Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jiu
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
Referat la disciplina:
1
CUPRINS
2
INTRODUCERE
3
monitorizare, etc, a acestor riscuri ,, la ordinea zilei”, iar, ce este mai grav, literatura
de specialitate în acest domeniu ( autohtonă şi străină), este ne permis de săracă, în
totală distonanţă cu importanţa şi actualitatea problemei.
Mutaţiile previzibile în lumea contemporană : ,, Schimbarea”, ,,Globalizarea
afacerilor”, ,, Internaţionalizarea firmelor”, ,, Orientarea către client”, ,, Economia,
Organizaţia şi Managementul bazate pe cunoştinţe”, ,,Capitalul de cunoştinţe”, etc, nu
vor simplifica problematica riscului în afaceri, ci, dimpotrivă.
Intrând, să zicem, într-un fel în fondul problemei abordate, facem, de la capul
locului, precizarea, că admirăm, venerăm, chiar, pe toţi cei care au scris, mai mult, sau
mai puţin, despre managementul riscului în afaceri, considerând că au făcut un adevărat
pionerat în acest domeniu vital al zilelor noastre, fiecare având o contribuţie
remarcabilă, de luat în seamă, pentru mersul mai departe al lucrurilor, meritând, deci,
întreaga recunoştinţă. Scriind în premieră despre un asemenea domeniu, este firesc ca
fiecare să ţină la creaţia sa, aşa încât a le pune în antiteză opiniile este, credem, cel
mai rău lucru care se poate face, într-un moment în care, strângerea rândurilor acestora,
pentru a asigura progresul rapid necesar în domeniul respectiv, este cea mai înţeleaptă
cale. Ca urmare, noi vom prezenta problemele aşa cum le vedem astăzi şi mai ales în
perspectivă, folosindu-ne şi de opiniile lor, dar fără a le departaja şi nominaliza.
Conceptul de risc în afaceri, este, firesc, prima problemă care se cere
clarificată, delimitările conceptuale fiind indispensabile, determinante, pentru
construcţia ştiinţifică, a managementului riscului în afaceri, în ansamblul său.
În legătură cu stadiul în care ne găsim, fără să absolutizăm, ci doar să provocăm
interes în abordare, facem doar precizarea că până în prezent circulă doar versiuni
secvenţiale, de tipul ,,riscul de firmă”, ,, riscul bancar”, ,, riscul de ţară” şi, doar ca
excepţii, ca ,, management al riscului în afaceri”. Lipsa unui asemenea concept, bine
conturat şi structurat, a unei lucrări, cu acest titlu, la care am început să lucrăm noi, cât
de cât acceptabile ca început, mai cu seamă în contextul schimbării, al globalizării
afacerilor şi internaţionalizării firmelor, abordându-se managementul riscului ca
subsistem al managementului general, reprezintă un mare handicap pentru manageri.
Revenind la conceptul de risc, o definiţie de pornire, formulată, ar fi : ,, Riscul este
variabilitatea rezultatelor sub presiunea factorilor de mediu”, definiţie formulată,
probabil, pornind de la realitatea că deciziile se fundamentează, elaborează şi
operaţionalizează sub impactul factorilor de mediu. Dar, această variabilitate nu
provine numai din risc, ci şi din incertitudine, care sunt două concepte distincte şi
trebuie, în continuare, abordate ca atare.
O definiţie care se apropie mai mult de cerinţele construcţiei managementului
riscului în afaceri, este formulată astfel: ,, Riscul este o categorie socială, economică
sau naturală a cărei origine se află în incertitudinea care poate sau nu să genereze o
pagubă datorită ezitărilor şi inconsistenţei în luarea deciziei”. Autorul, deşi face o
demarcaţie corectă, ştiinţifică, între risc şi incertitudine, în definiţie, după cum se
observă, le combină, motivându-şi opţiunea prin faptul că ,,riscul şi incertitudinea se
întâlnesc combinate în diferite proporţii, iar în realitate incertitudinea nu poate fi
eliminată”.
4
CAP.I Conceptul de risc în afaceri şi importanţa lui în
managementul Modern
5
predomine abordările bazate pe un management al riscului, adecvat şi performant.
Echilibrul dintre evitarea riscurilor majore şi valorificarea oportunităţilor , este
considerat calea de aur care trebuie urmată, în care noţiunea de risc este sinonimă cu
aceia de activitate.
Se vor diversifica daunele clasice şi vor apare pierderi noi, datorită faptului că
spectrul riscului se va extinde.
Apoi, distinsul profesor Niţă Dobrotă ( 2 ) , abordând riscul şi incertitudinea în
economia modernă,
defineşte riscul ca având geneza în tensiunea între nevoi şi resurse, nevoile fiind într-
o continuă expansiune şi diversificare, iar resursele, mai ales cele care nu se regenerează,
vor fi tot mai rare şi mai scumpe. Ca urmare, după Domnia Sa, managementul şi
gestiunea riscului reprezintă lupta împotriva rarităţii. Iată, o abordare care impune
reflecţii profunde pentru manageri şi o organizare specială a managementului riscului în
afaceri.
Nevoile, care nu au limite, ba mai mult, potrivit îndrăgitului scriitor Mark
Twein
,, civilizaţia industrială a potenţat puternic nevoile umane, apărând numeroase nevoi - de
care nu este nevoie” , nu trebuie să fie comprimate, deoarece, după opinia marelui
nostru savant Nicolae Georgescu Roegen ( 3 ) ,, maximizarea satisfacerii nevoilor”, ,,
plăcerea de a trăi”, este o sursă importantă de progres, de creştere economică. Lipsa
de resurse trebuie să fie suplinită de creşterea eficienţei utilizării lor, prin maximizarea
utilităţii şi reducerea eforturilor. Iată, deci, alte opinii care impun o nouă optică
asupra managementului riscului, deoarece un risc considerabil este chiar nesocotirea
lor.
Pe de altă parte, managementul riscului în afaceri nu este un scop în sine şi, ca
urmare, nu trebuie construit cu ochii spre trecut, pentru că nu ne păzim de o ameninţare
viitoare repetând cea ce am mai făcut, cel mai mare risc fiind pierderea unei
oportunităţi, celelalte aspecte rămânând doar de natură tehnică, birocratică . Este de
notorietate, sub acest aspect, opinia aşezată pe hârtie de Victor Hugo, potrivit căruia ,,
Există ceva mai puternic decât toate avuţiile din lume şi anume, o idee căreia ia venit
timpul”, realitate care în contextul noii economii bazate pe cunoaştere, are conotaţii cu
totul speciale, în sensul că este un risc fundamental ratarea operaţionalizării
cunoştinţelor de vârf disponibile, a capitalului de cunoştinţe, a capitalului intelectual.
Privite din alt unghi de vedere, riscurile derivate din acţiunile umane – se arată
într-o lucrare recentă, foarte frumoasă ( 4 ) – fac acum parte din reflecţiile pe care
societatea le face asupra propriilor practici, iar, reflexivitatea, adică acea capacitate pe
care societatea o are de a reflecta asupra propriilor acţiuni în contextul cunoaşterii
ştiinţifice acumulate, este una dintre caracteristicile esenţiale ale modernismului în
faza actuală, aducând în atenţie, pe acest fond, opinia specialistului A. Giddens, potrivit
căruia, reflexivitatea include ideea că riscurile nu sunt parte a fatalităţii sau a
destinului, ci sunt opţiuni pe care fiinţa umană le realizează , cea ce distinge riscul de
pericol, care apare ca un eveniment incontrolabil şi în afara câmpului de acţiune al
individului. Considerăm aceste opinii ca fiind filozofia de esenţă a riscului în afaceri,
filozofie care, în managementul riscului, trebuie să determine o modificare de abordare,
de atitudine, profundă, necesitate care apare, elocvent, din consecinţele riscurilor
negestionate ştiinţific, la care ne vom referi într-un subcapitol mai jos.
6
O abordare conceptuală de sinteză, face profesorul şi demnitarul Mircea Coşea (
5 ), afirmând că ,, Problematica riscului rezultă din faptul că trăim într-o civilizaţie a
riscului. Apariţia riscului generează crize ce sunt considerate rupturi în funcţionarea
normală a oricărui sistem. Evaluarea riscurilor este o activitate complexă ce presupune
cunoştinţe în domeniul economic, tehnologic, juridic, sociologic şi politic. Rezultatele
evaluării au un grad mare de responsabilitate influenţând deciziile şi implicit succesul
strategiei adoptate la nivel macro şi micro economic”. ,, Domeniul riscului are rolul de
a stimula creativitatea”.
Ne luăm permisiunea de a prelungi aceste abordări în managementul general al
organizaţiei şi în managementul riscului în afaceri, subliniind că civilizaţia riscului, ca
mod de existenţă a organizaţiilor şi de derulare a afacerilor, obligă la preluarea acestei
problematici noi şi dificile în obiectul managementului, în funcţiile sale, în
subsistemele lui, în funcţiunile organizaţiei, altfel această realitate, atât de bine
conturată de către autorul respectiv, rămâne la nivel declarativ, ne având instrumentarul
de operaţionalizare în practica socială, mutaţie pe care încercăm să o facem noi în
capitolul următor.
7
CAP.II Mutaţii previzibile în lumea contemporană cu impact în
managementul riscului în afaceri
8
Internaţionalizarea firmelor este răspunsul acestora la efectele globalizării,
respectiv ieşirea
lor pe piaţa globală.
Luate individual şi în ansamblul lor, aceste mutaţii, deci, au implicaţii directe şi
profunde în management, uşor şi simplu de sesizat, impunând managerilor o nouă
viziune asupra viitorului organizaţiei, asupra mediului de afaceri nou, cu avantajele şi
riscurile care îl însoţesc.
Rigorile, avantajele şi celelalte implicaţii ale globalizării afacerilor sunt motivaţii
puternice pentru accelerarea procesului de internaţionalizare a organizaţiilor, care,
pentru o mai bună gestionare, sunt grupate, în două mari segmente:
- motivaţii reactive, adică acelea care reprezintă răspuns la cerinţe şi probleme,
certe,
actuale, care s-au conturat în cadrul organizaţiei, cum ar fi concurenţa ( atât cea locală,
naţională şi regională, cât şi cea generală, care obligă firma să-şi caute permanent noi
pieţe, altfel rămâne cu capacităţile de producţie descoperite şi, în ansamblu, îşi îngheaţă
dezvoltarea), accesul la resurse, la tehnologii, la management performant şi a celorlalte
facilităţi, concrete , conturate;
- motivaţii proactive, adică acelea care derivă din strategiile sale de dezvoltare,
mai cu
seamă de foloasele certe ale creării şi valorificării avantajului competitiv, de
consolidarea poziţiei pe piaţă a organizaţiei, de promovarea şi exploatarea mărcii sale, a
potenţialului de internaţionalizare, etc.
Procesul de internaţionalizare a organizaţiilor, însă, nu se poate face la
întâmplare, doar ca o dorinţă, ca o necesitate în general acceptată, ci, în mod ştiinţific,
pe baza unei noi misiuni şi strategii, care, presupun, între altele, parcurgerea următoarelor
etape:
- determinarea, pe baza unei analize – diagnostic de tip SWOT ,a potenţialului
propriu de
participare la afaceri economice internaţionale;
- stabilirea formelor de participare la afaceri internaţionale avantajoase pentru
organizaţie,
posibile de realizat;
- alegerea tipurilor de strategii de pătrundere şi menţinere pe piaţa globală;
- internaţionalizarea firmei în context multi şi intercultural.
Elementul esenţial în elaborarea strategiilor, rămâne potenţialul concurenţial al
organizaţiei,
care, la rândul său, depinde de mărimea şi calitatea resurselor de care dispune, aşa numita
,, masă critică” tehnică, de cercetare sau comercială, adică dimensiunea minimă ce
trebuie atinsă pentru a putea participa cu şanse în competiţie. Organizaţiile care nu pot
atinge acest nivel au o capacitate competitivă mai redusă şi, adeseori, recurg la abordarea
unor pieţe de interes secundar, sau se angajează în diferite acţiuni de prelucrare în lohn,
în acţiuni de subcontractare, etc, pentru a găsi clienţi neglijaţi de ceilalţi concurenţi .
În practica organizaţiilor internaţionale se întâlneşte tot mai des strategia asocierii,
pentru a atinge masa critică. În acest scop, ele recurge la constituirea de grupuri comune
de informare pe pieţele externe, asociaţii în comercializare ( pentru transport şi fluxul
documentelor aferente afacerilor, etc) şi chiar alianţe ad-hoc pentru a câştiga
9
credibilitatea politică şi de a negocia de pe o platformă comună cu autorităţile în vederea
atenuării unor restricţii comerciale, etc.
Date fiind condiţiile complexe şi dinamice în care se derulează afacerile
comerciale
internaţionale, strategiile trebuie permanent comparate cu evoluţiile şi perspectivele
obiectiv conturate şi când concluziile fundamente o impun, ele trebuie regândite şi
reorientate la timp, preventiv, chiar. De asemenea, este necesar ca în această viziune
organizaţiile să aibă, pentru aceste situaţii, şi strategii de rezervă, deci, trebuie să
manifeste flexibilitate şi din acest punct de vedere.
Rezultă, credem, concludent, că sunt condiţii noi în care se derulează afacerile,
care, dacă nu sunt înţelese şi gestionate corespunzător, antrenează noi riscuri în afaceri,
sau le amplifică pe cele existente, cu consecinţe, cum arătam, încă incalculabile.
10
CAP. III Managementul riscului în afaceri – subsistem al
managementului general al organizaţiei
11
CAP. IV
CONCLUZII
12
Cuvinte cheie:
13
Bibliografie selectivă:
1) Peter Drucker : Management strategic, Editura TEORA, Buc., 2001;
2)Dobrotă, Niţă : Economie Politică, Editura Economică, Buc.; 1997;
3)Georgescu , Roengen, Nicolae : Legea entropiei şi procesele economice, Editura
Politică, Buc., 1979;
4)Ciocoiu, Carmen, Nadia: Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Editura ASE,
Buc., 2006;
5) Coşa, Mircea; Nastovici, Luminiţa: Evaluarea riscurilor – metode şi tehnici de analiză
la nivel micro şi macro economic, Editura LUX LIBRIS, Braşov, 1997;
6) Stoian, Ion; Dragne, Emilia; Dragne, Mihai: ,,Comerţ Internaţional. Politici şi proceduri” -
Editura Caraiman, Bucureşti, 2001;
7) Young, Stephen: ,,International Market Entry and Development: Strategies and Management” –
Prentice Hall International, Londra, 1990;
8) Bogdan, Ioan: ,,Managementul riscului în afaceri – între realităţile şi cerinţele lumii
contemporane” – Editura Universitară, Bucureşti, 2009
14