorma proprie de capitalism.
Reprezentarea comuna, cea care domina acum mediile intelectuale, politice si jurnalistice,
introduce o ruptura ntre economie si cultura. Aceasta reprezentare considera ca stratul economic
al societa(ilor se uniIormizeaza prin globalizarea tipului occidental de economie de pia(a, iar
identita(ile na(ionale se maniIesta doar pe plan cultural, plan de unde ar urma sa Iie erodate si
ele, treptat, n beneIiciul unei omogenizari culturale si spirituale a omenirii. Iata o alta perspec-
tiva, care, departe de a sus(ine restrngerea identita(ilor la nivelul culturilor, le extinde si n
plan economic. Desigur, termenul de cultura este Iolosit de William PIaII n sens antropologic
larg (potrivit scolilor antropologice americane), cuprinznd Iormele de expresie spirituala, dar
si modurile de via(a, tradi(iile, mentalita(ile, atitudinile nradacinate ntr-un sistem de valori,
comportamentele politice si economice sadite ntr-o experien(a istorica particulara.
Cu pu(ine excep(ii, de un secol si ceva, teoriile occidentale, indiIerent ca este vorba de cele
evolu(ioniste, liberale sau marxiste, ne spun ca Iactorii economici si politici sunt hotartori n
dezvoltare si ca sistemele culturale urmeaza sau reIlecta doar dinamica acestora. Cele mai multe
teorii romnesti sus(in ca mediul cultural speciIic modeleaza si realita(ile de ordin economic
si social. Matricea stilistica si ntinde liniile de Ior(a ale cmpului sau gravita(ional nu numai
asupra nIaptuirilor strict culturale, ci si asupra comportamentelor economice, asupra raporturilor
,de pia(a', pe care le orienteaza ntr-un anumit mod.
Asadar, potrivit autorului citat, eroarea proiectelor liberale sau social-democrate de reIorma,
sus(inute de exper(ii occidentali, consta n a crede ca astazi ,capitalismul occidental poate Ii
instaurat oriunde', indiIerent de structurile mentale si culturile locale. Drept urmare, constrn-
gerea (arilor asiatice de a aplica acest model de capitalism, constrngere determinata de presiunea
rela(iilor economice globalizate, dar si de anumite ac(iuni de natura geopolitica, a produs n
(arile asiatice ,o Iorma corupta si speculativa de expansiune economica'.
Iata, asadar, o recunoastere clara a Iaptului ca metropola exporta n periIerie un tip de
capitalism neviabil, care nu (ine seama de Iondul etic si cultural din (arile supuse unei evolu(ii
rapide spre capitalism. Criza capitalismului asiatic din vara anului 1997 este explicata prin
absen(a elementelor de statornicie a capitalului, prin ravagiile pe care le produce ,capitalul
vagabond' (ca sa Iolosim un concept introdus de Constantin Stere la nceputul secolului XX)
n sistemul de rela(ii economice si politice din (arile n care opereaza.
,O data ce investi(iile aventuriere (puternic speculative n. tr.) motivate de aceste rela(ii au nceput
sa esueze, att investitorii din (ara, ct si cei din strainatate s-au retras sau au speculat mpotriva
monedelor si pie(elor asiatice si totul a nceput sa se destrame.'
244
Autorul american reia explica(iile lui Max Weber. Capitalismul american s-a dezvoltat n
cadrul unui ,cod de convingere protestant', avnd n centru ,credin(a ca succesul material si
boga(iile cstigate sunt dovezi ale binecuvntarii date de Dumnezeu att indivizilor, ct si
na(iunii'. Pe acest suport moral si religios s-au dezvoltat organiza(iile Iilantropice si solidaritatea
dintre angaja(i si corpora(ii. Aceste lucruri au disparut din SUAn ultimele decenii, cnd consi-
dera(iile etice sau de alta natura au cedat n Iavoarea individualismului hedonist, pentru care
conteaza doar autorealizarea individuala, chiar atunci cnd este distructiva Ia(a de comunitate
si interesele na(ionale. Practicile capitalismului american contemporan, care dau tonul n ntreaga
244. Idem.
lume, exprima schimbarea de mentalitate si de abordare a raportului dintre aIaceri si lumea
morala, orientarea culturii publice spre valori ,materialiste si hedoniste', cultura care, practic,
,a abandonat baza etica a economiei (arii', situa(ie care se regaseste peste tot.
,Business-ul american Iunc(ioneaza cu neglijarea din principiu a cerin(elor individuale de justi(ie sociala
si cu Ierma convingere ntr-o noua versiune de determinism economic: aceea ca pia(a va rezolva toate
problemele, inclusiv pe acelea de dreptate si echitate. Aceasta ar putea Ii numita o totala inversare a
americana a marxismului, dar a devenit etica economica na(ionala. Ea a Iost exportata n Rusia si
Europa de Est postcomuniste si n Asia cu un zel misionar demn de o alta epoca si o cauza a mai
buna.'
245
Asadar, crizele din periIerie se datoreaza ,nepotrivirii dintre cultura mostenita si valorile
economice importate', iar criza din metropola (ine de desprinderea capitalismului de suportul
sau etic si cultural tradi(ional. n ambele cazuri avem de-a Iace cu o contradictie intre economie
si cultur, ntre practicile capitalului speculativ si ale economiei de cazino, pe de o parte, si
Iormele productive ale societa(ilor, n care intra si componentele lor culturale, pe de alta parte.
Capitalismul de tip vestic, orict de mult s-ar mondializa si globaliza, are nevoie de o ancora
productiva na(ionala, de un suport n Iunda(ia culturala a societa(ilor si de o nradacinare n
principii care sa-i dea un sens constructiv, sa-l transIorme ntr-un mecanism de civiliza(ie si
progres.
Bibliografie
Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civic, Bucuresti, Editura DU Style, 1996.
Francis Balle, ,Comunicarea', n Raymond Boudon (coord.) Tratat de sociologie, Bucuresti, Editura Humanitas,
1997.
Pierre Bourdieu, Despre televi:iune, Bucuresti, Editura Meridiane, 1998.
Pierre Bourdieu, Ratiuni practice, Bucuresti, Editura Meridiane, 1999.
Henri-Pierre Cathala, Epoca de:informrii, Bucuresti, Editura Militara, 1991.
Nathalie Coste-Cerdan, Alain Le Diberder, Televi:iunea, Bucuresti, Editura Humanitas, 1991.
Ion Dragan, Paradigme ale comunicrii de mas, Bucuresti, Casa de Editura si Presa ,SANSA' S.R.L.
Mircea Eliade, Mituri, vise si mistere, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
Pierre Francastel, Realitatea figurativ, Bucuresti, Editrua Meridiane, 1972.
Lucien Goldmann, Sociologia literaturii, Bucuresti, Editura Politica, 1972.
Paul-Henri Chomart de Lauwe, Cultura si puterea, Bucuresti, Editura Politica, 1982.
Herbert Marcuse, Scrieri filosofice, Bucuresti, Editura Politica, 1977, capitolele traduse din lucrarea Omul
unidimensional, pp. 285-429.
Roger-Gerard Schwartzenberg, Statul spectacol, Bucuresti, Editura Scripta, 1995.
C. Stanescu, Interviuri din tran:itie, Bucuresti, Editura Funda(iei Culturale Romne, 1996.
Lauren(iu Soitu, Retorica audio-vi:ual, Iasi, Editura Cronica, 1993.
Franoise Thom, Sfarsiturile comunismului, Iasi, Editura Polirom, 1996.
Tudor Vianu, Estetica, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968.
245. Idem.
VII. Teorii cu privire la civilizaia postindustrial.
Identiti culturale n lumea globalizrii
1. Cultura ca surs a schimbrii sociale
Cultur i dezvoltare social
n urma unor experien(e revelatorii parcurse de epoca noastra, dimensiunea culturala a
dezvoltarii a devenit tot mai evidenta. Teoreticienii au pus ntr-o strnsa ecua(ie raportul dintre
schimbarea social si schimbarea cultural. Componentele culturale au astazi un rol cauzal,
n sensul ,tare' al cuvntului, n dezvoltarea societa(ilor. Indicatorii culturali ai dezvoltarii au
o relevan(a tot mai accentuata. Tot mai mul(i teoreticieni vorbesc astazi despre factorii non-
economici ai de:voltrii, despre importan(a sistemului de educa(ie, care a devenit un loc strategic
n care se pregateste viitorul.
Dezvoltarea e si un proces cultural, nu numai economic. Corela(ia dintre dezvoltare si
cultura exprima de Iapt caracterul global al determinismului social. Stim azi ca densitatea crea(iei
culturale (mai ales a celei stiin(iIice) din anumite societa(i le-a propulsat pe acestea n avangarda
civiliza(iei contemporane. Stim, de asemenea, n ce masura competi(ia pe terenul dezvoltarii
este adesea o competi(ie pentru inIorma(ia stiin(iIica sau o competi(ie n domeniul cercetarii
stiin(iIice Iundamentale. Cantitatea de inIorma(ie stiin(iIica se dubleaza o data la c(iva ani si
ea este o sursa primara a dezvoltarii. Iar societa(ile dependente, din aria Lumii a Treia, si gasesc
cu greu calea spre o dezvoltare autentica, endogena, care este imposibila Iara producerea unei
culturi organice care sa sprijine acest proces. Aproduce modernitatea, nu a o mprumuta iata
un imperativ vital pentru aceste societa(i. Dar a produce modernitatea nseamna a dispune de
Ior(e culturale care sa realizeze eIectiv acest lucru.
Interesul pentru problemele culturii este legat astazi de noile modele de dezvoltare sociala
si de Iaptul ca componentele culturii au devenit Iactori hotartori ai schimbarii sociale. n aceasta
competi(ie culturala ce are loc ntre societa(i este important sa ne sporim Ior(a creatoare, sa
dezvoltam un nva(amnt Iormativ, care sa-i nve(e pe oameni sa nve(e singuri si sa se adapteze
la complexitatea mediului contemporan. Asistam la o accelera(ie a istoriei, la uzura rapida a
cunostin(elor si la nevoia de reciclare a ideilor, pentru a rezista n aceasta competi(ie. S-a obser-
vat ca toate resursele de care dispune omul sunt limitate, n aIara capacita(ii omului de nva(a,
care este principial nelimitata. Ea trebuie stimulata, ntruct poten(ialul uman este insuIicient
Iolosit si datorita unor condi(ii sociale constrngatoare.
Teoreticienii Iac astazi o distinc(ie clara ntre cresterea economic (acumulare tehnologica,
eIicien(a etc.) si de:voltare social (concept care angajeaza toate structurile unei societa(i).
Tehnica (mprumutata) poate stimula cresterea economica, dar nu e sinonima cu dezvoltarea
sociala. Aceasta e solicitarea contradictorie la care trebuie sa raspunda asemenea societa(i.
Dezvoltarea presupune o nou cultur interioar, presupune schimbarea valorilor interiorizate,
a Iunda(iilor mentale pe care se nal(a un pattern cultural, schimbarea sistemului de valori, a
mijloacelor de expresie simbolica etc.
Cultura e implicata, structural si Iunc(ional, n intersti(iile unei societa(i, si noua inIrastruc-
tura tehnica nu poate Iunc(iona adecvat Iara o paradigma culturala adecvata. Interdependen(a
dintre economie si cultura a Iost surprinsa de G. Calinescu n urmatoarea Iormula: ,Economia
si cultura sunt doi poli contradictorii si comunican(i care mping via(a sociala dupa acelasi
principiu dupa care Iunc(ioneaza soneria electrica'.
Concep(iile care au vazut n tehnologie singurul Iactor semniIicativ al dezvoltarii s-au izbit
de realita(i pe care nu le-au luat n seama. Entuziasmul necritic Ia(a de strategia transIerului de
tehnologie e n scadere si s-a observat ca paradigmele culturale ,locale', conduitele productive
ale agen(iilor din aria societa(ilor dependente supradetermina Iunc(ionarea si eIicien(a acestor tehno-
logii transplantate. Determinismul tehnologic e integrat ntr-unul social si cultural global. Echipa-
mentul cultural si mental este, deci, un Iactor constitutiv al unei societa(i, nu doar o expresie a ei.
Adevarul acesta banal trebuie repetat adeseori. Pe de alta parte, tehnologia transporta n
valizele sale invizibile si modelul cultural care a produs-o, dar structurile culturale ,locale'
(mentalita(i, tradi(ii, strategii de ac(iune si cunoastere, moduri de via(a, suprastructuri ideologice
mostenite, limbaje simbolice) au o Ior(a de rezisten(a mult mai puternica dect eram obisnui(i
sa le acordam. Cautarea unor solu(ii proprii de dezvoltare, n acord cu modelele culturale locale,
cu Iondul mental autohton, e un Ienomen tot mai vizibil. E un Iapt care ne demonstreaza
importan(a culturii n procesul de dezvoltare.
Sociologul american Daniel Chirot, studiind mecanismele proceselor de schimbare din
diverse tipuri de societa(i, ajunge la concluzia ca schimbarile sociale sunt determinate de un com-
plex de Iactori, dar de cele mai multe ori ele si au sursa n ,domeniul ideilor abstracte', n Iormele
de cunoastere si de educa(ie, domenii n care se Iormuleaza un set de solu(ii si de raspunsuri po-
sibile la solicitarile date ale unei societa(i. Asimilarea stiin(ei si a noilor tehnologii, educa(ia si
capacitatea unei culturi de a se schimba interior, producnd idei, moduri de gndire si reprezen-
tari noi, reprezinta Iactorii cei mai importan(i ai schimbarii sociale. Aceste idei noi trebuie sa se
acumuleze pna la un nivel care sa permita exercitarea unei presiuni asupra unei societa(i n
direc(ia schimbarii sale. O condi(ie pentru stimularea schimbarii ar Ii existen(a unei culturi suIi-
cient de diIeren(iate n codurile si Iormele sale astIel nct sa Iie disponibila pentru noi experien(e
spirituale.
,Nici o cultura care devine prea omogena, prea satisIacuta de sine sau prea legata de vechiul ortodo-
xism |cu sensul de vechile tipare si moduri de gndire n. n.| nu va da nastere unui numar ndeajuns
de idei noi |.|. Din punctul de vedere al societa(ilor, vitalitatea si diversitatea unei culturi, precum
si rezisten(a ei la uniIormitate, acum, ca si n trecut, oIera cele mai mari sanse de ntlnire cu succes
a viitoarelor conIruntari.'
246
Economistul John Kenneth Galbraith ajunge la o concluzie paradoxala n privin(a capacita(ii
de schimbare a societa(ii americane, n care s-ar Ii insaturat o ,cultura a satisIac(iei' si domina(ia
celor mul(umi(i de starea lor. AstIel, asa cum arata diverse situa(ii si experien(e, ,indivizii si
246. Daniel Chirot, Societti in schimbare, Bucuresti, Editura Athena, 1996, p. 214.
grupurile care se bucura de un statut economic privilegiat sunt nclinate sa creada ca ordinea
de care ele proIita este socialmente buna si durabila'
247
.
Convingerile celor rasIa(a(i de soarta justiIica perpetuarea mul(umirii lor, iar ideile econo-
mice si politice ale epocii se acomodeaza cu acest sos. Exista o pia(a politica avida de lucruri
agreabile care sa satisIaca si sa recompenseze indivizii pentru starea de Iapt. ntr-o societate
dominata de o cultur orientat spre satisfactie
248
, spune autorul, ,cei norocosi si privilegia(i
nu gndesc si nu ac(ioneaza n Iunc(ie de propriul lor interes pe temen lung', ci numai pentru
a apara ,conIortul lor si mul(umirea lor imediata'. Func(ioneaza aici un instinct uman proIund.
,Ceea ce este cu adevarat nou n (arile zise capitaliste si este un punct crucial este ca mul(umirea
puterii, cu convingerile care o inspira, este acum a celor mul(i, nu numai a ctorva. Ea opereaza sub
egida inatacabila a democra(iei, chiar daca aceasta nu este democra(ia tuturor ceta(enilor, dar a celor
care, pentru a apara privilegiile lor economice si sociale, se duc eIectiv la urne. Rezultatul este un
stat care nu ia n seama realitatea si nevoile popula(iei, ci doar opiniile celor satisIacu(i, ce reprezinta
majoritatea votan(ilor.'
249
Autorul vrea sa dezvolte o ,economie politica a satisIac(iei' (mai aporape de antropologia
culturala dect de teoria economica), sa analizeze comportamentul economic al acestei mase
de oameni satisIacu(i de sine si de condi(iile de via(a Iara a propune nici o reIorma, Iara indig-
nare sau condamnare, ci, precum antropologul care doar observa si constata, Iara a interveni sa
modiIice ceva din riturile pe care le analizeaza. Etosul satisIac(iei si al automul(umirii ,rezista
cu vigoare celor care-l pun n cauza', dovedind o ,rezisten(a extrem de motivata mpotriva
schimbarilor si a reIormei'
250
, Iapt care Iace inutila critica acestui sistem, considera autorul.
Ideea majorita(ii mul(umite este ca ,membrii sai merita ceea ce au', ca situa(ia lor este
,produsul calita(ilor, al inteligen(ei si eIorturilor personale', pentru ca succesul constiuie recom-
pensa unui merit, si reac(ia Ia(a de cei care contesta aceasta convingere este de ,indignare si
respingere mnioasa'
251
. Este lumea ,majorita(ii electorale', care nu poate Ii tulburata de disi-
den(ele critice ale universitarilor sau jurnalistilor care simpatizeaza cu cei exclusi. ,Domina(ia
celor boga(i' si satisIacu(i capata o ,alura democratica', ntarita de pozi(iile exprimate de oamenii
politici, de purtatorii de cuvnt ai mediilor diverse.
,Majoritatea satisIacuta' preIera ,inac(iunea publica pe termen scurt, chiar daca eIectele sunt
alarmante, n locul ac(iunii preventive pe termen lung', pentru ca Iunc(ioneaza ideea ca ,termenul
Teorii cu privire la civilizaia postindustrial 155
247. John Kenneth Galbraith, La republique des satisfaits. La culture du contentement aux Etats-Unis,
Editions du Seuil, 1993, p. 12.
248. Culturile orientate spre satisIac(ie s-au dezvoltat si altadata, n centrele imperiale (Roma lui Traian,
epoca lui Ludovic XVsi a lui Ludovic XVI), unde ,minoritatea creatoare' nu avansa nici un proiect de viitor.
Teoriile economice din epocile respective justiIicau si celebrau un sistem economic n care boga(ia revenea
aristocra(iei. Nimic nu parea sa puna la ndoiala stralucirea economica a celor care se bucurau de aceasta repar-
ti(ie si organizare economica. Dar crizele au zguduit periodic aceste ediIicii ale bunastarii. Au urmat perioade
de explozie a nemul(umirilor sociale, de bulversari economice. Galbraith sus(ine ca revigorarea economica
sub mandatele lui Franklin D. Roosevelt s-a produs mpotriva conduitelor dezvoltate de marii agen(i economici
particulari si mpotriva previziunilor Iacute de economisti, precum Schumpeter, care considerau ca o relansare
sanatoasa nu poate veni dect spontan, nu prin interven(ia statului. Azi este unanim recunoscut Iaptul ca revolu(ia
lui Roosevelt a salvat capitalismul tradi(ional si l-a adaptat la noile cerin(e.
249. Ibidem, p. 19.
250. Ibidem, p. 21.
251. Ibidem, p. 28.
lung nu va sosi niciodata', iar costul imediat al ac(iunii ar putea sa cada si asupra categoriilor
privilegiate, sporind impozitele. BeneIiciile ac(iunilor cu scop pe termen lung vor Ii proIitabile
pentru al(ii, iar ,teologia quietista a laissez-Iaire-ului nu ne asigura ea ca totul se va sIrsi cu
bine?' AstIel, si masurile pe planul ecologic sunt amnate sine die.
252
Dupa opinia lui Galbraith, cultura de satisIac(ie ar reprezenta un blocaj al schimbarilor
sociale. Din aceasta situa(ie nu se va putea iesi, considera autorul, dect prin dezastrul economic
al marilor ntreprinderi, prin eIectele perverse ale unor ac(iuni militare interna(ionale, prin erup(ia
claselor inIerioare. Politica economica de termen scurt, dusa n Iavoarea celor ,satisIacu(i', va
duce la disconIort economic pentru ntreaga societate.
Eficiena economic un concept al culturii moderne
Lumea contemporana ne obliga sa operam cu un concept mai larg de eIicien(a, ireductibil
la sensul tehnic si economic. Dupa cum am spus, autonomizarea cmpului de activitate econo-
mica Ienomen integrat procesului de autonomizare a valorilor n epoca moderna a propulsat
sensul cantitativist si instrumental al ideii de eIicien(a, sens pertinent n aria Iaptelor strict eco-
nomice. La nivel macrosocial, istoric si antropologic, eIicien(a economica nu poate Ii considerata
o variabila independenta si nici un indicator absolut al dezvoltarii. EIicien(a ac(iunii umane
trebuie apreciata si din perspectiva unor eIecte sociale si umane.
EIicien(a strict economica poate intra adesea n contradic(ie cu alte valori sociale de natura
etica, estetica, politica sau vitala (protejarea mediului nconjurator, dezvoltarea omului etc.).
Exista eIecte perverse (neluate n seama de proiectele strict tehnice si economice), eIecte sociale
pe termen lung (iarasi pierdute adesea din vedere) sau eIecte extraeconomice care, prin am-
ploarea lor, anuleaza rezultatele ob(inute n plan economic. ,Costurile' sociale si umane ale
eIicien(ei economice trebuie avute n vedere. O eIicien(a economica ob(inuta cu pre(ul deterio-
rarii iremediabile a mediului natural, cu pre(ul nstrainarii umane si al marginalizarii unor
categorii sociale nu poate dobndi o semniIica(ie pozitiva ntr-o autentica perspectiva umanista.
Trebuie s ne intrebm care e finalitatea sau valoarea eficientei economice. EIicien(a trebuie
conjugata cu valorile sociale, trebuie apreciata prin intermediul unor criterii axiologice, care
o raporteaza la nevoile si aspira(iile umane.
Concluzia este aceea ca semnificatia ideii de eficient este supradeterminat de vectorii
axiologici ai unui model cultural. Dincolo de relativitatea distinc(iilor conceptuale introduse
de antropologia culturala, putem aIirma ca societa(ile si culturile premoderne, Iolclorice si tradi-
(ionale, cele cu ,istorie sta(ionara' ca sa Iolosim sintagma lui Claude Levi-Strauss n-au
Iost animate de ,demonul' eIicien(ei n intensitatea si n ipostazele pe care acest Iactor le-a
dobndit n ,istoria cumulativa' a societa(ilor moderne. Asadar, ideea de eficient este o com-
ponent a mentalittilor moderne. Hegemonia pe care o exercita n destinul societa(ilor contem-
porane trebuie pusa n legatura cu schimbarea generala a paradigmelor culturale n perioada
Renasterii occidentale.
252. Pentru cei satisIacu(i, ,statul este resim(it ca o povara: nici un credo politic al timpurilor moderne
n-a Iost att de Irecvent repetat si aplaudat cu atta caldura ca nevoia urgenta de a elibera indivizii de greutatea
strivitoare a statului |.|. Nevoia de a reduce sau de a arunca aceasta povara si, o data cu ea, agreabila
surpriza, impozitele care o Iinan(eaza este un articol esen(ial de credin(a pentru majoritatea usuratica si satisIa-
cuta', ibidem, p. 31.
Schimbarea reprezentarilor asupra timpului istoric, nchegarea ideii de timp linear al evolu-
(iei, noua perspectiva faustic (,La nceput voi pune Fapta', se decide Faust) ce acorda o valoare
hotartoare ac(iunii, vie(ii active n opozi(ie cu via(a contemplativa si alte schimbari n structura
mentala si culturala au propulsat ideea de eIicien(a n pozi(ia strategica de azi. SemniIicativ
este si Iaptul ca ac(iunea economica s-a autonomi:at n raport cu ansamblul altor cmpuri
valorice, ncorporndu-le nsa (cazul stiin(ei) sau ncercnd sa le traduca n indicatorii eIicien(ei
imediate (tendin(a de comercializare a artei sau transIormarea unor valori morale, a demnita(ii
personale sau a onoarei n valori de schimb). Legea economiei de timp si de munca devine
stindardul unei societa(i care gloriIica progresul material n sine. ,Mitul utilului', magistral
analizat de D.D. Rosca, este axul modelului cultural impus de burghezie, cu eIecte vizibile n
structura vie(ii cotidiene.
Procesul e complicat si nu putem nici macar men(iona toate aspectele sale. Evident ca el
a avut si o imensa semniIica(ie istorica pozitiva, introducnd o nou form de rationalitate a
muncii si a vietii sociale. Pentru acest nou tipar de organizare a ei, acordul dintre Iorma si Iond
ramne o cerin(a de capati. IneIicien(a ac(iunilor umane condamna orice societate la stagnare
sau chiar la dispari(ie. Aproduce mai mult ntr-un timp mai scurt, a ob(ine perIorman(e cu un
minimum de cheltuieli sunt Iormule ce deIinesc societa(ile moderne angajate ntr-o competi(ie
acerba cu timpul.
Caci ideea de eIicien(a s-a impus ca simptom al unei noi atitudini Ia(a de timp. ,Timpul
dezvoltarii ne este luat si tema cea mare este de a-l nlocui printr-o ndoita energie', proclama
Maiorescu, sesiznd decalajul societa(ii romnesti din vremea lui Ia(a de societa(ile occiden-
tale. Ne trebuie o gestiune chibzuita a energiilor na(ionale, ne trebuie clarviziune, temeinicie
si eIicien(a n cultura, n economie, n politica, n diploma(ie, n administra(ie, n tot ce Iacem,
spunea Maiorescu, caci, angaja(i n cursa unei dezvoltari accelerate, ,romnii au pierdut dreptul
de a comite greseli nepedepsite'. Idee de o actualitate coplesitoare. Un sens pozitiv al tranzi(iei
actuale se va impune doar printr-o gestiune chibzuita si eIicienta a Ior(elor na(ionale, ceea ce
implica o anumita cultura a agen(ilor sociali.
Evident ca rationalitatea si eficienta actiunilor sociale sunt dependente de coeficientul de
cultur pe care-l incorporea: agen(ii acestor ac(iuni. Dar trebuie sa ne delimitam de n(elegerea
tehnocratica, pragmatista si de cea economicist-ngusta a eIicien(ei. n gndirea contemporana
se pot detecta semnele unei muta(ii cu privire la ideea de eIicien(a. E vorba de abandonarea
cunoscutei teorii a neutralita(ii axiologice a stiin(ei si tehnicii, de modiIicarile survenite n stra-
tegiile dezvoltarii, de relevan(a pe care o dobndesc treptat criteriile transeconomice ale dezvol-
tarii (calitatea vie(ii, Iactorii ecologici, sociali, demograIici, psihosociali, culturali, stil de via(a,
dezvoltarea durabila, organica etc.). ntr-un cuvnt, este vorba de conjugarea eIicien(ei cu alte
valori sociale, perspectiva care se impune tot mai Irecvent azi.
Cultura nu este doar o componenta a societa(ii, ci si a oricarei structuri de putere. Aceasta
componenta a devenit azi una strategica. ToIIler vorbea de economia suprasimbolica, ca un
nou mod de a Iace boga(ie, n care conteaza cunoasterea, comunicarea, procesarea in-
Iorma(iilor. Toate aceste componente ale puterii economice sunt puse n miscare de cogni-
tariat, grupuri sociale cu nalta specializare, care manipuleaza nu obiectele materiale, ci
cunoasterea, ideile, strategiile, inIorma(iile. De aici decurge o noua deIini(ie a eIicien(ei so-
ciale si a Iactorilor care intervin n conIigura(ia puterii. O putere Iara suport cultural nu
dureaza. Hegemonia politica si economica este nso(ita de hegemonia culturala si simbolica.
Mul(i teoreticieni exempliIica aceasta idee prin cazul Uniunii Sovietice si al Iostelor (ari
comuniste.
2. Teorii privind civilizaia postindustrial
Cunoaterea, informaia i comunicarea noi factori ai dezvoltrii
Teoreticienii din cmpul stiin(elor istorice si umane au codiIicat schimbarile intervenite
n Iundamentele civiliza(iei actuale prin no(iuni diIerite, unele viznd viteza procesului ca atare,
altele rezultatul acestuia, dar Ienomenul esen(ial este acelasi. AstIel, n anii 70, analiznd sensul
global al acestor schimbari ce aIecteaza Iundamentele civiliza(iei, Daniel Bell si al(i sociologi
au propus no(iunea de ,societate postindustriala', Zbigniew Brzezinski pe cea de ,revolu(ie
tehnetronica', Alvin ToIIler pe cea de ,tranzien(a', ,soc al viitorului' sau ,al treilea val' al
civiliza(iei, care anticipeaza o societate inIorma(ionala. Si, nainte de to(i acesti teoreticieni si
proIe(i ai schimbarii, Marshall McLuhan a surprins n anii 60 eIectele sistemului mass media
asupra societa(ii, vorbind de ,globalizare' si de apari(ia unei culturi a audiovizualului, care va
disloca viziunile, concep(iile, valorile, atitudinile si comportamentele produse, induse de si
asociate cu cultura scrisa, ,Galaxia Gutenberg'.
Pentru to(i teoreticienii care au interpretat Ienomenul n discu(ie, viteza extraordinara a
schimbarilor este determinata de un Iactor global, numit revolutia stiintific si tehnic. n spatele
acestor schimbari ce ne bulverseaza via(a ,se aude huruind marele motor al schimbarii teh-
nica', scria n 1970 ToIIler.
253
Dupa al Doilea Razboi Mondial, aplica(iile tehnice ale desco-
peririlor stiin(iIice s-au Iacut cu mare rapiditate, modiIicnd caracterul muncii si al produc(iei,
economia, modurile de trai, raporturile sociale si interumane, comunicarea, institu(iile sociale
si politice, Iormele de crea(ie artistica, stilurile de via(a etc. n cteva decenii, circula(ia inIor-
ma(iei a devenit globala si instantanee, viteza avioanelor a depasit bariera sunetului, sateli(ii
si navele cosmice au luat n stapnire spa(iul sideral, armele nucleare s-au multiplicat, posibi-
litatea de a ac(iona asupra codului genetic a devenit o realitate etc.
O lucrare de reIerin(a pentru abordarea noilor tendin(e este cea a lui John Naisbitt, Megaten-
dinte
254
, aparuta ini(ial n 1982, urmata de alte edi(ii actualizate. Cartea lui Naisbitt a avut un
ecou deosebit, datorita capacita(ii autorului de a sintetiza tendin(ele majore ale civiliza(iei actuale
si de a le prezenta ntr-o maniera Ioarte expresiva. Aplicnd o vasta analiza de con(inut asupra
inIorma(iilor diIuzate n presa vremii (a prelucrat timp de 12 ani peste doua milioane de articole
reIeritoare la evenimentele locale), autorul a identiIicat zece tendin(e dominante, care ,pornesc
de jos n sus', si care transIorma societatea americana si care se vor extinde treptat n toate
societa(ile.
Cea mai importanta tendin(a pe care o nregistreaza Naisbitt n tabloul sau este ,tranzi(ia
hotartoare de la o societate industriala la una inIorma(ionala'. Un moment relevant al acestei
tranzi(ii este situat de Naisbitt n deceniul sase (mai exact n 1956), cnd n SUA ,gulerele
253. Alvin ToIIler, Socul viitorului, Bucuresti, Editura Politica, 1973, p. 37.
254. John Naisbitt, Megatendinte, Zece noi directii care ne transform viata, Bucuresti, Editura Politica,
1989.
albe, aIlate n posturi tehnice, administrative si Iunc(ionaresti depaseau ca numar gulerele
albastre'
255
. Este un reper ,simbolic', dar si unul Ioarte concret. Pentru prima data n istorie,
ntr-o societate data, cei care produc si manipuleaza inIorma(ia devin mai numerosi si mai
importan(i dect cei care produc si manipuleaza bunuri materiale.
Traseul evolutiv al ,civiliza(iei' nregistraza astIel o deplasare semniIicativa de la Iermier
la muncitor, apoi de la acesta la Iunc(ionar, iar azi de la to(i acestia la specialist si tehnician
n domeniul inIormatic. n 1979, personalul ocupat n agricultura reprezenta mai pu(in de 3
n SUA, Iiind ntrecut ca numar de personalul permanent care lucra n universita(i. Cunoasterea
reprezinta acum cea mai importanta resursa strategica a ,boga(iei' si a dezvoltarii sociale, iar
computerul este instrumentul tehnic si simbolic al acestei schimbari. Economia bazata pe
inIorma(ie si pe noile tehnologii schimba din temelii toate rela(iile sociale si componentele
vie(ii umane. Iata cum rezuma Naisbitt cele zece tendin(e care ne duc spre societatea inIor-
ma(ionala:
,1. Ne-am deplasat de la o societate industriala la una bazata pe crearea si distribuirea inIorma(iei.
2. Ne miscam n doua direc(ii tehnologie nalta si reac(ii nalte, nso(ind Iiecare noua tehnologie
cu un raspuns uman compensatoriu. 3. Nu ne mai permitem luxul de a opera n cadrul unui sistem
economic na(ional izolat, autarhic; trebuie sa ne dam seama ca astazi suntem o parte a unei economii
globale |.|. 4. Reorganizam societatea n care troneaza considerentele si motiva(iile pe termen scurt,
n Iavoarea abordarii lucrurilor ntr-o perspectiva temporala mult mai larga. 5. n orasele si n statele
componente ale Iedera(iei |ale SUA n. n.|, n micile organiza(ii si subdiviziuni am descoperit capa-
citatea de a ac(iona n mod inovator si cu bune rezultate plecnd de jos n sus. 6. Ne deplasam din
cadrul institu(ional catre bizuirea pe propriile Ior(e n toate aspectele vie(ii. 7. Descoperim ca sistemul
democra(iei reprezentative e depasit de realitatea unei epoci n care inIorma(ia se transmite instantaneu.
8. Renun(am la dependen(a Ia(a de structurile ierarhice n Iavoarea unor re(ele mai degajate. Acest
lucru va Ii important n special pentru comunitatea oamenilor de aIaceri. 9. Tot mai mul(i americani
traiesc n Sud si n Vest, parasind vechile orase industriale ale Nordului. 10. De la o societate bazata
pe op(iunea sau-sau, cu o marja limitata de alegeri personale, irupem ntr-o societate nonconIormista,
cu posibilita(i de op(iune multiple.'
256
Sub raport cultural, globalizarea economica nu va produce uniIormizarea societa(ilor, ci
diversiIicarea lor launtrica si renasterea interesului pentru identita(i etnice si na(ionale. Traim
ntr-o ,vreme a parantezei' dintre epoci, a tranzi(iei spre alt tip de civiliza(ie, iar tendin(a domi-
nanta este spre pluralism si descentralizare, precum si spre diversitate culturala.
257
Al Treilea Val o schimbare de paradigm cultural
Vizibilitatea culturii, ca Iactor central al dezvoltarii societa(ilor contemporane, este Iavori-
zata si de globalizarea economiilor si de ascensiunea noilor ,Ior(e de produc(ie' si de comu-
nicare. Alvin ToIIler constata ca natura puterii si implicit a identita(ii prin care se aIirma un
actor social si istoric a Iost dintotdeauna o combina(ie ntre fort, avere si cunoastere.
Fenomenul inedit rezida n Iaptul ca astazi se schimba ponderea acestor componente in confi-
guratia puterii, nsemnatatea lor Iiind acum exact inversa Ia(a de ordinea lor cronologica de
apari(ie si de aIirmare.
255. Ibidem, p. 40.
256. Ibidem, pp. 26.-27.
257. Ibidem, pp. 327-348.
Noul sistem de a produce avere (si de a instrumenta violen(a) depinde azi complet de cu-
noastere, de comunica(ii, servicii, inIorma(ii, simboluri, soItware, know-how, computere, mass
media etc. Computerul este unealta ce a revolutionat nu numai spatiul comunicrii, ci intreaga
viat uman (economia, educa(ia, administra(ia, cercetarea stiin(iIica si literatura, politica si
sistemele de aparare etc.). Scoaterea din uz a tipului de Iabrica(ie tradi(ional, n care contau
munca ieItina, materiile prime si utilajele Iizice, este un salt spre un nou sistem revolu(ionar
de produc(ie, spre ,economia supra-simbolica'. n Iostele regimuri comuniste, activita(ile sim-
bolice, legate de cunoasterea si administrarea inIorma(iilor, erau subordonate puterii politice
care le ncorseta. DeIicitul de perIorman(a economica a Iostelor (ari comuniste le-a decis sIr-
situl, socialismul celui de ,Al Doilea Val' neputndu-se adapta la noile mecanisme ale puterii,
n care activita(ile simbolice au devenit predominante. Datorita acestor schimbari interne n
Iundamentele civiliza(iei actuale, societa(ile est-europene au Iost surclasate pe teren economic
si tehnologic, Iapt care-i prilejuieste lui ToIIler aprecierea ca, o data cu intrarea n era inIorma-
ticii, ,coliziunea socialismului cu viitorul a Iost Iatala'
258
acestuia.
n noul context al civiliza(iei contemprane, rela(iile individului cu lucrurile, locurile, cu
organiza(iile si ideile se schimba Ioarte repede. Pentru a sublinia aceasta caracteristica a vie(ii
contemporane, ToIIler a introdus conceptul de tranzien(a.
,Rela(iile care nainte durau perioade ndelungate, acuma au sanse asteptate de via(a mai scurte.
Aceasta scurtare, aceasta comprimare da nastere unei senza(ii aproape tangibile ca traim Iara radacini
si n nesiguran(a, printre dune miscatoare. Tranzien(a poate Ii de Iapt deIinita n mod mai precis prin
viteza cu care se modiIica rela(iile noastre.'
259
De Iapt, percep(ia timpului si atitudinile omului Ia(a de timp ,sunt condi(ionate de cultura'.
Iata cum vede ToIIler succesiunea acestor schimbari sociale si coresponden(a lor cu tipurile
de cultura.
,Nici un nou sistem revolu(ionar de creare a boga(iei nu se poate propaga Iara a declansa conIlicte
personale, politice si interna(ionale. Schimba(i modul de a produce averea si va ve(i ciocni imediat
cu toate interesele nradacinate a caror putere este produsul sistemului de mboga(ire anterior |.|.
Acum 300 de ani, revolu(ia industriala a dat Iiin(a si unui nou sistem de creare a boga(iei. Cosurile
de Ium au nceput sa strapunga cerul cmpiilor cultivate odinioara. Au proliIerat Iabricile. Aceste
ntunecate mori satanice au adus cu ele un mod de via(a total nou si un nou sistem de putere.
aranii elibera(i din semiservitutea asupra pamntului s-au transIormat n muncitori urbani
subordona(i seIilor priva(i sau de stat. O data cu aceasta schimbare au survenit si modiIicari n rela(iile
de putere de-acasa. Familiile agrare, constnd din mai multe genera(ii traind sub acelasi acoperis,
crmuite laolalta de cte un patriarh barbos, au cedat locul Iamiliilor nucleice restrnse, din care
vrstnicii au Iost curnd exclusi sau redusi ca prestigiu si inIluen(a. Familia nsasi, ca institu(ie, si-a
pierdut mult din puterea sociala, pe masura ce numeroase dintre Iunc(iile sale se transIerau altor
institu(ii educa(ia, catre scoala, de exemplu |.|. Majoritatea aristocra(iei mosieresti, care s-a aga(at
de stilul sau rural de via(a, a sIrsit ca boierime n zdren(e, cu conacele transIormate Iinalmente n
muzee sau n parcuri zoologice aducatoare de bani. Oricum, pe lnga decaden(a puterii lor s-au nal(at
noi elite: capeteniile corpora(iilor, birocra(ii, mogulii presei. Produc(ia de masa, distribu(ia de masa,
educa(ia de masa si comunica(iile n masa au Iost nso(ite de democra(ia de masa sau de dictaturile
pretins democratice. |.| Pe scurt, apari(ia unui nou sistem de creare a averii a subminat to(i stlpii
258. Alvin ToIIler, Powershift. Puterea in miscare, Bucuresti, Editura Antet, 1995, p. 418.
259. Alvin ToIIler, Socul viitorului, Bucuresti, Editura Politica 1973, p. 57.
vechiului sistem de putere, n ultima instan(a transIormnd via(a Iamiliala, aIacerile, politica, na(iunea-
stat si structura puterii globale nsasi.'
260
Acest tip de civiliza(ie, consolidat n ultimele secole, se conIrunta acum cu un ,noul val
al civiliza(iei', care modiIica radical toate componentele vie(ii sociale si umane: Iamilia,
educa(ia, modul de via(a, Iormele de socializare, raporturile dintre genera(ii, economia, politica,
modurile de gndire, arta, credin(ele, comportamentele etc. Acest nou tip de civiliza(ie, spune
ToIIler, si produce noi ,principii' de interpretare a realita(ii, o ,supraideologie' care este pe
cale de a se naste.
Caracterul esen(ial al celui de-al Treilea Val rezida n depasirea structurilor speciIice civili-
za(iei industriale, spre o civiliza(ie postindustriala, inIormatizata. ,Ea este deopotriva Ioarte teh-
nica si antiindustriala'
261
, precizeaza ToIIler. Este vorba de o schimbare de paradigma culturala
globala, de trecerea spre o civiliza(ie n care decisive sunt cunoasterea, procesarea inIorma-
(iilor si comunica(iile. Aceasta civiliza(ie, pe care ToIIler si al(i autori o descriu Ioarte expresiv,
aduce cu sine un ,nou mod de a produce avere', o noua rela(ie dintre ceea ce am Iost obisnui(i
sa numim ,cultura' si spa(iul economic si social.
,Acest nou sistem de a Iace avere depinde complet de comunica(iile instantanee si de diseminarea
datelor, a ideilor, a simbolurilor si a simbolismului. Reprezinta, dupa cum vom descoperi, o economie
supra-simbolica, n sensul exact al cuvntului. Sosirea sa este transIorma(ionala. Nu constituie, asa
cum mai insista tardiv unii, un semn de de-industrializare, gaunosenie sau descompunere econo-
mica, ci un salt spre un nou sistem revolu(ionar de produc(ie. Acest nou sistem ne poarta cu un pas
gigantic dincolo de produc(ia de masa, spre specializarea crescnda a produselor, dincolo de marke-
tingul de masa, spre nise si micro-marketing, dincolo de corpora(ia monolitica, spre noi Iorme de
organizare, dincolo de na(iunea-stat, spre opera(iuni care sunt att locale ct si globale si, dincolo
de proletariat, spre un nou cognitariat.'
262
Autorul considera ca acesta coliziune dintre Ior(ele care Iavorizeaza noul sistem de creare
a boga(iei si aparatorii vechiului sistem al cosului de Ium este conIlictul economic dominant
al timpurilor noastre, depasind ca importan(a istorica vechiul conIlict dintre capitalism si co-
munism sau dintre Statele Unite, Europa si Japonia.
Deplasarea de la o economie bazata pe cosurile de Ium spre una Iundamentata pe computere
necesita masive transIeruri de putere si explica n mare masura valul de restructurari Iinanciare
si industriale care strabate lumea, aruncnd la supraIa(a noi lideri, pe masura ce companiile cauta
cu disperare sa se adapteze la noile imperative.
3. Globalizare economic i identitate cultural
Una dintre temele cele mai dezbatute n gndirea actuala este cea a raportului dintre iden-
titate na(ionala (culturala) si globalizare (integrare europeana). Ea are un Iond teoretic acumulat
n secolul XX, un prezent extrem de tensionat (n care se discuta scenarii alternative de integrare)
si un viitor previzionat de analistii Ienomenului. Aceasta tema revine n toate analizele si inter-
260. Alvin ToIIler, Powershift. Puterea in miscare, Editura Antet, 1995, pp. 18-19.
261. Alvin ToIIler, Al Treilea Jal, Bucuresti, Editura Politica, 1983, p. 45.
262. Ibidem, pp. 31-32.
pretarile dedicate culturii contemporane, astIel ca suntem obliga(i sa o abordam si noi n mai
multe capitole ale acestui curs.
O problem cu orizont istoric pentru cultura romn
Tema raportului dintre identita(ile na(ionale si procesul de integrare la scara europeana
si globala a devenit un loc comun al teoriei politice si al dezbaterilor intelectuale, de la noi
si de aiurea. Dar, Iapt observabil, teoriile politice si sociale sunt adesea depasite de evolu(iile
Ienomenului istoric real, n masura n care ele nu reusesc sa produca o reconceptualizare si o
reinterpretare a semniIica(iilor pe care le are ideea na(ionala n contextul integrarii europene
si al globalizarii.
Uniunea Europena parcurge n ultimii ani un proces de aproIundare (de reIorma si consoli-
dare a institu(iilor comunitare) si un proces de largire, ce are ca scop integrarea (arilor din Europa
Centrala si de Est n structurile ei politice, economice si de securitate. Prin implica(iile sale
geopolitice, de durata, integrarea europeana este unul dintre cele mai importante procese istorice
actuale. Proiectul unei Constitu(ii a Uniunii Europene, neadoptat la summit-ul din decembrie
2003, va Ii reluat si va da o noua conIigura(ie politica a Europei unite. Procesul de integrare
se cere abordat n complexitatea sa, din perspective combinate, interdisciplinare, lucru diIicil,
deoarece gndirea sociala si politica este pusa n Ia(a unui cmp problematic inedit si exista
riscul de a aplica asupra acestuia scheme de interpretare depasite.
Tema identita(ii este repusa n discu(ie cu acuitate n mediile occidentale, de circa zece
ani, dar ea este resim(ita cu un plus de intensitate n (arile central si est-europene, care sunt
angajate simultan n tranzi(ia interna postcomunista si n procesul de integrare europeana. ReIor-
mele pe care aceste societa(i trebuie sa le opereze n organismul lor intern, pentru a ndeplini
standardele si criteriile de integrare, implica si o redeIinire a identita(ii lor, la toate nivelurile
(politice, institu(ionale, sociale, economice, culturale, mentale etc.).
Problema integrarii europene are un Iond dramatic autentic pentru romni, pe care gn-
direa sociala nu-l poate ignora. De Iapt, ea s-a aIlat la noi n centrul conIruntarilor de idei
din deceniul postcomunist, angajnd deopotriva mediile publicistice, politice si academice.
Este o tema ce a aprins spiritele, a antagonizat adeseori grupurile culturale de la noi, Iiind
cel mai disputat dosar al spiritului romnesc. Largind cadrul discu(iei, putem spune ca raportul
dintre identitate si integrare a Iost, n Iapt, tema centrala a gndirii romne moderne, de la
Cantemir la Noica, pentru a lua doua repere de vrI. Fondul problematic al culturii romane
moderne are in articulatia sa profund tensiunea caracteristic a raportului dintre identitatea
national si integrarea european. Este tocmai nucleul dur al perioadei pe care o strabatem.
n proiectele lor lucide, ce au dus la construc(ia modernita(ii, romnii nu si-au conceput
niciodata aIirmarea lor istorica n aIara Europei, de care sunt lega(i prin datele lor structurale,
ci numai n cadrele ei de civiliza(ie. Genera(ia pasoptista si unionista, apoi cea a lui Maiorescu
si Eminescu, a lui Iorga si Stere, culminnd cu elita politica si culturala din perioada interbe-
lica, au ac(ionat pentru acest obiectiv si au conceput, n maniere speciIice timpului, destinul
romnesc integrat n spa(iul european, sub aspect politic si al alian(elor militare, precum si
sub aspect economic si cultural.
Dupa revolu(ia anticomunista de acum un deceniu, problema a cunoscut un nou episod,
mai dramatic parca, ntruct e vorba de a depasi handicapul attor decenii de izolare. Examenul
comparativ a avut drept rezultat primar Iaptul ca ne-am redescoperit decalajul istoric Ia(a de
societa(ie occidentale dezvoltate, ne-am redescoperit ,golurile istorice si psihologice', cum
spunea Cioran. Starea economica precara, insuccesele reIormei si attea anomalii ale tranzi(iei
postcomuniste au alimentat sentimentul de Irustrare si complexul de inIerioritate. n aceste
condi(ii, atitudinea cea mai Irecventa nu a Iost aceea de autogloriIicare na(ionalista, ci o recadere
ntr-un spirit Iatalist, ntre(inut de elanul criticist si percep(ia identita(ii noastre n termeni
preponderent negativi. Integrarea este prilejul unui examen sever, ce pune cultura romna n
situa(ia de a redeschide dosarul identita(ii sale, n termeni mai radicali, si de a gasi raspunsuri
la noile sIidari ale istoriei.
Nu putem pierde din vedere contextul real n care are loc aceasta dezbatere. La summit-ul
Consiliului European de la Helsinki, din decembrie 1999, Romnia a Iost invitata (alaturi de
alte state) sa nceapa negocierile directe de aderare la Uniunea Europeana. Moment important
pentru noi, moment istoric, cum s-a spus, pe buna dreptate. Dupa noul calendar al aderarii,
Romnia urmeaza sa Iie primita n UE n 2007. O data cu integrarea n NATO, daca scenariul
integrarii n UE se va derula Iiresc, atunci destinul Romniei poate lua un alt traseu istoric.
Problema integrarii este asadar una cardinala, cel pu(in pentru noi. Este Iiresc, n aceste condi(ii,
ca integrarea sa Iie o tema prioritara a gndirii sociale din Romnia.
Integrarea nu este doar o problema de orientare politica a guvernan(ilor si a clasei politice,
ci si o problema a societa(ii romnesti. Ea trebuie n(eleasa si asumata de agen(ii sociali constitu-
tivi, de societatea civila, de intelectualitate, pna la ceta(enii simpli. Pentru aceasta, ei trebuie
sa dispuna de inIorma(ii, de repere, de har(i mentale care sa-i orienteze n ha(isul lumii contem-
porane. ,O buna teorie sociala nseamna totdeauna o Iapta buna' spunea Dimitrie Gusti.
263
O alta Iormulare a aceleiasi idei, pusa pe seama psihologului Kurt Levin, spune ca nimic nu
este mai practic dect o teorie buna. Avem noi astazi o teorie consistenta asupra raportului dintre
identitate si integrare? Ne reIerim la o teorie elaborata n sIera gndirii stiin(iIice, care sa concep-
tualizeze datele reale ale problemei, nu la opinii, mitologii si ,atitudini' politice, care au invadat
spa(iul mediatic. Dincolo de sarcina practica a guvernan(ilor, avem noi o reprezentare clara
asupra schimbarilor pe care le implica integrarea? Asupra priorita(ilor, a costurilor si a etapelor?
Asupra domeniilor n care putem ob(ine avantaje competitive si asupra celor n care suntem
vulnerabili? Si, n sIrsit, nu putem ocoli problema ,metaIizica' a integrarii europene: ce se va
ntmpla cu statul na(ional, cu suveranitatea, cu identita(ile culturale si na(ionale?
Desi contraperIorman(ele economice nu ne recomanda pentru integrare, analistii sunt de
acord ca Romnia beneIiciaza totusi de o conjunctura ce trebuie valoriIicata. nca o data, reor-
ganizarea liniilor de Ior(a geopolitice, la nivel global si continental, ne oIera o sansa istorica.
Sa ne amintim: suntem si azi situa(i n ,pntecul moale' al Europei, suntem o (ara de ,Irontiera',
pe limesul noului imperiu economic, reprezentat n aceasta zona de UE. n anii ocupa(iei sovie-
tice, dupa al Doilea Razboi Mondial, Mircea Eliade se ntreba nIrigurat ce direc(ie va lua
destinul nostru ca ,popor de Irontiera', asezat de soarta la grani(ele rasaritene ale Europei, pe
ambii versan(i ai ,ultimilor mun(i europeni, Carpa(ii'. Iata cuvintele sale proIetice:
,ntrebarea este aceasta: printr-un miracol, samn(a Romei nu s-a pierdut dupa parasirea Daciei de
catre Aurelian desi aceasta parasire a nsemnat o adevarata catastroIa pentru locuitorii bogatei
provincii. Dar Europa si mai poate ngadui aceasta a doua parasire a Daciei n zilele noastre? Facnd
263. D. Gusti, Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1966, p. 352.
parte, trupeste si spiritualiceste, din Europa, mai putem Ii sacriIica(i Iara ca sacriIiciul acesta sa nu pri-
mejduiasca nsasi existen(a si integritatea spirituala a Europei? De raspunsul care va Ii dat, de Istorie,
acestei ntrebari, nu depinde numai supravie(uirea noastra, ca neam, ci si supravie(uirea Occidentului.'
264
Identitate i integrare de la disjuncie la conjuncie
Abordarea rela(iei dintre integrare si identitate presupune o n(elegere ra(ionala si aplicata
a termenilor acestei ecua(ii. Precizez ca identita(ile na(ionale si cele ale grupurilor etnice, desi
au elemente durabile, de permanen(a istorica, nu sunt structuri nghe(ate, ci conIigura(ii aIlate
n devenire, o data cu evolu(ia componentelor morIologice ale societa(ilor. Identitatea este un
concept pertinent, cu planuri multiple de semniIica(ie, ce trebuie protejat de abordarile substan-
(ialiste si tradi(ionaliste, care l Iac att de vulnerabil sub raport teoretic.
Problema ,intrarii n Europa' a Iost inevitabil contaminata de angajari politice si, n conse-
cin(a, interpretata ntr-o maniera disjunctiva. Teza care s-a impus, sub presiunea mediatica a
unor viziuni unilaterale, a Iost aceea ca integrarea european ar fi incompatibil cu ideea natio-
nal si cu promovarea valorilor nationale. Opera(ia de recuperere a identita(ii, dupa desIigurarea
ei n perioada comunista, a Iost si ea interpretata, n mod eronat, ca atitudine antieuropeana.
Constiin(a acestei desIigurari a identita(ii si eIorturile de a o recupera au Iost condamnate acum
din noua perspectiva a sincronizarii cu spiritul democratic si cu exigen(ele globalizarii si ale
integrarii europene.
AstIel, s-a ajuns la situa(ia n care rela(ia de disfunctie Iunc(ioneaza ca o reprezentare de
Iundal att n opinia celor care militeaza pentru integrare, considernd ca aderarea la UE implica
punerea n surdina a valorilor na(ionale, ct si n opinia celor care resping integrarea tocmai
pe motiv ca ea ar nsemna abandonul tradi(iilor si al speciIicului na(ional. Aceasta paradigm
disfunctiv a Iost preluata din patrimoniul ra(ionalismului clasic si redimensionata sociologic
de ideologiile globalizarii, cum voi ncerca sa arat. Mul(i au n(eles ca integrarea presupune sa
ne uitam tradi(iile si valorile na(ionale, sa le subapreciem, sa ne ,demitizam' istoria si simbo-
lurile na(ionale, sa nu mai amintim nici de nedrepta(ile istorice Ilagrante pe care le-a suIerit
poporul romn dupa al Doilea Razboi Mondial.
n aceasta viziune antinomica este greu de n(eles ca o constiin(a ra(ionala si critica a
identita(ii nu este un obstacol, ci o condi(ie a integrarii europene. n mod inevitabil, s-au redes-
chis disputele dintre cei care apreciaza ca integrarea este posibila numai prin diminuarea sau
uitarea identita(ii noastre, o data cu armonizarea legislativa, institu(ionala si cu remodelarea
sistemului economic dupa cerin(ele Uniunii Europene, si cei care sus(in ca nu ne putem integra
n concertul european dect cu valorile culturale speciIice, cele care ne legitimeaza existen(a
si identitatea.
265
Pozi(ia din urma, caliIicata de adversari drept ,na(ionalism moderat' sau
,decent', are drept Iormula expresiva aIirma(ia ca ,nu exista europeni de nicaieri', dupa Iormula
inspirata a lui Octavian Paler, ntruct calitatea de european nu anuleaza apartenen(a na(ionala
primara. Pozi(iile extreme si-au gasit si ele expresii n atitudinile na(ionaliste nguste si
264. Mircea Eliade, ,Destinul culturii romnesti', n vol. Profetism romanesc 1 Itinerariu spiritual,
Scrisori ctre un provincial, Destinul culturii romanesti, Bucuresti, Editura Roza Vnturilor, 1990, pp. 139-
150. (Studiul ,Destinul culturii romnesti' este datat ,august 1953'.)
265. Vezi dezbaterea dintre aceste pozi(ii n cartea lui Gabriel Andreescu, Nationalisti, antinationalisti.
O polemic in publicistica romaneasc, Iasi, Editura Polirom, 1996.
antioccidentale, dar si n retorica noului cosmopolitism, care, miznd excesiv pe virtu(ile
globalizarii, subapreciaza valorile na(ionale.
nchei scurta trimitere la contextul intern al dezbaterii cu aceste sugestive considera(ii
apar(inndu-i criticului Lauren(iu Ulici:
,n deIinirea europenismului, na(ionalul joaca rolul diIeren(ei speciIice, ceea ce vrea sa spuna ca nu
te po(i erija n european Iara sa te cunosti ca na(ional. Din acest simplu motiv interesul pentru consoli-
darea traiectului nostru european nu mi se pare deloc contrar grijii pentru limpezirea traiectului
na(ional. Nu-i mai pu(in adevarat nsa ca vreme de un veac si jumatate de istorie moderna noi am
Iacut deseori din europenism si din na(ionalism Iie un complex, Iie o prejudecata, eIectul Iiind,
ntre altele, si percep(ia celor doi termeni, la scara destul de larga pentru a nu Ii neglijata, ca incompa-
tibili unul cu celalalt. Asta nu schimba, se n(elege, sensul esen(ial de complementaritate al rela(iei
dintre european si na(ional.'
266
Acest text exprima un punct de vedere echilibrat si ra(ional. Autorul Iace o necesara deli-
mitare a planurilor. n plan ideologic, avem de-a Iace cu o disjunc(ie ntre ,europenism si
na(ionalism', ca pozi(ii unilaterale, pe cnd, n plan antropologic si istoric, este vorba de ,com-
plementaritatea', zice autorul, dintre ,european si na(ional'. n plan ideologic avem un ,anta-
gonism al supraIe(elor', cum ar spune Camil Petrescu, iar n planul de adncime avem o
confunctie a termenilor. Disjunc(ia este nutrimentul cotidian al ideologiilor, al conIruntarilor
politice si al spectacolului mediatic curent; conjunc(ia se dezvaluie numai unei priviri si analize
aplicate istoriei de durata lunga.
Deplasarea discu(iei din planul ideologiilor n planul istoric si antropologic este de natura
sa atenueze tensiunile conjuncturale si sa impuna o noua viziune asupra procesului de integrare,
o viziune ce nu exclude cei doi termeni, na(ional si european. Integrarea in Europa ,institutio-
nal' si afirmarea identittii nu sunt aspecte disfunctive, ci confunctive. Prin valorile sale deIini-
torii si prin ntreaga sa evolu(ie spre modernitate, Romnia apar(ine structural spa(iului de civiliza(ie
al Europei, iar sentimentul na(ional este astazi solidar cu sentimentul apartenen(ei noastre Iiresti
la acest spa(iu. Recuperarea identita(ii na(ionale si reinterpretarea ei ca suport al integrarii sunt
compatibile cu viziunea prin care apreciem ca evolu(ia pozitiva a Romniei n deceniile urmatoare
va Ii legata vital de procesul integrarii sale n structurile europene si euro-atlantice.
Intregrare european i diversitate cultural
Reprezentarea ce vedea n Uniunea Europeana o construc(ie ce va duce la dizolvarea
na(iunilor si a identita(ilor este astazi depasita. De altIel, n proiectul de Constitu(ie al Uniunii
Europene se speciIica textual ca identita(ile culturale, na(ionale, etnice si locale, vor Ii protejate
si ncurajate sa se aIirme, nicidecum ca vor Ii anulate. UniIicarea monetara, coordonarea pro-
gramelor economice, politicile externe comune si existen(a unor institu(ii politice comunitare
nu au dus la atenuarea identita(ilor na(ionale si culturale. Dovada ca (arile care Iac parte din
UE nu si-au pierdut identitatea, ci si-au redeIinit-o n acest context nou. Globalizarile, departe
de a sterge diIeren(ele si identita(ile na(ionale, impun o redeIinire a lor n noul mediu policentric,
o nradacinare a lor n datele interne, n voca(iile si ethosul na(ional, precum si o deschidere
a lor spre dialog si schimb de valori. Aceasta atitudine spirituala ambivalenta se maniIesta cu
vigoare astazi si n societa(ile democratice dezvoltate.
266. Lauren(iu Ulici, ,Na(ional si european', in ibid., p. 75.
Raportul dintre cultura si sistemele politice si economice a Iost analizata si din perspectiva
procesului de intregrare europeana. Uniunea Europeana este un experiment crucial pentru istoria
postmoderna n care am intrat deja. Alte proiecte de integrare regionala vor Ii condi(ionate de
succesul sau de esecul ei. Exista opinii care vad n Tratatul de la Maastricht ,lovitura de gra(ie
data statelor-na(iuni', ce au constituit secole de-a rndul Iundamentul Europei.
n perioada interbelica, Valery aprecia ca ,Europa cntareste inc mult mai greu dect restul
globului', dar el era constient ca avantajele comparative tradi(ionale ale Europei sunt pe cale
de dispari(ie, observnd ca ,inegalitatea att de mult pastrata n beneIiciul Europei trebuia, prin
propriile ei eIecte, sa se schimbe progresiv n inegalitate de sens contrar'
267
. n aceasta perspec-
tiva geopolitica se pune azi problema reuniIicarii spirituale si politico-economice a Europei,
pentru a putea rezista n competi(ia dezvoltarii, declansata de noile Ior(e ale civiliza(iei.
Problema integrarii europene nu este nsa a trecutului, ci a prezentului si a viitorului. ntre-
barea este n ce masura integrarea va aIecta culturile na(ionale att de individualizate ale Euro-
pei, mai ales cele din sIera occidentala. Exista mai multe raspunsuri globale, n Iunc(ie de
modelul de integrare avut n vedere. Europa a ajuns la perIorman(ele cunoscute prin mijlocirea
culturilor ei na(ionale, prin boga(ia si diversitatea experien(elor ei spirituale.
Provocarea majora la care va trebui sa Iaca Ia(a Uniunea Europeana va Ii, n viziunea lui
Jean Marie-Domenach, tensiunea dintre ,Europa economica' si ,Europa culturala'
268
. Prima
poate avea succes n competi(ia globalizarii si aceasta este miza ei geopolitica , dar a doua
se va revendica mereu de la logica identita(ii si a diIeren(ierii. DeIicien(a majora a proiectului
elaborat de euro-tehnocra(ii integrarii este ca au propus ca baza a integrarii Europa economica,
nu Europa culturala, pe care au ignorat-o cu superioritate. AstIel, Europa comunitara pare a Ii
obsedata doar de uniIicarea ei pe temeiul bunurilor si al valorilor instrumentale, utilitare, deci
civiliza(ionale, ignornd cu superioritate planul cultural, n care rela(ia identitate/integrare
dobndeste o alta relevan(a si semniIica(ie. Jean Marie-Domenach sus(ine ca nu putem vorbi
de o cultur european, ci de culturi ale Europei
269
, n care se conjuga elementele comune cu
cele diIeren(iale ale Iiecarei culturi. Putem vorbi, nsa, de o civiliza(ie europeana, ceea ce este
altceva, daca pastram distinc(iile clasice. Dar, dupa Huntington, si sub raport civiliza(ional
Europa ar Ii Iracturata ntre zona crestinismului occidental si a celui rasaritean.
Principala sIidare la adresa Uniunii Europene va veni, asadar, din partea identita(ilor cultu-
rale, spune Domenach. Apropiind n mod Ior(at na(iunile, proiectul Europei unite risca sa pro-
voace o reac(ie de respingere reciproca ntre entita(ile ei. ,Proximitatea naste totdeauna reIlexe
de diIeren(iere, de iritare si ostilitate'
270
, iar acest mecanism psihologic s-ar putea traduce mine
ntr-unul sociologic, cultural si politic, accentund tendin(ele centriIuge si pasiunea pentru diIe-
ren(iere na(ionala. Nimeni nu poate raspunde deocamdata n mod univoc si transant la intero-
ga(iile ce privesc modul n care se va articula Iunc(ional si practic un spa(iu economic si monetar
uniIicat cu diIeren(ele de mentalitate si de cultura ce alimenteaza identita(ile na(ionale. Poate
avea viabilitate o Europa integrata la etajele economic, monetar si (eventual) politic, dar diIeren-
(iata interior de structuri culturale na(ionale? Pot supravie(ui diIeren(ele culturale sub cupola
uniIicarii economice, monetare, Iinanciare si politice?
267. Paul Valery, Cri:a spiritului si alte eseuri, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 270.
268. Jean Marie-Domenach, Europe. le defi culturel, Paris, La Decouverte, 1991, p. 12.
269. Ibidem, p. 12.
270. Ibidem, p. 34.
Sunt ntrebari pe care le va dezlega istoria, nu teoria istoriei. ntrebarile sunt Iiresti, ntruct
n planul cultural intra n joc bariere lingvistice, psihologice, mentale, religioase, ntreaga Iun-
da(ie spirituala a na(iunilor europene, acumulata n decursul a zece secole de evolu(ie diIeren(iata
si speciIica. n proiectul de Constitu(ie a Uniunii Europene aIirma ca unitatea Europei se va
baza pe ,valori comune', dar si pe ,respectarea diversita(ii culturilor si a tradi(iilor popoarelor
europene'. Este Iormula unita(ii n diversitate.
Pentru a nu Ii o simpla adi(ionare de state si economii, Uniunea Europeana trebuie sa treaca
pragul de la cantitativ la calitativ, sa-si organizeze diversita(ile culturale n unita(i viabile. Este
problema cea mai grea. Asa cum a trecut si alta data peste situa(ii critice, proiectul uniIicarii
europene va depasi, cu certitudine, si impasurile actuale, ntruct miza geopolitica a Uniunii
Europene angajeaza destinul acestor popoare n arhitectura lumii de azi.
,Daca ar Ii sa rencep, as ncepe cu cultura'
271
, ar Ii marturisit Jean Monnet, ini(iatorul
Comunita(ii Economice Europene. Este posibil ca n viitorul imediat discu(iile despre Europa
unita sa se stramute din plan politic si economic n plan cultural. Avem astazi o Europa divizata
nca de dezvoltari economice inegale si de attea alte realita(i diIeren(iatoare. Cum se vor armoniza
identita(ile plurale n Europa integrata de mine? Nimeni nu are un raspuns pregatit dinainte.
Dar istoria nu este doar repeti(ie, ci si inven(ie. Uniunea Europeana nu va anula principala boga(ie
a Europei: diversitatea ei culturala. E diversitatea umana, care Iace posibila crea(ia si istoria.
Resurecia identitilor n lumea globalizrii
Omenirea strabate o perioada ce se caracterizeaza prin doua Ienomene complementare,
care se maniIesta simultan si cu o Ior(a comparabila: procesul de integrare si cel de reafirmare
a identittilor etnice si nationale. Sunt doua procese concomitente si complementare, pe care
societa(ile contemporane sunt chemate sa le armonizeze si sa le articuleze n Iorme nonconIlic-
tuale. Problema integrarii europene se intersecteaza de Iapt cu problema globalizarii. Integrarea
n spa(iul european este o etapa a integrarii n circuitul globalizarii. Totusi, putem opera cu o
distinctie mai clar intre globali:are si integrare. Integrarea se reIera la rela(iile dintre societa(ile
plasate ntr-un mediul regional sau continental determinat cazul Uniunii Europene, al Asiei
de sud-est sau al acordurilor comerciale dintre SUA, Canada si Mexic , pe cnd globalizarea
este un concept ce se reIera la interac(iunile multiple dintre societa(i si economii apar(innd
unor zone de civiliza(ie diIerite.
Asa cum am aratat, globalizarea si integrarea sunt vectori Iundamentali ai istoriei din secolul
pe care l-am ncheiat, dar si proiecte ale civiliza(iei occidentale de reorganizare a lumii, Ieno-
mene care nso(esc expansiunea planetara a acestui tip de civiliza(ie. Unul dintre paradoxurile
modernita(ii consta si n Iaptul ca ,globaliznd' lumea, sub semnul civiliza(iei de tip occidental,
a dezlan(uit cele mai puternice tendin(e si Ior(e identitare n spa(iile nonocidentale, asa cum
arata Huntington. Construind o pia(a unica a bunurilor si a inIorma(iilor, globalizarea postmo-
derna a revitalizat ntr-un mod surprinzator Ior(ele aparent adormite ale identita(ii. AstIel ca
teza dupa care Iebra identita(ilor este un produs al globalizarii, respinsa ini(ial, este acceptata
azi n mediile occidentale cu aerul unui enun( banal.
Globalizarea economiilor, a pie(elor, a comer(ului si a inIorma(iei, sub ac(iunea noilor mijloace
de comunicare, duce la o transIormare de substan(a a civiliza(iei. Acest Ienomen att de relevant
271. Ibidem, p. 91.
i Iace pe teoreticieni sa caracterizeze epoca actuala doar din perspectiva globalizarii, diminund
adesea semniIica(ia Ienomenului complementar. AstIel, renasterea identita(ilor este privita ca
un Ienomen straniu, ca o deviere sau o ciuda(enie, care ,iese din cadru'. Iese din cadru ntruct
contrazice paradigmele prin care a Iost interpretat procesul istoric actual, mai ales dupa prabu-
sirea comunismului. Este o interpretare care vine din ceea ce am numit paradigma disjunctiva.
Globalizarea a Iost considerata ca un Ienomen ce va dizolva decupajele politice na(ionale
ori va diminua reIerin(ele la aceste cadre na(ionale, att sub raport economic, ct si cultural.
Surpriza a Iost nsa reapari(ia tensiunilor na(ionale, a conIlictelor identitare si chiar o ,rena(iona-
lizare' a societa(ilor dezvoltate. Desi interpretarile diIera, azi toata lumea este de acord ca trans-
Iormarea sistemului interna(ional si procesele de globalizare au dus la un puternic curent de
revitali:are a diferentelor, la o noua percep(ie a identita(ilor, astIel nct pentru unii teoreticieni
tocmai tendin(a opusa globalizarii pare a Ii trasatura deIinitorie a epocii: ,SIrsitul secolului
al XX-lea este marcat de revenirea na(iunii si a na(ionalismului.'
272
De Iapt, globalizarea redes-
chide problema identita(ilor. Interdependen(a economica genereaza o reac(ie de Iragmentare.
Globali:area si identitatea, ca aspecte complementare, vor repre:enta probabil termenii unei
sinte:e a viitorului.
Revenirea att de puternica a ideii na(ionale a pus gndirea contemporana n Ia(a unei provo-
cari de anvergura. Dupa ce o serie de interpretari consacrate ne-au Iacut sa credem ca lumea
dezvoltata se de-na(ionalizeaza si ca acesta ar Ii sensul major al istoriei, iata ca asistam la un
interes sporit al societa(ilor pentru identita(ile lor na(ionale, la o redimensionare a Iactorului
etnic, mergnd pna la pozi(ii Iundamentaliste si agresiv xenoIobe, declansnd uraganul unor
conIruntari interetnice de o violen(a nebanuita, n cele mai diverse puncte ale globului. Paradoxul
este ca globalizarea si aIirmarea postmodernita(ii anun(a ntoarcerea a ceea ce Dominique Wolton
numea ,banda celor patru: na(iunea, istoria, religia, identitatea'
273
. Aceste patru teme au Iost
redescoperite si domina azi spa(iul teoriilor politice si sociale.
Cadrele naionale i imperativele integrrii
Globalizarea pune n cauza si una dintre structurile durabile ale modernita(ii, si anume
statul na(ional, cu atributele sale esen(iale: suveranitatea, identitatea politica si culturala. ntre-
barea reIeritoare la ce se va ntmpla cu statul-na(iune este vitala. n epoca globalizarii si a inter-
dependen(elor multiple, articula(ia dintre Iactorii interni si cei externi ai dezvoltarii nu mai
seamana cu Iormula ei clasica. n primul rnd este greu de a mai opera cu aceasta distinc(ie
consacrata atta vreme ct Iactorii economici interni sunt modela(i de oscila(iile pie(ei inter-
na(ionale si de Iluxurile transna(ionale de tehnologie si capital, iar pia(a globala este condi(io-
nata de interac(iunea schimbatoare a unui numar enorm de economii na(ionale, interconectate
ca niciodata nainte. Factorii interni au acum n compozi(ia lor, pe lnga date care (in de resurse
materiale si umane ale unei societa(i, si elemente ale pie(ei regionale si continentale, oportu-
nita(i nascute din interac(iunile conjuncturale, din trendul economiei mondiale. Societa(ile si
economiile interiorizeaza acum mediul lor extern de existen(a, l traduc n Iactori ai organis-
mului na(ional.
272. Jacques Rupnik, ,Le reveil des nationalismes', in Jacques Rupnik (ed.), Le dechirement des nations,
273. Apud ibidem, p. 14.
Economia globala depaseste cadrele na(ionale si opereaza n spa(iile schimbului mondial.
Dupa cum a spus Daniel Bell, si de atunci au repetat ntruna teoreticieni, statele-na(iuni au devenit
prea mici pentru problemele mari si prea mari pentru problemele mici. Dar, contrar proIe(iilor
marxiste de ieri sau celor ultraliberale de azi, globalizarea nu a dus la abandonarea politicilor
na(ionaliste, nici chiar si n domeniul economic. Unii analisti arata ca, n mod paradoxal, pe
cta vreme logica economic duce spre globali:are, interdependent si integrare regional,
logica politic si cea cultural este orientat spre diferentiere si chiar spre fragmentare. Desi
statul na(ional este acuzat de inadecvare, Iaptele arata ca marile ansambluri multina(ionale sunt
mult mai bolnave dect statul-na(iune.
274
Asadar, ntrebarile-cheie sunt acum daca na(iunea, statul-na(iune si identita(ile pe care el
s-a bazat vor supravie(ui sau vor Ii transIormate de valul globalizarilor. Daca logica integrarii
va nvinge logica diIeren(ierii si a identita(ii. Daca lumea n care intram va Ii organizata tot pe
structura de rezisten(a a statelor-na(iuni sau va inventa alte structuri politice si sociale. Raspun-
surile depind de interpretarile date acestor procese istorice, de codul de lectura care se aplica
realita(ilor att de contradictorii ale lumii de azi.
De exemplu, politologul Maurice Duverger aIirma ca na(iunile europene, culturile si cadrele
lor politice, statele-na(iuni, Iiind ,nradacinate n istorie si n spirite', ,sunt un element de
neclintit, care ar mpiedica orice uniune europeana, daca cineva ar pretinde ca le distruge prin
aceasta'
275
. Acesta este un punct de vedere ce devine predominant n mediile europene si n
disputa de peste o jumatate de secol ce are loc ntre ,Iederalisti si na(ionalisti'. Culturile si vor
pastra identitatea lor na(ionala, vor coopera, dar nu vor deveni indistincte si uniIorme. Un argu-
ment pentru acesta pozi(ie vine din Iaptul ca, desi Uniunea Europeana are deja o istorie de o
jumatate de secol, diIeren(ele att de pregnante dintre culturile germana, Iranceza, engleza,
italiana si spaniola, de exemplu, sunt si azi la Iel de reale si active ca si acum o suta de ani,
n poIida interIeren(elor dintre ele si a Iaptului ca receptorii Euroviziunii consuma acelasi meniu
cultural. Pentru unii analisti, mass media omogenizeaza stratul superIicial al culturilor, stratul
culturii de consum, de divertisment, al culturii de discoteca, pe cnd nucleul generativ al culturii
autentice, al culturii de perIorman(a, ramne pe mai departe speciIic si ancorat n matricea identi-
ta(ii psihologice a na(iunilor ce compun Europa unitara si diversa n acelasi timp.
Al(i teoreticieni, care au dobndit o mare inIluen(a n ultimele doua decenii, relativizeaza
ideea de na(iune si de stat na(ional, considerndu-le ,produsul unor conjuncturi istorice par-
ticulare, inevitabil locale si regionale'
276
. Este drept ca statele-na(iuni s-au constituit si s-au aIirmat
n epoca moderna, pe ruina imperiilor medievale si a diverselor Iorme politice premoderne. nsa,
cu excep(ia Statelor Unite ale Americii, statele-na(iuni europene s-au cristalizat pe suportul unor
274. Este ciudat ca teoreticienii vorbesc doar de criza statului-na(iune, cnd tocmai statele Iederale sunt
locul celor mai puternice crize si conIlicte (Rusia, Iosta Iugoslavie, Marea Britanie/Irlanda, Canada, Belgia, Liban,
Israel/Palestina, Turcia/kurzi, India/Pakistan etc.).
275. Maurice Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunrii, Bucuresti, Editura Omegapres, 1991, p. 97.
276. Eric J. Hobsbawm, Natiuni si nationalism, din 1780 pan in pre:ent, Chisinau, Editura Arc, 1997, p. 7.
Este incredibil cta energie speculativa este mobilizata pentru a nega o realitate evidenta, anume ca lumea mo-
derna si cea actuala sunt construite pe structurile politice ale statelor na(ionale, aIlate Iiresc n conexiuni si n
raporturi de interdependen(a. Pna de curnd, na(iunile erau recunoscute ca Iiind structurile ,tari' si esen(iale
ale modernita(ii, dar apologe(ii globalizarii nu le mai rezervau nici un rol n viitor. n ultmele doua decenii, nsa,
ncercarea de a le delegitima a devenit att de puternica nct pna si trecutul lor ,modern' este reconstruit mito-
graIic si reconIigurat astIel nct na(iunea sa nu mai aiba nici macar legitimitatea istorica de care se bucura nainte.
Iorme anterioare de organizare politica, pe soclul unor comunita(i istorice, ce aveau particula-
rita(i etnice, culturale, lingvistice, sociale si politice Iormate n perioada premoderna.
Sub Iascina(ia proceselor de globalizare, unii teoreticieni, grabi(i sa consemneze decesul
na(iunilor, le considera Iie comunita(i istorice tranzitorii, legate de Ienomenul industrializarii
(Alvin ToIIler, Ernst Gellner), Iie crea(ii ale ,na(ionalismului' ca program politic, avnd drept
mecanism ,inventarea tradi(iilor', precum apreciaza istoricul englez Eric J. Hobsbawm (care
nu a reusit sa se elibereze nici n ultimele sale scrieri de pozi(iile marxiste eronate asupra na-
(iunii), Iie ,comunita(i imaginate', prin intermediul unui imens aparat simbolic si propagan-
distic, precum sus(ine Benedict Anderson, care le numeste ,arteIacte culturale de un anumit
tip'
277
. Daca na(iunile sunt Iorme de comunitate culturala si politica ,inventate' de modernitate,
Iorme ce nu au alt temei dect Ienomenul de remitologizare culturala a trecutului, de ,inventare
a tradi(iilor', atunci rezulta ca ele nu au un temei existen(ial si istoric, Iiind crea(ii artiIiciale
ale ,na(ionalismului' ca program politic si idologic. n lumina acestor teorii, na(iunile apar ca
,arteIacte' si imaginii construite propagandistic, lipsite de suporturi antropologice, etnice si
culturale, astIel ca, n epoca postindustriala si postmoderna, ele nu si-ar mai aIla un temei de
existen(a n morIologia si Iunc(ionarea noilor societa(i. n consecin(a, n lumea postindustriala
si globalizata, structurile na(ionale ar urma sa Iie depasite.
278
Este adevarat ca Iiecare na(iune este si o ,comunitate imaginata', ntruct si construieste
o imagine despre sine, un ediIiciu simbolic ca mijloc de promovare si de protec(ie a identita(ii
sale. Acest mecanism este Iundamental pentru integrarea societa(ilor moderne. El opereaza cu
mituri, simboluri, imagini si cu mesaje ce au puternice rezonan(e aIective n via(a comunita-
(ilor na(ionale. Dar tocmai ,na(iunile mari' au instituit aceasta strategie politica si imagologica,
vitala, de altIel, pentru a consolida unitatea na(ionala a societa(ilor moderne, strategie ce a Iost
preluata apoi imitativ de ,na(iunile mici' si periIerice, na(iuni ce au ajuns sa Iie acuzate de
practici ,na(ionaliste' n contextul globalizarii, context Iavorabil statelor dezvoltate.
Aceasta linie de gndire este interesata sa delegitimeze existen(a na(iunilor ca Iorme istorice,
culturale si politice integrate de comunitate umana. Miza ei consta n respingerea concep(iilor
care leaga natiunea de radacinile ei etnice, de suporturile sale istorice, culturale, lingvistice etc.,
utiliznd drept argumente situa(ia imigran(ilor (care si ,aleg' o identitate adoptiva) sau a mino-
rita(ilor care sunt oprimate n cadrul statelor na(ionale. Nu numai ca na(iunilor nu li se recunoaste
nici un rol n viitor, dar acum li se contesta si trecutul, Iiind declarate ,inven(ii' ideologice
sau ,construc(ii' artiIiciale, accidente istorice neIericite. Planul Wilson de a destrama Imperiul
Austro-Ungar si de a reconstrui Europa pe principiul na(iunilor si al statelor na(ionale este
apreciat de Hobsbawm ca ,un proiect pe ct de periculos pe att de impracticabil'
279
, proiect
care ar Ii raspunzator de conIlictele si de genocidul ce au urmat. O alta strategie a acestei viziuni
277. Benedict Anderson, Comunitti imaginate. Reflectii asupra originii si rspandirii nationalismului,
Bucuresti, Editura Integral, 2001, p. 10.
278. Eric J. Hobsbawn, ,Etnicitate si na(ionalism n Europa contemporana', n Polis, nr. 2/19994, pp.
60-62.
279. Ibidem, p. 62. ntr-o atare viziune, nu regimurile totalitare si imperialiste din URSS si din Germania
ar Ii la originea conIlagra(iei mondiale, ci ordinea na(ionala pe care s-a construit Europa dupa Primul Razboi
Mondial. Pentru a decripta sensul acestor teorii si a releva ,interesele de cunoastere' care le orienteaza, dupa
expresia consacrata a lui Habermas, este suIicient sa constatam ca ele nu contesta deloc ,na(ionalismul' att
de eIicient al marilor puteri, ca si cnd domina(ia acestora ar Ii subn(eleasa si acceptata, ca Iapt obiectiv si
indiscutabil. Traim n mediul marilor na(ionalisme, pe care nu le mai percepem ca atare, dupa cum nimeni nu
rezida n a lega congenital na(iunea si statul na(ional de ,na(ionalism', n(eles n sens negativ,
transIernd astIel asupra na(iunii atribute care nu-i apar(in n chip necesar (intoleran(a, xenoIobie,
sovinism, discriminarea minorita(ilor etnice, respingerea strainilor etc.).
Forele economice i culturale ale globalizrii
Percep(ia asupra ideii na(ionale si interpretarile teoretice ale raportului dintre identitate si
integrare s-au schimbat n ultimul timp chiar n interiorul ,marii pie(e' occidentale. Cercetnd
literatura dedicata acestei teme putem observa o deplasare de accent n ultimii anii. AstIel, teo-
reticienii de reIerin(a nu mai vorbesc de ,dispari(ia' statului-na(iune n cazul integrarii europene,
nici n perspectiva globalizarii, ci analizeaza transformrile pe care le sufer statul national
o dat cu emergenta noului tip de economie. Formula statului-na(iune, care a asigurat n ultimii
patru sute de ani perIorman(ele Europei si s-a generalizat la scara mondiala, va suIeri modiIicari
Iunc(ionale si de structura, dar e greu de prevazut ca va Ii depasita de Ior(ele economiei ,suprasim-
bolice', economie ce are drept resursa Iundamentala cunoasterea si procesarea inIorma(iilor,
o economie globalizata sub aspectul comer(ului si al circula(iei inIorma(iei.
Elementul deIinitoriu al acestui ,nou tip de economie' consta, dupa Robert Reich, n Iaptul
ca astazi ntreprinderile de succes se ,desprind' de cadrul na(ional si se integreaza n/sau si
dezvolta ,re(ele globale'. Un segment tot mai important al economiilor na(ionale se bazeaza
acum nu pe volum, ci pe ,valoarea superioara', nu pe o organizare piramidala, ci pe una elastica,
nu pe resurse tangibile, ci pe cele ,intangibile', pe capacita(i ,de a identiIica si rezolva proble-
mele', de a propune strategii de marketing si rela(ii publice. Aceasta economie diIera Ia(a de
cea ,clasica', dar si Ia(a de cea de acum cteva decenii, n care Iirmele ,multina(ionale' aveau
o na(ionalitate clar deIinita, cu toate ramiIica(iile lor secundare. Aaparut o noua unitate econo-
mica, cu adevarat globala, n care ,colaborarea' s-a extins la scara planetara si se Iace prin
intermediul semnalelor electronice, datorita telecomunica(iilor, n care capitalul migreaza spre
zonele cele mai Iavorabile pentru proIit, Iara sa ntmpine obstacole tradi(ionale.
,Firele re(elelor globale sunt calculatoarele, Iaxurile, sateli(ii, monitoarele de mare rezolu(ie si modem-
urile toate acestea Iacnd legatura ntre proiectan(i, ingineri, par(i contractante, concesionari si inter-
mediari din lumea ntreaga.'
280
n economia globalizata, ne spune Robert Reich, ,economiile na(ionale devin regiuni ale
economiei globale'. Autorul aduce n discu(ie noua stratiIicare sociala produsa de globalizare
n interiorul unei societa(i na(ionale. AstIel, Reich identiIica n societatea americana trei categorii
profesionale ale viitorului, care au atitudini diferite fat de globali:are.
Sunt mai nti ,cei angaja(i n serviciile de rutina n produc(ie', n produc(iile clasice si
n cele noi, cum ar Ii ,armatele de inIormaticieni' care Iac o munca repetitiva si de prelucrare
a inIorma(iei, asa cum altadata Iaceau o munca monotona la liniile de asamblare (sau cei din
industriile extractive, primare).
simte greutatea atmosIerei sau miscarea Pamntului n jurul Soarelui, asa cum spunea Blaga despre Iaptul ca
traim, n mod inconstient, sub auspiciile unui stil. Micile na(ionalisme ,ies din cadru', cum am spus. n Iond,
ce ne spun aceste teorii? Anume ca popoarele din periIerie au produs ,na(ionalismul' ca proiect mitizant si
generator de conIlicte, ca si-au ,inventat' retrospectiv tradi(ia si baza de revendicare a statului na(ional, n loc
sa se resemneze cu rolul de provincii obediente si subordonate Ia(a de imperiile ,democratice' ale metropolei.
280. Robert B. Reich, Munca natiunilor. Pregtindu-ne pentru capitalismul secolului XXI, Bucuresti,
Editura Paideea, 1996, pp. 99-100.
Al doilea nivel este cel al ,prestarilor de servicii publice', de la chelner la birocra(ii din
administra(ie.
Al treilea nivel este ocupat de ,serviciile de analiza conceptuala', care presupune activita(i
complexe de identiIicare si rezolvare a problemelor si de alegere a strategiilor.
Ultima categorie de activita(i este speciIica economiei globale, n care se comercializeaza
si se vnd ,combina(ii de simboluri', date, cuvinte, imagini, reprezentari, inIorma(ii. Este o cate-
gorie n care intra cei care organizeaza si asigura transIerul inIorma(iilor, managerii, bancherii,
inginerii si exper(ii de tot Ielul, avoca(ii si consilierii, directorii de marketing si de publicitate,
cei din sistemul mediatic si din industria divertismentului.
Ce au n comun acesti ,operatori' care reprezinta circa 20 n cazul SUA? Iata raspunsul:
,Analistii conceptuali rezolva, identiIica si selecteaza problemele manipulnd simboluri'.
281
Este
categoria pe care ToIIler o numea ,cognitariat'. Acest cognitariat nu mai are ,patrie', el s-a
dezlegat de solidarita(ile na(ionale si locale. El este agentul globalizarii. Din schema sociala a
lui Reich dispare intelectualul, ,intelighen(ia', asa cum era deIinita n mod tradi(ional. Dispare
intelectualul care era angajat ntr-o crea(ie speciIica, legata de limba, de tradi(ii, de un complex
de sensibilitate locala, de un context spiritual anumit. Oricum, acest tip de intelectual creator,
desi nu mai are vizibilitatea si prestigiul de care se bucura n epoca modernita(ii, va supravie(ui
ca o instan(a critica si lucida, dar audien(a lui sociala pare mult mai restrnsa astazi.
Fenomenul pe care-l sesizeaza Reich consta n fractura social pe care o provoaca globali-
zarea n interiorul Iiecarei societa(i na(ionale. ntreprinderile care intra n ,re(elele globale' si
cei care lucreaza n aceste sectoare si cstiga de pe urma globalizarii (personal care reprezinta
aproximativ 1/5 din totalul popula(iei SUA) se elibereaza de economiile lor na(ionale si de
legatura tradi(ionala a ,loialita(ii na(ionale', detasndu-se de restul ceta(enilor, care vor Ii aban-
dona(i n condi(ii de via(a tot mai precare.
Nu mai exista o ,corabie na(ionala', pentru to(i americani, ci ,barci diIerite' si de dimen-
siuni mai reduse.
282
Contrar devizei marxiste, dupa care ,proletarii nu au patrie', astazi tocmai
cei care ocupa Iunc(ia tradi(ionala a proletariatului, adica muncitorii din industriile tradi(ionale
sau din cele noi, ,armatele de inIormaticieni', la care se adauga cei din serviciile publice, se
vad sacriIica(i de Ior(ele globalizarii si sunt sprijinitorii ,na(ionalismului economic'. La un
capat al lan(ului economic se aIla si o categorie de producatorii si Iunc(ionari, care sunt con-
strnsi n ceea ce Iac de condi(iile ,locale', chiar daca produsele lor intra n re(ele globale si
se distribuie n toata lumea. Ei sunt, alaturi de Iermieri si de cei din serviciile publice, ,se-
dentari', ntr-un sens nou, desigur. Numai ,negustorii nu au patrie', dupa cum aIirma Thomas
JeIIerson, pentru ca legatura lor cu locul de unde si trag proIitul este mai puternica dect aceea
cu locul de unde provin. Or, ne asigura Reich, economia globalizata este, pna la urma, o
expansiune mondiala a negustorilor, a ,intermediarilor', a celor care asigura comunicarea gene-
ralizata azi dintre entita(ile economice, a celor care au reusit sa impuna ,liberalizarea schim-
burilor' si sa cstige din circula(ia ,libera' a bunurilor, a serviciilor, a capitalului si a persoanelor.
Sentimentele patriotice, cu Ior(a de orientare n plan economic pentru corpora(iile tradi(io-
nale, cedeaza acum n Ia(a imperativului strict economic al maximizarii proIitului: ,Acum,
capitalismul american este organizuat Iara sovaiala n Iunc(ie de proIituri, si nu de sentimente
281. Ibidem, p. 155.
282. Ibidem, p. 150.
patriotice.'
283
ntruct corpora(iile se desprind de contextul lor na(ional si lupta cu alte companii
globale, ,liniile de lupta nu se mai conIunda cu grani(ele na(ionale'
284
. Dar eIectele sociale se
rasIrng si n planul raporturilor dintre state, ne asigura Reich. Asa cum globalizarea dizolva
solidaritatea na(ionala, producnd o Iractura sociala n interiorul na(iunilor ntre grupurile
care cstiga din globalizare si cele care pierd , la Iel provoaca si Iracturi sociale n plan global,
ntre state cu sanse diIerite pe aceasta pia(a globalizata. ,Sovinismul' social generat de des-
prinderea grupurilor Iavorizate de cele deIavorizate va nlocui sovinismul de tip na(ional,
att n interiorul na(unilor, ct si n rela(ia dintre ele.
Analiza lucida si extrem de bine documentata a lui Reich (Iost ministru al muncii n adminis-
tra(ia americana) deschide o serie de ntrebari grave. Daca apartenen(a na(ionala a unei ntreprin-
deri si pierde importan(a, nu si pierde importan(a ntrebarea ,unde se duc proIiturile' si nici
ideea de ,interes economic na(ional', spune autorul. Sa nu ne Iacem iluzii. Economia globali:at
este construit inc tot pe structurile polare centru/periferie. Controlul asupra resurselor, asupra
circula(iei capitalului si a proIiturilor revine statelor din centrul sistemului mondial, iar pierderile
se contabilizeaza n seama statelor deIavorizate. Statele dezvoltate sunt singurele care pot
practica un na(ionalism eIicient n plan economic, n economia globala. Nu e nici un paradox
ca n acelasi timp discursul lor teoretic, politic, ideologic si mediatic condamna, n numele
liberalizarii comer(ului, ,na(ionalismul economic', pe care l atribuie statelor slab dezvoltate,
care nu mai au mijloace eIective de a-si ,proteja' interesele na(ionale n planul real al economiei,
mul(umindu-se, n consecin(a, cu un na(ionalism retoric, sentimental, total ineIicient.
Sociologul englez Zygmunt Bauman, autor al unor analize percutante asupra globalizarii
si a societa(ilor postindustriale si postmoderne, apreciaza ca societa(ile occidentale au trecut
din Iaza ,modernita(ii solide' n Iaza ,modernita(ii trzii', pe care el o numeste ,modernitatea
lichida'
285
. n acesta epoca a unei societa(i ,licheIiate si descentralizate', gndirea politica s-a
orientat n buna masura spre tema obsedanta a liberta(ii individuale, studiind condi(iile si
garan(iile acesteia, modurile in care puterea poate fi limitat, nu construit. n acest Iel s-a
ajuns, ca urmare a unor procese reale de destructurare a vechilor (esuturi sociale, ca individul
sa Iie privit simultan n ipostaza de scenarist, regizor si ,actor' al vie(ii sale, n opozi(ie cu
insitu(iile spa(iului public, care presupun implicit supunerea la anumite reguli si organizari
supraindividuale, ce ar putea Ii resim(ite ca Iiind si Iorme de constrngere.
Noile elite economice, beneIiciind revolu(ia tehnologica si a inIormaticii, se detaseaza de
mediile locale, na(ionale. Agen(i ai noii puterii economice, ai economiei ,suprasimbolice', ele
se globalizeaza si se ,deteritorializeaza', impunnd un nou tip de hegemonie. Nici problemele
globale nu sunt asumate dect declarativ de noua elita, interersata de productivitate si de maxi-
mizarea proIiturilor, astIel ca dezechilibrele ecologice au devenit un risc major pentru existen(a
umana. Numai reabilitarea politicului, n acord cu o noua constiin(a etica si cu sentimentul
raspunderii pentru destinul comunita(ilor si al umanita(ii, ar putea sa inverseze actuala tendin(a
si sa determine un program de protejare a naturii si a varieta(ii vie(ii, imperativ la care Ior(ele
pie(ei sunt surde.
283. Ibidem, p. 123.
284. Ibidem, p. 149.
285. Zygmunt Bauman, Modernitatea lichid, Bucuresti, Editura Antet, 2000, pp. 5-17.
Societa(ile moderne, n perioada lor de aIirmare, au ,topit' structurile solide ale epocii medie-
vale, iar acum societa(ile postmoderne ,topesc' si dezintegreaza structurile modernita(ii clasice.
Aceste societa(i se caracterizeaza acum prin ,dezintegarea re(elei sociale, dezmembrarea agen-
(iilor eIicace de ac(iune colectiva' (n primul rnd a statului), prin Iluidizarea Iamiliei, a parti-
delor, a educa(iei, a claselor, a legaturilor sociale, desprinderea indivizilor de dependen(ele lor
sociale, de sol, de tradi(ie, de tot ceea ce era considerat nainte ca Iiind supraindividual, eliberarea
ndividului de orice catuse, dependen(e, loialita(i, si lasarea lui singur, pentru a-si administra
via(a prin op(iuni de care este singur repsonsabil. AstIel, asistam la ,ntoarcerea nomadismului,
mpotriva principiului teritorialita(ii si stabilizarii'
286
, la demisia statului de la raspunderea sa
tradi(ionala de a gestiona sIera publica, la privatizarea drepturilor si la abandonarea responsabi-
lita(ii publice.
n aceste condi(ii, noile Iorme de exercitate a puterii constau n Iaptul ca de(inatorii puterii
politice, economice sau mediatice s-au eliberat de ,angajamentele reciproce', cum au Iost cele
dintre guvernan(i si guverna(i, dintre capital si munca, astIel ca ,n stadiul Iluid al modernita(ii,
majoritatea asezata este condusa de elita nomada si extrateritoriala'. Pe de alta parte, indivizii
din era modernita(ii lichide au tendin(a de a se retrage din spa(iul public (,iesirea din politica
si retragerea n spatele zidurilor puternice ale particularului') si de a se baricada n sIera inte-
reselor private, Iapt care ar exprima dorin(a lor expresa de a scapa de povara responsabilita(ii
individuale, ,lasnd marea societate n voia propriei sor(i'
287
. Elitele politice si economice
,navigheaza' liber n spa(iul Iluid al globalizarii, iar indivizii obisnui(i se retrag din spa(iul
public n cel privat.
n consecin(a, o tema centrala a devenit acum constrastul dintre sIera publica si cea privata,
dintre spa(iul public ce presupune ,asumarea responsabilita(ii' si spa(iul de reIugiu, cel privat,
n care indivizii se retrag si abandoneaza ,marea societate', construc(ia mediului social transindi-
vidual, n care nu se mai regasesc. Retragerea din spa(iul public reprezinta astazi o ,Iuga de
responsabilitate, tot asa cum abaterea si revolta erau (altadata) o Iuga de supunere. Tnjirea dupa
un adapost primordial a ajuns sa nlocuiasca n zilele noastre revolta, care a ncetat sa mai Iie
astazi o op(iune rezonabila', ntruct, constata Bauman, citndu-l pe Pierre Rosanvallon, ,nu
mai exista o autoritate de comanda care sa poata Ii darmata si nlocuita'
288
. Puterea nu mai
este concentrata ntr-o institu(ie, ntr-o cladire sau ntr-un simbol central, ca n modernitatea
solida. Puterea s-a disipat, s-a licheIiat, s-a atmosIerizat o data cu globalizarea, astIel ca ,noile
elite nomade', cele care controleaza Iluxurile capitalului si si conduc aIacerile prin Internet
sau teleIoane mobile, s-au deteritorializat, s-au eliberat si ele de angajamente si loialita(i locale.
Drept urmare, si agenda gndirii politice s-a schimbat. n perioada de construc(ie a moder-
nita(ii sau n perioada n care societatea moderna se aIla nca n ,Iaza ei solida si administrata',
gndirea politica era dominata de analiza modului de constituire a autorita(ii publice, de
cercetarea procedurilor democratice prin care se pot concilia interesele sociale diverse, asigurnd
concomitent ordinea sociala si libertatea indivizilor, legitimitatea guvernan(ilor si eIicien(a
politicilor publice.
286. Ibidem, p. 15.
287. Ibidem, p. 199.
288. Ibidem, p. 200.
Lumea veche se destructureaza cu rapiditate, dar noile Iorme de organizare se ncheaga
cu diIicultate si lumea traieste ntr-o perioada de interregn greu de deIinit. ReIerin(ele si obiec-
tivele politice de ieri binele public, armonizarea interselor, autoritatea publica, statul na(ional,
consensul social, solidaritatea grupurilor, bunastarea sociala, securitatea ceta(eanului si-au
pierdut mult din semniIica(ia si poten(ialul lor de mobilizare politica si implicit din capacitatea
lor de a Iunc(iona drept criterii de evaluare a progresului social (un alt concept pe cale de a Ii
denun(at ca iluzoriu si inoperant).
Asa cum am mai spus, istoricii obisnui(i sa priveasca n durata lunga a istoriei, precum Eric
Hobsbawm, sus(in ca asistam la o schimbare de epoca, de era istorica, vizibila n toate registrele
vie(ii. Lumea a devenit un vast cmp n care interac(ioneaza Ior(e diverse si nimeni nu poate
prevedea consecin(ele care vor rezulta din combiarea cauzelor, a Iactorilor si a eIectelor. Schim-
barile produse de noile Ior(e ale economiei, de revolu(ia tehnologiilor si a comunica(iilor risca
sa complice indeIinit ecua(ia globalizarii si sa strneasca replica unor grupuri sau state, cu
impulsul lor de revansa, mergnd pna la ac(iuni teroriste. Multe zone conIlictuale s-au cronicizat,
au aparut n scena Ior(e care au stat n laten(a, mai ales cele care privesc identita(ile etnice, na(io-
nale, regionale, religioase, iar dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 analistii au redeschis
dezbaterea privind un posibil conIlict al civiliza(iilor.
n chip Iiresc, gndirea sociala si politica a receptat aceste schimbari si a ncercat sa le
interpreteze si sa le conIere un sens. Epoca moderna era considerata, cel pu(in de teoreticieni,
ca Iiind previzibila n direc(iile ei mari, deIinite prin proiectele grandioase de emancipare sociala
si politica. Termeni precum libertate, democra(ie, cunoastere stiin(iIica, progres, tehnologie,
ra(ionalizare, civiliza(ie erau Iolosi(i att n sensul lor descriptiv, ca no(iuni ce exprima evolu(ia
Iiresca a societa(ilor spre Iorme ale modernita(ii, ct si n sensul lor prescriptiv si normativ, ca
idealuri si scopuri asumate de Ior(ele sociale si politice, de state, culturi si na(iuni.
n schimb, dupa anii 70, gndirea politica s-a interesat tot mai mult de schimbarile care
duc spre o societate postindustriala si inIorma(ionala, n care si rela(iile de putere dobndesc
o alta conIigura(ie. Temele ce priveau structurile societa(ii si ac(iunea lor constrngatoare asupra
individului, precum si temele reIeritoare la construc(ia ordinii sociale si a autorita(ii publice
au intrat n eclipsa, Iiind surclasate de abordarile ce au ca sistem de reIerin(a libertatea indivi-
duala, drepturile naturale si universale ale omului. Tema drepturilor politice si civice ale omului
este una Iundamentala si de neocolit pentru orice teorie politica moderna. Dar viziunile liberale
si apoi cele ultraliberale din spa(iul gndirii politice au supraevaluat dimensiunea individuala
a liberta(ii, punnd-o n opozi(ie cu alte valori politice, precum egalitate si solidaritate, nevoia
de securitate si drepturi sociale.
Aceasta lume a ,modernita(ii lichide' si a globalizarii este o lume n care viteza de miscare
este vitala, Iapt conIirmat si de noul mod de ducere a razboiului, de nlocuirea razboiului clasic,
bazat pe inIanterie si pe cucerirea teritoriului, cu cel electronic, cu razboiul ,global', de la
distan(a. Razboaiele au acum drept scop ,de a darma zidurile' ce ,mpiedicau curgerea noilor
puteri globale Iluide', pentru a deschide spa(iul baricadat, pentru a-l Iace accesibil ,liberului
schimb', teren pe care trebuie sa se desIasoare ,celorlalte ramuri ale puteri, ramuri non-militare'.
Concluzia autorului este ca ,razboiul pare astazi (paraIraznd vestita Iormulare a lui Clausewitz)
din ce n ce mai mult o promovare a comer(ului global prin alte metode'
289
.
IndiIerent ce spun ideologii, apologe(ii pie(ei globale sau cei care o contesta, globalizarea
este o Ior(a ce se impune Iara drept de replica tuturor. Problema globalizarii este ca unii cstiga,
iar al(ii pierd n acest proces. Globalizarea este noua Ior(a reala, nu nchipuita de a subordona
economic statele slab dezvoltate n proIitul celor dezvoltate. Inegalita(ile din interiorul na(iunilor
si dintre na(iuni se accentueaza. Datele statistice sunt elocvente. Globali:area nu uniformi:ea:
lumea nici sub aspect economic, nici sub aspect cultural, ci o repolari:ea:. Cresterea polariza-
rilor sociale este paralela cu avansul globalizarii.
Globalizarea a generalizat totodata si razboiul economic si inIorma(ional. Indignarea retorica
si patriotica Ia(a de noul mod n care opereaza capitalul globalizat nu are nici o eIicien(a practica.
Solu(iile nu mai pot Ii cele clasice, protec(ioniste. Razboiul economic si inIorma(ional au devenit
un Iapt obiectiv vizibil, nu conspirativ, un dat Iundamental al lumii noastre. Economiile napoiate
nu pot Iace Ia(a concuren(ei globalizate. Decalajele de dezvoltare, produse de epoca moderna,
risca sa se adnceasca n epoca postmoderna. Ce strategie ar trebui aplicata, la nivel global,
pentru a atenua aceste decalaje, este o problema sociala la care va trebui sa raspunda secolul XXI.
Statul-naiune n societatea postcapitalist
Peter Drucker, un economist de notorietate n lumea contemporana, autor al tezei ca intram,
o data cu procesele de globalizare a pie(elor, ntr-o ,societate postcapitalista', aIirma raspicat ca
,statul-na(iune nu va disparea', dar va ,mpar(i puterea din ce n ce mai mult cu alte organe, alte
institu(ii, al(i Iactori de decizie'
290
. Mul(i teoreticieni occidentali ai globalizarii, dupa ce inventa-
riaza transIormarile de structura n plan social intern dispari(ia polarizarii clasice burghezie/pro-
letariat, ascensiunea clasei de mijloc, economia bazata pe inIorma(ie si procesarea cunostin(elor,
globalizarea pie(elor etc. si Iocalizeaza energiile, obsesiv, pentru a demonstra ca statul-na(iune
este o citadela sortita dispari(iei, ca este o structura prea restrnsa pentru problemele globale si
una prea larga pentru probeleme ceta(enilor. Ciudat este Iaptul ca, pe masura ce statul na(ional
este devalorizat n teorie, politica statelor occidentale se rena(ionalizeaza vizibil si explicit. Este
un motiv pentru a disocia n analiza ntre discursul politic si mediatic si practica eIectiva a statelor.
Peter Drucker apreciaza ca, desi ne aIlam n Ia(a unei noi dezordini mondiale, putem
prevedea care vor Ii ,structurile politice' ale epocii postcapitaliste. Ele vor Ii dominate de patru
niveluri Iunc(ionale: structuri suprana(ionale, transna(ionale, na(ionale si subna(ionale (tribaliste).
Cele supranationale ar avea sarcina de a reglementa problemele globale (mediul, terorismul,
controlul armamentelor etc.). Cele transnationale privesc aIacerile economice si Iinanciare,
comer(ul, banii si inIorma(iile, miscarea capitalului, investi(iile, circuitul inIorma(ional, dar si
securitatea globala. Globalizarea este concomitenta cu regionalizarea. La nivel regional, indus-
triile tehnologiei de vrI cer o organizare care sa depaseasca sIera na(ionala pentru a Iace posibila
concuren(a. Protec(ionismul, dar si modelul clasic al ,pie(ei libere' sunt solu(ii depasite. Regio-
nalismul este ,inevitabil si ireversibil', spune Drucker, ntruct noile Ior(e economice presupun
trecerea de la interna(ional, la transna(ional si la suprana(ional, precum n cazul uniunii Euro-
pene. Stucturile nationale vor avea drept sIera de competen(a domeniul administra(iei Iiscale
si locale, domeniul apararii ordinii publice si cel privitor la asisten(a sociala.
Ultimul nivel, cel subnational, este nivelul ,tribalismului' sau al etnicita(ii subna(ionale,
care ataca statul-na(iune din interior, aspirnd sa nlocuiasca na(iunea cu ,tribul'. Drucker
porneste de la experien(a SUA, n care grupurile etnice diverse vor sa-si pastreze identitatea
289. Ibidem, p. 14.
290. Peter F. Drucker, Societatea postcapitalist, Bucuresti, Editura Image, 1999, p. 12.
primara sub cupola politica na(ionala. El considera ca ,noul tribalism' se exprima prin Iaptul
ca, peste tot n lume, grupurile sociale si reaIirma particularitatile locale, identita(ile lor, etnice
si religioase, subna(ionale, respingnd statul-na(iune si cernd autonomie.
291
Devolu(ia si subsi-
diaritatea vor Ii procese dominante care vor transIorma statul-na(iune ntr-un ,stat pur si simplu',
o unitate ,mai mult administrativa dect politica'
292
. Autorul transIera asupra altor societa(i
experien(a americana, unde este vizibil Iaptul ca de cteva decenii procesul de Iuziune s-a
inversat, predominant Iiind acum interesul pentru pastrarea etnicita(ii grupurilor sub cupola
ceta(eniei americane. Aceast nou proces este numit de Drucker ,tribalism', proces asociat cu
Ienomenul multiculturalita(ii.
Mult vehiculata idee de ,multiculturalitate' se sprijina, asadar, pe experien(a americana,
unde se conjuga acum globalul si localul, suprana(ionalul si etnicul, unde identitatea na(ionala,
dupa Iaimoasa analiza a lui Huntington, a Iost o construc(ie bazata pe valori politice, nu pe
reIerin(e istorice si culturale preexistente.
293
Fara a insista, consider ca multiculturalitatea este
noua paradigma alexandrina a globalizarii, care nu are nsa suporturi n tradi(iile culturale unitare
si, totodata, diversiIicate na(ional ale Europei. Aceasta idee are nevoie de un alt cadru de abordare.
Globalizare i indigenizare
Globalizarea nu este un Ienomen nou. Ea a nceput o data cu expansiunea economica,
geopolitica si culturala a Occidentului, n urma cu o jumatate de mileniu. De atunci, trecnd
prin diverse Iorme istorice, ea reprezinta o tendin(a Iundamentala a civiliza(iei de tip occidental,
indiIerent cum a Iost denumita. Procesul complementar, generat de aceasta expansiune, este
construc(ia ordinii na(ionale a lumii, n toate registrele sale.
Deschiderea dosarului na(ional dupa revolu(iile anticomuniste a dus la reapari(ia unor vechi
teme, precum aceea a conIlictului dintre civiliza(ii sau blocuri geopolitice. Teoreticienii vorbesc
de o noua tensiune ntre Occident si Orient, de Iaptul ca tendin(ele de sincronizare cu modelele
occidentale de civiliza(ie au dus la renasterea tendin(elor speciIiste si identitare. Revenirea
identita(ii nu e o sincopa a procesului de globalizare, ci o Iaza necesara a lui. Tot mai Irecvent
se aude vocea unor analisti care desciIreaza din haosul prezentului ideea ca viitorul imediat
va Ii dominat de ciocnirea marilor blocuri de civiliza(ie, de conIlictul identita(ilor renascute.
AstIel, Samuel Huntington aIirma ca asistam la renasterea interesului pentru identittile
culturale si civili:ationale, iar acest fapt va duce la reconfigurarea geopolitic a lumii. Este
printre pu(inii teoreticieni de supraIa(a care nu condamna revenirea ideii na(ionale, ci o inter-
preteaza ca Iapt constitutiv al epocii. El deIineste epoca prin coincidenta a dou procese, pe
de o parte globalizarea economiilor si pe de alta parte renasterea identita(ilor culturale. Analizele
si concluziile lui Huntington sunt extrem de interesante, ntruct exprima o percep(ie si o inter-
pretare a actualita(ii din interiorul sistemului american, adica din inima metropolei care domina
lumea de azi. Cu toate ca asistam, spune el, la anularea distinc(iei speciIice modernita(ii
dintre cultura de elita si cultura de consum, opera nIaptuita de sistemul mass media, totusi
lumea nu se uniformi:aea: sub raport cultural. El i contrazice pe proIe(ii globalizarii de tip
Fukuyama, aIirmnd ca:
291. Ibidem, p. 123.
292. Ibidem, p. 125.
293. Vezi Samuel Huntington, Jiata politic american, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, pp. 40-42.
,Statele-na(iuni sunt si vor ramne cei mai importan(i actori n aIacerile interna(ionale, nsa interesele
lor, asocierile si conIlictele dintre dintre ele sunt din ce n ce mai mult limitate de Iactori culturali
si civiliza(ionali.'
294
Potrivit lui Huntington, revenirea identita(ii nu e o sincopa a procesului de globalizare, ci
o dimensiune constitutiva a istoriei contemporane. Una dintre tezele car(ii sale este aceea ca
astazi ,modernizarea este distincta Ia(a de occidentalizare si nu produce nici o civiliza(ie uni-
versala, n orice n(eles cu semniIica(ie, si nici occidentalizarea societa(ilor nonoccidentale'
295
.
Dupa schema lui Huntington, Occidentul a controlat lumea si a de(inut timp de 500 de ani
monopolul asupra vie(ii spirituale si economice. Domina(ia spirituala, culturala si simbolica
a Occidentului a nso(it domina(ia sa economica, tehnica si politica. El avea la dispozi(ie logis-
tica, mijloacele de validare si de promovare simbolica. Domina(ia simbolica a Occidentului a
Iost extrem de eIicace n Iavoarea sa, Iiind n acelasi timp n detrimetul societa(ilor periIerice.
Aceasta domina(ie e n scadere dupa analizele lui Huntington; tendin(a ce se contureaza pe
termen mediu si lung o reprezinta declinul treptat al civili:atiei occidentale si afirmarea civili-
:atiilor nonoccidentale. Concluzie socanta si greu de acceptat de al(i teoreticieni. Dar ea poate
Ii conIirmata de tendin(ele pe termen lung.
Huntington respinge si ideea de ,civiliza(ie universala', pe care al(i teoreticieni o vad
posibila prin globalizarea actuala. Ceea ce se cheama ,civiliza(ie universala' este rezultatul
modernizarii de trei sute de ani a lumii. Modernizarea este un proces de calibru istoric, com-
parabil cu revolu(ia neolitica a agriculturii de acum cinci mii de ani. Occidentul a Iost n avan-
garda modernizarii, impunnd lumii noua Iormula de cultura universala. Occidentul si-a extins
civiliza(ia sa perIormanta pe tot globul, dar a trezit acum reac(ia de respingere a civiliza(iilor
nonoccidentale. AstIel, conIlictul major al lumii actuale este cel care pune Ia(a n Ia(a civiliza(ia
occidentala si civiliza(iile nonoccidentale.
Globalizarea poate Ii privita diIerit din perspectiva civiliza(iilor active azi, asa cum si
conceptul de ,civiliza(ie universala' poate acvea interpretari diIerite. Huntington spune ca acest
concept este un produs tipic occidental, elaborat pentru a servi ca instrument ideologic al Occi-
dentului n conIruntarile sale cu culturile nonoccidentale. ConIlictul de imagine a ajuns pna
acolo nct ,nonoccidentalii vad ca Iiind occidental tot ceea ce Occidentul vede ca Iiind uni-
versal', iar Occidentul si-a postulat propriul tip de cultura ca Iiind universal.
Globalizarea din ultimele doua secole nu a produs o civiliza(ie universala, ci o arena n
care se conIrunta civiliza(ii diIerite. Pluralul nu moare sub asaltul unicului. Aceptnd ideea ca
lumea actuala Iormeaza un ,sistem multiciviliza(ional' si ca statele din interiorul unei civiliza(ii
au anumite aIinita(i care Iavorizeaza legaturile dintre ele, putem conchide ca integrarea va opera
nlauntrul blocurilor de civiliza(ie, iar globali:area va pune n conexiuni Iunc(ionale civiliza(iile.
Lumea de azi este caracterizata de sinteze dintre global/local. Globali:andu-se, lumea a devenit
mai divers interior si s-a mpacat cu aceasta diversitate. Orientarea viguroasa spre integrare
si universalizare a generat tendin(a opusa de renastere a identita(ilor multiple. Fapt este ca,
mpotriva unor utopii mondialiste, presiunea Ienomenului de globalizare nu a reusit sa decupleze
identita(ile na(ionale de vechile lor nradacinari si aderen(e istorice. ,Gndirea unica', produsa
1998, p. 50.
295. Ibidem, p. 27.
si diIuzata de sistemul mass media, cu Ior(a sa coplesitoare de a orienta hipnotic opiniile, nu
a reusit totusi sa disloce mentalita(ile si reprezentarile locale, autocentrate de Ior(a gravita(io-
nala a unui model cultural determinat. Sistemul mediatic local l concureaza pe cel global. Mass
media a produs ini(ial uniIormizare, servind acelasi ,meniu cultural' prin televiziuni; azi produce
diIeren(e si identita(i Iragmentate, preocupndu-se de ,probleme locale', de reIacerea solidari-
ta(ilor si a vecinata(ilor. Iluzia unei civiliza(ii universale exista doar la nivelul unei elite mondiale,
alcatuita, dupa opinia lui Huntington, din circa doua sute de exper(i si oameni de aIaceri, care
se ntlnesc anual la Davos pentru a-si negocia aIacerile si sIerele de inIluen(a.
Pentru tema noastra, un interes deosebit are distinc(ia pe care o Iace Huntington ntre occiden-
tali:are si moderni:are. Pna acum cteva decenii, cele doua atitudini si strategii se conIundau,
societa(ile slab dezvoltate doreau sa devina ,asemanatoare' cu cele occidentale, prelundu-le
valorile si institu(iile. Astazi, spune autorul, moderni:area este decuplat de occidentali:are, iar
civiliza(iile nonoccidentale vor sa se modernizeze, dar resping occidentalizarea, de unde pna acum
voiau sa se modernizeze prin occidentalizare, prin imita(ie si preluarea valorilor occidentale (vezi
exemplul kemalismul n Turcia).
296
Concluzia la care ajunge Huntington dupa analizele sale este
aceea ca n ultimele decenii asistam la procesul de ,indigeni:are' a societa(ilor periIerice pe masura
ce avanseaza modernizarea lor. Este vorba de indigenizarea proiectelor de modernizare si chiar
a societa(ilor periIerice n ansamblul lor (,asiatizarea' (arilor din Asia de Sud-Est si a Japoniei,
,hinduizarea' Indiei, ,reislamizarea' Orientului Mijlociu si a (arilor musulmane etc.).
Pentru a n(elege Ienomenul, Huntington preia distinc(ia stabilita de politologul Joseph Nye
ntre ,puterea hard' (putere bazata pe Ior(a militara si economica) si ,puterea soft' (bazata
pe cultura, valori si ideologii si pe atrac(ia pe care acestea o exercita asupra altor societa(i).
,Puterea soIt este putere doar cnd este bazata pe Ienomenul puterii hard'
297
, altIel spus, pe
masura ce societa(ile nonoccidentale si sporesc Ior(a economica, politica si militara (unde de(in
si arme nucleare), sporeste si ncrederea lor n propria cultura, pe care o opun celei occidentale,
ajungnd ,sa-si trmbi(eze din ce n ce mai mult propriile virtu(i, institu(ii si propria cultura'.
Fenomenul este legat si de ,renasterea' religiilor din aceste societa(i, de indigenizarea nva(a-
mntului si de respingerea valorilor cccidentale, diIuzate prin mass media, considerate ,laice,
relativiste si degenerate'. ,Este o respingere a ceea ce a Iost numit occidentoxiIicarea societa-
(ilor nonoccidentale', noteaza Huntington.
298
ntr-o prima Iaza, modernizarea (arilor coloniale sau napoiate era asigurata de intelectuali
Iorma(i n universita(ile apusene, care doreau sa ,occidentalizeze' si mediul societa(ii lor. n a doua
Iaza, intelectualii din ,a doua genera(ie' au Iost Iorma(i cu precadere n universita(iile ,de acasa',
create de prima genera(ie. Cautnd sa preia puterea, chiar prin intermediul unor institu(ii democra-
tice, noua elita intelectuala vrea sa se legitimeze ca exponenta a intereselor na(ionale si cauta
,mijloace de a avea succes chiar n interiorul propriei societa(ii', asumndu-si cultura si valorile
296. Unele teorii din Lumea a Treia considera ca modernizarea a Iost ratata tocmai datorita occidentalizarii
Iormale, care, prin mecanismele ei vicioase, a Iavorizat dezvoltarea dependenta si periIerializarea. Sunt si situa(ii
n care putem vorbi de occidentalizarea elitei politice Iara modernizarea societa(ii cazul Romniei din secolul
al XIX-lea, denun(at de cultura critica romneasca prin Iormula Iormelor Iara Iond. Occidentalizarea de Ia(ada
a institu(iilor si a agen(ilor politici si ndepartarea elitei politice de mase sunt Ienomene recurente n spa(iul
romnesc.
297. Ibidem, p. 132.
298. Ibidem, p. 147.
locale. Fenomenul este detectabil att n spa(iul islamic, ct si n societa(ile democratizate (America
de Sud, AIrica, Asia de Sud-Est etc.). Pentru multe (ari ramase n urma, modernizarea si dezvoltarea
este un program ce mizeaza acum tot mai mult pe Iormule proprii, pe oportunita(ile culturilor
locale, iar modernizarea este n(eleasa uneori de catre elitele locale ca ,dez-occidentalizare'.
Mai mult, este vizibil un proces de ,indigenizare' si de autoetnicizare chiar n cazul socie-
ta(ilor dezvoltate (Ienomen pe care al(i teoreticieni l asimileaza cu ,noul tribalism', cu ,multi-
culturalitatea' etc.). Acrescut interesul statelor dezvoltate pentru culturile lor na(ionale, pentru
simbolurile lor na(ionale si identitare. Cultura a devenit o Ior(a de propulsie a dezvoltarii, Iactorii
noneconomici ai dezvoltarii dobndesc relevan(a. La ordinea zilei este deci modernizarea pe
o cale proprie. Societa(ile care au reusit sunt cele care si-au aIirmat diIeren(ele Ia(a de Occident,
cele care s-au modernizat pe suportul identita(ii lor (Japonia, China etc.), prelund tehnologia
occidentala, dar pastrndu-si tradi(iile culturale.
Diviziunile politice ale lumii, care erau stabilite n timpul Razboiului Rece dupa criterii
ideologice, au luat sIrsit, dar ,diviziunile Iundamentale ale umanita(ii', spune Huntington,
,cele n termeni de etnicitate, religii si civiliza(ii ramn si dau nastere la noi conIlicte'
299
.
ntrebarea este daca globalizarea va anula aceste diviziuni. Nu, pentru ca ele sunt antropo-
logice, nu conjuncturale. Pna si economiile globalizate sau interconectate la pia(a globala
se vor diIeren(ia n continuare dupa Iundamentul lor cultural lucru ce devine tot mai relevant.
Culturile reprezinta un sistem de valori al societa(ilor, si economia de pia(a se adapteaza la
aceste Iundamente culturale ale popoarelor, la matricea lor stilistica, n termeni blagieni.
Experien(a istorica ne impune sa Iim pruden(i si circumspec(i Ia(a de viziunile euIorice si
apologetice asupra globalizarii. Departe de a se omogeniza, lumea ramne diversa si contradic-
torie, iar mine s-ar putea sa Iie si mai divizata dupa criterii si principii pe care nici nu le
putem intui astazi.
Interac(iunile crescnde dintre oameni, culturi, civiliza(ii, prin comer(, turism, comunica(ii
etc., genereaza o nevoie psihologica de identitate si comunitate, ntruct, pe masura ce oamenii
se conIrunta cu idei si modele straine, ei si deIinesc identitatea lor prin ,ceea ce ei nu sunt',
astIel ca ei ,acorda o importan(a din ce n ce mai mare identita(ii lor civiliza(ionale'
300
. Concluzia
pe care o impune teoria globalizarii, privita din perspectiva sociologica si psihosociala, este
ca ,ntr-o lume aIlata n globalizare crescnda, exista o accelerare a auto-constiin(ei civiliza-
(ionale, societale si etnice'
301
.
Este semniIicativ ca un teoretician al globalizarii ajunge, sub presiunea realita(ilor, la astIel
de concluzii. Nu putem ncheia reIerin(ele la concep(ia lui Huntington Iara a consemna si Iormula
emblematica prin care acest autor si rezuma viziunea. El apreciaza ca civiliza(iile nonoccidentale
sunt azi n masura sa adreseze civiliza(iei occidentale care le-au trezit din ,somnul' lor istoric
si le-au ajutat sa se modernizeze, urmatorul mesaj: ,Vom Ii moderni, nsa nu vom Ii ca tine.'
302
*
* *
299. Ibidem, p. 96.
300. Ibidem, p. 97.
301. Ibidem, p. 98.
302. Ibidem, p. 147.
Paradoxul lumii actuale este ca, n timp ce teoreticienii discuta n simpozioane si congrese
stiin(iIice despre globalizare si despre dispari(ia na(iunilor, n attea puncte ale planetei mii si
zeci de mii de oameni se lupta strada cu strada si mor uneori chiar n timp ce vorbesc la
teleIoane mobile, instrumente ale globalizarii , mor tocmai pentru identitate, pentru loialitate
na(ionala, pentru Irontiere, uneori numai pentru simboluri etnice, pentru ideea de neam, na(ie
etc. Ce sens au aceste Iapte, daca lumea se ndreapta n mod Iatal spre integrare si spre dispari(ia
cadrelor etnice si na(ionale? Ce raspuns au teoriile culturii si teoriile politice n Ia(a acestor
situa(ii? Tacerea lor este vinovata.
Bibliografie
Benedict Anderson, Comunitti imaginate, Bucuresti, Editura Integral, 2000.
Gabriel Andreescu, Nationalisti, antinationalisti. O polemic in publicistica romaneac, Iasi, Editura Polirom,
1996.
Daniel Chirot, Societti in schimbare, Bucuresti, Editura Athena, 1996.
Jean-Marie Domenach, Europe. le defi culturel, Paris, La Decouverte, 1991.
Peter F. Drucker, Societatea postcapitalist, Bucuresti, Editura Image, 1999.
Maurice Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunrii, Bucuresti, Editura Omegapres, 1991.
Mircea Eliade, ,Destinul culturii romnesti', n vol. Profetism romanesc 1 Itinerariu spiritual, Scrisori ctre
un provincial, Destinul culturii romanesti, Bucuresti, Editura Roza Vnturilor, 1990.
John Kenneth Galbraith, La republique des satisfaits. La culture du contentement aux Etats-Unis, Editions
de Seuil, 1993.
D. Gusti, Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1966.
Eric J. Hobsbawm, Natiuni si nationalism, din 1780 pan in pre:ent, Chisinau, Editura Arc, 1997.
Samuel P. Huntington, Jiata politic american, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994.
John Naisbitt, Megatendinte, Zece noi directii care ne transform viata, Bucuresti, Editura Politica, 1989.
Ignacio Ramonet, Geopolitica haosului, Bucuresti, Editura Doina, 1998.
Robert B. Reich, Munca natiunilor. Pregtindu-ne pentru capitalismul secolului XXI, Bucuresti, Editura
Paideea, 1996.
Jacques Rupnik, ,Le reveil des nationalismes', in Jacques Rupnik (ed.), Le dechirement des nations, Paris,
Editions de Seuil, 1995.
Philippe Seguin, Discours pour la France, Paris, Grasset Fosquelle, 1992.
Alvin ToIIler, Al Treilea Jal, Bucuresti, Editura Politica, 1983.
VIII. Cultur i comunicare.
Abordri semiotice i comunicaionale.
1. Cultur i comunicare
Comunicarea dimensiune definitorie a condiiei umane
,Comunic, deci exist' aceasta ar Ii noua Iormula sintetica prin care IilosoIia actuala
este ispitita sa deIineasca omul. Dupa ce omul a ajuns la n(elegerea Iaptului ca ra(iunea este
trasatura sa deIinitorie, o trasatura esen(iala si universala, ce i conIera speciIicitate, identitate
si (chiar) unicitate n structura ontologica a lumii cunoscute, ra(iunea nsasi, ca subiect pur,
investigndu-se pe sine, a ajuns sa se deIineasca drept competen(a comunicativa, Iacultate
mijlocitoare, care leaga gndirea si ac(iunea, individul si contextul social n care traieste.
Ra(iunea umana se percepe si se n(elege pe sine ca ac(iune comunicativa, ca ,punerea n
comun' a sensului si a reIerin(ei discursului. Comunicarea interpersonala ntemeiaza att indivi-
dualitatea oamenilor, ct si ,comunitatea' lor sociala. Limbajele, sistemele de semne, practicile
semniIicante si comunica(ionale, Iormele de cultura l men(in pe individ n sIera gravita(ionala
a comunita(ii sociale. Experien(a Iondatoare a comunicarii cu altul precede constituirea eului
si n(elegerea de sine.
Noile abordari ale comunicarii, n special modelul organic si ,orchestral' al comunicarii,
au scos n eviden(a Iaptul ca omul este esen(ial o Iiin(a dialogala, un participat la procesul de
comunicare, ca este integrat n ,nvelisul' comunicarii si ca el ,nu poate s nu comunice',
ntruct orice comportament al sau are o semniIica(ie si se constituie ntr-un mesaj pentru
ceilalal(i. Concluzia pe care o poate semna gndirea actuala este aceea ca a exista ca om insemn
a comunica cu semenii, cu sine, cu divinitatea, cu obiectele si cu natura, cu tot ceea ce exista
si cu lumile Iic(ionale create de om. ntr-o atare perspectiva, ,locul transcendentalului kantian
(condi(iile de posibilitate) este luat de competen(a comunicativa'
303
.
A comunica nseamna Iaptul primar prin care oamenii, ca Iiin(e ra(ionale, Iac schimb de
mesaje inteligibile si interac(ioneaza complex n spa(iul social, care este spa(iul intersubiectiv
construit prin intermediul comunicarii. AstIel, comunicarea este apreciata ca o dimensiune
antropologica deIinitorie, Iiind un Iactor Iundamental al procesului de umanizare, un Iactor
coextensiv istoriei umane. Procesul de comunicare este nu numai o dimensiune intrinseca si deIi-
nitorie a culturii, ci este vital pentru existen(a omului si pentru desIasurarea tuturor activita(ilor
care produc si reproduc via(a societa(ilor. Este simptomatic Iaptul ca astazi nu se mai poate analiza
303. Ilie Prvu, Filosofia comunicrii, Bucuresti, Facultatea de Comunicare si Rela(ii Publice ,David
Ogilvy' SNSPA, 2000, p. 115.
cultura Iara a ne reIeri la comunicare. Importan(a comunicarii pentru deIinirea si n(elegerea
omului si a culturii a Iost sesizata de gnditorii moderni, dar numai n secolul XX comunicarea
a devenit obiect de reIlec(ie si de cercetare sistematica pentru pentru disciplinele sociale, dupa
ce IilosoIia culturii si IilosoIia limbajului, lingvistica structurala, IilosoIia valorilor, semiotica
si hermeneutica au dezvaluit semniIica(ia antropologica a comunicarii, rolul sistemelor de semne
n codiIicarea experien(ei umane si n transmiterea ei de-a lungul genera(iilor.
Fiind o realitate Iundamentala a vie(ii umane, comunicarea este si elementul central al cul-
turii, ntruct aceasta este alcatuita dintr-un ansamblu de limbaje si sisteme de semne. Comu-
nicarea va Ii cercetata din perspective multiple: antropologice, istorice, sociologice, tehnice,
simbolice, psihologice etc. Noile abordari privesc Ienomenul comunicarii ca Iiind integrat n
substan(a vie(ii sociale si culturale, aspectele rela(ionale Iiind predominate. Comunicarea este
un Ilux de mesaje si raspunsuri prin care membrii unei comunita(i modeleaza si construiesc,
prin interac(iunile la care participa, un sistem de norme, reguli si valori, prin care se raporteaza
unii la al(ii, la context si la sensul ac(iunilor sociale.
Cultur i comunicare o relaie de imanen
,Omul traieste ntr-un univers creat de el nsusi' iata o propozi(ie ce poate rezuma axioma
la care au ajuns disciplinele sociale n ncercarea de a deIini speciIicul existen(ei umane. Acest
univers pe care omul si l-a creat prin activitatea sa practica si cognitiva poarta denumirera
generica de cultur. Dar din ce este alcatuit acest univers pe care omul si l-a creat pentru a-si
perpetua existen(a? Din obiecte Iizice, produse de om, prin care si satisIace nevoile materiale,
si din ,obiecte' (de o natura deosebita) ce au o Iunc(ie simbolica, prin care omul si tezaurizeaza
cunoasterea, si interpreteaza via(a si i conIera un sens. Componentele primului domeniu sunt
,bunuri' si ,unelte', n sens generic, de la cu(itele paleolitice la masinile si calculatoarele de
azi, iar cele care alcatuiesc al doilea domeniu sunt ,limbaje', sisteme de semne, de la limbile
naturale ale comunita(ilor primare si desenele rupestre pna la diversele Iorme actuale de
expresie si codiIicare a inIorma(iei. Cele doua registre ale existen(ei umane, desi au componente
si Iunc(ii diIerite (diIeren(iere exprimata si prin perechea conceptuala civili:atiecultur), sunt
solidare si interac(ioneaza Iunc(ional n toate actele si maniIestarile prin care omul si reproduce
condi(iile de via(a sau ncearca sa le schimbe.
Structura duala a universului cultural creat de om reproduce structura duala a subiectului
uman (trup si suIlet, nevoi materiale si aspira(ii ideale, comportament practic si comportament
simbolic, ra(iune instrumentala si sensibilitate artistica, bunuri si valori, util si gratuit etc.),
Iara a putea stabili nsa o izomorIie n oglinda ntre cele doua emisIere ale vie(ii umane.
Componentele hard si soIt ale calculatoarelor sunt aproximari metaIorice ale celor doua Iunc(ii
ale crea(iei umane. DiIeren(ele pe care le putem sesiza ntre cele doua registre ale vie(ii umane
ne apar uneori Ioarte pregnante, alteori inIinitezimale si nesemniIicative, n Iunc(ie de perspec-
tiva pe care o adoptam pentru analiza lor. Comunicarea este nsa prezenta n chip intrinsec att
n registrul activita(ilor ce urmaresc (inte practic-instrumentale, ct si n cel al activita(ilor
expresiv-simbolice. Comunicarea este o condi(ie sine qua non a existen(ei umane si a vie(ii
sociale. Ea este liantul, (esatura ce-i uneste pe oameni n grupuri, comunita(i, etnii, societa(i,
state, na(iuni, culturi si blocuri de civiliza(ie, pna la cel mai nalt nivel integrator, cel al umani-
ta(ii, cu ntreaga ei desIasurarea n spa(iu si timp, att de diversa si totusi unitara n datele sale
Iundamentale. Dualitatea structurala a condi(iei umane o regasim si n spa(iul comunicarii,
limbajele umane ndeplinind concomitent o Iunc(ie instrumentala si o Iunc(ie simbolica.
n mediul de via(a pe care omul si-l creeaza sunt ncorporate rezultatele activita(ii creatoare
ale omului, rezultate acumulate n decursul istoriei. n acest mediu artiIicial sunt exprimate
obiectiv si Iaculta(ile speciIice ale omului, cele care Iac din el o Iiin(a singulara n universul
cunoscut: capacitatea de crea(ie, Iacultatea de a cunoaste si de a comunica prin utilizarea simbo-
lurilor, de a crea unelte prin care modiIica natura si de a institui norme si reguli de organizare
sociala potrivit unor valori si idealuri. Omul este simultan subiect al ac(iunii, subiect al cunoas-
terii si subiect axiologic, ce valorizeaza si apreciaza starile reale n Iunc(ie de nevoi si aspira(ii.
Este o Iiin(a ce ac(ioneaza, cunoaste si instituie semniIica(ii, o Iiin(a n care se ntlnesc iposta-
zele de homo faber, homo sapiens si homo significans, n rela(ie de complementaritate si de
implica(ie circulara.
IndiIerent din ce perspectiva vrem sa deIinim condi(ia umana (culturala, biologica, socio-
logica, istorica, psihologica, economica sau politica), nu putem ocoli un dat Iunamental al Iiin(ei
umane: capacitatea de a comunica printr-o gam extrem de variat de limbafe simbolice, unele
construite n prelungirea celor ,naturale', altele inventate, ,artiIiciale'. Ca si cultura, comuni-
carea repre:int un atribut specific, de ordin ontologic, pentru existenta uman. Intregul univers
al culturii este un re:ultat cumulativ al formelor de expresie si de comunicare pe care omul
le-a inventat si experimentat in decursul istoriei. Omul poate Ii deIinit prin capacitatea sa de
a utiliza concomitent diverse Iorme de a comunica, de a codiIica inIorma(ii, idei si semniIica(ii,
de a le tezauriza n limbaje simbolice si de a le transmite semenilor, asigurnd astIel (esutul
vie(ii comunitare si sociale.
Comunicarea este deci un Iactor constitutiv al culturii, un Iactor deIinitoriu si structural, Iara
de care nu putem n(elege nici cultura interioara si subiectiva a indivizilor (alcatuita din repre-
zentari, imagini, idei, scheme mentale, valori, norme, evaluari, atitudini), nici cultura obiectiva
a societa(ii. Comunicare nseamna, n acest n(eles antropologic si sociologic, un permanent schimb
de inIorma(ii, mesaje si semniIica(ii ntre indivizi si grupuri, prin diverse limbaje (lingvistice si
nonlingvistice), care sunt n(elese de membrii unei comunita(ii sociale n masura n care acestia
cunosc si utilizeaza coduri simbolice comune. Din aceasta perspectiva nu ar Ii gresita nici aIirma(ia
potrivit careia comunicarea este esen(a vie(ii sociale a omului, ntruct via(a n comun, interac-
(iunile practice ale vie(ii, stocarea inIorma(iiilor si transmiterea mostenirii sociale catre noile
genera(ii nu ar Ii posibile Iara existen(a multiplelor Iorme de semniIicare si de comunicare.
Domeniile majore ale culturii (religia, stiin(a, arta, morala si toate Iormele de exprimare
simbolica) pot Ii privite si ca Iorme speciIice de comunicare interumana. Religia, n variatele
sale maniIestari, este n ultima instan(a o tentativa de a asigura comunicarea dintre om si trans-
cenden(a, dintre om si divinitate, prin texte Iondatoare, prin mituri, rituri, simboluri, institu(ii
etc. La Iel, stiin(a, ca demers ra(ional si specializat de cunoastere, reprezinta o ncercare a omului
de a desciIra si de a traduce n limbaj uman secretele naturii, deci un mod de a pune ntrebari
naturii, de a o chestiona si de a condiIica ,raspunsurile' primite de cercetator ntr-un limbaj
anumit. n Iine, educa(ia, ca sistem cultural central pentru orice societate, reprezinta n esen(a
modalitatea de a comunica noilor genera(ii achi(izi(iile practice si spirituale anterioare, experien(a
si tezaurul de cunoastere al umanita(ii.
Ct priveste voca(ia comunicativa a artei, aceasta este de domeniul eviden(ei. Dansul, mu-
zica, artele vizuale, ornamentica, teatrul, Iilmul, literatura toate sunt Iorme expresive si Iorme
Cultur i comunicare 185
de comunicare interumana. Construind universuri imaginare, arta este o Iorma simbolica de
a comunica stari suIletesti, emo(ii, sentimente si mesaje complexe despre condi(ia umana. G.
Calinescu a Iormulat una dintre cele mai expresive si mai proIunde deIini(ii ale poeziei (poezia
poate Ii luata ca model paradigmatic al artei), deIini(ie ce subliniaza speciIicul limbajului artistic
tocmai dintr-o perspectiva comunica(ionala:
,Poezia este un mod ceremonial, ineIicient de a comunica ira(ionalul, este Iorma goala a activita(ii
intelectuale. Ca sa se Iaca n(elesi, poe(ii se joaca, Iacnd ca si nebunii gestul comunicarii Iara sa
comunice n Iond nimic dect nevoia Iundamentala a suIletului omenesc de a prinde sensul lumii.'
304
Conceptele Iundamentale din aceasta paradoxala deIini(ie sunt cele de sens, comunicare
si n(elegere, precum si cel de ira(ional, prin care trebuie sa n(elegem Iaptul ca arta exploreaza
trairile umane proIunde si ncearca sa surprinda metaIoric ,misterul' lumii, iar mesaj ei este
ineIabil si ambiguu, ireductibil la idei si no(iuni abstrate, ra(ionale. Opera de arta are un mesaj
ce deriva din structura ei, din organizarea semnelor ntr-o conIigura(ie semniIicanta. Arta este,
n sensul ei universal, un mod de a nciIra simbolic experien(a umana si de a comunica un mesaj
care sa produca n subiectivitatea receptorilor o emo(ie nepractica.
Funcia simbolic baza unitii dintre cultur i comunicare
Cultura si comunicarea sunt o pereche conceptuala n toate stiin(ele care cerceteaza condi(ia
umana. Istoria comunicarii umane si a mijloacelor de comunicare utilizate interIereaza proIund
cu istoria culturii. Stim astazi n ce masura apari(ia si extinderea televiziunii au modiIicat proIund
universul cultural, deci un nou mijloc de comunicare instituie noi comportamente culturale si
o noua imagine asupra lumii. Totusi, ntre cultura si comunicare, att de strns legate n procesul
de antropogeneza si n evolu(ia istorica a omului, nu putem pune semnul egalita(ii. Daca nu
conIundam cultura cu societatea, daca delimitam n interiorul sociosIerei o zona axiologica
anumita, pe care o numim cultura (alcatuita din valori, norme, idei, cunostin(e, atitudini si opere
de perIorman(a cognitiva si expresiva) si o diIeren(iem Iunc(ional de alte Iorme curente ale
practicii umane (chiar daca acestea din urma depind sau sunt modelate de Iormele simbolice
ale culturii), daca n(elegem ca via(a n comun, deci via(a sociala, n datele sale elementare,
ca si n modalita(ile hipermediatizate si soIisticate de astazi, nu este posibila Iara comunicarea
cotidiana, de o diversitate ce desIide orice ncercare de sistematizare si de cartograIiere teoretica,
atunci putem conchide ca sfera comunicrii, care acopera si registrul practic-instrumental al
vie(ii umane, este mai larg decat sfera conceptului de cultur.
n realitate, spune un specialist n domeniu, ,cultura si comunicarea Iormeaza un cuplu ciudat.
Nici una nu se explica Iara cealalta. Cele doua Ienomene nu sunt perIect etanse, nu se con(in
si nici nu pot Ii situate n planul reIlexiilor paralele prin coresponden(a analogica'
305
. Totusi,
cultura si comunicarea interIereaza si pot Ii considerate doua ,no(iuni n oglinda', doua aspecte
ale vie(ii umane ce se pozi(ioneaza reciproc ntr-o maniera ce aminteste de Iigura geometrica
a bandei lui Moebius. O alta imagine prin care am putea asemana raporturile dintre cultura si
comunicare ar Ii cele doua componente elicoidale si complementare ale codului genetic. Ambele
intervin n raporturile dintre individ si societate, ntr-un mod inconstient pentru utilizatori, ambele
au o Iunc(ie majora n intergrarea sociala si n transmiterea experien(ei congnitive si practice.
304. G. Calinescu, Principii de estetic, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968, pp. 72-73.
305. Jean Caune, Cultur si comunicare, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 2000, p. 17.
Ele nu sunt identice, dar nici separate. De exemplu, publicitatea n Iormele actuale este un Ienomen
de comunicare, dar si unul cu implica(ii semniIicative n noul tip de cultura.
Raportul dintre cultura si comunicare este interpretat n mod diIerit n Iunc(ie de sensurile
ce sunt acordate celor doua no(iuni. Comunicarea implica producerea si interpretarea semnelor,
Iiind astIel o ac(iune ce ntemeiaza universul cultural, ca univers al semnelor prin care omul
traduce non-textul naturii (sau ,cartea naturii') n textul culturii, n limbaje umane. Omul si
construieste rela(ia cu lumea obiectelor si cu natura prin intermediul rela(iilor sale complexe
cu semenii, prin interac(iuni intersubiective, n contextul carora se Iixeaza semniIica(iile con-
Ierite situa(iei si realita(ii. n aceste rela(ii cu semenii si cu lumea, omul utilizeaza semne, care
ajung sa creeze o realitate secunda, pe care o numim cultura (si pe care o opunem adesea naturii
primare). Aceasta natura secunda, umanizata, este creata prin intermediul Iunc(iei simbolice,
Iunc(ie pe care omul si-a ampliIicat-o continuu, inventnd noi Iorme de semniIicare si de
comunicare simbolica. Chiar Iunc(iile strict practice si instrumentale ale limbajului natural sunt
posibile si se exercita eIicient numai prin intermediul Iunc(iilor sale simbolice intrinseci si
subiacente, Iunc(ii care nu devin ,vizibile' (dect pentru teoreticianul culturii sau al limbajului)
si opereaza n mod inconstient, pentru utilizatorii obisnui(i, n sensul ca ei le considera ,natu-
rale', ca Iacnd parte din mecansimul Iiresc al existen(ei lor. Asadar, ba:a unittii dintre cultur
si comunicare poate fi gsit in functia simbolic, specific existentei umane.
Doua prejudeca(i comune ar trebui prentmpinate pentru a n(elge semniIica(ia comuni-
carii n rela(ie cu Iormele de crea(ie culturala. Prima este aceea care reduce comunicarea umana
la Iormele ei lingvistice, pierznd din vedere galaxia vasta a Iormelor nonlingvistice. A doua
prejudecata consta n a crede ca prin comunicare transmitem un ,con(inut' ce ar Ii preexistent,
elaborat anterior sau indiIerent Ia(a de ,Iorma' prin care este comunicat. Aceasta reprezentare
comuna ne duce la ideea gresita dupa care cultura ar Ii ,con(inutul', iar comunicarea ,Iorma'
n care acest con(inut este vehiculat. Eroarea este Iacilitata si de Iaptul ca n limbajul uzual
asociem spontan comunicarea cu termenii de ,Iorme de comunicare' sau ,mijloace de comuni-
care', mijloace prin care am putea ,transmite' orice con(inut, de vreme ce consideram ca acest
con(inut este indiIerent de constrngerile acestor Iorme. Or, dupa cum vom vedea, con(inutu-
rile pe care le transmitem prin limba, de exemplu, prin vorbire sau scriere, nu preexista ntr-o
alta Iorma (nonlingvistica) nainte de a Ii codiIicate n limba si actualizate n actul de comunicare.
Gndurile, ideile si cunostin(ele noastre, cele care Iormeaza ,con(inutul' comunicarii lingvistice,
nu exista dect Iixate n limba, de unde sunt actualizate cu prilejul unui discurs sau al unei
conversa(ii. Gndirea nu este anterioara si independenta de limba. n poIida aparen(elor, gndirea
si limba Iac corp comun, ntr-o unitate de nedespar(it. Desigur, trebuie sa avem permanent n
minte distinc(ia lui Saussure dintre limb ca Iapt social, ca sistem de semne cu elaborare sociala
si istorica, si vorbire ca actualizare si utilizare individuala a acestui sistem.
Ceea ce se poate comunica prin limba nu se poate comunica (dect aproximativ) prin
Iormele nonlingviste, prin asa-numitele ,limbaje'gestuale, vizuale sau sonore, prin diverse
maniIestari ale comportamentului uman sau prin Iormele artei. Fiecare tip de limbaf are o
competent comunicational specific, diIerita. n limbajul artistic, de exemplu, con(inutul si
Iorma nu pot Ii despar(ite, ele Iormeaza, dupa cum vom arata la capitolul despre comunicarea
artistica, o unitate nedecompozabila, ntruct ,limbajul' sau ,Iorma' operei de arta este para-
doxal chiar primul element al con(inutul ei, n Iunc(ie de calita(ile caruia decidem daca este
vorba despre o opera de arta sau despre altceva.
A comunica nseamn a intra ntr-o orchestr
Revenind la universul comunicarii nonverbale, acesta este vast si precede, pe linie Iiloge-
netica si ontogentica, Iormele verbale de comunicare. Comunicarea nonverbala constituie soclul
permanent al rela(iilor sociale, suportul si mediul n care se desIasoara comunicarea lingvistica.
Noile abordari si scoli de gndire privesc comunicarea ca un Ienomen de rela(ie, nu ca o simpla
transmitere de inIorma(ie. Ele subliniaza ca a tri inseamn a comunica, a fi in relatie cu mediul
(aIirma(ie valabila pentru orice Iorma de via(a, nu numai pentru om), iar omul comunic prin
intreaga sa fiint si prin toate formele de manifestare expresiv, nu numai prin cuvnt. ntruct
omul nu-si poate trai via(a Iara se se maniIeste n rela(ie cu al(ii, adica sa-si exprime prezen(a,
gndurile, interesele si aspira(iile, tot ceea ce face are o semnificatie pentru ceilalti, astIel ca
putem pune semnul echivalen(ei ntre comunicare si comportament, n sens larg.
,Nu putem sa nu comunicam', nu exista un comportament zero, care sa nu aiba nici o
semniIica(ie asa suna prima axioma la care au ajuns cercetarile ini(iate de antropologul ame-
rican Gregory Bateson (1904-1980) si de reprezentan(ii Scolii de la Palo Alto (CaliIornia). n
universul uman, semnele, semniIica(ia si comunicarea sunt omniprezente, pentru ca nu exista
,non-comportament' sau nu putem sa nu avem un comportament, adica un Iel de maniIestare;
incusiv tacerea sau reIuzul de a schi(a vreun gest ntr-o situa(ie anumita sunt purtatoare ale
unui sens.
,Daca admitem ca ntr-o interac(iune orice comportament are valoarea unui mesaj, altIel spus, ca
este o comunicare, urmeaza n mod Iiresc ca nu putem sa nu comunicam, Iie ca vrem, Iie ca nu vrem.
Activitate sau inactivitate, vorbire sau tacere, orice are valoare de mesaj, AstIel, comportamentele
noastre i inIluen(eaza pe al(ii, iar acestia, la rndul lor, nu pot sa nu reac(ioneze la aceste comunicarii
si, prin nsusi acest Iapt, ei comunica.'
306
Omul este singura Iiin(a care utilizeaza concomitent doua tipuri de comunicare, comuni-
carea digital si comunicarea analogic. Prima se bazeaza pe un limbaj complet conven(ional,
construit prin asocierea arbitrara (si nemotivata) dintre un semn Iizic si un reIerent (real sau
imaginar) sau dintre un semn Iizic si un n(eles abstract, n(eles consacrat de uzan(e sociale si
culturale (cazul limbilor ,naturale' si al limbajelor logico-matematice, numerice si binare, limbaj
artiIicial pe care se bazeaza noile tehnologii ale inIorma(iei si ale comunicarii, inclusiv calcula-
toarele actuale). Comunicarea analogica, avnd antecedente n straturile arhaice ale evolu(iei
umane, include practic orice Iorma de comunicare pre-, para- sau non-lingvistica. n cazul comu-
nicarii analogice, rela(ia dintre semn si semniIica(iile sale este ,motivata', desi aspectul conven-
(ional nu lipseste cu totul; ea se bazeaza pe principiul asemanarii sau al analogiei. Aici intra
imensul repretoriu al comportamentului gestual, miscarea, mimica, postura, intona(ia, privirea, eIec-
tele sonore, muzica, precum si semnele iconice, imaginile vizuale, desenele, har(ile, diagramele,
tot ceea ce semniIica prin linii, Iorma, culoare, pozi(ie, decor, amplasare, conIigura(ie etc. Foto-
graIia din buletin ntra n registrul analogic, iar codul numeric personal n registrul digital.
SemniIica(iile transmise prin limbajul digital sunt mai abstracte si n ele conteaza ,con(i-
nutul', pe cnd n limbajul analogic predomina aspectele de legate de ,rela(ie' si de contextul
comunicarii. Teorema lui Pitagora con(ine si ne comunica tuturor un adevar acontextual,
universal, Iormalizabil. Dar un gest uman are o anumita semniIica(ie n Iunc(ie de contextul
306. Paul Watzlawick, J. Helmick Beavin, Don D. Jackson, Une logique de la communication, Paris,
social si cultural n care se produce si n care este receptat. Ainterpreta un comportament presu-
pune cunoasterea cadrului n care acesta se plaseaza; gestul de a Iace un cadou unei persoane
are o semniIica(ie anumita n diIerite contexte rela(ionale sau culturale. La Iel, Iaptul ca o Iemeie
se dezbraca n Ia(a unui barbat are semniIica(ii diIerite daca este vorba de rela(ia dintre so(i
sau aman(i, de o scena de music-hall sau de un cabinet ginecologic.
Pentru a interpreta comunicarea si Iunc(iile sale interactive, de rela(ie, Scoala de la Palo
Alto a impus ,modelul orchestrei', diIerit de modelul matematico-cibernetic, al telegraIului (ce
reducea comunicarea la actul de ,transmitere' a inIorma(iei), recupernd astIel sensul orginar
al termenului de comunicare (a pune n comun, a participa la, a Ii n rela(ie, a mpartasi). Meta-
foric, orchestra inseamn un sistem de interactiuni sociale, de relatii interpersonale, la care
indivi:ii ,particip' efectiv, alternand rolurile de emittor sau receptor, fiind astfel integrati in
invelisul comunicrii, integrati in orchestra comunicrii sociale, ce execut o partitur (anonim
si invi:ibil), pe care nimeni nu o scrie complet, dar care re:ult din reteaua nesfarsit a rapor-
turilor intersubiective, din interactiunea vocilor si a mesafelor. O gramatica sau o logica a
comunicarii e posibila pornind de la axioma ca toate activita(ile umane, Iiind interac(ionale, sunt
implicit si acte de comunicare, de la practicile cotidiene la stiin(a, arta sau religie, ntruct toate
presupun utilizarea unor coduri speciIice. Comunicarea este privita astIel ca un Ienomen social
integral, o structura ce cuprinde orice Iorma de rela(ie a omului cu lumea naturala si sociala.
Revaloriznd poten(ialul comunica(ional al comportamentului uman, n toate maniIestarile
sale, cu radacini n straturile biologice si naturale, aceasta abordare se distan(eaza critic de
viziunea logocentrica dezvoltata pe suportul ra(ionalismul modern, ce a privilegiat limbajul
ca ,solist' al orchestrei numite comunicare, cunoastere sau cultura. Comunicarea lingvistica,
ce a Iacut posibila evolu(ia umanita(ii pna la perIorman(ele stiin(ei si ale tehnicii actuale, e
acum integrata n orchestra mai vasta a comunicarii si a culturii, orchestra n care se exprima
si se ,aud' si alte sectoare, precum limbajul corpului, gestualitatea, imaginea vizuala, IotograIia,
harta, artele plastice si ornamentica, designul, ritualurile si ceremoniile sociale, sportul, teatrul
si muzica, Iilmul, casetele video sau audio, televiziunea cu Iulxul ei de imagini, cu stiri, dezbateri
politice sau telenovele, Internetul, ce ne permite sa navigam n lumile sale virtuale etc. Formele
att de variate de comunicare pe care le-a produs cultura moderna alcatuiesc acum o veritabila
orchestra, n care avem de-a Iace cu o pluralitate deconcertanta a vocilor, a codurilor, a mesajelor
si a culturilor, n Iapt, cu o orchestra a umanita(ii ce produce spun teroriile critice o muzica
disonanta si incoerenta, pentru ca i lipseste att o partitura unitara (cum era ideea de sacru
pentru societa(ile tradi(ionale sau ideea de progres, de eliberarea a omului sau de libertate
individuala pentru societa(ile moderne), ct si dirijorul, Internetul Iiind cel mai bun exemplu
pentru acest spa(iu al comunicarii ce a devenit incontrolabil.
Fraza lui Bateson ,Acomunica nseamna a intra ntr-o orchestra' este interpretata de Daniel
Bougnoux n sensul ca orice comunicare prespune n(elegerea contextului si a codurilor Iolosite
de participan(ii la interac(iunea comunicativa, ntruct ,nu ve(i reusi sa comunica(i daca va
aIla(i n disonan(a sau daca muzica voastra nu se armonizeaza cu partiturile celorlal(i si cu co-
durile n vigoare'
307
. MetaIora orchestrei se opune modelului mecanic al telegraIului (prin care
Claude Shannon a reprezentat comunicarea ca transmitere de inIorma(ie pe traseul linear:
emi(atorcodcanalmesajreceptor), subliniind caracterul interactiv al comunicarii, precum
si ,prioritatea rela(iei Ia(a de con(inutul mesajelor noastre'.
307. Daniel Bougnoux, Introducere in stiintele comunicrii, Iasi, Polirom, 2000, p. 29.
Orchestra ca metafor pentru ordinea simbolic a unei societi
Orchestra este o metafor pentru organismul social sau pentru codul culturii, pentru ordinea
simbolica a unei societa(i determinate sau pentru cultura unui grup social determinat. Orchestra
nseamna, n ultima instan(a, o ordine simbolica transindividuala (precum limba), un sistem de
conven(ii sociale si culturale, acumulate istoric, un cod cultural dominant, n care sunt Iixate regulile
de semniIicare si de comunicare valabile. Po(i comunica doar daca intri n aceasta re(ea data si
contruita anterior, daca (i introduci propria voce si interpretare n poliIonia orchestrei, respectnd
codul ei. Aceasta ordine simbolica a culturii are anterioritate istorica, logica si Iunc(ionala Ia(a
de Iiecare actor social si participant la procesele de comunicare si de crea(ie culturala. Indivizii
nu pot controla, nici ignora limbajele n care se exprima si comunica, Iiind constrnsi sa-si exprime
chiar si dezacordul Ia(a de sistemul limitativ al acestor limbaje Iolosind tot codurile lor.
Omul este scuIundat n acest mediu simbolic, integrat n orchestra culturii de care apar-
(ine. Pornind de la acessta idee, putem n(elege sensul aIirma(iei celebre al lui Heidegger ca limba
este ,casa Iiin(ei' (,limba este deopotriva loc de adapost al Iiin(ei si lacas al esen(ei omului'
308
),
Iiind o realitate care ,ne domina constant', un medium n care vie(uieste omul, precum si aIir-
ma(ia lui Eminesca dupa care ,Nu noi suntem stapnii limbii, ci limba este stapna noastra'.
Socializarea si educa(ia sunt procese prin care aceasta ordine simbolica (avnd ca element central
tocmai limba) este reprodusa (aproximativ) n universul interior al indivizilor, n structura lor
psihologica si mentala, care le orienteaza comportamentele practice n lumea reala.
Aceasta ordine simbolica Iace posibila comunicarea si libertatea de expresie, n interiorul
unor cadre determinate, circumscrise de contextul social, cultural si de codurile uzuale, dar ea
impune si o serie de constrngeri si limitari pe care indivizii scuIunda(i n acest mediu comu-
nica(ional le accepta tacit si nu le constientizeaza critic. Indivizii navigeaza n acest medium
cultural si comunica(ional, Iara a Ii constien(i de limitele si deIicien(ele sale, precum pestii n
apa, astIel ca, sus(ine McLuhan, nvelisul comunica(ional si codurile pe care le Iolosesc oamenii
n mod cotidian devin pentru ei un ,mediu invizibil', considerat a Ii natural si Iiresc, pe care
nu au prilejul de a-l pune n cauza dect atunci cnd ntlnesc comportamente alternative si
modalita(i diIerite de comunicare.
Culturile umane, n diversitatea lor istorica si structurala, si exprima identitatea n primul
rnd prin codurile lor simbolice inerente si abia apoi prin con(inutul explicit al mesajelor.
Mesajele sunt solidare cu respectivele coduri, iar transmiterea lor n alt mediu social sau cultural
presupune o complicata opera(ie de traducere si interpretare. Desi mesajele pot avea semni-
Iica(ie si n alte contexte culturale, codurile care au produs respectivele semniIica(ii ramn
ascunse si nu au vizibilitate dect pentru antropologul sau observatorul ce le cerceteaza, dupa
ce s-a integrat n mediul de via(a al respectivei culturi. Ordinea simbolica a unei culturi exercita
o domina(ie inconstienta, si deci invizibila, asupra indivizilor si a grupurilor pe care i cuprinde
n re(eaua deIinita de codul ei.
,Apretinde sa creezi n ntregime codul ar Ii la Iel de inutil ca ncercarea de a plati cu o moneda pe
care ai inventat-o tu: nimeni nu poate spune limba mea, tot asa cum nu poate spune moneda mea,
cultura mea sau codul meu; n aceste domenii, proprietatea privata nu Iunc(ioneaza.'
309
308. Martin Heidegger, Repere pe drumul gandirii, Bucuresti, Editura Politica, 1988, p. 340.
309. Daniel Bougnoux, op. cit,.p. 30.
Desigur, marii creatori sunt cei care reusesc sa schimbe modul de reprezentare sau de
gndire, cei care introduc coduri si mesaje inovatoare, cei care schimba astIel partitura orchestrei
(cazul marilor curente artisitice), care aduc componente noi (cazul noilor mijloace de comu-
nicare) sau care reusesc sa creeze cu timpul o orchestra noua, asigurndu-i o noua re(ea sociala
si institu(ionala (e cazul crestinismului). Dupa cum vom vedea, teoriile culturii au propus
numeroase concepte cu Iunc(ie asemanatoare, precum ideea de model sau pattern cultural,
deIinind conIigura(ia valorilor si a atitudinilor dominante ale membrilor unei comunita(i, ideea
de matrice stilistica inconstienta, n IilosoIia lui Lucian Blaga, sau conceptul de paradigma,
lansat de Thomas Kuhn, n n(eles sociologic larg, ca mod de gndire, sistem de presupozi(ii
ontologice, epistemologice si axiologice ce determina viziunea de ansamblu asupra lumii si
tipurile dominante de expresie si comunicare.
AstIel, metaIora orchestrei ne ajuta sa n(elegem ca modelul cultural dominant pattern-ul
unei culturi, cum spun antropologii americani, sau matricea stilistica a unei culturi, cum spune
Blaga, impun o serie de constrngerile spirituale, stilistice, inclusiv mediatice. n aceste modele
culturale sau matrici stilistica intra si mijloacele de comunicare, ntruct ele joaca n general
,rolul ecosistemului sau al orchestrei ideilor noastre'
310
.
Noul univers al comunicrii i al culturii
Extinderea mijloacelor de comunicare n masa a scos si mai mult n relieI legatura strnsa
dintre Iormele de comunicare si procesele culturale, interdependen(a studiata intens n ultimele
decenii. Comunicarea, n toate ipostazele sale, joaca un rol Iundamental n modelarea modurilor
de via(a si n consacrarea unor tipare culturale dominante n cadrul societa(ilor. Noile mijloace
de comunicare sunt instrumente culturale cu o Ior(a deosebita n orientarea percep(iilor si a
atitudinilor, n Iormarea imaginilor despre lume si n diIuzarea unor modele de comportament
social. n legatura cu aceste mijloace de comunicare electronice s-a vorbit, pe buna dreptate,
de potentialul lor educativ extraordinar, subliniindu-se Iaptul ca asistam la un proces Iara
precedent de democratizare si socializare a valorilor culturale. Gra(ie mass media, miliarde de
oameni au acces la inIorma(ii si cunostin(e care le erau inaccesibile nainte, pot cunoaste
obiceiurile, modurile de via(a si realizarile artistice ale altor epoci si popoare, au posibilitatea
de a Iace permanent schimb de inIorma(ii si de trai concomitent diIerite evenimente, de la ntre-
ceri sportive la razboaie sau revolu(ii ,transmise n direct'.
Fa(a de modurile n care se desIasura comunicarea sociala n Antichitate sau n urma cu
doua-trei secole, schimbarea este gigantica. Cartea tiparita, apoi presa de masa, teleIonul, Iilmul,
radioul, pateIonul, televiziunea, publicitatea, casetele audio si video, sateli(ii de comunicare,
calculatoarele, Internetul, teleIoanele mobile si toata gama noilor tehnologii ale inIorma(iei au
produs, n cascada, un salt urias in domeniul comunicrii. Acest caleidoscop al mijloacelor
de comunicare a dat nastere unui nou tip de cultura, ce a Iost numit ini(ial ,cultura de masa',
datorita impactului social Ioarte larg; mai recent s-a impus no(iunea de ,cultura media'.
Extinderea noilor mijloace de comunicare a impus nevoia unei noi ,alIabetizarii' a oamenilor,
pentru a se instrui n utilizarea lor si a naviga n realitatea virtuala pe care o instituie. Acest
Ienomen a dus nsa si la apari(ia unor aspecte contradictorii, mai ales pe plan cultural, teoreticienii
310. Ibidem, p. 30.
vorbind tot mai Irecvent de scaderea standardului valoric al mesjalor culturale produse si
vehiculate de sistemul mass media si de primejdia manipularii opiniei publice, aspecte ce vor
Ii tratate n capitolul despre cultura de masa.
Sistemul mass media a creat un nou univers al comunicrii, dar si al culturii, iar raportul
dintre cultura si societate s-a modiIicat Iundamental. Asistam acum la o integrare rapida a
valorilor stiin(iIice si artistice n via(a sociala, la inser(ia culturii n spa(iile existen(ei cotidiene,
n Iapt, la apari(ia unei ,culturi de masa', dependente de noile medii electronice. Acest proces
are drept consecin(a schimbarea radicala a matricei ambientale n care se desIasoara via(a umana.
nsa circula(ia rapida a valorilor n spa(iul social este concomitenta si cu circula(ia nonvalorilor,
a Ialselor valori. Problema impactului pe care l are sistemul mediatic asupra reala(iei dintre
om si lume, problema culturii de consum si a eIectelor sale degradante reprezinta teme centrale
pentru gndirea contemporana, teme investigate din varii perspective de sociologie, psihologie
si teoria culturii.
Sistemul mediatic a produs o nou morfologie cultural, o noua re(ea de inIrastructuri
comunica(ionale. Tema clasica reIeritoare la criza culturii moderne este azi reluata ntr-un nou
registru. Este vorba acum de o cri: a sensului, de tehnici:area excesiv a culturii, de inversarea
raporturilor dintre mijloace si scop, de relativizarea criteriilor valorice, de alienarea umana
generalizata, de violen(a simbolica si Ienomenele de manipulare.
Sub impactul noilor mijloace de comunicare s-a schimbat si perspectiva teoretica asupra
comunicarii. Mediul uman de existen(a este studiat ca un ansamblu de semne si limbaje, nu
de lucruri mute, de practici semniIicante, nu de ac(iuni si gesturi indiIerente. Din perspectiva
noilor teorii, comunicarea este privita ca o rela(ie activa (si omniprezenta) ntre actorii sociali;
Iiecare individ sau grup constituit se aIla scuIundat n oceanul comunicarii sociale, Iiind simultan
emi(ator de mesaje si receptor al mesajelor emise de partenerii de dialog. Teoria interac(ionis-
mului simbolic ne spune ca Iiecare agent social (individual sau colectiv) interpreteaza com-
portamentul existen(ial al celorlal(i, astIel ca, ntr-un context determinat al interac(iunii lor,
Iiecare actor ac(ioneaza n Iunc(ie de semniIica(ia pe care o proiecteza asupra partenerilor sai.
Agentul social, care este acum un consumator de mesaje mediatice, interpreteaza comporta-
mentele celorlal(i si ac(ioneaza pe baza acestei interpretari; raportarea la propriile sale inten(ii
este dependenta de modul cum individul desciIreaza sensul pe care l au ac(iunile celorlal(i.
Lumea de azi este modelata Iundamental de noile mijloace de comunicare. Alaturi de
poten(ialul lor extraordinar de a extinde tehnic Iormele de cunoastere si de interac(iune umana,
mass media reprezinta un Iactor cu eIecte sociale contradictorii. Mijloacele noi de comunicare
instituie noi rela(ii ntre om si realitate, au creat un nou mediu de existen(a umana, o noua
,natura', care modiIica radical structurile cotidianului, modurile de percep(ie si de gndire,
mentalita(ile si comportamentele. Ele creeaza un ambient complex care se subtituie realita(ii,
asa cum aceasta era deIinita prin vechile practici umane. Este lumea imaginilor, a semnelor
pe care omul le-a produs si care l nconjoara din toate par(ile. Omul a devenit captiv n acest
nvelis care este ,invizibil' pentru el, mediu n care traieste scuIundat, Iara a Ii constient de
eIectele acestei situa(ii, asemeni unui peste care nu vede apa n care noata.
Teoreticienii au semnalat si analizat Iaptul noile mijloace de comunicare reprezinta si o
multiplicare a mijloacelor de manipulare a constiin(elor si de Iormare dirijata a opiniei publice.
Comunicarea generalizata este si mediul germinativ al unor mesaje si imagini care se subtituie
vie(ii, Iaptelor si realita(ii primare, ajungnd sa Iie considerate de receptori, transIorma(i n
consumatori de imagini, drept realitatea nsasi. ntr-un plan mai general, stabilitatea si evolu(ia
societa(ilor este inIluen(ata de mesajele Iormate si transmise prin sistemele de comunicare, prin
industriile mediatice, industrii prospere, care au devenit simbolul lumii postmoderne, n care
asistam la convertirea tuturor valorilor umane n echivalentul comercial al valorii-marIa. Impo-
sibilitatea de a disocia inIormarea de dezinIormare, cunoasterea autentica de manipulare, a dus
la ampliIicarea stariilor de conIuzie a valorilor, la sentimentul de deruta si insecuritate, stari
si atitudini ce devin caracteristice pentru ceta(eni, na(iuni si state. n Ia(a acestei agresiuni inIor-
ma(ionale, pe care tocmai noua tehnologie a comunicarii a Iacut-o posibila, individul nu se
poate apara n nici un Iel, ntruct este complet dependent de structurile, de mesajele si de
mijloacele de comunicare care alcatuiesc ambientul existen(ei sale.
Societa(ile si elitele lor intelectuale sunt n cautarea unor antidoturi care sa protejeze
cunoasterea si comunicarea autentica de invazia simulacrelor si a subculturii de consum, care
au luat n stapnire comunicarea de masa. n consecin(a, societa(ile si organismele lor imunitare
trebuie sa-si asume noi raspunderi si competen(e, absolut necesare pentru a-si dezvolta
capacitatea de reac(ie si de aparare n noul mediu al culturii de consum si al conIruntarilor
inIorma(ionale. Crizele politice interIereaza adesea cu cele de comunicare n societa(ile contem-
porane, societa(i n care dupa cum se stie procesarea si gestionarea inIorma(iilor, strategiile
comunica(ionale si modul n care acestea reconstruiesc realitatea n plan simbolic devin aspecte
predominante.
n lumea contemporana, procesele de comunicare au dobndit o importan(a vitala, ntruct
institu(iile att de inIluente ale comunicarii produc diverse versiuni ale realita(ii, lecturi diIerite
ale lumii si ale evenimentelor, imagini si reprezentari care alcatuiesc o realitate secund, un
mediu simbolic n care suntem situa(i si de care nu putem Iace abstrac(ie nici n actele noastre
cotidiene. Achizi(iile interac(ionismului simbolic si modelul sociologic al comunicarii au dez-
valuit Iaptul ca grupurile sociale, institu(iile si indivizii, Iiind entita(i care proceseaza inIorma(ii,
n calitate de emi(atori sau receptori, deci de interpre(i ai mesajelor, se deIinesc n primul rnd
prin competen(a lor comunica(ionala.
2. Abordarea semiotic a culturii
Cultura ca sistem de semne
Ideea ca universul cultural este alcatuit dintr-un ansamblu integrat si coerent de limbaje
simbolice a Iost intuita si Iormulata nca de teoreticienii Antichita(ii, dar abia n secolul XX
aceasta idee a Iost transIormata ntr-un principiu Iundamental de interpretare a realita(ii umane.
Semiotica este considerata o disciplina integratoare, o metastiint si o metod n acelasi timp,
ce oIera instrumente analitice altor discipline, dar si un domeniu de cercetare n continua expan-
siune. Ea s-a impus pe temeiul ideii ca toate demersurile umane creatoare, cognitive si practice
presupun manipularea semnelor, iar via(a umana se desIasoara ntr-o lume a semnelor. Semiotica
este vazuta ca o etapa n procesul de uniIicare a stiin(elor pe baza conceptului de semn.
Semiotica este deIinita ca ,o stiin(a generala a semnelor'. Este o disciplina constituita, n
Iorma ei actuala, la nceputul secolului XX, dar care s-a extins masiv n ultimele decenii. Studiul
semiotic al culturii si are temeiul n natura simbolica a operelor culturale, n Iaptul ca ele implica
procese de semniIicare si de comunicare.
Abordarea semiotica a culturii a marcat o distan(are critica Ia(a de caracterul relativ specu-
lativ al abordarilor tradi(ionale, cantonate n IilosoIia valorilor sau a limbajului. n ultimul timp,
semiotica a cunoscut o accentuata diversiIicare si specializare. Exista o gama de semiotici, n
Iunc(ie de decupajele si segmentarile pe care teoreticienii le aplica asupra lumii semnelor. Eco
se ntreaba daca este vorba de o disciplina sau de un domeniu de cercetare, aIirmnd ca trebuie
sa luam n considerare cmpul semiotic, ,asa cum se nIa(iseaza el astazi, n varietatea si chiar
n dezordinea Iormelor sale'
311
.
Abordarea semiotica a culturii a Iost alimentata de teoriile care au subliniat caracterul
simbolic al crea(iilor ce intra n sIerIa culturii. Cassirer trebuie men(ionat neaparat pentru lucrarea
sa Filosofia formelor simbolice (publicata n trei volume, ntre 1923-1929), iar de la noi Lucian
Blaga, cu Trilogia culturii (1936), n care subliniaza caracterul ,revelatoriu' (metaIoric) al
tuturor crea(iilor culturale, Ia(a caracterul instrumental pe care l au elementele civiliza(iei.
Abordarea semiotica nu este una axiologica sau calitativa (nu se Iinalizeaza cu judeca(i de
valoare), ci este una mai degraba descriptiva, care ne ajuta sa n(elegem mecanismele interne
ale culturii, procesele care o deIinesc. Mul(i teoreticieni au renun(at sa se mai ocupe de deIini(iile
teoretice ale culturii, ale valorii sau ale artei (pentru ca si n cazul lor se poate aplica Iormula:
,arta este ceea ce stim to(i ca este'), concentrndu-si eIorturile pentru a descrie aceste realita(i
din perspectiva caracterului lor simbolic si semiotic.
Semiotica s-a nascut la intersec(ia unor cercetari diverse care vin, n principal, din IilosoIia
limbajului, din lingvistica, din analiza limbajului natural si din preocuparile unor logicieni de
a distinge aspectele Iunc(ionale ale semnelor. Lingvistica a devenit o stiin(a-pilot a secolului
XX, Iiind cea mai dezvoltata disciplina n procesul de abordare semiotica. n cultura romna,
Hasdeu a considerat lingvistica ,o algebra a stiin(elor sociale', iar limba un ,nod' al vie(ii so-
ciale. n limba pot Ii traduse aproximativ toate sistemele de semne. Limba are o preeminen(a
n lumea umana. Alte sisteme de semne (arta, comportamentul uman, mesajul publicitar, ritua-
lurile etc.) au Iost abordate ulterior, iar antropologia culturala a ajuns si ea n Iaza n care trateaza
ansamblul culturii ca un sistem de semne.
AstIel, semiotica este locul de ntlnire al mai multor discipline umaniste, avnd un cmp
de cercetare imens. Trebuie spus de la nceput ca orice sistem de semne este integrat intr-un
proces de comunicare. Aceasta este ra(iunea de a Ii a unui sistem de semne: sa comunice ceva,
cuiva, prin anumite canale si urmarind un anumit eIect. Aceasta orientare larg raspndita n gn-
direa contemporana studiaza faptele de cultur ca sisteme de semne si procese de comunicare.
Constituirea semioticii a urmat doua tradi(ii: una ce vine din teoria lingvistica a lui Ferdinand
de Saussure, alta din cea a lucarilor de semiotica apar(innd lui Charles Saunders Peirce.
312
Alaturi
de acesti ntemeietori, printre reprezentan(ii abordarii semiotice a culturii i men(ionam pe Charles
Morris, I.A. Richards, Emile Benveniste, Louis Hjelmslev, Noam Chomsky, pe exponen(ii Ior-
malismului rus, Boris Tomasevsky si Iuri Tnianov, pe cei grupa(i n Scoala de la Praga, Roman
Jakobson, Jan Mukar
v
ovsk, pe cei care au dezvoltat semiotica dupa al Doilea Razboi Mondial
Umberto Eco, Iuri Lotman, Roland Barthes, Claude-Levi Strauss, A.J. Greimas; pe teoreticienii
care au introdus perspectiva inIorma(ionala, Max Bense, Helmar Frank, Abraham Moles s.a.
311. Umberto Eco, Tratat de semiotic general, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1982,
p. 19.
312. O abordare sistematica a liniilor de constituire a semioticii, nglobnd contribu(ii ale lingvisticii struc-
turale, ale IilosoIiei analitice, ale hermeneuticii, ale poeticii si teoriei litaraturii etc., se aIla n Vasile Macoviciuc,
Initiere in filosofia contemporan, Bucuresti, Editura Economica, 2000, pp. 185-302.
Din aceasta enumerare nu poate lipsi cel care a revolu(ionat studiile dedicate raportului intrinsec
dintre Iormele de comunicare si tipurile istorice de cultura, teoreticianul canadian Marshall
McLuhan. Dintre contribu(iile romnesti i men(ionam pe Tudor Vianu, cu importante studii
de stilistica, pe Matyla Ghyka si Pius Servien (Serban Coculescu), pe Solomon Marcus si Radu
Cezar.
Definiia semiotic a culturii
Asadar, din perspectiva semiotica, cultura este un sistem de semne, de practici semnifi-
cante, prin care omul si codiIica experien(a si o comunica (sincronic si diacronic). Cultura ne
apare astIel ca un ansamblu de limbaje, simboluri si semniIica(ii care sunt integrate intr-un proces
de comunicare.
Lingvistul Ferdinand de Saussure a propus constituirea unei discipline, numite de el
,semiologie', pe care a deIinit-o ca Iiind ,stiin(a care studiaza via(a semnelor n snul vie(ii
sociale'. Limba este un caz particular al acestui univers al semnelor, iar lingvistica ar Ii o com-
ponenta a acestei stiin(e, cea mai nsemnata nsa. Daca limba naturala este o paradigma a oricarui
sistem de semne utilizat de om (a oricarui ,limbaj'), atunci lingvistica este o paradigma pentru
orice abordare de tip semiotic. Existen(a umana si, n special, via(a culturala a oamenilor constau
n buna masura n nva(area, utilizarea si interpretarea semnelor, de la cele lingvistice, plastice
si muzicale pna la cele rutiere, gestuale sau cele din lumea publicita(ii.
Lotman considera cultura drept un mecanism semiotic de codiIicare, acumulare, pastrare
si transmitere a inIorma(iei. Din aceasta perspectiva, el deIineste cultura drept ,suma a inIorma-
(iilor neereditare, mpreuna cu mijloacele de organizare si pastrare a acesteia'
313
. Existen(a
sociala presupune, spune el, un consum de valori materiale, dar si acumularea cunostin(elor
si pastrarea lor. Lupta pentru existen(a este de Iapt o lupta pentru inIorma(ie si pentru acumularea
ei. Cultura este tocmai acest organism de organi:are si de codificare a informatiei, Iacnd
posibila traducerea inIorma(iei dintr-un cod n altul. n consecin(a, cultura poate Ii privita ca
o suma de limbaje, de sisteme semiotice, de texte, prin care au loc traducerea nonsensului n
sens, a nontextului (lumea, Iaptele) n text si includerea inIorma(iei ntr-un sistem.
Levi-Strauss deIinea cultura, sub raport antropologic, ca sum de reguli, de norme, deci
de coduri si restrictii aplicate vie(ii umane. El spune ca unde apar reguli, apare cultura, n opo-
zi(ie cu natura. General umanul, natura omului apar(ine naturii si se caracterizeaza printr-un
automatism spontan. Ceea ce e deIinit de reguli si norme restrictive, adica cultura, constituie
relativul si particularul. Reguli si norme nseamna ,coduri' ale comportamentului social, coduri
de semniIicare si de interpretare a experien(ei, limbaje prin intermediul carora oamenii comunica
si construiesc astIel mediul lor speciIic de existen(a.
Prin lucrarile sale teoretice, Umberto Eco s-a impus ca semioticianul cel mai sistematic
(si mai cunoscut) din aria acestei metastiin(e, care studiaza repertoriul att de divers al limbajelor
si al activita(ilor de semniIicare/comunicare, privite ca practici sociale si semniIicante. El ne
avertizeaza ca ,semiotica studiaza procesele culturale ca procese de comunicare. Si totusi,
Iiecare din aceste procese pare sa subziste doar pentru ca dincolo de ele se statorniceste un
sistem de semnificare.'
314
313. Iuri Lotman, Studii de tipologie a culturii, Bucuresti, Editura Univers, 1974, p. 18.
314. Umberto Eco, Tratat de semiotic general, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1982,
pp. 19-20.
Distinc(iile lui Eco sunt Iundamentale. Condi(iile de posibilitate ale oricarei comunicarii
interumane sunt deIinite prin existen(a unor coduri intersubiective de semniIicare, pe care o
comunitate le utilizeaza pentru a-si traduce experien(a cognitiva si practica n diIerite limbaje.
Preexisten(a codului comun (sistem de semniIicare) este o condi(ie pentru transmiterea si inter-
pretarea mesajului de catre destinatar (proces de comunicare). Abia cnd intervine ,interpretarea'
de catre destinatar a mesajului avem de-a Iace cu un autentic proces uman de comunicare.
Cultura este simultan un proces de semnificare si unul de comunicare. CodiIicarea unei
semniIica(ii a experien(ei ntr-un tip de limbaj nu poate avea loc dect prin utilizarea unui cod,
deIinit de Eco drept ,un sistem de semniIicare care cupleaza entita(i prezente si entita(i absente'.
n rezumat, cultura este mecanismul semiotic prin care se realizeaza aceasta articulare
Iunc(ionala ntre expresia materiala si semniIica(ia ideala, ntre dimensiunea Iizica a unui simbol
si n(elesurile sale multiple. Cultura este deci un ansamblu de coduri, coduri ce pun n rela(ii
variate semnele sensibile si perceptibile cu un evantai de semniIica(ii abstracte si ideale.
Concepte specifice
Semiotica a reelaborat o serie de concepte Iundamentale care pot deIini si delimita cmpurile
crea(iei culturale: limbaj, semn, mesaj, cod, simbol, inIorma(ie, semniIica(ie, sens si altele. No(iu-
nile Iundamentale sunt cele de semn, cod, mesaf, limbaf, sens, semnificatie. Iuri Lotman deIineste
astIel limbajul: ,Prin limbaj noi n(elegem orice sistem de comunicare care utilizeaza semne
organizate ntr-o maniera anumita.'
315
Constatam ca Lotman priveste limbajul concomitent dintr-o perspectiva functional (Iunc(ia
de comunicare) si structural (capacitatea de a semniIica prin modul de organizare semiotica).
Semnul este o realitate sensibila (obiect, Iapt, imagine etc.) care se reIera la o alta realitate,
diIerita de sine. Semnul (ine locul altei realita(i, reale, imaginare si concepute, dupa deIini(ua
standard al lui C.S. Peirce. Semnele sunt realita(i contradictorii, duale, care unesc o componenta
materiala si una ideala, una expresiva si una simbolica. Ele sunt realita(i sensibile totdeauna,
adica sunt o intru-chipare a unei idei sau a unui n(eles, o evocare a unui obiect sau realita(i.
Pentru Saussure, ,semnul lingvistic nu uneste un lucru cu un nume, ci un concept cu o
imagine acustica'. Adica un semn sonor cu o imagine mentala. SemniIicatul nu este obiectul
exterior, observabil, ci conceptul care este un construct cultural. n modelul triadic al lui Peirce,
ntre reprezentant (semn) si obiect se interpune interpretantul, care este dependent de contextul
social si cultural.
Mesaful se reIera la con(inutul inIorma(ional al comunicarii, iar codul la organizarea interna
a sistemului de semne, la gramatica lui, la rela(iile dintre semne si dintre acestea si reIerentul lor.
Codul este cel mai important concept n abordarea semiotica. No(iunea de cod este deIinita
de Eco n Ielul urmator: ,Orice sistem de simboluri, care, printr-o conven(ie prealabila, este
destinat sa reprezinte si sa transmita o inIorma(ie de la o sursa la un punct de destina(ie'. Ca
structura culturala, codul este o conven(ie sedimentata istoric si acceptata de o comunitate
determinata. Sensul no(iunii de cod este precizat de Eco si prin urmatoare Iormulare: ,Ori de
cte ori, pe baza unor reguli subiacente, ceva materialmente prezent n raza de percep(ie a
destinatarului tine locul la altceva se realizeaza o semniIicare.'
316
315. Iuri Lotman, Lectii de poetic structural, Bucuresti, Editura Univers, 1970, p. 59.
316. Umberto Eco, op. cit., p. 20.
Codul uneste o componenta materiala si perceptibila cu un sens. El este un sistem de semni-
Iicare. Codul este alcatuit din reguli, conven(ii, norme de comunicare, Iixate cultural si istoric
si acceptate de o comunitate umana. Eco stabileste mai multe tipuri de coduri: naturale si spon-
tane; complexe, culturale, elaborate n mod artiIicial.
317
AstIel, lista acestor coduri este Ioarte
numeroasa: codurile comunicarii animale (zoosemiotica); codurile olIactive (codurile parIumu-
rilor, de exemplu, n poezie); codurile tactile (Iolosite de orbi); codurile gustului; codurile me-
dicale (simptomul bolilor, semiotica medicala); codurile gestuale (comportamentul Iizic, mersul,
eticheta, gesturile rituale, Iormele de polite(e, semnele militare, conduita protocolara etc.);
codurile muzicale; limbajele Iormalizate (limbajele de calculator, alIabetul Morse, Iormulele
chimice, matematice etc.); codurile limbii naturale (care mijlocesc sistemele secunde din inte-
riorul limbii literatura, miturile, structurile narative etc.); riturile simbolice religioase; limbajele
coregraIice (dans, balet); limbajul Iormelor plastice; codurile secrete; codurile culturale (ierarhii
sociale, moda, mentalita(i tipuri umane: cavalerul, gentlemenul, bisni(arul, care respecta
anumite coduri, codurile stiin(iIice, politice sau IilosoIice, coduri de organizare sociala, sistemul
de rudenie etc.); codurile estetice; codurile comunicarii de masa; retorica s.a.
Aceste coduri, ce se ntrepatrund organic n via(a umana, alcatuiesc teritoriile predilecte
n care se poate exercita analiza semiotica, disciplina ce se ocupa n Iapt de ntreaga cultura.
Tipologia semiotic a culturilor
Semiotica a delimitat trei tipuri Iundamentale de rela(ii n universul semnelor: rela(ii ntre
semn si reIerent (semniIica(ie), ntre semne n interiorul unui sistem de semne si rela(ii ntre
semne si agen(ii umani care le Iolosesc (emi(atori sau receptori). AstIel, semiotica este o disci-
plina ce cuprinde trei abordari sau trei perspective asupra semnelor: semantica, sintactica si
pragmatica. Ele privesc cele trei rela(ii Iundamentale ale sensului:
rela(iile semantice, care se reIera la raportul dintre semn si semniIica(ie (reIerent);
rela(iile sintactice, care se reIera la raporturile dintre semne n interiorul unui sistem, al
unui limbaj;
rela(iile pragmatice, care se reIera la utilizarea semnelor de catre emi(ator sau creator si
la utilizarea lor de catre receptor.
Aceste trei abordari sunt necesare pentru a analiza un sistem de semne, Iiind de Iapt trei
dimensiuni ale procesului de semioza. Tipologia culturilor poate Ii Iacuta n Iunc(ie de doua
abordari:
cultura privita ca mesaje deIinite, ca ansamblu de mesaje, ca suma de texte;
cultura privita ca realizare a codurilor ce organizeaza aceste texte.
Lotman Iace o tipologie semiotica a culturilor.
318
Deci cultura, n al doilea sens, e un com-
plex de coduri, dintre care unul este dominant. Tipologia sa se bazeaza pe atitudinea colectivit-
tilor fat de semn, pe raspunsul la ntrebarea ce sunt semnele fat de fapte si ce relatie exist
intre aceste dou dimensiuni? El ia n considerare concomitent dimensiunea semantic si cea
sintactic.
Prima se reIera la raportul dintre semn si nonsemn (reIerent), iar a doua la raportul dintre
un semn si alt semn, la raportul dintre un semn si sistemul de semne n care acesta este integrat.
317. Ibidem, pp. 21-26.
318. Iuri Lotman, Studii de tipologie a culturii, Bucuresti, Editura Univers, 1974.
Cele doua perspective au n vedere raportarea semnului la doua realita(i diIerite. Semnul poate
Ii studiat n doua ipostaze. Semnul are relevan(a
Iie pentru ca nlocuieste ceva mai important dect el nsusi,
Iie pentru ca Iace parte dintr-un sistem de semne ce este mai important dect el nsusi.
n primul caz, valoarea semnului consta n Iaptul ca el desemnea: ceva din realitatea
primara, din lumea naturala, a nonsemnelor; n al doilea caz, semnul are o semniIica(ie contex-
tuala, ce deriva din Iaptul ca este integrat ntr-un sistem de semniIicare si comunicare, ntr-un
limbaj simbolic acceptat si codiIicat.
Pornind de la aceste doua atitudini si situa(ii, Lotman elaboreaza o tipologie bazata pe
opo:itia dintre cuvant si text, stabilind patru tipuri Iundamentale de cultura:
tipul semantic si asintactic;
tipul asemantic si sintactic;
tipul asemantic si asintactic;
tipul semantic si sintactic;
Aceste patru tipuri nu exista n stare pura, ele se ntrepatrund n culturile reale. Este vorba
doar de predomin(a unui anumit tip, ntr-o anumita epoca istorica sau ntr-un tip de societate.
1. Tipul semantic si asintactic. Tipul semantic se caracterizeaza prin Iaptul ca semnele sunt
inftisri diferite ale aceleiasi semnificatii, iar diIeritele semniIica(ii elaborate reprezinta trepte
spre absolut. Expresia este materiala, iar con(inutul este ideal. Acest tip de cultura se ntlneste
Irecvent n epoca medievala.
In repre:entarea medieval, lumea are adancime, dar nu are suprafat. Lucrurile sunt opuse
semnelor, iar via(a autentica este via(a semnelor. Semnul (cuvntul, icoana, cartea sInta etc.)
nlocuieste ceva mai important dect el: lumea divina, lumea ideala a n(elesurilor supreme.
SemniIica(ia este cea care conIera existen(a, iar nonsemniIica(ia nseamna nonexisten(a.
Acest tip de cultura este orientat spre semn, spre cuvnt, care reprezinta o realitate de sine
statatoare, si nu spre text, de aceea este un tip asintactic. n acest caz, expresia nu are valoare
independenta, valoarea ei este determinata de locul con(inutului pe care l exprima n tabloul
lumii. Esenta real a fenomenelor este separat de esenta lor ca semne. Partea este izomorIa
ntregului (Biblia ca expresie a divinita(ii, mpartasania, oglinda: planul con(inutului ramne
unitar, desi expresia este Iragmentata).
O alta caracteristica este similitudinea dintre continut si expresie, ntruct expresia este
deseori iconica. Caracterul iconic al acestei culturi arata ca expresia era o componenta a con(i-
nutului. De exemplu, omul era o imagine a lui Dumnezeu, un semn iconic. Artistul era un
intermediar ce dadea expresie unui con(inut invizibil. De aceea, originalitatea era exclusa, un
text nou Iiind de Iapt un text vechi redescoperit. Iar adevarul reprezenta o continua adncire
n semn, nu o trecere de la un semn la altul. Tabloul lumii era atemporal, iar timpul nu aIecta
semnele, ci nonsemnele.
SemniIica(ia se constituie ierarhic, Iiind alcatuita din expresii diIerite care pot primi lecturi
diIerite, n Iunc(ie de tipul de localizare a abordarii. De exemplu, Biblia poate Ii interpretata
n sens literal, alegoric, mitologic, istoric, religios.
Tabloul lumii este un tablou atemporal, care este exprimat n tabloul expresiilor temporale.
Este vorba de un grad inalt de semioti:are a lumii, de accentul pus asupra cuvntului, care
semniIica, nu asupra textului. Semnele diIerite sunt nIa(isari diIerite (sinonimie, antonimie)
ale aceleiasi semniIica(ii. Instruc(ia nu este o acumulare cantitativa de cunostin(e diIerite, ci
aproIundarea aceleiasi cunostin(e.
n cazul culturii medievale, ritualul ca Iorma de nvestire a lucrurilor cu semniIica(ie (vna-
toarea, lupta) este extrem de important. Locul unui personaj n ritual sau n suita regala este
cel care conIera semniIica(ie n sistemul social. A pierde acest loc este sinonim cu a pierde
puterea, care este determinata, ca si azi, de locul individului ca semn n ierarhia sistemului.
Semnele se articuleaza paradigmatic (pe o scara a ierarhiei), astIel nct expresia de la un
nivel devine con(inut la alt nivel. Acest tip de cultura se bazeaza pe raportul dintre material si
ideal, cuvantul material fiind o expresie a unui continut imaterial. AstIel, semnul maxim este
cuvntul nespus, care nu are expresie materiala. Onoarea apare ca o expresie materiala bine deter-
minata a cinstei care se conIera unui personaj. Faima este o onoare cu expresie materiala nula.
2. Tipul asemantic si sintactic. Tipul sintactic de cultura corespunde monarhiilor absolutiste,
interesate de organizarea interna si de centralizarea sistemului. El reabiliteaza activitatea practica,
bunul sim( si duc la o desemiotizare a lumii. De Iapt, la o desemanti:are, ntruct, n cazul acestui
tip, valoarea unui semn depinde de sistemul din care el face parte. AIi nseamna acum a Iace
parte din ceva supraordonat: societatea, statul, patria, biserica etc.
n acest caz, lumea nu mai are adancime, dar are suprafat. Con(inutul semnelor deriva
nu din raportul lor cu nonsemnul, ci din raporturile lor din interiorul sistemului de semne, sin-
gurul care organizeaza si instituie semniIica(ii. Reabilitarea Iunc(iei practice nseamna de Iapt
reabilitarea Iunc(iei pe care o are n sistem semnul respectiv. Interesele practice se situeaza
deasupra semniIica(iilor simbolice.
Simbolurile sunt negate, golite de con(inutul lor ideal si umplute cu semnificatii functionale,
instrumentale (scade importan(a icoanei sau a ritualului de la Curte). Atitudinea strict teoretica
este depreciata, iar elemente strict imaginare, de prisos, sunt eliminate. Cultura suIera un proces
de simpliIicare. Valoarea semnului nu mai este determinata de raportul sau cu un con(inut din
alta serie, ci integrarea lui n acelasi sistem dupa principii bine determinate (ucazurile lui Petru
cel Mare). n acest caz, intregul este mai pretios decat partea, iar partea nu este egal cu intre-
gul, ci este insigniIianta n Ia(a lui. ntregul este acum suma unor Irac(iuni organizate sintactic.
Cultura este supusa acum temporalita(ii, ntruct sistemul de semne nregistreaza si re(ine
progresiv schimbarile novatoare. Progresul nseamna o crestere a organicita(ii sistemului (stat,
biserica, drept). El este sinonim cu suprimarea unita(ilor haotice, cu subordonarea lor treptata
la legile ntregului.
Cadrul culturii tinde acum spre principiul muzical-arhitectonic, n care accentul cade pe
organi:are, nu pe continut, pe expresia contextual. Este cazul barocului. Statul se transIorma
ntr-un Leviatan. Asistam la complexiIicarea raporturilor sociale si la institu(ionalizarea culturii.
Pe cta vreme clasicismul poetiza victoria si subiectul eroic, culturile semantice (Evul Mediu,
romantismul) gloriIicau eroii care mor, care sunt nIrn(i, pieirea, nu victoria, prin care si dobn-
deau Iaima dupa moarte.
3. Tipul asemantic si asinctactic. Tipul asemantic si asintactic exprima un moment de criza
istorica, iar tendin(a de resurectie a naturalului fat de cultural, deci de desemiotizare si chiar
de distrugere a sintaxei, devine dominanta. n acest tip de cultura valoare au nu semnele, ci
lucrurile reale (apa, pine, via(a, individul natural, nu cel supus conven(iilor). Realitate are
nu ceea ce este o parte a unui sistem, ci unitatea de sine statatoare, ntregul natural. Codurile
anterioare sunt considerate negative. Este vorba de o atitudine negativa Ia(a de principiul nsusi
al semnului. Lumea semnelor este Ialsa, este o Iic(iune, o minciuna, cuvintele, ca un concentrat
al socialului, sunt vorbe goale, expresie a ceea ce este nenatural. Prin opozi(ie, adevarul apar(ine
de lumea lucrurilor reale, naturale, iar semnul, care reprezinta o alta realitate, este de Iapt o Iic(iune.
Sinceritatea este pre(uita acum ca o emancipare de sub tutela conventiilor. Atitudinea lui
Gogol exprima aceasta concep(ie: ,O nspaimntatoare mpara(ie de cuvinte n loc de Iapte'.
Adevarul se aIla n sIera extra- sau presemiotic. Este epoca ce reabiliteaza limbaful natural.
Semnele culturii sunt percepute ca semne conven(ionale, de la statutul social pna la cuvinte.
De aici si concep(ia ca esenta omului se poate manifesta si in starea lui de i:olare, iar sistemele
politice pot IalsiIica si altera principiile naturale. Este momentul n care apare teoria dreptului
natural si a contractului social. Spre deosebire de cavalerul medieval, care reprezenta pe cineva
(rege, clasa etc.) si ac(iona ntr-un grup restrns (casta), Robinson Crusoe nu simbolizeaza nimic,
ci doar pe sine nsusi, avnd orgoliul de a se izola si de a se individualiza. Libertatea era echiva-
lenta cu eliberarea de sub semn, de sub conven(ii, singura suveranitate acceptabila Iiind suverani-
tatea individului. Popoarele sunt o suma mecanica de indivizi, iar umanitatea este prezenta
eIectiv n individul izolat.
Desi iluminismul nu exprima o conduita anticulturala, el este interesat s deconstruiasc
cultura anterioar, semnele anterioare. Prin ideea ca real este numai individul, iluministii cad
n capcana aceleiasi irealita(i. Nonsemnul spre care tinde iluministul este un semn de gradul
al doilea.
4. Tipul semantic si sintactic. Tipul semantico-sintactic Iace apel la o lume unitar ce este
concomitent semnificant si organi:at sintactic. El coincide cu apari(ia viziunilor istoriciste
si a hegelianismului, cu mpacarea omului cu realitatea. Lumea este acum o succesiune de Iapte
reale care au n(eles si sunt integrate ntr-un ansamblu istoric. Sistemul de semne care da valoare
este istoria. ,Sa nu-mi vorbi(i de destin; istoria este destinul', a spus Napoleon.
Este vorba de reabilitarea istoriei reale, cotidiene, a universului real vazut ca un sistem sem-
niIicant, care si exprima esen(a ideala n Ienomene contingente si ntmplatoare. Exista doar
Iaptele care au semniIica(ie semantica (dezvaluie ceva din esen(a lumii) si o semniIica(ie sintac-
tica (sunt un moment n evolu(ia sistemului). Lumea este acum un text, nu un cuvnt, un limbaj
articulat semantico-sintactic. Gndirea critica este interesata acum sa desciIreze realitatea umana
n toate componentele sale, sa analizeze limbajul si discursurile care sunt posibile n interiorul
lui, expresiile si structura lor sintactica, aspecte ce au o Iunc(ie simbolica n raport cu organizarea
sociala. Presupozi(ia noii paradigme este ca esen(a lumii umane nu poate Ii desciIrata dect
prin analiza universului simbolic al culturii. Este epoca dominata de curentul realismului n
cmpul crea(iei literare si artistice si de perspectiva evolu(ionismului si a pozitivismului n gn-
direa IilosoIica si sociala.
Aceste tipuri culturale nu se ntlnesc n realitatea istorica n Iormele lor ideale, pentru ca
orice moment istoric con(ine n dispozitivul sau spiritual si cultural tendin(e si orientari
contradictorii. Istoria reala amesteca stilurile si tipurile de cultura,. Cu toate acestea, gndirea
teoretica poate stabili unele dominante stilistice si linii de gndire, ce diIeren(iaza marile epoci
culturale si istorice.
3. Abordarea comunicaional a culturii
De la teoria comunicrii la teoria culturii
Dupa cum stim, comunicarea a Iost deIinita adesea ca Iiind ac(iunea de transmitere a unei
informatii (indiIerent prin ce mijloace) de la un emi(ator la un receptor. TransIerul de inIorma(ii
este un proces universal ce se poate regasi n domenii Ioarte variate (lumea Iizica, animala,
umana), dar comunicarea uman presupune mai mult dect un simplu transIer tehnic de inIor-
ma(ii. De aceea, Iara a intra n disputa teoreticienilor privind sIera de maniIestare a comunicarii,
ne reIerim doar la Iormele de comunicare ce sunt deIinitorii pentru existen(a umana.
DeIinita ntr-un sens riguros, comunicarea interumana presupune o relatie practic si simbo-
lic, o interac(iune n oglinda a participan(ilor la un dialog, n care ei se aIla concomitent sau
succesiv n ipostaza de emi(atori si de receptori care, utiliznd un sistem de semne deIinit
prin anumite reguli explicite sau tacite (un cod comun) si un mijloc (canal) de comunicare,
reusesc sa converseze, adica sa schimbe ntre ei inIorma(ii, mesaje si semniIica(ii. Distinc(iile
dintre inIorma(ie, semniIica(ie, sens si mesaj, care vizeaza con(inutul comunicarii, sunt de
competen(a teoriei comunicarii si nu le vom aborda dect tangen(ial. Aceasta ac(iune comuni-
cativa se desIasoara totdeauna ntr-un context social si cultural determinat. Cele doua instan(e
se deIinesc prin inten(ia de a schimba mesaje si printr-o capacitate speciala, anume aceea de
a utiliza un sistem de semne, sistem ce codiIica mesajele si le transmite printr-un canal, astIel
nct receptorul le poate decodiIica si interpreta, n(elegnd sensul pe care emi(atorul vrea sa-l
comunice.
n literatura de specialitate s-a impus un model standard de analiza a comunicarii, model
ce a Iost consacrat prin schema lui Harold D. Lasswell, dezvoltata apoi de al(i teoreticieni din
perspectiva teoriei inIorma(iei, a semioticii si a ciberneticii. n 1948, pe baza unor cercetari
anterioare, Lasswell si propune sa analizeze Ienomenul de comunicare pornind de la cinci
ntrebari Iundamentale, grupate n urmatoarea Iormula: ,Who says what to whom in what
channel with what effect?' Schema con(ine elementele ce intervin n orice comunicare: who?
(cine?); 2) says what? (ce spune?); 3) to whom? (cui?); 4) in what channel? (prin ce canal?);
5) with what effect? (cu ce eIect?).
n aceasta Iormula, actul comunicarii angajeaza urmatoarele elemente:
EMITOR MESAJ MEDIU RECEPTOR IMPACT
cine? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce eIect?
Desi a Iost criticata pentru perspectiva unidirec(ionala a comunicarii si reducerea ei la un
act de transmitere a unor inIorma(ii, Iormula lui Lasswell are avantajul ca surprinde, ntr-un
mod simplu si expresiv, componentele esen(iale ale comunicarii. Ea reprezentat baza pentru
cercetarile si dezvoltarile teoretice ulterioare asupra proceselor de comunicare.
Din schema lui Lasswell lipseste contextul social al comunicrii, precum si ideea de Ieed-
back, de interac(iune sociala, de dialog. n sIrsit, alt aspect care este omis (sau este subn(eles):
orice comunicare autentic presupune existenta unui cod comun, n sens sociologic si cultural,
pe care l ntrebuin(eaza cei care participa la un act de comunicare. Codul (de exemplu, o anumita
limba sau un model iconograIic) este un sistem de simboluri si de conven(ii acceptate, un sistem
supraindividual, cu determinari istorice si culturale. Dar aprecierile asupra schemei lui Lasswell
trebuie sa (ina cont ele nsele de contextul istoric n care autorul si-a elaborat modelul de analiza
a comunicarii si de problemele pe care voia sa le abordeze prin intermediul acestui model.
Autorul a Iost interesat, n mod particular, de analiza de con(inut a mesajelor politice si de
eIectele propagandei, pornind de la presupozi(ia ca orice mesaj de acest tip are inten(ia de a
inIluen(a opiniile si comportamentul receptorilor. n consecin(a, dupa aprecierile unor specialisti,
,pentru analiza propagandei politice, Iormula era Ioarte potrivita'
319
.
Abordarile teoretice mai recente, dezvoltate n prelungirea unor scoli de gndire sociala
precum interac(ionismul simbolic, opereaza cu un model praxiologic si sociologic al comuni-
carii, analiznd Ienomenul comunicarii ca element integrat n substan(a vie(ii sociale si cultu-
rale.
320
Din aceasta perspectiva, este Iiresc sa privim comunicarea n aspectele ei ,rela(ionale',
prin care membrii unei comunita(i opereaza cu simboluri, limbaje si mesaje care le permit sa
interac(ioneze practic si sa atribuie semniIica(ii congruente unor valori, norme si reguli. Pornind
de la acestea, ei interpreteaza lumea, se raporteaza la ea si se raporteaza unii la al(ii, organizn-
du-si mediul de via(a. Orice componenta activa din spa(iul societa(ii (individ, grup social, insti-
tu(ie etc.) poate Ii deIinita si din perspectiva competen(ei sale comunica(ionale.
Functiile comunicrii n via(a sociala sunt vitale si multiple. Unele teorii, precum cea a
lui Roman Jakobson, au subliniat Iunc(iile diIerite ale comunicarii lingvistice, de la cea orientata
spre Iunc(ia reIeren(iala si inIormativa pna la cea estetica si persuasiva. Pe lnga Iunc(ia de
inIormare si de socializare a valorilor, comunicarea asigura (esutul vie(ii sociale, Iormarea
motiva(iilor si aspira(iilor, Iaciliteaza dialogul si dezbaterea sociala, avnd o intrinseca Iunc(ie
educativa, de nva(are sociala, de promovare a culturii si de Iormare a opiniei publice, precum
si Iunc(ia de divertisment si de recreere. n concluzie, comunicarea este principalul instrument
de integrare a individului in societate si de modelare a culturii sale.
Noile teorii asupra comunicarii, mai ales cele care au analizat comunicarea de masa, dezvol-
tate n a doua jumatate a secolului XX, au subliniat ideea ca nu putem reduce comunicarea la
un act mecanic de transmitere a inIorma(iilor ntre indivizi considera(i n mod singular si atomist,
Iie n ipostaza de surse, Iie n cea de destinatari ai comunicarii. Comunicarea trebuie privit ca
o interactiune social complex a indivizilor si actorilor implica(i ntr-o situa(ie existen(iala
determinata, interac(iune cu diverse registre Iunc(ionale, de la cele practice si instrumentale
la cele simbolice si creatoare. Din aceasta perspectiva antropologica si sociologica, comuni-
carea este apreciata ca un act Iundamental al Iiin(elor umane aIlate n interac(iune sociala.
Comunicarea implica ntregul comportament al omului, nu doar limbajul, Iiind un act ce
inIluen(eaza comportamentul celorlal(i, o interac(iune vie ntre actorii care participa, ntr-un
context socio-cultural determinat, la construirea semniIica(iei pe care o acorda realita(ii si pro-
priilor ac(iuni, la deIinirea situa(iei existen(iale n care se aIla, a orizontului de via(a si a per-
spectivelor n care si proiecteaza destinul.
AstIel, comunicarea reprezinta o dimensiune deIinitorie a existen(ei umane. Ea este prezenta
n toate actele si maniIestarile umane, de la cele practice si cotidiene pna la cele de cunoastere
si de crea(ie, care Iormeaza cultura unei societa(i. Prin intermediul registrului att de divers al
Iormelor de limbaj si de comunicare nterumana sunt Iormulate si transmise ideile, opiniile si
cunostin(ele, sunt tezaurizate simbolic rezultatele experien(ei practice, cognitive si simbolice,
rezultate ce sunt transmise prin sistemul educativ al societa(ii din genera(ie n genera(ie.
319. Denis Mcuail, Seven Windahl, Modele ale comunicrii pentru studiul comunicrii de mas, Bucu-
resti, Editura Comunicare.ro, 2001, p. 20.
320. Vezi Bernard Mige, Gandirea comunicational, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1998.
Comunicarea mediaza toate interac(iuniile sociale si toate Iormele de crea(ie umana, asigurnd
coeziunea societa(ii si continuitatea procesului istoric.
Comunicarea simbolica l-a nal(at pe om din starea naturala n starea sociala si culturala.
AstIel, limbajul, n n(elesul sau primar, este indicatorul condi(iei umane. Comunicarea prin
intermediul semnelor, pornind de la nvestirea unor obiecte naturale, a unor ac(iuni si comporta-
mente umane cu Iunc(ia de semnal, de indice sau de semn pentru a exprima si a transmite o
inIorma(ie, o idee sau o atitudine pna la construirea unor sisteme simbolice, conven(ionale
si abstracte, trebuie privita ca un Iactor prim al antropogenezei si ca un Iactor constitutiv al
culturii, n varietatea Iormelor sale de crea(ie si de expresie. n Iond, cultura este un ansamblu
de limbaje simbolice, de sisteme de semniIicare si de sisteme de comunicare. Drept urmare,
teoriile comunicarii pot Ii privite ca un capitol al antropologiei IilosoIice si culturale.
Pornind de la aceste sensuri ample, comunicarea trebuie n(eleasa ca o componenta deIini-
torie, structurala, a existen(ei umane si a culturii. Asadar, comunicarea este actul cultural
primar, ce presupune un schimb interactiv de mesaje ntre indivizi, grupuri, societa(i, culturi.
Ea Iace posibila continuitatea si coeziunea vie(ii sociale, Iiind un tip de actiune social. n
lumea contemporana, circula(ia inIorma(iei este decisiva si a devenit o necesitate vitala pentru
societa(i si indivizi. Sistemul mediatic a Iost asemanat cu sistemul nervos al societa(ii. InIor-
ma(ia este astazi materie prima si sursa a dezvoltarii. n societatea inIorma(ionala, n lumea
comunicarii generalizate, omul este dependent de re(elele mediatice n care este ancorat, de
uriasul habitat mediatic n care traieste (televiziune, radio, calculator, sateli(i de telecomunica(ii,
teleIon mobil etc.), habitat ce i condi(ioneaza nu numai existen(a, dar si viziunea asupra exis-
ten(ei, imaginea asupra lumii.
n consecin(a, teoriile contemporane ale culturii au ca punct de plecare Ienomenul comu-
nicarii si teoriile asupra comunicarii, pe care le includ n mod Iiresc. AstIel, concep(iile IilosoIice
si sociologice asupra culturii se dezvolta astazi Iie n prelungirea unor teorii ale comunicarii,
Iie au n centrul lor tematic si problematic analiza procesului de comunicare sociala. Teoria culturii
a preluat rezultatele cercetarilor empirice dedicate comunicarii, mai ales cele care privesc eIectele
comunicarii n masa asupra universului cultural. Teoriile privind comunicarea de masa au ali-
mentat, pe diverse Iiliere teoretice si metodologice, teoriile culturii de masa. Iar teoriile privind
cultura media (care domina de cteva decenii studiile culturale) au modiIicat treptat, dar n mod
relevant, si agenda tematica a IilosoIiei culturii, n ipostaza sa de disciplina metateoretica.
FilosoIia culturii are astazi un alt statut epistemologic dect n urma cu un secol. Ea si
pastreaza statutul de disciplina metateoretica, dar si-a abandonat n buna masura tradi(iile specu-
lative. Ea are astazi Iunc(ia de a integra, ntr-un model teoretic supradisciplinar, rezultatele unor
cercetari empirice, precum si demersurile analitice ale unor discipline particulare, ce investi-
gheaza universul cultural, n diversitatea sa. Ca disciplina cu voca(ie integratoare, IilosoIia
culturii cumuleaza analizele descriptive si cele interpretative, Iiind n primul rnd un demers
reIlexiv si critic, avnd Iunc(ia de a interpreta semniIica(iile pe care le au diversele Iorme de
crea(ie si de expresie culturala pentru condi(ia umana. Ea studiaza totodata si inIluen(a pe care
o are modelul cultural pentru evolu(ia particulara a societa(ilor, ntr-o lume n care asistam la
procese de globalizare si de integrare, dar, concomitent, si la renasterea identita(ilor culturale
si la interesul crescut al societa(ilor pentru patrimoniul lor spiritual.
Este semniIicativ si traseul pe care l-au parcurs teoriile comunicarii. De la studierea empi-
rica a eIectelor produse de mesajele mediatice asupra atitudinilor si a comportamentelor, asupra
opiniei publice si a op(iunilor electorale, pe termen scurt si n anumite situa(ii conjuncturale,
teoriile comunicarii au trecut la analiza eIectelor ,neplaniIicate', indirecte, de durata lunga,
punnd n eviden(a rolul comunicarii n construirea realita(ii, capacitatea sistemului mediatic
de a inIluen(a societatea si cultura n ansamblu, de a modela credin(e, idei, concep(ii asupra
societa(ii, viziuni asupra lumii. Complexitatea acestor inIluen(e exercitate de sistemul mediatic
este dovedita si de varietatea modelelor elaborate de teoreticienii comunicarii (teoria cultivarii,
teoria dependen(ei de media, agenda setting, spirala tacerii, teoriile privind decalajele inIorma-
(ionale si cognitive etc.), toate ncercnd sa desciIreze amploarea, proIunzimea si caracterul
contradictoriu al eIectelor mass media asupra culturii si societa(ii.
321
Din perspectiva IilosoIiei
culturii, o semniIica(ie deosebita are teoria lui Marshall McLuhan, pe care o vom prezenta
n continuare.
Mediul este mesajul
Marshall McLuhan (1911-1980) este teoreticianul care a provocat, prin socul produs ini(ial
de ideile sale, una dintre cele mai radicale schimbari n gnrirea secolului XX si n metodologiile
de analiza a diverselor segmente ale culturii. Teoreticianul canadian si-a cstigat o Iaima interna-
(ionala n anii 60 si 70 datorita studiilor sale reIeritoare la eIectele exercitate de mass media
asupra gndirii si a comportamentului social. Tezele sale socante privind modul n care mijloa-
cele de comunicare inIluen(eaza structura percep(iei si a gndirii umane au Iost Iormulate ini(ial
n lucrarea Galaxia Gutenberg, din 1962, iar ulterior au Iost dezvoltate n lucrarile Under-
standing Media. The Extension of Man (1964) si The Medium Is the Message (1967).
n dezacord cu o ntreaga tradi(ie a ra(ionalismului european, dominat de o viziune logocen-
trica, el a impus o abordare a culturii dintr-o perspectiva comunica(ionala, acordnd mijloacelor
de comunicare un rol Iundamental n existen(a umana si n evolu(ia societa(ilor.
322
Ideile sale,
Iormulate n urma cu 40 de ani, sunt considerate si azi un sistem de reIerin(a pentru teoriile
privitoare la sistemul mediatic. De aceea, este Ioarte important sa n(elegem corect tezele si
demonstra(iile sale, nainte de a le aprecia si critica. McLuhan a Iost interesat sa determine speci-
ficitatea Iiecarui mijloc de comunicare si sa arate influenta mijloacelor de comunicare, n an-
samblul lor, asupra individului, a culturii si a societa(ii.
Te:a central a lui McLuhan. Teza sa este aceea ca mijloacele de comunicare predominante
n cadrul unei societa(i determina o structurare speciIica a universului cultural, a modurilor de gn-
dire si a Iormelor de via(a. Pornind de la ideile istoricului Harold Innis, McLuhan considera
ca istoria culturii este condi(ionata de evolu(ia mijloacelor de comunicare. Aceasta viziune a
Iost acuzata ca supraliciteaza determinismul tehnologic n dauna altor Iactori. Iata cum rezuma
McLuhan, ntr-un interviu n care i s-a cerut sa-si expliciteze ideile sale pardoxale, principiile
care i-au condus stralucitele analize dedicate culturii:
321. Pentru analiza acestor inIluen(e si a modelelor teoretice propuse vezi Denis Mcuail, Sven Windahl,
Modele ale comunicrii pentru studiul comunicrii de mas, Bucuresti, Editura Comunicare.ro, 2001, mai
ales cap. 4; Paul Dobrescu, Alina Bargaoanu, Mass media si societatea, Editura Comunicare.ro, 2003; Jean-
Nol KapIerer, Cile persuasiunii. Modul de influentare a comportamnentelor prin mass media si publicitate,
Editura Comunicare.ro, 2002; Mihai Coman, Mass media, mit si ritual. O perspectiv antropologic, Iasi,
Polirom, 2003; Douglas Kellner, Cultura media, Iasi, Institutul European, 2001.
322. Marshall McLuhan, Mass media sau mediul invi:ibil, Bucuresti, Editura Nemira, 1997.
,Trebuie sa va aduce(i aminte ca deIini(ia mijloacelor |de comunicare| n concep(ia mea este larga:
ea include orice tehnologie care creaza extensii ale corpului si sim(urilor omenesti, de la haine la com-
puter. Doresc sa subliniez nca o data o idee Iundamentala: societa(ile au Iost ntotdeauna modelate
mai degraba de natura mijloacelor de comunicare ntre oameni dect de con(inutul comunicarii.'
323
AstIel, McLuhan este cel care a descoperit si impus n stiin(ele sociale si umane o idee
noua, aceea ca mijloacele de comunicare, prin chiar natura lor, inIluen(eaza n chip decisiv
viziunea oamenilor asupra lumii, percep(ia, gndirea si organizarea societa(ii. Simplu spus, este
important nu numai ,ce' anume comunicam, ci si prin ce ,mijloc' de comunicare transmitem
un mesaj. Aceasta idee a Iost sintetizata de McLuhan n Iormula ,the medium is the message'
(,mediul |mijlocul de comunicare| este mesajul'). ntr-o Iormulare maximalista, teza lui
McLuhan ne spune ca inIluen(a Iormei de comunicare este mai importanta dect inIluen(a
con(inutului comunicarii. Ca sa n(elegem aceasta teza, ce a strnit numeroase interpretari si
controverse, este necesar sa reconstituim presupozi(iile de la care porneste autorul si sa reIacem
ntr-o structura logica pasii demonstra(iei sale. Voi ncerca sa explic schema ra(ionamentului
sau, pornind de la principiile pe care le invoca si de la interpretarile pe care le da unor evenimente
si schimbari culturale cunoscute.
Mesaful distinct al formei de comunicare. n concep(ia noastra comuna, mesajul este un
,con(inut' inIorma(ional ce este transmis printr-un canal (mediu) de comunicare, Iara ca acest
canal sa inIluen(eze con(inutul inIorma(ional transmis. Ne imaginam canalul de comunicare
ca un simplu ,vehicul' ce transporta un con(inut oarecare, precum un vagonet ce preia un mi-
nereu si l descarca la o destina(ie oarecare. Aceasta reprezentare este Ialsa, ne spune McLuhan,
ntruct si mijlocul de comunicare nIluen(eaza receptorul, nu numai con(inutul transmis. La
Iel precum mijloacele de transport utilizate de o societate (car, trasura, vapor, cale Ierata, avion),
indiIerent ce ncarcatura (,mesaj') transporta aceste mijloace, nIluen(eaza modul de via(a,
organizarea muncii, rela(iile dintre oameni, deci societatea n ansambul ei.
Sistemul noilor mijloace de comunicare cuprinde ,telegraIul, radioul, Iilmele, teleIonul,
computerul si televiziunea'; toate aceste mijloace, precum si altele derivate din ele, ,au ampli-
Iicat sau exteriorizat ntregul sistem nervos central, transIormnd astIel toate aspectele exis-
ten(ei noastre sociale si psihice'
324
. Aceste mijloace Iac parte din imensul aparat tehnic si
simbolic creat de om, pornind de la cea mai simpla unealta si de la cuvntul rostit. Ele repre-
zinta o extensie a organismului, a corpului, a sim(urilor si a ideilor, o ntru-chipare n lumea
Iizica a con(inuturilor ideale pe care le proceseaza ,sistemul nervos central', sistem ce sem-
niIica n contextul citat lumea interiorita(ii si a subectivita(ii, ipostaza creatoare a mecanis-
mului spiritual speciIic uman.
McLuhan sus(ine ca mijlocul de comunicare utilizat de oameni produce efecte secundare
(de lunga durata), ce se adauga la eIectele imediate pe care le produce con(inutul explicit al
mesajului. Aceste eIecte secundare ce se produc n mod inconstient, eIecte pe care nici teore-
ticienii nu le-au sesizat sunt mai importante dect con(inutul mesajelor n ceea ce priveste
tipul de cultura al unei societa(ii. ,Forma' de comunicare inIluen(eaza receptorul intr-un alt
mod dect ,con(inutul' ce se transmite prin aceasta Iorma. Este vorba de inIluen(e neinten(io-
nate, inconstiente, proIunde si pe termen lung. Dupa cum explica Paul Levinson, un discipol
323. Ibidem, p. 232.
324. Ibidem, p. 237.
si continuator al ideilor lui McLuhan, ,privitul la televizor are o inIluen(a mult mai semniIicativa
asupra vie(ii noastre dect emisiunea concreta sau con(inutul programului la care ne uitam'
325
.
Con(inuturile programelor televizuale ne pot aduce noi inIorma(ii asupra unui eveniment,
ne pot schimba opiniile despre un partid sau lider politic, ne pot modiIica reprezentarile, atitu-
dinile si evaluarile Ia(a de o problema sociala, urmate adesea chiar de schimbarea comporta-
mentului Ia(a de o situa(ie determinata, dar utilizarea ndelungata a televiziunii, ca mijloc de
comunicare predominant, indiIerent de mesajele pe care le transmite, modeleaza ntr-un anumit
Iel schemele mentale ale receptorilor, determina o anumita organizare a aparatului perceptiv
si o anumita structura a gndirii. Televiziunea produce mecanisme mentale de un alt tip dect
cele Iormate de cultura bazata pe scris, determina o alta viziune aspra lumii, alte reprezentari
ale spa(iului si timpului.
La criticile care i s-au adus, autorul a raspuns ca nu este vorba de a subaprecia con(inutul
mesajelor televizuale, ci de a lua n seama si Ior(a modelatoare intrinseca a acestui mijloc de
comunicare. Este vorba de inIluen(a cumulativa pe care o are Iaptul ca atare de a ne uita zilnic
la televizor, nu de inIluen(a imediata pe care o are con(inutul emisiunilor asupra opiniilor sau
atitudinilor noastre Ia(a de un Ienomen anumit. InIluen(a mijlocului predominant de comuni-
care ntr-o societate priveste cadrul mental n care se Iormeaza diversele noastre opinii, idei
si atitudini, cadrul ce ajunge n ipostaza de structur a priori a sensibilittii si a gandirii, cu
rol de tipar organizator si Iunc(ional Ia(a de diversele mesaje pe care le receptam prin media
si chiar Ia(a de inIorma(iile si con(inuturile pe care le ob(inem din experien(a directa.
AstIel, rezumnd, Iaptul ca ne ob(inem cele mai multe inIorma(ii despre lume prin interme-
diul imaginii televizuale, si nu prin lectura unui text are eIecte considerabile asupra conIigu-
ra(iei noastre mentale si asupra viziunii noastre asupra lumii. Imaginea televizuala determina
o anumita organizare a reprezentarilor si a inIorma(iilor, o anumita structura psihomentala, struc-
tura diIerita de cea produsa de cultura scrisa, de textul tiparit, de citirea car(ilor. Sensul ra(ional
al tezei paradoxale ca ,mediul este mesajul' consta n Iaptul ca mijlocul predominant de comu-
nicare produce efecte autonome, proIunde, de natura structurala, alaturi de eIectele imediate
produse de con(inutul explicit al mesajelor care sunt transmise prin respectivul mijloc de
comunicare.
Aceste eIecte structurale sunt insesizabile, se multiplica n lan(, de-a lungul genera(iilor
si al secolelor. De exemplu, mijloacele electronice de comunicare Iormeaza un adevarat univers
n care se desIasoara existen(a noastra, Iara a Ii constien(i de eIectele pe care le produce asupra
noastra acest univers care ne con(ine.
,Dar oamenii, n majoritate, de la soIerii de camion la aristocra(ii raIina(i, sunt nca Ierici(i n ignoran(a
lor cu privire la eIectul mijloacelor de comunicare; nu constientizeaza ca, datorita eIectelor atotcuprin-
zatoare ale mass media asupra omului, mijlocul nsusi este mesajul, nu con(inutul; nu n(eleg ca
miflocul este si mesaful ca, trecnd peste jocul de cuvinte, |mijlocul de comunicare| literalmente
bruscheaza, si impregneaza, si modeleaza, si transIorma orice raport ntre sim(uri.'
326
Asa cum spune McLuhan, utilizatorii acestor mijloace sunt scuIunda(i, precum pestii n
apa, n acest mediu nou de comunicare si nu-l ,vad', nu-i cunosc eIectele. Noile mijloace de
comunicare modeleaza via(a utilizatorilor, a emi(atorilor si a receptorilor, deopotriva, si impun
325. Paul Levinson, McLuhan in era digital, Editura Librom Antet SRL, 2001, p. 48.
326. McLuhan, op. cit.p. 230.
anumite Iorme de interac(iuni sociale. ,Con(inutul' oricarui mijloc ne orbeste mereu, mpiedi-
cndu-ne sa vedem caracterul lui. InIluen(a proIunda exercitata de media asupra individului
este de natura inconstienta. AstIel, traim n nvelisul culturii media Iara sa-i percepem caracte-
risticile si limitele. De aceea, McLuhan apreciaza ca lumea si cultura media in care trim scufun-
dati repre:int un ,mediu invi:ibil' pentru noi.
Structura aparatului sen:orial uman. Cum se explica aceasta influent distinct a mijlocului
de comunicare? Autorul introduce aici o serie de presupozi(ii de natura psihologica, reIeritoare
la componentele sensibilita(ii umane si la interac(iunea dintre aceste componente. McLuhan
considera ca tehnologiile create de om sunt prelungiri si extensii ale sim(urilor umane. Condi(ia
ideal a omului este aceea n care toate sim(urile sale sunt active si se aIla n armonie. Condi(ia
real (adica istorica) a omului este nsa aceea n care un anumit dispozitiv senzorial (auzul, vazul),
modelat prin tradi(ie si educa(ie, dobneste un rol predominant n raport cu alte Iorme de comu-
nicare. Cnd un mijloc de comunicare devine preponderent se produce un dezechilibru n structura
sensibilita(ii umane. Asa s-a ntmplat cu vorbirea, cu scrisul si cu audovizualul.
EIectele cele mai pregnante ale mijloacelor de comunicare (oral, scris, electronic) se dato-
reaza nu att con(inutului transmis prin intermediul lor, ci mediului de comunicare utilizat ca
atare. Mijlocul de comunicare exercita prin el nsusi o inIluen(a Iormativa asupra subiectului
receptor, modelndu-i deprinderile perceptive si structura spirituala, indiIerent de con(inutul
comunicat.
Distinctia dintre mediile ,calde' si ,reci'. McLuhan propune o distinc(ie (discutabila,
din multe puncte de vedere) ntre mijloacele de comunicare ,calde' si ,reci'; el se reIera la
eIectele senzoriale diIerite ale mijloacelor, n Iunc(ie de deIini(ia lor, nalta sau joasa:
mediile ,calde' (radioul, IotograIia, cinematograIul, alIabetul Ionetic, tiparul) sunt mai
ncarcate de inIorma(ie si solicita o implicare mai scazuta a utilizatorului;
mediile ,reci' (teleIonul, benzile desenate, televiziunea) sunt mai reduse ca inIorma(ie,
permi(nd o mai mare participare senzoriala a utilizatorului.
Un mediu Iierbinte/cald este acela care extinde un singur sim(, dndu-i o ,deIini(ie nalta'.
DeIini(ia nalta caracterizeaza mijlocul ce oIera o boga(ie de inIorma(ii si nu solicita o participare
proIunda a receptorului. Aceste mesaje ,complete' Iac apel mai mult la abstrac(ie dect la ima-
gina(ie si determina o detasare ra(ionala. O IotograIie poseda, vizual vorbind, o deIini(ie nalta.
O banda desenata are deIini(ie joasa, pentru ca oIera extrem de pu(ina inIorma(ie vizuala. Asadar,
boga(ia de inIorma(ii variaza n sens invers Ia(a de participarea receptorului.
TeleIonul e un mijloc rece/cu deIini(ie scazuta, deoarece urechii i se pune la dispozi(ie o
cantitate mica de inIorma(ie. Vorbirea e si ea un mijloc rece, pentru ca se oIera Ioarte pu(in,
Iiind nevoie ca restul sa-l completeze cel care asculta. Mediile reci, adaptate concretului si spon-
taneita(ii, angajeaza puternic interlocutorii si, deci, participarea lor activa. Mijloacele Iierbin(i,
n schimb, pretind o participare scazuta din partea receptorilor.
Noile mijloace de comunicare modific structura culturii
McLuhan a sus(inut ca noile tehnologii inIorma(ionale si comunicarea audiovizuala pe care
o mijlocesc modiIica Iundamental modurile de gndire si structura de ansamblu a culturii
contemporane, structura diIerita de cea pe care a produs-o tehnologia tiparului. Periodizarea
istoriei umane ar trebui Iacuta, n viziunea autorului, avnd drept criteriu predominan(a unor
mijloace de comunicare, astIel ca nlocuirea dominan(ei unui mijloc de comunicare cu domina(ia
altuia duce la transIormarea de ansamblu a societa(ii. Din punctul de vedere al miljoacelor de
comunicare predominante, umanitatea ar Ii parcurs trei ere culturale distincte.
Prima era, speciIica societa(ilor tribale, arhaice, tradi(ionale, nealIabetizate, este dominata
de comunicarea oral si produce o cultur sincretic, n care se maniIesta o interdependen(a
proIunda ntre activita(ile si grupurile sociale, ntre Iunc(iile acestora, ntre valorile si atitudinile
umane, pu(in diIeren(iate. Un anumit comportament uman avea concomitent semniIica(ii eco-
nomice, morale, religioase, sexuale, politice sau de alta natura. n culturile oralita(ii, individul
era integrat organic n comunitatea de limba, de apartenen(a si de via(a. Comunicarea orala
presupune prezen(a fat in fat a interlocutorilor, utilizarea curenta a aceluiasi cod, Iapt ce
determina o solidariate organica a indivizilor, o predominan(a a codurilor comunitare de con-
duita. Aceste culturi inhiba ini(iativele individuale si nu ncurajeaza desprinderea indivizilor
de corpul social, de comunitatea lingvistica n care sunt integra(i. Omul societa(ilor tradi(ionale
traia n lumea magica a cuvntului rostit, subjugat de puterea acestuia de a crea un univers
sonor ncarcat de semniIica(ii. Este o cultura a spa(iului acustic, sim(ul solicitat preponderent
Iiind auzul.
A doua era a umanita(ii este inaugurata de inventarea scrisului si a alIabetului Ionetic,
de extinderea comunicrii si a culturii scrise, speciIice societa(ilor alIabetizate. Comunicarea
prin intermediul scrierii presupune alte opera(ii mentale dect cele utilizate n comunicarea
orala. Scrisul si cititul determina o reorganizare a ntregului aparat senzorial si psihologic.
Succesiunea literelor n cuvntul scris si a propozi(iilor n Iraze are o similitudine cu desIasurarea
opera(iilor logice pe care le presupune un silogism, mecanism prin care trecem, pas cu pas,
de la premise la concluzii, nlan(uind astIel o demonstra(ie ra(ionala. Utilizarea scrierii ca mijloc
de comunicare predominant genereaza structuri psihologice si mentale diIerite de cele anterioare.
Apari(ia tiparului n secolul al XV-lea a modiIicat treptat structura societa(ii, modurile de gndire
si de percep(ie, producnd autonomi:area valorilor, gndirea discursiva si individualismul n
plan social. Scrisul si apoi tiparul au Iavorizat procesele de abstractizare mentala, dar si pe
cele de separare si de individualizare sociala. n ,Galaxia Gutenberg', sim(ul solicitat prepon-
derent este vazul.
Al treilea stadiu este caracterizat prin apari(ia mifloacelor electronice de comunicare,
care produc o civili:atie a imaginii, n care domina audiovizualul. Este cultura contemporana
ce resolidari:ea: valorile, spa(iile sociale, indivizii si grupurile sociale, producnd asa-numitul
,sat global'. Mijlocul de comunicare Iundamental al erei electronice este televiziunea.
Tehnologiile comunicarii electronice solicita mai multe sim(uri.
Umanitatea ar Ii parcurs asadar trei Iaze: comunita(ile tradi(ionale n care predomina comu-
nicarea orala, societa(ile moderne n care predomina scrisul si tiparul, societa(ile contemporane
n care predomina comunicarea audiovizuala.
Percep(ia si imaginea noastra asupra realita(ii depind hotartor de mijlocul de comunicare
predominant pe care o societate l Ioloseste. Mijlocul de comunicare utilizat (oral, scris, audio-
vizual) determina o anume structur a informatiei si a cunoasterii. Fiecare mijloc de comu-
nicare privilegiaza un anumit sim(, o anumita Iorma de percep(ie si Iavorizeaza un anumit
mod de a vedea lumea, de a ne raporta la datele experien(ei. Folosirea unui mijloc de comu-
nicare produce anumite transIormari n structura percep(iei, transIormari care se petrec n
structura reprezentarii si n conIigura(ia mentala a utilizatorilor. Iata ce nseamna paradoxul
,mediul este mesajul'.
Fiecare mijloc de comunicare este asociat cu o anume ,tehnologie' si produce anumite
eIecte n planul organizarii sociale sociale. n epoca moderna, apari(ia tehnologiei mecanice,
a masinii (tiparul este chiar un prototip al masinii), extinderea acestora o data cu Iormarea
modului industrial de producere a bunurilor au dus la un nou tip de organizare a muncii si a
societa(ii, diIerit de cel tradi(ional. Masinile, ca structuri mecanice, automate, modiIica rela(iile
noastre reciproce, rela(iile dintre oameni, rela(iile cu noi nsine si cu lumea. Este mai pu(in
important ce anume produc acestea, ct raporturile de comunicare si de interac(iune sociala
pe care le genereaza civiliza(ia de tip industrial, asociata cu Iorma de comunicare scrisa, cu
alIabetizarea, cu un anumit tip de educa(ie etc. Organizarea muncii si a rela(iilor interumane
a Iost modelata pna acum de tehnica Iragmentarii, ce reprezinta esen(a tehnologiei industriale.
n schimb, noile tehnologii ale inIorma(iei creeaza alte rela(ii ntre indivizi, alte Iorme de
activitate si presupun un grad mai ridicat de asociere umana, de interac(iune sociala. Caracteris-
ticile noilor tehnologii electronice de codiIicare a inIorma(iei si de comunicare genereaza eIecte
sociale care se aIla la polul opus Ia(a de cele produse de civiliza(ia industriala. Ele produc eIecte
proIund integratoare si descentralizatoare, n aceeasi masura n care masinile au avut un rol
de Iragmentare si, complementar, de centralizare a spa(iilor sociale si publice.
Condi(ionarea tipului de cultura de predominan(a unor mijloace de comunicare ne poate
duce si la ideea ca exista o nrudire ntre Iormele de crea(ie, o unitate stilistica a conIigura(iilor
culturale. Teorema lui Pitagora nu putea Ii Iormulata ntr-o cultura a oralita(ii. Stiin(ele moderne
ale naturii, n special mecanica lui Newton, cu presupozi(iile lor privind inIinitatea si uniIormi-
tatea spa(iului si a timpului, nu se puteau dezvolta dect n noul cadru spiritual modelat de
,Galaxia Gutenberg', de civiliza(ia tiparului. Teoria relativita(ii, Iormulata de Einstein, geome-
triile neeuclidiene, logica matematica si polivalenta, teoriile privind complementaritatea unor
descrieri si explica(ii ale aceluiasi Ienomen, noile modele cosmologice, cu versiuni diverse,
dependen(a cunoasterii de context si de observator, multiplicarea stilurilor artistice, a limbajelor
si a experien(elor estetice, relativizarea valorilor si a reperelor, hibridarea stilurilor si a perspecti-
velor sunt maniIestari si expresii ale altei paradigme culturale, Iiind legate de apari(ia noilor
mijloace electronice de comunicare.
Cultura media i satul global
McLuhan (care a murit n ultima zi a anului 1980) nu a avut sansa de a asista la extinderea
n masa a calculatoarelor personale si a Internetului, dar prin tezele sale a anticipat eIectele
comunicarii online, subliniind analogia acestora cu procesele de comunicare verbala din cultura
oralita(ii. n consecin(a, spune McLuhan, am asista la o retribalizare a omenirii, la o transIormare
totala a culturii, a valorilor si a atitudinilor, trecnd de la cultura atomizata, individualista,
Iragmentata si specializata din era scrisului si a masinismului la era mijloacelor electronice,
care uniIica si integreaza valorile si atitudinile ntr-o re(ea de legaturi reciproce ntre indivizi,
dezvoltnd o ,constiin(a sinestezica' integrala.
,Momentul individualismului, al izolarii, al cunoasterii Iragmentate sau aplicate, al punctelor de
vedere si al scopurilor specializate cedeaza locul constiin(ei generale a unei lumi n mozaic, n care
spa(iul si timpul sunt covrsite de televiziune, avioane cu reac(ie si computere o lume simultana,
unde domneste totul-deodata, unde totul intra n rezonan(a cu totul, ca ntr-un cmp electric
absolut.'
327
Trecerea de la cultura oralita(ii la cultura bazata pe scris a antrenat o schimbare Iundamen-
tala. McLuhan considera ca piesele lui Shakespeare ilustreaza tranzi(ia de la cultura tradi(ionala
(orala), bazata pe auz, la cultura moderna, bazata pe scriere. El interpreteaza piesa Regele Lear
ca pe o metaIora a tranzi(iei spre modernitate. Modernitatea nseamna autonomizare, Iragmen-
tare, alIabetizare, individualizare si specializare. Cultura oralita(ii a supralicitat auzul, cultura
scrisa a supralicitat vazul.
Cultura contemporan se ba:ea: pe imaginea audiovi:ual si pe interferenta dinamic
a tuturor mifloacelor de comunicare, care se contin unele pe altele. De exemplu, Iilmul cuprinde
comunicarea verbala, cea scrisa si cea prin imagine, Iiind o sinteza ntre comportamentul acto-
rilor, imagine, muzica, scenograIie, costume etc. Imaginea n miscare a Iilmului cumuleaza astIel
atribute si virtu(i care nainte apar(ineau unor Iorme de comunicare diIerite. Imaginea televizuala
integreaza, la rndul ei, celelalte Iorme de comunicare si de expresie, dupa cum Internetul, cu
noile sale perIorman(e si utilizari, cu realitatea virtuala pe care o Iace posibila, opereaza o
integrare la alta scara.
Noile mijloace ar avea ca eIect o retribali:are a omenirii, apari(ia unui ,sat global', n care
to(i indivizii se aIla poten(ial conecta(i la aceste mijloace de comunicare. Milioanele de oameni
aseza(i n jurul televizorului, absorbind echivalentul modern al nva(aturii samanice de la o
sursa autorizata, reprezinta o realitate Ioarte asemanatoare cu vechile rela(ii tribale de instruc(ie
si control.
n satul global al comunicarii generalizate exista posibilitatea ca to(i sa comunice cu to(i,
servindu-se de noile tehnologii de comunicare. Astazi, satul global este modelat de re(elele
Internetului, de transmiterea simultana a imaginilor, de schimbul de inIorma(ii prin e-mail, Iiind
o ,lume simultana', ,o lume n mozaic', ,o lume n re(ea'. Noile media modiIica Ielul n care
individul percepe lumea, ele modeleaza sensibilitatea si gndirea oamenilor. Deci ele produc
treptat o nou vi:iune asupra lumii si un nou tip de cultur, cultura media. Limbajul, vorbirea,
gndirea, tiparul, nsemnele graIice, car(ile se vad acum supuse unei presiuni din partea mijloa-
celor electronice, mijloace care reorganizeaza aparatul senzorial al omului, dar si modurile de
reprezentare si atitudinile Ia(a de lume.
Noile mijloace de comunicare le con(in, integrate, pe cele anterioare. AstIel, ,continutul'
oricrui mifloc de comunicare este intotdeauna un alt mifloc. Con(inutul vorbirii e procesul
concret al gndirii. Con(inutul scrierii este vorbirea, cuvntul scris e con(inutul tiparului, iar
tiparul e con(inutul telegraIului. ,Mesajul' oricarui mijloc, al oricarei tehnologii, presupune
o schimbare de scara sau ritm, ori introducerea unei structuri noi n via(a omului. Mijlocul
care con(ine mesajele inIluen(eaza mediul de via(a umana prin chiar structura sa si prin setul
de activita(i pe care le presupune.
Analogia dintre mijloacele de comunicare si mijloacele de transport este instructiva. De
exemplu, calea Ierata, ca un nou mijloc de transport, a schimbat masiv via(a societa(ilor. Ea
nu a introdus miscarea, transportul, roata sau drumul n societatea umana, dar a accelerat si a
ampliIicat scara la care se desIasurau anterior anumite activita(i umane. Ea a produs, cu timpul,
o reorganizare a vie(ii umane, a produs un nou tip de oras, noi Iorme de munca, de interac(iuni
sociale si de distrac(ii. Aceste eIecte sociale s-au produs independent de marIurile ce erau
327. Ibidem, p. 250.
transportate pe calea Ierata (independent de ,con(inutul', de ,mesajul' explicit al acestui mijloc
numit ,cale Ierata') si indiIerent daca o anume cale Ierata Iunc(iona la tropice sau n (inuturile
nordice. Calea Ierata, ca atare, ca nou mijloc de transport, are propriul ei ,mesaj', propriile
sale eIecte sociale, indiIerent de ce anume se transporta pe ea. Avionul, accelernd viteza
transportului, tinde sa dizolve Iorma speciIica a orasului creat de calea Ierata si, totodata, politica
si Iorma de asociere, independent de scopul pentru care este el utilizat.
Noile teorii asupra comunicarii, n prelungirea tezelor lui Marshall McLuhan, aduc o per-
spectiva originala n evaluarea eIectelor comunicarii: aceste eIecte nu mai sunt doar o Iunc(ie
a con(inuturilor si a mesajelor, ci si a structurii si a tehnicilor speciIice Iiecarui mijloc de comu-
nicare. Mass media nu sunt doar instrumente, canale de transmitere a inIorma(iei, ci si mijloace
care, prin natura si speciIicul tehnologiei lor si al modului de percep(ie pe care l solicita, nIlu-
en(eaza organizarea mentala a reprezentarilor, imaginea interioara a omului asupra lumii.
4. Cultura de mas un nou tip de cultur
Apari(ia si extinderea noilor mijloace de comunicare a modiIicat Iundamental cultura con-
temporana. Ceea ce numim astazi mass media reprezinta de Iapt un sistem Ioarte diversiIicat de
dispozitive tehnice prin care se desIasoara comunicarea de masa, ce are alte caracteristici dect
comunicarea interpersonala sau de grup. Acest tip de comunicare introduce o alta rela(ie ntre
emi(ator si receptor, o rela(ie ce nu mai este una nemjlocita, ci este inter-mediata de mijloace
tehnice. Emi(atorul este acum o institu(ie, o organiza(ie specializata, iar n locul receptorului
putem vorbi de o ,lume a receptorilor', ce cuprinde indivizi, grupuri si colectivita(i largi, ,mase'
eterogene si dispersate georgaIic. Rela(ia dintre aceste institu(ii, ca sursa, si ,masa', ca lume a
receptorilor, este una impersonala si asimetrica, Iiind mijlocita de sisteme tehnologice prin care
se transmit unidirec(ional inIorma(ii si imagini, mesaje cu un con(inut simbolic, pe care receptorii
le preiau sau le interpreteaza n Iunc(ie de structura lor cognitiva, de interese, valori si asteptari.
EIectele acestor noi mijloace de comunicare n masa s-au multiplicat n cascada, producnd
o nou realitate cultural, diIerita Ia(a de lumea culturii tradi(ionale si Ia(a de cultura din epoca
moderna ,clasica' (dezvoltata n intervalul dintre perioada Renasterii si prima jumatate a
secolului XX), anterioara, asadar, acestei explozii comunica(ionale. Teoreticienii au investigat
aceasta noua realitate culturala, codiIicnd-o ini(ial prin conceptul de ,cultura de masa', apoi
prin alte concepte, precum ,industriile culturale', ,cultura de consum', ,cultura mozaicata'
si, n sIrsit, ,cultura media'.
Este greu sa inventariem schimbarile sociale si culturale produse de extinderea noilor
mijloace de comunicare. Totusi, cteva aspecte si trasaturi noi s-au impus ca urmare a revolu(iei
stiin(iIico-tehnice din secolul XX si a extinderii noilor Iorme de comunicare:
Aaparut o noua inIrastructura tehnologica a comunicarii sociale, care permite diIuzarea
globala a inIorma(iilor si a mesajelor.
A aparut un public de masa, de dimensiuni Iara precedent, care are necesita(i culturale
noi, stimulate de mesajele mediatice, astIel ca cererea modeleaza oIerta culturala.
ntre realitatea primara (lumea naturala si lumea Iaptelor sociale) si receptorii conecta(i
la sistemului mediatic se interpun acum numeroase verigi intermediare, care produc un univers
al imaginii, ce dubleaza universul primar al vie(ii.
A aparut astIel o realitate mediatica, secunda, distincta Ia(a de realitatea primara. Este
imaginea realita(ii, pe care mass media o construieste, prin mesajele sale. ntruct mass media
sunt sistemul ce are capacitatea de a defini si interpreta realitatea sociala, ele constituie si instan(a
ce produce reprezentarile, imaginile si atitudinile prin care indivizii se raporteaza la realitatea
sociala, orientnd astIel conduita lor si a autorita(ilor publice.
Imaginea pe care construiesc mass media asupra realita(ii sociale este preluata de masa
receptorilor si devine un reper cognitiv, axiologic si praxiologic, ce orienteaza atitudinile,
reprezentarile, opiniile si comportamentele actorilor sociali si politici.
Condi(ia sociala a culturii si a artei s-a schimbat n mod Iundamental, astIel nct comuni-
carea de masa a Iacut din cultura realmente un bun social.
Aceste mijloace noi au dus la integrarea rapida a valorilor stiin(iIice si artistice n mediile
sociale, la inser(ia culturii n universul cotidian. Cultura de masa preia si diIuzeaza n cmpul
social inIorma(ii, cunostin(e, idei si interpretari elaborate n domeniile specializate ale cunoasterii
si ale crea(iei.
Au aparut nlocuitorii tehnici ai operei de arta (IotograIii, albume, discuri, reproduceri,
Iilme, casete video, teatrul radioIonic etc.), care Iormeaza un univers tehnologic si o lume inde-
pendenta Ia(a de operele artistice pe care le mijlocesc sau de la care au emanat. Aceste dispozitive
tehnice alcatuiesc o lume aparte, a simulacrelor, dupa cum spune Jean Baudrillard, o realitate
diIerita de realitatea primara a operelor de arta. Teoriile culturii trebuie sa (ina seama de aceasta
noua ontologie a semnelor.
n aceste condi(ii, contactul direct cu opera de arta si experien(a estetica nemijlocita sunt
nlocuite cu experien(a mediatizata a receptorilor. Arta, din statutul ei social privilegiat, de
expresie a unor trairi, atitudini si stari ale condi(iei umane, a intrat n simbioza cu aspectele tehnice
si a cobort n planul vie(ii practice a comunita(ilor. O piesa de teatru vazuta la televizor sau
ascultata la radio nu produce aceleasi stari si sentimente n receptor ca n momentul n care
este vazuta ntr-o sala de teatru.
Cultura de masa a atenuat separa(ia sociologica si istorica dintre cultura savanta a elitelor
stiin(iIice si artistice si cultura ,maselor'. Distinc(ia cu valoare operativa este acum aceea dintre
,cultura specializata' si ,cultura de masa'.
Cultura de masa, care devine predominanta, este acum mijlocita de tehnica, astIel nct Rene
Berger a propus conceptul de ,tehnocultura' pentru a deIini aceasta noua cultura, o cultura depen-
denta de noile tehnologii. Potrivit lui Pierre Bourdieu, asistam la trecerea rapida a operelor de
arta din cercul restrns al specialistilor n cercul larg al conumatorilor, al maselor, n societatea de
masa.
328
El Iace o distinc(ie ntre cmpul restrns al culturii (intelectuali, institu(ii, creatori, grupuri
de elita etc.) si cmpul larg al culturii, care este alcatuit din ansamblul receptorilor nespecializa(i.
Apari(ia si extinderea acestor noi realita(i culturale sunt Ienomene ce au o legatura directa
cu apari(ia si extinderea noilor mijloace de comunicare. Dar trebuie sa observam ca aceste
procese au o conexiunea proIunda si cu alte schimbari Iundamentale din secolul XX. Ele trebuie
puse n legatura cu noua imagine stiin(iIica asupra lumii, cu revolu(iile stiin(iIice si tehnologice,
cu schimbarea paradigmelor din gndirea IilosoIica si a limbajelor artistice, cu schimbarile
treptate ce au avut loc n planul de adncime al societa(ilor si n Iundamentele civiliza(iei.
Teoreticienii au ncercat sa introduca anumite distinc(ii conceptuale, pentru a elabora o
harta a acestor schimbari ncrucisate, o imagine mai coerenta a corela(iilor multiple dintre
328. Pierre Bourdieu, Ratiuni practice. O teorie a actiunii, Bucuresti, Editura Meridiane, 1999.
schimbarea sociala si schimbarea culturala. Daca valul culturii de masa poate Ii pus n conexiune
expresiva cu societatea de masa, ca stadiu ultim al modernita(ii, actuala cultur media trebuie
privit ca o iposta: nou a culturii de mas, o cultura ce se ediIica pe suportul societa(ii
postindustriale, al societa(ii inIorma(ionale si al economiei bazate pe cunoastere, o ,economie
suprasimbolica'. Ponderea pe care o avea proletariatul societa(ilor industriale, ce reprezenta
masa angajata n sIera activita(ilor productive din cadrul acestora, se diminueaza treptat, o data
cu introducerea noilor tehnologii, astIel nct n societa(ile postindustriale clasa de mijloc devine
preponderenta, dar se extinde si sistemul birocratic si personalul angajat n domeniul serviciilor
publice. n sIera economica si politica asistam la intrarea n scena a cognitariatului, elita ce
proceseaza inIorma(iile, desIasoara activita(i de cunostere si manageriale, produce expertiza
stiin(iIica si asigura Iunc(ionarea imensului aparat mediatic.
Privita n ansamblul ei si n rela(ia sa cu societatea inIorma(ionala, aceasta noua cultura
este numita adesea cultura postmoderna, avnd n vedere caracteristicile ei structurale. Este o
cultura n care mass media joaca un rol Iundamental, o cultura cu alte coduri, dar care produce
si o alta viziune asupra lumii. In trecerea de la modernitate la postmodernitate are loc o schim-
bare de paradigm cultural.
Extinderea comunicarii de masa si a culturii de masa a readus n discu(ie sensul culturii,
valoarea si condi(ia ei. Aspectul cel mai important, care trebuie subliniat nainte de orice alte
considerente, priveste Iaptul ca noile mijloace de comunicare au permis o difu:are social a
creatiilor si a valorilor culturale ctre un public de dimensiuni fr precedent in istoria umani-
ttii. Prin accesul unor largi categorii de popula(ie la inIorma(ie si la valorile culturale s-a
schimbat Iundandamental rela(ia dintre cultura si societate. Sistemul mass media are un excep-
(ional poten(ialul educativ si Iormativ. Dar utilizarea acestui poten(ial depinde de o serie de
Iactori de ordin politic, economic si social. Mul(i teoreticieni considera ca subordonarea
sistemului mediatic Ia(a de interesele comerciale a ratat sansa de a Iolosi acest sistem n scopuri
educative.
Pe lnga eIectele pozitive de care am amintit, cultura de masa ridica si o serie de ntrebari
reIeritoare la calitatea mesajelor diIuzate, la utilizarea mijloacelor electronice de comunicare
n scopuri preponderent comerciale, la transIormarea lor n instrumente ale violen(ei simbolice.
Datorita impactului lor social, aceste mijloace au ampliIicat posibilita(ile de manipulare a indivi-
zilor prin mesajele mediatice, au problematizat si procesele de Iormare, socializare si educa(ie,
care trebuie abordate n al(i termeni dect cei tradi(ionali. Solicitarile mediului social asupra
indivizilor sunt tot mai diversiIicate, astIel nct si raspunsurile lor trebuie sa Iie diversiIicate,
creatoare, anticipative.
Extinderea sistemului mass media si a noilor tehnologii ale inIorma(iei si comunicarii a
pus n Ia(a indivizilor si a societa(ii probleme noi. n primul rnd este vorba, asa cum am mai
spus, de o noua ,alIabetizare' a indivizilor, de Iormarea unor deprinderi si abilita(i de a utiliza
aceasta tehnologie. Accesul la aceasta tehnologie este nsa condi(ionat de un anumit statut socio-
economic, de care nu beneIiciaza to(i membrii unei societa(i. Utilizatorii acestor tehnologii
dobndesc din start un avantaj cultural si social, Iiind beneIiciarii unor Iluxuri inIorma(ionale
care le mboga(esc orizontul de cunoastere si capacitatea de a comunica. Se creeaza astIel, n
plan social, noi decalaje, care sunt acum de natura inIorma(ionala si cognitiva.
Diversitatea mediilor de inIormare reprezinta un Iactor ce determina noi Iorme de via(a
si noi interac(iuni sociale. Internetul oIera institu(iilor publice si ceta(enilor posibilita(i noi de
comunicare si interac(iune, pe care nici nu le puteam banui n urma cu cteva decenii. nsa
noile tehnologii implica si anumite riscuri. Internetul poate reprezenta si un Iactor de resegmen-
tare sociala si politica, alimentnd diIeren(ele dintre cei care au acces la re(ea si cei care nu
dispun de aceasta sansa, din diIerite motive. Aceste diIeren(e au implica(ii semniIicative n
ceea ce priveste Iormarea culturala a indivizilor, stocul de cunostin(e si baza de date la care
au acces. Sunt diIeren(e ce pot aparea n cadrul unei comunita(i locale, dar si la nivelul unei
societa(i, ntruct utilizarea noilor tehnologii de comunicare a devenit un criteriu de perIorman(a
si de selec(ie, n toate sIerele de activitate sociala. Sistemul mediatic conIera putere culturala
si politica societa(ilor avansate, care au posibilitatea de a controla Iluxul comunica(ional si me-
sajele diIuzate pe mapamond. Capacitatea de a de(ine si de a utiliza noile tehnologii de inIormare
si comunicare este un criteriu al dezvoltarii actuale.
Sensuri ale noiunii de cultur de mas
Societa(ile moderne, industrializate si urbanizate, sunt societa(i de masa, cu mari aglomerari
umane, concentrate n metropole sau centre industriale. Fa(a de societa(ile tradi(ionale, societa(ile
moderne introduc un nou mod de via(a, n care timpul este segmentat riguros n ,timpul de lucru'
si ,timpul liber'. AstIel, a aparut nevoia sociala de a umple acest timp liber cu produse, servicii
si activita(i culturale si distractive. Cultura de masa a aparut pentru a raspunde acestei nevoi.
Din alta perpsectiva, cultura de mas este un nou tip de cultur, diIerita att Ia(a de vechea
cultur popular (speciIica societa(ilor agrare), ct si Ia(a de cultura speciali:at, ,nalta',
,savanta'. n gndirea romneasca, Blaga a impus distinc(ia dintre cultura minora si cultura
majora. Cultura populara si cea specializata au coexitat de a lungul istoriei ca doua niveluri
distincte de cultura, dar nu complet izolate, ci inIluen(ndu-se reciproc. Ceea ce numim cultura
specializata (pentru a nu utiliza termeni ce au conota(ii valorice, precum cel de cultura ,nalta'
sau de crea(ie ,culta', opusa celei Iolclorice) este cultura elaborata de agen(i specializa(i, de
creatori proIesionisti, de intelectuali. Acest tip de cultura a aparut o data cu scrisul si s-a dez-
voltat n Iorme Ioarte variate n decursul secolelor. Ea cuprinde gndirea religioasa, stiin(iIica,
IlosoIica si ntregul complex al crea(iei artistice. O data cu apari(ia tiparului, universul culturii
specializate s-a mboga(it enorm, devenind ceea ce numim cultur modern, n Iormele ei
stiin(iIice, IilosoIice si artistice cunoscute. Institu(iile ei sunt bibliotecile, salile de teatru sau
de concert, expozi(iile sau muzele s.a. n acelasi timp, cultura populara suIera un proces de
erodare si de dispari(ie treptata.
nca un aspect mai trebuie precizat. Formele acestei culturii specializate, mai ales ale culturii
moderne, nu pot Ii n(elese dect daca receptorul are o anumita pregatire culturala si o educa(ie
estetica prealabila. Pentru a desciIra mesajul acestor crea(ii trebuie sa cunoastem codurile si lim-
bajele n care sunt elaborate. n cazul acestor crea(ii, publicul se ,specializeaza' si el. Teoriile stiin-
(iIice moderne nu sunt accesibile oricui, dupa cum si unele operele literare si o mare parte din
crea(iile picturii moderne sunt diIicil de n(eles Iara o anumita pregatire, Iara o educa(ie prea-
labila n respectivele domenii. Aceste crea(ii sunt destinate publicului, n principiu oricui, dar
creatorul nu este condi(ionat n mod direct n actul sau de crea(ie individuala de asteptarile unui
public anumit. Desi are nevoie de succes (de glorie), de recunoasterea sociala a operei sale, crea-
torul se considera ,autonom' Ia(a de gustul publicului si este orientat de criterii valorice, de per-
Iorman(a, speciIice domeniului sau. Succesul este, n cultura moderna, un rezultat al valorii operei.
Cultura de masa trebuie raportata la Iormele culturii moderne pentru a-i n(elege mecanis-
mele si semniIica(ia. Cultura de mas nu este o cultura produs de mase, ci destinat maselor.
Ea este produsa de specialisti sau de institu(ii specializate n acest sens. Cnd evolu(iile econo-
mice, stiin(iIice si tehnologice au dat nastere unor noi mijloace de comunicare, acestea au preluat
si diIuzat operele si mesajele culturii moderne sau populare, transIormndu-le pentru a cores-
punde cu nevoile si asteptarile consumatorilor de media. Datorita progreselor tehnologice au
aparut si noi Iorme de expresie, precum cinematograIul. Explozia audiovizualului a nsemnat
si o diversiIicare a Iormelor de divertisment, pentru umplerea timpului liber, dar si apari(ia
unor noi genuri si Iorme de expresie (teatrul radioIonic, reportajul TV, Iilmul documentar etc.).
Asadar, sub impactul noilor mijloace de comunicare, universul culturii s-a schimbat radical.
Au aparut cultura de masa, in ipostaza de corelativ cultural al societa(ii de masa, si a aparut
marele public, ,masa' n ipostaza de ansamblu al receptorilor poten(iali, al consumatorilor de
cultura. Este un tip nou de cultura, dependent de sistemul mediatic, cultura ce se adauga celor
doua tipuri de cultura despre care am vorbit, cultura populara tradi(ionala si cultura specializata.
Cultura de masa se intercaleaza n spa(iul aparut ntre cele doua niveluri culturale anterioare,
acoperind acest interval populat de ,mase', mase ale caror nevoi culturale nu puteau Ii satisIa-
cute nici de vechea cultura populara, nici de cultura specializata moderna. La cultura specializata,
,nalta', care este cultura produsa de elitele intelectuale moderne, masele nu aveau dect un
acces limitat, datorita nivelului de pregatire pe care l presupune desciIrarea codurilor sale
speciIice. Treptat, cultura de masa tinde sa nlocuiasca cele doua culturi anterioare, sa le absoarba
operele si mesajele.
Destinatarul culturii de masa nu mai este publicul ,specializat' al operelor ce apar(ineau
culturii specializate moderne, ci un public eterogen, nespecializat. Pentru nevoile culturale si pentru
asteptarile acestui public trebuie create (produse) alte tipuri de opere, de mesaje, care sa Iie atractive
si accesibile sub raportul continutului, dar sa Iie accesibile si din punct de vedere comercial,
pentru a Ii vandabile si a aduce profit producatorilor. Cultura de masa este rezultatul acestor
solicitari si a mijloacelor de comunicare capabile sa diIuzeze pe scara larga acest tip de opere.
Cultura de masa este subordonata astIel logicii economice a cererii si a oIertei, a ob(inerii
proIitului. Crea(ia devine acum ,produc(ie' de tip industrial, Iiind subordonata (nu autonoma)
Ia(a de asteptarile acestui nou public, care este alcatuit din consumatori de cultura. Rela(ia
creator-receptor este nlocuita de rela(ia produc(ie-consum. n ipostaza de consumator, publicul
de masa se raporteaza la oIerta culturii de masa ca la niste bunuri sau marIuri, pe care le
evalueaza n Iunc(ie de utilitatea lor n raport cu nevoile si aspira(iile sale. Receptorii ce Iormeaza
aceasta masa de consumatori (audien(a sau publicul, n termenii comunicarii de masa) se rapor-
teaza si la produsele ce au atribute si valen(e culturale adecvate deprinderilor pe care le-au
dobndit n calitatea lor de consumatori de mesaje media, cautnd noutatea, senza(ionalul,
divertismentul.
n concluzie, spre deosebire de crea(iile culturii specializate, unde criteriul valoric era predo-
minant, n cultura de masa devine predominant criteriul comercial. Produsele acestei culturi
trebuie vndute, iar producerea lor industriala trebuie sa Iie rentabila. Uneori, producatorii
acestui nou tip de cultura au ,tradus' si operele culturii specializate n codurile si registrele
culturii de masa, pentru a putea Ii ajunge la consumatorii de mesaje mediatice.
Cultura de mas i colonizarea sufletului
Cultura de masa a devenit o realitate n societa(ile contemporane. Universul planetar este
nconjurat acum de aceasta centura densa de inIorma(ii, mesaje, imagini, care stapnesc imagi-
narul colectiv si orienteaza percep(iile asupra realului. Datorita impactul ei social, analiza culturii
de masa a devenit o tema prioritara pentru teoreticienii culturii.
AstIel, Edgar Morin
329
, cu circa patru decenii n urma, aprecia ca aceasta cultura reprezinta
un subsistem caracteristic societa(ilor moderne. Teoreticianul Irancez considera ca apari(ia
acestei culturi de masa trebuie pusa n legatura, n primul rnd, cu procesele de modernizare
sociala, privite n complexitatea lor, ntruct este vorba de schimbari n planul gndirii stiin(iIice
si al aplica(iilor tehnologice, de schimbari politice, economice, sociale si culturale, toate Iiind
interconectate si interdependente sub aspect Iunc(ional. Cultura de masa este cultura speciIica
a societa(ilor industrializate moderne, n care masele dobndesc un nou rol politic, social si
cultural. Cultura de masa exprima aceasta noua realitate a societa(ilor moderne.
n acelasi timp, succesul si atrac(ia noilor Iorme ale culturii de masa, ce mbina dimensiunea
inIormativa si educativa cu cea de divertisiment, au devenit Iorme dominante n n societa(ile
dezvoltate, Iapt ce a dus la extinderea si patrunderea acestui tip de cultura si n societa(ile cu
un statut economic si politic de periIerie. Inevitabil, n lumea moderna, care este organizata
geopolitic pe schema centru-periIiere, periIerile se aIla n cmpul gravita(ional al metropolei,
att sub raport economic, ct si cultaral. PeriIeriile copiaza mimetic, uneori sub constrngeri
politice Ioarte severe, modelele culturale, stilurile artistice, ideologile si concep(iile politice
ale metropolei. Din aceasta perspectiva, cultura de masa, dezvoltata ini(ial n societa(ile occiden-
tale, are si o semniIica(ie de natura geopolitica. Este un tip de cultura ce s-a nascut n Statele
Unite si s-a aclimatizat rapid n mediile Europei occidentale. Edgar Morin sus(ine ca produsele,
mesajele si semniIica(iile pe care le vehiculeaza aceasta cultura sprijina, ntr-un mod proIund,
dar insesizabil, tendin(a civiliza(iei occidentale de a cuceri ,noua AIrica', adica interioritatea
umana, suIletul indivizilor si al popoarelor, dupa ce, prin perIorman(ele sale economice,
stiin(iIice si tehnologice, Occidentul a cucerit si a colonizat militar par(i masive din geograIia
lumii, din Amercia Latina, din Asia si AIrica. Dupa prima colonizare, militara, Iormala, exte-
rioara si geograIica, dispozitivul civiliza(ional occidental a trecut la ,a doua colonizare', avnd
ca obiectiv industriali:area spiritului si a produselor sale, coloni:area sufletului, un teritoriu
ce trebuie sa devina acum noua pia(a de desIacere a produselor culturale industrializate. Cultura
de masa, diIuzata prin mass media, depaseste Irontierele culturale si lingvistice, se raspndeste
pe tot globul, ,ea este cosmopolita prin voca(ie si planetara prin extindere'. Mai mult, cu o
intui(ie geniala, Edgar Morin aIirma ca acest tip de cultura pare a Ii ,prima cultura universala
din istoria omenirii'
330
.
Edgar Morin considera ca societa(ile contemporane au adus cu ele probleme de ordinul
al treilea: a treia revolu(ie industriala, puteri de ordinul trei (birocra(ia, tehnologia comunicarii
si a inIorma(iei), a treia cultura, si anume cultura de masa, dupa cea religioasa, cea clasica si
cea moderna, de Iactura na(ionala. Cultura de masa alcatuieste o ciudata noosfer, care pluteste
329. Edgar Morin, ,Cultura de masa', in Sociologia france: contemporan, antologie de Ion Aluas si
Ion Dragan, Bucuresti, Editura Politica, 1971, pp. 626-636. Antologia con(ine extrase din lucrarea lui Edgar
Morin, LEsprit du temps, Paris, Editions Grasset, 1962.
330. Ibidem, p. 629.
la nivelul cotidian al vie(ii. Este o cultura cu grani(e Iluide, care se supraadauga culturii na(ionale,
culturii religioase si culturii umaniste clasice si intra n concuren(a cu ele. Dupa Edgar Morin,
cultura de masa ar avea trei caracteristici Iundamentale:
este produsa pe cale industriala;
este diIuzata prin mass media;
se adreseaza masei, adica unui conglomerat de indivizi diIeri(i, unui public ce se extinde
poten(ial la totalitatea receptorilor.
Societa(ile moderne sunt, astIel, societti policulturale, n care avem Iocare diIerite de
cultura: scoala, biserica, statul, creatorii individuali, diIerite institu(ii si uniuni de crea(ie, precum
si mass media si lumea cotidianului. Cultura de masa dezintegreaza celelalte culturi si modelele
constituite, le asimileaza si le patrunde. Ea are o voca(ie cosmopolita n sensul ca se poate ex-
tinde la nivel planetar.
Cultura de masa s-ar caracteriza prin absen(a spiritului critic si a intersului pentru valoarea
mesajelor. Ea se bazeaza pe o manipulare a dorin(elor si a asteptarilor culturale, producndu-le
indivizilor o stare de somnambulism cultural, acestia Iiind dirija(i ntr-un mod inconstient spre
anumite reprezentari, opinii si comportamente sociale.
AstIel, cultura de masa este privita adesera ntr-un mod negativ, ca o cultura Iabricata pe
cale industriala si vnduta negustoreste. Fa(a de acest tip de cultura s-a declansat critica elitista
a intelectualilor. Dintr-o perspectiva aristocratica asupra culturii, s-a spus ca aceast cultur
de mas nu este cultur, sau este o infracultur, o subcultur. Critica de dreapta vede n aceasta
cultura un ,divertisment al sclavilor', iar critica de stnga vede n ea un ,opium pentru popor',
un barbituric, o mistiIicare deliberata. AstIel, alienarea prin munca este prelungita n alienarea
prin consum si distrac(ii, instrumentata de aceasta Ialsa cultura.
Exista asadar o rezisten(a a intelectualilor Ia(a de cultura de masa. Intelectualii sunt Iolosi(i,
ca marun(i salaria(i, n aceasta industrie a culturii, dar ea nu este crea(ia lor, este o co-productie,
avnd caracter industrial, comercial si de consum. Prin mesajele accesibile si practicile ei semni-
Iicante, prin ritualurile pe care le presupune consumul ei cotidian, cultura de masa tinde sa
anuleze distan(a dintre cultura de elita si cultura de consum, dintre via(a si reprezentarea ei,
dintre realitate si imaginea realta(ii. Cultura de masa e vazuta adesea ca o mitologie a fericirii,
avnd drept scop sa coboare de pe piedestal cultura nalta si s-o aduca n plasma cotidianului.
AstIel, elitele culturale sunt somate adesea sa-si depaseasca rezisten(ele psihologice si axiologice
Ia(a de cultura de masa, sa se integreze n acest val, sa hoinareasca pe ,marile bulevarde ale
culturii de masa'. Edgar Morin considera ca acest tip de cultura reprezinta o rascruce n secolul
XX. Cultura de masa exprima condi(ia existen(iala a societa(ii de masa si a societa(ii de consum,
din capitalismul trziu, societa(i ce oIera indivizilor ,o via(a mai pu(in supusa necesita(ilor
materiale, dar tot mai mult supusa Ileacurilor'.
Teorii critice privind cultura de mas
Scoala de la FrankIurt, mai ales prin Adorno si Marcuse, a dezvoltat o teorie critica a culturii
de masa, a culturii produse si diIuzate de sistemul mediatic. Cultura de masa a Iost apreciata
uneori global ca o cultura de consum, Iiind asociata cu spiritul comercial si pragmatic, cu
hedonismul si cautarea placerilor, cu uniIormizarea si standardizarea modurilor de via(a, ca
urmare a extinderii principiilor comerciale si asupra universului cultural.
Asa cum am mai spus, Marcuse a aIirmat ca societa(ile contemporane au reusit sa nIaptu-
iasca o ,contrarevolu(ie preventiva' prin aceasta cultura de consum care are capacitatea de a
administra dorintele si oIertele culturale, de a stimula nevoi artificiale si de a controla
imaginarul colectiv, producnd un consumator pasiv, mpacat cu situa(ia sa, integrat sistemului,
incapabil sa se detaseze critic Ia(a de realitate si sa i se opuna. Sistemul mediatic ar Ii produs
astIel o societate Iara opozi(ie.
Mass media Iavorizeaza o circula(ie sociala intensa a valorilor, dar si o circula(ie intensa
a nonvalorilor. ScuIundat n acest ocean al comunicarii, individul este dominat de stari negative,
de stress, Iiind suprasolicitat din punct de vedere inIorma(ional si agresat continuu de produc(ia
abundenta de imagini.
Cultura de consum, s-a spus de attea ori, uniIormizeaza indivizii si nu le stimuleaza gn-
direa critica. OIerta culturala complexa solicita Iormarea unei constiin(e critice pentru ca indi-
vidul sa poata selecta din aceasta oIerta valorile autentice, sa le distinga de nonvalori, potrivit
unor criterii solide. Indivizii trebuie sa-si Iormeze motiva(ii culturale puternice, deprinderi si
interese culturale care sa-i orienteze spre valorile durabile. Pericolul este de a-l transIorma pe
individ ntr-un consumator pasiv, incapabil sa participe la Iormarea personalita(ii sale.
Cultura de consum ar produce deci o nou form de dresaf uman, o stereotipizare pericu-
loasa. Pe masura ce s-au extins drepturile exterioare, n aceeasi masura au crescut constrn-
gerile interioare, considera exponen(ii Scolii de la FrankIurt. Exteriorizarea tot mai accentuata
a vie(ii este nso(ita de o pauperi:are spiritual, asociata unei conduite senzorialiste, ce cauta
doar placerea. Ei considera ca salvarea poate veni numai de la apari(ia unei contraculturi puter-
nice, diIerita de cea oIiciala, de la subculturile marginale, periIerizate astazi.
Cultura de masa a Iost deIinita prin opozi(ia ei Ia(a de cultura de perIorman(a sau cea de
specialitate. Teoreticienii considera ca societa(ile contemporane sunt societa(i policulturale, n
care coexista diverse tipuri de culturi, subculturi regionale sau de grup, precum si maniIestari
ce apar(in contraculturii. Cultura elitei, apar(innd unui cerc restrns, a Iost opusa constant cul-
turii de masa, cu o extensiune Ioarte larga.
Cultura de masa actuala nu trebuie conIundata cu Ienomenele care apar(in culturii populare,
tradi(ionale. Edgar Morin a deIinit cultura de masa ca un ansamblu de mituri, simboluri, limbafe,
imagini si norme ce privesc viata real si cea imaginar, continuturi care sunt transmise prin
sistemul mediatic contemporan. Ea presupune un anumit tip de produc(ie, organizata dupa
normele produc(iei industriale, de serie, precum si un lan( de circuite de diIuzare sociala prin
care aceasta cultura ajunge la un public vast si eterogen. Ea vehiculeaza un val de inIorma(ii
haotice cu structura mozaicata si tranzitorie. Si aceasta cultura de masa se diversiIica si se
Iragmenteaza n Iunc(ie de anumite grupuri sociale si proIesionale, asigurnd procesul simbolic
de interac(iune sociala.
Cultura de masa a Iost deIinita n termeni negativi sub raport axiologic, dintr-o perspectiva
elitista. n ceea ce priveste perspectivele acestui tip de cultura, unii teoreticieni considera ca vom
avea de-a Iace cu un determinism tehnologic tot mai accentuat, iar al(ii insista asupra con(inutului
pe care-l au mesajele. Tot mai mul(i teoreticienii (vezi asa-numita Scoala de la Constanz, repre-
zentata de Hans-Robert Jauss sau WolIgang Iser) acorda un rol privilegiat receptorului, conside-
rnd ca eIectele culturii de masa depind de orizontul de asteptare al publicului. Receptorul
competent dispune de reac(ii de aparare Ia(a de oIerta agresiva a culturii de masa. El poate alege
din aceasta oIerta un segment care corespunde orizontului sau, reIuznd alte componente. Teoriile
interac(ionismului simbolic considera ca via(a sociala este deIinita printr-un schimb continuu de
mesaje ntre actorii sociali, mesaje care sunt interpretate diIerit, iar comportamentul lor este deter-
minat de aceste interpretari.
Cultur clasic/cultur mozaicat
O data cu extinderea noilor mijloace de comunicare a aparut si ceea ce teoreticienii au
numit ,cultura mozaicata', un tip de cultura ce are o structura diIerita Ia(a de cea clasica. Abra-
ham Moles a impus termenul de cultur mo:aicat pentru a deIini aceasta noua structura si
conIigura(ie a valorilor culturale n contextul comunicarii generalizate de azi.
331
Fizionomia
acestei culturi ar Ii determinata de:
un conglomerat haotic de inIorma(ii si idei, stari de spirit eterogene;
absen(a legaturilor stabile dintre componentele culturii;
lipsa de ierarhie si ordine a elementelor ce alcatuiesc tabloul cultural al individului;
relativism valoric, lipsa de coeren(a si de stil.
Structura clasica a culturii era una organizata vertical, piramidal; ea pornea de la cteva
principii mari si se dezvolta sub Iorma unei pnze de paianjen, avnd o structura reticulara,
ordonata. n schimb, noua structura culturala este una ori:ontal, mozaicata, din care lipseste
un tipar organizator, o structura de rezisten(a care sa integreze credin(ele, atitudinile, ideile si
motiva(iile. Individul este naucit de avalansa inIorma(iilor din mediul cotidian, este incapabil
sa le ordoneze, sa le stapneasca n mod critic, astIel nct ajunge sa Iie caracterizat de un
enciclopedism superficial. Este o ,cultura amalgam', dupa aIirma(ia lui Rene Berger, o tehno-
cultur care dezintegreaza structurile vechii culturi, Iara sa produca o noua coeren(a.
Aceasta situa(ie a generat atitudini diIerite Ia(a de mass media, de la optimismul excesiv
pna la tendin(ele de culpabilizare. Cum a reac(ionat arta la aceasta invazie a tehnicilor si a
gustului popular? Fie Iolosindu-le, Iie reaIirmndu-si limbajul propriu, distan(ndu-se radical
de limbajul comun, complicnd la nesIrsit gramatica proprie (vezi exemple n literatura si n
artele plastice).
Sub aceasta inIluen(a, s-a schimbat si sensul no(iunii de om cult, care nu se conIunda cu
no(iunea de om inIormat. No(iunea de om civilizat se reIera la comportamentul uman, indicnd
Iaptul ca un individ respecta n rela(iile cu semenii anumite valori, norme si conven(ii Iixate
social. Dar, n ceea ce priveste cultura, nu cel care stie de toate este un om cult, ci acela care
traieste valorile, le integreaza interior si este capabil de a le Iolosi ntr-un mod creator. Intelec-
tualii sunt si astazi ,armata' specializata a culturii, dar ruptura dintre cultura de elita si cultura
de masa trebuie depasita.
Formele de educa(ie sunt si ele modiIicate de expansiunea sistemelor mediatice. Pe lnga
posibilita(ile extraordinare pe care le oIera, reproducerea tehnica a operelor (nregistrari audio
si video), Internetul si CD-urile, televiziunile si cultura de consum reduc standardul valoric al
educa(iei. Dupa aIirma(ia unui teoretician, J.E. Muller, ,e mai usor sa Ilatezi ignoran(a dect
sa te straduiesti sa o desIiin(ezi'. Decalajul uman este un Ienomen ce exprima Iaptul ca indivizii
nu sunt pregati(i pentru schimbarile n avalansa care se produc, iar lumea n care traim nu mai
corespunde, adeseori, cu ideile noastre despre ea.
332
331. Abraham Moles, Sociodinamica culturii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1974.
332. James W. Botkin, Makdi Elmandjra, Mircea Mali(a, Ori:ontul fr limite al invtrii. Lichidarea
decalafului uman, Bucuresti, Editura Politica, 1981, pp. 22-26.
Sub presiunea unor mesaje contradictorii, se maniIesta si criza identita(ii umane, care este
de Iapt o criza a imaginii de sine a indivizilor, o criza a reprezentarilor inconsistente, Iluide,
Iara repere, care ne populeaza mintea si inconstientul.
,Astazi, criza reprezentarii s-a agravat si mai mult datorita birocra(iilor, a mediilor de tot Ielul care
ridica din ce n ce mai multe obstacole ntre Stat si individ, si ntre indivizi. Semnul-putere sau semnul-
marIa, un Ienomen de satura(ie la centru le trimite prin reIrac(ie la periIerie, punnd n pericol chiar
centrul, n calitatea sa de putere reala si obiect real.'
333
Credin(a ca noile tehnologii ale comunicarii vor aduce Iericirea oamenirii este denun(ata
de Lucien SIez ca o iluzie periculoasa. Sub presiunea sistemului mediatic, scuIunda(i n multitu-
dinea de imagini contrastante, indivizii si pierd identitatea, imaginea lor se disperseaza, iar
,n Ia(a hiperproduc(iei, hiperconsumul trimite pe Iiecare la gusturile sale schimbatoare'.
Indivizii sunt deposeda(i de repere axiologice sigure, traiesc ntr-o lume de simulacre care se
schimba ntre ele, iar identitatea nu-si poate construi o imagine Iiabila. Re(elele de comunica(ii,
Internetul, computerul, sateli(ii de comunica(ie, computerul, toata ,re(eaua care se ntinde dea-
supra capetelor noastre', cu ,glasul lor anonim', sunt Iactori care duc la ,stergerea diIeren(elor',
la anularea identita(ilor n anonimatul unei comunicari generalizate.
334
Sistemul mediatic, asemuit cu un ,balaur anonim', provoaca transIormari culturale masive,
astIel ca exege(ii acestui domeniu vorbesc de stergerea reperelor si a scarilor de valori, de Iaptul
ca mijloacele noi de comunicare genereaza o ,cultura medie', Iara voca(ie identitara, nici la
nivelul indivizilor, nici la cel al grupurilor sociale, o ,cultura mozaicata' lipsita de repere stabile.
Mediatizarea execesiva a evenimentelor, a lucrurilor, a marIurilor, a liderilor, a vie(ii pna la
urma, duce la apari(ia starii de ,derealizare' n care se scuIunda indivizii si grupurile sociale.
335
Mediatizarea devine indicatorul realita(ii nsasi, criteriul ontologic al existen(ei.
Universul cotidian i cultura-amalgam
Noile tehnologii si obiectele ei, produse industrial si asimilate rapid n cotidian, noile expe-
rien(e plastice, noile Iorme estetice, vizuale si auditive, unele bazate pe reproducere, altele pe
virtu(ile computerului, multiplicarea mijloacelor de comunicare si invazia mesajelor diverse
n existen(a indivizilor, toate au schimbat radical cadrul, ,natura', n care se desIasoara via(a
omului contemporan.
Mediul tehnic se substituie celui natural, astIel ca se schimba si reprezentarea noastra asupra
realita(ii. Mediul tehnic de existen(a un mediu haotic, saturat de semne eteroclite, de mesaje
discordante, de ,zgomote', de discursuri politice, audiovizuale si publicitare este interiorizat
n mecanismele psihice ale omului, modelndu-i structura gndirii, traseele percep(iei si con(inu-
turile imagina(iei. Rene Berger sus(ine ca acest ,univers-amalgam' se reproduce ntr-o ,con-
stiin(a amalgam', ntr-o ,cultura-amalgam'. Traim ntr-o lume a reproducerilor, a duplicatelor
si a simulacrelor, o lume n care valorile se amesteca, n care Gioconda devine marca de Iulare
sau este reprodusa pe cutii de brnza, astIel nct asitam la ,un fenomen de hibridare genera-
li:at, caruia mijloacele tehnice sunt pe cale de a-i da o putere Iara egal'
336
.
333. Lucien SIez, Simbolistica politic, Iasi, Institutul European, 2000, p. 136.
334. Ibidem, pp. 137-138.
335. Guy Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatic, Iasi, Institutul Euroean, 1998, p. 7.
336. Rene Berger, Mutatia semnelor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1978, pp 47-48.
Lectura devine o ,Irunzarire' a car(ii sau a ziarului, comportament care se reproduce si la
cel care, plimbndu-se, ,rasIoieste' semnele orasului, Iara a putea adnci semniIica(ia lor. Dar
semnele acestui cotidian haotic se reproduc n mintea noastra si i conIera o conIigura(ie asemana-
toare. n locul unei lumi ordonate de ra(iune, ,noi traim zilnic ntre teleIon, jurnale, deplasari cu
masina, radio, televiziune, drum de Iier, avioane, pe scurt, ntr-un amestec', ntr-un univers n
care ,lucrurile se-nlan(uie' ,sub semnul nclcirii, al imbricarii, mai bine zis al amalgamului'.
Aceasta cultura are cu totul alte practici, limbaje si structuri dect cele din cultura moderna
tradi(ionala. Acum, valorile sunt amestecate ntr-un talmes-balmes, n supermagazine, o lucrare
a lui Spinoza sta lnga o revista sexy, ,presocraticii Iac buna vecinatate cu (igarile si legumele',
dispar Irontierele dintre tehnica, economie si arta, dintre cultura de competen(a si cea de consum.
,Universul amestecului, al aliajului devine marele Amalgam caruia i corespunde o constiin(a
amalgam.'
337
Mediul tehnic n care traim reorganizeaza cmpul experien(ei noastre exterioare
si interioare.
Mass media i definirea situaiei
Mecanismele culturale pot Ii utilizate ca instrument al violen(ei simbolice iata una dintre
ideile cel mai Irecvent ntlnite n analizele sociologice si politologice contemporane. O serie
de gnditori, ntre care trebuie men(iona(i Nietzsche, Marx si Max Weber, la care se adauga
mai recent Herbert Marcuse, Louis Althusser si Pierre Bourdieu, au dezvaluit Iaptul ca puterea
politica Ioloseste nu numai ,aparate represive' directe, de constrngere Iizica (poli(ie, tribunale,
nchisori etc.), dar si un imens dispozitiv de ,aparate ideologice' (biserica, scoala, partide politice,
ideologii, sindicate, institu(ii de cultura, de inIormare si de educa(ie, ceremonii sociale, mituri
si simboluri etc.) pentru a ob(ine ,acordul' popula(iei Ia(a de op(iunile si ac(iunile sale. n aceasta
viziune, cultura nu este independenta de spa(iul conIlictelor de putere, ci este implicata proIund
n legitimarea unei direc(ii politice sau a unei op(iuni strategice a societa(ii. Aceasta ,angajare'
poate Ii una maniIesta sau disimulata, explicita sau implicita, n Iunc(ie de atitudinea pe care
o iau agen(ii ei constitutivi (creatori, institu(ii, specialisti etc.).
Multe teorii contemporane sus(in ca regimurile politice actuale au nlocuit violen(a Iizica
directa cu violenta simbolic, ac(iune ce consta, n ultima instan(a, n manipularea constiin(elor
printr-un Ilux inIorma(ional si comunica(ional dirijat n asa Iel nct sa produca anumite repre-
zentari, imagini si opinii ale indivizilor asupra unei situa(ii sociale. Treptat, aceste reprezen-
tari vor duce la modiIicarea atitudinii si a comportamentului. Violen(a simbolica presupune
definirea situa(iei ntr-un mod interesat, prin mijloace ,soIt', culturale, si administrarea repre-
zentarilor pentru a se ob(ine atitudini, evaluari si comportamente dorite. Pierre Bourdieu a propus
o explica(ie ampla a acestui Iapt, elabornd n termeni mai rigurosi conceptul de violen(a
simbolica. Agen(ii sociali lupta pentru controlul cmpului social, la diverite niveluri, dar ei si
convertesc n aceasta competi(ie diIeritele Iorme de capital pe care le de(in (Iizic, economic,
social sau politic) n capital simbolic, care este recunoscut ca valoare de catre membrii societa(ii.
n Ielul acesta, raporturile sociale reale devin raporturi de ,semniIica(ie', care se impun
prin asimilarea lor neconstientizata de catre agen(ii sociali. Subiectivitatea umana este o con-
struc(ie determinata si orientata de structurile obiective (scoala, biserica, institu(ii politice, ideo-
logii, institu(ii culturale, mass media etc.). Subiectivitatea ncorporeaza valori, gusturi, practici
337. Ibidem, p. 58.
transmise de structurile societa(ii, mai ales de structurile ce controleaza cmpul culturii si al
mijloacelor de diIuzare a valorilor. Structurile mentale ale indivizilor sunt orientate astIel prin
con(inuturi, scheme de percep(ie si de gndire, interpretari, evaluari, imagini, etichetari, sanc(iuni
etc. de institu(iile si elementele mediului social si cultural. Institu(iile puterii politice sunt si
cele care au controlul institu(iilor culturale.
Orice putere are astIel un caracter de violen(a simbolica. Biserica, de exemplu, exercita o
atare violen(a prin diIerite ritualuri si practici, printr-un corp sacerdotal ce de(ine ,monopolul
manipularii legitime a mntuirii'.
338
Puterea politica si ob(ine autoritatea si legitimitatea prin
intermediul unor mecanisme simbolice de impunere a unor semnificatii ale faptelor sociale,
orientnd reprezentarile, credin(ele si opiniile popula(iei n Iunc(ie de interese determinate. AstIel,
statul si realizeaza scopurile prin mijloacele de concentrare si manipulare a tuturor Iormelor
de capital (Iizic, economic, politic, cultural, inIorma(ional si simbolic). Mai ales n epoca actuala,
puterea se bazeaza pe autoritatea simbolica ob(inuta prin publicitate si mass media, pe Ior(a pe
care o are cultura de a integra grupurile recalcitrante n sistemul dominant de valori.
Interesat sa elaboreze o ,economie a bunurilor simbolice', Pierre Bourdieu analizeaza
raporturile dintre campul puterii si campul culturii printr-un aparat conceptual propriu (cmp
social, politic, cultural, habitus, situa(ie, spa(iu de pozi(ii, luari de pozi(ie, distribu(ia capitalului
etc.). Ceea ce rezulta din analizele lui Bourdieu este urmatoarea teza: cultura, n toate Iormele
ei, este integrata si participa la modelarea acestor raporturi de Ior(a din societate, ntruct ea
este elementul esen(ial n ,deIinirea situa(iei', prin teorii si interpretari, prin valori si semniIica(ii,
prin codiIicari, simboluri si evaluari. Violen(a simbolica este o trasatura universala a raporturilor
sociale si a raporturilor de domina(ie, de putere. Ea s-a extins n societa(ile contemporane, Iiind
disimulata sub aparen(e democratice (dreptul la inIormare, libertatea de expresie, ritualul alege-
rilor etc.). Mass media reprezinta sistemul complex prin care se exercita azi violen(a simbolica.
n urma analizelor sale, Bourdieu propune completarea deIini(iei statului, pornind de la Iormula
consacrata a lui Max Weber:
,Statul este un X (de determinat) care revendica cu succes monopolul Iolosirii legitime a violen(ei
Iizice si simbolice asupra unui teritoriu determinat si asupra popula(iei sale.'
339
Teoriile sociologice din lumea a treia au subliniat Iaptul ca domina(ia economica a metro-
polei este nso(ita de domina(ia culturala prin intermediul sistemului mediatic, prin nva(amnt
si programe de asisten(a etc. Am asista, astIel, la un proces de acultura(ie negativa, care duce
la anihilarea culturilor locale, la anestezia constiin(ei na(ionale a grupurilor sub presiunea me-
sajelor Iabricate n industriile culturale ale metropolei. Distribu(ia centrelor de putere culturala
pe glob coincide n buna masura cu distribu(ia centrelor de putere economica si tehnologica.
Societa(ile dezvoltate dispun de mecanisme prin care si impun sistemul de valori, impun centre
de legitimare si consacrare culturala controlate de institu(iile metropolei (vezi cazul decernarii
premiilor Nobel).
Societa(ile aIlate n tranzi(ie, cum este si Romnia, sunt cele mai vulnerabile la Ienomenul
manipularii mediatice si politice. Aceste societa(i, iesite din ,tacerea' totalitara, cnd discursurile
alternative erau imposibile, sunt agitate de Iantasme si temeri, de utopii conjuncturale si razboaie
mediatice, n care se utilizeaza etichete inIamante, diversiuni si codiIicari ce IalsiIica realita(ile
338. Pierre Bourdieu, Ratiuni practice, Bucuresti, Editura Meridiane, 1999, p. 159.
339. Ibidem, p. 77.
pentru a manipula opinia publica n Iavoarea unor idei si ac(iuni politice sau a unor versiuni
interesate asupra evenimentelor.
Aceste razboaie de imagine Iac parte constitutiva din datele realita(ii politice si sociale,
ntruct indivizii reac(ioneaza nu n Iunc(ie de datele reale ale contextului, ci n Iunc(ie de ima-
ginea lor despre aceste date. Faimoasa ,Teorem a lui Thomas' are un cmp de aplicare ideal
n societa(ile de tranzi(ie, ntruct, spre deosebire de (arile dezvoltate, unde receptorii sunt aco-
moda(i deja cu practicile mediatice, aici ceta(enii sunt sedusi n mai mare masura de versiunile
mediatice asupra evenimentelor si nu dispun inc de un sistem de protectie impotriva manipu-
lrilor. Nici gradul de cultura politica, nici stocul de inIorma(ii sociale, nici acomodarea psiho-
logica, nici discernamntul critic sub raport politic, nici experien(a pluralismului si a competi(iei
politice, nici distinc(ia dintre o oIerta politica realista si una utopica, nici Ior(a de a rezista la
discursurile populiste si demagogice nu intra n patrimoniul lor imunitar Ia(a de practicile de
manipulare.
n consecin(a, ei sunt vulnerabili la agresiunea inIorma(ionala si pot conIunda usor o cearta
de cuvinte si de etichete cu o conIruntare reala a modelelor de reIorma, pot lua drept prioritara
si autentica o problema inventata, pentru care se consuma energii considerabile si o masa enorma
de vorbarie, Iara ca receptorii sa observe prompt ca ntreaga discu(ie are un reIerent Iictiv. Iata
marturia unui observator si analist occidental despre ,capacitatea de autointoxicare a elitelor'
din (arile est-europene:
,Capacitatea de autointoxicare a elitelor aIlate la putere si, ntr-o masura ceva mai mica, a societa(ii
a Iost n mod constant subestimata de observatorii occidentali: sa nu uitam ca, n postcomunism,
ceta(enii n-au avut nca timp sa-si dezvolte o imunitate la vacarmul mediatic; crescu(i la scoala totali-
tarismului, ei sunt convinsi ca senza(ionalul nu este inocent, ca un sens ascuns uneste evenimentele
risipite n paginile presei.'
340
Asadar, este de n(eles de ce indivizii, grupurile sociale active, dar si cele pasive din cuprinsul
acestor societa(i nu au convingeri politice si orientari valorice stabile. Ei traiesc ntr-o lume
care se schimba de la o zi la alta, ntr-o realitate n care oamenii ac(ioneaza mai degraba n
Iunc(ie de imaginea lor despre realitate imagine ,prelucrata' si manipulata de sistemele media-
tice dect n Iunc(ie de datele obiective ale acestei realita(i.
O realitate n care se amesteca pna la indistinc(ie imaginile actorilor sociali despre ea cu
datele obiective ale contextului n care ei ac(ioneaza cele din urma Iiind totdeauna receptate
si interpretate prin Iiltrul unor scheme preceptive si axiologice particulare este o realitate
supraetafat, cu niveluri primare, intermediare si derivate, n care disocierea dintre cauze si
eIecte, obiectiv si subiectiv este practic imposibila. Determinismele ,tari' de la economic
spre politic, de la Iond spre Iorme, de la cauze la eIecte, de la contextul social spre actorii sociali,
de la tehnologie la modul de via(a sunt adesea scurtcircuitate si inversate de determinismele
,slabe', de interac(iune si retroac(iune, prin care valorile si pattern-urile culturale ,modeleaza'
conduitele economice, cunoasterea produce boga(ie, nu este doar un produs al ei, mesajele
transmise prin mijloacele de comunicare ,produc' evenimente reale, nu sunt doar o reIlectare
a lor, imaginile au eIecte adesea mai puternice dect obiectele reIeren(iale care le-au prilejuit
etc. ntr-un asemenea context de ncrucisare a determinismelor, detaliile si ntmplarile marunte
pot decide uneori soarta unor procese sociale si politice de anvergura.
340. Franoise Thom, Sfarsiturile comunismului, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 191.
Mass media i cultura de spectacol
Sistemele mediatice au transIormat societa(ile si au dobndit o putere Iantastica, Iiind nu
doar ,a patra putere' ntr-un stat, ci si Ior(a de care nu se mai poate dispensa nici un tip de putere.
Competen(a comunicativa sau comunica(ionala a devenit un concept care intra astazi obliga-
toriu n deIini(ia puterii, Iiind un element strategic ce poate decide nu doar succesul unor agen(i
sociali, ci si locul pe care-l de(in societa(ile, culturile, na(iunile si statele pe scena mondiala.
Sistemul mediatic reprezinta azi o Ior(a uriasa, care stapneste eIectiv lumea, dupa aprecie-
rile unor analisti. Acest sistem globalizeaza lumea, dar si divide. Fiecare agent, actor, grup social
sau de interese, na(iune sau organiza(ie si construieste prin intermediul sistemului mediatic
un ediIiciu simbolic ca mijloc de protec(ie pentru identitatea sa. Acest registru este Iundamental
nonra(ional si opereaza cu imagini istorice si ncarcate de angajari aIective ale comunita(ilor.
Simbolurile politice sunt vehiculate prin mass media. Orice eveniment sau proces politic implica
si un registru simbolic. For(a modelatoare a sistemului mass media este recunoscuta n Iormarea
si orientarea opiniilor politice. Competen(a politica a ceta(enilor, dar si a Iactorilor de putere,
este n directa legatura cu gradul lor de inIormare. Un ceta(ean lipsit de inIorma(ii utile va Ii
expus manipularilor, dependent de prejudeca(i si de opiniile celor din jur. Dimpotriva, avnd
o imagine ct mai exacta asupra realita(ii sociale si a institu(iilor publice, pe baza datelor pe
care le de(ine, n primul rnd din mass media, el va putea examina cu discernamnt critic
activitatea diverselor autorita(i publice. Surplusul de inIorma(ie are totdeauna un corespondent
n calitatea participarii politice.
Analistii americani ai globalizarii asociaza expansiunea puterii sistemului mediatic cu
postmodernismul cultural, asociat la rndul lui cu dispari(ia distinc(iilor clasice si a oricariei
ierarhii valorice. Postmodernismul si globalismul ne introduc ntr-o lume n care ,to(i devenim
consumatori de realitate (desi, ca n alte Iorme de consum, nu cu puteri egale de cumparare)',
o lume n care operatorii din sistemul mediatic devin ,creatori si vnzatori de realitate'. Globa-
lizarea nseamna, n esen(a, ,marketizarea totala a lumi' termenul i apar(ine lui ToIIler ,
adica transIormarea ei ntr-o gigantica pia(a n care se vnd si se cumpara toate bunurile.
Aceasta realitate ,mediatizata', secunda, prelucrata si codiIicata pe n(elesul ,clien(ilor'
(noul nume al publicului), realitate secunda pe care industriile mediatice o produc pentru
,clien(ii' care consuma n devalmasie, ia locul realita(ii primare. Realitatea mediatica este
vnduta pe o ,pia(a nereglementata a realita(ilor', n care tot Ielul de sisteme de credin(a sunt
oIerite pentru ,consumul public'. Globalizarea a generalizat razboiul economic si inIorma(ional.
Via(a politica este de neimaginat azi Iara sistemul mediatic. ManiIestarile politice, ceremoniile
protocolare, limbajele si simbolurile utilizate, apari(iile publice ale oamenilor politici, alocu(iu-
nile mediatice, conIerin(ele de presa, toate acestea alcatuiesc Iorme de existen(a ale vie(ii politice.
n toate exista o inten(ie de comunicare politica si sociala, cu scopul de a transmite anumite
mesaje, de a mobiliza consensul sau resursele popula(iei. De exemplu, n Romnia, n perioada
tranzi(iei postcomuniste, campul mediatic a devenit principala aren de confruntare politic,
de de:batere public a alternativelor, de influentare a oamenilor, de formare a convingerilor
si a atitudinilor politice. Natura ambivalenta a acestor mijloace s-a maniIestat n mod relevant
n anii tranzi(iei, ntruct ele s-au ilustrat n acelasi timp ca principalul Iactor de educare politica
a ceta(enilor, dar si ca cel mai periculos instrument de manipulare a constiin(elor si a opiniilor
politice ale grupurilor sau indivizilor.
AstIel, miijloacele de comunicare ,structureaza imaginile despre lumea din care provin,
putnd structura credin(ele nostre si modurile posibile de a ac(iona'
341
. Creatorii de mesaje
mediatice si ntregul aparat care pune n miscare industria mediatica au capacitatea de a impune
criteriile de apreciere asupra evenimentelor politice, Iiind n condi(ia de interpreti ai istoriei
si proIe(i ai viitorului. Orice activitate politica este condi(ionata de utilizarea sistemului mediatic,
care poate duce la glorie pe anumi(i actori ai scenei politice sau i poate cobor n inIernul
oprobriului public sau al uitarii.
Rolul inIormativ al sistemului mediatic este depasit de cel comercial, interpretativ si evalua-
tiv, Iapt care determina sistemul sa transIorme inIorma(ia politica n spectacol, ,ntr-un joc de
scena sau n niste benzi desenate'
342
. n acest Iel, protagonistii vie(ii politice au devenit vedete
ale sistemului mediatic. Invazia politicului n spa(iul mediatic a dus la supralicitarea interpreta-
rilor ideologice si politizate ale problemelor sociale ale reIormei si, implicit, la o politizare
excesiva a receptorilor, la reproducerea n corpul societa(ii a clivajelor din spectrul politic.
,Starea de suprainIormare sau de supra-abunden(a a stirilor de actualitate alimenteaza gustul oamenilor
pentru ideologii si le mareste vulnerabilitatea.'
343
Cnd inIorma(ia este orientata politic, n spatele ei vom descoperi un sistem ideologic, care
transIorma, de Iapt, actul de inIormare ntr-o activitate de propaganda, urmarind sa alimenteze
constiin(a oamenilor cu o anumita versiune asupra Iaptelor, cu idei, valori si judeca(i corespunza-
toare unei ideologii. Prin politizarea comunicarii, mai ales dupa proliIerarea ziarelor si apari(ia
posturilor private de televiziune si a concuren(ei dintre acestea, sistemul mediatic romnesc, de-
parte de a ,produce un consens, de a crea un teren de ntlnire n plan social'
344
, a indus si ntre(inut
divizarile politice, a Iavorizat o cultura politica dominata de mituri si asteptari utopice, de Iormule
stereotipe ale discursului politic, de atitudini contradictorii si conIuze Ia(a de procesul de schimbare.
Numeroase cercetari aplicate asupra comunicarii de masa au stabilit ca se poate vorbi de
o ,precondi(ionare' a unor evenimente si de o ,construc(ie a actualita(ii'
345
, n Iunc(ie de Ielul
n care sunt mediatizate evenimentele, tendin(ele si realita(ile social-politice. Mai ales televizi-
unea are aceasta capacitate de a anticipa si construi opinia public, prin selectarea si ierarhizarea
stirilor, impunnd anumite teme ale controverselor publice si Iacnd valorizari implicite ale
pozi(iilor pe care le au actorii sociali Ia(a de aceste teme.
Henri-Pierre Cathala arata ca dezinIormarea este o strategie a luptei politice (si a celei
geopolitice) prin care, n mod ,deliberat si inten(ionat', inIorma(iile si mesajele sunt IalsiIicate,
pentru a se ob(ine un anumit eIect n spa(iul politic si a se exercita o inIluen(a n opinia publica.
Ea reprezinta ,o Iorma de agresiune'
346
asupra grupurilor si indivizilor, cu scopul de a orienta
op(iunile lor n Iavoarea unei anumite ac(iuni economice sau a unei direc(ii politice, disimu-
lndu-se scopurile urmarite.
341. Lauren(iu Soitu, Retorica audio-vi:ual, Iasi, Editura Cronica, 1993, p. 212.
342. Roger-Gerard Schwartzenberg, Statul spectacol, Bucuresti, Editura Scripta, 1995, p. 321.
343. Francis Balle, ,Comunicarea', n Raymond Boudon (coord.), Tratat de sociologie, Editura Humanitas,
1997, p. 623.
344. Nathalie Coste-Cerdan, Alain Le Diberder, Televi:iunea, Bucuresti, Editura Humanitas, 1991, p. 155.
345. Ion Dragan, Paradigme ale comunicrii de mas, Bucuresti, Casa de Editura si Presa ,SANSA' S.R.L.,
1996, pp. 261-262.
346. Henri-Pierre Cathala, Epoca de:informrii, Bucuresti, Editura Militara, 1991, pp. 19-24.
Fa(a de cele trei tipuri de culturi politice stabilite de Gabriel Almond si Sidney Verba, Roger-
Gerard Schwartzenberg aIirma ca, o data cu expansiunea sistemului mediatic, asistam la apari(ia
unui nou tip de cultura politica, ,cultura de spectacol', mai periculoasa dect cultura de supu-
nere, ce Iavorizeaza dictaturile si regimurile nedemocratice din (arile Lumii a Treia. Cultura
de supunere se bazeaza pe domina(ia marturisita si n(eleasa, pe comportamentul dependent
al oamenilor care, desi cunosc mecanismele sistemului politic, ramn pasivi, Iara a ncerca sa
inIluen(eze deciziile puterii.
,Dimpotriva, cultura de spectacol nu este dect simulare, artiIiciu, parodie. Este reprezentarea nsela-
toare a democra(iei, simulacru culturii de participare. Individul se crede liber, activ, inIluent. Se crede
un actor al sistemului politic, cnd n realitate nu este dect un spectator, pacalit, amagit de jocul
politicii, pe Iundalul micilor ecrane si dupa perdelele cabinelor de vot. Oare cum s-ar mai putea revolta
el, daca se crede un ceta(ean satisIacut, care participa la exercitarea suveranita(ii na(ionale? Cu toate
acestea, el nu participa la aceasta mai mult dect participa spectatorul unui meci de Iotbal la ac(iunea
sportiva |.|. n acest Iel, cultura de spectacol nlocuieste n mod insidios cultura de participare, iar
spectacolul politic nlocuieste democra(ia.'
347
Autorul sus(ine ca aceasta cultura de spectacol este o noua versiune a culturii politice depen-
dente, de supunere, o Iorma de alienare a ceta(eanului n universul caleidoscopic al montajelor
si punerilor n scena de care se Ioloseste politica-spectacol. Este o lume a Iarselor si a manipu-
larilor, n care mass media joaca rolul de masinarie a dezinIormarii si subordonarii, de industrie
a iluziilor. Mediile nlocuiesc realitatea cu imaginea asupra ei, transIorma via(a publica n vitrina
cu imagini, cu iluzii si himere, care seduc spiritul spectatorilor-ceta(eni, intoxica(i de discursuri
si evenimente mediatizate, care nvaluie lumea politicii ntr-o cea(a permanenta.
Acest ecran de artiIicii si imaginii ascund realitatea, iar iluziile si reprezentarile ce trezesc
ncntare i coplesesc pe receptorii. Prin complexul mass media, puterea a Iost transIormata
n spectacol, iar ,practicarea puterii a Iost nlocuita cu spectacolul puterii', spectacol ce creeaza
un ,ceta(ean-spectator', un somnambul dirijat de mitologii, Iara constiin(a critica, ce are impresia
ca participa la marile evenimente ale lumii pentru ca Iigurile oamenilor politici sunt prezente
zilnic n casa sa prin imaginile televizate.
Pierre Bourdieu considera ca televiziunea selecteaza numai ,evenimente' de senza(ie, cu scopul
de a-si spori audien(a, Iormnd astIel o reprezentare Ialsa asupra lumii n care traim. Imaginea
lumii, asa cum este oIerita de televiziuni, seamana cu ,o succesiune de povesti aparent absurde,
ce sIrsesc prin a semana unele cu altele, deIilari interminabile de popoare traind n mizerie, suite
de evenimente care, aparute Iara explica(ie, sunt sortite sa dispara Iara solu(ie', deci o ,succesiune
absurda de dezastre din care nimeni nu n(elege nimic si asupra carora nimeni nu are vreo putere'
348
.
Avnd n vedere aceste eIecte ale sistemului mass media, sociologii au interpretat Ienomenul
manipularii mediatice din diverse perspective, ajungnd la concluzia ca presa si sistemele media-
tice, prin audien(a lor sociala, reprezinta o putere cu un statut deosebit n societa(ile democratice
contemporane, prin Ior(a lor de a inIluen(a opiniile si atitudinile politice ale ceta(enilor. O cultura
politica solida, bazata pe o buna inIormare si pe spiritul critic al ceta(enilor, este antidotul cel
mai sigur al manipularii politice.
347. Roger-Gerard Schwartzenberg, op. cit., p. 244.
348. Pierre Bourdieu, Despre televi:iune, Bucuresti, Editura Meridiane, 1998, p. 111.
Noile mijloace ne duc spre o lume de-masificat
Teoriile mai recente cu privire la impactul pe care-l produce sistemului mediatic asupra
universului cultural sunt mai pu(in critice si mai comprehensive Ia(a de lumea si cultura media.
Mass media au pus n miscare puternice Ior(e centriIugale care dezintegreaza lumea veche,
disperseaza centrele de putere, ducnd la o lume mozaicata, non-piramidala si des-centralizata,
la o economie de re(ea, nu de comanda.
Acum, cunoasterea este ,o avere Iormata din simboluri'. Noul capital este un capital de
cunoastere, Iormat din simboluri si inIorma(ii, nu din pamnt si masini, este un capital care
nu mai are un caracter Iinit, ci este Iormat din elemente ,intangibile', inepuizabile si neexclusive.
E o ,revolu(ie a capitalului', care a devenit ,nereal', nonIizic, suprasimbolic.
Mass media au globalizat lumea, ncercnd sa extinda apoi aceleasi produse (reclame
standardizate, programe, inIorma(ii etc.) la scara ntregii lumi. Dar a aparut un Ienomen socant.
Nu s-a (inut seama de caracteristicile regiunilor si ale diverselor pie(e na(ionale, care se aIlau
n stadii diIerite de dezvoltare:
,Unele nca se mai aIla n condi(ia premergatoare pie(ei de masa, altele nca mai sunt n stadiul pie(ei
de masa; iar altele cunosc deja caracteristicile de de-masiIicare ale unei economii avansate.'
349
n ultimul caz, consumatorii cer produse individualizate, specializate. Producatorii au subes-
timat diversitatea culturala, iar corpora(iile au continuat sa oIere aceleasi servicii omogenizate
si standardizate, ceea ce a dus la Ialimentul lor. PreIerin(ele, gusturile, habitudinile, comporta-
mentele, Iormele de gndire, practicile si atitudiniile ramn diverse si se diversiIica mereu,
asa ca ,nici o Europa uniIicata nu poate Ii considerata uniIorma'
350
.
,Daca diversitatea e necesara n materie de produse pentru consumatori, are sanse sa Iie mai pu(in
necesara n cultura sau n ideologia politica? Oare mijloacele de inIormare globale omogenizeaza real-
mente diIeren(ele dintre popoare? Fapt este ca, excep(ie Iacnd cteva cazuri, si culturile asemenea
produselor se de-masific. Iar multiplicitatea mass media nsasi accelereaza procesul. AstIel, nalta
diversitate, nu uniIormitatea, este aceea cu care vor Ii obliga(i sa se conIrunte agen(ii pie(ei sau candida(ii
politici'. ,Mai curnd dect sa omogenizeze planeta, asa cum a Iacut mass media veche din Al Doilea
Val, noul sistem global al mijloacelor de inIormare ar putea n schimb sa adnceasca diversitatea. Globa-
lizarea, prin urmare, nu e totuna cu omogenitatea. n locul unui singur sat global, asa cum l prevedea
Marshall McLuhan, regretatul teoretician canadian al mass media, avem sanse sa asistam la o multitudine
de sate globale absolut diIerite toate, cablate n noul sistem de inIormare, dar toate straduindu-se
sa-si men(ina sau sa-si accentueze individualitatea culturala, etnica, na(ionala sau politica.'
351
Deci teoria ,marketingului global' a esuat si asistam la de-masiIicarea, de-standardizarea lumii,
nu la omogenizarea ei. Omogenizarea era posibila atunci cnd existau doar cteva canale care aco-
pereau pia(a audiovizualului si nu exista posibilitatea de a alege. ToIIler sus(ine ca ,n viitor, va
domina situa(ia inversa'
352
, situa(ie cu ample implica(ii culturale si politice. Asadar, astazi, tendin-
(ele globaliste se ciocnesc cu o tendin(a opusa. Daca noile sisteme mass media vor sa reuseasca, ,vor
trebui sa se de-masiIice' si sa se adapteze unei pie(e segmentate si Irac(ionate. SpeciIicitatea, deva-
lorizata ini(ial de expansiunea mass media, este recuperata si revalorizata chiar pe terenul lor.
349. Alvin ToIIler, Powershift. Puterea in miscare, Bucuresti, Editura Antet, 1995 p. 339.
350. Ibidem, p. 339.
351. Ibidem, pp. 339-340.
352. Ibidem, p. 342.
Noile sisteme mass media, n care internetul joaca un rol Iundamental, sunt asociate cu
diversitatea, cu speciIicitatea, cu renasterea identita(ilor etnice si na(ionale, cu pie(e diversiIi-
cate, diIeren(iate, specializate, segmentate, eterogene. Ne aIlam la antipodul tendin(elor ce au
dominat civiliza(ia celui de Al Doilea Val.
n era powershiIt-ului se extind ,mass media subversive', care ruineaza Iormele de putere
autoritare si nchise, determinnd un conIlict ntre tipurile noi de comunicare si cele vechi,
sisteme Iolosite n strategiile miscarilor revolu(ionare cum ar Ii bisericile, grupurile inIormale,
opuse mijloacelor din Al Doilea Val sau noile Iorme videocratice si imageria noua. Noua inIra-
structura electronica a economiilor suprasimbolice are sase trasaturi: ,interactivitatea, mobili-
tatea, convertibilitatea, conectivitatea, ubicuitatea si globalizarea'
353
. Lipseste din enumerare
tocmai de-masiIicarea, diversitatea, segmentarea, adecvarea la contexte locale etc.
Comunicare i rzboi informaional
ConIlictul identita(ilor genereaza o competi(ie dura si n lumea comunicarii. Sistemul mass
media a devenit pur si simplu un teatru de razboi. State, na(iuni si minorita(i etnice, aIlate n
pozi(ii de adversitate, se acuza reciproc de conservatorism, de nostalgii comuniste si totalitare,
de atitudini nedemocratice si de ncalcarea drepturilor omului, de tendin(e na(ionaliste si hege-
monice. Alaturi de puterea economica, puterea mediatica pe care o pune n miscare un stat n
universul comunicarii interna(ionale reprezinta o componenta Iundamentala a puterii sale globale.
Toate conIlictele majore de astazi sunt nso(ite si de un conIlict mediatic al interpretarilor,
n care inIorma(iile sunt deIormate, manipulate si rastalmacite, n asa Iel nct sa prezinte o
imagine Iavorabila pentru autorii care emit mesaje si sa-i culpabilizeze pe ceilal(i. Noul razboi
este razboiul total al inIorma(iilor, ,info-war', iar tehnologia de contrainIorma(ii este cea mai
redutabila resursa a erei powershiIt-ului. Prin mass media circula mesaje antagoniste despre
acelasi eveniment, versiuni si evaluari diametral opuse asupra unor procese istorice, inIluen-
(nd opiniile si judeca(ile Iactorilor de decizie. Agen(ii sociali si statele care de(in suprema(ia
n cmpul mediatic interna(ional au un avantaj competitiv Iundamental n lumea de azi.
Romnii sunt n situa(ia de a resim(i n chip dureros acest adevar. Multe dic(ionare si
enciclopedii, studii de geopolitica si tratate de istorie, dar si articole din publica(iile de larga
raspndire prezinta o imagine deIormata asupra poporului romn, asupra originii si a continuita(ii
sale istorice, precum si asupra realita(ilor de azi din Romnia. De exemplu, tezele revizionis-
mului maghiar, promovate cu perseveren(a si n mod sistematic n mediile intelectuale si politice
occidentale, au ajuns sa Iie acceptate si preluate n multe studii si publica(ii cu inIluen(a. Asa
se Iace ca, n loc sa vorbeasca de ntregirea statului na(ional romn n 1918, n cadrul unui
proces legitim de Iormare a statelor na(ionale din zona, studiile respective deplng ,dezmem-
brarea Ungariei' si condamna tratatele de pace de la Versailles care ar Ii aIectat echilibrul
geopolitic al Europei. n harta ce nso(este Iaimosul studiu al lui Huntington, Transilvania este
decupata din corpul Romniei printr-o Irontiera ce ar despar(i crestinismul occidental de cel
rasaritean. ntr-un studiu al lui Franois Thual
354
, Transilvania este apreciata drept ,unul dintre
leaganele istorice ale Ungariei', iar maghiarii care traiesc n interiorul statului romn sunt
353. Ibidem, p. 359.
354. Franois Thual, ,Du national lidentitaire. Une nouvelle Iamille de conIlits', Le Debat, nr. 88, ian.-
Iebr. 1996, p. 170.
considera(i ,victime ale tratatelor din 1919, care au creat Romnia Mare'. E limpede ca razboiul
inIorma(ional si istoriograIic a Iost pierdut de partea romna, iar cunoscutele teze ale istoriogra-
Iiei maghiare au Iost impuse cu tenacitate n mediile occidentale, Iiind acum preluate de ,im-
periile inIorma(ionale' ce conduc lumea. Replica romneasca la aceste deIormari grave este
palida si neconcludenta.
Lumea comunicarii, se stie, este un loc strategic de unde se poate pierde sau cstiga un
razboi. Prin Ior(a sa de penetrare sociala, sistemul mediatic poate inIluen(a credin(ele, motiva(iile
si atitudinile, mentalita(ile, convingerile, curentele de opinie, cercurile diplomatice si centrele
de decizie politica. Imaginile mediatice asupra conIlictelor interetnice au o importan(a decisiva
n desIasurarea concreta a acestora si n modelarea decizilor pe care instan(ele interna(ionale
(cum ar Ii Consiliul de Securitate al ONU sau OSCE) le iau Ia(a de aceste conIlicte. Jean-Franois
Revel vorbea chiar de ,oligarhia mediatica' a jurnalistilor si a celor care de(in puterea eIectiva
asupra sistemului mediatic interna(ional. ,n loc sa descrie realitatea, televiziunea poseda
capacitatea de a o Iasona si modela.'
355
Puterea comunicativa se converteste n putere politica
prin raza sa enorma de inIluen(a sociala.
Dramaturgia atroce a conIlictelor interetnice este transIormata n spectacol mediatic, cu
posibilitatea de a vectoriza mesajele n Iavoarea unei par(i, culpabiliznd si sataniznd partea
adversa. Portretul negativ al unei comunita(i etnice, Iacut din detalii expresive si din inIorma(ii
orientate politic, ntr-un mod insesizabil de catre masa receptorilor, masa a-critica si n
necunostin(a de cauza asupra temeiurilor reale ale conIlictului si, deci, Iara posibilitatea de a
veriIica autenticitatea mesajelor , duce la o interpretare deIormata a conIlictului, la Iormarea
unei atitudini care este n deIavoarea respectivei comunita(i, orict de ndrepta(ite ar Ii aspira(iile
pentru care lupta. Razboiul inIorma(ional este azi o arma redutabila, de o eIicacitate Iara egal
Ia(a de mijloacele clasice de diversiune.
Bibliografie
JeIIrey C. Alexander, Steven Seidman (coord.), Cultur si societate, de:bateri contemporane, Iasi, Institutul
European, 2001.
Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1996.
Rene Berger, Art si comunicare, Bucuresti, Editura Meridiane, 1976.
Pierre Bourdieu, Despre televi:iune, Bucuresti, Editura Meridiane, 1998.
Jean Caune, Cultur si comunicare, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 2000.
Nathalie Coste-Cerdan, Alain Le Diberder, Televi:iunea, Bucuresti, Editura Humanitas, 1991.
Ion Dragan, Paradigme ale comunicrii de mas, Bucuresti, Casa de Editura si Presa ,SANSA' S.R.L.
Umberto Eco, Tratat de semiotic general, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1982.
Douglas Kellner, Cultura media, Iasi, Institutul European, 2001.
Guy Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatic, Iasi, Institutul European, 1998.
Iuri Lotman, Studii de tipologie a culturii, Bucuresti, Editura Univers, 1974.
Vasile Macoviciuc, Initiere in filosofia contemporan, Bucuresti, Editura Economica, 2000.
Marshall McLuhan, Mass media sau mediul invi:ibil, Bucuresti, Editura Nemira, 1997.
Bernard Mige, Gandirea comunicational, Editura Cartea Romneasca, 1998.
Bernard Mige, Societatea cucerit de comunicare, Iasi, Editura Polirom, 2000.
355. Jean-Franois Revel, ,LinIormation est-elle responsable dautre chose que de linIormation?',
Commentaire, vol. 14/no.56, hiver, 1991-1992, p. 646.
Alex Mucchielli, Arta de a influenta, Iasi, Polirom, 2002.
Ilie Prvu, Filosofia comunicrii, Bucuresti, Facultatea de Comunicare si Rela(ii Publice ,David Ogilvy'
SNSPA, 2000.
Charles Saunders Peirce, Semnificatie si actiune, Bucuresti, Editura Humanitas, 1990.
Roger-Gerard Schwartzenberg, Statul spectacol, Bucuresti, Editura Scripta, 1995.
Lucien SIez, Simbolistica politic, Iasi, Institutul European, 2000.
John B. Thompson, Media si modernitatea, Bucuresti, Editura Antet, I.a.
Tzvetan Todorov, Teorii ale simbolului, Bucuresti, Editura Univers, 1983.
IX. Arta ca form de comunicare.
Particulariti ale limbajului artistic
Arta n universul culturii
Arta a Iost considerata ca model al culturii, Iiind, prin natura ei, simbolica, dupa cum tehnica,
orientata spre (inte practic-instrumentale, a Iost considerata ca model al civiliza(iei. Limbajul
si unealta iata doua Iaculta(i si inven(ii ce reprezinta principiile generatoare ale universului
cultural si de civiliza(ie. Ac(iunile lor sunt ngemanate n procesul umanizarii si reprezinta doua
Ie(e complementare ale existen(ei umane. Dihotomia limbaj-unealta se regaseste n polaritatea
arta-tehnica, precum si n cele dintre crea(ie si produc(ie, dintre unicat si serie, dintre originalitate
si standardizare. Dar, n tradi(ia gndirii grecesti, arta era considerata si crea(ie, si tehnica, plas-
muire si mestesug, poiesis si tehne, limbaj si Iorma a comunicarii. Dupa cum, de la nceputuri,
si unealta a Iost nzestrata, prin Iorma, culoare sau ornament (vezi, de exemplu, ceramica), si
cu semniIica(ii estetice, iar azi produsele tehnicii se impun nu numai prin perIorman(ele lor
utilitare, ci si prin valen(e estetice, prin design. n universul uman, disjunc(ia n planul Iunc(iilor
nu poate ascunde conjunc(ia valorilor, care opereaza subteran.
Arta are un statut de excelen(a n conIigura(ia oricarei culturi. Arta este cea mai nalta Iorma
a crea(iei umane, ntruct ea este plasmuitoare de lumi si de sensuri, Iiind n acealasi timp si
cea mai libera activitate umana, cea mai ndepartata de scopuri practice imediate. n epoca
moderna, creatorii si teoreticienii au investit energii considerabile pentru a postula si a impune
autonomia artei, cu o pasiune a delimitarii pe care nu o ntlnim cnd este vorba de stiin(a,
IilosoIie, morala sau religie, si ele domenii valorice autonome, dar mai ancorate n sIera vie(ii
practice.
Exceptnd aprecierea IilosoIiei, n anumite contexte, ca dragoste de cunoastere, ca n(elep-
ciune (sau specula(ie), numai despre arta s-a spus, cu gravitate si aplica(ie, ca este o activitate
spirituala ,gratuita', ce provoaca o placere ,dezinteresata', o bucurie de o complexitate Iara
seaman, o delectare ce nu are legaturi n contingent. Analiznd aceasta capacitate misterioasa
a artei, Kant vede n crea(ia artistica si n opera de arta ,o Iinalitate Iara scop', Iormula para-
doxala prin care surprinde att inten(ia expresiva si semniIicanta a operei, ct si gratuitatea ei
n ordine practica. n acelasi sens, Mihai Ralea spunea ca arta este ,o tehnica ce si-a uitat scopul',
o activitate creatoare ce ne provoaca ,o placere a artiIicialita(ii', ntruct ea produce un univers
imaginar si artiIicial, dar intens simbolic, care l distan(eaza pe om de animalitate si de natura,
de natura sa biologica si de natura exterioara.
Daca arta este nucelul si modelul culturii, nucleul artei si paradigma ei este poezia, ca rostire
ntemeietoare a Iiin(ei (dupa Heidegger), ca utilizare creatoare si genuina a limbajului. G. Cali-
nescu sus(ine ca nici poezia, nici arta n varietatea genurilor sale nu pot Ii deIinite logic si
normativ, ci doar descrise empiric, n maniIestarile lor concrete, deoarece, Iiind activita(i
creatoare, ele depasesc mereu orice deIini(ie nchisa, circumscrisa unei experien(e estetice
determinate. Totusi, comentnd cu savoare si deschidere culturala diverse Iorme stilistice ale
poeziei moderne, ndeosebi cele avangardiste, Calinescu aIirma ca poezia (id est: arta) este
,un mod ineIicent de a comunica ira(ionalul', o activitate ce raspunde (prioritar) la ,nevoia
Iundamentala a suIletului omenesc de a prinde sensul lumii'. ,Aprinde' (a codiIica) n limbaje
simbolice sensul lumii si a-l comunica iata rostul artei.
Arta ca form de comunicare simbolic
Arta este o Iorma Iundamentala de comunicare umana, prezenta n toate epocile istorice
si n toate culturile cunoscute. Nu exista comunita(i umane n care arta sa nu Iie o activitate
esen(iala. Acest Iapt este o indica(ie antropologica de la care putem deduce ca arta este o mani-
Iestare organica a condi(ie umane. Mai mult, arta poate Ii n(eleasa ca un model exemplar pentru
procesul de comunicare n general. Comunicarea artistica este un tip de comunicare distinct,
cu particularita(i evidente, care o deosebesc uneori radical de comunicarea stiin(iIica si de cea
comuna. Ea se caracterizeaza printr-o utilizare speciala a semnelor, printr-un limbaj speciIic.
Analiza semiotica a avut un succes deosebit n analiza artei ca limbaj si ca Iapt de comunicare,
punnd n eviden(a speciIicitatea limbajului artistic n raport cu alte limbaje. n aceasta abordare,
ea porneste de la analiza artei ca limbaj, ca Iorma de expresie, si se ridica spre analiza semniIi-
ca(iilor si a receptarii, studiind ntregul lan( al comunicarii artistice.
356
Opera de arta, ca orice opera de cultura, poate Ii privita sub o dubla ipostaza:
Arta ca form de cunoastere, ca sistem de semniIica(ii care modeleaza realul, l reconsti-
tuie ntr-un plan imaginar si simbolic. Pe acest nivel, putem vorbi de raportul dintre art si
realitate, dintre arta si via(a, de speciIicul cunoasterii artistice, de Ior(a imaginilor de a evoca
anumite zone ale realului. Teoriile clasice au elaborat conceptul de mimesis, prin care arta era
considerata o imita(ie a realita(ii, a unor aspecte, elemente sau Iapte din cmpul vie(ii reale.
Procesul acesta a Iost denumit transIigurare artistica sau reconstruc(ia realului prin imagini
concret-sensibile (tautologie acceptata!), pentru a sublinia deosebirea Ia(a de cunoasterea stiin(i-
Iica, prin concept. Hegel spunea ca arta este o ,maniIestare sensibila a ideii', spre deosebire
de maniIestarea ei conceptuala.
Arta ca form de comunicare, ca sistem de semne, ca limbaj care codiIica un con(inut
inIorma(ional speciIic, un Iascicul de semniIica(ii, pe care le comunica. Este abordarea contem-
porana, care a lasat n umbra conceptele clasice. n aceasta ipostaza trebuie sa analizam sistemul
de semne al operei, sistem cu Iunc(ii de comunicare, pentru a vedea cum se schimba raportul
dintre opera si receptor, pentru a analiza problema accesibilita(ii si a interpretarii artei.
Exista o serie de Iactori culturali care au dus la abordarea artei ca limbaj simbolic n secolul
XX. Abordarea semiotica a artei a Iost Iavorizata de unele particularita(i si tendin(e ale artei
contemporane, cum ar Ii complexitatea crescnda a Iormelor de expresie, tendin(a accentuata
spre nnoire Iormala, spre inova(ie, spre expresia nsasi. Esteticile si metodologiile contempo-
rane n-au contenit sa avertizeze constiin(a comuna asupra Iunc(iei de comunicare a artei, asupra
356. Pentru noile perspective stiin(iIice si IilosoIice asupra experien(ei estetice, vezi Vasile Macoviciuc,
Initiere in filosofia contemporan, Bucuresti, Editura Economica, 2000, pp. 343-410.
naturii sale simbolice. Aceasta noua perspectiva n gndirea stiin(iIica si IilosoIica este att de
proIunda, nct a ajuns sa modeleze decisiv toate abordarile si demersurile orientate spre n(ele-
gerea culturii si a universului artistic.
Totodata, problema limbajului este una dintre cele mai Irecvente teme abordate de IilosoIie
si de disciplinele sociale, care au descoperit semniIica(ia antropologica a comunicarii si a lim-
bajului. Au descoperit Iaptul ca omul este o Iiin(a care-si construieste mediul de existen(a ca
un univers de semnificatii, de simboluri in care-si codific experienta sa practic si cognitiv.
Fixata n simboluri, n sisteme de semne complexe, aceasta experien(a este stocata si trans-
misa istoric. n Ielul acesta, experien(a umana este tezaurizata, con(inuturile de cunoastere,
atitudinile si semniIica(iile pot Ii codiIicate si permanentizate, alcatuind astIel memoria culturala
a omenirii, Iacnd posibila continuitatea procesului social si cultural. Omul manipuleaza semni-
Iica(iile si ideile prin intermediul sistemelor de semne. AstIel, istoria culturii si medita(ia Iiloso-
Iica asupra ei au relevat nsemnatatea Iundamentala a sistemelor de semne pentru om.
Dintre toate sistemele de semne create de om, cel mai important este limba, privita ca limbaj
natural, ca limba vorbita. Dar toate crea(iile omului pot Ii considerate sisteme de semne, limbaje.
Unealta Iunc(ioneaza si ea ca un sistem de semne n care putem citi gradul de dezvoltare
economica, stiin(iIica, tehnica a unei societa(i. Organizarea sociala poate Iunc(iona si ea ca un
sistem de semne pentru a releva structura unei societa(i si modurile ei de via(a. Economia nsasi,
cu structurile sale, poate Ii considerata ca un sistem de semne n care sunt codiIicate rela(ia
om-natura si rela(iile sociale. Orice produs uman semniIica ceva. Lumea i vorbeste omului
prin limbajele create de om pentru a talmaci misterul lumii. Omul este un creator de semniIica(ii
si un consumator de semniIica(ii. Toate obiectele si evenimentele sale i spun ceva. Lumea
nsasi poate Ii considerata un urias text ce asteapta sa Iie interpretat. Omul a iesit din tacerea
si mu(enia naturii si s-a instalat n universul limbajelor.
Sistemele lingvistice de comunicare alcatuiesc un Iel de inIrastructura pentru toate sistemele
de semne construite de om. Stiin(a, IilosoIia, mitul, religia, literatura, comunicarea cotidiana,
toate sunt legate de limba. Sistemele de semne nonlingvistice sunt si ele prezente n universul
uman: sistemele vizuale si plastice, sistemele gestuale (dansul), sistemele mixte (teatrul, cinema,
ceremoniile sociale), comportamentul uman etc.
Asa cum am spus, analiza artei ca mod speciIic si ireductibil de comunicare a Iost impusa
de experien(a artistica a secolului XX, dominata de o cautare Iebrila a unor noi mijloace de
expresie, de o complicare a structurilor Iormale, de o sporire a capacita(ii de semniIicare a
limbajului artistic ce a Iost pus acum n Iorme si conIigura(ii inedite. Am asistat astIel la o
ndepartare de limbajul clasic, la o ruptura ce s-a produs ini(ial n planul expresiei, determinnd
apoi o ruptura ntre arta si public. A aparut astIel problema accesibilita(ii artei, care este de
Iapt o problema de n(elegere a speciIicita(ii limbajului artistic.
Cunoatere i imagine n art
SpeciIicul artei, ,esen(a' si Iunc(iile ei sunt acum cercetate dintr-o perspectiva noua. Elemen-
tul deIinitoriu rezida acum n analiza limbajului artistic, a particularita(ilor sale, din care sunt derivate
toate caracteristicile Ienomenului artistic. De modul de n(elegere a limbajului artistic depind si
sensurile acordate altor concepte utilizate de estetica tradi(ionala pentru a lamuri speciIicul artei,
precum imagine, con(inut/Iorma, stil, emo(ie artistica, imita(ie si originalitate, accesibilitate etc.
Arta ca form de comunicare 233
Din perspectiva semiotica si comunica(ionala au Iost elucidate caracteristicile procesului
de receptare, diversitatea ,lecturilor' si a interpretarilor aplicate operei, participarea creatoare
a receptorului la constituirea mesajului, dinamica raportului dintre arta si public, eIectele artei
asupra orizontului de asteptare al publicului. n aceasi timp, conceptul tradi(ional de imagine
artistic a beneIiciat de interpretari si abordari mai proIunde si mai aplicate. Imaginea artistica
este vazuta ca un semn complex, ce uneste organic expresia si semniIica(ia, ca un semn capabil
sa trezeasca, prin Iorma expresiva si prin alcatuirea sa originala, un lan( de trairi si reprezentari
mentale n constiin(a receptorului. Tema clasica a raportului dintre arta si realitate a primit, de
asemenea, interpretari noi, subliniindu-se capacitatea limbajului si a imaginii artistice de a con-
strui un reIerent Iictiv si simbolic sau de a Iunc(iona ca ,amintire' a reIerentului.
Dintr-o perspectiva ra(ionalista si logocentrica, predominanta pna la revolu(ia nIaptuia
de romantism, abordarile tradi(ionale au privit arta ca Iorma de cunoastere, Iiind interesate sa
dezvaluie speciIicul ei Ia(a de cunoasterea teoretica. Romantismul reabiliteaza sensibilitatea,
imagina(ia, intui(ia si subiectivitatea, subliniind dimensiunea intrinsec simbolica a artei, limbajul
ei diIerit si Ior(a sa emo(ionala. Cumulnd aceste perspective, clasice si romantice,
teoreticienii au insitat asupra urmatoarelor caracteristici ale cunoasterii artistice:
Arta este o cunoastere speciIica a generalului n si prin particular, a particularului care
include n sine o semniIica(ie generala.
Arta este o cunoastere subiectiv, antropomorIizanta, n care autorul se proiecteaza pe
sine n opera, cu starile sale suIletesti, spre deosebire de cunoasterea stiin(iIica, orientata de
aspira(ia spre obiectivitate.
Arta este o cunoastere prin imagini, nu prin no(iuni abstracte; cunoasterea artistica se
concretizeaza ntr-o imagine artistica, avnd Ior(a de a transmite o idee (un con(inut ideatic)
prin concrete(ea Iigura(iei expresive. Imaginea artistic unific organic si expresiv dou dimen-
siuni. una concret-sensibil (expresia) si alta ideal (semnificatia, mesaful). Deci imaginea
artistic este o sinte: intre abstract si concret, intre material si ideal, intre general si singular.
Calitatea artistica a imaginilor decide asupra valorii operelor. Imaginea artistica este sugestiva,
expresiva, Iigurativa.
Arta este o transIigurare a realului, o recreare simbolica a realita(ii, nu o copie pasiva,
IotograIica. Opera este un model imaginar si posibil al realului, deci o Iic(iune, ce porneste
de la real, dar construieste o lume imaginara, cu rostul de a codiIica si transmite un n(eles,
o semniIica(ie. Teortetiznd conceptul de mimesis, Aristotel a subliniat ca istoria (ca disci-
plina si discurs ra(ional asupra realita(ii n devenire) ,povesteste lucruri ntmplate cu ade-
varat', nIa(iseaza ,Iaptele aievea ntmplate', poezia (epopeea, drama etc.), arta, prin extensie,
nIa(iseaza ,Iapte ce s-ar putea ntmpla', ,lucruri putnd sa se ntmple n marginile verosi-
milului si ale necesarului'
357
. Acest paragraI celebru din capitolul IX al Poeticii a prilejuit
comentarii interminabile. Cert este ca Stagiritul considera ca obiectul artei nu este realul, ci
posibilul. n legatura cu conceptul aristotelic de mimesis s-au purtat numeroase dispute teore-
tice n estetica moderna. Nici abordarea semiotica nu a putut ocoli acest concept, reluat n
teza ca semnul artistic are un caracter iconic, adica se bazeaza pe ,asemanarea' (metaIorica
sau metonimica) dintre imagine si reIerent, pe similaritatea dintre expresie si con(inutul pe
care l semniIica.
357. Aristotel, Poetica, Bucuresti, Editura Academiei RPR, 1965, pp. 64-65.
Opera de art are drept caracteristic definitorie unitatea organic dintre form si continut,
dintre expresie si semnificatie. Curentele artistice au pus accent Iie pe registrul expresiei (Iorma-
lism, estetism), Iie asupra con(inutului (arta cu tendin(a, arta cu un mesaj etic, didacticism etc.).
Arta are un caracter subiectiv, probat att n actul crea(iei, ct si n momentul receptarii.
Caracterul emo(ional al artei este vizibil n Iaptul ca opera exprim trairile si sentimentele auto-
rului, precum si n capacitatea ei de a provoca o stare emotiva complexa n constiin(a recepto-
rului. Termenul de catharsis a Iost introdus si teoretizat tot de Aristotel, care deIinea tragedia
drept ,imita(ia unei ac(iuni alese si ntregi', ,imita(ie nchipuita de oameni n ac(iune, ci nu poves-
tita, si care strnind mila si Irica savrseste cura(irea acestor patimi'
358
. Asadar, eIectul puriIicator
al artei este realizat printr-o dubla miscare spirituala: identiIicarea emo(ionala a receptorului
cu universul Iic(ional si simbolic al operei (prin mecanismul empatiei, spun psihologii moderni),
concomitent cu strategiile de distan(are critica Ia(a de acest univers. Receptarea estetica este
un act de o complexitate unica, ntruct angajeaza subiectivitatea integral a omului (percep(ia,
sensibilitatea, aIectivitatea, intui(ia, reprezentarea, proiec(ia imaginara si gndirea ra(ionala).
,Adevarul artistic' este dat nu de adecvarea imaginii la realitate, ci de adecvarea dintre
expresie si semnificatie, de Ior(a expresiei de a codiIica si transmite un anumit mesaj. Realismul
a insistat asupra caracterului reIeren(ial al artei. n cazul caricaturii, de exemplu, ne putem ntreba
daca este ,adevarata' imaginea sau sensul pe care l transmite. Faptic, imaginea este o deIormare
a obiectului real, dar caricatura este ,adevarata' prin semniIica(ia pe care o transmite.
Asadar, imaginea artistica si opera de arta ca ntreg reprezinta o unitate contradictorie, o
totalitate organica, semniIicanta, cu voca(ie integratoare. Dintre toate domeniile valorice si
Iormele de crea(ie umana, arta si-a pastrat caracterul sincretic, nu si-a taiat legaturile cu totalitatea
vie(ii, opera de arta Iiind autonoma si heteronoma n acelasi timp. Explornd heteronomia artei,
subliniata de Vianu, Ion Ianosi vorbeste cu ndrepta(ire de ,impuritatea' artei, de Iaptul ca opera
de arta, n structura sa semniIicanta, contopeste aspecte si semniIica(ii umane multiple (psiholo-
gice, morale, religioase, ludice, sociologie, tehnice, IilosoIice etc.). Arta ncorporeaza n (esartura
ei con(inuturi nespeciIice, pe care le transIigureaza, le supune unor legita(i proprii. Din aceasta
perspectiva, imaginea artistica nu este altceva dect ,concretul semniIicativ', iar condi(ia
dintotdeauna a artei este aceea ca ,maximala semniIica(ie sa Iie contopita cu si topita n (accen-
tuam: implicata, absorbita, dizolvata n) maximala concrete(e'
359
.
Art i mesaj
Numerosi teoreticieni au denun(at caracterul speculativ al vechii IilosoIii a artei, ntruct
se ocupa de Irumos, de categorii estetice, Iara sa aduca un spor de cunoastere asupra Ieno-
menului artistic concret. De exemplu, Socrate discuta ntr-un dialog platonic cu Hippias despre
Irumos, acesta din urma dndu-i exemple de lucruri Irumoase, dar Socrate l avertizeaza mereu:
,nu te-am ntrebat care sunt lucrurile Irumoase, ci ce este Irumosul', ca atare, conceptul de
Irumos. Max Bense aIirma ca, dupa mii de ani de cnd omenirea produce arta, gndirea spe-
culativa nu este n stare sa deIineasca nici azi Ienomenul artistic, cantonndu-se ntr-o serie
de banalita(i.
358. Ibidem, p. 60.
359. Ion Ianosi, Schit pentru o estetic posibil, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975, p. 56.
De aceea, o abordare proIitabila ar Ii aceea care ncearca sa elucideze misterul artei pornind
de la analiza limbajului artistic, aspect perceptibil si care poate Ii supus unei expertize aplicate.
n cultura romna, G. Calinescu a sus(inut ca estetica nu are un caracter de stiin(a, ntruct nu
are un obiect propriu, nu poate oIeri norme general valabile si, paradoxal, s-a nascut, ca disci-
plina, din Irigiditatea unor intelectuali incapabili de emo(ii artistice autentice. Pozi(ia sa este
una antinormativa, astIel ca tot ceea ce poate sa Iaca estetica este s descrie fenomenul artistic,
s anali:e:e operele artistice, dar nu sa deIineasca arta prin atribute generale sau prin norme
universale, ntruct n crea(ia artistica opereaza talentul, imagina(ia creatoare de Iorme vesnic
noi. Respingnd teoriile care cautau sa Iixeze a priori canoane si norme n arta, Calinescu accepta
doar o analiza critica a posteriori. Daca arta ar putea Ii prinsa ntr-o Iormula universal valabila,
atunci am putea elabora norme care, prin respectarea si aplicarea lor, sa duca la producerea n
serie a capodoperelor, ceea ce nu este posibil si, daca ar Ii posibil, ar Ii aberant.
Considernd ca arta este o continua tensiune dintre atitudine si tehnica, dintre Iorma si Iond,
Calinescu respinge att experimentul gratuit, ct si tradi(ionalismul, care repeta ,la nesIrsit Iorme
nvechite, transIorma un echilibru realizat, deci epuizat n maniera'. Artistul autentic depaseste
Iormulele si programele estetice si ideologice care vor sa ndrume crea(ia pe anumite Iagase:
,n realitate singurul agent al echilibrului |dintre Iorma si Iond n. n.| este talentul. Cnd rasare
geniul mor scolile. Caci n capodopera atitudinea si maniera se distrug n actualitatea echilibrului,
ca proces spontan al spiritului creator. Un scriitor mare e ntotdeauna tradi(ionalist si ntotdeauna
modernist. Crend o opera individuala, el si-a exprimat actualitatea suIleteasca ce con(ine nsa n
chip implicit toate momentele istorice din evolu(ia literara a limbii n care scrie.'
360
Analiznd diversele teorii IilosoIice asupra artei (teoria mimesisului la Platon si Aristotel,
teoria artei ca eliberare de sub dictatura voin(ei oarbe, la Schopenhauer, teoria hegeliana a artei
ca expresie sensibila a Ideii etc.), Calinescu conchide ca arta, n spe(a poezia, ,nu se poate deIini,
ci numai descrie', Iolosind procedeul analogiei, avnd n vedere varietatea istorica si individuala
a Iormelor artistice si a ntruchiparilor sale concrete. Istoricul si criticul trebuie sa dea judeca(i
de valoare individuale, Iolosind ntr-un mod personal criteriul estetic. Observa(iile sale sunt
capitale si intra n rezonan(a cu esteticile moderne.
Calinescu a subliniat mereu autonomia artei, capacitatea ei de a crea lumi ideale, de a exprima
starile Iundamentale ale condi(iei umane, depasind Iinalita(ile practice si contingen(ele sociale.
El disociaza ntre ,eul psihologic', practic, angajat ,ntr-o re(ea de contingen(e', si ,eul contem-
plativ, simbolic si n acest n(eles universal'. Crea(ia artistica nu e posibila Iara depasirea planului
psihologic, empiric, care nu permite descatusarea emo(iei artistice:
,Cnd nsa, ridicndu-ma deasupra propriei mele activita(i psihice, mi Iac un obiect din nsusi eul
meu practic, prin chiar aceasta spiritul meu capata o accep(ie universala, iar starile mele de constiin(a
devin reprezentative, simbolice pentru umanitatea n genere. Arta e inutila si arbitrara. De unde-i vine
aceasta libertate, daca nu din depasirea eului activ ntr-o contemplare n care spiritul, nchiznd n
sine si natura, devine Iantasma pura, obiect al eului universal.'
361
Arta e subiectiva, dar n ea opereaza o subectivitate bogata, ce depaseste subietivitatea ngusta;
avem de-a Iace cu o subiectivitate ce a ncorporat semniIica(ii si stari care exprima permanen(a
suIletului uman. Traind intens existen(a, cu dramele ei, artistul o transIigureaza n crea(ie.
360. G. Calinescu, ,Echilibrul ntre antiteze', studiu publicat n 1927, n Jiata literar, reprodus n G.
Calinescu, Principii de estetic, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968, p. 194.
361. G. Calinescu, ,Valoare si ideal estetic', studiu din 1927, reprodus n ibidem, p. 196.
,Lupta n strada si sederea n turnul de Iildes sunt momente succesive si obligatorii, nicidecum
antinomice. Dante, V. Hugo, Tolstoi, Eminescu au Iost niste partizani plini de pasiuni politice. Si cu
toate acestea opera lor este abstracta si eterna. Creatorul sta ziua, ca om, n (ipetele ceta(ii, n soare,
iar noaptea se suie n turn, sub luna. Ziua priveste lumea n contingen(a ei, noaptea n absolut.
Momentul prim e necesar, nchiderea n turn, aceea reprezinta Iaza artistica.'
La Iel si criticul autentic, este marcat de subiectivitate, dar n acest n(eles larg, o subiectivi-
tate ce a ncorporat elemente si repere ale obiectivita(ii sociale si culturale. Dar ceea ce reIuza
categoric Calinescu este condi(ionarea politica a judeca(ilor sale, ntruct ipostaza de critic e
incompatibila cu cea de om politic angajat.
,Ca om politic nu po(i Ii critic, ca critic nu po(i Ii om politic. Aceste doua ipostaze se separa. Desigur,
acelasi om poate Ii si una si alta, pe rnd, poate Ii prieten de idei politice cu un autor si un nemul(umit
de literatura acestui autor; ori adversar politic al autorului si admirator al artei lui literare. Planurile
se separa. Simt repulsie sa spun unui poet de alte convingeri politice Iost poet. Ca critic, ma mbrac
n haine somptuoase cum Iacea Machiavel cnd intra n odaia lui de lucru, si socotindu-l pe scriitorul
antipatic decedat sub raportul vie(ii, ma delectez numai cu opera lui, ca si cnd ar Ii anonima. De
aceea nu sunt admisibile n proIesia critica unele excese. Un mare scriitor, chiar vinovat sub raport
civic, ramne mereu mare scriitor. Rebreanu este Rebreanu oricum si oricnd. Arta este o expresie
a liberta(ii, prin deIini(ie, caci ea nu accepta limitele istoriei. Ea ne nva(a a privi lucrurile de sus,
ca pe niste Ienomenalita(i, n perspectiva uriasa a mor(ii. Arta garanteaza cea mai nobila dintre liberta(i:
libertatea de a Ii, o ora pe zi, singuri si inactuali.'
Interesat sa sublinieze autonomia artei, pentru a nu o aservi unor direc(ii ideologice si prac-
tice, Calinescu insista asupra rolului predominant pe care-l are criteriul estetic n aprecierea
operelor. Dar el nu ajunge n extrema concep(iilor estetizante si autonomiste; dimpotriva, el
pune operele literare ntr-o legatura relevanta cu ntregul orizont al culturii, cu via(a sociala,
cu mentalita(ile si structurile epocii, astIel ca opera trebuie analizata din perspective multiple.
IndiIerent de raporturile sale cu zona reIeren(iala pe care o evoca, opera de arta are totdeauna
un mesaf, ce deriva din structura ei Iormala, din organizarea semnelor ntr-o anumita conIigura(ie
simbolica. Aceasta organizare interna a operei, a elementelor de con(inut si a celor Iormale,
deopotriva, este responsabila de semniIica(ia pe care o transmite opera de arta. Spirit clasicizant,
adept al romanului de tip balzacian, Calinescu are o atitudine reticenta Ia(a de noile Iormule
estetice aduse de miscarile avangardiste, care dezorganizeaza voit Iorma si limbajul, cultiva
experimentul si cauta cu obstina(ie noutatea socanta, pentru a epata si a contrazice orizontul
de asteptare al publicului si a rasturna conven(iile artistice tradi(ionale.
Calinescu este un spirit deschis si receptiv la inova(iile artei moderne, dar va sublinia mereu
ca arta presupune organi:are, adecvare a expresiei la con(inut, mesaj ce se construieste prin
mijloace simbolice; de aceea, el pune sub semnul ntrebarii cultivarea de catre experimentalisti
si avangardisti a arbitrariului ca sistem: ,Hazardul pur Iara interven(ia spiritului nostru nu da
nimic'. Nici avangardistii cei mai radicali, precum Tristan Tzara, nu si-au urmat n operele
lor indica(iile programatice de a cultiva hazardul pur, de ,a scoate cuvintele din palarie', ci
au integrat replicile lor mpotriva academismului si asocia(iile surprinzatoare pe care le practicau
ntr-o structura datatoare de sens. Pentru ca eIectul estetic se poate naste si din aceste asocieri
surprinzatoare recomandate de suprarealism ca procedeu sistematic , asocieri care genereaza
un sens sau exprima chiar incoren(a vie(ii. Calinescu citeaza astIel cunoscuta aIirma(ie a lui
Lautreamont, autor revendicat ca precursor de suprarealisti, care vorbeste de Irumuse(ea ce
rezulta din ,ntlnirea ntmplatoare pe o masa de disec(ie a unei masini de cusut si a unei um-
brele'. Analiznd diIerite stiluri si Iormule literare clasicism, romantism, realism, parnasianism,
simbolism, dadaism sau suprarealism Calinescu gaseste ca amestecul dintre hazard si
organizare logica e prezent n toate aceste curente, n dozaje diIerite.
G. Calinescu ajunge la concluzia ca poezia nu se poate deIini, dar se poate descrie, drept
pentru care descrie ,universul poeziei', structurile imaginare si virtu(ile expresive ale unor obiecte,
Iapte, situa(ii, asa cum au Iost prelucrate poetic de o serie de reprezentan(i ai genului. Dar, n
timp ce arata ca nici o deIini(ie nu e completa, Iiind cantonata n perimetrul unui stil sau curent,
Iiind deci depasita mereu de experien(a poetica, G. Calinescu Iormuleaza, pornind de la speciIicul
poeziei, model paradigamatic al artei, una dintre cele mai expresive si mai proIunde deIini(ii
ale artei, deIini(ie pe care o putem recupera, asa cum am mai spus, tocmai din perspectiva semio-
tica si comunica(ionala:
,Poezia este un mod ceremonial, ineIicient de a comunica ira(ionalul, este Iorma goala a activita(ii
intelectuale. Ca sa se Iaca n(elesi, poe(ii se joaca, Iacnd ca si nebunii gestul comunicarii Iara sa
comunice n Iond nimic dect nevoia Iundamentala a suIletului omenesc de a prinde sensul lumii.'
362
Adimirabila deIini(ie, n care sunt cuprinse tocmai conceptele Iundamentale de sens si comu-
nicare, mesaj si n(elegere.
Opera de arta are un mesaf ce deriva din structura ei, din organizarea semnelor ntr-o conIi-
gura(ie. Arta este, n sensul ei universal, un mod de a nciIra simbolic experien(a umana si de a
comunica (transmite) un mesaj care sa produca n subiectivitatea receptorilor o emo(ie ,nepractica'.
Limbajul artistic obiect de studiu
Estetica matematica si inIorma(ionala (dezvoltata de Pius Servien, Max Bense, Helmar Frank)
a ncercat sa analizeze limbajul artistic prin procedee matematice si inIorma(ionale, demon-
strnd ca este n masura sa vorbeasca despre obiectul artistic cu obiectivitatea si rigurozitatea
logica a demersurilor stiin(iIice. AstIel, Max Bense spunea: ,De aproape 2.000 de ani, omenirea
produce arta ntr-o cantitate impresionanta, dar orice discu(ie n jurul ei ajunge inevitabil la
punctul n care trebuie sa concedem ca nu stim despre ce vorbim.'
Acest lucru se datoreaza caracterului vag, imprecis, intuitiv si oscilant al unor expresii precum
Irumos, Iorma, emo(ionant, tragic, comic etc. E necesar ca aceste no(iuni cu care operam sa nu
mai depinda de interpretarile subiective ale teoreticianului, sa Iie Iormalizate si deIinite riguros.
Este deci o ncercare de a descrie parametrii artei n limbaj matematic, inIorma(ional si ciber-
netic. Limitele unui atare demers constau n absen(a perspectivei axiologice. Analiza de acest
tip a scos n eviden(a Iaptul ca limbajul Iunc(ioneaza ca un Iel de baraj al operei si al receptarii,
ca un element speciIic al artei. Aceasta perspectiva a adus un spor de rigoare si de eIicien(a analitica.
Totodata, putem constata existen(a unei simultaneita(i istorice ntre demersul semiotic si
reIugierea artei n limbaj, miznd pe poten(area valorii absolute a expresiei. Aceasta perspectiva
a trezit respingeri serioase din partea esteticii si a criticii tradi(ionale.
Opera de arta mijloceste comunicarea dintre autor si receptor, dar nu se reduce la starile
subiective ale autorului (analiza psihologica a creatorului), nici la cele pe care le produce n
receptor (analiza receptarii), ci ramne ca un lucru, ca un obiect estetic perceptibil. Dar opera
de art este un fals obiect, intrucat valoarea sa st in forta ei simbolic, n capacitatea de a
evoca un con(inut spiritual si de a destepta n receptor o anumita stare subiectiva. Deci opera
362. G. Calinescu, Principii de estetic, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968, pp. 72-73.
este un simbol care cuprinde un cmp de semniIica(ii. Limbajul operei, expresia, ntr-un cuvnt,
controleaza acest cmp de semniIica(ii, l con(ine poten(ial si l comunica. Deci abordarea operei
ca sistem de semne este justiIicata.
Noua orientare n estetica, care priveste opera de arta ca un limbaj, este interesata sa anali-
zeze compo:itia limbafului artistic, anatomia, structura si functiile sale. Ea porneste de la ideea
ca, daca mesajul sau con(inutul operei sunt imprecise, mijloacele prin care sunt nciIrate si trans-
mise aceste mesaje sunt precise. Nu putem avea acces la misterul artei, la con(inutul ei ineIabil
daca nu stapnim secretul limbajului artistic. Aici se aIla o problema Iundamentala a educa(iei
estetice si culturale.
Con(inutul este vag, imprecis si indeterminat, dar sub ochii nostri se aIla limbajul, mijloacele
de expresie, care sunt de Iapt mijloace de constituire a acestui con(inut imprecis. Iata asadar
un obiect de analiza care se maniIesta concret si pe care l putem supune expertizei stiin(iIice.
Aceasta orientare a dus la descaliIicarea esteticii speculative, tradi(ionale, care privea limbajul
ca o simpla expresie independenta de con(inut, avnd doar Iunc(ia de a da stralucire con(inutului,
adica o Iunc(ie de ornament.
AstIel, si n analizele scolare continutul de idei era separat de analiza mifloacelor artistice
Iolosite de autor. Termenul de ,mijloc' sugereaza ca limbajul este pe o treapta inIerioara Ia(a
de con(inut. Limbajul poetic, de exemplu, era considerat ca un acompaniament secund, avnd
rolul de mna stnga ntr-o piesa pentru pian, pe cnd con(inutul (motivul ideatic) era executat
exclusiv de mna dreapta. Era sugerata astIel ideea ca mesajul poate Ii n(eles Iara a analiza
aspectul Iormal, limbajul avnd doar rol de expresie n sens ngust. Dar, n arta, complexitatea
structurii si a sintaxei limbajului e direct propor(ionala cu complexitatea mesajelor. Nu se pot
transmite semniIica(ii proIunde n orice limbaj.
Daca inIorma(ia pe care o nciIreaza si o transmite limbajul artistic ar Ii reductibila la cea din
limbajul natural sau din alt limbaj, atunci necesitatea artei ar Ii de nen(eles. Arta ar Ii o compli-
care inutila a limbajului. Semiotica si teoria literaturii, analiznd particularita(ile limbajului artistic,
ne-au avertizat ca mesafele pe care le transmit operele de art nu pot fi transmise altfel, c ele nu
sunt reductibile si traductibile in alte mesafe si sisteme de semne. Este un cstig enorm Ia(a de
abordarile tradi(ionale. Daca nu ar Ii asa, atunci nu am avea nevoie sa citim operele originale si
ne-am putea mul(umi cu rezumatele lor critice. Dar nimeni nu-si va Iace o cultura artistica citind
rezumate ale romanelor sau analize critice ale operelor. O opera de arta nu poate Ii rezumata, la
limita. SemniIica(iile sale si eIectele sale nu pot Ii echivalate prin alt tip de limbaj sau comportament.
Asadar, limbaful artistic este chiar modul de existent a artei, nu doar modul ei de expresie,
ca si cnd con(inutul operei ar putea exista si nainte ca el sa Iie exprimat sau alaturi de el.
Raportul dintre con(inut si Iorma n arta nu este unul exterior, Iorma nu ,con(ine' con(inutul
ca un nvelis exterior, ci este topita n con(inut si invers.
Concepte i aspecte specifice ale comunicrii artistice
Semioticienii au cazut de acord asupra unei deIini(ii opera(ionale a conceptului de semn:
o realitate sensibil care indic (evoc, exprim, desemnea:, se refer la) o alt realitate
decat cea proprie. Deci semnul este o realitate perceptibila ce nlocuieste o alta realitate. Reali-
tatea la care se reIera un semn este Ioarte complexa. Ea poate Ii o realitate Iizica, una subiectiva
sau una imaginara. n cazul artei, aceasta realitate poate Ii constituita si din atitudinile morale,
din starile constiin(ei umane, din ideile IilosoIice si stiin(iIice, din emo(ii, trairi, sentimente etc.
Rela(ia de semniIicare dintre semnul Iizic si semniIica(ia sa poate mbraca Iorme diIerite:
o rela(ie directa (IotograIie, document, istorie descriptiva etc.);
o rela(ie conven(ionala (,H' ca simbol al hidrogenului n chimie, semnele de circula(ie etc.);
o rela(ie indirecta, complexa, Iixata cultural si acceptata prin tradi(ie (arta). Si aceasta
rela(ie este conven(ionala, dar este o conventie fixat cultural (tehnica perspectivei n pictura,
utilizarea metaIorica a limbajului, conven(ia reprezentarii teatrale etc.).
n cazul artei Iunc(ioneaza cea de-a treia rela(ie de semniIicare. Orice semn artistic are o
structura contradictorie, duala. El este alcatuit dintr-o dimensiune fi:ic, perceptibila, materiala,
sensibila, care poarta denumirea de semnificant. Noi o vom numi, pentru simpliIicare, expresie.
La aceasta dimensiune este asociata o dimensiune ideal, inteligibila, care se reIera la semniIi-
ca(ia, la n(elesul sau la sensul pe care l exprima semnul. O vom numi semnificatie.
Asadar, raportul dintre expresie si semnificatie devine Iundamental si nlocuieste conceptele
clasice de Iorma si Iond. Ne vom servi, n considera(iile urmatoare, de triunghiul semiotic ela-
borat de Peirce, modiIicnd, tot pentru simpliIicare, termenii sai.
ntr-un col( al triunghiului avem referentul (real sau imaginar n cazul artei), zona de
realitate pe care o indica sau la care se reIera semnul.
n col(ul opus vom avea semnul Iizic, semnificantul, expresia concret, simbolul, imaginea
sau opera ca atare.
n vrIul triunghiului, n locul conceptului de interpretant, vom pune semnificatia,
con(inutul mental pe care l evoca semnul, ideea sau con(inutul aIectiv pe care-l exprima.
n cazul semnului artistic putem spune ca acesta evoca n mod metaIoric si metonimic un
reIerent si exprima o semniIica(ie. Semnul artistic cuprinde laolalt expresia si semnificatia,
mpreuna, Iiind vorba de o unitate organica a lor. Elementul deIinitoriu al semnului artistic consta
n imanenta semnificatiei in expresie, spre deosebire de alte tipuri de limbaje, n care semniIica(ia
este independenta de organizarea Iizica a semnului. De aici deriva si alte caracteristici ale sem-
nului artistic: autoreIlexivitatea si ambiguitatea sa, deschiderea semantica, altIel spus, capacitatea
sa de a putea Ii interpretat n modalita(i multiple, ntruct el evoca concomitent un Iascicul de
semniIica(ii, are deci o ncarcatura semantica Ioarte mare.
Opera de arta este un sistem de semne numai n situa(ia n care acestea sunt legate ntre
ele printr-o sintaxa speciIica. Ele alcatuiesc un text care trebuie parcurs pas cu pas, un text alca-
tuit din cuvinte, Iraze, episoade, capitole, n cazul operei literare. n ansamblul lor, ele alcatuiesc
opera. n cazul artelor plastice, avem ca elemente liniile, Iigurile, spa(iul, semnele plastice,
culoarea, desenul, imaginile, toate elementele Iiind integrate n tabloul privit ca ntreg. Opera
de arta semniIica n totalitatea sa. Toate elementele sale sunt purttoare de sens, iar sensul inte-
gral al operei se degaja din interac(iunea lor. De aceea, sensul este contextual n raport cu ntregul
operei si n raport cu mediul cultural n care a aparut sau n care este interpretata si receptata.
Ce raport este ntre semn (expresie), semniIica(ie si reIerent? Unii teoreticieni au considerat
ca raportul dintre semniIicant si reIerent este unul de asemanare sau de iconicitate. Acest lucru
poate Ii demonstrat n cazul picturii Iigurative, al sculpturii si al cinematograIului, care sunt
n principal arte ale reprezentarii. Iconicitatea se reIera la asemanarea dintre structura semnului
si o anumita calitate a reIerentului. De exemplu, expresia ,Jeni, vidi, vici' evoca succesiunea
logica dintre trei evenimente, sugernd o anumita secven(ialitate a lor. Dar iconicitatea nu este
o calitate universala a semnelor artistice. Exista si semne produse prin conven(ie, n care nu
exista o analogie ntre expresie si con(inut.
n 1939, Charles W. Morris a integrat semnul estetic n categoria semnelor iconice, dar a
revenit asupra acestei deIini(ii n 1946, n lucrarea Semne, limbaf si comportament, unde aIirma
ca este gresita deIinirea artelor prin includerea lor ntr-o categorie distincta de semne. Arta
Ioloseste toate sistemele de semne. Arhitectura, de exemplu, nu poate Ii n(eleasa din perspectiva
iconica. Literatura este un limbaj secund Ia(a de limba; plastica este un limbaj secund Ia(a de
desenul tehnic.
Teoreticienii au introdus no(iunea de distan(a dintre semniIicant si semniIicat (expresie si
con(inut), ajungnd la ideea ca o distan(a maxima mareste valoarea operei, daca nu depaseste
grani(ele inteligibilului. O distan(a mica produce o opera banala, una maxima Iace opera de
nen(eles. Acest criteriu vine dintr-o perspectiva logocentrica, ce acorda limbajului ra(ional-
abstract o valoare mai mare dect celui Iigurativ si iconic. Dar lucrurile nu stau asa n toate
cazurile. For(a expresiva si complexitatea mesajului sunt cele care decid pna la urma valoarea
operei de arta.
Semnul e de Iapt un sistem de Iunc(ii. Roman Jakobson a descris, analiznd procesul de
comunicare lingvistica, cele sase Iunc(ii esen(iale ale oricarei comunicarii: expresiva (emo-
tiva), reIeren(iala, metalingvistica, Iatica, conativa si poetica. n Iunc(ia poetica (artistica) a
limbajului, mesajul este orientat asupra lui nsusi, asupra propriei sale organizari semiotice,
Iiind autoreIeren(ial, caracteristica din care deriva toate celelalte trasaturi ale limbajului artistic.
Noi abordri ale limbajului artistic
Estetica secolului XX, sintetiznd idei si abordari din cmpul cercetarilor sociologice si
psihologice, din sIera semioticii si a teoriilor limbajului, a impus doua teze de o relevan(a
deosebita, de Iapt doua ,descoperiri' care vor revolu(iona perspectivele teoretice asupra Ienome-
nului artistic:
arta ca proces de comunicare interumana, de unde importan(a limbajului artistic;
descoperirea receptorului si a importan(ei pe care o are procesul de receptare asupra Ieno-
menului artistic n general.
363
Analiza procesului artistic este astazi dominata de aceste doua perspective privilegiate:
abordarea semiotica si inIorma(ionala, care se prelungeste n abordarea comunica(ionala.
Abordarea structuralista era orientata asupra obiectului artistic, ncercnd sa dezvaluie morIo-
logia sa. Acum, nsa, avem de-a Iace cu o viziune noua, care acorda ntietate receptorului, des-
tinatarului. Aceasta muta(ie a Iost generata de Ienomenul artistic nou si de contextul cultural
al secolului XX: succesele psihologiei, ale ciberneticii si ale teoriei inIorma(iei au atras aten(ia
asupra complexita(ii procesului de comunicare artistica. Dezvoltarea sociologiei artei a pus n
eviden(a Iaptul ca receptarea nu este un proces pur psihologic, ci este co-determinat de o serie
de Iactori socio-culturali care alcatuiesc mpreuna ,cmpul ideologic' (Eco) n care este decodi-
Iicat mesajul. Deci nu doar procesul de crea(ie este condi(ionat social-istoric, ci si receptarea.
Iata cteva aspecte care au Iost puse n eviden(a de aceste noi abordari.
Opera de arta nu e un simplu obiect material, suIicient siesi, ci un component al unui
proces speciIic de comunicare, unde ndeplineste Iunc(ia de purtator/transmi(ator de inIorma(ie/
semniIica(ie.
363. Vezi Victor Ernest Masek, Arta de a fi spectator, Bucuresti, Editura Meridiane, 1986, p. 5.
Opera poate Ii analizata ca un limbaj speciIic, iar caracteristicile generale ale artei pot
Ii revelate prin analiza particularita(ilor limbajului speciIic. Putem astIel determina speciIici-
tatea artei n cmpul culturii.
Limbajul artistic constituie suportul material indispensabil al artei, modul ei Iundamental
de existen(a. Limbajul nu este un simplu vehicul al semniIica(iei, ca n stiin(a, ci este chiar
materialul de construc(ie, corpul ei viu. Mesajele artistice depind decisiv de modul de organizare
a expresiei, de codul lor, de limbaj, de organizarea semiotica a semnelor.
Abordarea artei ca limbaj s-a impus o data cu muta(iile survenite n concep(iile asupra limbii.
AstIel, ra(ionalismul clasic considera ca gandirea este o activitate autonom, luntric, indepen-
dent fat de limb, care ar Ii doar Iorma, gndirea Iiind con(inutul. n aceasta viziune, limba
ar Ii instrumentul si servitorul gndirii. Aceasta perspectiva a Iost abandonata de noile teorii,
care au demonstrat ca gandirea nu exist decat prin intermediul limbii, modelata si structurata
de limba, care o orienteaza prin categoriile sale morIologice, sintactice si semantice. Viziunea
asupra lumii depinde Iundamental de caracteristicile limbii n care este Iormulata, asa cum au
demonstrat teoriile relativismului lingvistic, elaborate de E. Sapir si B.L. WhorI. Teza Iundamen-
tala a acestora este aceea ca reprezentarile asupra lumii depind de structura limbajului.
Cercetarile etnologice au demonstrat ca limba este un mod de constituire a experientei si
a imaginilor aspra realittii, astIel ca limbile decupeaza n mod diIerit realitatea si produc
reprezentari diIerite asupra lumii. De exemplu, lingvistul si antropologul Benjamin WhorI
(1897-1941) a aratat ca triburile de indieni hopi nu de(in un concept asupra timpului, deoarece
limbajul lor nu utilizeaza timpurile verbelor. AstIel, Iiecare limba introduce o alta ordine n
Univers si decupeaza altIel experien(a. Mul(i exege(i au aratat dependen(a logicii aristotelice
de structura limbii grecesti. Logica matematica, moderna este dependenta mai degraba de struc-
tura elastica si permuta(ionala a limbii engleze (rela(ionala, nu substan(iala). Aceeasi perspectiva
relativista este utilizata si de unii gnditori romni, care au vrut sa desciIreze concep(ia despre
lume a romnilor prin analiza limbii (Mircea Vulcanescu, Constantin Noica).
Teza privind dependen(a viziunii aspra lumii de structura limbii are o aplica(ie majora n
cazul artei si al limbajului artistic, unde mesajul este structurat de elementele expresiei. Limbajul
artistic nu este detasabil de con(inutul exprimat, el nu este altceva dect acesta, ci e chiar con(i-
nutul n ipostaza sa artistica, singura care ne intereseaza. Limbajul speciIic al artei semnaleaza
astIel demarca(ia artei Ia(a de ntregul univers nonartistic. Condi(ia artei este exprimata deci n
limbajul ei.
Noile experien(e estetice au scos n eviden(a importan(a limbajului artistic, natura lui
polisemantica si ambigua. Arta clasica miza pe un limbaj transparent, cu Iorme inteligibile si
aparent accesibile. Ea nu-si putea percepe natura sa de limbaj. Dar arta moderna, postroman-
tica, pune o miza Iundamentala pe limbaj, considernd ca destinul artei se joaca pe acest nivel.
Toate curentele artistice din ultimele doua secole au considerat ca Iorma artistica dezvolta o
putere secunda, independenta de con(inut.
Dupa ce curentele postromantice au detronat norma artei clasice, adica ideea ca arta trebuie
sa respecte un canon al reprezentarii (regula celor trei unita(i n teatru, adecvarea stilului, nalt
sau umil, la natura subiectelor reprezentate etc.), ele au nlocuit norma cu ,realitatea', cu reIerentul
(real, imaginar, psihologic etc.). Realismul din secolul al XIX-lea a considerat opera de arta ca o
realitate semniIicanta, dar o realitate secunda, privita ca o expresie a unui model extern (realitatea).
,Dupa cum revolu(ia romantica a detronat Norma, pentru a putea elibera crea(ia si critica, o noua
revolu(ie n stiin(ele umane, n jurul anului 1900, a Iost necesara pentru a detrona Realitatea, devenita
un mit al pozitivismului. Sensul general a Iost, mai nti, de relativizare, de mpingere a nuan(ei pna
la atomizare, de nlocuire a tipicului (care la rndu-i nlocuise generalul clasic) cu particularul, a
existen(ei istorice cu cea individuala, a unita(ii cu Iragmentul, a rela(iilor externe ale obiectului cu
rela(iile interne, a obiectului cu constituen(ii lui. ntr-un al doilea moment, unita(ile terminale recon-
stituie ntreguri, Iorme, universuri, dar dupa o alta logica dect cea a concretului ini(ial (Ienomenul
este evident n arta moderna, mai ales n pictura impresionista si postimpresionista).'
364
Eliberarea operei de modelul reIeren(ial extern (opera ca ,reIlectare' a realului) si consti-
tuirea sa ca o realitate autonoma, ca semn, semniIicnd n raport cu alte semne, nu n raport
cu reIerentul, mai mult, ruperea semniIicatului (a universului intern, a ,realita(ii Iictive' a operei)
de reIerent sunt procese Iundamentale care se desIasoara n literatura si pictura de la sIrsitul
secolului al XIX-lea. Opera de arta va Ii privita de acum ca o realitate autonoma, semniIicnd
n sine, Iiind ,considerata ceea ce Iusese ntotdeauna Iara a se remarca acest lucru un limbaj'.
Din aceasta perspectiva, opera va Ii receptata ca limbaj, dar si producerea ei ca atare va
(ine seama tot mai mult de Iaptul ca arta este un limbaj speciIic. Curentele artistice de la nceptul
secolului XX voiau sa marcheze tocmai speciIicitatea limbajului artistic, libertatea de crea(ie
n cmpul artei, distan(a dintre limbajul artistic si alte tipuri de limbaje. Practica artistica este
orientata acum de interesul pentru gasirea unor noi Iorme de expresie, diIerite de cele tradi(io-
nale. Procedeele curente constau n renun(area la Iigurativism n pictura, cautarea unei noi
gramatici a Iormelor viziuale, complicarea structurilor Iormale, utilizarea Ior(ei muzicale a
limbajului, ,inlocuirea personajului cu o masca sau cu o voce' sau spargerea nara(iunii n planuri
diIerite. Toate acestea marcheaza ,primatul Iormei n dauna con(inutului'.
365
Avangardele au Iacut un pas mai departe, detronnd nu numai reIerentul, dar demistiIicnd
si ideea artei ca limbaj, utiliznd nsa tot un limbaj, dar unul nou, introducnd noi conven(ii
de reprezentare, care ini(ial erau opuse celor anterioare, tradi(ionale (cubismul, suprarealismul,
poezia ca o stricta construc(ie a limbajului, ermetismul).
Orientarile postmoderniste, aIirmate n a doua jumatate a secolului XX, vor regasi nsa
unele Iiloane ale tradi(iei si vor amalgama stilurile, pentru a ob(ine structuri contradictorii (cum
ar Ii ,realismul magic'), precum si eIecte multiple n planul receptarii. Postmodernismul a recu-
perat n parte si interesul pentru reIerent si pentru nara(iunea cu cheie, pentru parabola simbo-
lica (vezi romanul lui Eco Numele trandafirului) sau ,placerea lecturii' ca act ritualic. Contemporan
cu expansiunea audio-vizualului, cu transIormarea vie(ii n spectacol prin mediatizare, cu nlo-
cuirea realita(ii prin imaginea ei Iabricata, postmodernismul amesteca inevitabil valorile nalte
cu cele joase, pe marile bulevarde att de ncapatoare ale culturii de masa.
Aceasta evolu(ie este semniIicativa pentru muta(iile din gndirea teoretica si critica, muta(ii
ce a nso(it schimbarile acumulate n practica artistica. Sensul lor cumulat, teoretic si practic,
este acela ca au impus abordarea artei ca limbaj speciIic.
Limbajul tiinific i limbajul artistic
Remarcabilele studii elaborate n perioada interbelica de Pius Servien (Serban Coculescu)
au scos n eviden(a distinc(ia dintre limbajul stiin(iIic si cel poetic. Servien era o personalitate
care ntrunea calita(ile omului de stiin(a, ale artistului si ale teoreticianului literar. Paul Valery
364. Sorin Alexandrescu, ,Introducere n poetica moderna', Poetic si stilistic. Orientri moderne,
Prolegomene si antologie de Maihai Nasta si Sorin Alexandrescu, Bucuresti, Editura Univers, 1972, p. LXXX.
365. Ibidem, p. LXXVII.
spunea despre opera lui Servien ca este ,tentativa cea mai ndraznea(a de a captura hidra poe-
tica'. Hidra la care se reIerea Valery era hidra limbafului aritistic, care se nIa(iseaza teoreti-
cianului cu mai multe capete, greu de retezat dintrodata. Pius Servien si-a adunat studiile n
lucrarea Estetica, publicata n 1953 n limba Iranceza.
366
Ideea lui era aceea ca a comenta arta tot ntr-un limbaj artistic (printr-o critica impresionista
si metaIorizanta) nseamna a ne pastra ntr-o zona prestiin(iIica, o zona a aproxima(iilor. Cerin(a
Iundamentala pe care o impunea Servien era aceea ca metalimbaful s nu fac parte din aceeasi
sfer cu limbaful-obiect, adic cu limbaful artistic. Putem modela stiin(iIic limbajul artistic
Iolosindu-ne de instrumentele metodologice ale matematicii si teoriei inIorma(iei. El constru-
ieste un model teoretic al limbajului artistic, un model ideal n care distingem Iundamental
ntre doi poli ai limbajului natural.
AstIel, n limbajul stiin(iIic ntlnim doua caracteristici esen(iale:
semniIica(ia este unica, iar expresia poate Ii variabila;
posibilitatea sinonimiei inIinite (23 este echivalent cu 41).
De exemplu, expresia ,apa Iierbe la 100 de grade Celsius' este echivalenta n ordinea semni-
Iica(iei cu expresia ,la 100 de grade Celsius, apa ncepe sa Iiarba'. Deci, desi semniIica(ia ra-
mne aceeasi, exista nenumarate expresii care o pot transmite, Iara a o altera. Ceea ce nseamna
ca semniIica(ia este univoca, Iixa, invariabila, clara, denotativa.
Limbajul artistic se caracterizeaza prin atribute exact opuse:
expresia este unica, iar semniIica(ia este multipla, ambigua; deci limbajul artistic este
plurivoc, polisemic;
n limbajul artistic semniIica(iile sunt ncorporate n expresie si nu pot Ii transmise prin
expresii.
n limbajul artistic, sensul este dependent chiar de stratul sonor si ritmic al expresiei, asa
cum n muzica si n artele plastice mesajul operei este dependent de expresia sensibila, este
nciIrat n datele expresiei. Orice modiIicare a expresiei atrage dupa sine o modiIicare n planul
semniIica(iei. Fapt care nu se petrece n limbajul stiin(iIic, unde putem modiIica expresia Iara
a modiIica mesajul.
De exemplu, versul lui Bacovia ,Aud materia plngnd' nu poate Ii tradus n ordinea semni-
Iica(iilor n alt limbaj sau ntr-o alta propozi(ie. La limita, nici o alta expresie nu poate prelua
ncarcatura semantica a acestui vers. Tudor Vianu spune despre limbajul artistic ca este ,imutabil',
adica expresia nu poate Ii variabila, nu poate Ii desprinsa de semniIica(iile pe care le exprima.
Cele doua caracteristici ale limbajului artistic pot Ii Iormulate, spune Servien, si n Ielul
urmator:
absen(a totala a sinonimiei (n planul expresiei);
omonimie inIinita (acelasi semn are n mod intrinsec semniIica(ii multiple, aceeasi expresie
trezeste reprezentari si n(elesuri diIerite, iar semniIica(iile se multiplica datorita contextelor
n care este receptat si desciIrat mesajul).
Deci, n cazul limbajului artistic, putem vorbi de valoarea de unicat a expresiei idee
care era sugerata si n versurile eminesciene: ,Unde vei gasi cuvntul/Ce exprima adevarul'.
Aici ,adevarul' se reIera la ,expresia unica' pe care o cauta poetul pentru a exprima starea
sa suIleteasca.
366. Pius Servien, Estetica, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1975.
Aceste idei vor deveni un loc comun al esteticilor contemporane, dar ele se aIla preIigurate
si teoretizate Ioarte clar n opera lui Pius Servien, care este un deschizator de drumuri n acest
domeniu.
Umberto Eco va lansa, dupa 1960, ideea operei deschise, a operei care poate Ii interpretata
n multiple Ieluri, iar al(i teoreticieni vor sus(ine ideea ca opera poetica (artistica) este un an-
samblu de conota(ii singulare, ca limbajul poetic nu comunica ceva anume, ci se comunic pe
sine, Iiind caracterizat de autoreflexivitate.
Cele doua limbaje sunt utilizate pentru sarcini comunica(ionale diIerite, au valori diIerite,
sunt orientate spre (inte diIerite etc. Limbajul natural se aIla la intersec(ia celor doua tipuri de
limbaje. n cazul stiin(elor umane si sociale, limbajul este adeseori vag si imprecis datorita
Iaptului ca, n aceste domenii, limbajul stiin(iIic este contaminat de cel artistic, precum n cazul
eseului. Spre a deveni stiin(a, cunoasterea artei trebuie sa-si constituie un limbaj teoretic speciIic.
Sarcina ei este aceea de a traduce limbajul artistic n limbaj stiin(iIic.
Estetica inIorma(ionala si abordarea de tip semiotic nu au valen(e critice si axiologice. Ele
sunt metodologii care se exercita asupra unei opere al carui statut artistic a Iost Iixat anterior
prin modele tradi(ionale (critica de arta, istoria artei etc.).
Lumea artistica a maniIestat o relativa detasare Ia(a de aceste ncercari, uneori chiar o
atitudine de dispre(, ele neavnd mare ecou n perioada interbelica. Dar, n a doua jumatate a
secolului XX, creatorii nsisi au devenit teoreticieni si s-au interesat de virtu(ile limbajului artistic
(cazul lui Paul Valery sau al lui T.S. Eliot).
Pius Servien considera ca artistii au nevoie de o cunoastere exacta a limbajului artistic, a
virtu(ilor sale pentru a le putea Iolosi ntr-o maniera eIicienta. El respinge sloganurile de larga
circula(ie dupa care ,talentul n-are nevoie de stiin(a' sau ,luciditatea omoara emo(ia'. n Ielul
acesta, el Iace un proces diletantismului artistic, aIirmnd ca orice artist trebuie sa-si cunoasca
mijloacele ntr-un mod stiin(iIic. Marii creatori au Iost si ,meseriasi' desavrsi(i, stapni pe mijloa-
cele de expresie, inovatori tocmai n planul expresiei, al stilurilor etc. (vezi Leonardo da Vinci,
Albrecht Drrer etc.).
Pius Servien mai Iormuleaza un principiu al esteticii inIorma(ionale, aplicnd la arta un prin-
cipiu Iizic: ,Asimetria este condi(ia unui Ienomen, iar simetria este sIrsitul Ienomenului'. Este
si cazul vie(ii. Autorul traduce acest principiu prin ideea ca ar exista un raport ntre dezordine
(entropie) ca stare ini(iala si ordine, ca stare Iinala a procesului de crea(ie si de comunicare. Al(i
teoreticieni, precum Max Bense, au considerat ca arta este un eIort de a crea ordine din dezordine.
Pius Servien gaseste o alta trasatura comuna artelor, si anume ritmul: n poezie (metrica),
n muzica, n dans, n artele plastice (vezi simetriile plastice si arhitecturale ale imaginii). Orice
opera de arta are o organizare interna ritmica, iar acest ritm poate Ii modelat matematic, dobn-
dind o expresie numerica. Exista un ritm universal, al cosmosului, al istoriei, spunea Prvan.
Ideea este de esen(a pitagoreica. Caracterul universal al ritmului ntemeiaza posibilitatea expri-
marii sale matematice, teza care a Iost sus(inuta de Matyla Ghyka.
Unitatea dintre semnificaie i expresie
Complexitatea limbajului artistic e direct propor(ionala cu complexitatea mesajului artistic.
Nu se pot transmite semniIica(ii proIunde prin orice limbaj. Incrctura semantic a operei
e dependent de sintaxa simbolurilor artistice. Ce comunica si cum comunica opera artistica
sunt aspecte solidare, indisociabile. Con(inutul si Iorma alcatuiesc o unitate nedecompo:abil,
fac corp comun.
Aceasta caracteristica a Iost relevata de Vianu n analizele sale sistematice asupra artei.
Prin compara(ie cu operele gndirii teoretice, ale stiin(ei, Vianu preciza ca semniIica(iile unei
opere de arta ,sunt att de indisolubil legate de Iorma nIa(isarii sale materiale', nct orice
schimbare a acesteia modiIica sensul si valoarea operei. n Ielul acesta, opera de arta are un
caracter ,imutabil', expresia nu poate Ii modiIicata Iara a modiIica simultan si planul semniIi-
ca(iei. n cazul artei, spune Vianu, ,valoarea si bunul' (n care se ntruchipeaza valoarea) ,Iac
corp comun', ntruct, n cazul limbajului artistic, raportul dintre sens si expresie este unul de
,imanen(a'. n (esatura sensibila a imaginii artistice palpita un ,n(eles mai bogat', ce nu poate
Ii rezumat conceptual. ,Simbolul artistic este deci ilimitat. Originalitatea artistica este nu numai
imutabila, dar si ilimitat-simbolica.'
367
AstIel, teoreticienii au ajuns la concluzia cea mai relevanta caracteristica a limbajului artistic
consta n unitatea organic dintre expresie si semnificatie, sau, cu o alta Iormulare, ,imanen(a
semniIica(iei n expresie'
368
. Aceasta caracteristica poate Ii probata pe ntreaga gama a crea(iei
artistice, de la literatura la cinematograIie. Pretutindeni, semniIica(iile transmise receptorului
depind de structura expresiei, mesajul de structura codului, n(elesul de conIigura(ia sensibila
a imaginii etc. Limbajul artistic comunica ceva si sub aspect reIeren(ial, dar se comunic si
pe sine, adica dezvolta o semniIica(ie secunda, independenta de reIerin(a sa. Putem spune ca
ideea lui McLuhan, dupa care mijlocul de comunicare este mesajul, acopera si virtu(ile limba-
jului artistic.
Toate caracteristicile artei ca limbaj si Iorma speciIica de comunicare (caracter simbolic
si subiectiv, prezen(a imaginilor, originalitatea si abaterea par(iala a codurilor de la norma insti-
tuita, caracterul conotativ si ambiguu, deschiderea semantica a operei, adica posibilitatea unor
interpretari multiple, participarea creatoare a receptorului etc.) pot Ii deduse din sau se nteme-
iaza pe imanen(a semniIica(iei n datele sensibile ale expresiei. InIorma(ia estetica este o Iunc(ie
a organizarii sintactice a semnelor. Estetica inIorma(ionala a vazut n crea(ie un consum de
libertate, iar n receptare de asemenea un consum de libertate al receptorului. O data nceput
ntr-un anumit Iel, discursul artistic este determinat de presiunea pe care o exercita trecutul
discursului asupra prezentului sau.
Prin limbaj, arta si dezvaluie natura ei de conven(ie umana, capacitatea ei de a construi uni-
versuri imaginare cu Iunc(ie semniIicanta. n Iormele recente de arta, conven(ia artistica este evi-
den(iata cu ostenta(ie. Limbajul artistic se detaseaza astIel de Iunc(ia instrumentala pentru a-si
poten(a Iunc(ia expresiva prin care se aIirma pe sine, opera devenind un spectacol al limbajului,
precum n cazul lui Flaubert, Mallarme, Joyce, la care opera este o construc(ie autonoma n limbaj.
Opera de arta a Iost apreciata ca o realitate simbolica, menita sa creeze lumi imaginare
prin Ior(a expresiva a simbolurilor. Distinc(iile clasice dintre alegorie si simbol ne ajuta sa
aproximam natura artei. n alegorie, expresia si semniIica(ia sunt detasabile, ,Iigura(ia' este
exterioara n(elesului si are doar menirea de a ilustra ,sensibil' sensul abstract. n simbol,
semniIica(ia si expresia se contopesc si Iormeaza unica si ,irepetabila' realitate. SemniIica(iile
simbolului artistic nu pot Ii rezumate conceptual si nu pot Ii transmise prin alte mijloace. Arta
construieste simboluri pentru a condensa si Iixa n ele sensuri multiple, simboluri ce pot Ii
367. Tudor Vianu, Opere, vol. 7, Bucuresti, Editura Minerva, 1979, pp. 517-519.
368. Cezar Radu, Art si conventie, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1989, p. 272.
proiectate pe o larga zona de reIeren(ialitate diIuza, simboluri ce suporta o interpretari diIerite.
n aceasta situa(ie se aIla marile personaje ale literaturii (precum Oedip, Antigona, Don uijote,
Hamlet, Faust, Ivan Karamazov etc.), care au devenit simboluri ale condi(iei umane, personaje
ce traiesc independent de contextul lor de geneza sau de sensurile cu care au Iost nvestite de
autorii care le-au creat. Simbolul artistic realizeaza acea Iuziune organica dintre expresie si
semniIica(ie care este marca deIinitorie a limbajului artistic. Iata cum privea Blaga distinc(ia
dintre alegorie si simbol:
,Cnd imaginea eviden(iaza sau pune n relieI altceva, avem de-a Iace cu o alegorie; cnd imaginea
se eviden(iaza pe sine sau se pune n relieI pe sine, revelndu-si adncimile, avem de-a Iace cu un
simbol.'
369
Caracterul iconic al semnului artistic
Dupa cum am semnalat, unii teoreticieni au considerat ca semnul estetic este un semn iconic.
AstIel, Charles Morris considera ca opera este ,un semn iconic care exprima o valoare'. n
Ielul acesta, iconicitatea devenea un criteriu al artei, asociat cu Iunc(ia apreciativa.
Este un adevar acceptat ca limbajul artistic are un caracter polisemic, Iaptul ca are o Iina-
litate intrinseca, neIiind subordonat necesita(ilor pragmatice ale comunicarii. Al(i toereticieni
au insistat asupra caracterului nonreferential al limbafului artistic, considernd ca semnul artistic
nu poate Ii pus n legatura directa cu un reIerent anumit. DiIiculta(ile izvorasc din dependen(a
puternica de context a semnelor artistice si din varietatea Iormelor, a experien(elor si a gustului
estetic. Alte teorii au subliniat Iaptul ca semnul estetic este un semn complex, alcatuit din nume-
roase alte semne, integrate ntr-un suprasemn, un Iel de plurisemn. Modalita(ile de constituire
diIera de la o arta la alta, de la un curent artistic la altul. n sIrsit, exista pozi(ii care apreciaza
ca valoarea unei opere de arta depinde de distan(a semantica dintre semniIica(ie si semniIicant.
Pornind de la distinc(iile clasice ale lui Charles S. Peirce, autor care a propus clasiIicarea
semnele n iconi, indici si simboluri
370
, semnul iconic a Iost deIinit ca un semn care poseda
anumite asemanari (proprieta(i comune, similitudini, analogii) cu realitatea pe care o indica.
n cazul artei, putem vorbi de grade de reIeren(ialitate:
Gradul nti de reIeren(ialitate priveste corespondenta direct dintre imagine si realitate,
o coresponden(a anecdotica, usor de recunoscut si de probat (reportajul, romanul istoric, pictura
Iigurativa, portretistica etc.) Dar aceasta reIeren(ialitate este uneori indiIerenta pentru valoarea
operei. De exemplu, n poezia Singurtate a lui Eminescu, care ncepe cu versurile ,Cu perdelele
lasate/Sed la masa mea de brad/Focul plpie n soba/Iara eu pe gnduri cad' este indiIerent
daca detaliile evocate (perdelele, masa de brad, Iocul) sunt reale sau nu, daca realmente poetul
a scris versurile respective n atmosIera pe care o descrie; valoarea poeziei nu consta n exac-
titatea acestor detalii care sunt evocate, ci n atmosIera de intimitate si de medita(ie pe care
reuseste sa o construiasca poetul. De asemenea, n Iaimosul poem al lui Edgar Allan Poe este
indiIerent daca autorul a dialogat eIectiv la Iereastra cu corbul pe care-l evoca (si care este, de
Iapt, un simbol). Acest dialog este o conven(ie Iolosita de poet pentru a sugera o anumita idee.
Referentialitatea de gradul al doilea se ba:ea: pe o analogie subinteleas, pe o asemanare
de situa(ie, asemanare posibila ntr-un anumit context. De exemplu, romanul Pdurea span-
:uratilor al lui Rebreanu porneste de la un Iapt real, biograIic (este vorba de Iratele autorului),
369. Lucian Blaga, Elanul insulei, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, p. 248.
370. Charles S. Peirce, Semnificatie si actiune, Bucuresti, Editura Humanitas, 1990, p. 276.
dar construieste o intriga si o ac(iune care este posibila n contextul descris de roman. Valoarea
romanului nu consta n Iaptul ca Rebreanu a respectat sau nu evenimentele reale. Cazul lui
Apostol Bologa are o verosimilitate n raport cu cazurile reale, adica este o posibila analogie.
Al treilea grad de referentialitate se ba:ea: pe o analogie minim, situa(ia n care ntre
imagine si reIerentul posibil e o distan(a maxima. n aceste cazuri, reIeren(ialitatea aproape
ca nu ne mai intereseaza. De exemplu, Hamlet dialogheaza cu Iantoma tatalui sau, dar si n
acest caz avem de-a Iace cu o conven(ie artistica, pe care spectatorul o accepta, ntruct ea are
un sens n spa(iul operei (tatal lui Hamlet i dezvaluie modul cum a Iost ucis). De asemenea, alte
opere majore, precum Don uijote, Faust etc., si demonstreaza valoarea nu prin recurs la reIe-
rentul imediat, ci prin deschiderea lor semantica, prin boga(ia de n(elesuri pe care o con(ine.
Crea(ia artistica se maniIesta pe ntreaga claviatura a acestor grade de reIeren(ialitate. Putem
spune ca o reIeren(ialitate minima nseamna o libertate maxima n planul crea(iei, n planul
inven(iei, iar o reIeren(ialitate maxima nseamna o libertate minima, adica o libertate minima
de inven(ie, cum este cazul reportajului artistic, care nu se poate ndeparta Ioarte mult de situa(iile
reale pe care le descrie.
Gradele de reIeren(ialitate pot Ii ilustrate si prin evolu(ia romanului modern de la canonul
realist la cel postmodern. Romanul realist, de tip balzacian, construieste o lume Iictiva ce ,sea-
mana' cu lumea reala, de Iapt seamana cu o anumita imagine consacrata a lumii reale (o lume
coerenta, cu succesiune cronologica si liniara a evenimentelor, prinsa n re(eaua unor cauze si
eIecte riguros dezvaluite de naratorul omniscient, asemeni unui Dumnezeu pentru care lumea
este transparenta, inteligibila, corenta). Ambi(ia artei nu este de a dubla realul, ci de a reconstrui
realul ntr-o ordine semniIicativa, de a Ii o replica la starile realului. Balzac nu a vrut sa dubleze
registrul starii civile, ci sa umple spa(iul dintre rndurile sale, adica sa dea via(a artistica persona-
jelor, sa le recreeze ntr-o lume imaginara care are similitudini cu cea reala. n romanul clasic,
lumea interioara a operei, construita cu maiestrie, printr-o conven(ie, ne lasa impresia de ,via(a'
si ajunge sa Iie mai reala dect realitatea (reIerentul) de la care a pornit artistul.
n romanele realiste, de tip clasic, autorul construieste prin numeroase procedee tocmai
aceasta iluzie a realita(ii, iluzia ca opera sa Iictiva seamana cu realitatea. Aceasta impresie de
via(a, de obiectivitate, de lume reala este nsa construita printr-un ,set de procedee care ne Iac
pe noi sa credem n iluzia realita(ii'
371
. O caracteristica a romanului realist consta tocmai n
Iaptul ca aceasta puternica senza(ie de realitate ,ne ascunde procedeele Iundamentale prin care
ne este data iluzia ei', astIel nct romancierul, constructor al unei lumi, ne lasa sa credem n
,iluzia ca nu exista nici un artiIiciu', ca el reproduce doar ,tablouri de via(a, Ielii de istorie
personaje care au existat'. Procedeele sunt ascunse pentru cititorul nespecializat, care se
scuIunda n lumea imaginara a operei Iara a Ii constient ca este o vorba de o conven(ie, ca
opera pe care o crede o reproducere a realului nu este dect produsul unui travaliu simbolic
ce respecta un set de reguli si procedee.
Romanul de analiza psihologica de tip proustian modiIica aceste conven(ii ,realiste', l
,detroneaza pe autorul-demiurg', introduce mai mul(i naratori n universul romanului, muta
camera de luat vederi din cer n constiin(a subiectiva a personajelor, astIel ca se ob(in mai multe
versiuni, toate relative, asupra realului. Autorul, care nu mai stie ,Iinalurile', reintroduce
hazardul n dinamica personajelor, pentru a spori senza(ia de autenticitate, Iiind interesat sa
redea incoren(a vie(ii prin chiar organizarea aparent aleatorie a intrigii si a nara(iunii. Nicolae
371. Nicolae Manolescu, ,Modelul lumii n romanul modern', n SteIan Berceanu, Ioana Brna, Petre
Di(a (coord.), Cartea intereferentelor, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1985, pp. 140-150.
Manolescu se Ioloseste de o analogie inspirata pentru a deosebi romanul clasic si de Iormula
modernista a romanului, de romanul de investiga(ie psihologica. Este un raport asemanator cu
imaginile pe care le ob(inem daca privim un covor pe Ia(a sau pe dos.
,Camil Petrescu rastoarna, ntr-un Iel, romanul lui Rebreanu, de pe Ia(a pe dos. Privirea naratorului
distinge acum nodurile, cusaturile, legaturile, dar nu mai poate vedea drumul global, imaginea globala
a lumii. Cunoasterea lumii s-a relativizat.'
372
DiIeren(a dintre cele doua imagini ale covorului este Iolosita de critic pentru a exprima
metaIoric diIeren(a dintre Iormula romanului ,doric' si Iormula romanului ,ionic' si ,corintic'
dupa distinc(ia pe care el o stabileste.
Reac(ia Ia(a de aceste doua versiuni ale nara(iunii ,realiste' se maniIesta printr-o scriitura
ce si exhiba procedeele, artiIiciile, trucurile stilistice. Este romanul postmodern, anticipat la noi
de scrierile att de stranii ale lui Urmuz. Personajul, ce avea consisten(a psihologica sau identitate
individuala, interioara, devine acum o voce impersonala, se reiIica, aventurile sale existen(iale
sunt parodiate, luate n raspar, ntmplarile narate sunt mereu comentate de o constiin(a cinica
si distanta, care ne avertizeaza ca ne aIlam ntr-un spa(iul ce oscileaza ntre Iic(iune si realitate,
amestecndu-le mereu. Amalgamul dintre conven(ii si via(a reala este menit sa ne puna n garda
ca ceea ce numim via(a reala sau realitate nu este dect un conglomerat de imagini, de ponciIe
solidiIicate cultural, un depozit de conven(ii, despre care oamenii au uitat ca sunt conven(ii.
Evolu(ia romanului si a altor Iorme artistice (pictura, sculptura, muzica) anticipeaza sau
este solidara cu schimbarile produse n alte domenii culturale, n paradigmele stiin(ei si ale
IilosoIiei, n disciplinele sociale, n teoriile asupra limbajului sau asupra comunicarii. ModiIi-
carile nregistrate n Iormele estetice, n limbajul artistic si n crea(ia de ordin artistic sunt un
simptom sau un reIlex al schimbarilor petrecute n universul de existen(a al omului contemporan.
Arta este un seismograI sensibil al societa(ii. Ea capteaza mai devreme orientarile si tendin(ele
vie(ii si ale spiritului uman, anticipeaza schimbarile care privesc universul existen(ial si exprima
noile concep(iile despre om si lume, dar ntr-o Iorma simbolica.
Mimesis i creaie n art
Fara ndoiala, raportul dintre arta si realitate a Iost una dintre temele cele mai dezbatute
de teoreticieni. Ea este reIormulata n condi(iile contemporane, cnd o buna parte a crea(iilor
artistice au abandonat imaginea Iigurativa, au construit universuri Iictive si Iorme ce au un
caracter voit nonreIeren(ial. Dupa cum am vazut, putem vorbi n cazul artei de grade de reIeren-
(ialitate. Arta nonIigurativa, arta abstracta si attea alte Iorme ce ne nconjoara mizeaza pe Ior(a
de expresie a limbajului, Iara a se mai legitima prin recurs la o zona reIeren(iala exterioara
Iormei artistice ca atare. Paradoxal, arta denumita ,abstracta' a devenit mai ,concreta', n sensul
ca se sprijina tot mai mult pe concrete(ea imaginii (culoare, linii, Iorme plastice etc.), pe Ior(a
ei de expresie, Iara a-l mai trimite pe receptor la o ,poveste' sau la un sens prestabilit, situate
dincolo de universul concret al imaginii.
Este instructiv sa revenim la textul lui Aristotel, cel care a declansat dezbaterea asupra carac-
terului de mimesis al artei, prin aIirma(ia ca, spre deosebire de omul de stiin(a, artistul are
menirea de a nIa(isa ,Iapte ce s-ar putea ntmpla', ,lucruri putnd sa se ntmple n marginile
verosimilului si ale necesarului'. n contextul operei sale, Aristotel acorda ,verosimilului' sensul
372. Ibidem, p. 148.
de ceea ce se aseamana cu realul, ceea ce are aparen(a realita(ii si este credibil pentru o Iiin(a
ra(ionala. De aceea, procedeul Iundamental al artei este metaIora, care se bazeaza pe analogie,
pe asemanarile dintre lucruri. ,MetaIora e trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect',
spune Aristotel, deci un transIer de semniIica(ii de la lucrurile absente spre cele prezente. Blaga
reabiliteaza metaIora si i acorda o semniIica(ie Iundamentala pentru existen(a omului. Blaga
considera metaIora ca un procedeu ,constitutiv' al spiritului uman, iar analiza ei ar reprezenta,
dincolo de ineteresul strict estetic, ,un capitol de antropologie'
373
. n orice proces de semniIicare,
dar mai ales n cazul metaIorei, avem ,un transIer si o conjugare de termeni ce apar(in unor
regiuni sau domenii diIerite'. Gradele de reIeren(ialitate ale imaginii artistice pot Ii ilustrate
si prin distinc(ia lui Blaga dintre metaforele plastici:ante si metaforele revelatorii. MetaIorele
plasticizante pun n rela(ie doua aspecte diIerite, sporind doar expresivitatea limbajului, Iara
a mboga(i semniIica(ia Iaptului la care se reIera, precum se ntmpla atunci cnd comparam
rndunelele asezate pe Iirele de telegraI cu ,niste note pe portativ'. n schimb, ,metaIorele
revelatorii sunt destinate sa scoata la iveala ceva ascuns', Iiind o ncercare de ,revelare a unui
mister' prin mijloace sensibile. Ele conIera Iaptului la care se reIera semnificatii noi, dezvaluie
aspecte care mboga(esc sensurile unei realita(i sau situa(ii. Exemplul dinti pe care l da Blaga
este Miorita, care este o imensa metaIora, unde moartea este asemanata cu ,a lumii miresa',
iar trecerea spre lumea de dincolo, cu o nunta cosmica.
Sa observam ca metaIorle plasticizante pun n rela(ie lucruri si aspecte asemanatoare, ntre
care exista o analogie evidenta sau subn(eleasa, pe cnd cele revelatorii pun n rela(ie aspecte
si lucruri ndepartate, ntre care nu vedem o asemanare, astIel ca ntre termenii ei exista raporturi
de disanalogie. Desi gradul de reIeren(ialitate al metaIorelor plsticizante este mai pronun(at,
ele se aIla pe o treapta de artisticitate mai scazuta dect metaIorele revelatorii, n care reIeren-
(ialitatea este vaga, este minima sau lipseste, dar Ior(a lor de semniIicare este maxima.
Si Aristotel acorda artistului libertatea si dreptul de a ,nascoci' ntmplari si subiecte care
nu au adecvare directa la realitate, dar care au credibilitate, motiva(ie si semniIica(ie. Precizarile
sale sunt elocvente. El ajunge sa spuna ca ira(ionalul, ,elementul miraculos' trebuie evitat n
tragedie, ntruct nu are temeiul verosimilita(ii n existen(a curenta a omului, dar aIirma ca ,dect
ntmplari posibile, dar anevoie de crezut, trebuie preIerate mai curnd ntmplarile imposibile
cu nIa(isarea de a Ii adevarate'
374
. Mai mult, Stagiritul se dovedeste de-a dreptul modern prin aIir-
ma(ia ca Homer i-a nva(at pe poe(i ,cum sa minta cu socoteala' nascocind ntmplari cu tlc,
Iapte ce par neobisnuite (,imposibile' n ordinea verosimilului si necesarului), dar care si gasesc
,motivarea Iie n cerin(ele operei poetice, Iie n idealizarea adevarului, Iie n credin(a obsteasca'.
El merge pna acolo nct legitimeaza dreptul artistului de a inventa situa(ii si Iorme ,neve-
rosimile', ,ntruct e verosimil sa se ntmple uneori si lucruri neversosimile'
375
. Suntem ncli-
na(i sa spunem ca Aristotel ar legitima realismul magic din literatura recenta sau teatrul absurdului.
Din perspectiva receptorului, pe care nu-l pierde din vedere niciodata n analizele sale, Aristotel
sus(ine ca ,puterea de nrurire' a operei va creste atunci cnd artistul nIa(iseaza ntmplari
si situa(ii ce ,se vor desIasura |mai degraba| mpotriva asteptarii, dect decurgnd totusi unele
din altele'. Rasturnarile de situa(ii, desi contrazic ini(ial orizontul de asteptare al receptorului,
au un eIect estetic amplu. mportant este ca toate aceste abateri de la canonul reprezentarii sa
Iie ,cu socoteala', adica sa aiba semniIica(ie, sa transmita un mesaj.
373. Lucian Blaga, Filosofia culturii, n Opere, vol. 9, Bucuresti, Editura Minerva, 1985, pp. 349-365.
374. Aristotel, op. cit., p. 90.
375. Ibidem, p. 94.
,n Ielul acesta, minunarea ascultatorului va Ii mult mai mare dect n Ia(a unor Iapte petrecute de
capul lor si la ntmplare. Se stie doar ca, din Iaptele ntmplatoare, singurele acelea ni se par minunate,
cte ne lasa impresia ca s-ar Ii petrecut cu socoteala: ca atunci, bunaoara, cnd, n Argos, statuia lui
Mitys a ucis pe omul vinovat de moartea lui Mitys, cazndu-i n cap n timp ce o privea. Asemena
lucruri, ntra-devar, nu par a se se petrece la ntmplare.'
376
Iata ct de mare este distan(a ntre Aristotel si canonul realist al imita(iei directe. Exemplul
cu statuia celul ucis care cade n capul asasinului semniIica Iaptul ca inven(ia artei, apelul la
Iic(iuni, nascocirea unor situa(ii etc. sunt permise daca exista n spate un Iond vag de reIeren-
(ialitate, ntruct ntmplarea respectiva este credibila si se nscrie ntr-un orizont de asteptare
ce o poate asimila.
Raportul dintre mimesis si crea(ie n arta a Iost abordat n secolul XX de o serie de gnditori
de prima marime, precum Benedetto Croce, Georg Lukcs, Martin Heidegger sau Mikel DuIrenne.
Ei au subliniat ca, indiIerent de gradul de adecvare a imaginilor artistice la real, arta ramne
Iundamental crea(ie semniIicanta, n toate demersurile sale. Libertatea de a se abate de la
amanuntul nesemniIicativ este uneori condi(ia sesizarii esen(ialului. DeIormarile, abaterile de
la imaginea IotograIica a realului si inven(iile literare sau plastice reprezinta condi(ia pentru
a da relevan(a unui sens, dreptul artistului la minciuna semniIicativa (cazul caricaturii), dreptul
sau de a se distan(a de real, pentru a-l n(elege si a-i conIeri un sens.
Arta evolueaza n interiorul distan(ei dintre expresie si semniIica(ie (sau semniIicant si
semniIicat), dintre materialitatea obiectuala a imaginii si idealitatea mesajului. Aceasta distan(a
are totusi un prag critic. NonreIeren(ialitatea absoluta este o imposibilitate, ntruct nimeni nu
poate inventa un semn care sa nu aminteasca absolut deloc de realitatea nconjuratoare sau de
realitatea culturala, semniIicanta ea nsasi. Deci legatura cu reIerentul nu poate Ii pe de-a-ntre-
gul anulata. De aceea vorbim de nivele de reIeren(ialitate si de iconicitate.
Unii teoreticieni considera ca originalitatea operei de arta e direct propor(ionala cu imprevi-
:ibilitatea limbajului artistic si invers propor(ionala cu previzibilitatea sa. Dar nu trebuie sa
privim originalitatea doar sub raport cantitativ, adica doar prin cantitatea de inIorma(ie noua
transmisa de opera. Exista si un sens calitativ al originalita(ii.
Denotaie i conotaie
Distinc(ia Iundamentala dintre limbajul stiin(iIic (sau cel comun) si limbajul artistic poate
Ii n(eleasa prin distinc(ia dintre denotatie si conotatie. n expresia ,omul este un animal ra(i-
onal', termenii sunt Iolosi(i ntr-un sens denotativ. Dar n expresia ,omul este o trestie gnditoare'
intervine conota(ia termenului ,trestie', care sugereaza pe de o parte verticalitate, iar pe de
alta parte Iragilitate; iata doua caracteristici ale omului care sunt sugerate de aceasta expresie.
De asemenea, expresia ,omul este lup pentru om' con(ine semniIica(ii secunde, care sunt trans-
mise prin utilizarea cuvntului ,lup' (cruzime, rapacitate etc.). Putem observa ca gradul de
expresivitate (si de artisticitate) al acestor doua expresii vine din Iaptul ca sunt Iolosi(i termeni
concre(i, care si transIera instantaneu conota(iile n contextul teoretic al enun(urilor de mai
sus, ncarcndu-le de un halou de n(elesuri. Arta nu se poate desprinde de concret, acesta este
blestemul ei. Muzica, cea mai imateriala si ideala Iorma de crea(ie umana, este dependenta de
materie, de Iluxurile sonore care o alcatuiesc.
376. Ibidem, p. 66.
Denota(ia se reIera la sensul primar al unui semn, la sensul reIeren(ial. Conota(ia se reIera
la sensurile secunde, subiacente, Iigurate ale unui semn. Limbajul comun si cel stiin(iIic sunt
puternic denotative, limbajul artistic este puternic conotativ. n cazul versurilor cu care ncepe
,Miori(a' avem de-a Iace, de asemenea, cu o ncarcatura semantica ce nu poate Ii echivalata
ntr-un alt limbaj, datorita sensurilor conotative.
Pe-un picior de plai,
Pe-o gur de rai,
Iat vin in cale,
Se cobor la vale.
Trei turme de miei
Cu trei ciobnei.
Foarte mul(i termeni din aceste versuri au un reIerent real, unul este imaginar (rai), dar
construc(ia lor, asocierile dintre ei sunt imprevizibile si genereaza sensuri noi. InIorma(iile
reIeren(iale con(inute n aceasta ,descriere' sunt topite ntr-o structura lingvistica unica. Ele
mizeaza pe gandirea analogic si pe capacitatea receptorului de a reconstitui printr-o reprezen-
tare mentala universul evocat prin termeni sugestivi. Analogia este subn(eleasa.
Si n acest caz expresia spune mai mult dect am putea noi rezuma n limbajul comun. Ea
spune si ceea ce nimeni nu va putea vreodata rezuma n termeni stiin(iIici sau comuni, datorita
eIectului muzical, emo(ional, pe care l provoaca versurile. De exemplu, n primele doua versuri
apar termeni precum picior, gura. Acesti termeni au o anumita semniIica(ie: gura este organul vorbirii,
al limbii ca mijloc de comunicare, iar piciorul evoca ideea de verticalitate, de nal(ime. Sunt astIel
evocate doua atribute ale omului prin elemente extrem de pu(ine. Ele sugereaza si induc n repre-
zentarea noastra ideea asemanarii dintre natura si om, proiec(ia omului asupra naturii, comuniunea
dintre om si natura, adevarat rai al Iiin(ei umane. Aceasta idee nu este Iormulata discursiv, ci este
sugerata din Iaptul ca termenii ce evoca anatomia umana sunt proiecta(i asupra universului natural.
Din acest rai, grupul descris ,coboara la vale', iar cuvintele ,cale' si ,vale' sugereaza ideea
unui plan nclinat, oblic, un plan care coboara si duce spre ,negru zavoi' care, ini(al este nIa(isat
tot ca un paradis natural, dar care, n evolu(ia baladei, se va transIorma ntr-un loc al mor(ii.
Este vorba de un univers care si spune povestea lui. O coborre din planul eternita(ii Iiin(ei
spre istorie, spre conIlict, o iesire din natura spre cultura. Caden(a nsasi a versurilor, ritmul
lor leganat, sugereaza aceasta coborre. La amenin(area posibila, ciobanul alege sa se solidari-
zeze tot cu natura, nu cu istoria, solu(ia sa Iiind reintegrarea n natura simbolica si eterna. De
asemenea, numarul trei este un numar sacru, care poate Ii pus n analogie cu diverse semniIica(ii
mitice. Toate aceste n(elesuri posibile sunt condensate n cele sase versuri si nu pot Ii extrase
din (esatura lingvistica pentru a Ii Iormulate altIel. Concluzia este ca arta opereaza cu simboluri
complexe n care sensurile sunt topite n elementele concrete ale imaginii.
Pentru a avea acces la misterul artei, la con(inutul ei ineIabil, trebuie sa stapnim secretul
limbajului artistic. Limbajul artistic este modul de existen(a a artei, nu doar modul ei de expresie.
Limbajul este primul element de con(inut al artei. Forma nu con(ine ,con(inutul', ci e topita n
con(inut si invers, dua cum am mai spus. Mijloacele de expresie sunt condi(ia vitala a artei, modul
lor de existen(a. Pentru estetica de tip clasic, limbajul era un vehicul al con(inutului, o expresie
independenta de con(inut, doar cu Iunc(ia de a da stralucire con(inutului. Aceasta reprezentare
nu corespunde cu natura si Iunc(ia limbajului artistic.
Tabloul opoziiilor dintre limbajul tiinific i limbajul artistic
Sistematiznd distinc(iile cele mai relevante dintre limbajul stiin(iIic si cel artistic am ntocmit
tabelul de mai jos, bazndu-ne n principal pe lucrarile lui Solomon Marcus.
377
377. Solomon Marcus, Poetica matematic, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1970. pp. 31-54; Solomon
Marcus, Art si stiint, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1986.
Limbajul tiinific Limbajul artistic
1. Referenial i denotativ 1. Preponderent expresiv i conotativ
2. Raional, demonstrativ, riguros, aspir spre
densitate logic, elimin subiectivitatea
2. Preponderent afectiv, subiectiv, are densitate de
sugestie, exprim i atitudinea emitorului.
3. Transpartent i tranzitiv. Expresia e doar un
vehicul al semnificaiei. Limbaj adaptat la funcia
de comunicare tranzitiv, expresia las s treac
semnificaia intact de la emitor la receptor, fr
s o influeneze.
3. Preponderent reflexiv i autoreflexiv. Expresia are
valoare n sine. Exprim mai mult dect comunic. La
limit, limbajul poetic nu comunic, ci se comunic pe
sine. Receptorul este atras de expresia ca atare.
Mesajul artistic este centrat asupra lui nsui, este
autoreflexiv, atrage atenia asupra propriei sale
organizri formale i expresive. Funcia de comunicare
tranzitiv este secundar, mediat de funcia expresiv
4. Expresii multiple, semnificaie univoc i
precis. De aici decurge posibilitatea sinonimiei
infinite (2+3 este un enun echivalent ca sens cu
4+1). Expresia e substituibil. Semnificaii identice
pot fi transmise prin expresii diferite. Deci, pentru
fiecare semnificaie unic exist nenumrate
expresii care o pot transmite intact la receptor.
4. Expresie unic, semnificaii multiple i imprecise.
Expresia e nesubstituibil. Limbajul artistic nu admite
echivalena semnificaiei n alt expresie. Aud materia
plngnd nici o alt expresie nu poate echivala, la
limit, semnificaia pe care o are acest vers. Absena
total a sinonimiei st n oglind cu omonimie infinit
(aceeai expresie are semnificaii multiple).
5. Sensurile sunt acontextuale sau sunt
determinate de contexte restrnse, bine definite.
Semnificaiile nu se modific n funcie de
contexte.
5. Sensurile se constituie prin lanuri de asociaii
complexe, care angajeaz contexte lungi, ample.
Semnificaiile se modific datorit contextelor n care
reverbereaz.
6. Independena semnificaiei de expresie.
Semnificaiile transmise sunt uor traductibile
dintr-o limb n alta.
6. Dependena semnificaiei de expresie. Semnificaia
este difuzat n structura expresiei i nu poate fi extras
din corpul ei. Imanena semnificaiei n expresie este
indicatorul definitoriu al limbajului artistic, aspect ce
msoar gradul su de artisticitate. Ceea ce comunic o
oper de art nu poate fi comunicat altfel, adic printr-un
alt tip de limbaj (uzual sau tiinific). Are o mare ncrc-
tur semantic, distribuit n toate componentele sale.
7. Se caracterizez prin univocitate i este orientat
spre nchidere semantic sensuri precise.
7. Se caracterizez prin ambiguitate, polisemie,
deschidere semantic.
8. Limbaj explicit, previzibil, orientat spre rutin,
stereotipie. n limbajul tiinific nu se pune
problema stilului.
8. Limbaj imprevizibil, orientat spre originalitate, creaie,
asociaii inedite, sensuri noi. Este structurat n mod
ambiguu n raport cu o zon referenial, real sau
imaginar, i este alctuit n mod imprevizibil n raport
cu ateptrile receptorului. (limbajul ca abatere de la
norm). Problema stilului e capital.
9. Nu suport interpretri diferite. Suport doar
decodificri unice, standard, precise.
9. Suport lecturi i interpetri diferite, fiind un limbaj
ambiguu, cu sensuri multiple. Opera de art este o
oper deschis n privina lecturii i a interpretrii.
Opera este nchis fizic, dar deschis ca semnificaie.
Cele doua limbaje sunt utilizate pentru sarcini comunica(ionale diIerite, sunt orientate diIerit,
au valori si caracteristici diIerite. Ele exprima doi poli contradictorii ai universului cultural.
InterIeren(ele sunt posibile si Iiresti. Limbajul natural, uzual, e la intersec(ia acestor doua tipuri
de limbaj.
Bibliografie
Sorin Alexandrescu, ,Introducere n poetica moderna', Poetic si stilistic. Orientri moderne, Prolegomene
si antologie de Maihai Nasta si Sorin Alexandrescu, Bucuresti, Editura Univers, 1972.
Aristotel, Poetica, Bucuresti, Editura Academiei RPR, 1965.
Lucian Blaga, Filosofia culturii, n Opere, vol. 9, Bucuresti, Editura Minerva, 1985.
G. Calinescu, Principii de estetic, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968.
Ion Ianosi, Schit pentru o estetic posibil, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975.
Nicolae Manolescu, ,Modelul lumii n romanul modern', n SteIan Berceanu, Ioana Brna, Petre Di(a (coord.),
Cartea intereferentelor, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1985.
Solomon Marcus, Art si stiint, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1986.
Solomon Marcus, Poetica matematic, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1970.
Victor Ernest Masek, Arta de a fi spectator, Bucuresti, Editura Meridiane, 1986.
Cezar Radu, Art si conventie, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1989.
Pius Servien, Estetica, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1975.
Tudor Vianu, Opere, vol. 7, Bucuresti, Eitura Minerva, 1979.
X. Valoare i accesibilitate n procesul receptrii.
Conceptul de oper deschis.
Problema kitsch-ului i strategia educaiei culturale
Valoare i accesibilitate
n procesul de receptare pot interveni trei situa(ii diIerite. Una n care opera este total diIerita
de codurile receptorului, a doua n care exista o interIeren(a ntre codurile operei si ale recepto-
rului si a treia n care exista o suprapunere ntre cele doua sIere.
n prima situa(ie, opera are o originalitate maxim, este alcatuita total imprevizibil, iar expe-
rien(a estetica a receptorului este insuIicienta pentru a-l ajuta sa o desciIreze. Redundan(a este
zero, astIel nct mesajul este ininteligibil.
n cea de a treia situa(ie extrema avem de-a Iace cu o redundant maxim, iar inIorma(ia
estetica noua este egala cu zero. Opera nu are originalitate, iar mesajul este banal, dar inteligibil.
Paradoxul axiologic al artei consta, potrivit lui Radu Cezar, n Iaptul ca originalitatea si accesi-
bilitatea se aIla ntr-un raport invers propor(ional.
,Aceasta schema pune clar n eviden(a ca originalitatea (deci ceea ce este cu adevarat crea(ie n
zamislirea unei opere) si accesibilitatea (condi(ia receptarii) ambele Iiind, cum aratam, surse si
constituen(i ai valorii estetice sunt ntr-un raport de neta opozi(ie reciproca, Iiecare existnd n
conexiune cu celalalt, dar Iunc(ionnd ( ac(ionnd cu un eIect dat) numai pe seama si n dauna
celuilalt.'
378
Valoare
Originalitate Accesibilitate
(inIorma(ie) (redundan(a)
Din perspectiva esteticii inIorma(ionale, Abraham Moles a aratat ca, pe masura ce creste
cantitatea de inIorma(ie si gradul de originalitate al operei de arta, creste si diIicultatea recepto-
rului de a o desciIra. Pe masura ce aceste caracteristici se diminueaza, cresc redundan(a mesa-
jului si gradul de accesibilitate a operei.
Exista o limita n procesul de inovare artistica, limita de care autorul trebuie sa (ina seama.
E vorba de anumite praguri perceptive, de ansamblul de conven(ii artistice asimilate de public,
de contextul cultural si spiritual. Echilibrul ntre cele doua tendin(e este Iecund atunci cnd opera
aduce elemente de noutate, dar nu depaseste n totalitate orizontul de asteptare al receptorului.
Din schema de mai sus rezulta doua tendin(e antinomice dezvoltate n decursul secolului XX.
378. Cezar Radu, Art si conventie, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1989, pp. 213-214.
O prima tendin(a duce spre o produc(ie de serie, de tip industrial, care genereaza opere
accesibile, banale, care nu depasesc orizontul de asteptare al receptorului, ci l conIirma. Este
tendin(a culturii de consum, care ar putea Ii numita de kitschizare.
O a doua tendin(a n cmpul estetic si cultural este dominata de cautarea originalita(ii, de
proIesionalizarea crea(iei artistice, de instituirea operei ca un unicat si tendin(a autorilor de a
complica mereu structurile Iormale, o tendin(a de hermetizare, opusa primei tendin(e.
Din aceste considerente rezulta ca accesibilitatea este o notiune ce exprim raportul complex
dintre oper si receptor. Ea depinde att de codurile operei, de distan(a dintre expresie si semni-
Iica(ie, ct si de structura subiectului receptor, de patrimoniul sau cultural si de contextul recep-
tarii. Deci accesibilitatea este un Ienomen de rela(ie, o no(iune variabila istoric, mai ales n
condi(iile artei moderne, care a Iolosit limbajul n modalita(i inedite Ia(a de tradi(ia consacrata.
Caracteristici ale procesului de receptare
Procesul de receptare este cel mai important moment al comunicarii artistice, ntruct, prin
intermediul sau, opera si realizeaza Iunc(iile sale complexe. Teoriile contemporane au abordat
procesul cultural cu precadere din perspectiva statutului privilegiat al receptorului. Ele au desco-
perit Iaptul ca, n cazul comunicarii artistice, ca si n alte situa(ii comunica(ionale, avem de-a
Iace cu un mesaj ambiguu, polisemantic, care poate Ii interpretat n modalita(i diIerite.
n lumina acestei idei, receptarea devine un proces extrem de complicat. ntruct opera
este purtatoarea unor semniIica(ii diIerite, ea poate Ii interpretata diIerit, suporta lecturi diIerite,
iar orice interpretare poate Ii considerata o recreare a operei. Aceste teorii au dezvaluit nsemna-
tatea procesului de receptare pentru orice tip de comunicare. De Iapt, orice mesaj este elaborat
n vederea receptarii, el vizeaza totdeauna un public-(inta, caruia i se adreseaza n mod poten(ial.
Orice crea(ie este guvernata de inten(ia unei comunicari. Din obiect n sine, opera se transIorma
prin receptare n obiect pentru al(ii.
Procesul de crea(ie se ncheie o data cu desavrsirea operei, dar Ienomenul artistic continua,
caci opera trece n circuitul social si comunica(ional, exercitndu-si eIectele asupra receptorilor.
Din aceasta perspectiva putem sublinia Iaptul ca receptarea este un proces activ, este o Iorma
de activitate umana, care presupune anumite Iaze si procese nlan(uite: percep(ia psihoIizica
a operei, trairea estetica, n(elegerea si interpretarea ei, judecata de gust si de valoare. Toate
aceste momente au o dimensiune subiectiva, iar receptorul are o contribu(ie creatoare n aceste
procese.
379
De Iapt, putem spune ca receptarea reproduce, n ordine inversa, structura activita(ii crea-
toare. Exista procese si structuri izomorIe ale crea(iei si ale receptarii. Creatorul este subiectiv,
exprima o anumite viziune personala asupra lumii, orienteaza mesajul prin inten(ia sa comuni-
cativa, este caracterizat de talent si maestrie, structureaza mesajul n mod ambiguu. Receptorul,
la rndul sau, decodiIica n mod personal mesajul, dispune de un sistem de motiva(ii si interese
estetice, are o anumita capacitate si deprindere de a recepta si de a desciIra mesajul, este nzestrat
cu un gust artistic si decodiIica opera pe un anumit traseu care depinde de personalitatea sa.
Receptarea este activa, receptorul este un partener de dialog. n comunicarea artistica, ca si n
alte tipuri de comunicare, inten(ia autorului nu coincide totdeauna cu semniIica(ia obiectiva
379. Vezi Victor Ernest Masek, Arta de a fi spectator, Bucuresti, Editura Meridiane, 1986.
si contextuala a mesajului receptat. Are loc o pierdere de inIorma(ie, dar si un adaos de inIor-
ma(ie estetica, ntruct opera reverbereaza ntr-un context nou si dobndeste semniIica(ii noi
n procesul receptarii.
Momentele receptarii debuteaza cu perceptia estetic, care presupune contactul senzorial
cu obiectul estetic. Condi(ia unei percep(ii adecvate este legata de Iocalizarea aten(iei asupra
calita(ilor estetice ale obiectului, inhibarea altor interese si trairi ale receptorului pentru a elibera
interesul strict estetic.
Un moment important este emotia estetic sau trairea estetica, care este o stare complexa
ce angajeaza ansamblul Ienomenelor psihice si intelectuale. ,Rasunetul aIectiv al operei de
arta se nso(este de Iapt cu o complicata re(ea de Iapte intelectuale'.
380
Este vorba de o traire
complexa n care se ntrepatrund emo(iile, imagina(ia si starile intelectuale, apreciative.
Teoreticienii au subliniat caracterul de gratuitate al emo(iei artistice, desprinderea ei de
emo(iile practice. AstIel Titu Maiorescu sus(inea teza, de sorginte hegeliana, dupa care arta
este o ,maniIestare sensibila a ideii', pe cta vreme stiin(a si IilosoIia ne Iurnizeaza adevarul
n Iorme conceptuale si abstracte. Arta, aIirma criticul de la Junimea, ca activitate autonoma
a spiritului, provoca o ,emo(ie impersonala', sintagma paradoxala, prin care n(elegea Iaptul
ca suIletul individual, eul practic si empiric se ridica n actul trairii estetice la nivelul contem-
pla(iei dezinteresate. Teoria sa despre arta, cu nuan(e Iormaliste, va genera o riposta din per-
spectiva teoriilor sociologice si psihologice ale artei. Dar arta nu poate Ii izolata de via(a, iar
emo(ia artistica angajeaza si emo(iile practice. De aceea, Vianu spune ca n emo(ia estetica nu
putem disocia n totalitate elemente extraestetice de cele strict estetice.
Emo(ia estetica declanseaza un curent asociativ de sentimente, stari, idei si imagini, asocia(ii
,dirijate' de Iondul operei, cristalizate n jurul unui ax dominant de semniIica(ii. Aceasta stare
este un aliaj sentimental complex, care presupune si o atitudine apreciativa. Dintr-o perspectiva
psihologica, Theodor Lipps a asociat emo(ia estetica unei stri de empatie, care presupune o
proiec(ie a receptorului n opera de arta si o identiIicare a sa cu universul imaginar al operei.
Empatia este deIinita ca traire a unui sentiment proiectat ntr-un obiect expresiv, un senti-
ment care este simultan al receptorului si al operei. Este vorba de o Iuziune ntre receptor si
opera, de o identiIicare spirituala, imaginativa. Empatia estetica porneste de la semnele oIerite
de opera, dar suportul ei consta ntr-o satisIac(ie imaginara, diIerita de emo(iile practice, de
satisIac(iile produse de datele realului. Eul contemplator se elibereaza astIel de eul practic si
traieste o ,emo(ie impersonala', concept teoretizat si de Titu Maiorescu. Este vorba, deci, de
o contemplare a obiectului de arta ntr-un mod ,dezinteresat', prin care subiectul se mboga(este
spiritual, asimilnd semniIica(iile operei si traindu-le intens n plan imaginar. n contempla(ia
estetica, subiectul se traieste pe sine n opera de arta, eliberndu-se temporar de interesele sale
practice, proiectndu-se n lumea ideala a operei.
Vianu considera ca receptarea presupune ,o stare de pace launtrica', Iiind un act spiritual
ce are un caracter uneori ritualic, de sarbatoare, delimitat de ac(iunile practice.
,Cine nu se pricepe sa Iaca liniste n sine, nu poate auzi glasurile artei. Tumultul interior le acopera.
Pacea suIletului le scoate n relieI. Cel care se pregateste pentru ntlnirile artei trebuie sa opereze
n sine acel katharsis, acea puriIicare a pasiunilor, care nu este numai un eIect al artei, ci si o condi(ie
a ei.'
Valoare i accesibilitate n procesul receptrii 257
380. Tudor Vianu, Estetica, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1968, p. 300.
Receptarea este o activitate spirituala complexa care porneste de la o Iaza emo(ionala, de
la o impresie provocata de Iorma operei pentru a trece apoi spre con(inutul ei, realiznd un
balans continuu ntre semniIica(ie si expresie. Receptorul reproduce n sine imaginile artei si
le reIace mental, se proiecteaza pe sine n opera cu ntreaga sa experien(a umana.
Receptarea presupune si alte momente, dintre care men(ionam n(elegerea con(inutului
ideatic al operei, interpretarea si evaluarea, Iormularea judeca(ii de gust si a judeca(ii de valoare.
n toate aceste momente are loc o participare creatoare a receptorului, o n(elegere personala
a operei n Iunc(ie de partimoniul sau cultural.
Conceptul de oper deschis. Participarea creatoare a receptorului
Umberto Eco a lansat ideea de oper deschis ntr-o lucrare publicata n deceniul al sap-
telea.
381
Dupa teoria lui Eco, deschiderea semantica a operei nseamna o proprietate Iundamen-
tala a oricarei structuri cu Iunc(ie estetica. Opera este conceputa ca o rezerva nelimitata de
n(elesuri, astIel nct deschiderea operei reclama un consum estetic deschis. Eco considera
ca exista o deschidere de gradul nti care este caracteristica oricarei opere cu Iunc(ie estetica,
inclusiv artei clasice, chiar si atunci cnd artistul nu inten(ioneaza sa construiasca si sa comunice
un mesaj ambiguu.
Deschiderea de gradul al doilea este caracteristica operelor avangardiste si postavangardiste,
care sunt deliberat construite n mod ambiguu, astIel nct receptorul este solicitat sa colaboreze
cu opera, iar percep(ia activeaza ntreaga experien(a acumulata a receptorului. n acest Iel, o
opera bogata, de perIorman(a, este aceea care suporta mai multe interpretari si satisIace mai
mul(i receptori.
n aceste condi(ii, opera suport mai multe lecturi posibile, n Iunc(ie de natura receptorilor,
de orizontul lor de asteptare. Receptorul are o participare activa, creatoare, el este chemat sa
contribuie la constituirea operei, la constituirea sensurilor latente ale ei. Patrimoniul cultural
al receptorului este un concept de aceeasi natura precum conceptul de orizont de asteptare.
Orice receptare este, deci, o ,execu(ie' a operei, o concretizare a ei, o lectura posibila a ei.
Adeseori, opera mizeaza pe participarea imaginativa a receptorului, precum se ntmpla n spec-
tacolul teatral, n care, de exemplu, decorul poate Ii alcatuit doar din cteva elemente care sugereaza
atmosIera n care se desIasoara ac(iunea, lasnd pe seama receptorului sa completeze prin
imagina(ia sa acest cadru. Receptorul deIinitiveaza intuitiv sensurile care sunt doar sugerate
de opera.
Semnele operei sunt doar un suport pentru imagina(ia receptorului, care este chemat sa
aleaga diIerite itinerarii de lectura sau chei prin care sa desciIreze opera. El este chemat sa
umple ,golurile semantice' ale operei, sa organizeze semniIica(iile latente, sa dea o Iorma cm-
pului semantic al operei. ntr-un cuvnt, el trebuie sa asimileze personal opera. n acest sens
trebuie n(eleasa aIirma(ia lui Paul Valery, care spunea: ,Eu scriu jumatate de poem. Cealalta
jumatate o scrie cititorul'.
Opera este un cadru semiotic n care receptorul si proiecteaza experien(a sa estetica. Din
aceasta perspectiva putem n(elege varietatea interpretarilor. Exista attea semniIica(ii c(i
cititori are un roman sau o poezie. Fiecare desciIreaza opera printr-o lectura unica, dnd o alta
381. Umberto Eco, Opera deschis, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969.
conIigura(ie mesajului. Putem vorbi astIel de subiectivitatea individuala a receptorilor si de
varietatea istorica a procesului de receptare. n acest sens, Roland Barthes spunea ca opera
este ,o Iorma pe care istoria o umple', n sensul ca opera este desciIrata totdeauna din perspec-
tive diIerite n Iunc(ie de orizontul de asteptare al receptorilor, istoric determinat.
Nici o judecata de valoare asupra unei opere nu e deIinitiva. O epoca noua poate actualiza
si aprecia un aspect al operei care nu a Iost sesizat sau apreciat de publicul din epoca n care
a aparut opera. AstIel, opera este deschisa unei suite de interpretari istoric diIerite n Iunc(ie
de contexte culturale diIerite. Aceasta caracteristica este nscrisa n chiar structura operei, n
structura ambigua a limbajului artistic, n caracterul conotativ, sugestiv, simbolic, asociativ,
intuitiv, si autoreIlexiv al mesajului, mesaj care nu este traductibil integral n nici un alt limbaj.
Desi opera este Iinita, ea suporta un consum inIinit, sub raport teoretic. AstIel, receptarea este
o continua conIruntare a receptorului cu opera, un dialog ce solicita participarea creatoare a
receptorului. Nici o interpretare nu epuizeaza complet mesajul unei opere.
Operele proIunde sunt tocmai acelea care suporta interpretari multiple, care pot trezi inte-
resul unor receptori diIeri(i. Libertatea de interpretare este limitata, totusi, de cadrul imanent
al operei, semniIica(iile sale sunt organizate n jurul unor nuclee tematice care dirijeaza interpre-
tarea si receptarea (nsusi Eco a nuan(at teoria operei deschise ntr-o lucrare mai recenta, Limitele
interpretrii). Secretul capodoperei consta n Iaptul ca ea ne spune si azi ceva esen(ial despre
condi(ia umana, provoaca si azi eIecte estetice asupra receptorilor.
Orizontul de ateptare i relaia dintre art i public
Accesibilitatea nu este doar o calitate intrinseca a operei, ci si o Iunc(ie a experien(ei estetice
a publicului, variabila istoric. Arta largeste permanent cadrul imaginativ, mental si spiritual al
receptorilor, Iormeaza aspira(ii si dorin(e noi, producnd o schimbare n orizontul de asteptare.
Teoreticianul literar Hans Robert Jauss a deIinit ori:ontul de asteptare ca Iiind un cadru Iunc(i-
onal n care se petrece procesul de receptare.
382
El cuprinde un ansamblu de conventii si coduri acumulate de receptor, o anumit vi:iune
asupra lumii, asupra artei, un set de asteptri psihologice cu care receptorul intampin opera.
Din perspectiva acestui concept n(elegem Iaptul ca arta produce, n raport cu genera(iile suc-
cesive de receptori, schimbari de orizont. Ea are capacitatea de a raspunde la ntrebari mereu
noi cu care o conIrunta receptorii. O opera care exprima condi(ia umana si situa(ia unei epoci
istorice ac(ioneaza asupra tuturor epocilor urmatoare. Aceasta este Ior(a artei.
Alte tipuri de mesaje, stiin(iIice si IilosoIice, se perimeaza, si pierd Ior(a modelatoare pe
masura ce apar idei si structuri intelectuale noi, care le depasesc pe cele vechi. Arta, nsa, si
pastreaza de-a lungul secolelor Ior(a ei de a emo(iona, de a produce o schimbare de orizont si
la receptorii din alte epoci. Perenitatea artei consta tocmai n capacitatea ei de a de a reorienta
asteptarile publicului, de a rasturna perspectivele si cliseele de lectura. Arta are o existen(a pro-
cesuala, istorica prin receptarea ei de catre un public n necontenita schimbare.
Din aceasta perspectiva, putem vorbi de istorici:area notiunii de public si de diferentierile
care au loc in functie de fondul cultural al diferitelor sale segmente. Publicul nu se conIunda cu
popula(ia, ci reprezinta totalitatea indivizilor care recepteaza arta si carora li se adreseaza crea-
torii. Publicul este deci o comunitate structural neomogena si variabila istoric. n arta conteaza
382. Hans Robert Jauss, Experienta estetic si hermeneutica literar, Bucuresti, Editura Univers, 1983.
enorm diIeren(ele individuale dintre receptori sau dintre grupuri de receptori, n Iunc(ie de
orizontul lor de asteptare.
n epoca moderna am asistat la o crestere cantitativa a publicului, ca urmare a procesului
de urbanizare, de democratizare a accesului la cultura, a extinderii sistemului de nva(amnt
si a mijloacelor de comunicare n masa. n acelasi timp, putem vorbi si de o crestere a nivelului
calitativ al publicului, care deriva din cresterea gradului de cultura, din mboga(irea experien(ei
estetice. n acelasi timp, asistam la o diIeren(iere accentuata a publicului, la o stratiIicare a sa
n Iunc(ie de Iactori sociali, de diversitatea proIesiilor, a modurilor de via(a, precum si a unor
Iactori culturali, a gradului de cultura, a mediului cultural etc.
A existat totdeauna o distan(a ntre public si inova(ia artistica, o diIeren(a ntre tempo-ul
publicului si cel al creatorilor. Condi(ia existen(iala si culturala a creatorilor este diIerita de
cea a receptorilor. Receptorul este modelat de existen(a sa cotidiana, nu doar de cea culturala.
El traieste ntr-un mediu hipertehnicizat, este angajat adeseori ntr-o munca de tip industrial
care i solicita un comportament stereotip, este orientat spre valorile pozitive, utilitare, iar mijloa-
cele de comunicare i Iormeaza anumite structuri spirituale. Arta nsa i solicita omului un
comportament personal, subiectiv, creator, activ, calita(i pe care mediul actual de via(a nu le
stimuleaza. DiIicultatea receptarii artistice vine din natura ambigua si autoreIeren(iala a limba-
jului artistic. n cazul comunicarii artistice, accentul nu cade pe functia referential, denotativ,
ci pe cea emotiv, sugestiv, conotativ; limbajul artistic este deci neunivoc, proIund ambiguu,
plurivalent, original, deschis semantic; expresivitatea este un atribut esen(ial pentru mesajul
artistic, ntruct valoarea sa depinde hotartor de Iorma sensibila n care se cristalizeaza. Datorita
acestor proprieta(i, mesajul artistic con(ine n sine posibilitatea de a Ii desciIrat si interpretat
n diverse modalita(i n Iunc(ie de cmpul semantic (istoric, social, ideologic, cultural) n care
este receptat si de particularita(ile subiectului receptor, care proiecteaza asupra operei experien(a
sa estetica, tipul de cultura si sensibilitatea care i apar(in.
Datorita obisnuin(elor dobndite n utilizarea limbajului stiin(iIic si a celui uzual, comun,
care sunt coduri ,tari', receptorul are tendin(a de a recepta si limbajul artistic n conIormitate
cu aceste coduri ,tari'. n cazul operelor care i depasesc orizontul de asteptare, receptorul comun
are tendin(a de a reduce semniIica(iile conotative la cele denotative, structurile narative la intriga,
universul cromatic la culori Iara nuan(e, tabloul la alegoria sau la povestea Iigurata n el, ima-
ginile operei la similitudine directa, structurile de proIunzime la cele de supraIa(a etc.
Cultura de consum i problema kitsch-ului
Un Ienomen de o nsemnatate deosebita pentru universul cultural n care traim este apari(ia
(n a doua jumatate a secolului al XIX-lea) si raspndirea masiva (o data cu extinderea noilor
mijloace de comunicare) a culturii de consum, termen prin care deIinim produsele subcultu-
rale, asociate loisir-ului, destinate divertismentului si satisIac(iei imediate, integrate ntr-un
sistem comercial atotcuprinzator. Dupa al Doilea Razboi Mondial, cultura de consum si-a largit
enorm repertoriul, dispunnd si de un sistem de produc(ie de tip industrial. Ea a Iost stimulata
sociologic de ascensiunea clasei de mijloc, de disponibilitatea si gustul ei pentru Iormele joase
si accesibile de cultura, cele care satiIac dorin(a de conIort suIletesc si de evaziune Iacila din
real, oIerind un ,complement' al vie(ii, o Iorma agreabila de petrecere a tipului liber. Industriile
culturii de consum au proliIerat mai ales n artele spectacolului, unde au creat adevarate genuri
(teatrul bulevardier, music-hall-ul, Iilmele de aventuri, cele melodramatice, lacrimogene, apoi
genurile thriller si horror, o buna parte a emisiunilor de televiziune, mai recent telenovelele,
Iilmul si literatura de Iactura pornograIica, romanele de aventuri si cele poli(iste, Ienomenul
culturii de discoteca, diverse Iorme ale muzicii de consum etc.).
Consumatorul acestui tip de (sub)cultura se recruteaza din zone sociale si proIesionale
diverse, avnd centrul de greutate n sIera omului mediu, cu o educa(ie culturala precara, lipsit
de discernamnt critic, disponibil pentru divertismentul grosier, sedus de versiunile idilice,
idealizante si edulcorate asupra vie(ii, captiv n mitologiile diIuzate de mass media. Acest
consumator pasiv (de inIorma(ii, imagini, opinii si mitologii) este produsul uman al unei anume
oIerte mediatice, un receptor care se abandoneaza n chip somnabulic acestui univers de
simulacre, univers care l Iascineaza, l obsedeaza, i ocupa via(a interioara; consecin(a pe termen
lung, pe care subiectul respectiv nu are cum sa o constientizeze, consta n Iaptul ca ,meniul'
subcultural pe care l-a asimilat (consumat) i ,intoxica' spiritul si aIectivitatea, l nstraineaza
de realitate, alterndu-i percep(ia si n(elegerea adecvata a lumii n care traieste si a propriei
sale vie(i. Consumatorul produselor kitsch nu poate Ii constient de discrepan(a dintre imaginea
lui asupra lumii si datele reale ale lumii n care traieste eIectiv. El se exileaza n trairi Iictive
si artiIiciale, reIuza experien(ele si datele care i pot contrazice imaginea standard pe care si-
a Iormat-o, astIel nct devine o victima Iacila a strategiilor de manipulare.
383
nainte ca sistemul mediatic sa si etaleze Ior(a de penetra(ie sociala si capacitatea de a
modiIica Iormele de expresie artistica, precum si Iormele corespunzatoare de receptare, teoreti-
cienii au vorbit de Ienomenul kitsch, care se generaliza ca maladie pe o mare supraIa(a a culturii,
nca de la nceputul secolului XX.
Kitsch-ul este un termen interna(ional, acceptat n mod conven(ional, pentru a desemna o
specie de crea(ii simili-estetice, inIerioare, pseudoartistice, opere-surogat, caracterizate prin
urmatoarele atribute principale:
subordonarea si deturnarea Iunc(iei estetice Ia(a de exigen(e adiacente (de obicei comer-
ciale, de divertisment etc.);
prevalen(a stimulilor elementari, biologici (erotism, vulgaritate, pornograIie) si etico-aIec-
tivi (sentimentalism, idealizare si schematism, reIuzul problematizarii, viziune tranchilizanta,
edulcorata, melodramatica asupra vie(ii);
accesibilitatea direct a mesafului (semniIica(ii univoce, simpliste, concep(ie reduc(io-
nista, conven(ionala, oricnd colorata aIectiv si ncercnd sa atenueze conIlictul dintre real si
ideal); este n acord cu transparen(a si caracterul direct, elementar al limbajului Iolosit (atenuarea
Iunc(iei simbolice, transIigurarea rudimentara a starilor, absen(a originalita(ii, expresia ilustra-
tiva, mimetica, standardizata);
opera kitsch are preponderent o Iunc(ia hedonista, Iiind deliberat creata n asa Iel nct
s plac, sa nu exprime ceva; ea urmareste sa Iascineze si sa subjuge sensibilitatea joasa si
imagina(ia receptorului;
383. Pentru analiza culturii de consum si a implica(iilor sale estetice si politice, vezi Abraham Moles,
Psihologia kitsch-ului, Bucuresti, Editura Meridiane, 1980; Erich Fromm, Texte alese, Bucuresti, Editura
Politica, 1983; H. Marcuse, Scrieri filosofice, Bucuresti, Editura Politica, 1977; Hermann Istvan, Kitsch-ul,
fenomen al pseudo-artei, Bucuresti, Editura Politica, 1973; Cezar Radu, Art si conventie, Bucuresti, Editura
Stiin(iIica si Enciclopedica, 1989; Victor Ernest Masek, Arta de a fi spectator, Bucuresti, Editura Meridiane,
1986; Nicolae Frigioiu, Industrie cultural si cultur de mas, Bucuresti, Editura Politica, 1989.
opera kitsch supraliciteaza functiile de delectare si divertisment ale artei, cultiva adesea
atitudinile provocatoare, solicita zonele inIerioare ale sensibilita(ii, gustul pentru trivial si
grotesc, se asociaza cu pesimismul retoric sau cu optimismul Iacil;
prezentnd minciuna drept realitate si anulnd conven(ia reprezentarii artistice, produc(ia
kitsch conIirma sistemul de asteptari si idealuri ale receptorului, i alimenteaza mecanismele
de iluzionare si nstrainare de realitate;
Iunc(ia compensatorie operele kitsch l izoleaza pe receptor ntr-un spa(iu imaginar care
si pierde Iunc(ia de exprimare simbolica pentru a dobndi cu precadere o Iunc(ie psihosocio-
logica, terapeutica sub raport aIectiv, aceea de a-i da individului sentimentul securita(ii si a-l proteja
de complexitatea realului, oIerindu-i o imagine pe masura aspira(iilor sale de conIort intelectual;
aceste opere, saturate de ceea ce pare interesant, atractiv, senza(ional, au un eIect proIund
nociv asupra publicului, standardizeaza reac(iile, anuleaza personalitatea receptorului, hranind
cu imagini Ialse, conIec(ionate nevoia omului de Irumos, ntre(inndu-i iluziile de grandoare,
bunastare si Iericire.
Sinonim deci operelor de prost gust, destinate unui consum de masa, kitsch-ul este pretutin-
deni semnul sigur al unei subiectivita(i inautentice, mistiIicate, Irivole, care se raporteaza Ials
la sine si la lume.
DiIicultatea deIinirii kitsch-ului deriva din vastitatea sIerei sale de maniIestare si din capaci-
tatea sa de a mbraca cele mai deosebite Iorme de expresie.
384
Produsele kitsch s-au raspndit
cu mare virulen(a n ultima suta de ani, Iiind Iavorizate de anumite condi(ii sociale si culturale
(ascensiunea clasei de mijloc, subordonarea crea(iei Ia(a de consum n economia de pia(a,
comercializarea artei, mediul Iilistin, Irivol, ideea de carierism social, marile ambi(ii culturale
dictate de snobism), ajungnd azi sa acopere o mare supraIa(a a culturii si a existen(ei cotidiene.
Expansiunea acestui univers de obiecte si produse kitsch a Iost asigurata de mijloacele de
comunicare n masa si de Iinalitatea lor ideologica n condi(iile manipularii constiin(ei, sentimen-
telor, dorin(elor n societatea de consum. Evantaiul produselor kitsch este extrem de larg si el
cuprinde: unele obiecte industriale sau de artizanat, Iunc(ionale si decorative; pictura ,de gang'
sau cea ,naturalista', stridenta cromatic; muzica de joasa calitate, de divertisment si petrecere;
melodramele cinematograIice, Iilmele de aventuri, serialele de televiziune; romanele comerciale
de dragoste, de aventuri, poli(iste, piesele bulevardiere; desenele umoristice seriale, spectaco-
lele de varieta(i, unele Iorme de arhitectura si de decora(ie, prezente mai nou n chiar spa(iul
rural, preIerin(a pentru coloritul socant, pentru contrastul extravagant, pentru un Iigurativism
direct, nestilizat.
n lucrarile contemporane de exegeza asupra Ienomenului kitsch se vorbeste de un
om-kitsch, de o IilosoIie-kitsch, de o morala-kitsch, ceea ce nseamna ca este capabil sa
altereze zone diverse din sIera crea(iei culturale. Acest Ienomen se maniIesta cu mare virulen(a
si n mediul cultural al tranzi(iei postcomuniste, o data cu dispari(ia spiritului critic si cu
invazia serialelor pe micile ecrane, precum si a Iormelor joase de petrecere a timpului liber.
Pentru a-l stavili este nevoie de o complexa strategie de educa(ie culturala, ndeosebi sub
raport estetic. Folosind prghiile sociale si institu(ionale de care dispune societatea, programul
384. Vezi Herman Istvan, Kitsch-ul, fenomen al pseudoartei, Bucuresti, Editura Politica, 1973, pp. 155-172,
228-238; Grigore Smeu, Repere estetice in satul romanesc, Bucuresti, Editura Albatros, 1973, pp. 32-70; Abra-
ham Moles, Psihologia kitsch-ului, Editura Meridiane, 1980.
acestei educa(ii trebuie sa cuprinda contactul direct cu operele de arta autentice, ridicarea
nivelului general al cunoasterii si dezvoltarea capacita(ii de percepere si n(elegere adecvata
a limbajului artei.
Abordarea semiotic a kitsch-ului
Pentru a deIini mai exact arta de consum, Cezar Radu Iace o analiza semiotica a acestui
tip de produc(ie culturala. Teoreticienii vorbesc de obiecte-kitsch, atitudini-kitsch, situa(ii-kitsch,
de un kitsch democratic, exotic, aristocratic, de altul manierist si academizant, precum si de
un kitsch avangardist.
AstIel, dupa opinia autorului, kitsch-ul nu poate Ii conIundat cu prostul gust, care este etern,
nici cu arta mediocra, nici cu oIerta culturala accesibila. Pentru a identiIica mai exact indicatorii
Ienomenului, autorul propune un demers delimitativ riguros, dintr-o perspectiva semiotica. Din
punct de vedere sociologic, kitsch-ul apare n perioadele de mare instabilitate sociala, de mobi-
litate pe verticala a indivizilor, ca urmare a procesului de modernizare si urbanizare.
Acesta este sensul aIirma(iei metaIorice a lui Herman Istvan, care spunea ca ,Napoleon
a creat kitsch-ul'. Celebra aIirma(ie a lui Napoleon cum ca Iiecare soldat poarta n rani(a bastonul
de maresal exprima o anumita situa(ie sociala de instabilitate a grupurilor si a indivizilor. Aceasta
aIirma(ie proiectata din perimetrul militar n cel social sugereaza ideea ca indivizii pot trece
rapid peste anumite trepte sociale, ajungnd n vrIul piramidei, fr a asimila in profun:ime
codurile lor culturale. n societa(ile tradi(ionale sau medievale n care, aIirma autorul maghiar,
,oamenii si au locul lor bine stabilit n societate nca de la nastere', deci n societa(ile caracte-
rizate prin stabilitatea structurilor si a ierarhiilor sociale, kitsch-ul nu poate aparea.
Acest Ienomen este rezultatul unor epoci de instabilitate a ierarhiilor sociale si de conIuzie
a valorilor. Or, daca n plan militar sau chiar economic e posibil ca un individ sa acceada la o
pozi(ie sociala nalta datorita unui act de bravura sau unei conjuncturi Iinanciare, el nu are cum
deveni peste noapte dintr-un ignorant un om cultivat. Dar, dobndind un nou statut social,
individul solicita si un statut cultural pe masura. Cum nsa el nu poate asimila rapid noile coduri
culturale, el va solicita produc(ia unui tip de arta pe gustul sau neIormat, o arta Iacuta din
opere-surogat, din succedanee, care mimeaza codurile artei autentice.
Radu Cezar considera ca Ienomenul kitsch este rezultatul unui ,soc cultural' ce apare la
impactul dintre doua tipuri de culturi. Condi(iile de apari(ie a kitsch-ului presupun ca cele doua
culturi aIlate n interac(iune sa Iie suIicient de inegale (ca structura interna, grad de dezvoltare,
prestigiu etc.) pentru ca una sa Iie asimilata, iar cealalta sa Iie asimilatoare. Ele trebuie sa se
aIle n raporturi de disonan(a ca nivel de dezvoltare, ca instrumente de cunoastere si sub raportul
prestigiului social. Cultura asimilatoare trebuie sa depaseasca sensibil constiin(a posibila a
agen(ilor purtatori din cultura ce va Ii asimilata. n acest impact se produc restructurari ce depa-
sesc capacitatea de autoreglare a culturii ce va Ii asimilata. AstIel, cultura moderna de tip urban
exercita o seduc(ie asupra agen(ilor din cultura rurala, tradi(ionala, dar receptarea mesajelor
din prima cultura este distorsionata de situa(ia existen(iala n care se gaseste cultura de tip
tradi(ional.
n aceste raporturi apar cel pu(in patru tipuri de coduri care interac(ioneaza:
sistemul codurilor ideologice, care priveste interesele sociale, reprezentarile asupra lumii,
semniIica(ia no(iunilor de bine si rau etc.;
sistemul codurilor modului de trai, care se reIera la tradi(ii, experien(a acumulata, deprin-
deri, practici, stiluri de via(a etc.;
sistemul codurilor cognitive, care se reIera la experien(a de cunoastere si la tipurile de
limbaje n care este sedimentata aceasta cunoastere;
sistemul codurile estetice, care privesc Iormele de expresie artistica Iolosite de comunita(i.
Ordinea n care sunt enun(ate aceste coduri este ordinea importan(ei lor pentru culturile
premoderne. Codurile ulterioare se ntemeiaza pe cele anterioare, iar inIluen(a inversa, desi
e prezenta, nu are semniIica(ie deosebita. Codurile anterioare sunt ,coduri mai tari' dect
cele ulterioare. Deci codurile 1, 2 si 3 domina n raport cu sistemul codurilor estetice. Cnd
mesajul estetic depaseste constiin(a posibila a destinatarului aIlat n cultura premoderna, atunci
apare o reac(ie Iie de indiIeren(a, Iie de opozi(ie activa (de respingere si de repliere pe pozi(ii
tradi(ionaliste), Iie una de acceptare. Pentru ca Ienomenul kitsch sa apara e necesar sa existe
o compatibilitate relativa ntre primele trei coduri, din cele doua culturi, precum si dorin(a
subiec(ilor Iixa(i n cultura tradi(ionala de a traduce codurile estetice ale culturii moderne n
codurile ,tari'.
Cnd capacitatea de asimilare a subiec(ilor din cultura tradi(ionala este insuIicienta pentru
a decodiIica si recepta n proIunzime codurile culturii moderne, atunci se produc alterari ale
mesajelor n asa Iel nct ele sa devina asimilabile. Imposibilitatea de a decodiIica adecvat si
de a recepta adecvat aceste mesaje duce la tendin(a de a traduce codurile slabe (estetice) n
cele tari (ideologice sau cognitive), de a traduce conota(ia n denota(ie, de a aplica primele trei
coduri la codurile estetice, producndu-se astIel substituiri si reduc(ii masive. Acest lucru explica
de ce Ienomenul kitsch este dominat de ,logica reductiva', dupa cum aIirma Herman Istvan.
Cezar Radu aIirma ca, daca nu poate exista subiect-kitsch Iara obiect-kitsch (si nici invers),
atunci este evident ca ,geneza istorica a kitsch-ului ncepe printr-o alterare a atitudinii perceptive
a subiectului estetic, n contact cu o anumita oIerta cultural-artistica, deci ncepe prin constituirea
subiectului-kitsch'
385
. De aici decurge Iaptul ca educa(ia culturala a subiectului are un rol Iunda-
mental n limitarea Ienomenului kitsch-ului. Rezumnd cercetarea realizata de Grigore Smeu
386
la nceputul anilor 70, Cezar Radu aIirma ca majoritatea Ienomenelor constatate n spa(iul
rural, cele care pun n eviden(a diversitatea Iormelor de maniIestare a kitsch-ului, se supun
unei ,logici reductive': ,aglomerarea de Iorme si culori; exagererea contrastelor cromatice;
renun(area la stilizare, n Iavoarea unui mimesis rudimentar; decorativism strident etc.'
n ceea ce priveste caracterul de Iatalitate al kitsch-ului n societa(ile moderne, autorul are
o pozi(ie nuan(ata, Iormulnd o strategie educa(ionala anti-kitsch, care este posibila utiliznd
toate Iormele de educa(ie si de Iormare a gustului autentic, chiar mijloace de comunicare n
masa, liderii de opinie etc. Totusi, kitsch-ul este ntre(inut de anumite Ienomene obiective, de
o serie de circumstan(e care (in de produc(ia culturala de masa.
,De Iapt, n momentul n care o cultura devine constienta de prezen(a nociva si de primejdia proliIerarii
kitsch-ului, acesta deja s-a si raspndit si consolidat, a si cuprins paturi statistic si cultural semniIicative
ale publicului, si-a si creat mecanisme de autoreproducere si autopromovare adecvate realita(ii socio-
culturale respective etc., iar eradicarea lui a si devenit practic imposibila.'
387
385. Cezar Radu, Art si conventie, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1989, p. 237.
386. Grigore Smeu, Repere estetice in satul romanesc, Bucuresti, Editura Albatros, 1973.
387. Cezar Radu, op. cit., p. 236.
Pentru combaterea kitsch-ului, societa(ile contemporane nu au gasit nca un remediu sigur
si o strategie educa(ionala eIicienta. Desi lucrarile de analiza critica asupra acestor Ienomene
sunt remarcabile, dezvaluind consecin(ele culturii de consum asupra tinerilor si, n general, asupra
personalita(ii umane, ele dezamagesc n privin(a remediilor propuse.
Bibliografie
Rene Berger, Mutatia semnelor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1978.
Umberto Eco, Opera deschis, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969.
Robert Escarpit, De la sociologia literaturii la teoria comunicrii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica,
1980.
Nicolae Frigioiu, Industrie cultural si cultur de mas, Bucuresti, Editura Politica, 1989.
Herman Istvan, Kitsch-ul, fenomen al pseudoartei, Bucuresti, Editura Politica, 1973.
Hans Robert Jauss, Experienta estetic si hermeneutica literar, Bucuresti, Editura Univers, 1983.
Mario di Micheli, Avangarda artistic a secolului XX, Bucuresti, Editura Meridiane, 1968.
Abraham Moles, Psihologia kitsch-ului, Editura Meridiane, 1980.
Grigore Smeu, Repere estetice in satul romanesc, Bucuresti, Editura Albatros, 1973.
XI. Art i civilizaie.
Estetic i funcional n civilizaia contemporan.
Designul i estetica vieii cotidiene
1. Art i civilizaie
Noua condiie a valorilor estetice
Valorile estetice au un loc deIinitoriu n existen(a umana. Nu exista societate, indiIerent
de nivelul ei de dezvoltare, n care activita(ile estetice sa lipseasca. n societa(ile tradi(ionale,
Iactorii estetici erau integra(i n ansamblul vie(ii sociale. n societa(ile moderne, Ienomenul
estetic a devenit un cmp relativ autonom de crea(ie. Autonomizarea artei Ia(a de societate a
dus la proIesionalizarea ei si la opozi(ia dintre arta populara si arta culta, apoi dintre arta de
amatori si arta proIesionista. Astazi se maniIesta o tendin(a opusa, anume tendinta de a reintegra
arta in viata uman, de a prelungi arta in cotidian, de a reesteti:a mediul de viat.
Asistam la o schimbare importanta Ia(a de secolul al XIX-lea, perioada de domina(ie a
masinismului si a industrializarii extensive. Fenomenul estetic se aIla astazi ntr-o alta rela(ie
cu universul vie(ii. Expansiunea Ienomenului estetic este menita sa prentmpine pericolul unidi-
mensionalizarii, sa contribuie la reechilibrarea vie(ii umane. Civiliza(ia actuala este interesata
sa asigure un plus de Irumuse(e vie(ii cotidiene. Produsele industriale, obiectele utilitare, mbra-
camintea, mobilierul, amenajarea spa(iului de locuit, a oraselor, a habitatului urban, toate se
impun si prin dimensiunea lor estetica. ConIortul este asociat azi nu doar cu abunden(a obiectelor
utilitare, ci si cu valen(ele estetice ale lor si ale mediului de via(a. Acest Iapt a devenit o carac-
teristica a calita(ii vie(ii, o coordonata a civiliza(iei contemporane.
Acest Ienomen implica si anumite semniIica(ii IilosoIice. Asistam la multiplicarea activita-
(ilor estetice la care participa oamenii. Timpul destinat experien(elor artistice este n crestere,
avnd n vedere prezen(a teatrului, a muzicii, a radioului, a discului, a casetelor video n via(a
cotidiana. n mod paradoxal, arta si-a extins sIera de maniIestare, prelungindu-se n teritoriile
vie(ii cotidiene. Hegel a enun(at teza despre (posibila) moarte a artei, prin expansiunea stiin(ei
si a gndirii ra(ionale. Dar omul este o Iiin(a contradictorie, ce cauta nu numai eIicien(a cunoas-
terii, ci si Irumuse(ea expresiei si a Iormelor pe care le creaza. Asistam la o reabilitare a sensibili-
ta(ii si la o diversiIicare a Iormelor de crea(ie estetica, pe care Hegel nu o putea prevedea. Mijloacele
de comunicare au umplut via(a umana de un Ilux de imagini cu Iunc(ie estetica. Teoreticienii
vorbesc cu temei despre civili:atia imaginii ca de o caracteristica deIinitorie a lumii actuale.
Produc(ia de bunuri materiale se intersecteaza azi cu interesul pentru estetizarea lor. Obiectul
industrial este seriabil prin utilitate, dar poate Ii individualizat prin Iorma si prin calita(ile sale
estetice. La Iel, urbanistica, dupa o perioada de neglijare a dimensiunilor estetice, revine astazi
cu preocupari intense pentru construc(ia unui ambient inIuzat de elemente estetice.
Estetic i funcional
O caracteristica a civiliza(iei contemporane consta n interIeren(a si ntrepatrunderea dintre
arta si Iormele estetce nonartistice, dintre estetic si Iunc(ional, dintre obiectul estetic si cel utilitar,
dintre valen(ele estetice si cele practic-instrumentale. Esteticul este o categorie mai larga dect
arta, el si gaseste ntruchipari expresive si n aIara artei, adica si n alte sIere ale vie(ii umane
(ceremonii sociale, sarbatori, comportamentul uman, urbanistica, artele decorative, ambientul,
designul obiectelor industriale etc.). Interpretnd o serie de experien(e estetice inedite ale seco-
lului XX, teoreticienii s-au aIlat tot mai mult n diIicultate atunci cnd au ncercat sa delimiteze
arta de Iormele estetice nonartistice, deci cele care nu ating condi(ia artei. Ei vorbesc nsa tot
mai Irecvent astazi de dimensiunile estetice ale vietii umane, n(elegnd prin aceste dimensiuni
sIerele de maniIestare ale Ienomenului estetic dincolo de teritoriul speciIic pe care n chip
tradi(ional l denumeau arta (literatura, pictura, sculptura, teatru, muzica, dansul coregraIic, arhi-
tectura, la care s-a adaugat cinematograIia).
Pentru clariIicarea raporturilor dintre aceste sIere si teritorii dintre artistic si estetic, apoi
dintre estetic si Iunc(ional , teoreticienii au cautat un criteriu de delimitare. Acest criteriu a
Iost gasit n ponderea pe care o au n anumite sIere ale activita(ii umane si n rezultatele lor
cele doua Iunc(ii: Iunc(ia estetica si Iunc(ia practic-utilitara.
Func(ia practic-utilitara priveste capacitatea unor obiecte/ac(iuni de a satisIace o serie de
nevoi/trebuin(e/dorin(e/scopuri ce (in de existen(a practica a omului si de universul instrumental
al vie(ii sociale. Prin conven(ie, ele sunt numite crea(ii/obiecte functionale, n sensul ca sunt
adecvate unei Iunc(ii practice evidente. n aceasta larga categorie a ,Iunc(ionalului' intra toate
crea(iile umane care sunt adecvate unei Iunc(ii practice explicite o unealta, o casa, un drum,
un mijloc de transport, un magazin, un teleIon, o scrumiera, un Iier de calcat, un indicator
rutier, un medicament, o unitate de produc(ie economica, un obiect-marIa, o ac(iune de natura
materiala, spirituala sau simbolica prin care se rezolva o problema de via(a, individuala sau
publica etc. Toate aceste mijloace (valori-mijloc) alcatuiesc universul att de complex al
civiliza(iei n care traim. Elementul comun al acestor obiecte/ac(iuni consta n Iaptul ca ele
sunt concepute si executate avnd n vedere prioritar Iunc(ia lor instrumentala, practica, utili-
tara. Ele raspund unor necesita(i vitale, biologice dar si spirituale, satisIac evantaiul divers
al nevoilor umane.
Departe de a Ii expresii ,gratuite', nepractice, cultura si civiliza(ia deIinesc mecanismul
complex al crea(iei umane, prin care existen(a sociala se produce si a se reproduce pe sine.
Dar unele crea(ii satisIac cerin(e primare, altele nevoi secundare si idealuri spirituale. La aceste
solicitari polare si contradictorii trebuie sa raspunda orice comunitate umana Iie arhaica, antica
sau medievala, moderna sau postmoderna. Mijloacele sunt diIerite, Iunc(iile sunt aceleasi.
Dar registrul complex al existen(ei umane nu poate Ii redus la dimensiunea sa practic-utili-
tara si Iunc(ionala. Omul ,deplin', spune Blaga, traieste concomitent n orizontul imediat (pe
care l cerceteaza necontenit si l amenajeaza practic, pentru a-si amelora condi(iile de existen(a),
dar si n ,orizontul misterului'.
Func(ia estetica a Iost deIinita adesea prin:
caracterul expresiv si simbolic al unor crea(ii (ce pot Ii obiecte, imagini, discursuri, com-
portamente speciIice);
originalitatea si caracterul lor de unicat, de obiecte/opere irepetabile;
prin Iaptul ca au statut de limbaj speciIic si de mijloc distinct de comunicare (n care
predomina aspectele conotativ, sugestiv si metaIoric, caracterul autoreIeren(ial, ambiguu si
polisemnatic);
prin ,gratuitatea' lor, adica prin Iaptul ca aceste crea(ii si obiecte nu ndeplinesc (direct)
o Iunc(ie practica de satisIacere a unor necesita(i primare etc.
nsa acesti indicatori ai artei (altaturi de al(ii) se regasesc, n propor(ii variate, si n alte crea(ii
ale omului, care nu intra n sIera artelor ,Irumoase'. Arta este un domeniu specializat al esteti-
cului, un nucleu n care Iunc(ia estetica este predominanta. n domeniile extraartistice ale
esteticului, aceste valen(e estetice intra n ,aliaje' speciIice, se asociaza si traiesc n simbioza
cu Iunc(ii predominant utilitare. Aici, n teritoriul de interIeren(a dintre estetic si utilitar, Iunc(iile
estetice sunt adiacente si subordonate altor Iunc(ii.
n aceste zone intermediare, esteticul e constrns de cerin(ele Iunc(ionalului, traieste n simbi-
oza cu el, Iiind nsa ntr-o pozi(ie subalterna. ntre teritoriul ,clasic' al artei (ca nucleu al esteticului,
unde Iunc(iile estetice sunt predominante) si teritoriul mult mai larg al esteticului nu exista o
demarca(ie rigida, o Irontiera absoluta, ntruct esteticul se reIera la toate Iormele de maniIestare
a ,Irumosului', nclusiv la cele n care nsusirile estetice coexista doar (separate) cu cele Iunc(io-
nale, pna la crea(iile n care cele doua dimensiuni se ntrepatrund organic. Arhitectura ilustreaza
acest domeniu de interIeren(a dintre stetic si Iunc(ional. Ea este o stiin(a si o tehnica a construc(iilor
cu valoare utilitara, dar si o arta cu multiple virtu(i expresive si simbolice n toate civiliza(iile.
Func(iile estetice pot Ii adiacente sau cu totul nensemnate daca este vorba de o casa, de
un pod, de un siloz sau de un bloc de locuin(e, dar ele dobndesc o importan(a deosebita cnd
este vorba de un ediIiciu public (palat, primarie, castel, teatru, resedin(a regilor sau a presedin-
(ilor, sediul unei institu(ii interna(ionale de azi ONU, NATO, Consiliul Europei etc.) sau n
cazul unor ediIicii cu Iunc(ie religioasa (biserci, catedrale etc.). Aspectul estetic creste n impor-
tan(a pe masura ce un ediIiciu este investit cu o semniIica(ie deosebita. Factorul estetic, prin
valen(ele sale expresive si simbolice, este chemat sa sublinieze si sa poten(eze semnificatia
(politica, religioasa etc.) a ediIiciului respectiv.
De exemplu, termenul de frumos n limba romna are o polisemie care ne permite sa-l
aplicam si unor realita(i diIerite de arta (,lucru' Irumos, gest Irumos, om Irumos etc.). Frumosul
interIereaza cu toate sIerele vie(ii, surprinznd calita(ile estetice laolalta cu alte calita(i (utilitare,
morale, spirituale). Orice obiect si orice activitate uman poate atinge potential o calitate
estetic dac isi depseste functia primar. Termenii de Irumos sau cel de arta, atunci cnd
sunt aplica(i unor gesturi sau activita(i din aIara cmpului artistic propriu-zis, indic sensul
unei perfectiuni, faptul de a dobandi o virtute in plus. AstIel, vorbim curent de ,arta de a trai',
,arta de a iubi', de ,arta culinara', ,arta de a conduce' etc. n astIel de situa(ii, termenul de
arta are sensul de ,maestrie', de perIec(iune, de abilitate si elegan(a, de ndemnare, de voca(ie.
n consecin(a, ntruct nu exista un criteriu absolut pentru a demarca arta de variatele maniIes-
tarile estetice (prezente n existen(a umana), maniIestari care nu ndeplinesc totusi condi(ile inte-
grale pentru a Ii considerate ca apar(innd artei, n sens tradi(ional, teoreticienii au ajuns la
concluzia ca trebuie sa operam cu un ,principiu al gradualita(ii', care ne perimte sa vorbim de
variabilitatea si de ponderea relativa a Iunc(iei estetice n raport cu cea practic-utilitara.
388
Art i civilizaie 269
388. Vezi dezbaterea acestei idei n lucrarea lui Cezar Radu, Art si conventie, Bucuresti, Editura Stiin(iIica
si Enciclopedica, 1989, pp. 54-75.
Spa(iul intern al societa(ii si al vie(ii umane este mediul de maniIestare al unor activita(i
estetice extrem de diverse, dintre care putem men(iona: obiectele industriale, urbanismul, cere-
moniile sociale, Iormele de spectacol si de divertisment, vestimenta(ia si moda, artizanatul, jocu-
rile, nlocuitorii tehnici ai artei, conduita umana, toate componentele care intra n ceea ce se
numeste estetica vietii cotidiene. Artele decorative se aIla ntr-o zona intermediara ntre arta
si via(a, ntre Iunc(ia estetica si cea utilitara.
Desi exista asemanari ntre arta si aceste zone estetice, de o mare varietate n civiliza(ia
actuala, conIuzia dintre ele trebuie eliminata. Arta ramne o zona a crea(iei, nu a produc(iei.
Arta autentica si pastreaza Iunc(ie simbolica si critica, pe cnd zona nconjuratoare a esteti-
cului, n care el este amestecat cu Iunc(ionalul si cu attea Iorme degradante ale divertismentul,
intra adesea n teritoriul culturii de masa si de consum.
Aceasta zona intermediara reprezinta si un cmp tematic nou ce se cere explorat si analiat
de teoria culturii. n toate maniIestarile semniIicative ale societa(ilor actuale ntlnim o preocu-
pare pentru a institui o nou relatie dintre art si viat. Epoca moderna s-a caracterizat prin
distan(area (sau ruperea) artei de via(a. ReIacerea unita(ii dintre arta si via(a, dintre Irumos si
util, dintre estetic si Iunc(ional reprezinta o marca a timpului nostru.
Preocuprile ecologice ale contemporaneita(ii au redeschis tema Irumosului natural si a
esteticii cadrului natural. Deterioarea ecologica a naturii e si o deteriorare estetica. Sensibili-
tatea contemporana a dus la redescoperirea Irumuse(ii naturale, la o reevaluare estetica a naturii,
la o redimensionare a sentimentului naturii. Putem men(iona n acest caz turismul de masa,
Iilmul documentar si stiin(iIic, extinderea IotograIiei, literatura calatoriilor, cunoasterea unor
spa(ii inaccesibile (mediul subacvatic sau spa(iul interstelar) prin Iilmul stiin(iIic, toate contri-
buind la revalorizarea naturii ca Iapt estetic.
Comportamentul uman ntre etic i estetic
Disciplinele antropologice au cercetat si modul n care este apreciat comportamentul uman
n diIerite culturii, n Iunc(ie de idealul de Irumuse(e Iizica si de principiile etice ale convie(uirii
sociale. n culturile arhaice, omul era apreciat n Iunc(ie de abilita(ile sale practice, de Ior(a
Iizica, de calita(ile sale de vnator, razboinic, conducator, saman, preot etc., dar si n raport cu
valen(ele estetice ale activita(ii sale sau ale comportamentului sau. Antropologii au constatat
marea varietate a idealului de Irumuse(e umana, deosebirile de la o cultura la alta, varietatea
criteriilor aplicate Irumuse(ii Iizice si comportamentului uman dupa varietatea sistemului de
valori si de credin(e, varietate ce se ntlneste si n societa(ile moderne.
Antichitatea greco-romana a construit idealul unei mbinari armonioase n Iiin(a umana a
valorilor estetice cu cele morale si ra(ionale (n conceptul de kalokagaton sau unitatea dintre
Irumos si bine). Concep(ia medievala a subapreciat Irumuse(ea Iizica n Iavoarea celei suIletesti,
morale si spirituale. Renasterea si epoca moderna au reabilitat unitatea dintre trup si suIlet,
dintre interior si exterior, dintre Iizic si psihic, dintre suIlet si maniIestarile umane. Epoca mo-
derna l-a privit pe om n toate ipostazele sale, ca Ior(a economica, instan(a morala, Iiin(a sociala,
dar mai ales ca Iiin(a ra(ionala, subliniind calita(ile sale demiurgice, n plan tehnic si simbolic.
Ceea ce se apreciaza nsa la om este personalitatea sa, integrarea datelor Iizice si a celor socio-
culturale ntr-o Iormula expresiva, inconIundabila.
Oamenii, ca spectatori si actori ai vie(ii cotidiene, apreciaza concomitent toate dimensiunile
Iiin(ei umane n rela(iile lor complexe, n care se maniIesta sentimentele Iundamentale de prietenie
si dragoste, de admira(ie si respect, sentimente ce constituie liantul aIectiv al vie(ii sociale.
Apreciind omul la nivelul Irumuse(ii Iizice, al datelor sale biologice si naturale, constatam ca
,nu exista un etalon universal de Irumuse(e umana'
389
. Frumosul uman apar(ine deopotriva
naturii si culturii, iar ,Iigura' omului este locul de ntlnire a materiei si a spiritului, iar ,(inuta
si Iigura omului apar(in simultan ambelor realita(i'
390
.
Frumosul uman (ine n acest caz de ,nIa(isare', de sinteza expresiei si a trairilor interioare,
ntruct la om chipul este elementul decisiv prin care se exprima Ior(a de maniIestare a spiritului
sau. Este semniIicativ Iaptul ca, din Renastere ncoace, portretul a devenit un gen major al
artelor plastice, exprimnd viziunea antropocentrica a epocii moderne. Pictura a Iost obsedata
(prin Michelangelo, Leonardo da Vinci, Drer sau Rembrandt), de chipul omului, de Ior(a lui
de a exprima o stare suIleteasca (bucurie, teama, durere etc.) sau individualitatea si persona-
litatea omului. Literatura si teatrul au nIa(isat, n galeria personajelor tipice, toata gama
caracterelor umane, cele nobile si generoase (Don uijote, Romeo si Julieta, Werther, Aliosa
Karamazov etc.), cele demonice si abjecte (Iago, Harpagon, MeIistoIel), pna la cele care
exprima complexitatea dramatica a condi(iei umane (Hamlet, Faust, Ivan Karamazov, Ana
Karenina etc.).
n conduita umana, criteriile de apreciere sunt si ele variabile, dar predomina cele care se
reIera la anumite valori morale: noble(e, curaj, generozitate, demnitate, cinste etc., calita(i apre-
ciate pozitiv mai mult dect elementele strict Iizice. SemniIica(iile morale care sunt atasate
unei conduite modiIica percep(ia noastra asupra unui individ. ,Orice virtute nIrumuse(eaza
si orice viciu ur(este' (Lichtenberg). Chiar si deIectele Iizice pot Ii transIigurate daca asupra
omului sunt proiectate valori morale superioare. n acest sens, analiznd valoarea simbolica a
aspectului Iizic Ia(a de spiritul uman, contaminarile reciproce dintre cele doua dimensiuni, Karl
Rosenkrantz, autor al unei lucrari de reIerin(a, Estetica uratului, reaminteste ca ,Alcibiade
spunea despre Socrate ca este urt cnd tace, dar Irumos cnd vorbeste'
391
.
Frumosul uman este, asadar, o sinteza dintre aspectele Iizice si morale, dovedite n compor-
tamentul social civilizat, care este apreciat si n Iunc(ie de calita(ile sale estetice. n rela(iile
interumane si n comunicarea sociala conteaza adecvarea conduitei la caracterul situa(iilor
speciIice (de protocol, raporturi institu(ionale, ceremonii sociale, sportive etc.), ct si aspectele
ce (in de comportamentul cotidian. Scriitorul italian Edmondo de Amicis spunea: ,Educa(ia
unui popor se judeca dupa (inuta de pe strada. Vaznd grosolania pe strada, esti sigur ca o vei
gasi si n casa.'
Sinteza valorilor n ceremoniile sociale
Ceremoniile sunt momente cu semniIica(ie deosebita n via(a indivizilor si a comunita(ilor,
cu importante Iunc(ii de solidarizare sociala si de identiIicare colectiva. Ceremoniile sociale
sunt o secven(a delimitata spa(io-temporal n interiorul existen(ei cotidiene, o maniIestare prile-
juita de un eveniment deosebit din via(a individului sau a comunita(ii, maniIestare menita s
consacre tocmai semniIica(ia evenimentului respectiv. Dimensiunea estetica, de sarbatoare si
spectacol, este subn(eleasa.
389. Victor Ernest Masek, Arta de a fi spectator, Bucuresti, Editura Meridiane, p. 144.
390. Ibidem.
391. Apud Victor Ernest Masek, op. cit., p. 151.
SpeciIicul ceremoniilor sociale consta n Iaptul ca ele realizeaza un transIer din planul
realita(ii cotidiene n planul unei realita(i de alt ordin, cu semniIica(ii nalte. Termenul de ,con-
sacrare' sugereaza tocmai aceasta trecerea din spa(iul proIan spre unul sacru, ,investirea'
actului sau a momentului respectiv cu semniIica(ii deosebite. Aceste semniIica(ii sunt solidare
si cu Iaptul ca sarbatorile sau ceremoniile apar(in ,timpului liber', diIerit de timpul dedicat
muncii sau activita(ilor rutiniere. Ceremoniile introduc o ruptura n curgerea banala a vie(ii,
Iiind astIel Iorme moderne asemanatoare cu riturilor din culturile arhaice, prin care se marcheaza
repetarea gesturilor primordiale, rentoarcerea spre originii, spre timpul sacru.
Alt element caracteristic al ceremoniilor sociale consta n Iaptul ca ele prilejuiesc o implicare
afectiv profund si complexa a participan(ilor si a asisten(ei. Cei implica(i au convingerea ca
,participa' la ceva deosebit de existen(a obisnuita si, n consecin(a, prin complexul de mani-
Iestari prilejuite de aceste ceremonii, ei traiesc starii suIletesti diIerite de cele obisnuite.
Aceste ceremonii sunt extrem de diverse: Iestivita(i publice (de exemplu, depunerea jura-
mntului de catre militari, deIilari si parade militare), sarbatori tradi(ionale sau religioase, aniver-
sarea unor date istorice, maniIestari sportive si jocuri, evenimente deosebite n via(a oamenilor
(zi onomastica, botez, nunta, nmormntari etc.). Ceremoniile presupun un cadru amenajat n
chip deosebit, potrivit semniIica(iei pe care o are momentul celebrat, o mbracaminte adecvata,
o atitudine speciIica a participan(ilor. Obiectele Iolosite, gestica si comportamentul, discursu-
rile si aIisele, toate sunt ncarcate cu Iunc(ii simbolice. ManiIestarile respective con(in si un
coeIicient estetic, ob(inut prin combinarea eIectelor de ordin etic, ludic, artistic sau religios,
ntr-un cadru cu aspect sarbatoresc ce cumuleaza elemente diverse (muzica, Iorme vizuale, cadru
plastic, scenograIie, vestimenta(ie sau port popular, dans, recitaluri, concursuri etc.). Toate
vizeaza implicarea subiectiva a spectatorilor, prilejuind stari speciIice, diIerite de cele cotidiene
(vezi ritualul mesei de sarbatoare n Iamilie).
n ceremoniile sociale ntlnim o sinteza a valorilor, o resolidarizare a lor ntr-o Iorma de
maniIestare intersubiectiva ce contopeste semniIica(ii sociale si individuale, religioase si etice,
estetice, ludice si psihologice. Ceremoniile sunt o matrice a tuturor Iormelor de comunicare
umana, cumulnd mesaje diverse; o intersec(ie a tipurilor de limbaje si de discurs prin care
oamenii si vorbesc direct sau prin simboluri. Sensul primar al ceremoniei este de a ntari
comunicarea si dialogul social, de a coeziunea indivizilor si implicit comunitatea lor.
2. Designul i estetica vieii cotidiene
De la arta aplicat la arta implicat
Designul a devenit o categorie a civiliza(iei contemporane. El priveste obiectul utilitar ce
poseda si o dimensiune estetica, dimensiune ce este integrata organic Iunc(iei sale prioritare,
nu printr-o estetizare exterioara, ci printr-o Iorma care este impusa chiar de Iunc(ia obiectului.
DeIinirea designului a suscitat numerose discu(ii, dar notele comune, ce revin la to(i teoreti-
cienii, sunt cele de mai sus. AstIel, Gheorghe Achi(ei propune urmatoarea deIin(ie:
,Designul se reIera la toate acele Iorme Iunc(ionale, cu destina(ie si statut Ioarte diverse, produse
de obicei industrial, a caror compozi(ie vizuala prezinta interes estetic Iara a recurge la eIecte de
ornament si decora(iune, prin simpla lor geometrie.'
392
392. Gheorghe Achi(ei, Expanxiunea contemporan a esteticului, capitolul n vol. Estetica, Partea a IX-a,
Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1983, p. 423.
Asadar, designul urmareste modul n care Iactorii estetici pot Ii inclusi n snul utilita(ii,
nlauntrul Iunc(iei utilitare. n Iazele primare ale industrializarii, preocuparea pentru estetica
produselor era minima, valoarea economica Iiind elementul decisiv. Civiliza(ia actuala ncearca
sa conjuge nsa Iactorii economici si cei estetici, sa asocieze sentimentul utilului cu cel al
Irumosului, poten(ndu-le reciproc.
n domeniul produselor industriale, Iactorii estetici sunt condi(iona(i de cei Iunc(ionali.
Problema consta la ce nivel si n ce modalita(i se poate realiza sinteza sau Iuziunea lor. Gheor-
ghe Achi(ei considera ca istoria designului a parcurs pna acum patru etape: aplicativist,
modernist, stilist si consumist.
393
O prima Iaza a designului a Iost cea ,aplicativa'. La sIr-
situl secolului al XIX-lea nca era dominanta tendin(a de a nIrumuse(a obiectele industriale
prin ,aplicarea' pe supraIa(a lor a unor ornamente si decora(ii abundente, producnd obiecte
,nzorzonate' si nIrumuse(ate arIiciIicial. Treptat, teoreticienii si proiectan(ii s-au Ierit de esteti-
zarea gratuita, exterioara, cautnd una care sa derive chiar din Iunc(ia utilitara a obiectului.
La nceputul secolului XX se impune orientarea ,modernista' ce tinde sa se elibereze de
decorativism, Iara a elimina cu totul ornamentica, utilizata de acum pentru ,estetizare' doar
cu discre(ie si ntr-un sens mai apropiat de canonul Iunc(ionalist, ce se va impune masiv abia
n periada interbelica. Arhitectul AdolI Loos a rezumat reac(ia modernista Ia(a de decorativism
prin sloganul ,ornamentul e un delict'. AstIel, la nceputul secolului, Paul Souriau (n lucrarea
Frumusetea rational, publicata n 1904), a sus(inut teza ca orice obiect poate Ii Irumos Iara
a i se adauga elemente decorative suplimetare atunci cnd el corespunde scopului pentru
care a Iost creat.
n cazul obiectelor produse pe cale industriala (masinii, mobilier, unelte etc.) se pot ntlni
exemple de perIecta si stricta adapatare a acestor produse la Iunc(iile pentru care au Iost
proiectate, ob(innd astIel si valen(e estetice. Era un punct de vedere opus esteticii kantiene
care sus(ine ca Irumosul exclude orice Iinalitate practica. Etienne Souriau dezvolta perspectiva
ini(iata de tatal sau, a unita(ii dintre Iunc(ional si estetic. n lucrarea Jiitorul esteticului, din
1929, el Iormuleaza si un principiu Iundamental al designului, principiu care aIirma ca estetica
industriala nu este o ,arta aplicata, ci o arta implicata'. El sublinia astIel legatura organica
dintre calita(ile Iunc(ionale ale obiectului si calita(ile estetice.
Orientarea ,stilista', numita si modern style, aIirmata tot la nceputul secolului XX, mizeaza
pe stilizare si estetizare la nivelul compozi(iei Iormale si vizuale a obiectelor industriale. Stilis-
mul tendin(a ce s-a maniIestat pna dupa al Doilea Razboi Mondial a cautat Iorme atragatoare,
ameliornd Iormele vechi si estetiznd ,ambalajul', care era menit ,sa ia ochii' si sa Iaca van-
dabil produsul, Iara a depasi dihotomia dintre ,Iorma' produsului si Iunc(ia sa utilitara. ,Stilul'
obiectului, ,nIrumuse(area' Iormei sale, n scopuri mercantile, era conceput si practicat (de
,stilisti', de cei care aveau sarcina sa conIere stil obiectelor industriale) tot ca un ,adaos' n
raport cu Iunc(ia utilitara a obiectului. Estetizarea abuziva, prin decora(ii abundente, duce ade-
seori la kitsch, iar uneori are menirea de a camuIla calitatea proasta a materialului. n acest sens,
celebrul arhitect Le Corbusier spunea: ,MarIa proasta este totdeauna decorata n mod supraabun-
dent'. n acest caz, esteticul este Iolosit cu Iunc(ia de paravan Ia(a de calitatea produselor.
n perioada interbelica asistam la o reac(ie organizata (avnd n substrat o noua viziune
asupra ambientului si o atitudine radicala Ia(a de tradi(ie) din partea specialistilor, a creatorilor
393. Gheorge Achi(ei, Frumosul dincolo de art, Bucuresti, Editura Meridiane, 1988, pp. 341-354.
din domeniul urbanistic si al Iormelor vizuale, dar si din partea teoreticienilor la aceste tendin(e
ce au perpetuat, chiar si n Iorme disimulate, principiul tradi(ional al ,artei aplicate'. Estetica
industriala a devenit un cmp de cercetare intens n perioada interbelica si dupa aceea, Iiind
ntemeiata ca disciplina teoretica si practica prin contribu(ia unor teoreticieni precum Herbert
Read, Jacques Vienot, David Pye, dar mai ales a celor grupa(i n scoala Bauhaus. Estetica
industriala s-a maniIestat n diverse domenii, cum ar Ii: estetica masinilor-unelte, a utilajelor,
estetica locului de munca (hala, atelier etc.), estetica obiectului de consum, care reprezinta
domeniul cel mai larg de aplica(ie al designului.
n perioada interbelica s-a raspndit orientarea numita functionalism, impusa de Scoala
Bauhaus n arhitectura si urbanistica, prin care cladirile si spa(iile urbane erau concepute n
raport de stricta adecvare la Iunc(ia lor utilitara, Iara nici un adaos de natura decorativa. Scoala
Bauhaus (1919-1933), ini(iata de Walter Gropius (1883-1969), a cercetat modul de integrare
a Iormelor plastice n ambian(a si posibilita(ile de a realiza o unitate ntre toate elementele
urbanismului (cladiri, strazi, pie(e, monumente etc.). n acest cadru au Iost elaborate noile
structuri vizuale moderne, integrnd arta si tehnica. Aceasta scoala a Iost un adevarat laborator
pentru studiul Iormelor, ducnd la epurarea lor de elemente expresive gratuite. Func(ionalismul
a impus cteva principii:
primatul functiei utilitare mpotriva tendin(elor de estetizare, aplicative sau ,stilistice';
eliminarea decorativismului parazitar, asceza Iunc(ionala si geometrica a Iormelor (a
cladirilor ndeosebi);
principiul standardizarii.
AstIel, designul a trecut de la etapa aplicativ la cea modernist si functionalist, orientare
ce va domina arhitectura si artele vizuale pna n ultimele decenii ale secolului XX.
Orientarea Iunc(ionalista, mbra(isata de arhitec(i si de specialistii n Iorme vizuale pna
spre anii 70, a saracit mediul ambiant, l-a dezestetizat, astIel ca n ultimele decenii a aparut
o reac(ie care urmareste recuperarea dimensiunilor estetice ale urbanismului. Orasul ca mediu
de via(a are o structura complexa, adecvata unor Iunc(ii economice, sociale si culturale, iar
artele plastice se integreaza Iiresc n acest spa(iu (monumente, decora(ii, graIica, aIise, sta(ii
de metrou, parcuri etc.). Nu ntmplator, calita(ile estetice ale unui oras sunt apreciate ca o
oglinda a gradului de civiliza(ie si a mentalita(ii unui popor.
Func(ionalismul, paradigma a modernismului ncrezator n virtu(ile sale practice, nu a putut
nsa rezista la oIensiva pie(ei generalizate si a globalismului, context n care obiectele produse
de om nu mai sunt apreciate doar prin criteriul adevarii lor la o Iunc(ie practica determinata,
ci prin capacitatea lor de a strni si satisIace nevoi artiIiciale, pentru a asigura vnzarea unor
produse create n mod inten(ionat ca perisabile ntr-o societate care nu poate exista Iara
acest schimb univeral. Acum, designul este Iolosit ca agent si instrument prioritar pentru
vnzarea obiectului. Interesul consumatorului este orientat acum spre Iorma estetica a obiectului,
iar Iunc(ia sa utilitara poate trece n plan secund, daca este vorba de o socetate de consum si
de o societate a abunden(ei. Aceasta este Iaza consumatorist a designul, n care estetizarea
este subordonata interesului mercantil.
Principii i domenii ale designului
Termenul de design s-a impus dupa 1950 n vocabularul contemporan pentru a nlocui
vechiul termen de ,estetica industriala'
394
. Prin design se n(elege azi un proces ce cuprinde
conceperea, proiectarea si producerea, cu mifloace industriale, a unor obiecte ce au calitti
functionale si estetice totodat. Ambiguitatea termenului deriva din Iaptul ca el se reIera
concomitent la activitatea de ,proiectare' a obiectului, dar si la obiectul nsusi, cu virtu(ie sale
intrinseci. Unii teoreticieni reduc activitatea de design doar la prima Iaza, a conceperii si proiec-
tarii. Al(ii nclud si activitatea de producere eIectiva si extind termenul si asupra ,produsului
Iinit', asupra obiectul ,de tip design'. n sIrsit, o alta sursa a disputelor consa n Iaptul ca
designul priveste att productia de unicate (piese de mobilier, vase, vesminte etc.), ct si produc-
tia de serie mare, pornind de la un prototip (industria de automobile, avioane, trenuri, televizoare
etc.). Casele de moda si industria de mbracaminte ilustreaza celor doua situa(ii. Primele lanseaza
si unicate, dar si serii limitate, iar unele dintre acestea sunt asimilate de industrie ca prototipuri
pentru serii mari. Pentru designul aplicat produc(iei de serie se utilizeaza termenul de design
industrial.
Cei mai importan(i Iactori estetici ai produsului industrial privesc culoarea si forma. Culoa-
rea obiectului sau combina(ia sa cromatica reprezinta o calitate Irapanta sub raport estetic, care
este imediat receptata. Forma priveste compozi(ia structurala a obiectului, conIorm unor principii
ergonomice, dar si calita(ile sale propriu-zis Iormale: conIigura(ie armonioasa, echilibru, Iorme
aerodinamice la vehicule etc.
Obiectul de tip design presupune o concep(ie si o proiectare ce trebuie sa (ina cont de
exigen(e Iunc(ionale, economice, tehnologice si estetice n acealsi timp. El presupune si un
mod de execu(ie bazat pe Iolosirea unor tehnologii nalte si perIec(ionate. Materialul, Iorma,
culoarea si conIigura(ia elementelor componente trebuie sa Iie aiba n vedere destina(ia practica
a obiectului si capacitatea sa de a Ii utilizat n mod conIortabil si placut. Condi(ia estetica a
acestor obiecte este sa aiba o nIa(isare ct mai Irumoasa si placuta. nca o data se veriIica
Iaptul ca valoarea estetica este legata de ,nIa(isare', de organizarea ,Irumoasa' a aparen(elor,
de ,chipul' obiectelor (si al omului), de ,expresia' unui con(inut sau mesaj. Pe lnga Iunc(ia
primara a obiectului, el ne transmite si un mesaj prin ,Iorma', ,nIa(isarea' si expresia sa.
Este importanta, de asemenea, integrarea in context a obiectului, adecvarea obiectului n
raport cu mediul n care urmeaza sa Iunc(ioneze, geometri:area si stili:area formelor si chiar
ornamentatia, Iara a Ii stridenta. O importan(a deosebita o are executia, finisaful, perIec(iunea
Iormelor, mai ales la obiectele de uz casnic si n cazul cladirilor.
Designul trebuie sa satisIaca doua serii de condi(ii. Condi(iile economice privesc calitatea
produselor, adecvarea lor la Iunc(ie, rentabilitate si maestrie n execu(ie. Condi(iile estetice se
reIera la nIa(isarea placuta, armonioasa, realizata de un nou specialist, designerul, care coope-
reaza cu proiectan(ii si cu executan(ii. n sensul actual, designul se reIera la orice produs utilitar
care trezeste reac(ii estetice prin chiar Iorma sa, prin compozi(ia si structura sa, Iara adaosuri
decorative. Dar decora(ia nu poate Ii exclusa cu totul, ntruct exista situa(ii n care arta aplicata
si are rostul sau.
394. O lucrare de pionierat n acest domeniu n cultura romna i apar(ine lui Ionel Achim, Introducere
in estetica industrial, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1968.
Gh. Achi(ei considera ca designul cuprinde trei domenii importante: ,designul ambiental,
designul Iormelor vizuale comunicante si designul de obiecte'
395
. Men(ionam cteva aspecte
ale acestor domenii, urmnd sistematizarea propusa de autorul citat:
Designul ambiental priveste amenajarea cladirilor si a locurilor de munca, sistematizarea
localita(ilor si a circula(iei, aranjarea locurilor publice etc.
Designul Iormelor vizuale comunicante este si el Ioarte divers, viznd graIica publicitara,
reclama, etichetele, inscrip(iile de pe obiectele utilitare, vitrinele, aIisele din locurile publice,
graIica de carte etc.
Designul de obiecte este domeniul cel mai extins care priveste toate produsele industriale.
Designul de obiecte este categoria cea mai complexa, incluznd o mare varietate de situa(ii,
ce privesc masinile, uneltele si utilajele, aparatura de laborator, mijloacele de transport, obiectele
de uz gospodaresc si personal, echipamentul sportiv, ambalajele, jucariile si chiar armele etc.
Un domeniu vast al designului priveste estetica vestimentatiei si moda. n designul vesti-
menta(iei Iunc(ia estetica joaca un rol important. mbracamintea are concomitent Iunc(ii utilitare
si Iunc(ii expresive, precum si Iunc(ii de a marca un anumit statut social (uniIorme etc.). Vestimen-
ta(ia pentru ocazii speciale a dus la apari(ia Ienomenului social numit mod, care poate Ii deIinit
ca o tendin(a de adaptare a vestimenta(iei la Iluctua(iile preIerin(elor si ale gustului. Evolu(ia
modei este determinata social si psihologic, este dependenta de anumi(i Iactori morali, econo-
mici, culturali, precum si de tendin(a de imita(ie sociala.
Casa de mod a devenit o institu(ie de crea(ie n acest domeniu, iar prezentarea diverselor
tipuri de vestimenta(ie un spectacol Irecvent n zilele noastre. Termenii utiliza(i n domeniu
s-au specializat si ei, astIel termenul de tinut priveste vestimenta(ia obligatorie, potrivit uzan(ei,
pentru anumite ceremonii sociale (sarbatoare, Iestivita(i, protocol etc.), iar termenul de toalet
vizeaza doar vestimenta(ia Ieminina adecvata Iie unor maniIestari publice, Iie unor activita(i
de zi sau de seara.
Un domeniu ce a dobndit o relevan(a deosebita n civiliza(ia contemporana priveste inlo-
cuitorii tehnici si industriali ai artei care mijlocesc socializarea unor valori si comunicarea unor
mesaje n lumea contemporana (IotograIii, diapozitive, reproduceri, albume, discuri, videoca-
sete etc.). Exista diIerite situa(ii intermediare ntre arta si tehnica, cum ar Ii cazul arhitecturii,
Iilmul documentar, IotograIia stiin(iIica si artistica, reportajul etc.
O situa(ie deosebita o are arti:anatul, greu de deIinit, ntruct el pare a Ii o prelungire a
artei populare, dar diIera radical Ia(a de aceasta prin destinatia sa comercial si chiar prin
alterarile estetice pe care le produce satisIacnd gusturile ndoielnice ale cumparatorilor. Arta
populara era destinata unor trebuin(e proprii ale creatorului sau ale comunita(i satesti (olaritul,
mesterii specializa(i n construc(ia caselor etc.). Artizanatul este un produs manual sau de atelier
mestesugaresc, inspirat de arta populara, dar are un scop comercial explicit, acesta Iiind ele-
mentul distinctiv Ia(a de arta populara.
Un domeniu nou priveste mifloacele de comunicare in mas, dintre care unele au un statut
intermediar, precum este discul si caseta video, care sunt nregistrari tehnice cu Iunc(ia de pas-
trare, Iiind ,conserve' de sunet si imagini. n aceeasi situa(ie se aIla si aIisul, care este o Iorma
vizuala expresiva.
396
395. Gh. Achi(ei, art. cit., p. 423.
396. Vezi Cezar Radu, ,Estetica mijloacelor de comunicare de masa', n vol. Estetica, Bucuresti, Editura
Academiei RSR, 1983, pp. 398-407.
Funcii estetice i psihologice ale mediului de via
Civiliza(ia tehnologica a transIormat radical mediul de via(a al omului. Mediul de via(a,
cel natural si social deopotriva, joaca o diversitate de roluri, Iiind un izvor al resurselor materiale,
un prilej pentru activitatea imaginativa, condi(ionnd, prin elementele sale de decor, via(a
imaginara si psihica a omului. Locuin(a, vestimenta(ia si obiectele care populeaza via(a omului
sunt si un mijloc important pentru a simboliza via(a suIleteasca a individului. Aranjarea locului
de munca sau a locuin(ei l reprezinta adeseori pe locatar, dupa cum compozi(ia unui oras sau
a spa(iilor verzi au o Iunc(ie estetica evidenta.
n aceste condi(ii, preocuparea de a proiecta Iorme care sa satisIaca concomitent att cerin-
(ele Iunc(ionale, ct si cele estetice, excluznd ornamentele si decora(iile gratuite, suplimentare,
este Iireasca si extrem de semniIicativa pentru standardul civiliza(iei actuale. Designul a aparut
ca urmare a posibilita(ii industriei de a depasi cererea ntr-un anumit sector, astIel nct a aparut
posibilitatea alegerii si dupa alte criterii dect cele strict utilitare.
Totodata, designul si preocuparile pentru estetica vie(ii cotidiene au aparut si ca urmare a
nevoii de a (ine seama de o serie de Iactori de natura psihologica, de necesitatea de a umani:a
masina si produsul industrial, de a depasi prapastia psihologica dintre om si masina, integrnd
obiectul industrial n ambian(a vie(ii umane. Obiectul tehnic este omniprezent astazi n via(a
umana. Noile tehnologii si produsele ei industriale sunt asimilate rapid n via(a cotidiana, noile
Iorme estetice, vizuale si auditive, unele bazate pe reproducere, altele pe virtu(ile computerului,
au schimbat radical mediul de via(a, cadrul, habitatul, scenograIia vie(ii. mai mult, omul traieste
acum ntr-un habitat mediatic, Iiind cuplat la diverse re(ele de transmitere a inIorma(iei. Mediul
tehnic se substituie celui natural, astIel ca se schimba si reprezentarea noastra asupra realita(ii.
Ca atare, interesul pentru dimensiunea estetica a acestui mediu este Iireasca pentru a conIeri
noului habitat uman un conIort psihic si o conIigura(ie compatibila cu dezvoltarea spirituala.
O serie de studii ntreprinse de psihologia Iormelor si a culorilor au ajuns la concluzia dupa
care calitatea estetica (sau nonestetica) a obiectelor inIluen(eaza continuu structurile psiholo-
gice ale omului, percep(iile, reprezentarile, imaginarul si atitudinile sale.
Bibliografie
Ionel Achim, Introducere in estetica industrial, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1968.
Gheorge Achi(ei Frumosul dincolo de art, Bucuresti, Editura Meridiane, 1988.
Gheorghe Achi(ei, capitolul ,Expanxiunea contemporana a esteticului', n vol. Estetica, Editura Academiei
RSR, Bucuresti,1983, Partea a IX-a.
Cezar Radu, Art si conventie, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1989, pp. 54-75.
Cezar Radu, ,Estetica mijloacelor de comunicare de masa', n vol. Estetica, Bucuresti, Editura Academiei
RSR, 1983, pp. 398-407.
XII. Cultura postmodern.
Abordri, teorii i caracteristici
1. Cultura postmodern i sensurile sale
De la modernism la postmodernism
Termenul de postmodernism a Iost utilizat, nca de la mijlocul secolului XX, pentru a deIini
o atitudine de respingere a limbajelor artistice, a reprezentarilor si a canoanelor pe care le-au
consacrat miscarile moderniste si apoi avangardiste n spa(iul cultural european. n mod Iiresc,
postmodernismul presupune raportarea la modernism, ca la o realitate culturala pe care noul
curent vrea sa o depaseasca, dar pe care o si evoca implicit prin construc(ia termenului cu
preIixul ,post-'. AstIel, dezbaterile despre postmodernism au reproblematizat temele gndirii
moderne, au pus n discu(ie etapelor parcurse de cultura moderna si au provocat o reinterpretare
critica a principalelor sale trasaturi caracteristice.
Desi ntreaga epoca moderna este strabatuta de opozi(ia dintre ,antici si moderni', dintre
tradi(ie si inova(ie, modernismul, ca miscare estetica, nu reprezinta dect un segment limitat
din aceasta epoca, n care s-au derulat, ntr-o succesiune rapida, variate stiluri artistice, perspec-
tive stiin(iIice si curente de gndire, unele coexistente si complementare. Punctul de pornire
al epocii moderne este conglomeratul cultural al Renasterii, din care s-au desprins trasee spiri-
tuale diverse, cu biIurca(ii ce au avut un impact politic si economic major (este cazul ReIormei
religioase, ini(iate de Luther si Calvin, care a dus la desprinderea protestan(ilor de tradi(ia
catolica, proces urmat de numeroase razboaie religioase), cu opozi(ii pe axa ra(ionalism/empi-
rism n IilosoIie, liberalism/conservatorism n politica, universalism si relativism n gndirea
socala etc. n epoca moderna, ce acopera o jumatate de mileniu din istoria europeana, s-a produs
trecerea de la societa(ile agrare la cele industriale, de la regimurile autocratice la cele democra-
tice, de la imperii la state-na(iuni, de la cultura tradi(ionala a oralita(ii la cultura scrisa, schimbari
ce s-au acumulat si au determinat o revolu(ie n Iundamentele civiliza(iei, n modurile de via(a
si de gndire.
Lasnd la o parte (deocamdata) rasturnarile din stiin(ele naturii, de la Copernic la Einstein,
epoca moderna a cunoscut o varietate de stiluri artistice, de curente si orientari care au o diversi-
Iicat si au nnoit registrul Iormelor de expresie. Totusi, exista o anumita continuitate subterana
n succesiunea curentelor si a limbajelor artistice de la Renastere pna la mijlocul secolului al
XIX-lea. Daca analizam evolu(iile din artele plastice, observam ca pictura renascentista a Iixat
un anumit canonul al reprezentarii Iigurative, care a suIerit numeroase modiIicari n trecerea
spre manierism si baroc, pna la romantism si realism, modiIicari sesizabile la nivelul tematicii,
al procedeelor si al conven(iilor artistice, dar anumite elemente Iundamentale au ramas neschim-
bate. De exemplu, romantismul, ca expresie a unei noi sensibilita(ii si orientari spirituale, cu
un program anticlasic n literatura si pictura, va explora lumea imagina(iei si a visului, va tulbura
canonul reprezentarii Iigurative, dar nu-l va abandona canon pe care realismul literar si plastic
l va reabilita, din anumite puncte de vedere, cteva decenii mai trziu.
Dar, n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, se produce o schimbare radicala n universul
estetic si n condi(ia sociala a artei. Este perioada n care modernismul intra n scena ca un
curent ce acopera treptat ntreaga sIera a crea(iei estetice, orientare ce impune o noua viziune
privind Iunc(ia creatoare si simbolica a artei, o noua perspectiva asupra rela(iei dintre arta si
realitate, dintre arta si societate. Teoreticienii plaseaza momentul de geneza al modernismului
n zone diverse ale crea(iei, cele mai expresive Iiind literatura si artele plastice. Treptat, ncepnd
cu impresionsimul si expresionismul n pictura, cu Baudelaire si Mallarme n poezie, cu noile
Iorme de nara(iune intoduse de Gustave Flaubert, dezvoltate apoi de Marcel Proust si James
Joyce, curentele moderniste vor pune accent pe capacita(ile expresive ale limbajului, ndepartn-
du-se de Iormele de reprezentare tradi(ionala. Ruptura va Ii adncita de cubism si de curentele
avangardiste, care vor denun(a Iigurativismul mimetic si vor proclama libertatea artei de a con-
strui universuri Iic(ionale si supra-realiste.
n aceasta succesiune a stilurilor si a modurilor de reprezentare artistica, modernismul este
doar un curent particular al epocii moderne. Modernismul s-a aIirmat dupa reac(ia anticlasi-
cista a romantismului, Iiind un curent antitradi(ionalist radical si proIund novator n cmpul
experien(elor estetice, o orientare culturala ampla, ce a dominat intervalul 1850-1950. Aceste
repere cronologice sunt aproximative, dar este evident ca n acest interval modernismul s-a
aIirmat ca o miscare spirituala viguroasa, ce a produs o schimbare semniIicativa a Iormelor
de expresie si a limbajelor simbolice n literatura, n artele plastice si vizuale, apoi n muzica
si arhitectura. Aceasta schimbare culmineaza cu miscarile avangardiste din prima jumatate a
secolul XX, Iiind o adevarata revolu(ie estetica si culturala.
Modernismul a produs o ruptura n planul Iormelor de reprezentare artistica, a supralicitat
autonomia artei Ia(a de maniIestarile vie(ii, a mizat pe capacitatea limbajului artistic de a construi
o realitate semniIicanta, antimimetica si Iic(ionala, care sa se sus(ina, la limita, doar prin Ior(a
de expresie a structurile Iormale, nu prin apelul la o zona reIeren(iala exterioara operei. Renun-
(area la nara(iunea lineara si clasica n proza, la Iigurativism n artele plastice, la decora(ie si
ornamenta(ie n arhitectura, ermetizarea si nchiderea artei n limbaj, complicarea structurilor
expresive si cautarea obsedanta a originalita(ii Iormale au avut drept consecin(a ruptura dintre
art si public, consacrarea artei ca un domeniu privilegiat al crea(iei spirituale, instaurarea unei
distan(e valorice ntre crea(iile ce apar(in artei autentice (,nalte', autonome) si produsele de
joasa condi(ie estetica, destinate consumului de masa, accesibile si atractive, conIec(ionate dupa
re(ete comerciale, pe masura gustului ,popular'.
Pentru a Ii n(eles n semniIica(iile sale istorice si estetice, modernismul trebuie raportat
la contextul istoric, social si politic n care s-a aIirmat, context dominat de procesul de industriali-
zare si urbanizare masiva, de secularizarea vie(ii, de consolidarea societa(ii de masa si apari(ia
noilor mijloace de comnicare n masa. Prin izolarea orgolioasa a artei ntr-o sIera autonoma,
transcendenta si implict critica Ia(a de realitatea prozaica a societa(ii de masa, modernismul a
nsemnat si un protest estetic si moral Ia(a de procesul de degradare spirituala si de trivializarea
vie(ii, un act de denun(are a noilor Iorme de alienare umana, caracterizate prin inversarea
raportului dintre mijloace si scopuri, prin suprema(ia pe care au dobndit-o interesele de ordin
material Ia(a de valorile spirituale.
Dintr-o perspectiva sociologica si istorica, modernismul poate Ii apreciat drept un raspuns
cultural si estetic la o realitate contradictorie, marcata ini(ial de democratizare politica si cuceri-
rea unor spa(ii pentru libertatea individuala, apoi de criza democra(iei si de apari(ia regimurilor
totalitare. Modernismul este o reac(ie elitist de aparare si protejare a valorilor simbolice si
spirituale n Ia(a logicii generalizate a pie(ei si a tendin(ei sale de a subordona si sIera crea(iei
unor scopurile utilitare si comerciale, de convertire a tututur valorilor umane n valori de schimb.
Opozi(ia discursului modernist Ia(a de aceste tendin(e a avut implica(ii indirecte, dar semniIi-
cative, n mediile intelectuale, stiin(iIice, culturale si politice. Asadar, postmodernismul trebuie
raportat la acest cadru de reIerin(a cultural si sociologic, la programul artistic al modernismului
si al avangardelor, pentru a n(elege amploarea schimbarilor pe care le produce, dar si masura
n care preia si exacerbeaza anumite linii ale acestui program.
Postmodernismul ca reacie la stilul arhitecturii moderniste
Desi termenul de postmodernism a Iost utilizat sporadic la sIrsitul anilor 40 ai secolului
XX si n urmatoarele doua decenii n studiile literare si n critica literara americana pentru a
deIini noua orientare a sensibilita(ii si a limbajului poetic, curentul postmodernist s-a aIirmat
elocvent, la nceputul anilor 70, printr-un gest de disiden(a estetica si de respingere Ierma a
modelului urbanistic impus de orientarea modernista si Iunc(ionalista n arhitectura si n designul
Iormelor decorative nca din perioada interbelica. n domeniul arhitecturii si al urbanismului,
modernismul a parcurs un traseu speciIic si a luat chipul functionalismului, orientare ale carei
principii si norme de construc(ie arhitectuala si de organizare a habitatului urban au Iost Iixate
de catre scoala Bauhaus, ini(iata de Walter Gropius ndata dupa Primul Razboi Mondial, principii
ce au dobndit expresie prin opera si ideile unor arhitec(i de marca, precum Henri Le Corbusier,
Ludwig Mies van der Rohe, Henri van der Velde.
397
Modernimsul n arhitectura a dus la simpliIicarea si geometrizarea ra(ionala a Iormelor,
pornind de la ideea directoare ca spa(iile urbane si cladirile trebuie concepute si amenajate n
raport de stricta adecvare cu Iunc(ia lor utilitara si sociala, Iara adausori suplimentare de natura
decorativa si estetica. Teza centrala a Iunc(ionalismului, primatul functiei utilitare a cldirilor,
era ndreptata mpotriva tendin(elor de estetizare abuziva (,aplicative' sau ,stilistice'), tendin(e
maniIestate n arhitectura eclectica de la sIrsitul secolului al XIX-lea. Modernismul Iunc(io-
nalist a valoriIicat noile materiale si tehnici de construc(ie, a eliminat decorativismul parazitar
si a impus modelul cladirilor verticale, din beton si sticla, austere si transparente, cu o Iorma
geometrica, eliberate de ornamente si Iunc(ii de semniIicare suplimentare.
Orientarea Iunc(ionalista a Iost mbra(isata de arhitec(i si de urbanisti si dupa al Doilea Razboi
Mondial, ca o solu(ie ra(ionala si eIicienta pentru a reconstrui orasele si mediile urbane, centrele
administrative, comerciale si cartierele destinate celor cu venituri modeste, ntr-un context istoric
dominat de anumite constrngeri sociale si economice. AstIel, Iunc(ionalismul a devenit un
,stil interna(ional', n care arhitectura urbana era subordonata Ia(a de principiul standardizarii
ra(ionale si al Iunc(iei utilitare. Consecin(a a Iost apari(ia unor orase ,standard', ra(ionalizate,
Cultura postmodern 281
397. Vezi Charles Jencks, The Language of Post-Modern Architecture, New ork, Rizzoli, 1977.
Iara personalitate, orase monotone, Iara memorie istorica, concepute astIel nct conota(iile
culturale si estetice ale arhitecturii au Iost sacriIicate n Iavoarea atotoputernicei Iunc(ii utilitare.
Modernismul Iunc(ionalist a ra(ionalizat astIel mediul urban, l-a standardizat, dar a produs si
o grava dezestetizare si depersonalizare a scenograIiei si a habitatului n care se desIasoara
via(a cotidiana si practica.
Ca urmare a unor schimbari sociale, economice si culturale din anii 60, modernismul arhi-
tectural, plastic si literar si-a pierdut Ior(a de atrac(ie si capacitatea de a exprima noile tendin(e
ale sensibilita(ii si gndirii. Operele avangardistilor Cezanne, Matisse, Picasso, Brncusi, Kan-
dinsky sau Duchamp, apreciate ca revolu(ionare la vremea lor, erau celebrate acum n muzee,
ca expresii oIicializate ale culturii de legitime, nalte, preluate si asimilate de elitele dominante.
Ceea ce fusese initial o rebeliune estetic s-a transformat cu timpul intr-un canon limitativ. Marile
opere ale literaturii moderniste, semnate de Joyce, Proust, T.S. Eliot, Ezra Pound, D.H. Lawrence
sau Faulkner, ,considerate altadata subversive, de nen(eles sau socante', au Iost canonizate de
cercurile intelectuale, academice si universitare, Iiind astIel absorbite n mecanismele de legiti-
mare a puterii, Iapt care le-a neutralizat poten(ialul critic Ia(a de realitatea sociala.
398
ntr-un context istoric nou, n care au sporit disponibilita(ile economice ale clasei de mijloc
iar disparita(ile sociale s-au atenuat, context marcat si de diversiIicarea consumului cultural
de masa, ca urmare a extinderii mass media, n decursul anilor 60 au aparut ,diverse miscari
contraculturale si antimoderniste', care au denun(at semniIica(iile ,opresive ale ra(ionalita(ii
tehnico-birocratice cu baze stiin(iIice', miturile masinismului si ale civiliza(iei tehnologice.
Aceste miscari, pornite din zona tineretului universitar, au reprezentat implicit si un protest
social si politic mai amplu Ia(a de principiile estetice ale modernismului, ce plasau arta ntr-
un teritoriu autonom si transcendent Ia(a de via(a practica. Noile miscari ,explorau tarmurile
autorealizarii individualizate', cultivnd ,gesturi antiautoritate, obiceiuri inconoclaste (n mu-
zica, limbaj, moda si stil de via(a)', Iiind ,ndreptate mpotriva hegemoniei culturii moderniste',
a codurilor si a institu(iilor sale. AstIel, miscarea contestatara din 1968, alimentata de o noua
sensibilitate si de conIuze aspira(ii utopice, poate Ii apreciata drept ,mesagerul cultural si politic
al trecerii la postmodernism'. n anii imediat urmatori, din atmosIera miscarilor contestatare
si antimoderniste a anilor 1960, s-a nascut postmodernismul, ,ca micsare matura, desi nca
incoerenta'.
399
Conjugate cu schimbarile produse n gndirea IilosoIica si stiin(iIica, si mai ales cu inIluen-
(ele contradictorii ale sistemului mediatic, transIormarile culturale si estetice genereaza Iorme
de expresie noi, limbaje, experien(e si practici semniIicante (mai ales n literatura si n artele
plastice) ce se deosebesc de tot mai pronun(at de reprezentarile Iormalist-elitiste ale modernis-
mului. AstIel, cea mai elocventa si vizibila schimbare are loc n arhitectura si urbanism. Princi-
piile arhitecturii Iunc(ionaliste au Iost puse n discu(ie si au Iost respinse, n numele revenirii
la Iunc(ia simbolica si contextualizata a arhitecturii. Un teoretician al arhitecturii postmoderne,
Charles Jencks, aIima ca sIrsitul simbolic al modernismului si trecerea la postmodernism a
avut loc ,la ora 3:32 postmeridian, la 15 iulie 1972, |.| cnd ansamblul de locuin(e Pruitt-
Igoe din St. Louis a Iost dinamitat'
400
. Este vorba de un ansamblu urbanistic construit potrivit
398. David Harvey, Conditia postmodernittii, Timisoara, Editura Amarcord, 2002, pp. 43-44.
399. Ibidem, pp. 45-46.
400. Charles Jenks, op. cit., p. 9.
codurilor moderniste si destinat oamenilor cu venituri mici; datorita neadecvarii la codurile
culturale ale locatarilor, aceste cladiri au generat o rata mare a criminalita(ii, Iiind permanent
vandalizate.
Arhitec(ii din noua genera(ie acuzau modernismul Iunc(ionalist pentru caracterul Iormal,
abstract si autonom al construc(iilor urbane pe care le-a inspirat, pentru lipsa de adecvare a
acestora la contextul local si social. Reprezentan(ii modernismului porneau de la planuri urbanis-
tice ,ra(ionale', grandioase si uniIormizatoare, proiectnd ,turnuri de sticla, blocuri de beton
si lespezi de o(el care pareau predestinate a cuceri orice peisaj urban de la Paris la Tokyo, de
la Rio la Montreal', Iara elemente de individualizare si contextualizare. Mai mult, modernistii
au amputat functia conotativ, de comunicare si personali:are a arhitecturii, denun(nd ,orice
ornament drept o crima, individualismul ca sentimentalism, romantismul drept kitsch'. Canonul
Iunc(ionalist si modernist al arhitecturii urbane a orientat si procesul de reconstruc(ie a oraselor
dupa al Doilea Razboi Mondial. Acest model Iunc(ionalist si pragmatic era un raspuns la nume-
roase solicitari sociale presante, anume de a construi locuin(e ieItine si Iunc(ionale pentre noile
categorii urbanizate, cu disponibilita(i Iinanciare reduse. Func(ionalismul modernist, devenit
,stil interna(ional', a produs orase standardizate si montone, Iara memorie istorica si Iara
nsemne ale identita(ii lor.
n schimb, reIuznd standardizarea si uniIormizarea, postmodernisti vor sa recupereze
dimensiunea expresiva a arhitecturii, sa reconstituie orasul ca mediu de via(a complex, n care
Iunc(iile sociale se mbina cu cele culturale, n care elementele estetice (monumente, decora(ii,
designul cladirilor, amenajarea sta(iilor de metrou si a parcurilor etc.) sa Iie o oglinda a gradului
de civiliza(ie si o expresie personalizata a comunita(ii si a istoriei locale. Arhitectura si amena-
jarea habitatului urban trebuie sa Iie capabile sa exprime diverse preIerin(e si gusturi locale,
sa personalizeze cladirile prin ornament si design, conIerindu-le valen(e multiple, chiar cu pre(ul
unui amestec al stilurilor (care va deveni o trasatura caracteristica a postmodernismului), ntr-
un colaj al Iragmentelor ce Iac aluzie la stiluri din trecut sau din prezent. Aaparut ,orasul colaj',
cu zone si cartiere individualizate, ,pie(e n stil medieval sau imita(ii ale satelor pescaresti,
locuin(e construite la comanda sau vernaculare', toate pornind de la deviza noilor arhitec(i ca
,trebuie sa construim pentru oameni mai degraba dect pentu Om'.
401
ncercnd sa sintetizeze reIormularile si schimbarile pe care postmodernismul n arhitec-
tura le-a introdus Ia(a de modernism, Steven Connor le ordoneaza n pe urmatoarele axe: ,prin-
cipiul abstractizarii este contracarat de redesteptarea interesului Ia(a de limbajul conotativ si
reIeren(ial al arhitrecturii; concentrarea introvertita si contemplativa asupra construc(iei vazute
ca text cedeaza n Ia(a constientizarii diIeritelor genuri de contexte rela(ionale ale arhitecturii;
atemporalitatea se retrage n Ia(a angajarii critice n istorie; univalen(a si identitatea sunt nlocuite
de principiile multivalen(ei sau pluralita(ii'
402
. Multe dintre aceste caracteristici ale postmoder-
nismului n arhitectura se regasesc si n alte domenii culturale.
401. David Harvey, op. cit., p. 48.
402. Steven Connor, Cultura postmodern, Bucuresti, Editura Meridiane, 1999, pp. 111-112.
De la postmodernism la cultura postmodern
Termenul de postmodernism a generat dezbateri intense n ultimele trei decenii, iar cariera
sa teoretica, Ioarte interesanta, merge de la particular la general. De la o tendin(a estetica iden-
tiIicabila n perimetrul unor arte (literatura, arhitectura, muzica, Iilm etc.) s-a trecut la ampliIi-
carea sIerei de reIerin(a a termenului, pentru a desemna transIormari ce implica structurile de
proIunzime ale ntregului context cultural. Schimbarile ce deIinesc postmodernismul din cmpul
experien(ei estetice se intersecteaza si se combina cu evolu(iile din alte domenii ale culturii,
sunt solidare cu impunerea unor noi viziuni si Iorme de gndire, si gasesc coresponden(e n
noile paradigme ale stiin(ei si ale IilosoIiei, n noile teme ale disciplinelor sociale, n teoriile
asupra limbajului sau asupra comunicarii. Arta este un seismograI sensibil al vie(ii sociale,
astIel ca schimbarile din perimetrul limbajului artistic si al Iormelor de reprezentare estetica
pot Ii interpretate ca o anticipare, un simptom sau un reIlex al metamorIozelor ce au loc n
universul omului contemporan.
Din analiza diIeritelor genealogii pe axa modernism-postmodernism si a liniilor particu-
lare de transIormare a Iormelor de expresie din arhitectura, literatura, pictura, Iilm sau cultura
media, dar si din analiza schimbarilor nregistrate n stiin(ele naturii si n IilosoIia stiin(ei, n
IilosoIia valorilor si a culturii, n disciplinele sociale si umane (inclusiv n metodologiile utilizate
de acestea, care au suIerit o semniIicativa deplasare de la cele cantitativ-descriptive la cele cali-
tativ-interpretative), asadar, din acest complex de schimbari, mai mult sau mai pu(in corelate din
punct de vedere cronologic, se poate decanta un sens analogic, un ansamblu de trasaturi identiIi-
cabile n diverse domenii ale gndirii si practicii culturale. Aceste trasaturi generale, ce pot Ii
regasite, cu intensita(i variabile, n domeniile particulare ale crea(iei, dar care le transcend prin
semniIica(ie, ne permit sa vorbim de o schimbare de paradigm cultural in ultimile decenii ale
secoului XX, de cristalizarea istorica a unei noi conIigura(ii culturale, numita cultur postmo-
dern, ce are carateristici tipologice prin care se deosebeste semniIicativ de cultura moderna.
n anii 80, termenul trece din planul estetic n cel teoretic amplu, devenind un concept al
IilosoIiei culturii si al sociologiei istorice. Din aproape n aproape, termenul gliseaza dinspre
arta spre IilosoIie, de la sensul Iocalizat, ce privea un nou stil artistic, cu anumite procedee
expresive, la sensul larg, ce angajeaza o noua viziune asupra lumii. Steven Connor constata,
n noua edi(ie a car(ii sale (din 1997), ca ntr-un deceniu a avut loc trecerea de la ,postmoder-
nismul genealogic' (n care domeniile de crea(ie si disciplinele si deIineau Iormele speciIice
de depasire a propriului lor modernism) la ,postmodernismul analogic', n care se cauta o
sincronizare a tranzi(iilor spre postmodernism n diverse sIere culturale.
403
Daca ini(ial s-a vorbit de reac(ii si atitudini particulare si localizabile de respingere a moder-
nismului, apoi de un nou ,stil', de un curent sau de o noua ,miscare artistica', astazi, termenii
de ,postmodernism' si ,postmodernitate' au ajuns n condi(ia de concepte cu vocatie generali:a-
tore. Ele sunt utilizate nu numai pentru a desemna noile limbaje expresive si practici culturale,
dar si pentru a deIini noile perspective IilosoIice si stiin(iIice, noile tendin(e si caracteristici
ale societa(ii inIorma(ionale, noua lume n care au intrat societa(ile, culturile si indivizi, o data
cu extinderea mijloacelor electronice de comunicare. n alian(a cu al(i Iactori, aceste mijloace
au schimbat radical modurile de via(a si raporturile sociale, precum si natura activita(ilor econo-
mice predominate (cum argumenteaza ToIIler), structurile cotidianului, reprezentarile si atitudinile
indivizilor Ia(a de natura si Ia(a de istorie.
403. Ibidem, pp. 5-8.
Postmodernismul artistic, care a anticipat si a sus(inut (n literatura sau n artele plastice)
aceasta transIormare, a Iost treptat absorbit, ncadrat si repozi(ionat de noile interpretarii si teorii
ale postmdernita(ii ntr-un tablou cultural mai amplu, ntr-un proces de transIormare sociala
si culturala de anvergura istorica. Este momentul n care s-a nceta(enit si conceptul de cultura
postmoderna, iar teoreticienii artei si IilosoIii au declansat o ampla dezbatere privitoare la
caracteristicile acestui nou tip de cultura (vezi bibliograIia).
n acelasi timp, termenul este preluat de IilosoIia istoriei, de istoria stiin(ei si de IilosoIia
sistematica, astIel ca, printr-un proces de reduc(ie logica, se creeaza n planul gndirii IilosoIice
si sociale polaritatea cunoscuta ,modernitate/postmodernitate', ca doua stadii distincte n
evolu(ia civiliza(iei europene si, prin induc(ia Ienomenului de globalizare la scara planetara,
n evolu(ia civiliza(iei umane. Noua realitate culturala, corelativa societa(ilor postindustriale,
este astIel deIinita sintetic prin conceptul de cultura postmoderna.
n primele studii ce i-au Iost dedicate, era utilizat termenul ,Post-Modernism', scris cu
majuscule si cratima, pentru a marca astIel ideea de ruptur Ia(a de viziunile si practicile cultu-
rale moderniste. n studiile ulterioare, cratima a Iost eliminata treptat din ortograIia termenilor
postmodernism, postmodernitate sau cultura postmoderna, ca si cnd transIormarea culturala
s-ar Ii realizat ntr-un context mai larg, sugernd ,sinteza, simultaneitate si coeren(a', aIirma
Connor. Conceptul de postmodernitate ajunge sa desemneze astIel o ,epoca', o noua ,etapa'
n evolu(ia civiliza(iei, pe traseul cunoscut al schemei AntichitateEvul MediuRenastereepoca
moderna. Conceptul de postmodernitate/cultura postmoderna se nscrie astIel n familia noilor
concepte din disciplinele sociale, istorice si umane. El interIereaza cu semniIica(ia unor concepte
ce sunt tot mai Irecvent utilizate n limbajul epocii actuale, precum cele de societate/civiliza(ie
postindustriala, societate inIorma(ionala, dupa cum rezoneaza si cu ideologiile ce ne asigura
ca am intrat n epoca post-ideologica, post-istorica etc.
2. Postmodernitatea i caracteristicile sale
Abordri i modaliti de definire
Cum am aratat, n deceniile din urma, sensurile IilosoIice, culturale si sociologice ale con-
ceptelor de postmodernism si postmodernitate au nceput sa prevaleze asupra sensului ini(ial,
estetic si literar. Exista mai multe trasee analitice prin care pot Ii deIinite aceste concepte, pla-
sndu-le n rela(ii de succesiune sau de opozi(ie cu cele de modernism si modernitate pe cel
pu(in trei axe de analiza:
Primul traseu (pe care l-am urmat si noi n acest text) vizeaza diIeren(elor estetice, de
viziune, limbaj si procedee, dintre modernism si postmodernism, ca raport ntre doua curente
artistice succesive si relativ opuse, ultimul aparut ca o reac(ie Ia(a de canoanele stilistice si
Ia(a de hegemonia culturala a celui dinti.
Al doilea traseu se reIera la tranzi(ia de la societa(ile moderne, industrializate si masiIicate,
la societa(ile postindustrializate, cu o noua inIrastructura economica si o noua structura sociala,
politica si culturala, deci la tranzi(ia de la modernitate la postmodernitate, ultima Iiind privita
ca o noua Iaza a evolu(iei sociale si a civiliza(iei tehnologice occidentale.
Al treilea traseu le implica pe cele doua si le utilizeaza drept suport pentru a demonstra
ca este vorba de apar(ia unei noi conIigura(ii culturale globale, anume cultura postmoderna,
caracterizata printr-o schimbare radicala de paradigma n planuri diIerite si interconectate, n
gndirea stiin(iIica si IilosoIica, n modurile de via(a, n Iormele de reprezentare estetica si n
alte domenii.
Din punct de vedere cronologic, cele trei procese istorice reale s-au desIasurat ntr-o simulta-
neitate relativa, dar care a Iost observata si analizata abia dupa derularea schimbarilor respective.
Este evident ca experien(ele estetice au anticipat aceasta schimbare de paradigma culturala,
dupa cum si n gndirea stiin(iIica si IilosoIica din perioada modernita(ii putem descoperi astazi
anticipari si preIigurari ale noile viziuni asupra naturii, societa(i si omului. Steven Connor, care
ia n discu(ie doar primele doua abordari, anume apari(ia postmodernismului din modernism
(transIormarea estetica) si a postmodernita(ii din modernitate (transIormarea sociala), apreciaza
ca aceste procese ,parcurg traiectorii apropiate care, uneori, se intersecteaza, iar alteori se distan-
(eaza semniIicativ una de celalata'
404
.
Asadar, trebuie sa avem n vedere concomitent cel pu(in aceste trei Ironturi de trasIormari
ce au dus la geneza lumii postmoderne: estetice, sociale si culturale. Ultimul nivel este unul cumu-
lativ, ce trebuie n(eles ntr-un sens Ioarte amplu, ca schimbare de paradigma culturala, ce nsu-
meaza trasIormari din planuri Ioarte diIerite, cum sunt cele din stiin(a si IilosoIie, din religie si
morala, din modurile de via(a si din politica, din tehnologie si comunicare, din ,structurile cotidia-
nului' si din viziunile asupra lumii. n cele mai articulate interpretari, cultura postmodern este
asociat cu o nou infrastructur a civili:atiei, cu societatea postindustrial si postmasificat,
dar si cu o noua paradigma stiin(iIica, diIerita radical de cea clasica. Acest lucru ne intereseaza
n mod deosebit. Schimbarile peisajului social si cultural vin n avalansa, dar sunt haotice, Iara
a impune o direc(ie clara de sens si program. ToIIler le-a grupat n ceea ce el numeste ,Al
Treilea Val' al civiliza(iei, valul postindustrial, dupa cel al civiliza(iei agricole (care a dominat
mii de ani, de la revolu(ia neolitica) si cel al civiliza(iei industriale moderne. Cert este ca, o data
cu transIormarile economice si tehnologice din ultimele decenii, peisajul intelectual si artistic
abunda n nouta(i soIisticate si n schimbari rapide, dar toate dau impresia unei agita(ii asema-
natoare cu miscarea browniana, ceea ce anuleaza adesea chiar relevan(a acestor schimbari.
Din aceasta agita(ie pare a se naste, totusi, o noua lume. Ceea ce ne intereseaza este ca unii
teoreticieni, precum Ihab Hassan, acorda postmodernismului sensul de curent larg ce exprima
,un Ienomen social, poate chiar o muta(ie n umanismul occidental'
405
, muta(ie ce comunica
subteran cu noile idei politice si sociale, cu noile paradigme stiin(iIice. Iesirea din modernitate
este asociata cu Ienomene contradictorii, Ia(a de care ntlnim atitudini antagonice, de la apologie
la negare patimasa. De exemplu, pentru cei care au o atitudine critica Ia(a de noul curent artistic,
postmodernism ar Ii doar o ,prelungire parazitara' a modernismului, a ,uriasului cazut', ,un
invitat ntrizat care soseste la (anc la petrecere pentru a vedea cum sunt strnse sticlele si mucu-
rile de (igari'. AstIel, Connor citeaza aIirma(ia sarcastica a lui Charles Newman, unul dintre cei
mai virulen(i contestatari ai postmodernismului, care sus(ine ca postmodernismul poate Ii asema-
nat cu ,o banda de artisti contemporani nIumura(i care, cu lopa(ica de zapada n mna, calca
pe urmele eleIan(ilor spectaculosi ai Modernismului'
406
.
Dar transIormarea culturala pe care o surprinde termenul este reala. Sensul conceptului
este acela de a arata ca s-au epuizat anumite teme, idei si atitudini, iar societa(iile dezvoltate
404. Ibidem, p. 37.
405. Matei Calinescu, Cinci fete ale modernittii, Bucuresti, Editura Univers, 1995, p. 234.
406. Steven Connor, op. cit., p. 100.
sunt n cautarea unei noi identita(i pe masura ce dobndesc o noua Iizionomie culturala si
spirituala. Postmodernismul s-a aIirmat ca o reac(ie Ia(a de canoanele modernismului si Ia(a
de limbajele si practicile sale culturale. Totusi, postmodernismul este mai mult dect o reac(ie
Ia(a de modernismul din sIera crea(iei estetice. El a devenit un concept cu reIerin(e ample,
culturale, IilosoIice si sociologice, Iiind imposibil de ncadrat ntr-o deIini(ie de tip tradi(ional.
Totusi, ntrebarile privind natura postmodernismului si a postmodernita(ii sunt prezente si azi,
cnd Ienomenul si-a mai pierdut din caracterul de noutate. Ce este postmodernismul: o prelun-
gire a modernismului, o dezvoltare si o exacerbare a unor Iiloane intrinseci ale acestuia sau
este o rasturnare si o negare globala a Iormelor de reprezentare si de expresie ale modernismului,
si, implicit, o inaugurare a unor noi modalita(i estetice si a unor noi experien(e si practici
culturale? Aceste versiuni diIerite au generat interpretarile contradictorii, alimentnd nume-
roase conIuzii cu privire la sensurile ideii de postmodernism.
n sinteza Iundamentala, Cinci fete ale modernittii, Matei Calinescu arata ca termenul a
Iost introdus de istoricul Arnold Toynbee la nceputul anilor 50 (cam n acelasi timp cu utilizarea
lui n studiile literare americane) pentru a deIini Iaza de tranzi(ie a civiliza(iei occidentale,
nceputa la sIrsitul secolului al XIX-lea, de la ra(ionalismul modern la o ,izbucnire anarhica
de ira(ionalism', ilustrata de brutalita(ile razboiului si ravagiile revolu(iilor, tranzi(ie negativa
spre o ,modernitate demonica', anarhica, ce ar Ii renun(at la viziunea ra(ionalista ce a asigurat
gloria Occidentului. Al Doilea Razboi Mondial, cu atrocita(ile si distrugerile sale, a dezvaluit
Ia(a ntunecata a modernita(ii, cuprinsa n chiar esen(a naltei civiliza(ii tehnologice, moderni-
tate ce s-a transIormat ntr-una demonica, ira(ionala. n plan social, modernitatea era legata de
burghezie si clasa mijlocie, pe cnd postmodernitatea ar Ii exprimat ascensiunea clasei munci-
toare industriale, urbane, societatea de masa, consumul de masa, educa(ia si cultura de masa,
toate cu sens de degradare, declin, incertitudine.
Spre deosebire de aceste conota(ii negative, teoreticienii si criticii literari au recuperat ter-
menul cu un inteles nou, ce priveste apari(ia unei noi sensibilita(i si practicii estetice, eliberate
de canoane austre, Iormaliste si autonomiste, apropierea artei de catre realul cotidian si discon-
tinuu, anularea distan(ei elitiste dintre arta si via(a, revalorizarea diIeren(elor culturale si a tradi-
(iei, evadarea din ,nchisoarea' ra(ionalismului n Iavoarea unei viziuni pluraliste si demasiIicate,
a unor construc(ii expresive ce si asuma mai direct si cu sinceritate realul, a unor crea(ii atente
la gusturile si preIerin(ele publicului, la nota locala, particulara, individuala, crea(ii mai accesibile
si chiar ,populare' n Iorme si limbaje. Postmodernismul nu respinge, precum avangarda insur-
genta, trecutul institu(ionalizat, tradi(ia si sentimentele comune, ci le reinterpreteaza, adesea ironic
si parodic, dar totdeauna si cu o unda ascunsa de nostalgie si implicare participativa.
Ambivalena politic a postmodernismului
Desi cuprinde maniIestari artistice contradictorii, postmodernismul este un Ienomen ,inevi-
tabil politic', prin chiar ambiguitatea pozi(iei sale estetice, care este simultan una de complicitate
cu structurile sociale si politice si de contestare implicita si adesea agresive a practicilor culturale
dominante. Paradoxul consta n Iaptul ca, n timp ce dezvolta un discurs deconstructivist si
critic Ia(a de Iormele anterioare de reprezentare, postmodernismul este constient si de caracterul
Iic(ional (de reprezentare) a propriului sau discurs critic, care este si el unul condi(ionat si
conjunctural. AIace o aIirma(ie si a o pune n acelasi timp n ghilimele (pentru ,a Iace cu ochiul'
galeriei si opiniei publice) nseamna implicit a conIirma caracterul ei de conven(ie culturala
(de prejudecata, stereotipie sau model cultural) si de a denun(a totodata, n Iorme spectaculare,
Iaptul ca marile utopii ale modernita(ii si-au pierdut crediblitatea, ca am intrat n epoca relativis-
mului generalizat si avaloric. Iata un paragraI semniIicativ din lucrarea Politica postodernis-
mului, semnata de Linda Hutcheon.
,Postmodernismul are o multitudine de arii de desIasurare culturala arhitectura, IotograIie, Iilm,
pictura, video, dans, muzica si altele. n linii generale, postmodernismul are aspectul unei aIirma(ii
constiente, contradictorii si autosubminatoare. El seamana cu gestul de a pune ntre ghilimele o aIirma(ie
n timp ce o Iaci. EIectul urmarit este acela de a sublinia sau a sublinia si de a discredita sau a dis-
credita, iar modul este, prin urmare, unul constient si ironic sau chiar ironic. Trasatura distinctiva
a postmodernismului consta n acest gen de dedublare sistematica si jucausa sau duplicitate. n multe
privin(e, el este un proces impar(ial, caci, n ultima instan(a, postmodernismul reuseste sa instaureze
si sa ntareasca n aceeasi masura n care submineaza si discrediteaza conven(iile si presupozi(iile pe
care pare sa le inIrunte. Totusi, nu gresim prea mult daca spunem ca preocuparea primordiala a
postmodernismului este aceea de a denaturaliza anumite trasaturi dominante ale modului nostru de
via(a; de a arata ca acele entita(i pe care, Iara sa le reIlectam, le consideram naturale (ntre care s-ar
putea include capitalismul, patriarhatul, umanismul liberal) sunt de Iapt culturale, adica elaborate
de noi, nu date noua. Nici macar natura, ar putea arata postmodernismul, nu creste n copaci.'
407
Postmodernismul este expresia contradictorie a constiin(ei de sine a unei lumi care si-a
pierdut iluziile si ncrederea n conven(iile (si n proiectele) de ieri, dar care nu e mpacata nici
cu starile de Iapt, pe care le reprezinta n mod ironic si parodic. Paradoxul este acela ca denun-
(area critica si estetica a acestei realita(i a culturii de consum presupune complicitatea comerciala
cu exigen(ele acestei practici culturale. Utiliznd inevitabil codurile sistemului mediatic si ale
publicita(ii, care transIorma inIorma(ia si mesajele n spectacol accesibil, denun(nd autonomia
artei si marile utopii ale modernita(ii, cultura postmoderna risca sa se conIunde cu arteIactele
ei, sa-si piarda transcenden(a Ia(a de realitatea pe care o descrie sau o creeaza. De aceea, Linda
Hutcheon considera ca arta postmoderna nu poate Ii decat politica, ,cel pu(in n sensul n care
reprezentarile sale imaginile si povestirile sale pot Ii orice, dar numai neutre nu, orict de
estetizate ar aparea ele sub Iorma lor parodic autoreIlexiva'
408
.
Devenind o componenta a realita(ii mediatizate, artei postmoderne nu-i ramne de Iacut
dect sa o exprime n mod autoironic, demascndu-si astIel ambivalen(a atitudinii politice Ia(a
de realitatea sociala, una care este simultan reIeren(iala si Iic(ionala. Remarcnd tensiunea dintre
reIeren(ial si reIlexiv n arta postmoderna, dintre istoric si parodic, dintre impunerea unui discurs
semniIicant ce produce consens (,doxa') si denun(area acestuia ca Iiind doar o Iorma de repre-
zentare motivata social si ideologic (,dedoxiIicarea', deconstruc(ia ironica a strategiilor de repre-
zentare), dintre atitudinile de complicitate cu puterea si cele de critica a acesteia, autoarea aIirma
ca ,aceste doua seturi de trasaturi coexista, ntr-o tensiune incomoda si problematica ce duce
la o examinare mai proIunda a modului n care producem semniIica(ia n cultura, a Ielului n
care dedoxiIicam sistemele de semniIica(ie (si reprezentare) cu ajutorul carora ne cunoastem
cultura si pe noii nsine'
409
.
n timp ce aIirma ca nu putem cunoaste lumea dect prin sistemele de semniIicare si de
reprezentare, cultura postmoderna problematizeaza statutul acestor Iorme de reprezentare,
407. Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Bucuresti, Editura Univers, 1997, p. 5.
408. Ibidem, p. 7.
409. Ibidem, p. 23.
deconspira ,natura opaca a stategiilor de reprezentare' si de producere a semniIica(iei sociale,
acceptnd totodata ca nici discursurile sale ,nu pot evita implicarea n ceea ce, cu toate acestea,
doreste sa analizeze si poate chiar sa submineze', recunoscndu-si astIel ,complicitatea cu nsesi
valorile pe care cauta sa le comenteze' critic. De aceea, Linda Hutcheon constata ca si rela(iile
dintre postmodernism si modernism sunt marcate de ambiguitate, de o combina(ie paradoxala
ntre atitudinile de implicare si cele de distan(are critica si estetica.
,Pe de o parte, postmodernismul a Iost posibil datorita autoreIeren(ialita(ii, ironiei, ambiguita(ii si paro-
diei care caracterizeaza o mare parte din arta moderna, dar si datorita explorarilor sale lingvistice si pro-
vocarilor sale la adresa sistemului de reprezentare realist clasic. Pe de alta parte, Iic(iunea postmoderna
a ajuns sa conteste ideologia moderna a autonomiei artistice si a expresiei individuale, precum si separarea
deliberata a artei de cultura de masa si de via(a cotidiana |.|. Postmodernismul, n mod paradoxal,
reuseste sa legitimeze cultura (nalta si de masa) chiar si atunci cnd o submineaza. |.| Func(ia ironiei
n discursul postmodern este tocmai aceea de a institui aceasta distan(a critica si apoi de a o desIiin(a.
Aceasta dubla ac(iune previne, de asemenea, orice tendin(a de a ignora sau trivializa problemele istorico-
politice. Ca producatori sau receptori ai artei postmoderne, suntem cu to(ii implica(i n legitimarea artei
noastre. Arta postmoderna investigheaza deschis posibilita(ile critice ale artei, Iara sa nege ca aceasta
critica este n mod inevitabil realizata n numele propriei sale ideologii contradictorii.'
410
Filiaii, transformri i opoziii structurale
Dezbaterile reIeritoare la postmodernism, postmodernitate si cultura postmoderna s-au
intensiIicat n deceniile din urma, Iara a aduce nsa si un plus de clariIicare teoretica n legatura
cu vastul cmp problematic pe care-l angajeaza aceasta Iamilie de concepte. Postmodernismul
a beneIiciat de studii si analize de mare avnergura teoretica, dar si de abordari eseistice si
diletante, care au proliIerat ntr-un mediu cultural conIuz sub aspect valoric, n care autoritatea
instan(elor critice nu a mai exercitat dect un control slab asupra discursurilor culturale.
Teoretizat pna la satura(ie n ultimul deceniu al secolului XX, termenul de postmodernism
au ajuns sa nu mai desemneze trasaturile speciIice ale unui posibil obiect artistic si cultural,
ci sa descrie mai degraba demersul teoretic n cauza. Postmodernismul ,a devenit numele dat
reIlexivita(ii noastre intense si nediminuabile, dar, n egala masura, si maniera n care reIlectam
asupra acestei reIlexivita(i.'
411
Teoriile asupra postmodernismului si-au absorbit obiectul cultural
(extrateoretic), sau, altIel spus, l-au modelat att de intens nct practicile culturale postmoderne
nu mai pot Ii n(elese n aIara componentei teoretice care le nso(este.
Cultura postmoderna este un concept impus de teoreticieni pentru a exprima si delimita
universul cultural contemporan Ia(a de cel din perioada moderna. Cultura postmoderna ar Ii
echivalentul cultural al societa(iilor postindustriale, al societa(ilor inIorma(ionale, cu o economie
bazata pe cunoastere, societa(i dominate de noile mijloace electronice de inIormare si comunicare.
Asadar, ar exista o corela(ie ntre cultura postmoderna si postmodernitate ca structura de ordin
socio-economic. Raporturile dintre cele doua niveluri sunt nsa mai complexe; anumite maniIes-
tari si trasaturi ale culturii postmoderne au aparut n contextul social al modernita(ii sociale, ca
orientari stilistice, literare, IilosoIice si stiin(iIice, Iiloane ce se vor dezvolta ulterior.
Cultura postmoderna trebuie privita, n ansamblul trasaturilor sale, ca Iiind rezultatul unei
schimbari globale de paradigma culturala. Este o cultura ce se caracterizeaza printr-o noua viziune
asupra lumii, asupra cunoasterii si a crea(iei, prin noi coduri si limbaje, prin noi practici expresive,
410. Linda Hutcheon, op. cit., pp. 19-20.
411. Steven Connor, op. cit., p. 7
printr-o noua rela(ie dintre cultura si societate. Trasaturile ei caracteristice (adesea contrastante)
vor reiesi din prezentarile unor teorii care au abordat din abunden(a n ultimul timp acesta tema.
n unele aspecte, cultura postmoderna rastoarna perspectivele impuse de cultura moderna, pe
cnd n altele, ea dezvolta anumite direc(ii de gndire sau stiluri artistice, marginale sau recesive
n perioada modernita(ii, dar care au devenit astazi predominante. O deIini(ie de dic(ionar este
imposibil de construit si ar Ii n dezacord chiar cu spiritul postmodern, ce desIide canoanele,
reperele rigide, conven(iile, preten(iile de obiectivitate, valorile considerate absolute.
Totusi, sub pana celor care ncearca sa n(eleaga acest Ienomen contradictoriu revin Irecvent
trasaturi precum: relativismul valorilor, perspectivismul, indeterminarea, decanoni:area, ominpre-
:enta comunicrii mediati:ate, denuntarea ideii de adevr obiectiv ca un mit al modernittii,
construirea realittii prin proiectii subiective si prin imaginile noastre despre realitate, rescrierea
nostalgic sau ironic a istoriei, amestecul domeniilor si hibridarea stilurilor, exhibarea proce-
deelor expresive, intertextualitatea si autoreflexivitatea, ,noua aliant' dintre art si tehnic,
anularea distinctiei dintre cultura speciali:at (a elitelor) si cultura de consum, coborarea artei
in cotidian s.a.
Adep(ii Iracturii dintre modernism si postmodernism Iolosesc argumente bazate pe un numar
semniIicativ de diIeren(e Iundamentale care se reIera la organizarea socio-economica, la pozi(ia
estetica si morala a creatorilor, la schimbarile survenite n paradigmele stiin(iIice si n rela(ia
dintre cunoastere si puterea politica, la noua realitate culturala produsa de sistemul mediatic.
Ihab Hassan, teoretician al literaturii, a elaborat un tabel al opozi(iilor stilistice si de viziune
pentru a marca diIeren(ele dintre modernism si postmodernism. Lista acestor opozi(ii dintre
modernism si postmodernism este instructiva ca punct de plecare n analiza transIormarilor
culturale.Teoriile reIeritoare la postmodernism se raporteaza implicit sau explicit la acesta lista
a opozi(iilor, pe care o preluam din cartea lui Steven Connor.
412
Modernism Postmodernism
Romantism/Simbolism PataIizica
413
/Dadaism
Forma (conjunctiva/nchisa) AntiIorma (disjunctiva/deschisa)
Scop Joc
Model Accident
Ierarhie Anarhie
PerIec(iune/Logos Epuizare/Tacere
Obiectul artei/Opera perIecta Proces/Interpretare/ntmplare
Distan(are Participare
Crea(ie/Totalizare De-crea(ie/de-construc(ie
Sinteza Antiteza
Prezen(a Absen(a
Concentrare Dispersare
Gen/Grani(a Text/Intertext
Paradigma Sintagma
Hipotaxa
414
Parataxa
415
412. Ibidem, pp. 154-155.
413. ,Stiin(a solu(iilor imaginare' inventata de catre dramaturgul Irancez AlIred Jarry (notele ce urmeaza
apar(in traducatoarei car(ii lui Connor, Mihaela Oniga).
414. Termen creat de Greimas pentru rela(iile de subordonare a elementelor ntre ele si Ia(a de un element
principal.
415. Termen creat prin analogie cu terminologia lui Greimas.
MetaIora Metonimie
Selec(ie Combina(ie
Radacina/ProIunzime Rizom/SupraIa(a
Interpretare Contra Interpretarii/
Lectura Lectura gresita
SemniIicat SemniIicant
Li:ibil (in termenii lecturii) Scriptibil (n termenii scriiturii)
Nara(iune Antinara(iune
Grand Histoire Petit Histoire
Cod principal Idiolect
Simptom Dorin(a
Genital/Falic PolimorI/Androgin
Paranoia SchizoIrenie
Origine/Cauza DiIeren(a-DiIIerance
416
/EIect
MetaIizica Ironie
Determinare Indeterminare
Transcenden(a Imanen(a
Ihab Hassan nsusi admite ca aceste dihotomii sunt incerte, ca ele nu trebuie absolutizate,
ca termenii opusi nu se aIla ntr-o rela(ie de coresponden(a perIecta, dar aIirma ca, totusi, aceste
distinc(ii pot sa constituie un punct de plecare n ncercarea de demarcare a postmodernismului
de modernism.
E de observat ca unele trasaturi puse de Hassan pe seama postmodernismului au Iost expe-
rimentate de unele miscari din cadrul avangardei (cum ar Ii antiautoritarismul, gratuitatea, anarhia,
nihilismul, hazardul). Pe de alta parte, spre deosebire de avangarda, care s-a bazat pe o atitudine
violent antitradi(ionala, postmodernismul nu mpartaseste atitudinea negativa a avangardei Ia(a
de tradi(ia artistica a modernismuluii, ci propune un dialog ironic sau nostalgic cu tradi(ia cultu-
rala, o reconsiderare estetica a trecutului. Dar, constata Connor, ,emblema discreditarii pluteste
deasupra coloanei din stnga n timp ce coloana din dreapta suna ca o litanie n care se nsiruie
toate lucrurile evident dezirabile', iar ,modernismul devine acum numele dat trecutului obtuz
si logocentric', asociat cu principiile de autoritate (Iorma, ierarhie, totalizare, sinteza etc.).
417
Din alta perspectiva, Mircea Mali(a apreciaza ca postmodernismul este un Ienomen contra-
dictoriu, ce poate Ii caracterizat prin ,sapte virtu(i' si ,sapte pacate', ce stau n coresponden(a.
418
Relund pe ct posibil textul autorului, cele sapte virtu(i ar Ii: 1) darmarea zidurilor dintre
discipline si Iorme de crea(ie; 2) demolarea dogmelor si a aIirma(iilor absolute; 3) moartea
marilor teorii; 4) ncurajarea diversita(ii; 5) exaltarea liberta(ii individuale (dar si a comunita(ii
restrnse); 6) revalorizarea dimensiunii estetice a vie(ii (revalorizarea sensibilita(ii); 7) eliberarea
de timp si spa(iu (prin noile tehnologii de comunicare si de transport). Cele sapte pacate ar Ii:
1) detronarea ra(iunii; 2) desIiin(area adevarului; 3) dispari(ia universalita(ii; 4) contestarea reali-
ta(ii (realitatea ca versiune, construc(ie ipotetica si subiectiva); 5) relativismul excesiv; 6) submi-
narea comunicarii si ncurajarea Iragmentarii; 7) denigrarea civiliza(iei.
416. Scris de Derrida cu ,a' in loc de ,e', termenul desemneaza o calitate proprie Iiin(ei vii de a provoca
o amnare.
417. Ibidem, pp. 155-156.
418. Mircea Mali(a, Zece mii de culturii, o singur civili:atie, edi(ia a II-a revazuta, Bucuresti, Editura
Nemira, 2001, pp. 93-107.
Relund unele dintre aceste delimitari, este instructiv sa re(inem cteva caracterizari percu-
tante. AstIel, postmodernimsul ar semniIica trecerea de la scientism la culturalism, Iaza n care
accentele cad pe ,valori n loc de Iapte, credin(e n loc de cunostin(e, tradi(ie n loc de progres,
emo(ie n loc de ra(ionament, inconstient abisal n loc de limpezimea ra(ionamentului'
419
. Distru-
gnd reperele si demarca(iile, lumea postmoderna evoca ,imaginea bazarului la care oamenii
cumpara realitatea sub Iorma de piese pe care le asambleaza dupa gustul lor, crendu-si astIel
simultan o realitate, un sens si o identitate', situa(ie n care realitatea devine un ,bun consumabil'
420
.
,Postmodernismul este un curent de gndire demolator. Este dusmanul compartimentelor si departa-
mentelor. DesIiin(eaza liniile de demarca(ie. Daca arhitectura recurgea pna acum la stiluri distincte,
postmodernismul reia elemente gotice la o cladire baroca cu intrare neoclasica, iar gradina ar putea
Ii japoneza. E o surpriza placuta Iaptul ca rezultatul nu e un kitsch. Iantezia creatorului este liberata.
Acstigat dreptul de a combina. Colajul este o arta postmoderna. Cultura pop se amesteca cu cea clasica.
Unde a existat o linie de demarca(ie, un postmodernist va aparea cu radiera. Conven(ionalismul cate-
goriilor este denun(at.'
421
Globalizarea postmodern i expansiunea diversitilor
Asa cum am aratat n capitolele anterioare, paradoxul lumii postmoderne poate Ii desciIrat
prin analiza tendin(elor si a proceselor antinomice pe care le-a generat. Este vorba de concomi-
ten(a si conjunc(ia proceselor de globalizare si a proceselor complementare de cautare a identi-
ta(ilor si de valorizare a diversita(ilor. Imaginea postmodernita(ii poate Ii descrisa att din
perspectiva tendin(elor de globalizare si integrare, ct si dintr-o perspectiva ce ia n considerare
tendin(ele alternative si opuse globalizarii. Aceasta perspectiva de interpetare a lumii postmo-
derne considera ca epoca actuala este caracterizata de expansiunea diversita(ilor sociale si cultu-
rale, de coexisten(a unor modele culturale diverse, diversitate acceptata (si tolerata) ntr-un
orizont lipsit de un centru coordonator, de coeren(a si criterii de validare.
Aceasta imagine a unei lumi mozaicate si Iragmentate contrasteaza cu lumea modernita(ii,
ce era orientata de ,un mare proiect de emancipare', de ideea de progres ra(ional. DiversiIicarea
crescnda din interiorul societa(ilor postindustrializate, multiplicarea subculturilor si a limbajelor
expresive, a stilurilor de via(a si a practicilor culturale, sub inIluen(a sistemului mediatic si a
noilor Iorme de comunicare, precum si constientizarea acestor diIeren(e, inclusiv a diIeren(elor
tipologice dintre culturi si societa(i apa(innd unor blocuri speciIice de civiliza(ie, sunt procese
speciIice lumii postmoderne, care au consolidat o mentalitate relativista si o atitudine de accep-
tare a acestor diversita(i, de respect Ia(a de valorile altor societa(i sau grupuri sociale.
Fara ndoiala, nu se poate n(elege lumea postmodernita(ii Iara a sublinia importan(a extraor-
dinara pe care au dobndit-o n via(a cotidiana noile mijloace de inIormare, ce au dus la conec-
tarea indivizilor si a societa(ilor ntr-o re(ea imensa prin care circula permanent mesaje, imagini,
idei. ,Dupa mii de ani de cnd omenirea a Iolosit cultura alIabetica si discursul ra(ional, iata
ca n secolul XX apare o tensiune ntre comunicarea alIabetica si cea senzoriala, audiovizuala.
O transIormare tehnologica gigantica produce o modiIicare majora: ,integrarea diIeritelor
moduri de comunicare n snul aceleiasi re(ele interactive'. Pentru prima data, un hipertext si
419. Ibidem, p. 101.
420. Ibidem, p. 104.
421. Ibidem, p. 93.
un metalimbaj integreaza n acelasi sistem modurile scris, oral si audiovizual ale comunicarii
umane. Spiritul uman reasambleaza toate dimensiunile sale ntr-o interac(iune noua intre cele
doua emisIere ale creierului, masinile si contextele sociale.
422
Teoreticienii au descris aceste societa(i pluraliste din punctul de vedere al sistemelor de
valori si al comportamentelor prin termenul de mulitculturalism. La instaurarea acestei perspec-
tive au contribuit n mod decisiv noile mijloace electronice de comunicare, ce au intensiIicat
dialogul dintre culturi, schimbul de valori si idei, au Iacilitat redescoperirea si aIirmarea culturilor
nonoccidentale, interIeren(a culturilor n mediul globalizarii, dar au Iacilitat si Iragmentarea
societa(ilor, divizarea lor n grupuri, comunita(i locale si subculturi diverse. AstIel, n societa(ile
postmoderne asistam la o coexistent a diferitelor sisteme de valori si moduri de gandire, a
practicilor culturale si educationale, la o articulare mo:aicat a formelor de viat si a stilurilor.
Teoreticienii constata ca n lumea actuala si n mai ales cadrul societa(ilor postindustriale are
loc o reproblematizare a unor teme clasice ale gndirii sociale si politice, printre care se aIla
si problema identita(ii ntr-un context dominat de expansiunea diversita(ilor, ca raspuns la ame-
nin(arile poten(iale si reale pe care le con(ine procesul de globalizare. Globalizarea are ca eIect
Iragmentarea spa(iului social si apari(ia unor noi Iracturi sociale, o ampliIicare a caracterului
eterogen al societa(ilor din punct de vedere cultural.
Subculturile sunt componente sectoriale ale culturii de ansamblu din cadrul unei societa(i.
Societa(ie postindustriale sunt societa(i pluraliste si multiculturale. Ele se prezinta ca un complex
de organiza(ii, institu(ii, rela(ii si activita(i extrem de variate. Grupurile sociale, att de diverse
azi Ia(a de structura sociala clasica a unei societa(i moderne, se caracterizeaza si printr-un ansam-
blu de trasaturi culturale. Aceste trasaturi, cnd sunt nchegate, alcatuiesc subculturile unei culturi
na(ionale, diIeren(iate dupa categorii sociale, genera(ii, origine etnica, sex, religie, stil de via(a,
zone reziden(iale, scopuri si interese.
Indivizii, grupurile si organiza(iile diverse se disting prin anumite atribute culturale ce la
conIera identitate n raport cu ansamblul cultural al unei societa(i, atribute ce sunt puse n lega-
tura cu modul de via(a al acestor grupuri, cu statutul lor ecomomic si social (elite economice si
politice, tineret, comunita(i locale, minorita(i sociale si culturale, reziden(i concentra(i n ghetouri
etc.). ,Orice grup de marime medie care are idei sociale, valori, norme si stiluri de via(a conside-
rabil diIerite de cele ale societa(ii mai mari, poate Ii considerat o subcultura.'
423
Subculturile
creeaza un mozaic cultural n interiorul unei societa(i, ncurajnd Iragmentarea publicului
consumator de media, n Iunc(ie de preIerin(e, gusturi si resurse. Subculturile se diIeren(iaza
si prin limbaj (vezi limbajul specializat al oamenilor de stiin(a, vocabularul utilizat de intelectuali
sau bancheri, jargonul tinerilor sedusi de muzica rock sau codurile utilizate n lumea interlopa
a traIican(ilor de droguri etc.).
Analiza diverselor subculturi coexistente si articulate n cadrul unei societa(i, mai ales a sub-
culturilor alternative dezvoltate n mediile tineretului din deceniile 7 si 8 ale secolului XX, a
constituit o tema predilecta a unei noi discipline teoretice, numite ,studii culturale'
424
, disciplina
interesata de modul n care practicile culturale ale unor grupuri sociale si proIesionale contribuie
422. Manuel Castells (1996), La societe en reseaux, vol. I, Lere de linformation, Paris, Fayard, 2001,
p. 416.
423. Norman Goodman, Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider, 1998, p. 59.
424. Denumirea de ,studii culturale' provine de la ,Centrul pentru Studii Culturale Contemporane' al
Universita(ii Birmingham, din Marea Britanie, centru nIiin(at n 1964 de un grup de intelectuali cu orientare
la reproducerea simbolica a diIeren(elor politice si de putere, de impactul social pe care l au
reprezentarile si stereotipurile impuse prin mass media asupra unor grupuri marginalizate, repre-
zentari ce condi(ioneaza pna la urma atitudinile sociale si sansele acestor grupuri de a Ii acceptate
n plan social. Studiile culturale au abordat o serie de teme noi precum construirea cultural a
imaginii Celuilalt, a reprezentarilor despre grupurile minoritare, despre Iemei si persoanele de
culoare, politicile sportive si de gen, istoria intelectualilor, rela(ia dintre cultura si putere. O tema
intens dezbatuta a Iost aceea a modului n care se Iormeaza subcultura tineretului sub inIluen(a
puternica a sistemului mediatic, ,a culturii de masa importata din SUA, a muzicii pop si a progra-
melor de televiziune, a benzilor desenate, a romanelor poli(iste si siropoase', neutraliznd n buna
masura poten(ialul de rezisten(a al tinerei genera(ii Ia(a de cultura dominanta.
425
Contraculturile reprezinta atitidunile si comportamentele unor grupuri care se opun tipa-
relor si conven(iilor acceptate social, promovnd idei, norme si stiluri de via(a care sunt n
dezacord Ilagrant cu reprezentairle, normele si comportamentele omologate n modul de via(a
al societa(ii respective. Valorile si normele acestor subgrupuri contra:ic normele acceptate social,
sau le pun n discu(ie (cazuri: grupurile contestatare, intelectualii ce ini(iaza practici culturale
si stilurile alternative, miscarile hippy etc.). Anumite aspecte ale contraculturilor au Iost absorbite
si integrate cu timpul n structurile culturale dominante, devenind limbaje si moduri omologate
de expresie si de reprezentare artistica.
n acelasi timp, pe alt nivel de analiza, au devenit tot mai vizibile si diferentele culturale
dintre societti, care pot Ii identiIicate la nivelul proIund al sistemelor de valori ce orienteaza
comportamentele economice, sociale si politice. Asa cum au aratat antropologii si teroeticienii
culturii, societa(ile se deosebesc prin limba, religie si tradi(ii, prin valori, norme si institu(ii,
prin modelele de comportament, prin toate elementele care participa la conIigurarea modelului
lor cultural. Antropologia americana a propus o serie de concepte diIeren(iatoare, cel mai impor-
tant Iiind cel de ,pattern' cultural, lansat de Ruth Benedict (1934), care a descris ,doua situa(ii
diametral opuse: o cultura de tip dionisiac, de activitate Irenetica, de sensibilitate exacerbata
si de nal(are individuala prin competi(ie (Kwakiult din insula Vancouver, Columbia Britanica)
si o cultura apolinica, de discre(ie, sobrietate si modera(ie, care pune accentul pe importan(a
colectivita(ii n raport cu individul (Zuni, din New Mexico).'
426
n aceste analize, accentul cade
pe normele care orienteaza comportamentul indivizilor n cadrul unei culturi dominante, accep-
tate social.
Societa(ile contemporane, prinse n hora globalizarii, sunt caracterizate de istorii sociale
particulare si de pattern-uri culturale diIerite, adesea opuse si ,incomensurabile', asa cum spunea
Thomas Kuhn despre rela(ia dintre paradigmele stiin(ei. Dar globalizarea economica a intensi-
Iicat contactele si comunicarea dintre culturi si civiliza(ii, a redimensionat Ienomenul de acultu-
ra(ie si de interIeren(a a culturilor, a Iavorizat acomodare reciproca a sistemelor de valori si a
practicilor culturale, a produs o ,hibridare' pe scara mondiala a modelelor culturale, Iara prece-
dent n istoria universala. AstIel nct, n epoca noastra s-a nIaptuit trecerea de la ,o lume a
de stnga, aIla(i ini(ial sub inIluen(a noilor interpretari ale marxismului, a miscarii numite Noua Stnga si a
intelectualilor din coloniile britanice. Parin(ii Iondatori ai acestei discipline sunt considera(i Richard Hoggart,
Raymond Williams, E.P. Thompson, Stuart Hall. Vezi Ziauddin Sardar, Borin Van Loon, Cate ceva despre
studii culturale, Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2001, pp. 26-45.
425. Ibidem, p. 30.
426. Norman Goodman, op. cit., p. 58.
civiliza(iilor izolate, bazate ntr-o oarecare masura pe spa(ii si timpuri diIerite, la o lume unica,
ce este caracterizata de acelasi spa(iu (pia(a mondiala) si de acelasi timp (sincronicitatea tuturor
evenimentelor), de nasterea unei comunicarii si a unei comunita(i mondiale'
427
.
Cum vom arata, cu toate legaturile si interdependen(ele dintre societa(ile moderne si cele
actuale, acestea si pastreaza identita(ile si deosebirile culturale. Cultura americana pune accentul
pe individ, pe spiritul ntreprinzator si pe realizarile personale, spre deosebire de cea japoneza
sau chineza, care se caracterizeaza prin alte trasaturi. Factori care modeleaza aceste tipuri cultu-
rale diIerite sunt extrem de complecsi, pornind de la tradi(ii, limba si religie, de la istorie, geo-
graIie si clima, pna la condi(ii sociale si Iorme predominante de expresie spirituala. Contrar
unor previziuni ideologice, n voga acum cteva decenii, care ne nIa(isau imaginea lumii de
mine ca Iiind uniIormizata cultural, politic si economic, asistam astazi la o expansiune a
diversittilor, dar si la o pulverizare a lor n mediul unei lumi descentrali:ate si de:articulate,
cu identitti multiple si incrucisate. John Naisbitt, care a descris ,zece tendin(e' ce transIorma
societa(ile contemporane, anticipa ca globalizarea economiilor va Ii nso(ita de o tendin(a opusa
n plan cultural.
,n via(a de toate zilele, cu toate ca participam la o economie globala tot mai interdependenta, ma
astept la o renastere culturala si lingvistica. Pe scurt, suedezii vor deveni mai suedezi, chinezii, mai
chinezi. Iar Irancezii, deie Domnul, vor deveni mai Irancezi.'
428
Totusi, globalizarea avanseaza. Dar, asa cum interdependentele de ieri nu au anulat identi-
ttile culturale nationale, nici globalizarea nu va sterge diIeren(ele si identita(ile, nici macar
pe cele economice, necum pe cele culturale, lingvistice, spirituale si morale. Le va transIorma,
este drept, le va articula altIel n noul mediu globalizat, n Iorme pe care nu le putem anticipa.
Acest Ienomen i contrariaza pe cei care proiecteaza viitorul prin imaginea unor societa(i uniIor-
mizate si perIect sincronizate ca model de civiliza(ie. Diversitatea sistemelor de valori se va
conserva in cel mai extins si profund globalism si universalism. Ne ndreptam, asadar, spre o
lume n care societa(ile se vor caracteriza prin op(iuni multiple, o lume n care nu vor mai exista
curente dominante si exclusive, o lume particularizata prin arhitecturi regionale si locale, cu
Iorme de o varietate debordanta, care dau impresia unui pluralism hibrid si eclectic, lipsit de
marca unor stiluri uniIicatoare.
,ntr-o perioada de timp relativ scurta, societatea de masa uniIicata s-a Irac(ionat n multe grupuri
diverse, cu valori si gusturi extrem de diIerite; specialistii din domeniul reclamei numesc Ienomenul
societate cu pia(a segmentata, cu pia(a descentralizata. Va mai aduce(i aminte de vremurile cnd cazile
de baie erau albe, teleIoanele erau negre si cecurile erau verzi?'
429
Societa(ile si culturile postmoderne nu pot Ii descrise dect invocnd Iormula ,coincidentia
oppositorum', consacrata de gnditorul Nicolaus Cusanus, n pragul Renasterii, pentru a sugera
Iaptul ca elementele contrarii nu se dizvolva ntr-o sinteza, ci si pastreaza calitatea de entita(i
distincte, n cadrul unei realita(i ce le cuprinde exterior, Iara a le integra eIectiv si Iunc(ional.
Postmodernitatea ilustreaza un asemenea raport paradoxal, n care diveristatea culturala din inte-
riorul societa(ilor este legitimata orizontal, Iara a Ii triata si sanc(ionata valoric de spiritul critic,
427. Gerard Leclerc, Mondiali:area cultural, Chisinau, ntreprinderea Editorial-PoligraIica Stiin(a, 2003,
p. 12.
428. John Naisbitt, Megatendinte, Bucuresti, Editura Politica, 1989, p. 125.
429. Ibidem, p. 328.
privit ca reminiscen(a a elitismului cultural modern. Multiculturalitatea reprezinta acest cadru
pluralist n care subculturile, grupurile proIesionale, comunita(ile si minorita(ile etnice si
patreaza diIeren(ele culturale, Iara discriminare.
Multiculturalismul postmodern, care ncurajeaza diIeren(ele doar pentru ca sunt diIeren(e,
Iara a le asocia cu un vector axiologic, risca sa produca dezordine si incoeren(a, pierznd sensul
pluralismului creator. Sociologul Zygmunt Bauman analizeaza aceasta criza a programului
multiculturalist, ce duce la ,multicomunitarism', la comunita(i nchise n diIeren(ele lor ca n
niste Iortare(e aIlate sub asediu. Cnd proiectul modern al emanciparii sociale si politice si-a
pierdut credibilitatea, cum spune Lyotard, atunci s-a stins si ,lanterna calauzitoare de la prora
vasului modernismului', spune Bauman. Este momentul n care statul responsabil de ,buna-
starea generala' a iesit din scena pentru a Iace loc ,neotriburilor', grupuri pasagere si eIemere,
care instrumenteaza ,modul dominant de expresie antistructurala'. Epoca modernita(ii ,lichide'
este caracterizata de ,Iuria sectara a autoaIirmarii neotribale', precum si de reIuzul intelectualilor
(care erau instan(e critice n lumea modernita(ii) de a discrimina, de a judeca si ierahiza, de a
alege ntre variante: ,Fiecare varanta merge, cu condi(ia sa Iie o varianta, si Iiecare ordine e buna,
cu condi(a sa Iie una dintre mai multe si sa nu excluda alte ordini.'
430
n consecin(a, lumea actuala este marcata de incertitudine, insecuritate si deruta axiologica,
de absen(a unui proiect care sa legitimeze un vector de naintare. Fara un cadru axiologic aceptat,
de natura sociala, supraindividuala, nu mai avem repere pentru a putea sti ,daca preIerin(ele unuia
sunt mai bune dect ale altuia', iar ,dreptul la diIeren(a' nseamna adesea si ,dreptul la indiIe-
ren(a', adica dreptul de a te ab(ine de la o judecata critica. ,Cnd toleran(a mutuala este cuplata
cu indiIeren(a, culturile comunitare pot trai una lnga cealalta, dar si vorbesc arareori una alteia,
si, daca o Iac, au tendin(a de a Iolosi (eava unei arme pe post de teleIon. ntr-o lume a multicul-
turalismului, culturile pot coexista, dar le este greu sa beneIicieze de o via(a mpartasita'.
431
Intelectualii, deveni(i ,exper(i, cercetatori si celebrita(i de presa', dezangaja(i Ia(a de spa(iul
public, si-au abandonat Iunc(ia critica. De aceea, n mod ironic, autorul aIirma ca intelectualii
aIla(i pe pozi(iile multiculturalismului ar adresa urmatorul mesaj unui individ care vrea sa aleaga
calea cea mai buna n via(a:
,Ne pare rau, nu te putem ajuta sa iesi din ncurcatura n care te aIli. Da, exista o coIuzie asupra
valorilor, asupra n(elesului lui a Ii uman, asupra modurilor concrete de a trai mpreuna; dar depinde
de tine sa le sortezi dupa propria metoda si sa supor(i consecin(ele n cazul n care nu esti mul(umit
de rezultate. Da, exista o cacoIonie de voci si nici un ton nu este propabil sa cnte la unison, dar nu-
(i Iace griji: nici un ton nu este n mod necesar mai bun dect celalalt, iar daca ar Ii, nu ar exista n
nici un caz un mod de a o sti asa ca simte-te liber sa cn(i (sa compui, daca po(i) cu propria voce
(nu ai ampliIica, oricum, cacoIonia; este deja asurzitoare si o voce n plus nu schimba nimic).'
432
Postmodernitatea cultural ca relativism generalizat
Prin schimbarea paradigmelor stiin(iIice, prin diversiIicarea limbajelor simbolice, prin varie-
tatea de stiluri artistice si de experien(e spirituale, secolul XX a impus o mentalitate relativist,
n care mul(i teoreticieni vad o trasatura esen(iala a postmodernismului. Relativismul este un
430. Zygmunt Bauman, Etica postmodern, Timisoara, Editura Amarcord, 2000, p. 259.
431. Zygmunt Bauman, Comunitatea. Cutarea sigurantei intr-o lume nesigur, Bucuresti, Editura Antet,
2002, p. 100.
432. Ibidem, p. 92.
Iilon consistent al culturii moderne, Iilon care s-a ampliIicat n ultimele doua secole si a devenit
o emblema a postmodernismului.
Relativismul i detaseaza pe indivizi de propria lor cultura, ndemnndu-i spre toleran(a
si spre o judecata binevoitoare Ia(a de obiceiurile, comportamentele si experien(ele culturale
din alte societa(i. Relativismul pleaca de la ipoteza ca nu exista un tipar cultural care sa poata
Ii considerat universal, ca ,nici o practica culturala nu este inerent buna sau rea; Iiecare trebuie
n(eleasa n raport de locul ei ntr-o conIigura(ie culturala mai larga'
433
. Relativismul tempereaza
evaluarile n raport cu o cultura standard si induce toleran(a Ia(a de stiluri de via(a diIerite, i
stimuleaza pe oameni sa-si priveasca propria cultura ca Iiind una relativa, limitata, nu absoluta.
Dar, n variantele sale excesive, relativismul suspenda aprecierile axiologice, denun(a ideea
ca ar putea exista critierii universale prin care sa stabilim ierarhii valorice ntre moduri de via(a,
religii, Iorme de expresie si culturi structural diIerite.
nainte de-a deveni un principiu si o paradigma a lumii postmoderne, ideea relativismului
cultural a parcurs o lunga istorie intelectuala n perioada modernita(ii. Aceasta istorie se conIunda
cu procesele multidimensionale ale modernizarii sociale, pe care societa(ile le-au parcurs n
ritmuri diIerite, si cu reconIigurarea raporturilor geopolitice dintre ele. Cu antecedente n doc-
trina soIistilor greci (Protagoras aIima ca ,Omul este masura tuturor lucurilor'), relativimul
modern s-a extins dupa critica virulenta a lui Nietzsche Ia(a de preten(iile de obiectivitate si
universalitate ale cunoasterii stiin(iIice, dupa constituirea stiin(elor sociale si istorice, avnd
ca postulat implica(ia tacita a sistemelor de valori si a precondi(iilor culturale speciIice n orice
demers de cunoastere si de crea(ie.
Relativismul a aparut ini(ial ca o replica ampla, sub raport cultural, Ia(a de modelul hege-
monic al ra(ionalismului modern occidental, dezvoltat n proiectele universaliste din Epoca Lumi-
nilor. Paradigma ra(ionalismului modern, ce poate Ii regasita n diverse proiecte si scolile de gndire,
a acompaniat si justiIicat tendin(ele hegemonice ale societa(ilor occidentale Ia(a de cele din zonele
periIerice, n ultima jumatate de mileniu. Relativimul a Iost alimentat ini(ial de spiritul romantis-
mului, de noile orientari stilistice din sIera crea(iei artistice, de apelul la Iondul istoric divers al
culturilor, nca de la nceptul secolului al XIX-lea. Dupa perioada de glorie a pozitivismului si a
evolu(ionismului monolinear, care au Iunc(ionat ca viziuni si metateorii legitimatoare pentru
expansiunea modelului occidental de civiliza(ie, spre sIrsitul secolului al XIX-lea relativismul
cucereste disciplinele sociale si umane, istoria, teoriile estetice si critice, antropologia si IilosoIia
culturii. Aceste discipline reIuza canonul obiectivist al cunoasterii din stiin(ele naturii si propun
metodologii si abordari ce reabiliteaza subiectivitatea si valorile, modelele culturale si reIerin(ele
la contexte, aspecte ce diIeren(iaza demersurile cognitive, dar si societa(ile, epocile, stilurile.
n prima jumatate a secolului XX, gndirea stiin(iIica si IilosoIica si-a reorganizat n mod
radical patrimoniul supozi(iilor de Iundal, limitnd cmpul de valabilitate al paradigmei clasice.
Sub presiunea unui context istoric si cultural care acumulase pna la un punct critic Iapte, expe-
rien(e, atitudini si idei care cereau un nou mod de a vedea lumea, preIigurat desigur si nainte
ntr-o serie de ini(iative teoretice de avangarda, paradigma clasica pierde treptat cte o piesa
decisiva din mecanismul ei: uniIormitatea si invariabilitatea naturii, substan(ialismul si esen(ia-
lismul, omogenitatea spa(iului si a timpului, independen(a timpului Ia(a de con(inutul proceselor
materiale, idealul unei cunoasteri absolute, presupozi(ia unui subiect epistemologic ,dezontolo-
gizat', liber Ia(a de valori, independent de lumea pe care o descrie, autonomia ra(iunii, iluzia
433. Norman Goodman, op. cit., p. 60.
,obiectivita(ii', ideea ca istoria umana ar avea o evolu(ie monolineara, potrivit unei scheme ce
cuprindea etape si episoade pe care trebuiau sa le parcurga toate popoarele, teza ca progresul
ar duce spre uniIormizarea crescnda a culturilor etc.
Fundamentele teoretice ale relativismului n disciplinele istorice si sociale au Iost elaborate,
la nceputul secolului XX, de Dilthey si Max Weber, printre al(ii, de noii reprezentan(i ai antro-
pologiei culturale americane din perioada interbelica (Fr. Boas, A. Kroeber, E. Sapir, R. Benedict,
R. Linton) si, dupa al Doilea Razboi Mondial, de teoreticienii neoevolu(ionismului cultural (J.H.
Steward, M. Sahlins, E.R. Service). ,Era postmoderna a relativismului'
434
este inaugurata o data
cu publicarea lucrarii lui Thomas Kuhn (Structura revolutiilor stiintifice, 1962), n care paradig-
mele stiin(ei, apreciate ca Iiind ,incomensurabile', erau puse n dependen(a de contextele sociale
si istorice, conIorm tezei dupa care n anumite practici stiin(iIice putem descoperi presupozi(ii
IilosoIice si angajamente valorice tacite. Ideea relativita(ii viziunilor stiin(iIice, preluata si
dezvoltata ntr-o maniera excesiva de Paul Feyerabend si de al(i teoreticieni ai stiin(ei, a modi-
Iicat radical imaginea pe care a promovat-o ra(ionalismul modern asupra stiin(ei. De la convin-
gerea ca stiin(a reprezinta un teritoriu al cunoasterii n care se elaboreaza si se tezaurizeaza
adevarurile obiective si universale asupra lumii s-a ajuns la ideea ,postmoderna' ca si cunoas-
terea stiin(iIica este ,o construc(ie sociala' si culturala, ca opereaza cu reprezentari si paradigme
concurente, dependente de modele valorice si culturale.
Relativismul, validat si n noile teorii din Iizica (teoria relativita(ii a lui Einstein si teoriile
din Iizica cuantelor), a devenit astIel un cadru conceptual nu numai pentru studiile istorice, socio-
logice, estetice si culturale, ci si pentru istoria si teoria stiin(ei, ntr-un cuvnt, pentru interpretarea
experien(ei culturale a umanita(ii. AstIel, postmodernismul este legat de criza modelului stiin(iIic
newtonian, de criza determinismului clasic, de noul loc acordat hazardului si dezordinii n pro-
cesele naturale, de epistemologia IalsiIicabilita(ii a lui Popper, nu de cea a veriIicabilita(ii, de
,revolu(ia stiin(iIica' si de ideea de paradigma din teoria lui Kuhn. Stiin(a devine acum con-
stienta de noul ei statut, Iapt exprimat de Prigogine prin teoria sa privind ordinea nascuta din
dezordine, revaloriznd ideea de hazard si de timp ireversibil (la care s-a opus si Einstein).
Fa(a de aceasta idee, stiin(a moderna a maniIestat reticen(e, ntruct ea cauta legile eterne ale
materiei, prin care credea ca va exorciza timpul si schimbarea, diversitatea si noul.
Relativismul a impus treptat o noua viziune cu privire la evolu(ia umanita(ii, o viziune n
care unitatea si diversitatea trebuie privite ca doi poli constitutivi si complementari, ca o rela(ie
structurala ce mbraca diverse Iorme istorice si conjuncturale. Teoreticienii se ntreaba daca
relativismul este, alaturi de alte aspecte, un element caracteristic al gndirii moderne sau daca
el exprima cri:a modernittii si trecerea spre lumea postmodern. Postmodernismul a preluat
si a redimensionat acest Iilon al relativismului cultural, a denun(at ideea unor canoane si stan-
darde absolute si acontextuale, a revalorizat diIeren(ele si practicile culturale disidente, marginale
si locale, ajungnd pna la legitimarea diversita(ii existen(iale, a stilurilor de via(a si a menta-
lita(ilor, a pluralismului n cunoastere, n gndire, n sIera moralei si a artei. Relativismul are
diverse ntemeieri teoretice si nIa(isari, putnd Ii delimitate mai multe specii ale sale: relativismul
istoric, cultural, social, cognitiv, moral si IilosoIic.
435
434. Ziauddin Sardar, Borin Van Loon, Cate ceva despre studii culturale, Bucuresti, Editura Curtea Veche,
2001, p. 95.
435. Pentru o analiza ampla a temei, vezi Andrei Marga, Relativismul si consecintele sale, Cluj-Napoca,
Editura Funda(iei Studiilor Europene, 1998.
Perspectiva relativista a avut o importan(a deosebita n interpretarea diversita(ii culturilor
istorice si na(ionale, n recunoasterea lor ca Iorme legitime de creativitate umana. De Iapt, relati-
vismul este un mod de gndire ce trebuie pus n legatura nu numai cu muta(iile din IilosoIie
si stiin(a, cu succesiunea rapida a curentelor artistice si cu pluralismul stilurilor si a Iormelor
de repezentare, ci si cu structurile Iundamentale ale modernita(ii, cu organizarea politica a
statelor-na(iuni (pe masura destramarii imperiilor) si cu ordinea moderna a culturilor na(ionale.
Aceste realita(i au reclamat o viziune relativista, care s-a impus treptat si a modiIicat paradigma
clasica, obiectivista si universalista.
436
De exemplu, din perspectiva noii constiin(e relativiste
a epocii actuale, Paul Ricour vorbeste de limitele inerente ale culturii occidentale si ale mode-
lului ei de discurs IilosoIic, mostenit, n esen(a lui, de la gnditorii exemplari ai antichita(ii grecesti.
Or acest model teoretico-ra(ional (interpretat si el adesea unilateral, cum au aratat, printre al(ii,
Nietzsche, Erwin Rhode
437
si E.R. Dodds
438
), nu are universalitatea pe care si-o presupune
subn(eleasa. De aceea, att timp ct diversitatea si relativitatea culturilor nu vor Ii asimilate
n proIunzime, intelectul analitic si disociativ ce opereaza n paradigma ra(ionalismului clasic
,nu poate produce dect opozi(ia dintre grec si barbar', opozi(ie caracteristica pentru etnocen-
trismul negativ si exclusivist.
439
Relativismul cultural este un rspuns la acest tip de etnocentrism, care interperteaza si
apreciaza celelalte culturi ale umanita(ii prin prisma unui sistem particular de valori, ce este
speciIic doar unei culturii. Acest tip de etnocentrism postuleaza excelen(a si superioritatea
unei culturi istorice, determinate si dependente de un context particular de via(a, promovnd-o
la rangul de etalon si model pentru Cultura nsasi, n sens antropologic. n schimb, relativismul
cultural, n variantele sale ra(ionale, presupune depasirea acestui tip de etnocentrism si ncearca
sa reabiliteze etnocentrismul structural, n(eles n sensul ca orice comunitate umana organizata,
care este si un subiect al crea(iei simbolice, si prefer valorile si cultura sa n raport cu alte
culturi, Iara nsa a le respinge pe celelalte, pe care le considera la Iel de legitime si valide.
Acest tip de etnocentrism structural este o atitudine universala, pe care o regasim n toate cultu-
rile lumii, arhaice sau moderne.
Trebuie sa remarcam, nsa, ca acesta este n(elesul ,slab' al termenului de etnocentrism,
utilizat n studiile de antropologie culturala, pe cta vreme, n discursul politic si mediatic,
termenul circula cu n(elesul lui ,tare', ideologic si unilateral, acela de izolare culturala si de
respingere sovinista a altor practici culturale. Sensul primordial al conceptului nu implica nsa
nici discriminare, nici exclusivism. Un antropolog ce a studiat Ienomenul n toate implica(iile
sale aIirma ca ,etnocentrismul este pozi(ia celui care estimeaza ca propriul lui mod de a via(a
e preIerabil celorlalte'.
440
Att si nimic mai mult.
Etnocentrismul structural nu se transIorma automat n atitudini exclusiviste, ci numai n
anumite contexte si situa(ii istorice (razboaie, conIlicte interetnice acute etc.) n care sentimentul
de solidaritate organica si axiologica Ia(a de valorile culturii proprii mpiedica recunoasterea
dreptului la existen(a al ,altuia', asadar atunci cnd acest sentiment ia Iorme patologice si se
transIorma ntr-un exclusivism orb, evident sub presiunea unei ,violen(e simbolice' ale carei
mecanisme sunt supradeterminate ideologic. Din neIericire, etnocentrismul negativ a dus adesea
437. Erwin Rohde, Psyche, Bucuresti, Editura Meridiane, 1985.
438. E.R. Dodds, Dialectica spiritului grec, Bucuresti, Editura Meridiane, 1983.
439. Paul Ricour, ,Introduction', n vol. Les cultures et le temps, Paris, UNESCO-Payot, 1975, p. 35.
440. Ibidem, p. 59.
la atitudini si practici rasiste, la genocid cultural si puriIicare etnica. Astazi nsa, datorita unor
procese prea bine cunoscute, etnocentrismul, indiIerent de motiva(iile sale psihologice, culturale
sau politice, si-a atenuat, cel pu(in n plan teoretic, maniIestarile patologice, Iiind n pragul
stabilirii unei ,noi alian(e' cu spiritul de relativitate si toleran(a al mentalita(ii contemporane.
Principiul relativita(ii culturilor erodeaza nsa treptat pozi(iile etnocentriste nchise n spiritul
lor discriminatoriu. Atitudinile de supraevaluare a grupului propriu si de subapreciere a culturilor
straine intra n contradic(ie cu mentalitatea relativista, deschisa si cooperanta. Ceea ce nseamna
ca celelalte Ieluri de via(a sunt recunoscute si ele ca legitime. Integrarea sociala a indivizilor, in-
teriorizarea, prin educa(ie, a codului speciIic al culturii na(ionale, atasamentul lor Iiresc Ia(a de
sistemul de valori n care traiesc, sentimentul solidarita(ii colective etc. sunt condi(ii subn(elese
ale vie(ii sociale si ele nu implica supraevaluarea sovinista a culturii proprii. DeIinit n aceste
coordonate, etnocentrismul e ,o solidarizare organica', cvasiinconstienta, cu structurile cultu-
rale etnice si el e asociat Iiresc cu spiritul de relativitate prin care n(elegem ca un ,observator'
Iizic Iace corp comun cu sistemul de reIerin(a din care descrie lumea. ,Po(i sa te sim(i desigur
organic solidar cu ceva; mprejurarea aceasta nu te obliga nsa sa privesti acest ceva ca pe o valoare
pozitiva'. AIirma(ia i apar(ine lui Blaga. Solidarizarea Iireasca, asadar, cu etnicul, cu valorile
sale culturale ,nu nseamna numaidect ca pre(uiesti etnicul ca substrat si de(inator al unei
exclusivita(i si ca ntrupare Iara prihana a unor supreme idealuri'
441
. Exista deci o consonan(a
ntre ordinea na(ionala a culturilor moderne si echivalentul ei sprititual, mentalitatea relativista.
Etnocentrismul nu implica deci, n acest n(eles, o supraevaluare axiologica a culturii proprii.
Dar sensul cel mai Irecvent n sensul tare, deci al etnocentrismului este tocmai acela
care angajeaza presupozi(ii si atitudini axiologice, tacite sau explicite. Etnocentrismul de acest
tip maniIesta o nclina(ie invincibila spre clasamente si ierarhizari valorice ntre culturi. Exista
etnocentrisme Ia(ise, cinice si antiumaniste, care invoca, precum rasismul, diIeren(e biologice
pentru a-si sus(ine pozi(iile, dar exista si Iormele mai subtile, mai disimulate, care Iolosesc
alte criterii pentru a decreta superioritatea unei culturi Ia(a de altele (criterii economice, tehnolo-
gice n primul rnd, cantitativiste, sau indicatori care se reIera la superioritatea intelectuala
etc.). Occidentalocentrismul (ine de aceasta strategie prin care superioritatea stiin(iIica si tehnica
Iapt indiscutabil pe care a de(inut-o pe un segment limitat al istoriei, este transIormata n
criteriu unic si n temei al deprecierii globale a altor culturi. Reevalund aceasta mentalitate
diIuza, unii gnditori au vorbit de ,rasismul' disimulat al metaIizicii occidentale si al teoriilor
sale istorice din care rezulta ca Civiliza(ia se conIunda cu civiliza(ia de tip occidental, Cultura
cu Iormele de gndire si crea(ie din acest spa(iu.
442
Este tendin(a agen(ilor creatori si a recepto-
rilor de a considera propria cultura superioara altora si de a judeca alte culturi dupa standardele
si criteriile ce Iunc(ioneaza n propriul spa(iu cultural.
Punnd sub revelatorul constiin(ei critice acest etnocentrism ,de durata lunga', Levi-Strauss
aIirma ca mecanismul lui teoretic e rezumat n schemele ,Ialsului evolu(ionism', care stabileste
ntre culturile contemporane rela(ii de succesiune temporala, prin care culturile ,napoiate' sunt
vazute ca stadii ale unei dezvoltari unice. ,Este vorba anume de o ncercare de a suprima diver-
sitatea culturilor, simulnd totodata recunoasterea ei completa.'
443
Este etnocentrismul indus de
mecanismele expansiunii tehnologice si economice, de economia tranzac(ionala a capitalismului,
441. Lucian Blaga, Trilogia culturii, ed. cit., p. 141.
442. Michel Leiris, ,Rasa si civiliza(ie', n vol. Rasismul in fata stiintei, Bucuresti, Editura Politica, 1982,
pp. 63-64.
443. Claude Levi-Strauss, ,Rasa si istorie', n vol. Rasismul in fata stiintei, ed. cit., p. 11.
de ideologiile universaliste care au nso(it transIormarea lumii ntr-o pia(a universala controlata
de centrele de putere (militare, tehnologice si economice). Cnd etnocentrismul devine intolerant
si exclusivist, alte culturi sau subculturi sunt percepute ca ,devia(ii', ca ,abateri' de la cursul
standard al modernizarii. Atitudinile si practicile speciIice ale etnocentrismul sunt Irecvent
ntlnite si n lumea contemporana, n Iorme de expresie maniIeste sau disimulate. Amintind
atitudinile grupurilor ,primitive', Levi-Strauss arata ca etnocentrismul ,modern' se deIineste
si el prin acelasi tip de atitudini: ,ReIuznd umanitatea acelora care apar ca cei mai salbatici
si barbari dintre reprezentan(ii ei, nu Iacem dect sa mprumutam de la ei una din atitudinile
lor tipice. Barbarul este inainte de toate omul care crede in barbarie'
444
(s. n.).
Etnocentrismele negative si agresive se transIorma, la limita, n atitudini rasiste si xenoIobe,
reIuznd diversitatea n masura n care postuleaza superioritatea necondi(ionata (nu relativa,
care-i explicabila istoric si conjunctural) a culturii pe care o reprezinta Ia(a de alte culturi. Azi,
ca si ieri, identita(ile culturale sunt un semn de boga(ie si vitalitate a umanita(ii, dar si o sursa
a conIlictelor pustiitoare, atunci cnd grupurile etnice si na(iunile, culturile, societa(ile si statele,
n spectacolul policrom al diversita(ii lor, nu reusesc sa Iaca din ntlnirea si coexisten(a lor
n agora lumii actuale o sansa a dezvoltarii, o condi(ie pentru salvarea civiliza(iei.
Consecin(ele sociale si morale ale relativismului excesiv sunt problematice. Anulnd repe-
rele stabile si universale, relativismul poate Ii utilizat, n plan politic, si drept argument pentru
a justiIica pozi(ii anacronice sau pentru a respinge unele valori democratice si general-umane.
O serie de ntrebari se ridica si cu privire la noul val politic al democratizarii, care tinde sa devina
planetar si presupune depasirea relativismului si reabilitarea conceptelor si a abordarilor univer-
saliste. n acelasi timp, renasc si tendin(ele opuse relativismului. Unii analisti semnaleaza ten-
din(a sistemului mediatic de a instaura domina(ia unei ,gndiri unice'. Respingerea relativismului
dizolvant poate merge pna acolo nct sa ncurajeze un nou dogmatism si sa descurajeze
cautarile si abordarile alternative. n consecin(a, acceptnd un set de valori comune, care sprijina
actualul proces de globalizare, putem oare conIeri si relativismului un drept la existen(a n
anumite planuri ale vie(ii sociale?
Problema cea mai diIicila a relativismului postmodernist generalizat este ce a limitelor pna
la care acceptarea diversita(ii practicilor culturale pastreaza un sens ra(ional autentic si nu duce
la un ,relativism IilosoIic cu rezonan(e ira(ionaliste, sceptic-agnostice sau nihiliste'
445
. Problema
raportului dintre paradigme si reIeren(iale IilosoIice opuse si concurente, necesitatea de a ,media'
ntre acestea si de a gasi o instan(a de legitimitate relativ comuna pentru a Iacilita dialogul si
comunicarea n activitatea stiin(iIica, toate aceste diIiculta(i reale n via(a ideilor, daca sunt
,luate n serios', atunci spune V. Tonoiu ,ele conduc reIlec(iile de la IilosoIia stiin(ei spre
o antropologie si o hermeneutica a cunoasterii'
446
. Constatnd multiplicitatea reIeren(ialelor
IilosoIice si nradacinarea lor n structuri socio-culturale diIerite, nu trebuie sa cadem ntr-un
,pur relativism' care ar declara total lipsita de sens problema conIruntarii acestor reIeren(ialuri
cu o instan(a de validare oarecare. ,nlaturarea ca Iictiva a ideii unei instan(e absolute de apel
sau de legitimitate nu elimina problema metodologica a instan(ei legitime.'
447
AstIel, relativismul excesiv ajunge n situa(ia de a legitima toate practicile, stilurile, opiniile
si credin(ele, Iara a le putea ordona si ierarhiza. Noua lume istorica are o conIigura(ie de asa
444. Ibidem, p. 10.
445. Vasile Tonoiu, Dialectic si relativism, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1978, p. 8.
446. Ibidem, p. 246.
447. Ibidem, p. 263.
natura nct e compatibila cu schema conceptuala a relativita(ii, n care ,observatori' multipli,
atasa(i de sisteme de reIerin(a (sisteme de valori) diIerite, ob(in imagini diIeren(iate si Iac descrieri
cu valabilitate ,locala' asupra lumii. Exista evident o compatibilitate a acestor imagini, o inter-
Ieren(a a lor, un mediu intersubiectiv n care paradigmele dialogheaza Iecund; ele nu sunt ire-
ductibile si ,incomensurabile', n poIida tezelor kuhniene. Paradigma relativista presupune si
ea un Iundal al unita(ii culturilor, ca perspectiva complementara. O istorie alcatuita din Ienomene
exclusiv singulare, absolut ireductibile la o unitate subiacenta lor, ar Ii o absurditate la Iel de
mare, observa G. Calinescu, precum o istorie din care s-ar anula perspectivele relative, originali-
tatea, Iarmecul diversita(ii, reducndu-le pe acestea la expresia tautologica a unui general logic.
448
De Iapt, controversele generate de principiul relativita(ii sunt nesIrsite printre teoreticieni,
att n stiin(ele naturii, ct si n gndirea IilosoIica si sociala.
449
Daca toate credin(ele si valorile
sunt egale n dreptul lor la aIirmare, atunci ,nici una nu le poate judeca pe celelelalte', ajungnd
astIel la exclusivism si intoleran(a. De aceea, paradoxal, relativismul radical este cea mai vulne-
rabila si mai stnjenitoare pozi(ie a postmodernismului, dovedind, cum spune Mircea Mali(a,
ca ,tot ce este virtute n postmodernism se transIorma n eroare, n momentul n care este mpins
dincolo de pragul unui scepticism benign, ntr-o reIuta(ie totala'
450
.
Paradoxurile modernitii din perspectiv postmodern
Modernitatea a sus(inut cu Iervoare ideea ca ea aduce ceva radical nou Ia(a de epocile anteri-
oare, s-a nIa(isat pe sine ca o noua conIigura(ie istorica, ce depaseste Iormele trecutului, spre
care a aruncat o privire superioara, uneori dispre(uitoare, aroganta. ncrezatoare n perIorman(ele
sale stiin(iIice si tehnice, ea a vazut n trecutul premodern un loc al erorilor si al nestiin(ei, al bar-
bariei si al violen(elor ira(ionale. Sigura de sine, precum cei care pilotau vasul Titanic, modernitatea
a crezut (si mai crede si azi) ca a devenit stapna naturii, prin ra(iune, stiin(a si tehnica, stapna
pe mecanismele launtrice ale energiei si ale psihicului uman. Ambi(ia ei a Iost de a ra(ionaliza
via(a, de a spori eIicien(a ac(iunii, de a se detasa de orice transcenden(a, de a seculariza via(a,
artiIicializnd-o, de a-l proclama pe om subiect autonom, supus doar propriei sale legisla(ii ra(ionale.
Dar modernitatea, vazuta ca un segment istoric ce se ntinde de la Renastere pna dupa al
Doilea Razboi Mondial, s-a necat ea nsasi n violen(e si razboaie pustiitoare, a industrializat
moartea, a dezlan(uit ira(ionalul, mai mult dect n alte epoci; a luat n stapnire codul genetic
si energia nucleara, a investigat spa(iile galactice, dar a deteriorat natura si mediul de via(a, a
modiIicat genetic plantele si a reactivat maladii incurabile (SIDA, cancerele, stress-ul etc.).
Acestea sunt cteva dintre paradoxurile modernita(ii, dar ceea ce sporeste drama constiin(ei
moderne este Iaptul ca omul a devenit constient de aceste pericole, dar el si contempla adesea
neputin(a, ntruct mecanismele pe care le-a inventat si le-a pus n miscare Iunc(ioneaza acum
singure. MetaIora Titanicului
451
este Ioarte expresiva pentru situa(ia n care a ajuns astazi condi(ia
448. G. Calinescu, ,Istoria ca stiin(a ineIabila si sinteza epica', n Principii de estetic, Bucuresti, Editura
pentru Literatura, 1968, pp. 158-159, 170-171.
449. Vezi de exemplu, analiza acestor diIiculta(i si probleme la Jerzy Topolski, Metodologia istoriei,
Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1987, pp. 227-240.
450. Mircea Mali(a, op. cit., p. 93.
451. The Titanic Effect. Planning for the Unthinkable (Efectul Titanic. planificarea pentru inimaginabil)
este titlul unei car(i-avertisment, apar(innd lui Kenneth Watt, apud Constantin Cosman, ,Cuvnt nainte' la
cartea lui John Naisbitt, Megatendinte, :ece noi directii care ne transform viata, Bucuresti, Editura Politica,
1989, p. 9.
umana. ncrederea oarba n perIec(iunea tehnicii i-a pierdut pe cei de pe vas, iar cei care au
scapat nauIragiului, ca dupa potopul biblic, sunt azi mai circumspec(i si au dobndit o alta
constiin(a a limitelor proprii. Probabil ca aici e radacina nelinistilor si a atitudinilor postmoderne.
Un sentiment de ngrijorare si deruta se poate constata n lumea contemporana n legatura
cu direc(ia n care se dezvolta stiin(a si cu viitorul incert al omenirii. Pentru a da o expresie
plastica acestui sentiment de incertitudine, ToIIler citeaza parabola savantului american Ralph
Lapp, extrem de sugestiva:
,Nimeni, nici macar savantul cel mai stralucit n via(a astazi, nu stie cu adevarat ncotro ne duce stiin(a.
Ne aIlam ntr-un tren a carui viteza creste, gonind pe o linie presarata cu un numar necunoscut de maca-
zuri care duc la destina(ii necunoscute. Pe locomotiva nu se aIla nici un om de stiin(a, iar acarii s-ar
putea sa Iie demoni. Cea mai mare parte a societa(ii se aIla n vagonul de bagaje si priveste napoi.'
452
Omenirea priveste napoi ncntata ca se desprinde att de repede de trecut, sau cu ngrijo-
rare? Cei nostalgici dupa vremurile de odinioara sunt eticheta(i drept exponen(i ai romantis-
mului desuet sau ai unor pozi(ii reac(ionare.
Omenirea a ajuns n punctul n care poate observa si analiza un alt paradox al lumii moderne.
Globalizarea si integrarea, ca vectori Iundamentali ai istoriei contemporane, readuc n discu(ie
structura proIund contradictorie a lumii moderne. Cteva dintre paradoxurile modernita(ii ar
putea Ii rezumate astIel:
s-a nascut din tendin(a de a universaliza un model standard de civiliza(ie si de a impune
evolu(iei istorice un sens unic, dar a produs cele mai puternice entita(i diIeren(iale na(iunile,
mai nti n spa(iul occidental, apoi n toata lumea , iar azi creste procesul de diversiIicare
interna a societa(ilor;
s-a cladit pe un proiect ambi(ios de ra(ionalitate (stiin(iIica, IilosoIica, economica, sociala
si politica), dar a generat cele mai violente si diverse ira(ionalisme;
civiliza(ia occidentala a dominat lumea nonoccidentala, colonial si militar nainte, econo-
mic, cultural si inIorma(ional azi, dar a dezlan(uit cele mai puternice tendin(e si Ior(e identitare
n aceste zone.
Globalizarea nu Iace excep(ie de la acest scenariu al eIectelor perverse. Construind o pia(a
unica a bunurilor si a inIorma(iilor, globali:area postmodern a revitali:at intr-un mod surprin-
:tor fortele aparent adormite ale identittii. AstIel ca teza dupa care Iebra identita(ilor este
un ,produs' al globalizarii, respinsa ini(ial, este acceptata azi n mediile occidentale cu aerul
unui enun( banal. Globalizarea economiilor, a pie(elor, a comer(ului si a inIorma(iei, sub ac(iunea
noilor mijloace de comunicare, duce la o transIormare de substan(a a civiliza(iei. Acest Ienomen
att de relevant i Iace pe teoreticieni sa caracterizeze epoca actuala doar din perspectiva globa-
lizarii, diminund adesea semniIica(ia Ienomenului complementar. AstIel, renasterea identita-
(ilor este privita ca un Ienomen straniu, ca o deviere sau o ciuda(enie, care ,iese din cadru'.
Iese din cadru ntruct contrazice paradigmele prin care a Iost interpretat procesul istoric actual,
mai ales dupa prabusirea comunismului.
Societa(ile care stapnesc si controleaza prin perIorman(ele lor economice, tehnologice,
militare si culturale raporturile geopolitice ale lumii actuale au la ndemna, asa cum am mai
spus, si industria mediatica, prin care si impun sistemele lor de valori drept sisteme cu valabilitate
universala, care ar exprima ,progresul', sensul pozitiv al istoriei, ,umanitatea' n genere. Interesele
452. Apud Alvin ToIIler, Socul viitorului, Bucuresti, Editura Politica, 1973, pp. 419-420.
lor sunt nIa(isate ca interese comune ale tuturor societa(ilor, ca Iiind singurele ra(ionale si general
valabile. Aceasta ideologie latenta arareori Iormulata n termeni explici(i este cu att mai eIi-
cace n substratul psihologiilor colective cu ct ea ac(ioneaza prin mecanisme inconstiente ale
subiectivita(ii. Ideologiile, miturile, reprezentarile si modurile de gndire standardizate opereaza
Iunc(ional asupra oamenilor printr-un mecanism care de obicei le scapa. Faptul ca aceste para-
digme nu beneIiciaza dect de pu(ine Iormulari critice si ra(ionale, care sa lumineze dependen(ele
lor genetice si Iunc(ionale de anumite variabile istorice, sociale, economice, politice si culturale,
nu le mpedica sa Iie opera(ionale n raporturile practice ale oamenilor cu mediul lor de existen(a.
AstIel, interpretarile ce pun n opozi(ie integrarile multiple si identita(ile, active si azi, vin
din ceea ce numim paradigma disjunctiva. Este cunoscuta interpretarea lui Fukuyama, pentru
care victoria capitalismului liberal ar nsemna si abolirea conIlictelor ideologice Iundamentale,
n primul rnd a celor de natura etnica si na(ionala, interpretare ce a stapnit c(iva ani mediile poli-
tice si jurnalistice, n poIida caracterului sau de mit politic.
453
RalI DahrendorI a contestat violent
aceasta interpretare, aIirmnd ca Iramntarile actuale nu trebuie vazute ca o conIruntare ntre
,sisteme', ci ca o trecere spre ,societatea deschisa', n care viitorul nu este ,programat' dinainte,
iar oamenii se conIrunta si si cauta calea spre noi organizari sociale, prin ncercari si erori, Iara
a mai recunoaste vreunui ,sistem' politic dreptul de a de(ine monopolul asupra ,adevarului'.
454
3. Teorii asupra postmodernitii
Matei Clinescu: postmodernitatea o nou fa a modernitii
Teorii si interpretari semniIicative ale Ienomenului postmodern au elaborat personalita(i
ca Ihab Hassan, Jean-Franois Lyotard, Frederic Jameson, Jean Baudrillard, Brian Mc Hale,
Richard Rorty, Jurgen Habermas, Z. Bauman, Gianni Vattimo, Umberto Eco s.a. Conceptul
de postmodernism a Iost dezbatut si n cultura romna, nca din deceniul opt, ini(ial de criticii
literari si de exponen(ii noii miscarii literare. Studii si lucrari importante asupra acestei teme
au elaborat Mircea Mali(a, Mircea Cartarescu, Ion Bogdan LeIter, Adrian Dinu Rachieru, Sorin
Alexandrescu, Virgil Nemoianu, Horia-Roman Patapievici s.a. O teorie consistenta asupra
Ienomenului postmodernist si o interpretare coerenta a trasaturilor sale a elaborat criticul si
scriitorul Matei Calinescu, care vede n postmodernism ,o Ia(a' a modernita(ii.
Matei Calinescu apreciaza ca modernitatea occidentala a dezvoltat o ,cultura a disconti-
nuita(ii'
455
, n care voca(ia creatoare era solidara cu Ior(a unei culturi de a se rennoi, autonegn-
du-si diversele ei nIa(isari istorice. Modernitatea era o ,crea(ie prin ruptura si criza', nascuta
dintr-un sentiment al timpului linear si ireversibil. Aceasta Iormula a modernita(ii s-a impus
hegemonic n cmpul spiritual si a marginalizat atitudinile si Iormulele alternative de crea(ie
si abordare a lumii. Inevitabil, sensurile modernita(ii erau conIiscate de un anumit tipar cultural.
Autorul apreciaza ca postmodernismul a acumulat suIiciente trasaturi distinctive pentru a
Ii considerat o alta Ia(a a modernita(ii, alaturi de modernism, de decaden(a, de avangarda si
453. Vezi Francis Fukuyama, Sfarsitul istoriei?, Bucuresti, Editura Vremea, 1994; Francis Fukuyama,
Sfirsitul istoriei si ultimul om, Bucuresti, Editura Paideea, 1994.
454. RalI DahrendorI, Reflectii asupra revolutiilor din Europa, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, pp.
34-36.
455. Matei Calinescu, Cinci fete ale modernittii, Bucuresti, Editura Univers, 1995, p. 86.
de kitsch. Aratnd similitudinile par(iale, dar si diIeren(ele notabile dintre aceste Ie(e, autorul
considera exista ntre acestea o serie de nrudirii care permit nscrierea lor n cadrul ,unei ase-
manari culturale de Iamilie', n spiritul unei modernita(i mai ample.
,Postmodernismul este o Ia(a a modernita(ii. El scoate la iveala cteva asemanari izbitoare cu moder-
nismul (al carui nume continua sa il poarte nlauntrul sau), mai ales n ceea ce priveste opozi(ia Ia(a
de principiul autorita(i, opozi(ie care se extinde acum deopotriva la ra(ionalitatea utopica si la ira(iona-
litatea utopica, pe care le cultivau unii dintre modernisti. Eclectismul raIinat al postmodernismului,
Iaptul ca el pune sub semnul ntrebarii unitatea si atribuie valoare par(ii n detrimentul ntregului la
acest sIrsit de secol ne reaminteste de ,euIoria decadenta' din anii 1880. Dar codul popular pe care
l utilizeaza ntr-o maniera att de batatoare la ochi poate Iace postmodernismul sa semene si cu kitsch-ul
|.|, cu care adversarii sai l si identiIica n mod deliberat. Si, n sIrsit, postmodernismul poate parea
uneori Iratele geaman al avangardei, n special n versiunile ei nonminimaliste (de la scoala metaIizica
a lui De Chirico la suprarealisti).'
456
Experien(ele istorice si culturale la care asistam ne arata ca se preIigureaza, cu inevitabile
obstacole, un nou mod de n(elegere a modernita(ii si a proceselor ce se desIasoara sub ochii
nostri. Este si unul dintre n(elesurile postmodernismului, vazut ca o noua ,Ia(a a modernita(ii',
ca un ansamblu de Ienomene si idei ce se exprima printr-o varietate de stiluri, crea(ii si direc(ii
spirituale imprevizibile. Produsele cele mai diverse, curentele eclectice si esteticile cele mai
antinomice sunt prezente azi concomitent n ,supermarketul cultural' al epocii, de-a valma,
Iara ierarhie valorica, ntr-un pluralism ce-si celebreaza apogeul.
,Am putea spune ca noua avangarda, postmodernista, reIlecta la propriu ei nivel structura modulara
a lumii noastre mentale, n care criza ideologiilor (maniIestata printr-o ciudata si canceroasa proliIerare
de micro-ideologii, n timp ce marile ideologii ale modernita(ii si pierd coeren(a) Iace din ce n ce
mai diIicila stabilirea unor ierarhii convingatoare de valori.'
457
O atitudine de respingere vehementa a postmodernismului apar(ine pictorului amercian
Clement Greenberg, care, ne spune Matei Calinescu, ntr-o conIerin(a din anul 1980 a apreciat
ca modernismul n pictura a Iost, ncepnd cu Manet si cu impresionisti, ,o lupta eroica mpo-
triva navalirii prostului gust si a kitsch-ului n domeniul artei'
458
. Postmodernismul ar Ii doar
o Iormula mai recenta sub care prostul gust comercial ncearca sa se inIiltreze n domeniul
artei, insinund un ,progresism soIisticat'. Acelasi pictor aprecia ,modernismul consta n stra-
dania continua de a impiedica declinul standardelor estetice amenin(ate de relativa democrati-
zare a culturii noastre dominate de industrialism'
459
. Rezulta ca orice deviere de la modernism
presupune o tradare sau o alterare a standardelor estetice. Pornind de la aceasta opinie, postmo-
dernismul, ne spune Matei Calinescu, nu poate Ii altceva decat un rennoit ,ndemn la relaxare',
ce a dobndit o mare audien(a dupa apari(ia artei pop si a noilor Iorme ale divertismentului
industrialiazat.
Desi pastreaza anumite caracteristici ale modernismului precum ispita de a se autodenun(a
si a se nega pe sine si chiar ale avangardei, de care se distan(eaza evident prin unele atitudini,
totusi, pe masura ce avangarda a Iost perceputa ca o etapa Iinala a modernismului, cele mai
multe interpretari vad astazi n postmodernism constiin(a trzie a Iaptului ca modernitatea
456. Ibidem, p. 259.
457. Ibidem, pag. 128.
458. Ibidem, p. 241.
459. Cit. in ibidem, p. 242, n. 44.
intelectuala si culturala traverseaza o criza proIunda de identitate si si cauta por(i de iesire
spre noua lume a diversita(ii, pe care tocmai ea a nascut-o n perioada cnd avea convingerea
ca o uniIormizeaza. Matei Calinescu aIirma ca daca vedem n modernitate o structura complexa,
cu diverse ipostaze ntre care exista ,asemanari de Iamilie', atunci postmodernismul ar putea
Ii considerat o noua ,Ia(a' a modernita(ii.
,Dupa parerea mea, postmodernismul nu este un nume nou dat unei noi realita(i sau structuri
mentale sau viziuni asupra lumii, ci o perspectiva din care se pot pune anumite ntrebari despre
modernitate n cele cteva ntrupari ale ei.'
460
Sa Iie postmodernitatea constiin(a critica a modernita(ii, constiin(a limitelor la care a ajuns
proiectul ei ntemeietor si expresia cautarilor n care este angajata cultura contemporana pentru
a depasi aceste limite?
Lyotard: dispariia marilor naraiuni unificatoare
Jean-Franois Lyotard, unul dintre cei mai cunoscu(i teoreticieni ai postmodernismului,
considera ca elementul caracteristic al culturii actuale rezida n pierderea de credibilitate a
concep(iilor universaliste si a ,marilor basme' ideologice care au dominat n perioada moderna.
,n societatea si cultura contemporana, societate postindustriala, cultura postmoderna, problema
legitimarii cunoasterii se pune n al(i termeni. Marea povestire si-a pierdut credibilitatea, oricare ar
Ii modul de uniIicare ce i este destinat: povestire speculativa, povestire despre emancipare.'
461
Acesta este enun(ul pe care Lyotard si construieste ipoteza sa explicativa. Aceste metana-
ra(iuni ideologice moderne cum ar Ii teoriile despre emancipare ale modernita(ii, iluminismul
cu metanara(iunea sa despre progresul prin cunoastere, hegelianismul, marxismul, capitalismul
si liberalismul, ce vad eliberarea omenirii de saracie prin intermediul revolu(iei sau al pie(ei
libere si al ,minii sale invizibile' si-au pierdut credibilitatea. Aceste ,mari basme ideologice'
ale modernita(ii au postulat o viziune Iinalista asupra istoriei universale si au vazut n ra(ionalitate
un instrument al armonizarii sociale. Matei Calinescu conchide, pe urmele lui Lyotard:
,Universalismul a Iost depasit, iar marile povestiri ale modernita(ii (pe care le-as numi versiuni ale
teodiceei epistemologice moderne) se dezintegreaza sub ochi nostri, lasnd loc unei mul(imi de
povestioare eterogene si locale, adeseori de natura Ioarte paradoxala si paralogica. n aceste condi(ii,
Diskurs-ul lui Habermas nu mai poate Ii dect o iluzie prelungita.'
462
UniIicarea si legitimarea nemaiIiind posibile prin cele doua tipuri de metanara(iuni, cunoas-
terea si cauta noi Iorme de legitimare. Procedurile de legitimare anterioare erau cele activate
de dispozitivul de emancipare al Luminilor si de discursul speculativ, de tip hegelian. Legitimnd
autonomia disciplinelor stiin(iIice, modernitatea a creat un hiatus ntre discursul denotativ si
cel prescriptiv, ntre competen(a teoretica a ra(iunii si competen(a practica. Dar, cu timpul, si
discursul stiin(iIic este delegitimat ntruct el nu are ,nici o voca(ie de reglementare a jocului
practic', nici a celui estetic, Iiind pus pe picior de egalitate cu celelalte ,jocuri de limbaj'.
463
460. Ibidem, p. 232.
461. Jean-Franois Lyotard, Conditia postmodern, Bucuresti, Editura Babel, 1993, p. 68.
462. Matei Calinescu, op. cit., p. 230.
463. Jean-Franois Lyotard, op. cit., p. 71.
Consecin(a este ca ,stiin(a joaca propriul ei joc; ea nu poate legitima celelalte jocuri. De
exemplu, cel al prescrip(iei i scapa. Dar ea nu se poate legitima pe sine asa cum presupunea
specula(ia'.
n spa(iul postmodern, tipurile de discurs si jocurile de limbaj se multiplica, apar noi coduri,
limbaje, logici, pe masura ce cunoasterea si comunicarea se tehnicizeaza. AstIel, universul
cunoasterii se pulverizeaza, si ,nimeni nu vorbeste toate aceste limbi, ele nu au o metalimba
universala' care sa le traduca pe unele n altele, pentru ca IilosoIia si-a pierdut Iunc(ia de legiti-
mare si s-a redus la ,studiul logicilor sau al istoriei ideilor'
464
. Acest tablou ce poate parea
pesimist se hraneste din ,nostalgia povestirii pierdute'. De Iapt, n secolul XX, cunoasterea,
cu institu(iile ei, a ajuns dependenta si controlata de putere (n sens larg), care i-a prescris obiec-
tivele si criteriile de legitimare: ob(inerea unei perIorman(e maxime n planul eIicien(ei (prac-
tice). Stiin(a, dependenta de Iondurile alocate pentru cercetare, a trecut sub controlul unui alt
,joc de limbaj', al puterii si al boga(iei, n care miza nu este adevarul, ci ob(inerea perIorman(ei.
Povestirea de legitimare, emancipatoare sau speculativa (care Iunc(iona nca n secolul al XIX-lea),
a Iost abandonata n Iavoarea legitimarii prin perIorman(a. ,Nu se cumpara savan(i sau tehnicieni
si aparate pentru a cunoaste adevarul, ci pentru a mari puterea.'
465
Lyotard aIirma ca n societatea postindustriala si n cultura postmoderna cunoasterea sociala
nu mai este orientata de aspira(ia spre adevar si adecvare la Iapte, ci de perIorman(a utilitarista
si instrumentala, de legitimarea practicilor existente, a puterii si a boga(iei, Iactori de care a
devenit total dependenta. AstIel, ,marile metanara(iuni', cele care si imaginau ca stiin(a este
orientata doar de aspira(ia dezinteresata spre adevar si spre cunoasterea autentica, ,si-au pierdut
credibilitatea'. Ideea ca subiectul cunoscator s-ar putea elibera complet de angajamentele sale
practice si axiologice intrinseci, pentru a-si construi o imagine absolut obiectiva si ra(ionala
asupra lumii, a Iost o presupozi(ie utopica a epistemologiei ra(ionaliste, din Iaza clasica a moder-
nita(ii. Hegemonia criteriului tehnic si al perIorman(ei (economice) duce la ,legitimarea prin
putere' (autoritatea decizionala), ntr-o lume n care termenii ecua(iei ,boga(ie, eIicien(a, adevar'
s-au sudat prin practici validate de rezultate. Stiin(a si dreptul sunt legitimate prin eIicien(a,
iar aceasta prin cele dinti. Opera(ionalizarea inIorma(iilor a devenit acum instrumentul cel
mai perIormant pentru a ob(ine ,controlul contextului', impotriva partenerilor care alcatuiesc
acest context, Iie ca e vorba de ,natura' sau de oameni.
Domeniile stiin(ei care nu pot participa la optimizarea perIorman(elor sistemului prin apli-
ca(ii tehnice sunt abandonate sau marginalizate. Lyotard aIirma ca asistam la ,mercantilizarea
cunoasterii', context n care ntrebarea Irecventa nu ia Iorma ,e adevarat?', ci ,la ce serveste
asta?', echivalentul interoga(iei pragmatice ,este vandabil?', ,este eIicace?'. Aceeasi subordo-
nare Ia(a de institu(iile puterii se constata si n cazul nva(amntului, apreciat si el prioritar
prin criteriul perIorman(ei.
n Iaza actuala, pe primul plan trec tehnologiile ce privesc administrarea inIorma(iei si a
comunicarii, sursa postmoderna a puterii, prin producerea unei reamenajari a datelor, a combi-
narii inedite a cmpurilor de cunoastere ntr-o perspectiva interdisciplinara, procedeu care poate
duce la inven(ia unei ,mutari' noi sau chiar n schimbarea regulilor de joc. Acum trasatura
cunoasterii devine includerea n discursul stiin(iIic a discursului despre regulile care l valideaza,
464. Ibidem, pp. 72-73.
465. Ibidem, p. 81.
cu toate paradoxurile ce decurg de aici. Interesndu-se de limitele cunoasterii si ale determinis-
mului, de catastroIe, de ,Iracta', ,stiin(a postmoderna Iace teoria propriei sale evolu(ii discontinui,
catastroIice, nerectiIicabile, paradoxale |.|. Ea produce nu cunoscutul, ci necunoscutul si
sugereaza un model de legitimare care nu este nicidecum cel al mai bune perIorman(e, ci cel
al diIeren(ei n(eleasa ca paralogie.'
466
Speran(a vaga a lui Lyotard este ca societatea postmoderna a ajuns n situa(ia n care este
caracterizata de o multitudine de ,jocuri de limbaj', discursuri, experien(e, stiluri, incompatibile
si autolegitimante, dar care, prin ,rearanjarea inIorma(iei'
467
ntr-un mod imprevizibil ar putea
sa duca la salturi de imagina(ie si la apari(ia unor noi structuri cognitive si culturale. AstIel,
ar aparea la orizont, dincolo de viziunile neopozitiviste, ,perspectiva unui alt tip de legitimare'
dect gradul de perIorman(a, anume legitimarea postmoderna, aceea care se naste din ,interac-
(iunea comunicativa' a oamenilor.
Habermas: postmodernitatea ca proces al raionalismului modern
Jurgen Habermas a respins postmodernismul si teoriile care-l legitimeaza, ncercnd sa
arate inconsisten(a acestora din perspectiva ideii ca modernitatea este un proiect neterminat,
dar nu un proiect esuat. Postmodernismul a strnit interpretari divergente si polemici aprinse,
mai ales n privin(a corela(iilor sale cu tendin(ele spirituale ale epocii. Am aratat ca orice discurs
(IilosoIic, sociologic, estetic sau critic) reIeritor la postmodernitate trebuie sa aiba ca Iundal
o imagine sau un concept asupra modernita(ii. Nu avem sanse de a sti ce este sau ce poate Ii
postmodernitatea Iara a deIini n termeni mai precisi modernitatea, deIini(ie ce urmeaza sa
Iunc(ioneze ca un sistem de reIerin(a pentru construc(iile conceptuale dedicate postmodernita(ii.
Habermas considera ca, pentru a n(elege corect lucrurile, trebuie sa ne ntoarcem la ntrebarea
cardinala pe care a Iormulat-o Max Weber la nceputul secolului XX, si anume de ce n aIara
grani(elor Europei ,nici dezvoltarea stiin(iIica, nici cea artistica, statala sau economica n-au
luat-o n direc(ia acelor cai de ra(ionalizare ce sunt speciIice Occidentului'.
468
Din modul n care este Iormulata aceasta ntrebare, ce constituie o ,problema de istorie
universala', rezulta ca exista o ,rela(ie interna' ntre modernitate si ra(ionalismul occidental,
ntre procesele economice, sociale si politice, pe de o parte, si procesele culturale speciIice
modernizarii culturale: dezvoltarea stiin(elor empirice moderne, autonomizarea valorilor, secula-
rizarea vie(ii si a practicilor cotidiene, dizolvarea si devalorizarea imaginilor religioase asupra
lumii (Ienomen numit de Weber ,dezvrajire a lumii'), constituirea teoriilor juridice, morale si
politice pe anumite principii explicite, consacrarea artelor ca domenii autonome si privilegiate
ale crea(iei. Pornita din proiectul de ra(ionalizare a cunoasterii si a vie(ii sociale, modernitatea
a Iost animata de principiul autonomiei ra(iunii si a individului, de idealul stapnirii tehnice a
naturii, conjungnd diversi Iactori pe care Habermas ncearca sa-i rezume:
,Conceptul de modernizare se reIera la un manunchi de procese cumulative ce se consolideaza reci-
proc: la Iormarea de capital si mobilizarea de resurse; la dezvoltarea Ior(elor de produc(ie si cresterea
productivita(ii muncii; la impunerea puterii centrale si la cultivarea identita(ilor na(ionale; la extinderea
466. Ibidem, p. 101.
467. Steven Connor, Cultura postmodern, Bucuresti, Editura Meridiane, p. 44.
468. Jurgen Habermas, Discursul filosofic al modernittii. 12 prelegeri, Bucuresti, Editura ALL Edu-
cational, 2000, p. 19.
drepturilor politice de participare, a Iormelor urbane de via(a, a educa(iei scolare Iormale; la secula-
rizarea valorilor si a normelor s.a.m.d.'
469
Habermas apreciaza ca ,modernitatea este un proiect neterminat', dar nu epuizat, un proiect
Iormulat de Epoca Luminilor si devoltat n cadrele culturale si sociale ulterioare, dar care a
Iost deturnat si mpiedicat sa se realizeze plenar de o serie de evolu(ii negative, cu impact istoric
si antropologic (razboaie, cursa narmarilor, conIlicte, violen(a, accentuarea dezechilibrelor
sociale, deteriorarea mediului natural etc.). Pornind de la aceste esecuri ale proiectului de
modernizare ra(ionala (de exemplu, Adorno aprecia ca, dupa Holocaust, ideea de progres nu
mai are sens), Habermas considera ca postmodernismul IilosoIic reia atitudinile neoconser-
vatoare ce sus(in ca modernitatea a esuat, iar elanurile si principiile ei de ra(ionalitate nu mai
au valabilitate azi, n societa(iile postindustriale att de complexe. Pentru cei care au elaborat
imaginea clasica a procesului de modernizare Hegel, Marx, Durkheim si Weber existau o
serie de ,legaturi interne ntre modernitate si contextul istoric al ra(ionalismului occidental'.
Dar, constata Habermas, teoriile sociale mai recente asupra modernizarii, dezvoltate dupa
1950, au transIormat modernizarea ,ntr-o abstrac(iune', ntr-un ,model neutru din punct de
vedere spa(io-temporal', astIel nct, aceste teorii au ajuns s decuple:e moderni:area social
de moderni:area cultural specific (de proiectul ra(ionalita(ii). AstIel, Arnold Gehlen sus(ine
ca modernitatea cultural (proiectul ra(ionalist) s-a epuizat, ca asistam la ,cristalizarea' culturii
moderne n Iormule dogmatice, deoarece acest tip de cultura si-ar Ii dezvoltat n mod exhaustiv
posibilita(ile pe care le cuprindea. n acelasi timp, modernizarea social se accelereaza unilateral
(ca rezultat al ra(ionalita(ii instrumentale), Iara a mai beneIicia de premisele sale culturale
moderne. Acest paradox este Iormulat de Gehlen astIel: ,premisele iluminismului sunt moarte,
doar consecin(ele sale persista n continuare', ajungnd la concluzia ca, prin direc(iile alternative
ale gndirii, noi ,am ajuns n posthistoire'
470
.
Pe lnga aceasta versiune neoconservatoare a postmodernismului, mai exista, spune Haber-
mas, si o alta variata a despar(irii de modernitate, pe care o numeste ,anarhista', varianta radicala
ce respinge modernitatea n ntregul ei (att pe cea sociala, ct si pe cea culturala). Aceasta
varianta de postmodernism, ce se revendica de la Nietzsche si Heidegger, apreciaza ca ideea
moderna de ra(ionalitate ascunde o ,voin(a de nstapnire instumentala' asupra naturii si a oame-
nilor. Din aceasta perspectiva, critica modernita(ii ar avea Iunc(ia de a ,smulge valul ra(iunii de
pe Ia(a purei voin(e de putere' si de ,a zgudui n acelasi timp si carcasa de o(el n care spiritul
modernita(ii s-a obiectivat din punct de vedere social', pentru a ntemeia concluzia ca ,moder-
nitatea sociala nu trebuie sa supravie(uiasca sIrsitului modernita(ii culturale din care a izvort'.
Habermas raspunde ca esen(a acestor pozi(ii postmoderniste rezida n decuplarea moder-
nittii de rationalismul occidental si n aprecierea eronata a culturii ra(ionaliste moderne ca
Iiind o etapa depasita. Aceasta decuplare i permite ,observatorului postmodern' din stiin(ele
sociale ,sa se desparta de acel orizont conceptual al ra(ionalismului occidental din care s-a
nascut modernitatea', ntruct pentru acest ,observator postmodern' nu mai exista o ,reala(ie
interna', necesara, ntre modernizare si ra(ionalizare. Acest ,observator postmodern' si relativi-
zeaza si si contextualizeaza mereu pozi(ia (epistemologica, axiologica, morala, culturala, so-
ciala), Iara a si-o localiza precis. Habermas apreciaza ca ,gndirea postmoderna si aroga pur
469. Ibidem, p. 20.
470. Ibidem, p. 21.
si simplu o pozi(ie trancendenta' Ia(a de contextele sociale si culturale, n timp de invoca retoric
dependen(a de contexte a oricarui discurs cognitiv si expresiv.
Pentru Habermas, modernitatea, ca proiect iluminist, nu si-ar Ii epuizat poten(ialul emanci-
pator, iar ideologia conservatoare a postmodernita(ii nu este altceva dect o respingere a mo-
dernita(ii si a valorilor ei centrale, ra(ionalitatea si universalitatea. Teoreticienii postmodernita(ii
pretind ca ies din orizontul revolut al modernita(ii, dar, de Iapt, ei nu Iac dect sa se revolte
mpotriva modernita(ii si a proiectului ei emancipator. Sedusi de Heidegger si de ideile lui
Nietzsche, ,cel mai antimodern dintre IilosoIii moderni', suporterii postmodernismului, att
cei care apar(in neoconservatorismului, ct si, mai ales, cei care ilustreaza ,anarhismul de
inspira(ie estetica', reiau, n numele despar(irii de modernitate, ,revolta contra ei'. Aceste teorii
se prezinta ca versiuni ,post-iluministe', pentru a-si ascunde, de Iapt, ,complicitatea cu o tradi(ie
venerabila a antiiluminismului'.
471
Habermas considera ca trebuie sa depasim interpretarile tehnocratice si limitative ale moder-
nizarii (care au generat atitudini critice Ia(a de proiectul modernita(ii), pentru a conjuga ac(iunea
instrumentala si cea comunicativa, integrnd demersurile cognitive, tehnice si practice ntr-o
,ra(ionalitate comunicativa', ce opereaza n mediul interac(iunilor sociale practice, interac(iuni
,mijlocite simbolic'. Teoria sa este Iecunda si permite o n(elegere mai complexa a proceselor
contradictorii din societa(ile capitalismului trziu. Cu toate observa(iile si analizele sale
patrunzatoare privind limitele si inconsisten(a teoretica a postmodernismului IilosoIic, Habermas
nu dat un raspuns convingator la ntrebarile Iormulate de gnditorii ce se revendica de la perspec-
tiva postmoderna. Mai mult, ntrebarea lui Max Weber devine si mai problematica. Este posibila
modernizarea sociala pe un alt suport cultural dect cel oIerit de ra(ionalismul occidental?
Vattimo: gndirea slab i dispariia sensului unic al istoriei
Din alte perspective, ,sIrsitul modernita(ii' aduce un nou tip de gndire, pe care IilosoIul
italian Gianni Vattimo l numeste ,gndirea slaba', n opozi(ie cu metaIizica tradi(ionala ce
gloriIica certitudinea logica si adevarurile atemporale, cu ,gndirea tare', ce se pretinde univer-
sala, atemporala, cu aIirma(ii agresive si intolerante, ce nu suporta contrazicere. Opozi(ia ,gn-
dire tare/gndire slaba' reproduce opozi(ia dintre tendin(a spre universalizare si cea spre relativizare.
Aceasta noua orientare se ntlneste cu hermeneutica, pentru care orice interpretare este depen-
denta de contextul istoric si de subiectivitatea locala a interpretului, interpret care si accepta
slbiciunea metodologic fat de obiect, Iara a-i impune acestuia ra(ionalitatea pe care o poarta
cu sine.
Dar perspectiva istoricista si evolu(ionista, speciIica modernita(ii, este att de nradacinata
n mentalitatea occidentala, nct, cu toate criticile la care a Iost supusa, ramne si azi hegemo-
nica, deoarece traduce si legitimeaza mecanismele istorice ale societa(ilor din lumea euroatlan-
tica. Dupa cum vom vedea, presupozi(iile ei de Iundal pun n miscare tocmai opozi(iile ,tari'
dintre subiect-obiect, dintre ra(iune si via(a, dintre modernitate si premodernitate. Din acest
mecanism al opozi(iilor tari decurge si credin(a ca istoria are un sens orientat, univoc si predic-
tibil, ca viitorul poate Ii dedus din trecut, ca societa(ile ntrziate din spa(iul estic sau asiatic
n-au alta sansa dect de a reparcurge modelul de evolu(ie al celor dezvoltate, ca se pot Iace
anticipari pe termen lung pe baza ,legilor' generale de evolu(ie etc. Toate acestea par a
471. Ibidem, p. 22.
recunoaste ndrepta(irea diversita(ii istorice pentru a o anula apoi ntr-o schema universalista
ce devine tiranica pentru gndirea istorica, politica si IilosoIica. Interpretarile care s-au aplicat
Ienomenului na(ional din Est, ndata dupa seismul din 1989, vin din perimetrul acestei
paradigme.
Integrarea post-na(ionala tinde sa devina o noua religie universalista, n Ia(a careia revendi-
carea identita(ii na(ionale este perceputa ca o Iorma de erezie. Pentru mul(i adep(i ai integrarii,
Europa na(iunilor ar apar(ine trecutului, desi ea se prelungeste n actualitate datorita unor Iactori
iner(iali si blocajelor provocate de Ior(ele na(ionaliste care readuc ,barbaria' medievala n acest
moment al modernita(ii trzii. Argumentele invocate de acest curent de gndire au cucerit spa(iul
mediatic si sunt Ioarte greu de dislocat. Nu ajunge sa aIirmi, chiar pe baza Iaptelor, ca na(iunile
nu vor sa moara si vor continua sa subziste mpotriva cursului Iiresc al istoriei. Dar exista oare
un curs ,Iiresc' al istoriei?
Orice proiec(ie utopica asupra istoriei se va conIrunta cu realitatea decalajelor vizibile
dintre societa(i, cu lumea proIund discontinua n care traim, cu segmentele sale neomogene
si inegale ca putere, cu maniIestari de hegemonism si imperialism cultural, cu spectrul attor
tensiuni etnice, religioase, economice, culturale si militare. Daca putem aIirma ca procesele
de modernizare industriala au Iost parcurse de toate societa(ile dezvoltate actuale, trebuie sa
remarcam de ndata ca ele au ajuns n acest punct pe trasee si drumuri particulare, n Iunc(ie
de conjuncturi, zone, resurse locale, rela(ii cu societa(ile vecine, mosteniri culturale, morIologii
sociale etc.
n constrast cu viziunile modernita(ii, pentru gndirea postmoderna istoria nu are niciodat
un singur vector de inaintare, ci pstrea:, in orice moment al desfsurrii sale, o tensiune
fecund intre unitate si diversitate, identitate si diferent. A estompa una din aceste tendin(e
nseamna a ne interzice accesul la logica ei contradictorie. Acest mit al istoriei unilineare este
abandonat azi de noile perspective postmoderne. Iata textul lui Vattimo:
,Modernitatea a Iost epoca istorismului Iorte; nsusi conceptul de modern a capatat o valoare normativa
trebuia sa Iim moderni deoarece eram istoristi, adica a Ii modern nsemna a Ii n realitate mai
apropia(i de sIrsitul timpurilor, cu alte cuvinte mai avansa(i catre adevar. Numai n cultul progresului
are sens o valoare normativa a termenului de modern. Nimanui nu-i place sa Iie numit reac(ionar;
preIera sa Iie numit modern, pentru ca ne gndim la istorie ca la un curs unitar, progresiv, n care
cu ct cineva e mai n Ia(a, cu att e mai aproape de adevar. Acum nsa, n sensul acesta, modernitatea
s-a ncheiat, pentru ca nu mai exista nimeni care sa-si imagineze un curs unitar al istoriei o inven(ie
a lumii occidentale care se considera pe sine centrul, n timp ce toate celelalte culturi, cu istoriile
lor, erau mai primitive, mai napoiate, necivilizate etc. Marile imperialisme o data ncheiate a luat
cuvntul cultura islamica, diversele culturi ale lumii a treia nu se mai simt primitive n compara(ie
cu noi e greu sa ne mai gndim la istorie ca la un curs unitar. Aceasta, dupa mine, justiIica excursul
celor care vorbesc de sIrsitul modernita(ii. SIrsitul modernita(ii nu nseamna ca nu mai au loc
evenimente, ci ca evenimentul nu mai e considerat ca avnd loc pe o linie unitara a istoriei gndite
ca progres unic: nu exista o istorie unitara si deci nu exista ceva cum ar Ii progresul: deci nu mai
exista modernitatea. Post-modernitatea este epoca unei gndiri nu att Iragmentate, ct a pluralita(ii;
chiar trecerea de la unitate la pluralitate e o Iorma de slabire.Gndirea slaba accepta elementele
postmodernita(ii: sIrsitul metaIizicii, sIrsitul viziunii unitare. Aceste sIrsituri nu sunt niste decese
dupa care sa (ii doliu, ci niste eliberari. Multiplicarea interpretarilor nu nseamna ca nu mai exista
religie, ci e o eliberare a unei pluralita(i de Iorme de via(a ntre care putem sa alegem sau pe care le
putem Iace sa convie(uiasca, cum de Iapt se ntmpla.'
472
472. Gianni Vattimo, Sfarsitul modernittii, Constan(a, Editura Pontica, 1993, pp. 185-186.
Bauman: postmodernitatea ca modernitate lichid
Pentru sociologul englez Zygmunt Bauman (unul dintre cei mai patrunzatori analisti ai epocii
actuale), procesul caracteristic prin care putem deIini postmodernitatea este ,topirea solidelor',
o metaIora ce evoca dezintegrarea si disolu(ia elementelor si a stucturilor speciIice ale moderni-
ta(ii. Postmodernitatea a provocat o ,topire' mult mai proIunda a structurilor sociale, a valorilor
si a reperelor axiologice dect cea pe care a realizat-o epoca modernita(ii, care si ea a nsemnat o
descatusare a cunoasterii, a indivizilor si a societa(ilor din cadrele suIocante ale lumii medievale.
473
Postmodernitatea este o lume ce a intrat n Iaza ei ,lichida', de topire, Iluidizare si dezinte-
grare a elementelor ,grele', a lucrurilor si a structurilor sociale, a institu(iilor si a valorilor, care
aveau nainte durabilitate si prestigiu, n Iavoarea celor trecatoare, tranziente, volatile, instabile.
Bauman analizeaza cinci domenii n care metamorIozele produse de ,modernitatea lichida'
sunt mai vizibile si pot Ii identiIicate printr-o analiza relevanta: emanciparea, individualitatea,
timpul/spa(iul, munca si comunitatea. Aceste domenii au suIerit modiIicari radicale n trecerea
de la ,modernitatea solida' la ,modernitatea lichida', astIel ca multe dintre valorile modernita(ii
si arata acum reversul.
AstIel, epoca postmoderna, pe care autorul o numeste prin conceptul de ,modernitate lichida',
se caracterizeaza printr-un set de trasaturi dintre care amintim: relativismul excesiv si atotcu-
prinzator (moral, estetic, cognitiv, religios, social), dizolvarea legaturilor sociale si a reperelor
valorice, desprinderea indivizilor din comunita(ile destramate si aIirmarea orgolioasa a liberta(ii
si a autonomiei lor, astIel ca ajung n condi(ia de ,vagabonzi', antrena(i n mari migra(ii umane,
retragerea indivizilor din spa(iul public n cel privat, pierderea de semniIica(ie a angajamentelor
sociale si a Irontierelor politice, ,deteritorializarea' noilor elite economice, manageriale, stiin(i-
Iice si culturale, Ienomene ncurajate sau produse, n mare masura, de globalizare si de perIor-
man(ele uluitoare ale noilor mijloace de comunicare.
Postmodernitatea a dus aceasta topire a structurilor solide si a reperelor valorice (care
orientau, totusi, n perioada moderna viziunile, ideile si atitudinile indivizilor si ale societa(ilor
ntr-o direc(ie coerenta, inteligibila si ra(ionala) pna n punctul n care problemele grave ale
umanita(ii, de ordin existen(ial si ecologic, de natura ontologica si morala, se impun cu o acuitate
urgenta. De exemplu, emanciparea individului Ia(a de tiparele opresive ale comunita(ii, ale sIerei
publice si ale statului devine adesea o revendicare anacronica si Iara obiect, ntruct procesul
n cauza si-a atins n societa(ile democratice occidentale nu numai obiectivele istorice, dar si
limitele ,naturale', dincolo de care este pusa n cauza nsasi ideea de societate si de comunitate.
AstIel, societa(ile dezvoltate actuale se caracterizeaza prin ,dezintegarea re(elei sociale, dez-
membrarea agen(iilor eIicace de ac(iune colectiva', n primul rnd a statului, prin Iluidizarea Iami-
liei, a partidelor, a educa(iei, a claselor, a legaturilor sociale, a dependen(ei de sol, de tradi(ie, de
tot ceea ce este supraindividual, eliberarea individului de orice catuse, dependen(e, loialita(i, si
lasarea lui singur sa-si administreze via(a prin op(iuni de care este singur responsabil.
474
Postmo-
dernitatea a dus la o dezradacinare a indivizilor din comunita(ile ce Iunc(ionau n lumea moderna
(Iamilie, clase, state, mari organiza(ii etc.), astIel ca asistam la ,ntoarcerea nomadismului, mpo-
triva principiului teritorialita(ii si stabilizarii', la dezangajarea statului inclusiv de raspunderea
sa tradi(ionala de a gestiona sIera publica, la privatizarea drepturilor, dar si a responsabilita(ii.
473. Zygmunt Bauman, Modernitatea lichid, Bucuresti, Editura Antet, 2000, pp. 6-17.
474. Ibidem, p. 16.
Spa(iul public s-a destructurat, astIel ca societatea actuala este o ,societate a indivizilor', nu
o societate n care socialul si individualul s-ar aIla n opozi(ie, ca n societa(ile moderne.
,Solidelor care le-a sosit rndul sa Iie date la topit si care care sunt pe cale de a se topi n
zilele noastre, zilele modernita(ii Iluide, sunt legaturile ce mbina op(iunile individuale n proiecte
sau ac(iuni colective, modelele de comunicare si coordonare ntre politicile de via(a elaborate
individual pe de o parte, si ac(iunile politice ale colectivita(ilor umane, pe de alta parte'.
475
Soci-
alul a Iost dizolvat si Iragmentat n ,modernitatea lichida', iar indivizii, purtatori ai unei liberta(i
nelimitate, dereglementate, au ,colonizat' spa(iul public, au luat n stapnire complet spa(iul
social, astIel ca individul a devenit ,cel mai crncen dusman al ceta(eanului', locuitorul de ieri
al spa(iului public. Pentru condi(ia moderna a ceta(eanului, ,binele comun' avea un sens major,
pe cnd n societa(ile actuale binele comun devine o reIerin(a vaga si abstracta, Iara sens, ,deoa-
rece grijile si preocuparile indivizilor, n calitate de indivizi umplu spa(iul public pna la limita,
pretinznd ca sunt singurii ocupan(i legitimi si elminnd orice altceva din discursul public'.
476
Indivizii se retrag din sIera publica, o sIera ce presupune ,asumarea responsabilita(ii', n
spa(iul privat, ca spa(iul de reIugiu, abandond astIel ,marea societate' moderna, mediul transin-
dividual, n care nu se mai regasesc. Acest proces implica si o redimensionare a temelor prioritare
abordate de disciplinele sociale.
,Daca sociologia conven(ionala, nascuta si dezvoltata sub egida modernita(ii solide, se ocupa de
condi(ia obedien(ei si supunerii umane, principala preocupare a sociologiei n modernitatea lichida
trebuie sa Iie promovarea autonomiei si a liberta(ii; o astIel de sociologie trebuie prin urmare sa se
concentreze asupra constiin(ei de sine a individuale, asupra n(elegerii si responsabilittii individuale.
Pentru locuitorii societa(ii moderne din Iaza solida si administrata, contrastul cel mai mare era cel
dintre supunere si abatere; contrastul cel mai important n societatea moderna n Iaza sa actuala liche-
Iiata si descentralizata, contrastul care trebuie sa Iie conIruntat pentru a se putea pava drumul catre
o societate cu adevarat autonoma este cel dintre asumarea responsabilita(ii si cautarea unui adapost
n care responsabilitatea pentru propriile ac(iuni nu trebuie sa Iie asumata de persoanele n cauza.'
477
n noile condi(ii ale modernita(ii lichide apar si noi Iorme de control si de exercitare a puterii,
care constau n Iaptul ca de(inatorii puterii politice, economice sau mediatice s-au eliberat de
,angajamentele locale' (cum au Iost, n lumea modernita(ii solide, cele dintre guvernan(i si gu-
verna(i, dintre capital si munca etc.), iar ,tehnica principala de putere este acum Iuga, scapa-
rea, omisiunea si evitarea', respingerea eIectiva a oricarei constrngeri teritoriale, astIel nct ,n
stadiul Iluid al modernita(ii, majoritatea asezata este condusa de elita nomada si extrateritoriala'.
O trasatura caracteristica a modernita(ii lichide este aceea ca indivizii se retrag din spa(iul
public (,iesirea din politica si retragerea n spatele zidurilor puternice ale particularului') si
se baricadeaza n sIera intereselor private, Iapt care ar exprima dorin(a lor expresa de a scapa
de povara responsabilita(ii individuale, ,lasnd marea societate n voia propriei sor(i'
478
. Totusi,
indivizii, elibera(i de constrngerile de ieri, cauta noi Iorme de comunitate, care sa le oIere
adapost si siguran(a n societa(ile postmoderne destructurate. Elibera(i din custile vechilor
institu(ii si structuri rigide, indivizii sunt antrena(i ntr-o Irenetica mobilitate si au ajuns n
condi(ia de ,nomazi', nereusind dect sa-si construiasca ,comunita(i-garderoba', ,comunita(i
475. Ibidem, p. 9.
476. Ibidem, p. 38.
477. Ibidem, p. 199.
478. Ibidem, p. 199.
virtuale', instabile, oaze pasagere ale vie(ii private, prin strategii individuale dominate de hazard.
AIla(i n condi(iile ,tranzien(ei', cum spune ToIIler, hipnotiza(i de mesajele mediatice, care le
oIera spre consum versiuni convenabile asupra realita(ii, indivizii au acum identita(ii variabile
si aleatorii, nu stabile, iar modurile si stilurile de via(a, ideile, normele si atitudinile se schimba
nu intermitent, ci permanent, regim n care nu exista adevaruri si norme prestabilite, nici semni-
Iica(ii ,asigurate', certe, deIinitive. AstIel, spa(iul convie(uirii trebuie reinventat si negociat prin
conversa(ie sociala, prin combina(ia subiectivita(ilor, prin interac(iuni contextuale.
Acest Ienomen amplu are semniIica(ii majore n privin(a modului n care indivizii si traiesc
si si interpreteaza simbolic noua lor condi(ie existen(iala. Faptul ca indivizii sunt tenta(i sa se
retraga din spa(iul public are multiple semniIica(ii. Acest spa(iu a devenit unul al manipularii
mediatice, atotcuprinzatoare, iar indivizii si cauta Iiresc ,un adapost primordial' n sIera privata
si n noile Iorme de comunitate, chiar virtuale si instabile. Ei cauta si instrumenteaza acum
,Iuga de responsabilitate, tot asa cum abaterea si revolta erau (altadata) o Iuga de supunere'.
n postmodernitate, cautarea ,unui adapost primordial a ajuns sa nlocuiasca n zilele noastre
revolta, care a ncetat sa mai Iie astazi o op(iune rezonabila', ntruct, constata Bauman, citndu-l
pe Pierre Rosanvallon, ,nu mai exista o autoritate de comanda care sa poata Ii darmata si
nlocuita'
479
. Puterea nu mai este concentrata ntr-o institu(ie, ntr-o cladire sau ntr-un simbol
central, ea s-a disipat, s-a licheIiat, s-a atmosIerizat o data cu globalizarea, astIel ca ,noile elite
nomade', cele care controleaza Iluxurile capitalului, s-au deteritorializat, s-au eliberat si ele
de angajamente si loialita(i locale. Epoca postmoderna a dus astIel la limita, pna la o ,limita
naturala', opera(ia de ,topire a solidelor', nceputa de epoca moderna. ,Puterile de licheIiere
s-au mutat din sistem n societate, din politica n politica de via(a, sau au cobort
de la nivel macro la cel micro, n convie(uirea sociala'
480
.
Bauman constata o similitudine ntre aceste caracteristici ale postmodernita(ii si noua condi(ie
a puterii politice, conIirmata si de noile modalita(i de utilizare a violen(ei simbolice, ca strategii
de ,cucerire' inIorma(ionala si culturala a popoarelor. Razboiul clasic, bazat pe inIanterie si pe
cucerirea Iizica a teritoriului, a Iost nlocuit cu cel inIorma(ional, imagologic si psihologic, cu
razboiul electronic de la distan(a. n consonan(a cu teza lui Huntington, autorul considera ca raz-
boaiele n care s-a angajat civiliza(ia occidentala mpotriva civiliza(iilor nonoccidentale au drept
scop darmarea zidurilor ce mpiedicau pna mai ieri liberul schimb al capitalului si al produ-
selor, pentru a deschide un cmp de naintare ,noilor puteri globale Iluide'. Concluzia autorului
este ca ,razboiul pare astazi (paraIraznd vestita Iormulare a lui Clausewitz) din ce n ce mai
mult o promovare a comer(ului global prin alte metode', cu scopul de a sparge barierele sociale,
psihologice si culturale si a deschide astIel un cmp liber pentru opera(iile capitalului Iinanciar
si comercial, ce reprezinta o noua ipostaza a puterii, a ,ramurii sale non-militare'.
481
Rezumat: caracteristici ale culturii postmoderne
Postmodernitatea a beneIiciat de interpretari diverse si chiar opuse, de atitudini care merg
de la apologie la negare patimasa. Imposibilitatea de a o deIini dupa canoane clasice este tot
o trasatura intrinseca a acestui tip de cultura. Vom ncerca sa degajam caracteristicile acestui
479. Ibidem, p. 200.
480. Ibidem, p. 10.
481. Ibidem, p. 14.
tip de cultura din cteva perspective: sociologice, istorice, IilosoIice, cultural-estetice si semio-
tice. Observam, pentru nceput, ca realita(ile si entita(ile ce erau umilite si subordonate, atrnate
la carul triumIal al modernita(ii, sunt acum reabilitate: natura, istorie, mit, cultura, religie, expe-
rien(a personala, sensibilitate.
Sensuri sociologice si istorice.
Arnold Toynbee a acordat un sensul negativ termenului de postmodern, la nceputul anilor
50, cnd l-a Iolosit pentru a deIini Iaza de tranzi(ie a civiliza(iei occidentale de la ra(ionalism
modern la o ,izbucnire anarhica de ira(ionalism', perioada caracterizata prin ravagiile
razboaielor si ale revolu(iilor, denumind-o ,modernitate demonica', ce a renun(at la viziunea
ra(ionalista asupra istoriei. Modernitatea ra(ionala ar Ii legata de burghezie si de clasa de mijloc,
iar postmodernitatea ar exprima ascensiunea clasei industriale, urbane, societatea de masa,
consumul de masa, educa(ie si cultura de masa, toate cu sens de degradare, declin, incertitudine.
n alte perspective de analiza (ToIIler), acestea sunt caracteristici ale modernita(ii, pe care
postmodernismul, demasiIicat, le-ar depasi.
Alvin ToIIler, Alain Touraine si al(i autori considera ca postmodernitatea ar coincide cu
apari(ia societa(ii postindustriale, inIormatizate, o societate postmasiIicata, n care are loc criza
structurilor sociale clasice; este asimilata cu ,al treilea val al civiliza(iei', dupa cel al civiliza(iilor
de tip agrar si industrial; postmodernitatea este legata de emergen(a societa(ii inIormatizate,
cu toate caracteristicile ei cunoscute din descrierile multor autori (predominan(a noilor mijloace
de comunicare, economie simbolica, cognitariat etc.). n plan cultural, ToIIler constata o ampliIi-
carea cantitativa a publicurilor de arta, un interes mai pronun(at pentru Ienomenul cultural,
mai ales n spa(iul american.
482
n aceste condi(ii, considera el, teoria modernista si elitista care
critica America pentru arta de consum este caduca.
Samuel Huntington identiIica elementul caracteristic al epocii actuale n sIrsitul domi-
na(iei culturale a Occidentului; am asista la trecerea de la conIlictele ideologice la cele civiliza-
(ionale, de la modernizarea prin ,occidentalizare' la modernizarea prin ,indigenizare', de la
civiliza(ia universala la structuri diIeren(iate dupa criterii culturale locale, de la bipolarism la
o lume multipolara n interiorul globalizarii, caracterizata prin reIuzul uniIormizarii, cresterea
importan(ei Ior(elor culturale, noneconomice. Puterea culturala si cea comunica(ionala dobn-
desc relevan(a n conIlictele geopolitice si geoeconomice ale actualita(ii (razboiul inIorma(ional,
psihologic, simbolic etc.).
Zygmunt Bauman apreciaza ca procesul caracteristic prin care putem deIini postmoder-
nitatea este ,topirea solidelor', o metaIora ce evoca dezintegrarea si disolu(ia elementelor si
a stucturilor speciIice ale modernita(ii. Postmodernitatea este o lume ce a intrat n Iaza ei
,lichida', de topire, Iluidizare si dezintegrare a elementelor ,grele', a lucrurilor si a structurilor
sociale, a institu(iilor si a valorilor, care aveau nainte durabilitate si prestigiu, n Iavoarea celor
trecatoare, tranziente, volatile, instabile. Bauman analizeaza cinci domenii n care metamorIozele
produse de ,modernitatea lichida' sunt mai vizibile si pot Ii identiIicate printr-o analiza rele-
vanta: emanciparea, individualitatea, timpul/spa(iul, munca si comunitatea.
Sensuri filosofice.
Gianni Vattimo: postmoderitatea este asimilata cu ,gndirea slaba', cu respingerea opozi-
(iilor clasice si rigide ale ra(ionalismului (subiect/obiect, materie/spirit, existen(a/constiin(a,
482. Alvin ToIIler, Consumatorii de cultur, Bucuresti, Editura Antet, 1997.
cauza/eIect etc.); postmodernitatea respinge aIirma(iile ,tari', ce pretind ca exprima adevaruri
atemporale, si promoveaza relativismul; respinge ideea ca istoria ar avea un vector unic si sus(ine
ideeea pluralita(ii liniilor de evolu(ie istorica; precursori ai postmodernismului sunt Nietzsche
si Heidegger prin deconstruc(ia metaIizicii moderne. Teza dependen(ei ideilor, a culturii si a
interpretarilor de contexte istorice este esen(iala acum, precum si reIuzul universalizarii si
acceptarea relativismului.
Jean-Franois Lyotard sIrsitul marilor nara(iuni ideologice, a preten(iei lor de a da o
deIini(ie si o interpretare standard, unica si singura adevarata a lumii. Lipsa de credibilitate a con-
cep(iilor universaliste si a marilor sisteme IilosoIice si metaIilosoIice (asimilate cu mari ,basme
ideologice', precum iluminismul cu ideea de progres, hegelianismul, marxismul, liberalismul
si capitalismul, ce vad eliberarea de saracie prin intermediul minii invizibile a pie(ei etc.).
Ihab Hassan este vorba de o muta(ie n umanismul occidental, ce comunica subteran
cu noile paradigme stiin(iIice, criza modelului newtonian si al paradigmei clasice, criza determi-
nismului clasic, noul loc acordat dezordinii si hazardului.
Ilya Prigogine cultura actuala se caracterizeaza prin ,noua alian(a' dintre natura si
cultura, natura si stiin(a, om si natura, printr-o noua viziune asupra lumii, n care au relevan(a
ideea de dezordine, de structuri departe de echilibru, de temporalitate, via(a etc.
Jurgen Habermas postmodernismul este o contrareac(ie conservatoare mpotriva moste-
nirii Luminilor, o miscare reac(ionara, ce respinge pilonii modernita(ii, ra(ionalitatea si univer-
salitatea (ra(iunii).
Luc Ferry postmodernitatea este o culme a modernismului ultraindividualist (recupe-
rarea subiectivita(ii integrale) si hiperclasicist; el semniIica o revrfire a lumii (modernitatea
e similara cu ,dezvrajirea lumii', dupa expresia lui Max Weber, cu secularizarea vie(ii, cu dispa-
ri(ia transcenden(ei; azi asistam la recuperarea sentimentului de comunitate si solidaritate, a
tradi(iilor).
Matei Calinescu postmodernitatea este o ,Ia(a a modernita(ii', o prelungire a avangardei
si o depasire a ei totodata, o perspectiva din care modernitatea se interogheaza pe sine; asistam
la sIarmarea blocului cultural al modernita(ii n Iragmente disparate, la cultivarea Iragmentului
n locul marilor ideologii literare, artistice, IilosoIice, politice, care si pierd coeren(a, n timp
ce proliIereaza micro-ideologiile.
Sensuri culturale si estetice.
Relativismul cultural si axiologic (anularea criteriilor unice, monolineare), interesul pentru
diIeren(e n interiorul globalizarii, sinteze global/local, multiculturalismul ca Iorma de pastrare
a diIeren(elor.
O revalorizare a tradi(iilor culturale, moderne sau premoderne, rescrierea lor parodica
sau inocenta, rennodarea legaturii cu trecutul.
Eclectismul si amestecul stilurilor (toate sunt considerate valide), varietatea stilurilor si
a direc(iilor de gndire, Iara ierarhie valorica, hibridarea lor, religii de amestec, curente eclectice,
un nou alexandrinism, schimbari haotice, Iara o direc(ie clara.
AutoreIeren(ialitatea discursului literar, romanul despre roman, intertextualitate si proble-
matizare a condi(iei scriitorului, anularea iluziei realiste, Iragmentarea discursului, detronarea
Iic(iunii dar si caracteristici opuse: reabilitarea Iic(iunii, a romanului popular, a povestilor,
rentoarcerea autorului, a subiectivita(ii.
Pentru mul(i teoreticieni (mai ales din spa(iul american), posmodernismul semniIica
reIuzul elitismului literar si artistic, moartea avangardei, coborrea artei n social si n cotidian,
anularea distan(ei dintre arta si via(a, o viziune pluralista si demasiIicata, apari(ia unui soi de
noua cultura populara.
Interes pentru diversitatea culturala, pentru subculturi (contra tendin(elor de uniIormizare),
interes pentru culoare locala, pentru grupuri mici (contra grupuri mari), pentru culturile
minoritare, pentru studiile de gen (vezi problema Ieminismului), dar si reabilitarea spiritului
comunitar mpotriva individualismului anarhic.
Distinc(ia dintre valorile culturale (,gratuite') si cele utilitare, dintre cultura si civiliza(ie
tinde sa se anuleze; elemente ale civiliza(iei inIorma(ionale, precum computerul si Internetul,
au devenit Iactori interni ai mediului cultural, surse ale unor noi Iorme de crea(ie culturala.
Dupa deconstructivismul avangardist urmeaza reconIigurarea postmoderna a subiectivi-
ta(ii, regasirea Iigurativismului, trecerea de la teroarea inova(iei si a originalita(ii la savoarea
repeti(iei.
Detronarea hegemoniei de(inute de ra(iune si ra(ionalism, n Iapt de ceea ce s-a numit
paradigma clasica, reabilitarea unor domenii si a unor reIeren(ialuri subapreciate de modernism:
sensibilitate, inconstient, imagina(ie, aIectivitate, mentalita(i victime ale ra(iunii suverane si
ale ra(ionalismului.
Reabilitarea ideii de natura, mediu (vezi medicina naturista, miscarile ecologiste), repro-
blematizarea unor teme considerate ca Iiind depasite de ra(ionalismul modern: na(iune, istorie,
religie, identitate (,banda celor patru' Dominique Wolton), expresii ale diIeren(ei n contra-
pondere cu globalizarea.
Din punct de vedere semiotic, postmodernismul se poate caracteri:a ca fiind.
o combinare libera a tipurilor de coduri culturale, un amestec ntre structurile de cod tare
si a celor de cod slab;
coexisten(a unor tendin(e contradictorii n care elanul ce vizeaza deconstruc(ia codurilor
anterioare se ntlneste cu ncercarile de a recupera si reconIigura tradi(iile culturale, n care
desemiotizarea unor aspecte ale vie(ii (aIlate sub domina(ia pragmatismului) si gaseste contra-
ponderea n resemiotizarea lumii exterioare si a culturii, n cautarea ,bunurilor simbolice' ca
nsemne ale prestigiului social;
reabilitarea dimensiunii semantice a limbajelor culturale (vezi reIerin(a la valori, la trans-
cenden(a si renasterea sentimentului religios) sta n echilibru cu tendin(a de complicare a
dimensiunii lor sintactice si cu cea de intertextualizare pragmatica a acestora;
o promovare deliberata a structurilor deschise, a ambiguita(ii si a interpretarilor multiple,
libere de canoane, o relectura libera a istoriei, rescrierea trecutului prin traducerea lui permanenta
n codurile actualita(ii;
hegemonia audio-vizualului si a codurilor sale, Iapt care produce o cultura a imaginii,
n care evenimentele sunt prelucrate mediatic si transIormate n spectacol; acest Ilux de percep(ii
si inIorma(ii disparate Iormeaza n constiin(a indivizilor un ,tabloul al lumii' caracterizat prin
dezordinea reprezentarilor sociale, genernd o ,cultura mozaicata', o ,cultura amalgam'.
Bibliografie
European, 2001.
Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Cluj, Editura Echinox, 1996.
Zygmunt Bauman, Modernitatea lichid, Bucuresti, Editura Antet, 2000.
Matei Calinescu, Cinci fete ale modernittii, Bucuresti, Editura Univers, 1995.
Mircea Cartarescu, Postmodernismul romanesc, Bucuresti. Editura Humanitas, 1999
Steven Connor, Cultura postmodern, Bucuresti, Editura Meridiane, 1999.
Grigore Georgiu, Natiune, cultur, identitate, Bucuresti, Editura Diogene, 1997.
Jurgen Habermas, Discursul filosofic al modernittii, Bucuresti, Editura ALL Educational, 2000.
David Harvey, Conditia postmodernittii, Timisoara, Editura Amarcord, 2002.
Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Bucuresti, Editura Univers, 1997.
Ion Bogdan LeIter, Postmodernism. Din dosarul unei ,btlii' culturale, Editura Paralela 45, 2002.
Jean-Franois Lyotard, Conditia postmodern, Bucuresti, Editura Babel, 1993.
Adrian Dinu Rachieru, Elitism si postmodernism, Chisinau, Garuda-art, 2000.
Paul Ricour, ,Introduction', n vol. Les cultures et le temps, Paris, UNESCO-Payot, 1975.
Irina Stanciugelu, Prefixul ,post' al modernittii noastre, Bucuresti, Editura Trei, 2002.
Claude Levi-Strauss, ,Rasa si istorie', n vol. Rasismul in fata stiintei, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1982.
Alvin ToIIler, Consumatorii de cultur, Bucuresti, Editura Antet, 1999.
Gianni Vattimo, Sfarsitul modernittii, Constan(a, Editura Pontica, 1993.
XIII. Dialogul i comunicarea dintre culturi.
Raportul dintre naional i universal n cultur
1. Unitatea i diversitatea culturilor o ecuaie fundamental
Culturile i personalitatea naiunilor
Cultura se diIeren(iaza istoric si sincronic nu numai n Iunc(ie de nivelul de dezvoltare al
unei societa(i, ci si n raport cu particularita(ile unei comunita(i umane determinate. ConIigura(ia
tipologica a unei culturi poarta n chip necesar amprenta cadrului na(ional n care se dezvolta
societa(ile contemporane. Acest cadru este codiIicat n structurile materiale si spirituale, teoretice
si simbolice ale culturilor. Raportul na(ional-universal exprima n sIera crea(iei de valori atribute
esen(iale si complementare ale culturii, Iiind o maniIestare a raportului dintre diversitate si
unitate n via(a sociala.
Termenii de na(ional, speciIic na(ional sau identitate na(ionala exprima integrarea notelor
distinctive ale unei culturi ntr-o conIigura(ie relativ stabila, ce priveste modul de a sim(i, gndi
si ac(iona al comunita(ii respective, particularita(ile sale istorice, sociale si psihologice codiIicate
n diverse sisteme de valori. Identita(ile na(ionale si cele ale grupurilor etnice, desi au elemente
durabile, de permanen(a istorica, nu sunt structuri nghe(ate, ci conIigura(ii aIlate n devenire,
o data cu evolu(ia componentelor morIologice ale societa(ilor respective. Dimensiunea na(ionala
a culturii este o determinare obiectiva, constituind Iorma originala de maniIestare si expresie
a acestei comunita(i n sIera crea(iei culturale.
Dintre principalii Iactori, de mare diversitate, cu valoare distinctiva pentru speciIicul na(ional
putem men(iona: ac(iunea modelatoare a condi(iilor cosmico-geograIice; limba ca instrument
esen(ial de constituire si comunicare a valorilor si a semniIica(iilor; modurile de via(a, particulari-
ta(ile etnice si antropologice ale unei comunita(i; ethosul, Iactura psihica si morala, dominantele
caracterologice; structura psihologiei colective; tradi(ia ca sistem al valorilor durabile si regula-
toare pentru modul de via(a al unei comunita(i; Iizionomia spirituala, modurile speciIice de
organizare a con(inuturilor de cunoastere; atitudinile axiologice reprezentative Ia(a de lume si
Ia(a de condi(ia umana.
To(i acesti Iactori se integreaza ntr-o totalitate dinamica complexa care se obiectiveaza
si se codiIica n IilosoIie, arta, morala, religie, mitologie, comportamente, obiceiuri si moduri
de via(a. Elementele de compozi(ie ale speciIicului na(ional au un caracter procesual istoric,
ele se Iormeaza si se modiIica sub presiunea interac(iunii lor reciproce si a unor condi(ii sociale
n care aspectele generale si speciIice, repetabile si singurale se aIla ntr-o (esatura organica.
Istoria comunita(ii respective constituie matricea Iormativa a acestor Iactori, cmpul de maniIestare
si intersec(ie care i pune n corela(ie si i combina, le modeleaza si le regleaza raportul dintre
constan(a si variabilitate.
Termenul de universal exprima atributul acelor perIorman(e culturale care semniIica pretu-
tindeni o aIirmare creatoare a omului, care, desi cristalizeaza o experien(a practica si cognitiva
speciIica, prin adncimea si boga(ia umana a mesajului lor, prin Ior(a lor de expresie, devin
revelatorii pentru condi(ia umana nsasi, putnd Ii omologate valoric si Iunc(ional n orice spa(iu
uman. Aceste crea(ii sunt capabile sa raspunda unor nevoi si aspira(ii diIerite de cele care le-au
prezidat geneza, alcatuind, ca valori sintetice, un spa(iu axiologic planetar, deIinitoriu si consti-
tutiv pentru existen(a umana ca mod speciIic de Iiin(are. Universalul nu se constituie din modele
suprana(ionale, nu exista ca o substan(a separata de nIa(isarile na(ionale concrete. Criteriul
care selecteaza si Iace comensurabile opere cu geneze si mesaje diIerite, particulare, acordn-
du-le statut de universalitate este realizarea lor valorica n Iunc(ie de exigen(ele domeniului
n care se nscriu operele respective.
Naional i universal o relaie variabil
Valorile create n spa(iul culturii na(ionale poarta n Iizionomia lor, ca o engrama, tiparul
unui mod speciIic de sim(ire si gndire, Iorma esen(ializata si transIigurata a unei experien(e
istorice irepetabile. Totodata, prin caracterul lor exemplar, prin Iaptul ca exprima un sens al
existen(ei omului n univers, un aspect esen(ial al condi(iei umane, aceste valori se rasIrng
modelator sau catalitic si asupra altor comunita(i umane, dobndind o recunoastere si o semni-
Iica(ie universala. ReIerindu-se la crea(ia literara, Maiorescu aIirma:
,Caci orice individualitate de popor si are valoarea ei absoluta si, ndata ce este exprimata n puternica
Iorma a Irumosului, ntmpina un rasunet de iubire n restul omenirii ca o parte integranta a ei.'
483
AIirmarea culturilor na(ionale n epoca moderna a modiIicat si raporturile n care gaseau
pna atunci diIerite arii si zone de civiliza(ie. Se instituie treptat o nou configuratie a universa-
littii, pe masura ce operele, stilurile si procedeele aIirmate n cadrul unor culturi ies din sIera
lor restrnsa de audien(a si participa activ la un circuit mijlocit de interdependen(ele spirituale
si materiale. Teoreticienii vorbesc tot mai des de un ,patrimoniu universal', de o ordine ,ideala'
a valorilor n care converg semniIica(ii, viziuni si perIorman(e creatoare de pretutindeni, cele
care deIinesc condi(ia umana n varietatea nIa(isarilor sale istorice.
Relatia universal/specific (U/S) exprima un nod problematic pe care istoria nsasi l-a
ramiIicat n attea planuri si cmpuri tensionate. Sunt necesare cteva disocieri conceptuale,
relund ideile din capitolele anterioare, dar ntr-un registru par(ial schimbat. Vom aborda ima-
ginea teoretica a raportului U/S si mai pu(in contextele istorice reale n care se maniIesta, desi
acestea din urma vor Ii inevitabil invocate. Retragerea discu(iei n planul inIrastructurii teoretice
are avantajul de a geometriza n prealabil datele problemei, pentru a le interpreta apoi printr-
o grila relativ unitara.
Culturile na(ionale interiorizeaza rela(ia U/S, o traduc n propria lor realitate. Drept urmare,
ea este o ecuatie fundamental si interioar a fiecrei culturi nationale, nu doar o rela(ie exteri-
oara ntre ele. Atunci cnd sunt recunoscute si validate dincolo de mediul lor de geneza, valorile
na(ionale se aIirma ca valori universale, nu se proiecteaza in universalitate ca ntr-un spa(iu
483. T. Maiorescu, Opere, vol. II, Bucuresti, Editura Minerva, 1984, pp. 19-20.
care le-ar Ii exterior. For(a unei culturi trebuie sa se exprime n planul istoric real, ntruct numai
astIel se certiIica identitatea unei na(iuni, ca subiect semniIicativ n condi(iile epocii moderne
si contemporane. Iar speciIicul na(ional al unei culturi nu se poate deIini dect n aceasta per-
spectiv comparativ care vizeaza universalitatea, ea nsasi cu grade diIerite de maniIestare,
dupa cum vom vedea.
Citatul din Maiorescu conjuga planul antropologic si cel istoric. Putem spune ca ,orice
individualitate de popor si are valoarea ei absoluta' si exprima o ipostaza a condi(iei umane
unitare. AIirma(ia implica planul ontologic si antropologic al relatiei unitate/diversitate, plan
n care ea are semniIica(ie. Daca perIorman(ele reale ob(inute de o na(iune n sIera crea(iei de
valori sunt comunicate si cunoscute ntr-o arie mai extinsa si trezesc asa cum spune Maiorescu
un ,rasunet de iubire n restul omenirii', Iiind recunoscute si pre(uite ca valori autentice,
atunci putem spune ca respectiva cultura si-a universali:at valorile, dobndind legitimitate si
pondere n planul istoriei reale. Este planul de relieI al rela(iei U/S.
Universalitatea intrinseca a culturilor se maniIesta mai nti prin Iunc(ia lor existen(iala
Iundamentala, aceea de a asigura existen(a si evolu(ia comunita(ilor umane.
,Marele test si merit al culturilor este de a Ii asigurat supravie(uirea entita(ilor care le-au creat. Acesta
e supremul criteriu al validita(ii |.|. Culturi mici si ignorate si-au cstigat poate merite mai mari
prin Iaptul de a Ii pastrat n ciuda modicita(ii mijloacelor lor unitatea unor popoare si, ca o calauza,
de a le Ii trecut prin istorie.'
484
n orizontul semniIica(iei antropologice se nscrie si principiul umanist Iormulat de D.D.
Rosca, dupa care ,Iiecare popor reprezinta o valoare unica n lume, adica, nici unul nu poate
Ii nlocuit n mod absolut prin altul'
485
. Privit astIel, orice popor indiIerent de perIorman(ele
pe care le-a realizat sau de marimea sa ,este n principiu un rezervor de puteri creatoare de
cultura originala', cuprinznd n sine cel pu(in o ,promisiune' a unei crea(ii originale. Din
aceasta perspectiva ,toate na(iunile sunt egale', dar este vorba de o ,egalitate de drepturi, care
nu nlatura inegalita(ile de puteri si nsusiri.'
486
Daca ne plasam n perspectiva acestor ,inegalita(i de puteri', atunci alte aspecte devin prio-
ritare. Iesim din planul antropologic si intram n cel istoric. Ne vom ntreba, inevitabil, prin ce
perIorman(e creatoare s-a aIirmat un popor, ce valori a propulsat n mediul universal, ce contri-
bu(ie are la patrimoniul stiin(iIic, spiritual, moral si artistic al omenirii. Deci binomul U/S are
drept reIerin(a privilegiata dimensiunea istorica si pragmatica a unei culturi, patrimoniul axiologic
prin care o comunitate s-a aIirmat eIectiv n mediul dat al unei Iorme istorice de universalitate.
Vorbind de universalitatea operei eminesciene, Calinescu o compara cu o ,inima individuala
puternica si sonora, ale carei batai istorice se aud pe orice punct al globului, precum si-n
viitor'
487
. Observa(ia este valabila pentru orice valoare culturala autentica. Trebuie sa men(ionam
nsa, anticipnd argumentele viitoare, ca universalul nu e o realitate ,anonima', o substan(a
n sine, super sau trans-na(ionala, chiar daca o concepem, printr-un exces de abstractizare, ca
o ,ordine ideala', strict axiologica, ca un patrimoniu comun de valori n care omenirea si poate
regasi determina(iile sale esen(iale si deIinitorii.
Dialogul i comunicarea dintre culturi 321
484. Mircea Mali(a, Idei in mers, vol. II, Bucuresti, Editura Albatros, 1981, p. 167.
485. D.D. Rosca, ,Temeiuri IilosoIice ale ideii na(ionale', n Studii si eseuri filosofice, Bucuresti, Editura
Stiin(iIica, 1970, p. 200.
486. Ibidem, p. 201.
487. G. Calinescu, Studii si comunicri, Bucuresti, Editura Tineretului, 1965, p. 147.
Pluralitatea culturilor un semn al condiiei umane
Ecua(ia unitate/diversitate deIineste structura constitutiva a condi(iei umane, si nu o stare
tranzitorie a ei. Pentru existen(a umana, cu ntregul ei univers de crea(ii simbolice, aceasta ecua(ie
e de natura ontologica. Istoria reproduce si conserva, n contexte mereu schimbate, inclusiv
n modalita(ile ei contemporane, structura contradictorie a acestei rela(ii. Modul n care este
interpretata si apreciata aceasta structura bipolara a culturii depinde nsa de presupozi(iile de
ordin IilosoIic care orienteaza modurile de gndire, de vectorii axiologici ai unei epoci, de cadrul
conceptual si mental n care se nscriu demersurile cognitive si simbolice.
Unitatea si diversitatea reprezinta, asadar, cele doua Ie(e de nedespar(it al omului si, implicit,
cei doi poli ai ontologiei culturii. Avnd n vedere aceste polarita(i interne ale realita(ii umane,
termenul de cultura ar trebui scris cu aceeasi ndrepta(ire la singular si la plural.
488
La Iel ca
si termenul de civiliza(ie, pentru care Braudel propune utilizarea concomitenta a singularului
si a pluralului, Iara a privilegia o dimensiune n dauna celeilalte.
No(iunea de civiliza(ie s-a impus n epoca Luminilor, cnd progresele tehnice, stiin(iIice si
economice, abordarile ra(ionale, dezvoltarea vie(ii urbane, a comer(ului si a transporturilor,
precum si aIirmarea ideilor politice de esen(a democratica au schimbat scenograIia si substan(a
vie(ii sociale, Iacnd vizibile diIeren(ele Ia(a de Iizionomia epocii medievale, cu Iragmentarile
ei politice, cu economiile naturale, stratiIicarile ei sociale, cu dominantele ei rurale, despotice
si religioase. Treptat, civiliza(ia a nceput sa Iie asociata cu dezvoltarea industriei, cu extinderea
tehnologiilor si a noilor mijloace de transport, comunica(ie si comer(, cu alcatuirile politice demo-
cratice si moderne, cu noile moduri de via(a si de comportament, speciIice lumii moderne occi-
dentale. n Ielul acesta, un tip istoric de civiliza(ie a Iost identiIicat treptat cu Civiliza(ia ca atare.
Cum am aratat, termenul de cultura exprima universul att de diIeren(iat al crea(iilor simbo-
lice, pe cnd cel de civiliza(ie se reIera la universul instrumental si tehnic. Distinc(ia dintre sim-
bolic si instrumental, dintre valori si bunuri e esen(iala pentru a n(elege rela(ia dintre cele doua
registre ale existen(ei umane. Lumea moderna s-a construit concomitent pe cele doua dimen-
siuni. Pe Iundalul civiliza(iei industriale, cu noile ei moduri de via(a, s-au constituit tocmai struc-
turile culturale si politice ale na(iunilor moderne, pentru care tema identita(ii a devenit un vector
esen(ial. Culturile na(ionale s-au consolidat si au devenit sisteme de reIerin(a pentru noile tendin(e
creatoare si chiar pentru strategiile de cooperare spirituala si mprumut de valori pe arii determi-
nate de civiliza(ie. Diversitatea etnica si na(ionala a culturilor a dobndit un relieI extrem de
semniIicativ, att n abordarile doctrinare, ct si n ac(iunile politice ale noilor agen(i istorici.
Cultura are si o inerenta voca(ie integratoare, la Iel de puternica si de activa ca si Ienomenul
pluralita(ii sale. AltIel n-ar putea Ii considerata ca o determinare universala a umanului, n oricare
din ipostazele sale. ncercnd sa dezvaluie trasaturile condi(iei umane n genere, creatorii
individuali de excep(ie au n permanen(a ca ,Iundal' o matrice culturala particulara, istorica
si na(ionala, pe care o reprezinta si Ia(a de care opera si aventura lor creatoare dobndesc o
semniIica(ie primara, cu deschidere spre universalitate. Conceptele integratoare sunt ast:i o
expresie a unei nevoi spirituale tot mai profund resimtite, intr-o lume atat de divers si complex,
cum este cea actual, dar care a dobandit constiinta c e totusi o lume unitar, n care entita(ile
ei speciIice se aIla angajate inevitabil ntr-o constela(ie de interdependen(e din care nu mai
pot evada dect cu riscul de a se autocondamna la izolare si subdezvoltare. E o lume n care
488. Fernand Braudel, Ecrits sur lhistoire, Paris, Flamarion, 1969, p. 307.
diIeren(ele n egalitate coexista cu diIeren(ele ce perpetueaza si ascund grave inegalita(i ntre
societa(i si culturi, o lume care a convenit cel pu(in teoretic, deocamdata ca exista un prag
al acestor contradic(ii dincolo de care ea nu se mai poate reproduce.
Epoca noastra a impus astIel o noua rela(ie dintre unitate si diversitate. Aceasta rela(ie repre-
zinta cadrul teoretic n care putem n(elege schimbarile att de variate din cultura contempo-
rana. Folosirea la singular a termenilor de cultura si civiliza(ie are o justiIicare antropologica
evidenta, dar si una istorica azi, ntruct aproape toate societa(ile mpartasesc, n propor(ii ine-
gale, desigur, o serie de bunuri si achizi(ii Iundamentale, ce se diIuzeaza si se raspndesc pe
tot globul. Cu toate acestea, culturile si pastreaza diIeren(ele, organizate n jurul unor nuclee
speciIice de valori. Chiar uniIormizarea recenta a unor aspecte ale modului de via(a, sub presiu-
nea tehnologiilor si a noilor Iorme ale civiliza(iei, este relativa si nu indica anularea trasaturilor
distinctive ale civiliza(iilor istorice, chiar daca ele sunt acum constrnse de logica istoriei si
doresc chiar sa asimileze mijloacele si valorile particulare ale civiliza(iei industriale occidentale.
,Civiliza(ia industriala exportata de Occident nu este dect una dintre trsturile civiliza(iei occiden-
tale. Adoptnd-o, lumea nu accepta dintrodata si ansamblul acestei civiliza(ii, ci, dimpotriva |.|.
Pe scurt, presupunnd ca toate civiliza(iile lumii ajung, ntr-un rastimp mai lung sau mai scurt, sa-si
uniIormizeze tehnicile uzuale si, prin aceste tehnici, unele dintre modurile lor de via(a, nu este mai
pu(in adevarat ca, pentru multa vreme de aici nainte, ne vom gasi n cele din urma n Ia(a unor
civiliza(ii Ioarte diIeren(iate. Pentru multa vreme nca, cuvntul civiliza(ie va avea singular si plural.
n aceasta privin(a, istoricul nu ezita sa Iie categoric.'
489
Pluralul va exista nu doar ,pentru multa vreme', cum spune Braudel, ci pentru ntregul
timp n care va exista omul. Pentru ca diversitatea n toate registrele ei nu poate Ii suprimata
Iara a suprima nsasi existen(a umana.
Istoria ne-a zmislit multipli i diveri
Structura antinomica a umanului, din planul antropologic de Iundal, se reproduce n planul
istoric real, exista adica numai ca istorie n care se conjuga laturile complementare de care am
vorbit. Istoria e o Iacere si desIacere continua a unita(ii si diversita(ii, a permanen(ei si a
schimbarii. Echilibrul dinamic al acestor tendin(e se realizeaza n Iorme particulare, relative
si diIerite de la o epoca la alta, n modalita(i concrete, ntr-un proces care modiIica att con(inutul
concret al culturilor, ct si natura rela(iei dintre ele. Lumea arhaica, Antichitatea, Evul Mediu,
Renasterea, epoca moderna, cu diversita(ile lor structurale, de ordin geograIic, politic, social,
tehnic, spiritual, religios ori artistic, au produs Iorme diIerite de asociere si de coeziune a comu-
nita(ilor umane, au pus n miscare mecanisme speciIice pentru satisIacerea nevoilor si aspira(iilor
umane. Emergen(a na(iunii ca Iorma de comunitate umana a adus la supraIa(a istoriei alt tip
de raporturi ntre cei doi vectori ai existen(ei umane, iar procesele speciIice ale contemporanei-
ta(ii genereaza, dupa cum vedem, o tensiune Iebrila ntre tendin(ele identitare si Ienomenul de
integrare regionala, continentala si mondiala a societa(ilor.
Omul e o ,Iiin(a istorica' n masura n care e o Iiin(a ,creatoare', capabila sa-si diversiIice
ac(iunea instauratoare n raport cu cerin(ele si solicitarile diIeren(iate ale unei istorii speciIice.
Asa cum am mai spus, universalul si speciIicul sunt realita(i polare si se con(in reciproc n
structura existen(ei umane. Nivelul complex de organizare sociala pe care se desIasoara existen(a
489. Fernand Braudel, Gramatica civili:atiilor, vol. I, Bucuresti, Editura Meridiane, 1994, p. 39.
culturala a omului se diversiIica structural, si aceasta diversiIicare (ine de condi(ia omului de
a Ii ,creator', de a Ii o Iiin(a culturala, istorica. Structura antinomica a existen(ei umane e azi
din ce n ce mai Irecvent invocata n teoriile antropologice. Si trebuie sa ne obisnuim cu acest
mod de a gndi, chiar daca limbajul conceptual nu este adecvat pentru a exprima nu att
contradic(iile gndirii noastre, ct contradic(iile lumii pe care am descoperit-o si n care traim.
Desi se nradacineaza n structurile genetice si naturale, diversitatea umana si are temeiul
n circuitul nesIrsit al interac(iunilor sociale, cu registrele lor obiective si subiective, diIeren(iate
si solidare. Diversitatea culturilor e ntr-adevar una cu semniIica(ie antropologica si istorica.
Unitatea umanului nu presupune uniformitatea si omogenitatea formelor sale concrete de exis-
tent, ci este compatibil cu (si se exprim chiar prin) diversitatea acestora din urm.
Devenirea istorica a umanita(ii, inclusiv n modalita(ile contemporane care au multiplicat
raporturile de interdependen(a dintre societa(i, nu are ca rezultat atenuarea sau erodarea speci-
Iicita(ilor sociale, etnice, religioase, politice si economice. Exista o macroistorie a umanita(ii
n masura n care exista o istorie ,locala' si speciIica a comunita(ilor umane determinate; exista
cultura ca semn al umanului n masura n care exista culturi speciIice prin care se realizeaza
eIectiv aceasta dimensiune universala a omului. Istoria conserva si reproduce datul ontologic
al complexului unitate/diversitate, reconstituind, n condi(ii mereu schimbate, nIa(isarile acestei
structuri originare a umanului.
Suportul existen(ial real pe care se ediIica diversita(ile culturale l reprezinta asadar istoria
particulara a subiectului creator: comunitatea etnica organizata n cadre sociale si politice, n
moduri de via(a distincte. Totodata, acest suport este si unul global cel mai vast sistem de
reIerin(a al identita(ii culturale, ntruct el reprezinta locul n care se conjuga sinergic to(i Iactorii
determinativi ai diversiIicarii etnice a umanita(ii. n secolul nostru s-a consacrat ideea ca Iiecare
tip de societate etnicizata este caracterizata de o temporalitate proprie, cu ritmuri si secven(e
care-i deIinesc evolu(ia particulara, evolu(ie generata de procesele sale imanente n care sunt
cuprinse si interiorizate totodata si raporturile temporale cu alte societa(i.
Timpul istoric dobndeste semniIica(ii diIerite n Iunc(ie de natura proceselor evolutive
interne ale unor societa(i si de pozi(ia lor Ia(a de centrul generator al unor civiliza(ii. Atunci
cnd antropologia vorbeste de ,popoare fr istorie', e vorba mai mult de o ,metaIora', caci
,istoricitatea' e o caracteristica a oricrei culturi reale. Cnd atribuim unor culturi aceasta
caracteristica absen(a ,istoriei' aceasta nu exprima o trasatura intrinseca a culturilor respec-
tive, explica Claude Levi-Strauss, ci ,rezulta din perspectiva etnocentrista n care ne plasam
totdeauna pentru a evalua o cultura diIerita'
490
. Prin aceasta Iormula se exprima mai degraba
Iaptul ca popoarele respective au alt tip de istorie dect istoria societa(ilor moderne, o istorie
care ,este si va ramne necunoscuta, dar nu ca ea nu exista'
491
. Timpul ,global' al istoriei
umane este o rezultanta sau o Iunc(ie a diIeritelor temporalita(i etnice si ,locale' articulate n
Iluxul unor interdependen(e care pot avea sensuri variate (coordonare si schimb reciproc de
valori, sincronizare relativa sau subordonare si acultura(ie negativa etc.).
Istoriile particulare sunt consecin(a unor procese speciIice din interiorul societa(ilor res-
pective, a existen(ei lor ntr-un sistem de condi(ii determinate, precum si eIectul cumulat al
rela(iilor existen(iale cu alte societa(i. Pentru a Iace inteligibile desincronizarile si ,decalajele'
istorice dintre arii ndepartate sau chiar dintre societa(ile apar(innd aceluiasi tip de civiliza(ie
490. Claude Levi-Strauss, op. cit., p. 21.
491. Ibidem, p. 16.
avem nevoie de un sistem de reIerin(a (ideal si ipotetic) prin care temporalita(ile sa devina
comparabile. n condi(ia de reIeren(ial e promovat totdeauna un model de temporalitate, nrada-
cinat ntr-o istorie determinata, cu un vector anumit.
Teoria lui Levi-Strauss cu privire la distinc(ia dintre ,istoria sta(ionara' si ,istoria cumu-
lativa' re(ine doar doua modalita(i semniIicative n care societa(ile Iolosesc si administreaza
timpul istoric. Istoria reala combina n propor(ii variabile cele doua modele de temporalitate.
Caracterul concret si determinat al evolu(iei pe care o parcurge Iiecare etnie, linia sa istorica
unica, nu anuleaza aspectele de generalitate pe temeiul carora putem reconstitui imaginea unitara
a istoriei umane printr-un concept care sa conserve nsa diversitatea calitativa, mecanismele
dezvoltarii ,inegale', semniIica(ia particulara a vectorilor si a ritmurilor interioare de dezvoltare
din perimetrul unor tipuri de civiliza(ie sau de societa(i.
Reelabornd ideea de timp istoric, ntr-o opozi(ie clara cu viziunea evolu(ionista a unui
timp uniIorm si omogen al societa(ilor, stiin(ele sociale si gndirea IilosoIica actuala solicita
o noua paradigma de n(elegere a unita(ii si diversita(ii procesului istoric, n care asocierea
culturilor cu temporalitatea ce le caracterizeaza imanent reprezinta o cerin(a esen(iala, ntruct
istoria, spunea Paul Ricour, ,ne-a zamislit multipli si diversi'
492
. Desi ncadrata de trasaturi
care tind sa se ,mondializeze', civiliza(ia contemporana este si ea deIinita prin Iocare si linii
istorice diverse n interiorul unei istorii de ansamblu. ,Problemele globale' ale omenirii au
laturi si Ia(ete diIerite, semniIica(ii particulare n raport cu istoria speciIica a Iiecarei arii, regiuni
sau context na(ional. Se impune astIel ideea ca modernizarea (arilor ramase n urma nu nseamna
reproducerea notelor caracteristice ale societa(ilor dezvoltate n structura (arilor napoiate, asa
cum a Iost n(eles multa vreme acest proces, ci o dezvoltare proprie, pe linia temporalita(ii
endogene si a contextului cultural speciIic. Valul industrialismului de tip occidental tinde sa
uniIormizeze substratul economic al societa(ilor, dar eIectul acestei expansiuni a Iost tocmai
renasterea diIeren(elor, sco(nd la iveala morIologiile si structurile proIund diIeren(iate ale
societa(ilor contemporane. Civiliza(ia contemporana, mpotriva unor imagini si scenarii elaborate
de ideologiile uniIormizarii, probeaza voca(ia societa(ilor na(ionale de a-si ediIica suporturi si
conIigura(ii culturale originale.
Istoria oricarui popor poate Ii considerata o ,enigma' a istoriei universale n aceeasi masura
n care ea ni se dezvaluie si ca un Iapt de ordinul banalita(ii. Caci istoria acopera cmpul inde-
Iinit, cu geometrie variabila, dintre ,caz' si ,lege', dintre singularitate si generalitate, dintre
schimbare si repetabilitate. Singularitatea istorica e totdeauna relativa si are sens numai ncadrata
ntr-o structura care o depaseste, ntr-o legitate care o ntemeiaza. Pe de alta parte nsa, ,legea'
umanului este tocmai diIeren(ierea. Printr-o riguroasa demonstra(ie, n care sintetizeaza datele
Iurnizate de arheologie, antropologie si istorie, A. Leroy-Gourhan ajunge la concluzia ca diversi-
ficarea cultural este operatorul universal al istoriei umane: ,diversiIicarea culturala a repre-
zentat elementul principal de reglare a evolu(iei la nivelul lui homo sapiens'
493
.
De aceea temeiul istoric al diversita(ii culturilor este esen(ial. Culturile sunt specifice pentru
c istoria popoarelor este diferentiat in toate registrele ei structurale. Valorile culturale conden-
seaza istoria, o esen(ializeaza si o codiIica n Iorme care exprima originalitatea popoarelor.
Formele concrete ale diversita(ii etnice au evoluat istoric, ajungnd azi sa Iie reprezentate n
primul rnd de entita(ile na(ionale, la care se adauga Iormele prena(ionale ce au supravie(uit n
492. Paul Ricour, Les cultures et le temps, Paris, UNESCO-Payot, 1975, p. 19.
493. Andre Leroi-Gourhan, op. cit., vol. I, p. 208.
diverse zone (grupuri etnice), precum si grupurile care au dobndit calitatea de minorita(i etnice
prin noua rela(ie cu statele na(ionale moderne care le cuprind. Toate agregatele etnice si societale
si construiesc un tip de identitate, prin integrarea Iormelor de via(a si de expresie ntr-o
conIigura(ie ce le conIera durabilitate si semniIica(ie diIeren(iatoare. Ca structuri macrosociale,
integrate politic, economic si cultural, na(iunile reprezinta ipostazele cele mai semniIicative ale
diversita(ii umanului n condi(iile sociale si istorice ale modernita(ii si ale lumii contemporane.
Procesele de integrare si de globali:are, pe care le-am abordat n alte capitole, presupun
existen(a acestor entita(i organizate care participa n calitate de subiec(i ai Ienomenului de
integrare sau de globalizare. Mecanismele diversiIicarii sunt si cele care genereaza uniIicari
relative. Dialogul culturilor contemporane este un proces istoric amplu care se cere inter-
pretat n Iormule adecvate pentru a nu supralicita una din aceste tendin(e, devaloriznd-o
pe cealalta.
Orice Iorma a diversita(ii umane implica si o individualizare culturala. Indivizii si grupurile
umane se personalizeaza pe temei cultural, sub inIluen(a mediului economic si a institu(iilor
politice. Variatele Iorme de expresie care alcatuiesc o cultura na(ionala se aIla n rela(ii de inter-
dependen(a si se integreaza ntr-un bloc coerent, determinnd Iormarea unui orizont de semniIi-
ca(ie n care se conjuga limbajele, atitudinile, tipurile de discurs, operele individuale, ntr-un
cuvnt, acele crea(ii care pot Iunc(iona ca un indicator al identita(ii na(ionale. Antropologia
culturala a demonstrat nsemnatatea modelelor culturale pentru n(elegerea diversita(ii Iormelor
de via(a umana, rolul mediului cultural n structurarea speciIica a Ielului de gndire, sim(ire
si ac(iune al grupurilor umane.
Na(iunile si construiesc identitatea durabila prin toate maniIestarile lor expresive, dar n
primul rnd prin crea(ia de valori, prin cultura n sensul larg al cuvntului. Conceptul de iden-
titate na(ionala sau de speciIic na(ional exprima sintetic personalitatea culturala a na(iunilor.
El angajeaza, dupa cum vom vedea, toate planurile majore ale vie(ii na(ionale, dar centrul de
greutate al conceptului cade n sIera pe care o delimiteaza crea(ia spirituala si culturala. ndata
ce Iolosim conceptul de identitate, la nivel antropologic, societal, istoric, cultural sau individual,
indiIerent de context, el se asociaza n mod natural cu sensul termenului de cultura.
Niveluri relative de integrare
ncercarile de a inventaria ,civiliza(iile' lumii contemporane sunt discutabile mai ales n
masura n care asa cum observa un teoretician ele se ,ntemeiaza n Iapt si n mod esen(ial
pe mpar(irea actuala politica a lumii contemporane'
494
. n alte sistematizari se utilizeaza Iactorul
religios drept criteriu de diviziune. Dupa cum se stie, Toynbee a inventariat si cercetat nu culturi
na(ionale, ci arii de civiliza(ie n care sunt integrate diIerite popoare si culturi. Dupa opinia sa,
obiectul istoriei l constituie nu na(iunile, statele na(ionale si culturile lor, desi acestea s-au impus
n ultimele secole ca Iactori de orientare a procesului istoric, ci macrostructurile istorice si
spirituale pe care le decupeaza realita(ile numite civiliza(ii.
495
494. Antoine Pelletier, ,No(iunea de civiliza(ie', n Antoine Pelletier, Jean-Jacques Goblot, Materialismul
istoric si istoria civili:atiilor, Bucuresti, Editura Politica, 1983, p. 44.
495. O expunere sistematica a pozi(iei lui Toynbee n aceasta privin(a si o critica pertinenta a acestei pozi(ii
teoretice se aIla n cartea lui Nicolae Bagdasar, Teoreticieni ai civili:atiei, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1969,
pp. 10-20.
Dar n dinamica acestor arii vaste de civiliza(ie participa azi culturi na(ionale speciIice,
cu un proIil interior mai mult sau mai pu(in individualizat. Aceste vaste arii de civiliza(ie, diIe-
ren(iate dupa o suma de criterii, pot Ii considerate forme istorice de universalitate, articulate
azi ,planetar', n lumea globalizarilor. Dac ne referim la culturi, atunci criteriul national e
un indicator necesar al diferentierilor. Daca ne reIerim la civiliza(ii, atunci criteriul na(ional
este integrat ntr-un plan supraordonat ce cuprinde o Iamilie de culturi na(ionale, culturi nrudite
prin religie, tradi(ii, inIrastructuri tehnologice si economice, moduri de via(a si comportamente
tipice, ritualuri si simboluri comune.
Sub presiunea noii mentalita(i relativiste, cstiga teren azi pozi(iile teoretice care vad n
culturile na(ionale expresia unei pluralitti a liniilor de evolu(ie istorica, de dezvoltare si crea(ie.
Important este ca nregistrarea pluralita(ii culturilor sa inspire totodata si o cercetare mai
proIunda a conexiunilor dintre ele, dupa alte scheme conceptuale dect cele Ials evolu(ioniste
si diIuzioniste, pentru a recompune imaginea unitara a procesului istoric.
,Nu ne poate satisIace o abordare multilineara a problemelor evolu(iei istorice, adica o metoda
care ar consta n descrierea separata a diIeritelor linii de evolu(ie si apoi n inventarierea lor abstracta
ca tot attea posibilita(i de transIormare sociala. Pluralitatea posibilelor nu poate Ii gndita n aIara
mediului istoric, iar diversitatea mediilor este implicata n nsasi evolu(ia istorica.'
496
Asadar, culturile na(ionale ,plurale' se integreaza ntr-un mediu istoric o Iorma de
civiliza(ie, de universalitate; pluralitatea Iormelor culturale se articuleaza n macroevolu(ia
culturala a omenirii. Desigur ca unitatea si diversitatea omului se exprima n ipostaze variate.
Dar proiectarea acestei rela(ii asupra culturii e dintre cele mai semniIicative pentru antropologia
contemporana. Si e semniIicativa n masura n care omul e deIinit prin cultura, nu prin activita(i
sau Iaculta(i izolate, nu prin Iactori condi(ionali exteriori care-si trimit pulsa(iile n spa(iul
culturii, desi ei trebuie lua(i n calcul. E vorba mai degraba de a conjuga cauzalitatea intern
a Iiecarei culturi cu inIluen(ele externe, de Iaptul ca cele din urma sunt absorbite n structurile
cele dinti. Din acest mod de abordare se poate reconstitui integralitatea Ienomenului uman,
prin trasee analitice, orizontale si verticale, din a caror mpletire interdisciplinara rezulta ima-
ginea stereoscopica a umanului desIasurat n spa(iu si timp.
Noua situa(ie existen(iala a umanita(ii actuale cere un nou concept de istorie, un concept
elastic, capabil sa Iaca jonc(iunea dintre micro si macroevolu(ie, sa integreze parametrii semni-
Iicativi ai diversita(ii umane n imaginea unita(ii sale antropologice si istorice. Nevoia obsesiva
a reconstituirii universalului antropologic s-a instaurat n spiritualitatea contemporana conco-
mitent cu imaginea mai complexa asupra diversita(ii culturale, diversitate determinata de supor-
turile speciIice ale societa(ilor si ale comunita(ilor na(ionale si etnice.
Diversitatea umana are numeroase planuri de maniIestare, zone si Iorme de articulare, linii
de evolu(ie. Dimensiunile acestei diversita(i care trebuie corelate n unitatea Iundamentala
a omului sunt att de ample si de proIunde nct sociologul C. Wright Mills se ntreba daca
stiin(ele sociale, mai ales n actuala lor alcatuire disciplinara, sunt capabile sa stapneasca teoretic
cmpul aparent ,dezordonat' al Iormelor de existen(a umana. El considera ca pentru a ncadra
conceptual diversitatea umana trebuie s decupm unittile in care indivi:ii se grupea: pentru
a-si produce viata colectiv, structurile care au o ,existent istoric'. De la institu(ii ce asigura
via(a sociala Iamiliale, educa(ionale, religioase, economice, coordonate Iunc(ional , ne putem
496. Jean-Jacques Goblot, ,Istoria civiliza(iilor si concep(ia marxista de evolu(ie sociala', n op. cit., p. 182.
ridica la structurile sociale mai consistente si apoi la structurile politice ale societa(ii na(ionale,
caci ,cea mai cuprinzatoare unitate de structura sociala o constituie statul-na(iune.'
497
Alegerea acestei unita(i macrosociale ca obiect de studiu ar avea o serie de avantaje teoretice
si metodologice, pe cta vreme ,civiliza(iile' cu care opereaza teoria lui Toynbee arii vaste
ce cuprind un ansamblu de societa(i, culturi si popoare aIlate n interac(iune ar reprezenta
un obiect mult prea vag si imprecis pentru o abordare de tip ,stiin(iIic'. Nu se poate nega nsa
necesitatea unor atari perspective sintetice asupra marilor ansambluri de civiliza(ie n istorie
sau n antropologia culturala. Mills si ntareste nsa ideea considernd ca na(iunile organizate
n state de sine statatoare reprezinta azi ,Iorma dominanta n istoria lumii', structuri n care
se desIasoara toate procesele sociale contemporane, chiar si cele care presupun un cadru
interna(ional.
,Statul-na(iune a scindat si organizat, n diIerite grade si moduri, civiliza(iile si continentele lumii.
Amploarea raspndirii sale si etapele dezvoltarii sale sunt cheile principale ale istoriei moderne si,
n prezent, ale istoriei lumii.'
498
Pe lnga adecvarea la realitatea istorica, structurata ea nsasi n cadre na(ionale, prin alegerea
na(iunii si a culturilor na(ionale ca unita(i de lucru, ,ne plasam tocmai la un nivel acceptabil
de generalitate' care ne permite sa Iormulam coerent att problema diversita(ilor subordonate
(indivizi, grupuri sociale, institu(ii, modele comportamentale, moduri si stiluri de via(a, subculturi
apar(innd unor grupuri proIesionale sau de vrsta etc.), ct si ,problemele globale', interna(io-
nale, n care sunt implicate toate na(iunile. Asadar, Iara a pierde din vedere nici procesul de
globalizare economica la care asistam si care este, n esen(a, un proces de crestere a interdepen-
den(elor si a legaturilor multiple dintre na(iunii, state, regiuni, societa(i, grupuri sociale si indivizi.
Sincronisme, decalaje i integrri
Diversitatea umanului se ntruchipeaza pe toate registrele vie(ii sociale. Dar ea se maniIesta
cu expresivitate si relevan(a n plan cultural. Etniile au Iost totdeauna asociate cu un echipament
cultural speciIic si acest Ienomen este recunoscut att la nivelul constiin(ei comune, ct si la
cel teoretic si stiin(iIic. DiIeren(ele dintre popoare si na(iuni sunt mai vi:ibile n planul nIaptui-
rilor culturale, ele ,sar n ochi' observatorului strain ndata ce si Iixeaza aten(ia pe conduite,
stiluri de via(a, practici cotidiene, reac(ii caracteristice, habitudini, toate asociate evident cu
reprezentari speciIice asupra lumii si cu moduri de n(elegere si gndire care apar(in modelului
cultural pe care-l urmeaza si care le consacra personalitatea colectiva.
,Cultura umana este nzestrata cu o extraordinara suple(e'
499
, spunea Edward Sapir, subli-
niind ca omul a creat n diIerite par(i ale lumii tipuri originale de organizare sociala, iar din
punctul de vedere al con(inutului lor simbolic, diIeritele moduri de n(elegere si de raportare
la experien(a trebuie plasate n contextul lor istoric si social pentru a li se putea desciIra semni-
Iica(ia. Adversar redutabil al ,cronologiilor ipotetice si n consecin(a trucate'
500
pe care le
manevra evolu(ionismul, scheme prin care era stabilita o Iilia(ie unica a procesului istoric, Sapir
497. C. Wright Mills, Imaginatia sociologic, Bucuresti, Editura Politica, 1975, p. 203.
498. Ibidem.
499. Edward Sapir, Anthropologie, Paris, Editions de Minuit, 1967, p. 145.
500. Ibidem, p. 146.
cerea o interpretare a Ienomenului cultural n termeni istorici autentici, raportnd adica modelele
culturale la istoria comunita(ii care le-a produs, n(elegndu-le deci ca ,momente ale unei sec-
ven(e speciIice', ale unei istorii determinate.
501
Desi mai greu observabile, conexiunile dintre societa(i si arii de civiliza(ie sunt active pe
tot parcursul istoriei, intensiIicndu-se extraordinar n epoca moderna si contemporana, cnd
se Iormeaza si sisteme economice cu extensie mondiala. Evolu(iile politice si economice dintr-o
societate devin tot mai dependente de procesele care au loc n alte par(i ale lumii. Re(eaua de
conexiuni economice si culturale dintre societa(i diverse creeaza un ,sistem mondial' n Europa,
o data cu zorii epocii moderne, pe suportul civiliza(iei industriale, ce cuprinde acum popoare
cu organizari politice si culturi diverse, Iara a reproduce structura imperiala premoderna. Spre
deosebire de imperiile medievale, acum are loc o mbinare a unui sistem economic ce opereaza
prin aceleasi mecanisme n societa(i diIerite cu o diversitate de sisteme politice si culturale,
Iapt ce reprezinta secretul perIorman(elor aduse de capitalism.
,Capitalismul a Iost capabil sa nIloreasca tocmai pentru ca economia mondiala a cuprins n limitele
sale nu unul, ci o multitudine de sisteme politice.'
502
Este o alta Iormula de armonizare a unita(ii si a diversita(ii. Raspndirea civiliza(iei
industriale a produs nsa eIecte diIerite n structura societa(ilor, n Iunc(ie de natura organizarii
sociale a muncii si de plasamentul acestor societa(i Ia(a de centrul economic, comercial si
tehnologic care controla acest schimb de valori si distribu(ia proIitului.
,Daca ntr-un imperiu structura politica tinde sa lege cultura de ocupa(ie, ntr-o economie mondiala
ea tinde sa lege cultura de localizarea spa(iala. Si motivul l constituie Iaptul ca ntr-o economie mon-
diala mecanismul principal de presiune politica este structura statala locala (na(ionala). Omogenizarea
culturala tinde sa serveasca interesele grupurilor-cheie si presiunile se exercita pentru a crea identita(i
cultural-na(ionale.'
503
Acest Ienomen se petrece n zonele avantajate ale ,centrului', unde un puternic aparat de
stat este asociat cu o cultura na(ionala consistenta, dar aceasta simbioza nu se produce si n
zonele periIerice, unde valul ,economiei mondiale' ntlneste structuri statale slabe si culturi
na(ionale embrionare.
,Economiile mondiale sunt divizate astIel n state din centru si zone periIeriale. Nu am spus state
periIeriale deoarece o caracteristica a zonei periIeriale este ca statul indigen este slab, mergnd de
la nonexisten(a sa (adica o situa(ie coloniala) pna la o existen(a cu un grad scazut de autonomie
(adica o situa(ie neocoloniala).'
504
Rela(ia ,centru-periIerie' devine acum una structurala, responsabila de dezvoltarea inegala
a societa(ilor din interiorul sistemului de economie mondiala, de distribu(ia inechitabila a resur-
selor si a avantajelor dezvoltarii. Dezvoltarea metropolei pe seama periIeriilor si adncirea
decalajelor economice si sociale dintre diIerite arii ale ,sistemului mondial' devin mecanisme
obiective si condi(ii de dezvoltare a acestui sistem mondial. Sistemul economic mondial se
extinde mereu, mutndu-si Irontierele, de la o perioada la alta, pentru a integra alte regiuni
501. Ibidem, p. 210.
502. Immanuel Wallerstein, Sistemul mondial modern, vol. 2, Editura Meridiane, 1992, p. 281.
503. Ibidem, p. 282.
504. Ibidem, p. 282.
exterioare, opera(ie prin care anumite zone si pot schimba rolul, trecnd de la statutul de
periIerie la cel de semiperiIerie sau de la cel de metropola la cel de semiperiIerie.
n condi(iile acestor raporturi speciIice dintre centru si periIerie, care domina epoca
moderna, este Iiresc sa asistam la un conIlict al identita(ilor, n care societa(ile dezvoltate si
percep identitatea lor ca Iormula pozitiva si demna de a Ii imitata de cele dependente si peri-
Ierice, pe cta vreme acestea din urma dezvolta miscari de emancipare politica, economica si
culturala pentru a-si promova identitatea ca replica la tendin(ele de subordonare si tutela pe
care le pun n miscare statele metropolitane. Drama (arilor din periIerie este ca ele aspira sa
se sincronizeze eIectiv cu modelul politico-economic al metropolei, dar sunt constrnse chiar
de valorile si logica pe care le-o impune metropola sa-si apere si sa-si consolideze identitatea
mpotriva tendin(elor hegemonice ale aceleiasi metropole. n interiorul unui asemenea paradox
a evoluat si societatea romneasca n epoca moderna. Dualitatea orientarilor spirituale si politice
din cuprinsul ei exprima tocmai aceste solicitari contradictorii la care a trebuit sa raspunda.
Exponen(ii politici si doctrinari ai ,metropolei' au ca supozi(ie ideea ca tipul de civiliza(ie
pe care-l reprezinta este universal si compatibil cu orice morIologie sociala si culturala. Progresul
ar nsemna deci extinderea mondiala a acestui model de civiliza(ie. ntr-o asemenea viziune,
diversitatea structurala si orizontala a societa(ilor na(ionale si pierde semniIica(ia de Iond si
se transIorma ntr-o expresie a decalajelor istorice. Diversitatea structurala a umanului ajunge
sa Iie receptata si interpretata ca o problema a decalafelor istorice n perspectiva unui sincronism
Iatal. Identitatea celor ,ramasi n urma' este evaluata doar n termeni negativi. Nerecunoasterea
valorica a nsemnelor culturale ale acestei identita(ii aIlate ,n decalaj' Ia(a de standardele
spa(iului universal este un prilej de nesIrsite Irustrari si lamenta(ii na(ionaliste.
Diversitatea culturala, sociala si a mediului ecologic este o condi(ie a supravie(uirii si dez-
voltarii existen(ei umane. Interpretarea sensului istoriei contemporane ca un proces de crestere
a uniIormizarii, de stergere a diIeren(elor si de omogenizare nu are ndrepta(irea pe care o
revendica unii teoreticieni. Desi anumite Iapte pot Iurniza argumente pentru o atare interpretare.
Dar e o interpretare ce exclude Iaptele care nu o sprijina. Mai exact, Iaptele care par a-i Iurniza
probe sunt interpretate unilateral. Si aceasta interpretare e una ideologica si apar(ine acelor
teorii prin care se exprima tendin(a unor metropole sau Ior(e politice interesate sa sprijine acest
proces de uniIormizare n Iavoarea lor. Lec(ia antropologiei IilosoIice e nsa alta. Sa o rezumam
prin anun(ul axiomatic al unui ilustru reprezentant al ei, Claude Levi-Strauss:
,Diversitatea culturilor umane se aIla napoia noastra, n jurul nostru si n Ia(a noastra.'
505
Cresterea interdependen(elor dintre culturi si societa(i nu nseamna nici omogenizarea, nici
uniIormizarea lor. Istoria viitoare a omenirii va conserva diversitatea culturilor si a societtilor.
Dar va articula altIel aceasta diversitate, n Iorme pe care le (ine n rezerva si pe care azi le putem
doar ntrezari. Tensiunea dintre universal si speciIic va cunoaste, de asemenea, alte Iorme de mani-
Iestare si echilibrare, ea se va pastra, dar poate nu n con(inuturile istorice pe care le-a avut pna
acum. n concluzie, interpretarea procesului istoric de universalizare ca un proces de uniIormi-
zare a culturilor si ca singurul sens valabil al istoriei este n dezacord att cu tezele antropologiei
IilosoIice actuale, ct si cu tendin(ele complementare ale culturilor, la Iel de puternice, tendin(e
care le orienteaza spre diIeren(iere si originalitate, spre consolidarea si aIirmarea speciIicului lor.
505. Claude Levi-Strauss, ,Rasa si istorie', n vol. Rasismul in fata stiintei, Bucuresti, Editura Stiin(iIica,
1982, p. 46.
n Iond, dupa cum am spus, cele doua tendin(e trebuie privite ca Iiind corelative si con-
stitu(ionale istoriei umane, in toate fa:ele sale. Astazi nsa aceste tendin(e se aIla ntr-o tensiune
pe care culturile n-au cunoscut-o nainte sau n-au resim(it-o cu aceeasi intensitate. ConIrun-
tarea celor doua laturi complementare este agravata azi de Iaptul ca ea interIereaza cu si nglo-
beaza, de Iapt alte Ienomene contradictorii ale progresului contemporan (tensiuni economice,
utilizari negative ale stiin(ei, riscuri ecologice etc.). E vorba de Iaptul ca cele doua voca(ii
launtrice ale culturii nu intra n dialog exclusiv prin mijloace culturale, adica, strict vorbind,
nu e doar o tensiune ntre valorile spirituale, ci se conIrunta societa(i si strategii politice cu
poten(ialul lor demograIic si economic, stiin(iIic, tehnic si militar.
Culturile diverse sunt puse astazi Ia(a n Ia(a, sunt ntr-o dependen(a mutuala, angajate ntr-
un context comun (cel al globalizarii). proces ce extinde la scara planetara. Aceste entita(i trebuie
armonizate n contemporaneitate, n spa(iul ideal al unei co-existente n care universalul si
speciIicul sa nu se opuna, ci sa se ntrepatrunda n Iavoarea crea(iei autentice. Fiecare cultura
decupeaza din continuum-ul existen(ei o Isie, un interval prin care i se reveleaza lumea. Analo-
giile cu spectrul solar sunt adeseori Iolosite pentru a sugera ca discontinuita(ile dintre culturi
se integreaza n continuum-ul macroculturii. Eminescu a socotit ca metaIora unita(ii si a diversi-
ta(ii poate deveni mai convingatoare daca asemanam umanitatea cu ,o prisma cu mii de culori,
un curcubeu cu mii de nuan(e':
,Na(iunile nu sunt dect nuan(ele prismatice ale Omenirii si deosebirea dintre ele e att de naturala,
att de explicabila cum putem explica din mprejurari asemenea diIeren(a dintre individ si individ.'
506
De la disjuncie la conjuncie
Gndirea politica si sociala este somata sa raspunda la o serie de ntrebari ce nu sunt deloc
conven(ionale. De circa zece ani asistam la o veritabila competi(ie ntre istoria reala si codul
de interpretare pe care o serie de exponen(i ai gndirii politice l aplica acestei istorii. Interpre-
tarea standard ne spune ca noul val al democratizarii va diminua semniIica(ia ideii na(ionale
n perspectiva integrarilor continentale si mondiale. Acest cod de lectura a Iost nsa violent
contrazis de evolu(iile post-comuniste si de conduita actorilor principali pe scena istoriei. Contrar
unor scoli de gndire ce ne asigurau ca societa(ile se ndreapta spre uniIormizare si omogenizare,
asistam la o expansiune a diversita(ilor, dar si la o pulverizare a lor n mediul unei lumi descen-
tralizate si dezarticulate, cu identita(i multiple si ncrucisate. Asa cum interdependen(ele de
ieri nu au anulat identita(ile, nici globalizarea nu va sterge diIeren(ele si identita(ile, nici macar
pe cele economice, decum pe cele culturale, lingvistice, spirituale si morale. Le va transIorma,
este drept, le va articula altIel n noul context policentric, n Iorme pe care nu le putem anticipa.
Diversitatea sistemelor de valori se va conserva in cel mai extins si profund globalism si univer-
salism. Ne ndreptam, asadar, spre o lume n care societa(ile se vor caracteriza prin op(iuni multiple,
o lume n care nu vor mai exista curente dominante si exclusive, o lume particularizata prin arhi-
tecturi regionale si locale, cu Iorme de o varietate debordanta, care dau impresia unui pluralism
hibrid si eclectic, lipsit deocamdata de marca unor stiluri uniIicatoare.
E bine sa ne amitim de postulatul Iormulat de Levi-Strauss, care aprecia ca identitatea auten-
tica este o Iunc(ie a rela(iilor dintre societa(i si culturi, nu o consecin(a a izolarii si a nchiderii
506. M. Eminescu, Geniu pustiu, n Opere, vol. VII, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1977, p. 180.
n sine.
507
Aceste rela(ii s-au multiplicat, iar identita(ile nu sunt monade mai mult sau mai pu(in
separate, ci entita(i integrate n lan(ul interdependen(elor mondiale. Procesele de diversiIicare
se petrec acum nlauntrul societa(ilor si n spa(iul interdependen(elor dintre ele. Revenirea
postmoderna a identita(ilor na(ionale se petrece acum dupa ce s-a consumat o buna parte din
scenariul Iaptic al integrarii, dar si din mirajul ei. Umanitatea se aIla n cautarea unei noi articu-
la(ii istorice dintre unitate si diversitate, dintre mecanismele integratoare si realita(ile identitare,
variabile si particulare.
Unitatea Ienomenului uman se men(ine si se maniIesta numai in diversitatea lui. Aceste
doua determina(ii sunt date una prin alta, se con(in si se genereaza reciproc, n orice Iaza a
istoriei umane. E momentul sa ne ntrebam: ce raport logic poate prelua si conceptuali:a relatia
dintre cele doua tendinte ale lumii actuale? Prin ce grila teoretica putem ntelege structura
unei lumi care ni se nIatiseaza simultan ,la singular si la plural', unitara si diversa, n acelasi
timp? Am aratat, n alta lucrare
508
, ca cel mai adecvat cadru teoretic este cel al raportului unitate/
diversitate, respingnd categoric modelul teoretic al raportului clasic general/particular. Argu-
menta(ia acestei pozi(ii nu o pot reproduce aici.
Rezum lucrurile, spunnd ca, n ceea ce priveste rela(ia unitate/diversitate, paradigma ra(io-
nalismului modern a preluat si a revalorizat schema conceptuala a platonismului, astIel nct
solu(iile sale teoretice sunt recognoscibile n cteva enun(uri si idei, de tipul:
unitatea e substan(iala, diversitatea e Ienomenala;
unitatea e reala, diversitatea e aparenta;
unitatea (ine de esen(a, diversitatea de existen(a;
unitatea e primordiala, iar diversitatea e secunda;
unitatea e inteligibila, diversitatea e sensibila;
unitatea e logica, diversitatea e istorica;
unitatea (ine de Iorma, diversitatea de con(inut (sau invers).
n toate aceste variante, prioritatea onto-logic este acordata unitatii; diversitatea are un
rang inferior atat in plan ontologic, cat si in cel logic, epistemologic si axiologic. Aceasta schema
de gndire este proiectata azi si asupra raportului integrare/identitate, primul termen Iiind
asimilat unita(ii, iar al doilea diversita(ii. Aceasta este ,paradigma disjunctiva', aIirma Edgar
Morin.
509
Mihai Ralea deIinea mentalitatea europeana, sacriIicnd nuan(ele, prin opozi(iile de
tip disjunctiv care i-ar Ii deIinitorii n mod structural:
,Lua(i oricare din preocuparile adnci ale istoriei continentului nostru, oricare din valorile absolute
pe care le respecta, oricare din principiile sau postulatele pe care se reazima. Toate, absolut toate
presupun si contrariul lor. Dintr-un nceput cultura noastra e zamislita astIel nct orice no(iune si
orice evaluare sunt deIinite prin contrast. Opozi(ia e un dat Iundamental al suIletului european. Ea
e singurul ei urphenomen.'
510
Recunoastem si n textul lui Ralea ,paradigma disjunctiva' care a dominat gndirea
occidentala moderna. Dupa caracterizarea att de Ierma a lui Ralea, gndirea europeana ar Ii
507. Claude Levi-Strauss, Anthropologie structurale, vol. II, Paris, Plon, 1973, p. 382.
509. Edgar Morin, Massimo Piattelli-Palmarini, ,Unitatea omului ca Iundament si abordare interdisci-
plinara', n vol. Interdisciplinaritatea si stiintele umane, Bucuresti, Editura Politica, 1986, p. 277.
510. Mihai Ralea, ,Dualismul culturii europene si concep(ia omului total', n Scrieri din trecut, vol. III,
Bucuresti, ESPLA, 1958, p. 11.
o ,oscila(ie pendulara', o ,alternare' ntre aceste tendin(e opuse, cautnd sa reIaca totalitatea,
sinteza, unitatea, Iara a putea nsa depasi cadrul ei congenital, de tip disjunctiv. Semnele timpului,
spunea Ralea, sunt Iavorabile nsa aspira(iei spre totalizare, integrare si conjunc(ie.
Paradigma disjunctiva, care exprima un anumit sistem de valori, s-ar caracteriza, spune Edgar
Morin, prin opozitia permanenta dintre ,o unitate Iara diversitate si o diversitate Iara unitate'.
Astazi nsa, din jocul diverselor doctrine si teorii, din probele aduse de stiin(a si de IilosoIie,
din noile ,alian(e' ale valorilor, se impune cerin(a de a explica ,de ce omul este in acelasi
timp unul si divers', altIel spus, de a explica prin aceleasi mecanisme si principii att unitatea,
ct si diversitatea umanului. Lumea contemporana, multiplicnd concomitent Ior(ele integrarii
si pe cele ale identita(ii, nu se mai recunoaste n ceea ce Noica numea ,logica lui Ares', logica
unui ,mecanism de subsumare', pentru care partea este in ntreg, nsumata mecanic ntregului,
cu care n-are nici o ,intimitate', o logica pentru care ,individualul nu mai nseamna nimic',
Iiind ,un element, un caz statistic, un individ numarat si un Iel de soldat ntr-o oaste'
511
.
Opernd cu forme desprinse de lucruri individuale, ,logica lui Ares' ajunge sa puna uni-
forme pe aceste lucruri. n blocul opozi(iilor pe care le instituie ntreg/parte, unitate/diversitate,
general/individual, universal/speciIic, esen(a/Ienomen ea privilegiaza net primii termeni, carora
le acorda o valoare dominanta. SteIan Lupascu, un alt gnditor romn care a elaborat un model
logic ce poate Ii aplicat rela(iei dinamice identitate/integrare, sus(ine ca logica de tip clasic,
cea care a constituit instrumentul metodologic al stiin(ei veacuri de-a rndul, are ca presupozi(ie
adnca ,actualizarea inIinita a identita(ii' (aici cu sensul de unitate) si ,virtualizarea' (adica
des-Iiin(area) inIinita a ,diIeren(ierii' din structura realului.
512
Gndirea contemporana este angajata ntr-un amplu proces de schimbare a paradigmelor
IilosoIice si stiin(iIice, proces din care decurge si o alt imagine asupra raporturilor dinamice
dintre societti si culturi, un alt tip de implicatie a identitatii si a integrrii. Istoria gndirii Iiloso-
Iice cunoaste numeroase solu(ii date acestei ecua(ii, dar cele mai Irecvente au n comun proce-
deul disocierii planurilor, disociere care este operata n variate sisteme de reIerin(a (ontologice,
structurale, Iunc(ionale, temporale, cognitive, sociale, axiologice etc.).
Gndirea contemporana se elibereaza treptat de mitul paradigmei disjunctive pentru a-si
reconstitui prin eIorturi variate o paradigma conjunctiva. Acest proces a avansat pe masura ce
imaginea Iurnizata de stiinta clasica si-a aratat limitele de valabilitate, iar mentalitatea pe care
a generat-o a suIerit preIaceri Iundamentale. Trecerea de la paradigma disjunctiva la cea
conjunctiva nu e doar o nsemnata reIorma epistemologica la care participa ,noile alian(e' din
cmpul cunoasterii sau demersurile interdisciplinare, ci un proces de restructurare a valorilor
si de reamenajare existen(iala a rela(iilor dintre identita(i si noul lor mediu global.
Spiritul romnesc este pregatit, printr-un ndelung exerci(iu reIlexiv, pentru a recepta si
conceptualiza noul raport dintre identitate si globalizare. Cu ,Logica lui Hermes', dar si cu
alte scrieri care-i poarta sigiliul inconIundabil, Noica rezuma o viziune pe care o regasim n
structurile de durata lunga ale culturii romne. Ideea simpla si esentiala este aceea ca si ,ntregul
este n parte, iar nu numai partea n ntreg'
513
. Logica lui Hermes opereaza cu o ,realitate sinte-
tica' numita de autor holomer, adica nu cu generalul si individualul vazute ca entita(i separate,
511. C. Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1986, pp. 24-25.
512. SteIan Lupascu, Logica dinamic a contradictoriului, Bucuresti, Editura Politica, 1982, pp. 109-119.
513. C. Noica, op. cit., p. 20.
sau cu ntregul si partea indiIerente, ci cu ,individual-generalul', cu ,partea-tot', cu partea
care interiori:ea: ntregul (conIorm mecanismului esen(ial al vie(ii si al spiritului care este
cel al ,trecerii mediului extern n cel intern'), cu individualul care este un ,loc de intersec(ie'
si de ntlnire a determina(iilor generale, cu individualul purtator de semniIica(ii generale etc.
Partea nu este in ntreg, ci intru ntreg, ceea ce nseamna ca ea poarta n sine toata ncarcatura
ntregului, iar ntregul poate Ii reconstituit pornind de la partea care ,da seama' de el. Opernd
cu oglindirea ,holograIica' a ntregului n par(i, noua logica este mai apta sa preia si sa concep-
tualizeze natura speciIica a realitatilor umane, inclusiv din epoca globalizarii.
Adepasi paradigma disjunctiva nseamna, printre altele, a concepe aceste atribute ca Iiind
consubstantiale si coincidente, solidare ontologic, desi asimetrice, dar nu opuse exclusiv, con-
juncte, iar nu disjuncte. O cultura data ntruchipeaza si reveleaza condi(ia umana, Iara a nceta
sa Iie particulara, speciIica, originala, inconIundabila, nesubstituibila. Concomiten(a globalizarii
cu resurec(ia identita(ilor ar putea Ii interpretate prin aceasta paradigma conjunctiva.
Gndirea contemporana traieste un proces de acomodare cu structurile contradictorii pe
care i le releva exercitiul ei cognitiv. n conIruntarea cu aceste structuri contradictorii, precum
este si rela(ia identitate/integrare, ea apeleaza si la Iormule mitice, care Iixeaza realita(ile polare,
dar nu le dizolva n sinteza, ci le pastreaza ca entitati distincte ntr-o realitate care le integreaza.
Acest mecanism spiritual, spune Mircea Eliade, este exprimat n Iormula ,coincidentia opposi-
torum'.
514
O Iorma culturala ,locala' e ncarcata inerent de semniIicatii universale, ramnnd
n acelasi timp speciIica, e parte si ntreg n acelasi timp, dupa cum orice simbol este relevare
si ocultare n concomiten(a a unor ntelesuri.
515
Umanul e imanent si se oglindeste ,holograIic' n orice cultura etnica mplinita, dar el e ,trans-
cendent' tuturor culturilor reale care s-au consumat si aIirmat n istorie. Transcendent n sensul
n care spunea Blaga ca omul e o ,Iiin(a istorica' ce-si depaseste mereu crea(iile istorice determi-
nate, dar nu-si poate depasi niciodata destinul de Iiin(a creatoare. De aici ambivalenta constitu(io-
nala a oricarei culturi determinate, calitatea ei de a Ii universala si speciIica n acelasi timp si prin
aceleasi opere, de a releva condi(ia umana nsasi si de a ramne speciIica, par(iala, originala si
inconIundabila. Cultura unui popor e o varietate a umanului, o ntruchipare concreta a lui, dar
una care poarta n sine semniIica(iile ntregului, pe care le interiorizeaza si le exprima. E partea
care oglindeste si intruchipea: ntregul. Folosindu-ne de excep(ionala ,metaIora epistemologica'
propusa de Noica, putem spune ca o na(iune sau o cultura anumita se aseamana cu senila tancului
care ,traduce' universalitatea nedeterminata a drumului n miscarea ei interioara determinata,
,devenind vehicol cu drum cu tot, asa cum a vroit Hegel sa aiba drept adevar rezultatul cu drum
cu tot sau asa cum a nazuit ntotdeauna IilosoIia sa aiba Unul cu multiplu sau cu divers cu tot'
516
.
Niveluri de manifestare a relaiei universal/specific
Dupa cum rezulta din dezvoltarile anterioare, relatia unitate/diversitate (U/D) am considerat-o
relatia de fundal, care angajeaza planul ontologic si antropologic. Rela(ia U/S ne apare drept
o proiec(ie a primei rela(ii pe supraIa(a variabila a istoriei, asadar, o rela(ie care se consuma
514. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Edi(ia a III-a, Bucuresti, Editura Humanitas, 1999,
pp. 29-30.
515. Sergiu Al-George, Arhaic si universal, Editura Eminescu, Bucuresti, 1981, pp. 188-192.
516. C. Noica, op. cit., p. 72.
eIectiv n planul de relief acolo unde decisive sunt raporturile istorice reale si procesul comuni-
ca(ional. n acest plan, coexisten(a culturilor na(ionale se exprima prin tensiuni, asimetrii, deca-
laje, restructurari, inIluen(e, dialog, schimb de valori etc. Planul de Iundal si cel de relieI sunt
complementare, se oglindesc reciproc, Iara a Ii automat solidare.
Asadar, chiar daca Ior(am pu(in o analogie, putem considera universalul ca un duplicat
istoric si axiologic al unita(ii antropologice a condi(iei umane. Daca unitatea e un concept de
orizont antropologic, universalul e un concept istoric. Ca atare, universalul e mijlocit de contexte
istorice, de condi(ii si mecanisme ale receptarii, de tehnici ale comunicarii si diIuziunii, de o
seama de mprejurari pragmatice. E un concept Iunc(ional, care se reIera la o realitate determi-
nata de ,o suma de raporturi constituite'
517
ntre societa(i si culturile na(ionale, culturi aIlate
n simultaneitate cronologica, desi nivelul lor de dezvoltare masurat si acesta dupa criterii
variabile si relative este diIerit, ,inegal'.
Universalitatea nu are o Iormula istorica deIinitiva, ea se reconstruieste din mers, pe masura
ce Iocarele na(ionale de crea(ie se multiplica si se impun n istoria reala. Cnd apare un stil
nou, o personalitate, o opera sau un curent spiritual de mare Ior(a, daca acestea dobndesc
audien(a pe spa(ii ample, se schimba termenii si criteriile universalita(ii. Marile evenimente si
miscari spirituale din istoria civiliza(iei au rasturnat ierarhii si reputa(ii, au ,ravasit echilibrul
universal constituit'
518
, determinnd o ,reasezare' a raporturilor anterioare dintre culturi. Fiecare
na(iune reprezinta, n sens poten(ial, cum spunea D.D. Rosca, o surs de crea(ie, un ,centru'
gravita(ional care poate reorganiza imaginea universalului n Iunc(ie de geometria lui proprie,
daca are puterea de a-si promova si impune valorile sale particulare ca valori si criterii cu
valabilitate universala.
,E limpede ca apari(ia unei culturi creeaza o alta pondere, descentreaza raporturile existente, impune
revizuirea universalului, prin nsusi Iaptul ca o asemenea cultura se instaleaza n universal ca o obsesie.'
519
Ideea de universal implica evident ideea de esen(a sau condi(ie umana, ideea de unitate a
umanului. Dar universalul nu poate Ii conIundat cu eidosul de tip platonician, absolut si transcen-
dent, anterior existen(ei umane particulare. El are o determina(ie sociala si istorica, deoarece
,esen(a umana nu e transcendenta, ci imanenta omului si istoriei sale'
520
. Nici o cultura nu se
poate substitui universalului, nu se poate identiIica n absolut cu el. Fiecare cultura na(ionala
poarta raspunderea pentru destinul omenirii, iar universalitatea apar(ine de drept tuturor cultu-
rilor, cel pu(in ca poten(ialitate, ca o determina(ie inerenta a lor.
Asadar, putem stabili mai multe niveluri de realitate pe care se maniIesta rela(ia U/S, niveluri
care angajeaza culturile na(ionale ca ntreguri, ca totalita(i coexistente ntr-un dialog extins la
nivel mondial. Al. Tanase distinge ,doua n(elesuri Iundamentale' ale conceptului de universa-
litate culturala.
521
Primul s-ar reIeri la ,esen(a crea(iilor culturale, la nsusirile lor gnoseologice,
axiologice si sociologice', la Iaptul ca aIirmarea culturii semniIica, n orice spa(iu si timp, o
aIirmare a umanului. Este aspectul intensiv al universalului.
517. Paul Anghel, Noua arhiv sentimental, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 19.
518. Ibidem, p. 18.
519. Ibidem, p. 19.
520. Dumitru Ghise, ,Termenii unei ecua(ii: universal-universalitate', n vol. National si universal (antologie
de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Editura Eminescu, 1975, pp. 266.
521. Al.Tanase, Introducere in filosofia culturii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1968, pp. 267-273.
Al doilea n(eles se reIera la ,circula(ia n timp si spa(iu a valorilor culturale, la procesul
de inIluen(are reciproca si ntrepatrundere a acestora pe parcursul unor arii geograIice si perioade
istorice mai mari sau mai mici'
522
. Este aspectul extensiv, care reprezinta un proces de realizare
a culturii, de transIormare a unei poten(ialita(i n realitate istorica. n alta lucrare, autorul revine
si precizeaza ca n(elesul intensiv se reIera la momentul genetic al culturii, la caracterul structural
al culturii, dar si la procesul de universalizare a istoriei umane n epoca moderna si contemporana.
O opera de arta, de exemplu, dobndeste o semniIica(ie universala atunci cnd sondeaza
(si codiIica prin Ior(a ei de expresie originala) structurile de proIunzime ale unui mod de via(a,
Iondul de reprezentari si mentalitatea unei colectivita(i determinate; asadar, cnd elaboreaza,
pornind de pe solul speciIic na(ional, mesaje de mare densitate cognitiva si simbolica, n(elesuri
care pot deveni revelatorii pentru condi(ia umana. Dar trebuie sa Iacem o distinc(ie ntre termenii
,ecua(iei' universal/universalitate, caci atingerea universalului (prin substan(a umana a operei)
,nu duce spontan la universalitate'. Primul termen l condi(ioneaza pe cel de-al doilea, ,dar
nu conduce cu necesitate la el'
523
(s. n.), ntruct universali:area real presupune si implica,
n cazul operelor artistice, o serie de Iactori ,extraestetici', Iactori care Iavorizeaza sau nu
integrarea ei n circuite comunica(ionale tot mai ample.
Exista, indiscutabil, o competi(ie ntre culturi si centre spirituale, pentru a cuceri, prin ideile
si operele lor, pozi(ii Iavorabile n dispozitivele inIorma(ionale si n mediile interna(ionale.
Valorile trebuie testate si validate n momentul producerii lor, iar pentru aceasta e nevoie de
conIruntare, diIuziune si promovare activa a lor pe pia(a bunurilor simbolice. Originalitatea
na(ionala a unei culturi nu se poate deIini exclusiv prin autoraportari, absolut necesare nsa
pentru a stabili liniile sale de continuitate, ci presupune dialog si conIruntare cu experien(ele
si achizi(iile din alte zone. Un antropolog apreciaza ca cea mai mare nenorocire a unei culturi
ar Ii aceea de a Ii izolata, ca si cnd ar Ii singura pe lume.
Istoria e un cmp al geometriilor noneuclidiene. ntruct lumea actuala a devenit realmente
,policentrica', dupa cum spun mul(i teoreticieni, vechea reprezentare, dupa care universalul
ar Ii apanajul unor arii privilegiate, este combatuta cu Iervoare. Numai ca, n istoria reala,
raportul centru/periIerie ramne si azi un sistem de reIerin(a pentru ,dialogul' dintre culturi.
Aceasta realitate deIineste o structura de raporturi inegale ntre societa(i si culturi, structura
care e pusa n discu(ie din diverse considerente, dar nici conjunctura actuala, cu toate schimbarile
de ordin politic si comunica(ional, cu toate mecanismele de integrare pe care le-a pus n miscare,
nu a modiIicat Iundamental datele acestor raporturi, desi le-a relativizat considerabil n unele
aspecte. Centrele metropolitane reusesc sa perpetueze, prin diIerite strategii si practici mediatice,
prin perIorman(ele lor tehnologice si economice, o imagine a universalita(ii culturale n care
ele de(in pozi(ii de comanda ,axiologica', impunnd diverselor culturi ideea ca etalonul de
apreciere a universalita(ii unei valori s-ar aIla exclusiv n proprietatea lor. Culturile ,mici' si
periIerice reusesc arareori, prin perIorman(a vreunui creator de excep(ie, sa strapunga si sa intre
n acest cerc al universalita(ii reale, controlat masiv de sistemul mediatic.
Pentru a n(elege complexitatea acestor raporturi dintre culturi am operat cu distinc(iile
dintre antropologic si istoric, dintre axiologic si comunica(ional, dintre universalitatea potential
522. Ibidem, p. 271. Aceeasi distinc(ie, cu mici modiIicari de accent, este reluata de autor n lucrarea Cultur
si umanism, Editura Junimea, 1973, pp. 104-110.
523. Dumitru Ghise, op. cit. p. 266.
si universalitatea real. Asemenea distinc(ii sau altele nrudite se ntlnesc Irecvent n literatura
de specialitate si ele exprima nevoia de a introduce mai multa rigoare n abordarea unei probleme
att de caracteristice pentru epoca actuala. ncercnd sa sistematizez aceste planuri de maniIes-
tare a universalului, am reorganizat lan(ul distinc(iilor conceptuale ntr-o alta Iormula. Ea reu-
seste sa integreze multe dintre delimitarile curente, pe care de altIel se si sprijina.
Am disociat, astIel, patru niveluri ale relatiei U/S, niveluri corelate si par(ial interIerente,
dar suIicient de bine individualizate:
nivelul ontologic si antropologic;
nivelul istoric;
nivelul axiologic;
nivelul comunica(ional.
Sa parcurgem semniIica(ia acestor niveluri si sa aratam corela(ia dintre ele.
2. Patru niveluri ale relaiei universal/specific
Nivelul antropologic: coincidena dintre universal i specific
,Fiecare na(ie de pe lume e ndrepta(ita sa spere ca va Ii sortita
sa exprime de la locul ei terestru adevarurile universale'.
G. Calinescu
Aexista n mod autentic uman, adica a realiza n mod plenar atributul esen(ial al condi(iei
umane, care este crea(ia (id est: cultura), nseamna a Ii speciIic (sau a avea ,stil', spune o vorba
n(eleapta). Atributele universale ale existen(ei umane se ntruchipeaza n Iorme originale si
speciIice pentru Iiecare comunitate care-si realizeaza condi(ia de subiect al propriei sale deveniri.
Cultura e universala prin Iunc(ia ei simbolica, spune Cassirer, sau metaforic, spune Blaga,
dar aceasta Iunc(ie e solidara cu pecetea stilistic a crea(iilor culturale, ceea ce nseamna caracter
diIeren(iat, particular. Cele doua determina(ii caracterul revelatoriu si caracterul stilistic
sunt solidare n structura culturii. Acest Iapt exprima intersec(ia antropologica a universalului
si speciIicului n sIera crea(iei culturale. Orice na(iune cuprinde n structura sa etnopsihologica
ansamblul virtualita(ilor umane pe care le realizeaza si le valoriIica n moduri speciIice,
diIeren(iate, n acord cu natura condi(iilor sale de via(a.
Asadar, vom spune ca, n plan antropologic general, atributul speciIicita(ii coincide cu cel
al universalita(ii si invers. AIi specific n cultura nseamna, pentru orice comunitate integrata
social, a realiza atributele universale ale condi(iei umane n Iorme determinate de un complex
de Iactori particulari. Coinciden(a de care vorbim e o coincident a contrariilor; umanul nu
exista, deci, dect ca unitate n diversitate.
Orice comunitate umana se deIineste prin cultura, dar, Iixata ntr-o matrice de condi(ii
determinate, ea produce o cultura speciIica, n care sunt cuprinse, desigur, si o serie de elemente
si inIluen(e din alte culturi. Atributele cu sIera antropologica de maniIestare se ntruchipeaza
totdeauna n Iorme si con(inuturi speciIice, mai mult sau mai pu(in diIerite, de la o cultura la
alta. Paradoxul este deci acela ca atributul universalita(ii coincide cu cel al speciIicita(ii. Omul
este o Iiin(a vorbitoare, dar comunita(ile umane Iolosesc limbi diIerite. La Iel se ntmpla si
cu alte ,constante' sau trasaturi general-umane: ele exista si se maniIesta numai ca realita(i
diIeren(iate.
ntlnim si azi pozi(ii si discursuri ale ideologiilor universaliste care, n Iorme disimulate
sau mai directe, acorda principiului na(ional o semniIica(ie depreciativa, privindu-l Iie ca atribut
al unor comunita(i care nu se pot ridica, in mod principial, prin actele lor, la universal (deIicien(a
antropologica, de ordinul esen(ei, teza care reediteaza rasismul), Iie ca expresie a Iaptului ca
unele culturi se aIla pe o treapta inIerioara de dezvoltare nct nu pot participa inc la crea(ia
universala (deIicien(a istorica, decalaj istoric, subdezvoltare). Culturile participa nsa la
universalitate chiar n Iorme subordonate, indiIerent de tipul lor structural sau de Iaza istorica
n care se aIla.
Desigur ca acest plan ontologic si antropologic n care termenii rela(iei U/S coincid
este un ,construct teoretic' n mare parte, ntruct umanul nu exista dect n Iorme istorice de
maniIestare. Nu exista o structura antropologica trans-istorica n care sa plasam, ca ntr-un
paradis, coinciden(a absoluta a contrariilor deIinitorii ale omului. Fiind un nivel liber, deocam-
data, de orice considera(ii axiologice, ca rezultat al unei imagini metateoretice de sinteza, el
poate Ii reprezentat integral prin rela(ia U/D (unitate/diversitate), asa cum am procedat n
capitolele anterioare.
Nivelul istoric al relaiei universal/specific
,Popoarele sunt ceea ce sunt nIaptuirile lor.'
Hegel
Pe acest nivel lucrurile trebuie privite altIel. Coinciden(a ontologica dintre termenii rela(iei
noastre nu mai Iunc(ioneaza. Istoria este cmpul tensiunilor multiple dintre U/D si U/S.
Universalul antropologic e ,preluat' si ntruchipat de Iorme istorice diIerite. De Iapt, planul
istoric e adevaratul plan de existen(a a raportului U/S n care pulseaza Ior(ele antropologicului
ca virtualitate. ntre cele doua ar Ii o rela(ie de tipul virtual/actual, posibil/real. n planul
Ienomenologic al desIasurarii istorice ntlnim un mozaic de popoare si culturi aIlate n raporturi
variate. Liniile diversiIicate de evolu(ie culturala se integreaza n arii si Iocare de civiliza(ie.
Istoria e locul de intersec(ie si de colaborare a culturilor, creuzetul n care etniile si combina
crea(iile n unita(i mai vaste, ca urmare a unor legaturi si convergen(e economice, geograIice,
lingvistice, religioase si politice.
Dupa unii autori, acestea ar Ii tocmai civili:atiile. Se Iormeaza astIel arii si tipuri istorice
de universalitate, unita(i supraordonate n mediul carora culturile de un tip asemanator ntre(in
schimburi metabolice mai intense. n istorie nu e niciodata activ ,universalul antropologic'
dect prin Iormele sale determinate. Identitatea culturala a unei na(iuni trebuie ea nsasi caracte-
rizata n raport cu Iorma istorica de universalitate n care se integreaza.
n plan istoric, rela(ia U/S este locul n care se maniIesta tensiuni si convergen(e multiple,
att pe axa temporalita(ii (Iorme istorice de universalitate care au dainuit secole si s-au destramat
apoi, cednd locul altor Iorme), ct si pe axa spa(ial-geograIica. n Iunc(ie de sIera (sau de
durata) n care o opera sau o paradigma culturala dobndesc recunoastere si exercita o ac(iune
modelatoare, putem vorbi de o scar a universalului, pe zone, arii, continente sau chiar la nivel
planetar. La Iel, putem vorbi si de subdiviziuni ale culturii na(ionale (regionale, provinciale
etc.), uneori semniIicative.
Structurile supraordonatoare, solidarita(ile si tiparele istorice de universalitate culturala se
ntretaie si cu succesiunea tipurilor de societa(i si cu gradul lor de raspndire geograIica. Ne
ntlnim aici cu opozi(ii si convergen(e relative ale culturilor, cu nenumarate pozi(ii intermediare,
cu sIere, trepte si grade de universalitate si speciIicitate. Cultura romna arata Alexandru
Du(u a evoluat n secolele XVI-XVIII ntr-un tipar de universalitate speciIic sud-estului euro-
pean, iar procesele din cadrul ei nu pot Ii n(elese adecvat dect raportndu-le la structurile men-
tale si spirituale dominante n aceasta arie. Tranzi(ia spre noua Iorma moderna de universalitate
s-a Iacut lent si continuu, dar si cu sincope si dezechilibre. Miscarea romantica ar Ii reprezen-
tat mediul spiritual n care s-au plamadit noi impulsuri, ,tendin(e care indica demarajul spre o
lume noua, cu o noua viziune despre umanitate si rela(iile dintre popoare n curs de clariIicare'
524
.
Raporturile dintre culturi nu sunt strict spirituale, ci sunt supradeterminate de Iactori
economici, politici, existen(iali si istorici, geopolitici si lingvistici etc. n Iunc(ie de criteriile
ce opereaza n Iorma de universalitate la care participa, se pot stabili raporturi de consonan(a
sau de inegalitate, ,decalajele istorice' si tensiunile ntre diIerite societa(i si culturi. Microevo-
lutia unei culturi se integrea: sincronic, anacronic sau protocronic in formele dominante
ale unei macroevolutii istorice, regionale sau continentale. Este si cazul societa(ilor central si
est-europene, care s-au atasat si integrat treptat n Iormele de universalitate impuse de modelul
civiliza(iei occidentale. Se stie n ce masura atitudinile Ia(a de acest model au divizat Ior(ele
politice si spirituale din interiorul unei culturii, inclusiv n cazul culturii romne moderne. Cul-
turile considerate pna mai ieri periIerice, mai ales din aIara spa(iului european, sunt ntr-o vigu-
roasa oIensiva odata cu procesul de redesteptare na(ionala pe care l-au trait o serie de popoare.
Desi si are legile ei, istoria nu e niciodata scrisa dinainte, iar unele evolu(ii surprinzatoare
pot rasturna, pe durate medii si lungi, ierarhii sau Iormule de universalitate considerate eterne
de beneIiciarii lor. Universalitatea intrinseca (sau poten(iala) a unei culturi trebuie sa dobn-
deasca o recunoastere eIectiva n plan istoric, adica n Iormele active de universalitate, acelea
care domina o epoca sau o arie de civiliza(ie. Abia azi, spun cei mai optimisti teoreticieni, Iorma
de universalitate care se plamadeste din convergen(ele ,panumane', din jocul interdependen(elor
si al cunoasterii reciproce, tinde sa nal(e universalul antropologic la supraIa(a vizibila a istoriei,
conectnd societa(i si culturi cu tradi(ii diIerite, cu valori si mentalita(i opuse, care aspira toate
la ndrepta(ire si recunoastere universala. Tendin(a de suprapunere a celor doua planuri e
asimptotica, dar o epiIanie totala a virtualului antropologic (ca ,deschidere' perpetua) n actua-
litatea istoriei nu se va realiza niciodata ntr-un moment anumit. ntruct este vorba de o Iiin(a
creatoare, istoria globala a omului ramne o ,opera deschisa'.
Dar, din Iaptul ca o valoare autentica nu se poate universaliza spontan si automat n plan
istoric, decurge o alta distinc(ie pentru analiza noastra, aceea dintre universalitatea potential
si universali:area real. Este distinc(ia capitala prin care putem n(elege drama procesului de
universalizare, competi(ia dintre culturi, strategiile mediatice de promovare si impunere a unor
valori, diIeren(ele dintre criteriul axiologic si cel comunica(ional, dintre valoare si notorietate,
dintre imaginea pe care o au unele culturi despre ele nsele si imaginea altora despre ele.
524. Alexandru Du(u, Cultura roman in civili:atia european modern, Bucuresti, Editura Minerva, 1978,
pp. 119-244.
Sensul axiologic al relaiei universal/specific
,Ceea ce-i neadevarat nu devine adevarat prin mprejurarea
ca-i na(ional; ceea ce-i urt nu devine Irumos prin aceea ca-i
na(ional; ceea ce-i rau nu devine bun prin aceea ca-i na(ional.'
Mihai Eminescu
Raportarea termenilor din ecua(ia pe care o discutam la no(iunea de valoare este obligatorie
si extrem de instructiva. Sensul axiologic este decisiv pentru a releva semniIica(ia universala
a crea(iilor na(ionale. Este limpede ca perIorman(ele culturale sunt cele n care vom regasi
ipostazele reprezentative ale speciIicului na(ional. Operele situate pe trepte valorice joase nu
reusesc sa se constituie n modele durabile ale unei spiritualita(i, ramnnd strict ilustrative si
documentare, Iatal epigonice si imitative Ia(a de un model intern sau extern. Operele repreprezen-
tative, cele care rezuma simbolic identitatea unei culturi si largesc totodata cmpul ei de expresie,
impunnd modele de speciIicitate, sunt tocmai cele mai mplinite sub raport valoric.
Rezulta, asadar, ca functia exponential a unei opere este direct legat de inltimea ei
axiologic. De exemplu, o crea(ie artistica minora sub raport estetic va avea o valoare
reprezentativa la Iel de modesta, de scurta durata, desi n anumite contexte elementele ei de
speciIicitate pot Ii hiperbolizate Ia(a de valoarea ei estetica reala. Asimetria e posibila si n
situa(ia inversa, cnd o opera excep(ionala sub raport artistic nu e validata social sau e contestata
din perspectiva unui model preconceput si canonizat de speciIicitate. Fiecare creator de marc
are un mod ireductibil de a fi specific. SpeciIicitatea na(ionala nu ntuneca si nu anuleaza
originalitatea individuala a creatorilor, caci speciIicul nu se ob(ine, spunea G. Calinescu, prin
conIormarea la o ,(inuta canonica', impusa de un stil, de un curent artistic sau de o directiva
ideologica. Mai mult, cautarea obsesiva si programatica a speciIicita(ii se soldeaza cu eIecte
estetice neconvingatoare, adesea degradate. Acelasi Calinescu aIirma: ,SpeciIistii nu sunt adesea
cei mai speciIici, ascunznd sub o teorie complexul lor de inIerioritate etnica.'
525
Postulatul constiin(ei critice actuale este acela ca, n domeniul crea(iei artistice, putem vorbi
de o echivalent intre operele reali:ate valoric si cele care exprim in mod autentic identitatea
national. Este cstigul cel mai nsemnat al unor dezbateri interminabile din cultura romna
privind rela(ia dintre speciIicitatea na(ionala a operelor si valoarea lor estetica.
,SpeciIicitatea unei opere de arta nu este un criteriu, ci o consecin(a a valorii ei. Nu esti mare scriitor
Iiindca esti speciIic, ci devii speciIic Iiindca esti mare scriitor'.
526
Este o precizare excep(ionala, care apar(ine lui Ovidiu Cotrus. Este surprinsa astIel cone-
xiunea Iireasca dintre valoarea estetic si valoarea repre:entativ, speciIic na(ionala. Eminescu,
pentru a-l cita nca o data, avea o reprezentare complexa asupra dimensiunii axiologice a rela(iei
U/S. El a criticat aIisarea exterioara, ostentativa si demagogica a unui speciIic redus adesea
la elemente etnograIice sau la con(inuturi brute, netransIigurate, la Iormule declarative, Iara
acoperire valorica n substan(a operei. Rezumnd concep(ia lui Maiorescu despre aceeasi
525. G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pan in pre:ent, Bucuresti, Editura Minerva,
1982, p. 974.
526. Ovidiu Cotrus, Meditatii critice, Bucuresti, Editura Minerva, 1983, p. 155. Ideea implica(iei organice
dintre valoare si speciIicitate na(ionala si argumentarea ei detaliata se aIla n substan(ialul studiu al lui Ovidiu
Cotrus, Literaturile nationale si literatura universal, publicat n revista Familia n nr. 4,5,6,7/1970 si reprodus
n cartea mai sus citata.
problema n Iormula: ,na(ionalitatea n marginile adevarului' (am putea traduce: ale valorii) ,
Eminescu identiIica si condi(iona speciIicitatea de nsemnele valorice autentice (n Iunc(ie de
domeniile structurale ale culturii):
,Ceea ce-i neadevarat nu devine adevarat prin mprejurarea ca-i na(ional; ceea ce-i urt nu devine
Irumos prin aceea ca-i na(ional: ceea ce-i rau nu devine bun prin aceea ca-i na(ional.'
527
SpeciIicitatea nu poate Ii determinata dect prin criterii axiologice, singurele care i atesta
realitatea cultural. Aceste criterii sunt si ele istorice, variabile, dependente de un cmp cultural
si mental, de un context anumit, nu trebuie deci Ietisizate si plasate ntr-un spa(iu transcendent
Ia(a de miscarea vie a culturilor si Ia(a de consensul inter-subiectivita(ii lor relative. Asadar,
criteriul speciIicita(ii nu poate Ii aplicat operelor ntr-un mod separat, el nu sta alturi de criteriile
prin care determinam valoarea operelor, ci este implicat n acestea din urma ca o latura organica
a lor. Totodata, este un criteriu integrator care se sprijina pe celelalte pentru a Iixa operele
ntr-un patrimoniu na(ional si ntr-o tipologie reprezentativa.
Culturile na(ionale nu pot participa la universalitate dect cu valorile lor speciIice, originale,
acelea care emana din nucleul lor proIund, astIel ca, spune Paul Anghel, la ntrebarea posibila,
,de unde vii, straine?' pe care i-ar putea-o adresa cineva exponentul unei culturi na(ionale
sa poata ,raspunde simplu: Din launtru.'
528
SpeciIicitatea autentica si universalitatea axiologica
nu sunt determinate de ,boga(ia' inIluen(elor pe care le-a asimilat o cultura, desi acestea sunt
Iiresti si proIitabile, ci de natura sintezei pe care o realizeaza, de modul de obiectivare si de
con(inutul ei intrinsec, de valorile ei ca atare. Au Iost consumate multe energii si demonstra(ii
mpotriva reprezentarilor eronate: daca este adevarat ca nu po(i Ii universal Iara a Ii n acelasi
timp speciIic, Iara a te autodeIini n cadrul cultural de apartenen(a, la Iel de adevarat este ca
nu poti fi nici specific, nici universal fr insemnele valorii.
n ceea ce priveste raportul universalitate/valoare, echivalen(a celor doi termeni este extrem
de elocventa. Semnificatia conceptului de universal nu poate fi stabilit decat pe teren axiologic.
Cultura universala cuprinde acele crea(ii de perIorman(a care, exprimnd o experien(a umana
particulara, prin adncimea si boga(ia mesajului lor, prin Ior(a de expresie, devin revelatorii
si exemplare pentru condi(ia umana nsasi, capabile adica sa Iie omologate valoric si n alte
spa(ii dect n cele care le-au mijlocit geneza. Tudor Vianu remarca Iaptul ca valorile universale
sunt acelea care
,reprezentnd cu mare Ior(a si claritate timpul si locul lor, au izbutit sa-si prelungeasca nsemna-
tatea dincolo de acestea si, dupa proba repetata a secolelor sau deceniilor, sa se men(ina n constiin(a
de cultura, operata de temporalitatea de durata lunga, care selecteaza cristalul autentic al culturii de
stralucirile de moment, de improviza(iile conjuncturale, de moda sezoniera.'
529
ntr-o atare perspectiva, n ordinea ideala a axiologicului, operele sunt ,contemporane',
ajung pna la noi ca elemente constitutive ale patrimoniului prin care se deIineste homo sapiens.
Decolnd de pe solul unui speciIic etnic, pe care-l autodeIinesc n chip esen(ial, valorile
universale sunt capabile sa raspunda unor nevoi spirituale generate de alte ipostaze ale condi(iei
umane. Conceput ca spa(iu axiologic panuman, universalul Iace posibila coexisten(a si
527. M. Eminescu, Despre cultur si art, Iasi, Editura Junimea, 1970, pp. 92-93.
528. Paul Anghel, op. cit., p. 30.
529. Tudor Vianu, ,Literatura universala si literatura na(ionala', n Opere, vol. 10, Bucuresti, Editura
Minerva, 1982, p. 10.
compara(ia unor opere cu geneza si mesaje diIerite, Iiecare dezvaluind o alta Ia(eta a raportului
dintre om si lume, o alta ipostaza a omului si a eIortului sau, mereu reluat n coordonate noi,
de a se cunoaste pe sine, de a-si interoga destinul. Si n acest caz deci, realizarea valorica a
operei coincide cu semniIica(ia ei universala intrinseca.
Faptul ca ntre valoare si universalitate trebuie sa stabilim un raport de echivalent rezulta
si din alte mprejurari. Acelasi criteriu valoric care conIera semniIica(ie universala unei operei
i conIera si valoare reprezentativa, speciIic na(ionala. Capodoperele sunt locul de convergent
a nationalului si universalului. Asadar, pe plan axiologic, termenii ecua(iei U/S se identiIica.
Aici nu e vorba de polaritate sau opozi(ie, ci de aspecte corelative si coincidente n substan(a
lor. Valoarea este termenul mediu al rela(iei U/S. Ea mijloceste raportul U/S n ambele sensuri,
Iiind veriga ce permite oglindirea celor doi termeni unul n altul.
,Universalitatea Iiind un punct cosmic al unei verticale pe pamnt, iar nu o abstrac(ie, orice poet
universal este ipso facto un poet na(ional.'
530
Calinescu ne oIera aici o Iormulare axiomatica a raportului pe care-l abordam. E interesant
de observat care este sensul aIirma(iei si ordinea atributelor. Orice poet universal deci care
si-a validat valoarea si n alte medii culturale este implicit si national. Nu invers! Daca inver-
sam rela(ia, atunci ea nu mai are aceeasi tarie. Arghezi surprinde si el paradoxul ntlnirii dintre
idiomatic si universal: ,Fiind Ioarte romn, Eminescu e universal.'
531
,Foarte romn' are sens
axiologic, de caracter reprezentativ, expresie exemplara a identita(ii na(ionale. Prin acelasi atribut
axiologic (care trebuie sa dobndeasca mai nti o recunoastere n spa(iul na(ional), operele
exprima un cadru speciIic, dar l depasesc, si transcend Iactorii si condi(iile locale la intersec(ia
carora au aparut, cstigndu-si dreptul de a Iigura n muzeul imaginar al omului.
SpeciIicul si universalul sunt deci atribute coexistente, corelative, se con(in reciproc. Valorile
cu semniIica(ie universala sunt identice cu acelea care au maxima relevan(a si pentru speciIicul
na(ional. Ar Ii cea mai grava eroare sa probam valoarea universala a culturii romne prin
Eminescu, Iorga, Sadoveanu sau Brncusi, iar speciIicul ei na(ional prin alte crea(ii de nivel
axiologic inIerior. Pe masura ce ne plasam analizele pe o scara valorica mai joasa, n aceeasi
masura scade, concomitent, semniIica(ia universala si cea na(ionala a operelor respective.
Aceasta coinciden(a nu trebuie transIormata ntr-o dogma. Daca este adevarat ca opera de arta
este ,un monument, nu un document', cum spunea Croce, putem totusi ntlni situa(ii n care
valoarea documentara a unei opere (n raport cu un mediu social, cu o mentalitate, cu o epoca
etc.) sa-i asigure perenitatea, chiar daca sub aspect valoric nu este o capodopera.
Dar toate considera(iile pe care le-am Iacut pna acum despre criteriul axiologic aveau n
vedere universalitatea potential a unei opere, pe care circuitul comunica(ional o valoriIica
sau o ignora conIorm unor mecanisme si criterii ce nu mai (in exclusiv de raporturile culturale
dintre societa(i si popoare, ci de un complex de Iactori istorici si de contexte pragmatice. n
Iond, criteriul valoric nu e Iixat n absolut, este tot unul istoric. Sa coborm asadar din nou n
planul istoriei reale.
530. G. Calinescu, Studii si comunicri, ed. cit., p. 147.
531. Tudor Arghezi, ,Eminescu', cuvnt nainte, n M. Eminescu Poe:ii, Bucuresti, Editura pentru Litera-
tura, 1968, p. V.
Nivelul comunicaional: universalitatea ca arie de rspndire a valorilor
Este sensul comunica(ional si Iunc(ional al universalita(ii. Universalul nseamna, sub acest
aspect, sfera de difu:iune a valorilor, aria de rspandire a unor modele culturale, campul de
influente pe care le exercit. Este un sens extensiv, dar unul care contea: decisiv n planul
istoric real, n spa(iul pragmatic si existen(ial. Extinderea si recunoasterea pe care o dobndesc
operele n arii culturale ct mai largi nseamna o valoriIicare a universalita(ii lor poten(iale
prin circula(ie, comunicare si validare dincolo de Irontierele unei culturi. Universalul poten(ial
si universalizarea comunica(ionala nu se conIunda. Istoria cunoaste destule cazuri cnd opere
minore ca valoare s-au bucurat de o audien(a Ioarte mare ntr-o anumita perioada, iar opere
majore dintr-o cultura n-au dobndit o recunoastere pe masura valorii lor intrinseci. Universali-
zarea nu se realizeaza de la sine, ci trebuie afirmat printr-o strategie complexa (traduceri,
comentarii, politici oIensive, reclama etc.). Pentru literatura, dupa cum stim, este important
gradul de universalizare a limbii n care este scrisa o opera. SIera de raspndire a valorilor nu
e determinata totdeauna de valoarea intrinseca a operei.
Distinc(ia dintre universalul poten(ial, cu sens axiologic, si universalizarea reala, cu sens
comunica(ional (notorietate, audien(a, succes, recunoastere interna(ionala), este necesara pentru
a explica att procesul de diIuzare sociala a valorilor, ct si situa(iile n care opere de perIorman(a
ale unor culturi nu beneIicieaza de recunoasterea universala pe care le-ar ndrepta(i-o valoarea
lor intrinseca. Universalizarea unor paradigme stiin(iIice si IilosoIice se Iace printr-o concuren(a
cu paradigmele rivale. Este elocvent modul n care s-au impus unele teorii stiin(iIice, care
aduceau o perspectiva radical noua asupra unor domenii, cum a Iost teoria cuantica sau noile
teorii cosmologice. Ele au ntmpinat la nceput rezisten(e masive din partea unor cercuri
intelectuale si numai dupa un numar de experien(e si veriIicari au reusit sa ob(ina recunoasterea
comunita(ii stiin(iIice, iar apoi, treptat, au ajuns sa se mpuna n cercuri tot mai largi, Iiind accep-
tate si de constiin(a comuna.
Operele traiesc ntr-un mediu social si cultural, iar destinul lor depinde nu numai de valoarea
lor intrinseca, ci si de conIigura(ia de ansamblu a acestui mediu istoric. O serie de descoperiri
stiin(iIice apar(innd unor savan(i romni nu s-au bucurat de recunoasterea universala pe care
o meritau la timpul lor. Exemplul acesta ne arata ca ntre ,universalitatea poten(iala' si audien(a
ei mondiala se interpun o serie de Iactori si circumstan(e, care (in de dispozitivul material si
institu(ional care sta n spatele unei culturi, de mecanismul promovarii si al recunoasterii interna-
(ionale. n acest sens, Mircea Mali(a sus(ine cu ndrepta(ire: ,Culturile sunt egale din punct de
vedere al voca(iei lor. Mijloacele de care dispun le Iac inegale.'
532
Procesul comunica(ional universal nu absoarbe imediat crea(iile de perIorman(a din toate
culturile, ceea ce ar Ii ideal; comunicarea valorilor depinde de o seama de mprejurari si ac(iuni
practice, de prestigiul unei culturi, de aria geograIica a limbii, de situa(ia geopolitica a societa(ii
si a culturii respective. Gradul de universalizare a culturii proprii si a limbii este un criteriu al
puterii unui stat. Azi, n societa(ile dominate de comunica(ii si mass media, libertatea inIorma(iei
si diversitatea mesajelor sunt o realitate si o provocare la care Iiecare cultura trebuie sa raspunda
n mod proIesionist si eIicient.
Receptarea unei opere care revolu(ioneaza un domeniu sau un stil, ntruct solicita o schim-
bare a orizontului de asteptare, ntmpina diIiculta(i mult mai mari chiar n cuprinsul culturii
532. Mircea Mali(a, op. cit., p. 167.
n care apare, nu numai n exterior dect operele care conIirma acest orizont si gasesc o
mentalitate si un gust pregatite sa le asimileze. Operele temeinice, de proIunzime si de rezisten(a,
patrund mai greu n spa(iile culturale unde ntlnesc un receptor manevrat de Iluctua(iile modei,
aIlat sub presiunea mass media si a culturii de consum, receptor mai pu(in sensibil la valoarea
ca atare si mai atent la aspectele de accesibilitate imediata sau la cele exotice, pitoresti. Ca
sIera de circula(ie, Panait Istrati e mai ,universal' dect Sadoveanu, de pilda. Sub raport axio-
logic, nsa, lucrurile stau altIel.
Dar ignorarea unor valori se Iace adesea pragmatic si sistematic. Dupa cum am aratat n
alta parte, circuitele comunica(ionale, care si au ,legile' lor, sunt controlate de institu(ii si centre
care apar(in culturilor consolidate. Culturile intrate mai trziu n ciclul modernizarii, Iapt
explicabil istoriceste prin nenumara(i Iactori, culturile de circula(ie restrnsa, desi ar avea ce
oIeri, se izbesc de aceasta situa(ie si ele cunosc Ioarte bine distinc(ia dintre universalitatea
axiologica potential si universalitatea comunica(ionala real. Ultima este cea care conteaza
eIectiv, ntruct numai prin ea o opera este recunoscuta si omologata n mediile active al
constiin(ei contemporane.
Ni se pare limpede Iaptul ca disputa sincronism/protocronism
533
, att de aprinsa cu doua
decenii n urma n cultura romna, poate Ii interpretata si prin grila distinc(iei dintre universalul
axiologic si universalitatea extensiva, comunica(ionala, dintre universalitatea poten(iala si cea
reala. Viziunile sincroniste reduc universalitatea la sensul ei comunica(ional, la sIera de diIu-
ziune, supraliciteaza nsemnatatea prezen(ei ntr-un anumit Ilux cultural, solicitnd adaptarea
culturilor la ,spiritul timpului', spirit identiIicat evident cu un model cultural privilegiat. Pentru
aceasta perspectiva, a exista ca valoare universala nseamna a Ii integrat si omologat n circuitul
actual al valorilor, a Ii recunoscut ca atare de ,centrele' de legitimare si consacrare exterioare
culturii na(ionale.
Dar absen(a recunoasterii interna(ionale, ntr-un anumit moment, sau absen(a din circuitul
comunica(ional, totdeauna controlat de instan(e pragmatice
534
, nu nseamna absen(a universa-
lita(ii poten(iale si axiologice a unor crea(ii sau culturi. n cultura, spune Vianu, nu se pot Iace
ierarhii dupa considerente de alt tip, economice, demograIice sau militare.
,Nu exista popoare mici si mari dect ca o expresie statistica. Popoarele cele mai pu(in numeroase au
dat si continua sa dea opere n care suIletul omenesc traieste n Iorme de mare originalitate si seduc(ie.'
535
533. Vezi Mihai Ungheanu, Exactitatea admiratiei, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1985, pp. 387-
477 (unde este publicat textul integral al celor doua dezbateri, din 1977 si, respectiv, 1978, organizate de revista
Luceafrul pe aceasta tema).
534. Participan(ii la dezbatere au ,demitizat' si demistiIicat strategia de impunere a valorilor n plan
universal si tratamentul inegal la care sunt supuse unele culturi (vezi de exemplu, premiile Nobel). Iata cteva
aprecieri Iacute de M. Ungheanu n aceasta privin(a: ,ntotdeauna mecanismul occidental al promovarii, al
succesului este pus n miscare nu de ntmplatoare impulsuri subiective, ci de precise interese na(ionale, politice.
Func(ioneaza aici Ior(a si interesele imperialismului cultural sau politic care beneIiciaza de o buna organizare,
de bune vaduri de diIuzare si de o experimentata propaganda. Iata de ce Iaptul ca prioritatea diverselor valori
romnesti n-a Iost validata acolo, ne obliga la Iormularea unei scari de valori proprii, la luciditatea perspectivei
protocronice si nu la entuziasmul tarasconez care i se atribuie preventiv. Obiectivitatea Occidentului n materie
de cultura, literatura, arta e una din iluziile scumpe intelectualului romn, la care, date Iiind brutalele realita(i,
este, credem, constrns sa renun(e. Scara de valori pe care ne-o propune Occidentul Iiind nu o data Ialsa, este
Iiresc sa tindem catre o proprie scara de valori' (Mihai Ungheanu, op. cit., p. 475).
535. Tudor Vianu, op. cit., p. 20.
Exista situa(ii, de care istoricii actuali ai culturii si dau tot mai bine seama, cnd valori
autentice sau emblematice pentru o cultura, prin care ea si-ar Ii putut consacra identitatea si
voca(ia creatoare, nu au intrat n circuitul mondial din motive variate. Este vorba de valori
universale potential (sub raport axiologic) care nu s-au universali:at real (sub raport comunica-
(ional). n numele acestei universalita(i poten(iale si axiologice, probate astazi de examenul
critic, prin cercetare istorica si comparativa, teoria protocronismului solicita recunoasterea si
validarea originalita(ii, a ini(iativelor creatoare si a ,valorilor universale' pe care le cuprind
culturile ce nu s-au bucurat de cunoasterea si aprecierea la care ar Ii Iost ndrepta(ite. Drept
urmare, aceste valori lipsesc din tabloul universalita(ii pe care si l-au ntocmit ,marile culturi'
pentru uzul propriu, tablou care este exportat apoi n culturile ,periIerice', inoculnd acestora
un sentiment de inIerioritate.
Dar, n condi(iile dialogului de azi, n care sunt cuprinse toate culturile, iar ,centrele' cultu-
rale autentice sunt raspndite peste tot ,si nu se reduc la cteva capitale vest-europene'
536
, este
Iiresc sa se schimbe si imaginea asupra universalita(ii. Culturile deIavorizate de istorie si recon-
struiesc o noua constiin(a de sine, diIerita de aceea care le-a Iost ntre(inuta sistematic de ,cen-
trele' de legitimare si consacrare. Vechea reprezentare asupra universalita(ii e pusa permanent
n discu(ie, asa cum am aratat, de culturile na(ionale de pretutindeni, IortiIicate n constiin(a
identita(ii lor spirituale si ncurajate sa elaboreaza o alta paradigma a raportului na(ional/uni-
versal. Numai ca, sub aspect practic, raporturile dintre culturi se modiIica Ioarte greu si nu
totdeauna criteriile axiologice sunt cele care decid n strategiile de promovare ,interna(ionala'.
Creatorii si gnditorii romni au subapreciat adesea nsemnatatea procesului real de univer-
salizare. E cunoscuta, de exemplu, pozi(ia lui Calinescu Ia(a de cei care deplngeau cioranian
lipsa de raspndire si audien(a a crea(iilor romnesti:
,Universalul e absolutul. Chestiunea raspndirii e de un ordin cu totul secundar si exterior si depinde
numai de legile diIuziunii. Dante exista n Trecento si continentele nu-l cunosteau, Racine era n
secolul al XVII-lea si boierii romni nu-l cunosteau.'
537
Drept este ca problema decisiva rezida n existen(a acestor valori universale n cuprinsul
unei culturi na(ionale, dar fr inscrierea lor in orbita comunicational cultura respectiv nu
se poate afirma, nu-si poate proba aceast existent original. Sensul comunica(ional nu trebuie
absolutizat, dar a-l ignora ast:i ar Ii o eroare capitala. El indica gradul de recunoastere si de
legitimare pe care l-au ob(inut valorile unei culturi na(ionale pe plan mondial. Maiorescu, la
timpul sau, consemna schimbarea de optica a Occidentului Ia(a de cultura romna si ca urmare
a prezen(ei unor valori romnesti pe circuitele ,diIuziunii'.
,Astazi oamenii lumina(i din strainatate par a sim(i ca n privin(a ntregii vie(i a poporului romn
au Iost prea pu(in si prea rau inIorma(i si se ntorc cu oarecare curiozitate spre cunoasterea unei na(iuni
ce a aratat o valoare mai mare dect i se presupunea'
538
(s. n.).
Iata un eIect al ,diIuziunii'. Valorile nu traiesc n absolut, nchise n sine, ci n relativul
istoriei. Caci apreciem totdeauna ,valoarea universala' a unei opere ,din unghiul timpului si
cu interesele care ne sunt proprii', spunea Vianu, iar ,un criteriu impersonal'
539
, sustras
536. Adrian Marino, Pre:ente romanesti si realitti europene, Bucuresti, Editura Albatros, 1978, p. 38.
537. G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pan in pre:ent, p. 955.
538. T. Maiorescu, op. cit., p. 9.
539. Tudor Vianu, op. cit., p. 10.
temporalita(ii si istoriei reale, din care sa determinam semniIica(ia universala a valorilor, n
diversitatea lor, nu poate Ii gasit. O analogie cu pia(a economica este utila pentru a sublinia
ca valoarea operelor are nevoie de aceasta conIruntare pe pia(a ,culturii universale', pia(a
dominata de circuitul comunica(ional si de un marketing speciIic. For(nd analogia, am putea
spune ca o cultura na(ionala care nu-si universalizeaza practic valorile se aIla n situa(ia unei
ntreprinderi sau economii care produce bunuri ,pe stoc', nepreluate de pia(a si deci neincluse
n circuitul de consum. Este greu sa mai valoriIici, n alt moment istoric, poten(ialul spiritual
al acelor valori care nu au dobndit o recunoastere universala la timpul lor. Desi constiin(a
critica le poate redescoperi si reevalua, este greu sa le mai inserezi n tabloul solidiIicat al culturii
universale. Universalitatea unei culturi na(ionale nu e plenar Iara integrarea valorilor ei, trecute
sau prezente, n circuitul viu al culturii contemporane.
n rezumat, exista cteva analogii si simetrii ntre cele patru sensuri ale universalului. Sensul
ontologic si antropologic este solidar cu sensul axiologic (universalitatea poten(iala), iar sensul
istoric cu cel comunica(ional, pragmatic si Iunc(ional-extensiv. Primele doua sensuri sunt de
fundal, de ntemeiere, iar ultimele doua sunt sensuri de relief, active n planul istoric real.
Ultimele doua apar ca o valoriIicare, ca o aIirmare reala a poten(ialului pe care-l cuprind primele
doua. Mai exact, ca o Iunc(ie existen(iala pe care o dobndesc n anumite condi(ii determinate.
Modele logice ale raportului unitate/diversitate
Dupa cum am aratat n cuprinsul lucrarii, paradigmele teoretice ale raportului U/D comanda
din umbra, ca un registru de Iundal, cmpurile semantice ale termenilor din raportul de care ne
ocupam acum, raportul U/S. Modelele teoretice prin care este interpretata realitatea istorica esen-
(ializeaza o mentalitate colectiva si, deci, n calitatea lor de cadre de gndire cu durata lunga, au
dobndit o imunitate relativa Ia(a de schimbarile survenite n contextele istorice la care se aplica.
Ele se nIa(iseaza ca structuri de mare rezisten(a n gndirea unor epoci sau tipuri de cultura. Func-
(ia lor este asemanatoare cu aceea pe care o ndeplinesc presupozi(iile IilosoIice n cunoasterea Iizica.
,n calitatea lor de supozi(ii-cadru, ele constituie condi(ii Iormale ce Iac posibila cunoasterea Iizica.
Ele sunt a priori n dublul sens ca reprezinta premise din cele mai generale ale cercetarii si ca nu
pot Ii rasturnate, pur si simplu, de noile date ale experien(ei stiin(iIice.'
540
Aceasta este de Iapt si situa(ia n care se aIla paradigma clasica a raportului U/D, care
exercita o presiune extrem de puternica si asupra gndirii stiin(iIice si IilosoIice actuale.
Cercetnd modelele teoretice din substratul antropologiei culturale, am ajuns la convingerea
ca teoriile asupra raportului U/S sunt ele insele o expresie a unei situatii istorice si culturale
reale, o imagine abreviat a raportului real dintre culturi. Situa(iile de Iapt sunt interpretate
prin schemele conceptuale n vigoare, Iara ca valabilitatea teoretica a acestora din urma sa Iie
pusa n discu(ie. Multe erori de apreciere, prejudeca(i si imagini deIormatoare despre o opera
sau despre cultura na(ionala, privita n ansamblul ei, vin dintr-un Iond solidiIicat de reprezentari
pentru care universalul ar Ii totdeauna altceva dect na(ionalul.
Desi a Iost revizuita n multe dintre presupozi(iile ei structurale, paradigma ra(ionalismului
clasic continua sa modeleze reprezentarile curente, dar si cele savante, asupra raportului U/S,
540. Mircea Flonta, Perspectiv filosofic si ratiune stiintific, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclo-
pedica, 1985, p. 361.
ntruct nici situa(iile istorice si contextele sociale care au generat-o nu s-au restructurat radical,
n-au Iost depasite pe de-a-ntregul nici de epoca actuala. Sa amintim cteva idei din acest patri-
moniu de locuri comune, ntruct sunt recunoscute si general acceptate n planul strict al teoriei.
AstIel, se spune adesea, si cu temei, ca universalitatea este o realitate axiologic. Dar ome-
nirea nu este un subiect istoric unitar si abstract, ce ar promova aceleasi valori, cu aceeasi
intensitate sau n aceleasi Iorme. Valorile general-umane se ntrupeaza totdeauna n condi(ii
particulare. Exista interpretari ghidate de ,interese de cunoastere', cum ar spune Habermas,
care detaseaza generalul formal de particularul concret, ca si cnd universalul cultural ar exista
ca o realitate separat de culturile na(ionale. Eroarea care subzista n interpretarile curente
este aceea de a plasa universalul ntr-un spa(iu de sine statator, de a-l considera anterior, separat
si dincolo de na(ional. Universalul se constituie nsa din modele na(ionale, istorice, determinate,
care au dobndit semniIica(ie universala prin expresivitate si caracter exemplar.
541
Universalitatea e o sinteza a valorilor de pretutindeni, o sinteza ce cuprinde si perpetueaza
diversitatea. Nu exista, n acelasi timp, o speciIicitate absoluta, o singularitate ireductibila a
culturilor na(ionale, n sensul unita(ilor nchise spengleriene. Marile crea(ii reprezentative,
exprimnd cu Ior(a suIletul unui popor, viziunile sale despre lume, se nscriu Iiresc n re(eaua
unor coresponden(e si nrudiri, a unor Iilia(ii si inIluen(e, Iara a-si anula prin acest Iapt origi-
nalitatea si statutul propriu.
Problema e tocmai aceasta: de a nu acorda universalului calitatea de superexisten(a, pe de
o parte, iar pe de alta parte, de a nu-l dizolva n conjuncturi istorice relative si n circumstan(ele
pasagere ale diIuziunii. A-l proteja adica de tendin(ele de absolutizare si idealizare excesiva
si, n extrema cealalta, de relativizare contextuala.
esatura complexa a rela(iei U/S va Ii n(eleasa mai bine daca vom respinge cteva inter-
pretari unilaterale care o IalsiIica. Cea dinti dintre acestea rezida n ideea opo:itiei dintre
national si universal. ,Dualismul antinomic' al gndirii occidentale, despre care vorbea Mihai
Ralea, a Iost proiectat si asupra rela(iei U/S. Cultura europeana, aIirma Ralea, ar avea o pozi(ie
intermediara ntre culturile de tip eleat si culturile de tip heraclitean
542
, o Iorma ce cauta sa
concilieze contrariile, dar recade mereu n dualita(ile care i alcatuiesc esen(a, cu accente
alternante si ritmice, cnd pe una, cnd pe alta dintre cele doua componente ale sale. Rela(ia
U/S a Iost si ea n(eleasa prin grila dualita(ilor clasice, prin mecanismul constitu(ional al
opozi(iiilor general/individual, con(inut/Iorma, esen(a/Ienomen, natura/cultura etc.
Nucleul logic al acestor opozi(ii este codiIicat de relatia General/Particular (G/P), rela(ie
a carei autoritate (ine de Iormula pe care i-a dat-o Aristotel. Modelul logic al rela(iei G/P (sau
G/P/I incluznd si individualul) are un prestigiu Iara echivalent n mentalitatea noastra. Rela(ia
G/Pexprima ,principala trasatura structurala a existen(ei', spune Mircea Florian, Iiind ,oarecum
minunea lumii'
543
. Dar constatarea cea mai relevanta pentru noi este urmatoarea: raportul U/S
in cultur nu este perfect simetric raportului logic G/P. IdentiIicarea celor doua raporturi, echi-
valarea lor tacita este sursa celor mai Irecvente deIormari care se ntlnesc n teoriile speciIicului
na(ional si n n(elegerea raportului dintre culturile na(ionale si ,universalitate'.
541. Vezi Al. Tanase, Cultur si umanism, Bucuresti, Editura Politica, pp. 114-115.
542. Mihai Ralea, ,Dualismul culturii europene si concep(ia omului total', n Scrieri din trecut, vol. 3,
Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1958, pp. 7-25; vezi si Anton Dumitriu, Culturi eleate si
culturi heraclitice, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1987, pp. 119-125.
543. Mircea Florian, Recesivitatea ca structur a lumii, vol. I, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983, p. 109.
Contaminarea celor doua tipuri de raporturi este Iavorizata si de Iaptul ca echivalen(a lor
este justiIicata pna la un anumit punct si prezinta o aparen(a de adevar care o protejeaza de
o examinare mai atenta. ntruct a gndi raportul U/S n cultura prin intermediul raportului
G/P presupune stabilirea unei simetrii logice si posibilitatea de a substitui n decursul analizei
termenii lor corespunzatori, ajungem inevitabil la reprezentari care deIormeaza imaginea rela(iei
dintre culturile na(ionale.
AstIel, n schema G/P, determina(iile particulare nu se confund cu cele generale si nu le
vor lua locul. Ele coexista n orice realitate, dar reprezentarea care se impune este ca ele ar Ii
straturi si aspecte diferite. Generalul e prezent n Iiecare specie particulara, ca un set de note
comune, dar el nu cuprinde si ,diferenta specific' a lor. Nici n viziunile ontologice, nici n
perspectiva teoriei cunoasterii, asa cum ni le-a transmis glorioase tradi(ia ra(ionalista, nu poate
Ii vorba de o identitate a generalului cu particularul. Structura logica a raportului G/Pne spune
ca ,diIeren(a speciIica' e altceva dect generalul. AIirma(ia ca generalul exista in si prin parti-
cular nu salveaza nimic, ci mai degraba aminteste nca o data deosebirea lor constitu(ionala.
Asadar, din aceasta schema ar rezulta ca universalitatea unei culturi ar Ii data doar de acele
crea(ii care exprima notele general-umane ale unei realita(i sociale concrete, iar speciIicul
na(ional al respectivei culturi ar trebui sa-l reducem inevitabil la crea(iile care exprima notele
sale ,particulare'. Absurditatea concluziei este evidenta: ar rezulta ca operele speciIic na(ionale
vor ramne ,particulare' prin Iaptul ca ar exprima realita(i particulare, nu generale. n Ielul
acesta, opera(ia logica de substituire a termenilor a si Iavorizat introducerea unei sci:iuni n
cosmosul de Iorme culturale. De Iapt, disociem n Ielul acesta ,universalul' de ,speciIicul
na(ional', ca doua straturi valorice ale culturii, ca doua etaje ale unui ediIiciu. Iata consecin(ele
ce decurg din echivalarea raportului U/S cu raportul G/P:
1. Crea(iile care au caracter universal ar Ii altele dect cele care au atributul speciIicita(ii
na(ionale.
2. Universalul ar Ii etaful superior, sub raport axiologic, Ia(a de care speciIicul na(ional
ar Ii etaful su inferior.
Aceste implica(ii rezulta din Iaptul ca rela(ia U/S se contamineaza automat de o semniIica(ie
axiologica. Chiar daca aceste reprezentari inadecvate au Iost adesea respinse, argumentele
Iolosite au Iost tot cele extrase din grila raportului G/P.
,Dar, mai nti, particularul este nsusi modul de existen(a al generalului si nu ceva care-l completeaza
si-l mboga(este (ca si cum ar Ii totusi altcceva). Apoi, raportul general-particular nu este traductibil
prin si echivalent cu raportul esen(a-Ienomen.'
544
AIirma(ii perIect ndrepta(ite, dar analiza nu iese din schema consacrata a rela(iei G/P, n
care se aIla radacina interpretarilor deIormatoare. Incompatibilitatea de principiu rezida n Iaptul
ca n structura logica a rela(iei G/P nu este cuprinsa presupozi(ia ca notele particulare sa se
converteasca n note generale si nici opera(ia inversa prin care generalul ar deveni individual.
De aceea, n aceasta logica este de nen(eles Iaptul ca pot deveni universale tocmai valorile
care exprima diIeren(ele si originalitatea unei culturi na(ionale. Nici o cultura nu participa la
universalitate dect cu valorile care-i exprima identitatea si nu cu valorile n care s-ar exprima
caracteristicile altor culturi sau ,notele comune' ale diIeritelor comunita(i etnice. Mircea Florian
este Ioarte explicit n aceasta privin(a:
544. Al.Tanase, Cultur si umanism, ed. cit., p. 96.
,Generalul, orict ar Ii de diIeren(iat, nu devine individual, nu absoarbe unicul pentru a produce o
esen(a unica. Structura existentei nu cunoaste metamorfo:a generalului in individual si invers |.|
dect poate printr-o miscare de bagheta magica.'
545
(s. n.).
Pentru M. Florian, individualul este dominant, este ,suportul lumii', iar generalul este
recesiv; individualul este nsa ,constituit din generali', el Iiind suportul care i (ine laolalta.
,Individualul da unitate generalilor, care altminteri n-ar exista, caci repetam si accentuam apasat
generalul nu are existen(a independenta si deci el este acela care dispare, se goleste de existen(a,
daca ridica preten(ia de independent si prioritate'
546
(s. n.).
Raportul G/P, aplicat culturii, ne arata mereu distinctia dintre culturile na(ionale si cultura
universala, cu toate adaosurile ,dialectice' care nso(esc analiza acestui raport. Dar, prin sensurile
sale antropologice si axiologice, raportul U/S n cultura exprima tocmai ideea unei identitti
a crea(iilor speciIic na(ionale si a celor universale, asadar unitatea a doua aspecte ale culturii
pe care raportul G/P nu Iace dect sa le arate deosebirea, chiar si atunci cnd n spirit dialectic
vorbeste de unitatea lor.
Am aratat ca operele universale nu sunt altele dect cele na(ionale, ci sunt tocmai cele
care ntrunesc n modul cel mai proIund si atributul speciIicita(ii na(ionale. Aceleasi crea(ii
care sunt examinate pentru a releva dimensiunea universala a unei culturi sunt examinate si
pentru determinarea speciIicului ei na(ional. Or aceasta mprejurare esen(iala nu rezulta din
modelul logic al raportului G/P.
Asadar, ntr-o cultura na(ionala nu putem Iace distinc(ii pertinente ntre crea(ii care ar Ii
universale si alte crea(ii care ar Ii doar specific nationale. Criteriile de diIeren(iere vizeaza gradul
de realizare valoric a operelor. n operele din vrIul ierarhiei valorice universalul si specificul
se identific, iar, pe masura ce coborm pe scara axiologica a operelor, atributele universalita(ii
si ale speciIicita(ii na(ionale se reduc si scad concomitent cu aceeasi intensitate. Numai astIel
putem n(elege de ce ,orice poet universal este ipso facto un poet na(ional'. Drept urmare,
pentru a nlatura umbra grea a viziunii platoniciene, cu presupozi(ia ei ca universalul reprezinta
o existen(a de sine statatoare, am proiectat raportul U/S pe fundalul raportului U/D si am ocolit
sistematic n lucrare echivalarea lui cu raportul G/P. De aceea, n text nici n-am Iolosit acesti
termeni, dect rareori.
Rela(ia G/P este solidara cu ,logica domina(iei', care este o rela(ie cu sens vertical, pe
cnd rela(ia U/D evoca orizontalitatea n care dialogheaza diversita(ile coexistente ale unei
umanita(i solidare. Supraevaluarea generalului, n Iapt, a par(ii care vrea sa se substituie ntre-
gului, este o stratagema teoretica asociata unor tendin(e de domina(ie. mpotriva metropolei
(sau a ,centrelor de putere' pe care istoria recenta le-a multiplicat), societa(ile din ,periIerie'
si din ,semiperiIerie' au Iacut revolutii n numele particularului si al diversita(ii, revendicnd
luarea n considerare a identita(ii lor culturale.
Numai n masura n care rela(ia G/Par Ii reinterpretata si reIormulata, dupa modelul propus
de C. Noica, dintr-o perspectiva hermeneutica, ea ar putea Ii utilizata pentru a explica si descrie
raportul de inerent dintre U/S. Crea(iile de perIorman(a din interiorul unei culturi, precum si
culturile na(ionale, privite ca totalita(i concrete n raport cu planul universalita(ii antropologice,
se aIla n condi(ia de holomer, de individual-general, un individual saturat de general, care
545. Mircea Florian, op. cit., p. 109.
546. Ibidem. p. 113.
poate ,da seama' de general. Culturile na(ionale con(in si ntruchipeaza universalul n propria
lor substan(a, si aceasta ntr-un sens proIund existen(ial, anume acela ca asigura reproducerea
si dezvoltarea istoric a comunita(ilor care le-au produs. Universalitatea pe care o dobndesc
operele de perIorman(a este, ntr-un Iel, o plus-valoare a culturilor na(ionale. Orice cultura
na(ionala este un ,universal concret' (Hegel), un ntreg structurat, o totalitate individualizata,
si, ca atare, numai rela(ia U/D poate exprima raporturile dintre culturile na(ionale, ca totalita(i
cu identitate relativa, precum si raporturile dintre aceste culturi si universalitatea pe care o
mijlocesc ele nsele prin propria lor existen(a si prin dialogul dintre ele.
Cultura, n n(elesul cu care operam, nu e imaginea complet si reduplicata a societa(ii
na(ionale, ci imaginea ei expresiv, ceea ce nseamna caracteristic. Structurile societa(ii pot
Ii regasite simbolic n Iorma interna a culturii, n esantioanele ei reprezentative. n (esatura
vie(ii sociale se pierd adesea liniile care dau personalitate na(iunilor. n cultura, identitatea
dobndeste pregnan(a, contur, relieI, devine reperabila. De aceea, ncercarile de a caracteriza
na(iunile se adreseaza culturilor produse de ele si nu vie(ii lor sociale globale, pentru a caror
n(elegere e necesara o radiograIie mult mai complexa. Privit pe ,Ia(a', un covor are contururi,
desene, Iiguri distincte, recunoastem personalitatea lui. Acelasi covor privit pe ,dos' si arata
ornamentele tulburi, necate n Iire si noduri care Iac aproape imposibila opera(ia de reconstituire
a liniilor si Iigurilor care apar pe ,Ia(a' lui.
547
A cerceta ,atelierul' de (esatorie, societatea ca
totalitate, n care se produce covorul pentru a pastra sugestia metaIorica a exemplului , e
o cerin(a legitima, dar ea presupune alt tip de analiza.
Fiecare popor traieste si exprima intregul registru al sensibilita(ii si gndirii umane, dar
n Iorme si modalita(i care-i sunt proprii, n alcatuiri simbolice originale, inedite. Culturile
na(ionale sunt intreguri, sunt universuri care aspira spre completitudine, totalita(i ce au un
caracter de saturatie simbolic n raport cu Iunc(iile la care trebuie sa raspunda, indiIerent de
numarul elementelor care satisIac aceste Iunc(ii. ntr-o viziune holograIica, pe care am invocat-
o adeseori n cuprinsul acestei car(i, ,biblioteca unei civiliza(ii e ntotdeauna completa'
548
.
Dialogul i comunicarea dintre culturi
Disciplinele antropologice au organizat n secolul nostru un adevarat asalt asupra diversita(ii
culturilor, ncercnd sa se elibereze de imaginea unei umanita(i omogene si canonizate dupa
modelul clasic. Pozi(ia epistemologica a antropologiei este marcata nsa si astazi de o contradic-
(ie interna: dupa cum am mai spus, ea s-a aIirmat ca o stiin(a occidental aplicata culturilor ,neoc-
cidentale', stiin(a societa(ilor dezvoltate despre societa(ile ,ntrziate' (,Iara istorie' scrisa, societa(i
si culturi ,arhaice', ,primitive', ,tradi(ionale' etc.). Din aceasta mprejurare decurg multe atitudini
contradictorii. Recunoasterea diversita(ii na(ionale a culturilor se Iacea adesea pe Iondul reprezen-
tarilor etnocentriste care acordau culturii occidentale privilegiul de a exempliIica direc(ia sau
,calea regala' a umanita(ii. n loc de a aborda dezvoltarea moderna a societa(ilor occidentale
ca o evolu(ie particular (rezultat al unor conjuncturi speciIice), antropologia culturala si IilosoIia
istoriei au transIormat aceasta particularitate ntr-un model cu valabilitate general.
547. Vezi Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. II, Bucuresti, Editura Minerva, 1987, p. 130. DiIeren(a
dintre cele doua imagini ale covorului este Iolosita de autor, dupa cum am mai spus, pentru a exprima metaIoric
diIeren(a dintre Iormula romanului ,doric' si Iormula romanului ,ionic' si ,corintic'.
548. Gerard Genette, Figuri, Bucuresti, Editura Univers, 1978, p. 81.
Max Weber a explicat nsa Iaptul ca apari(ia capitalismului occidental de Iactura moderna
este legata de o combina(ie particulara de Iactori organizarea ra(ionala a muncii libere, dezvol-
tarea pie(elor de capital, inova(ii tehnologice, orientarea spre rentabilitate si calcul economic,
administra(ie ra(ionala eIicienta, la care se adauga o noua mentalitate economica, avnd un
substrat religios n etica protestanta. Aratnd ca mul(i Iactori caracteristici ai capitalismului
modern existau n mod separat si n alte societa(i, Max Weber repeta obsesiv ideea ca ,numai
n Occident'
549
acesti Iactori s-au combinat ntr-o ecua(ie capabila sa genereze capitalismul
ra(ional, de mare ntreprindere, orientat spre eIicien(a pe termen lung, Iormula ce a depasit n
perIorman(e capitalismul ,aventurier', colonial si politic, ct si pe cel Iinanciar, ,speculant'.
El subliniaza mereu caracterul particular al modelului de capitalism si de civiliza(ie din (arile
occidentale, chiar daca ulterior acest model s-a extins si a dobndit o nsemnatate universala.
ntrebarile sale cele mai Irecvente sunt de genul:
,De ce interesele capitaliste nu au avut acelasi eIect n China sau n India? De ce acolo nici dezvoltarea
stiin(iIica, nici cea artistica, nici cea statala, nici cea economica nu le-au mpins pe Iagasul ra(ionalizarii
care este propriu Occidentului?'
550
Interesat de ,eIectul practic al religiei'
551
, Max Weber gaseste o corela(ie expresiva ntre
Iormele de organizare sociala, conduitele economice si motiva(iile muncii, pe de o parte, si
con(inutul credin(elor si ideilor religioase, pe de alta parte. Este o idee ce va Iace cariera n gndirea
contemporana. Pe acest temei, el desciIreaza ,speciIicul ra(ionalismului occidental' (sublinierea
autorului) Ia(a de modurile de gndire dominante din alte arii de civiliza(ie. AstIel, spiritul capi-
talismului occidental, cu revalorizarea etica a muncii si noile sale comportamente economice,
ar Ii marcat n mod evident de inIluen(a exercitata de ,etica ra(ionala a protestantismului ascetic',
una dintre Ior(ele culturale ale acestui tip de capitalism. Din analizele lui Max Weber rezulta ca
Iorma de capitalism care a triumIat n Occident este ,cu totul deosebita si (care) nu s-a dezvoltat
nicaieri n alta parte'
552
. Asadar, este atipica, este excep(ia, nu regula istoriei universale.
Reprezentarile occidentalo-centriste au operat nsa cu teza ca perIorman(ele acestei civiliza(ii
ar demonstra ca numai modelul ei exprima sensul viabil si autentic al istoriei umane. Reducnd
ideea de progres la o lege abstracta, marxismul dogmatic, de manual, a vulgarizat acest ,europo-
centrism', iar exponen(ii lui, ,Iiindca erau prea pu(in marxisti'
553
, au transIerat logica de evolu(ie
a societa(ilor occidentale ntr-o schema ce ar Ii aplicabila la scara istoriei universale. Marcat
de paradigma clasica, n varianta ei istorista, Marx s-a Ierit, totusi, sa Iaca o atare extrapolare,
preciznd, n cteva rnduri, ca schema sa de evolu(ie este valabila ,numai pentru condi(iile
existente n Europa'
554
.
Aceste scheme s-au dovedit, totusi, extrem de tenace si nu au Iost depasite dect odata ce
istoria reala a reamenajat raporturile dintre culturi, iar normele de obiectivitate stiin(iIica ale
paradigmei clasice au Iost puse n discu(ie att n stiin(ele naturii, ct si n cele sociale si umane.
549. Max Weber, Etica protestant si spiritul capitalismului, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, pp. 5-22.
550. Ibidem, p. 16.
551. Ibidem, p. 72.
552. Ibidem, p. 12.
553. Jean-Jacques Goblot, ,Istoria civiliza(iilor si concep(ia marxista despre evolu(ia sociala', n: Antoine
Pelletier, Jean-Jacques Goblot, Materialismul istoric si istoria civili:atiilor, Bucuresti, Editura Politica, 1973,
p. 99; vezi si pp. 114-122.
554. Karl Marx, Ba:ele criticii economiei politice, vol. I, Bucuresti, Editura Politica, 1972, p. 446.
Antropologul a n(eles ca nu poate ajunge la o n(elegere autentica dect daca ncearca sa-l
cunoasca pe ,altul' la el acasa, sa-l cunoasca ,n sine', ca structura diIeren(iata si individualizata
a umanului. Apollo, zeul tutelar al spiritualita(ii, care a propus gloriosul umanism clasic, a
reprodus adesea n cultura ,socratica', secole de-a rndul, si opozi(ia dintre ,grec si barbar'.
n ceasul umanismului contemporan, culturile, inclusiv cele ,de perIorman(a', au ajuns n punctul
critic dincolo de care nu mai sunt posibile dect umanismele ,deschise', acelea care se stiu
relative si muritoare, disponibile pentru dialog si colaborare.
Civiliza(ia contemporana a atins doua perIorman(e tehnologice cu semniIica(ie ,metaIizica'
pentru destinul omului. E vorba de producerea pe cale industriala a armelor nucleare si de iesirea
din spa(iu terestru si explorarea cosmosului. Putndu-se autodistruge ca specie, omul a devenit
cu adevarat stapn pe soarta sa. Civiliza(ia e, ntr-adevar, la rascruce. De aici ncolo destinul
omului depinde de alegerea ce o va Iace. No(iunea de responsabilitate capata acum alta dimen-
siune, una cu adevarat coextensiva liberta(ii. Si ntrebarea hamletiana pe care si-o Iormu-
leaza astazi gndirea IilosoIica este aceea dac omul va supravietui propriei sale libertti pe
care a dobndit-o cu attea eIorturi si sacriIicii. Savan(ii au calculat ca Universul trebuie sa
prelucreze o cantitate de inIorma(ie de ordinul a 10 la puterea 33 de biti pentru a produce si
men(ine n via(a un subiect capabil sa pronun(e: Cogito, ergo sum. n col(ul nostru de univers
omul a devenit acum cu adevarat o Iiin(a cosmologic, un Iactor al devenirii naturii, capabil
sa manipuleze codul genetic si sa provoace schimbari majore n condi(iile terestre de via(a.
Asa cum rela(ia omului cu natura a atins un punct critic, dincolo de care omenirea, obsedata
de scopuri imediate, ar putea sa sIrseasca printr-o lenta sinucidere ecologica varianta deloc
abstracta si ndepartata , tot astIel si vechile raporturi de domina(ie dintre societa(i, na(iuni
si culturi particulare au atins un prag de la care conservarea diversittii a devenit o conditie
a supravietuirii. Pentru ambele tipuri de rela(ii se vorbeste azi de necesitatea unei ,noi alian(e',
de un nou umanism care sa opreasca tentativele de ,colonizare' a naturii si strategiile de
domina(ie n rela(iile dintre societa(i si culturi.
Traim ntr-o lume globala, unica, cu rela(ii de solidaritate Iunc(ionala ntre par(ile sale, dar
este o lume a inegalita(ilor si contradic(iilor puternice. Interdependen(ele si integrarile n-au
anulat discrepan(ele economice, tehnologice, sociale si culturale dintre na(iuni, ci le-au adancit.
Experien(a traita de America Latina i prilejuieste lui Eduardo Galeano constatarea amara ca:
,nIrngerea noastra a Iacut parte implicit din victoria altora |deoarece| Ior(a sistemului imperialist,
n ansamblul sau, rezida n mod necesar n inegalitatea par(ilor sale componente.'
555
,Dependen(a nu nceteaza, si schimba doar substan(a' si strategiile, spune autorul citat,
prioritara devenind acum dependen(a tehnologica si stiin(iIica, invazia modelelor culturale ale
metropolei prin mass media, transplantul cultural, asisten(a Iinanciara sub mantia careia ,se
ascund multe pumnale stralucitoare'
556
. Galeano considera ca vastul sistem al interdependen(elor
actuale reprezinta, n multe privin(e, ,organizarea interna(ionala a inegalita(ii' culturale si eco-
nomice, situa(ie din care rezulta ca
,subdezvoltarea latino-americana este o consecin(a a dezvoltarii altora, ca noi, latino-americanii, suntem
saraci, deoarece pamntul pe care calcam este bogat, si ca locurile binecuvntate de natura au Iost
blestemate de istorie.'
557
555. Eduardo Galeano, Jenele deschise ale Americii Latine, Bucuresti, Editura Politica, 1983, p. 7.
556. Ibidem, p. 287.
557. Ibidem, p. 329.
Iata, asadar, ca si mult laudata tendin(a spre mondializare si globalizare poate Ii privita
din sisteme de reIerin(a diIerite pentru a-i desciIra semniIica(iile si consecin(ele. Mircea Eliade
aIirma ca tocmai n perioada n care se ediIicau aceste interdependen(e moderne, viziunile
istoriciste si evolu(ioniste care operau cu ideea unui sens unic si universal al dezvoltarii istorice,
pe care-l identiIicau cu tipul de civiliza(ie occidentala au Iost sus(inute teoretic de
,gnditorii care apar(ineau na(iunilor pentru care istoria nu a Iost niciodata o teroare continu. Acesti
gnditori ar Ii adoptat probabil alta perspectiva daca ar Ii apar(inut na(iunilor marcate de Iatalitatea
istoriei.'
558
Termeni ca ,neocolonialism', ,invazie culturala' si ,imperialism cultural' sunt Iolosi(i
deseori pentru a semnala si descrie realitatea acestor decalaje si amenin(ari asupra identita(ilor
culturale.
559
Punnd n dezbatere eIectele generate de mass media asupra rela(iilor dintre culturi,
unii exege(i merg pna acolo nct aIirma ca
,sistemele moderne de comunicare si modul n care acestea sunt Iolosite creeaza o amenin(are la
adresa identita(ii culturale a majorita(ii (arilor, daca nu cumva a tuturor.'
560
Desi s-au largit cadrele spirituale si geograIice ale dialogului dintre culturi, ,logica
domina(iei' (logica lui Ares!) nu s-a restrns, ci s-a extins, si-a raIinat instrumentele si strategiile.
,Occidentul, cndva stapnitorul planetei, a Iost constrns sa renun(e la imperiile coloniale, dar si
men(ine cu disperare imperialismul intelectual.'
561
Mass media vehiculeaza cu precadere o cultura de consum, produs al ,industriilor culturale',
interesate sa ,colonizeze noua AIrica', cum spune Edgar Morin, sa ia n stapnire si sa manipuleze
suIletul receptorilor, pentru a-l transIorma ntr-o noua ,pia(a de desIacere'. ntruct a reusit sa
administreze dorin(ele si aspria(iile sociale, capitalismul trziu ar Ii nIaptuit o ,contrarevolu(ie
preventiva', spunea Marcuse. Noile mijloace tehnice de comunicare si diIuzare sunt intrumentele
cele mai eIicace de subordonare culturala, de instituire a unor raporturi inegale, prin care culturile
periIerice devin o pia(a de desIacere pentru produsele industriei culturale din metropole.
EIectele uniIormizarii si ale standardizarii sunt reale si ngrijoratoare. Aceste mijloace au
produs ini(ial un consumator pasiv, lipsit de spirit critic, masiIicat, unidimensionalizat de
societatea de consum. Dar, asa cum demonstreaza Robert Escarpit, receptorul, dupa ce a depasit
momentul Iascina(iei si al seduc(iei, devine tot mai selectiv si mai pu(in dispus sa accepte orice
oIerta (pseudo)culturala. El se instruieste pas cu pas, iar n ceea ce priveste societatea de consum
,nu trebuie sa Iim prea siguri de eternitatea sau durabilitatea ei'
562
. O ,revolu(ie' culturala se
nIaptuieste tacit, nezgomotoasa, nespectaculoasa, dar adnca. Mijloacele de comunicare vor
permite, treptat, ,Iiecaruia sa Iie un altul, diIerit de al(ii dar prin ceilal(i, cu arme egale, cu
sanse egale de a-si aIirma individualitatea'
563
.
558. Mircea Eliade, Le mythe de leternel retour, Paris, Editions Gallimard, 1969, p. 176.
559. Mai multe voci, o singur lume (coord. Sean MacBride), UNESCO, Bucuresti, Editura Stiin(iIica
si Enciclopedica, 1982, p. 188.
560. Ibidem, p. 184.
561. Georges GusdorI, ,Trecutul, prezentul si viitorul cercetarii interdisciplinare', n vol. Interdisciplina-
ritatea si stiintele umane, Bucuresti, Editura Politica, 1986, p. 94.
562. Robert Escarpit, De la sociolgia literaturii la teoria comunicrii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si
Enciclopedica, 1980, p. 455.
563. Ibidem.
Culturile si reconstruiesc modernitatea proprie, Iolosind legaturile interculturale ca plat-
Iorma pentru consolidarea identita(ii lor. Din aceasta interIeren(a rezulta inevitabil si o apropiere
si o asemanare a stilurilor de via(a si a modurilor de gndire, situa(ie n care valorile ce apar(in
,societa(ilor Iavorizate'
564
dobndesc n chip ,Iiresc' o pozi(ie hegemonica. UniIormizarea
ce rezulta din imperialismul mediatic poate duce la stagnarea omenirii n Iorme stereotipizate,
pe cnd diversitatea culturala, daca ar Ii ncurajata, ar men(ine resursele de creativitate pentru
Iiecare societate n parte si pentru omenire n ntregul ei. Iata un avertisment privind aceste
amenin(ari:
,Caci omogenitatea crescnda la care ar conduce uniIormizarea lumii pe baza unui model unic poate
Iace ca specia umana sa Iie lipsita de mijloacele necesare spre a Iace Ia(a unor pericole necunoscute
sau noi, asemenea acelor specii de plante si animale selec(ionate artiIicial pentru perIorman(ele si
randamentul lor, care se vad, dintr-o data, lipsite de apararea pe care boga(ia si varietatea poten(ialului
genetic natural le-ar Ii putut-o oIeri n Ia(a primejdiei. Cine ar putea spune ca o anume cultura ori
trasatura genetica, acum pierdute printre ruinele societa(ilor tradi(ionale, nu Iorma parte integranta
dintr-un patrimoniu necesar poate pentru progresul viitor al umanita(ii? Tot astIel, nu putem exclude
posibilitatea ca ntr-o zi societatea tehnologica mondiala ar putea sa piara ca urmare a entropiei, din
cauza insuIicientei diIeren(ieri a culturilor.'
565
Identitatea culturala e privita ca una dintre ,Ior(ele motrice ale istoriei'
566
. Orice Iorma
autentica de crea(ie este indisolubil legata de un moment concret si speciIic, de o realitate parti-
culara din care rezulta si pe care o exprima, deschizndu-se, n acelasi timp, spre sensuri univer-
sale. Orice cultura individualizata produce si aIirma idei, reprezentari, simboluri si valori care
exprima condi(ia general umana:
,Aceasta este imanen(a statornica a universalului oricarei experien(e de cultura si de stiin(a, care
deIineste n esen(a solidaritatea spirituala a omenirii.'
567
Orice cultura este o sansa acordata omenirii, suportul unei varieta(i a crea(iei umane. Ideea
pluralita(ii culturale s-a impus concomitent cu no(iunea de patrimoniu cultural universal.
Amndoua sunt no(iuni caracteristice epocii noastre. Rene Maheu a caracterizat stadiul contem-
poran al omenirii prin no(iunea de ,civiliza(ie a universalului', Iolosind o sintagma lansata de
Teilhard de Chardin. El a precizat nsa, chiar n discursul (inut la Universitatea din Bucuresti,
cu ocazia decernarii diplomei de doctor honoris causa al acestei universita(i, ca n noul mediu
al civiliza(iei universale
,particularita(ile geo-socio-istorice ale indivizilor si ale popoarelor nu sunt nicidecum suprimate; omul
nu exista si nu progreseaza dect prin diversitatea sa.'
568
Sensul pertinent al no(iunii de ,civiliza(ie a universalului' se reIera la posibilitatea cunoas-
terii reciproce a culturilor, la oglindirea lor unele n altele, la interdependen(ele lor active si,
totodata, la posibilitatea de a alcatui un tablou ct mai complet al patrimoniului comun al umani-
ttii, patrimoniu n care intra aceste pluralita(i culturale cu ceea ce au ele speciIic si original.
Ca urmare a noilor mijloace de cunoastere si comunicare, toate infptuirile culturale ale omenirii
564. Amadou-Mahtar MBow, La i:voarele viitorului, Bucuresti, Editura Politica, 1985, pp. 108-109.
565. Ibidem, p. 104
566. Ibidem, p. 105
567. Rene Maheu, Civili:atia universalului, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1968, pp. 230
568. Ibidem, p. 283
pot fi in chip potential cunoscute si asimilate de fiecare cultur in parte. Fiecare are, poten(ial
vorbind, sansa sa ,traduca' n propria sa perspectiva de gndire si sensibilitate totalitatea per-
spectivelor umane. Rezulta oare din acest dialog o uniIormizare a lor n chip necesar? Dimpo-
triva, ntlnindu-se, culturile se mboga(esc reciproc si se consolideaza Iiecare n speciIicul ei,
diversiIicnd astIel Ior(a creatoare a omului. Paradoxul Iecund, repetat de attea ori cu privire
la rela(ia de inerent ntre speciIic si universal, e reamintit nca o data de autor: ,Pentru stiin(a,
ca si pentru cultura, considerate ca experien(e traite, se poate spune: devenind tot mai particular,
devii tot mai universal.'
569
De aceea, recunoasterea pluralita(ii culturilor nu contrazice unitatea spiritului uman.
No(iunea de istorie universala capata acum sensuri noi. Dezvoltarea culturilor nu mai este
conceputa ca un proces cu un subiect unic si constant. Acest subiect e acum conceput ca Iiind
divers in el insusi, iar istoria universala trebuie sa recompuna tabloul acestor nIaptuiri originale.
Orice perspectiva cu preten(ii globale e condi(ionata de un context cultural determinat.
Exist o ,subiectivitate' consubstantial fiecrei culturi. Constatnd ca toate IilosoIiile istoriei
sunt marcate de perspective etnocentriste, Ricour aprecia ca ntlnirea unor culturi na(ionale
diIerite n contextul unei civiliza(ii universale este un Ienomen care nu si-a gasit nca o concep-
tualizare adecvata: ,nu avem IilosoIii ale istoriei care sa rezolve problemele de coexisten(a'
570
ale acestor culturi.
Astazi nsa, datorita acestui spa(iu ,inter-subiectiv' n care dialogheaza culturile, exista
posibilitatea de a lua ca punct de plecare si n reconstituirea istoriei universale nu cteva sau
un grup de culturi considerate etalon, ci tocmai multiplicitatea ,subiectului', adica un subiect
,plural' al crea(iei umane. Aceasta este noutatea pe care o aduce epoca noastra si care, ntr-
adevar, merita denumirea de civiliza(ie a universalului n masura n care ea ncearca sa totali:e:e
diversita(ile sincronice si diacronice ale umanita(ii. Dar numai n acest n(eles de care am vorbit
pna acum, adica o cunoastere si o oglindire reciproca a culturilor, o sinteza a unor culturi
diverse, Iara a le dizolva ntr-un Ilux omogenizator si unilinear. SemniIica(ia termenului cuprinde,
de asemenea, si ceea ce se poate numi ,descentralizarea perspectivelor de interpretare'
571
a
culturilor. Suntem, asadar, n Ia(a unui nou umanism, un umanism ,descentrat', deschis, planetar,
global, eliberat de ngustimi, prejudeca(i si etnocentrisme imperiale si tribale, singurul capabil
sa valorizeze pozitiv si sa legitimeze diversitatea reala a culturilor, sa nlocuiasca vechea ordine
a domina(iei si a conIruntarii cu un spa(iu intersubiectiv al dialogului si al colaborarii.
Noua mprejurare istorica n care se aIla omenirea solidarizata ca destin global presupune
tocmai recunoasterea diversita(ii ei launtrice drept condi(ie a supravie(uirii si dezvoltarii sale.
Este interesant modul n care s-a repercutat aceasta situa(ie noua n categoriile mentale si aIective
proiectate asupra raportului U/S. Fenomenele de care vorbim au intensiIicat, prin rezonan(a
lor, att sentimentul si constiin(a teoretica a unita(ii Iundamentale a destinului uman, ct si
convingerea ca diversitatea crea(iilor umane, a culturilor deci, are o valoare pozitiva si trebuie
aparata ca un patrimoniu de boga(ie a umanului. Ideea de unitate a omului, n raport cu care
dobndesc semniIica(ie diIeritele culturi, suIera un proces de reconstruc(ie, dar pe o baza
oarecum ne-euclidiana. Unitatea umanului nu mai este gndita nici ca Iiind anterioara, nici
posterioara entita(ilor culturale diverse, ci inerent Iiecareia.
569. Ibidem, p. 231
570. Paul Ricour, Lhistoire et verite, Paris, Editions du Seuil, 1955, pp. 287-288.
571. Rene Maheu, op. cit., p. 233.
Personalita(ile emblematice ale culturii romne, polivalente si orientate prin voca(ie spre
sinteze de tip universal, precum Cantemir, I. Heliade Radulescu, Eminescu, Hasdeu, Blaga,
Iorga si M. Eliade
572
, au gndit speciIicul integrat n universal, dar nu dizolvat n el. Ultimul
dintre cei men(iona(i, Mircea Eliade, si-a situat deliberat cercetarile n perspectiva istoriei uni-
versale
573
. Teza sa este ca Iiecare cultura ,locala' trebuie integrata n vasta panorama a macrois-
toriei umanita(ii pentru a-i dezvalui semniIica(ia universala. Universalul e un concept cheie,
dar e altIel n(eles acum. El e solidar cu ideea de totalitate spa(io-temporala a Ienomenului
uman. Universalul semniIica acum ceea ce apar(ine ontologic tuturor culturilor, indiIerent de
Iaptul ca realizarile lor sunt validate sau nu de o metropola ce controleaza la un moment dat
Ienomenalitatea istoriei.
ConIruntarea spiritualita(ii occidentale cu modelele culturale arhaice, tradi(ionale sau extra-
europene a pregatit un nou mod de n(elegere a diversita(ii culturilor si un nou concept al tem-
poralita(ii lor. Lec(ia acestei conIruntari duce la ideea ca nici o cultura data nu de(ine o cheie
absoluta pentru desciIrarea lumii si ca oricnd sunt posibile alte chei si Iormule de existen(a.
,Cultura occidentala desIasoara parca un prodigios eIort de anamnesis istoriograIica. Ea se straduieste
sa descopere, sa ,trezeasca', sa recupereze trecutul societa(ilor celor mai exotice si mai periIerice,
att preistoria Orientului Apropiat ct si culturile ,primitivilor' pe cale de a se stinge. Intreg trecutul
omenirii vrea s-l invie. Asistam la o largire vertiginoasa a orizontului istoric. Acesta e unul din rarele
sindromuri mbucuratoare ale lumii moderne. Provincialismul cultural occidental care ncepe istoria
cu Egiptul, literatura cu Homer si IilosoIia cu Tales e pe cale de a Ii depasit.'
574
Prin acest Ienomen, culturile se ,deschid' unele spre altele, n(elegndu-se pe ele nsele
mai proIund. Din aceasta deschidere, Iiecare cultura se poate mboga(i pe sine, creativitatea
spirituala poate Ii stimulata.
575
Eliade se reIera aici doar la ntlnirea culturilor actuale cu cele
arhaice si tradi(ionale, producnd o totalizare a tuturor momentelor si liniilor de evolu(ie ale
Ienomenului cultural. Procesul este nsa mai larg si include Iiresc si comunicarea dintre culturile
actuale, cele care sunt angajate n istoria de azi, indiIerent de nivelul lor istoric.
Comunicarea intensa ntre culturi este un Ienomen caracteristic al actualita(ii si el a generat
unul dintre ,proiectele cele mai viguroase si, de asemenea, cele mai novatoare din a doua
jumatate a secolului XX'
576
. Fiecare cultura intrata n aceasta ,hora' a istoriei contemporane
trebuie sa se adapteze regimului ei de deschidere, daca vrea sa supravie(uiasca. Fiecare trebuie
sa asimileze n structurile ei n(elesuri din celelalte culturi, sa ,traduca' valorile celorlalte n
propriul ei limbaj, exprimndu-se pe sine si exprimndu-le si pe celelalte. ntr-o Iormula mai
apasata este vorba de cerin(a ca fiecare cultur s le totali:e:e in sine pe celelalte. Iata una
din semniIica(iile termenului de ,civiliza(ie a universalului'.
Orice cultura e o ,coinciden(a a contrariilor', o totalizare a lor n Iorme originale. La nivelul
lor de adncime, culturile sunt ntruchipari ale limbajului simbolic, moduri n care societa(ile
572. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Bucuresti, Editura Univers, 1978, pp. 128-129.
573. Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1980,
p. 19.
574. Ibidem.
575. Vezi dezbaterea acestei probleme si interpretarea ei la Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, pp. 293-348.
576. Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. I, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si
Enciclopedica, 1981, p. XII.
determinate si codiIica experien(a lor cognitiva si practica. Gasim aici arhetipuri, mituri,
simboluri, credin(e si atitudini ce pot Ii considerate ca ,modele exemplare' pentru o cultura
data. Pe suportul acestui strat originar, culturile ,comunica' ntre ele; Iapte istorice si crea(ii
diIerite pot arata cercetatorului similitudini, coresponden(e semniIicative, Iorme comune,
atitudini care se nscriu n cmpul de variabilitate al aceleiasi condi(ii umane. Matricea genera-
tiv a culturilor exist numai prin suita istoric a aparitiilor sale. Toate apari(iile sunt nsa
importante si semniIicative pentru reIacerea universalului global. Urmarind aceste semniIica(ii
de adncime, n expresiile lor diversiIicate n spa(iu si timp, putem reIace ,unitatea proIunda
si indivizibila a istoriei spiritului uman'. Antropologia e obsedata acum de posibilitatea integrarii
diversita(ii n unitate, de totali:area diIeren(elor n Iavoarea semniIica(iilor universale.
Paradoxul Iecund pe care-l pun n eviden(a asemenea cercetari rezida n Iaptul ca ele
dezvaluie cu intensitate unicitatea fiecrei culturi. SpeciIicitatea devine o trasatura recunoscuta
ca universala. Nici o cultura nu se poate substitui universalului, nu poate Ii universala Iara a
Ii proIund speciIica. Printr-un demers de ,arheologie' spirituala, de anamnesis, cum spune
Eliade, s-a ntarit constiin(a unittii culturilor umane, dar si constiin(a tot mai limpede a diver-
sittii interioare a acestei unita(i.
Revenind la imaginea contemporana a rela(iei U/S produsa prin anamnesis-ul istoriograIic
si etnologic-antropologic, mai amintim o ultima rela(ie ediIicatoare: aceea dintre arhaic si
universal, arhaic si speciIic. Culturile arhaice (stabilizate n cursul revolu(iei neolitice) sunt
tot mai des vazute ca niste matrici universale din care se desprind ramiIica(ii istorice bine
individualizate. Culturile arhaice sunt si ele produsul unor vetre etnice ntinse, proIund speciIice,
dar cu Irontiere spirituale si lingvistice imposibil de determinat azi cu exactitate cartograIica.
Ceea ce nu le estompeaza nsa speciIicitatea launtrica, pregnant exprimata n structura unor
valori si simboluri exemplare pentru aria lor.
Teza ca atunci cnd coborm din culturile istorice n cele arhaice, ce ar cuprinde adevarate
arhetipuri, speciIicitatea se dizolva n oceanul unei indistinc(ii universale nu are nici un temei.
Structurile universale, detectate de structuralisti n produc(iile Iolclorice si arhaice (basm,
nara(iune mitica, simboluri, credin(e religioase etc.) sunt reale n masura n care e reala si
speciIicitatea acestora. Fantasma unui universal nealterat de istorie si varietate, nradacinat ntr-
un Iel de memorie a speciei, e ispita cea mai ademenitoare pentru structuralismul de Iactura
eleata. Si acest demers se izbeste pna la urma de stnca ,universala' a bionaturalului, presu-
punnd ca n mecanismele gndirii simbolice pulseaza un Iond ancestral comun.
Cu toate coresponden(ele detectate de antropologi, culturile arhaice sunt produsul unor vetre
etnice diIeren(iate. Filonul arhaic, conservat de culturile istorice, nu este un temei pentru a pune
la baza umanita(ii universalul indistinct. Orice cultura are un Iond autohton adnc prin care
comunica ,organic' adica Iiresc , cu alte culturi. Structurile arhaice, n masura n care
supravie(uiesc n memoria culturala, sunt organizate n categorii speciIice, dar asemanarile sunt
si ele Iiresti si putem vorbi cu temei de o ,consonan(a interculturala'
577
ntre diverse zone de
crea(ie. Consonan(a se ob(ine utiliznd diverse note ntr-un acord muzical, nu cntnd pe aceeasi
nota. MetaIora acordului muzical sau cea a prismei care descompune raza de lumina unitara
n Isii cromatice, ultima Iolosita de Eminescu, pot sugera unitatea in diversitate a culturilor.
Adncindu-te n speciIicitate, regasesti universalul imanent, consubstan(ial.
577. Sergiu Al. George, Arhaic si universal, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981, p. 21.
Echivalena culturilor i chestiunea rspndirii
Ideea ,echivalen(ei culturilor' este un rezultat al sensurilor ce se degaja din experien(ele
spirituale majore ale secolului XX. ntr-un articol din 1923, Blaga surprinde convergen(a ideii
de echivalen(a a culturilor cu miscarile caracteristice ale epocii.
,Totusi ne putem mndri astazi cu o largime de vederi cum poate n-am avut-o niciodat. Un semn
al acestei constiin(e largite e si principiul echivalen(ei culturilor. N-a trebuit sa vina un geniu
extraordinar ca sa-l descopere. Principiul pluteste in aer. E expresia unei intense apropieri sufletesti
intre popoare nu numai peste hotarele politice usor de trecut, ci peste mari si mun(i despar(itori de
rase, mai greu de trecut'
578
(s. n.).
Doua aspecte putem remarca n acest text. Mai nti e vorba de noutatea ideii de echivalen(a
a culturilor noutate n raport cu paradigma dominanta a culturii occidentale. n al doilea rnd,
Blaga pune n legatura aceasta idee nu cu procesul de nchidere a culturilor n singularitatea
lor ireductibila, ci cu acela de deschidere si comunicare, de apropiere si solidarizare a popoarelor.
Recunoscnd semniIica(ia procesului de crestere a interdependen(elor dintre culturi, proces pe
care l va si teoretiza mai trziu, Blaga nu l concepe ca pe un Ienomen de omogenizare a istoriei
umane, ci ca expresie a unei noi unitti care conserv si incurafea: diferentele. ,Descentrarea'
istoriei, pluralismul experien(elor spirituale si comunicarea interculturala duc la revalorizarea
diIeren(elor si la atenuarea etnocentrismelor negative si agresive.
,Unde avem de a Iace cu culturi n adevar diIerite, nu avem nici un drept sa vorbim de superioritatea
uneia Ia(a de cealalta. Este o echivalen(a ntre cultura europeanului, a slavului, a negrului sau a chine-
zului; o echivalen(a n n(elesul ca Iiecare cultura trebuie judecata prin logica si normele ei imanente.'
579
Pe aceeasi pagina Blaga mai Iace o precizare:
,Primatul unei culturi, care ne-ar obliga s fudecm prin valorile ei toate celelalte culturi, e o ilu:ie.
Ca sa surprinzi ritmul launtric ce determina structura si Iorma(iunile unei culturi, trebuie sa te apropii
de ea cu o oarecare Ieciorie suIleteasca, lepadndu-te cu ndrazneala de tot ce ai nva(at.'
Avem n textele de Ia(a un admirabil rezumat al problematicii pe care am discutat-o n
acest capitol si al noii paradigme pe care spiritualitatea contemporana o ediIica. ,E un crez ce
deschide perspective si dezmargineste cugetul', si ncheie Blaga articolul. Este linia de gandire
a noului umanism.
Despre ce Iel de echivalen(a este vorba? n concep(ia lui Blaga, similara ca sens unor pozi(ii
contemporane asupra acestei probleme, este vorba de o echivalen(a antropologica a culturilor,
nu de una istorica sau axiologica. Culturile sunt echivalente pe un plan metaIizic-antropologic,
adica, n rela(ia lor cu absolutul unei realita(i pe care l dezvaluie Iiecare n mod relativ si n
Iorme speciIice. Echivalen(a se maniIesta pe doua planuri la Blaga. Ea are un sens negativ:
nici o cultur nu poate revela in mod absolut adecvat si definitiv misterul, toate sunt relative;
si un sens pozitiv: toate culturile sunt tentative de a dezvalui structura de adncime a lumii,
ceea ce le da ndrepta(ire si legitimitate sa existe n Iormele lor proprii. Echivalen(a antropologica
nu le anuleaza diversitatea stilistica si istorica. Vorbind de semniIica(ia metaIizica a culturii,
de Iapt de semniIica(ia ei ontologica si antropologica, Blaga aIirma si su(ine urmatoarele teze:
578. Lucian Blaga, ,Echivalen(a culturilor', n Ceasornicul de nisip, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1973,
p. 81.
579. Ibidem, p. 79.
,Aceasta semniIica(ie conIera un rost, un talc, tocmai relativittii produselor si plasmuirilor umane.
Stilul nu poate fi absolut. Stilul absolut e o contradic(ie in adfecto.'
,Privind stilurile, nu putem concepe deci o superioritate categorica a unuia Ia(a de altul si nici vreo
legatura, pe o unica linie ascendenta, ntre ele. Sub unghi metafi:ic stilurile sunt echivalente.'
,Orice stil, Iiind deopotriva expresia unei revelari, ca si expresia unei rezisten(e active pe care ne-
o opune misterul, nu poate Ii dect un moment relativ n destinul creator al omului. Ate Iixa deIinitiv
asupra unui anume stil, nsemneaza a-l substitui de Iapt revela(iei absolute.'
,Orice Iixare de (arusul istoric al unui stil contrazice destinul creator al omului'
580
(toate sublinierile
din textele citate i apar(in lui Blaga).
Ideea echivalen(ei culturilor depasea evident constiin(a posibila si orizontul de asteptare
din veacurile anterioare. Secolul trecut a pregatit-o, descoperind istoric si etnograIic diversitatea.
Secolul nostru a omologat-o teoretic. Este proIund semniIicIativa mprejurarea ca n ultima
suta de ani cele mai ample si mai coerente filosofii asupra culturii sunt de fapt teorii asupra
unittii si diversittii culturilor. E un semn al timpului.
Constiin(a romneasca a dezvoltat ideea echivalen(ei culturilor n mai multe planuri,
consecin(a a Iaptului ca principiul na(ional, dupa cum arata Iorga, a Iost axul n jurul caruia
s-a desIasurat spirala istoriei noastre. FilosoIia culturii elaborata de Lucian Blaga se nscrie,
din momentul preIigurarilor sale si pna la dezvoltarile sistematice, pe coordonatele umaniste
ale acestei idei. Chiar Iundamentele sistemului sau de gndire intra n albia aceleiasi semniIica(ii.
n centrul existen(ei este plasat nu un principiu personalizat, ci unul ,impersonal', ,Marele
Anonim' care nu privilegia: nici o cultur anume, toate Iiind necesare si complementare.
Absolutul se dezvaluie Iiecaruia n masura n care i se si ascunde. Toate culturile de pe circum-
Ierin(a umanului s-ar aIla cu diIeren(e Iiresti ntre ele si cu avansuri istorice sau stilistice
pentru unele dintre ele, pe o anumita latura sau direc(ie , n pozi(ii echidistante Ia(a de ,centrul'
metaIizic al existen(ei. Echivalen(a n raport cu absolutul se traduce, pe planul existen(ei umane,
n diversitatea stilistica si istorica a culturilor, adica diversitatea ,unghiurilor de atac' pe care
le experimenteaza culturile n raport cu existen(a.
Desi echivalente n voca(ia lor, culturile se diIeren(iaza si se conIrunta ntre ele pe temeiul
unor criterii si Iinalita(i particulare pe care istoria le aduce n prim plan la un moment dat.
Dar nu n raport cu sisteme de reIerin(a absolute, imposibil de Iixat ntr-un set de criterii
explicite. Din nou trebuie sa apelam la cele doua planuri conjugate: unul antropologic si
unul istoric. Pe primul plan avem de a Iace cu o echivalen(a a culturilor; pe al doilea plan,
pragmatic si Iunc(ional, avem de a Iace cu inegalita(i de putere, competi(ii valorice, mediatice,
practice etc.
Cum sa mpaci ideea echivalen(ei culturilor cu Iaptul real ca pe plan istoric ne izbim tocmai
de inegalitatea dintre ele? Un raspuns posibil la aceasta problema se aIla n concep(ia lui D.D.
Rosca.
,Fiecare na(iune |.| este n principiu un rezervor de puteri creatoare de cultura originala', iar ,a
cauta sa desIiin(ezi nu importa cum! o na(iune este n ochii spiritului, adica pe plan de cultura,
un ru absolut, deoarece Iaci sa dispara din lume o posibilitate de crea(ie originala |.|. O concep(ie
ca aceasta nu preconizeaza suprimarea ntrecerii ntre na(iuni, ci Iormuleaza ca ideal de realizat
580. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969, pp. 374, 377,
387, 388.
egalizarea condi(iilor acestei concuren(e. Egalizarea condi(iilor nu sterge, ci dimpotriva, scoate n
just relieI inegalitatea virtu(ilor.'
581
Inegalitatea perIorman(elor este pusa de IilosoIul romn ntr-un raport necesar cu natura
conditiilor n care se dezvolta na(iunile si deci, numai ,egalizarea condi(iilor' n care se desIa-
soara conIruntarea axiologica dintre culturi poate oIeri legitimitate acesteia. Dar starile de Iapt
diIera de cele cerute de starea de drept, mai ales ca egalizarea condi(iilor este o ,idealizare',
nicicnd ntlnita n istoria reala.
Ideea lui Blaga despre ,echivalen(a culturilor' are n vedere tocmai sensurile de Iundal,
sensul antropologic si cel axiologic (universalitate poten(iala), neglijnd planul istoric, cel al
sIerei de inIluen(a si raspndire a unei culturi. Se pare nsa ca, n epoca pe care o traim, culturile
nu se mai pot consola si mul(umi cu aceasta recunoastere a echivalen(ei lor in principiu, ele
aspira n mod legitim sa impuna o alta ordine istorica a universalita(ii, una n care toate cele
patru sensuri ale rela(iei U/S sa Iie active si reale. Universalitatea plenar le cuprinde pe toate
patru. Shakespeare, de exemplu, a exprimat ipostaze exemplare ale conditiei umane, modelul
sau de dramaturgie s-a impus treptat si a Iost asimilat n istoria culturii si a spiritualita(ii euro-
pene, valoarea estetica a operei sale este incontestabila si este validata comunicational si recu-
noscuta pe mapamond.
,Chestiunea raspndirii' se pune n termeni dramatici pentru cultura romneasca, dupa
cum am aratat. Nevoia de comunicare si dialog e cu att mai imperioasa pentru o cultura
na(ionala cu ct ea ajunge sa produca opere de nivel axiologic universal, care, n chip Iiresc,
au un mesaj cu o mare deschidere semantica si suporta lecturi, interpretari si aprecieri diIerite,
n Iunc(ie de contextul receptarii lor. Pentru aIirmarea lor eIectiva n diverse spa(ii culturale,
altele dect cele de geneza, ,legile diIuziunii' nu pot Ii ignorate.
,Universalul, n acest sens actual, concret, practic, nseamna: circula(ia interna(ionala ct mai intensa,
pe ct mai multe planuri si canale de diIuziune.'
582
Numai astIel valorile romnesti pot deveni ,valori de circula(ie universala'. Reevaluarea
importan(ei pe care o are aspectul comunica(ional e n strnsa legatura cu insatisIac(ia pe care
o traieste constiin(a de sine a culturii romne n privin(a acestei ,chestiuni' pe care G. Calinescu
o proclama de ordin secundar si exterior. Problema e mult prea complexa pentru a o putea
aborda aici n toate implica(iile sale. De altIel, Calinescu nsusi revine, ntr-o conIerin(a din
1947, asupra universalizarii, opernd perIect constient cu disocierea celor doua niveluri, Iara
a mai devaloriza transant ,chestiunea diIuziunii':
,Criza de universalitate este de Iapt o criza optica, o criza de diIuziune. Literatura noastra nu e n
aten(ia universului. De unde vine aceasta? Din lipsa de valoare? Nu, caci tocmai autorii nostri cei
mai pu(in valorosi sunt tradusi n nenumarate limbi. Intrarea unei literaturi n constiin(a universala
se supune unor legi misterioase si socotesc ca orice-am Iace nu (se) poate suplini procesul natural.
Cred nsa ca mecanismul e acesta. Prin aten(ia ndreptata asupra unui popor dintr-o cauza oarecare,
se naste deodata interesul pentru soarta culturii acestui popor. AstIel curiozitatea pentru Ienomenul
slav a introdus literatura rusa n reIlectorul aten(iei cosmice, de care acum beneIiciaza si cele mai
marunte produceri. Catolicismul a raspndit literatura si arta italiana, IilosoIia probabil cultura germana.
581. D.D. Rosca, ,Temeiuri IilosoIice ale ideii na(ionale', n vol. Studii si eseuri filosofice, Bucuresti,
Editura Stiin(iIica, 1970, pp. 200-201.
582. Adrian Marino, op. cit., p. 40. Pentru argumentarea pozi(iei de principiu a autorului asupra ntregului
complex problematic al rela(iei dintre universal si speciIic, vezi pp. 31-63.
Un prilej accidental duce la descoperirea unei culturi. E necesar nsa ca n momentul descoperirii,
respectiva cultura sa para a Ii produs o Iorma de crea(ie noua. Aci unii Iac obiec(ia: dar tocmai asta
ne lipseste, noutatea. Iata un lucru pe care nu-l putem sti. Noutatea e o chestiune de orizont, cum
zic diltheyenii; surpriza poate veni oricnd. |.|. Cine mi spune mie ca peste un mileniu Iorga nu
va apare (ca) un ConIucius, iar Blaga un soi de Platon? Contaminarile culturale pe care le constatam
azi devin Iara nsemnatate mine cnd patina timpului descopera o culoare noua. Asa cum pictura
proIita de patina, este o patina si a literaturii. Neculce nu stia ca e scriitor. Limba noastra de azi va
Iace deliciile secolelor de mine si vulgarita(ile noastre vor deveni suave. Nu vreau sa spun ca proasta
literatura se va Iace buna prin distan(a, nsa literatura buna pentru noi azi, capatnd adncime, va
avea Iara discu(ie o alta supraIa(a de percep(ie. O literatura, o arta n general, nu cade n interesul
cosmic dect cnd are un lung proces de dezvoltare. |.| Asa se ntmpla si cu culturile n general.
Aten(ia strnita de un moment matur descopera n intregime si valoriIica tot restul culturii si totul
pare nou. Asadar, cultura noastra va deveni universala la timpul sau, iar tnguirea ca nu e universala
pentru anume lipsuri iluzorii e Iara temei.'
583
Din acest lung citat se poate vedea zbaterea lui Calinescu de a mpaca universalitatea axio-
logica (indiIerenta la oscila(iile receptarii) si universalizarea eIectiva, cea din urma aIlata n
suIerin(a pentru cultura romna. Calinescu amesteca aici ,chestiunea diIuziunii' cu variabili-
tatea istorica a receptarii si a orizontului de asteptare, proiectnd universalizarea operelor rom-
nesti n viitor pentru a linisti constiin(a neIericita a acestei culturi, Irustrata azi de Iaptul ca
beneIiciaza de o ,supraIa(a de percep(ie' limitata, sub poten(ialul ei spiritual, daca ne-am con-
duce numai dupa considerente strict axiologice.
Participarea la schimbul mondial de valori reprezinta o necesitate vitala pentru metabo-
lismul unei culturi, care trebuie sa asimileze, pe de o parte, valorile autentice din spa(iul universal,
iar pe de alta parte, sa-si promoveze n acest spa(iu operele sale de substan(a, cele care-i exprima
identitatea spirituala. Slaba noastra prezen(a n mediul cultural interna(ional (ine si de deIicien(a
strategiilor de promovare, de Iaptul ca nu avem institu(ii specializate n diIuziunea si aIirmarea
valorilor romnesti. Desi s-ar parea ca ne aIlam doar n Ia(a unei impoten(e ,administrative',
adevarul este ca sursa acesteia (ine de o anumita concep(ie naiva si depasita cu privire la
modalita(ile n care se poarta astazi ,razboiul inIorma(ional' si competi(ia valorilor n universul
comunica(ional mondial.
Ideea echivalen(ei culturilor se regaseste, n exprimari diIerite, la mul(i gnditori apar(innd
unor culturi numite ndeobste periIerice sau de Irontiera. Se pare ca, Iiind conIrunta(i mereu
cu inegalita(ile de putere dintre culturi si cu diIeren(ele de tratament mediatic practici mai
vizibile pentru cei situa(i n zonele de interIeren(a culturala acesti gnditori au Iormulat teza
echivalen(ei culturilor n raspar cu o strategie de promovare ce este nclinata sa acorde supre-
ma(ie altor criterii dect cele ale spiritului. Aceasta sensibilitate deosebita (ine si de statutul
geopolitic al acestor culturi, de Iaptul ca receptorii si creatorii din aceste zone se aIla n
permanent contact cu ,al(ii', cu non-europenii, cu alte tipare de cultura, cu alte sisteme de valori.
Culturile au destinul popoarelor care le produc. Iar egalitatea n drepturi, postulata la nivel
politic si Iormal, nu nlatura ,inegalita(ile de puteri si nsusiri', ca sa reluam Iormularea lui
D.D. Rosca. Complexul neuniversalizarii este trait cu intensitate de ntregi zone culturale, ce
se vad marginalizate n tabloul de valori pe care-l impun mediile ce controleaza cmpul real al
,universalita(ii'. Exponen(i ai unor culturi de Irontiera, mul(i gnditori din Europa ,periIeriala'
583. G. Calinescu, ,Aproape de Elada', selec(ie si comentarii de Geo Serban, Revista de istorie si teorie
literar, Supliment anual, nr. 2, Colec(ia ,Capricorn', 1985, pp. 87-89.
(din spa(iul rasaritean sau din cel iberic, cu prelungiri n aria latino-americana) au intuit si au
Iormulat n termeni dramatici aceasta problematica, Iiind si cei care au constientizat mai acut
relativitatea si limitele modelului occidental de cultura. Curentele de idei ce au marcat n epoca
moderna evolu(ia culturilor din ariile amintite au Iost direct si total angajate Ia(a de problema
identita(ii na(ionale. Modernizarea a reprezentat pentru aceste culturi un test al capacita(ii de
a se adapta si asimila noile orizonturi ale spiritualita(ii occidentale, dar si un test al Ior(ei lor
interioare de a-si pastra identitatea n Ia(a unor vadite inten(ii de domina(ie culturala. Sa amintitm
aici doar reac(ia patetica a unor gnditori spanioli care se delimitau cu atta Iervoare de modelul
occidental nct cereau nu imita(ia acestuia, ci ,hispanizarea' lui. ntr-o atare atmosIera intelec-
tuala a devenit emblematic strigatul disperat al lui Unamuno, de la nceputul secolului XX, n
Ia(a modelului logocentric si tehnicist occidental:
,Oare nu se poate trai si muri, mai ales muri, muri linistit, chiar si ramnnd n aIara acestei culturi?'
584
Iata interoga(ia care sIsie si azi constiin(a multor culturi si societa(i. Fiecare cultura ras-
punde la aceasta ntrebare pe cont propriu.
Bibliografie
Paul Anghel, Noua arhiv sentimental, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.
G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pan in pre:ent, Bucuresti, Editura Minerva, 1982.
Ovidiu Cotrus, Meditatii critice, Bucuresti, Editura Minerva, 1983.
Anton Dumitriu, Culturi eleate si culturi heraclitice, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1987.
Alexandru Du(u, Cultura roman in civili:atia european modern, Bucuresti, Editura Minerva, 1978.
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1980.
M. Eminescu, Despre cultur si art, Iasi, Editura Junimea, 1970.
Eduardo Galeano, Jenele deschise ale Americii Latine, Bucuresti, Editura Politica, 1983.
Sergiu Al. George, Arhaic si universal, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981.
Georges GusdorI, ,Trecutul, prezentul si viitorul cercetarii interdisciplinare', n Interdisciplinaritatea si stiintele
umane, Bucuresti, Editura Politica, 1986.
Gerard Leclerc, Mondiali:area cultural, Chisinau, Editura ,Stiin(a', Combinatul PoligraIic, 2003.
Rene Maheu, Civili:atia universalului, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1968.
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. II, Bucuresti, Editura Minerva, 1987.
Adrian Marino, Pre:ente romanesti si realitti europene, Bucuresti, Editura Albatros, 1978.
Amadou-Mahtar MBow, La i:voarele viitorului, Bucuresti, Editura Politica, 1985.
Mihai Ralea, ,Dualismul culturii europene si concep(ia omului total', n Scrieri din trecut, vol. 3, Bucuresti,
Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1958.
Paul Ricour, Istorie si adevr, Bucuresti, Editura Anastasia, 1996.
D.D. Rosca, ,Temeiuri IilosoIice ale ideii na(ionale', n Studii si eseuri filosofice, Bucuresti, Editura Stiin(iIica,
1970.
Miguel de Unamuno, ,Despre europenizare', n Eseisti spanioli, Bucuresti, Editura Univers, 1982.
Mihai Ungheanu, Exactitatea admiratiei, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1985.
Tudor Vianu, ,Literatura universala si literatura na(ionala', n Opere, vol. 10, Bucuresti, Editura Minerva, 1982.
584. Miguel de Unamuno, ,Despre europenizare', n Eseisti spanioli, Bucuresti, Editura Univers, 1982,
p. 185.
Bibliografie selectiv
European, 2001.
Sorin Alexandrescu, ,Introducere n poetica moderna', n Poetic si stilistic. Orientri moderne, Prolego-
mene si antologie de Mihai Nasta si Sorin Alexandrescu, Bucuresti, Editura Univers, 1972.
Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civic, Bucuresti, Editura DU Style, 1996.
Aristotel, Poetica, Bucuresti, Editura Academiei RPR, 1965.
Zygmunt Bauman, Modernitatea lichid, Bucuresti, Editura Antet, 2000.
Pierre Bonte, Michel Izard, Dictionar de etnologie si antropologie, Iasi, Editura Polirom, 1999.
Lucian Blaga, Trilogia culturii, n Opere, vol. 9, Bucuresti, Editura Minerva, 1985.
James W. Botkin, Mahdi Elmandjra, Mircea Mali(a, Ori:ontul fr limite al invtrii, Bucuresti, Editura
Politica, 1981.
Fernand Braudel, Gramatica civili:atiilor, vol. I si II, Bucuresti, Editura Meridiane, 1994.
Ernst Cassirer, Eseu despre om, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994.
Jean Caune, Cultur si comunicare, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 2000
G. Calinescu, Principii de estetic, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968.
Matei Calinescu, Cinci fete ale modernittii, Bucuresti, Editura Univers, 1995.
Mircea Cartarescu, Postmodernismul romanesc, Bucuresti. Editura Humanitas, 1999.
Steven Connor, Cultura postmodern, Bucuresti, Editura Meridiane, 1999.
Umberto Eco, Opera deschis, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969.
Umberto Eco, Tratat de semiotic general, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1982.
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. I, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1981.
Robert Escarpit, De la sociologia literaturii la teoria comunicrii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica,
1980.
Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969.
Grigore Georgiu, Natiune, cultur, identitate, Bucuresti, Editura Diogene, 1997.
Andre Leroi-Gourhan, Gestul si cuvantul, vol. I si II, Bucuresti, Editura Meridiane, 1983.
Jurgen Habermas, Discursul filosofic al modernittii, Bucuresti, Editura ALL Educational, 2000.
David Harvey, Conditia postmodernittii, Timisoara, Editura Amarcord, 2002.
Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Bucuresti, Editura Univers, 1997.
Herman Istvan, Kitsch-ul, fenomen al pseudoartei, Bucuresti, Editura Politica, 1973.
Hans Robert Jauss, Experient estetic si hermeneutic literar, Bucuresti, Editura Univers, 1983.
Claude Levi-Strauss, Antropologia structural, Bucuresti, Editura Politica, 1978.
Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalittii, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclopedica, 1968.
Iuri Lotman, Studii de tipologia culturii, Bucuresti, Editura Univers, 1974.
Jean-Franois Lyotard, Conditia postmodern, Bucuresti, Editura Stiin(iIica, 1989.
Sean MacBride (coord.), Mai multe voci, o singur lume, UNESCO, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclo-
pedica, 1982.
Solomon Marcus, Poetica matematic, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1970.
Adrian Marino, Politic si cultur. Pentru o nou cultur roman, Iasi, Editura Polirom 1996.
Mario di Micheli, Avangarda artistic a secolului XX, Bucuresti, Editura Meridiane, 1968.
Marshall McLuhan, Mass media sau mediul invi:ibil, Bucuresti, Editura Nemira, 1997.
Abraham Moles, Psihologia kitsch-ului, Editura Meridiane, 1980.
John Naisbitt, Megatendinte, Bucuresti, Editura Politica, 1989.
Constantin Noica, Modelul cultural european, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.
Edgar Papu, Despre stiluri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1986.
Ilie Prvu, Filosofia comunicrii, Bucuresti, Facultatea de Comunicare si Rela(ii Publice ,David Ogilvy',
SNSPA, 2000.
Charles Saunders Peirce, Semnificatie si actiune, Bucuresti, Editura Humanitas, 1990.
Paul Ricour, Eseuri de hermeneutic, Bucuresti, Editura Humanitas, 1995.
George Steiner, Dup Babel, Bucuresti, Editura Univers, 1983.
Al. Tanase, Cultur si civili:atie, Bucuresti, Editura Politica, 1977.
Alvin ToIIler, Powershift. Puterea in miscare, Bucuresti, Editura Antet, 1995.
Tzvetan Todorov, Teorii ale simbolului, Bucuresti, Editura Univers, 1983.
Gianni Vatimo, Sfarsitul modernittii, Constan(a, Editura Pontica, 1993.
Tudor Vianu, Filosofia culturii, n Opere, vol. 8, Bucuresti, Editura Minerva, 1979.
***, Caiete critice, nr. 1-2/1986, numar special ,Postmodernismul'.
***, Estetica, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1983.
***, Mai multe voci, o singur lume (coord. Sean MacBride), UNESCO, Bucuresti, Editura Stiin(iIica si Enciclo-
pedica, 1982.

Ref Cultura

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ref Cultura

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grigore Georgiu

Filosofia culturii. Cultura si comunicare

S-ar putea să vă placă și