Finante Publice

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA FINANTE SI BNCI
NVTMANT DESCHIS LA DISTANT
MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL
FINANTE PUBLICE
Titular curs: Gheorghi(a DINC
Activit(i tutoriale: Leti(ia BRTULESCU
Brasov
2010
2
CUPRINS
Introducere..........................................................................................................................................5
Obiectivele cursului.............................................................................................................................8
Structura cursului...................................9
U1. Sistemul financiar...........................................11
U1.1. Introducere...............................................................................................................................11
U1.2. Competentele unittii de nvtare........................11
U1.3. Relatiile Iinanciare....................................................................................................................12
U1.4. Finantele publice.......................................................................................................................12
U1.5. Finantele private ......................................................................................................................16
U1.6. Relatiile de credit.....................................................................................................................19
U1.7. Relatiile de asigurri si reasigurri...........................................................................................21
U1.8. Rezumat....................................................................................................................................23
U1.9. Test de evaluare a cunostin|elor...............................................................................................24
U1.10. Teme de cas...................................25
U2. Bunurile publice..................................26
U2.1. Introducere...........................................26
U2.2. Competen|ele unittii de nvtare........................26
U2.3. DeIinirea si caracteristicile bunurilor publice .........................................................................27
U2.4. Productia de bunuri si Iixarea preturilor n domeniul sectorului public ..................................32
U2.5. Furnizarea bunurilor publice ...................................................................................................36
U2.5.1. Cantitatea optim a bunurilor publice .......................................................................37
U2.5.2. EIicienta Iurnizrii bunurilor publice prin prisma entittilor implicate ...................38
U2.6. Rezumat.................................42
U2.7. Test de autoevaluare.............................42
U3. Sistemul cheltuielilor publice.....................................44
U3.1. Introducere...............................................................................................................................44
U3.2. Competentele unit|ii de nv|are.............................................................................................45
U3.3. Continutul cheltuielilor publice................................................................................................45
U3.4. ClasiIicarea cheltuielilor publice..............................................................................................47
U3.5. Rezumat...................................................................................................................................50
U3.6. Test de evaluare a cunostin|elor...............................................................................................50
U3.7. Teme de cas...............................51
U4. Indicatori de apreciere a evolu(iei si eficien(ei cheltuielilor publice.............52
U4.1. Introducere...............................................................................................................................52
U4.3. EIicienta cheltuielilor publice...................................................................................................52
U4.4. Indicatori de apreciere a evolutiei si eIicientei cheltuielilor publice........................................52
U4.5. Rezumat....................................................................................................................................57
3
U4.6. Teme de cas..................................63
U5. Cheltuieli pentru ac(iuni si obiective economice.....................64
U5.1. Introducere..................................64
U5.2. Competen|ele unittii de nvtare...........................64
U5.3. Necesitatea existentei sectorului de stat ..................................................................................65
U5.4. Formele clasice de interventie a statului n acLlvlLaLea economlc ........................................68
U5.5. Metodele indirecte de sprijinire a unor ntreprinderi si sectoare .............................................71
U5.6. Rezumat.......................................73
U5.7. Test de evaluare a cunostintelor..........................73
U6. Sistemul veniturilor publice.................................75
U6.1. Introducere...............................................................................................................................75
U6.3. Consideratii generale asupra veniturilor publice............................76
U6.4. Principiile generale ale impunerii..............................78
U6.5. Notiuni generale privind impozitele si taxele...........................................................................80
U6.6. Rezumat....................................................................................................................................89
U6.7. Teste de autoevaluare/evaluare a cunostin|elor........................................................................89
U6.8. Teme de cas.....................................91
U7. Opinii privind impozitarea cot unic si impozitarea progresiv..........92
U7.1. Introducere...............................................................................................................................92
U7.3. ClasiIicarea veniturilor bugetare..........................93
U7.4. Controverse privind impozitarea cot unic si impozitarea progresiv.........94
U7.5. Rezumat..................................................................................................................................103
U7.6. Teste de autoevaluare/evaluare a cunostin|elor......................................................................103
U8. Considera(ii privind impozitele............................104
U8.1. Introducere.............................................................................................................................104
U8.2. Competentele unit|ii de nv|are...........................................................................................106
U8.3. Caracteristicile impozitelor directe si indirecte ........................106
U8.4. EIecte provocate de cresterea presiunii Iiscale ...................108
U8.5. Indicatori privind nivelul, structura si dinamica veniturilor publice......................................110
U8.6. Rezumat..................................................................................................................................115
U8.7. Teme de cas...................................115
U8.8. Teste de autoevaluare/evaluare a cunostin|elor......................................................................116
U9. Evaziunea fiscal........................................117
U9.1. Introducere.............................................................................................................................117
U9.2. Competentele unit|ii de nv|are...........................................................................................117
U9.3. Caracterizarea si Iormele evaziunii Iiscale.............................................................................118
U9.4. Evaziunea Iiscal n Romnia.........................120
U9.5. Prevenirea si combaterea evaziunii Iiscale.............................................................................122
4
U9.6. Eliminarea corup|iei..............................123
U9.7. Sanc|ionarea evaziunii Iiscal..........................126
U9.8. Rezumat.................................................................................................................................128
U9.9. Test de evaluare a cunostin|elor.............................................................................................128
U10. Dubla impunere juridic interna(ional........................129
U10.1. Introducere...........................................................................................................................129
U10.2. Competentele unit|ii de nv|are.........................................................................................129
U10.3. Continutul dublei impuneri juridice internationale...................................................129
U10.4. Metode de evitare a dublei impuneri juridice internationale..................131
U10.5. Rezumat...............................................................................................................................134
U10.6. Test de evaluare a cunostin|elor...........................................................................................135
U10.7. Teme de cas..............................135
Bibliografie.....................................136
5
Introducere
Finan(ele publice sunt un domeniu al economiei care analizeaz politica Iiscal si bugetar
a guvernului. Ne vom axa n principal asupra Iunctiilor microeconomice ale guvernului, asupra
modului n care guvernul aIecteaz alocarea resurselor si distribuirea veniturilor.
n economia de pia|, prin intermediul Iinan|elor publice, statul pune la dispozi|ia membrilor
societ|ii o gam larg si variat de bunuri (servicii) publice, n condi|ii speciIice. Procurarea
acestor bunuri presupune nIptuirea unui amplu proces de redistribuire a veniturilor si a averii
persoanelor Iizice si juridice, dup criterii stabilite de organele de decizie politic.
Bunurile publice pe care statul le oIer membrilor societ|ii se realizeaz prin ac|iuni cu
caracter social, economic, de men|inere a ordinii interne, de protejare a mediului, de aprare
na|ional, de dezvoltare a rela|iilor interna|ionale etc. Mrimea si structura diIeritelor categorii de
ac|iuni variaz de la o |ar la alta, n Iunc|ie de o multitudine de Iactori interni si externi.
n majoritatea |rilor lumii, alturi de sectorul privat, care produce si livreaz bunuri
individuale prin mecanismul pie|ei, Iiin|eaz un sector public, care Iurnizeaz bunuri colective, n
condi|iile stabilite de institu|iile politice abilitate (parlament, guvern, ministere, consilii locale,
primrii). n asemenea economii, denumite mixte, autorit|ile publice joac un rol important n
stabilirea cadrului legal n care se desIsoar activitatea economic privat, precum si n
satisIacerea nevoilor colective.
n sectorul privat, actul de vnzare-cumprare este condi|ionat de acordul pr|ilor
contractante cu privire la cantitate, calitate, pre|, condi|ii de livrare si de plat etc. n sectorul public,
desIsurarea activit|ii productoare de bunuri (servicii) publice si Iinan|area acesteia au la baz
decizia institu|iei politice competente, care trebuie s Iie acceptat de membrii comunit|ii. Aici, n
msura n care decizia unei institu|ii politice se adopt prin vot, aceasta devine obligatorie pentru
toat lumea, inclusiv pentru cei care au votat mpotriv. Ca urmare, persoanele Iizice si juridice
vizate de o asemenea decizie vor trebui s suporte impozite, taxe ori contribu|ii pentru Iinan|area
institu|iilor (activit|ilor) productoare de bunuri publice, indiIerent dac au Iost sau nu de acord cu
msura stabilit.
Prin impunere fiscal, guvernul decide cum va ob|ine resursele de care are nevoie de la
gospodrii si Iirme, precum si modul de repartizare a lor pentru consumul si investi|iile colective.
Banii ob|inu|i prin impunerea Iiscal reprezint mijlocul prin care resursele reale sunt transIerate
din sIera bunurilor private n cea a bunurilor colective.
1
O dat ce guvernul a decis s colecteze anumite impozite, el are o gam variat de mijloace
la dispozi|ie. El poate s pun impozit pe venit, proIit sau vnzri. Poate s-i impoziteze pe boga|i
sau pe sraci, pe tineri sau pe btrni. Problema care se pune din acest punct de vedere const n
gsirea criteriilor care s ajute la crearea unui sistem Iiscal corect si eIicient. IndiIerent de principiul
dup care se organizeaz, majoritatea sistemelor Iiscale moderne ncearc s ncorporeze conceptele
de corectitudine si echitate.
1
Samuelson, P., Nordhaus, W., Economie, Editura Teora, Bucuresti, 2001, p. 369
6
Concep|iile despre Iinan|ele publice au evoluat continuu de-a lungul anilor. n aceast
evolu|ie se contureaz dou etape distincte: prima corespunde, n linii generale, masinismului,
capitalismului ascendent (secolele XVIII-XX), iar cea de-a doua dezvoltrii monopolurilor
(secolul XX si mai cu seam dup marea recesiune economic mondial). Concep|iile din prima
etap sunt considerate clasice, iar cele din etapa urmtoare, moderne.
Concep|iile clasice reIlect, de Iapt, doctrina liberal predominant n perioada
capitalismului ascendent, potrivit creia activitatea economic trebuie s se desIsoare n
conIormitate cu principiul laisse:-faire, laisse:-passer, urmrindu-se evitarea oricrei interven|ii din
partea autorit|ilor publice care ar putea perturba ini|iativa privat, libera concuren|, ac|iunea
legilor obiective ale pie|ei.
Principiile Iormulate de ctre adep|ii doctrinei liberale, care au stat la baza Iinan|elor publice
n concep|ia economistilor clasici pot Ii sintetizate astIel
2
:
cheltuielile publice, reduse la minimum, ar trebui s acopere, pe seama contribu|iei
generale, numai costul serviciilor, institu|iilor si lucrrilor publice strict necesare
societ|ii si pe care pia|a nu le poate Iurniza;
dat Iiind caracterul neproductiv al armatei, Ilotei, al muncii prestate de judectori,
poli|isti si al|i agen|i publici, cheltuielile publice conduc la diminuarea capitalului
productiv al |rii;
impozitele constituie un ru, deoarece inIluen|eaz procesul reproduc|iei si aIecteaz
acumularea de capital productiv; ele constituie ns un ru necesar, pentru c asigur
colectarea resurselor necesare Iinan|rii cheltuielilor publice indispensabile
societ|ii; impozitul cel mai bun este acela care reclam cel mai mic eIort din partea
contribuabilului, |ine seama de posibilit|ile acestuia si este dinainte cunoscut si nu
arbitrar;
veniturile bugetare curente ar trebui s acopere n Iiecare an cheltuielile publice,
deoarece deIicitul bugetar oblig statul s apeleze la emisiunea de bani sau s
contracteze mprumuturi pentru scopuri neproductive;
apelul la mprumuturi este neIast, deoarece conduce la cresterea datoriei publice,
care antreneaz cheltuieli bugetare suplimentare cu plata dobnzilor aIerente,
constituind o povar pentru genera|iile viitoare.
n aceast epoc a statului-fandarm, n care prevala doctrina liberalismului economic,
preocuparea specialistilor era orientat cu precdere spre problemele procurrii resurselor necesare
statului, utilizrii lor cu spirit de economie, repartizrii sarcinilor Iiscale pe categorii de pltitori,
contractrii si rambursrii mprumuturilor, ntocmirii si executrii echilibrate a bugetului, respectrii
anumitor reguli care |in de disciplina Iinanciar si de buna gestionare a Iondurilor, conceptul despre
Iinan|e avea un pronun|at caracter juridic
3
.
La nceputul secolului al XX-lea si mai cu seam dup marea recesiune economic din
1929-1933, locul statului-fandarm a Iost luat de ctre statul-providenj (statul bunstrii), care si
2
Vcrel, I., s.a.Finanje publice, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 2003, p. 32-33
3
Ibidem p. 34
7
lrgeste considerabil sIera preocuprilor. n legtur cu activitatea economic a statului, se aIirm
tot mai mult concep|ia intervenjionist, potrivit creia autoritatea public este chemat s joace un
rol activ n via|a economic, s inIluen|eze procesele economice, s corecteze evolu|ia ciclic, s
previn crizele sau cel pu|in s le limiteze eIectele negative.
Pentru statul modern, Iinan|ele publice nu mai sunt un mijloc de asigurare a acoperirii
cheltuielilor sale, ci nainte de toate, un mijloc de interven|ie n economie.
n ultimele decenii ale secolului al XX-lea s-au aIirmat cu tot mai mult vigoare concep|iile
neoliberale, care sus|in necesitatea retragerii statului din economie, renun|area acestuia la Iolosirea
taxelor, impozitelor, subven|iilor de la buget si a altor instrumente Iinanciare si monetare pentru
inIluen|area activit|ii economice, lsarea pie|ei s se autoregleze prin mijloacele sale speciIice.
Expresia de Iinan|e publice este asociat cu statul, cu unit|ile administrativ-teritoriale si alte
institu|ii de drept public, n legtur cu resursele, cheltuielile, mprumuturile si datoria acestora.
Specialistii n domeniu nu au ajuns la un consens n ce priveste explicarea conceptului de
Iinan|e publice. AstIel, de o anumit manier erau abordate obiectivele politicii Iinanciare
promovate de autorit|ile publice n secolul al XIX-lea si n primele decenii ale secolului al XX-lea,
altIel au Iost tratate acestea dup marea recesiune economic mondial din 1929-1933 ori imediat
dup cea de-a doua conIlagra|ie mondial si cu totul altIel au Iost privite n anii `80-`90. ntr-un Iel
sunt vzute lucrurile de adep|ii doctrinei clasice liberale, altIel de ctre sus|intorii doctrinei
keynesiste ori de ctre adep|ii doctrinei liberale.
Stiin|a Iinan|elor, n concep|ia lui Luigi Einaudi, reprezint 'stiin|a legilor n conIormitate
cu care oamenii se ngrijesc de satisIacerea anumitor nevoi speciale care, spre deosebire de nevoile
obisnuite private, se numesc publice.
4
Economistul american J. Buchanan aIirm c 'Iinan|ele publice studiaz activitatea
economic a guvernului, considerat ca unitate.
5
Enciclopedia american a activit|ii bancare si Iinanciare trateaz Iinan|ele publice n sens
restrns si n sens larg. n primul caz, Iinan|ele publice se reIer la veniturile publice (impozite) si
cheltuielile publice, precum si la managementul datoriei publice. n cel de-al doilea caz, Iinan|ele
publice se reIer la toate activit|ile guvernului generatoare de beneIicii economice sau de costuri.
O asemenea concep|ie cuprinde nu numai domeniile Iinan|elor si economiei politice, dar si alte
stiin|e sociale. n orice sistem al Iinan|elor publice exist, n mod inerent, o politic Iiscal de
Iundamentare, care se reIer n principal la sporirea veniturilor si la administrarea eIicient a
Iinan|elor publice si pn la politicile Iiscale moderne, care se reIer la criterii normative
(capacitatea de plat, egalitate de sacriIiciu, sacriIiciu total minim etc.) si la adaptarea Iinan|elor
publice la planiIicarea macroeconomic n asemenea domenii cum ar Ii msurile anticiclice,
cresterea economic si stabilitatea.
6
4
L. Einaudi, Principi di scien:a della finan:a, Torino, 1945, p.3
5
J.Buchanan, The Public Finances, Richard D. Irwin, Inc., Illinois, 1965, p.9
6
Encyclopedia of Banking & Finance, Charles J. WoelIel, IRWIN, Chicago, p. 941 vezi I. Vcrel s.a. Finanje
Publice, Edi|ia a IV-a, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, p.38
8
J. Richard Aronson scria c 'Iinan|ele publice constituie studiul activit|ii Iinanciare a
guvernelor si autorit|ilor publice. Ele sunt o parte a studiului economiei si, prin urmare, se reIer la
alocarea resurselor rare. Finan|ele publice sunt n mod speciIic interesate n eIectele activit|ii
guvernamentale (sectorul public) asupra alocrii resurselor. Este ea eIicient? Este ea echitabil?
Finan|ele publice ca si economia au ambele dimensiuni pozitiv si normativ. Analiza pozitiv
vizeaz construirea de modele pentru a arta eIectele reac|iei oamenilor la stimulentele economice
si Iinanciare. Analiza normativ oIer criteriul care s ne ajute s stabilim dac schimbrile
economice si Iinanciare asteptate pot Ii considerate dezirabile.
7
n domeniul Iinan|elor publice au Iost Icute numeroase analize asupra cresterii cheltuielilor
publice. n acest sens se distinge si cea bazat pe studiul oIertei de bunuri publice emanat de la
puterea public, demonstrnd Iaptul c cresterea cheltuielilor publice nu rezult din cererea venit
de la agen|i priva|i, ci din comportamentul de oIert al administra|iilor si deciden|ilor politici, care
ncearc s maximizeze satisIac|ia lor, n aIara arbitrajului eIicient al contribuabililor-alegtori.
Aceast teorie emanat de curentul 'op|iunilor publice apar|ine concep|iei neoliberale despre stat,
care aplic ra|ionamentul economic n analiza vie|ii politice si a op|iunilor politice. Acest curent
aprut n anul 1960 n SUA, prin lucrrile lui J. Buchanan, G. Tullock si a altor economisti, s-a
dezvoltat puternic n anii `70-`80, prin multiple teze care denun| nivelurile excesive atinse de
cheltuielile publice si de prelevrile obligatorii, pe baza cauzelor acestor cresteri.
Literatura din domeniul Iinan|elor publice dezvolt tezele privind creterea cheltuielilor
publice i progresia corelativ a prelevrilor obligatorii. Acestea sunt orientate pe trei teme: pia|a
politic; birocra|ia; Ienomenele de asimetrie si de iluzie Iinanciar.
Aceste teorii dezvolt mai multe ra|ionamente privind con|inutul si rolul deciziei reIeritoare
la cheltuielile publice si eIicien|a lor. Ele iau n studiu rolul partidelor politice n Iormularea
op|iunilor privind cheltuielile publice, prin redistribuirea resurselor, comportamentele deciden|ilor
si managerilor, ca subiec|i ai birocra|iei, si Ienomenele de asimetrie si iluzie Iinanciar, prin
ncercrile puterilor publice de a acorda avantaje anumitor categorii sociale sau anumitor grupuri de
interese, mpr|ind Iinan|area cheltuielilor asupra unui numr Ioarte mare de contribuabili. n acest
Iel, exist o asimetrie a avantajelor, dar si a costurilor, pu|in perceptibile, ns larg dispersate si
diIuze.
Obiectivele cursului
Cursul intitulat Finante publice si propune s prezinte si s analizeze rolul si
Iunctiile statului, modul n care guvernul elaboreaz si utilizeaz politica Iiscal
si bugetar, metodele Iolosite pentru gestionarea bugetelor publice si Iinantarea
deIicitelor bugetare.
n acest sens, la sIrsitul acestui curs, studen|ii vor Ii capabili s:
utilizeze limbajul de specialitate;
7
J. R. Aronson, Public Finance, McGraw-Hill Book Company, New York, St. Louis, 1985, p.23
9
Iac distinctie ntre sectorul public si cel privat;
opereze cu notiuni precum:cote de impunere, impozite, taxe, contributii;
analizeze un buget public;
cunoasc atributiile ordonatorilor de credite;
identiIice si selecteze cele mai eIiciente proiecte de investitii publice;
identiIice si selecteze cele mai Ilexibile si mai ieItine surse de Iinantare a
investitiilor publice;
Cerine preliminare
Pentru a putea opera cu notiunile prezentate n acest curs, studentii trebuie
s parcurg cursurile de Microeconomie si de Macroeconomie.
Mijloace de lucru
Parcurgerea unit|ilor de nv|are nu necesit utilizarea unor mijloace sau
instrumente de lucru speciale.
Structura cursului
Cursul Finante publice este structurat pe 10 unitti de nvtare. La
rndul su, Iiecare unitate de nv|are cuprinde: introducere, competente,
aspecte teoretice privind tematica unit|ii de nv|are respective, exemple,
probleme rezolvate, teste de autoevaluare si de evaluare a cunostintelor.
Pentru testele de autoevaluare rspunsurile corecte sunt indicate la Iinalul
acestora. La sIrsitul Iiecrei unitti de nvtare sunt indicate aplicatii
propuse spre rezolvare si teme de control. Rezolvarea acestora este
obligatorie. Acestea vor Ii predate n Iormat electronic sau pe suport de
hartie la ultimele 2 ntlniri tutoriale sau la examenul scris.
Durata medie de studiu individual
Parcurgerea de ctre studen|i a unit|ilor de nv|are ale cursului de
Finante publice (att aspectele teoretice ct si rezolvarea testelor de
autoevaluare si rezolvarea problemelor propuse) se poate Iace n 2-3 ore
pentru Iiecare unitate.
Evaluarea
La sIrsitul semestrului, Iiecare student va primi o not, care va Ii
Iormat din: nota de la un test scris, ce va con|ine aplicatii practice si
9
Cerine preliminare
Mijloace de lucru
Structura cursului
Evaluarea
9
Cerine preliminare
Mijloace de lucru
Structura cursului
Evaluarea
10
notiuni teoretice din materia prezentat n cadrul acestui curs, (test ce va
de|ine o pondere de 60 n nota Iinal) si notele aIerente aplicatiilor si
temelor de control, realizate pe parcursul semestrului, care vor de|ine o
pondere de 40 n nota Iinal.
11
Unitatea de nvare U1. Sistemul financiar
Cuprins
U1.1. Introducere.......................................................................................................11
U1.2. Competentele unittii de nvtare.....................................................................11
U1.3. Relatiile Iinanciare............................................................................................12
U1.4. Finantele publice...............................................................................................12
U1.5. Finantele private ..............................................................................................16
U1.6. Relatiile de credit..............................................................................................19
U1.7. Relatiile de asigurri si reasigurri....................................................................21
U1.8. Rezumat............................................................................................................23
U1.9. Test de evaluare a cunostin|elor........................................................................24
U1.10. Teme de cas...........................25
U1.1. Introducere
Cnd vorbim despre FINANTE avem n vedere Iie Iinantele private ale agentilor
economici, Iie Iinantele publice ale statului. Analiza continutului celor dou
notiuni poate viza n egal msur cele trei modalitti de maniIestare a lor: ca
practic, ca politic si ca teorie.
Pentru a-si putea exercita Iunctiile si sarcinile sale, statul are nevoie de resurse
Iinanciare care iau nastere n procesul repartitiei produsului intern brut. La
Iormarea produsului intern brut particip numeroase entitti, cum ar Ii
ntreprinderile, organismele bancare si Iinanciare, de asigurri sociale si de bunuri,
etc., la nivelul crora iau nastere procese de Iormare, repartizare si utilizare a
Iondurilor Iinanciare. Sistemul Iinanciar si de credit care Iunctioneaz n economie
este Iormat din subsisteme, cum sunt: Iinantele ntreprinderilor, bugetul statului
(central si local), asigurrile sociale, asigurrile de bunuri, persoane si rspundere
civil si creditul. Fiecare subsistem reIlect Ionduri si se delimiteaz prin
participantii la Iormarea lor, metodele utilizate n acest scop si destinatiile pe care
le capt.
U1.2. Competen(ele unit(ii de nv(are
Aceast unitate de nv|are si propune Iormarea unei imagini corecte asupra
sistemului Iinanciar, Iormarea unei logici Iinanciare n conIormitate cu rolul
Iinantelor n realizarea obiectivelor macro si microeconomice.
La sIrsitul acestei unit|i de nv|are studen|ii vor Ii capabili s:
identiIice si s descrie elementele care stau la baza sistemului Iinanciar;
explice importan|a Iinantelor la nivelul economiei publice si private;
identiIice relatiile si Iluxurile Iinanciare la nivel micro si macroeconomic.
Rspunsurile la testele de autoevaluare sunt trecute la sfarsitul acestora.
12
Durata medie de parcurgere a primei uniti de nvare este de 2 ore.
U1.3. Relaiile financiare
Sistemul financiar cuprinde mai multe categorii de rela|ii Iinanciare, care se
individualizeaz n Iunc|ie de participan|ii la procesul de repartizare a resurselor bnesti, de locul
de constituire si destina|ia Iondurilor, dar si de metodele Iolosite pentru crearea si repartizarea
Iondurilor.
Sistemul Iinanciar este Iormat din:
- sistemul Iinanciar public (bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetele
locale, bugetele Iondurilor speciale, bugetele institu|iilor publice autonome, bugetul
trezoreriei statului, bugetele Iondurilor externe rambursabile si nerambursabile, creditul
public);
- sistemul Iinanciar privat (creditul bancar, asigurrile de bunuri, persoane si rspundere
civil, societtile Iinanciare non-bancare, Iinan|ele ntreprinderilor).
Rela|iile Iinanciare sunt rela|ii bnesti de reparti|ie a produsului intern brut sau a
componentelor sale, rela|ii ce reprezint transIeruri monetare, n dublu sens, ntre buget si Iirme
sau popula|ie si invers.
SIera rela|iilor bnesti o include pe cea a rela|iilor Iinanciare, deoarece rela|iile bnesti
presupun o contrapresta|ie, nu necesit neaprat un instrument legal de reIlectare sau o baz
legal generatoare, nu sunt obligatorii si nu au neaprat sau de regul un caracter de continuitate.
Sistemul Iinanciar este Iormat din sistemul Iinanciar public si sistemul Iinanciar privat.
Relatiile Iinanciare sunt parte a relatiilor economice. Relatiile bnesti cuprind sistemul relatiilor
Iinanciare, deci au o arie mai larg de maniIestare. Acest lucru ne ndreptteste s aIirmm c o
relatie Iinanciar este obligatoriu o relatie bneasc, n schimb reciproca nu se adevereste dect
dac aceasta din urm ndeplineste anumite conditii.
ExempliIica|i mai multe tipuri de relatii Iinanciare care iau nastere n economie.
U1.4. Finanele publice
Componenta public a Iinan|elor are n vedere:
a) procurarea resurselor necesare statului si utilizarea lor conIorm nevoilor acestuia, n
calitatea sa de autoritate public;
b) Iolosirea procesului de procurare si utilizare a resurselor ca prghie de inIluen|are a
desIsurrii ansamblului activit|ilor economico-sociale.
Finan|ele publice sunt deIinite n legtur cu existen|a statului si a institu|iilor sale
centrale si locale, adic n legtur cu existen|a si Iunc|ionarea institu|iilor de drept public.
Angajamentele Iinanciare apar sub Iorma resurselor care genereaz creane (drepturi de
13
ncasare) sau sub Iorma cheltuielilor care pot genera obligaii (datorii care trebuie pltite).
Constituirea si administrarea mijloacelor bnesti publice sunt obiect al dreptului
constitu|ional si al dreptului administrativ.
Legislatia stabileste:
caracterul obligatoriu al resurselor si cheltuielilor;
caracterul nerambursabil al constituirii resurselor;
Iaptul c vrsmintele pentru constituirea resurselor nu sunt de tip contrapresta|ie
direct si imediat;
metodologia derulrii rela|iilor ntre buget si particulari, ntre entit|i publice sau ntre
acestea si cele private;
atribu|iile si obliga|iile celor ce administreaz bani publici;
caracterul de patrimoniu public al Iondurilor constituite conIorm acestor rela|ii;
obligativitatea gestiunii unor astIel de Ionduri de ctre administra|ia de stat (central
si local);
metodologia gestiunii Iondurilor publice.
Existen|a Iinan|elor publice are un caracter obiectiv, care nu |ine de voin|a sau imagina|ia
cuiva si nici de decizia unei autorit|i publice. Ele exist pentru a servi la realizarea unor sarcini si
obiective bine determinate, lucru ce se realizeaz prin Iunc|iile care le exercit, si anume, funcjia de
repartijie i funcjia de control. ntre aceste dou Iunc|ii exist o legtur strns, o interac|iune
continu, n sensul c prima Iunc|ie creeaz cmp larg de ac|iune celei de-a doua si invers.
Funcia de repartiie
Func|ia de reparti|ie cunoaste dou Iaze distincte, ns organic legate ntre ele: constituirea
fondurilor i distribuirea acestora.
La constituirea Iondurilor Iinanciare particip ntreaga mas de contribuabili, n rndul crora se
regsesc:
regii autonome si societ|i comerciale cu capital de stat;
societ|i comerciale cu capital privat sau mixt;
organiza|iile cooperatiste si asocia|iile cu caracter lucrativ;
institu|iile publice si unit|ile subordonate acestora;
popula|ia;
persoanele Iizice si juridice rezidente n strintate.
Din veniturile acestora se prelev la dispozi|ia statului sau a altor entit|i de drept public, o parte
mai mult sau mai pu|in important, Iorma pe care o mbrac prelevarea Iiind si ea extrem de
divers: impozite, taxe, contribu|ii de asigurri sociale si asigurri de sntate, contribu|ii pentru
constituirea unor Ionduri speciale cu destina|ie economic sau social, amenzi, penalizri;
vrsminte din proIitul regiilor autonome si societ|ilor comerciale cu capital de stat; venituri din
valoriIicarea unor bunuri proprietate de stat, bunuri conIiscate sau Ir stpn; mprumuturi de stat
primite de la persoane Iizice si/sau persoane juridice; rate din mprumuturi acordate anterior de stat
si care sunt rambursate; dona|ii, ajutoare si alte transIeruri primite; alte venituri.
14
Izvorul acestor prelevri l reprezint, n cele mai Irecvente cazuri, PIB, si mai rar produsul social
total, avu|ia na|ional sau transIerurile primite din strintate. Partea covrsitoare a acestor prelevri
este de natur Iiscal, ea Iiind n crestere pe msura restrngerii sectorului economic de stat.
Deci constituirea Iondurilor publice se realizeaz n procesul distribuirii PIB ntre diverse
persoane Iizice si juridice, pe o parte, si stat, pe de alt parte.
Cea de-a doua Iaz a Iunc|iei de reparti|ie const n distribuirea fondurilor mobilizate
anterior si genereaz rela|ii Iinanciare ntre stat, pe de o parte, si beneIiciarii acestor Ionduri,
persoane Iizice si juridice, pe de alt parte. Concret, are loc stabilirea cheltuielilor publice pe
destina|ii: ac|iuni social-culturale (nv|mnt, sntate, cultur); protec|ie si asigurri sociale;
ac|iuni cu caracter economic; aprare public, etc. n Iond, acest proces de distribuire este un act de
decizie politic, ntruct de regul, cererea de resurse financiare, ca expresie a nevoii sociale (care
are, n principiu, un caracter nelimitat), depseste cu mult oferta de resurse financiare posibil de
mobilizat, care are o determinare obiectiv, Iunc|ie de nivelul de dezvoltare al economiei. Aceasta
implic inventarierea, cuantiIicarea si ierarhizarea nevoilor sociale, stabilirea de ctre autoritatea
public a anumitor op|iuni n Iunc|ie de anumite criterii, conIorm cu obiectivele Iiecrei etape de
dezvoltare.
Prin intermediul Iinan|elor are loc si o redistribuire a resurselor financiare pe plan
internaional, care se realizeaz pe urmtoarele ci:
a) primirea de mprumuturi externe, care, pe de o parte, completeaz resursele Iinanciare ale
|rii, iar pe de alt parte, antreneaz cheltuieli cu rambursarea ratelor scadente si plata
dobnzilor aIerente;
b) acordarea de mprumuturi externe, care, pe de o parte, presupune pl|i din resursele
Iinanciare ale |rii, iar pe de alt parte, genereaz ncasri de rate scadente, inclusiv dobnzi
achitate de debitori;
c) achitarea de cotiza|ii si contribu|ii datorate organismelor interna|ionale de ctre stat sau alte
entit|i de drept public si chiar organiza|ii interna|ionale pe teritoriul |rilor membre (ex.
prelevrile asupra importului de produse agricole, practicat n cadrul UE);
d) renun|area la unele drepturi Iiscale n conIormitate cu unele conven|ii interna|ionale,
ncheiate ntre state (ex. conven|ii vamale sau conven|ii pentru evitarea dublei impuneri);
e) primirea si acordarea de ajutoare externe, Iie n cadrul unor programe elaborate de
organismele de asisten| interna|ional (ex. TEMPUS, SAPARD), Iie pentru nlturarea
consecin|elor grave ale unor calamit|i naturale, rzboaie, revolu|ii.
Aceast redistribuire pe plan interna|ional se realizeaz pe baza unor acorduri si conven|ii bi si/sau
multilaterale, ori a unor decizii unilaterale, n condi|ii de rambursabilitate sau cu titlu deIinitiv, cu
sau Ir contrapresta|ie direct.
Funcia de control
Pe msur ce partea din PIB, redistribuit prin intermediul Iinan|elor publice a crescut, a sporit si
necesitatea si importan|a Iunc|iei de control. Statul este interesat s supravegheze si s controleze
urmtoarele:
15
modalit|ile de mobilizare a resurselor Iinanciare necesare satisIacerii nevoilor generale
ale societ|ii;
destina|ia pe care o capt resursele, cu luarea n seam a priorit|ilor stabilite de
organele competente;
utilizarea resurselor Iinanciare n condi|ii de maxim eIicien| economic, social, sau
de alt natur;
armonizarea intereselor imediate ale societ|ii cu cele de perspectiv, reIeritor la
dimensionarea resurselor mobilizate la dispozi|ia statului si la destina|ia pe care ele o
capt.
Controlul exercitat de stat are o sIer larg de maniIestare, cuprinznd toate domeniile vie|ii sociale,
care |in de sectorul public, respectiv activitatea economic, cultural-educativ, de protec|ie si
asigurri sociale, de men|inere a ordinii publice, de aprare a |rii.
n Iiecare din aceste domenii, controlul vizeaz cel pu|in trei aspecte, si anume:
- sarcinile speciIice ce revin Iiecrui domeniu si modul de realizare a lor;
- eIortul Iinanciar din partea statului pe care l implic desIsurarea activit|ii
respective;
- eIectele utile ce se ob|in si care pot Ii cuantiIicate si evaluate n bani.
Primul obiectiv care se urmreste de organe specializate de control, pe domenii de activitate,
ntruct Iiecare domeniu are sarcini speciIice, al cror mod de ndeplinire nu poate Ii evaluat dect
de asemenea organe. Ele urmresc si eIorturile si eIectele utile, ce nu pot Ii cuantiIicate si exprimate
n bani. Celelalte dou obiective sunt comune tuturor domeniilor de activitate si sunt urmrite de
organe de control cu proIil economico-Iinanciar, capabile s Iac judec|i de valoare necesare
stabilirii priorit|ilor si op|iunilor, cu prilejul trierii nevoilor sociale.
Controlul asupra activit|ii economice n general, ca si cel asupra laturii economice (eIort-
eIect) a celorlalte activit|i sociale, este un control mijlocit de bani (un control prin leu n Romnia).
Atribuii de control n domeniul Iinan|elor publice au numeroase organe, ncepnd cu Parlamentul,
care exercit un control politic cu ocazia aprobrii proiectului de buget si a contului de ncheiere a
execu|iei bugetare. Controlul Iinanciar propriu-zis se exercit de ctre:
- organele Ministerului de Finan|e, Trezoreriei, bncilor si ale altor institu|ii Iinanciare care
particip la execu|ia de cas a bugetului;
- organele specializate de control din ministere, departamente, ntreprinderi de stat si institu|ii
publice, care exercit controlul Iinanciar propriu;
- direc|iile jude|ene ale Iinan|elor publice si administra|iile Iinanciare, Garda Financiar,
precum si Curtea de Conturi, ca organ specializat de control Iinanciar cu atribu|ii exclusive
de control n sectorul public.
Exemple: Guvernul este autoritatea executiv care are responsabilitatea
elaborrii proiectului de buget de stat pe care l supune aprobrii parlamentului si
rspunde de gestiunea Iondurilor publice si executia bugetului de stat.
Parlamentul aprob bugetul de stat, legile de rectiIicare a acestuia si contul
general privind executia bugetului public national.
16
IdentiIicati sursele de constituire a Iondurilor Iinanciare publice.
S ne reamintim...
Relatiile Iinanciare publice iau nastere n procesul repartitiei produsului intern
brut. Finantele publice ndeplinesc trei Iunctii principale, si anume: Iunctia de
repartitie si Iunctia de control. Pentru realizarea Iunctiilor si sarcinilor sale statul
are nevoie de importante resurse bnesti ce sunt reIlectate n cadrul bugetelor
publice.
U1.5 Finanele private
Componenta privat a Iinan|elor are n vedere constituirea si gestiunea resurselor
necesare agen|ilor economici pentru realizarea obiectului lor de activitate n condi|ii normale de
proIitabilitate. ProIitabilitatea normal apare atunci cnd agentul economic obtine un cstig pe
care el l consider satisIctor n conditiile de risc asumate si care i permite s-si continue
activitatea. n teoria modern a Iinan|elor, acest cstig este interpretat si ca o recompens
destinat agentului economic pentru asumarea riscului de a-si Ii angajat resursele n activitatea
pe care o desIsoar. n acest sens, apare problema arbitrajului, adic a op|iunii ntre variante.
Problema este deIinit, n contextul men|ionat, ca o alegere ntre mai multe variante rentabilitate
- risc, reIeritoare la modalitatea de utilizare a resurselor Iinanciare disponibile la un moment dat.
Teoria Iinan|elor a abordat n ultimii 50 de ani o mul|ime de probleme de mare interes
pentru participarea eIicient a agen|ilor economici pe pia|a Iinanciar, multe dintre acestea Iiind
azi consacrate ca teorii. Dintre acestea, le vom aborda pe cele mai renumite pentru contribu|ia la
dezvoltarea Iinan|elor ca stiin|, dar si prin impactul practic deosebit n Iundamentarea deciziei
si comportamentului agen|ilor economici pe pia|a Iinanciar.
a) Teoria portofoliului, creat de Henry Markovitz n anii '50 si publicat n articolul
Portfolio Selection (Journal oI Finance, vol. 7, nr. 1, martie 1952) si n lucrarea Portfolio
Selection. Efficient Diversification of Investments, New York, Willey, 1959.
Contribu|ia major a acestei teorii la dezvoltarea de Iond si pragmatic a Iinan|elor
const n aceea c, n decizia Iinanciar, se ia n considerare n mod sistematic covarian|a
pre|urilor marii majorit|i a activelor Iinanciare. Un operator ra|ional, atunci cnd constituie un
portoIoliu de active Iinanciare, trebuie s |in seama de implica|iile unui titlu oarecare asupra
ansamblului portoIoliului, diversiIicndu-l pe acesta din urm pe seama unui arbitraj ntre risc si
rentabilitate, astIel nct portoIoliul Iormat s rspund cel mai bine obiectivelor investitorului,
n conditiile concrete existente pe piat.
b) Modelul preului de echilibru pe piaa financiar, elaborat de William Sharpe si
publicat n articolul A Simplified Model for Portfolio Analysis (Management Science, vol. 9, nr.
1, ianuarie 1963) si n lucrarea Portfolio Theory and Capital Markets, New York, McGraw Hill,
1970.
17
Modelul lui Sharpe este cunoscut sub numele de modelul CAPM (Capital Asset Pricing
Model) si are ca obiect determinarea pre|ului de risc pe care se bazeaz analiza valorilor
mobiliare si evaluarea perIorman|elor administrrii averii. Concluzia teoriei dezvoltate de Sharpe
este c, pe o pia| concuren|ial, riscul trebuie remunerat si c acesta nu poate Ii eliminat prin
diversiIicarea plasamentelor, adic prin compunerea portoIoliilor din active ale cror cstiguri nu
sunt corelate n mod pozitiv. Acest risc nediversiIicabil este msurabil prin procedee statistice
(varian|, dispersie) si este cunoscut n limbajul de specialitate sub numele de coeIicientul beta.
Chiar dac prin utilizarea acestui coeIicient cstigul pe pia|a Iinanciar nu poate Ii garantat,
modelul CAPM rmne totusi pn azi abordarea Iundamental cea mai convingtoare n
problema portoIoliilor si a pie|ei Iinanciare. Ipoteza eIicien|ei acestei pie|e, pe care de altIel este
Iondat modelul, continu s nu Iie unanim acceptat, Iiind obiect de controvers ntre sus|intorii
analizei Iinanciare Iundamentale si adep|ii analizei tehnice.
c) Teoria structurii financiare yi a politicii de distribuire a profitului, elaborat de
Merton Miller si Franco Modigliani (laurea|i ai premiului Nobel pentru economie, 1987) si
publicat n articolele The Cost of Capital, Corporation Finance and the Theory of Investments
(American Economic Review, vol. 48, nr. 3, iunie, 1958) si Corporate Income Taxes and the
Cost of Capital. a Correction (American Economic Review, vol. 53, nr. 3, iunie, 1963).
Pn la apari|ia acestei teorii, abordrile si regulile n materie de teorie Iinanciar erau
bazate pe ipoteze strict empirice privind comportamentul operatorilor pe pia|a Iinanciar, Ir
nici o ncercare Iezabil de a modela interac|iunea operatorilor si procesul generator al pre|ului
de echilibru. Teoria lui Miller si Modigliani arat c pe o pia| Iinanciar eIicient nu exist o
rat de ndatorare sau o rat de distribu|ie optime. S-a ncercat o atenuare a caracterului transant
al acestei aIirma|ii prin asa numita ,teorie a compromisului (Stewart Myers - Determinants of
Corporate Borrowing n Journal oI Financial Economics; vol. 5, nr. 2, noiembrie 1977). Merton
Miller a combtut aceast teorie ntr-o not (1977) ctre Asocia|ia American de Finan|e,
artnd c practica Iinanciar are urmtoarele caracteristici:
preocuparea managerilor de a men|ine o rat de ndatorare rezonabil si
tendin|a de a promova o rat de distribuire a proIitului mai mare dect ar justiIica-o
interesul Iiscal al ac|ionarilor, maniIestat n cazul unui mare numr de societ|i
comerciale.
d) n anii '70 au nceput s se dezvolte yi alte teorii, pornind mai ales de la inova|iile
n materie de active Iinanciare si pia| Iinanciar. Este vorba, n primul rnd, de apari|ia activelor
de tip opiuni (1973), pentru care s-a ncercat Iormularea unor principii de evaluare. De
asemenea, este vorba de ncercrile de aplicare a teoriei semnalelor la problemele Iinanciare,
pornind de la asimetria inIorma|iei ntre participan|ii la pia|, precum si de Iormularea teoriei de
agent, care Iormalizeaz interac|iunea (conIlictul de interese) ntre ac|ionari si manageri.
Aceast din urm abordare ridic noi probleme n teoria Iirmei: Iirma nu mai este privit ca o
entitate compact ce ia decizii pentru a-si maximiza Iunc|ia de utilitate deIinit univoc, ci ca un
organism complex, al crui comportament este rezultanta unui proces de echilibru si arbitraj
ntre interese adesea divergente ale diIeritelor grupuri, categorii, indivizi care o Iormeaz. O
18
astIel de abordare permite un demers de integrare mai proIund a teoriei Iinanciare a Iirmei n
teoria controlului managerial Iormulat n anii '30 de Berle si Means si reactivat la nceputul
anilor '80 de John Kenneth Galbraith (Stiinja economic i interesul public).
Obiectul Iinan|elor private vizeaz n principal urmtoarele aspecte:
constituirea si sporirea capitalului social;
repartizarea proIitului (acumularea, capitalizarea, remunerarea ac|ionarilor);
plasarea eventualelor disponibilit|i excedentare;
ob|inerea/crearea mijloacelor Iinanciare necesare pentru derularea curent a activit|ii
lucrative;
mobilizarea crean|elor si lichidarea obligatiilor comerciale si Iiscale;
identiIicarea si atragerea celor mai convenabile surse de Iinantare a investitiilor
productive.
n exercitarea atributiilor sale, managerul Iinanciar colaboreaz ndeaproape cu
specialistii n drept comercial si Iiscal ai Iirmei, pentru a se asigura respectarea cadrului
legislativ al desIsurrii opera|iunilor Iinanciare ale Iirmei, adic principiile, regulile,
instrumentele agreate, precum si aspectele Iiscale complementare acestor opera|iuni.
n acest sens, opera|iunile Iinanciare ce decurg din obiectul Iinan|elor private se
deruleaz potrivit deciziilor consiliului de administra|ie/managerului Iirmei n cauz, cu
respectarea prevederilor contractelor economice/Iinanciare ncheiate cu ter|ii si a cadrului legal
existent.
IdentiIicati sursele de Iinantare a activittii agentilor economici. Analizati
conjunctura economic actual si precizati care ar putea Ii posibilittile agentilor
economici de relansare sau de dezvoltare pe piata intern si extern.
S ne reamintim...
Obiectul Iinantelor private include: constituirea (modalitatea de
constituire) a capitalului social; repartizarea proIitului (acumularea,
capitalizarea, remunerarea ac|ionarilor); plasarea eventualelor
disponibilit|i; ob|inerea/crearea mijloacelor Iinanciare necesare pentru
derularea curent a activit|ii lucrative; mobilizarea crean|elor; lichidarea
obliga|iilor.
Cele mai renumite teorii, prin contribu|ia la dezvoltarea Iinan|elor ca
stiin|, dar si prin impactul practic deosebit n Iundamentarea deciziei si
comportamentului agen|ilor economici pe pia|a Iinanciar, sunt: teoria
portoIoliului; modelul pretului de echilibru pe piata Iinanciar; teoria
structurii Iinanciare si a politicii de distribuire a proIitului; alte teorii
aprute dup 1970 (teoria semnalelor, teoria de agent, teoria controlului
managerial).
19
U1.6 Relaiile de credit
Agentii economici nu dispun ntotdeauna de totalitatea resurselor Iinanciare necesare
pentru a-si constitui activele imobilizate si circulante implicate de derularea proceselor
productive. Pentru a si le procura, acestia intr n rela|ie cu anumi|i parteneri, cel mai adesea
specializa|i, care au posibilitatea s le pun la dispozi|ie asemenea resurse Iinanciare. Acest tip
de raporturi ntre agen|ii economici se includ n sIera rela|iilor de credit, component a rela|iilor
Iinanciare n sensul cel mai larg de cuprindere a lor.
Rela|iile de credit sunt rela|ii bnesti de reparti|ie a produsului intern brut sau a
componentelor sale, rela|ii reprezentnd mobilizarea unor disponibilit|i bnesti n vederea
acoperirii unor nevoi temporare de Iinantare.
Caracteristicile relajiilor de credit sunt:
a) Au caracter rambursabil, adic transIerul bnesc este temporar. Agentul care
utilizeaz Iondurile ce Iac obiectul transIerului bnesc, numit debitor, poate utiliza mijloacele
numai o perioad de timp determinat, dup care trebuie s le returneze celui de la care si le-a
procurat. Agentul care oIer Iondurile, numit creditor, este proprietarul de Iapt si de drept al
respectivelor mijloace;
b) Sunt purttoare de dobnd, respectiv renuntarea temporar la utilizarea
disponibilittilor bnesti ce Iac obiectul rela|iilor de credit trebuie remunerat. Dobnda este
pretul mprumutului si se constituie ca un cstig al mprumuttorului, respectiv un cost pentru
mprumutat. Costul remunerrii se poate exprima n unitti monetare (suma pltit periodic
creditorului) sau procentual, ca o rat a dobnzii (ceea ce permite comparatia cu o serie de
indicatori macro si microeconomici, exprimati sub Iorm procentual: inIlatie, rata cresterii
economice, etc.).
Rela|iile de credit genereaz creditarea ca mod de Iinan|are a necesarului de resurse.
Este o modalitate de constituire a necesarului de resurse Iinanciare n completarea celor proprii,
desi pot exista si exceptii (creditele pe termen scurt pot Iinanta integral achizitia de materii prime
sau alte operatiuni de exploatare).
n Iinan|area investi|iilor se apeleaz n mod Irecvent la credit. Practica bancar recent
prevede participarea investitorului cu resurse Iinanciare proprii la co-Iinantarea investitiei, ntr-o
proportie de cel putin 20 din valoarea acesteia. Aceast practic este beneIic pentru
stimularea unui climat investi|ional, deoarece conIer investitorilor dou avantaje importante:
evit imobilizarea resurselor Iinanciare proprii pe perioade ndelungate, oIerind
alternativa IructiIicrii lor n sus|inerea si derularea activit|ilor care se preconizeaz
a se eIectua cu obiectul investi|iei;
cointereseaz investitorul s Ioloseasc n mod eIicient banii mprumutati, deoarece
altIel risc s-si piard si propriul capital.
Creditul bancar poate Ii utilizat pentru Iinantarea activittii Iirmelor care nregistreaz
variatii sezoniere n volumul de activitate. Volumul unei activit|i de produc|ie, de exemplu,
nregistreaz pe parcursul unui an varia|ii lunare, cu nivele intermediare, un nivel minim si un
nivel maxim. Activele circulante necesare reIlect Iidel aceste nivele de activitate, genernd
20
nevoi de Iinantare de mrime corespunztoare.
De aceea, n practic, agen|ii economici angajeaz mai degrab resursele Iinanciare
proprii la nivelul mediu sau la nivelul minim de activitate si apeleaz la credite, ca surs
alternativ de Iinan|are, pentru nevoile ce depsesc nivelul de autoIinan|are ales.
Condi|ia esen|ial pentru apelarea si utilizarea creditrii, ca mijloc de completare a
resurselor Iinanciare proprii, este eIicien|a utilizrii acestor mijloace, astIel nct banii
creditorilor s contribuie la atingerea obiectivului de crestere a valorii Iirmei si nu s determine
reducerea valorii capitalurilor ce apartin actionarilor/proprietarilor Iirmei.
Pentru aceasta cstigurile pe care le obtine Iirma din activitatea sa productiv (din
exploatare) trebuie s poat asigura plata dobnzilor (remunerarea creditorilor), rambursarea
ratelor scadente si s permit si obtinerea unui excedent ce va Ii Iolosit pentru dezvoltarea Iirmei
n viitor.
Criteriile de clasificare a creditelor sunt deIinite de unele caracteristici ale rela|iilor de
credit.
n raport cu durata relaiilor de credit, creditele se clasiIic n trei categorii:
pe termen scurt,
pe termen mediu si
pe termen lung.
Duratele de timp ce identiIic aceste termene sunt diIeren|iate n Iunc|ie de alte
caracteristici ale respectivelor rela|ii. AstIel, n cazul creditului bancar pentru nevoi curente,
termenul scurt este identiIicat prin durate de la 1 la 90 de zile, termenul mediu prin durate ntre
90 si 365 de zile, iar termenul lung prin durate de peste 1 an. n cazul creditului de investi|ii,
ns, duratele sunt de pn la 1 an pentru termenul scurt, ntre 1 si 3-5 ani pentru termenul mediu
si peste 5 ani pentru termenul lung. Aceast variabilitate a duratei apare n mod speciIic si la alte
categorii de credite.
n raport cu calitatea partenerilor ce intr n relaii de credit, creditele se clasiIic n
trei mari categorii:
credit bancar, n care creditor este o institu|ie bancar;
credit public, n care debitor este statul;
credit comercial, acordat ntre partenerii de aIaceri, n care condi|iile de creditare le
propune creditorul si care are costuri mai mari Iat de creditul bancar, datorit
riscurilor mai mari pe care le implic aceast categorie Iinanciar.
Un agent economic poate acorda credit comercial dup cum urmeaz:
n calitate de furni:or, livrnd bunuri si/sau servicii n contul promisiunii de a
plti a debitorului (clientului), n Iorm titlurizat (pe baza unei cambii, cec sau
alt instrument de credit Iormal) sau netitlurizat (doar pe baza Iacturii de livrare);
n calitate de client, n contul unui avans bnesc pe care l-a acordat unui Iurnizor,
care se oblig s-i livreze bunuri si/sau servicii la o dat ulterioar
Un agent economic poate primi credit comercial n urmtoarele ipostaze:
n calitate de furni:or, cnd primeste un avans de la un client n contul unei livrri
21
ulterioare, astIel nct el si creeaz o obligaie comercial;
n calitate de client, cnd Iurnizorul s-i livreze bunuri si/sau servicii n contul
promisiunii de a plti la o dat ulterioar.
Exemple
Un agent economic, pe parcursul derulrii activittii sale, se poate aIla n
urmtoarele situatii:
- s apeleze la un credit bancar pentru completarea surselor proprii de
Iinantare, pentru care va plti costul mprumutului, dobnda;
- s beneIicieze de un credit comercial, negociat cu partenerul de aIaceri;
- s acorde un credit comercial partenerilor de aIaceri;
- s crediteze statul atunci cnd consider oportun investitia n titluri de
stat.
- Studiati impactul Iinanciar al unui credit bancar pentru Iinantarea
activittii curente si pentru Iinantarea activittii de investitii la nivelul
unui agent economic.
S ne reamintim...
Rela|iile de credit sunt rela|ii bnesti de reparti|ie a produsului intern brut sau a
componentelor sale, rela|ii reprezentnd mobilizarea unor disponibilit|i bnesti
n vederea acoperirii unor nevoi temporare. Acestea prezint anumite
caracteristici: au caracter rambursabil si sunt purttoare de dobnd. Creditele
sunt de mai multe categorii n Iunctie de calitatea participantilor la procesul de
creditare: credit bancar, credit public, credit comercial.
U1.7 Relaiile de asigurri yi reasigurri
Rela|iile de asigurri reprezint ansamblul rela|iilor economico-Iinanciare ce se stabilesc
ntre asigura|i si asigurtori.
Asiguratul este persoana Iizic sau juridic care n schimbul pltii unei sume de bani
(prima de asigurare) si asigur bunurile sau se asigur mpotriva actiunii unor evenimente.
Asigurtorul este persoana juridic (societatea de asigurare) care preia riscurile
asigura|ilor, iar n cazul producerii acestora acoper pagubele produse sau achit sumele
asigurate.
Prin contractul de asigurare, asiguratul se oblig s plteasc o prim societ|ii de
asigurare, iar n cazul producerii riscului asigurat aceasta se oblig s achite asiguratului sau unei
ter|e persoane, denumit beneIiciar, o despgubire sau suma asigurat.
Din punct de vedere juridic contractul de asigurare are urmtoarele caracteristici:
este un contract sinalagmatic: pr|ile si asum obliga|ii reciproce si interdependente;
este un contract oneros;
22
are un caracter aleatoriu;
este un contract de bun credin|;
este un contract de adeziune;
este un contract succesiv se execut esalonat.
este un contract consensual devine valabil prin acordul de voin| exprimat n Iorm
scris de cele dou pr|i.
Din punct de vedere economic asigurarea presupune existen|a si Iormarea unui Iond de
asigurare la nivelul societ|ii de asigurri. Acesta se Iormeaz n mod descentralizat pe baza
primelor de asigurare achitate de asigura|i si se utilizeaz n mod centralizat pentru:
acoperirea cheltuielilor societ|ii de asigurri si realizarea unui proIit;
acoperirea pagubelor produse de riscurile asigurate;
constituirea Iondurilor de rezerv la nivelul societ|ii.
Fondul de asigurare mbrac n mod necesar Iorm bneasc si se constituie pe baza
principiului mutualit|ii, care presupune participarea tuturor membrilor comunit|ii de risc la
Iormarea sa, dar repartizarea acestuia se realizeaz numai ctre acei asigura|i care suIer
prejudicii n urma producerii riscurilor asigurate.
Fluxurile bnesti ce se stabilesc ntre asigura|i si asiguratori mbrac dou Iorme si se
desIsoar n dublu sens astIel:
un Ilux se maniIest sub Iorma primelor de asigurare, iar sensul acestuia este de la
asigura|i la asigurtori;
cel de-al doilea Ilux ia nastere n momentul producerii riscurilor sau evenimentelor
asigurate cnd societ|ile de asigurri sunt obligate s achite despgubirile sau sumele
asigurate, iar sensul este invers, de la asigurtori la asigura|i.
AstIel, rela|iile de asigurri sunt rela|ii de distribuire si redistribuire a valorii adugate,
care iau nastere n procesul constituirii si repartizrii Iondului de asigurare gestionat de
societatea de asigurri.
Func|iile ndeplinite de rela|iile de asigurare sunt:
1. Funcia de compensare a pagubelor pricinuite de calamit|i ale naturii si de
accidente (n cazul asigurrilor de bunuri si rspundere civil) si plata unor sume
asigurate (n cazul asigurrilor de persoane), atunci cnd n via|a asigura|ilor intervin
anumite evenimente. Aceasta este Iunc|ia care a stat la baza apari|iei si dezvoltrii
asigurrilor.
2. Funcia de prevenire a pagubelor a aprut si s-a dezvoltat ndeosebi dup cel de-al
doilea rzboi mondial si ea se exercit pe dou ci principale, si anume:
a) prin finanjarea unor activitji de prevenire a calamit|ilor si accidentelor (construirea
de diguri de protec|ie mpotriva inunda|iilor, lucrri de mpduriri, desecri, iriga|ii, Iinan|area
unor programe educa|ionale pentru asigura|i, etc.);
b) prin stabilirea unor condijii de asigurare care s oblige pe asigurat la o conduit
preventiv permanent (participarea asiguratului la acoperirea unei pr|i din pagub, obliga|ia
asiguratului pe linia eliminrii sau limitrii pagubelor, etc.).
23
3. Funcia financiar apare ca urmare a decalajului de timp ntre momentul ncasrii
primelor si momentul pl|ii despgubirilor sau a sumelor asigurate, decalaj important, ndeosebi
n cazul asigurrilor de via|, dar si a celorlalte categorii de asigurri. AstIel, societ|ile de
asigurare concentreaz temporar sume de bani Ioarte importante pe care apoi le plaseaz pe pia|a
capitalului (constituirea de depozite sau disponibilit|i curente la bnci, acordarea de credite pe
termen scurt sau eIectuarea unor diverse opera|iuni pe seama resurselor mobilizate) n scopul
ob|inerii unor venituri suplimentare si al cresterii siguran|ei aIacerilor.
4. Funcia de repartiie, cu cele dou componente ale sale:
de Iormare a Iondului de asigurare pe baza primelor;
de utilizare a acestuia pentru achitarea despgubirilor sau a sumelor asigurate.
5. Funcia de control, care urmreste modul de constituire si de repartizare a Iondului de
asigurare.
Exemple
Dezvoltarea continu a industriei asigurrilor reprezint o component
indispensabil a progresului economic si social, deoarece permite controlul
riscurilor, promoveaz metode de prevenire a riscurilor si oIer garan|ii necesare
desIsurrii activit|ilor persoanelor si companiilor. Este necesar ca persoanele
Iizice si juridice s cunoasc evenimentele generatoare de pagube, pentru a le
preveni sau a se pune la adpost.
IdentiIicati tipurile de riscuri ce se maniIest n societate si modalittile de
prevenire sau asigurare. ExempliIicati tipuri de asigurri Iacultative si obligatorii
existente pe piata romneasc a asigurrilor.
S ne reamintim...
Relatiile de asigurri iau nastere n procesul constituirii Iondurilor de asigurri si
al utilizrii acestora, Iiind gestionate de institutii specializate, conIorm legii,
denumite societti de asigurare. Asigurarea este o metod de a |ine sub control
aspectele Iinanciare ale unei situa|ii viitoare necunoscute.
U1.8. Rezumat
Relaia dintre finane publice - finane private
ntre cele dou componente ale sistemului Iinanciar se stabilesc urmtoarele
deosebiri si asemnri:
Iinan|ele publice sunt indisolubil legate de existen|a statului, iar Iinan|ele
private sunt generate de existen|a ntreprinderii, ca celul economic
productoare de proIit;
Iinan|ele publice se maniIest la nivel macroeconomic, pe cnd sIera de
24
maniIestare a Iinan|elor private este la nivel microeconomic;
scopul principal urmrit de Iinan|ele publice const n satisIacerea nevoilor
publice prin intermediul bunurilor publice, iar n cazul Iinan|elor private se
urmreste gestionarea Iondurilor ntreprinderii n vederea ob|inerii proIitului;
Iinan|ele publice se supun dreptului public; Iinan|ele private sunt subiect al
dreptului comercial;
la nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileste prin Iundamentarea mai
nti a cheltuielilor publice, care trebuiesc eIectuate pentru a asigura
desIsurarea proceselor economice, sociale, politice necesare existen|ei
statului, dup care se stabilesc veniturile necesare eIecturii acestor
cheltuieli;
la nivel microeconomic bugetul ntreprinderilor se Iormeaz prin stabilirea n
prim Iaz a veniturilor pe care ntreprinderea le poate ob|ine, dup care se
stabileste nivelul cheltuielilor pe care aceasta si le poate permite.
Att Iinan|ele publice ct si Iinan|ele ntreprinderii se conIrunt cu probleme
de echilibru Iinanciar.
U1.9. Test de autoevaluare a cunoytinelor
1. Care dintre urmtoarele func(ii sunt specifice finan(elor publice:
a) Functia de repartitie
b) Functia de compensare
c) Functia de control
d) Functia de Iinantare
e) Functia de remunerare.
2. La care dintre urmtoarele credite poate apela un agent economic
pentru desfsurarea activit(ii curente:
a) Credit public
b) Credit comercial
c) Credit bancar
d) Credit ipotecar
3. Care dintre urmtoarele func(ii sunt specifice asigurrilor:
a) Functia de conducere
b) Functia de compensare
c) Functia de alocare
d) Functia de prevenire
e) Functia Iinanciar
4. Caracteristicile rela(iilor de credit sunt:
a) Au caracter nerambursabil
b) Sunt purttoare de dobnd
c) Au caracter rambursabil
25
d) Iau nastere numai ntre persoane juridice
Rspunsuri corecte:
1. a, c;
2. b,c;
3. b,d,e;
4. b,c.
U1.10. Teme de cas
Realiza(i un proiect de 4 pagini n care s urmri(i:
1. Explicati rolul Iinantelor publice si al celor private.
2. Categorisiti tipurile de relatii Iinanciare ce iau nastere n
economie.
3. IdentiIicati relatiile de credit.
26
Unitatea de nvare 2. Bunurile publice
Cuprins
U2.1. Introducere ......................................................................................................................26
U2.2. Competen|ele unittii de nvtare ................................................................................. ..26
U2.3. DeIinirea si caracteristicile bunurilor publice ..................................................................27
U2.4. Productia de bunuri si Iixarea preturilor n domeniul sectorului public ...........................32
U2.5. Furnizarea bunurilor publice .............................................................................................36
U2.5.1. Cantitatea optim a bunurilor publice ................................................................37
U2.5.2. EIicienta Iurnizrii bunurilor publice prin prisma entittilor implicate ...........38
U2.6. Rezumat.................................42
U2.7. Test de autoevaluare............................42
U2.1. Introducere
Decizia de a analiza gradul interventiei guvernamentale pe diverse piete poate Ii
argumentat pe seama legturilor, subliniate cu mult interes de teoria economic, ntre acest nivel al
interventiei statului n economie si esecul pietei sau distributia inadecvat si inoportun a resurselor
Iinanciare publice. Bunurile publice Iurnizate prin intermediul unui mecanism de tip non-piat sunt
considerate expresie a interventiei statului n vederea corectrii esecului pietei. Mecanismele pietei
nu pot satisIace, n totalitate, necesittile indivizilor. Nevoile resimtite la nivelul colectivittii (ca de
exemplu nevoia de aprare national, nevoia de protectie social etc.) sunt satisIcute pe seama unor
bunuri care nu ntrunesc, ntrutotul, caracteristicile bunurilor private. In acest sens, am deIinit n
prima parte a acestei unitti conceptul de bun public pur si principalele caracteristici ale acestor
bunuri, oIerind exemple de bunuri publice pure, bunuri publice cu capacitate limitat, supuse
aglomerrii, bunuri publice cu capacitate de excludere prin pret si bunuri private pure. In
urmtoarea parte, am prezentat productia de bunuri si modalittile prin care se Iixeaz preturile
bunurilor publice, pentru ca, n cea de a treia parte s analizm principalele probleme ce pot aprea
n Iurnizarea bunurilor publice cantitatea optim si eIicienta acestor bunuri si servicii att din
punctul de vedere al beneIiciarilor, ct si a celor care le asigur Iurnizarea.
U2.2. Competenele unitii de nvare
Dup parcurgerea acestei unitti de nvtare, studentul va Ii capabil:
- s deIineasc si s caracterizeze bunurile publice;
- s enumere beneIiciile aduse de bunurile publice n comparatie cu cele private;
- s exempliIice tipuri de bunuri publice, private sau mixte;
- s precizeze care sunt Iactorii determinanti ai cererii si oIertei de bunuri publice;
- s analizeze diversele modalitti prin care se poate stabili pretul bunurilor publice;
27
- s identiIice problemele ce pot aprea n Iurnizarea bunurilor publice (cantitatea
optim a bunurilor publice, eIicienta Iurnizrii bunurilor publice prin prisma
entittilor implicate).
Durata medie de parcurgere a celei de a doua uniti de nvare este de 2-3 ore.
U2.3. Definirea si caracteristicile bunurilor publice
Bunurile publice pure sunt bunuri de care se bucur toat lumea, n comun, astIel nct,
consumarea unui asemenea bun de ctre individ nu aIecteaz consumul aceluiasi bun de ctre un alt
individ.
8
Spre deosebire de bunurile private, bunurile publice pure se caracterizeaz prin urmtoarele
trsturi:
1. OIerta pentru bunul public pur este neconcurential, n sensul c, la un anumit cost al
bunului sau serviciului, consumul bunului respectiv de ctre un nou consumator nu va aIecta
beneIiciile obtinute de ctre ceilalti consumatori deja existenti. Cu alte cuvinte, aceast
caracterisitc a bunurilor publice pure semniIic Iaptul c, att costul marginal (C
mg
), pentru
productor, ct si beneIiciul marginal (B
mg
), pentru consumator, vor Ii zero.
9
De asemenea, prin prisma acestei caracteristici, se mai poate speciIica Iaptul c bunurile
publice pure, spre deosebire de cele private, sunt indivizibile, n sensul c sunt consumate n aceeasi
cantitate de ctre toti consumatorii.
Exemple
In cazul unui bun privat (mere) presupunem c exist doar doi consumatori, A si B,
care consum urmtoarele cantitti: A consum 3 mere, iar B consum 4 mere. Impreun
consum 7 mere. In cazul unui bun public pur (aprare national) cantitatea consumat de A este
C
A
, cantitatea consumat de B este C
B
, iar att A, ct si B consum aceeasi cantitate oIerit de
administratia public, G. Cu alte cuvinte, C
A
C
B
G. GraIic, aceast caracteristic a bunurilor
publice poate Ii reprezentat astIel:
Pret Pret
C
B
C
AB
CM
C
A
CM
p
AB
p C
B
p
A
C
AB
8
Samuelson, Paul, The Pure Theory of Public Expenditure, The Review oI Economic and Statistics, November 1954.
9
Kraan, D.J., Budgetary Decisions A Public Choice Approach, University Press, Cambridge, 1996, p.33-37.
productor: C
mg
0
consummator: B
mg
0
28
p
B
C
A
Q
A
Q
B
Q
A
Q
B
G
Cantitatea consumat din bunul privat (B
privat
) Cantitatea consumat din bunul public (B
public
)
Figura 2.1. Consumul bunurilor publice vs. consumul bunurilor private
Explicatii (Iigura 2.1.):
pe abscisa sunt reprezentate cantittile consumate din bunul privat (B
privat
) si, respectiv,
bunul public (B
public
);
pe ordonat sunt reprezentate preturile pe care indivizii sunt dispusi s plteasc pentru
consumul bunului privat, respectiv, a bunului public;
n cazul bunurilor private, indivizii pot consuma, la acelasi pret, p, cantittile A si, respectiv,
B, din aceste bunuri;
cantitatea total Iurnizat din bunul privat va Ii dat de nsumarea cantittilor consumate de
ctre Iiecare individ: Q
AB
Q
A
Q
B
, iar cantitatea optim Iurnizat se va stabili n
conditiile n care costul marginal (CM) va Ii egal cu beneIiciul marginal, exprimat prin
dreapta ce ne indic cererile agregate ale celor doi consumatori (C
AB
);
spre deosebire de bunurile private, n cazul bunurilor publice pure, cantitatea consumat de
Iiecare individ,va Ii aceeasi,G, chiar dac cei doi consumatori evalueaz bunul public la
valori diIerite, p
A
si, respectiv p
B
. Si n acest caz, cantitatea optim va Ii determinat n urma
egalittii dintre costul marginal si benIiciul social, reprezentat de curba C
AB.
Pornind de la acest aspect, o problem cu care se conIrunt teoria bunurilor publice este
aceea a cantittii optime Iurnizate. Orientativ se poate aprecia c bunurilor publice trebuie s Iie
oIerite ntr-o cantitate cel putin egal cu ,esecul pietei (Fozzard, 2004). Practic, cantitatea total de
bunuri publice oIerit de ctre administratia public este reprezentat de ponderea categoriilor de
cheltuieli publice n produsul intern public.
2. De la consumul bunurilor publice pure nu poate Ii exclus niciun individ (nonexcludere). In
acest sens, argumentele care justiIic imposibilitatea excluderii indivizilor de la consumul bunurilor
publice sunt de natur tehnic, economic si social costurile de excludere ar Ii Ioarte mari si nu
ar Ii justiIicate din punctul de vedere al ratiunii economice.
Accesul la bunurile si serviciile publice este astIel liber si nelimitat. Este nelimitat n sensul
c ar Ii Ioarte diIicil de controlat consumatorii acestora si, mai ales, de interzis celor care nu pltesc
impozite s le consume. Accesul este liber pentru c, n mod paradoxal, cantitatea disponibil din
bunul sau serviciul respectiv nu scade, atunci cnd acesta este consumat de ctre un individ
oarecare.
In acest context, apare problema pasagerului clandestin (Iree rider). Chiar dac bunurile
publice pure sunt considerate a Ii distribuite n mod gratuit societtii, nu trebuie uitat Iaptul c
indivizii au obligatia prevzut, prin Constitutie, de a plti impozite, taxe si contributii, care pot
reprezenta un ,pret al bunurilor publice pure de care beneIiciem cu totii. In conditiile n care
anumiti indivizi nu si achit obligatiile Iiscale Iat de stat, dar beneIiciaz de servicii, precum cele
de aprare national, acestia se transIorm n asa-numitii pasageri clandestini. Aceast problem
29
poate Ii ilustrat prin intermediul matricei cstigurilor/pierderilor, n Iunctie de decizia unui individ
de a-si plti sau nu obligatiile Iiscale (,dilema detinutului) si de decizia administratiei publice de a
Iurniza sau nu un anumit bun public.
Exemple
In tabelul 2.1. este prezentat urmtoarea situatie
10
:
presupunem c exist doi indivizi, A si B, pltitori de impozite si un anumit bun
public, Iurnizat de ctre administratia public;
A va beneIicia de 10 u.m. si va plti 5 u.m. dac bunul public este Iurnizat;
n conditiile n care bunul public va Ii Iurnizat (nu va exista niciun pasager clandestin, iar B
va contribui si el), beneIiciul su net va Ii de 10 5 5 u.m.;
n cazul n care bunul public nu va Ii Iurnizat, atunci A va pierde cele 5 u.m.;
dac A nu va plti contributia, dar bunul public va Ii Iurnizat ca urmare a contributiei
celorlalti indivizi, atunci beneIiciul va Ii de 10 u.m.;
n cazul n care niciunul dintre cei doi indivizi nu plteste contributiile si bunul public nu va
Ii Iurnizat, A nu va obtine niciun cstig, dar nu va nregistra nici pierdere.
Tabelul 2.1. Matricea cstigurilor/pierderilor
Strategii B contribuie (bunul public va Ii
Iurnizat)
B nu contribuie (bunul public nu
va Ii Iurnizat)
A contribuie 5 -5
A nu contribuie 10 0
Sursa: Cullis si Jones (1998)
S ne reamintim.
Acel bun care ntruneste simultan cele dou trsturi de neconcurentialitate si
nonexcludere este considerat un bun public pur. Exemplul clasic de bun public pur este
cel al aprrii nationale, considerat ca atare de mai multi teoreticieni (Epple si Romano,
2000; Gruber, 2005), prin prisma modului de Iinantare a acestor servicii (nu se produce
excludere) si prin prisma lipsei de rivalitate ntre consumatori, si chiar productori. Intr-o alt
acceptiune, bunurile publice de acest tip sunt considerate bunuri pe care orice consumator, chiar
dac doreste sau nu, le consum. De asemenea, n ceea ce priveste Iurnizarea bunurilor publice, se
consider c aceasta are la baz principiul de monopol natural (Hillman, 2005). Argumentul n
Iavoarea acestui principiu l constituie Iaptul c o Iurnizare concurential a bunurilor publice pure ar
Ii ineIicient, conducnd la costuri suplimentare nenecesare.
10
Cullis J., Jones P., Public Finance and Public Choice, OxIord University Press, 1998, p.48.
30
Totusi, si n cazul bunurilor publice se poate vorbi despre eIectul aglomerrii, aspect care
determin trecerea bunurilor publice pure ntr-o alt categorie care presupune si excluderea de la
consumul lor. Este vorba despre bunuri publice ce pot Ii Iurnizate consumatorilor aditionali pn la
o anumit limit, dicolo de care beneIiciile consumatorilor existenti sunt aIectate si bunurile
respective devin rivale n consum. Kraan (1996) denumeste aceste bunuri ca Iiind bunuri publice cu
capacitate limitat. Aparitia unui consumator aditional va cauza Iie o crestere a costului pentru
productor, datorit ajustrii capacittii de productie la noile cerinte, Iie o scdere a beneIiciului
pentru consumator, ca urmare a eIectului de aglomerare. GraIic, aceste aspecte pot Ii reprezentate
astIel:
BeneIiciul BeneIiciul
individual individual
BeneIiciu constant BeneIiciu descresctor
a) b)
Nr. consumatori N
1
N
2
Nr. consumatori
Figura 2.2. BeneIiciile n cazul bunurilor publice supuse aglomerrii
Sursa: Hillman (2003)
n Iigura 2.2.a este reprezentat graIic beneIiciul nregistrat de Iiecare consumator al bunului
public pur. Avnd n vedere caracteristicile bunurilor publice, acest beneIiciu va Ii acelasi
(constant) pentru toti consumatorii;
n Iigura 2.2.b este reprezentat graIic beneIiciul nregistrat de Iiecare consumator, n
conditiile bunurilor publice supuse aglomerrii. Pe msur ce numrul de consumatori creste
de la N
1
la N
2
, acest beneIiciu descreste, iar respectivul bun public nu mai poate Ii consderat
pur, deoarece nu mai este satisIcut conditia de neconcurentialitate. In acest caz, se poate
vorbi despre un bun public impur, sau general vorbind, despre un bun mixt (semipublic sau
semiprivat).
Alturi de bunurile cu capacitate limitat, care sunt rivale n consum, dar care nu exclud de
la consum, mai exist si acele bunuri care nu sunt rivale n consum, dar de la al cror consum sunt
exclusi anumiti indivizi. Este vorba despre asa-numitele bunuri publice de club (club goods).
Aceast categorie cuprinde acele bunuri de care beneIiciaz doar un grup limitat de indivizi, ceilalti
beneIiciind de ele doar prin intermediul externalittilor, deci, indirect sau deloc. In aceast categorie
sunt incluse, de exemplu, bunurile publice locale Iurnizate de ctre autorittile administrativ-
teritoriale, care sunt accesibile numai comunittii respective, cum ar Ii: transmisiunile radio locale
31
sau evenimentele sportive locale netelevizate. Acest tip de bunuri a Iost studiat pentru prima oar de
Tiebout
11
.
Aceste dou tipuri de bunuri publice, cele cu capacitate limitat si cele de club ntrunesc
trsturi speciIice att bunurilor publice pure, ct si bunurilor private. Aceste categorii intermediare
sunt denumite de numerosi teoreticieni (Hillman, 2003; Gruber, 2005; Hyman, 2005) bunuri publice
impure. In tabelul 2.2. sunt prezentate categoriile de bunuri private si bunuri publice pure, precum si
categoriile intermediare, speciIicndu-se totodat si alte aspecte reIeritoare la Iurnizarea lor, modul
de Iinantare, beneIiciari etc.
Tabelul 2.2. Tipologia bunurilor
Bunuri private pure
au costuri de excludere mici;
sunt produse de Iirme private, guvern, Iirme
private aIlate sub contracte guvernamentale;
sunt distribuite prin intermediul pietei sau
stabilite prin decizii guvernamentale;
sunt Iinantate din venituri provenite din vnzri
sau impozite.
Bunuri publice cu capacitate limitat, supuse
aglomerrii, posiblitate de excludere de la consum
sunt bunuri consumate colectiv, dar supuse
aglomerrii;
se poate stabili un pret;
sunt Iinantate din venituri provenite din
vnzri sau din impozite.
Bunuri publice cu capacitate de excludere prin pre(
sunt distribuite prin intermediul pietei,
consumul este disponibil n limita cantittii si
calittii solicitate de colectivitate;
se poate stabili un pret;
exist o legtur ntre plata pretului si utilizarea
bunului;
sunt Iinantate din venituri provenite din vnzri
sau din venituri provenite din impozite.
Bunuri publice pure
au costuri de excludere mari;
sunt produse de ctre guvern sau Iirme private
(contractate de guvern);
nu se poatestabili un pret pentru aceste bunuri;
cantitatea si calitatea sunt stabilite pe baza
deciziilor colective;
sunt Iinantate din impozite, taxe si contributii.
Sursa: Hyman (2005)
Alturi de bunurile publice mai sunt mentionate si bunurile mixte sau cvasipublice. Aceste
bunuri sunt, de Iapt, externalitti ale bunurilor private.
Exemple
1) Curatenia realizat ntr-un apartament n care locuiesc n chirie mai multi studenti
11
Kraan, D.J., Budgetary Decisions A Public Choice Approach, University Press, Cambridge, 1996.
32
poate Ii considerat a prezenta caracteristicile unui serviciu public toat lumea va beneIicia de o
baie curat sau de o buctrie Irumos amenajat. Este diIicil s Iie exclus vreunul din acei studenti
de la aceste beneIicii. Totusi, unor studenti le pas mai mult de curtenie dect altora. In mod
similar, si n ceea ce priveste aprarea national, un bun public pur, persoanele care se tem de
atacurile externe vor considera acest serviciu public ca Iiind Ioarte important, n compatie cu cei
care nu au asemenea temeri si se simt n sigurant. Cu toate acestea, toat lumea va participa la
Iinantarea bunului public.
2) Dac cineva beneIiciaz de pregtire proIesional apelnd la serviciile unei Iirme
care Iurnizeaz astIel de programe, contra cost, se poate considera c bagajul de cunostinte dobndit
ca urmare a programului de pregtire urmat poate conduce la cresterea eIicientei activittii
desIsurate de ctre individul nostru, si, prin urmare poate avea eIecte Iavorabile asupra activittii
desIsurate la nivelul ntregii Iirme angajatoare. Pentru Iirm, aceasta este o externalitate, un bun
cvasipublic, care spre deosebire de bunurile publice nu este distribuit prin intermediul bugetului
public.
12
3) Un stadion cu locuri neocupate la un meci este un bun mixt care accept
excluderea si este non-rival. El poate deveni rival, adic bun privat, dac tariIele se diminueaz si
creste cererea.
4) O strad aglomerat care este un bun mixt cu non-excludere si rival poate deveni
non-rival, adic bun public dac se produce o descongestionare a traIicului si accesul
consumatorilor nu mai este Irnat, eventual prin intrarea n Iolosint a unui alt traseu.
Un bun public pur poate deveni impur dac se pierde una din cele dou conditii speciIice.
5) Accesul gratuit la un traseu rutier l Iace s Iie un bun public. Dar perceperea unui
tariI pentru utilizarea lui reprezint o restrictie prin care se pierde non-excluderea, iar bunul devine
mixt; la Iel n situatia aglomerrii sale, bunul pierznd caracteristica de non-rivalitate.
Uneori, chiar si un bun privat poate s devin un bun mixt.
6) Un produs privat oIerit gratuit la nceput primilor consumatori printr-o politic
promotional se caracterizeaz n aceast perioad prin non-excludere (pretul Iiind zero) si rivalitate
(consumul unor indivizi reducnd oIerta disponibil pentru ceilalti indivizi).
U2.4. Produc(ia de bunuri si fixarea pre(urilor n domeniul sectorului public
Dup cum am prezentat, sectorul public asigur o multitudine de bunuri si servicii pe
care Iirmele de private nu le pot oIeri sau nu le oIer din diverse motive. Este vorba despre:
- bunuri publice pure (aprarea national, servicii de politie si securitate);
- bunuri non-rivale (parcuri si servicii de transport);
- utilitti publice (servicii de ap si canalizare);
- bunuri private pure (buturi produse n conditii demonopol de stat).
Atunci cnd excluderea este posibil, bunurile capt un pret, iar sectorul public devine
generator de venituri si urmreste alocarea eIicient a resurselor.
12
Cullis, J., Jones, P., Public Finance and Public Choice, OxIord University Press, 1998, p.51-52.
33
Exist trei categorii de bunuri oIerite de sectorul public care Iac obiectul procesului de
determinare a pretului:
a) utilittile numite monopoluri naturale;
b) bunurile publice suprasolicitate;
c) alte bunuri si servicii pe care sectorul privat le oIer n cantitti insuIiciente sau pe care
sectorul public le produce si oIer, prin traditie.
a) Utilittile publice
Este considerat o utilitate public, o societate comercial cu statut de unic oIertant de
anumite bunuri sau servicii esentiale si Iace obiectul reglementrilor guvernamentale. Cele mai
cunoscute utilitti publice sunt societtile care oIer servicii de ap, electricitate, gaz si teleIon.
Controlul public se exercit Iie prin atributele propriettii guvernamentale directe (sau
nationalizate) asa cum se Iace n Marea Britanie, Iie prin reglementri publice, ca n SUA.
Agentii economici care reprezint utilitti publice se caracterizeaz prin cheltuieli ridicate
pentru bunuri de capital si costuri medii joase. Cu alte cuvinte, nu sunt bunuri publice pure,
existnd, cel putin teoretic, restrictii de pret (sunt bunuri ce permit excluderea) si de acces (sunt
bunuri rivale). Cu toate acestea, ele nu reprezint bunuri private, Iiind oIerite n conditii avantajoase
si existnd retele extinse de Iurnizare a serviciilor care s nu restrictioneze accesul pentru cei mai
multi consumatori. De aceea, pe termen lung, marii productori si permit s promoveze tariIe
inIerioare micilor productori.
In aceste conditii, piata prezint caracteristicile monopolului. Costurile Iixe, generate de
exemplu la un Iurnizor de ap, de echipamente de tipul rezervoarelor, apeductelor si sistemului de
distributie, sunt Ioarte mari comparativ cu cele variabile ceea ce Iace ca la cresterea productiei,
costul total mediu s Iie descresctor. O nou Iirm care ar dori s ptrund n acest domeniu ar
trebui s-si construiasc aceleasi Iacilitti ca si Iirma monopol, ceea ce i-ar provoca pierderi
substantiale n ncercarea de a cstiga o cot de piat.
Serviciile care reprezint utilitti publice sunt n general asigurate de companii publice sau
Iirme private reglementate de stat. Aparitia unui al doilea productor ar antrena cresterea costurilor
medii si deci preturi mai mari solicitate consumatorilor. De aceea, n domeniul utilittilor publice
este mai eIicient s Iunctioneze o Iirm mare, cu pozitie de monopol.
b) Bunurile publice suprasolicitate
Dup cum am precizat, bunurile publice se caracterizeaz prin non-rivalitate n consum.
Parcurile, autostrzile, plajele utilizate, Ir a deveni aglomerate, nu limiteaz consumul celorlalti
subiecti. Atunci cnd se maniIest o cerere n exces, pentru a se evita suprasolicitarea bunurilor
publice, se practic eliminarea nonrivalittii prin aplicarea unor tariIe de acces. AstIel, se previne
suprautilizarea bunurilor si se maximizeaz eIectele oIerite de Iacilittile publice.
c) Alte bunuri produse de sectorul public
Sectorul public oIer numeroase bunuri si servicii pe care le Iurnizeaz pietei si sectorului
privat, bunuri si servicii pe care si acesta din urm ar putea s le asigure dac nu ar exista
reglementri contrare. Cteva exemple n acest sens vizeaz nvtmntul superior, colectarea
34
deseurilor sau productia unor buturi alcoolice. Explicatia care st la baza implicrii sectorului public
n aceste activitti se rezum la externalitti pozitive, la nivelul veniturilor si la traditii.
Aparitia bunurilor cu externalitti pozitive (numite si bunuri beneIice) oIer avantaje
suplimentare societtiii Iat de cele de care beneIiciaz direct indivizii. AstIel, consumatorii
individuali sunt dispusi s plteasc mai putin pentru aceste bunuri Iat de ct apreciaz societatea
n ansamblu. Pentru cresterea consumului de aceste bunuri, societatea sprijin Iie productorul
privat, Iie consumatorul si oIer serviciile la preturi inIerioare pietei. In aceast categorie se includ
locuintele, ngrijirea medical, educatia, muzeele de art etc.
Alte bunuri produse de sectorul public au ca scop principal generarea de venituri. De
exemplu, sistemul de loterie sau productia de buturi monopol de stat sunt generatoare de venituri.
Dar dincolo de acest eIect, scopul implicrii sectorului public n aceste domenii este
limitarea criminalittii si violentei. De asemenea, colectarea gunoiului reprezint o activitate cu
eIect asupra snttii publice.
ReIeritor la problematica pretului bunurilor publice pure, vom prezenta n continuare
abordarea clasic n ceea ce priveste pretul bunurilor publice, prin prisma modelului de echilibru de
tip Lindahl.
Acest model de echilibru a Iost elaborat de ctre economistul suedez Erik Lindahl, n anul
1919. Modelul se reIer la Iaptul c Iurnizarea bunurilor publice se Iace pentru o cantitate ce atinge
un punct de echilibru atunci cnd toti indivizii se nteleg asupra cantittii Iurnizate si asupra
preturilor acestora. Suma preturilor de tip Lindahl este egal cu costul Iurnizrii bunurilor publice,
iar un set de preturi Lindahl reIlect proportia n care povara Iiscal este suportat de Iiecare individ
n parte
13
. Modelul are la baz urmtoarele ipoteze
14
:
Iie doi indivizi, A si B, Iiecare dintre ei consumnd o cantitate X
a
, respectiv X
b
dintr-un bun
privat X si o cantitate BP dintr-un bun public;
Iunctia de utilitate a consumatorului A va Ii de Iorma: U
A
U(X
a
, BP), iar Iunctia de
utilitate a consumatorului B va Ii de Iorma: U
B
U(X
b
, BP);
pentru a beneIicia de bunul public, BP, cei doi indivizi vor trebui s sacriIice o anumit
sum de bani, moment n care se va pune problema modului n care aceast sum este
suportat de cei doi consumatori;
se presupune c A va contribui cu o sum de bani egal cu s, iar B va contribui cu o sum de
bani egal cu (1-s);
constrngerile bugetare ale celor doi consumatori vor Ii:
Y
A
X
a
sBP si Y
B
X
b
(1-s)BP.
In aceste conditii, dac s 0, atunci ntreaga povar a Iurnizrii bunului public va Ii
suportat de ctre consumatorul B, iar dac s 1, situatia se va inversa. Acestea sunt cele dou
13
http://www.economyproIessor.com/economictheries/lindahl-equilibrium.html.
14
Bergstrom, Th., Lecturer Notes on Public Economics. Lecture 4 Lindahl Equilibrium, University oI CaliIornia,
Santa Barbara, March 2002, p.1-3.
35
cazuri extreme, n Iunctie de care se va discuta modul de alocare si pretul la care se aloc bunurile
publice. Din punct de vedere graIic, situatia este reprezentat n Iigura urmtoare
15
:
BP
C
A
C
B
S P
0 M 1 s
Figura 2.3. Pretul bunurilor publice Sursa: Lindahl (1919)
pe abscis este reprezentat suma de bani pe care trebuie s o plteasc cei doi indivizi
pentru ca bunul public s Iie Iurnizat, s (0 s 1);
pe ordonat este reprezentat cantitatea de bun public Iurnizat, BP;
C
A
si C
B
reprezint curba preIerintelor celor doi consumatori pentru bunul public BP, n
Iunctie de suma de bani pe care trebuie s o plteasc;
atunci cnd s 0, A va opta pentru o cantitate maxim din bunul public BP, n timp ce B va
opta pentru o cantitate minim, deoarece va trebui s suporte ntreaga povar a achitrii
sumei s;
atunci cnd s 1, A va opta pentru o cantitate minim din bunul public, deoarece, de data
aceasta va trebui s suporte ntreaga povar, iar B va opta pentru o cantitate maxim;
punctul M este punctul din care situatia se inverseaz.
Prin urmare, punctul de intersectie dintre cele dou curbe, P, reprezint acea combinatie
dintre suma pe care cei doi indivizi accept s o plteasc, M, si cantitatea de bun public Iurnizat, S.
AltIel spus, P reprezint punctul n care cei doi indivizi convin asupra deciziilor privind politicile
publice. Concluzia la care ajunge Lindahl este aceea c pretul bunurilor publice corespunde utilittii
marginale a Iiecrei prti participante la procesul de consum.
15
Lindahl, E., Just Taxation A Positive Solution, translated Irom German by Elizabeth Henderson, Die Gerechtigkeit
der Besteuerung, Lund, 1919, Part I, Chapter 4, p.85-98.
36
Modelul elaborat de ctre economistul suedez constituie un reper n domeniul Iinantelor
publice, n ceea ce priveste modul n care se poate stabili pretul bunurilor colective. El a Iost
analizat, totodat, prin prisma mai multor abordri, cea mai cunoscut Iiind cea a lui Johansen din
anul 1963. Dac, pornind de la ipotezele anterioare, se va considera un punct T, pentru care s 0,5,
adic cei doi indivizi A si B vor contribui cu aceeasi sum de bani, doar o parte din cererea lui A
pentru bunul public BP va Ii satisIcut, ceea ce nseamn c A va solicita o sporire a cantittii de
bunuri publice alocate. Consumatorul B va accepta aceast solicitare numai n conditiile n care
costul Iurnizrii va Ii redistribuit celor dou prti, caz n care cererea lui A va Ii satisIcut dac va
accepta, la rndul su, s suporte o parte a noului cost. Aceast situatie poate Ii reprezentat graIic
astIel:
X
A
d
U
3
U
1
U
2
O B C D BP
Figura 2.4. PreIerintele indivizilor pentru bunurile publice n Iunctie de nivelul impozitrii
Sursa: Cullis si Jones, 1998
Explicatii:
pe abscis este reprezentat cantitatea de bun public Iurnizat, BP;
pe ordonat este reprezentat cantitatea Iurnizat de piat pentru un bun privat, X;
dreptele AB, AC si, respectiv, AD reprezint combinatia dintre cantitatea de bun public
consumat si cantitatea de bun privat consumat de un individ;
curbele U
1
, U
2
, U
3
reprezint curbele de indiIerent ce caracterizeaz un individ n Iunctie
de cosul de consum reprezentat de bunul public BP si bunul privat X;
dreapta d reuneste punctele de tangent dintre dreptele consumului si curbele de indiIerent.
In aceste puncte, consumatorul obtine maximul de utilitate;
n conditiile n care nivelul impozitrii va scdea, indivizii vor solicita cantitti mai mari din
bunul public Iurnizat (OB, OC, OD).
Solutia propus de Johansen depinde, ns, de alocarea initial a resurselor ntre A si B. Mai
mult dect att, cei doi indivizi vor urmri, mai degrab, minimizarea nivelului impozitelor pe care
37
va trebui s l plteasc Iiecare pentru cantitatea de bun solicitat, astIel nct, preIerintele reale ale
celor doi indivizi, vis-a-vis de bunul public, vor Ii distorsionate
16
.
U2.5. Furnizarea bunurilor publice
Crearea de bunuri publice reprezint o problem de decizie colectiv. Accesul la
bunurile publice este gratuit si nediscriminatoriu, dar aceasta nu nseamn c producerea si eventual
ntretinerea oIertei de bunuri publice se realizeaz cu costuri zero. Cineva trebuie s plteasc si, de
cele mai multe ori, nu beneIiciarii de bunuri publice, sau nu acestia n totalitate sunt si cei care
suport cheltuielile pentru realizarea bunurilor publice.
Exist dou modalitti prin care se obtin Ionduri pentru productia de bunuri publice: acord
voluntar, impozitare obligatorie.
Acordul voluntar reprezint o cale de sustinere material a productiei de bunuri publice, nu
Ioarte Irecvent n practic. DiIicultatea acestei solutii const n tendinta unor indivizi de a ascunde
propria apreciere a bunului public n scopul de a Ii considerati nonbeneIiciari si de a scpa de plat.
Acordul voluntar reIlect vointa unanim, Ir coercitie si Iace obiectul modelului de schimb
voluntar.
Aceast abordare pe baze voluntare a schimbului presupune ca:
- Iiecare bun public ar trebui sustinut Iinanciar printr-o Iiscalitate distinct, cunoscut;
- acordul unanim al tuturor membrilor societtii trebuie Iolosit n decizia privind productia (ce
si ct) unui bun public.
Impozitarea obligatorie este o cale Irecvent de sustinere material a productiei de bunuri
publice.
Cererea de bunuri publice se determin prin nsumarea cererilor individuale ale membrilor
societtii. Pentru un bun privat cererea total se obtine prin nsumarea cererilor individuale (la
diIerite nivele de pret se adun cantittile cerute de Iiecare persoan).
Pornind de la aceste aspecte privind Iurnizarea bunurilor publice, literatura de specialitate
are n vedere urmtoarele aspecte:
a) cantitatea optim care trebuie Iurnizat dintr-un anumit bun public;
b) eIicienta Iurnizrii bunurilor publice prin prisma entittilor implicate. In acest sens, pot Ii
considerate urmtoarele Iorme:
dac este mai eIicient ca Iurnizarea bunurilor publice s Iie Icut de ctre sectorul
public sau de ctre sectorul privat;
dac n cazul bunurilor publice locale, Iurnizarea s se Iac la nivel centralizat sau s
Iie lsat la latitudinea unittilor administrativ-teritoriale.
U2.5.1. Cantitatea optim a bunurilor publice
Pentru a arta modul n care se determin cantitatea optim a bunurilor publice care trebuie
Iurnizat, la un moment dat, vom porni de la ipotezele exprimate n subcapitolul n care am dezbtut
16
Cullis J., Jones P., Public Finance and Public Choice, OxIord University Press, 1998, p.57
38
preturile bunurilor publice (2.4.). Tinnd cont de modelul prezentat, o alocare eIicient de tip Pareto
se va realiza n conditiile n care consumatorul A si va maximiza Iunctia de utilitate, dar nu va
aIecta nivelul de utilitate al consumatorului B. Matematic, acest demers poate Ii transpus astIel:
max
, ,
(
,
) ( , ) = + = + + ( )
Rezolvnd aceast problem de optim, se va ajunge la concluzia c atunci cnd suma ratelor
marginale de substitutie dintre bunul privat si bunul public va egala costul marginal al Iurnizrii
unei unitti suplimentare din bunul public va Ii atins cantitatea optim din respectivul bun. GraIic,
aceast situatie poate Ii reprezentat astIel:
RMS
RMS
a
RMS
b
CMg
RMS
a
RMS
b
BP
*
BP
Figura 2.5. Cantitatea optim a bunurilor publice
pe abscis aste reprezentat cantitatea de bun public Iurnizat, BP;
pe ordonat sunt reprezentate ratele marginale de substitutie, RMS, pentru dou bunuri
private, RMS
a
si respectiv RMS
b
;
dreapta CMg reprezint costul marginal;
se consider c se va Iurniza o cantitate optim de bun public, BP
*
, n conditiile n care
suma ratelor marginale de substitutie dintre bunul privat si bunul public RMS
a
RMS
b
va
egala costul marginal al Iurnizrii unei unitti suplimentare din bunul public, CMg.
Conditia de optim speciIicat anterior poart denumirea, n literatura de specialitate, de
Regula Conventional (Conventional Rule) a estimrii beneIiciilor Iurnizrii bunurilor publice. In
legtur cu Regula Conventional (RC) au Iost Iormulate si preri contra acesteia. In acest sens,
amintim opiniile a doi economisti, Atkinson si Stern (1973) care, prelund aIirmatiile lui Stiglitz si
Dasgupta (1971), conIorm crora aplicarea RC ar conduce la o supra, respectiv sub-oIert de bunuri
publice concluzioneaz c acest Iapt depinde, ns, si de modul de Iinantare a bunurilor publice.
AstIel, aplicarea unei scheme de impozitare ce are la baz cote progresive simple sau compuse pe
transe de venit, n conditiile restrictiei impuse de RC, va conduce la niveluri ale productiei de bunuri
publice situate peste sau sub nivelul productiei obtinute n cazul n care nu se tine cont de RC sau
cnd impozitarea se Iace prin aplicarea unor cote procentuale proportionale
17
.
17
Atkinson A.B., Stern N.H., Pigou, Taxation and Public Goods, Review oI Economic Studies, Vol41, No.1, 1974.
39
U2.5.2. Eficien(a furnizrii bunurilor publice prin prisma entit(ilor implicate
Problematica Iurnizrii eIiciente a bunurilor publice nu se rezum doar la determinarea
cantittii optime ce trebuie oIerit consumatorilor, ci si la entittile implicate n acest proces. In
acest sens, se pot lua n considerare, pe de o parte Iurnizarea public sau privat a bunurilor publice,
iar, pe de alt parte Iurnizarea centralizat sau descentralizat a bunurilor publice locale.
In legtur cu primul aspect, vom prezenta cteva opinii ale economistilor Iormulate de-a
lungul timpului:
- Singer (1972) considera c rolul guvernului n cceea ce priveste bunurile publice este
s globalizeze cererea consumatorilor pentru aceste bunuri si s o transIere
productorilor din sectorul privat
18
;
- Brown si Jackson (1990) aIirmau Iaptul c un bun public este disponibil pentru
consum dac este Iurnizat, n mod colectiv, Iie prin aranjamente private voluntare,
Iie, n mod public, prin intermediul bugetului.
Asa cum se poate observa, n continutul acestor aIirmatii pot Ii identiIicate cteva dintre
caracteristicile Iurnizrii bunurilor publice.
In primul rnd, este vorba despre problema pasagerului clandestin. Datorit Iaptului c
exist numerosi indivizi care se sustrag de la plata obligatiilor Iiscale necesare constituirii
Iondurilor pentru Iinantarea cheltuielilor publice, din ratiuni de eIicient economic sectorul privat
nu este tentat s intervin pentru a Iurniza astIel de bunuri. Motivatia este Ioarte simpl. Atta
vreme ct agentii economici urmresc maximizarea proIitului, acestia nu vor Iurniza bunuri pentru
care nu si pot recupera cel putin costul producerii lor. DiIicultatea sau imposibilitatea acoperirii
costurilor de producere se datoreaz, pe de o parte, Iaptului c indivizii nu si Iac publice
preIerintele pentru consumul unui anumit bun public, neexistnd o piat a lor, iar, pe de alt parte,
dac totusi entittile private ar Iurniza bunuri publice la un anumit pret, se consider c acesta ar Ii
mult prea ridicat si greu de suportat de ctre indivizi.
In al doilea rnd, se consider c sectorul privat nu are capacitatea necesar producerii de
bunuri publice. In acest sens, putem da exemplul constructiei de autostrzi care se Iace n
majoritatea cazurilor prin Iinantare public integral.
Aceste aspecte prezentate anterior reprezint argumente n Iavoarea Iurnizrii bunurilor
publice de ctre entitti apartinnd administratiei guvernamentale (institutii publice).
In alt ordine de idei, se aIirm din ce n ce mai mult ideea unei Iurnizri complementare a
bunurilor publice de ctre sectorul privat. De altIel, se si recomand ca acolo unde este posibil,
Iurnizarea public s Iie nlocuit cu cea privat. Aceste noi cerinte pot Ii rezultatul unei cresteri a
bunstrii sociale si a nevoii de calitate a produselor oIerite.
O alt problem are n vedere controversele create n jurul Iurnizrii bunurilor publice
locale. Acest tip de bunuri sunt bunuri care exclud de la consumul lor anumite persoane si Iac parte
18
Nemec J., Wright G., Finante publice teorie si practic in tran:itia central european, Editura Ars Longa,
Bucuresti, 1997, p.75.
40
din categoria bunurilor de club. n cazul bunurilor publice locale, excluderea se realizeaz pe criterii
geograIice. Problema care apare n acest caz const n optiunea pentru una dintre cele dou
alternative de Iurnizare a acestor bunuri: la nivel centralizat sau la nivel descentralizat.
Modelele elaborate n vederea justiIicrii alegerii uneia dintre cele dou alternative au n
vedere urmtoarele aspecte:
- n cadrul unui sistem centralizat, Iinantarea cheltuielilor publice se Iace, n principal, prin
intermediul impozitelor, caz n care, comunittile publice locale vor beneIicia de acelasi
volum de bunuri publice. De asemenea, alegerea bunurilor publice se Iace la nivelul puterii
legislative alctuit din reprezentanti ai comunittii locale;
- n cadrul unui sistem descentralizat, bunurile publice sunt Iinantate din impozitele si taxele
stabilite de Iiecare administratie local n parte, iar selectarea bunurilor publice se Iace de
ctre reprezentantii administratiilor publice locale.
AstIel, n lucrarea Local Government
19
, J. Cullis si Ph. Jones construiesc un exemplu n care
presupun c popula|ia unui anumit stat ar Ii mpr|it n dou regiuni. Un bun public este Iurnizat n
ambele regiuni, costul su urmnd a Ii suportat n mod egal de reziden|ii celor dou zone. In Iigura
urmtoare este ilustrat cererea a doi indivizi reprezentan|i ai celor dou regiuni. D
A
reprezint
cererea de bun G a celor din regiunea A, iar D
B
cererea maniIestat de cei din zona B. Pre|ul pe care
Iiecare individ trebuie s-l achite pentru a beneIicia de bunul G este P MC.
pre|
D
B
2
P
5 1 3
MC
4
D
A
0 q
b
q
mediu
q
a
Q
G
Figura 2.6. Diagrama pierderilor aduse de centralizare
In aceast diagram, dac un regim centralizat ar oIeri aceeasi cantitate de bun (q mediu),
diIeren|a ntre nivelul cerut si cel oIerit ar putea Ii analizat ca un compromis de ctre cei doi
consumatori. Cantitatea medie de bun public oIerit este mai mic dect cantitatea cerut de
individul din A, dar mai mare dect cantitatea cerut de individul din regiunea B. In mod inevitabil,
pierderile de bunstare sunt resim|ite de ambii indivizi si au Iost redate prin triunghiurile 123 si 145.
Triunghiul 123 indic pierderea pe care individul din A o suport deoarece nu i se oIer cantitatea
19
J. Cullis si Ph. Jones, Local Government, OxIord University Press Inc, New York, 1998, p. 293-294
41
din bunul G pe care o doreste. Individul poate Ii dispus s plteasc mai mult (q
med
23q
a
n loc de
q
med
13q
a
) pentru a ob|ine unit|ile adi|ionale de la q mediu la q
a
. Triunghiul 145 reprezint
pierderea suIerit de cel de al doilea individ deoarece el este nevoit s consume mai mult dect ar Ii
dorit sau ar Ii Iost necesar. El plteste q
b
51q
med
pentru unit|ile suplimentare n loc de q
b
54q
med
.
Dac acest bun ar Ii Iost asigurat si oIerit la nivel local de Iiecare regiune n parte ar Ii rspuns
mult mai bine cerin|elor cet|enilor respectivi. Fiecare ar Ii beneIiciat de cantitatea dorit, iar
pierderile de bunstare ar Ii Iost evitate. Descentralizarea permite Iiecrei unit|i teritoriale s oIere
bunuri si servicii de calitate prompt si n cantit|ile cerute de comunitate. Acest aspect este ilustrat
de teorema descentralizrii
20
:
,Pentru un bun public a crui arie de consum se ntinde pe mai multe zone geograIice
(colectivit|i locale) si al crui cost de produc|ie este acelasi att la nivel central, ct si la nivel local,
va Ii ntotdeauna mai usor (sau cel pu|in la Iel de usor) ca acel bun s Iie produs n cantit|i optime
n sens paretian la nivel local dect la nivel central. De asemenea, contribuabilii vor Ii mult mai
bine inIorma|i despre modul cum sunt cheltui|i banii publici. Ideile enun|ate coroborate cu Iaptul c
politicienii sunt alesi la nivelul unit|ilor administrativ-teritoriale de cei direct interesa|i (locuitorii
zonei respective) si nu numi|i ,de la centru conduce la crearea unui mecanism prin care popula|ia
poate mult mai rapid s sanc|ioneze sau s ncurajeze ,perIorman|a politic a celor alesi n Iunc|ie
cheie. Descentralizarea presupune pe lng oIerirea unor servicii ct mai aproape de cet|ean si un
grad mai ridicat de transparen| a administra|iei publice: nu se vor mai ,pierde resurse Iinanciare
pe rela|ia transIerurilor (verticale) de la nivel central la cel local.
Mai mult, centralizarea presupune ca autorit|ile administrativ-teritoriale s se bazeze n
permanen| pe resursele suplimentare oIerite la nivel central. Cu alte cuvinte, ele vor Ii mai
ineIiciente n condi|iile unei constrngeri destul de ,libere, iar gradul de dependen| se va acutiza
n detrimentul celor care asteapt utilizarea deplin, oportun, potrivit criteriilor de eIicien| si Ir
risip a resurselor, n condi|iile maximizrii utilit|ii consumatorilor de bunuri publice.
Revenind la exemplul anterior, Oates mai adaug unele comentarii:
- Dac cantit|ile q
a
si q
b
ar Ii Ioarte apropiate ca valoare, atunci cantitatea medie oIerit la
nivel central ar Ii Ioarte aproape de cea optim. Este evident urmtorul Iapt: cu ct este mai
mare diIeren|a ntre regiuni din punct de vedere Iinanciar si al preIerin|elor, cu att un
sistem centralizat va Ii mai dezavantajos, iar pierderea de bunstare este cu att mai acut cu
ct gusturile si puterea de cumprare a oamenilor din acele zone este mai heterogen.
- Ca si n alte cazuri, neajunsurile sistemului centralizat depind de costul elasticit|ii cererii.
Cu ct cererea este mai inelastic, cu att aria triunghiurilor 123 si 145 va Ii mai mare.
Descentralizarea se dovedeste adesea a nu aduce eIicien|a dorit prin politicile de
redistribuire. Cnd indivizii prezint o anumit mobilitate ntre diIerite autorit|i locale, o economie
local care practic impozite mai mari asupra reziden|ilor cu venituri semniIicative va determina
acesti indivizi s se deplaseze ctre acele regiuni cu un regim Iiscal mai indulgent.
20
Oates, W. E. (1972), Fiscal Federalism, New York: Harcourt Brace Jovanovich.
42
Continund aceast idee, literatura de specialitate oIer cteva ipoteze cu privire la criteriile
pe care indivizii le au n prim plan atunci cnd iau decizia deplasrii spre anumite regiuni. In anul
1956, Tiebout aIirma c ntotdeauna indivizii vor opta pentru acele regiuni caracterizate de o oIert
larg de servicii publice la un cost competitiv (se ignor cheltuielile aIerente mutrii dintr-o regiune
n alta, precum si alte externalit|i). Putem presupune astIel, c Iiecare individ se simte ndrept|it a
se ,aronda acelei administra|ii locale ale crei politici se apropie cel mai mult de dolean|ele sale.
Acest aspect a Iost analizat si de ctre Samuelson, care, cu doi ani nainte, atrgea aten|ia asupra
diIicult|ii prestrii unor servicii publice care s satisIac comunit|ile cu multi locuitori. Pe msur
ce regiunile se mresc si creste popula|ia din aceste zone, scade gradul de omogenitate si, n mod
automat, nivelul de satisIacere a nevoilor Iiecrui locuitor. De exemplu, dac ntr-o anumit regiune
se aloc sume semniIicative ctre sprijinirea artei si culturii, cei care nu sunt de acord cu aceast
Iorm de cheltuire a banului public se vor putea deplasa spre acele comunit|i locale unde
cheltuielile publice au drept destina|ii obiective mai apropiate de nevoile lor imediate.
Prin aceste eIecte descrise de Tiebout si Samuelson este ntrit si teorema descentralizrii:
diIeren|ele ntre serviciile publice n ceea ce priveste calitatea lor, ,cantitatea pus la dispozi|ie,
rapiditatea oIeririi lor ctre popula|ie sau diIeren|ele n ceea ce priveste regimul Iiscal (taxe si
impozite locale) sunt semniIicative n decizia multor indivizi cu privire la alegerea zonei in care vor
locui si si vor desIsura activitatea. AstIel, existen|a unor servicii publice ce nu corespund nevoilor
membrilor comunit|ii echivaleaz cu oIeririrea unui bun public de ctre un sistem centralizat n
cantitti suboptimale (insuIicien| sau surplus).
Rezumat
Spre deosebire de bunurile private care sunt Iurnizate prin intermediul pietei si pentru
care, prin conIruntarea cererii si a oIertei pentru un anumit bun, se poate stabili pretul
acelui bun, n cazul bunurilor publice nu putem vorbi despre o piat de desIacere a acestora si, prin
urmare, nici din pretul aIerent unui anumit bun public. Dac ne reIerim la bunurile publice Iurnizate
de ctre administratia public, am putea considera c nivelul obligatiilor Iiscale pe care trebuie s le
achite o persoan reprezint un ,pret al bunurilor publice Iurnizate de ctre administratia central
sau local, dar tinnd cont de Iaptul c bunurile publice pure nu sunt rivale n consum si, prin
urmare, nu se pot divide, nici un individ nu va beneIicia de o cantitate de bunuri proportional cu
nivelul impozitelor pltite.
Analizati care sunt Iactorii determinanti ai oIertei de bunuri publice.
U2.6. Test de evaluare a cunostin(elor
43
1. Care dintre urmtoarele bunuri sau servicii le considerati a Ii bunuri publice pure? Dar
bunuri private? De ce?
a. alimentarea cu ap la nivelul unui municipiu;
b. nvtmntul medical de stat vs pregtirea medical oIerit de o Iirm specializat n
acest sens;
c. programele televiziunii publice vs programele televiziunii locale;
d. un site de internet care oIer inIormatii privind programul de zbor al avioanelor.
2. Estimati care este cantitatea optim de bunuri publice Iurnizate n statele dezvoltate,
comparativ cu trile emergente sau n tranzitie.
3. Studiati modul de Iurnizare a bunurilor publice n trile dezvoltate, comparativ cu trile
emergente sau n tranzitie.
4. Testati ipoteza lui Tiebout n cadrul Uniunii Europene.
5. Cum poate Ii estimat cererea de bunuri publice. Stabiliti reperele unui model teoretic, n
acest sens.
44
Unitatea de nvare U3. Sistemul cheltuielilor publice
Cuprins
U3.1. Introducere....................................................................................................44
U3.2. Competentele unit|ii de nv|are.................................................................45
U3.3. Continutul cheltuielilor publice.....................................................................45
U3.4. ClasiIicarea cheltuielilor publice...................................................................47
U3.5. Rezumat..........................................................................................................50
U3.6. Test de evaluare a cunostin|elor....................................................................50
U3.7. Teme de cas..........................51
U3.1. Introducere
Statul trebuie s asigure indivizilor bunurile publice Iinan|ndu-le printr-un sistem de
impozite, dar impozitele nu trebuie s constituie niciodat o piedic pentru schimburile
economice si trebuie s serveasc exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor publice. De
asemenea, statul trebuie s se implice pentru alinierea externalit|ilor la o activitate
concuren|ial. Politica Iinanciar a statului trebuie s Iie neutr, cheltuielile publice
neavnd voie s inIluen|eze via|a economic.
Teoria economic ortodox clasic (ncepnd cu Adam Smith) a promovat idea
c guvernul trebuie s se serveasc de puterea sa Iiscal pentru a asigura cet|enilor
anumite servicii (publice), ale cror caracteristici speciale le Iac greu de Iurnizat, n mod
adecvat, prin intermediul pie|elor. Mai recent, exist convingerea c teoria neoclasic a
bunurilor publice si a externalit|ilor a oIerit Iundamentele stiin|iIice necesare utilizrii
resurselor publice n vederea asigurrii unui set de bunuri publice, caracterizate prin non-
exclusivitate si non rivalitate n consum.
Pe scurt, n exprimarea lui Abraham Lincoln, Iunc|ia ,legitim a guvernului ar Ii
aceea de a Iace lucrurile pe care oamenii nu le pot Iace deloc, sau nu le pot Iace Ioarte
bine atunci cnd ac|ioneaz n mod individual si separat. Aceasta ar constitui funcjia
productiv a statului, a crei maniIestare este condi|ionat de ceea ce economistii teoriei
bunstrii apreciaz a Ii ,esecul pie|elor. Potrivit acestora, Iiecare persoan, lsat la
latitudinea propriilor sale resurse si planuri, nu ar cheltui sau ar cheltui ,prea pu|in
pentru asigurarea unor bunuri precum securitate, educa|ie, sntate, inIrastructur Iizic
sau pentru protejarea mediului natural, ceea ce ar conduce la o ,subproduc|ie. n ciuda
predic|iilor teoriei standard, viabilitatea si exclusivitatea acestor ,Iunc|ii
guvernamentale ntmpin serioase rezerve, unele dintre acestea Iiind expuse si sus|inute
deja prin invocarea problemelor de calcul economic ale alocrii politico-birocratice a
resurselor.
45
U3.2. Competen(ele unitii de nvare
Aceast unitate de nv|are si propune s Iamiliarizeze studentii cu sistemul
cheltuielilor publice, s cunoasc principiile care stau la baza eIecturii cheltuielilor
bugetare si s analizeze evolutia cheltuielilor publice n vederea stabilirii n viitor a
politicii bugetare.
identiIice si s descrie sistemul cheltuielilor publice;
clasiIice cheltuielile publice;
identiIice si s cuantiIice eIectele si eIicienta cheltuielilor bugetare;
calculeze si s interpreteze indicatorii de apreciere a evolutiei cheltuielilor publice.
U3.3. Coninutul cheltuielilor publice
Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor care se eIectueaz de la
bugetul statului, din bugetele locale, din Iondurile speciale, din Iondurile proprii ale agen|ilor
economici cu capital de stat si ale institu|iilor publice cu ac|iunile social-culturale, dezvoltarea
economic-social, organele statului, aprarea na|ional, ordinea public, nIptuirea suveranit|ii si
independen|ei na|ionale, privite n unitatea si interdependen|a lor.
ndeplinirea celor dou Iunc|ii ale statului, cea intern si cea extern, se realizeaz printr-un
sistem complex de institu|ii si organe: organe politice si administrative, armat, poli|ie, jandarmerie,
justi|ie si procuratur, institu|ii de nv|mnt, cultur, art, sntate, protec|ie si asigurri sociale,
etc. Pentru ntre|inerea si Iunc|ionarea acestora, statul eIectueaz n Iiecare an cheltuieli importante.
De asemenea, statul aloc o parte din cheltuieli pentru dezvoltarea anumitor sectoare economice,
subven|ionarea anumitor activit|i, promovarea exportului, contracararea concuren|ei strine, etc.
Toate aceste cheltuieli eIectuate de stat sunt denumite generic cheltuieli publice. Ele dau con|inut
celei de-a doua Iaze a Iunc|iei de reparti|ie a Iinan|elor publice si exprim rela|ii economico-sociale
n Iorm bneasc ce iau nastere ntre stat, pe de o parte, si diversi beneIiciari - persoane Iizice si
juridice, pe de alt parte, cu ocazia repartizrii si utilizrii resurselor Iinanciare publice, n vederea
ndeplinirii Iunc|iilor si sarcinilor statului.
Cheltuielile publice, mai restrnse dect cheltuielile sectorului public, nglobeaz:
a) cheltuielile publice eIectuate de administra|iile centrale de stat din Iondurile bugetare,
extrabugetare si Ionduri cu destina|ie special;
b) cheltuielile unit|ilor administrativ-teritoriale;
c) cheltuielile Iinan|ate din Iondurile asigurrilor sociale de stat;
d) cheltuielile organismelor (administra|iilor) interna|ionale din resursele publice prelevate
de la membrii acestora.
46
De men|ionat, c, pentru a ob|ine cheltuielile publice totale este necesar opera|iunea de
consolidare ce const n nsumarea cheltuielilor eIectuate de diIeritele categorii de administra|ii
publice, dar cu eliminarea transIerurilor de resurse Icute ntre acestea, n vederea evitrii dublelor
nregistrri.
Se impune, de asemenea, a se Iace o delimitare ntre no|iunea de cheltuieli publice si cea de
cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor eIectuate n sectorul
administra|iei publice si care sunt Iinan|ate att din resurse bugetare (centrale sau locale), ct si din
Iondurile proprii ale regiilor autonome si societ|ilor comerciale apar|innd statului, precum si din
veniturile realizate de institu|iile publice si lsate la dispozi|ia acestora pentru autoIinan|are.
Cheltuielile bugetare se reIer numai la acele cheltuieli care se acoper din bugetul de stat, din
bugetele unit|ilor administrativ-teritoriale si din bugetul asigurrile sociale de stat, Iiind o parte a
cheltuielilor publice.
De altIel, delimitarea cheltuielilor bugetare n ansamblul cheltuielilor publice este Iacilitat de
principiile care stau la baza eIecturii lor:
orice cheltuial bugetar, pentru a putea Ii eIectuat, trebuie s rspund cerin|ei
constitu|ionale de a Ii aprobat de Parlament; acesta reglementeaz, prin Legea
Iinan|elor publice, principiile generale de organizare a Iinan|elor publice, inclusiv
regimul cheltuielilor publice, iar prin legea anual a bugetului de stat, nivelul diIeritelor
categorii de cheltuieli publice n Iiecare an Iinanciar. Cuprinderea n buget a unei
cheltuieli si aprobarea acesteia nu d automat dreptul de a o eIectua, Iiind necesar a
aprobare expres n acest sens;
aprobarea cheltuirii resurselor bugetare nu are un caracter global, ci este strict
individualizat pe destina|ii si beneIiciari; schimbarea destina|iei este admis numai n
anumite condi|ii si n limita competen|elor prevzute de lege;
alocarea resurselor pentru eIectuarea cheltuielilor bugetare nu se Iace n mod automat, n
virtutea Iaptului c exist anumite prevederi n buget, ci treptat, pe msura justiIicrii
sumelor acordate anterior, n condi|iile realizrii sarcinilor speciIice si eventual, corelat
cu ndeplinirea planului de venituri proprii;
sumele acordate de la buget pentru eIectuarea cheltuielilor publice au caracter
nerambursabil, dar autorizarea bugetar este limitat n timp; necheltuirea Iondurilor
alocate pentru o anumit destina|ie pn la Iinele exerci|iului Iinanciar determin
retragerea Iondurilor respective;
utilizarea Iondurilor bugetare este supus controlului Iinanciar preventiv si ulterior, n
legtur cu necesitatea, oportunitatea, legalitatea si realitatea cheltuielilor bugetare, asa
nct s se asigure un regim sever de economii si o eIicien| sporit n utilizarea banului
public;
Iinan|area unei institu|ii publice se realizeaz de la un singur buget, n Iunc|ie de gradul
de subordonare: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurrilor sociale de stat.
47
U3.4. Clasificarea cheltuielilor publice
Utilitatea unei astIel de clasiIicri rezid n Iaptul c, pe de o parte, ea permite urmrirea
modului n care resursele bnesti mobilizate la dispozi|ia statului sunt orientate spre anumite
obiective de natur economic, politic, social, militar, iar pe alt parte, Iaciliteaz analiza
dinamicii cheltuielilor publice, nu numai ca volum global, ci si pe diIeritele lor componente.
Din multitudinea de clasiIicri ntlnite n literatura de specialitate si n practica Iinanciar si
statistic a statelor contemporane, prezentm pe cele considerate mai semniIicative.
1. Clasificrile administrative au cunoscut o anumit evolu|ie n timp si au la baz Iie
structura administrativ a statului, Iie Iunc|iile Iundamentale ale acestuia; au rezultat de aici
dou tipuri de clasiIicri: o clasiIicare organic si o clasiIicare Iunc|ional.
Clasificarea organic este cea mai veche clasiIicare si are la baz criteriul institu|iilor prin
care se eIectueaz cheltuielile publice: ministere, departamente, unit|i administrativ teritoriale, etc.
Aceast clasiIicare are o valoare practic, regrupnd cheltuielile dup autoritatea administrativ
care, prin legea bugetar, este autorizat s le eIectueze. Valoarea sa stiin|iIic este ns sczut,
pentru c nu pune n eviden| natura divers a cheltuielilor pe care le poate eIectua o autoritate
administrativ si nu asigur o comparabilitate n timp a cheltuielilor, avnd n vedere Irecventele
schimbri intervenite n structura guvernelor, organizarea ministerelor sau subordonarea institu|iilor
publice.
Clasificarea funcjional este de dat mult mai recent, Iiind introdus pentru prima oar, n
1947, n SUA. Ea ncearc s pun n eviden| rolul statului n diIerite domenii ale vie|ii economice
si sociale, grupnd cheltuielile publice nu dup ministere ci n raport de principalele Iunc|ii ale
statului: Iunc|ia de administra|ie general, cea de aprare na|ional, asigurarea ordinii publice si a
siguran|ei na|ionale, ac|iunile social-culturale, ac|iunile economice, etc., cu note speciIice de la o
|ar la alta si de la o etap la alta. Fiecare din aceste Iunc|ii se divide pe subIunc|ii (ex.: ac|iunile
social-culturale se subdivid n: nv|mnt, sntate, cultur si art, asisten| social, etc.).
cheltuielile Iiecrei subIunc|ii sunt divizate apoi n raport de natura lor economic (cheltuieli de
personal, cheltuieli materiale, subven|ii, transIeruri, cheltuieli de capital, etc.). O asemenea grupare
se prezint Parlamentului sub Iorma unei anexe la legea bugetar anual si are numai o valoare
inIormativ, nu si o valoare juridic. Ea indic rolul politic si economic al cheltuielilor publice,
Icnd trecerea de la clasiIicarea organic spre clasiIicrile politice si economice.
2. Clasificrile politice
Sub aspect politic, cheltuielile se mpart n dou categorii: cheltuieli neutre si cheltuieli active.
n concep|ia clasicilor, cheltuielile publice trebuiau s Iie neutre, s nu inIluen|eze direct
mediul economic si social. Aceast neutralitate absolut dorit de clasici nu era practic realizabil,
cheltuielile publice avnd cel pu|in anumite inciden|e indirecte de natur economic sau social:
cresterea puterii de cumprare a popula|iei, utilizarea Ior|ei de munc n domeniul serviciilor
publice, lansarea de comenzi pentru ntreprinderile ce execut lucrri publice, etc.
n concep|ia modern, cheltuielile publice au un caracter activ, prin intermediul lor
urmrindu-se atingerea unor obiective extrem de diverse.
n raport de natura obiectivelor stabilite, cheltuielile active pot Ii mpr|ite n mai multe categorii:
48
cheltuieli active, ce vi:ea: direct sau indirect un obiectiv politic. Este cazul 'Iondurilor
speciale sau 'Iondurilor secrete, sustrase procedurilor ordinare de control si care
permit, spre exemplu, subven|ionarea unui partid sau a unui ziar. Indirect, alocarea din
Iondurile publice a unor sume destinate protec|iei unei anumite clase sau categorii
sociale, va men|ine inIluen|a politic a guvernan|ilor n rndul acelei clase sau categorii
sociale;
cheltuieli active prin care se urmresc obiective sociale sunt acelea care tind s
amelioreze condi|iile de trai ale popula|iei si s atenueze inegalit|ile sociale: cheltuieli
cu asisten|a social, aloca|ii, indemniza|ii si ajutoare sociale, etc.
cheltuieli prin care se urmresc obiective economice. Subven|iile, aloca|iile bugetare,
cheltuielile pentru investi|ii, constituie, alturi de Iacilit|ile Iiscale si de credit, procedee
Irecvente de interven|ie Iinanciar n economie;
cheltuieli prin care se urmresc obiective diverse. Iormarea proIesional si ridicarea
nivelului general de cultur, protec|ia mediului ambiant, dezvoltarea n proIil teritorial,
etc.
3. Clasificrile economice utilizeaz dou criterii de clasiIicare: unul, care mparte cheltuielile
publice in cheltuieli curente (de funcjionare) si cheltuieli de capital (de investijii), iar un
altul, care le mparte n cheltuieli privind serviciile publice (administrative sau eIective) si
cheltuieli de transfer (de redistribuire).
Cheltuielile curente (de funcjionare) asigur ntre|inerea curent si Iunc|ionarea n bune
condi|ii a institu|iilor publice. Ele nu las s subziste nimic n urma lor, reprezentnd un consum
deIinitiv de PIB si presupun o permanent rennoire, pe msura consumului public.
n raport de con|inutul lor economic, cheltuielile curente se mpart n cheltuieli de personal si
cheltuieli materiale si servicii. Primele vizeaz drepturile salariale, drepturile de deplasare, detasare
si contribu|iile aIerente salariilor cuvenite personalului din sectorul public. Cea de-a doua categorie
cuprinde cheltuielile Icute pentru cumprarea materialelor si serviciilor necesare bunei Iunc|ionri
a institu|iilor publice: materiale si Iurnituri de birou, hran, medicamente si materiale sanitare,
echipament, manuale scolare, energie electric, termic, post, teleIon, etc.
Cheltuielile de capital sau de investijii sunt cele care permit achizi|ionarea sau construirea
de bunuri publice de Iolosin| ndelungat, contribuind la mbog|irea si modernizarea sectorului
public (construirea de autostrzi, porturi, aeroporturi, baraje, sisteme de iriga|ii, scoli, spitale, cldiri
administrative, centrale nucleare, etc.). Ele nu reprezint un consum deIinitiv de PIB, ci o
transIormare a bog|iei publice si uneori creeaz chiar premise de sporire a acesteia. De altIel,
pornind de la acest aspect al eIectelor economice pe care le au cheltuielile publice, se vehiculeaz si
o alt mpr|ire a acestora n cheltuieli productive si cheltuieli neproductive. Cheltuielile de
Iunc|ionare sunt considerate de regul cheltuieli neproductive, ele asigurnd subzisten|a sectorului
public. Unele dintre ele pot avea, n mod indirect, si un caracter productiv: plata salariilor
angaja|ilor din vmi poate contribui la mbunt|irea condi|iilor de desIsurare a activit|ii de
comer| exterior.
49
Cheltuielile de capital sunt n general cheltuieli productive, Iie direct (nzestrarea tehnic a unei
regii autonome), Iie indirect, cum este cazul cheltuielilor cu echipamentul social-cultural (scoli,
spitale, etc.). Sunt ns si cheltuieli de capital care n mod evident, nu au un caracter productiv, cum
este cazul pentru procurarea echipamentelor militare.
4. Clasificrile financiare au n vedere momentul si modul n care cheltuielile publice
aIecteaz resursele Iinanciare ale statului. Se disting, din acest punct de vedere, trei categorii
de cheltuieli: cheltuieli deIinitive, cheltuieli temporare si cheltuieli virtuale.
Cheltuielile definitive sunt acelea care presupun o iesire deIinitiv de resurse din tezaurul
public, att pentru asigurarea Iunc|ionrii curente a institu|iilor publice, ct si pentru realizarea de
investi|ii n sectorul public. Ele nu sunt nici precedate si nici urmate de o intrare corelativ de
resurse Iinanciare publice. Majoritatea cheltuielilor publice au un caracter deIinitiv.
n raport de modul n care aIecteaz resursele bugetare, unele cheltuieli deIinitive
(majoritatea) sunt nscrise n mod explicit n buget, altele mbrac Iorma asa-ziselor cheltuieli
fiscale. Aceast din urm no|iune a aprut n deceniul al saptelea n SUA si desemneaz ansamblul
avantajelor Iiscale acordate contribuabililor (exonerri, reduceri, deduceri din materia impozabil)
si care conduc la o diminuare a ncasrilor Iiscale, avnd eIecte Iinanciare similare aloca|iilor sau
subven|iilor bugetare. Numrul si durata aplicrii acestor msuri Iiscale cu caracter derogatoriu
diIer de la o |ar la alta, Iiind abrogate sau modiIicate Irecvent. Obiectivele astIel urmrite sunt
diverse: stimularea investi|iilor sau a comer|ului exterior; sprijinirea construc|iei de locuin|e;
ncurajarea economiilor bnesti; realizarea de transIeruri sociale; acordarea unor ajutoare regionale
sau sectoriale.
Cheltuielile temporare nu reprezint sarcini deIinitive pentru stat, ci sunt iesiri temporare de
resurse Iinanciare publice, care vor Ii urmate la intervale mai apropiate sau mai ndeprtate de timp
de intrri corelative de Ionduri. Asemenea opera|ii au un caracter divers: rambursri de credite sau
avansuri acordate anterior; credite si avansuri acordate n anul curent; mprumuturi acordate
colectivit|ilor locale pentru acoperirea golurilor temporare de cas, n asteptarea ncasrilor Iiscale
viitoare; avansuri acordate de stat n contul Iurniturilor ce urmeaz a Ii achizi|ionate pentru sectorul
public. Ele mai sunt denumite operajiuni de tre:orerie si sunt eviden|iate n conturi speciale ale
trezoreriei publice.
Cheltuielile virtuale sau posibile reprezint cheltuieli pe care statul se angajeaz s le
eIectueze numai n anumite circumstan|e. Cheltuielile de acest Iel au o existen| condi|ionat,
devenind reale numai dac se realizeaz condi|ia respectiv. Exemplul clasic l constituie garan|iile
pe care statul le acord pentru a Iacilita acordarea unor mprumuturi ctre ntreprinderi publice sau
private, colectivit|i publice sau chiar state strine. Dac debitorul devine insolvabil, statul preia
sarcina mprumutului. n aceeasi categorie pot Ii incluse si Iondurile de rezerv si de interven|ie
nscrise n buget, pe care guvernul le utilizeaz dac se produc evenimente deosebite: calamit|i
naturale, conIlicte sociale grave, rzboaie, etc.
Cheltuielile publice mai pot Ii clasiIicate si dup alte criterii: dup caracterul lor permanent sau
incidental ntlnim cheltuieli ordinare si cheltuieli extraordinare. Acest criteriu a stat mult timp
chiar la baza prezentrii documentelor bugetare.
50
Cheltuielile ordinare sunt cele care se Iac n mod regulat, necesit o permanent rennoire,
datorit principiului continuit|ii serviciului public. Cheltuielile de Iunc|ionare sunt de regul,
cheltuieli ordinare.
Cheltuielile extraordinare (excep|ionale) se eIectueaz numai n situa|ii deosebite, nivelul
acestora Iiind mai greu de estimat, iar Iinan|area lor se asigur, de regul, pe calea mprumuturilor
sau prin emisiune monetar.
Exemple
n Romnia, gruparea cheltuielilor publice este reglementat prin clasiIica|ia
indicatorilor privind Iinan|ele publice, elaborat de Ministerul Finan|elor Publice
si care cuprinde o clasiIica|ie Iunc|ional si o clasiIica|ie economic a acestora.
Ca anex la legea anual de aprobare a bugetului de stat, Guvernul prezint
Parlamentului un document de sintez a proiectului de buget ce are la baz aceste
dou clasiIicri.
ConIorm clasiIicrii Iunc|ionale, n Legea bugetului de stat, cheltuielile
bugetare sunt grupate n mai multe pr|i, corespunznd principalelor Iunc|ii ale
statului. Func|iile principale (pr|ile) se divid, unde este cazul, pe subIunc|ii
(capitole), iar acestea din urm, pe baza criteriului juridic, sunt divizate pe
institu|ii publice (subcapitole).
U3.5. Rezumat
Cheltuielile publice au o arie mai larg dect cheltuielile bugetare. Pentru a obtine
cheltuielile publice totale este necesar operatiunea de consolidare.
Cheltuielile publice cuprind toate cheltuielile care se eIectueaz n sectorul public, att
de la bugetul statului (pe plan local sau central), ct si din Iondurile proprii ale regiilor
autonome si ale societ|ilor comerciale cu capital de stat, institu|ii de stat, pe seama veniturilor
ob|inute.
Cheltuielile bugetare se reIer numai la cheltuielile care se Iinan|eaz de la bugetul
administra|iei centrale de stat, bugetele locale si din bugetul asigurrilor sociale. Prin urmare,
cheltuielile bugetare au o sIer mai restrns dect cheltuielile publice, ele Iiind deci o parte a
acestora.
Din punctul de vedere al con|inutului economic, cheltuielile publice pot reprezenta:
- un consum de Iinitiv de produs intern brut (cheltuieli curente);
- avansare de produs intern brut (cheltuieli de capital).
U3.6. Test de evaluare a cunostin(elor
1. Cheltuielile publice exprim:
51
a) relatii economic-sociale n Iorm bneasc, prin care se distribuie Ionduri publice;
b) cheltuieli Icute de stat pentru reIacerea imaginii sale n strintate;
c) n toate cazurile exprim un consum deIinitive de produs intern brut;
d) n toate cazurile exprim o avansare de produs intern brut;
e) totalitatea cheltuielilor care se eIectueaz la nivelul unui stat.
2. ClasiIicarea Iinanciar mparte cheltuielile n:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli deIinitive;
c) cheltuieli cu investitiile;
d) cheltuieli virtuale;
e) cheltuieli temporare;
I) cheltuieli de la bugetul de stat.
3. Cheltuielile reale reprezint:
a) Cheltuieli pentru investitii;
b) Un consum deIinitive de produs intern brut;
c) Cheltuieli care se eIectueaz pentru construirea de drumuri si poduri;
d) Nici una din variantele de mai sus.
Rspuns:
1. a.
2. b,d,e.
3. b.
U3.7. Tem de cas
Analizati si interpretati clasiIicarea cheltuielilor bugetare din cadrul bugetului de stat n 2009.
Sursa www.mIin.ro.
52
Unitatea de nvare U4. Indicatori de apreciere a evolu(iei si eficien(ei
cheltuielilor publice
Cuprins
U4.1. Introducere....................................................................................................52
U4.3. EIicienta cheltuielilor publice.......................................................................52
U4.4. Indicatori de apreciere a evolutiei si eIicientei cheltuielilor publice...........52
U4.5. Rezumat..........................................................................................................57
U4.6. Teme de cas..........................63
U4.1. Introducere
Guvernul procedeaz la selec|ionarea si ierarhizarea nevoilor sociale si, respectiv, la
dimensionarea cheltuielilor publice, n Iunc|ie de mai multe criterii, cum ar Ii: prioritate,
oportunitate, eIicien| si eIicacitate a cheltuielilor publice, calitate a serviciilor publice,
nivelul standardelor interna|ionale.
U4.3. Eficien(a cheltuielilor publice
Literatura de specialitate utilizeaz ca si concepte pentru evaluarea nivelului cheltuielilor
publice repartizate pe obiective si ac|iuni, n condi|ii optime, eficienja, eficacitatea si
economicitatea. Acestea se concretizeaz n calcularea unor indicatori pe seama comparrii
eIectelor ob|inute cu eIorturile Iinanciare corespunztoare. Eficienja, este dat de raportul dintre
eIectele ob|inute si eIorturile Iinanciare respective, eficacitatea, de raportul dintre eIectele ob|inute
si cele prevzute, iar economicitatea, compar raportul dintre eIicacitate si gradul de realizare a
rezultatelor prevzute.
:ultate
Cost
Eficienta
Re
=
52
Cuprins
U4.1. Introducere....................................................................................................52
U4.5. Rezumat..........................................................................................................57
U4.6. Teme de cas..........................63
U4.1. Introducere
:ultate
Cost
Eficienta
Re
=
52
Cuprins
U4.1. Introducere....................................................................................................52
U4.5. Rezumat..........................................................................................................57
U4.6. Teme de cas..........................63
U4.1. Introducere
:ultate
Cost
Eficienta
Re
=
53
Dintre acestea, eIicien|a cheltuielilor publice ocup din ce n ce mai mult locul principal
ntre criteriile de selectare, urmare a capacit|ii de a stabili priorit|ile n cadrul legilor bugetare
anuale sau n bugetele program multianuale, prin care cheltuielile se adopt ca sarcini maxime.
n aplicarea metodelor de evaluare a indicatorilor nscrisi n bugetul anual, precum si a celor
cuprinsi n programe cu un orizont de timp mediu sau lung, cel mai important obiectiv de atins
trebuie s Iie eIicien|a utilizrii resurselor, exprimat n minimizarea posibil a cheltuielilor,
realizndu-se astIel si echilibrul ntre puterea legislativ si cea executiv. Cheltuielile publice diIer
de la un stat la altul n Iunc|ie de nivelul de dezvoltare economic a |rii respective, de condi|iile
social - politice interne, precum si de conjuctura interna|ional.
EIicien|a cheltuielilor publice se realizeaz n cele mai bune condi|ii, de optim social, atunci
cnd
1
:
este posibil alegerea celei mai bune alternative, adic mai pu|in costisitoare, n raport cu
rezultatul Iinal al serviciului public, pentru care se doreste cresterea cantitativ a serviciului
respectiv;
modernizarea, din punct de vedere al producerii serviciului public, n vederea maximizrii
utilit|ii la consumator, urmare a perIorman|elor ob|inute;
maximizarea utilit|ii la consumator, comportnd si latura economic (cel mai mic pre| pltit
si cel mai mic cost n utilizare);
puterea de previziune n cadrul unui orizont de timp stabilit.
Toate aceste aspecte, coroborate, implic minimizarea costurilor proiectelor obiectivelor de
Iinan|at, ceea ce permite costuri sociale minime, pre|uri accesibile pltite de consumatori, cresterea
calit|ii consumului de bunuri publice si, implicit, a satisIac|iei consumatorului public, a bunstrii
sociale.
Cheltuielile publice implic limitarea unei ac|iuni a pie|ei si substituirea metodelor non-pia|
ale alocrii. Exist, de aceea, abordri ale eIicien|ei relevnd mpr|irea activit|ii economice ntre
sIera pie|ei si cea a statului.
Privit ca o valoare economic, eIicien|a nu este singura valoare, dar este singura care poate Ii
neglijat att n termeni ai bunstrii economice, ct si ai abilit|ii n atingerea obiectivelor sociale.
EIicien|a, care este rela|ia dintre bunurile si serviciile produse de un program sau o activitate
(iesirile) si resursele utilizate pentru a le produce (intrrile), si se msoar prin costul pe unitate de
produc|ie. EIicien|a trebuie evaluat Ia| de niste standarde, de pild, costul unitar al activit|ii ntr-
o perioad anterioar sau costul unitar al desIsurrii unei activit|i similare ntr-o alt institu|ie.
AstIel, problemele eIicien|ei au o important legtur n abordarea lor, dup cum urmeaz:
mpr|irea activit|ii economice ntrele sectoarele pia| si non-pia|;
mpr|irea sectorului pie|ei ntre mecanismele speciIice sectorului public si celui privat;
operarea sectorului public non-pia|, att n privin|a alocrii resurselor ntre utilizatorii
competitori, ct si a nivelului imputurilor, n ordinea atingerii unor obiective date.
n concep|ia economistilor despre eIicien| exist dou dimensiuni ale acesteia care sunt
utilizate separat, dar intercondi|ionat: eficienja alocativ a resurselor i eficienja resurselor.
54
Eficienja alocativ a resurselor reprezint capacitatea de a stabili priorit|ile n cadrul
bugetului, de a distribui resursele pe baza priorit|ilor guvernului si eIicacit|ii programelor si de a
redirec|iona resursele la vechile priorit|i la cele noi, sau de la activit|i mai pu|in productive la cele
cu productivitate mai mare, n conIormitate cu obiectivele guvernului. Eficacitatea, care se reIer la
msura n care obiectivele politicii, programului sau activit|ii sunt ndeplinite, depinde strns de
deciziile privind alocarea resurselor.
Cercetarea eIicien|ei alocrii resurselor este o tem sistematic, n care conceptul optimalit|ii
al lui Pareto joac rolul central. O alocare a resurselor este deschis ca Iiind corespunztoare
optimului lui Pareto, dar nici o alta nu poate Ii Icut mai bine, Ir s-i Iac ru consumatorului
Iinal.
Economia bunstrii paretiene dezvolt propuneri reIeritoare la dorin|a alocrii alternative a
resurselor. AstIel, ele se bazeaz, n mod necesar pe judec|i de valoare.
Aceste judec|i trebuie explicate urmare a Iaptului c s-a dezvoltat o tendin| neIericit, mai
ales n literatura de specialitate, prin aIirmarea c, criteriul lui Pareto se bazeaz pe motive obiective
sau c, judec|ile de baz sunt n general acceptabile, necontroversate sau necunoscute. Pentru a
Iace explicate judec|ile de valoare, care sunt mai puternice dect pot aprea la prima vedere,
devine mai usor de evaluat semniIica|ia criteriului lui Pareto. n acest sens, economistul bunstrii,
AlIredo Pareto, se baza pe patru judec|i de valoare cheie.
Prima dintre acestea o reprezint preocuparea pentru bunstarea tuturor indivizilor din
societate, lua|i separat, mai curnd dect a unei entit|i, numit ,societate sau ,stat sau a unui
grup sau clas social. O alt judecat relev Iaptul c, unii Iactori neeconomici care aIecteaz
bunstarea indivizilor pot Ii ignora|i; s-a crezut c alocarea resurselor economice poate Ii separat
de Iactorii sociali, psihologici si politici, cu condi|ia ca ei s nu poat avea eIect restrictiv direct
asupra schimbului pe pia|. De asemenea, o trebuin| individual trebuie s Iie considerat cea mai
bun judecat a bunstrii sale proprii: cu alte cuvinte, exist un consumator complet si
suveranitatea productorului, sus|ine o alt judecat de valoare. Ultima, dar nu si cea mai pu|in
important judecat aIirm c, dac o anumit schimbare n alocarea resurselor sporeste bunstarea
la o ultim persoan, Ir s reduc pe aceasta la o alta, atunci schimbarea trebuie s Iie considerat
ca avnd drept eIect Iinal cresterea bunstrii sociale. Asemenea caracteristici ale teoriei paretiene
au contat pentru asocierea lor tradi|ional cu capitalismul competitiv. Cu toate acestea, ea s-a
dezvoltat subsecven|ial n direc|iile care Iac ambivalente implica|iile lor pentru rolul statului.
Optimalitatea lui Pareto poate Ii conceptualizat n trei subprobleme:
eIicien|a schimbului;
eIicien|a tehnic;
omniprezen|a eIicient a lui Pareto.
Eficienja schimbului se reIer la asigurarea c un grup dat al bunurilor de consum este
alocat ntre indivizi ntr-o asemenea msur, nct s devin imposibile unele realocri viitoare ale
bunurilor care ar urmri s Iac o persoan mai bogat, Ir ca alt persoan s devin mai srac.
Aceast alocare poate Ii realizat pentru a permite indivizilor s-si ajusteze pachetele lor de
consum, ca rspuns al pre|urilor relative. Ea cere ca rata marginal a substitu|iei ntre dou bunuri
55
s Iie egal pentru to|i consumatorii. Aceast rat marginal a substitu|iei msoar o acceptare a
consumatorilor de a da un bun n schimbul altuia. Nici o alt realocare nu este posibil astIel nct
s satisIac condi|ia ca vreunul din consumatori s suIere. Cnd cantit|ile Iixate a dou bunuri
trebuie s Iie mpr|ite ntre doi consumatori, exist multiple alocri alternative care satisIac
condi|ia necesar a eIicien|ei schimbului.
Eficienja tehnic priveste n mod special nivelul opera|ional si depinde de n|elegerile pentru
implementarea programelor din cadrul unit|ilor care cheltuiesc pe baza unor sisteme de
administrare eIiciente si eIicace. Deci, aceasta vizeaz combinarea optimal a Iactorilor de
produc|ie. Rata marginal a substitu|iei ntre oricare doi Iactori trebuie s Iie egal pentru toate
bunurile produse.
Eficienja omnipre:ent a lui Pareto este atins atunci cnd rata marginal a transIormrii
Iactorilor este egal cu rata marginal comun a substitu|iei. ntr-un asemenea punct al eIicien|ei
omniprezente a lui Pareto nici o realocare a bunurilor sau Iactorilor nu poate Iace o persoan mai
bogat, Ir s Iac simultan pe o alta mai srac.
n concluzie, exist numai o unic alocare a resurselor, si anume aceea a optimului lui
Pareto. n schimb exist o inIinitate de asemenea puncte, Iiecare corespunznd diIeritelor distribu|ii
ale bunstrii, n aIara optimului: care dintre aceste puncte sunt atinse, depinde n mod critic de
Iactorul nzestrrilor care Iurnizeaz punctul de plecare pentru schimbul pie|ei.
Cu toate acestea, nsusi criteriul lui Pareto nu oIer un mecanism de alegere ntre acestea.
ns, pentru o economie de pia|, atingerea optimalit|ii lui Pareto presupune o serie de condi|ii,
printre care:
s existe o inIormare perIect;
to|i indivizii s doreasc s-si maximizeze utilitatea lor;
s nu existe nici o externalitate;
s existe o perIect competi|ie ntre cumprtori si ntre vnztori;
to|i productorii s-si maximizeze proIitul.
Nerespectarea acestor condi|ii sunt ipotezele considerate ca puncte de plecare n dezvoltarea
teoriei esecului pie|ei. El Iurnizeaz modalitatea de n|elegere asupra propriet|ilor eIicien|ei a
pie|elor perIecte. Se subliniaz c eIicien|a alocativ a resurselor necesit ca pre|urile s Iie egale
totdeauna cu costurile marginale.
Dup cum am artat mai sus, eficienja resurselor reprezint o alt dimensiune economic
utilizat de specialisti. Fiind Iormulate condi|iile necesare pentru eIicien|a alocativ a resurselor,
presupunerea maximizrii proIitului garanteaz c Iirmele ar produce oricare rezultate cu costuri
minime.
n teoria economic s-a argumentat c pre|ul bunstrii, ca eIect al proastei alocri directe a
resurselor provenite din distorsiuni, asemenea monopolului, este Ioarte mic comparativ cu costurile
impuse de mai multe imputuri care sunt absolut necesare pentru producerea unui anumit nivel al
output-urilor.
56
Se Ioloseste termenul ,x - ineIicien| pentru descrierea unor asemenea pierderi. Gradul de x
- ineIicien| este deIinit ca Iiind diIeren|a dintre eIicacitatea maximal a utilizrii intrrilor si
utilizarea actual.
Realizarea eIicien|ei alocative necesit ca toate x - ineIicien|ele s Iie eliminate. n timp ce
n economie s-au Icut Irecvente presupuneri asupra x ineIicien|ei, concentrndu-se aten|ia asupra
problemelor alocrii optime, pe de alt parte s-a argumentat c x - ineIicien|a este omniprezent.
Acest domeniu al eIicien|ei cheltuielilor publice a Iost Ioarte cercetat, iar una din concluziile
la care au ajuns cercettorii stiin|iIici actuali este dat de aIirma|ia c, serviciile publice nu trebuie
s fie procurate intotdeauna in mod liber i cu titlu gratuit. Aceasta se bazeaz pe Iaptul c, spre
deosebire de mecanismul pre|ului liber, n acest caz, costul unitar al iesirii bunurilor este constant,
adic costul marginal este egal cu costul mediu (pre|ul este egal cu costul marginal).
O alt concluzie la care au ajuns cercettorii stiin|iIici privind eIicien|a cheltuielilor publice
este aceea c, oriunde este posibil, Iurnizarea public de servicii publice trebuie s Iie nlocuit cu
Iurnizarea privat. Dar, acestea rmn aproape aIirma|ii reIeritoare la Iaptul c, produc|ia public
circumscrie mai pu|in eIicien|a-x, dect produc|ia privat, deoarece, pentru aceasta din urm se
maniIest o solicitare rezidual, pe seama creia si poate nsusi beneIiciile pentru x-eIicien|a
ridicat.
Op|iunea privind Iurnizarea serviciilor publice poate Ii restabilit la mecanismele cvasipia|,
prin utilizarea voucherelor (cupoane, bonuri valorice).
n ceea ce priveste redistribuirea dorit a veniturilor, acestea trebuie s Iie implementate prin
transIeruri cash, nu prin avantaje (servicii) n natur. Atunci cnd un serviciu nu este transIerabil
direct sectorului privat, op|iunea oIertantului poate Ii restabilit ctre consumator prin introducerea
cupoanelor. Acestea ar trebui s Iie rscumprabile pentru achizi|ionarea unui serviciu speciIic, de
la diversi Iurnizori. Sunt introduse recompense pentru x-eIicien|, stimulnd mecanismele pie|ei n
sectorul public.
n concluzie, putem aIirma c, pre|ul pie|ei este preIerabil achizi|iei publice la pre|uri zero.
Spre deosebire de Iirmele competitive, serviciile publice nu au nc mecanisme ncorporate care s
promoveze x-eIicien|a. n schimb, n ntreprinderea privat, x-ineIicien|a este cuprins n politica
managementului si a Ior|ei de munc de ctre proprietarii care si pot nsusi orice economii la cost.
n sectorul public, interesele consumatorului sunt susceptibile s Iie subminate printr-o alian| a
productorilor (manageri si lucrtori) care va substitui propriile ei |eluri, eliberat de riscul
Ialimentului.
Oriunde este posibil, produc|ia privat trebuie s Iie substituibil produc|iei publice. Unde
aceast op|iune nu este posibil, trebuie s Iie introduse mecanismele cvasipia|, asemenea
voucherelor, care combin Iinan|area public cu utilizarea privat. Economia bunstrii paretiene a
diminuat sever importan|a general a pie|ei libere ca un alocator eIicient al resurselor, concluzia
Iormulat Iiind c sectorul public este ineIicient si ira|ional. Aceast aIirma|ie, ns, nu este valabil
n totalitate.
57
Desi pre|urile joac un rol deosebit de important n promovarea eIicien|ei alocative, exist
orientri bine stabilite n teorie, n care eIicien|a alocativ poate Ii mbunt|it prin alterarea sau
suprimarea rolului pre|urilor.
U4.4. Indicatori de apreciere a evolu(iei cheltuielilor publice
Analiza evolutiei cheltuielilor publice este deosebit de important pentru a putea aprecia pe
de o parte gradul de implicare a statului n viata economic si social iar pe de alt parte calitatea
serviciilor si bunurilor publice oIerite de institutiile statului. Acest lucru este posibil, n primul rnd,
printr-o analiz sub aspect cantitativ, urmrind evolu|ia nivelului absolut si relativ, iar n al doilea
rnd sub aspect calitativ, urmrind structura acestora. Pentru o apreciere corect trebuie s se |in
seama de Iaptul c, Iiind exprimat valoric, nivelul absolut al cheltuielilor publice este inIluen|at de
evolu|ia pre|urilor, de procesul de depreciere monetar.
n acest sens se poate vorbi de o modificarea nominal a cheltuielilor publice, atunci cnd
acestea sunt exprimate n pre|uri curente si de o modificarea real, atunci cnd acestea sunt
exprimate n pre|uri constante (de reIerin|), prin intermediul indicelui de crestere a pre|urilor.
Determinarea cresterii nominale si reale a cheltuielilor publice, n ciIre absolute, se poate
realiza conIorm rela|iilor:
A Cp
n
1/0
Cp
n
1
- Cp
n
0
;
A Cp
r
1/0
Cp
r
1
- Cp
r
0
,
n care:
A Cp
n
1/0
, A Cp
r
1/0
- cresterea absolut, nominal si respectiv real a cheltuielilor publice n perioada
curent (1) Ia| de perioada de reIerin| (0);
Cp
n
1
, Cp
n
0
- nivelul absolut al cheltuielilor publice din perioada curent (1) si perioada de
reIerin| (0), exprimat n pre|uri curente;
Cp
r
1
, Cp
r
0
- nivelul absolut al cheltuielilor publice din perioada curent (1) si perioada de
reIerin|, exprimat n pre|uri constante.
ntruct, de regul, cheltuielile publice nu sunt exprimate n pre|uri constante, analiza
evolu|iei acestora presupune transIormarea lor din pre|uri curente n pre|uri constante, prin rela|ia:
Cp
r
1
Cp
n
1
: Ip
1/0
,
n care, Ip
1/0
este indicele de modiIicare a pre|urilor bunurilor de consum n perioada curent Ia| de
perioada de reIerin|.
Evident, pentru perioada de reIerin| Cp
n
0
Cp
r
0
.
O alt modalitate de asigurare a comparabilit|ii datelor, mai ales atunci cnd se Iac analize
la nivel interna|ional, const n exprimarea cheltuielilor publice ntr-o moned de circula|ie
interna|ional, si care are un caracter relativ stabil (euro, dolarul SUA). Si atunci, ns, este necesar
a se avea n vedere cursurile de schimb dintre monedele diIeritelor state si nivelul pre|urilor din
Iiecare stat, ceea ce imprim compara|iilor interna|ionale o valoare relativ. Alte elemente de
incertitudine sunt generate de inegalit|ile n dezvoltarea aparatului statistic al diIeritelor state,
metodele de calcul al PIB, tehnica de nscrierea a cheltuielilor publice n buget, modul de
58
repartizare a sarcinilor publice ntre stat si alte organisme publice, etc., n ciuda eIorturilor ONU de
a deIini norme precise de calcul, care s Iaciliteze compara|iile ntre statele membre.
Distinc|ia ntre mrimile nominale si cele reale nu este ns suIicient. Este nevoie, ca n
continuare, s Iacem distinc|ie ntre modificarea absolut i cea relativ. Cresterea relativ se poate
determina Iie calculnd indicii de crestere a cheltuielilor publice sau sporul relativ ( A ) Ia| de
propriul nivel al acestora, nregistrat n perioada de reIerin|, Iie urmrind corela|ia existent ntre
nivelul si dinamica cheltuielilor publice si nivelul si dinamica altor indicatori, cel mai adesea
produsul intern brut sau numrul de locuitori.
n primul caz, pstrnd nota|iile anterioare, cresterea relativ se determin astIel:
ICp
n
1/0

n
n
Cp
Cp
A Cp
n
100
n
n n
Cp
Cp Cp
100;
ICp
r
1/0

r
r
Cp
Cp
A Cp
r
100
r
r r
Cp
Cp Cp
100,
n care:
ICp
n
1/0
, ICp
r
1/0
- indicele cresterii relative, nominale si respectiv reale a cheltuielilor publice;
A Cp
n
, A Cp
r
- sporul relativ nominal si respectiv real al cheltuielilor publice.
Deosebit de semniIicativ este analiza evolu|iei cheltuielilor publice n raport cu evolu|ia
PIB, prin calcularea ponderii pe care cheltuielile publice o de|in n PIB:
G
Cp/PIB

PIB
Cp
.
Calculul se poate eIectua avnd n vedere ansamblul cheltuielilor publice sau diIerite
categorii de cheltuieli publice, att cheltuielile ct si PIB Iiind exprimate n pre|uri curente.
Un asemenea mod de abordare a evolu|iei cheltuielilor publice ne Iereste de a trage
concluzia gresit c sporirea cheltuielilor publice este simpl reIlexie a sporirii generale a bog|iei
publice, ca urmare a cresterii PIB.
Aceeasi corela|ie ntre evolu|ia cheltuielilor publice si evolu|ia PIB poate Ii analizat si prin
intermediul altor indicatori, cum sunt coeIicientul de devansare a cresterii PIB de ctre cresterea
cheltuielilor publice (Kdv) sau elasticitatea cheltuielilor publice (e
Cp
):
Kdv

PIB
Cp
I
I
,
n care:
I
Cp1/0
, I
PIB1/0
reprezint indicii de crestere a cheltuielilor publice si respectiv a PIB n
perioada curent Ia| de perioada de reIerin|;
e
Cp

PIB
PIB
Cp
Cp
A
A
,
n care:
Cp
0
, A Cp
1/0
- cheltuielile publice si respectiv modiIicarea acestora n perioada de reIerin|;
59
PIB
0
, A PIB
1/0
- produsul intern brut si respectiv modiIicarea acestuia n perioada de
reIerin|.
Valorile supraunitare ale acestor indicatori semniIic tendin|a de crestere a pr|ii din PIB
utilizat pentru Iinan|area cheltuielilor publice, n timp ce valorile subunitare exprim tendin|a de
restrngere a propor|iei cheltuielilor publice n PIB.
Deosebit de sugestiv este si analiza evolu|iei cheltuielilor publice n raport cu evolu|ia
Iactorului demograIic. Calculul cheltuielilor publice medii pe locuitor si compara|ia acestora cu
mrimea PIB pe locuitor scoate n eviden| discrepan|ele mari existente ntre |rile cele mai
dezvoltate si |rile n curs de dezvoltare.
C
p/loc
. .
In anul 2006, nivelul mediu al cheltuielile guvernamentale ale trilor member ale UE27 s-a
situate la 46,8 din PIB, cea mai sczut valoare din ultimii 5 ani (tabelul 3.1). Comparnd nivelul
cheltuielilor publice n PIB n cadrul trilor post comuniste, membre ale UE, observm diIerente
destul de semniIicative. n Ungaria, cheltuielile guvernamentale depsesc 50 din PIB, n timp ce,
n cteva state, noi membre ale UE, acest nivel nu depseste 35: Romania (35), Lituania (34),
Estonia (33). Mrimea adecvat a cheltuielilor guvernamentale este diIicil de determinat, ea
depinznd n Iiecare tar de politicile sociale ale acesteia.
Tabelul 4.1. Cheltuielile guvernamentale pe (ri, n procente din PIB
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
EU 27 - - 46.9 47.5 47 47.1 46.8
BG - - 39.7 40.3 39.7 39.6 37.1
CZ 41.8 44.5 46.3 47.3 45.1 44.9 43.6
EE 36.5 35.1 35.6 34.6 34.1 33.4 33.0
LV 37.3 34.6 35.6 34.8 35.8 35.6 37.2
LT 39.1 36.8 34.8 33.2 33.4 33.6 34.0
HU 46.5 47.3 51.3 49.1 48.9 49.9 51.9
PL 41.1 43.8 44.2 44.6 42.6 43.3 43.9
RO 40.6 38.8 39.6 33.6 32.7 33.6 35.0
SL 47.4 48.2 47.1 47.1 46.5 46.0 45.3
SK 50.5 44.3 44.8 40.5 38.0 38.4 37.7
Sursa: Eurostat, Economy and Iinance, Government statistics
Cheltuielile publice per locuitor au nceput s creasc ncepnd cu anul 2002. n anul 2006,
media UE27 a atins nivelul de aproape 11.000 euro pe cap de locuitor, n timp ce, n Romnia si
Bulgaria, nivelul cheltuielilor publice per locuitor se situa n jurul valorii de 1.500 de euro (tabelul
4.2).
Tabelul 4.2 Cheltuielile guvernamentale pe (ri, per locuitor, n euro, perioada 2000-2006
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
EU 27 - - 9,566 9,806 10,126 10,522 10,992
60
BG - - 841 917 1,017 1,123 1,211
CZ 2,503 3,004 3,632 3,754 3,903 4,397 4,843
EE 1,622 1,775 2,031 2,219 2,407 2,782 3,252
LV 1,337 1,368 1,511 1,493 1,728 2,013 2,633
LT 1,381 1,433 1,507 1,584 1,760 2,037 2,379
HU 2,371 2,760 3,571 3,620 3,981 4,401 4,632
PL 1,994 2,429 2,425 2,240 2,280 2,776 3,126
RO 731 777 880 813 917 1,235 1,576
SL 5,035 5,422 5,696 5,980 6,223 6,491 6,864
SK 2,067 1,940 2,167 2,201 2,390 2,719 3,072
Sursa: Eurostat, Economy and Iinance, Government statistics
U4.5. Rezumat
Analiza cheltuielilor publice (n special a celor bugetare), ca disciplin de specialitate,
contribuie n mod hotrtor la Iormarea capacit|ii de n|elegere a complexit|ii
Ienomenelor si proceselor economice, ajut la elaborarea programelor de msuri pentru
cresterea rentabilit|ii modului de utilizare a banilor publici. PerIec|ionarea continu a
metodelor si tehnicilor de analiz n contextul economiei de pia|, a multitudinii de
Ienomene si procese economice constituie problematica major pentru utilizarea eIicient a
resurselor umane, materiale si Iinanciare ale institu|iei publice, cuantumul, structura si
ponderea cheltuielilor publice sunt determinate de gradul de dezvoltare social-economic al
|rii, de mrimea produsului na|ional brut, de metodele si tehnicile Iolosite pentru
dezvoltarea echilibrat a economiei na|ionale, de nIptuirea ac|iunilor social-culturale, de
rolul statului n activitatea social-economic, nivelul de civiliza|ie si chiar de condi|iile
politice, istorice ale perioadei respective.
Aplica(ie rezolvat
Se cunosc urmtoarele date reIeritoare la structura economic a cheltuielilor bugetului de
stat si a altor indicatori la nivelul Romniei n anii 2007 si 2008:
INDICATORI UNIT|I DE MSUR 2007 2008
Cheltuieli curente milioane lei pre|uri curente 54.122,6 67.943,6
Cheltuieli de capital milioane lei pre|uri curente 7.820,7 8.302,5
Imprumuturi milioane lei pre|uri curente 6,2 6,3
Rambursri de credite milioane lei pre|uri curente 2.680,9 2.615,5
PIB milioane lei pre|uri curente 412.7 1,5 503.958,7
61
Indicele pre|urilor bunurilor de
consum (an de reIerin| 2005) 111,76 118,8
Popula|ie milioane locuitori 21,56 21,53
Curs de schimb mediu anual RON / EUR 3,3373 3,6827
Curs de schimb mediu anual RON / USD 2,4383 2,5189
Sursa: www.bnro.ro, www.insse.ro, www.mIinante.ro
S se determine:
a) cheltuielile bugetului de stat n 2007 si 2008 n expresie nominal si n expresie
real;
b) modiIicarea absolut si relativ a cheltuielilor bugetului de stat n expresie
nominal si real;
c) modiIicarea ponderii cheltuielilor bugetului de stat n PIB;
d) cheltuielile bugetului de stat medii pe locuitor exprimate n euro si n dolari;
e) modiIicarea absolut si relativ a cheltuielilor bugetului de stat pe locuitor n euro
si dolari n 2008 Ia| de 2007;
I) elasticitatea cheltuielilor bugetului de stat n raport cu PIB.
a) Nivelul absolut al cheltuielilor bugetului de stat (C
BS
) n pre|uri curente
4 , 630 . 64 9 , 680 . 2 2 , 6 7 , 820 . 7 6 , 122 . 54
2007
= + + + =
n
BS
C milioane lei pre|uri
curente
9 , 867 . 78 5 , 615 . 2 3 , 6 5 , 302 . 8 6 , 943 . 67
2008
= + + + =
n
BS
C milioane lei pre|uri
curente
Nivelul absolut al cheltuielilor bugetului de stat (C
BS
) n pre|uri constante
63 , 829 . 57
1176 , 1
4 , 730 . 64
2005 / 2007
2007
2007
= = =
Ipret
C
C
n
BS
r
BS
milioane lei pre|uri constante
12 , 387 . 66
188 , 1
9 , 867 . 78
2005 / 2008
2008
2008
= = =
Ipret
C
C
n
BS
r
BS
milioane lei pre|uri constante
b) ModiIicarea absolut n expresie nominal a C
BS
5 , 237 . 14 4 , 630 . 64 9 , 867 . 78
2007 2008 2007 / 2008
+ = = = A
n
BS
n
BS
n
BS
C C C milioane lei
pre|uri curente
ModiIicarea relativ n expresie nominal a C
BS
03 , 22 100
4 , 630 . 64
5 , 137 . 14
100
2007
2007 / 2008
2007 / 2008
= =
A
= A
n
BS
n
BS
n
BS
C
C
C
ModiIicarea absolut n expresie real a C
BS
49 , 557 . 8 63 , 829 . 57 12 , 387 . 66
2007 2008 2007 / 2008
+ = = = A
r
BS
r
BS
r
BS
C C C milioane lei
pre|uri constante ModiIicarea relativ n expresie real a C
BS
62
8 , 14 100
63 , 829 . 57
49 , 557 . 8
100
2007
2007 / 2008
2007 / 2008
= =
A
= A
r
BS
r
BS
r
BS
C
C
C
c) Ponderea C
BS
n PIB
66 , 15 100
5 , 761 . 412
4 , 630 . 64
100
2007
2007
/
2007
= = =
PIB
C
G
BS
PIB C
BS
65 , 15 100
7 , 958 . 503
9 , 867 . 78
100
2008
/
2008
2008
= = =
PIB
C
G
BS
PIB C
BS
ModiIicarea ponderii C
BS
n PIB n anul 2008 Ia| de 2007
01 , 0 66 , 15 65 , 15
2007 2008 2007 / 2008
/ / /
= = = A
PIB C PIB C PIB C
BS BS BS
G G G
puncte
procentuale
d) Cheltuielile bugetului de stat medii pe locuitor exprimate n euro
loc EUR
Cschimb Populatie
C
C
BS
loc EUR BS
/ 24 , 898
3373 , 3
1
10 56 , 21
10 4 , 730 . 64 1
6
6
2007 2007
2007
/
2007
=
= =
loc EUR
Cschimb Populatie
C
C
BS
loc EUR BS
/ 69 , 994
6827 , 3
1
10 53 , 21
10 9 , 867 . 78 1
6
6
2008 2008
2008
/
2008
=
= =
Cheltuielile bugetului de stat medii pe locuitor exprimate n dolari
loc USD
Cschimb Populatie
C
C
BS
loc USD BS
/ 42 , 229 . 1
4383 , 2
1
10 56 , 21
10 4 , 630 . 64 1
6
6
2007 2007
2007
/
2007
=
= =
loc USD
Cschimb Populatie
C
C
BS
loc USD BS
/ 27 , 454 . 1
5189 , 2
1
10 53 , 21
10 9 , 867 . 78 1
6
6
2008 2008
2008
/
2008
=
= =
e) ModiIicarea absolut si relativ a C
BS
n EUR/loc n 2008 Ia| de 2007
loc EUR C C C
loc BSEUR loc BSEUR loc BSEUR
/ 45 , 96 24 , 898 69 , 994
2007 2008 2007 / 2008
/ / /
+ = = = A
74 , 10 100
24 , 898
45 , 96
100
2007
2007 / 2008
2007 / 2008
/
/
/
+ = =
A
= A
loc BSEUR
loc BSEUR
loc BSEUR
C
C
C
ModiIicarea absolut si relativ a C
BS
n USD/loc n 2008 Ia| de 2007
loc USD C C C
loc BSUSD loc BSUSD loc BSUSD
/ 85 , 224 42 , 229 . 1 27 , 454 . 1
2007 2008 2007 / 2008
/ / /
+ = = = A
29 , 18 100
42 , 229 . 1
85 , 224
100
2007
2007 / 2008
2007 / 2008
/
/
/
+ = =
A
= A
loc BSUSD
loc BSUSD
loc BSUSD
C
C
C
I) Elasticitatea (e) cheltuielilor bugetului de stat n raport cu PIB
63
997 , 0
2 , 197 . 91
5 , 761 . 412
4 , 630 . 64
5 , 237 . 14
5 , 761 . 412
5 , 761 . 412 7 , 958 . 503
4 , 630 . 64
5 , 237 . 14
2007
2007 / 2008
2007
2007 / 2008
/
= =
=
A
A
=
PIB
PIB
C
C
e
BS
BS
PIB C
BS
e 0,997 1 ~ n dinamica lor, cheltuielile bugetului de stat au cunoscut o crestere
mai lent dect cea a produsului intern brut; la modiIicarea cu 1 a PIB, cheltuielile
bugetului de stat s-au modiIicat cu 0,997.
U4.6.Tem de cas
Se cunosc urmtoarele date reIeritoare la situa|ia cheltuielilor curente ale bugetului
asigurrilor sociale de stat n Romnia n anii 2007 si 2008:
INDICATORI UNIT|I DE MSUR 2007 2008
Cheltuieli de personal milioane lei pre|uri curente 12.271 13.482,1
Bunuri si servicii milioane lei pre|uri curente 5.255,8 5.869,1
Dobnzi milioane lei pre|uri curente 2.992,9 3.137
Subven|ii si Ionduri de rezerv milioane lei pre|uri curente 3.953 5.363,2
TransIeruri ntre unit|i ale administra|iei
publice
milioane lei pre|uri curente 7.342,1 12.656,3
Alte transIeruri milioane lei pre|uri curente 10.602,2 12.616,9
Asisten| social milioane lei pre|uri curente 10.709,8 13.505,7
Alte cheltuieli milioane lei pre|uri curente 995,8 1.313,3
Produsul intern brut (PIB) milioane lei pre|uri curente 412.761,5 503.958,7
Indicele pre|urilor constante (Ip) - an de
reIerin| 2006
106,57 113,28
Curs de schimb (Cs) RON / USD 2,4383 2,5189
S se determine:
a) cheltuielile curente ale bugetului asigurrilor sociale de stat (Cc
BASS
) n 2007 si
2008
b) modiIicarea absolut si relativ a Cc
BASS
n expresie nominal si n expresie
real;
c) modiIicarea ponderii Cc
BASS
n PIB;
d) Cc
BASS
medii pe locuitor exprimate n dolari;
e) coeIicientul de devansare a cresterii PIB de ctre cresterea Cc
BASS
I) elasticitatea Cc
BASS
n raport cu PIB.
64
Unitatea de nv(are 5. Cheltuieli publice pentru obiective si ac(iuni
economice
Cuprins
U5 .1. Introducere............................64
U5.2. Competen|ele unittii de nvtare....................64
U5.3. Necesitatea existentei sectorului de stat ............................................................65
U5.4. Formele clasice de interventie a statului n activitatea economic ..................68
U5.5. Metodele indirecte de sprijinire a unor ntreprinderi si sectoare ......................71
U5.6. Rezumat............................73
U5.7. Test de evaluare a cunostintelor....................73
U5.1. Introducere
Intr-un stat democratic modern, rolul cel mai important al autorittilor publice este de
a actiona n vederea asigurrii unui trai decent al populatiei. Cheltuielile publice,
eIectuate din Iondurile bugetului public national, Iondurile extrabugetare sau Iondurile institutiilor
si ntreprinderilor publice, prin intermediul unor programe economice si sociale adecvate, reprezint
un important sistem de prghii n vederea ndeplinirii acestui rol. Ele constituie o parte nsemnat a
valorii nou create n tar, cu titlul de consum deIinitiv cnd se adreseaz populatiei n scopul de a
proteja sau cu titlu de avans cnd se eIectueaz pentru Iinantarea investitiilor. Totusi, discutiile
privind esecul pietei si mijloacele de corectare a acestuia prin interventia sectorului public tind s
nu atribuie ntotdeauna o ,aur Iavorabil statului. Prin Iiscalitatea propus la un moment dat sau
destinatia pe care o capt unele cheltuieli publice, populatia si agentii economici consider, de
Ioarte multe ori, c statul nu ia ntotdeauna cele mai bune decizii privind ajustarea tuturor
imperIectiunilor ntlnite pe diverse piete. O astIel de perceptie asociat sectorului public indic
nemultumirea general n ceea ce priveste eIicienta cheltuirii banilor publici. Nici n ceea ce
priveste rolul guvernului n sprijinirea activittilor de natur economic a unui stat, prerile nu sunt
ntotdeauna Iavorabile. Cheltuielile economice realizate din Ionduri publice sunt destinate Iinantrii
obiectivelor si activittilor cu caracter economic din sectorul public si la subventionarea unor
societti cu capital mixt sau privat din ramuri economice, considerate de interes national de ctre
autorittile publice.
U5.2. Competenele unitii de nvare
Dup parcurgerea modulului curent, studentul va Ii capabil:
- s argumenteze necesitatea existentei sectorului de stat;
- s exempliIice si s analizeze modalittile de interventie a statului n economie;
65
- s enumere si s caracterizeze principalele directii (directe si indirecte) de sprijinire a
activittii economice;
- s identiIice si s descrie tendintele maniIestate n ultimii ani cu privire la
oportunitatea si modalittile de interventie a statului n economie
Durata medie de parcurgere a celei de a patra uniti de nvare este de 2 ore.
U5.3. Necesitatea existenei sectorului de stat
Cheltuielile publice pentru obiective si ac|iuni economice reIlect amploarea si
modalit|ile de implicare a statului n economie. Ele sunt destinate Iinan|rii companiilor
na|ionale, regiilor autonome, societ|i comerciale cu capital de stat, mixt sau privat sau vizeaz
obiective sau ac|iuni economice de interes na|ional. Se cunosc mai multe prghii Iolosite de stat
pentru a interveni n viata economic: cheltuielile publice ca mijloc de stimulare a activittii
economice, ncheierea de contracte cu agentii economici pentru realizarea de achizitii publice,
impunerea anumitor comportamente pe piat, ajutorarea ntreprinderilor mici sau mijlocii.
Dintre acestea, cheltuielile publice pentru ac|iuni economice sunt ndreptate n primul rnd ctre
ntreprinderile de stat din sectorul public, ele reprezentnd instrumente importante de actiune n
directia dezvoltrii, ajutorrii si stimulrii activittilor economice ale acestora.
Sectorul public cuprinde ntreprinderile cu capital majoritar de stat avnd ca obiect al activittii
productia de bunuri sau prestarea de servicii si n care statul dispune de puterea de decizie.
Sectorul public s-a creat prin nIiintarea de ctre stat a unor ntreprinderi proprii n anumite
ramuri strategice sau n ramuri care necesitau resurse Iinanciare importante (investitii masive),
dar oIereau o rentabilitate nesigur. n perioada contemporan sectorul public de|ine un loc
important n economia multor |ri dezvoltate. n anul 1990, el reprezenta 20 n Austria, 20
n Italia, si 14 n Germania, tendin|a Iiind totusi de reducere a ponderii acestui sector.
Existen|a sectorului public n economie are mai multe explica|ii:
a) necesitatea nIiin|ri unor ntreprinderi de stat n ramuri economice Iundamentale pentru
economia na|ional si cu importan| strategic pentru stat, care nu pot Ii lsate exclusiv n
administrare privat. ntreprinderile publice de|in n multe state pozi|ii de monopol n
transporturi, energie, siderurgie, telecomunica|ii, aeronautic, aprare;
Exemple
Construirea unor ntreprinderi, n special cu caracter militar, pentru care statul a
suportat integral Iinantarea de la buget. Germania, Japonia, SUA au cheltuit sume
importante n ajunul si n cursul celor dou rzboaie mondiale cu construirea de ntreprinderi
publice
21
. Se apreciaz c n Franta, Iormarea sectorului public este ,rodul istoriei deoarece
acest proces are rdcini istorice (manuIacturile Gobelins si Sevres au Iost create de ministrul
21
Vcrel, I., Finantele publice. Teorie si practic, Editura StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti, 1981, p.80;
66
J.B. Colbert n 1665) si a continuat dup primul rzboi mondial; n anii 1930-1940 industria de
armament, aeronautic si cile Ierate Iranceze au Iost puse sub controlul statului
22
.
b) existen|a anumitor ramuri si sectoare de activitate n care, rentabilitatea Iiind sczut,
capitalul privat nu este interesat. ntruct importan|a economic si social a acestor
sectoare este deosebit, statul a preluat sarcina Iinan|rii lor (ex. transportul urban);
c) nivelul ridicat al cheltuielilor implicat de anumite obiective sau activit|i (dezvoltarea
inIrastructurii, aeronautic, cercetarea n domeniul nuclear, spa|ial sau militar), care
depseste adesea posibilit|ile sectorului privat, autoritatea public Iiind singura n
msur s le sus|in;
d) interesul statului de a-si asigura o surs de venituri prin nIiin|area de ntreprinderi proprii
sau participarea la capitalul social al unor societ|i mixte (cu capital de stat si privat);
e) necesitatea prelurii, n anumite situa|ii de ctre stat, prin rscumprare, a unor
ntreprinderi private aIlate n situa|ia de Ialiment si a cror activitate prezint importan|
pentru stat. n aIara despgubirilor, statul suport si cheltuielile necesare reutilrii si
modernizrii acestora.
Exemple
In perioada anilor 1970-1980 industria textil, industria siderurgic si santierele
navale din Franta au Iost sustinute pentru a depsi grele perioade de criz. De importante
subventii bugetare au beneIiciat si ntreprinderi siderurgice din Belgia, Marea Britanie si Italia.
In SUA, n 1993, concernul industrial Chrysler amenintat de Ialiment a Iost sprijinit de statul
american printr-un mprumut de circa 1 miliard de dolari; prin interventia statului au Iost salvate
cele zece mii de locuri de munc ale concernului. SUA sustin puternic si agricultura, dar
autorittile Iederale acord sprijin puternic si cercetrii stiintiIice si ntreprinderilor mici si
mijlocii.
Dincolo de aceste situa|ii Iortuite, avnd n vedere c n principiu, o activitate economic este
gestionat mai eIicient n regim privat, este de preIerat restrngerea sectorului de stat prin
privatizare. Ea Iaciliteaz alocarea mai bun a resurselor prin mecanismele pie|ei, cresterea
rentabilit|ii ntreprinderilor privatizate, nlturarea risipei. Statul realizeaz venituri din
privatizri si si diminueaz cheltuielile publice pentru activit|i economice.
Ponderea cheltuielilor publice pentru obiective si ac|iuni economice n totalul cheltuielilor
publice diIer, de la |ar la |ar, dar mai ales, pe grupe de |ri, n raport de nivelul de dezvoltare. In
trile dezvoltate, cheltuielile publice pentru actiuni si obiective au o pondere care variaz ntre 8 -
12 din totalul cheltuielilor publice, iar n trile care Iac eIorturi de dezvoltare, ponderea acestor
cheltuieli este n urcare (ca expresie a eIortului depus de aceste |ri pentru emancipare economic si
reducere a decalajului care le separ de |rile dezvoltate). n schimb, ponderea acestor cheltuieli n
22
Toulouse, J.B., de Leusse, J.F., Rolland, Y., Pillot, X., Finances publiques et politiques, Editura Economic, 1987,
p.384.
67
PIB nu prezint diIerente semniIicative ntre cele dou grupe de |ri: astIel, n trile mai putin
dezvoltate economic, ponderea n PIB a acestor cheltuieli depseste 7, n timp ce n trile mai
puternic dezvoltate, aceste cheltuieli nu depsesc n general 6 din PIB.
Exemple
In anul 2005, Canada si SUA au nregistrat o pondere a cheltuielilor publice privind
obiectivele si actiunile economice n total cheltuieli publice de 10,1 si respectiv
11,87. In alte state, valorile au Iost si mai reduse: Franta 6,92, Danemarca 7,49, Marea
Britanie 8,27, Germania 8,48. La polul opus s-au aIlat tri precum: Republica Ceh
20,27, Letonia 16,12, Romnia 15,7, Grecia 15,02, Slovacia 14,02, Bulgaria 13,
Lituania 12,92. In ceea ce priveste ponderea cheltuielilor analizate n PIB, am evidentiat
urmtoarele evolutii: Marea Britanie 3,69, Franta 3,72, Danemarca 3,91, Germania
3,95, SUA 4,31, Canada 4,7, Japonia 5,17, n timp ce valori mai semniIicative s-au
remarcat n: Slovacia 9,43, Republica Ceh 8,79, Grecia 7,47, Romnia 7,12
23
.
Analizati evolutia nregistrat de structura cheltuielilor pentru actiuni si obiective
economice n totalul cheltuielilor bugetului general consolidat si n PIB n Romnia,
pentru perioada ultimilor 15 20 ani.
Intreprinderile publice au un mecanism de Iinantare ca si cele private. Faptul c ele sunt
proprietatea statului Iace s Iie supuse constrngerii guvernamentale si s aib o anumit
speciIicitate ca unitti ce satisIac unele utilitti publice. Acest aspect Iace ca unele preturi si
tariIe s Iie controlate sau chiar stabilite de guvern, aprnd astIel un ,conIlict ntre
ntreprindere (care are nevoie de libertate, de autonomie, de dinamism comercial) si autoritatea
public care este responsabil de evolutia preturilor, de asigurarea satisIacerii interesului
general. In anumite cazuri preturile si tariIele respective pot Ii elemente importante n
dezvoltarea pe termen lung (n transporturi, de exemplu). Apare astIel necesitatea compensrii
prin subventii a veniturilor insuIiciente ale acestor ntreprinderi publice. O alt caracteristic
este legat de Iinantarea investitiilor si de constituirea Iondurilor proprii. Finantarea investitiilor
este o caracteristic important care apare atunci cnd ntreprinderile se pot autoIinanta, prin
credite bancare, mprumuturi obligatare sau din alocatii de la buget. In cele mai multe cazuri
statul este acela care acord alocatii, ajutoare rambursabile sau mprumuturi n conditii
avantajoase.
Intre ntreprinderile publice si stat exist Iluxuri Iinanciare n ambele sensuri: ntreprinderile de
stat prelev la buget o serie de impozite, directe si indirecte, taxe, sau contribuie cu vrsminte,
contributii la alte Ionduri Iinanciare centralizate; n plus, ele eIectueaz si alte vrsminte
neIiscale (dividende, sume din concesionri sau nchirieri). La rndul su, bugetul aloc Ionduri
ntreprinderilor publice, n principal subventii pentru Iinantarea unor cheltuieli
24
.
23
Government Finance Statistics Yearbook, 2006, IMF;
24
Vcrel, I. si colectiv, Finante publice, Editura Didactic si Pedagogic, editia a V-a, Bucuresti, 2006, p. 297-298.
68
Sub aspectul con|inutului economic, cheltuielile pentru obiective si ac|iuni economice
reprezint o avansare de PIB, crend premise pentru sporirea avu|iei na|ionale. Unele dintre ele
reprezint cheltuieli curente sau de Iunc|ionare, asigurnd desIsurarea activit|ilor economice,
altele constituie cheltuieli de capital, asigurnd Iinan|area obiectivelor de investi|ii, iar altele
sunt cheltuieli de transIer (subven|iile).
Cu toat diversitatea lor, Iormele prin care statul sprijin ntreprinderile, Iie ele publice sau
private, pot Ii grupate n dou categorii: Iorme clasice sau directe de interven|ie si ajutor si
Iorme indirecte de sprijin, care nu presupun transIeruri explicite de mijloace bnesti.
Principalele ajutoare Iinanciare directe mbrac Iormele subven|iilor, investi|iilor,
mprumuturilor cu dobnd subven|ionat, ajutoare Iinanciare pentru diIuzarea de inIorma|ii,
studii de marketing, organizarea de expozi|ii. Ajutoarele Iinanciare indirecte constau n
acordarea de Iacilit|i Iiscale, precum si acordarea de garan|ii la mprumuturile contractate de
ntreprinderi.
Tendin|a care se maniIest n |rile dezvoltate este de a reduce volumul ajutoarelor directe
acordate ntreprinderilor si sectoarelor si de a practica pe scar mai larg degrevrile Iiscale.
U5.4. Formele clasice de intervenie a statului n activitatea economic
a) Subven|iile de|in ponderea cea mai important n cadrul cheltuielilor cu caracter
economic eIectuate de stat si reprezint principala Iorm de maniIestare a ajutorului Iinanciar
direct al acestuia, acordat unor ntreprinderi sau sectoare de activitate. Ele au nu numai un rol
Iinanciar (de acoperire a unor cheltuieli), dar constituie si un important instrument al politicii
economice a statului.
n esen|, subven|iile reprezint transIeruri de sume bnesti din bugetul statului ctre
ntreprinderi (sau cet|eni), cu titlu nerambursabil si Ir contrapresta|ie, dar condi|ionat si cu o
aIecta|ie special. Prin intermediul lor statul introduce n mecanismul spontan de alocare a
resurselor, mijlocit de pre|uri, elementul corector, de reglare constient, asigurnd o
redistribuire a veniturilor.
Subven|iile economice acordate de stat vizeaz att activitatea intern ct si exportul.
Subven|iile interne, n raport de destina|ia acestora, pot Ii mpr|ite n subven|ii pentru
produc|ie, destinate sprijinirii ntreprinderilor productoare de bunuri, celor de comer| sau celor
de prestri servicii, si subven|ii de consum, acordate utilizatorilor anumitor bunuri si servicii,
pentru a acoperi o parte din pre|ul acestora.
La rndul lor, subven|iile destinate sectorului productiv pot mbrca Iorma:
subven|iilor pentru exploatare (sau de Iunc|ionare), cnd acoper pierderile unor ntreprinderi,
cauzate de Iaptul c statul impune ntreprinderilor publice ce produc bunuri si servicii de
utilitate public practicarea unor pre|uri (tariIe) de vnzare ce nu acoper integral costurile de
produc|ie (cazul transporturilor, agriculturii, energiei termice si a combustibilului pentru uzul
casnic etc.); subven|ii de echipament acordate pentru completarea surselor proprii de Iinan|are a
unor investi|ii pe care statul vrea s le ncurajeze (de exemplu protec|ia mediului); subven|ii de
69
adaptare, acordate pe o perioad de timp limitat si care urmresc adaptarea produc|iei
ntreprinderilor la schimbrile structurale.
Experien|a a demonstrat c sunt Irecvente cazurile n care prin subven|iile acordate
productorilor (n special cele de exploatare) nu s-a atins obiectivul propus (protec|ia
utilizatorilor de bunuri si servicii, Iie ei persoane Iizice, institu|ii publice sau al|i agen|i
economici). De aceea, ele ar trebui s Iie acordate nu productorilor ci direct consumatorilor.
Aceasta presupune practicarea unor pre|uri si tariIe la nivel real (asa cum este el determinat de
costuri) si acordarea subven|iilor prin alte mecanisme, consumatorilor care nu pot Iace Ia|
nivelului lor real si pe care statul doreste s-i protejeze.
Subven|iile pentru export cuprind, conIorm deIini|iei date de GATT (Acordul General pentru
TariIe si Comert)
25
, orice msur de sprijin si protec|ie ntreprins de autorit|ile publice ale
unei |ri, care au drept eIect nemijlocit cresterea exporturilor |rii respective. Pentru c
inIluen|eaz condi|iile de concuren| si perturb rela|iile comerciale dintre state, Acordul
interzice, n principiu, Iolosirea acestora. Totusi, dup Runda Uruguay, prin 'Codul pentru
subven|ii si msuri compensatorii, |rile n curs de dezvoltare beneIiciaz de o anumit
Ilexibilitate n utilizarea subven|iilor de export, cu condi|ia notiIicrii la GATT a acestora si a
elaborrii unor programe pentru diminuarea si eliminarea lor progresiv.
Scopurile urmrite de state prin subven|iile de export sunt diIerite, dup cum este vorba de |ri
dezvoltate sau |ri n curs de dezvoltare. Primele vizeaz cucerirea de noi pie|e de desIacere sau
men|inerea si consolidarea pozi|iei pe pie|ele existente; |rile n curs de dezvoltare urmresc n
principal sprijinirea produc|iei autohtone pentru a Iace Ia| concuren|ei externe. De prime de
export beneIiciaz mai ales agricultorii pentru produsele exportate.
Subven|iile de export mbrac cel mai adesea, Iorma bneasc (prime de export), Iiind stabilite
n sume Iixe pe unitatea de produs exportat, sau ca diIeren| ntre pre|ul cel mai ridicat de pe
pia|a intern si pre|ul cel mai sczut de pe pia|a extern a aceluiasi produs. Ele joac deci rolul
de egalizare a veniturilor ce se ob|in din export cu veniturile ce s-ar ob|ine prin vnzarea la
intern.
Alteori, subven|iile pentru export pot aprea sub Iorma unor avantaje acordate exportatorilor.
Exemple
Avantajele acordate exportatorilor pot mbrca cel mai adesea Iorma restituirilor de la
buget a unor impozite (ndeosebi indirecte) pltite de ctre exportatori, aIerente mrIurilor
exportate. De asemenea, exportatorii mai pot beneIicia si de acordarea unor Iacilit|i la
transportul pe calea Ierat a mrIurilor destinate exportului, avantaje valutare, n sensul c,
statele n care nu este asigurat convertibilitatea monedei na|ionale las la dispozi|ia
exportatorilor valuta ncasat pentru a o Iolosi n activitatea lor sau pentru a eIectua tranzac|ii la
25
G.A.T.T. (General Agreement on TariIIs and Trade) este o ntelegere multilateral interguvernamental. Prin
G.A.T.T. se organizeaz reuniuni regulate cu caracter comercial pentru delegatii trilor membre. Intelegerea a intrat n
vigoare la 1 ianuarie 1948 si are sediul la Geneva. Romnia particip la activitatea acestui organism din anul 1958,
devenind membr cu drepturi depline n anul 1971.
70
burs. Acestea nu reprezint cheltuieli eIective pentru stat, ci doar renun|area la unele venituri
bugetare (primele dou) sau la o parte din disponibilit|ile valutare (cea de a treia).
b) Investiiile reprezint ajutoare Iinanciare pe care statul le acord pentru
dezvoltarea sectorului public sau a altor sectoare. La baza alocrii resurselor n acest caz nu st
ntotdeauna criteriul eIicien|ei economice, ob|inerea de proIit, ci satisIacerea unor nevoi de ordin
general. AstIel, statul suport integral cheltuielile pentru construirea de ntreprinderi noi n ramurile
de importan| strategic (transporturi, energie, siderurgie, electronic). S-a ajuns n acest Iel, ca
statul s de|in n unele |ri monopolul asupra unor sectoare de activitate: producerea energiei
electrice (Grecia, Fran|a, Canada), transportul Ieroviar si aerian (Spania, Grecia, Italia), post si
telecomunica|ii (marea majoritate a |rilor dezvoltate). De asemenea, prin intermediul bugetului de
stat se Iinanteaz investitii de interes national n inIrastructur, aerospatiale, transporturi, locuinte
sau pentru amenajarea teritoriului n tri precum Franta, Italia, Germania.
Exemple
Pentru dezvoltarea regiunii Mezzogiorno, statul Italian a acordat o important alocatie
bugetar global, care se Ioloseste pentru dezvoltarea inIrastructurii, dar si a activittii de
productie.
26
De asemenea, statul particip alturi de capitalul privat la constituirea de societ|i mixte, sau n
calitatea de ac|ionar unic, acord ntreprinderilor publice dota|ii de capital din Ionduri bugetare,
care nu modiIic capitalul social al ntreprinderii (Fran|a).
Statul ajut propriile ntreprinderii si prin intermediul comenzilor publice, pentru executarea de
lucrri, livrri de bunuri si prestri de servicii, practicnd pre|uri ridicate n Iavoarea
Iurnizorilor. Desi accesul la asemenea comenzi ar trebui s Iie egal si deschis pentru to|i
oIertan|ii, indiIerent de |ara de origine, adjudecarea lor se Iace, de regul n Iavoarea
Iurnizorilor autohtoni. AstIel, desi poate ar prezenta preturi si tariIe mai sczute, Ioarte putine
comenzi publice se onoreaz de ntreprinderi din alte tri (n cadrul Uniunii Europene), deoarece
Iiecare stat comunitar si protejeaz propriile ntreprinderi.
c) mprumuturile cu dobnd subven|ionat se acord ntreprinderilor publice sau
private din anumite sectoare de activitate sau care ntmpin diIicult|i Iinanciare temporare, de
trezorerie ori legate de restructurare. Nivelul dobnzilor la aceste mprumuturi este redus, sub
cel practicat de bncile comerciale, diIeren|a de dobnd Iiind acoperit de la buget sau din alte
Ionduri speciale, iar termenele de rambursare sunt convenabile. De asemenea mprumuturi
beneIiciaz Irecvent agricultorii pentru procurarea de masini agricole, ngrsminte, material
semincer etc.
d) Ajutoare Iinanciare de la buget se acord pentru diIuzarea de inIorma|ii, studii
de marketing, organizarea de expozi|ii. Statul oIer gratuit sau contra unor chirii sau taxe reduse
sisteme inIorma|ionale moderne si asisten| tehnic de specialitate. De asemenea, el Iinan|eaz
26
Vcrel, I., Politici economice si financiare de ieri si de a:i, Editura Economic, 1996, p.149.
71
par|ial sau integral studii si cercetri ale pie|ei externe, reclam cu caracter general, organizarea
de trguri si expozi|ii, particip la societ|i mixte pentru vnzarea mrIurilor pe pia|a extern,
acoper uneori cheltuielile de transport.
Exemple
In SUA se asigur un ajutor pentru diIuzarea de inIormatii tehnice printr-o institutie
specializat, National Tehnical InIormation Service, iar n Marea Britanie sunt puse la
dispozitia exportatorilor Ionduri pentru realizarea programelor de promovare a exporturilor si
asistent Iinanciar pentru misiunile comerciale n strintate n Iavoarea anumitor piete
selectionate. In Olanda, statul sprijin Iinanciar organizarea de actiuni privind exportul de noi
produse sau exportul n tri n curs de dezvoltare; chiar si n tri slab dezvoltate sunt Iinantate
actiuni care vizeaz dezvoltarea exporturilor, oIerirea de inIormatii reIeritoare la schimburile
comerciale, participarea la maniIestri exozitionale s.a.
Prezentati caracteristicile ajutoarelor de stat nationale globale (dinamica, ponderea n
PIB si n cheltuielile guvernamentale) acordate n Romnia n perioada ultimilor ani si
comparati acesti indicatori cu cei nregistrati la nivelul Uniunii Europene.
e) Avansurile rambursabile constituie o Iorm de sprijinire a unor ac|iuni de
prospectare si prezentare n strintate a unor produse noi si asigur ntre 20 si 50 din
Iinan|area necesar. Avansurile se restituie din ncasrile realizate din vnzarea n strintate a
noilor produse. Aceast Iorm de ajutor s-a utilizat n Franta cnd s-au acordat avansuri
rambursabile pentru prezentarea n strintate a unor produse aronautice, navale, electronice si
mecanice Irantuzesti (de exemplu AIRBUS).
U5.5. Metodele indirecte de sprijinire a unor ntreprinderi yi sectoare
Metodele indirecte de sprijinire a unor ntreprinderi si sectoare se reIer la:
a) Avantaje Iiscale care nu reprezint transIeruri bnesti, ci se constituie n Iacilit|i si degrevri
Iiscale care micsoreaz sarcina Iiscal a ntreprinderilor beneIiciare. Ele nu apar nscrise explicit
n buget ca si cheltuieli, statul renun|nd ns la o parte din ncasrile la care este ndrept|it,
motiv pentru care ele se numesc si cheltuieli Iiscale. Formele pe care le mbrac avantajele
Iiscale sunt diverse: amnarea pl|ii impozitelor Ir perceperea de majorri de ntrziere (credit
Iiscal), dreptul de a practica amortizarea accelerat a capitalului Iix, reducerea impozitului
pentru impozitul reinvestit sau pentru proIitul aIerent produc|iei exportate, reduceri sau scutiri
de taxe vamale pentru importul de tehnologie, masini si utilaje sau materii prime deIicitare,
dreptul de a constitui unele Ionduri (de rezerv, de risc) pe seama proIitului brut nainte de
impozitare. Scopul acordrii acestor avantaje Iiscale este acela de a ajuta, stimula si cointeresa
agentii economici.
Exemple
72
Se apreciaz c, n Uniunea European, Iacilittile Iiscale reprezint cam 1/3 din sprijinul
total acordat de stat, trilor membre. In SUA nivelul lor a depsit nivelul subventiilor curente (n
anii 1990 depsirea a Iost de trei ori)
27
, acordnd Iacilitti Iiscale pentru stimularea cresterii
cheltuielilor de investitii n cercetare, pentru dezvoltarea ntreprinderilor industriale de vrI sau
permitnd aplicarea sistemului de amortizare accelerat.
b) Garantarea de ctre stat a mprumuturilor bancare angajate de ntreprinderi, statul
asumndu-si obliga|ia ca, atunci cnd debitorul devine insolvabil, s asigure rambursarea
mprumutului. Riscul ca aceast cheltuial virtual s devin cert este mai mare n cazul
garan|iilor acordate pentru exporturi n |ri cu datorii externe mari si care prezint riscuri
politice.
Activit|ile economice sunt Iinan|ate de ntreprinderile respective pe seama resurselor proprii,
ob|inute n urma valoriIicrii si ncasrii produselor si serviciilor realizate. Ele si pot completa
aceste resurse pe seama mprumuturilor bancare sau obligatare, n raport de necesit|i si de
posibilit|ile de rambursare.
Toate aceste Iorme ale cheltuielilor publice destinate Iinantrii unor actiuni si obiective
economice pot Ii clasiIicate si dup continutul lor economic. In cadrul cheltuielilor curente,
destinate ntretinerii si Iunctionrii ntreprinderii, sunt incluse: subventiile (cheltuieli de
transIer), avansurile rambursabile, mprumuturile cu dobnd subventionat, cheltuielile
Iinanciare; n cheltuielile de capital sunt cuprinse investitiile destinate modernizrii si
restructurrii ntreprinderilor, realizrii de constructii, locuinte, amenajri teritoriale s.a.
Cheltuielile publice pentru obiective si ac|iuni economice se Iinan|eaz pe seama unor surse
interne si externe si anume:
a) bugetul de stat, ca principal surs intern prin care sunt sus|inute ntreprinderile
publice sau private aIlate n diIicultate, ce desIsoar activit|i n condi|ii
dezavantajoase sau au nevoie de sprijin pentru Iinan|area investi|iilor;
b) fondurile cu destinajie special constituite n aIara bugetului si care se utilizeaz pentru
dezvoltarea si modernizarea unor sectoare de activitate;
c) fondurile comunitare cu caracter structural, ca surs de Iinan|are extern pentru |rile
membre ale Uniunii Europene: Fondul european de orientare si garan|ie agricol
(FEOGA), destinat nIptuirii politicii comunitare n domeniul agricol; Fondul european
de dezvoltare regional (FEDER), destinat Iinan|rii investi|iilor productive, dezvoltrii
inIrastructurii, a ntreprinderilor mici si mijlocii, etc.;
d) fondurile oferite de institujiile bancare i financiare internajionale pentru Iinan|area
ac|iunilor economice, n special n |rile n curs de dezvoltare (Banca European pentru
Investi|ii, Banca European pentru Reconstruc|ie si Dezvoltare, Banca Mondial).
Analiza cheltuielilor publice destinate pentru actiuni si obiective economice evidentiaz o serie
de aspecte privind eIicienta, uneori contestat, dup cum am vzut si n introducerea acestei
unitti, a acestor cheltuieli. Nu de putine ori ajutoarele Iinanciare sau avantajele Iiscale nu sunt
27
Ford, R., Suyker, W., Industrial Subsidies in the OECD economies, OECD Economics Studies nr.15/1990, p.52.
73
utilizate pentru obiectivul stabilit. Nici autoritatea public nu exercit ntotdeauna un control
riguros asupra acestor ajutoare Iinanciare, asupra subventiilor ndeosebi, constatndu-se chiar un
dezinteres al statului n a urmri rezultatele obtinute n urma ajutoarelor acordate. In rapoartele
ntocmite de Curtea de Conturi din multe tri se evidentiaz Iaptul c nu sunt Icute veriIicri si
analize serioase asupra utilizrii subventiilor, c nu se controleaz dac ntreprinderile
beneIiciare de subventii au ndeplinit conditiile impuse la acordarea lor.
Nu toate Iormele ajutoarelor publice sunt n msur s conduc la o cointeresare si stimulare a
activittii beneIiciarilor; se consider c ajutoarele Iinanciare publice cele mai eIiciente sunt
cele legate de reducerea obligatiilor Iiscale,deavantajele Iiscale. Trile dezvoltate au redus
volumul ajutoarelor Iinanciare directe si au Iolosit pe scar mai larg degrevrile Iiscale
28
.
Interventia statului n economie, prin acordarea de ajutoare publice conduce la diminuarea
prosperittii economiei n ansamblu, limitnd motivatia ntreprinderilor de a-si mbuntti
indicatorii de perIormant, Iunctionnd n continuare pe seama ntreprinderilor eIiciente
economic. De aceea, acordarea ajutoarelor de stat trebuie s Iie bazat pe reguli bine stabilite si
acordarea lor s Iie motivat si limitat n timp.
U5.6. Rezumat
Subventiile bugetare reprezint sume prevzute n bugetul public pentru a sustine o
activitate de interes national, constituind o Iorm de interventie a statului dictat de
necesitti de politic economic, Iinanciar, de protectie social sau de alt ordin. Subventiile pot
avea caracter de durat (Iinantarea activittii de cercetare, a unor programe speciale de cercetare si
dezvoltare etc.) sau conjuncturale (subventionarea unor mrIuri de larg consum, a ntreprinderilor
mici si mijlocii, a ntreprinderilor aIlate temporar n diIicultate, a productiei de export s.a.).
In cadrul GATT se actioneaz n vederea liberalizrii complete a comertului international,
ceea ce implic din parte statelor participante eliminarea treptat a Iormelor de subventionare,
inclusiv sustinerea preturilor, acordarea de prime productorilor, nlesnirile Iiscale pe plan intern,
taxe vamale si msuri netariIare (contingentri
29
, licente discretionare, monopol valutar s.a.). Pentru
trile n curs de dezvoltare si pentru cele n tranzitie, ntre care intr si Romnia, s-a stabilit un
regim diIerentiat de respectare a prevederilor GATT, respectiv reduceri de subventii n trepte si la
termene mai deprtate etc. n Iunctie de stadiul dezvoltrii economice si de necesittile de
dezvoltare.
Alturi de subventiile propriu-zise, un alt instrument de sprijin acordat de autoritti
productorilor interni l reprezint primele de export, principalele Iorme ale acestora Iiind: primele
de export n bani, restituirea unei prti din impozitele si taxele pltite de exportatori, avantaje
valutare, reduceri de tariI la transport pe calea Ierat a mrIurilor destinate exportului, cota zero
pentru TVA.
28
Vcrel, I., Op. cit., p.148.
29
contingentarea reprezint procesul de stabilire a limitelor cantitative ori valorice ale importului sau exportului unei
tri;
74
U5.7.Test de evaluare a cunostin(elor
1. Care sunt modalit|ile de interven|ie a statului n economie?
2. Care sunt Iluxurile Iinanciare existente ntre ntreprinderile de stat si bugetul de stat?
3. Da|i exemple de ajutoare Iinanciare directe.
4. SpeciIicati resursele din care sunt acordate ajutoarele Iinanciare ntreprinderilor si
principalele domenii beneIiciare ale acestora n Romnia.
5. Da|i exemple de ajutoare Iinanciare indirecte.
75
Unitatea de nvare U6. Sistemul veniturilor publice
Cuprins
U6.1. Introducere....................................................................................................75
U6.2. Competentele unit|ii de nv|are................................................................75
U6.3. Consideratii generale asupra veniturilor publice...........76
U6.4. Principiile generale ale impunerii................78
U6.5. Notiuni generale privind impozitele si taxele...............................................80
U6.6. Rezumat.........................................................................................................89
U6.7. Teste de autoevaluare/evaluare a cunostin|elor..........................................89
U6.8. Teme de cas.........................91
U6.1. Introducere
Cresterea prelevrilor obligatorii la bugetul public este o realitate incontestabil a
economiilor contemporane, determinat de sporirea continu a cheltuielilor
publice, caracteristic valabil pentru toate statele lumii. Fiscalitatea ca atribut al
suveranit|ii statale s-a dovedit a Ii singura posibilitate de Iinan|are si sus|inere a
statului si institu|iilor sale, indiIerent de tipurile acestuia. Desi este resim|it de
societate ca un ru necesar, Iiscalitatea este o povar, o cauz de nemul|umiri
pentru oricare contribuabil, indiIerent ct de ridicat este sim|ul civic al acestuia.
Prin Iiscalitate se poate n|elege totalitatea impozitelor si taxelor pe care
contribuabilii le datoreaz statului. Presupune, de asemenea, ansamblul mijloacelor
prin care se percep si colecteaz aceste obliga|ii si n acelasi timp nseamn
totalitatea reglementrilor, a legilor, si a practicilor care asigur ncasarea tuturor
veniturilor statului. Msurarea volumului contribu|iilor bnesti prelevate la bugetul
public se apreciaz prin gradul de Iiscalitate, suportat de contribuabili, Iie c este
vorba de persoane Iizice ori juridice. Cu acelasi n|eles sunt Iolosi|i termeni ca:
presiune Iiscal, coeIicient Iiscal, tensiune Iiscal s.a.
Aceast unitate de nv|are si propune s Iamiliarizeze studentii cu notiunile de
impozite si taxe, s cunoasc obligatiile si drepturile contribuabililor.
explice continutul economic al impozitelor si taxelor;
determine venitul impozabil;
calculeze valoarea impozitelor si taxelor datorate statului;
aplice corect cotele de impunere n Iunctie de natura materiei impozabile;
75
Cuprins
U6.1. Introducere....................................................................................................75
U6.6. Rezumat.........................................................................................................89
U6.8. Teme de cas.........................91
U6.1. Introducere
75
Cuprins
U6.1. Introducere....................................................................................................75
U6.6. Rezumat.........................................................................................................89
U6.8. Teme de cas.........................91
U6.1. Introducere
76
identiIice si s aplice Iacilittile Iiscale oIerite de stat;
cuantiIice impactul impozitelor directe si al celor indirecte asupra activittii
agentului economic.
Durata medie de parcurgere a primei uniti de nvare este de 2-3 ore.
U6.3. Consideraii generale asupra veniturilor publice
Dup revolu|ia din 1989, Romnia a parcurs o etap extrem de agitat, att din punct de
vedere social-politic, dar mai ales din punct de vedere economic. Adaptarea la democra|ie si la
economia de pia| au Iost adevrate pietre de ncercare pentru to|i cet|enii acestei |ri, care s-au
conIruntat cu numeroase schimbri, nu ntotdeauna plcute. Restructurrile ntrziate din economie
au condus la disponibilizri si la revolte sindicale, la compromisuri politice si multe 'guri negre
n bugetul de stat. Partidele politice perindate la putere au urmrit de cele mai multe ori pstrarea
electoratului si nu realizarea unei adevrate reIorme economice, asa cum era necesar, care s
conduc n timp la cresterea economic si a nivelului de trai.
ncepnd cu anul 1995, Romnia si-a exprimat dorin|a de a deveni membru cu drepturi
depline al Uniunii Europene, scop n care a Iost adoptat Strategia najional de pregtire a aderrii
Romaniei la Uniunea European. Din pcate, n anii care au urmat, Iactorii responsabili nu au
urmrit cu perseveren| atingerea obiectivelor prevzute n Strategie, n principal ncheierea
tranzi|iei spre economia de pia| si ob|inerea caliIicativului de 'economie Iunc|ional pentru
pregtirea aderrii Romniei la Uniunea European.
Abia n anul 2000 guvernul a elaborat Strategia najional de de:voltare economic a
Romaniei pe termen mediu.
n etapa de tranzi|ie la economia de pia| n Romnia, se poate remarca o anumit
restrngere a rolului Iinan|elor publice n activitatea economic si n asigurarea condi|iilor pentru
reproduc|ia lrgit a produsului intern brut. Dac n perioada conducerii centralizate a economiei,
aproximativ 2/3 din resursele bugetare erau destinate Iinan|rii investi|iilor, n prezent, cheltuielile
bugetare cu caracter economic au Iost devansate de cele social-culturale.
Renun|area la sistemul centralizat de conducere a economiei si nlocuirea lui cu mecanismul
conducerii economiei prin intermediul prghiilor economico-Iinanciare, care las o mai mare
libertate agen|ilor economici dar, n acelasi timp, tinde s dirijeze decizia acestor agen|i n sensul
dorit de guvernan|i, au Icut necesare reIorma ntregului nostru sistem Iiscal. Acest proces a Iost
marcat de ncercarea de acordare a unor Iacilit|i Iiscale si a altor avantaje pentru agen|ii economici,
care s le canalizeze activitatea ctre anumite sectoare, s ncurajeze reinvestirea proIitului, s
Iaciliteze acumularea de capital. Fr a Ii ncununate ntotdeauna de succes si mereu cenzurate de
necesitatea acoperirii cheltuielilor bugetare, aceste msuri au sporit, totusi, capacitatea de
77
autoIinan|are a agen|ilor economici, ceea ce era, de altIel, absolut necesar n condi|iile retragerii tot
mai pronun|ate a statului din activitatea economic.
n plan social, prin intermediul Iinan|elor publice se realizeaz o larg redistribuire a
veniturilor ntre membrii societ|ii, n vederea corectrii unor inegalit|i existente ntre indivizi si a
asigurrii unor condi|ii minime de via| pentru to|i cet|enii.
30
Importante inIluen|e ale Iinan|elor publice pot Ii identiIicate si n domeniul politic si
administrativ. Democratizarea vie|ii noastre economico-sociale a antrenat un proces de reorganizare
si restructurare a institu|iilor statului.
Prin intermediul impozitelor, taxelor si contribu|iilor, statul preia la buget ntre 40- 50 si
chiar mai mult din PIB - n |rile dezvoltate si ntre 30 - 40 - n |rile n curs de dezvoltare.
Asadar, rolul cel mai important al impozitelor se reIlect n aportul acestora la Iormarea resurselor
Iinanciare necesare statului.
ReIerindu-se la rolul impozitelor, economistul Irancez Pierre Lalumiere sublinia c
impozitele pot Ii Iolosite pentru a 'ncuraja sau pentru a descuraja o anumita activitate economic.
Fr sa nceteze de a Ii un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, impozitul a devenit un mijloc
de interven|ie n domeniul economic si social
31
.
Cu toat legitimitatea lor, prin eIectele pe care le au asupra situa|iei contribuabililor,
impozitele pot provoca proteste colective sau rezisten|a individual a acestora n legtur cu plata
impozitului, genernd Ienomenul de ,antiIiscalism. Acesta poate mbrca Iorme mai mult sau mai
pu|in violente, mai mult sau mai pu|in radicale, care au avut o anumit evolu|ie n timp.
32
Formele tradi|ionale de maniIestare a rezisten|ei la impozit cunosc o mare diversitate:
revolte Iiscale, cum au Iost cea din anii `50 (miscarea 'poujardist) si cea din anii `70 (miscarea
NICOUD), ambele n Fran|a; Irauda Iiscal, ca maniIestare a antiIiscalit|ii individuale; economia
subteran; organizarea de partide politice, ligi ale contribuabililor sau grupuri de presiune
antiIiscale.
AntiIiscalitatea modern se caracterizeaz prin rezisten|a ideologic si doctrinar, ce a
determinat o generalizare a criticilor la adresa Iiscalit|ii, pe Iondul revenirii n prim plan a ideilor
liberale.
n Romnia, resursele Iinanciare publice sunt structurate pe criterii economice, in
conIormitate cu structura sistemului bugetar. Potrivit prevederilor legii privind Iinan|ele publice
(legea 500/2002), resursele Iinanciare publice se constituie si se gestioneaz printr-un sistem unitar
de bugete, si anume:
bugetul de stat;
bugetul asigurrilor sociale de stat;
bugetele Iondurilor speciale;
bugetele locale;
bugetul trezoreriei statului;
30
Drcea, M., Finanje publice, Editura Universitaria, Craiova, 1999, p. 53
31
Pierre Lalumiere, Les finances publiques, Paris, Librairie 'Armand Colin, 1970, pp. 180-181
32
M. Bouvier s.a. Finances Publique, Editura LGDJ, Paris, 1995, p.520
78
bugetul institu|iilor publice cu caracter autonom.
Nu trebuie s neglijm ns Iaptul c, ntr-o |ar industrializat modern, statul se implic n
toate sIerele vie|ii economice. Instrumentele pe care acesta le utilizeaz cu scopul de a inIluen|a
activitatea economic privat se pot mpr|i n trei mari categorii
33
:
1. Impo:itele, care reduc veniturile si, prin urmare, cheltuielile cu caracter privat, Iurniznd
resursele necesare sectorului public (pentru construc|ia de poduri, drumuri, colectarea
gunoaielor, etc.). Sistemul Iiscal serveste, de asemenea, la descurajarea unor activit|i,
precum Iumatul, prin aplicarea accizelor si la ncurajarea altora, cum ar Ii construc|ia de
locuin|e, prin aplicarea unor impozite mai mici;
2. Cheltuielile, care determin Iirmele sau lucrtorii s produc anumite bunuri si servicii
(servicii educa|ionale, aprare na|ional, protec|ie public), si transferurile de la buget
(pentru asisten|a si protec|ia social), care asigur veniturile unei pr|i a popula|iei;
3. Reglementrile sau msurile de control, care permit ori nu permit oamenilor s
desIsoare anumite activit|i economice (de exemplu reglementri reIeritoare la limita n
care este admis poluarea, la condi|iile de munc, etc.).
U6.4. Principiile generale ale impunerii
Un sistem Iiscal poate Ii considerat ra|ional dac ndeplineste mai multe cerin|e, dac este
organizat si Iunc|ioneaz pe baza anumitor principii. Aceste principii au n vedere ca asezarea si
ncasarea impozitelor s corespund att obiectivelor social-economice ale politicii Iiscale ale
statului din perioada respectiv, ct si interesele pltitorilor.
Determinarea bazei impozabile si determinarea impozitului (impunerea) presupun
eIectuarea, pe baza prevederilor legii, a unui complex de opera|iuni att de ctre subiectele
impozabile ct si de ctre organele Iiscale. Stabilirea impozitului de plat are o latur politic si una
de ordin tehnic (care cuprinde metodele si tehnicile Iolosite pentru determinarea bazei impozabile si
a sumei impozitului). Sub aspect politic, Iiecare impozit trebuie s rspund unor cerin|e, s
concorde cu anumite principii. Pentru prima dat, asemenea principii au Iost Iormulate de Adam
Smith, reprezentant de Irunte al economiei politice clasice din a doua
Echitatea Iiscal
(justetea impunerii)
Pltitorii trebuie s contribuie cu impozite si
taxe n Iunc|ie de venituri si de avere.
Presupune impunerea diIeren|iat a
veniturilor si a averii si stabilirea unui
minimum de venit neimpozabil, sarcina
Iiscal s Iie stabilit pe baza puterii
contributive, s Iie general.
Certitudinea impunerii
Mrimea impozitelor datorate s Iie cert si
nu arbitrar: termenele, modalit|ile si
sumele de plat s Iie clare, precise.
33
Idem, p.336
79
Comoditatea perceperii
impozitelor
Impozitele si taxele trebuie s Iie percepute
la termenele si dup o procedur ct mai
simpl si mai convenabil pentru pltitori.
Randamentul
impozitelor
Sistemul Iiscal s Iac posibil ncasarea
impozitelor cu cheltuieli ct mai mici si s
Iie ct mai acceptabil pentru pltitori.
Unicitatea impunerii
Un venit impozabil s Iie impus o singur
dat si cu un singur impozit ntr-o anumit
perioad de timp.
PRIACIPIILE
CEAERALE
ALE
IMPUAERII
Stabilitatea impozitelor
Men|inerea la acelasi nivel al randamentului
impozitelor n toate Iazele ciclului
economic. Reclam legisla|ie stabil.
Elasticitatea impozitelor
Impozitele s se poat adapta n timp
cerin|elor bugetare (s poat Ii majorate
cnd economia se dezvolt si s poat Ii
reduse cnd cheltuielile bugetare scad).
Propor|ionalitatea
impunerii
Impozitul se calculeaz prin aplicarea
cotelor propor|ionale. Asigur realizarea
echit|ii.
Progresivitatea
impunerii
Cotele de impozit si impozitul cresc pe
msura cresterii venitului impozabil si a
averii Iapt ce aIecteaz echitatea Iiscal.
Realitatea impunerii
Baza impozabil (mrimea venitului
impozabil), cuantumul averii si impozitul se
determin pe baza calculelor bine
Iundamentate, Ir supra sau subevaluri.
Simplitatea impunerii
Impozitele s aib reguli simple de calcul si
de ncasat.
Neutralitatea impunerii
Impozitele si taxele s aib un asemenea
cuantum nct nici s nu stimuleze nici s nu
aIecteze activitatea contribuabililor.
Moralitatea impunerii
Modul de impunere s Iie echitabil,
suportabil, legiIerat si aplicat n Iunc|ie de
natura, mrimea venitului si a averii.
Figura 6.2 - Principiile generale ale impunerii
(Sursa: Bistriceanu,Gh.D. - Sistemul fiscal al Romaniei, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2006, pag. 72)
80
parte a secolului al XVIII-lea si primul sIert al secolului al XIX-lea
34
. Aceste principii sunt
prezentate schematic n Iigura 1.2.
35
U6.5. No(iuni generale privind impozitele si taxele
Impo:itul este plata bneasc obligatorie, general i definitiv (nerambursabil) efectuat
de persoane fi:ice i furidice la bugetul statului sau la bugetele locale, in cuantumul i la termenele
prev:ute de lege, fr obligajia din partea statului de a presta pltitorului un echivalent direct i
imediat.
Impozitul este necesar pentru satisIacerea cerin|elor societ|ii, Iiind un element component al
circuitului economic si ndeplineste trei Iunc|ii principale, si anume:
a) o Iunc|ie Iinanciar, prin care se asigur venituri bugetului statului si bugetelor locale;
b) o Iunc|ie economic, adic este un element component al economiei publice, al
mecanismului economico-Iinanciar;
c) o Iunc|ie politico-social, prin care se redistribuie unele venituri ale agen|ilor economici
si ale grupelor de popula|ie.
Taxa este plata care se efectuea: de persoane fi:ice i furidice, ctre institujii publice, de
regul pentru serviciile prestate acestora de ctre stat.
U6.5.1. Principalele elemente ale impozitului
Orice act normativ prin care se instituie un impozit, trebuie s precizeze persoanele n
sarcina crora cade pata impozitelor, materia supus impunerii, mrimea relativ a impozitelor,
termenele de plat, sanc|iunile care se aplic persoanelor Iizice sau juridice care nu-si onoreaz
obliga|iile Iiscale la termene stabilite, sustrag materia impozabil si ncalc alte dispozi|ii ale
reglementrilor Iiscale, pentru ca statul s poat realiza obiectivele Iinanciare, economice si sociale
urmrite la introducerea acestora. n tabelul de mai jos sunt prezentate principalele elemente ale
impozitului.
Tabelul 6.1 - Elementele impozitului
36
,
37
Elementele impozitului Definiie, explicaii Observaii
(1)
Pltitorul (subiectul
impozabil,
contribuabilul)
Persoana Iizic sau juridic obligat
prin lege la plata impozitului. La
impozitul pe salariu, subiect al
impozitului este muncitorul sau
Iunc|ionarul, la impozitul pe proIit
agentul economic, etc.
Uneori, impozitul datorat de o persoan e
vrsat la buget de alt persoan
(impozitul pe venituri din salarii datorat
statului e vrsat la buget de cel ce
plteste drepturile salariale)
(2)
Suportatorul impozitului
(destinatarul)
Persoana ce suport eIectiv
impozitul. Aceasta coincide sau nu
Suportatorul impozitului poate Ii alt
persoan dect subiectul deoarece se
34
Smith, A. - Avujia najiunilor, vol. II, Ed. Academiei Romne, Bucuresti 1965, pag. 242 - 244
35
Bistriceanu, Gh. D. - Sistemul fiscal al Romaniei , Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2006, pag. 72
36
Idem, pag.58-69
37
Mosteanu, T. - Finanje publice, Editura Universitar, Bucuresti, 2004, pag.166-167
81
cu subiectul impozitului. Iolosesc diIerite metode pentru a
transpune impozitele pltite n sarcina
altor persoane (de ex. n cazul TVA,
subiectul este persoana ce realizeaz
activitatea de comer|, iar suportatorul
este consumatorul Iinal).
(3) Obiectul impunerii
Materia supus impunerii. Aceasta este pentru impozitele directe,
venitul sau proIitul, iar pentru impozitele
indirecte, pre|ul produsului ce Iace
obiectul vnzrii, tariIul serviciului
prestat, pre|ul bunului importat sau
exportat.
(4) Sursa impozitului
Din ce anume se plteste impozitul. n cazul impozitelor pe venit, obiectul
coincide cu sursa; n cazul impozitelor pe
avere, impozitul se plteste din venitul
realizat de pe urma averii.
(5) Unitatea de impunere
Se Ioloseste la exprimarea
dimensiunii obiectului impozabil.
Se exprim prin unitate monetar n cazul
impozitelor pe venit, m.p. de supraIa|
util la impozitul pe cldiri, etc.
(6) Cota de impunere
Impozitul eIerent unei unit|i de
impunere.
Impozitul poate Ii stabilit n sume Iixe
sau n cote procentuale (propor|ionale,
progresive, regresive)
(7)
Asieta (modul de ayezare
a impozitului)
Totalitatea msurilor care se iau de
ctre organele Iiscale n legtur cu
Iiecare subiect impozabil pentru
identiIicarea obiectului impozabil,
stabilirea mrimii materiei
impozabile si determinarea
impozitului datorat statului.
Se Iolosesc trei metode de evaluare a
materiei impozabile: metoda evalurii
indirecte bazat pe prezum|ie, metoda
evalurii directe n care se Iolosesc
diIerite probe, registre, acte si metoda
normativ prin care materia impozabil
este evaluat de legea impozitului
respectiv.
(8) Termenul de plat
Data pn la care impozitul trebuie
achitat statului.
Sunt prevzute n Iiecare act normativ
institutor de venituri bugetare. Depsirea
termenelor atrage dup sine majorri si
penalit|i de ntrziere.
(Sursa: Mosteanu, T. - Finanje publice, Editura Universitar, Bucuresti, 2004, pag. 166-167
U6.5.2. Sistemul cotelor de impunere
Obiectul impo:abil determinat n mod concret cantitativ si calitativ Iormeaz baza
impozabil. Cota de impunere reprezint suma sau procentul care se aplic asupra bazei impozabile
82
si cu ajutorul creia se calculeaz impozitul. Actele normative prevd obiectul impozabil n general,
impersonal. Aceasta nseamn c, n Iiecare caz n parte obiectul impozabil trebuie s Iie concretizat
att cantitativ ct si calitativ, artndu-se asadar, natura si mrimea Ienomenului generator al
impozitului de plat.
Determinarea bazei impozabile necesit dou opera|iuni si anume identiIicarea obiectului
impozabil si stabilirea naturii acestuia (determinarea calitativ) si apoi evaluarea si msurarea, adic
determinarea lui cantitativ, pe o anumit perioad de timp (lun, trimestru, dar de obicei pe un an).
Justa determinare a bazei impozabile are o importan| excep|ional sub aspect politic, economic,
social, Iinanciar si juridic avnd n vedere Iaptul c mrimea impozitului de plat n sarcina
subiectului impozabil depinde n mod direct de determinarea corect a bazei impozabile si c
volumul impozitului se stabileste n Iunc|ie de natura si mrimea acestei baze. Cuantumul
impozitului depinde deci de volumul bazei impozabile si de mrimea cotelor de impunere.
Cotele de impozit sunt diIeren|iate n Iunc|ie de natura si mrimea venitului impozabil, a
averii, precum si de categoriile de pltitori. Ele se pot clasiIica dupa cum urmeaz
38
:
A. Cotele fixe (forfetare) sunt stabilite n sum Iix (egal), neschimbat, independent de
mrimea venitului impozabil, de mrimea averii sau de situa|ia social a pltitorului. Aceste cote se
utilizeaz cnd bazele impozabile sunt exprimate n unit|i naturale, ca de exemplu, la calcularea
impozitului agricol n sum Iix pe hectar, la determinarea impozitului pe terenurile cldite si
necldite (sub Iorm de cot n sum Iix pe mp), la calcularea impozitului IorIetar datorat de
anumi|i ambulan|i, la aplicarea taxelor asupra mijloacelor de transport n comun, etc.
Denumit si capita|ie, impozitul n sum Iix s-a practicat n ornduirea Ieudal si n primele
stadii de dezvoltare ale ornduirii capitaliste. Avnd n vedere inechit|ile pe care le produce, n
prezent nu se mai Ioloseste acest sistem cu unele excep|ii (n anul 1990, guvernarea Tatcher a
ncercat introducerea acestui tip de impozitare n scopul de a limita cheltuielile administra|iei de stat
britanice; reac|ia popula|iei Ia|a de acest sistem a condus la esecul guvernrii Tatcher n Marea
Britanie, nlturat de la putere dupa 11 ani).
A. cote Iixe (n sum Iix, egal, IorIetar)
propor|ionale
orizontale
B. cote procentuale progresive simple
verticale
compuse
regresive
Figura 6.1 - Cotele de impunere
38
Bistriceanu, Gh. D., Sistemul fiscal al Romaniei, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2006, p. 65
83
(Sursa: Bistriceanu,Gh.D. - Sistemul fiscal al Romaniei, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2006, pag.
65)
B. Cotele procentuale reprezint un anumit procent din suta de lei de venit impozabil.
Aceste cote se aplic numai bazelor impozabile exprimate valoric. Ele se mpart n:
1. cote proporjionale - sunt acelea al cror procent rmne nemodiIicat (constant), indiIerent
de mrimea bazei impozabile si de situ|ia social a pltitorului. Aceste cote se numesc
propor|ionale, deoarece, dac se Iace raportul ntre impozitul rezultat prin aplicarea lor si venitul
impozabil, se constat c propor|ia rmne aceeasi, constant. Neajunsul acestei impuneri este c nu
|ine seama de puterea contributiv ntr-o msur ct mai apropiat de cresterea veniturilor sau a
averii. AltIel spus, cu ct venitul impozabil este mai mare, cu att mai mult acesta rmne, n ciIre
absolute, la dispozi|ia contribuabilului. Cotele propor|ionale stimuleaz agen|ii economici si
productorii individuali s-si dezvolte si s-si perIec|ioneze activitatea, s investeasc deci, iar
costul administrrii Iiscale se reduce semniIicativ. Ele se aplic si asupra veniturilor popula|iei n
cazul n care impozitul respectiv nu are drept scop redistribuirea n prea mare msur a veniturilor
contribuabililor. Impunerea n cote propor|ionale s-a Iolosit pe scar larg la calcularea impozitelor
de tip real (Iunciar, pe cldiri, pe activit|i industriale, comerciale si proIesii libere etc.) speciIice
perioadei capitalismului ascendent. Ea se intlneste si n prezent n tot mai multe |ri, n Iunc|ie de
politicile Iiscale urmate de acestea.
2. cote progresive - cresc pe msura cresterii venitului impozabil, Iie ntr-un ritm constant,
Iie ntr-un ritm variabil. n Iunc|ie de natura venitului impozabil, a averii impozabile si de
categoriile de pltitori, cotele progresive pot s opereze orizontal sau vertical:
a. cotele progresive orizontale au caracteristic Iaptul c la venituri impozabile egale ca
mrime, cota de impozit este diIerit n Iunc|ie de natura venitului impozabil si categoriile de
pltitori. Spre exemplu, s admitem c prima cot (de pornire) este de 15 n cazul veniturilor
oamenilor de litere, art si stiin|, de 18 la impozitul pe salarii si 10 n cazul impozitului pe
veniturile meseriasilor particulari, etc.
b. cotele progresive verticale se diIeren|iaz prin Iaptul c, cota de impozit creste pe msura
cresterii veniturilor, precum si n Iunc|ie de natura venitului impozabil si de categoriile de pltitori,
ajungnd spre exemplu, cum a Iost, pn la 40 pentru veniturile oamenilor de litere, art si stiin|,
de 40 la salarii, pn la 40 n cazul impozitului pe veniturile meseriasilor particulari. La un
moment dat, cotele progresive nu mai cresc, ele devin degresive, adic de la un anumit nivel al
veniturilor progresivitatea se opreste, transIormndu-se n cote propor|ionale. Degresivitatea este
necesar, deoarece s-ar ajunge nu numai la o egalitate ntre venitul impozabil si impozit, ci chiar la
depsirea de catre impozit a bazei impozabile.
Cotele progresive verticale sunt la rndul lor de dou Ieluri si anume:
- cote progresive verticale simple (globale): procentul de impunere aIerent transei
superioare a venitului impozabil se aplic la ntregul venit impozabil realizat de ctre platitor;
- cote progresive verticale compuse (pe tranye): procentul se calculeaz separat, aplicndu-
se Iiecrei transe procentul aIerent; dup eIectuarea acestei opera|iuni, se nsumeaz impozitul
corespunztor Iiecrei transe de venit impozabil si se ob|ine impozitul total de plat.
84
3. Cotele regresive - nu sunt speciIice economiei noastre; ele se micsoreaz pe msura
cresterii venitului impozabil, n scopul avantajrii pltitorului.
U6.5.3. Modul de impunere si percepere a impozitului
Denumit si ASIETA, asezarea impozitelor cuprinde msurile si metodele succesive Iolosite
de organele Iinanciare pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei impozabile, determinarea
cuantumului impozitului si perceperea sau ncasarea impozitului. Experien|a Iinanciar a mai
multor |ri conIirm c materia impozabil se poate evalua prin trei metode:
1. metoda evalurii indirecte se bazeaz pe prezum|ie; are urmtoarele variante :
- evaluarea pe baza indiciilor exterioare materiei impozabile se Ioloseste la determinarea
impozitului de tip real si duce la stabilirea cu aproxima|ie a valorii materiei impozabile. Acest
procedeu de evaluare a materiei impozabile se Ioloseste la calcularea impozitului Iunciar, a
impozitului pe cldiri, etc. Evaluarea pe baza indiciilor exterioare este Ioarte simpl si deci, pu|in
costisitoare; ea prezint inconvenientul c nu conduce la evaluarea exact a bazei impozabile,
Iacnd ca impunerea s poat deveni inechitabil;
- evaluarea forfetar - const n Iaptul c organele Iinanciare, n acord cu subiectul
impozabil, stabilesc o anumit valoare a materiei impozabile; nici n acest caz nu se asigur
exactitatea evalurii materiei impozabile;
- evaluarea administrativ - const n determinarea valorii materiei impozabile de ctre
organele Iinanciare pe baza datelor de care dispun acestea; n situa|ia n care subiectul impozabil
este nemul|umit de modul n care s-a determinat baza impozabil, el are dreptul s o conteste
administrnd probele corespunztoare;
2. metoda evalurii directe Ioloseste diIerite probe, registre; cunoaste dou variante:
- evaluarea pe baza evidenjelor yi a declarajiei pltitorului pltitorii de impozite sunt
obliga|i s |in eviden|a activit|ii pe care o desIsoar, din care s rezulte cheltuielile eIectuate si
veniturile realizate, s ncheie bilan|ul contabil si s ntocmeasc (de regul anual) o declara|ie de
impunere din care s rezulte venitul, averea, valoarea successiunii etc., pe baza crora pltitorul sau
organul Iinanciar determin mrimea valoric a obiectului impozabil. Desi este mai larg utilizat,
metoda prezint inconvenientul c Iace posibil sustragerea de la impunere a unei pr|i din obiectul
impozabil, eviden|ele si declara|iile neIiind ntotdeauna sincere si secretul opera|iunilor comerciale
ngreuneaz controlul eIectuat de catre organele Iinanciare;
- evaluarea pe baza declarajiei unei terje persoane o astIel de declara|ie poate Ii dat de
persoanele care cunosc mrimea materiei impozabile si au obliga|ia prin lege s declare organelor
Iinanciare datele necesare n vederea calculrii impozitului. Aceast cale de evaluare se Ioloseste
pentru stabilirea veniturilor proprietarilor de imobile nchiriate, pentru determinarea impozitului pe
salarii, impunerea membrilor consiliilor de administra|ie, a cenzorilor, etc.
3. metoda normativ de evaluare const n determinarea bazei impozabile de ctre nssi
legea care reglementeaz materia impozitului respectiv dup anumite nome, stabilind venituri
impozabile normate, nete. La stabilirea veniturilor impozabile normate legiuitorul a avut n vedere
cheltuielile eIectuate de contribuabil pentru ob|inerea venitului net respectiv. Metoda este Iolosit la
85
determinarea venitului impozabil pe hectar, diIeren|iat pe zone de Iertilitate si culturi, la stabilirea
veniturilor impozabile pe Ielurite meserii etc; prezint avantajul c simpliIic munca organelor
Iinanciare n calcularea impozitelor, d posibilitatea pltitorului s cunoasc cert obliga|iile sale
Iiscale, l stimuleaz s lucreze mai bine, s ob|in venituri mai mari (veniturile ob|inute n plus
peste cele normate nu sunt impozabile).
39
Dup ce impozitul este calculat, urmeaz perceperea (ncasarea) lui. n acest scop, pentru
unele impozite, organele Iinanciare nstiin|eaz n scris pltitorii asupra impozitului datorat,
preciznd ratele si termenele de plat.
n decursul timpului, ncasarea impozitelor s-a eIectuat n diverse moduri cum ar Ii prin
colectarea si plata sa de ctre o anumit persoan din cadrul unei comunit|i sau unit|i
administrativ teritoriale, prin concesionarea sau arendarea activit|ii, prin ncasarea impozitelor de
ctre organele Iinanciare ale statului, metod ce s-a generalizat de mai multe decenii. n prezent
perceperea impozitelor se eIectueaz prin urmtoarele procedee: plata direct, rejinerea i virarea,
impunerea i debitarea, aplicarea de timbre fiscale i eliberarea de recipise CEC sau ale
tre:oreriei statului.
Exemple
n Romnia, ncepnd cu 1 ianuarie 2005, s-a introdus cota de impozitare de 16,
asupra veniturilor din salarii si asupra proIitului. Aceast cot este procentual,
proportional, ea mentinndu-se nemodiIicat, indiIerent de mrimea venitului
impozabil.
ncepnd cu 1 mai 2009, dorindu-se a Ii o surs de crestere a veniturilor bugetare n
timp de criz economic, guvernul a introdus impozitul IorIetar, n sum Iix, minim
pentru pltitorii de impozit pe proIit. Agentii economici au obligatia de a calcula
impozitul pe proIit, n conIormitate cu reglementrile codului Iiscal, si de a-l compara
cu impozitul minim IorIetar introdus de la 1 mai, n Iunctie de mrimea ciIrei de
aIaceri din perioada precedent, anul 2008, urmnd a se plti ctre bugetul de stat
impozitul cu valoarea cea mai mare.
Analizati eIectele introducerii impozitului IorIetar asupra activittii agentilor
economici si asupra dinamicii veniturilor bugetare.
39
Dinc, Gh. - Finanje publice - Curs,Universitatea Transilvania Brasov, Brasov, 2008, pag. 81 - 83
86
S ne reamintim...
Impozitele si taxele sunt reglementate printr-un act normativ si constituie
instrumente sau prghii economico-Iinanciare prin care autorittile pot stimula sau
restrictiona dezvoltarea unui anumit domeniu, ramur sau activitate. Orice agent
economic are obligatia, potrivit legii, de a tine evidenta activittii pe care o
desIsoar din care s rezulte veniturile realizate, cheltuielile eIectuate, s ncheie
bilant contabil, cont de proIit si pierdere si s achite la termenele legale impozite
datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurrilor sociale de stat etc.
Exemple
Se consider un venit impozabil de 15. 000 u.m. S se determine impozitul de plat si venitul
net n conditiile n care se practic urmtoarele cote de impunere:
a) Cota unic proportional de 16
b) Cote progresive simple, astIel:
Transa de venit Cote progresive simple
Pn la 3000 u.m. 10
3001 5000 u.m. 15
5001 12000 u.m. 20
Peste 12000 u.m. 30
c) Cote progresive compuse, astIel:
Transa de venit Cote progresive compuse
Pn la 3000 u.m. 10
3001 5000 u.m. 300 15 ce depseste 3000 u.m.
5001 12000 u.m. 600 20 ce depseste 5000 u.m.
Peste 12000 u.m. 2000 30 ce depseste 12000 u.m.
Rezolvare:
a) Impozitul de plat 15.000 u.m. x 16 2.400 u.m.
Venitul net 15.000 2.400 12.600 u.m.
b) Impozitul de plat 15.000 u.m. x 30 4.500 u.m.
Venitul net 15.000 4.500 11.500 u.m.
c) Impozitul de plat 2.000 30 x (15.000 12.000) 2.000 900 2900 u.m.
Venit net 15.000 2.900 12.100 u.m.
87
Aplicaie rezolvat: Calculul impozitului pe proIitul agen|ilor economici
Se cunosc urmtoarele date cu privire la activitatea unei societti comerciale:
- produc|ie vndut (Qv) 56.000 buc|i;
- pre| unitar de vnzare (p
u
) 30 lei;
- cost unitar de produc|ie (c
u
) 22 lei;
- venituri din vnzarea mrIurilor (Vvm) 450.000 lei;
- marja comercial (Mcom) 20;
- venituri din dividendele primite de la societ|ile aIiliate (Vdiv) 25.000 lei;
- cheltuieli cu dobnzile aIerente mprumuturilor contractate 8.000 lei (grad de
ndatorare 3);
- cheltuieli cu protocolul 14.000 lei;
- cheltuieli cu amenzile 5.000 lei;
- cheltuieli cu sponsorizarea 7.200 lei;
- cota de impozit pe proIit 16.
S se determine veniturile totale, cheltuielile totale, proIitul brut, veniturile
neimpozabile, cheltuielile nedeductibile, proIitul impozabil, impozitul pe proIit Iinal de
plat, proIitul net.
In urma Adunrii Generale a Ac|ionarilor si Asocia|ilor (AGA) s-a hotrt ca proIitul
net s se repartizeze astIel: 35 pentru a Ii reinvestit si 65 sub Iorm de dividende
ac|ionarilor. Cotele de participare la capitalul social sunt: I ac|ionar 30, II ac|ionar 45,
III ac|ionar 25.
S se calculeze dividendul brut si dividendul net rmas Iiecrui ac|ionar presupunnd
c acesta se impoziteaz cu 16.
Rezolvare
Venituri din produc|ia vndut (Vpv) Qv x p
u
56.000 x 30 1.680.000 lei
Cheltuieli cu produc|ia vndut (Cpv) Qv x c
u
56.000 x 22 1.232.000 lei
Determinarea cheltuielilor cu mrIurile vndute (Cmv) din Iormula marjei comerciale
practicate de agentul economic:
000 . 375
2 , 1
000 . 450
2 , 1
2 , 1 20 = = = => = => =
=
Jvm
Cmv Jvm Cmv
Cmv
Cmv Jvm
Mcom lei
V. Vvm Cmv Mcom ~ Vvm 375.000 20 x 375.000 1,2 x 375.000 450.000 lei
Stabilirea proIitului brut n Iunc|ie de veniturile totale si cheltuielile totale nregistrate de
societatea comercial: ProIit brut (PB) Venituri totale (VT) Cheltuieli totale (CT)
VT 1.680.000 450.000 25.000 2.155.000 lei
CT 1.232.000 375.000 8.000 14.000 5.000 7.200 1.641.200 lei
PB VT CT 2.155.000 1.641.200 513.800 lei
Venituri neimpozabile Venituri din dividende 25.000 lei
Cheltuieli par|ial deductibile: cheltuieli cu protocolul si cheltuielile cu sponsorizarea
Cheltuieli cu protocolul deductibile 2 x |(VT Venituri neimpozabile) (CT
88
Cheltuieli de protocol Cheltuieli cu impozitul pe proIit datorat)| 2 x |(2.155.000
25.000) (1.641.200 14.000 - 0)| 2 x (2.130.000 1.627.200) 0,02 x 502.800
10.056 lei
Cheltuieli cu protocolul deductibile 10.056 lei ~ Cheltuieli de protocol nedeductibile
14.000 10.056 3.944 lei
Cheltuielile cu sponsorizarea sunt considerate ini|ial ca Iiind n totalitate nedeductibile.
Cheltuieli nedeductibile 3.944 5.000 7.200 16.144 lei
ProIit impozabil ProIit brut Cheltuieli nedeductibile Venituri neimpozabile 513.800
16.144 25.000 504.944 lei
Impozit pe proIit ini|ial 16 x ProIit impozabil 0,16 x 504.944 80.791,04 lei
In stabilirea impozitului pe proIit (Imp/P) Iinal de plat se va |ine cont si de deductibilitatea
Iiscal oIerit de cheltuielile cu sponsorizarea. Nivelul deductibilit|ii acestor cheltuieli este
reprezentat de valoarea minim ntre 3 din ciIra de aIaceri (CA) si 20 din impozitul pe
proIit.
CA Vpv Vvm 1.680.000 450.000 2.130.000 lei
Valoarea diminuat din impozitul pe proIit ini|ial Min (3 x CA, 20 x Imp/P)
3 x CA 3 x 2.130.000 6.390 lei
20 x Imp/P 20 x 80.791,04 16.158,208 lei
~ cheltuieli cu sposorizarea deductibile 6.390 lei. De asemenea, 6.390 lei 7.200
lei ~ Imp/P Iinal de plat 80.791,04 6.390 74.401,04 lei
Limita minim a impozitului datorat de societate (impozit IorIetar) stabilit n Iunc|ie de ciIra
de aIaceri a ntreprinderii este de 8.600 lei potrivit grilei de impozitare pe transe aIerente
impozitului IorIetar. Deoarece impozitul calculat se ridic la nivelul de 74.401,04 lei (~
8.600 lei), agentul economic va vira aceast sum la bugetul de stat.
ProIit net (PN) PB Imp/P Iinal 513.800 74.401,04 439.398,96 lei
ProIit reinvestit 35 x 439.398,96 153.789,636 lei
Dividende brute totale 65 x 439.398,96 285.609,324 lei
Acionar Cot de participare la
formarea capitalului social
Dividend
brut
Impozit pe dividende Dividend net
ncasat de acionar
I 30 85.682,8 13.709,25 71.973,55
II 45 128.524,2 20.563,87 107.960,32
III 25 71.402,33 11.424,37 59.977,96
Total 100 285.609,33 45.697,49 239.911,83
Dividend brut ac|ionar Cot de participare x Dividende brute totale
Imp/Div 16 x Dividend brut
Dividend net Dividend brut Imp/Div
89
S ne reamintim...
ntr-o economie n curs de dezvoltare, cresterea presiunii Iiscale poate conduce la
Ienomene negative, dintre care men|ionm: slbirea eIortului productiv, Irauda si
evaziunea Iiscal, precum si apari|ia economiei subterane, riscul de inIla|ie prin
Iiscalitate, reducerea competitivit|ii pe plan interna|ional etc.
U6.6. Rezumat
Politica n domeniul impozitelor reprezint o component major a politicii
Iiscale, ce este delimitat prin opjiunile care vi:ea: metodele, mifloacele,
instrumentele, institujiile folosite in procurarea resurselor financiare fiscale, inclusiv
influenjarea activitjilor economice i sociale in sensul dorit.
n principiu, n acest domeniu al politicii Iiscale, autorit|ile publice trebuie s
opteze ntre diIeritele variante posibile de realizare a prelevrilor Iiscale, unele dintre
acestea Iiind considerate, pe de o parte, ca procese de prelevare propriu-zis, de
acumulare a resurselor Iinanciare la Iondurile publice, iar pe de alt parte ca
instrumente de inIluen|are, direct sau indirect, asupra contribuabililor si, implicit,
asupra economiei si societ|ii.
Din acest punct de vedere, op|iunile trebuie s vizeze modalit|ile tehnice de
impozitare, respectiv Iormele concrete sub care practic impozitele, propor|iile
ce revin diIeritelor categorii de impozite, metodele de determinare a bazei de calcul,
sistemul de cote de impozitare, condi|iile de plat, Iacilit|ile sale etc.
Impactul impozitelor asupra economisirilor se maniIest ndeosebi prin
inIluen|area propor|iilor n care resursele persoanelor Iizice si juridice sunt alocate
pentru consum si economisire, respectiv Iormarea de capital. Impactul impozitelor
asupra investi|iilor este determinat de comportamentul investi|ional al
ntreprinztorilor. Economisirile reprezint condi|ia necesar, dar nu si suIicient, a
acumulrii capitalului; investitorii trebuie s Iie dispusi s investeasc, asumndu-si
riscul inerent, pentru ca economisirile s se transIorme n investi|ii.
U6.7. Test de autoevaluare a cunoytinelor
1. Plata impozitului prezint urmtoarele trsturi:
a) are caracter benevol;
b) are caracter deIinitiv si nerambursabil;
c) are la baz o contrapresta|ie;
Analizati comportamentul agentilor economici n situatia cresterii presiunii Iiscale.
90
d) are caracter obligatoriu;
e) reprezint un echivalent direct si imediat.
2. Impozitele ndeplinesc un rol care se manifest pe plan:
a) politic
b) Iinanciar
c) interna|ional
d) individual
e) economic si social
3. Dreptul de a institui impozite revine :
a) organiza|iilor interna|ionale
b) partidelor politice
c) statului
d) agen|ilor economici
e) organiza|iilor nonguvernamentale
4. Creyterea relativ a ncasrilor din impozite este pus n eviden de :
a) modiIicarea structurii ncasrilor Iiscale
b) modiIicarea sistemului de asezare a impozitelor
c) nivelul Iiscalit|ii
d) majorarea cotelor de impozit
e) extinderea bazei de impunere
5. Pentru a interveni n activitatea economic statul foloseyte impozitele ca un
instrument de:
a) stimulare sau de Irnare a unei activit|i :
b) a-si men|ine inIluen|a n rndul unor categorii sociale
c) redistribuire a unei pr|i din produsul intern brut ntre clase si pturi sociale
d) crestere ori reducere a produc|iei (consumului) unui anumit produs
e) inIluen|are a cresterii natalit|ii
6. Creyterea absolut a ncasrilor din impozite este determinat de:
a) cresterea numrului de pltitori
b) extinderea bazei de impunere si majorarea cotelor de impozit
c) cresterea Iiscalit|ii
d) cresterea produsului na|ional net
e) modul de determinare a materiei impozabile
7. Care din urmtoarele atribute sunt specifice taxelor difereniindu-se de
impozite?
a) nerambursabilitatea
b) existen|a unei contrapresta|ii
c) urmrirea n caz de neplat
d) obligativitatea
e) caracterul pecuniar
91
8. Impozitul pe veniturile societilor de capital se determin cu ajutorul
cotelor:
a) Iixe
b) regresive
c) progresive simple (globale)
d) progresive compuse (pe transe)
e) propor|ionale
Rspunsuri corecte:
1. b,d 2. b,e 3. c 4. c 5. a,d 6. a,b 7. b 8. e
U6.8. Tem de cas
- Analizati categoriile de impozite directe si indirecte practicate n Romnia si
precizati Ielul cotei de impunere, baza de impozitare si impactul impozitului
asupra veniturilor contribuabilului.
Exemple
Impozitul pe salarii, impozitul pe proIit, pe venit si pe locuinte sunt impozite directe.
Taxa pe valoarea adugat, accizele si taxele vamale sunt impozite indirecte, Iiind
incluse voalat n pretul/tariIul de vnzare al bunurilor/serviciilor. ncepnd cu 1
ianuarie 2007, odat cu aderarea Romniei la Uniunea European, pentru bunurile
importate din spatiul UE, nu se mai percep taxe vamale.
92
Unitatea de nvare U7. Opinii privind impozitarea cot unic si impozitarea
progresiv
Cuprins
U7.1. Introducere..........................................................................................................92
U7.2. Competentele unit|ii de nv|are.......................................................................92
U7.3. ClasiIicarea veniturilor bugetare...................93
U7.4. Controverse privind impozitarea cot unic si impozitarea progresiv.......94
U7.5. Rezumat...............................................................................................................103
U7.6. Teste de autoevaluare/evaluare a cunostin|elor.................................................104
U7.1. Introducere
Guvernul trebuie s procure resurse, prin diIerite modalit|i, pentru a-si Iinan|a cheltuielile.
Modul n care acestea sunt ob|inute de la sectorul privat poate aIecta eIicien|a economic si
distribu|ia veniturilor, desi guvernul nu ia ntotdeauna n considerare aceste eIecte. Dac Iondurile
guvernului sunt crescute prin impozitare, pot aprea divergen|e n legtur cu modul n care pr|ile
implicate privesc pre|ul tranzac|iei respective. Aceasta poate duce Iie la ineIicien| economic, Iie
la corectarea unei situa|ii de 'esec al pie|ei. Capacitatea impozitelor (si a subven|iilor, considerate
impozite negative) de a modiIica comportamentul oamenilor, explic modul n care acestea
aIecteaz eIicien|a activit|ii economice.
Consecin|ele neinten|ionate ale cresterii impozitelor, ce aIecteaz att eIicien|a economic ct
si distribu|ia veniturilor reprezint o problem major a domeniului Iinan|elor publice. Dar interesul
privat al guvernan|ilor demonstreaz c problemele care i preocup pe economisti pot s nu joace
un rol important n deciziile luate de politicienii alesi care ntocmesc legile.
Impozitele 'mascate pot Ii Ioarte atractive pentru politicianul condus de interesul personal,
asa cum sunt cele care contribuie la colectarea unor sume Ioarte mari, dar prnd c aIecteaz Ioarte
pu|ini oameni. Impozitele pot Ii par|ial mascate atunci cnd sunt trecute asupra altora, ceea ce
nseamn c aplicarea impozitului nu este suportat de persoana care eIectiv plteste guvernului
(repercusiunea impozitelor).
Dup parcurgerea acestei unitti de nvtare studentii vor Ii capabili s:
- ClasiIice veniturile bugetare;
- Descrie principalele caracteristici ale impozitelor directe si indirecte;
- Explice motivatia aplicrii cotei unice sau cotelor progresive.
92
progresiv
Cuprins
U7.1. Introducere..........................................................................................................92
U7.5. Rezumat...............................................................................................................103
U7.1. Introducere
92
progresiv
Cuprins
U7.1. Introducere..........................................................................................................92
U7.5. Rezumat...............................................................................................................103
U7.1. Introducere
93
U7.3.Clasificarea veniturilor bugetare
n practica Iiscal interna|ional ntlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca
Iorm si con|inut. De aceea, pentru a identiIica usor eIectele diIeritelor categorii de impozite n plan
economic, Iinanciar, social si politic este necesar gruparea acestora pe baza urmtoarelor criterii
40
:
A. n Iunc|ie de trasturile de Iond si de Iorm, impozitele se grupeaz n:
A.1 Impo:itele directe se stabilesc nominal n sarcina unor persoane Iizice sau/si juridice,
n Iunc|ie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere si se percep direct de
la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regul, n cazul acestor impozite,
subiectul si suportatorul impozitului sunt una si aceeasi persoan. Pe baza criteriilor care stau la
baza asezrii impozitelor directe, acestea se grupeaza n:
a) impo:ite reale (obiective, pe produs), care:
- se stabilesc n legatur cu de|inerea unor obiecte materiale (cum sunt pmntul,
cldirile, magazinele etc.), Iacndu-se abstrac|ie de situa|ia personal a subiectului
impozitului;
- au cunoscut o larg aplicabilitate n perioada capitalismului premonopolist, dar
ele se practica si n prezent n cazul cldirilor, terenurilor ocupate de cldiri,
exploatrilor agricole;
- n aceast categorie se includ: impozitul Iunciar, impozitul pe cldiri, impozitul
pe activit|i industriale, comerciale si proIesii libere, impozitul pe capitalul mobiliar
sau bnesc.
b) impo:ite personale (subiective), care:
- se aseaz asupra veniturilor sau averii avndu-se n vedere si situa|ia personal a
subiectului impozitului;
- n aceast categorie se includ: impozitele pe veniturile persoanelor Iizice,
impozitele pe veniturile societ|ilor de capital, impozitele pe averea propriu-zis,
impozitele pe circula|ia averii, impozitele pe sporul de avere.
A.2 Impo:itele indirecte se percep cu ocazia vnzarii unor bunuri si al prestrii unor
servicii, Iiind vrsate la bugetul public de ctre productori, comercian|i sau prestatori de servicii si
suportate de ctre consumatorii bunurilor si serviciilor impozabile. n cazul acestor impozite, prin
lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane Iizice sau juridice dect
suportatorului acestora.
n Iunc|ie de Iorma lor de maniIestare, impozitele indirecte se grupeaza n: taxe de
consuma|ie, venituri care provin de la monopolurile Iiscale, taxe vamale, taxe de timbru si de
nregistrare.
B. Avndu-se n vedere obiectul asupra crora se aseaz, impozitele se clasiIic n:
40
Leontin Stanciu, Finanje Publice, 2000
94
B.1 Impo:ite pe venit;
B.2 Impo:ite pe avere;
B.3 Impo:ite pe consum (sau pe cheltuieli).
C. n Iunc|ie de scopul urmrit de stat prin introducerea lor, impozitele se grupeaz n:
C.1 Impo:ite financiare, instituite de stat n scopul realizrii de venituri necesare acope-
ririi cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consuma|ie)
C.2 Impo:ite de ordine, introduse de stat n scopul limitrii unei activit|i anume sau n
vederea realizrii unor obiective neIiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate
asupra consumului de alcool si tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping n scopul limitrii
importului anumitor mrIuri ce au pre| de dumping.
D. Dupa Irecven|a cu care se realizeaz (respectiv, se percep la buget), distingem:
D.1 Impo:ite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regul, anual),
Iiind nscrise n cadrul Iiecrui buget public.
D.2 Impo:ite incidentale (extraordinare), care se instituie n situa|ii excep|ionale (cum ar
Ii, de pild, n situa|ii de criz si razboi) si se percep o singur dat, motiv pentru care ele nu sunt
nscrise n bugetul public.
E. Dupa institu|ia care le administreaz, impozitele se grupeaz n Iunc|ie de tipul statelor n
care se instituie si percep, astIel:
E.1 In statele de tip federal distingem: impozite Iederale, impozite ale statelor, landurilor,
cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale Iedera|iilor, impozite locale, ale
departamentelor, provinciilor sau jude|elor, ale municipiilor, oraselor si comunelor.
E.2 In statele de tip unitar distingem: impozite ale administra|iei centrale de stat, impozite
locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
U7.4. Controverse privind impozitarea cot unic si impozitarea progresiv
Argumentele invocate n sprijinul impozitrii cu o cot proporional din venit yi
validitatea lor
Impunerea n cote propor|ionale reprezint o maniIestare nemijlocit a principiului egalit|ii
n Ia|a impozitelor. n cazul acestei impuneri, se aplic aceeasi cot de impozit indiIerent de
mrimea obiectului impozabil, pstrndu-se n permanen| aceeasi propor|ie ntre volumul venitului
(valoarea averii) si cuantumul impozitului datorat (Iigura 7.1.).
Fig. 7.1.
n ultimele decenii s-au intensiIicat discu|iile contradictorii cu privire la juste|ea Iolosirii
impozitrii progresive sau propor|ionale a veniturilor, n special n cazul persoanelor Iizice. Prerile
venit
impozit
95
sunt mpr|ite, dac avem n vedere eIectele ce decurg n urma utilizrii progresivit|ii; dup unii, o
redistribuire puternic si inechitabil a veniturilor si o adncire a tensiunilor sociale, iar dup al|ii o
povar Iiscal mai mic asupra sracilor si o Iinan|are corespunztoare a serviciilor publice de care
acestia beneIiciaz n mod deosebit. n continuare vom trece n revist principalele puncte de vedere
reIeritoare la acest subiect, ale unor cunoscu|i economisti.
Concepiile liberale ale lui Milton Friedman despre sistemul de impunere
Milton Friedman, laureat n anul 1976 al premiului Nobel pentru lucrrile sale n domeniul
macroeconomiei si Iost consilier preziden|ial, n cteva din scrierile sale, Capitalism i libertate
(1968) si Liber s alegi (1979), analizeaz rolul guvernului ntr-o societate democratic si nivelul
cheltuielilor publice, n strns legtur cu op|iunile indivizilor pentru institu|ii si bunuri publice
41
.
Dup cum precizeaz nsusi autorul n preIa|a la lucrarea Liber s alegi.
Capitalism i libertate analizeaz rolul capitalismului competitiv - organizarea celei mai
mari pr|i a activit|ii economice prin intermediul ntreprinderii particulare care ac|ioneaz pe o
pia| liber ca sistem al libert|ii economice si condi|ie necesar pentru libertatea politic...
Regulile noastre oIer direc|ii Ilexibile de a Iolosi guvernul, n cea mai potrivit modalitate,
pentru a realiza mpreun ceea ce este greu sau imposibil de realizat, separat, numai prin schimb
liber. n orice situa|ie speciIic n care se propune interven|ia guvernului, trebuie s cntrim
separat avantajele si dezavantajele. Principiile noastre ne prezint avantaje pro si contra si criterii
pentru a le da credibilitate.
42
n Liber s alegi (1979), Friedman trateaz n mod egal sistemul economic si sistemul
politic. Ambele sunt considerate pie|e, n care rezultatul este stabilit de ac|iunile reciproce ale
indivizilor ce-si urmresc propriul interes, mai degrab dect de |elurile sociale pe care cei implica|i
consider c este avantajos s le Iormuleze
43
. Asemnarea cu analizele lui Buchanan din Calculul
Consensului (1962) este destul de evident.
Dac Buchanan, n analizele sale reIeritoare la modalitatea de impunere a veniturilor si
structura acesteia, prezint criteriul eIicien|ei, demonstrnd prin calcul c, n anumite circumstan|e
(n Iunc|ie de nivelul si de siguran|a realizrii poten|ialelor venituri), individul poate opta pentru
progresivitatea impunerii, Friedman este cu desvrsire mpotriva acesteia, aducnd numeroase
argumente n sprijinul punctului su de vedere.
M. Friedman, n Liber s alegi, prezentnd expansiunea puterii guvernamentale si pericolul
ce-l presupune aceasta pentru indivizi, precizeaz:
Un aspect important al libert|ii economice este libertatea de a alege modul de a ne Iolosi
venitul: ct cheltuim pentru noi nsine si ce anume; ct s economisim si sub ce Iorm; ct s dm si
cui. n mod obisnuit, mai mult de 40 din venitul nostru este la dispozi|ia guvernului la nivel
Iederal, statal sau local, n Iavoarea noastr...O alt trstur important a libert|ii economice este
libertatea de a Iolosi posibilit|ile pe care le avem conIorm propriilor criterii valorice libertatea de
41
Cele dou lucrri Capitalism i libertate si Liber s alegi au Iost scrise de Milton Friedman, mpreun cu so|ia sa, Rose Friedman.
42
Milton si Rose Friedman, Liber s alegi,(1979) traducere n limba romn de ctre Petre Mazilu, Ed. ALL, Bucuresti, 1998, p. IX
43
Ibidem, p.116
96
a lucra n orice domeniu, de a ne angaja n orice aIacere, de a cumpra sau vinde oricui, atta vreme
ct vom ac|iona astIel prin libera noastr voin|, Ir a apela la Ior| pentru a-i obliga pe al|ii.
44
Discutnd despre politica egalitarist si consecin|ele aplicrii acesteia, ntr-o abordare
similar cu a proIesorului Buchanan, Milton Friedman precizeaz c, atunci cnd legea i mpiedic
n sus|inerea propriilor valori, oamenii vor ncerca s gseasc ci ocolitoare. Ei vor nclca legea
sau vor pleca din |ar, deoarece, pu|ini dintre noi cred ntr-un cod moral care justiIic silirea
oamenilor pentru a ceda o mare parte din ceea ce produc, pentru a Iinan|a plata unor persoane pe
care nu le cunosc, pentru scopuri pe care poate nu le aprob. Atunci cnd legea contrazice ceea ce
majoritatea oamenilor consider ca Iiind moral si adecvat, ei vor nclca legea chiar dac legea
este promulgat n numele unui ideal nobil ca egalitatea sau n numele interesului limpede al unui
grup pe seama altuia. Numai teama de pedeaps, sim|ul drept|ii sau al moralit|ii, i vor Iace pe
oameni s se supun legii
45
.
Plecnd de la nivelul tot mai ridicat al cheltuielilor publice, Friedman apreciaz c, pentru
guvern, cea mai la ndemn solu|ie de Iinan|are a acestora o reprezint impozitele directe sau cele
mascate (pe consum si inIla|ia), care ntr-un Iinal reduc libertatea indivizilor de a investi, consuma,
economisi, etc. Cet|enii sunt constien|i de impozite dar si aceast constientizare se risipeste,
datorit naturii ascunse a celor mai multe dintre ele. Impozitele si accizele sunt incluse n pre|ul
mrIurilor pe care le cumpr oamenii, Ir a Ii eviden|iate separat. Cele mai multe impozite pe
venit sunt oprite la surs. InIla|ia, cel mai ru impozit ascuns, nu poate Ii usor n|eleas. Numai
impozitele pe vnzri, impozitele pe propriet|i, si impozitele excesive pe venit sunt direct si
suprtor vizibile acestea Iiind si impozitele asupra crora se concentreaz resentimentele
46
.
Pe msur ce anvergura si rolul guvernului cresc Iie prin acoperirea unor zone si popula|ii
mai mari, Iie prin ndeplinirea unei game mai largi de Iunc|ii legtura dintre cei care guverneaz si
guverna|i ncepe s slbeasc. ncepe s Iie imposibil pentru grupurile de cet|eni, orict de mari ar
Ii ele, s Iie suIicient de bine inIormate asupra tuturor subiectelor de pe agenda de lucru a unui
guvern tot mai extins, si, dincolo de un anumit punct, chiar asupra tuturor subiectelor esen|iale.
Birocra|ia, care este esen|ial pentru administrarea guvernamental, creste si se interpune tot mai
mult ntre cet|eni si reprezentan|ii pe care i-au ales acestia. Ea devine att un mijloc prin care
interesele speciale si ating obiectivele, ct si un subiect al intereselor speciale spre propriul Iolos.
Solu|ia pentru o impozitare rezonabil este sugerat de Friedman n ultimul capitol al
lucrrii Liber s alegi, intitulat extrem de sugestiv Schimbarea a inceput. Acesta consider c
impozitul pe venitul personal are o mare nevoie de reIormare. El pretinde c sistemul Iiscal regleaz
impozitul n Iunc|ie de 'posibilitatea de a plti, prin impunerea unor impozite mai mari celor
boga|i si mai mici celor sraci si prin aprobarea unor condi|ii speciale pentru Iiecare caz. De Iapt,
ns nu realizeaz asa ceva.
Nivelurile de impozitare sunt bine determinate, ele crescnd de la 14 la 70, dar legea are
att de multe porti|e de scpare si avantaje speciale, nct nivelurile nalte sunt de cele mai multe ori
44
Ibidem, p. 53
45
Ibidem, p. 117
46
Ibidem, p. 239
97
Ir utilizare. Un nivel redus - de mai pu|in de 20 - asupra tuturor veniturilor, peste scutirile
personale, Ir a se Iace vreo reducere, exceptnd cheltuielile pentru stricta ndeplinire a proIesiei,
ar aduce mai mult venit dect structura greoaie existent la sIrsitul anilor `70, n concep|ia lui
Friedman. Contribuabilii ar avea de cstigat, pentru c ar putea economisi cheltuielile necesare
protejrii veniturilor din impozite, iar economia ar avea si ea de cstigat, deoarece criteriile de
impozitare ar avea un rol mai redus n alocarea resurselor. Singurii care ar avea de pierdut ar Ii
avoca|ii, contabilii, personalul de serviciu civil si legislatorii care ar trebui s se ndrepte ctre
activit|i mai productive dect completarea Iormularelor de impunere, cutarea Iisurilor din
impozite si nchiderea acestora.
Progresivitatea yi redistribuirea veniturilor n concepia lui Friedrich A. Hayek
F. Hayek, laureat al premiului Nobel pentru economie (1974), 'a Iost unul dintre spiritele
cele mai Iertile ale secolului XX, asa cum este el descris de ctre proIesorul Paul E. Michelson n
preIa|a la The Constitution of Liberty (1959), tradus si n limba romn. Hayek analizeaz diverse
aspecte ale statului bunstrii: sindicatele, schemele de impozitare ce vizau redistribuirea
veniturilor, politicile n domenii precum agricultura si educa|ia; el arat cum acestea pot constitui
pericole pentru libertate, pe termen scurt si pe termen lung.
n ce priveste politica Iiscal, Hayek consider justiIicate dou din cele trei categorii de
impozite percepute de statele moderne si anume: pentru acoperirea cheltuielilor de administra|ie si
pentru bunurile colective, cum ar Ii nv|mntul, sntatea, cultura, dar respinge categoric
impozitele percepute pentru ceea ce dirijistii numesc 'dreptate social si 'statul bunstrii,
Iolosite ca mijloc de redistribuire Ior|at a veniturilor, n Iavoarea unor grupuri considerate
dezavantajate.
47
Hayek, un sus|intor Iervent al libert|ii economice a individului, consider ca unic
argument acceptabil pentru aplicarea progresivit|ii necesitatea acesteia de a compensa tendin|a
multora dintre impozitele indirecte de a apsa mai greu, n termeni relativi, asupra veniturilor mai
mici. ns progresivitatea se aplic doar anumitor impozite, luate ca elemente ale unei structuri
Iiscale date, neputnd Ii extins la ansamblul acesteia din urm.
Hayek consider c, desi impozitarea progresiv este astzi principalul instrument de
redistribuire a veniturilor, ea nu este unica metod prin care poate Ii atins acest scop si c se poate
opera o redistribuire considerabil si ntr-un sistem Iiscal propor|ional. Trebuie doar s se utilizeze
o parte substan|ial a venitului n Iurnizarea de servicii de care s beneIicieze cu precdere o
anumit categorie a popula|iei, sau s se procedeze la subven|ionarea direct a acesteia.
Hayek nu este de acord cu explica|ia dat n general de ctre politicieni, atunci cnd ei sus|in
utilizarea progresivit|ii impunerii. Aceasta se reIer la necesitatea Iinan|rii cheltuielilor publice
mereu n crestere prin utilizarea unor cote progresive de impunere a veniturilor, deoarece n caz
contrar, sracii ar Ii avut de suportat o povar intolerabil. Hayek consider c intrrile la buget
provenite din nivelurile nalte de impozitare a veniturilor mari, n special a veniturilor Ioarte
47
Sultana Sut-Selejan, Doctrine economice, Editura Independen|a Economic, Pitesti 2000, p.137
98
ridicate, reprezint o cot att de mic din totalul intrrilor, nct aproape c nu inIluen|eaz povara
suportat de restul contribuabililor; ns ani de-a rndul, beneIiciarii progresivit|ii au Iost nu cei
sraci, ci exclusiv categoriile nstrite de muncitori si partea mai pu|in avut a clasei de mijloc, care
ddeau cel mai mare numr de alegtori.
Hayek sus|ine utilizarea impunerii propor|ionale, care dup prerea sa, are marele merit c
oIer o regul asupra creia pot cdea de acord att cei care pltesc mai mult, ct si cei care pltesc
mai pu|in (n valoare absolut), o regul care, o dat acceptat, nu mai creeaz problemele pe care le
genereaz o regul special, aplicat doar unei minorit|i. Chiar dac prin impozitarea progresiv
nu se nominalizeaz persoanele care vor plti un procent mai mare, se comite o discriminare, prin
introducerea unei diIeren|ieri care tinde s transIere povara de pe umerii celor care decid rata pe
umerii celorlal|i.
Hayek aIirma n acest sens c:
Progresivitatea nu ne oIer nici un criteriu despre ceea ce se consider a Ii sau nu just. Ea nu
indic nici un punct Iinal al aplicrii sale, iar 'bunul sim| al celor pe care adep|ii si sunt obliga|i
s-i priveasc drept unici garan|i nu este altceva dect o opinie de moment, conturat de msurile
politice anterioare.
Faptul c progresia a crescut att de repede se datoreaz unei cauze speciale care si-a Icut
sim|it eIectul, n ultimii patruzeci de ani: inIla|ia. Astzi, n|elegem c o crestere a veniturilor
nominale determin ,urcarea individului la o cot superioar de impozitare, desi venitul su real a
rmas neschimbat. n consecin|, membrii majorit|ii s-au gsit, periodic, n postura de victime ale
msurilor discriminatorii pe care ei nsisi le votaser, cu speran|a c nu vor Ii aIecta|i.
48
Hayek concluzioneaz, spunnd c impozitarea progresiv ncalc principiul 'plat egal
pentru munc egal poate unicul principiu de justi|ie economic ce ntruneste o aprobare
general.
Un eIect paradoxal si serios din punct de vedere social, este acela c impozitarea progresiv
contribuie, de Iapt, la perpetuarea inegalit|ilor, desi este menit a le reduce; ea elimin cea mai
important compensa|ie pentru acea inegalitate care este inevitabil ntr-o societate a liberei
ini|iative.
Cu ct este mai greu ca un individ s dobndeasc o avere, cu att cele deja existente sunt
vzute de ceilal|i ca privilegii lipsite de orice justiIicare. n aceste condi|ii, politicile vor tinde s
smulg aceste averi de sub controlul privat, Iie prin procesul lent al impozitrii excesive a
mostenirilor, Iie prin metoda mai expeditiv a conIiscrii. Un sistem bazat pe proprietatea privat si
pe controlul privat asupra mijloacelor de produc|ie presupune c acestea pot Ii dobndite de ctre
oricine are succes n aIaceri. Dac acest lucru nu mai este posibil, chiar si oamenii care, n alte
condi|ii, ar deveni cei mai eminen|i capitalisti ai noii genera|ii nu pot dect s se transIorme n
inamici ai celor ce posed deja averi considerabile.
Pentru a se putea institui un sistem Iiscal rezonabil, trebuie ca popula|ia s accepte principiul
c majoritatea care decide asupra nivelului general al impozitelor trebuie s contribuie, la rndul
48
Friederch A. Hayk, Constitujia Libertjii (1959), edi|ie n limba romn, Institutul european, Iasi, 1998, p.327
99
su, la aceste prelevri, suportnd cota maxim de impozitare. Nu se poate, ns, obiecta n nici un
Iel dac aceeasi majoritate ar decide s protejeze o minoritate deIavorizat din punct de vedere
economic, printr-o impozitare propor|ional mai redus
49
.
Opinia lui 1ohn Gray referitoare la sistemul fiscal
John Gray (nscut n 1948) este unul dintre cei mai importan|i IilozoIi ai politicii de la
OxIord si totodat din lumea anglo-saxon. Acesta a scris numeroase lucrri n care trece prin sita
analizei ideile unui mare numr din principalii IilosoIi ai politicii din secolele XIX si XX, de la Mill
si Spencer la Hayek, Popper, Berlin si apoi la autorii contemporani: Nozick, Buchanan, Rawls. El
abordeaz marile subiecte ale teoriei politice moderne (libertatea politic, drepturile individuale,
pia|a liber, contractul social), inserndu-se totodat cu luri de pozi|ie personale n principalele
dezbateri de idei contemporane privind rolul si sIera ac|iunii statului, democratizarea si sansele ei,
dereglementarea economic, restructurarea asisten|ei sociale, drepturile minorit|ilor, reIorma si
restructurarea din statele postcomuniste etc.
n lucrarea sa, Dincolo de liberalism i conservatorism (1993), John Gray semnaleaz esecul
sistemelor doctrinare n Ia|a complexit|ii Ienomenului social si politic contemporan.
n ceea ce priveste structura unui sistem de impozitare, John Gray sus|ine introducerea cotei
propor|ionale pe venit, deoarece, consider el, 'nu exist nici un argument etic sau economic pentru
progresivitatea impozitului pe venit
50
.
Impozitarea propor|ional a venitului Iace un apel intuitiv clar la Iaptul c dreptatea si
propor|ionalitatea sunt legate n gndirea comun, iar omul bogat care are mai mult de aprat nu se
mai poate plnge dac impozitul i este calculat, n mod propor|ional, mai mare. Totusi, cel mai
important avantaj al impozitrii propor|ionale pe venit este acela c separ impozitarea de partea de
cheltuieli a guvernului. Ea indic Iaptul c pe calea unui impozit pe sporirea averii separat de
impozitul pe mostenire, msurile de redistribu|ie care pot Ii aprate trebuie s Iie toate n partea de
cheltuieli.
Regimul de impozitare liberal sus|inut aici tinde s promoveze libertatea individual,
independen|a personal si rspndirea capitalului. Acesta tinde s elimine multe denaturri create
prin politica actual de impozitare, Ir a Iace ns un Ietis din neutralitatea impozitului, si
ncorporeaz o preocupare explicit pentru argumentele redistribu|ionale, care se bazeaz de
asemenea pe partea de cheltuieli a unei politici liberale.
Printre criticile aduse impunerii propor|ionale a veniturilor se remarc aceea c aceasta nu
are n vedere Iaptul c puterea contributiv a diIeritelor categorii sociale creste, pe msur ce
acestea ob|in venituri mai mari sau posed averi mai importante.
Impunerea n cote propor|ionale se ntlneste n prezent, ea utilizndu-se att n cazul unor
impozite directe (de exemplu n unele |ri pentru calculul impozitului pe proIiturile societ|ilor de
49
Idem, p.334
50
J. Gray, Dincolo de liberalism i conservatorism(1993), Editura ALL, Bucuresti, 1998, tradus n limba romn de Adrian-Paul
Iliescu, p.120
100
capital), ct si n cazul impozitelor indirecte (de exemplu, la taxa pe valoarea adugat, la taxele
vamale, la taxele de timbru etc.).
Argumentele invocate de susintorii cotelor progresive
Impunerea n cote progresive s-a introdus, n unele |ri, n a doua jumtate a secolului al
XIX-lea, iar n altele n primele decenii ale secolului al XX-lea, Iie sub presiunea nevoilor bugetare
(Anglia), Iie din dorin|a instituirii ideilor moderne n materie de impozite: progresivitate, scutirea
minimului de existen|, discriminarea veniturilor, deducerea cheltuielilor si a sarcinilor Iamiliale
(Germania, Austria).
Odat cu nceperea crizei economice din 1929-1933, guvernele au trebuit s Iac Ia| unei
situa|ii deosebite, determinat de scderea veniturilor din impozite n paralel cu necesitatea
eIecturii unor cheltuieli publice sporite pentru ajutorarea celor greu lovi|i de eIectele crizei
(someri, sraci etc.), precum si pentru sus|inerea interven|iei statului n economie.
Impozitarea progresiv are caracteristic Iaptul c nivelul cotei impozitului creste pe msura
cresterii materiei impozabile, ceea ce Iace ca dinamica impozitului s o devanseze pe aceea a
materiei impozabile. Cotele progresiei pot creste Iie ntr-un ritm constant, Iie ntr-unul variabil.
Impunerea progresiv poate Ii ntlnit n practica Iiscal Iie sub Iorma impunerii n cote progresive
(globale), Iie a impunerii n cote progresive compuse (pe transe de venit, Iig. 4.2.).
Figura 7.2. Progresivitatea pe tranye
Importan|a actual a Iiscalit|ii progresive, ca de altIel si a altor msuri similare, se explic
prin aceea c ea a parcurs tot acest drum, ascuns sub msti nseltoare. Hayek aminteste cum prima
propunere de introducere a progresivit|ii dateaz din timpul Revolu|iei Iranceze (1789), ns idea a
Iost respins n mod categoric. n 1848, Karl Marx si Friedrich Engels propuneau deschis 'un
impozit pe venit puternic progresiv si diIeren|iat, ca mijloc prin care, dup prima etap a revolu|iei,
'proletariatul si va Iolosi suprema|ia politic pentru a smulge, treptat, ntreg capitalul burgheziei,
pentru a centraliza toate mijloacele de produc|ie n minile statului
51
.
n Fran|a, problema reIormei impozitelor directe si introducerea progresivit|ii s-a pus
ncepnd cu sIrsitul secolului al-XIX-lea si a continuat si la nceputul secolului al-XX-lea,
campania n Iavoarea impozitului pe venit realizndu-se nu att prin eviden|ierea calit|ilor
acestuia, ct prin scoaterea n eviden| a arhaismului si nedrept|ilor vechilor impozite. Este de
51
Friederch A. Hayk, Constitujia Libertjii (1959), edi|ie n limba romn, Institutul european, Iasi, 1998, p.
impozit
Prima
trans
A doua
trans
A treia
trans
venit
101
remarcat Iaptul c Parlamentul a respins treizeci de proiecte ale impozitului pe venit si abia n 1914,
s-a reusit, n parte, s se suprime impozitele de la 1789.
Miscarea n Iavoarea impozitrii progresive a reaprut ntr-o Iorm nou. ReIormatorii
sociali, desi n general dezavuau dorin|ele de modiIicare a distribu|iei veniturilor, au nceput s
sus|in c povara Iiscal global, presupus a Ii determinat prin alte metode, ar trebui distribuit n
Iunc|ie de 'capacitatea de plat, pentru a asigura o 'egalitate a sacriIiciilor, iar acest obiectiv ar Ii
cel mai usor de atins prin adoptarea unor rate progresive de impozitare a veniturilor.
Activitatea de impozitare a veniturilor si gradul de progresivitate a sistemului de impunere a
veniturilor produc mai multe consecin|e, care au Iost analizate pe larg n literatura de specialitate.
Majoritatea lucrrilor despre optimul de impozitare a veniturilor, Mirrlees (1971, 1976), Atkinson si
Stiglitz (1980), capitolele 13-14, se axeaz pe rela|ia mutual exclusiv dintre echitate si eIicien|,
atunci cnd se studiaz eventualitatea sporirii progresivit|ii impozitelor.
Ipoteza de baz vehiculat este aceea c un sistem progresiv de impunere, chiar dac va
contribui la o distribu|ie mai egalitarist a veniturilor nete dup impozitare, determin
distorsionarea deciziilor alocative, reIeritoare la cererea si oIerta de Ior| de munc, la intensitatea
muncii si la acumularea de capital uman, putnd conduce la activit|i Irauduloase, de risip de
resurse si de tip rent-seeking (sub Iorma evaziunii Iiscale si a reducerii motiva|iei de specializare a
Ior|ei de munc)
52
.
n anumite lucrri mai recente din literatura de specialitate s-a admis idea c un sistem mai
progresiv de impunere poate aduce anumite beneIicii n mai multe situa|ii practice, neconducnd n
mod necesar la reducerea eIicien|ei sociale. Cel pu|in trei tipuri de argumente sunt Iolosite pentru a
sus|ine un astIel de punct de vedere.
n primul rnd, se aIirm c necesitatea cresterii ocuprii Ior|ei de munc Iace s Iie
eIicient cresterea veniturilor nete salariale ale muncitorilor mai prost plti|i (ndeosebi Iemei) si c
o schimbare a sistemului de impunere n sensul cresterii progresivit|ii va avea un eIect pozitiv n
acest sens.
Al doilea argument este c atunci cnd pie|ele muncii nu sunt competitive, salariile se pot
stabili la un nivel prea ridicat si c impozitarea progresiv poate determina reducerea nivelului la
care se stabilesc salariile de echilibru.
Un al treilea argument este acela c, atunci cnd cei ce stabilesc salariile au n vedere
obiective egalitariste, impozitarea progresiv poate reduce necesitatea redistribuirii cstigurilor
brute nainte de impozitare, sporind n consecin| cererea pentru muncitori cu productivitate sczut
si reducnd rata somajului.
Un studiu complex realizat de economistul norvegian Jon Strand a ajuns la concluzia c
salariile nete (dup impozitare) sunt mai sczute atunci cnd impozitele devin mai progresive, cu
excep|ia muncitorilor situa|i la extremitatea de jos a cstigurilor (n general muncitorii necaliIica|i).
EIectul asupra salariilor brute este mai diIicil de sesizat, el Iiind ns negativ n orice caz pentru
52
Jon Strand EIIects oI Progressive Taxes under Decentralized Bargaining and Heterogeneous Labor Memorandum no. 33/99,
Revista Departamentului de Economie al Universit|ii din Oslo.
102
muncitorii al cror nivel absolut al cotei de impunere nu sporeste atunci cnd progresivitatea devine
mai accentuat. Pentru a n|elege mai bine eIectele sporirii progresivit|ii impunerii veniturilor
persoanelor Iizice, este necesar distinc|ia ntre modiIicarea propriu-zis a progresivit|ii si
modiIicarea cotei medii de impunere a veniturilor.
AstIel, o crestere a progresivit|ii determin reducerea att a salariului brut, ct si a celui net.
O asemenea sporire a progresivit|ii conduce la reducerea puterii eIective de negociere a salariilor
din partea salaria|ilor, n Iavoarea puterii de negociere a Iirmelor.
Pe de alt parte, o crestere pur a cotei medii de impozitare a salariilor determin reducerea
salariilor nete, ns cresterea salariilor brute. Att veniturile nete ale Iirmei, care suport salariile
brute, ct si veniturile nete ale salaria|ilor, care suport impozitul pe salarii, vor Ii diminuate.
Reducerea veniturilor Iirmei se produce datorit negocierii cu salaria|ii a unor salarii brute mai
mari, pentru ca acestia s nu-si vad diminuate salariile nete ncasate.
Economistul norvegian utilizeaz un model destul de complex, cu multe restric|ii teoretice,
ajungnd la concluzia c este posibil ca proIiturile Iirmei s rmn nemodiIicate, chiar dac
salariile nete ale tuturor muncitorilor vor Ii diminuate n urma cresterii veniturilor statului ca
urmare a sporirii progresivit|ii impozitului.
El precizeaz c guvernul poate Iace sistemul de impunere mai progresiv si s ob|in mai
multe venituri la buget, Ir a genera alte consecin|e adverse pentru alocarea resurselor n
economie.
AstIel, spre deosebire de lucrrile clasice din literatura Iiscal, care abordeaz nivelul optim
al impunerii, autorul norvegian ajunge la concluzia c sporirea veniturilor din impozite prin
intermediul cresterii progresivit|ii este un 'cadou social, o 'mas gratuit, deoarece nu implic
alte costuri economice si de realocare a resurselor.
Totusi, el recunoaste c rezultatele ob|inute n urma studiului su trebuie privite cu pruden|,
deoarece ele se bazeaz pe ipoteza c nu se vor produce eIecte demotiva|ionale asupra salaria|ilor
sau eIecte negative asupra acumulrii de capital uman, de genul celor men|ionate n lucrrile unor
autori precum Mirrlees sau Atkinson-Stiglitz, ca urmare a cresterii progresivit|ii.
De asemenea, economistul norvegian admite c ar putea Ii criticat pentru modul n care si-a
construit ipotezele, menite s sus|in concluzia sa Iinal, reIeritoare ndeosebi la Iaptul c Iirmele si
economia nu vor avea de suIerit de pe urma sporirii progresivit|ii impunerii veniturilor persoanelor
Iizice.
Majoritatea lucrrilor care se ocup de impunerea progresiv pleac de la ipoteza c to|i
salaria|ii viza|i cstig un salariu egal. n mod evident, problema progresivit|ii este mai interesant
atunci cnd veniturile impozabile sunt diIerite.
ntr-un studiu eIectuat de Daniel Dianu si Radu Vrnceanu asupra situa|iei |rilor n
tranzi|ie acestia au ajuns la concluzia c statul poate determina, printr-o impunere Iiscal bine
inten|ionat dar excesiv, iesirea de pe pia| a unui numr de Iirme
53
. Prin politica sa de
maximizarea a veniturilor provenite din impozite si taxe pentru a oIeri o cantitate ct mai mare de
53
Dianu, D. si Vrnceanu, R., Romania i Uniunea European (2002), Editura Polirom, Iasi, p.164
103
servicii publice, guvernul, aplicnd o progresivitate prea accentuat asupra veniturilor se va aIla n
situa|ia ca previziunile sale de venituri publice s nu se adevereasc, deoarece numrul Iirmelor si
persoanelor pltitoare de impozite a sczut, Iie c acestea nu rezist pe pia|, Iie c gsesc anumite
ci de ocolire a impunerii (evaziunea Iiscal).
U7.5. Rezumat
Folosirea politicii Iiscale pentru realizarea redistribuirii veniturilor este o problem care
presupune asumarea unor judec|i de valoare precum si sacriIicarea unei pr|i a eIicien|ei
economice n Iavoarea justi|iei Iiscale. n perioada actual statele U.E. Iolosesc sisteme de impunere
diIerite n Iunctie de stadiul de dezvoltare economico-social si de obiectivele politicii Iiscale.
Unele se bazeaz pe sisteme cu cot unic iar altele pe sisteme cu cote progresive de impozitare.
U7.6. Test de autoevaluare
1. Care din urmtorii Iactori determin cresterea resurselor Iinanciare publice
a) Iactorii monetari;
b) Iactorii demograIici;
c) Iactorii politici si militari;
d) Iactorii sociali;
e) toate categoriile de Iactori de mai sus inIluenteaz cresterea resurselor Iinanciare
publice.
2. Dup regularitatea cu care se ncaseaz la buget, resursele Iinanciare se mpart n:
a) resurse ordinare si resurse extraordinare;
b) resurse ordinare si resurse curente;
c) resurse extraordinare si resurse incidentale;
d) venituri Iiscale si venituri neIiscale;
e) venituri Iiscale si resurse curente.
3. Resursele Iinanciare publice nu includ resursele:
a) administratiei de stat locale;
b) asigurrilor sociale de stat;
c) populatiei;
d) necesare protectiei sociale;
e) institutiilor publice cu caracter autonom.
Rspuns:
1. e)
2. a)
3. c)
104
Unitatea de nvare U8. Considera(ii privind impozitele
Cuprins
U8.1. Introducere.......................................................................................................104
U8.2. Competentele unit|ii de nv|are.....................................................................106
U8.3. Caracteristicile impozitelor directe si indirecte ................106
U8.4. EIecte provocate de cresterea presiunii Iiscale ............108
U8.5. Indicatori privind nivelul, structura si dinamica veniturilor publice...............110
U8.6. Rezumat.............................................................................................................115
U8.7. Teme de cas..........................115
U8.8. Teste de autoevaluare/evaluare a cunostin|elor...............................................116
U8.1. Introducere
n perioada postbelic se contureaz un nou tip de stat denumit ,WelIare State
(termen utilizat n literatura anglo-saxon nc din 1941) sau ,Statul providen| sau al
bunstrii care presupune interven|ia guvernului, prin ac|iunile sale, asupra Ior|elor pie|ei
pentru a-i proteja pe cet|eni de evenimentele neprevzute si pentru a le asigura un nivel de
trai minim. n modelele coerente ale |rilor occidentale de 'state ale bunstrii, statul tinde
sa Iormeze mpreun cu celelalte institu|ii 'productoare de bunstare individual sistemul
pie|ei, Iamilia si institu|iile nonproIit (biserica, asocia|iile proIesionale, organiza|iile
caritabile) ceea ce se cheam re|eaua de securitate social
54
.
Construc|ia sa a nceput chiar n timpul rzboiului, cnd, n 1942, economistul englez
William Beveridge a elaborat un raport denumit ,Asigurrile sociale si serviciile nrudite
(Social Insurance and Allied Services), la baza cruia stteau situa|iile lungi si laborioase ale
unei comisii special constituite n acest scop. Pe baza raportului care stabilea dou obiective
importante: asigurarea securit|ii sociale si nlturarea si suprimarea mizeriei, vor Ii instituite
n a doua jumtate a anilor `40 sisteme na|ionale gratuite de educa|ie si sntate, precum si
alte Iacilit|i n diIerite domenii
55
.
n 1949, R.F. Germania consacra prin legea Iundamental (Constitu|ia) Iormula de
,stat social care mpreun cu conceptul de ,economie social de pia|, va deveni expresia
preocuprii de mbinare a eIicien|ei economice si securit|ii sociale, proces n care statului i
revine rolul de a asigura cadrul adecvat pentru desIsurarea activit|ilor economico-sociale,
Ir a limita concuren|a.
Expansiunea statului bunstrii va cunoaste apogeul n anii `60-`70, n |rile
54
Luana Pop, Dicjionar de politici sociale, Editura Expert, Bucuresti, 2002,p.151
55
Iulian Vcrel (coord.) Finanje Publice, ed. a II-a, p. 210
104
Cuprins
U8.1. Introducere.......................................................................................................104
U8.6. Rezumat.............................................................................................................115
U8.7. Teme de cas..........................115
U8.1. Introducere
54
.
55
.
54
55
104
Cuprins
U8.1. Introducere.......................................................................................................104
U8.6. Rezumat.............................................................................................................115
U8.7. Teme de cas..........................115
U8.1. Introducere
54
.
55
.
54
55
105
scandinave, mai ales prin Iaimosul ,model suedez, aceste |ri aplicnd principiul ,acoperirii
universale, potrivit cruia beneIiciile sociale se acord tuturor locuitorilor. Aceast
expansiune a statului bunstrii a Icut ca termenul de ,socialism, care n perioada
interbelic semniIica Ir doar si poate, na|ionalizarea mijloacelor de produc|ie si
planiIicarea centralizat a economiei, s nsemne n anii `70 mai ales redistribuirea pe scar
larg a veniturilor prin intermediul impunerilor Iiscale, precum si prin institu|iile create de
statul bunstrii, Suedia Iiind considerat de multe voci drept o |ar socialist
56
. SUA si
Japonia, desi considerate a Ii atipice pentru evolu|ia statului bunstrii vor adopta si ele, n
anii `60 si prima parte a anilor `70, programe de reIerin| n domeniul politicii sociale.
Ceea ce a stat la baza gndirii si ac|iunii n domeniile economic si politic n perioada
postbelic, pn la declansarea crizei din 1973-1974 si ncetinirea durabil a cresterii care i-a
urmat, a Iost teoria elaborat de Keynes, teorie, care a suIerit numeroase dezvoltri, mul|i
autori aducndu-si contribu|ia la mbog|irea ei si la corectarea caren|elor sale. Ea s-a
rspndit rapid n rndul economistilor din Europa si din Statele Unite, ajungnd s Iormeze
un curent general de opinie, pn la declansarea crizei, cnd a Iost pus n discu|ie
valabilitatea ei. AIirmarea ocuprii depline, ca obiectiv prioritar al guvernelor, se rspndeste
rapid, imediat dup terminarea rzboiului, n numeroase |ri europene precum Belgia, Fran|a,
Olanda, Norvegia, dar si n SUA, Canada, Australia si Noua Zeeland.
Evolu|ia keynesismului a nceput, de Iapt, imediat dup apari|ia teoriei lui Keynes si
a continuat chiar si n timpul rzboiului cnd n Marea Britanie, William Beveridge a
elaborat n 1944 un raport asupra ocuprii depline, ,Full Employment in Free Society, n
care pornind de la teoria lui Keynes, se arta c sarcina redresrii economiei na|ionale si a
reducerii pierderii de putere de cumprare revenea statului, care era chemat s stimuleze
cresterea cererii globale si s Iac investi|ii capabile s asigure sporirea produc|iei la nivelul
cererii globale. Beveridge considera c acest obiectiv s-ar putea realiza prin sporirea
cheltuielilor publice (pentru investi|ii si acordarea de aloca|ii celor cu venituri reduse) si prin
reducerea cheltuielilor bugetare (diminuarea impozitelor ducnd la cresterea cererii solvabile
a popula|iei si a capacit|ii de a investi a ntreprinztorilor). DeIicitul bugetar, astIel aprut,
urmnd s Iie acoperit pe seama mprumuturilor de stat, pe aceast cale Iiind atrase n
circuitul economic si economiile neinvestite. Prin realizarea de investi|ii s-ar crea noi locuri
de munc si s-ar ajunge la cresterea cererii solvabile a popula|iei, care ar putea Ii satisIcut
pe seama bunurilor produse de noile investi|ii. Dispari|ia somajului si sporirea veniturilor
popula|iei ar avea ca eIect reducerea eIortului bugetar pe calea cheltuielilor si chiar
majorarea veniturilor din impozite, restabilindu-se astIel n aIara echilibrului economic si
echilibrul bugetar. Prin aceast teorie denumit ,teoria deIicitului sistematic se urmrea
men|inerea unui somaj ,moderat de 3 cu ajutorul politicii Iinanciare a statului
57
. Prin
interven|ia sa n economie, statul eIectueaz o serie de cheltuieli, avnd caracter Iie de
consum, Iie de investi|ii. Cum cheltuielile publice se suport, n principal din impozite si
56
Friedrich A. Hayek ,Drumul ctre servitute`, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997 , p. 9
57
Iulian Vcrel Finanjele publice. Teorie i practic, p. 419-421
106
taxe, interven|ia statului capt caracterul unui mijloc de redistribuire a veniturilor, de
majorare sau de reducere, dup caz, a cererii de consum a popula|iei ori a investi|iilor.
Aceast unitate de nv|are si propune s prezinte caracteristicile impozitelor directe si
indirecte, eIectele provocate de cresterea presiunii Iiscale si indicatorii de apreciere a
evolutiei veniturilor publice cu caracter Iiscal si neIiscal.
n urma parcurgerii acestei unitti de nvtare studentii vor Ii capabili s:
IdentiIice toate categoriile de impozite;
Utilizeze tehnicile si metodele de evaluarea a materiei impozabile si s determine
impozitele de plat;
Calculeze presiunea Iiscal;
Calculeze si s interpreteze indicatorii de apreciere a evolutiei veniturilor publice.
Durata medie de parcurgere a primei uniti de nvare este de 2-3 ore.
U8.3. Caracteristicile impozitelor directe si indirecte
Dup modul de asezare si impunere impozitele se mpart n:
a) Impozite directe, care se percep periodic (lunar, trimestrial, anual), direct si nominal
de la persoanele Iizice si juridice pe baza venitului constatat sau asupra valorii
bunurilor care le apar|in, cum sunt, impozitul pe proIit, impozitul pe salarii, impozitul
pe veniturile agricole, etc. Avnd n vedere criteriile care stau la baza asezrii si
ncasrii impozitelor directe, acestea se pot clasiIica n impozite reale si impozite
personale.
Impozitele directe sunt reprezentate de urmtoarele categorii:
Impozitul pe proIit;
Impozitul pe venit;
Impozitul pe veniturile microntreprinderilor;
Impozitul pe veniturile ob|inute din Romnia de nereziden|i;
Impozitul pe reprezentan|e;
Impozite si taxe locale (pe cldiri, pe teren, asupra mijloacelor de transport, etc.).
Impozitele reale se aseaz asupra bunurilor care constituie avu|ia material a cet|enilor, ca
de exemplu, terenurile, imobilele, construc|iile, Ir a |ine seama de veniturile pe care acestea le
produc. Ca impozite de tip real men|ionm: impozitul Iunciar, impozitul pe cldiri, impozitul
datorat de mestesugari si negustori (patenta).
Impozitele reale mai poart denumirea de impozite obiective sau pe produs, ntruct se
aseaz asupra venitului brut dat de obiectul impozabil, Ir a avea vreo legtur cu situa|ia social a
pltitorului de impozit.
107
Impozitele personale au n vedere, n primul rnd, situa|ia social si personal a subiectului
impozabil, ele asezndu-se asupra veniturilor sau averii acestuia si chiar indiIerent de nivelul lor.
Obiectul impunerii l constituie veniturile dobndite sub Iorm de salarii, cstiguri din proIesii
libere, beneIicii din activit|i industriale, bancare, din comer|, venitul net ob|inut din exploatarea
pmntului, din arenzi, din chirii, dobnzi pentru sume de bani mprumutate, dividende pentru
ac|iuni si pr|i sociale, etc. De asemenea, se mai impun bunurile imobiliare care apar|in cet|enilor,
transIerurile de propriet|i prin acte de vnzare-cumprare, activul net al ntreprinderilor,
succesiunile, dona|iile, tranzac|iile cu hrtii de valoare, aportul de capital la societ|i, etc. n cazul
impozitelor de tip personal se |ine seama att de mrimea venitului impozabil realizat, ct si de
situa|ia personal a contribuabilului (cstorit, necstorit, cu sau Ir copii, divor|at, vduv, cu sau
Ir persoane n ntre|inere, cu sau Ir merite deosebite Ia| de |ar, invalid, etc.). Impunerea se
Iace Iie separat pe Iiecare Iel de venit, Iie global pentru veniturile realizate din diIerite surse, n cote
propor|ionale sau progresive.
n cazul impozitelor personale, unele venituri sau componente ale averii sunt supuse la dou
impozite distincte. De pild, proIitul se impune pentru ntreaga societate comercial, iar dividendele
se impun separat pe Iiecare ac|ionar sau asociat. Ca urmare, ele se mai numesc si impozite
subiective.
b) Impozitele indirecte, care se ncaseaz prin pre|ul mrIurilor (n special mrIuri de
consum) o dat cu vnzarea acestora, Iiind numite si impozite pe cheltuieli sau impozite pe
consum. n prezent, n Romnia se ntlnesc, din aceast categorie, taxa pe valoarea adugat,
accizele, taxele vamale, etc.
- Taxa pe valoarea adugat (TVA)
TVA este un impozit indirect adoptat n Fran|a, din ini|iativa lui M. Laure, n anul 1954.
Este indirect deoarece se aplic pe Iiecare stadiu al circuitului economic al produsului Iinit,
asupra valorii adugate realizat de productori, inclusiv asupra distribu|iei ctre consumatorul
Iinal.
- Accizele
Accizele sunt taxe speciale de consum care se datoreaz bugetului de stat, pentru
urmtoarele produse provenite din produc|ia intern sau din import: bere, vinuri, tutun, electricitate,
gaze naturale, etc.
- Taxele vamale
Taxele vamale reprezint impozite indirecte percepute de ctre stat asupra bunurilor si
serviciilor atunci cnd acestea trec grani|ele vamale ale Romniei.
Baza de calcul a taxelor vamale reprezint valoarea n vam transIormat n lei la cursul de
schimb stabilit de Banca Na|ional a Romniei.
Pentru ca bunurile s Iie scutite de la plata taxelor vamale de import ele trebuie s
ndeplineasc anumite condi|ii si anume:
- s Iie trimise de expeditor Ir nicio obliga|ie de plat din partea destinatarului;
- s nu Iac obiectul comercializrii ulterioare;
- s nu Iie utilizate pentru presta|ii ctre ter|i, presta|ii aductoare de venit.
108
- Monopolul fiscal de stat
Monopolul este dreptul ce si-l rezerv statul de a produce sau/si de a vinde anumite bunuri
de consum. Nu este, deci, un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului indirect (pe
cheltuieli). Impozitul este egal cu diIeren|a dintre pre|ul de vnzare stabilit de ctre stat si costul de
produc|ie, inclusiv proIitul ntreprinztorului.
Monopolurile Iiscale au Iost instituite asupra producerii si/sau vnzrii unor mrIuri cum
sunt: tutunul, sarea, alcoolul, zahrul, chibriturile, crtile de joc etc. De asemenea, n unele |ri
exist monopolul de stat al loteriilor.
- Taxele de timbru ( taxe judectoresti, de notariat, consulare, de nregistrare,etc.)
Pe lng impozite si taxe, n unele |ri se mai ntlnesc si contribujiile la asigurrile sociale
si de sntate. Acestea sunt sume ce se ncaseaz de ctre anumite institu|ii de drept public, de la
diIerite persoane Iizice si juridice pentru avantaje reale sau presupuse de care beneIiciaz. Plata
contribu|iilor este obligatorie.
Exemple
Impozitul pe salarii, impozitul pe proIit, pe venit si pe locuinte sunt impozite
directe. Taxa pe valoarea adugat, accizele si taxele vamale sunt impozite
indirecte, Iiind incluse voalat n pretul/tariIul de vnzare al bunurilor/serviciilor.
ncepnd cu 1 ianuarie 2007, odat cu aderarea Romniei la Uniunea European,
pentru bunurile importate din spatiul UE, nu se mai percep taxe vamale.
Precizati si analizati impozitele, taxele si contributiile suportate de un agent
economic.
S ne reamintim...
Impozitele, n Iunctie de modul de asezare si percepere, se mpart n:
- Impozite directe, care la rndul lor pot Ii reale si personale;
- Impozite indirecte, care se mai numesc impozite pe cheltuieli sau pe consum.
Impozitele directe sunt suportate de agentul economic, mrimea acestora
inIluentnd capacitatea de autoIinantare a acestuia.
Impozitele indirecte Iiind cuprinse n pretul bunurilor si serviciilor (TVA, accize,
taxe vamale) sunt suportate de consumatorul Iinal.
U8.4. Efecte provocate de creyterea presiunii fiscale
n situa|iile de depsire a pragului admisibil al presiunii Iiscale, la anumite condi|ii socio-
economice existente, apar unele Ienomene negative, dintre care men|ionm: slbirea eIortului
productiv, Irauda si evaziunea Iiscal, precum si apari|ia economiei subterane, riscul de inIla|ie prin
Iiscalitate, reducerea competitivit|ii pe plan interna|ional etc.
109
a) Scderea efortului productiv. Economistii liberali au remarcat eIectele descurajante pe
care nivelurile nalte ale impozitelor le au asupra muncii, economisirii si investi|iilor. AstIel, din
punctul de vedere al incitrii la munc, sporirea presiunii Iiscale conduce la dou tipuri de eIecte
adverse: eIectul de substitu|ie (diminuarea timpului de lucru al angajatului ca urmare a amputrii
salariului prin impozitare) si eIectul de venit (depunerea unei munci suplimentare n scopul
compensrii pierderii de venit net datorit cresterii impozitelor).
n acest context pentru a exprima rezisten|a la impozit se utilizeaz termenul de abstinen
fiscal care const n evitarea ndeplinirii anumitor opera|iuni n scopul de a scpa de impozitele la
care ele dau nastere. Abstinen|a Iiscal poate s se concretizeze n scderea activit|ii economice,
dac ea reduce n mod pronun|at incitarea la munc, la economisire si la investire.
b) Riscul de inflaie prin fiscalitate provine din Iaptul c orice crestere a impozitelor si a
cotiza|iilor sociale are tendin|a de a se repercuta asupra procesului de cuantiIicare a pre|urilor si
salariilor, alimentnd n acest mod inIla|ia. Explica|ia const n ncercarea, pe de o parte, a
ntreprinderilor de a cuprinde n pre|ul lor de vnzare plusul de impozite si contribu|ii sociale pe
care le suport si, pe de alt parte, a salaria|ilor de a recupera, sub Iorma salariilor mai mari
scderea puterii de cumprare cauzat de impozite.
c) Economia subteran, reprezint un Ienomen prin care diverse Iorme de activitate au
drept caracteristic sustragerea de la plata impozitelor. Amploarea sa este strns legat de nivelul
ridicat al Iiscalit|ii, Iiind un aspect particular al Iraudei si evaziunii Iiscale. AstIel, practicarea
muncii la negru permite angajatului s obtin venituri nedeclarate (principale sau complementare),
iar patronului s se sustrag de la plata impozitelor si taxelor sociale (aIerente muncii la negru).
d) Reducerea competitivitii pe plan internaional. Orice crestere a prelevrilor
obligatorii suportat de agen|ii economici se repercuteaz n nivelul pre|ului practicat la produsele
lor, diminund capacitatea de autoIinan|are, de investi|ii si modernizare, ceea ce se reIlect n mod
negativ asupra competitivit|ii ntreprinderii respective n rela|iile cu exteriorul. Sporirea presiunii
Iiscale dincolo de pragul considerat admisibil, risc, pe de o parte, s se conIrunte cu rezisten|e din
ce n ce mai puternice, iar pe de alt parte, s creeze un mare handicap agen|ilor economici
autohtoni n Ia|a unei concuren|e interna|ionale din ce n ce mai active, mai agresive.
DeIinirea bazei impozitului pe veniturile societtii are un impact asupra procesului
investi|ional implicit asupra Iormrii capitalului gra|ie deducerilor speciale instituite cu privire la
amortizarea mijloacelor Iixe si, respectiv, prin creditul Iiscal pentru investi|ii.
Cerin|a de economisire, ca baz pentru activitatea investi|ional si de Iormare a capitalului,
reclam eviden|ierea unui impozit pe venitul din capital care s includ proIitul economic propriu-
zis.
n contextul obiectivului de maximizare a proIitului, cele dou tipuri de reduceri vor Ii
utilizate pentru inIluen|area deciziilor de investire.
n privin|a deducerii amortizrii, aceasta se reIer la avantajele conIerite de amortizarea
accelerat n raport cu amortizarea liniar. Ini|ial ideea a Iost aceea de a asocia amortizarea Iiscal
cu amortizarea economic, |inndu-se cont de nivelul real al duratei de Iolosin| a mijlocului Iix.
110
Dac deducerile n contul amortizrii sunt concentrate la nceputul vie|ii activului si nu
esalonate liniar pe anii de Iolosin|, valoarea actual real este mai mare. AstIel, datorit cresterii
valorii actuale nete a cstigurilor impozitate, unele investi|ii considerate ca neproductive pot deveni
proIitabile |Brezeanu, 1999|.
Amortizarea poate Ii analizat dintr-un triplu unghi de vedere: patrimonial, ca o depreciere
de activ; Iinanciar, ca un element de baz al capacit|ii de autoIinan|are; economic, ca un element al
costurilor.
ntr-o abordare Iinanciar, amortizarea apare ca o modalitate de reIacere a capitalului
investit ini|ial. Fondurile iesite din ciclul de exploatare n momentul investi|iei se rentorc, prin
mecanismul amortizrii, n ciclul de exploatare, Iiind disponibile pentru o nou investi|ie.
n ceea ce priveste creditul fiscal pentru investiii, acesta are n vedere posibilitatea
diminurii (n Iorma procentual) a impozitului prin intermediul unui credit aIerent acestuia. Acest
tip de reducere are un impact asupra proIitabilit|ii investi|iilor att prin reducerea costurilor
investi|iilor, ct si n calitate de instrument al politicii Iiscale pentru impulsionarea Iormrii
capitalului. De exemplu, o combina|ie ntre amortizarea accelerat si creditul Iiscal va conduce la
restrngerea bazei impozabile si a ratei Iiscale eIective, neavnd ns un impact neutru asupra
activelor deoarece alocarea eIicient a resurselor implic egalizarea ratelor de proIit brut.
De asemenea, baza de impozitare este inIluen|at de reac|ia ncetinit a impozitului la
modiIicrile dinamice din economie, de Ienomenul inIla|ionist si de decizia politic. n ceea ce
priveste reac|ia impozitului, acesta aIecteaz baza de impozitare prin modul n care este impulsionat
Iluxul de resurse n ntreaga economie, |inndu-se cont de oportunit|ile de proIit sau pierdere.
U8.5. Indicatori privind nivelul, structura yi dinamica veniturilor publice
Indicatori privind nivelul veniturilor publice
Indicator Formula de calcul Explicaie
1.Volumul veniturilor publice JPT ZJPT
i
Totalitatea veniturilor publice
a) n expresie nominal JPT
n
ZJPT
ni
Totalitatea veniturilor publice exprimate n
pre|uri curente ale anului de calcul
b) n expresie real
JPT
r

IP
JP1r
Totalitatea veniturilor publice exprimate n
pre|uri constante ale unei perioade de baz (se
ob|in prin mpr|irea valorilor nominale la un
indice de pre|)
2. Ponderea veniturilor publice
n PIB
JPT
PIB
PIB
JP1
Exprim partea din produsul intern brut
realizat ntr-un an care se aloc pentru
acoperirea nevoilor colective ale societ|ii
3.Veniturile publice medii pe
locuitor
JP
loc.
Populatie
JP1
Suma alocat Iiecrui locuitor n urma
distribuirii resurselor n economie. Se poate
exprima n moned na|ional sau ntr-o moned
care s asigure comparabilitatea datelor.
111
Indicatori privind structura veniturilor publice
Ponderea Iiecrei categorii de
venituri n total venituri publice
G
i
JP
i
/JPT x 100 Exprim modul de Iormare a
veniturilor publice totale, n Iunc|ie
de provenien|a Iiecrei categorii de
venit
Indicatori privind dinamica veniturilor publice
1.ModiIicarea absolut a
veniturilor publice
AJP JP
1
JP
0
Exprim suma cu care se modiIic volumul
veniturilor publice de la o perioad la alta
a) n expresie nominal AJP
n
JP
n1
JP
n0
veniturilor publice exprimate n pre|urile
curente ale perioadelor luate n considerare
b)n expresie real AJP
r
JP
r1
JP
r0
constante ale unei perioade de baz.
2.ModiIicarea relativ a
veniturilor publice
AJP

JP
JP JP

Exprim procentul cu care variaz veniturile
publice de la o perioad la alta.
a)n expresie nominal
AJP
n

n
n n
JP
JP JP

Exprim modiIicarea procentual a
curente ale perioadelor analizate
b)n expresie real
AJP
r

r
r r
JP
JP JP

veniturilor publice exprimate n pre|uri
constante.
3.ModiIicarea ponderii
veniturilor publice n PIB
AJP
PIB
(JP
1/
PIB
1

JP
0
/PIB
0
)x100
Exprim modiIicarea propor|iei de alocare a
PIB destinat acoperirii nevoilor colective
4.ModiIicarea veniturilor
publice medii pe locuitor
AJP
loc
JP
1
/Populajie
1
-
JP
0
/Populajie
0
Exprim modiIicarea gradului de alocare a
veniturilor publice pe cap de locuitor.
5.ModiIicarea structurii
veniturilor publice
Ag
i
(
JP1
JP
JP1
JP
i i
) x 100
Exprim muta|iile ce se produc la nivelul
categoriilor de venituri care alctuiesc
veniturile publice totale.
6.Indicatorul privind
coresponden|a dintre
modiIicarea veniturilor
publice si modiIicarea
PIB
K
JP/PIB
PIB
JP
I
I
PIB
PIB
JP
JP
=
Indicatorul de coresponden| poate lua

urmtoarele valori:
- raport supraunitar, adic o modiIicare mai
rapid a veniturilor n raport cu PIB.
- raport unitar, ceea ce semniIic modiIicarea
cu aceeasi mrime a veniturilor publice si a
112
PIB.
- raport supraunitar, semniIicnd o
modiIicare a veniturilor publice inIerioar
modiIicrii PIB.
7.Elasticitatea veniturilor
publice n raport cu PIB
e
JP/PIB

PIB
PIB PIB
JP
JP JP
veniturilor publice, la modiIicarea cu 1 a
produsului intern brut. CoeIicientul de
elasticitate si indicatorul de coresponden|
trebuie s Iie situate n acelasi interval,
comparativ cu 1.
Exemplu
Aplica|ie rezolvat:
1. Se cunosc urmtoarele date:
Indicatori Uniti de msur 2007 2008
Veniturile bugetului de stat milioane lei pre|uri curente 74.640 94.030
Veniturile la bugetul Iondului na|ional unic de
asigurri sociale de sntate milioane lei pre|uri curente 12.640 15.250
Veniturile bugetului asigurrilor sociale de stat milioane lei pre|uri curente 24.630 34.000
Veniturile bugetului asigurrilor pentru somaj milioane lei pre|uri curente 2.470 1.930
Veniturile bugetelor locale milioane lei pre|uri curente 6.400 6.340
Produs intern brut (PIB) milioane lei pre|uri curente 412.761,5 503.958,7
Indicele pre|urilor bunurilor de consum (an de
reIerin| 2007) 100 106,3
Curs de schimb mediu anual RON / EUR 3,3373 3,6827
S se determine:
a) veniturile bugetului general consolidat n cei doi ani analiza|i
b) modiIicarea absolut si relativ a veniturilor bugetului general consolidat n expresie
nominal;
c) modiIicarea absolut si relativ a veniturilor bugetului general consolidat n expresie
real;
d) modiIicarea ponderii veniturilor consolidat n PIB;
e) veniturile publice medii consolidate pe locuitor exprimate n euro;
I) elasticitatea veniturilor publice consolidate n raport cu PIB.
a) VT
buget consolidat 2007
74.640 12.640 24.630 2.470 6.400 120.780 milioane lei
VT
buget consolidat 2008
94.030 15.250 34.000 1.930 6.340 151.550 milioane lei
113
b) ModiIicarea absolut a VT
buget consolidat
n expresie nominal (pre|uri curente) n 2008 Ia|
de 2007
770 . 30 780 . 120 550 . 151
2007 2008 2007 / 2008
+ = = = A
n n n
solidat JTbugetcon solidat JTbugetcon solidat JTbugetcon
milioane lei
ModiIicarea relativ a VT
buget consolidat
n expresie nominal (pre|uri curente) n 2008 Ia| de
2007
48 , 25 100
780 . 120
770 . 30
100
2007
2007 / 2008
2007 / 2008
+ = =
A
= A
n
n
n
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon
c) ModiIicarea absolut a VT
buget consolidat
n expresie real (pre|uri constante) n 2008 Ia| de
2007
2 , 788 . 21 780 . 120 2 , 568 . 142
1
780 . 120
063 , 1
550 . 151
2007 / 2007
2007
2007 / 2008
2008
2007 2008 2007 / 2008
+ = = =
= = A
Ipret
solidat JTbugetcon
Ipret
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon solidat JTbugetcon solidat JTbugetcon
n
n
r r r
2 , 788 . 21
2007 / 2008
= A
r
solidat JTbugetcon milioane lei pre|uri constante
ModiIicarea relativ a VT
buget consolidat
n expresie reaal (pre|uri constante) n 2008 Ia| de
2007
04 , 18 100
780 . 120
2 , 788 . 21
100
2007
2007 / 2008
2007 / 2008
+ = =
A
= A
r
r
r
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon
d) Ponderea VT
buget consolidat
n PIB n anii 2007 si 2008
26 , 29 100
5 , 761 . 412
780 . 120
100
2007
2007
/
2007
= = =
PIB
solidat JTbugetcon
G
PIB JT
07 , 30 100
7 , 958 . 503
550 . 151
100
2008
2008
/
2008
= = =
PIB
solidat JTbugetcon
G
PIB JT
ModiIicarea ponderii VT
buget consolidat
n PIB n anul 2008 Ia| de anul 2007
81 , 0 26 , 29 07 , 30
2007 2008 2007 / 2008
/ / /
+ = = = A
PIB JT PIB JT PIB JT
G G G
puncte procentuale
e) 61 , 678 . 1
3373 , 3
1
10 56 , 21
10 780 . 120 1
6
6
2007 2007
2007
/
2007
=
= =
Cschimb Populatie
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon
loc EUR
EUR/loc
37 , 911 . 1
6827 , 3
1
10 53 , 21
10 550 . 151 1
6
6
2008 2008
2008
/
2008
=
= =
Cschimb Populatie
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon
loc EUR
EUR/loc
I) Elasticitatea (e) veniturilor publice consolidate n raport cu PIB
1531 , 1
2 , 197 . 91
5 , 761 . 412
780 . 120
770 . 30
5 , 761 . 412
5 , 761 . 412 7 , 958 . 503
780 . 120
770 . 30
2007
2007 / 2008
2007
2007 / 2008
/
= =
=
A
A
=
PIB
PIB
solidat JTbugetcon
solidat JTbugetcon
e
PIB solidat JTbugetcon
e 1,1531 ~1 ~ n dinamica lor, veniturile bugetului general consolidat au cunoscut o crestere mai
114
rapid dect cea a produsului intern brut; la modiIicarea cu 1 a PIB, VT buget consolidat s-au
modiIicat cu 1,1531.
Exemplu
Aplicaie rezolvat:
Se cunosc urmtoarele date privind veniturile bugetului de stat, conIorm Legii bugetului de
stat pe 2008 (milioane lei):
- impozit pe proIit 12.821,3 lei;
- alte impozite pe venit, proIit si cstiguri din capital de la persoane juridice 1.656
lei;
- impozit pe venit si salarii 17.543,2 lei;
- cote deIalcate din impozitul pe venit 13.366,4 lei;
- taxa pe valoare adugat 41.000 lei;
- sume deIalcate din taxa pe valoare adugat 15.063,8 lei;
- alte impozite si taxe generale pe bunuri si servicii 91,4 lei;
- accize 13.201,2 lei;
- taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizrii bunurilor sau pe desIsurarea de
activit|i 1.168,3 lei;
- impozit pe comer|ul exterior si tranzac|iile interna|ionale 1.123,8 lei;
- contribu|ii de asigurri 355,5 lei;
- venituri neIiscale 6.357,5 lei;
- venituri din capital 112 lei;
- ncasri din rambursarea mprumuturilor acordate 4,2 lei.
S se determine:
a) valoarea impozitelor directe, a impozitelor indirecte, a veniturilor Iiscale, a veniturilor
curente si a veniturilor totale;
b) structura impozitelor directe si a celor indirecte n total venituri Iiscale, precum si a
veniturilor curente, veniturilor din capital si a ncasrilor din rambursarea mprumuturilor
acordate n total venituri buget de stat.
Rezolvare:
a) Impozite directe (Imp.dir.) impozit pe proIit alte impozite pe venit, proIit si cstiguri
din capital de la persoane juridice impozit pe venit si salarii - cote deIalcate din impozitul pe venit
12.821,3 1.656 17.543,2 13.365,9 18.654,6 lei;
Impozite indirecte (Imp.indir.) taxa pe valoare adugat - sume deIalcate din taxa pe
valoare adugat alte impozite si taxe generale pe bunuri si servicii accize taxe pe utilizarea
bunurilor, autorizarea utilizrii bunurilor sau pe desIsurarea de activit|i impozit pe comer|ul
115
exterior si tranzac|iile interna|ionale 41.000 15.063,8 91,4 13.201,2 1.168,3 1.123,8
41.520,9 lei;
Venituri Iiscale (VI) impozite directe impozite indirecte 18.654,6 41.520,9
60.175,5 lei;
Venituri curente (Vcrt) venituri Iiscale contribu|ii de asigurri venituri neIiscale
60.175,5 355,5 6.357,5 66.888,5 lei;
Venituri totale (VT) venituri curente venituri din capital (Vcap) ncasri din
rambursarea mprumuturilor acordate (nc) 66.888,5 112 4,2 67.004,7 lei.
b) 31 100
5 , 175 . 60
6 , 654 . 18
100
. . Im
/ . . Im
= = = x x
Jf
dir p
G
Jf dir p
69 100
5 , 175 . 60
9 , 520 . 41
100
. . Im
/ . . Im
= = = x x
Jf
indir p
G
Jf indir p
82 , 99 100
7 , 004 . 67
5 , 888 . 66
100
/
= = = x x
JT
Jcrt
G
JT Jcrt
17 , 0 100
7 , 004 . 67
112
100
/
= = = x x
JT
Jcap
G
JT Jcap
100
01 , 0 100
7 , 004 . 67
2 , 4
100
/
= = = x x
JT
Inc
G
JT Jcap
U8.6. Rezumat
Impozitele si taxele reprezint venituri bugetare cu continut Iiscal si detin cea mai mare pondere n
totalul veniturilor bugetare. Pentru a aprecia contributia Iiecarei categorii de venituri la realizarea
resurselor Iinanciare si evolutia n timp a acestora este necesar calcularea anumitor indicatori.
U.8.7. Tem de cas
Se cunosc urmtoarele date privind execu|ia bugetului asigurrilor sociale de stat n Romnia:
Anul Venituri ale Bugetului
Asigurrilor Sociale de
Stat (V
BASS
) - milioane lei
PIB
milioane
lei
Indicele
preurilor
n / n-1
Curs mediu
de schimb
RON/EUR
Populaie
milioane
locuitori
2005 16.632,4 287.186 108,6 3,6234 21,63
2006 19.637,7 344.650,6 104,87 3,5245 21,61
2007 24.632 412.761,5 106,57 3,3373 21,56
2008 32.056,3 503.958,7 106,3 3,6827 21,53
S se determine:
100
116
a) evolu|ia veniturilor bugetului asigurrilor sociale de stat n pre|uri curente si n pre|uri
constante, Iolosind indicele pre|urilor, pentru anii analiza|i;
b) veniturile medii ale bugetului asigurrilor sociale de stat pe locuitor exprimate n EURO
pentru anii analiza|i;
c) ritmul de crestere al PIB si al veniturilor bugetului asigurrilor sociale de stat, precum si
coeIicientul de corelare a cresterii veniturilor cu cresterea PIB.
U8.8.Teste de autoevaluare:
1. Precizati care din urmtoarele aIirmatii nu caracterizeaz impozitele directe:
a) Sunt nominative;
b) Sunt regresive;
c) Au termene de plat precis stabilite;
d) Reprezint Iorma cea mai veche de impunere.
2. Care din urmtoarele aIirmatii caracterizeaz impozitele de tip real:
a) La impunere se ia n calcul venitul net;
b) Sunt nominative;
c) Capt de cele mai multe ori un caracter progresiv;
d) Principalii dezavantajati sunt marii productori.
3. Care din urmtoarele aIirmatii, cu privire la impozitele personale, este Ials:
a) se ntlnesc sub Iorma impozitului pe venit;
b) se tine cont de minimul de venit neimpozabil;
c) se reIer la impozitul pe capitalulm bnesc;
d) tin cont de situatia personal a Iiecrui pltitor.
Rspuns:
1. b
2. b
3. c
117
Unitatea de nvare U9. Evaziunea fiscal
Cuprins
U9.1. Introducere......................................................................................................117
U9.2. Competentele unit|ii de nv|are...................................................................117
U9.3. Caracterizarea si Iormele evaziunii Iiscale...................................................118
U9.4. Evaziunea Iiscal n Romnia..................120
U9.5. Prevenirea si combaterea evaziunii Iiscale....................................................122
U9.6. Eliminarea corup|iei......................123
U9.7. Sanc|ionarea evaziunii Iiscal....................126
U9.8. Rezumat...........................................................................................................128
U9.9. Test de evaluare a cunostin|elor......................................................................128
U9.1. Introducere
Evaziunea Iiscal este unul dintre Ienomenele economico-sociale de maxim
importan| cu care se conIrunt mai multe |ri, dar din pcate ceea ce se poate Iace
eIctiv in acest dominu este limitarea ct mai mult a consecin|elor acestui Ienomen,
eradicarea lui Iiind imposibil.
EIectele acestui Ienomen se resimt asupra nivelurilor veniturilor Iiscale,
conducnd la distorsiuni n mecanismul pie|ei si pot contribui la crearea unor
inechita|ii sociale datorate ,excesului si ,nclina|iei diIerite a contribuabililor
ctre evaziunea Iiscal. n toate timpurile, multitudinea obliga|iilor pe care le
impun legile Iiscale contribuabililor au Icut s stimuleze inginiozitatea acestora n
a inventa diverse procedee de eludare a legilor Iiscale.
- deIineasc si s identiIice Ienomenul de evaziune Iiscal;
- identiIice Iormele evaziunii Iiscale;
- identiIice cauzele si eIectele acesteia asupra activit|ii economice si sociale;
- propun unele msuri de combatere si diminuare a ariei evaziunii Iiscale;
118
U9.3. Caracterizarea yi formele evaziunii fiscale
Eva:iunea fiscal reprezint sustragerea de la impunere a unei pr|i mai mari sau mai mici
din materia impozabil. Ca Ienomen, evaziunea Iiscal se ntlneste deopotriv att pe plan
na|ional, ct si interna|ional.
ntr-o deIini|ie mai complet, evaziunea Iiscal este prezentat ca Iiind, sustragerea prin
orice mijloace de la impunere sau de la plata impozitelor, taxelor, contribu|iilor si a altor sume
datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurrilor sociale de stat si bugetelor
Iondurilor speciale de ctre persoanele Iizice si persoanele juridice romne sau strine.
n Iunc|ie de modul cum este realizat, sustragerea de la impunere poate Ii:
- sustragere realizat la adpostul legii
- sustragere care se realizeaz cu nclcarea legii Iiind, deci, ilicit sau Irauduloas.
Evaziunea realizat la adpostul legii este posibil, deoarece legisla|ia din diIerite |ri
permite scoaterea de sub inciden|a impozitelor a unor venituri, pr|i de venituri, componente ale
averii ori a anumitor acte si Iapte care, n condi|iile respectrii riguroase a cerin|elor impunerii, nu
ar trebui s scape de la impunere.
Spre exemplu, impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane
Iizice pe baza unor norme medii de venit, creeaz condi|ii pentru contribuabilii care
realizeaz venituri mai mari dect media, s nu plteasc impozit pentru diIeren|a
respectiv.
n unele |ri, legea d dreptul unui ntreprinztor persoan Iizic s-si declare so|ia si
copii drept asocia|i, chiar dac acestia nu au nici o contribu|ie la capitalul social sau
la activitatea Iirmei. O astIel de asocia|ie permite ca proIitul s Iie repartizat ntre
asocia|i Iictivi, iar impunerea s se Iac separat. n acest mod, se ajunge ca impozitul
pltit statului s Iie mai mic.
Se ntlnesc, de asemenea, situa|ii cnd, n vederea impunerii, venitul total al so|ilor
s Iie mpr|it n mod egal, ntre acestia, indiIerent de aportul concret al Iiecruia la
realizarea lui. n acest Iel se creeaz condi|ii pentru ca impozitul datorat statului s
Iie diminuat.
Totodat, n practica Iiscal din unele |ri, o persoan Iizic poate opta Iie pentru
impunerea utilizat n cazul veniturilor realizate de persoane Iizice, Iie pentru cea
care se aplic proIitului societ|ilor de capital.
Facilit|ile Iiscale, care se acord agen|ilor economici din anumite ramuri ale
economiei la nIiin|area sau pe parcursul desIsurrii activit|ii sub Iorma unor
scutiri sau reduceri de impozit pe proIit, permit, de asemenea, ca, la adpostul legii, o
parte din venit s scape de la impunere. Amortizarea accelerat, atunci cnd e
permis de lege pentru unele categorii de mijloace Iixe, conduce la diminuarea
proIitului impozabil. Atunci cnd statul se conIrunt cu diIicult|i Iinanciare mai
deosebite, scoate de sub inciden|a impozitrii dobnzile aIerente mprumuturilor
contractate de el pe pia|.
119
Sustragerea de la impunere, n baza legii, poate Ii evitat prin corectarea, perIec|ionarea si
mbunt|irea con|inutului legilor care au Icut-o posibil.
Evaziunea frauduloas se ntlneste pe o scar larg si se nIptuieste cu nclcarea
prevederilor legale, bazndu-se deci, pe Iraud si pe rea credin|. Drept urmare acest Ienomen
antisocial trebuie combtut puternic, Iiindc sustrage de la bugetul public un volum important de
resurse Iinanciare care ar putea Ii Iolosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau
economic.
Frecvent, evaziunea Iiscal Irauduloas se ntlneste sub diIerite Iorme, cum ar Ii:
- |inerea unor registre contabile nereale;
- distrugerea voit a unor documente care pot ajuta la aIlarea adevrului privind livrrile
de mrIuri, pre|urile Iolosite, comisioanele ncasate sau pltite; ntocmirea de documente
de plat Iictive;
- modiIicarea nejustiIicat a pre|urilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport,
manipulare si depozitare; practicarea unor pre|uri de livrare ori a unor cote de adaos
comercial cu un nivel mai ridicat dect al celor aIisate, declarate sau nregistrate n
contabilitate;
- ntocmirea unor declara|ii vamale Ialse la importul sau exportul de mrIuri; ntocmirea
de declara|ii de impunere Ialse, cnd cu bun stiin| nu sunt men|ionate dect o parte din
veniturile realizate etc.
Pe msura adncirii cooperrii economice interna|ionale si a dezvoltrii - pe multiple planuri
a rela|iilor dintre state cu sisteme Iiscale diIerite si cu un nivel de Iiscalitate diIerit, evaziunea
Iiscal nu se mai maniIest doar ca un Ienomen intern, na|ional, ci a devenit unul interna|ional.
De exemplu, o Iirm avnd sediul de baz ntr-un anumit stat si diIerite reprezentan|e n alte
state, dintre care unele cu un regim Iiscal mai blnd, va Ii tentat s transIere o parte ct mai
substan|ial din proIitul realizat n statul cu Iiscalitate mai ridicat ctre statul (statele) cu Iiscalitate
mai redus.
Pe glob se gsesc numeroase 'paradisuri Iiscale cum sunt ele denumite: Liechtenstein,
Luxemburg, Bahamas, Bermude, Panama, Insulele Cayman etc. Pe teritoriul acestor state sunt
nIiin|ate numeroase Iirme strine ctre care sunt dirijate proIiturile unit|ilor productive aIlate pe
teritoriul altor |ri, eludndu-se astIel Iiscul.
n |rile cu o experien| bogat n Iiscalitate, adaptat cerin|elor economiei de pia|,
evaziunea Iiscal (speciIic mai ales T.V.A.) poate Ii ntlnit sub Iorme precum:
- Frauda pe termen lung, care apare atunci cnd un agent economic, care si-a creat n timp o bun
reputa|ie prin comportament si rezultate, nceteaz brusc pl|ile, declarndu-se n stare de Ialiment,
dup ce n prealabil a avut grij s-si transIere proIitul n alt |ar;
- Frauda pe termen scurt, care poat Ii ntlnit atunci cnd o nou ntreprindere nIiin|at (cu
inten|ia ascuns de a ob|ine bani prin preten|ii Ialse), nainteaz organelor Iiscale o cerere justiIicat
120
de rambursare a T.V.A., ns dup rambursare ntreprinderea n cauz si nceteaz activitatea, iar
pltitorul dispare;
- Sindromul ~Phoenix, cnd o Iirm ce avea obliga|ii de plat a T.V.A. se declar n stare de
Ialiment sau se lichideaz, dar apare o alt Iirm cu acelasi director. n acest caz, organelor Iiscale
le revine sarcina de a ncerca s ncaseze impozitul de la unitatea Ialimentar sau lichidat;
- Sindromul ~companiilor multiple apare n cazul n care sunt nregistrate mai multe Iirme,
printre care si una Iantom. Aceasta din urm solicit rambursarea taxei pe valoarea adugat Ir
s Ii participat la plata celei colectate, dup care dispare;
- Manipulrile insignifiante care se concretizeaz n eIectuarea unei serii de modiIicri mrunte n
contabilitate, ca de exemplu: omiterea de la nsumare a unor pagini, nregistrarea repetat a unor
Iacturi de intrare, reportare gresit etc. toate acestea conduc la ntocmirea unui decont de T.V.A.
incorect.
ExempliIicati cazuri de evaziune Iiscal la adpostul legii si Irauduloas.
U9.4. Evaziunea fiscal n Romnia
Fenomenul evaziunii Iiscale se ntlneste pe scar larg si n Romnia. Formele de
maniIestare a evaziunii Iiscale n |ara noastr sunt diIerite.
- De exemplu, Iunda|iile, organiza|iile si asocia|iile non-proIit, cu caracter umanitar,
social, cultural, sportiv etc. sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru unele bunuri
provenite din ajutoare si dona|ii. n unele cazuri ns bunurile primite sub Iorma de ajutoare
si dona|ii sunt utilizate n alte scopuri dect cele prevzute n obiectul de activitate sau nu
sunt nregistrate n patrimoniu ori sunt utilizate n interes personal sau pentru ob|inerea de
proIit.
- Unii agen|i economici practic pre|uri de livrare inIerioare costurilor produselor livrate si,
implicit, calculeaz accizele n raport de pre|urile respective si nu de costurile eIective ale
produselor, asa cum este legal. Concret, evaziunea Iiscal se realizeaz prin: utilizarea ca
baz de calcul a accizele datorate pentru buturile alcoolice, a pre|urilor de livrare negociate
cu cumprtorul, pre|uri care se situau sub nivelul costurilor cu care au Iost realizate
produsele; stabilirea pre|ului materiei prime, din care s-a ob|inut alcoolul Iolosit la
Iabricarea buturilor alcoolice, sub pre|ul pie|ei.
- Cele mai Irecvente cazuri de sustragere a agen|ilor economici de la plata obliga|iilor ctre
buget se produc prin nenregistrarea n contabilitate a veniturilor realizate. O alt modalitate
de evaziune, la care se apeleaz destul de des, este aceea a Iolosirii de Iacturi externe
IalsiIicate, n care se nscriu pre|uri mai mici dect cele reale.
- Evaziunea Iiscal se ntlneste si n cazul taxelor de timbru pentru activitatea notarial.
AstIel, de exemplu, n cazul autentiIicrii actelor de vnzare-cumprare, nu de pu|ine ori,
pr|ile se n|eleg ca pre|ul vnzrii nscris n actul de vnzare-cumprare autentiIicat s Iie
121
inIerior celui practicat n realitate, pentru ca taxa de timbru s se calculeze la un pre| mai
mic.
n perioada care a trecut de la introducerea T.V.A. n Romnia, s-au conturat
diIerite Iorme de evaziune Iiscal si n acest domeniu. Printre Iormele cele mai des ntlnite
pot Ii men|ionate:
- vnzrile nedeclarate, care apar cu Irecven|a cea mai mare si sunt de multe ori greu
de descoperit. Practice, vnzrile de bunuri sau prestri de servicii se Iac Ir
ntocmirea documentelor corespunztoare si, evident, Ir nregistrri n
contabilitate;
- omiterea nregistrrii, cnd agentul economic nenregistrat beneIiciaz de un avantaj
care nu i se cuvine, comparativ cu ceilal|i comercian|i, care vor solicita clien|ilor
T.V.A.;
- n|elegeri ntre vnztori si cumprtori de a schimba bunuri sau servicii Ir plat
(gen barter), cu plata redus, Ir Iactur sau eventual cu o Iactur de valoare redus.
ntr-o asemenea situa|ie, sigur c va avea loc deducerea unei taxe mai mici, ns pe
total circuit, valoarea masei impozabile se va diminua si la buget se va ncasa o sum
mai mic;
- deducerile Ialse, care se ntlnesc Irecvent si se realizeaz prin ntocmirea de Iacturi
Ialse, prin utilizarea repetat a acelorasi Iacturi pentru deducere sau prin Iolosirea de
Iacturi care se reIer la cumprturi inexistente;
- erorile de nregistrare, care pot aprea la prima vedere ca inocente, au totusi, o
inIluen| destul de mare asupra taxei datorate, mai ales dac sunt Irecvente sau dac
valoarea lor este mare;
- aplicarea incorect a scutirilor, care poate conduce la diminuarea serioas a sumelor
cuvenite bugetului, mai ales dac este asociat cu Iacturi Ialse, Iiindc altIel
pltitorul de TVA nu are cum s proIite de aceast practic;
- cereri de rambursare nejustiIicate, cnd se solicit rambursarea taxei aIerente unor
mrIuri exportate sau pentru bunuri la care legea d dreptul la deducere, Ir ns ca
n realitate aceste opera|iuni s Ii Iost eIectuate. O situa|ie mai des ntlnit este
aceea a solicitrii deducerii taxei pe valoarea adugat, pentru acelasi bun exportat,
de ctre doi agen|i economici, pe considerentul c documentele privind bunul
respectiv au circulat prin mai multe societ|i comerciale.
Printre cauzele cele mai importante care stau la baza evaziunii Iiscale pot Ii men|ionate:
- inten|ia de eludare sau nclcare deliberat a prevederilor din legisla|ia Iiscal, n
vederea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si contribu|iilor;
- desIsurarea de activit|i Ir autoriza|ie legal;
- reIuzul sau tergiversarea obliga|iilor Iiscale corect determinate;
122
- conducerea incorect sau incomplet a eviden|elor privind determinarea cheltuielilor,
veniturilor si a obliga|iilor Iiscale;
- majorarea n mod nereal a cheltuielilor Iirmei n scopul diminurii proIitului impozabil;
- exploatarea la maximum a unor incoeren|e sau inconsecven|e ale legisla|iei Iiscale sau
interpretarea arbitrar a prevederilor acesteia n ceea ce priveste Iacilit|ile Iiscale;
- necunoasterea legisla|iei Iiscale.
Propuneti cteva msuri pe care le considerati potrivite pentru diminuarea ariei evaziunii
Iiscale.
U9.5. Prevenirea yi combaterea evaziunii fiscale
Evaziunea Iiscal are o evolu|ie determinat de ac|iunea concertat a unor Iactori cum sunt:
dinamica economiei reale, dimensiunea cantitativ si calitativ a cadrului legislativ si institu|ional,
nivelul Iiscalit|ii, al|i Iactori interni sau externi.
Fenomenul evazionist este unul complex, cu implica|ii negative pe multiple planuri si, ca atare, el
trebuie urmrit n permanen|, pentru a putea Ii combtut n mod ct mai eIicient.
Practica Iiscal interna|ional atest c un sistem Iiscal modern trebuie s aib si
comportamente care s conduc la educarea si inIormarea prompt a contribuabililor n legtur cu
obliga|iile lor privind ntocmirea corect a declara|iilor de impunere, a |inerii unor eviden|e corecte
a veniturilor si cheltuielilor ocazionate de activitatea desIsurat, pedepsele si sanc|iunile care se
aplic celor care ncalc prevederile legale.
Printre msurile care mai pot Ii avute n vedere pentru limitarea ariei evaziunii Iiscale,
men|ionm:
uniIicarea legisla|iei Iiscale si o mai bun sistematizare si corelare a acesteia cu ansamblul
cadrului legislativ din economie;
eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot Iavoriza evaziunea Iiscal si o
mai bun corelare a Iacilit|ilor Iiscale;
n legisla|ia Iiscal trebuie s se regseasc n mai mare msur, pe lng prevederile
punitive, si cele care pot determina un comportament economic normal, care s conduc
la limitarea ariei evaziunii Iiscale;
eliminarea paralelismelor si suprapunerilor care mai exist n activitatea organelor de
control Iinanciar si Iiscal, n ceea ce priveste supravegherea Iiscal, controlul Iiscal si
combaterea evaziunii Iiscale, si asigurarea coordonrii unitare n proIil teritorial si la
nivel central a tuturor activit|ilor de control;
utilizarea n mai mare msur a controlului prin sondaj si trecerea pe un plan mai
secundar a controlului permanent si excesiv;
stabilirea unui raport, care s tind spre optim, ntre salariu si stimulente pentru
cointeresarea aparatului Iiscal.
n direc|ia prevenirii si combaterea evaziunii Iiscale n Romnia vor ac|iona si msurile care sunt
prevzute n actele normative intrate n vigoare n anii 2002 si 2003.
123
Este vorba mai nti de organizarea n acest scop a cazierului Iiscal (O.G. nr. 75/2001 privind
organizarea si Iunc|ionarea cazierului Iiscal)al contribuabilului ca mijloc de eviden| si urmrire a
disciplinei Iinanciare a acestora si pentru ntrirea administrrii impozitelor si taxelor datorate
bugetului. Cazierul Iiscal se organizeaz de Ministerul Finan|elor Publice la nivel central si la
nivelul direc|iilor generale ale Iinan|elor publice din jude|e si din municipiul Bucuresti, n Iormat
electronic. n cazierul Iiscal sunt men|ionate persoanele Iizice si juridice, precum si asocia|ii,
ac|ionarii si reprezentan|ii legali ai persoanelor juridice, care au la activ Iapte sanc|ionate de legile
Iinanciare, vamale, ct si cele care privesc disciplina Iinanciar. Aceste sanc|iuni pot Ii nscrise n
cazierul Iiscal numai dac au rmas deIinitive si irevocabile. CertiIicatul de cazier Iiscal este
obligatoriu de prezentat n urmtoarele cazuri:
- la nIiin|area societ|ilor comerciale de ctre asocia|i, ac|ionari si reprezentan|ii legali
desemna|i;
- la nIiin|area asocia|ilor si Iunda|iilor de ctre solicitan|i.
n al doilea rnd, n prima parte a anului 2003 au Iost instituite o serie de msuri deosebit de
importante care vor avea un impact Iavorabil si n direc|ia combaterii Ierme a Ienomenului
evaziunii Iiscale. Pe aceast linie se nscrie msura aducerii la cunostin| public a listei
contribuabililor care nregistreaz obliga|ii restante Ia| de unul sau altul din bugetele publice,
reprezentnd impozite, taxe, contribu|ii si alte venituri bugetare.
U9.6. Eliminarea corupiei
Eliminarea corup|iei este elementul primordial n perIec|ionarea controlului Iiscal ca
element de combatere a evaziunii Iiscale. Corup|ia, alturi de incompeten|a, sunt elementele care
Iavorizeaz cresterea evaziunii Iiscale, ntre cele dou componente existnd o rela|ie direct
propor|ional.
Corup|ia sau activitatea de corupere este o activitate uman destul de bine elaborat. Ea nu
este supus hazardului sau inconstientului, ci este o activitate ra|ional, responsabil. Datorit
corup|iei o societate involueaz n ntregul ei, n aIara unui mnunchi de proIitori, restul societ|ii
suport costurile globale ale acestui Ienomen, precum si a evaziunii Iiscale si crimei organizate.
Corup|ia are cauze psihologice, istorice, sociale, politice, dar n principal o determinare
economic. De aceea, unele |ri cunosc o perpetuare a Ienomenului corup|iei si involu|iei
economico-sociale.
Corup|ia este o activitate economica deoarece:
a) se bazeaz pe resurse limitate;
b) dispune de un proces opera|ional: Iavoarea, nlesnirea, oportunitatea, n general avantajul ocult;
c) dispune de o Iinan|are speciIic;
d) dispune de o pia| proprie;
e) satisIace anumite trebuin|e;
I) urmreste realizarea de proIituri.
Corup|ia este o activitate economic si pentru c cele mai numeroase si importante acte
svrsite au legtur cu actele si Iaptele economice. Activitatea de corupere este una spontan, la
124
nivelul societ|ii ea neIiind Iormal organizat, ns dac ea se neglijeaz poate deveni o activitate
sistematic si curent.
Activitatea de corupere este desIsurat de Iunc|ionari publici si oameni politici care se
Iolosesc de locul ocupat si puterea de care dispun n structura si ierarhia public, este o activitate
parazitar, desIsurat n paralel si pe suportul activit|ii publice, datorit resurselor care le stau la
ndemn, respectiv:
1. nclina|ia Iunc|ionarului public sau a politicianului spre a se lsa corupt;
2. existen|a unui sector public;
3. imobilismul Iactorului politic si al puterii judectoresti.
Finan|area corup|iei este asigurat n primul rnd de stat celor cu Iunc|ii n structura de stat care au
posibilitatea si se las corup|i n detrimentul realizrii sarcinilor de serviciu pentru care sunt
retribui|i. Acestia Iolosesc timpul de munc pentru care sunt plti|i de la bugetul statului pentru a
procura noi 'resurse necuvenite. O alt componenta a Iinan|rii corup|iei o constituie pierderile
suIerite de societate ca urmare a incorectitudinii si necinstei Iunc|ionarilor publici si celor care
apeleaz la aceste servicii. Pierderile sunt mai mari dect evaziunea Iiscal produs prin corup|ie.
Ea const din nlocuirea alocrii de resurse prin mecanismele puse la dispozi|ie de pia|, care sunt
mai pu|in distorsionate cu alocarea prin mecanismul corup|iei care sIideaz legile economiei de
pia|.
Pia| corup|iei este limitat si nchis, n ea nu au acces dect agen|ii ce dispun de anumite
motiva|ii si resurse, precum si o nclina|ie spre imoralitate.
Aceasta este o pia| 'subteran Iiind inIluen|at de starea general a economiei, de
moralitatea societ|ii, de Iactorii politicii si de gradul de implicare a statului n economie. Persoana
corupt nu este proprietarul activit|ii, ci se aIl ntr-un raport de administrare a unor activit|i,
bunuri si servicii aIlate n proprietatea public. Activitatea de corupere este strns legat de
coexisten|a sectorului public si a celui privat. Cu ct ntinderea sectorului public este mai mare cu
att corup|ia este mai accentuat.
Ra|ionamentul existen|ei corup|iei const n dorin|a de a ob|ine cstiguri ct mai mari a celor care
particip la actul de corup|ie, dorin|a care este cu att mai mare cu ct discrepan|a dintre veniturile
Iunc|ionarilor (mici) si a celor care au recurs la corup|ie (mult mai mari) sunt importante, precum si
cu ct lipsa de moralitate a societ|ii este mai pronun|at.
Desi corup|ia apare ca desIsurat, n general, de persoane Iizice care au acces la putere, nu
de multe ori cea interesat de organizare este puterea politic.
Activitatea este greu de controlat si de cuantiIicat dat Iiind caracterul su ocult, coordonatele sale
Iiind greu de probat. Actul de corupere si Ienomenul corup|iei n general sunt activit|i imorale.
Imoralitatea si ilegalitatea se bazeaz n primul rnd pe Iaptul c Iunc|ionarii publici si oamenii
politici corup|i vnd din interesele si speran|ele contribuabililor, din impozitele crora sunt plti|i,
n loc de a le apra si consolida, iar n al doilea rnd realizeaz evaziune Iiscal prin sumele de bani
primite de la coruptori, ceea ce se rsIrnge, de asemenea, negativ asupra contribuabililor.
125
Corup|ia este prezent si n snul economiei si societ|ii romnesti, mult mai mult o dat cu
trecerea la economia de pia|, desi ea este prezent de secole n |ara noastr. Nici controlul Iinanciar
nu a scpat de acest Ienomen. Cauzele sunt multiple:
- salarizarea modest a Iunc|ionarilor care nu asigur nici necesit|ile curente;
- birocra|ia si incompeten|a;
- numrul mare de Iunc|ionari publici existen|i datorit gradului mare de implicare a statului n
economie;
- politizarea activit|ii de control prin numirea n Iunc|ii de conducere si management a unor
reprezentan|i ai puterii publice;
- haosul legislativ care caracterizeaz sistemul Iiscal actual;
- presiunea Iiscal ridicat la care sunt supusi agen|ii economici;
- dreptul de a stabili cuantumul sanc|iunilor de ctre organele de control;
- nivelul de dezvoltare a economiei;
- perpetuarea nivelului de trai a popula|iei.
Mul|i Iunc|ionari si oameni politici sunt implica|i n activitatea unor agen|i economici
(administratori, cenzori, membri ai consiliilor de administra|ie etc.), Iiind interesa|i de bunul mers al
acestora Iiind protejate de eventualele controale ale organelor abilitate. O parte din Iunc|ionari
lucreaz n cadrul sistemului de control sau n posturi de decizie tocmai pentru a-si proteja aIacerile.
Desi legile aprute dup 1990 au prevzut ca Iunc|ionarii publici s nu Iie implica|i n activitatea
societ|ilor comerciale, acestia nu au renun|at nici la aIaceri, nici la Iunc|ii din administra|ia
public, cesionnd conducerea societ|ii pe numele rudelor sau apropia|ilor acestora.
ntre corup|ie si evaziunea Iiscal exist o legtura interdependent. AstIel n |rile
scandinave unde corup|ia este aproape inexistent (n Finlanda si Danemarca este zero) si evaziunea
Iiscal are valori Ioarte mici (Danemarca 2, Finlanda 1,5, Suedia 7). Anual, datorit corup|iei,
sunt deturnate 80 miliarde de dolari.
Lupta mpotriva corup|iei ca prghie de combatere a evaziunii Iiscale trebuie dus de guvern, dar si
de oameni de aIaceri si persoanele cinstite care si vd aIacerile de primi sau speran|ele pentru o
via| mai bun pentru ceilal|i. n primul rnd trebuie ac|ionat asupra cauzelor care o genereaz si o
perpetueaz. Aceasta presupune:
1. Selec|ionarea si perIec|ionarea personalului pe baz de competen|;
2. Salarizarea motivat a personalului din activitatea de control Iiscal prin acordarea de retribu|ii
decente, premii, avantaje n natur, autoturism si teleIon de serviciu, concedii gratuite, transport
gratuit pe mijloacele de transport;
3. Protejarea Iunc|ionarilor si a Iamiliilor acestora mpotriva pericolelor la care se expun prin
activitatea de control;
4. Promovarea n Iunc|ii de conducere a unor proIesionisti n domeniu;
5. Libertatea de decizie n ac|iunile pe care le desIsoar si neimplicarea politicului n activitatea
acestora;
6. Alocare de sume importante de la bugetul statului pentru combaterea evaziunii Iiscale
(echipamente tehnologice, culegerea de inIorma|ii, publica|ii de specialitate etc.);
126
7. Pedepsirea celor care se Iac vinova|i de acte de corup|ie indiIerent de pozi|ia pe care o de|in.
Avnd n vedere c n activitatea de control si o parte necuantiIicabil a controlului Iiscal,
mul|i agen|i economici se conIormeaz voluntar legilor Iiscale tocmai datorit existen|ei organelor
de control, de gradul mai mic sau inexisten|a corup|iei n rndul organelor de control depinde si
conIormarea voluntar a agen|ilor economici.
U9.7. Sancionarea evaziunii fiscale
Faptele de evaziune Iiscal constituie contraven|ii sau inIrac|iuni n Iunc|ie de gravitatea lor.
Legisla|iile Iiscale a |rilor cu economie de pia| au prevzut pedepse pentru Iaptele de evaziune
Iiscal svrsite de agen|ii economici. Sanc|iunile sunt ndreptate, n special, spre recuperarea
sumelor sustrase de la plat datorate bugetului de stat, dobnzilor, penalit|ilor si a altor diIeren|e de
plat stabilite de organele de control. La acestea se adaug pedepsele adiacente respectiv,
sanc|iunile contraven|ionale, penale sau administrative.
Sanc|iunile Iiscale sunt instrumentele, mijloacele prin care sunt pedepsite abaterile de la
normele Iixate de legile Iiscale. n realizarea politicii Iiscale a statului nostru, sanc|iunile Iiscale au
Iost ca si inexistente. Aceast stare de lucruri a constituit o cauz major a Iraudelor Iiscale la nivel
na|ional. Pentru a stopa eIicient evaziunea Iiscal, organele de control Iiscal trebuie s aib la
ndemn cele mai adecvate sanc|iuni. Studiile eIectuate si aplicate ndeosebi n |rile puternic
dezvoltate au demonstrat c aplicarea celor mai aspre msuri au nu numai un rol reparator, de a
ncasa impozitul stabilit cu ocazia descoperirii lui, ci mai degrab un rol preventiv pentru
descurajarea acestor Iapte. De aceea, sanc|iunile Iiscale trebuie s Iie diversiIicate si suIicient de
aspre n raport cu gravitatea Iaptelor, de nivelul impozitului sustras, de recidiva etc.
Legea pentru combaterea evaziunii Iiscale adoptat de Parlament n anul 1994 nu acoper
toat aria de Iapte svrsite de agen|ii economici din |ara noastr prin nclcarea legilor Iiscale, Iiind
necesar implementarea de noi reglementri.
Sanc|iunile Iiscale se pot clasiIica dup modul de aplicare si gradul de severitate astIel:
a) amend Iiscal este mijlocul cel mai obisnuit pentru sanc|ionarea abaterilor Iiscale. n raport cu
gravitatea Iaptei svrsite de contribuabil poate Ii:
- amend contraven|ional - aplicat de organele de control, stabilit n sum Iix, reglementat prin
lege, sau propor|ional, care este stabilit n raport de impozitul sustras si se aplic de regul n caz
de recidiv sau cnd exist elemente de inten|ie;
- amend penal aplicat de instan|a judectoreasc pe baza actelor de control Iiscal n cazul
nclcrii cu inten|ie a unor norme n materie Iiscal, considerate inIrac|iuni. n cazul inIrac|iunilor
svrsite de contribuabili pentru anumite Iapte mai grave acestea sunt sanc|ionate cu nchisoare,
concomitent cu alte msuri cum ar Ii: interzicerea unor drepturi, conIiscarea averii si a bunurilor
dobndite prin eludarea legilor;
b) dobnzile si majorrile de ntrziere pentru neplata integral si la termen a impozitelor datorate.
Acestea se aplic pentru a compensa prejudiciul adus statului pentru nencasarea la timp a
impozitului, iar procentul de dobnd are la baz costul de mprumut guvernamental;
c) conIiscarea bunurilor, care este o msur complementar sanc|iunii contraven|ionale;
127
d) suspendarea sau anularea autoriza|iei de exercitare a activit|ii;
e) nchiderea unit|ii;
I) blocarea contului bancar;
g) suspendarea activit|ii agentului economic.
Organele de control Iiscal trebuie s aib la ndemn mijloace eIiciente de constrngere,
respectiv de reparare a prejudiciului adus statului prin ascunderea documentelor sau obiectelor
impozabile sau taxabile. n acest sens, n |ara noastr, organelor de control li s-au legiIerat dreptul
de a stabili prin estimare nivelul impozitului datorat, utiliznd n acest scop, orice documente si
inIorma|ii reIeritoare la activitatea si perioada desIsurat sau compararea cu activit|i similare,
pre|uri practicate pe pia| etc.
Constatarea si sanc|ionarea Iaptelor de evaziune Iiscal este eIectuat de organele de control
ale Ministerului Finan|elor Publice (Direc|ia de Control Fiscal, Garda Financiar), Curtea de
Conturi, organele Ministerului de Interne prin actele de control ntocmite, iar Iaptele penale de ctre
instan|ele judectoresti n baza constatrilor organelor de control Iiscal.
Faptele de evaziune Iiscal sanc|ionate de legile din |ara noastr se reIer n general la:
- reIuzul de a prezenta organelor de control prevzute de lege documentele justiIicative necesare
pentru stabilirea obliga|iilor Ia| de stat;
- sustragerea de la plat a impozitelor, taxelor si a contribu|iilor datorate prin nenregistrarea unor
activit|i;
- organizarea sau conducerea de evidente contabile duble, distrugerea documentelor de eviden|
contabil sau a suporturilor inIorma|ionale de stocare a datelor;
- reIuzul de a permite accesul organelor de control n locurile unde se desIsoar activit|i
impozabile;
- nedepunerea declara|iilor de impozite si taxe la organele Iiscale teritoriale;
- declararea Iictiv a sediilor sociale etc.
S ne reamintim.
Concepte cheie:
- evaziune Iiscal;
- evaziune la adpostul legii;
- evaziune Irauduloas;
- paradisuri Iiscale;
- cazier Iiscal;
- cod Iiscal;
- control Iiscal.
128
U9.8. Rezumat Evaziunea Iiscal reprezint sustragerea de la impunere sau de la plata
impozitelor, taxelor si contributiilor datorate bugetelor publice de ctre persoane Iizice si juridice.
Se prezint sub dou Iorme: evaziune la adpostul legii si evaziune Irauduloas.
U9.9.Teste de evaluare:
1. Ce este evaziunea Iiscal si care sunt Iormele de maniIestare a acesteia?
2. Prezenta|i cteva exemple de evaziune la adpostul legii.
3. Prezenta|i cteva exemple de evaziune Irauduloas.
4. Care sunt cauzele care conduc la practicarea evaziunii Iiscale?
5. Care sunt consecin|ele evaziunii Iiscale asupra activit|ii economice si sociale?
6. Ce metode considera|i c ar putea Ii aplicate pentru combaterea si diminuarea Ienomenului de
evaziune Iiscal?
7. Ce msuri au Iost luate n ultima perioad la noi n |ar pentru a diminua aria de maniIestare a
acestui Ienomen?
129
Unitatea de nvare U10. Dubla impunere juridic interna(ional
Cuprins
U10.1. Introducere....................................................................................................129
U10.3. Continutul dublei impuneri juridice internationale......................................129
U10.4. Metode de evitare a dublei impuneri juridice internationale........131
U10.5. Rezumat.........................................................................................................134
U10.6. Test de evaluare a cunostin|elor...................................................................135
U10.7. Teme de cas.........................135
U10.1. Introducere
Dubla impunere reprezint o problem mondial perpetu, ce genereaz cresterea
presiunii Iiscale si apari|ia eva:iunii fiscale, Irneaz desIsurarea activit|ii
economice, diminueaz atractivitatea investi|ional si, ca rezultat, minimizeaz
resursele Iinanciare atrase de la agen|ii economici n bugetul de stat.
- deIineasc si s identiIice Ienomenul de dubl impunere juridic international;
- identiIice impozitele care cad sub incidenta dublei impuneri juridice internationale;
- cunoasc si s aplice criteriile de impunere a veniturilor;
- aplice metodele de evitare a dublei impuneri juridice internationale;
U10.3.Coninutul dublei impuneri
Reprezint supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioad de
timp, de ctre dou autorit|i Iiscale din |ri diIerite. Dubla impunere poate aprea n cazul realizrii
de ctre reziden|ii unui stat a unor venituri pe teritoriul altui stat. Prin urmare, n cadrul unui stat
supunerea aceluiasi venit sau aceleiasi averi la mai multe impozite reprezint o dubl grevare
(impunere) economic. n rela|iile dintre state intereseaz nu dubla impunere economic, ci dubla
impunere juridic.
Dubla impunere juridic interna|ional poate aprea numai n cazul impozitelor directe,
respectiv al impozitelor pe venit si al celor pe avere. n cazul impozitelor indirecte, nu se pune
problema dublei impuneri juridice interna|ionale, deoarece cet|enii unui stat, atunci cnd se aIl pe
130
teritoriul altui stat, suport, n calitate de cumprtori, aceleasi impozite cuprinse n pre|ul
mrIurilor cumprate sau n tariIele serviciilor ca si cet|enii statului respectiv. Pentru mrIurile sau
serviciile cumprate de cet|enii unui stat din alt |ar, ei nu mai pltesc n |ara lor impozite
indirecte similare cu cele incluse n pre|ul de cumprare al mrIurilor sau serviciilor respective.
n practica Iiscal interna|ional pot Ii ntlnite mai multe criterii care stau la baza impunerii
veniturilor sau a averii, si anume:
- criteriul reziden|ei (domiciliului Iiscal);
- criteriul na|ionalit|ii;
- criteriul originii veniturilor (teritorialit|ii).
Potrivit criteriului re:idenjei, impunerea veniturilor se eIectueaz de autoritatea Iiscal din
|ara creia apar|ine rezidentul, indiIerent dac veniturile ori averea, care Iac obiectul impunerii, sunt
ob|inute, respectiv, se aIl pe teritoriul acelui stat sau n aIara acestuia.
ConIorm criteriului najionalitjii, un stat impune reziden|ii si, care realizeaz venituri sau
posed avere din (n) statul respectiv, indiIerent dac ei locuiesc sau nu n |ara lor.
n cazul criteriului originii veniturilor, impunerea se eIectueaz de ctre organele Iiscale din
|ara pe al crei teritoriu s-au realizat veniturile sau se aIl averea, Icndu-se abstrac|ie de reziden|a
sau de na|ionalitatea beneIiciarilor de venituri.
Modul n care aceste criterii sunt aplicate poate conduce la apari|ia dublei impuneri juridice
interna|ionale. AstIel, de exemplu, dac ntr-o |ar impunerea se bazeaz pe criteriul reziden|ei
(domiciliului Iiscal), iar n alta pe criteriul originii veniturilor, atunci o persoan din prima |ar, n
eventualitatea realizrii unor venituri n cea de-a doua |ar, va avea de pltit impozite pentru acestea
att n |ara de reziden|, ct si n |ara de origine a veniturilor, ceea ce, de Iapt, nseamn o dubl
impunere.
Consecin|ele negative pe care le are dubla impunere asupra dezvoltrii rela|iilor economice
si Iinanciare din diIerite |ri au Icut necesar gsirea unor solu|ii pentru nlturarea ei. Practic
dubla impunere poate Ii evitat Iie pe baza unor msuri legislative unilaterale, Iie prin ncheierea
unor acorduri bilaterale sau multilaterale ntre diIerite state. Aceste conven|ii au la baz modelele
date publicit|ii n anii 1963, 1977 si 1994, de ctre Organiza|ia de Cooperare si Dezvoltare
Economic.
n ultimele dou decenii obiectivele urmrite a se realiza prin aceste conven|ii s-au extins,
astIel nct ele se reIer si la combaterea evaziunii Iiscale si drept urmare se intituleaz 'Conven|ii
de evitare a dublei impuneri si combatere a evaziunii Iiscale.
Conven|ia se aplic impozitelor pe venit si pe avere, instituite de Iiecare din statele
contractante, de subdiviziunile lor politice si de unit|ile administrativ-teritoriale. Sub inciden|a
conven|iei intr persoanele care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale Iiecruia dintre cele
dou state (att persoane Iizice ct si juridice).
n legtur cu domiciliul fiscal al unei persoane Iizice care are reziden| n cele dou state
contractante, persoana respectiv se consider rezident a statului n care are o locuin| permanent,
indiIerent de Iorma acesteia. Condi|ia este ca locuin|a respectiv s Iie utilizat n cea mai mare
parte a anului. Dac persoana n cauz are cte o locuin| permanent n Iiecare din cele dou state
131
semnatare ale conven|iei, atunci ea se consider rezident a statului cu care are cele mai strnse
legturi personale si economice.
n cazul n care persoana respectiv nu are o locuin| permanent n nici unul din cele dou
state, atunci se consider c ea este rezident a statului n care locuieste n mod obisnuit. n
eventualitatea c aceast persoan locuieste n mod obisnuit n ambele state sau dac nu locuieste n
mod obisnuit n nici unul dintre ele, atunci se consider rezident a statului al crui cet|ean este.
Presupunnd c o persoan are cet|enia ambelor state sau a nici unuia dintre ele, atunci domiciliul
Iiscal se stabileste prin injelegere ntre pr|ile interesate.
La o persoan juridic, problema reziden|ei se rezolv n Iunc|ie de locul unde se aIl sediul
conducerii sale eIective.
U10.4. Metode pentru evitarea dublei impuneri internaionale
Pentru evitarea propriu-zis a dublei impuneri, n practica Iiscal interna|ional se aplic mai
multe metode sau procedee tehnice, cum sunt: scutirea total, scutirea progresiv, creditarea
ordinar si creditarea total a impozitului.
ConIorm procedeului scutirii (exonerrii) totale, venitul realizat de rezidentul unei |ri, n
cealalt |ar contractant, n care ns acesta a Iost impus, se deduce n ntregime din venitul total
impozabil al acestuia n statul de reziden|. Cu alte cuvinte, n cazul aplicrii acestui procedeu,
venitul realizat n strintate de rezidentul unui anumit stat si care a Iost supus impunerii acolo, nu
se mai include n venitul impozabil n statul de reziden|.
n cazul procedeului scutirii (exonerrii) progresive, venitul ob|inut de rezidentul unui
stat n strintate se adaug la veniturile realizate de acesta n statul de reziden|, urmrind apoi ca
la venitul total astIel rezultat s se stabileasc cota progresiv aIerent. n continuare, pentru
calcularea impozitului, aceast cot se va aplica numai asupra venitului ob|inut n statul de
reziden|. Prin urmare, nsumarea venitului realizat n strintate cu cel ob|inut n statul de reziden|
are drept scop numai stabilirea cotei progresive cu care va Ii impus venitul intern. De exemplu, dac
o persoan, rezident a statului mexican, realizeaz n SUA un venit impozabil de 6.000 dolari, iar
n Mexic, un venit impozabil echivalent cu 4.000 dolari, atunci, conIorm procedeului scutirii
progresive, impunerea se va realiza n Ielul urmtor:
Total venituri ob|inute: 6.000 4.000 10.000 dolari
Presupunem c n Mexic, la un venit de 10.000 de dolari, se aplic o cot progresiv simpl
de 22. Aceast cot se va aplica ns numai asupra venitului realizat n Mexic. Deci, impozitul
datorat statului mexican va Ii:

880 de dolari
Procedeul ,creditrii (imputrii) ordinare const n aceea c impozitul pltit statului
strin pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia, de rezidentul unui alt stat, se deduce direct din
impozitul datorat n statul de reziden| ns numai pn la limita impozitului intern ce revine la un
venit egal cu venitul ob|inut n strintate.
132
Pentru exempliIicare, Iolosind datele prezentate la procedeul scutirii progresive, cu
precizarea c la venitul de 6.000 de dolari realizat n SUA, cota de impozit n baza creia s-a pltit
statului american impozitul este de 15. n Mexic, presupunem c venitul de 6.000 de dolari se
impoziteaz n baza unei cote de 14. n aceast situa|ie, aplicarea procedeului creditrii obisnuite
se Iace astIel:
- impozitul total stabilit n sarcina persoanei respective de organele Iiscale ale statului
Mexican:
10.000 x 22 2.200 dolari
- impozitul pltit statului American pentru venitul de 6.000 de dolari este de:

900 dolari
- impozitul aIerent venitului de 6.000 de dolari n statul mexican este:

840 dolari
- creditul acordat de statul mexican, n condi|iile aplicrii metodei creditrii ordinare, este
de 840 dolari, deoarece statul de reziden| nu acord o reducere de impozit mai mare
dect cea rezultat din aplicarea cotei de impozit practicate n statul de reziden| la
venitul ob|inut n statul surs al venitului (statul american n exemplu nostru);
Impozitul datorat statului de reziden| (statul mexican) dup acordarea creditului Iiscal:
2.200 840 1.360 dolari.
n cazul aplicrii procedeului creditrii (imputrii) totale, impozitul pltit n strintate
pentru venitul realizat acolo se deduce integral din impozitele datorate n statul de reziden|.
Deducerea integral se Iace inclusiv n situa|iile n care impozitul pltit n strintate este mai mare
dect impozitul aIerent aceluiasi venit n statul de reziden|.
Re|innd datele prezentate la procedeul creditrii ordinare, aplicarea procedeului creditrii
totale se Iace astIel:
- impozitul total stabilit n sarcina persoanei respective de organele Iiscale ale statului de
reziden| pentru venitul realizat n Mexic si n S.U.A:
10.000 x 22 2.200 de dolari;
- impozitul pltit n S.U.A. pentru venitul realizat n aceast |ar:
6.000 x 15 900 de dolari;
- creditul Iiscal acordat de statul mexican este egal n acest caz cu impozitul pltit statului
american pentru venitul de 6.000 de dolari - 900 dolari
- impozitul datorat statului de reziden| (statul mexican) dup acordarea creditului Iiscal:
2.200-900 1.300 dolari
Rezult deci, c apelarea la unul sau la altul din procedeele prezentate permite, dup caz,
diminuarea impozitelor datorate de reziden| sau recunoasterea impozitelor n strintate.
Romnia are deja ncheiate conven|ii pentru evitarea dublei impuneri cu majoritatea |rilor
din Europa si cu multe |ri de pe celelalte continente. n cadrul acestor conven|ii au Iost adoptate
una sau alta din metodele de evitare a dublei impuneri.
133
Aplica(ie rezolvat:
Un rezident englez ob|ine n USA un venit de 60 000 u.m., cota de impunere Iiind de 15.
n acelasi timp mai ob|ine un venit n valoare de 80 000 u.m., n Anglia cotele de impunere, sunt
urmtoarele:
+ Pentru 60 000 u.m. cota este de 10
+ Pentru 80 000 u.m. cota este de 25
+ Pentru 140 000 u.m. cota este de 30.
Determina|i impozitul total datorat de rezidentul englez utiliznd cele patru metode de evitare a
dublei impuneri. Dubla impunere juridic interna|ional reprezint impozitarea aceleiasi mase
impozabile n aceiasi perioad de timp de ctre dou autorit|i Iiscale diIerite.
Principalele modalit|i de evitare a dublei impuneri juridice interna|ionale sunt:
- scutirea total
- scutirea progresiv
- creditare obisnuit
- creditare total.
Metoda scutirii totale presupune ca autoritatea Iiscal din |ara de reziden| s nu ia n
considerare veniturile realizate n strintate dac pentru acestea s-a pltit impozit.
AstIel n |ara de reziden| impozitul perceput va Ii de IA 80 000 x 25 20 000 iar n SUA
impozitul pentru venitul realizat este de IS.U.A. 60 000 x 15 9 000.
Impozitul total achitat de rezidentul englez n conIormitate cu aceast metod de evitare a dublei
impuneri este de IT IA ISUA 20 000 9 000 29 000.
Evitarea dublei impuneri se realizeaz n totalitate deoarece venitul realizat n SUA nu este
impozitat n Anglia.
Metoda scutirii progresive. Organul Iiscal din |ara de reziden| nsumeaz veniturile
realizate n |ar si strintate, identiIic cota de impunere aIerent venitului cumulat si o aplic
numai asupra venitului realizat n |ara de reziden|. n |ara de reziden|, Anglia, se nsumeaz
veniturile, acestea Iiind n valoare de 140 000 u.m., iar cota aIerent venitului cumulat este de 30.
Impozitul din Anglia se calculeaz prin aplicarea procentului de 30 asupra venitului realizat n
|ara de reziden|.
IA 80 000 x 30 24 000 u.m.
ISUA 9 000 u.m.
Impozitul total datorat (IT) este egal cu 33 000 u.m.(IA ISUA)
Metoda creditrii obiynuite. Autoritatea Iiscal din |ara de reziden| cumuleaz veniturile
din |ar si strintate, calculeaz impozitul aIerent venitului cumulat din care deduce impozitul
achitat n strintate dar nu integral ci numai pn la limita impozitului determinat n |ara de
reziden| pentru un venit egal cu venitul ob|inut n strintate.
- Se cumuleaz veniturile: VT VA VSUA 140 000 u.m.
- Se determin impozitul aIerent venitului cumulat calculat n |ara de reziden|
134
I(VT) 140 000 x 30 42 000 u.m.
- Se calculeaz impozitul n |ara de reziden| pentru un venit egal cu venitul realizat n strintate
IA (VSUA ) 60 000 x 10 6 000 u.m.
- se deduce impozitul achitat n strintate dar pn la limita impozitului calculat anterior
IA I(VT) min(IA(VSUA), ISUA)
IA 42 000 6 000 36 000 u.m.
- se calculeaz impozitul total datorat:
IT IA ISUA 36 000 9 000
IT 45 000.
Metoda creditrii totale. Aceast este oarecum asemntoare cu precedenta singura
deosebire const n Iaptul c impozitul achitat n strintate se deduce n totalitate.
- Se cumuleaz veniturile: VT 140.000 u.m.
- Se determin impozitul aIerent venitului cumulat calculat n |ara de reziden| I(VT) 42.000 u.m.
- Se determin impozitul n |ara de reziden|:
IA I(VT) ISUA 42 000 9 000 33.000
- Se determin impozitul total datorat:
IT IA ISUA 33 000 9 000
IT 42 000 u.m.
U10.5. Rezumat
Dubla impunere juridic reprezint supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si
pentru aceeasi perioad de timp, de ctre dou autorit|i Iiscale din |ri diIerite.
Practica Iiscal mondial recunoaste existen|a a trei criterii care pot sta la ba:a impunerii,
si anume:
1) criteriul re:idenjei (domiciliul Iiscal);
2) criteriul cetjeniei ( na|ionalit|ii);
3) criteriul teritorialitjii (originii veniturilor).
Pentru evitarea propriu-zis a dublei impuneri, n practica Iiscal interna|ional se aplic mai
multe metode sau procedee tehnice, cum sunt: scutirea total, scutirea progresiv, creditarea
ordinar si creditarea total a impozitului.
Concepte cheie:
- dubla impunere
- rezident
- nerezident
- conven|ii pentru evitarea dublei impuneri juridice
135
U10.6.Teste de evaluare:
1. Cum se deIineste dubla impunere juridic interna|ional?
2. Cum se stabileste domiciliul Iiscal la persoanele juridice si persoanele Iizice?
3. Care sunt criteriile utilizate n practica Iiscal interna|ional care stau la baza impunerii
veniturilor sau a averii?
4. Ce metode se utilizeaz n practic pentru evitarea dublei impuneri juridice interna|ionale?
Rspunsuri:
1. primul paragraI de la U.3.
2. ultimul paragraph de la U.3.
3. al treilea paragraph de la U.3.
4. continutul U.4.
U10.7.Tem de cas
Un rezident Irancez ob|ine n Italia un venit impozabil de 5.000 EUR, iar n statul de reziden|
(Fran|a) un venit impozabil de 8.200 EUR. Cotele de impunere
58
n cele dou state sunt:
FRAN|A (COTE PROGRESIVE
SIMPLE)
ITALIA (COTE PROGRESIVE COMPUSE)
- pn la 3.500 EUR 9 - pn la 2.000 EUR 8
- 3.501 5.500 EUR 11 - 2.001 4.200 EUR 160 12 din ceea ce depseste 2.000 EUR
- 5.501 8.000 EUR 15 - 4.201 7.000 EUR 424 17 din ceea ce depseste 4.200 EUR
- 8.001 10.000 EUR 20 - peste 7.000 EUR 900 22 din ceea ce depseste 7.000 EUR
- peste 10.000 EUR 25
In condi|iile n care ntre cele dou state a Iost ncheiat conven|ie pentru evitarea dublei
impuneri juridice interna|ionale, s se determine impozitul total datorat de contribuabilul rezident
Irancez n cele dou state, precum si venitul net ce rmne la dispozi|ia sa utiliznd toate cele patru
metode pentru evitarea dublei impuneri. S se stabileasc, de asemenea, care este cota medie a
impozitului n Italia pentru venitul ob|inut pe teritoriul acestui stat.
58
Transe si cote ipotetice pentru Fran|a si Italia
136
Referin(e bibliografice:
1. Atkinson, A.B., Stern, N.H. (1974), Pigou, Taxation and Public Goods, Review oI
Economic Studies, Vol41, No.1;
2. Bergstrom, T. (2002), Lecture Notes on Public Economics. Lecture 4 Lindahl
Equilibrium, University oI CaliIornia, Santa Barbara, March;
3. Besley, T., Coate, S. (1999), Centrali:ed versus Decentrali:ed Provision of Public
Goods. A Political Economy Analysis, NBER Working Paper Series;
4. J.Buchanan, The Public Finances, Richard D. Irwin, Inc., Illinois, 1965
5. Bistriceanu, Gh. D. - Sistemul fiscal al Romaniei , Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2006
6. Cullis, J., Jones, P. (1998), Public Finance and Public Choice, OxIord University Press;
7. Drcea, M., Finanje Publice, Editura Universitaria, Craiova, 1999
8. L. Einaudi, Principi di scien:a della finan:a, Torino, 1945
9. Epple, D., Romano, R. (2000), Collective Choice and Joluntary Provision of Public
Goods, NBER Working Paper Series;
10. Milton si Rose Friedman, Liber s alegi,(1979) traducere n limba romn de ctre Petre
Mazilu, Ed. ALL, Bucuresti, 1998
11. Fozzard, A. (2004), The Basic Budgeting Problem, Centre Ioi Aid and Public
Expenditure, Working Paper 147;
12. Gruber, J. (2005), Public Finance and Public Policy, Worth Publishers;
13. Gray,J., Dincolo de liberalism i conservatorism(1993), Editura ALL, Bucuresti, 1998,
tradus n limba romn de Adrian-Paul Iliescu, p.120
14. Friederch A. Hayk, Constitujia Libertjii (1959), edi|ie n limba romn, Institutul
european, Iasi, 1998
15. Ford, R., Suyker, W. (1990), Industrial Subsidies in the OECD economies, OECD
Economics Studies nr.15;
16. Harvey, S.R. (2005), Public Finance, Seventh Edition, McGraw-Hill Irwin;
17. Hillman, A.L. (2003), Public Finance and Public Policy, Cambridge University Press;
18. Hyman, D.N. (2005), Public Finance. A contemporary Application of Theory to Policy,
Thomson South Western, Eigth Edition;
19. Kraan, D.J. (1996), Budgetary Decisions A Public Choice Approach, University Press,
Cambridge;
20. Lindahl, E., Just Taxation A Positive Solution, translated Irom German by Elizabeth
Henderson, Die Gerechtigkeit der Besteuerung, Lund, 1919, Part I, Chapter 4;
21. Mosteanu, T., Finanje Buget, Editura Economic, Bucuresti, 2001;
22. Mosteanu, T., Finanje Publice, Editura Universitar, Bucuresti, 2004;
23. Nemec, J., Glen, W. (1997), Finante publice teorie si practic in tran:itia central
european, Editura Ars Longa, Bucuresti;
24. Samuelson, P. (1954), The Pure Theory of Public Expenditure, The Review oI Economic
and Statistics, November 1954;
137
25. Samuelson, P., Nordhaus, W., Economie, Editura Teora, Bucuresti, 2001
26. Toulouse, J.B., de Leusse, J.F., Rolland, Y., Pillot, X. (1987), Finances publiques et
politiques, Editura Economic;
27. Vcrel, I. si colectiv (2006), Finante publice, Editura Didactic si Pedagogic, editia a
V-a, Bucuresti;
28. Vcrel, I. (1981), Finantele publice. Teorie si practic, Editura StiintiIic si
Enciclopedic, Bucuresti;
29. Vcrel, I. (1996), Politici economice si financiare de ieri si de a:i, Editura Economic,
Bucuresti
30. http://www.economyproIessor.com/economictheories/lindahl-equilibrium.html

Finante Publice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Finante Publice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

Indicatorul de coresponden| poate lua

S-ar putea să vă placă și