SOARE, CUVÂNT DACIC, NU ROMAN.

Minciuni grosolane în lingvistica noastră.

Din toatâ Europa, NUMAI ROMÂNA numeşte astrul solar SOARE, dovedind o
personalitate ieşită din comun, BRENDUL românilor, inclusiv a
românilor strămoşi daci, conform noţiunii de român = ţăran,
confundată,
în mod eronat, cu cea de român = roman (persoană cu drepturi depline
în
Statul Roman, cf. DEX online).
ROMẤN, -Ă, români, -e, s.m. şi f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană care
aparţine populaţiei de bază a României sau este originară din România.
2. (Pop.) Ţăran. ♦ Bărbat, soţ. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În
forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Ţara Românească,
ţăranilor dependenţi de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj.
Care aparţine României sau românilor (I 1), referitor la România sau
la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români.
Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluţia limbii române
anterior diferenţierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s.m.] –
Lat. Romanus
ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s.m. şi f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană
care făcea parte din populaţia de bază a statului roman şi care se
bucura de drepturi depline de cetăţenie. 2. Locuitor al Romei. II.
Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se
referă la Roma, care aparţine Romei. ♢ Cifre romane = cifre
reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romană =
Biserica catolică; catolicism. – Din lat. Romanus.
http://en.wiktionary.org/wiki/soare
Afirmaţia conform căreia soare se trage din SOL este lipsită de orice
temei, de vreme ce restul limbilor romanice nu cunosc evoluţia de la
latinescul SOL la SOARE.
Deşi româna are o scriere fonetică, soare se pronunţă DE FAPT SUARE.
Acest cuvânt persistă, identic, ca SURIA, doar la perşii din Iran şi
în limba din Malaezyia, pentru a defini sistemul solar şi răsăritul
soarelui, plecând de la sanscritul SURIA = suare, plural SORI.
Nu avem niciun motiv să credem că soare se trage de la romanii
imperiali, când ne amintim că indo-europenii care pronunţau SURIA au
existat pe teritoriul românesc, cu mult înaintea celor de la Roma.
Romanii pronunţau SOL, „identic” cu goticul SAUIL, lexeme ce
recunosc drept ORIGINE sanscritul SURA, deci un cuvânt definind astrul
solar cu un fonem R intrinsec, precum dacicul SUARE.
http://en.wiktionary.org/wiki/sol#Latin
Astăzi, numai cuvântul românesc SOARE conţine fonemul R şi deci
ORIGINEA lui
SOL este în SOARE şi nu invers.
Numai cuvântul românesc poate fi apropiat de noţiunea egipteană soaRE
= RA.
Cuvintele RAză, zaRE nu pot fi concepute de la
latinescul SOL, ci doar de la soaRE.
Din SOL ar rezulta LADIAŢII, nu RADIAŢII.
Rază= traiectorie luminoasă, etimon latin, -Radia = Ramificaţie, loc
până unde se întinde influenţa a ceva.
Zare, etimon slav, -ZARJA = Culme, vârf, deşi în română, rază şi zare,
pot fi sinonime.
Radiaţie, etimon francez, -Radiation.
Toate aceste noţiuni au plecat iniţial, probabil, de la numele
astrului solar SOARE.
Admiţând că românii strămoşi pelasGII ar fi ajuns vreodată în E-GII-
pet, motiv pentru care zona cu piramide se cheamă GII - ZA, primii ZEI
egipteni se cheamă BESSI ( cf.M.E.Matie, Miturile Egiptului antic,
Ed.Şt. Buc., 1954), pe lângă faptul că primul oraş egiptean se numea
TINA
(ceea ce în româneşte înseamnă pământ fertil, produs de noroiul
Nilului =numit anterior hAPI, ocrotit de zeul APIs ), am putea
considera că şi morfemul RE din soa-RE poate avea vreo legătură cu
numele egiptean RA, pentru soare.
Tina, noroi, lut, etimon slav.
Tina, zeu suprem etrusc, cu un fulger, ce poate anunţa ploaia
producătoare de noroi (Cf. Denis Ggeorge, Lumea etruscilor,
Ed.Meridiane, Buc., 1979).
Slavii nu par să fie nici pelasgos, pelasgii grecilor antici, nici
etruscii, care se autonumeau Razna (a pleca aiurea, cuvânt cu etimon
slav, RAZINO = departe).
În cazul în care ar exista o asemenea coicidenţă între RE şi RA am
putea accepta de asemenea că, ar exista şi metafora românilor ce îl
imaginează pe RA „sărind (din noapte)” RĂ SĂRIT.
RĂSĂRIT, etimon latin, RESALIRE, a interveni brusc într-o discuţie.
La români şi la moezii „bulgari”, SOL înseamnă messager şi nu soare,
spre deosebire de ruşi, care sunt la unison cu romanii, prin SOL-n-ţe,
(poate SOL = soare, N = NA = pe, ŢE = cer).
În română există morfemele stem S*= la fel cu = SOA-ţă, a-SE-măn-are,
opus lui SAU, iar în arabă există sintagma SUA, SUA = la fel cu.
Româna are morfemul stem R*= (stăpân) divin = RE-ge, RE-ligie, RAI.
Prin aglutinarea morfemelor poate rezulta metafora „ astrul SUA-RE la
fel
cu divinul RA, dar poate nu identic”, fapt ce rezultă şi în ZA-RE, RA-
ZĂ,
unde morfemul stem Z* = divin = ZĂU, Dumne-ZEU, ZA-molxis, Sarmis
e getu ZA.