Das Erdbeben in Chili

Cutremurul din Chile este o nuvela scrisa de Heinrich von Kleist intre anii 1805-1806 si publicata in anul 1807. Este una din cele mai scurte si slbatice povestiri scrise de Kleist. ncepe cu o catastrofa naturala, un cutremur, si se termina cu o catastrofa creata de om: un masacru ntr-o catedrala. Nuvela conine puine date specifice privind locaia; aciunea se petrece in Chile, dar ceea ce ne ofer autorul este un model de societate europeana, una care funcioneaz ca un studiu de caz in explorarea comportamentului negociator al oamenilor, care simt nevoia sa gseasc un motiv pentru catastrofa care i-a lovit. Jeronimo Rugera, profesor ntr-o casa de nobili, are o aventura cu Josefa, fiica familiei. Aceasta este trimisa la mnstire, unde da natere unui bieel, Filip. Comunitatea este scandalizata. Amndoi, Jeronimo si Josefa sunt condamnai la moarte. Chiar in momentul in care Josefa este dusa la locul execuiei, iar Jeronimo este pe punctul de a se spnzura de disperare in nchisoare, ii lovete cutremurul. In confuzia si haosul care urmeaz, cei doi ndrgostii si copilul lor sunt salvai. mpreuna cu cei mai muli dintre supravieuitori, ei se ascund ntr-o vale in afara oraului, unde se desfoar o scena aproape paradisiaca. In ziua urmtoare are loc o slujba la catedrala. Jeronimo, Josefa si copilul lor, Filip, merg la slujba mpreun cu Don Fernando, un om curajos si cu principii care are si el un copil. In catedrala se tine o predica despre cutremur, interpretndu-l ca pe o pedeapsa trimisa de Dumnezeu asupra oamenilor pentru imoralitatea de care au dat dovada. Observai de comunitate, cei doi ndrgostii sunt omori mpreun cu bieelul lui Don Fernando, creznduse ca era copilul lor, Filip, deoarece Josefa l inea in brae. Filip supravieuiete, fiind lsat in grija lui Don Fernando. Tema centrala pe care nuvela o pune in discuie este att procesul de interpretare prin care supravieuitorii cutremurului simt o disperata nevoie de a conferi o nsemntate cataclismului care i-a lovit si cruia i-au supravieuit, cat si consecinele acestei interpretri. Naratorul ne obliga in repetate rnduri sa observam faptul ca societatea, cultura, instituiile, oamenii, au tendina de a-si proiecta propriile valori si credine asupra divinitii. Execuia iminenta a Josefei este vzut de comunitate ca un spectacol susinut cu scopul rzbunrii divinitii. Jeronimo la rndul lui se nchin pentru a-i mulumi lui Dumnezeu pentru miraculoasa salvare, imediat ce evadeaz din ora. (Gott fr seine wunderbare Errettung zu danken). Josefa crede ca micuul Filip este un dar al cerului. De asemenea, cei doi ndrgostii odat reunii cu Filip, aproape se vad ca pe o reincarnare a Sfintei Familii; sunt foarte micai la gndul tragediei care a trebuit sa se abat asupra lumii pentru a le conferi lor fericire. (In mintea lui Jeronimo si a Josefei, gndurile luaser o ntorstur nouaLi se prea ca toate nu fuseser dect un vis urat si ca urgia ce se abtuse peste omenire, zguduind din temelii toate sufletele, mpcase intre ei oamenii, fcnd sa amueasc orice patima p. 227-228). Interpretarea centrata pe divinitate atinge punctul culminant in scena din catedrala. Preotul insista in convingerea sa: cataclismul s-a abtut asupra oamenilor la cererea lui Dumnezeu, ca o avertizare, explicnd nsemntatea acesteia. Ea transmite nemulumirea divinitii in legtur cu promiscuitatea nfloritoare din cadrul comunitii. Atunci cnd cei doi ndrgostii sunt descoperii in mulime, sunt blestemai ca fiind blasfematori (gotteslsterlich) si pgni (gottlos), dar nimeni nu se ntreab cum cei doi ndrgostii, care se presupune ca ar trebui sa fie inta furiei divine, au supravieuit totui dezastrului. Nevoia de a pune din nou lumea in ordinea fireasca, de a da nsemntate vieii este att de intensa, nct mulimea este pregtit sa comit crime. De aici se desprinde amara ironie in care un dezastru l urmeaz ndeaproape pe
1

cellalt. Interludiul paradiziac dintre aceste doua evenimente este in strns legtur cu Gradina Edenului si ii aduce pe supravieuitori mpreun ntr-o singura familie. Totui, aceasta este o epifanie si nu poate dura la nesfrit, deoarece necesitatea de a reveni la societate, una dintre instituiile centrale care asigura o nsemntate, este pur si simplu prea apstoare. Atunci, Cutremurul din Chile cere sa fie citita ca un fel de parabola care avertizeaz cititorul mpotriva interpretrii lumii exclusiv centrate pe Dumnezeu. Cu toate acestea, este important sa se recunoasc faptul ca o astfel de interpretare a nuvelei prezinta riscul de a o transforma ntr-o poveste moralizatoare. Totui , doi factori o transforma ntr-o experien a lecturii mult mai exigenta. Unul dintre ele este irul deviant al ntmplrilor; mai mult dect att, este esenial de reinut ca vocea narativa nu numai ca citeaz, dar pe alocuri pare sa i nsueasc interpretarea centrata pe Dumnezeu. Acesta nu se distaneaz critic de greutile cu care se confrunta personajele. Mai mult, ne implica si pe noi in aceasta credin, care in final se dovedete a fi inumana. Trebuie deci, sa concluzionam, ca singura explicaie valida pentru cutremur este aceea a destinului, a accidentului (Zufall). Cutremurul nu nseamn nimic; este pur si simplu un eveniment al hazardului, ceea ce nu este prea reconfortant. Dar, asta nu nseamn ca viaa este lipsita de neles sau scopuri. La sfritul nuvelei sunt supravieuitori: Don Fernando este un om bun si nobil. Alt supravieuitor este copilul Josefei si al lui Jernimo, care are nevoie de ajutorul sau. Hazardul a fcut ca acesta sa rmn cu alt copil, in locul propriului sau motenitor. Dar totui exista speran si chiar un licr de bucurie exprimate in finalul nuvelei ntr-un mod inedit: si cnd se ntmpla uneori ca don Fernando sa-l compare cu Juan al lui, cnd i amintea cum amndoi copiii ii fuseser ncredinai ca sa le fie printe, avea aproape o dulce mulumire p. 237 (und wenn Don Fernando Philippen mit Juan verglich, und wie er beide erworben hatte, so war es ihm fast, als msste er sich freuen ). Se spune ca acesta este unul dintre cele mai bune finaluri din toate proza literaturii germane. Totui, in acel aproape, exista si un licr de speran, dar si o uria mhnire, combinate adesea in scrierile lui Kleist, genernd o putere stranie, supraomeneasca.