ANALIZA DE RISC

http://sites.google.com/site/romaniadezvoltaredurabila/

In economia globla de astazi, nu se mai poate vorbi despre riscuri izolate , delimitate de
mediul economic local sau national , din moment ce ramificatiile cotractuale se extind peste
granitele culturale si etnice. Sa privim la noua harta europeana, care reprezinta de altfel si
etalonul transnationalitaii economice si ne putem face o idee clara despre miscarile econimico
financiare la nivel mondial . Cu aceste precizari generale, subiectul riscului in afaceri devine
din ce in ce mai important.

O data cu intrarea Romaniei in comunitatea Europeana si cu necesitatea adaptarii mediului

economic Romanesc la normele de piata ale acesteia, apare clar necesitatea, unei analize de
risc in toate domeniile economice .
De aceea, ne propunem sa devoltam principiile managementului de risc de-alungul acestor
pagini, incercind tot o data sa corelam riscul , evaluarea sa si situatiile de criza cu remediile si
actiunile necesare in urma un urma crizei , care conduc si la rezolvarea conflictelor inerente
intre partile implicate in scenariul care se scrie in situatii de criza – post criza- evaluarea si
recuperarea pagubelor.

Procedurile utilizate la nivel de ramura economica, vor sta la baza discutiei pe care o
propunem, analizind pe rind ativitati care au impact national si care dupa cum aratam mai sus
au devenit considerente globale , transcontinentale avind in vedere nemijlocit si
particularitati legate de categoria de produse ca atare.
Notiunea de risc in afaceri, nu este atit legata de riscul afacerii ci de metodele de protectie
impotriva crizelor ce se ivesc inerent in procesul de productie si desfacere. Exista factori
specifici, legati de particularitatile produsului, sau produselor, dup acum exista factori de risc
legati de logistica administrativa a afacerii.
Mai exista riscuri naturale, sociale, etc, care scapa de sub controlul si influenta celor ce
deruleaza afacerile. Vezi spre exemplu, chiar revolutia din 1989 , care printre altele a creeat o
criza economica de proprtii prin intreruperea fluxului economic in care roamnai era asezata
de aproape cinci zeci de ani. Asemenea criza, datorata miscarii sociale, in cazul in speta, nu
putea fi nici evaluata si nici planuri de recuperre nu au puteau fi facute inainte de declansarea
ei….in acest context, s-a trecut la managementul situatiei de criza in derulare, avind ca scop
preintimpinarea deteriorarii mediului de afaceri. Practic , aceste situatii scapa de sub control si
au un impact de proportii asupra unei economii, fie ea si socialista.

Necesitate unei evaluari de risc apare astfel ca o prioritate, si trebuie sa fie o componenta de
pondere maxima in managementul economic national, dar baza de cercetare si de evaluare
porneste de la cei implicati in economia de piata, de la imm-uri. La nivel de economie
nationala, in formula in care se deruleaza afacerile in Romania, unde din capital de stat sint
infiintati agenti economici ,, se poate spune, ca riscurile sint acoperite de la „bugetul de stat”
dar, un asemenea raspuns, ar fi mai curind suficient numai la scara nationala, unde statul
acopera pierderile prin transfer de fonduri si o acoperire de pierderi prin transferuri financiare
interne, din bugetul sau ascunde si acopera partial costul pierderilor.
Nu acelasi lucru se poate face in contextul economiei globale, unde pierderile pot fi uriase. Sa
luam din nou un exemplu, exploatarile petroliere in derulare, aflate in tari straine, unde

1
liabilitatea in cazul producerii de accidente ecologice poate fi enorma, cu impact dezastruos
asupra bugetului de stat mentionat mai sus. Temporar, aceste situatii s-au acoperit prin
infiintarea de societati cu raspundere limitata, carora li s-au atribuit contractele de exploatare
si a caror liabilitate ete limitata la capitalul social.
Aceasta formula este insa o formula de tranzitie, fiinca o data cu intrarea Romaniei in UE, si
obligativitatea aderarii la toate standardele internationale existente, tematica managementului
de risc, va deveni un topic de importanta capitala. Sigur ca aceasta strategie a permis
Romaniei sa ofere, contracte avantajoase, datorita nivelului scazut de cheltuieli, practic
eliminind costurile legate de asigurarea si reasigurarea riscurilor.
Se paote spune, ca, elementele de risc al afacerilor sint complexe si, ca nu se poate acoperi
intreaga gama de situatii ne clare la care orice agent economic fie el de stat, cu capital de stat
sau privat este expus.
Afirmatia este partial corecta datorita factorilor sociali si politiici care participa la rindul lor
in viata de zi cu zi a activitatilor economice la orice nivel.
Pe de alta parte, daca evaluarea riscului se face in conditii definite in prealabil, adica avind ca
baza o lista de elemente stabile care reprezinta in fapt palnul de afaceri in derulare, se poate
spune ca un gruop de experti poate acoperi intr-un studiu, majoritatea elementelor de risc
major, care daca nu sint acoperite, ar putea duce la o criza financiara de proportii, masurata la
nivelul fiecarei entitati economice in spetza.

Se presupune ca orice afacere, este de fapt o asumare a unui risc major si anume acela al
pierderii capitalului initial, al timpuli investit , al energiei consumate si asa mai departe.
Nu despre acest risc ne vom ocupa in aceste pagini, ci de riscul de a pierde o afacere stabila,
de a pierde un loc preponderent in piata de produse specifice, de a pierde prin aparitia litigiilor
legate de dune ce trebuie platite in cazuri speciale celor care sint atit furnizorii afacerii cit si a
celor care sint clienti.
Indiferent de ponderea lor pe o scara ce defineste contracte majore, care acopera chiar si un
simplu trecator pe trotuarul din fata sediului unei societati comerciale si care, poate fi , poate
deveni sau nu un client, un furnizor, etc, al socitetatii comerciale respective.
Iata la ce nivel se poate vorbi despre factorii de risc….trimite fiori pe sira spinarii oricarui
proprietar de afacere!

A nu ne gindi la astfel de lucruri si a lasa pe seama hazardului asemenea evenimente nu este

permis in procesul de incadrare in normele internationale la care Romania a ales sa se
alinieze.

In aceste pagini, vom lua in studiu riscuri, situatii de criza, remedii sau modalitati de
recuperae a pagubelor, ca si modalitati de mangement al riscurilor, atit la nivel de economie
nationala si globala, cit si la nivel de intreprinderi mici si asociatii familiale, mergind chiar si
la nivel de persoana fizica.

Succesul oricarei afaceri depinde de modul de gestionare al resurselor la indemina, adica al

banilor, al fortei de munca si a resurselor materiale. De asemenea, in felul in care piata de
desfacere este protejata, dezvoltata si permanent imbunatatita, asigurind tot o data
functionarea cit mai putin tulburenta a activitatilor economice zilnice.

Avind in vedere aceste principii generale, putem sa ne consideram in perfect control al

afacerii si sa ne relaxam cu gindul ca nimic nu ne mai poate deraia de pe linia functionala pe
care ne-am situat. Din nefericire, primele elemente de ingrijorare si cele la care ne gindim cel

2
mai putin sint situatiile de risc creeate de conditiile naturale in care ne desfasuram activitatile
economice.
In acest capitol , vom lua in discutie elementele de risc asociate unei intreprideri de marime
medie, si vom sublinia modalitatile tehnice prin care se pot detrmina factorii de risc, care ar fi
remediile si modalitatile de acoperire partiala sau totala a pierderilor, polite de asgurare,
necesitatea lor, cind, cum si de unde sa le cumparam.
De asemenea vom face o analiza tuturor componentelor necesare pregatirii in domeniul
managementului de risc.

Termenul de „risk managment”, este un termen relativ nou, domeniul de activitate fiind
recunodcut abia prin anii 1929, 1930, cind conceptul de risc management si termenii de
referinta asociati au fost definiti pentru prima data. Sa fi avut oare ceva de a face cu profunda
criza economica ce a cupris toate economiile in acea perioada? Nu credem ca necesitatea
dezvoltarii acestei ramuri de management a afacerilor a fost direct influentata de crizele
economica ale anilor 30. Abia atunci, majoritatea celor care si-au vazut afacerile decimate sau
pornite pe calea dezastrului, au inceput sa caute cai de diminuare a pierderilor. Cu toate ca
acea catastrofa economica a reusit sa modifice harta economica a lumi, in urme ei a lasind
oameni pe ginduri si a nascut o noua metoda de a negocia cu si pentru recuperarea pagubelor
neasteptate.
In cautarea unei atmosfere de relaxare si liniste economica, s-a nascut si s-a dezvoltat
managementul riscului ca stiinta noua, menita pentru inceput sa elibereze gindirea agentului
economic de teroarea unei pierderi iminenete. Deci putem spune ca, necesitatea cimpului de
activitate a luat nastere din nevoia de a avea functionalitate exclusiv economica, cu o singura
grija, si anume profitul. In acest scop, mai toate societatile comerciale si-au angajat
consultanti de risc, sau au infiintat dupa caz , departamente de „management al asigurarilor”.
Pina si astazi , cuvintul risc provoaca fiori si nu ne putem abtine sa nu zimbim cind vedem ca
marile antreprize economice aseza acast capitol sub jurisdictia departamentelor de resurse
umane sau de marketing. La urma urmei…trebuie sa avem o atitudine pozitiva relativ la
afacere si la derularea ei, iar elementele de risc ne pot deturna gindirea „pozitiva” de la
activitatile de zi ci zi. Zimbim cu condescendetza si recunoastem aceasta deficienta, dar pe de
alta parte ne pozitionam in afara riscurilor ne acoperite. Cu referirre la Romania, trebuie sa
facem observatia ca managementul asigurarilor, nu prea exista…despre cel a riscuroilor nici
nu poate fi vorba comparativ cu alte tari Europene de vest, deci, masurind fatorii de risc ai
teritoriului ca si ai mediului de afaceri , gasim lacune serioase in gindirea contemporanilor
nostri care noi consideram ca vor trebui sa se aseze si ei in rindul afaceristilor de anvergura
externi. De asemenea , consideram ca economia romanesca a ajuns la un plafon suficient de
inalt si la o stabilitate relativ solida, astfel incit pierderile datorate crizelor sa poată da
naştere unor traume sociale de proporţii.

Observam de asemenea .tendinta mediului de afaceri de a confunda managementul riscului cu

managementul asigurarilor, lucru ingrijorator, deoarece in fapt, asigurarea si managementul
politelor de asigurare reprezinta numai o componenta a managementului de risc. Sa luam spre
exemplu o banala epidemie de gripa, care poate afecta fluxul de productie a unei intreprinderi
a carei activitate necesita un ciclu continuu de activitate si care in cazul micsorarii capacitatii
factorului uman pierde atit capacitate de productie cit si veniturile aferente.
O privire superficiala asupra acestui exemplu, ar duce la concluzia ca pierderile sint minore.
Nu si incazul unei instalatii de topit minereu, sau in cazul in care regimul de productie trebuie
mentinut constant nu numai pentru a face profit, dar si pentru minimaliza pierderile.
In acest exemplu, ne intrebam cit de bine a gindit agentul economic schema de incadrare si
pregatire a personalului, a initiat sedinte periodice de cross training ?...astfel incit mai toate

3
atributiile sa poata fi preluate temporar de personalul la indemina?...exista planuri de angajare
pe termen scurt a fortei de minca temporara care sa aiba cunostinte specifice suficiente pentru
a mentine un nivel de productie necesar continuarii activitatii?
Din acest exemplu rezulta clar si cu precadere ca legatura dintre strategia de productie a
agentului economic, cuplata cu o analiza sistematica a strategiei de productie este de absoluta
necesitate. De asemenea , constatam ca aceasta situatie nu poate fi asigurata, ne existind
asemenea polite de asigurare nicaieri in lume. In aceste conditii, apare necesara elaborarea
unei strategii generale dar specifice elementelor de productie ale agentului economic luat in
discutie.Se desprinde din cele de mai sus si faptul ca, nu toate riscurile sunt asigurabile, ca nu
toate riscurile sunt legate de procesul de productie efectiva, ca si necesitate unei strategii reale
de management a entitatii economice.

Tot din aceasta categorie fac parte si situatii survenite din crizele furnizorilor, care la rindul
lor pot de asemenea aduce dupa ele ne ajunsuri si pierderi ale fluxului normal de cash. Cea
mai mica denaturare a legaturii cu furnizorii poate crea o criza reala in conditiile in care
necesitatile de productie nu pot fi indeplinite, si productivitate treneaza aducind dupa sine
pierderi in plata fortei de munca in stare de asteptare sau in trecerea instrumentelor de
productie in stare de consum si numai consum. Ca si in exemplul anterior , aceste situatii se
pot numi situatii de criza. Prevenirea lor este aproape imposibila daca ne gindim in termeni
normali. Pe de alta parte insa , asemenea pierderi pot fi evaluate la inceputul fiecarui ciclu de
productie sau ciclu bugetar, astfel incit atunci cind apar, sa nu creeze o situatie de blocare a
lantului decizional. In functie de valoarea pierderii estimate, asemenea daune se pot absorbi
treptat prin esalonarea lor pe parcursul anului financiar astfel incit sa nu contravina si sa nu
incomodeze fundamental ciclul fianaciar stabilit.
In general, activitatile de evaluare a acestor riscuri , pe care le intimpina orice agent
economic indiferent de marime, fac parte dintre cele ce pot fi indeplinite de catre cei abilitati
in interiorul entitatii. Daca nee ridicam insa peste un anumit nivel de volum al afacerii ca si de
influenta asupra mediului de afaceri din domeniul respectiv, asemenea evaluari vor trebui
deferite unei firme spacializate de consultanta sau unui acolectiv de angajati permanenti
pregatiti corespunzator.
Din puctul de vedere al acestor umili expert in acest domeniu de activitate,, datorita frecventei
de reevaluare a conditiilor de risc si criza, numai agentii economici mari, cu volum de afaceri
mare si cu activitati care se desfasoara transfrontalier ar fi indreptatiti sa angajeze un grup de
experti in acest domeniu. Recomandam ca in functie de domeniul de activitate, de volumul de
afaceri , ca si de mediul in care i-si desfasoara activitatile economice, agentii de masura
medie si mica , trebuie sa se adreseze unei firme de consultanta in specialitate pentru a se
pozitiona solid si a-si diminua pierderile in cazuri de criza.
Desprindem din cele aratate pina acum , ideea ca, evaluarea riscurilor nu este una si aceeasi
activitate cu masurarea riscului in pierderi financiare, de bunuri reale sau bani. Ambele
activitati sint necesare pentru o adevarata si fundamentata masurare a riscului la care este
supus agentul economic.

Una dintre primele sarcini ale factorilor decizionali ai entitatii economice este determinarea
unei stragii generale, legate de modul de desfasurare a activitatilor economice in care este
angajat agentul, strategie ce se pot defini in colaborare cu societatile de asigurari si agentii lor
specializati. Aceasta masura devine necesara o data cu desemnarea persoanelor specializate
ale agent ului economic, care in cazuri de criza se vor folosi de toate mijloacele necesare
pentru a minimaliza pierderile sau chiar a le elimina. Din acest punct de vedere, s-ar putea
spune ca agentul economic are un puternic aliat in domeniu si anume societtile de asigurare.
In tarile dezvoltate din punt de vedere e conomic, industria asigurarilor este una dintre cele

4
mai importante ramuri de activitate, produsele oferite de acestea fiind considerate produse
necesare si obligatoriu utilizate de agentii economici in toate ramurile de activitate.
De-a lungul istoriei, chiar daca nu ar apare asa , societatile de asigurari au fost si sunt
promotorii multor reguli de convituire economica si socila fara de care o societate nu se poate
considera civilizata.
In general, din motive obiective, a ne gindi la situatii si circumstante din care nu putem sa
tragem foloase, mai ales in derularea unei afaceri, nu face parte din preocuparile esentiale ale
activitatii de zi cu zi. De aceea,, cei mai multi dintre noi nu dorim sa ne gindim la pierderi
atunci cind incepem o activitate economica.
In romania, unde activitatile economice pe piata libera sint umbrite de societatile comerciale
de stat, care pe linga puterea financiara datorata capitalului de stat, beneficiaza si de masina
birocratica a administratiei guvernamentale, reprezinta o pavaza de proportii, agentii
economici nu sint incurajati sa desfasoare activitatile sub aceleasi norme si reglementari ca
intr-o economie de piata adevarata. Am constatat cu stupore de asemenea ca, agentii
economici si independenta lor este inabusita cu toata indirjirea de legisltia defectuasa sau
lipsa legislatiei care sa incurajeze un mediu de afaceri robust. Astfel, piata asigurarilor in
domeniul economic, este prea putin reglementata, iar instrumentele necesare oricarei entitati
de productie pentru a-si desfasura activitatile ferita de riscuri este aproape inexistanta. Aceasta
latura a discutiei insa, va fi dezvoltata in capitolele referitoare la legislatie, litigii si moduri de
recuperare a pagubelor.

Mircea Halaciuga, Esq.

http://arbitraj.webs.com/
0040.724581078