FSEII Carte Licenta 2020-1

NOTIUNI APLICATIVE
FUNDAMENTALE ȘI DE SPECIALITATE
ÎN DOMENIILE ECONOMIC SI SILVIC
- ediţia a III-a revizuită şi adăugită -
- 2020 -
COORDONATORI
 Stefania Jimon
 Loredana Pribac
 Marius Boiţă
COLECTIV AUTORI – CONTRIBUȚIE PE CAPITOLE

1. Andrei Anghelina  Microeconomie (cap. 1)
 Macroeconomie (cap. 2)
 Comportamentul consumatorului (cap. 30)
2. Ardelean Doru  Analiză economico-financiară (cap. 22)
3. Vasile Berlingher  Management (cap. 3)
 Managementul resurselor umane (cap. 4)
4. Radu Blaga  Bazele marketingului (cap. 24)
 Marketing direct (cap. 26)
 Marketing internaţional (cap. 27)
 Marketingul serviciilor (cap. 28)
5. Marius Boiță  Antreprenoriat în comerț, turism și servicii (cap. 10)
 Tehnica operațiunilor de turism (cap. 16)
6. Florinel Boja  Pedologie (cap. 35)
7. Nicușor Boja  Amenajarea pădurilor (cap. 32)
8. Sorin Borlea  Finanţe publice (cap. 20)
 Analiză economico-financiară (cap. 22)
9. Mihai Brad  Exploatări forestiere (cap. 36)
10. Boby Costi  Audit financiar (cap. 23)
11. Delia David  Contabilitate financiară (cap. 18)
 Contabilitate de gestiune (cap. 19)
12. Gabriella David  Ecoturism și turism rural (cap. 15)
 Bazele marketingului (cap. 24)
 Tehnici promoționale (cap. 29)
13. Stela Dima  Marketing internațional (cap. 27)
14. Ioan Don  Silvicultură (cap. 31)
 Dendrologie (cap. 33)
 Împăduriri (cap. 34)
15. Lavinia Dudaș  Managementul asigurărilor (cap. 6)
16. Daniela Duma  Marketing direct (cap. 26)
 Tehnici promoţionale (cap. 29)
17. Florin Dumescu  Managementul mediului (cap. 14)
18. Florin Dumiter  Managementul asigurărilor (cap. 6)
 Finanţe publice (cap. 20)
 Economie monetară (cap. 21)
19. Florian Fenișer  Managementul calităţii (cap. 8)
 Fundamentarea științei mărfurilor. Calitatea mărfurilor
alimentare și siguranța consumatorilor (cap. 11)
 Managementul mediului (cap. 14)
20. Aurica Grec  Managementul calităţii (cap. 8)
21. Cristian Haiduc  Management internațional (cap. 7)
22. Ștefania Jimon  Managementul asigurărilor (cap. 6)
 Finanțe publice (cap. 20)
 Economie monetară (cap. 21)
23. Adina Moțica  Bazele marketingului (cap. 24)
24. Olimpia Neagu  Bazele marketingului (cap. 24)
 Cercetări de marketing (cap. 25)
 Tehnici promoţionale (cap. 29)
25. Luminița Păiușan  Bazele contabilităţii (cap. 17)
 Analiză economico-financiară (cap. 22)
26. Radu Pop  Audit financiar (cap. 23)
27. Viorel Pop  Management strategic (cap. 5)
28. Loredana Pribac  Microeconomie (cap. 1)
 Managementul calităţii (cap. 8)
29. Claudia Radu  Finanţe publice (cap. 20)
 Audit financiar (cap. 23)
30. Eugen Remeș  Management (cap. 3)
 Management strategic (cap. 5)
 Management internațional (cap. 7)
 Management comercial (cap. 13)
31. Felicia Sabou  Cercetări de marketing (cap. 25)
 Marketing direct (cap. 26)
 Marketing internaţional (cap. 27)
32. Klaus Schebesch  Logistica și distribuția mărfurilor (cap. 12)
 Cercetări de marketing (cap. 25)
33. Horațiu Șoim  Antreprenoriat. Cultură antreprenorială (cap. 9)
 Antreprenoriat în comerț, turism și servicii (cap. 10)
34. Mircea Teodoru  Microeconomie (cap. 1)
35. Anamaria Tohătan  Management comercial (cap. 13)
36. Dorel Ursu  Management (cap. 3)
 Management strategic (cap. 5)
 Logistica și distribuția mărfurilor (cap. 12)
37. Nicolae Virag  Bazele contabilității (cap. 17)
 Contabilitate financiară (cap. 18)
 Contabilitate de gestiune (cap. 19)
CUPRINS
Structura disciplinelor cuprinse în proba scrisă, pe specializări . . . . . . . . . . . . . . . . . .
PARTEA I – ȘTIINȚE ECONOMICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1. Microeconomie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Macroeconomie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Management . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Managementul resurselor umane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Management strategic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Managementul asigurărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. Management internațional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Managementul calităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Antreprenoriat. Cultură antreprenorială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10. Antreprenoriat în comerţ, turism şi servicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11. Fundamentarea științei mărfurilor. Calitatea mărfurilor alimentare şi siguranţa
consumatorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12. Logistica și distribuția mărfurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13. Management comercial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
14. Managementul mediului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
15. Ecoturism și turism rural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
16. Tehnica operaţiunilor de turism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
17. Bazele contabilităţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18. Contabilitate financiară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
19. Contabilitate de gestiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
20. Finanţe publice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
21. Economie monetară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
22. Analiză economico-financiară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
23. Audit financiar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
24. Bazele marketingului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
25. Cercetări de marketing . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
26. Marketing direct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
27. Marketing internaţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
28. Marketingul serviciilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
29. Tehnici promoţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
30. Comportamentul consumatorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
PARTEA A II-A – SILVICULTURĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
31. Silvicultură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
32. Amenajarea pădurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
33. Dendrologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
34. Împăduriri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
35. Pedologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
36. Exploatări forestiere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
STRUCTURA DISCIPLINELOR
CUPRINSE ÎN PROBA SCRISĂ, PE SPECIALIZĂRI
 ADMINISTRAREA AFACERILOR
1. Microeconomie (cap. 1)
2. Macroeconomie (cap. 2)
3. Management (cap. 3)
4. Managementul resurselor umane (cap. 4)
5. Management strategic (cap. 5)
6. Managementul asigurărilor (cap. 6)
7. Management internațional (cap. 7)
8. Managementul calităţii (cap. 8)
9. Antreprenoriat. Cultură antreprenorială (cap. 9)
 ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

3. Antreprenoriat în comerț turism și servicii (cap. 10)
4. Fundamentarea științei mărfurilor. Calitatea mărfurilor alimentare și siguranța
consumatorilor (cap. 11)
5. Logistica și distribuția mărfurilor (cap. 12)
6. Management comercial (cap. 13)
7. Managementul mediului (cap. 14)
8. Ecoturism și turism rural (cap. 15)
9. Tehnica operațiunilor de turism (cap. 16)
 CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

3. Bazele contabilităţii (cap. 17)
4. Contabilitate financiară (cap. 18)
5. Contabilitate de gestiune (cap. 19)
6. Finanţe publice (cap. 20)
7. Economie monetară (cap. 21)
8. Analiză economico-financiară (cap. 22)
9. Audit financiar (cap. 23)
6
 MARKETING
3. Bazele marketingului (cap. 24)
4. Cercetări de marketing (cap. 25)
5. Marketing direct (cap. 26)
6. Marketing internaţional (cap. 27)
7. Marketingul serviciilor (cap. 28)
8. Tehnici promoţionale (cap. 29)
9. Comportamentul consumatorului (cap. 30)
 SILVICULTURĂ
1. Silvicultură (cap. 31)
2. Amenajarea pădurilor (cap. 32)
3. Dendrologie (cap. 33)
4. Împăduriri (cap. 34)
5. Pedologie (cap. 35)
6. Exploatări forestiere (cap. 36)
7
PARTEA I -
ŞTIINŢE ECONOMICE
8
1. MICROECONOMIE
Capitolul este alocat pentru specializările:
 ADMINISTRAREA AFACERILOR
 ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR
 CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
 MARKETING
 Tematica disciplinei:
1. Economia – formă a acţiunii umane
2. Economia – ştiinţă economică fundamentală
3. Caracterizarea generală a economiei cu piaţă concurenţială
4. Teoria consumatorului
5. Teoria producătorului
6. Costul de producţie
7. Cererea
8. Oferta
9. Pieţe, concurenţă, preţuri
10. Pieţe cu concurenţă imperfectă
11. Bunurile publice şi piaţa
12. Repartiţia veniturilor
 Teste grilă:
1. După modul în care participă la activitatea economică, cum se consumă și se
înlocuieşte, capitalul se împarte în:
a) capital tehnic și capital circulant;
b) capital fix și capital circulant;
c) capital tehnic și capital fix;
d) capital tehnic, capital fix și capital circulant.
2. Utilitatea marginală este:

a) întotdeauna pozitivă;
b) sporul de utilitate obţinut prin consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun sau
serviciu;
c) cantitatea suplimentară de bunuri aferentă unei utilităţi suplimentare;
d) întotdeauna crescătoare.
3. În capitalul circulant al unei firme industriale nu intră:
9
1. Microeconomie
a) materiile prime şi materialele;
b) produsele semifinite;
c) magazinele şi depozitele;
d) produsele finite.
4. Puterea de cumpărare a salariatului este reflectată de:

a) suma care rămâne angajatului după plata impozitului;
b) salariul de bază al angajatului;
c) toate veniturilor angajatului;
d) nici una din variantele de mai sus.
5. Pentru optimizarea volumului producției și maximizarea profitului trebuie ca:

a) venitul marginal = costul marginal;
b) venitul marginal > costul marginal;
c) încasările totale = cheltuielile totale;
d) venitul marginal < costul marginal.
6. Costurile corespunzătoare resurselor proprii ale întreprinderii se numesc costuri:

a) contabile;
b) istorice;
c) implicite;
d) explicite.
7. Există două tipuri de tratare a activității economice:

a) economia pozitivă; economia negativă;
b) economia negativă; economia convergentă;
c) economia pozitivă; economia normativă;
d) economia convergentă; economia negativă.
8. Renta este:
a) un element al costului de producţie;
b) un venit al întreprinzătorului;
c) plată pentru folosirea unui factor de producţie inelastic în raport cu cererea;
d) cheltuială pentru proprietarul unui factor de producţie.
9. Indivizibilitatea bunurilor publice se referă la faptul că:

a) bunurile publice sunt produse în cantităţi limitate;
b) oferta lor este indivizibilă;
c) sunt puse gratuit de către stat la dispoziţia consumatorilor;
d) cererea lor este indivizibilă.
10. Cererea de sare pentru consumul populaţiei este un exemplu de cerere:

a) perfect inelastică în raport cu preţul;
b) perfect elastică în raport cu preţul;
10
1. Microeconomie
c) de elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) elastică în raport cu preţul.
11. Pentru un producător obiectivul principal îl constituie:

a) maximizarea profitului;
b) maximizarea venitului populației;
c) scăderea veniturilor populaţiei;
d) maximizarea încasărilor bugetare.
12. Monopolul este caracterizat de:

a) existenţa pe piaţă a câtorva vânzători şi a câtorva cumpărători;
b) existenţa pe piaţă a unui singur vânzător al unui produs şi a mai multor cumpărători;
c) lipsa barierelor de intrare şi de ieşire pe piaţă;
d)existenţa pe piaţă a mai multor vânzători şi a unui număr mic de cumpărători.
13. Care din următoarele reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă perfectă?

a) atomicitatea perfectă;
b) rigiditatea de intrare pe piaţă;
c) diferenţierea produselor;
d) eterogenitatea produselor.
14. Legea rarităţii se defineşte:

a) ca echilibru între resurse şi nevoi;
b) ca insuficienţă a resurselor comparativ cu nivelul nevoilor;
c) ca o alternativă în utilizarea resurselor;
d) ca insuficienţă a ofertei bunurilor de consum în raport cu cererea.
15. Costurile fixe:

a) sunt totdeauna asociate cu capitalul;
b) sunt costuri care nu variază cu producţia pe termen lung;
c) sunt costuri care nu variază cu producţia;
d) sunt o parte a costului marginal.
16. Expresia bănească a uzurii capitalului fix se numeşte:

a) cost fix;
b) consum specific;
c) cost oportun;
d) amortizare.
17. Funcţia de producţie exprimă legătura dintre:

a) cantitatea şi calitatea factorilor de producţie folosiţi;
b) factorii de producţie şi rezultatele obţinute;
c) cost şi rezultatele obţinute;
d) factorul muncă şi factorul capital.
11
1. Microeconomie
18. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă:

a) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de evoluţia costului de producţie;
b) modificarea cererii în funcţie de ofertă;
c) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de propriul său preţ;
d) sensibilitatea cererii în funcţie de solvabiltatea consumatorului.
19. Care din următoarele afirmaţii poate fi considerată o definiţie a pieţei?

a) spaţiul în care se întâlnesc cumpărătorii şi vânzătorii;
b) locul de manifestare a revendicărilor populaţiei;
c) o instituţie specifică doar economiilor dezvoltate;
d) un ansamblu de mijloace de comunicaţie prin care vânzătorii şi cumpărătorii se
informează reciproc asupra preţului şi obiectului tranzacţiei.
20. Presupunem că bunurile X şi Y sunt substituibile şi că preţul bunului X creşte. În

această situaţie:
a) cererea pentru X creşte şi pentru Y se reduce;
b) cererea pentru X se reduce şi pentru Y creşte;
c) cererea pentru X creşte şi oferta pentru Y se reduce;
d) cererea pentru ambele bunuri creşte;
21. Dobânda este:

a) diferenţa dintre creditul acordat şi cel solicitat;
b) comisionul pe care îl percepe banca la acordarea unui credit;
c) diferenţa dintre suma restituită şi cea primită sub formă de împrumut;
d) suma ce acoperă suma garanţiilor.
22. Costul de oportunitate este:

a) costul şansei sacrificate;
b) costul bunurilor utilizate;
c) costul factorilor de producţie;
d) costul muncii utilizate.
23. Costul variabil mediu este:

a) consumul de timp de muncă pe unitate de produs;
b) un cost care nu se schimbă cu cantitatea producţiei realizate;
c) costul ce măsoară valoarea companiei;
d) costul variabil total împărţit la cantitatea producţiei.
24. Externalităţile sunt:

a) interdependenţele dintre alegerile agenţilor economici;
b) costuri absorbite de producătorii privaţi;
c) evenimente care sunt externe în raport cu evoluţiile din economia naţională;
d) diferenţele dintre costurile sociale şi private.
12
1. Microeconomie
25. În situaţia în care oferta unei anumite mărfi este perfect inelastică la modificarea
preţului nivelul coeficientului de elasticitate este:
a) mai mare decât 1;
b) mai mic decât 1;
c) egal cu 0;
d) este negativ.
26. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

a) profitul este nul;
b) costurile de producţie nu sunt acoperite integral de încasările totale;
c) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
d) costurile depăşesc veniturile.
27. Identificaţi care din următoarele afirmaţii constituie funcţie a preţului:

a) funcţia de control a inflaţiei;
b) funcţia de informare a agentului economic despre tensiunea resurse - nevoi;
c) funcţia de redistribuire a venitului şi patrimoniului;
d) funcţia de calcul, evaluare şi măsurare a cheltuielilor.
28. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la salariul real sunt corecte?
a) este suma care rămâne angajatului după plata impozitului;
b) este cantitatea de bunuri ce se poate cumpăra la un anumit nivel al preţurilor;
c) este salariul de bază al angajatului;
d) suma tututror veniturilor angajatului.
29. Utilizarea eficientă a factorilor de producţie se exprimă prin:

a) creşterea productivităţii;
b) creşterea ratei inflaţiei;
c) creşterea ratei şomajului;
d) reducerea salariului mediu.
30. Factorii de producţie se referă la:

a) volumul de bunuri realizat într-un an;
b) partea resurselor atrase şi consumate în crearea bunurilor libere;
c) partea resurselor atrase şi consumate pentru producerea bunurilor economice;
d) o parte din banii puşi în circulaţie de Banca Naţională.
31. Activitatea economică reprezintă:

a) totalitatea activităților prin care oamenii își asigură bunurile pentru a-și satisface
nevoile;
b) activitățile prin care oamenii își asigură doar resursele;
c) activitățile pe care oamenii le desfășoară pentru a-și asigura doar serviciile;
13
1. Microeconomie
d) activitățile pe care oamenii le desfășoară pentru a-și asigura bunurile de strictă
necesitate.
32. În funcție de caracterul tridimensional al ființei umane, nevoile pot fi clasificate astfel:
a) nevoi primare, sociale, secundare;
b) nevoi fiziologice, sociale, raționale;
c) nevoi fiziologice, complexe, sociale;
d) nevoi primare, simple, complexe.
33. Bunurile de strictă necesitate pentru consumatori au, de regulă, o cerere în funcție de
preț:
a) elastică;
b) unitară;
c) inelastică;
d) rigidă.
34. Potențialul de creație științifică și tehnică existent într -o țară, la un moment da t, face
parte din categoria:
a) resurselor materiale;
b) resurselor naturale;
c) resurselor epuizabile;
d) resurselor umane.
35. Nevoia de calculator și nevoia de imprimantă sunt considerate nevoi:

a) complementare;
b) concurente;
c) independente;
d) opuse.
36. Într-o țară cu economie modernă de piață, economia naturală se află în următoarea
situație:
a) este exclusă;
b) este dominantă;
c) are o pondere relativ redusă de la o țară la alta;
d) nici una dintre varinte nu este corectă.
37. La baza diviziunii muncii se află:

a) un act politic;
b) dorința oamenilor de a-și satisface mai bine trebuințele;
c) teoria economică clasică;
d) specializarea agenților economici.
38. Un exemplu de ofertă complementară este:

a) miere – propolis;
14
1. Microeconomie
b) lemn – mobilă;
c) cafea – țigări;
d) autoturism – benzină.
39. Constrângerea bugetară reprezintă:

a) utilitatea totală scontată în urma unui program de consum;
b) suma de bani pe care un consumator o poate cheltui ținând cont de prețurile practicate
pe piață;
c) prețul pe care un consumator este dispus să-l ofere pentru un bun sau serviciu;
d) veniturile totale ale consumatorului.
40. Clasificarea capitalului productiv în fix și circulant se face după:

a) durata de existență fizică;
b) mobilitatea în spațiu;
c) modul cum participă la activitatea economică, se consumă și se înlocuiesc;
d) clasificarea cheltuelilor în fixe și variabile.
41. Dacă prețul de vânzare al unei mărfi crește, profitul unitar se mărește atunci când:
a) costul mediu de producție crește;
b) costul mediu de producție rămâne constant;
c) se mărește producția;
d) prețul este egal cu costul mediu de producție.
42. Prețul relativ reprezintă:

a) un preț mai mic decât prețul etalon;
b) prețul plătit de cumpărător vânzătorului;
c) expresia relației preț -calitate;
d) prețul unui bun exprimat în funcție de prețul bunului etalon.
43. Acordul pe o piață cu oligopol prin care producția este restricționată, iar prețul impus
reprezintă:
a) cartel;
b) cazul firmei barometru;
c) oligopson;
d) cazul înțelegerii secrete.
44. Ce utilitate poate avea un bun economic care nu mai este cerut de consumatori?
a) zero;
b) negativă;
c) pozitivă;
d) nu se poate preciza.
45. Munca reprezintă:

a) o activitate inconștientă;
15
1. Microeconomie
b) o activitate fără finalitate;
c) factorul activ și determinant al pro ducţiei;
d) un factor de producţie derivat.
46. Natura ca factor de producţie include:

a) pământul și apa;
b) pământul, apa și resursele minerale;
c) pământul, apa și resursele minerale și cosmice;
d) pământul, apa și resursele cosmice.
47. Productivitatea înseamnă:

a) cost;
b) dinamică;
c) inerţie;
d) randament.
48. În cadrul costului variabil (CV) nu sunt incluse cheltuielile cu:

a) materiile prime şi materialele auxiliare;
b) salariile directe ale lucrătorilor din producţie;
c) salariile personalului administrativ;
d) combustibilii.
49. În cadrul pieţei concurenţiale, cumpărătorul poate exercita influenţă asupra preţurilor
în situaţia de:
a) oligopol;
b) monopson;
c) monopol;
d) piaţa monopolistică.
50. Starea de echilibru a pieţei cu concurenţă perfectă, pentru un bun, are loc atunci când:
a) cererea este mai mare decât oferta;
b) oferta este mai mare decât cererea;
c) pe baza unui preţ dat rezultat din confruntarea dintre cerere şi ofertă, cantităţile cerute
şi cele oferite se egalează;
d) când ofertanţii sunt încurajaţi să producă continuu.
16
1. Microeconomie
 Bibliografie:
1. A.S.E., Economie, Ediţia a VII-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005
2. A.S.E., Economie – Aplicaţii, Ediţia a V-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005
3. A.S.E., Economie politică (Economics), Bucureşti, 1992
4. Avram G.L., Economie. Teorie și aplicații , Ed. Economică, București, 2017
5. Dobrotă N. (coord.), Dicţionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
6. Gogoneaţă C., Gogoneaţă B., Microeconomie, Vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
7. Heyne P., Modul economic de gândire, Ed. Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1991
8. Jessua C., Labrousse Ch., Vitry D., Gaumont D., Dicţionar de Ştiinţe Economice, Ed. Arc,
București, 2006
9. Lipsey R.G., Chrystal A.K., Economia pozitivă, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
10. Rugină A., Principia Oeconomica, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993
11. Stiglitz J.E., Walsh C.E., Economie, Ed Economică, Bucureşti, 2005
12. Şoim H., Teodoru M., Economie, Microeconomie – Macroeconomie – Mondoeconomie,
Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008
13. Şoim H., Teodoru M., Economie. Sinteze şi aplicaţii practice de microeconomie, „Vasile
Goldiş” University Press, Arad, 2006
 Răspunsuri corecte:
1-b 2-b 3-c 4-d 5-a 6-c 7-c 8-c 9-b 10-a
11-a 12-b 13-a 14-b 15-c 16-d 17-b 18-c 19-d 20-b
21-c 22-a 23-d 24-d 25-c 26-a 27-d 28-b 29-a 30-c
31-a 32-b 33-c 34-d 35-a 36-c 37-d 38-a 39-b 40-c
41-b 42-d 43-a 44-b 45-c 46-c 47-d 48-c 49-b 50-c
17
2. MACROECONOMIE
Capitolul este alocat pentru specializările:
 MARKETING
1. Circuitul economic de ansamblu
2. Venitul, consumul şi investiţiile
3. Creşterea economică
4. Fluctuaţiile economice
5. Piaţa muncii
6. Şomajul
7. Piaţa monetară
8. Inflaţia
9. Relaţiile economice internaţionale
10. Integrarea economică internaţională
11. Dezvoltarea economică umană durabilă
 Teste grilă:
1. VNB (PNB) cuprinde:
a) valoarea adăugată netă a bunurilor finale produse de agenţii economici români în ţară şi
străinătate;
b) valoarea adăugată netă a bunurilor finale produse în ţară de agenţii economici români
şi străini rezidenţi în România;
c) valoarea adăugată brută a bunurilor finale produse de agenţii economici români în ţară
şi străinătate;
d) valoarea adăugată brută a bunurilor finale produse în ţară de agenţii economici români
şi străini rezidenţi în România.
2. Fenomenul de creştere economică este ilustrat mod direct de:

a) creşterea VNB (PNB) în termeni nominali;
b) creşterea PIB în termeni nominali;
c) creşterea PIB real / locuitor;
d) creşterea PGB în tremeni reali.
18
2. Macroeconomie
3. Rata dobânzii poate influenţa favorabil investiţiile şi conjunctura economică atunci
când:
a) creşte;
b) scade;
c) este neutră în raport cu investiţiile;
d) se corelează cu rata inflaţiei.
4. Din punctul de vedere al rezultatelor balanţa comercială poate fi:

a) generală sau parţială;
b) deficitară sau excedentară;
c) echilibrată, activă sau pasivă;
d) pozitivă, nulă sau negativă.
5. Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă:

a) consumul;
b) investiţiile;
c) achiziţiile guvernamentale;
d) exporturile nete.
6. Când salariul practicat pe piaţa muncii este inferior nivelului său de echilibru:
a) oferta de muncă este egală cu cererea de muncă;
b) oferta de muncă creşte;
c) oferta de muncă este mai mare decât cererea;
d) oferta de muncă este deficitară în raport cu cererea de muncă.
7. Creşterea cererii agregate determină:

a) creşterea nivelului general al preţurilor;
b) scăderea nivelului general al preţurilor;
c) scăderea ofertei agregate;
d) creşterea concurenţei.
8. Creşterea ofertei agregate determină:

a) creşterea nivelului general al preţurilor;
b) scăderea concurenţei;
c) scăderea cererii agregate;
d) scăderea nivelului general al preţurilor.
9. În condiţii de expansiune economică, în mod normal, are o evoluţie ascendentă:

a) rata şomajului;
b) indicele preţurilor;
c) rata falimentelor;
d) rata inflaţiei.
19
2. Macroeconomie
10. În perioada de recesiune, cunoaşte, în mod normal o tendinţă de stagnare sau
reducere:
a) rata ocupării populaţiei active;
b) rata dobânzii;
c) rata falimentelor;
d) rata şomajului.
11. Un pensionar este inclus în categoria:

a) populaţiei ocupate;
b) populaţiei disponibile;
c) populaţiei inactive;
d) şomeri.
12. Exportul net este:

a) diferenţa dintre import şi export;
b) diferenţa dintre export şi import;
c) parte a exportului total din care se scad cheltuielile de transport şi de import;
d) diferenţa de încasat după plata serviciului datoriei.
13. Dacă exportul este mai mic decât importul, atunci:

a) balanța comercială este deficitară;
b) datoria externă se reduce;
c) rezervele valutare cresc;
d) balanța comercială este excedentară.
14. Rata șomajului se calculează ca raport între:

a) populația ocupată și populația activă;
b) populația ocupată și populația totală;
c) populația activă și populația totală;
d) numărul șomerilor și populația activă.
15. Investițiile scad atunci când:

a) se reduc impozitele;
b) se accelerează amortizarea capitalului tehnic fix;
c) se anticipează reducerea profiturilor viitoare;
d) crește cererea de consum.
16. Șomajul apare atunci când:

a) cererea este mai mare decât oferta pe piața muncii;
b) cererea este mai mică decât oferta pe piața muncii;
c) cererea este egală cu oferta pe piața muncii;
d) piața muncii este în echilibru.
20
2. Macroeconomie
17. Ciclurile economice:
a) se succed conform unui model general unic;
b) au durate și amplitudini neregulate;
c) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică;
d) reprezintă o formă anormală a activității economice.
18. Criza economică marchează:

a) trecerea de la expansiunea economică la recesiune;
b) începutul fazei de expansiune economică;
c) sfârșitul fazei de recesiune economică;
d) procesul ireversibil de declin al producției.
19. Inflația are efecte negative asupra:

a) agenților economici care au venituri fixe;
b) agenților economici care își convertesc disponibilitățile bănești în valute stabile;
c) agenților economici cu venituri indexate la inflație;
d) agenților economici care iau măsuri pentru a contracara instabilitatea prețurilor.
20. Dacă consumul excede venitul personal disponibil, atunci:

a) economisirea personală este pozitivă;
b) economisirea personală crește;
c) economisirea personală este zero;
d) economisirea personală este negativă.
21. Formula de calcul a Consumului intermediar este:

a) Ci = PNB + PNN;
b) Ci = PGB + PNN;
c) Ci = PIB + PNB;
d) Ci = PGB – PIB.
22. O persoană este şomeră în situația următoare:

a) se află în recuperare în urma unui accident;
b) este student;
c) este apt de muncă, nu lucrează, dar caută loc de muncă;
d) nu vrea să muncească.
23. Barierele care apar în calea importurilor se datorează:

a) se dorește încurajarea exporturilor, nu a importurilor;
b) interesului de a proteja un anumit produs autohton;
c) se dorește creşterea producției în interiorul ţării;
d) necesitatea reducerii preţurilor bunurilor şi serviciilor produse în interiorul ţării.
24. Care este relaţia dintre PNB şi PNN?

a) PNB ≥ PNN;
21
2. Macroeconomie
b) PNB ≤ PNN;
c) PNB < PNN;
d) PNB = PNN.
25. Piaţa muncii poate fi definită ca:

a) expresia echilibrului dintre cererea şi oferta de muncă;
b) expresia dezechilibrului dintre cererea şi oferta de muncă;
c) expresia reglării cererii şi ofertei de muncă;
d) expresia alocării echilibrate a resurselor de muncă.
26. Obiectivul politicii bugetare îl constituie:

a) fundamentarea proiectului de buget adoptat de Guvern şi aprobat de Parlament;
b) asigurarea resurselor financiare necesare realizării lucrărilor de infrastructură publică;
c) asigurarea resurselor financiare pentru funcţionarea instituţiilor statului;
d) utilizarea cheltuielilor şi veniturilor publice pentru a asigura echilibrul global şi
dezvoltarea economică în condiţii de stabilitate.
27. Efectele negative ale inflaţiei sunt:

a) descurajarea economisirii şi alterarea procesului de alocare a resurselor economice;
b) mărirea beneficiilor întreprinzătorilor;
c) stimularea creşterii economice;
d) scăderea masei monetare.
28. Echilibrul economic se defineşte drept:

a) o stare a economiei în care nu există inflaţie;
b) o stare a economiei în care nu există şomaj;
c) o stare a economiei în care cererea egalează oferta pe toate pieţele;
d) o stare a economiei în care cererea excedentară este pozitivă.
29. Bursa de valori asigură:

a) transformarea capitalului real în capital bănesc;
b) transformarea capitalului bănesc în capital real;
c) plasarea noilor titluri de valoare;
d) derularea de acțiuni speculative.
30. Politica bugetară are ca instrumente principale:

a) ocuparea deplină;
b) multiplicatorul cheltuielilor bugetare şi al bugetului echilibrat;
c) cheltuielile publice şi veniturile publice;
d) subvenţiile şi sumele din transferuri.
31. În raport cu populația activă disponibilă, populația ocupată este:

a) în relație întreg-parte;
b) mai mică;
22
2. Macroeconomie
c) mai mare;
d) egală.
32. Deflatorul PIB este un instrumnet de măsură al:

a) creșterii economice;
b) dezvoltării economice;
c) inflației;
d) șomajului.
33. Oferta de muncă se exprimă prin:

a) numărul populației apt de muncă;
b) numărul locurilor de muncă ocupate;
c) numărul locurilor demuncă necupate la un moment dat;
d) populația aptă de muncă, indiferent dacă lucrează sau caută un loc de muncă ca
salariat.
34. Între factorii creșterii economice cu acțiune nemijlocită se numără:

a) resursele de muncă;
b) politica fiscală;
c) politica bugetară;
d) capacitatea de absorbție a pieței interne.
35. Între factorii creșterii economice cu acțiune imediată se numără:

a) resursele de muncă;
b) resursele naturale;
c) rata investițiilor;
d) resursele materiale.
36. Pe termen lung viziunea dezvoltării umane durabile presupune:

a) maximizarea exclusivă a PIB / locuitor;
b) compatibilitatea mediului creat de om cu mediul natural;
c) preponderența exclusivă a aspectelor economice;
d) creșterea productivității muncii.
37. Ce cauză poate să stea la baza inflației prin costuri?

a) o creștere a prețului factorilor de producție;
b) o creștere a șomajului;
c) o scădere a costului unitar;
d) o scădere a prețului factorilor de producție.
38. Curba Phillips ne refelectă relația dintre:

a) cerere și ofertă;
b) inflație și șomaj;
c) creștere și dezvoltare economică;
23
2. Macroeconomie
d) consum și investiții.
39. Multiplicatorul investițiilor arată că:

a) scade venitul cînd scad investițiile;
b) investițiile cresc d e k ori mai mult decât venitul;
c) dacă venitul este constant, investițiile cresc de k ori;
d) sporul de venit este de k ori mai mare decât sporul investițiilor brute.
40. Conform legii psihologice fundamentale a lui J.M. Keynes:

a) consumul rămâne constant pe măsură ce scade venitul;
b) consumul crește în proporție mai mică decât venitul;
c) creșterea consumului este superioară creșterii venitului;
d) consumul și veniturile cresc în aceeași proporție.
41. Despe profitul bancar se poate spune că:

a) este diferența dintre dobânda încasată și dobânda plătită de către bancă;
b) este invers proporțional cu durata plasamentului;
c) este sinonim cu venitul bancar;
d) este superior venitului bancar.
42. Reprezintă un fenomen ce favorizează apariția șomajulului:

a) creșterea cererii de muncă, celelalte condiții rămânând neschimbate;
b) creșterea ofertei demuncă, celelalte condiții rămânând neschimbate;
c) diminuarea ofertei demuncă, celelalte condiții rămânând neschimbate;
d) scăderea productivității muncii, cel elalte condiții rămânând neschimbate.
43. Fazele ciclului economic decenal (Juglar) au următoarea succesiune:

a) criză (recesiune), depresiune (cotitură inferioară), relansare, expansiune;
b) criză (recesiune), relansare, depresiune (cotitură inferioară), expansiune;
c) depresiune (cotitură inferioară), criză (recesiune), expansiune, relansare;
d) relansare, depresiune (cotitură inferioară), criză (recesiune), expansiune.
44. Dacă se consideră ca ani de bază pentru deflatorul PIB anul 1990, atunci PIB nominal:
a) este egal cu PIB real în 1990;
b) mai mare decât PIB real în 1990;
c) mai mic decât PIB real în 1990;
d) mai mic decât PIB real în 1991.
45. Înclinaţia marginală spre consum este:

a) un număr pozitiv dar subunitar;
b) ne arată cu cât se modifică consumul la modificare cu o unitate a venitului;
c) este un raport între modificarea venitului şi consumului;
d) este un raport dintre modificarea consumului şi venitului.
24
2. Macroeconomie
46. Înclinaţia marginală spre economisire este:

a) un număr pozitiv dar subunitar;
b) este un raport între modificarea venitului şi consumului;
c) ne arată cu cât sporesc economiile la creşterea cu o unitate a venitului;
d) este un raport dintre modificarea consumului şi venitului.
47. Din oferta de muncă nu fac, în mod normal, parte:

a) cei apţi de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) studenţii;
d) şomerii.
48. Care din următoarele funcţii nu aparţin Băncii Centrale?

a) emisiunea de numerar;
b) acceptarea de depozite şi acordarea de împrumuturi clienţilor nonbancari;
c) supravegherea băncilor comerciale;
d) conducerea politicii monetare.
49. Între dezvoltarea economică şi creşterea economică:

a) există o relaţie de la parte la întreg;
b) nu pot fi făcute comparaţii;
c) nu există diferenţe;
d) există o relaţie de la întreg la parte.
50. PIB cuprinde:

a) valoarea adăugată netă a bunurilor finale produse de agenţii economici români în ţară şi
străinătate;
b) valoarea adăugată netă a bunurilor finale produse în ţară de agenţii economici români
şi străini rezidenţi în România;
c) valoarea adăugată brută a bunurilor finale produse de agenţii economici români în ţară
şi străinătate;
d) valoarea adăugată brută a bunurilor finale produse în ţară de agenţii economici români
şi străini rezidenţi în România.
 Bibliografie:
1. A.S.E., Economie, Ediţia a VII-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005
2. A.S.E., Economie – Aplicaţii, Ediţia a V-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005
3. A.S.E., Economie politică (Economics), Bucureşti, 1992
4. Avram G.L., Economie. Teorie și aplicații , Ed. Economică, București, 2017
5. Didier M., Economia. Regulile jocului, Ed. Humanitas, București, 1992
6. Dobrotă N. (coord.), Dicţionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
25
2. Macroeconomie
7. Heyne P., Modul economic de gândire, Ed. Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1991
8. Jessua C., Labrousse Ch., Vitry D., Gaumont D., Dicţionar de Ştiinţe Economice, Ed. Arc,
București, 2006
9. Lipsey R.G., Chrystal A.K., Economia pozitivă, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
10. Popescu Gh., Ciurlău C.F., Bițoiu T., Macroeconomie. Caietul conducătorului de
seminar, Ed. Economică, București, 2017
11. Rugină A., Principia Oeconomica, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993
12. Stiglitz J.E., Walsh C.E., Economie, Ed Economică, Bucureşti, 2005
13. Şoim H., Teodoru M., Economie, Microeconomie – Macroeconomie – Mondoeconomie,
Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008
14. Şoim H., Teodoru M., Imbrescu I., Sinteze şi teste de macroeconomie, „Vasile Goldiş”
University Press, Arad, 2008
1-c 2-c 3-b 4-c 5-a 6-d 7-a 8-d 9-b 10-a
11-c 12-b 13-a 14-d 15-c 16-b 17-b 18-a 19-a 20-d
21-d 22-c 23-b 24-a 25-c 26-b 27-a 28-c 29-c 30-c
31-b 32-c 33-d 34-a 35-c 36-b 37-a 38-b 39-d 40-b
41-a 42-b 43-a 44-a 45-b 46-c 47-c 48-b 49-d 50-d
26
3. MANAGEMENT
Capitolul este alocat pentru specializarea:
1. Elemente de natură teoretică privind evoluţia conceptului de management
2. Funcţiile managementului
3. Funcţia de planificare
4. Funcţia de organizare
5. Funcţia de leading
6. Funcţia de control – evaluare
7. Decizia în procesul de management
8. Metodele şi tehnicile de management – elemente de bază în desfăşurarea activităţii
manageriale
 Teste grilă:
1. În cadrul modelului Hersey – Blanchard, stilul de leadership care presupune acordarea
celei mai restrânse libertăţi de manifestare angajaţilor în cadrul firmei este:
a) stilul participativ;
b) stilul indicativ;
c) stilul delegativ;
d) stilul directiv.
2. Care dintre tipurile de manageri, sub aspectul modului de utilizare a timpului la locul de
muncă, ştie care sunt activităţile mai importante, dar le acordă atenţia cuvenită celor
secundare?
a) managerul realist;
b) managerul depăşit de evenimente;
c) managerul iresponsabil;
d) managerul hiper–stresat.
3. Care dintre următoarele metode se utilizează pentru exercitarea funcţiunii de cercetare

– dezvoltare din cadrul unei întreprinderi?
a) metode de stimulare a motivaţiilor;
b) PERT;
c) Brainstorming;
d) direct-costing.
27
3. Management
4. Metoda generală de management care se bazează pe un puternic caracter inovativ este:

a) managementul prin obiective;
b) managementul prin proiecte;
c) managementul prin bugete;
d) managementul prin excepţie.
5. Elaborarea şi dezvoltarea metodei de management prin obiective îi aparţine lui:

a) Michael E. Porter;
b) Peter F. Drucker;
c) Henry Fayol;
d) Chester Barnard.
6. Un manager cooperant cu colaboratorii aplică stilul de management:

a) indiferent;
b) democratic;
c) permisiv;
d) autoritar.
7. Bugetul, ca instrument managerial, asigură în expresie financiară:

a) dimensionarea obiectivelor;
b) dimensionarea veniturilor şi cheltuielilor;
c) evaluarea eficienţei economice;
d) toate variantele.
8. Managerii de vârf alocă cel mai mult din timpul lor pentru activitatea de:
a) planificare;
b) antrenare şi motivare;
c) organizare;
d) control.
9. Aplicarea metodei de management prin excepţie presupune:

a) o inactivitate totală a managerului ierarhic superior;
b) o inactivitate totală a managerului general;
c) ca managerul să rămână activ atunci când intervenţia sa nu este solicitată;
d) intervenţia managerului în situaţii excepţionale, când subordonaţii săi nu pot rezolva o
anumită problemă.
10. Sensul de dezvoltare al organigramei verticale este:

a) de jos în sus;
b) de la stânga la dreapta;
c) de sus în jos;
d) de la dreapta la stânga.
28
3. Management
11. Conceptul de management care recomandă ca fiecare salariat să aibă un singur şef
poartă numele de:
a) organizare pe compartimente;
b) autoritate informală;
c) unitate de comandă;
d) relaţie ierarhică.
12. Stilul de leadership din cadrul modelului tridimensional a lui Rensis Likert în care
managerul este cel care fixează unilateral obiectivele, dar acceptă să discute cu
subordonaţii deciziile pe care le ia se numeşte:
a) stil participativ;
b) stil autocratic – binevoitor;
c) stil autocratic – exploatator;
d) stil democratic.
13. Stilul de leadership în care se încadrează managerii a căror preferinţă emisferică a

creierului operează preferenţial în domeniul cognitiv al emisferei drepte este:
a) stilul autoritar;
b) stilul democratic;
c) stilul permisiv;
d) nici unul dintre aceste stiluri.
14. Stilul de leadership în care se încadrează managerii a căror preferinţă emisferică a

creierului operează preferenţial în domeniul cognitiv al emisferei stângi este:
c) stilul permisiv;
d) nici unul dintre aceste stiluri.
15. Metodele care fac parte din categoria metodelor generale de management sunt:
a) tehnica Delphi, cercetarea morfologică, Brainstorming;
b) managementul prin excepţie, managementul prin obiective, managementul prin
proiecte;
c) Sinectica, reuniunea Philips ’66, matricea descoperirilor;
d) managementul prin bugete, managementul prin sisteme, tehnica scenariilor.
16. Organigrama pe orizontală se dezvoltă:

a) radial;
b) de la stânga la dreapta;
c) de la dreapta la stânga;
d) de sus in jos.
17. Care din următoarele reprezintă competenţe de ordin profesional ale managerilor?
a) cunoştinţe de management, cunoştinţe psiho-sociologice, cultură generală;
29
3. Management
b) cunoştinţe de management, cunoştinţe psiho-sociologice, inteligenţă;
c) cunoştinţe psiho-sociologice, cultură generală, memorie;
d) cunoştinţe tehnice, cunoştinţe economice, atenţie.
18. În activitatea de planificare, managerii de vârf trebuie să ia de decizii cu privire la:

a) procesul de stabilire a obiectivelor pe termen lung ale organizaţiei şi determinarea
modalităţilor de atingere a acestora;
b) determinarea obiectivelor organizaţiei sau ale grupului prin planificarea pe termen
mediu;
c) planificarea operaţională şi să stabilească ce trebuie făcut, de către cine trebuie făcut şi
cum trebuie făcut;
d) previzionarea misiunii şi viziunii organizaţiei, dezvoltarea şi consolidarea cunoştinţelor
necesare organizaţiei.
19. Rolul de negociator al managerului în cadrul unei organizaţii moderne face parte din
categoria:
a) rolul managerial informaţional;
b) rolul managerial decizional;
c) rolul managerial interpersonal;
d) rolul managerial de comunicare.
20. Instrumentul managerial care îl ajută pe managerul unei organizaţii să-şi simplifice
mult activitatea este:
a) managementul participativ;
b) managementul prin obiective;
c) delegarea de responsabilitate;
d) delegarea de autoritate.
21. Metoda generală de management care se bazează pe un model specific de planificare

şi control al activităţii, în care obiectivele sunt cu precădere financiare este:
a) managementul prin excepţie;
b) managementul prin obiective;
c) managementul prin proiecte;
d) managementul prin bugete.
22. Funcţia de organizare este:

a) funcţia managementului care asigură resursele umane, materiale şi financiare necesare
creării unei structuri formale de competenţă şi autoritate;
b) funcţia managementului prin care managerii îi influenţează, îi ghidează şi îi motivează
pe subordonaţi înspre îndeplinirea obiectivelor organizaţionale;
c) funcţia managementului care constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul
cărora se determină principalele obiective ale firmei, precum şi resursele şi mijloacele de
bază necesare realizării lor;
30
3. Management
d) funcţia managementului care constă în măsurarea şi corectarea performanţelor
înregistrate în activitatea subordonaţilor, în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor
stabilite.
23. Funcţia de control este:

stabilite.
24. Funcţia de leading este:

stabilite.
25. Modelul tipologic intitulat „scala comportamentului decizional”, care presupune

încadrarea liderilor în 7 categorii cuprinse între un comportament foarte autoritar şi unul
foarte democratic a fost elaborat de:
a) Lewin, Lipitt şi White;
b) Tannenbaum şi Schmidt;
c) Blake şi Mouton;
d) Hersey şi Blanchard.
26. Calităţile conceptuale ce presupun abilitatea managerilor de a lua decizii eficiente în

cadrul organizaţiei sunt mai importante pentru:
a) managerii de la nivelul de vârf;
b) managerii de la nivelul de mijloc;
c) managerii de la nivelul operaţional;
d) managerii de la toate nivelurile.
27. Capacitatea managerului de a lua decizii este influenţată, în cea mai mare măsură, de:
31
3. Management
a) temperament;
b) simţul timpului;
c) gândirea şi preferinţa emisferică;
d) caracteristicile anatomo-fiziologice.
28. În cadrul cărei categorii de decizii se cunoaşte doar parţial probabilitatea de realizare a
unui eveniment sau de apariţie a unei stări a naturii?
a) decizii în condiţii de certitudine;
b) decizii în condiţii de risc;
c) decizii în condiţii de incertitudine;
d) nici una dintre variante.
29. Elementul care se exprimă prin numărul de compartimente sau de persoane din cadrul
acestora ce sunt în mod nemijlocit subordonate unui conducător reprezintă:
a) filiera ierarhică;
b) ponderea ierarhică;
c) norma de structură;
d) eşalonul ierarhic.
30. Care din următoarele reprezintă o metodă de stimulare a creativităţii de grup?

a) tehnica Delphi;
b) tehnica Pattern;
c) cercetarea morfologică;
d) reuniunea Phillips ’66.
31. Managementul modern poate fi definit ca:

a) o ştiinţă care cuprinde un ansamblu coerent de cunoştinţe, principii, tehnici, metode
prin care se pot explica procesele şi fenomenele existente în conducerea unei organizaţii;
b) arta de a conduce, bazată pe experienţa profesională şi de viaţă a managerilor, pe
talentul, creativitatea şi intuiţia acestora;
c) ştiinţa şi arta de a conduce o organizaţie;
d) un ansamblu de concepte, principii, metode, tehnici şi procedee cu un înalt grad de
abstractizare, prin care se conduce o organizaţie.
32. Succesiunea delegării de autoritate de la nivelul superior până la nivelul de bază poartă
numele de:
a) eşalon ierarhic;
b) filieră ierarhică;
c) nivel ierarhic;
d) grad de legătură.
33. Pentru a controla organizaţia, managerii pot să folosească analiza indicatorilor astfel:
a) să evalueze toţi indicatorii în mod simultan pentru a obţine un tablou complet privind
organizaţia;
32
3. Management
b) să compare valoarea indicatorilor cu valorile medii ale aceloraşi indicatori din sectorul
lor de activitate;
c) să determine valoarea indicatorilor pentru perioade succesive de timp în vederea
descoperirii unor tendinţe specifice în organizaţie;
d) toate variantele de mai sus.
34. Cea mai importantă contribuţie ştiinţifică a lui Henry Fayol în domeniul
managementului poate fi considerată:
a) fundamentarea metodei de management prin obiective;
b) definirea funcţiilor managementului;
c) enunţarea teoriilor X şi Y;
d) enunţarea teoriei ierarhizării trebuinţelor umane.
35. Funcţia de organizare în cadrul unui proces managerial trebuie abordată:

a) cu prioritate, înaintea celorlalte funcţii;
b) după funcţia de planificare;
c) după funcţia de control;
d) după funcţia de planificare şi funcţia de antrenare.
36. În cadrul organizării structurale a unei firme, cea mai redusă subdiviziune
organizatorică este:
a) sarcina;
b) operaţia;
c) postul de muncă;
d) compartimentul de muncă.
37. Nu face parte dintre activităţile specifice funcţiunii de resurse umane:

a) recrutarea, selecţia şi încadrarea în muncă a angajaţilor;
b) recompensarea şi promovarea angajaţilor;
c) cercetarea şi asimilarea de noi tehnologii;
d) asigurarea protecţiei şi igienei muncii.
38. Nu este specifică teoriei Y, enunţată de Douglas McGregor, afirmaţia potrivit căreia:
a) în procesul muncii, angajaţii îşi asumă responsabilităţi, sunt capabili de iniţiativă şi
creativitate;
b) în procesul muncii, oamenii consideră efortul fizic şi intelectual ca pe nişte activităţi
care pot genera satisfacţii;
c) câştigul este cel mai important stimulent pentru angajaţii unei organizaţii;
d) majoritatea angajaţilor trebuie controlaţi, conduşi şi obligaţi uneori, să-şi îndeplinească
atribuţiile în cadrul organizaţiei.
39. Cel mai flexibil tip de structură organizatorică, care permite adaptarea ei la diverse
proiecte sau activităţi specifice ce trebuie realizate ocazional în cadrul firmei este:
a) structura matricială;
33
3. Management
b) structura funcţională;
c) structura ierarhic-funcţională;
d) structura ierarhic-liniară.
40. Deciziile manageriale pot fi grupate, în funcţie de orizontul de timp la care se referă şi
de implicaţiile lor asupra firmei, în:
a) strategice, tactice, curente;
b) neprogramate, semiprogramate, programate;
c) în condiţii de certitudine, în condiţii de risc, în condiţii de incertitudine;
d) cu frecvenţă mică, cu frecvenţă mare, cu caracter excepţional.
41. În cazul managerilor de vârf din cadrul organizaţiilor, cele mai importante aptitudini
necesare pentru exercitarea funcţiei sunt:
a) aptitudinile conceptuale;
b) aptitudinile umane;
c) aptitudinile tehnice;
42. Luarea deciziilor este o activitate inclusă în funcţia de:

a) planificare;
b) organizare;
c) control;
d) toate funcţiile de mai sus.
43. Principalul rol al unui manager în cadrul organizaţiei este:

a) să-şi atingă obiectivele personale şi să-i determine pe salariaţi să fie fericiţi în muncă;
b) să determine obţinerea celui mai ridicat profit;
c) să supravieţuiască într-un mediu foarte competitiv;
d) să îndeplinească obiectivele organizaţiei.
44. Dacă în procesul de luare a deciziilor problema identificată nu poate fi rezolvată,

managerul:
a) va încerca să redefinească problema;
b) va accepta faptul că problema nu poate fi rezolvată şi îşi va îndrepta atenţia spre o altă
problemă;
c) va căuta şi va implementa o altă alternativă;
d) va încerca să implementeze alternativa până când este rezolvată problema.
45. Procesul de îndrumare şi influenţare a angajaţilor pentru îndeplinirea anumitor

obiective ale organizaţiei poartă denumirea de:
a) comunicare;
b) control;
c) leadership;
d) management.
34
3. Management
46. Stilul de management cel mai adecvat pentru organizaţiile având angajaţi cu un nivel
scăzut de pregătire şi calificare profesională este:
a) stilul autocratic;
c) stilul paternalist;
d) stilul permisiv.
47. Autoritatea formală a managerului este conferită de faptul că:

a) este numit în funcţie de forul ierarhic superior;
b) poate, prin calităţile sale personale, să îi influenţeze pe ceilalţi membri ai grupului;
c) este cea mai vârstnică persoană din grup;
d) are cea mai mare vechime în instituţie.
48. Autoritatea informală a managerului este conferită de faptul că:

a) este numit în funcţie de forul ierarhic superior;
b) poate, prin calităţile sale personale, să îi influenţeze pe ceilalţi membri ai grupului;
c) este cea mai vârstnică persoană din grup;
d) are cea mai mare vechime în instituţie.
49. În cazul cărui stil de leadership liderul se implică foarte puţin în activitate şi este
excesiv de tolerant?
c) stilul permisiv;
d) stilul paternalist.
50. În cadrul „Grilei manageriale Blake – Mouton”, stilul de leadership axat pe motivarea şi
câştigarea loialităţii angajaţilor din cadrul firmei este:
a) (1,1) stilul de leadership neputincios;
b) (9,1) stilul de leadership autoritar;
c) (5,5) stilul de leadership de compromis;
d) (9,9) stilul de leadership centrat pe grup.
 Bibliografie:
1. Berlingher V., Managementul performant al organizaţiei, Ed. „Vasile Goldiş” University
Press”, Arad, 2007
2. Burduş E., Popa I., Management. Teste, probleme, exerciţii, studii de caz, grile de
evaluare, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2014
3. Certo S.C., Managementul modern, Ed. Teora, Bucureşti, 2002
4. Dănăiaţă I., Management., Ed. Mirton, Timişoara, 2010
5. Deac V. (coord.) ş.a., Management, Ed. ASE, Bucureşti, 2014
35
3. Management
6. Drucker P.F., Despre decizie şi eficacitate, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2007
7. Haiduc C., Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Abordări conceptuale, Ed.
Silvania, Zalău, 2006
8. Lazăr I., ș.a., Management general, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2004
9. Mihuţ I. (coord.), Management, Ed. Universităţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 1998
10. Remeş E., Management. Suport de curs, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad,
2019
11. Ursu D., Introducere în teoria managerială, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2016
12. Verboncu I., Managementul organizaţiei, Ed. Economică, Bucureşti, 2008
1-d 2-b 3-c 4-b 5-b 6-b 7-d 8-a 9-d 10-c
11-c 12-b 13-c 14-a 15-b 16-b 17-a 18-a 19-b 20-d
21-d 22-a 23-d 24-b 25-b 26-a 27-c 28-b 29-c 30-d
31-c 32-b 33-d 34-b 35-b 36-c 37-c 38-d 39-a 40-a
41-a 42-d 43-d 44-a 45-c 46-a 47-a 48-b 49-c 50-d
36
4. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
1. Introducere în managementul resurselor umane
2. Analiza şi descrierea posturilor
3. Gestiunea previzională a resurselor umane
4. Recrutarea şi selecţia resurselor umane
5. Pregătirea profesională şi dezvoltarea carierei angajaţilor
6. Evaluarea performanţelor resurselor umane
7. Motivaţia şi satisfacţia în muncă a resurselor umane
8. Recompensarea şi promovarea angajaţilor
9. Protecţia şi securitatea muncii angajaţilor
10. Relaţiile dintre sindicate şi management
 Teste grilă:
1. Nu constituie un principiu de salarizare în cadrul unei firme:
a) principiul liberalizării salariului;
b) principiul creşterii salariului simultan cu promovarea în funcţie;
c) principiul salarizării după cantitatea muncii;
d) principiul salarizării în funcţie de calificarea profesională.
2. Recrutarea internă de personal în cadrul unei firme prezintă ca principal avantaj faptul
că:
a) timpul aferent activităţilor de orientare şi îndrumare pe posturi a noilor angajaţi este
mult diminuat;
b) permite identificarea şi atragerea unui număr mare de candidaţi potenţiali;
c) permite realizarea unor schimbări semnificative în cadrul firmei;
d) încurajează un nou mod de gândire în cadrul firmei.
3. Recrutarea internă de personal în cadrul unei firme prezintă ca principal dezavantaj

faptul că:
a) costul recrutării personalului este mult mai ridicat;
b) provoacă apariţia de posturi vacante în lanţ;
c) permite diminuarea cheltuielilor cu pregătirea personalului;
d) punctele forte şi punctele slabe ale candidaţilor sunt cunoscute mult mai bine.
37
4. Managementul resurselor umane
4. În care sistem de management promovarea în funcţie are la bază, în special, vechimea

în muncă în cadrul firmei?
a) american;
b) japonez;
c) vest-european;
d) românesc.
5. Sintagma „resurse umane adecvate” face referire la:

a) găsirea numărului adecvat de oameni pentru ocuparea posturilor libere;
b) persoanele care sunt satisfăcute de munca lor;
c) persoanele care ajută organizaţia să-şi îndeplinească obiectivele sistemului de
management;
d) persoanele care deţin studii de specialitate.
6. Caracteristicile persoanei care urmează să fie angajată pe un anumit post în cadrul

organizaţiei sunt prezentate de:
a) analiza postului;
b) specificaţiile postului;
c) descrierea postului;
d) identificarea postului.
7. Care din următoarele nu pot fi considerate cauze generatoare de boli profesionale

pentru angajaţi?
a) suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în timpul orelor de
muncă;
b) lipsa alimentaţiei sau alimentaţia necorespunzătoare în timpul orelor de muncă;
c) inhalarea unor substanţe toxice, nocive în timpul orelor de muncă;
d) expunerea corpului la temperaturi prea joase sau prea ridicate în timpul orelor de
muncă.
8. Sursele satisfacţiei în muncă sunt:

a) facilităţile tehnologice, sociale şi umane de la locul de muncă;
b) posibilitatea promovării în muncă şi a obţinerii unui statut profesional superior;
c) conţinutul muncii şi posibilitatea de câştig în raport cu alte organizaţii;
d) toate răspunsurile sunt corecte.
9. Într-un curriculum vitae, informaţiile suplimentare conţin date despre:

a) date de contact;
b) persoane de contact şi referinţe;
c) studii realizate;
d) traseu profesional.
38
10. Deprinderea unor capacităţi şi aptitudini noi necesare angajatului la locul de muncă
reprezintă:
a) evaluare profesională;
b) perfecţionare profesională;
c) formare profesională;
d) promovare profesională.
11. Interviul nestructurat conţine întrebări:

a) neplanificate;
b) flexibile;
c) parţial planificate;
d) planificate.
12. Din ce perspectivă este abordată selecţia resurselor umane, când se urmăresc
randamentul, calitatea şi supravieţuirea organizaţiei:
a) economică;
b) psihologică;
c) sociologică;
d) politică.
13. Alegerea, în conformitate cu o serie de criterii, a celui mai capabil candidat pentru
desfăşurarea unei munci profesionale corespunzătoare unui anumit post sau loc de
muncă, face parte din activitatea de:
a) planificare a resurselor umane;
b) recrutare a resurselor umane;
c) selecţie a resurselor umane;
d) integrare a resurselor umane.
14. Testele prin care se măsoară dexteritatea unei persoane în vederea angajării sunt:
a) de personalitate;
b) de inteligenţă;
c) de sănătate;
d) de abilităţi şi aptitudini.
15. O politică eficientă în domeniul resurselor umane trebuie să cuprindă:

a) antrenarea în procesul decizional a angajaţilor care demonstrează competenţă
profesională;
b) identificarea şi recrutarea de noi resurse umane în vederea unei angajări viitoare;
c) recunoaşterea şi motivarea personalului care obţine rezultate performante;
d) activităţile de conducere zilnică a grupurilor de lucru din cadrul compartimentului de
resurse umane.
16. Activitatea de identificare a potenţialilor candidaţi care îndeplinesc condiţiile şi au

caracteristicile cerute pentru ocuparea unui anumit post în organizaţie reprezintă:
39
a) selecţia şi testarea personalului din exteriorul organizaţiei;
b) recrutarea personalului atât din interiorul, cât şi din exteriorul organizaţiei;
c) testarea, încadrarea şi formarea personalului;
d) selecţia şi adaptarea personalului cu noul loc de muncă.
17. Metoda de analiză a postului de muncă la care nu participă analistul postului din
cadrul departamentului de resurse umane este:
a) observarea;
b) interviul de grup;
c) autofotografierea;
d) chestionarul specializat.
18. Tipul de interviu din procesul de selecţie în care se utilizează întrebări stabilite
anterior, ce sunt adresate tuturor candidaţilor se numeşte:
a) interviu fără instrucţiuni;
b) interviu structurat;
c) interviu sub presiune;
d) interviu secvenţial.
19. În care din situaţiile de mai jos este vorba de avansare la locul de muncă?
a) trecerea într-o funcţie de conducere superioară;
b) trecerea într-o funcţie de execuţie superioară;
c) creşterea gradului de responsabilitate;
d) creşterea salariului corespunzător cu creşterea ratei inflaţiei.
20. Prin care tip de comunicare este receptată de către subalterni cea mai mare cantitate
de informaţii provenind de la manageri?
a) comunicarea verbală;
b) comunicare nonverbală;
c) comunicarea scrisă;
d) comunicarea organizaţională.
21. Dintre teoriile referitoare la motivaţia indivizilor, cea care prezintă cele mai multe
similitudini cu teoria lui Maslow este:
a) teoria echităţii, elaborată de J. Stacy Adams;
b) teoria „celor 2 factori”, elaborată de Frederick Herzberg;
c) teoria aşteptării, elaborată de Victor Vroom;
d) teoria ERG, elaborată de Clayton Alderfer.
22. În procesul de evaluare a performanţelor angajaţilor de către manageri, care dintre

următoarele constituie o cauză a supraevaluării performanţelor?
a) intenţia managerilor de a fi „bine văzuţi” de şefii ierarhici;
b) intenţia managerilor de a câştiga bunăvoinţa subordonaţilor;
40
c) preocuparea managerilor de a menţine angajaţii cât mai aproape de realitate şi de a-i
atenţiona în legătură cu necesitatea îndeplinirii sarcinilor;
d) dorinţa managerilor de a se impune mai mult, de a părea mai autoritari în faţa
subordonaţilor.
23. În procesul de evaluare a performanţelor angajaţilor de către manageri, care dintre

următoarele constituie o cauză a subevaluării performanţelor?
a) tendinţa managerilor de a evita prezentarea unor aspecte negative care ar afecta
negativ imaginea firmei;
b) intenţia managerilor de a câştiga bunăvoinţa subordonaţilor;
c) teama managerilor că angajaţii care obţin calificative excelente le-ar putea afecta
autoritatea proprie;
d) teama că aceia care vor primi calificative nefavorabile vor scoate în evidenţă
incompetenţa evaluatorului sau a managerului.
24. Recrutarea internă de personal se realizează prin:

a) publicitate în mass-media;
b) reţeaua de cunoştinţe;
c) afişarea postului vacant;
d) şedinţă cu toţi angajaţii.
25. Cantitatea de muncă necesară unui executant pentru realizarea unor operaţii, sarcini şi
activităţi la locul de muncă se numeşte:
a) normativ de muncă;
b) normă de muncă;
c) normă didactică;
d) normă de timp.
26. Necesarul de resurse umane dintr-o firmă se determină pe baza:

a) analizei personalului TESA și de conducere;
b) planificării activităților departamentului de resurse umane;
c) analizei situațiilor care impun crearea de noi posturi și aprobarea acestora;
d) elaborării unui sistem de gestionare a resurselor umane.
27. Managementul resurselor umane constă în exercitarea a patru funcții principale,

astfel:
a) planificarea, organizarea, coordonarea și antrenarea resurselor umane;
b) asigurarea, dezvoltarea, motivarea și menținerea resurselor umane;
c) planificarea, organizarea structurală, asigurarea și motivarea resurselor umane;
d) selecția, recrutarea și încadrarea resurselor umane.
28. Efectul de halou în procesul de evaluare a unui angajat constă în:

a) luarea în considerare a activităţilor mai recente ale celui evaluat, ignorându-se greşelile
sau reuşitele mai vechi;
41
b) tendinţa evaluatorului de a-i aprecia pe ceilalţi în comparaţie cu propria lui persoană,
care devine implicit un etalon de evaluare;
c) tendinţa evaluatorului de a nivela aprecierile legate de performanţele angajaţilor,
evitând aprecierile extreme;
d) luarea în considerare de către evaluator doar a unuia dintre criteriile de evaluare a
angajatului şi ignorarea tuturor celorlalte.
29. Rotaţia posturilor reprezintă:

a) o metodă de pregătire profesională a salariaţilor;
b) o metodă de analiză a posturilor de muncă;
c) o metodă de management participativ;
d) o metodă de evaluare a performanţelor salariaţilor.
30. Care din următoarele elemente nu se materializează, de obicei, în momentul

promovării unui angajat în cadrul firmei?
a) sporirea nivelului retribuţiei salariale şi a satisfacţiilor morale ale acestuia;
b) schimbarea funcţiei sau a nivelului de încadrare;
c) creşterea gradului de responsabilitate;
d) schimbarea statutului social al persoanei în cauză.
31. Nu face referire la realizarea unei politici eficiente în domeniul resurselor umane în
cadrul unei firme:
a) asigurarea unui climat de angajare şi valorificare a potenţialului fiecărui angajat;
b) recunoaşterea, motivarea şi stimularea personalului care obţine rezultate performante;
c) promovarea angajaţilor preponderent pe criteriul vechimii şi experienţei profesionale;
d) antrenarea în procesul decizional a celor ce dovedesc competenţă profesională.
32. Activitatea de proiectare pe termen mediu şi lung a nevoilor şi resurselor de

personal ale unei organizaţii reprezintă:
a) organizarea activităţii de management al resurselor umane;
b) gestiunea previzională a personalului;
c) managementul carierei angajaţilor;
d) politica de responsabilitate socială a organizaţiei.
33. Metoda observării reprezintă:

a) o metodă de evaluare a performanţelor angajaţilor;
b) o metodă de analiză a posturilor de muncă;
c) o metodă de stimulare a performanţelor angajaţilor;
d) o metodă de management participativ.
34. Nevoile de formare şi perfecţionare a angajaţilor unei firme se bazează în cea mai
mare măsură pe:
a) analiza performanței angajaților;
b) lipsa performanței în organizație sau la locul de muncă;
42
c) solicitări din partea departamentului de formare profesională;
d) solicitări din partea viitorilor angajați.
35. Într-un curriculum vitae cronologic, ordinea înscrierii locurilor de muncă:

a) depinde de organizaţia care a solicitat CV-ul;
b) se realizează în ordine cronologică;
c) se realizează în ordinea inversă din punct de vedere cronologic;
d) se realizează în mod aleatoriu.
36. Nu poate fi negociată de reprezentanţii sindicatului cu managerii întreprinderii:

a) promovarea unui anumit salariat pe un post vacant de conducere din cadrul firmei;
b) acordarea unor sporuri şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
c) respectarea normelor de protecţia şi securitatea muncii angajaţilor;
d) stabilirea nivelului de salarizare al angajaţilor;
37. Documentul care nu face referire directă la atribuţiile şi responsabilităţile unui salariat
în cadrul locului său de muncă este:
a) fişa postului;
b) regulamentul de organizare şi funcţionare;
c) contractul de muncă;
d) organigrama.
38. Nu constituie o atribuţie directă a departamentului de resurse umane dintr-o firmă:

a) recrutarea şi angajarea personalului pe bază de competenţă;
b) elaborarea programelor de carieră pentru toţi angajaţii organizaţiei;
c) elaborarea programelor de calificare şi de perfecţionare adecvate obiectivelor
organizaţiei;
d) planificarea resurselor financiare necesare acoperirii drepturilor salariale ale
personalului.
39. Nu este prevăzut în conţinutul fişei postului unui angajat:

a) numele titularului postului şi numele analistului postului;
b) mărimea salariului şi a sporurilor aferente;
c) codul postului, conform nomenclatorului de profesii şi meserii, precum şi categoria de
încadrare;
d) denumirea postului şi a departamentului din care face parte.
40. Care dintre următoarele activităţi nu constituie o activitate de evaluare a resurselor

umane şi a performanţelor acestora?
a) evaluarea posturilor;
b) evaluarea comportamentului;
c) evaluarea performanţelor;
d) evaluarea potenţialului şi a capacităţii de evoluţie sau dezvoltare a unei persoane.
43
41. Decizia unei persoane de a părăsi organizaţia în care lucrează reprezintă:
a) o demisie;
b) o pensionare;
c) o concediere;
d) un concediu.
42. Pe care nivel din cadrul teoriei ierarhizării nevoilor a lui Abraham Maslow se regăsesc
„nevoile de apartenenţă la grup”?
a) nivelul II;
b) nivelul III;
c) nivelul IV;
d) această categorie de nevoi nu se regăseşte în cadrul teoriei lui Maslow.
43. În timpul integrării profesionale a angajatului, informațiile se oferă acestuia:

a) eşalonat, pe parcursul derulării procesului;
b) în totalitate, după semnarea contractului individual de muncă;
c) în totalitate, înaintea semnării contractului individual de muncă;
d) nu există o regulă stabilită.
44. Persoanele abilitate și nominalizate să realizeze interviuri în vederea angajării în cadrul

organizație i trebuie să aibă în vedere următoarele reguli obligatorii:
a) să cunoască bine descrierea postului, și conținutul C.V.-ului fiecărui candidat;
b) să cunoască personal fiecare candidat înainte de data interviului;
c) să trateze candidații diferențiat în funcție de potențialul și referințele fiecăruia;
d) să dețină informații suplimentare informale despre candidați prin sistemul relațional
personal.
45. În cazul teoriei ierarhizării nevoilor a lui Maslow, categoria de nevoi reprezentată la
baza piramidei nevoilor este cea referitoare la:
a) nevoi de apartenenţă la grup;
b) nevoi de autorealizare;
c) nevoi de stimă şi consideraţie;
d) nevoi fiziologice.
46. Care din următoarele elemente referitoare la interviul de angajare nu este adevărată?
a) este, de cele mai multe ori, etapa hotărâtoare în privinţa angajării unei persoane;
b) are rolul de a obţine informaţii suplimentare despre candidaţi;
c) este etapa din procesul de selecţie în care se elimină cei mai mulţi candidaţi potenţiali;
d) are menirea de a crea un profil psihologic al candidaţilor.
47. Primele forme de manifestare a activităţii sindicatelor au avut loc la sfârşitul secolului
al XVIII-lea în:
a) SUA;
b) Rusia;
44
c) Marea Britanie;
d) Japonia.
48. Care dintre teoriile de mai jos nu este o teorie referitoare la motivaţia personalului în
muncă?
a) teoria lui Maslow privind ierarhizarea nevoilor;
b) teoria ERG a lui Alderfer;
c) teoria necesităţilor a lui McClelland;
d) teoria utilităţii globale.
49. Reprezintă o formă de recompensare indirectă reglementată prin lege:

a) acordarea unei mese gratuite;
b) crearea de facilitaţi pentru petrecerea timpului liber al angajaţilor;
c) acordarea de zile libere plătite angajaţilor, cu ocazia unor evenimente personale;
d) acordarea salariaţilor de produse şi servicii, obţinute în cadrul unităţii, în mod gratuit.
50. Care din următoarele este o formă de recompensare directă a angajaţilor unei firme?
a) plata pensiei;
b) plata ajutorului de şomaj;
c) comisionul din vânzări;
d) plata concediului de odihnă
 Bibliografie:
1. Armstrong M., Managementul resurselor umane. Manual de practică, Ed. Codecs,
Bucureşti, 2003
2. Berlingher V., Managementul resurselor umane, ediţia a III-a, Ed. „Vasile Goldiş”
University Press, Arad, 2009
3. Braica A.P., Managementul resurselor umane, Ed. „Vasile Goldiş” University Press, Arad,
2009
4. Chişu V.A., (coord.), Manualul specialistului în resurse umane, Ed. IRECSON, Bucureşti,
2002
5. Florea N.V., Auditul resurselor umane, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013
6. Lefter V., Managementul resurselor umane, Ed. Economică, Bucureşti, 2008
7. Manolescu A., Managementul resurselor umane, ediţia a IV-a, Ed. Economică, Bucureşti,
2003
8. Novac E., Abrudan D., Managementul resurselor umane, Ed. Eurobit, Timişoara, 2008
9. Pânişoară G., Pânişoară I.O., Managementul resurselor umane. Ghid practic, ediţia a II-a,
Ed. Polirom, Iaşi, 2005
10. Remeş E., Managementul resurselor umane. Suport de curs, Universitatea de Vest
„Vasile Goldiş” Arad, 2019
11. Ursu D., Managementul resurselor umane, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005
12. Ursu D., Managementul resurselor umane. Suport de curs, Universitatea de Vest
45
1-b 2-a 3-b 4-b 5-c 6-b 7-b 8-d 9-b 10-c
11-a 12-a 13-c 14-d 15-a 16-b 17-c 18-b 19-a 20-d
21-d 22-b 23-c 24-c 25-b 26-c 27-b 28-d 29-a 30-d
31-c 32-b 33-b 34-a 35-c 36-a 37-d 38-d 39-b 40-b
41-a 42-b 43-a 44-a 45-d 46-c 47-c 48-d 49-c 50-c
46
5. MANAGEMENT STRATEGIC
1. Strategiile – mijloc de realizare a performanţelor firmei
2. Diagnosticarea strategică a firmei
3. Elaborarea strategiilor
4. Implementarea strategiilor
5. Implicaţiile strategiilor în creşterea eficacităţii managementului firmei
 Teste grilă:
1. Analiza stakeholderilor este:

a) o metodă de analiză a mediului concurenţial al firmei;
b) o metodă de analiză a mediului general al firmei;
c) o metodă de diagnosticare strategică a firmei;
d) o metodă de analiză a portofoliului de activităţi a firmei.
2. Categoriile de stakeholderi care au cea mai mare influenţă asupra activităţii unei firme
sunt:
a) acţionarii şi managerii;
b) angajaţii şi sindicatele;
c) furnizorii şi distribuitorii;
d) clienţii şi consumatorii.
3. Analiza stilului de management şi a structurii organizatorice, în cazul evaluării

potenţialului intern al firmei prin metoda SWOT, arată:
a) capacitatea managerială a firmei;
b) capacitatea comercială a firmei;
c) capacitatea productivă a firmei;
d) capacitatea financiară a firmei.
4. Cea mai avantajoasă situaţie pentru o firmă, provenind din combinarea factorilor interni
şi externi, în cazul utilizării analizei SWOT este:
a) combinaţia WO;
b) combinaţia WT;
47
5. Management strategic
c) combinaţia SO;
d) combinaţia ST.
5. Analiza PEST este:

a) o metodă de analiză a portofoliului de activităţi a firmei;
b) o metodă de analiză a mediului general al firmei;
c) o metodă de analiză a mediului concurenţial al firmei;
d) o metodă de analiză a resurselor interne ale firmei.
6. În cazul modelului elaborat de Boston Consulting Group, o activitate economică a

firmei, aflată în faza de maturitate din cadrul ciclului său de viaţă este:
a) o activitate „dilemă”;
b) o activitate „vacă cu lapte”;
c) o activitate „vedetă”;
d) o activitate „povară”.
7. Conceptul strategic de „lanţ al valorii” a fost abordat în literatura de specialitate de:

a) Henry Mintzberg;
b) Peter F. Drucker;
c) Igor Ansoff;
d) Michael E. Porter.
8. În cazul modelului elaborat de Boston Consulting Group, activităţile de tip dilemă au:
a) o rentabilitate scăzută şi nevoi financiare mari;
b) o rentabilitate scăzută şi nevoi financiare mici;
c) o rentabilitate ridicată şi nevoi financiare mari;
d) o rentabilitate ridicată şi nevoi financiare mici.
9. Strategia firmei:
a) se stabileşte ori de câte ori apare un nou actor pe piaţă;
b) se stabileşte în mod democratic de către salariaţii acesteia;
c) arată ce trebuie să facă aceasta pentru a-şi îndeplini misiunea;
d) trebuie să fie cât mai flexibilă pentru a compensa perioadele de criză.
10. Modelul strategic LCAG a fost realizat de:

a) Harvard Business School;
b) Arthur D. Little;
c) Boston Consulting Group;
d) Michael E. Porter.
11. Puterea de negociere a cumpărătorilor nu este mare în măsura în care:

a) clienţii nu sunt concentraţi şi sunt numeroşi;
b) clienţii sunt concentraţi şi puţin numeroşi;
48
c) preţul de vânzare stabilit de organizaţie are o pondere nesemnificativă în cheltuielile
totale ale cumpărătorului;
d) calitatea produselor firmei este mult mai ridicată decât în cazul altor firme concurente.
12. Puterea de negociere a furnizorilor nu poate influenţa în mod direct activitatea

organizaţiei:
a) când există puţini furnizori pe piaţă;
b) când nu există înlocuitori pentru produsele oferite de furnizori;
c) când preţurile furnizorilor formează o parte importantă a cheltuielilor totale ale
organizaţiei;
d) când există mulţi furnizori pe piaţă.
13. Benchmarkingul este:

a) o metodă de analiză a portofoliului de activităţi;
b) o metodă comparativă;
c) o metodă de analiză a mediului general al firmei;
d) o metodă de analiză a mediului concurenţial al firmei.
14. Cumpărarea unei firme în cadrul unei filiere de afaceri sau unirea cu aceasta
reprezintă:
a) achiziţie şi fuziune conglomerată;
b) achiziţie şi fuziune concertată.
c) achiziţie şi fuziune orizontală;
d) achiziţie şi fuziune verticală.
15. Elementul care nu face parte din teoria lui Carl von Clausewitz referitoare la strategii
este:
a) avantajul concurenţial;
b) eficacitatea repartizării mijloacelor;
c) rapiditatea;
d) disponibilitatea.
16. Ce caracteristică referitoare la o resursă de care dispune o firmă nu este specifică

modelului de analiză VRIO?
a) resursă valoroasă;
b) resursă rentabilă;
c) resursă susţinută de organizaţie;
d) resursă inimitabilă.
17. Care dintre următoarele elemente nu face parte dintre factorii-cheie ai succesului,
enunţaţi de Keinichi Ohmae, sub denumirea de „cei trei C”?
a) corporaţia;
b) clienţii;
c) concurenţii;
49
d) calitatea.
18. Formularea unei strategii din perspectivă politică implică:

a) definirea misiunii, stabilirea viziunii şi a obiectivelor;
b) stabilirea metodelor de control utilizate;
c) stabilirea persoanelor şi a grupurilor de influenţă;
d) stabilirea metodelor de antrenare şi motivare.
19. Misiunea firmei:

a) permite să se înţeleagă care este raţiunea existenţei firmei;
b) este stabilită de către salariaţii semnificativi ai organizaţiilor;
c) este în funcţie de capitalul existent;
d) nu poate fi schimbată pe parcursul accesării de fonduri financiare.
20. Abilitatea managerială de a putea prevedea ceva şi de a vedea primul necesitatea

schimbării la nivelul unei organizaţii se numeşte:
a) misiune organizaţională;
b) sistem de valori organizaţional;
c) inteligenţă emoţională;
d) viziune organizaţională.
21. Tipul de planuri care se realizează la nivelul managementului de vârf din cadrul
organizaţiilor sunt:
a) planurile strategice;
b) planurile tactice;
c) planurile operaţionale;
d) planurile de marketing.
22. Nu face parte din modelul „Celor Cinci Forţe” elaborat de Michael E. Porter:
a) puterea de negociere a furnizorilor;
b) puterea organizaţiei;
c) riscul reprezentat de nou - intraţii pe piaţă;
d) riscul reprezentat de produsele de substituţie.
23. Nu face parte din categoria activităţilor de susţinere, în conformitate cu modelul

lanţului valoric a lui Michael E. Porter:
a) logistica operaţiunilor interne;
b) aprovizionarea;
c) managementul resurselor umane;
d) infrastructura firmei.
24. Nu face parte din categoria activităţilor primare, în conformitate cu modelul lanţului
valoric a lui Michael E. Porter:
a) logistica operaţiunilor interne;
50
b) dezvoltarea tehnologică;
c) logistica operaţiunilor externe;
d) marketingul.
25. Teoria intitulată „strategia înaintea structurii”, conform căreia iniţial se elaborează
strategia firmei, iar apoi se dezvoltă structura organizatorică, a fost elaborată de:
a) Michael E. Porter;
b) Igor Ansoff;
c) Alfred Chandler;
d) Peter F. Drucker.
26. Ce tip de schimbare strategică arată cea mai radicală transformare la nivelul unei
firme:
a) adaptarea;
b) evoluţia;
c) revoluţia;
d) reconstrucţia.
27. Ce semnificaţie are o valoare cuprinsă între 1,5 şi 2,0 referitoare la potenţialul unei
firme în cazul analizei puterii globale interne a acesteia:
a) potenţial foarte mare;
b) potenţial mic;
c) potenţial mare;
d) potenţial mediu.
28. Concepția managementului superior al organizației cu privire la profilul, obiectul de

activitate, identitatea și direcția majoră în care aceasta urmează să evolueze pe termen
lung este parte a cărei componente strategice?
a) obiectivele strategice;
b) deciziile strategice;
c) opțiunile strategice;
d) misiunea organizației.
29. În stabilirea obiectivelor pe termen lung, accentul se pune, în primul rând, pe

obiectivele de la:
a) nivelul strategic al firmei;
b) nivelul strategic operaţional;
c) nivelul strategic funcţional;
d) nivelul strategic informațional.
30. În situaţia în care un produs se află în faza de declin din punct de vedere al ciclului său
de viaţă şi nu mai există nici o posibilitate de reducere a costurilor se impune:
a) aplicarea unei strategii de consolidare;
b) aplicarea unei strategii de fragmentare;
51
c) aplicarea unei strategii de specializare;
d) aplicarea unei strategii de retragere.
31. Conceptul de strategie a fost definit pentru prima dată şi s-a dezvoltat:
a) în domeniul militar;
b) în domeniul politic;
c) în domeniul administrativ;
d) în domeniul economic.
32. „Arta războiului”, una dintre cele mai cunoscute şi mai vechi lucrări referitoare la
strategie a fost elaborată de:
a) Carl von Clausewitz;
b) Alexandru Macedon;
c) Napoleon;
d) Sun Tzu.
33. Managementul strategic este:

a) o formă de exprimare a funcţiei de previziune;
b) nu este o formă de exprimare a funcţiei de previziune;
c) axat mai mult pe evaluarea şi controlul sarcinilor de serviciu;
d) cel care determină structura organizatorică a firmelor comerciale.
34. Managementul strategic semnifică:

a) practicarea consecventă a principiilor previzionale în cadrul tuturor compartimentelor
organizaţiei;
b) forma de exprimare corectă a sarcinilor de serviciu a angajaților firmei în funcţie de
pregătirea profesională a acestora;
c) implicarea factorilor de conducere în realizarea sarcinilor de serviciu;
d) importanţa relaţiilor firmei cu mediul politic.
35. Care din afirmaţiile următoare referitoare la strategie este adevărată?

a) strategia este cuantificabilă şi este motivatoare;
b) strategia este definită înaintea acţiunii care va fi întreprinsă şi este dezvoltată în mod
conştient pentru un anumit scop;
c) strategia este definită înaintea acţiunii care va fi întreprinsă şi este cuantificabilă;
d) strategia este dezvoltată în mod conştient pentru un anumit scop şi este cuantificabilă.
36. Strategia de diferenţiere:

a) vizează specializarea firmei pe un segment şi ocuparea pe acel segment a unei poziţii de
neînlocuit;
b) presupune lărgirea gamei sortimentale a produselor executate pentru satisfacerea
cerinţelor şi exigenţelor individuale ale unui număr cât mai mare de clienţi;
c) vizează crearea unui element unic care să se regăsească la nivelul întregului sector de
activitate;
52
d) vizează crearea unui sortiment restrâns de produse prin concentrarea resurselor de
producţie asupra unui singur domeniu de activitate.
37. Conceptul de strategie având semnificaţia de ştiinţă a conducerii armatei provine de

la:
a) americani;
b) chinezi;
c) greci;
d) romani.
38. Strategia de specializare:

a) vizează specializarea firmei pe un segment şi ocuparea pe acel segment a unei poziţii de
neînlocuit;
b) presupune lărgirea gamei sortimentale a produselor executate pentru satisfacerea
cerinţelor şi exigenţelor individuale ale unui număr cât mai mare de clienţi;
c) vizează crearea unui element unic care să se regăsească la nivelul întregului sector de
activitate;
d) vizează crearea unui sortiment restrâns de produse prin concentrarea resurselor de
producţie asupra unui singur domeniu de activitate.
39. În procesul de planificare strategică, care se desfăşoară în cadrul organizaţiilor, prima

etapă este:
a) stabilirea valorii, misiunii şi viziunii organizaţionale;
b) definirea obiectivelor;
c) analiza SWOT;
d) elaborarea strategiei.
40. Puterea Globală Internă a Firmei (PGIF) este un indicator specific calculat în cazul:
a) modelului „Celor Cinci Forţe” a lui Michael Porter;
b) modelului SWOT;
c) modelului lui Boston Consulting Group (BCG);
d) modelului lui McKinsey.
41. Nu fac referire la modelul strategic enunţat de Henry Mintzberg:

a) strategia ca un model;
b) strategia ca o perspectivă;
c) strategia ca un lanţ al valorii;
d) strategia ca o poziţionare a firmei.
42. Strategia de produs care presupune lansarea produsului la un preţ scăzut şi cheltuieli
mari cu promovarea este:
a) strategia de fructificare rapidă a avantajului de piaţă;
b) strategia de fructificare lentă a avantajului de piaţă;
c) strategia de lansare lentă pe piaţă;
53
d) strategia de pătrundere rapidă pe piaţă.
43. Strategia cunoscută şi sub denumirea de strategie de nişă este:

a) strategia de concentrare;
b) strategia de diversificare;
c) strategia de diferenţiere;
d) strategia de specializare.
44. Diagnosticarea mediului general al unei firmei se realizează prin:

a) analiza PEST;
b) analiza lanţului valorii;
c) analiza comparativă;
d) analiza SWOT.
45. În cadrul modelului lui Boston Consulting Group, activităţile unei firme care au o
rentabilitate ridicată şi nevoi financiare reduse sunt:
a) activităţile „dilemă”;
b) activităţile „vedetă”;
c) activităţile „vacă cu lapte”;
d) activităţile „povară”.
46. Modelul strategic care urmăreşte analiza poziţiei concurenţiale şi atractivitatea

unităţilor strategice de afaceri (USA) este:
a) modelul „Celor Cinci Forţe”;
b) modelul lui Boston Consulting Group;
c) modelul lui Arthur D. Little;
d) modelul lui McKinsey.
47. Din categoria metodelor comparative utilizate în procesul de diagnosticare strategică a

firmei nu face parte:
a) analiza PEST;
b) analiza celor mai bune practici;
c) benchmarkingul;
d) analiza normelor din ramura de activitate.
48. Realizarea de alianţe strategice între firme concurente sunt cunoscute sub denumirea
de:
a) acorduri intrasectoriale;
b) joint-venture multinaţionale;
c) parteneriate verticale;
d) alianţe de cointegrare.
49. Analiza mediului concurenţial al unei firmei se realizează prin:

a) modelul lui Boston Consulting Group;
54
b) modelul lui Arthur D. Little;
c) modelul lui McKinsey;
d) modelul „Celor Cinci Forţe” a lui Michael Porter.
50. Demersul strategic ce presupune o planificare strategică de tipul „sus – jos – sus” este
specific pentru firmele:
a) germane;
b) japoneze;
c) franceze;
d) americane.
 Bibliografie:
1. Allaire Y., Fîrşirotu M.E., Management strategic. Strategiile succesului în afaceri, Ed.
Economică, Bucureşti, 1998
2. Băcanu B., Tehnici de analiză în managementul strategic, Ed. Polirom, Iaşi, 2007
3. Băcanu B., Practici de management strategic. Metode şi studii de caz, Ed. Polirom, Iaşi,
2006
4. Deac V., Bâgu C., Strategia firmei, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000
5. Istocescu A., Strategia şi managementul strategic al firmei, Ed. ASE, Bucureşti, 2003
6. Lynch R., Strategia corporativă, Ed. Arc, Chişinău, Moldova, 2002
7. Petrişor I., Managementul strategic al organizaţiilor. Politica generală a firmei, Ed.
Marineasa, Timişoara, 2001
8. Pop V., Management, economie, dezvoltare regională durabilă, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2006
9. Remeş E., Managementul strategic al firmei, Ed. Gutenberg Univers, Arad, 2011
10. Ursu D., Management strategic. Note de curs, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”
Arad, 2019
1-c 2-a 3-a 4-c 5-b 6-b 7-d 8-a 9-c 10-a
11-a 12-d 13-b 14-d 15-a 16-b 17-d 18-c 19-a 20-d
21-a 22-b 23-a 24-b 25-c 26-c 27-b 28-d 29-a 30-d
31-a 32-d 33-a 34-a 35-b 36-c 37-c 38-d 39-a 40-b
41-c 42-d 43-a 44-a 45-c 46-d 47-a 48-d 49-d 50-b
55
6. MANAGEMENTUL ASIGURĂRILOR
1. Apariţia şi evoluţia asigurărilor
2. Concepte teoretice ale asigurărilor
3. Elementele asigurării
4. Contractul de asigurare
5. Piaţa asigurărilor
6. Aspecte privind noţiunea de reasigurare
7. Asigurări de persoane
8. Asigurarea de bunuri
9. Asigurarea de răspundere civilă
10. Indicatori de evaluare a activităţii de evaluare
 Teste grilă:
1. Printre funcţiile asigurărilor regăsim:
a) funcţia de acoperire a pagubelor şi funcţia financiară a asigurării;
b) funcţia de acoperire a pagubelor şi funcţia gratuită a asigurării;
c) funcţia de neacoperire a pagubelor şi funcţia financiară a asigurării;
d) funcţia financiară a asigurării.
2. Caracterul „consensual” al contractului de asigurare face referire la:

a) faptul că, părţile se obligă reciproc una faţă de cealaltă, respectiv una să plătească
prima de asigurare, iar cealaltă să acorde despăgubirea, dacă este cazul;
b) faptul că, un contract implică neaparat consimţământul părţilor şi se încheie în formă
scrisă;
c) faptul că, efectele contractului pentru părţi depind de un eveniment viitor, nesigur,
incert;
d) faptul că, nu este vorba despre un contract cu titlu gratuit.
3. Caracterul „sinalagmatic” al contractului de asigurare face referire la:

prima de asigurare, iar cealaltă să acorde despăgubirea dacă este cazul;
scrisă;
56
6. Managementul asigurărilor
incert;
4. Caracterul „aleatoriu” al contractului de asigurare face referire la:

scrisă;
incert;
5. Caracterul „oneros” al contractului de asigurare face referire la:

scrisă;
incert;
6. Ordinea etapelor încheierii unui contract de asigurare este:

a) întocmirea ofertei de asigurare, evaluarea riscului care urmează să fie preluat de
asigurător şi emiterea poliţei de asigurare;
b) evaluarea riscului care urmează să fie preluat de asigurător, întocmirea ofertei de
asigurare şi emiterea poliţei de asigurare;
c) evaluarea riscului care urmează să fie preluat de asigurător şi emiterea poliţei de
asigurare;
d) emiterea poliţei de asigurare;
7. Modificarea contractului de asigurare presupune:

a) încetarea contractului în momentul expirării perioadei pentru care a fost încheiat;
b) apariţia unor circumstanţe exterioare contractului, a unor schimbări în raportul de
asigurare;
c) situaţia în care modificările la contractul de asigurare comunicate de asigurător sunt
apreciate ca fiind inacceptabile;
d) încălcarea prevederilor legale.
8. Nulitatea contractului de asigurare presupune:

asigurare;
57
9. Încetarea contractului de asigurare presupune:

a) sfârșitul contractului, în momentul expirării perioadei pentru care a fost încheiat;
asigurare;
10. Denunţarea contractului de asigurare presupune:

asigurare;
11. Reactivarea contractului de asigurare presupune:

asigurare;
d) reluarea plăţilor primelor de asigurare după o perioadă de timp în cazul în care a fost
întreruptă plata acestora.
12. Reînnoirea contractului de asigurare presupune:

a) existenţa dorinţei asiguratului de a continua raporturile de asigurare şi pentru perioada
următoare în momentul expirării perioadei pentru care a fost încheiat;
asigurare;
d) reluarea plăţilor primelor de asigurare după o perioadă de timp în cazul în care a fost
întreruptă plata acestora.
13. Asiguraţii sunt:

a) purtătorii cererii de asigurare;
b) entităţi care optimizează relaţiile din piaţă;
c) generatorii ofertei de asigurare;
d) entităţi care supraveghează piaţa de asigurări.
58
14. Asigurătorii sunt:

15. Societăţile de brokeraj sunt:

16. Agenţiile de rating financiar sunt:

d) evaluatorii independenţi ai pieţei de asigurări.
17. Reasiguratorii sunt:

b) societăţi care susţin stabilitatea financiară a asigurărilor;
18. Din punct de vedere al modului de preluare al riscului şi al administrării, asigurările de

persoane se împart în:
a) asigurări de viaţă cu acumulare de capital şi alte forme precum asigurări de accidente,
sănătate şi călatorie;
b) asigurări de viaţă cu acumulare de capital şi asigurări de accidente;
c) asigurări de viaţă cu acumulare de capital şi asigurări de sănătate şi călatorie;
d) asigurări facultative şi obligatorii.
19. În cazul contractului cu capitalizare (asigurări de persoane), dacă asiguratul doreşte să

întrerupă contractul înainte de data expirării acestuia, are dreptul să i se ramburseze o
anumită sumă denumită:
a) valoare de cumpărare;
b) valoare negociată la momentul deciziei de întrerupere a contractului;
c) valoare de răscumpărare;
a) nu are dreptul la rambursarea vreunei sume.
20. Asigurarea de tip zestre presupune că:

a) suma asigurată se plăteşte eşalonat în 4-5 ani sau integral la termen;
b) suma asigurată se plateşte integral la termen;
59
c) suma asigurată se plăteşte doar în cazul în care contractantul este încă în viaţă;
d) suma asigurată se plăteşte la deces.
21. Conform asigurării de bunuri pot fi asigurate, printre altele:

a) exclusiv clădiri şi alte construcţii;
b) mărfurile, materii prime şi auxiliare, materiale, semifabricatele, produse finite şi alte
mijloace circulante materiale, precum şi asigurarea de sănătate de călătorie;
c) clădiri şi alte construcţii, maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele, inventarul
gospodăresc şi alte mijloace fixe;
d) exclusiv clădiri.
22. Asigurările de răspundere civilă se împart în:

a) răspundere civilă legală şi răspundere civilă ilegală;
b) răspundere civilă legală şi răspundere civilă a bunurilor;
c) răspundere civilă legală şi răspundere civilă contractuală (profesională);
d) răspundere civilă legală şi răspundere civilă a banilor.
23. Printre produsele corespondente categoriei răspundere civilă legală întâlnim:

a) răspundere civilă a avocaților;
b) răspundere civilă a chiriașului față de proprietar;
c) răspundere civilă a prestatorilor de servicii;
d) răspundere civilă a medicilor.
24. Principalele forme ale asigurării de risc financiar sunt:

a) asigurarea de credite, asigurarea de garanţie / cauţiune / fidelitate şi asigurarea de
pierderi financiare din riscuri asigurate;
b) asigurarea de garanţie / cauţiune;
c) asigurarea RCA;
d) asigurarea de pierderi financiare din riscuri asigurate.
25. Agentul de asigurare, persoană fizică, trebuie:

a) să deţină diplomă de master;
b) să se constituie conform Legii nr. 31 / 1990 privind societăţile comerciale;
c) să nu fi fost declarat anterior în faliment;
d) să deţină diplomă de bacalaureat.
26. Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să:

b) să deţină diplomă de bacalaureat;
c) să aibe ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul;
d) să se constituie conform Legii nr. 31 / 1990 privind societăţile comerciale.
27. Agentul de asigurare, persoană fizică, trebuie:

60
b) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau cele prevăzute de
legislaţia financiar-fiscală;
c) să aibe ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul;
d) să se constituie conform Legii nr. 31 / 1990 privind societăţile comerciale.
28. Asigurarea de deces presupune că:

a) suma asigurată se plăteşte eşalonat în 4-5 ani sau integral la termen;
b) suma asigurată se plateşte integral la termen;
c) suma asigurată se plăteşte doar în cazul în care contractantul este încă în viaţă;
d) suma asigurată se plăteşte la deces.
29. Asigurarea de tip student presupune ca:

a) suma asigurată să se plătească eşalonat în 4-5 ani sau integral la termen;
b) suma asigurată să se platească integral la termen;
c) suma asigurată să se plătească doar în cazul în care contractantul este încă în viaţă;
d) suma asigurată să se plătească doar la deces.
30. Asigurarea locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, în

România este:
a) obligatorie persoanelor fizice şi juridice proprietare de imobile;
b) obligatorie persoanelor fizice şi facultativă persoanelor juridice proprietare de imobile;
c) facultativă persoanelor fizice şi obligatorie persoanelor juridice proprietare de imobile;
d) facultativă persoanelor fizice şi juridice proprietare de imobile.
31. Asigurarea de răspundere civilă a fost practicată pentru prima dată în:
a) Franţa;
b) Anglia;
c) SUA;
d) România.
32. În România, prima organizaţie de asigurare s-a constituit în anul 1844 în oraşul:
a) Bucureşti;
b) Braşov;
c) Brăila;
d) Botoşani.
33. După revoluţia din 1989, primele societăţi de asigurări pe acţiuni constituite cu capital
integral de stat, au fost:
a) Asigurarea Românească, Astra, Carom;
b) Asigurarea Românească, Astra;
c) Adas, Astra, Carom;
d) Adas, Astra.
34. Principiul „bunei credinţe” – în cazul asigurărilor se referă la faptul că:
61
a) fiecare dintre părţile contractante este obligată să-i dezvăluie celeilalte părţi toate
informaţiile care au legătură cu obiectul contractului;
b) între asigurat şi obiectul asigurat trebuie să existe o relaţie recunoscută din punct de
vedere juridic (ex. Relaţie de proprietate sau ipotecă);
c) atât înainte cât și după producerea evenimentului asigurat, asiguratul trebuie să se afle
în aceeași situaţie financiară;
d) părţile nu au obligaţii una faţă de cealaltă.
35. Principiul „interesul asigurabil” – în cazul asigurărilor se referă la faptul că:

b) între asigurat şi obiectul asigurat trebuie să existe o relaţie recunoscută din punct de
vedere juridic (ex. Relaţie de proprietate sau ipotecă);
d) părţile nu au obligaţii una faţă de cealaltă;
36. Principiul „indemnizării” – în cazul asigurărilor se referă la faptul că:

b) între asigurat şi obiectul asigurat trebuie să existe o relaţie recunoscută juridic (ex.
Relaţie de proprietate sau ipotecă);
d) părţile nu au obligaţii una faţă de cealaltă.
37. Din punct de vedere al ramurii de asigurare, asigurările se clasifică în:

a) asigurări obligatorii şi asigurări facultative;
b) asigurări de persoane, asigurări de bunuri, asigurări de răspundere civilă, asigurări de
interes financiar;
c) asigurări de persoane şi asigurări de bunuri;
d) asigurări de persoane, asigurări de bunuri, asigurări de interes financiar.
38. Din punct de vedere al regimului juridic, asigurările se clasifică în:

a) asigurări obligatorii şi asigurări facultative;
b) asigurări de persoane, asigurări de bunuri, asigurări de răspundere civilă, asigurări de
interes financiar;
c) asigurări de persoane şi asigurări de bunuri;
d) asigurări de persoane, asigurări de bunuri, asigurări de interes financiar.
39. Printre activităţile efectuate de un asigurător se pot regăsi:

a) operaţiuni de asigurare şi constituirea fondului de asigurare, plata unor despăgubiri;
b) plata unor despăgubiri și plata unor prime de asigurare;
c) plata unor prime de asigurare;
62
d) doar negocierea de contracte de asigurare.
40. Printre activităţile efectuate de un asigurat persoană fizică se pot regăsi:

a) plata unor prime de reasigurare;
b) plata unor despăgubiri;
c) operaţiuni de asigurare şi constituirea fondului de asigurare;
d) plata primelor de asigurare în vederea constituirii fondului de asigurare.
41. Răspunderea civilă constituie subiect de asigurare prin:

a) aceea că, în schimbul achitării de către asigurat sau contractant a unei prime de
asigurare, asigurătorul garantează persoanei ca asigurat, plata sumei asigurate stabilite
iniţial, în cazul producerii evenimentului asigurat;
b) aceea că, asigurătorul preia asupra sa obligaţiile de pierdere financiară pe care
asiguratul le-ar putea avea în urma neîncasării de către el a obligaţiilor financiare de la
clienţii săi;
c) aceea că, asigurătorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe care asiguratul le-ar
putea avea faţă de o terţă persoană, căreia asiguratul i-a pricinuit un prejudiciu;
d) aceea că, în schimbul achitării de către asigurat a unei prime de asigurare, asigurătorul
garantează persoanei plata sumei asigurate stabilite iniţial, în cazul decesului.
42. Un contract de asigurare se poate rezilia:

a) dacă evenimentul asigurat s-a produs înainte de începerea răspunderii societăţii de
asigurări sau producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă, deci asigurarea nu
mai are temei;
b) în cazul încălcării prevederilor legale cuprinse în contractul de asigurare, cum ar fi:
încheierea unor contracte de asigurare pentru autoturisme avariate sau neînmatriculate,
declaraţii incomplete sau neexacte făcute de asigurat, preluarea unor riscuri excluse, a
unor bunuri sau persoane neasigurabile;
c) plata în avans a primelor de asigurare;
d) nu se poate rezilia.
43. Instituţia care supervizează şi reglementează piaţa asigurărilor în România este:

a) Fondul de garantare a asiguraților;
b) Autoritatea de Supraveghere Financiară;
c) Uniunea naţională a asigurătorilor şi reasigurătorilor din România;
d) Fondul de garantare a asiguraților din Uniunea Europeană.
44. Printre caracteristicile agentului de asigurare regăsim:

a) se constituie doar ca persoană juridică;
b) poate intermedia aceleaşi clase de asigurări în numele şi pe seama mai multor
asigurători;
c) poate mijloci doar operaţiuni de asigurare;
d) poate intermedia aceleaşi clase de asigurări în numele şi pe seama unui singur
asigurător.
63
45. Printre caracteristicile brokerilor de asigurare regăsim:

a) se constituie doar ca persoană juridică;
b) poate intermedia aceleaşi clase de asigurări în numele şi pe seama unui singur
asigurător;
c) poate mijloci doar operaţiuni de asigurare;
d) se constituie ca persoana fizică.
46. Reasigurările proporţionale presupun ca:

a) asigurătorul direct să cedeze reasigurătorului un procent din risc, plătind pentru aceasta
acelaşi procent din primă iar reasigurătorul plăteşte acelaşi procent din daune;
b) asigurătorul direct să plătească reasigurătorului prima stabilită, iar reasigurătorul
plăteşte pentru daune care depăşesc o anumită limită;
c) nu există această formă de reasigurare;
d) este o altă denumire a asigurării RCA.
47. Printre activităţile efectuate de un contractant se pot regăsi:

a) operaţiuni de asigurare şi constituirea fondului de asigurare, plata unor despăgubiri;
b) plata unor despăgubiri, plata unor prime de asigurare;
c) contractarea unei asigurări şi plata unor prime de asigurare în numele unui asigurat faţă
de care are un interes;
d) doar negocierea de contracte de asigurare.
48. În practică pot constitui subiecte ale asigurărilor:

a) bunurile;
b) persoanele;
c) răspunderea civilă şi riscul financiar;
d) punctele a), b) şi c).
49. Riscul constituie element al unei asigurări dacă îndeplineşte următoarele:

a) să fie posibil şi real;
b) să aibă caracter incert;
c) să se producă indiferent de voinţa asiguratului;
d) punctele a), b) şi c).
50. Perioada de asigurare poate fi:

a) doar anuală;
b) doar semestrială;
c) se stabileşte în funcţie de obiectul asigurării, putând varia între câteva zile şi ani;
d) trimestrială.
64
 Bibliografie:
1. Cistelecan L., Nicușor M., Udrea R., Cistelecan D., Manole B., Tratat de asigurări
comerciale. Economia asigurărilor. Tehnica asigurărilor, Ed. Academiei Române, București,
2013
2. Ionescu R., Orheian O.M., Asigurări și reasigurări. Manual de studiu individual, Ed.
Universitară, București, 2012
3. Dudaş L., Managementul asigurărilor. Note de curs, Universitatea de Vest „Vasile
Goldiş” Arad, 2019
4. Văcărel I., Bercea F., Asigurări şi reasigurări, ediţia a IV-a, Ed. Expert, Bucureşti, 2009
5. Legea privind Asigurările şi Reasigurările în România, nr. 136 din 1995 cu completările şi
modificările ulterioare
6. OUG nr. 54 / 2016
7. Legea nr. 449 / 2006 cu modificările şi completările ulterioare
8. Normele ASF
1–a 2–b 3–a 4–c 5–d 6–a 7–b 8–d 9–a 10–c
11–d 12–a 13–a 14–c 15–b 16–d 17–b 18–a 19–c 20–b
21–c 22–c 23–b 24–a 25–d 26–d 27–b 28–d 29–a 30–a
31–a 32–b 33–a 34–a 35–b 36–c 37–b 38–a 39–a 40–d
41–c 42–a 43–b 44–d 45–a 46–a 47–c 48–d 49–d 50–c
65
7. MANAGEMENT INTERNAȚIONAL
1. Conceptul şi necesitatea managementului comparat internaţional
2. Cultura şi influenţa sa asupra managementului organizaţiei
3. Managementul în SUA
4. Managementul în Japonia
5. Managementul în Uniunea Europeană
6. Managementul în China
7. Managementul în ţările islamice
8. Managementul în America Latină
 Teste grilă:
1. În cazul S.U.A., un indice mare (peste 90) în privinţa dimensiunii culturale individualism /
colectivism semnifică:
a) libertate de acţiune, iniţiativă, evoluţie pe cont propriu a indivizilor în afaceri;
b) lipsa de interes a individului pentru problemele celorlalţi membri ai societăţii;
c) control ridicat din partea autorităţilor în privinţa modului de iniţiere şi derulare a
afacerilor individuale;
d) predominanţa în economie a firmelor mari în raport cu firmele mici şi mijlocii.
2. Care dintre următoarele elemente nu caracterizează contextul politico-economic actual

din S.U.A.?
a) stabilitatea politică, marcată de succesiunea la putere a două mari formaţiuni politice
(Partidul Democrat şi Partidul Republican);
b) predominanţa în economie a firmelor mici şi mijlocii în detrimentul firmelor mari;
c) o legislaţie economică stabilă, simplă, coerentă, bazată pe o constituţie care, cu foarte
puţine amendamente, creează premisele funcţionării unui sistem economico-social axat
pe libertate şi egalitate;
d) existenţa unei pieţe negre, neoficiale, de dimensiuni mari ca proporţie, comparativ cu
alte ţări, care ar favoriza spălarea de bani proveniţi din activităţi ilicite.
3. Sistemul angajării pe viaţă a salariaţilor în cadrul unei companii este aplicat în

managementul:
a) american;
66
7. Management internaţional
b) european;
c) japonez;
d) din ţările islamice.
4. Principalul criteriu pe baza căruia se realizează recompensarea salariaţilor în companiile

japoneze este:
a) performanţa profesională;
b) vechimea în muncă;
c) nivelul studiilor efectuate;
d) numărul de ore lucrate.
5. În cadrul cărui sistem de management este specifică adoptarea deciziilor prin consens?
a) german;
b) britanic;
c) american;
d) japonez.
6. Care din următoarele elemente nu reprezintă o caracteristică a managerilor japonezi?

a) vârsta medie a managerilor japonezi este redusă;
b) vârsta medie a managerilor japonezi este ridicată;
c) promovarea managerilor se face în funcţie de vechime;
d) majoritatea managerilor deţin o diplomă universitară.
7. Aplicarea pe scară largă a principiului rotaţiei posturilor, în vederea unei integrări cât
mai eficiente a salariaţilor în cadrul unei companii, este specifică sistemului de
management:
a) american;
b) european;
c) japonez;
d) din ţările islamice.
8. Care dintre următoarele dimensiuni culturale, conform teoriei managementului

structurilor multiculturale a lui Geert Hofstede, nu este caracteristică pentru Japonia?
a) masculinitate;
b) evitarea puternică a incertitudinii;
c) individualism;
d) colectivism.
9. Cea mai larg acceptată explicaţie a „miracolului japonez” a constat în:

a) poziţia geografică a Japoniei;
b) sistemul de management practicat în companiile japoneze;
c) specificul culturii tradiţionale japoneze;
d) teoria supraomului japonez, care se mulţumea cu puţin şi producea mult.
67
10. Care dintre elementele specifice din cultura japoneză are semnificaţia unor grupări
monopoliste de firme conduse de o familie sau controlate de ea prin intermediul unui
holding?
a) Zaibatsu;
b) Mura;
c) Amae;
d) Dozoku.
11. În cazul Japoniei, un indice mare (de peste 90) în privinţa evitării incertitudinii este
generat în cea mai mare măsură de:
a) condiţiile climatice, geografice şi tectonice specifice zonei în care este poziţionată
Japonia;
b) monarhia ereditară ca sistem de guvernare;
c) diversitatea şi toleranţa religioasă;
d) concurenţa cu S.U.A. şi Uniunea Europeană pentru supremaţia economică mondială.
12. Conform teoriei managementului structurilor multiculturale a lui Geert Hofstede,

grupul de ţări din cadrul Uniunii Europene caracterizat printr-un individualism puternic, o
distanţă mică faţă de putere, o evitare puternică a incertitudinii şi un coeficient de
masculinitate ridicat este:
a) grupul ţărilor din sudul continentului;
b) grupul ţărilor latine;
c) grupul ţărilor anglo-saxone;
d) grupul ţărilor nordice.

grupul de ţări din cadrul Uniunii Europene caracterizat de cel mai ridicat nivel de
feminitate este:
a) grupul ţărilor anglo-saxone;
b) grupul ţărilor nordice;
c) grupul ţărilor din centrul continentului;
d) grupul ţărilor latine.

grupul de ţări din cadrul Uniunii Europene caracterizat de cel mai ridicat nivel de
colectivism este:
a) grupul ţărilor anglo-saxone;
b) grupul ţărilor nordice;
c) grupul ţărilor din centrul continentului;
d) grupul ţărilor latine.
15. Principalul mod de constituire a organizaţiilor sindicale în ţările membre ale Uniunii
Europene este:
a) pe companie;
68
b) pe state;
c) pe zone geografice;
d) pe domenii, ramuri şi meserii.
16. Care dintre grupurile de ţări din cadrul Uniunii Europene se caracterizează printr-un
foarte dezvoltat sector al asistenţei sociale, în care statul şi cetăţenii îşi asumă în mod
reciproc obligaţii, acces liber la resurse, acceptarea conştientă de responsabilităţi în acest
domeniu?
a) grupul ţărilor din centrul continentului;
b) grupul ţărilor latine;
c) grupul ţărilor anglo-saxone;
d) grupul ţărilor nordice.
17. Economia cărei ţări este caracterizată de un capitalism familial?

a) Marea Britanie;
b) S.U.A.;
c) Germania;
d) Japonia.
18. Care dintre următorii factori nu au generat declinul economic înregistrat în ţările din
Uniunea Europeană în raport cu S.U.A., Japonia şi China din ultimele decenii:
a) diversitatea etnică, culturală şi lingvistică;
b) îmbătrânirea populaţiei şi sporul natural negativ;
c) pierderea coloniilor de celelalte continente ale Globului;
d) dispariţia regimurilor comuniste din Europa de Est.
19. Care din următorii factori nu a contribuit în mod direct la ascensiunea economică a
Chinei în ultimele 2 decenii?
a) relaxarea regimului politic;
b) o mai mare deschidere în privinţa schimburilor comerciale;
c) politica demografică de limitare a sporului natural;
d) investiţiile masive ale Chinei în afacerile din străinătate.
20. Este o caracteristică a economiilor din ţările islamice faptul că:

a) stilul de management adoptat preponderent în cadrul companiilor este cel participativ;
b) desfăşurarea negocierilor de afaceri se realizează încet, pe parcursul mai multor zile;
c) structurile organizatorice în cadrul companiilor sunt foarte bine puse la punct;
d) managerii, în general, sunt persoane calificate, competente şi care adoptă metode de
conducere ştiinţifice.
21. Conform teoriei managementului structurilor multiculturale a lui Geert Hofstede nu

caracterizează ţările islamice faptul că:
a) feminitatea este ridicată;
b) masculinitatea este puternică;
69
c) colectivismul este accentuat;
d) distanţa faţă de putere este mare.
22. Principalul tip de structură organizatorică existent în cadrul companiilor din ţările
islamice este:
b) structura de tip reţea;
c) structura funcţională;
d) structura informală.
23. În cazul majorităţii ţărilor arabe, un indice mare al masculinităţii este generat în cea
mai mare măsură de:
a) slaba dezvoltare economică;
b) caracteristicile religiei islamice;
c) tendinţa de a combate valorile culturale specifice Occidentului;
d) ponderea mai mare a populaţiei de sex masculin în raport cu populaţia de sex feminin.
24. Care din următoarele reprezintă elemente caracteristice ale economiilor din ţările
islamice?
a) sunt conduse de regimuri democratice, iar economiile funcţionează liber, după
mecanismele pieţei;
b) dezvoltarea economică din ultimii ani este accelerată, bazată, mai ales, pe utilizarea
resurselor naturale importante de care aceste state dispun;
c) sunt state foarte dezvoltate din punct de vedere economic;
d) managementul companiilor este foarte performant, bazat pe calificare şi competenţă
ridicată.
25. Nu este o caracteristică specifică a negocierilor de afaceri în ţările din America Latină
faptul că:
a) procesul de negociere se desfăşoară dificil şi durează o perioadă îndelungată de timp;
b) contractele negociate nu sunt adesea ferm respectate de către parteneri;
c) în procesul de negociere, partenerul de afaceri este perceput, de regulă, drept un rival
care trebuie învins prin orice mijloc;
d) procesul de negociere se desfăşoară uşor, într-o perioadă de timp relativ scurtă.
26. Perechea de dimensiuni culturale care nu face parte din teoria diferenţelor culturale
enunţată de Fons Trompenaars este:
a) universalism / particularism;
b) individualism / colectivism;
c) masculinitate / feminitate;
d) neutru / afectiv.
70
27. Care din următoarele elemente reprezintă o particularitate a culturilor caracterizate
prin „statut atribuit”, în conformitate cu teoria diferenţelor culturale a lui Fons
Trompennars?
a) folosirea titlurilor numai când au relevanţă pentru competenţa persoanei;
b) managerii sunt în general persoane mai în vârstă şi se preferă bărbaţii;
c) respectul superiorilor venit din partea subalternilor are la bază performanţele acestora;
d) managerii sunt în general mai tineri, dispuşi la schimbări şi sunt mai agresivi.
28. Un indice scăzut în cazul dimensiunii culturale masculinitate / feminitate la nivelul unei
ţări, în conformitate cu modelul structurilor multiculturale a lui Geert Hofstede are
semnificaţia:
a) în ţara respectivă, predominant bărbaţii au acces la funcţii de conducere reprezentative;
b) în ţara respectivă, repartizarea rolurilor indivizilor în funcţie de sex se face în mod
echitabil;
c) în ţara respectivă, predominant femeile au acces la funcţii de conducere reprezentative;
d) în ţara respectivă, femeile nu au dreptul să acceadă la nici o funcţie de conducere.
29. Care din următoarele componente ale culturii organizaţionale prin intermediul cărora
poate fi implementată o strategie de firmă nu face parte din reţeaua culturală?
a) rutinele şi practicile;
b) climatul organizaţional;
c) simbolurile;
d) povestirile şi legendele.
30. În conformitate cu modelul lui Charles Handy, tipul de cultură organizaţională ce se

bazează pe un sistem în care există comitete, structuri şi un grup restrâns de manageri
care iau deciziile finale în cadrul firmei este:
a) cultura persoanei;
b) cultura puterii;
c) cultura rolurilor;
d) cultura sarcinii.
31. Cele trei straturi culturale care definesc orice tip de cultură sunt următoarele:
a) concepţiile de bază despre viaţă, operele realizate de către indivizi, setul de cunoştinţe
ale indivizilor;
b) simbolurile şi produsele, valorile şi normele, concepţiile de bază despre viaţă;
c) valorile şi normele, operele realizate de către indivizi, limba vorbită;
d) cunoştinţele, atitudinile, valorile şi normele.
32. Nu reprezintă simboluri şi produse ce fac parte din stratul exterior al culturii unei
naţiuni:
a) limba vorbită;
b) comportamentul indivizilor;
c) hrana;
71
d) arhitectura şi monumentele.
33. Conform teoriei lui Alfred Chandler, tipul de capitalism ce caracterizează economia din
Marea Britanie este:
a) capitalismul de grup;
b) capitalismul managerial;
c) capitalismul familial;
d) capitalismul de tranziţie.
S.U.A. este:
Japonia este
36. Câte dimensiuni culturale perechi formează actualmente modelul structurilor

multiculturale a lui Geert Hofstede?
a) 7;
b) 6;
c) 5;
d) 4.
37. Conform teoriei structurilor multiculturale a lui Geert Hofstede nu reprezintă o

caracteristică a ţărilor cu distanţă ierarhică mică faptul că:
a) au o pondere mare a clasei de mijloc;
b) sunt ţări cu o industrie şi un urbanism foarte dezvoltate;
c) au regimuri politice democratice, reprezentative;
d) bogăţia, puterea şi informaţia sunt concentrate în mâna elitelor tradiţionale.
38. Conform teoriei managementului structurilor multiculturale a lui Geert Hofstede nu

reprezintă o caracteristică a ţărilor de tip colectivist faptul că:
a) în cadrul organizaţiilor, managerii sunt interesaţi de inovare, progres, creativitate,
schimbare;
b) promovarea angajaţilor în cadrul organizaţiilor se bazează pe criterii de senioritate;
c) salariaţii aşteaptă ca organizaţia din care fac parte să se ocupe de ei;
d) viaţa privată a membrilor societăţii este influenţată de grup.
72
39. Conform teoriei managementului structurilor multiculturale a lui Geert Hofstede, ţările
cu o puternică masculinitate se caracterizează prin faptul că:
a) atât femeile, cât şi bărbaţii sunt considerate modele de urmat în cadrul familiei şi a
societăţii;
b) poziţia femeii în cadrul familiei este foarte puternică;
c) rolurile atribuite bărbaţilor şi femeilor în societate se suprapun adeseori;
d) banii, bunurile materiale şi puterea sunt considerate elemente foarte importante în
societate.
40. Care din următoarele elemente reprezintă o caracteristică a „culturilor neutre”?

a) oamenii îşi exteriorizează sentimentele şi trăirile atât verbal, cât şi nonverbal;
b) emoţiile indivizilor sunt exprimate normal, sincer, spontan, fără inhibiţii;
c) emoţiile indivizilor pot apărea doar ocazional;
d) comunicarea este dramatică, personalizată, marcată de gesturi multiple.
41. Ce tip de companie reprezintă o federaţie descentralizată de bunuri şi responsabilităţi,

cu un sistem de management caracterizat printr-un control financiar simplu?
a) compania multinaţională;
b) compania mondială;
c) compania transnaţională;
d) compania naţională.
42. Ce tip de companie constă dintr-un nucleu central, care concentrează capitalurile,
capacităţile şi responsabilităţile, precum şi din activităţi desfăşurate în alte ţări, pentru
lansarea unor produse sau servicii specifice?
a) compania naţională;
b) compania multinaţională;
c) compania transnaţională;
d) compania mondială.
43. Tipul de întreprindere cu forma de constituire şi organizare cea mai simplă, ce se

regăseşte în activitatea economică din S.U.A. este:
a) joint-venture;
b) corporation;
c) proprietarship;
d) partnership.
44. Nu constituie o trăsătură a întreprinderii societare (partnership) faptul că:

a) fiecare partener contribuie la formarea societăţii cu bani, proprietăţi sau muncă;
b) toţi partenerii sunt răspunzători pentru obligaţiile legale, inclusiv cu averile personale;
c) este o entitate legală, separată şi distinctă de persoanele proprietarilor;
d) profitul întreprinderii este considerat ca parte a veniturilor proprietarilor.
73
45. Organizaţiile sindicale în S.U.A. sunt constituite:
a) pe companie;
b) pe state;
c) pe zone geografice;
d) pe domenii, ramuri şi meserii.
46. Ce tip de structură organizatorică prezentă în cadrul firmelor din S.U.A. presupune
organizarea subdiviziunilor pe principalele funcţiuni sau domenii de activitate ale firmei?
b) structura teritorială;
c) structura funcţională;
d) structura reţea.
47. Care este principala trăsătură care caracterizează întreprinderile americane de tip
„corporaţie”?
a) reprezintă o entitate legală, separată şi distinctă de persoanele proprietarilor;
b) sunt cele mai numeroase ca pondere în cadrul economiei americane;
c) toţi asociaţii sunt răspunzători pentru obligaţiile legale inclusiv cu averile personale;
d) profitul întreprinderii este considerat parte a veniturilor proprietarilor.
48. Cea mai mare diferenţă între salariile managerilor de vârf şi salariile angajaţilor se
manifestă în:
a) S.U.A.;
b) Japonia;
c) Germania;
d) China.
49. Nu reprezintă caracteristici ale sistemului decizional din firmele americane faptul că:
a) predomină deciziile individuale;
b) deciziile sunt luate aproape în exclusivitate de către manageri;
c) procesul decizional este centralizat;
d) predomină deciziile de grup.
50. Care dintre următoarele criterii de promovare a personalului nu este specific pentru
firmele americane?
a) realizările profesionale;
b) vechimea şi experienţa;
c) nivelul de pregătire;
d) competenţa profesională.
74
 Bibliografie:
1. Burduş E., Management comparat internaţional, ediţia a IV-a, Ed. Pro Universitaria,
Bucureşti. 2012
2. Collins J., Brierthy W., Gordon C., King P., Business Culture in Europe, Heineman
Professional Publishing, London, Oxford, 1990
3. Dent C.M. (Ed.)., China, Japan and Regional Leadership in East Asia. Cheltenham &
Northampton: Edward Elgar, USA, 2008
4. Edfeldt R., Global Comparative Management: A Functional Approach, SAGE
Publications, 2010
th
5. Handy C.B., Understanding Organisations, 4 edition, Penguin, Londra, 1993
6. Hofstede G., Hofstede G.J., Minkov M., Cultures and Organizations: Software of the
Mind, 3rd edition, McGraw-Hill USA, 2010
7. Hofstede G., Managementul structurilor multiculturale, Ed. Economică, Bucureşti, 1996
8. Istocescu A., Management comparat internaţional, Ed. ASE, Bucureşti, 2005
9. Koen C., Comparative International Management, McGraw Hill Education, Berkshire,
2005
th
10. Mullins L.J., Management and Organisational Behaviour, 8 edition, Financial Times
Press, Londra, 2009
11. Nicolescu O., Management comparat. Uniunea Europeană, Japonia şi S.U.A., ediţia a
III-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2006
12. Popa I., Filip R., Managementul internaţional, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
13. Remeş E., Management internațional. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
14. Trompenaars F., Prud’Homme P., Managing Change Across Corporate Cultures, Wiley,
New York, 2004
15. Zecheru V., Management în cultură, Ed. Centrului pentru formare, educaţie
permanentă şi management în domeniul culturii, Bucureşti, 2001
1-a 2-d 3-c 4-b 5-d 6-a 7-c 8-c 9-b 10-a
11-a 12-c 13-b 14-c 15-d 16-d 17-a 18-d 19-c 20-b
21-a 22-d 23-b 24-b 25-d 26-c 27-b 28-b 29-b 30-c
31-b 32-b 33-c 34-b 35-a 36-b 37-d 38-a 39-d 40-c
41-a 42-d 43-c 44-c 45-d 46-c 47-a 48-a 49-d 50-b
75
8. MANAGEMENTUL CALITĂŢII
1. Introducere – definiții, calitate totală, Sistemul de Management al calității
2. Standardele internaționale din familia ISO 9000
3. Managementul total al calității în servicii
4. Costurile calității
5. Auditul calității
6. Certificarea calității
 Teste grilă:
1. Românul care a statuat trilogia calității a fost:
a) Philip B. Crosby;
b) Edward Deming;
c) Joseph M. Juran;
d) Ishikawa.
2. În Japonia, strategia îmbunătățirii continue are în vedere îmbunătățirea treptată și

continuă a calității produselor și serviciilor, ca și a productivității și compe titivității, cu
participarea întregului personal, și se numește:
a) KAIZEM;
b) KAIZET;
c) KAIZEN;
d) KAIZEL.
3. Etapele din ciclul lui Deming sunt:

a) PEVA;
b) PEVE;
c) PENA;
d) PEDA.
4. Procesul de fabricare și livrare de piese sau subansambluri numai la timpul potrivit,

stabilite prin comenzi care vin de la postul următor de lucru, poartă denumirea de:
a) Just in line (JIL);
b) Just in time (JIT);
76
8. Managementul calităţii
c) Just in stime (JIS);
d) Just in cline (JIC).
5. Demeritele sunt:
a) indicatori care exprimă calitatea prin intermediul utilității produselor;
b) indicatori care exprimă calitatea prin intermediul costurilor la producător;
c) indicatori care exprimă raportul calitate – preț;
d) indicatori care exprimă calitatea prin intermediul defectelor, după natura şi gravitatea
lor.
6. Calitatea de conformitate reprezintă:

a) ansamblui de proprietăţi stabilit de către concurenţă pentru un produs;
b) gradul în care durabilitatea produsului este conformă cu consumabilitatea acestuia;
c) măsura în care ansamblul de caracteristici intrinseci ale unui produs sunt conforme cu
satisfacția consumatorului;
d) măsura în care ansamblul de caracteristici intrinseci ale unui produs sunt conforme cu
standardul, fişa tehnică, specificaţia de contract.
7. Obiectivul „Zero Defecte” a fost introdus de către calitologul:

a) Juran;
b) Crosby;
c) Deming;
d) Reyes.
8. Care din următoarele metode de apreciere a calităţii are ca scop „punerea la dispoziţia
consumatorului a unui criteriu eficient utilizat la achiziţionarea produselor”?
a) metoda punctajului general;
b) metoda analizei comparative a calităţii;
c) metoda valorii absolute a parametrilor;
d) metoda calitate – preț.
9. Care din următoarele dimensiuni privind calitatea serviciilor, este rezultatul prestării în
timp?
a) credibilitatea;
b) responsabilitatea;
c) amabilitatea;
d) eficacitatea.
10. Cerințele calității, sunt grupate astfel:

a) clase, categorii, funcții;
b) proprietăți, caracteristici, funcții;
c) caracteristici, funcții;
d) clase, caracteristici.
77
11. Relația dintre calitatea producției și calitatea produselor (triunghiul calității) reflectă:
a) calitatea produsului este direct proporțională cu produsul dintre calitatea cerută de
beneficiar, calitatea concepției și calitatea fabricației;
b) invers proportională cu calitatea fabricației;
c) depinde doar de calitatea concepției;
d) depinde doar de calitatea fabricației.
12. Produsele noi diversificate sunt obținute:

a) prin creșterea mărimii proprietăților existente;
b) prin extinderea numărului de proprietăți;
c) pe baza unor principii noi de funcționare;
d) pentru acoperirea unor nevoi noi.
13. Produsele noi modernizate sunt obținute:

a) din materii prime noi;
b) pe baza unor principii noi de funcționare;
c) pentru acoperirea unor nevoi latente;
d) prin creșterea numărului de proprietăți sau prin îmbunătățirea caracteristicilor
existente.
14. Fiabilitatea este sinonimă cu durabilitatea:

a) da;
b) uneori;
c) nu;
d) sunt noțiuni identice.
15. Proprietăţile senzoriale sunt:

a) gustative, vizuale, olfactive şi acustice;
b) vizuale, gustative, olfactive, acustice şi cutanate;
c) olfactive și acustice;
d) gustative și vizuale.
16. Proprietăţile generale ale mărfurilor sunt:

a) proprietăţi gustative, tactile, olfactive;
b) proprietăţi fizice, mecanice, chimice, psihosenzoriale, proprietăţi funcţionale, estetice,
ergonomice, ecologice, economice;
c) proprietăţi tehnice, economice;
d) proprietăți tactile și olfactive.
17. Ipostazele calităţii care apar în relaţia dintre producător şi beneficiar sunt:
a) calitatea proiectată, omologată, prescrisă, fabricată, contractată, livrată, reală;
b) calitatea materiilor prime şi semifabricatelor;
c) calitatea procesului tehnologic şi a forţei de muncă;
d) calitatea proiectată,omologată și prescrisă.
78
18. Proprietăţile psihosenzoriale ale mărfurilor sunt:

a) proprietăţi fizico-chimice;
b) proprietăţile determinate de relaţia marfă-om;
c) proprietăţi olfactive şi gustative, tactile şi estetice;
d) proprietăți tactile și estetice.
19. Calitatea totală:

a) înglobează toate conceptele privind sistemele de asigurare a calităţii, inclusiv
managementul calităţii;
b) este parte componentă a managementului calităţii;
c) doar componentele legate strict de calitate;
d) doar aspectele legate de managementul calității.
20. Documentaţia sistemului de management al calităţii cuprinde:

a) documente şi acte  proceduri  instrucţiuni de lucru;
b) documentele calităţii (nivelul C)  procedurile (nivelul B)  manualul calităţii (nivelul
A);
c) proceduri  instrucţiuni de lucru;
d) documente, acte și manualul calităţii (nivelul A).
21. Care este documentul care descrie activitatea compartimentelor funcţionale?

a) instrucţiunile de lucru;
b) manualul calităţii;
c) procedurile calităţii;
d) standardul ISO 9001 / 2000.
22. Cerințele SR EN ISO 9001:2000 referitoare la politica în domeniul calității sunt:

a) conducerea de vârf trebuie să-şi definească politica în domeniul calităţii şi să se asigure
că: corespunde nevoilor organizaţiei şi ale clienţilor săi, include îmbunătăţirea continuă,
este înţeleasă şi implementată, este revizuită;
b) departamentele trebuie să-şi definească politica în domeniul calităţii şi să se asigure că:
corespunde nevoilor organizaţiei şi ale clienţilor săi, include îmbunătăţirea continuă, este
înţeleasă şi implementată, este revizuită;
c) conducerea de vârf trebuie să-şi definească politica în domeniul calităţii şi să se asigure
că: oferă un cadru pentru stabilirea şi revizuirea obiectivelor referitoare la calitate;
d) angajații trebuie să -şi definească politica în domeniul calităţii şi să se asigure că oferă un
cadru pentru stabilirea şi revizuirea obiectivelor referitoare la calitate.
23. Recomandările privind elaborarea obiectivelor referitoare la calitate sunt următoarele:

a) nu trebuie să reprezinte o constrângere, trebuie să fie formulate clar;
b) trebuie să fie realiste, trebuie stabilite responsabilităţi şi termene precise pentru
realizarea lor;
79
c) nu trebuie să reprezinte o constrângere, trebuie să fie formulate clar, trebuie să fie
realiste, trebuie stabilite responsabilităţi şi termene precise pentru realizarea lor;
d) trebuie să fie formulate clar.
24. Standardele internaþionale ISO 9000 sunt:

a) standarde generale, care conţin cerinţe referitoare la sistemul de management al
calităţii organizaţiilor şi recomandări privind îmbunătăţirea performanţelor acestora;
b) standarde specifice, care conţin cerinţe referitoare la sistemul de management al
calităţii organizaţiilor şi recomandări privind îmbunătăţirea performanţelor acestora;
c) standarde specifice, care conţin recomandări privind îmbunătăţirea performanţelor
acestora;
d) standarde specifice, care conţin cerinţe referitoare la sistemul de management al
calităţii organizaţiilor.
25. Conţinutul unei proceduri cuprinde:

a) scopul şi domeniul de aplicare, ce trebuie făcut, de către cine, când, unde, cum trebuie
procedat, ce fel de materiale, echipamente, documente utilizate, cum trebuie activitatea
specificată şi ţinută sub control;
b) scopul şi domeniul de aplicare a procedurii, ce trebuie făcut şi de către cine, când, unde,
ce fel de materiale, echipamente, cum trebuie activitatea specificată şi ţinută sub control;
c) ce trebuie făcut şi de către cine, când, unde, cum trebuie procedat, ce fel de materiale,
echipamente, documente ce trebuie utilizate;
d) documente ce trebuie utilizate.
26. Avantajele manualului calităţii sunt:

a) facilitează înţelegerea termenelor care trebuie respectate;
b) facilitează realizarea obiectivelor, prin definirea structurii organizatorice şi a
responsabilităţilor privind realizarea şi îmbunătăţirea calităţii;
c) politica în domeniul calităţii este cunoscută de toți colaboratorii;
d) prezintă restricțiile din domeniul calităţii.
27. Indicatorii complecşi de calitate permit:

a) compararea unor niveluri calitative diferite;
b) cunoaşterea ponderilor caracteristicilor de calitate;
c) ierarhizarea produselor după calitate;
d) sistematizarea calităţii produselor.
28. Care dintre activităţile din bucla calităţii are ponderea cea mai mare în stabilirea
calităţii produsului finit?
a) proiectarea;
b) planificarea;
c) producţia;
d) transportul.
80
29. Calitatea contractată exprimă:
a) pretenţiile legislaţiei de calitate;
b) pretenţiile rezultate din proiectare;
c) pretenţiile beneficiarului;
d) pretențiile producătorului.
30. Care dintre afirmațiile următoare referitoare la caracteristicile de calitate esențiale ale
unui material complex de ambalare nu este adevărată?
a) rezistența la temperaturi ridicate;
b) impermeabilitatea la vapori de apă, gaze;
c) rezistență foarte mare la compresare;
d) să fie biodegradabile.
31. Definirea managementului calităţii este:

a) un ansamblu de instrumente şi tehnici specifice în realizarea unor produse superioare;
b) o strategie de management global pe termen lung cu participarea întregului personal;
c) un sistem de management centrat pe calitate, bazat pe participarea tuturor membrilor
săi prin care se asigură succesul pe termen lung prin satisfacerea clientului şi avantaje
pentru organizaţie şi societate;
d) un sistem în care toţi lucrătorii au importanţă egală în realizarea calităţii totale.
32. Diagnosticul procesului TQM reprezintă:

a) formarea Consiliului Calităţii, a Comisiei Calităţii;
b) numirea unui coordonator, depistarea resurselor necesare;
c) analiza strategică, de marketing, socio-culturală, organizatorică, economică;
d) instruirea şi pregătirea întregii organizaţii.
33. Avantajele implementării TQM sunt:

a) identificarea problemelor organizaţiei şi creşterea motivaţiei angajaţilor;
b) descentralizarea procesului decizional;
c) implicarea angajaţilor prin participarea în echipe de îmbunătăţire;
d) personal bine pregătit, realizarea studiilor de piaţă şi analiza calităţii concurenţei,
eliminarea risipei, organizarea unui sistem cu un nivel înalt de calitate.
34. Prin marca CE se atestă:

a) conformitatea produselor cu „cerințele esențiale” prevăzute în directivele „Noua
abordare”;
b) conformitatea produselor cu „cerințele europene” prevăzute în directivele „Noua
abordare”;
c) conformitatea produselor cu „cerințele externe” prevăzute în directi vele „Noua
abordare”;
d) conformitatea produselor cu „normele esențiale” prevăzute în directivele „Noua
abordare”.
81
35. Efectuarea unui audit al sistemului calităţii presupune parcurgerea următoarelor
etape:
a) pregătirea şi realizarea auditului;
b) pregătirea şi realizarea auditului, încheierea auditului;
c) declanşarea, pregătirea şi realizarea auditului, elaborarea documentelor acestuia,
încheierea auditului şi urmărirea implementării acţiunilor corective;
d) declanşarea, pregătirea şi realizarea auditului, încheierea auditului şi urmărirea
implementării acţiunilor corective.
36. După raportul câştig – cost, costurile calităţii pot fi:

a) costuri cu dobânzile şi penalităţile;
b) costuri preventive şi reactive;
c) costuri antefactum şi postfactum;
d) costuri de conformitate şi non-conformitate.
37. Noţiunea de benchmarking înseamnă:

a) reducerea cheltuielilor interne;
b) investigarea produselor şi serviciilor unui competitor;
c) calitatea în marketing;
d) copierea produselor unei alte companii.
38. TQM pune pe prim plan:

a) comerciantul;
b) clientul;
c) furnizorul;
d) angajatul.
39. Sunt orientări actuale privind definirea calităţii produselor următoarele:

a) orientare spre perfecţiune, orientare spre produs;
b) orientare spre produs, orientare spre costuri, orientare spre utilizator;
c) orientare spre perfecţiune, orientare spre produs, orientare spre costuri, orientare spre
utilizator;
d) orientare spre perfecţiune, orientare spre produs, orientare spre costuri, orientare spre
utilizator, orientarea spre acționari.
40. Alegeți varianta corectă:

a) calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de
caracteristici;
b) calitatea este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de
caracteristici;
c) calitatea este o variabilă continuă şi discretă;
d) calitatea este o variabilă discontinuă şi publică.
41. Etapele implementării TQM sunt:
82
a) instruirea şi pregătirea personalului, elaborarea politicii şi a obiectivelor calităţii,
măsurarea costurilor calităţii, planificarea activităţilor, implementarea, asigurarea calităţii;
b) elaborarea politicii şi a obiectivelor calităţii, măsurarea costurilor calităţii, planificarea
activităţilor pentru calitate, proiectarea sistemului calităţii;
c) instruirea şi pregătirea personalului, elaborarea politicii şi a obiectivelor calităţii,
măsurarea costurilor calităţii, planificarea activităţilor pentru calitate;
d) instruirea personalului, elaborarea planului, măsurarea și asigurarea calităţii.
42. Recomandările privind elaborarea obiectivelor referitoare la calitate sunt următoarele:

a) nu trebuie să reprezinte o constrângere, trebuie să fie formulate clar;
b) trebuie să fie realiste, trebuie stabilite responsabilităţi şi termene precise pentru
realizarea lor;
c) nu trebuie să reprezinte o constrângere, trebuie să fie formulate clar, trebuie să fie
realiste, trebuie stabilite responsabilităţi şi termene precise pentru realizarea lor;
d) trebuie să fie radicale pentru firmă.
43. Motto-ul metodei Hoshin Kanri este:

a) "Toată lumea este condusă şi se deplasează în aceaşi direcţie";
b) “Toată lumea muncește și se implică în toate de partamentele companiei“;
c) “Toată lumea este activă“;
d) “Toată lumea este proactivă“.
14. Principiile de bază ale managementului calităţii sunt:

a) focalizare către client, leadership;
b) implicarea personalului, abordare procesuală, îmbunătăţire continuă;
c) focalizare către client, leadership, implicarea personalului, abordare procesuală,
îmbunătăţire continuă;
d) leadership, implicarea personalului, abordare procesuală, îmbunătăţire continuă.
45. Care afirmație este corectă?

a) angajamentul conducerii organizaţiei privind implementarea şi îmbunătăţirea continuă
a sistemului de management al calităţii;
b) angajamentul conducerii organizaţiei privind îmbunătăţirea continuă a sistemului de
management al calităţii;
c) angajamentul conducerii organizaţiei privind implementarea continuă a sistemului de
management al calităţii;
d) angajamentul conducerii organizaţiei privind implementarea şi îmbunătăţirea
problemelor sistemului de management al calităţii.
46. Care din următoarea afirmație este adevarată?

a) planificarea calității este concentrată pe furnizarea încrederii ca cerințele vor fi
îndeplinite;
b) planificarea calității este concentrată pe creşterea abilității de a îndeplini cerinţele
calității;
83
c) planificarea calității este concentrată pe creșterea încrederii consumatorilor;
d) planificarea calității este concentrată pe stabilirea obiectivelor calității.
47. Punctul de plecare în managementul calității îl reprezintă:

a) cercetarea pieței;
b) ipostazele calității;
c) elaborarea politicii calității;
d) factorul uman.
48. Responsabilitatea managementului calității revine:

a) tuturor membrilor organizației;
b) conducerii de vârf;
c) managerului responsabil cu calitatea;
d) tuturor membrilor organizației și colaboratorilor (furnizori, comercianți).
49. Absența uneia sau mai multor caracteristici de calitate în raport cu cerințele
specificate, se referă la:
a) defecte;
b) neconformitate;
c) demerite;
d) mentenanță.
50. Care din următoarele documente au legatură cu sistemului calității?

a) instrucţiunile de lucru, documentația tehnică de proiectare, documentaţia tehnică de
fabricație;
b) procedurile, documentaţia tehnică de proiectare, documentația tehnică de fabricaţie,
alte documente utilizate;
c) manualul calității, procedurile, instrucțiunile de lucru, documentaţia, alte documente;
d) manualul calității, documentația tehnică de proiectare, alte documente, re glementări și
standarde utilizate.
 Bibliografie:
1. Ardelean D. şi colab., Managementul calității. Suport de curs , FSEII – UVVG, 2018
2. Ardelean D. şi colab., Studiul mărfurilor. Suport de curs, FSEII – UVVG, 2017
3. Ardelean D. ş.a., Introducere în merceologie şi problematica calităţii, Ed. Daya, Satu
Mare, 2008
4. Ardelean D. ş.a., Managementul calităţii. Asigurarea calităţii prin certificare şi
standarde, Ed. Daya, Satu Mare, 2007
5. Ardelean D. ş.a., Bazele merceologiei şi teoria calităţiI, Ed. Daya, Satu Mare, 2006
6. Ardelean D. ş.a., Merceologie. Note de curs, Ed. Daya, Satu Mare, 2004
7. Ardelean D., Merceologie, Ed. „Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2000
84
8. Diaconescu I., Ardelean D., Diaconescu M., Merceologie alimentară. Calitate şi
siguranţă, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007
1-c 2-c 3-a 4-b 5-d 6-d 7-b 8-b 9-a 10-b
11-a 12-b 13-d 14-a 15-b 16-b 17-a 18-c 19-a 20-b
21-c 22-a 23-c 24-a 25-a 26-b 27-c 28-a 29-c 30-c
31-c 32-c 33-d 34-a 35-c 36-d 37-b 38-b 39-c 40-a
41-a 42-c 43-a 44-c 45-a 46-d 47-c 48-b 49-b 50-c
85
9. ANTREPRENORIAT. CULTURĂ ANTREPRENORIALĂ
1. Conceptul de „antreprenoriat”. Antreprenorul. Profilul antreprenorial.
2. Cultura. Cultura şi impactul său economic.
3. Variabilele culturale naţionale şi antreprenoriatul.
4. Cultura organizațională. Cultura şi structura organizaţională în antreprenoriat.
5. Cultură organizațională, management şi antreprenoria t.
6. Abordări de management în antreprenoriat. Competenţe manageriale ale
antreprenorului.
7. Antreprenorul şi construirea organizaţiei. Ciclul de viaţă al afacerii.
8. Etica în afaceri şi cultura antreprenorială
 Teste grilă:
1. Modelele mentale (cum le numeste Douglas North) sunt folosite de oameni pentru:
a) a analiza comportamente și a stabili acțiuni
b) a realiza exerciții de analiză matematică și geometrie
c) a percepe realitatea şi pentru a-şi organiza comportamentul
d) a realiza orientarea în spațiu și a găsi desținatia dorită
2. Conform analogiei realizate de către Geert Hofstede cultura poate fi denumită:

a) rădăcina personalității;
b) fundamentul comportamentului;
c) fructul societății;
d) software-ul minții.
3. O afirmație importantă pe care o face Geert Hofstede este cea potrivit căreia:
a) cultura se moşteneşte, nu se învață;
b) cultura se învață, nu se moşteneşte;
c) cultura se învață și se moşteneşte;
d) cultura nici nu se învață nici nu se moşteneşte.
4. Cele 3 nivele existente în programarea mentală umană sunt:

a) natura umană, cultură, personalitate;
b) primară, secundară, terțiară;
86
9. Antreprenoriat. Cultură antreprenorială
c) hardware, software, cultură;
d) inducția, deducția, sinteza.
5. Culturile naționale au următoarele dimensiuni, conform clasificării lui Hofstede:

a) distanţa dintre indivizi, evitarea certitudinii, competiție / cooperare, individualism /
conformism;
b) distanţa faţă de piață, evitarea riscului, optimism / pesimism, individualism / altruism;
c) distanţa faţă de putere, evitarea incertitudinii, masculinitate / feminitate, individualism
/ colectivism;
d) evitarea incertitudinii, egoism / colectivism, masculinitate / feminitate, evitarea noului.
6. Organizația are trei dimensiuni interne, aflate în strânsă coordonare și sincronizare:

a) managementul, marketingul, finanțele;
b) structura, cultura, indivizii;
c) viziunea, strategia, tactica;
d) obiectivele, resursele, motivația.
7. Caracteristica culturii organizaționale definită astfel – „gradul în care unitățile din

organizații sunt încurajate să opereze ș i să acționeze într -o manieră coordonată” poartă
denumirea de:
a) identitate;
b) modelele de comunicare;
c) integrare;
d) direcție.
8. Caracteristica culturii organizaționale definită astfel – „gradul de responsabilitate,

libertate și independență de care se bucură indivizii” poartă denumirea de:
a) inițiativă individuală;
b) integrare;
c) sprijinul managementului;
d) toleranța conflictului.
9. Caracteristica culturii organizaționale definită astfel – „gradul la care managerii prevăd

comunicare clară, asistență și sprijin pentru subordonații lor” poartă denumirea de:
a) modele de comunicare;
b) direcție;
c) sistemul de recompensare;
d) sprijinul managementului.
10. Printre componentele culturii organizaționale NU se numără:

a) valorile;
b) normele și atitudinile;
c) distanţa faţă de putere;
d) simbolurile.
87
11. Caracteristici importante ale culturii organizaționale sunt:

a) specificitatea, claritatea, coerența;
b) natura holistică, determinarea sa istorică, stabilitatea;
c) evoluția în timp, influența an gajaților, capacitatea de autoreglare;
d) complexitatea, flexibilitatea, varietatea.
12. O caracteristică a culturii organizaționale este reprezentată de legătura strânsă:

a) cu personalitatea, mentalitatea și caracterul membrilor constituenți;
b) cu sistemul organizatoric, informațional și de motivare din organizație;
c) cu sistemul economic, social şi cultural în care organizația funcționează;
d) cu sistemul managerial, organizațional și regulamentar.
13. Factorii care definesc valorile în organizații, conform lui Geert Hofstede, sunt:
a) nevoia de securitate, valoarea centrală a muncii, nevoia de autoritate;
b) nevoie de coordonare, nevoia de apreciere, nevoia de recompensare;
c) centrare pe resurse, centrare pe proces, centrare pe rezultate;
d) sistem închis, sistem deschis, sistem adaptativ.
14. Impactul probabil al culturii organizaționale asupra unei organizații date depinde de:
a) planificare, resurse, motivație;
b) claritate, perseverență, aderență;
c) simplitate, necesitate, concurență ;
d) direcție, pătrundere, forță.
15. Dimensiunile luate în considerare de Cameron & Quinn pentru cultura organizațională
sunt:
a) „concentrare spre stabilitate sau creștere” și „individualism / spontaneitate sau
colectivism / planificare”;
b) „concentrare spre rezultate sau proces” și „masculinitate / competitivitate sau
feminitate / cooperare”;
c) „concentrare spre sarcini sau spre oameni” și „intuiție / creativitate sau rațiune /
conformism”;
d) „concentrarea spre aspecte interne sau externe” și „flexibilitate / individualitate sau
stabilitate / control”.
16. Cameron & Quinn au definit patru tipuri dominante de cultură organizațională:
a) rigidă, flexibilă, individualistă, colectivistă;
b) birocratică, permisivă, autocratică, managerială;
c) de clan, ierarhică, adhocrație, de piață;
d) specifică, diversă, de crestere, de stabilitate.
17. O organizație care se concentrează pe continuitatea internă cu flexibilitate,

preocupare pentru oameni și sensibilitate pentru clienți are o cultură organizațională:
88
a) ierarhică;
b) de clan;
c) adhocrație;
d) de piață.
18. O organizație care se concentrează pe continuitatea internă cu o nevoie de stabilitate

și control are o cultură organizațională:
a) ierarhică;
b) de clan;
c) adhocrație;
d) de piață.
19. O organizație car e se concentrează pe poziționarea externă cu un grad înalt de

flexibilitate și individualitate are o cultură organizațională:
a) de clan;
b) ierarhică;
c) adhocrație;
d) de piață.
20. O organizație care se concentrează pe poziționarea externă cu o nevoie de stabilitate și

control are o cultură organizațională:
a) de clan;
b) de piață;
c) ierarhică;
d) adhocrație.
21. Studiul situațiilor, activităților şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în

legătură cu ceea ce este bine sau rău poartă denumirea de:
a) managementul relațiilor;
b) analiză cost-beneficiu;
c) cultură antreprenorială;
d) etică în afaceri.
22. Etica influențează comportamentul de afaceri la nivelul indivizilor prin:

a) deciziile manageriale luate în situații critice;
b) impactul asupra performanțelor economice;
c) gradul de cooperare pe care îl facilitează;
d) motivația pe care o oferă angajaților.
23. Etica influențează comportamentul de afaceri la nivelul firmei prin:

a) comportamentul față de autoritățile publice, administrația financiară, Consiliul
Concurenței;
b) comportamentul față de persoanele defavorizate, persoanele aflate în căutarea unui loc
de muncă, persoanele aflate sub pragul sărăciei;
89
c) comportamentul față de parteneri, angajați, acționari, comunitate, mediul am biant;
d) comportamentul față de situații de urgență și calamități naturale, poluare și încălzire
globală, epuizarea resurselor naturale.
24. Acțiunea permanentă pentru binele întregii organizații nu doar în interes propriu,
evitând risipa şi ineficiența reflectă următorul principiu etic:
a) considerația specială;
b) responsabilitatea față de organizație;
c) competiția onestă;
d) respectarea legii.
25. Printre principiile universale ale eticii NU se numără:

a) corectitudinea;
b) onestitatea;
c) integritatea;
d) competitivitatea.
26. Mediul de afaceri se dezvoltă acolo unde condițiile economico-sociale se bazează pe:
a) proprietate privată, competiție, libertate;
b) profesionalism, motivare, leadership;
c) stabilitate, putere de cumpărare, fiscalitate redusă;
d) resurse umane, resurse financiare, competențe antreprenoriale.
27. Cele două categorii de factori care influențează activitatea economică de ansamblu a
organizației sunt:
a) factori pozitivi și factori negativi;
b) factori rapizi și factori lenți ;
c) factorii exogeni și factorii endogeni;
d) factori personali și factori impersonali.
28. Factorii, care influențează activitatea economică de ansamblu a organizației, care sunt
adesea conjuncturali, proprii organizației şi asupra cărora întreprinzător ul poate exercita
un anumit tip de influență şi control se numesc:
a) factori exogeni;
b) factori endogeni;
c) factori variabili;
d) factori stabilizatori.
29. Printre modalitățile prin care un întreprinzător poate să realizeze propria retragere din
lumea afacerilor NU se numără:
a) achiziția unei alte firme;
b) procedura de faliment și lichidare;
c) vânzarea firmei către alt întreprinzător;
d) achiziția („înghițirea”) de către altă firmă.
90
30. Printre deţinători de interese (stakeholderi) endogeni NU se numără:

a) întreprinzătorul;
b) familia întreprinzătorului;
c) colaboratorii interni;
d) managerii firmei.
31. Conform definiției lui Filion (1991) - „Un antreprenor este ... :
a) ... un individ care dorește să câștige cât mai mulți bani”;
b) ... un individ care concepe şi dezvoltă viziuni”;
c) ... un individ care dispune de resurse financiare peste medie”;
d) ... un individ care poate trăi fără să mai muncească”.
32. Una dintre nemulțumirile noii generații, care face atractiv antreprenoriatul ca opțiune
de carieră, este:
a) salarizarea considerată insuficientă pentru munca depusă;
b) condițiile de muncă considerate necorespunzătoare în multe firme;
c) lipsa oportunităților de dezvoltare personală;
d) programul de lucru de la 9.00 la 17.00 pentru cei care sunt angajați.
33. Unul dintre miturile care dispare treptat în economiile moderne este:
a) mitul salarizării mai bune în mediul privat decât în cel public;
b) mitul obținerii succesului pe baza meritelor și efortului;
c) mitul siguranței locului de muncă;
d) mitul norocului în antreprenoriat.
34. Una dintre tendințele de azi, care stimulează antreprenoriatul, este:

a) capacitatea mai mare, a oamenilor, de schimbare și de acceptare a schimbării;
b) disponibilitatea tot mai facilă a creditelor;
c) informația tot mai abundentă cu privire la antreprenoriat;
d) gradul tot mai mare de deschidere spre cooperare al oamenilor.
35. O abilitate importantă a unui antreprenor este:

a) de a lua decizii cu risc moderat, calculat;
b) de a lua decizii cu risc ridicat, cu potențial mare de câștig;
c) de a lua decizii cu risc redus, pentru a evita pierderile;
d) de a lua decizii rapide, fără a analiza foarte mult riscul implicat.
36. O calitate esențială a unui antreprenor este:

a) spiritul critic;
b) spiritul conservator;
c) spiritul inovator;
d) spiritul liber.
91
37. Conform abordării integratoare a lui Jacques Filion privind calitățile antreprenorului,
activităţii „Concepere viziune” îi corespund următoarele caracteristici personale:
a) flexibilitate;
b) fler și atenție;
c) imaginație și independență;
d) rațiune și prudență.
38. Conceptul general de cultură acoperă:

a) cunoştințele, credințele, valorile şi regulile care există într-o societate;
b) informația, capacitatea de analiză, sistemele de cooperare dintr -o societate;
c) metodele inductivă și deductivă ale rațiunii unei persoane;
d) diversitatea cunoștințelor pe care le are o persoană.
39. Descrierea „concepții colective despre ce este considerat bun, dezirabil, sau potrivit –
sau rău, indezirabil şi nepotrivit – într-o cultură” definește:
a) cultura;
b) atitudinile;
c) natura umană;
d) valorile.
40. Culturile naționale au următoarele dimensiuni, conform clasificării lui Hofstede:

a) distanţa faţă de putere, evitarea incertitudinii, masculinitate / feminitate, individualism
/ colectivism;
b) distanţa dintre indivizi, evitarea certitudinii, competiție / cooperare, individualism /
colectivism;
c) distanţa faţă de piață, evitarea riscului, optimism / pesimism, individualism / altruism;
d) evitarea incertitudinii, egoism / colectivism, masculinitate / feminitate, evitarea noului.
41. Atitudinile sunt dobândite în principal din următoarele surse:

a) cunoscuți, mass-media, instituţiile publice și politicieni;
b) prieteni, profesori, părinţi şi persoane model;
c) experiența proprie, colegi, părinţi şi vecini;
d) mass-media, colegi, profesori şi persoane străine.
42. Printre modalitățile de încurajare a antreprenoriatului conform studiului realizat de

OECD NU se numără:
a) acces la finanțare;
b) sprijin guvernamental;
c) încurajarea spiritului antreprenorial;
d) creșterea salariului minim pe economie.
43. În general există două precondiții principale pentru încurajarea și dezvoltarea

antreprenoriatului:
a) facilități fiscale si prețuri mici la energie;
92
b) forță de muncă bin e pregătită și salarii reduse;
c) un antreprenor mai bine antrenat și un mediu antreprenorial mai favorabil;
d) finanțări nerambursabile și birocrație redusă.
44. Un mediu antreprenorial mai favorabil constă în:

a) facilități pentru start -up-uri și redu cerea barierelor administrative;
b) competențe antreprenoriale mai bune și forță de muncă bine pregătită;
c) resurse financiare crescute ale antreprenorilor și automotivație;
d) acces la piețe de desfacere și tehnologie de ultimă oră.
45. Persoanele care preferă să lucreze pe cont propriu, conform studiului

„Antreprenoriatul în Uniunea Europeană și dincolo de ea”, o fac pentru că doresc în primul
rând:
a) să caștige mai mulți bani;
b) independență și împlinire personală;
c) să obțină un alt statut social;
d) să contribuie la progresul societății.
46. Una dintre opiniile care este analizată în studiul „Antreprenoriatul în Uniunea
Europeană și dincolo de ea” și care definește imaginea antreprenorului în societate este:
a) antreprenorii își doresc mașini de l ux și vacanțe exotice;
b) antreprenorii „se nasc” sau „se formează”;
c) antreprenorii vor „să fie șefi”;
d) antreprenorii exploatează munca altor oameni.
47. În cazul în care o persoană ar moșteni o sumă semnificativă de bani un comportament

antreprenorial ar fi următorul:
a) ar cumpăra o casă;
b) ar demara o afacere;
c) ar economisi acei bani;
d) ar munci mai puțin sau nu ar munci deloc.
48. Conform Barometrului afacerilor de tip startup din România (ediţia 2016), principala
viziune asupra eșecului în af aceri (care a întrunit cel mai mare procentaj din răspunsuri)
este:
a) un semn al lipsei competențelor necesare;
b) un obstacol pentru proiecte de afaceri viitoare;
c) echivalent cu un eșec în carieră;
d) un prilej de învățare.
49. Printre elementele culturale care îmbunătățesc cultura antreprenorială NU se numără:

a) temperamentul antreprenorului;
b) seriozitate în muncă (cultul muncii);
c) respectarea contractelor, înțelegerilor;
93
d) disponibilitatea de asumare a riscului.
50. Despre oamenii care au trăsături comune în ceea ce priveşte valorile, comportamentul
sau stilul de viață putem spune (conform lui Douglas North) că împărtăşesc anumite:
a) modele mentale;
b) stări de spirit;
c) condiții de muncă;
d) experiențe.
 Bibliografie:
1. Abrudan I., Cultură managerială, Ed. Digital Data, Cluj-Napoca, 2012
2. Hofstede G., Managementul structurilor multiculturale – software-ul gândirii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000
3. Nicolescu O., Nicolescu C., Intreprenoriatul și managementul IMM: concepte, abordări,
studii de caz, Ed. Economică, București, 2008
4. Șoim H.F., Elemente ale teoriei economice. Cultura, instituții și performanța economiei.,
Ed. „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2008
5. *** Entrepreneurship in the EU and beyond. A survey in the EU, EFTA countries, Croatia,
Turkey, the US, Japan, South Korea and China, The Gallup Organization, Hungary, 2010,
http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/in
struments/FLASH/surveyKy/765/p/4
6. *** Global Entrepreneurship Monitor (GEM). See www.gemconsortium.org/
7. *** Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) (2002).
Benchmarking: Fostering Firms Creation and Entrepreneurship. Paris: OECD Directorate for
Science, Technology and Industry
8.*** Barometrul afacerilor de tip startup din Romania, Ediția 2016
http://ceriza.com/wp-content/uploads/2016/05/eybarometrulstartup-
urilordinromania2016-160405132512.pdf
9. *** Barometrul antreprenoriatului romanesc. Sinteza rezultatelor ediției 2016.
http://media.hotnews.ro/media_server1/generic_file-2016-05-12-20993241-0-
barometrul-antreprenoriatului-romanesc-2016-sinteza.pdf
1–c 2–d 3–b 4–a 5–c 6–b 7–c 8–a 9–d 10–c
11–b 12–c 13–a 14–d 15–d 16–c 17–b 18–a 19–c 20–b
21–d 22–a 23–c 24–b 25–d 26–a 27–c 28–b 29–a 30–b
31–b 32–d 33–c 34–a 35–a 36–c 37–c 38–a 39–d 40–a
41–b 42–d 43–c 44–a 45–b 46–d 47–b 48–c 49–a 50–a
94
10. ANTREPRENORIAT ÎN COMERȚ, TURISM ȘI SERVICII
1. Antreprenorul şi crearea strategiei firmei
2. Strategiile antreprenoriatului în comerţ, turism şi servicii
3. Marketingul în comerţ, turism şi servicii
4. Antreprenoriatul strategic în comerţ, turism şi servicii
5. Administrarea resurselor umane în comerţ, turism şi servicii
6. Leadership în comerţ, turism şi servicii
7. Planul de afaceri în comerţ, turism şi servicii
 Teste grilă:
1. Un plan de afaceri intern urmăreşte mai multe obiective. Acestea sunt:
a) înţelegerea poziţiei firmei pe piaţa specifică, identificarea riscurilor, monitorizarea
realizării performanţelor;
b) înţelegerea poziţiei firmei pe piaţa specifică, stabilirea unor obiective realiste,
identificarea riscurilor, dimensionarea şi alocarea de resurse, monitorizarea realizării
performanţelor;
c) identificarea dificultăţilor în funcţionare, dimensionarea şi alocarea de resurse
financiare, monitorizarea realizării performanţelor;
d) stabilirea unor obiective realiste, identificarea riscurilor şi alocarea de resurse.
2. Care dintre următoarele riscuri se referă la strategia de diferenţiere?

a) adaos prea ridicat pentru a menţine diferenţierea, comportamentul de imitare;
b) pierderea importanţei factorilor de diferenţiere, adaos prea ridicat pentru a menţine
diferenţierea;
c) comportamentul de imitare;
d) adaos prea ridicat pentru a menţine diferenţierea, pierderea importanţei factorilor de
diferenţiere, comportamentul de imitare.
3. Care din următoarele forţe ale concurenţei acţionează asupra tuturor întreprinderilor
aparţinând aceluiaşi sector economic?
a) puterea de negociere a furnizorilor, riscul din partea nou intraţilor în sector, puterea de
negociere a clienţilor;
95
10. Antreprenoriat în comerţ, turism şi servicii
b) puterea de negociere a clienţilor, riscul din partea nou intraţilor în sector, puterea de
negociere a clienţilor;
c) rivalitatea între firmele existente, puterea de negociere a furnizorilor, puterea de
negociere a clienţilor, riscul din partea nou intraţilor în sector, riscul produselor sau
serviciilor de substituţie;
d) rivalitatea între firmele existente, riscul din partea nou intraţilor în sector, riscul
produselor sau serviciilor de substituţie.
4. Implementarea strategiei implică obţinerea concordanţei între modul în care sunt

făcute lucrurile şi ceea ce este necesar pentru realizarea eficientă a strategiei. Cele mai
importante concordanţe sunt între:
a) strategie şi aptitudinile organizaţionale, structură, sistemele interne de sprijin, cultura
organizaţiei;
b) strategie şi aptitudinile organizaţionale, cultura organizaţiei;
c) strategie şi aptitudinile organizaţionale, structură, sistemele interne de sprijin;
d) strategie şi sistemele interne de sprijin, cultura organizaţiei.
5. Care dintre următoarele sarcini trebuie îndeplinite în cadrul managementului strategic?

a) dezvoltarea viziunii strategice şi a misiunii, stabilirea obiectivelor, modelarea strategiei
pentru atingerea obiectivelor, implementarea strategiei, evaluarea şi corectarea strategiei;
b) dezvoltarea viziunii strategice şi a misiunii, stabilirea obiectivelor;
c) dezvoltarea viziunii strategice şi a misiunii, modelarea strategiei pentru atingere
obiectivelor;
d) implementarea strategiei, evaluarea şi corectarea strategiei.
6. În opinia lui Kirzner antreprenorul este:

a) persoana activă capabilă să identifice și să exploateze oportunitățile de profit înaintea
altora;
b) persoana care exploatează munca angajaților;
c) persoana care știe să evite reglementările legale în scopul de a obține profit;
d) persoana activă în mediul socio-economic.
7. Funcția antreprenorială motivatoare care îl separă pe antreprenor de ceilalți agenți

economici (manageri, proprietari, investitori etc.) este:
a) dorința de îmbogățire;
b) preferința pentru înnoire – inovare;
c) creșterea statutului social;
d) obținerea flexibilității și ti mpului liber.
8. Care dintre următorii factori motivaționali nu definește un antreprenor?

a) dorința de a rezolva problemele dezinteresat și nu de dragul recompenselor;
b) visul și voința de a atinge un anumit statut social;
c) dorința de a se îmbogăți cu orice preţ;
d) dorința de a fi superior și de a reuși față de cei din jur.
96
9. Care dintre următoarele competențe nu face parte din competențele antreprenoriale?

a) independenţă şi încredere de sine;
b) asumarea riscului;
c) iniţiativa şi identificarea oportunităţilor;
d) cunoașterea legislației economice.
10. Care este competența antreprenorială definită astfel „Acționează cu răbdare pentru
depășirea obstacolelor asumând personal responsabilitatea pentru atingerea
obiectivelor”?
a) independenţă şi încredere de sine;
b) asumarea riscului;
c) persistență;
d) iniţiativa şi identificarea oportunităţilor.
11. Atractivitatea unei oportunităţi depinde de:

a) valoarea investiției necesare, disponibilitatea tehnologiei;
b) riscul implicat de demararea afaceri;
c) numărul de cumpărători potențiali, puterea lor de cumpărare, dorința lor de
cumpărare;
d) calitățile antreprenoriale, disponibilitățile bănești, echipa managerială.
12. Metoda de identificare a unei oportunități de afaceri prin identificarea pașil or pe care
clienții îi fac pentru achiziționarea, folosirea și renunțarea la produs este denumită:
a) metoda lanțului de consum;
b) metoda investiției minime;
c) metoda lanțului de valoare;
d) metoda barierei de intrare pe piaţă.
13. Identificarea surselor nemulțumirilor clienților și corectarea lor ca modalitate de

identificare a oportunităților de afaceri poartă numele de:
a) metoda ideală;
b) metoda detectării de probleme;
c) metoda lanțului de valoare;
d) metoda maximizării satisfacției clienților.
14. Poziţionarea se referă la:

a) găsirea locației optime pentru atragerea numărului maxim de clienți;
b) implantarea beneficiilor şi diferenţierilor ofertei lor în mintea cumpărătorilor;
c) oferirea avantajului maxim clienților care cumpără din anumite locații de vânzare;
d) dezvoltarea rețelei de vânzare astfel încât cumpărătorii să parcurgă o distanță minimă
până la punctul de vânzare.
15. Caracteristicile unei bune strategii antreprenoriale sunt:
97
a) planificare, organizare, control;
b) planificare pe termen lung și scurt, alocare eficientă a resurselor, monitorizarea
rezultatelor;
c) dezvoltarea competențelor antreprenoriale, identificarea oportunităților de afaceri,
perseverenţa antreprenorului;
d) concentrare, diferenţiere faţă de competitori, moto persuasiv.
16. Etapele ciclului de viață al afacerii sunt:

a) start-up, dezvoltare lentă, dezvoltare rapidă, plafonare, desființare;
b) demarare, creștere, culegerea roadelor / stabilitate, descreștere, desființare;
c) prestart-up, start-up și supraviețuire, creștere timpurie, maturitate, culegerea roadelor
/ stabilitate;
d) start-up, dezvoltare, stabilizare, descreștere.
17. Opțiunile pentru culegerea roadelor unei afaceri sunt:

a) fuziune și alianță strategică, ofertă publică, plan de distribuire a acțiunilor către
angajați;
b) intrarea pe piețe externe, diversificarea activității, vânzarea activelor firmei;
c) crearea locurilor de muncă, reducerea valorii impozitelor plătite;
d) crearea de filiale în cât mai multe țări, maximizarea profitului, r educerea costurilor de
exploatare.
18. Modalitatea de culegere a roadelor unei afaceri în care antreprenorul obține bani prin
distribuirea profitului este:
a) vânzarea către management;
b) oferta publică;
c) utilizarea firmei ca și „vacă de capital";
d) planul de distribuire a acțiunilor către angajați.
19. Pentru elaborarea unei strategii de culegere a roadelor sunt utile următoarele:
a) profesionalism, networking cu autoritățile publice, deschidere la nou;
b) viteza de reacție, consiliere internă, v alori;
c) creativitate, perseverență, iniţiativă, încredere în sine;
d) răbdare, viziune, evaluare realistă, consiliere externă.
20. În dezvoltarea fenomenului antreprenorial un loc important îl ocupă:

a) autoritățile publice;
b) viziunea strategică;
c) managementul resurselor umane;
d) raportul calitate / preț.
21. Profilul psihologic al antreprenorului include următoarele calități:

a) generozitate, spirit vizionar;
b) dorința de a ieși în evidență, autoritate;
98
c) competitivitate, un nivel financiar ridicat;
d) nevoia de a performa, predilecția pentru asumarea riscului.
22. Potrivit opiniei lui J. Schumpeter pentru execuția și punerea în practică a unui produs
care trece de la faza de inovare spre cea de execuție este nevoie de o persoană care:
a) să fie suficient de puternic pentru a înota împotriva curentului societății în care trăiește;
b) să fie dispus să aloce peste 10 ore pe zi pentru organizarea și coordonarea activității
subordonaților săi;
c) să dispună de cunoștințele manageriale și tehnic e care să îi permită implementeze
proiecte;
d) să dispună de fonduri proprii care să acopere cel puțin 50% din investiția necesară
demarării investiției.
23. Achiziționarea unei francize este o modalitate de a intra în lumea afacerilor care:
a) nu are nici un risc;
b) are un risc egal cu cel al demarării unei afaceri noi;
c) are un risc mai mic decât cel al demarării unei afaceri noi;
d) are un risc mai mare decât cel al demarării unei afaceri noi.
24. În cadrul alegerii profesionale personale, incluzând posibilitatea de a deveni

antreprenor, determinant pentru profesia / cariera aleasă este:
a) structura salarizării în România și Uniunea Europeană;
b) conjunctura pieței muncii;
c) exemplele primite de la persoane cunoscute;
d) profilul risc – beneficiu.
25. Cererea antreprenorială reflectă:

a) nivelul veniturilor disponibile într-o ţară;
b) oportunitățile de a porni o afacere viabilă;
c) interesul oamenilor de a începe o afacere;
d) aptitudinile indivizilor și atitudinea acestora față de antreprenoria t.
26. Elementele cheie ale ofertei antreprenoriale sunt:

a) aptitudinile indivizilor și atitudinea acestora față de antreprenoriat;
b) interesul oamenilor de a începe o afacere;
c) nivelul veniturilor disponibile într-o ţară;
d) cantitatea de produse si servicii oferite spre vânzare.
27. Sistemul de recompensare a membrilor echipei trebuie să ia în considerare

următoarele aspecte:
a) nivelul studiilor, recomandările clienților, așteptările angajaților;
b) diferenţiere, performanţă, flexibilitate;
c) viteză, efort, implicare;
d) încasări, profit, costuri.
99
28. Printre paşii de rezolvare a unei problemei nu se numără:

a) definirea problemei;
b) stabilirea obiectivelor;
c) stabilirea vinovaților;
d) divizarea problemei în sub-probleme.
29. Brainstorming-ul este o metodă de:

a) management;
b) generare de idei;
c) marketing;
d) administrare a afacerii.
30. Fereastra de oportunitate privind vânzarea unei afaceri se referă la:

a) perioada, delimitată în timp, în care vânzarea se poate face în condiții optime;
b) numărul de oportunități care apar pe parcursul duratei de viață a firmei;
c) numărul de oportunități care apar pe parcursul etapei – culegerea roadelor/ stabilitate
– din ciclul de viață al afacerii;
d) perioada maximă de timp în care firma poate fi vândută.
31. Precizaţi care dintre următoarele etape se regăsesc în procesul antreprenorial:

a) identificarea şi evaluarea oportunităţilor, obţinerea resurselor necesare, elaborarea
planului de afaceri, înfiinţarea firmei, asigurarea managementului;
b) identificarea şi evaluarea oportunităţilor, asigurarea managementului;
c) identificarea şi evaluarea oportunităţilor, elaborarea planului de afaceri, asigurarea
managementului;
d) elaborarea planului de afaceri, înfiinţarea firmei, asigurarea managementului.
32. Antrepenorul este:

a) persoana ce iniţiază o activitate lucrativă, promovând schimbarea şi inovând noi
produse pe piaţă, asumându-şi riscurile inerente unei afaceri în schimbul unor satisfacţii şi
interese personale;
b) persoana care îşi asumă riscul şi caută mijloace pentru organizarea întreprinderii;
c) persoana care îşi asumă riscurile inerente unei afaceri în schimbul unor satisfacţii şi
interese personale;
d) persoana ce iniţiază o activitate lucrativă şi îşi asumă riscurile inerente unei afaceri în
schimbul unor satisfacţii şi interese personale.
33. Care dintre următoarele calităţi şi abilităţi conturează profilul psihologic al

antreprenorului?
a) nevoia de a performa, nivel ridicat de avuţie, predilecţia pentru asumarea riscului,
starea de sănătate perfectă, experienţa în muncă, comportamentul adecvat;
b) nevoia de a performa, starea de sănătate perfectă, experienţa în muncă;
c) nivel ridicat de avuţie, predilecţia pentru asumarea riscului, comportamentul adecvat;
100
d) experienţa în muncă, comportamentul adecvat şi predilecţia pentru asumarea riscului.
34. Rolul întreprinzătorului în economie este relevat prin funcţiile pe care le îndeplineşte.
Precizaţi care sunt acestea:
a) funcţia de iniţiere şi organizare a producţiei;
b) funcţia de iniţiere şi organizare a producţiei, funcţia de autoritate, funcţia de asumare a
riscurilor, funcţia de inovare;
c) funcţia de asumare a riscurilor;
d) funcţia de inovare.
35. Care dintre următoarele strategii pot fi folosite pentru creşterea productivităţii muncii?
a) instruirea personalului pentru creşterea calificării lui;
b) instruirea personalului pentru creşterea calificării lui, realizarea unor echipe de lucru cu
selfmanagement, recunoaşterea financiară a performanţelor;
c) recunoaşterea financiară a performanţelor;
d) instruirea personalului pentru creşterea calificării lui şi recunoaşterea financiară a
performanţelor.
36. În cadrul strategiei de inovare cuantică s-au realizat o serie de inovaţii cuantice.
Precizaţi care dintre cele enumerate constituie o inovaţie cuantică:
a) primul echipament de fotocopiat produs de Xerox;
b) microprocesorul Intel Pentium Pro;
c) primul echipament de fotocopiat produs de Xerox, microprocesorul Intel Pentium Pro;
d) telefonul.
37. În alegerea unei strategii de investiţii, există factori decisivi. Precizaţi care sunt aceştia:
a) puterea poziţiei firmei în mediul extern competiţional şi stadiul ciclului de viaţă al
industriei în care se investeşte;
b) stadiul ciclului de viaţă al industriei în care se investeşte;
c) puterea poziţiei firmei în mediul extern competiţional;
d) puterea poziţiei firmei în afara mediului extern competiţional.
38. În gestiunea strategică a relaţiei cu clienţii, indicatorul LTV are următoarea

semnificaţie:
a) reuneşte valoarea efectivă (valoarea actuală netă) şi valoarea potenţială a unui client;
b) reprezintă periodicitatea medie a cumpărărilor în perioada analizată;
c) reprezintă suma cumpărărilor realizate de client în perioada analizată;
d) reuneşte valoarea potenţială a unui client.
39. Precizaţi câte sarcini principale de îndeplinit are managementul strategic:

a) două;
b) trei;
c) cinci;
d) una.
101
40. Modelul „Celor Cinci Forţe” ale pieţei a fost elaborat de unul dintre marii teoreticieni,
dar şi practicieni ai gândirii strategice. Acesta este:
a) Michael Porter;
b) Ovidiu Nicolescu;
c) Alfred Marshall;
d) Philip Moris.
41. Care dintre următorii factori accentuează rivalitatea dintre firme?

a) creşterea înceată a pieţei, nivelul ridicat al cheltuielilor fixe, indivizibilitatea capitalului
tehnic etc.;
b) concentrarea furnizorilor, costul ridicat de transfer de la un furnizor la altul etc.;
c) costul de transfer scăzut, în special, ca urmare a faptului că produsele cumpărate sunt
puţin diferenţiate sau au o imagine slabă, obligaţia clienţilor de a reduce costurile etc.;
d) nivelul ridicat al cheltuielilor fixe, costul ridicat de transfer de la un furnizor la altul,
creşterea înceată a pieţei.
42. Puterea de negociere a furnizorilor este accentuată de:

tehnic etc.;
puţin diferenţiate sau au o imagine slabă, obligaţia clienţilor de a reduce costurile etc. ;
d) creşterea înceată a pieţei, costul ridicat de transfer de la un furnizor la altul.
43. Puterea de negociere a clienţilor este accentuată de:

tehnic etc.;
puţin diferenţiate sau au o imagine slabă, cumpărarea de cantităţi importante etc.;
d) nivelul ridicat al cheltuielilor fixe, costul ridicat de transfer de la un furnizor la altul.
44. Strategia de diferenţiere implică anumite riscuri ce se referă la:

a) adaos prea ridicat pentru a menţine diferenţierea, pierderea importanţei factorilor de
diferenţiere, comportamentul de imitare;
b) comportamentul de imitare, pierderea importanţei factorilor de diferenţiere;
c) adaos prea ridicat pentru a menţine diferenţierea, pierderea importanţei factorilor de
diferenţiere;
d) comportamentul de imitare, adaos prea ridicat pentru a menţine diferenţierea.
45. Conceptul teoriei X cu privire la comportamentul lucrătorilor presupune:

a) lucrătorii acceptă responsabilităţi şi muncesc pentru atingerea scopurilor organizaţiei,
dacă astfel îşi ating scopuri personale;
102
b) lucrătorilor le displace munca şi, de aceea, ei vor munci efectiv numai într-un mediu de
lucru puternic controlat;
c) conducătorii trebuie să facă tot posibilul pentru a obţine acele condiţii de muncă ce vor
maximiza satisfacţia lucrătorilor;
d) lucrătorii acceptă responsabilităţi şi muncesc pentru atingerea scopurilor organizaţiei,
dacă astfel îşi ating scopuri personale şi conducătorii trebuie să facă tot posibilul pentru a
obţine acele condiţii de muncă ce vor maximiza satisfacţia lucrătorilor.
46. Precizaţi care din următoarele cuvinte sunt asociate leadershipului:

a) dinamism, creativitate;
b) asumarea riscurilor, schimbare şi viziune;
c) asumarea riscurilor, dinamism, creativitate, schimbare şi viziune;
d) creativitate şi viziune;
47. Precizaţi care din responsabilităţile liderului reprezintă responsabilităţile lui în raport
cu îndeplinirea sarcinii:
a) identificarea resurselor necesare, stabilirea unui plan de acţiune, evaluarea
performanţelor colective şi individuale în raport cu planul etc.;
b) stabileşte şi comunică standardele referitoare la performanţă şi comportament, creează
roluri de leadership în interiorul grupului, identifică şi rezolvă nevoile de training etc.;
c) recunoaşterea eforturilor depuse şi a performanţelor obţinute, încurajarea, motivarea şi
răsplătirea indivizilor prin acordarea unor responsabilităţi suplimentate, promovare sau
statut etc.;
d) identificarea resurselor necesare, evaluarea performanţelor colective, motivarea şi
răsplătirea indivizilor prin acordarea unor responsabilităţi suplimentate.
48. Pentru întocmirea unui plan de afaceri se urmăresc mai multe etape. Precizaţi care
sunt acestea, dintre cele enumerate mai jos:
a) identificarea obiectivelor planului de afaceri, identificarea şi întocmirea structurii
planului de afaceri, revederea structurii planului de afaceri, scrierea planului de afaceri,
revederea completă a întregului plan de afaceri, actualizarea planului de afaceri;
b) identificarea obiectivelor planului de afaceri, identificarea şi întocmirea structurii
planului de afaceri, revederea structurii planului de afaceri, scrierea planului de afaceri;
c) identificarea şi întocmirea structurii planului de afaceri, revederea structurii planului de
afaceri, scrierea planului de afaceri, revederea completă a întregului plan de afaceri;
d) identificarea obiectivelor planului de afaceri, scrierea planului de afaceri, actualizarea
planului de afaceri.
49. În ceea ce priveşte procesul elaborării unui plan de afaceri, acesta presupune o
anumită succesiune de operaţiuni. Precizaţi care sunt acestea, dintre cele enumerate mai
jos:
a) culegerea informaţiilor necesare, redactarea planului, planificarea efectivă a activităţii
respective, alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite;
103
b) redactarea planului, planificarea efectivă a activităţii respective, alegerea strategiei
potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite, culegerea informaţiilor
necesare;
c) culegerea informaţiilor necesare, planificarea efectivă a activităţii respective, alegerea
strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite, redactarea planului;
d) planificarea efectivă a activităţii respective, alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor
de atingere a obiectivelor stabilite, culegerea informaţiilor necesare, redactarea planului.
50. Sinteza planului de afaceri este o prezentare succintă a afacerii. Sinteza trebuie să
prezinte informaţii despre:
a) firmă şi despre produsul sau serviciul oferit;
b) firmă şi despre piaţa acestuia;
c) serviciul oferit şi despre piaţa acestuia;
d) firmă, despre produsul sau serviciul oferit şi despre piaţa acestuia.
 Bibliografie:
1. Boiţă M., Antreprenoriat în comerţ, turism şi servicii. Note de curs, Universitatea de Vest
2. Boiţă M., Ardelean D., Constantin E., Marile provocări ale turismul rural şi balnear în
judeţul Arad, Ed. Aius Printed, Craiova, 2011
3. Boiţă M., Marketingul întreprinderilor mici şi mijlocii – Note de curs, Ed. Gutenberg
Univers Arad, 2008
4. Borza A., Bordean O., Mitra C., Supuran R., Mureşan A., Antreprenoriat. Managementul
firmelor mici şi mijlocii. Concepte şi studii de caz, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2013
5. Blanchard K., Antreprenor la minut. Secretul creării şi dezvoltării unei afaceri de succes,
Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013
6. Drucker P., Despre profesia de manager, Ed. MeteorPress, Bucureşti, 2012
7. Becker G.S., Comportamentul uman – o abordare economică, Ed. All, Bucureşti, 2014
8. Pinder M., McAdam S., Consultanţă în afaceri, Ed. Teora, Bucureşti, 2012
9. Rusu S., Antreprenoriat în turism şi industria ospitalităţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014
10. State O., Cultura organizaţiei şi managementul, Ed. ASE, Bucureşti, 2012
11. Zlate M., Leadership şi management, Ed. Polirom, Iaşi, 2013
1–b 2–d 3–c 4–a 5–a 6–a 7–b 8–c 9–d 10–c
11–c 12–a 13–b 14–b 15–d 16–c 17–a 18–c 19–d 20–b
21–d 22–a 23–c 24–d 25–b 26–a 27–b 28–c 29–b 30–a
31–a 32–b 33–a 34–b 35–b 36–a 37–a 38–a 39–c 40–a
41–a 42–b 43–c 44–a 45–b 46–c 47–a 48–a 49–c 50–d
104
11. FUNDAMENTAREA ŞTIINŢEI MĂRFURILOR.
CALITATEA MĂRFURILOR ALIMENTARE ȘI SIGURANȚA
CONSUMATORILOR
1. Fundamentarea științei mărfurilor
2. Marfa alimentară: concepte fundamentale
3. Abordări moderne ale calităţii mărfii alimentare
4. Securitatea consumatorului
5. Siguranţa alimentară – simbol al calităţii şi igienei produselor alimentare
6. Produsele alimentare: făină, zahăr, produse lactate, carne, bere, fructe
 Teste grilă:
1. Proprietăţile organoleptice ale mărfurilor se referă la:
a) gust, miros, culoare, masa specifică etc.;
b) gust, culoare, miros, aromă etc.;
c) aromă, miros, plasticitate, rezistenţă la uzură etc.;
d) gust, miros.
2. Produsele sipide sunt:

a) produse incolore;
b) produse transparente;
c) produse fără gust;
d) produse care au gust.
3. Importanţa standardelor armonizate la nivel european ajută la:

a) îmbunătăţirea legislaţiei europene;
b) eliberarea barierelor tehnice de comerţ, libera circulaţie a produselor şi serviciilor;
c) integrarea ţărilor în UE;
d) îmbunătățire legislației naționale.
4. Metoda de studiu a merceologiei denumită analiza-sinteză porneşte de la:
105
11. Fundamentarea ştiinţei mărfurilor.
Calitatea mărfurilor alimentare şi siguranţa consumatorilor
a) cercetarea elementelor componente a unui produs şi aprecierea rezultatului combinării
lor;
b) cunoaşterea senzaţiilor produse asupra organelor de simţ;
c) general la particular;
d) cercetarea caracteristuicilor de calitate ale proiduselor.
5. Calitatea are un caracter:

a) intensiv;
b) tehnic şi social;
c) complex, dinamic;
d) tehnic și economic.
6. Care dintre obiectivele următoare sunt specifice Organizației Internaționale de

Standardizare?
a) cooperează cu alte organizații internaționale;
b) organizează schimbul de informații între țări;
c) coordonează lucrările de standardizare ale țărilor afiliate;
d) coordonează unificarea standardelor naționale.
7. Metoda de cunoaştere a mărfurilor care porneşte de la general la particular se

numeşte:
a) metoda tipologică;
b) metoda deductivă;
c) metoda inductivă;
d) metoda general de cunoaștere.
8. Proprietăţile generale ale mărfurilor sunt:

a) proprietăţi gustative, tactile, olfactive;
b) proprietăţi fizice, mecanice, chimice, psihosenzoriale, proprietăţi funcţionale, estetice,
ergonomice, ecologice, economice;
c) proprietăţi tehnice, economice;
d) proprietăţi tehnice, economice și ecologice.
9. Concurenţa reprezintă:
a) manifestarea liberei iniţiative;
b) locul de întâlnire al cererii cu oferta;
c) productivitate;
d) funcţiile pieţei.
10. Ambalajul este:

a) un proces;
b) o activitate;
c) o metodă;
106
d) un sistem fizico-chimic.
11. Substanţa utilizată datorită puterii sale de curăţare, sare a unui acid gras rezultată în
urma reacţiei de saponificare (acţiunea sodei caustice asupra unui corp gras) se numește:
a) apă alcalină;
b) șampon;
c) săpun;
d) substanță chimică.
12. Cunoaşterea mărfurilor din punct de vedere economic presupune:

a) cercetarea problemelor generale ale mărfurilor (clasificare, codificare, marcare,
standardizare), cheltuieli de producţie și alte aspecte economice;
b) cunoașterea prețului de producție și a prețului de vânzare;
c) cunoașterea valorii marjei profitului pentru marfa respective;
d) cunoasterea standardelor de calitate.
13. Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea în cele mai bune condiţii:
a) a manevrării, conservării, depozitării și transportului produselor;
b) conservării, depozitării și transportului produselor;
c) a manevrării, conservării, depozitării, transportului și spălării produselor;
d) depozitării, transportului și spălării produselor.
14. Care sunt sortimentele de detergenți? 1. Detergenţi de înmuiere; 2. Detergenţi pentru

spălări universale sub formă de granule sau lichidă; 3. Detergenţi pentru spălări fine; 4.
Detergenţi pentru spălări grele; 5. Detergenţi de covoare; 6. Detergenţi pentru spălarea
vaselor 7. Detergenți insolubili.
a) 1, 2, 3, 5, 7;
b) 1, 2, 3, 4, 6, 7;
c) 1, 2, 3, 4, 5, 6;
d) 1, 4, 5, 6, 7.
15. După proprietăţile fizico-chimice şi domeniile de utilizare există următoarele tipuri de

sticlă:
a) sticla comună, sticla cristal, sticla optică, sticla specială;
b) sticla comună, sticla cristal, sticla optică;
c) sticla cristal, sticla optică, sticla specială;
d) sticla dură, sticla cristal, sticla optică, sticla specială.
16. Din grupa pietrelor preţioase fac parte:

a) aurul, diamantul, corindonul (safirul şi rubinul), spinelul, crisoberilul, perlele naturale,
berilul, topazul, granatele fine şi turmalina;
b) diamantul, corindonul (safirul şi rubinul), spinelul, crisoberilul, perlele naturale, berilul,
topazul, granatele fine şi turmalina, argint;
107
c) diamantul, corindonul (safirul şi rubinul), spinelul, crisoberilul, perlele naturale, berilul,
topazul, granatele fine şi turmalina;
d) corindonul (safirul şi rubinul), spinelul, crisoberilul, perlele naturale, berilul, topazul,
granatele fine şi turmalina.
17. Caracteristicile fizico-chimice ale săpunurilor sunt:

a) substanţe saponificabile, alcalinitate liberă, umiditate;
b) pete negre, râncezirea, clivajul;
c) grişarea, înflorirea, râncezirea;
d) densitatea în stare netasată, higroscopicitatea, pH.
18. Obţinerea bijuteriilor se face prin procesele de:

a) batere, traforare, pilire, lustruire;
b) turnare, batere, traforare, pilire, lustruire, suflare;
c) batere, traforare, pilire, lustruire, zgâriere;
d) turnare, batere, traforare, pilire, lustruire.
19. În calitologie există mai multe definiţii date calităţii. Cea mai adecvată este:
a) potrivit pentru scop;
b) grad de conformitate cu documentaţia tehnică;
c) totalitatea performanţelor şi caracteristicilor unui produs care determină capacitatea
acestuia de a satisface cerinţe;
d) nivelul determinat la un moment dat al valorilor individuale ale produsului.
20. Iaurtul este un produs lactat:

a) de prelucrare secundară;
b) acid;
c) de maturare;
d) natural.
21. Carnea reprezintă ţesutul muscular şi conjunctiv al animalelor. Ea conţine proteine

uşor digerabile. Cantităţile maxime de proteine conţinute sunt:
a) 15-24%;
b) 20-24,5%;
c) 6,5-28%;
d) 6,3-35%.
22. Cea mai importantă caracteristică a unui parfum este:

a) concentraţia în substanţă activă;
b) marca, persistenţa, concentraţia alcoolică;
c) ambalajul, fixatorii, marca;
d) mirosul, persistenţa, mod de obţinere.
108
23. Cel mai important criteriu în alegerea unei confecţii îl reprezintă:
a) preţul;
b) caracteristicile de calitate ale materiilor prime şi auxiliare, grad de noutate, mărimea
seriei de fabricaţie, prezentarea;
c) stabilitatea formei, grad de şifonabilitate, grad de elasticitate;
d) estetica, moda.
24. Fasonarea masei ceramice este operaţia care dă forma obiectului. Ea se poate face
prin:
a) topire şi suflare;
b) prin turnare, presare, prelucrare pe roata olarului;
c) glazurare şi ardere;
d) decorare şi pictare.
25. Fibrele naturale de origine animală sunt:

a) lâna, părul de capră, mohairul, caşmirul, mătasea naturală;
b) inul, cânepa, iuta, manila, sisal;
c) soia, bumbac, cazeină;
d) relon, nylon, capron.
26. Făina tip 480 sau trei nule este superioară, folosită în patiserie. Această tipizare se face
după:
a) măcinare;
b) cernere;
c) decorticare;
d) conţinut în cenuşă înmulţit cu 1000.
27. Berea se obţine din must de malţ, hamei prin:

a) fermentaţie, distilare;
b) germinare, fierbere;
c) obţinerea mustului de malţ, aromatizare cu hamei, fierbere, răcire, filtrare, însămânţare
cu drojdie, fermentaţie primară şi secundară;
d) fermentaţie, macerare, distilare.
28. Laptele este un aliment perisabil, de aceea el trebuie să fie supus unor tratamente.
Cele mai la îndemână sunt:
a) fierberea, pasteurizarea, sterilizarea, sterilizarea, fierberea bactofugară;
b) sărarea şi afumarea;
c) congelarea, refrigerarea;
d) conservarea prin metode complexe.
29. În categoria aditivilor alimentari intră:

a) ambalajele, etichetele, codul cu bare;
109
b) adaos de proteine, vitamine, enzime;
c) substanţe adăugate cu rol organoleptizant, conservant, antioxidant;
d) cupru, crom, staniu, zinc.
30. Pastele făinoase se obţin prin mai multe procese:

a) formare, coacere, răcire;
b) depozitare, manipulare, transport;
c) amestecarea făinii cu apă urmată de omogenizare, trefilarea şi uscarea;
d) frământare, dospire, coacere.
31. Studiul mărfurilor are un caracter:

a) independent şi dinamic;
b) complex şi dinamic;
c) interdisciplinar şi complex;
d) dinamic și dependent.
32. Analiza valorii reprezintă o metodă de cercetare proiectare şi are la bază:

a) testarea unor noi produse;
b) testarea prin sondaj a unor produse;
c) ierarhizarea unor bunuri în legătură cu funcţiile de calitate ale produselor;
d) ierarhizarea unor bunuri în legătură cu utilitatea lor.
33. Metodele specifice ale studiului mărfurilor sunt:

a) organoleptice, fizice, microbiologice;
b) inducţiei, deducţiei, sinteza;
c) senzorială, tipologică, statistico-matematică;
d) senzorială, sinteza, chimică.
34. Proprietăţile mărfurilor semnifică:

a) ansamblul substanţei uscate şi caracteristicile atributive;
b) trăsături şi însuşiri ale unei mărfi, care o particularizează în raport cu alte mărfuri şi îi
conferă capacitatea de satisfacere a unor trebuinţe umane;
c) totalitatea substanţelor native energetice şi adăugate;
d) totalitatea caracteristicilor pe care le dobândește un produs de la proiectare până la
consumul final.
35. Care din metodele moderne de cercetare privind mărfurile, se bazează pe reacţia
psihologică a individului?
a) metoda analizei valorii;
b) metoda analizei morfologice;
c) metoda Braistorming;
d) metoda psihosenzorială.
110
36. Pe etichete se trec:
a) însuşiri care exprimă relaţia om – produs;
b) însuşiri care determină valoarea de întrebuinţare;
c) însuşiri care exprimă relaţia calitate – preţ;
d) însușiri care determină gradul de implementare al standardelor de calitate.
37. Comisia „Codex Alimentarius” reprezintă:

a) o organizaţie internaţională de standardizare;
b) o federaţie internaţională cu rol în aplicarea standardelor;
c) o asociație internațională pentru gestionarea standardelor;
d) o federație internațională cu rol în prevenirea falsificării produselor alimentare.
38. Organismul naţional de standardizare în România este:

a) Institutul Român de Standardizare;
b) Asociaţia de Standardizare din România;
c) Colegiul Organismelor de Acreditare și Standardizare din România;
d) Federația Română de Standardizare.
39. În cazul produselor nealimentare, standardele au caracter:

a) facultativ;
b) obligatoriu;
c) opţional;
d) complementar.
40. Marca:
a) permite persoanelor fizice sau juridice să distingă produsele sau serviciile lor de cele ale
concurenţilor;
b) nu permite persoanelor fizice sau juridice să distingă produsele sau serviciile lor de cele
ale concurenţilor;
c) permite persoanelor fizice sau juridice să facă o analiză amănunţită asupra produselor
sau serviciilor;
d) nu permite persoanelor fizice sau juridice să facă o analiză amănunţită asupra
produselor sau serviciilor.
41. Pentru a împiedica falsificarea produselor se folosesc etichete:

a) tip halogrenă şi transporter;
b) tip holografă şi transformer;
c) tip hologremă și transporder;
d) tip hologramă şi transporder.
42. Care din următoarele elemente face legătura dintre producător şi consumator?
a) detailistul;
b) ambalajul;
111
c) merchandaisingul;
d) grosistul.
43. Din categoria vinurilor speciale fac parte:

a) vinurile de calitate superioară V.S. şi vinurile de calitate superioară cu denumire de
origine controlată D.O.C.;
b) vinurile de calitate superioară cu denumire de origine controlată şi trepte de calitate
D.O.C.C.;
c) vinurile spumante, vinurile spumoase, vinurile licoroase, vinurile aromatizate;
d) vinurile de calitate superioară V.S. cu denumire de origine și trepte de calitate D.O.C.C.
obținute la stafidirea boabelor.
44. Băuturile alcoolice se clasifică în funcţie de procesul tehnologic în:

a) băuturi alcoolice moderate şi băuturi alcoolice tari;
b) băuturi alcoolice distilate şi băuturi alcoolice nedistilate;
c) băuturi alcoolice nefermentate şi băuturi alcoolice tari;
d) băuturi alcoolice fermentate și învechite.
45. Procesul de maturare modifică proprietăţile organoleptice la:

a) făină, brânzeturi, salamuri crude;
b) făină, produse de panificaţie, produse lactate;
c) făină, ciocolată, mezeluri;
d) făină, produse din carne, produse de patiserie.
46. Deshidratarea reprezintă o modificare de natură:

a) chimică;
b) biologică;
c) tehnologică;
d) fizică.
47. Produsele obţinute din cereale, funcţie de gradul de prelucrare sunt:

a) produse de patiserie, concentrate alimentare;
b) produse cu adaosuri şi înlocuitori;
c) produse rezultate din prelucrarea primară, secundară şi terţiară;
d) produse rezultate numai din prelucrarea primară.
48. Aciditatea normală a laptelui se exprimă în grade:

a) Thorner;
b) Kelvin;
c) Thorver;
d) Kalvin.
112
49. Sunt afectate de uzură morală toate categoriile de mărfuri, însă în măsură mai mare
cele caracterizate de:
a) cicluri de viaţă lente;
b) cicluri de viaţă scurte;
c) cicluri de viaţă lungi;
d) cicluri de viaţă foarte lungi.
50. Prin determinări de laborator şi măsurări instrumentale se determină:

a) uzura morală a mărfurilor;
b) uzura chimică a mărfurilor;
c) uzura fizică a mărfurilor;
d) uzura tehnică a mărfurilor.
 Bibliografie:
1. Ardelean D. ş.a., Introducere în merceologie şi problematica calităţii, Ed. Daya, Satu
Mare, 2008
2. Ardelean D. ş.a., Bazele merceologiei şi teoria calităţii, Ed. Daya, Satu Mare, 2006
3. Ardelean D. ş.a., Merceologie. Note de curs, Ed. Daya, Satu Mare, 2004
4. Ardelean D., Merceologie, Ed. „Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2000
5. Diaconescu I., Ardelean D., Diaconescu M., Merceologie alimentară. Calitate şi
siguranţă, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007
6. Ardelean D. şi colab., Fundamentarea științei mărfurilor. Suport de curs, FSEII – UVVG,
2017
7. Ardelean D. şi colab., Managementul calității. Suport de curs, FSEII – UVVG, 2018
8. Popa I., TIC şi sistemele de monitorizare a trasabilităţii produselor alimentare,
Managementul siguranţei alimentului, Revista Calitatea nr. 3 / 2011
1-b 2-d 3-b 4-a 5-c 6-c 7-b 8-b 9-a 10-d
11-c 12-a 13-a 14-c 15-a 16-c 17-a 18-d 19-c 20-b
21-a 22-b 23-d 24-b 25-a 26-d 27-c 28-a 29-c 30-c
31-c 32-c 33-c 34-b 35-c 36-b 37-a 38-b 39-a 40-a
41-d 42-b 43-c 44-b 45-a 46-d 47-c 48-a 49-b 50-c
113
12. LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR
1. Introducere în managementul logistic
2. Transportul ca activitate logistică
3. Managementul depozitării în canalul logistic
4. Gestiunea stocurilor şi strategii de aprovizionare
5. Aspecte juridice și financiare în canalul logistic
6. Externalizarea serviciilor logistice
7. Managementul logistic integrat
8. Rolul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în reţelele logistice
9. Indicatori de performanţă şi modalităţi de optimizare în canalul logistic
 Teste grilă:
1. Scrisoarea de trăsură COTIF-CIM se utilizează în transportul:
a) aerian;
b) feroviar;
c) naval;
d) rutier.
2.Transportul și achiziția de materii fac parte din logistica:

a) internă;
b) în aval;
c) internă;
d) în amonte.
3. Logistica care cuprinde activităţi asociate cu colectarea, depozitarea şi distribuţia fizică a

produsului către cumpărători este logistica:
a) internă;
b) externă;
c) în amonte;
d) nici una din variantele a), b) şi c).
4. Selectați varianta corectă a caracteristicilor clientului în funcţie de car e se alege

modalitatea de transport:
114
12. Logistica şi distribuţia mărfurilor
a) ariile de vânzări;
b) greutatea;
c) gradul de fragilitate;
d) poziţia geografică.
5. Varianta corectă a caracteristicilor produsului care este luată în considerare la

selectarea modalității de transport:
b) restricţii de timp;
c) greutatea;
d) poziţia geografică.
6. Gestiunea stocurilor cu cerere variabilă la intervale egale este caracterizată prin faptul
că:
a) nivelul de alarmă este stabilit în cadrul stocului curent peste stocul de siguranţă;
b) momentele de lansare a comenzilor sunt corespunzătoare nivelului s al stocului curent;
c) nivelul de alarmă se stabileşte la nivelul stocului de siguranţă;
d) nivelul de alarmă se stabileşte la nivelul stocului mediu.
7. Canalele de distribuție în ca re un grup de membri independenţi ai canalului îşi

integrează programele de marketing pentru a obţine costuri mai mici şi / sau pentru a
avea un impact mai mare pe piaţă sunt canalele:
a) firmei;
b) administrate;
c) standard tradționale;
d) contactuale.
8. Caracteristicile întreprinderii care stau la baza alegerii modalității de transport sunt:

b) gradul de fragilitate;
c) poziţia geografică;
d) cerinţele de servire post-vânzare.
9. Caracteristicile mediului în funcţie de care se selectează modalitatea de transport sunt:

a) cerinţele de servire post-vânzare;
b) poziţia geografică;
c) constrângerile operaționale impuse de teren;
d) gradul de fragilitate.
10. Transportul cu companii specializate de transport are ca avantaje:

a) contacte directe cu furnizorii și clienții;
b) control direct asupra duratei de transport;
c) obținerea de efecte de scară;
115
11. În funcție de deținătorul depozitului există depozite:

a) de colectare;
b) ale comerțului en -gros;
c) combinate;
d) ale tranzitului și transbordării.
12. Funcția unui depozit comercial care asigură continuitatea aprovizionării

consumatorilor individuali şi industriali, în condiţiile existenţei unor diferenţe temporale
între producţie şi consum este funcția de:
a) consolidarea livrărilor;
b) formarea sortimentului comercial;
c) transportul mărfurilor;
d) depozitarea mărfurilor.
13. Printre principalele avantaje pe care le presupune amplasarea depozitelor în funcție de

piață este:
a) facilitarea obţinerii de către client a unui sortiment constituit din produse fabricate de
diferite unităţi;
b) reducerea timpului necesar pentru completarea stocului, la nivelul firmelor cliente;
c) reducerea costurilor de transport prin consolidarea livrărilor către clienţi;
d) simplificare, pentru client, a operaţiunilor de urmărire a livrărilor efectuate de furnizor,
datorită primirii mai multor produse cu o singură factură.
14. Luând în considerare criteriul gradul de specializare, depozitele sunt:

a) climatizate;
b) de tranzit şi de transbordare;
c) de colectare;
d) combinate.
15. Din punct de vedere al caracterului activității principale pe care o îndeplinesc,

depozitele sunt:
a) de colectare;
b) construcţii închise;
c) combinate;
d) parţial climatizate.
16. În funcţie de natura şi condiţiile necesare pentru păstrarea mărfurilor, depozitele pot
fi:
a) deschise;
b) supraterane;
c) climatizate;
d) generale.
116
17. Circulaţia mărfurilor în depozite în linie dreaptă se practică atunci când:
a) când există proces tehnologic circular;
b) zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele;
c) când există proces tehnologic în L;
d) când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate pe aceeaşi latură a depozitului.
0
18. Circulaţia mărfurilor în depozite în arc de cerc de 180 se practică atunci când:
a) când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate pe aceeaşi latură a depozitului;
b) când există proces tehnologic în L;
c) zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele;
d) când există proces tehnologic circular.
19. Dotările unui depozit, după natura lor, fac parte din categoriile:
a) mijloace pentru depozitare;
b) mijloace pentru porţionare şi condiţionare;
c) un sistem intern de recipienţi;
d) dotări complementare.
20. Dotările unui depozit, din punct de vedere al locului lor în fluxul tehnologic, se
încadrează în categoriile:
a) mijloace pentru transport;
b) mijloace ale muncii tehnice;
c) mijloace pentru sortarea mărfurilor;
d) dotări tehnice principale.
21. Dotările unui depozit, din punct de vedere al funcțiilor pe care le îndeplinesc și
apartenenţa lor la diferite procese tehnologice, fac parte din grupele:
a) mijloace ale muncii tehnice;
b) dotări complementare;
c) mijloace pentru sortarea mărfurilor;
d) un sistem intern de recipienți.
22. În funcție de caracterul și destinația stocurilor, ele pot fi stocuri:

a) în veriga comercială cu ridicata;
b) sezoniere;
c) pe drum;
d) finale.
23. Stocurile care sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, caracteristica lor fiind că se
reînnoiesc continuu, pe măsura epuizării lor, sunt stocuri:
a) sezoniere;
b) zilnice;
c) la începutul perioadei;
d) curente.
117
24. Selectați numărul de exemplare originale în care se întocmește scrisoarea de trăsură în

transportul rutier:
a) 5;
b) 4;
c) 6;
d) 3.
25.Conosamentul este un document care se folosește în transportul:

a) maritim;
b) aerian;
c) rutier;
d) feroviar.
26. Tipul de aprovizionare care presupune ca organizarea şi concretizarea relaţiilor de

vânzare-cumpărare, livrarea produselor şi achitarea contravalorii acestora să se realizeze
integral prin unităţi specializate în comercializare (angrosişti) este aprovizionarea:
a) garantată;
b) directă;
c) de la depozitele intermediarilor comerciali;
d) cu tranzit organizat.
27. Stocul de resurse materiale destinat asigurării continuităţii consumului la epuizarea

stocului curent este stocul de:
a) producţie;
b) tranzit;
c) condiţionare;
d) siguranţă.
28. Parametrii cantitativi ai stocării sunt:

a) frecvența de aprovizionare;
b) costul de lansare;
c) durata de reaprovizionare;
d) lotul de livrare.
29. Parametrii derivați ai stocării sunt:

a) lotul de livrare;
b) momentul calendaristic de declanșare a acțiunii de reaprovizionare;
c) costuri suplimentare de imobilizare;
d) frecvența de aprovizionare.
30. Costurile cu lipsă de stoc sunt costuri de:

a) stocare;
b) imobilizare;
118
c) penurie;
d) lansare a comenzii.
31. Logistica şi logistica întreprinderii sunt două concepte:

a) similare;
b) complementare;
c) diferite;
d) indiferente.
32. Logistica întreprinderii vizează organizarea şi realizarea:

a) fluxului de persoane;
b) fluxului de mărfuri;
c) fluxului de servicii;
d) toate.
33. Logistica care cuprinde activităţile asociate primirii, depozitării şi sortării intrărilor
necesare realizării produsului, cum ar fi manipularea materialelor, depozitarea este
logistica:
a) în amonte;
b) internă;
c) în aval;
d) externă.
34. Lanţul logistic este corect în varianta:

a) aprovizionare – producţie – distribuţie;
b) aprovizionare – distribuţie – producţie;
c) producţie – aprovizionare – distribuţie;
d) distribuţie – producţie – aprovizionare.
35. Activităţile primare din teoria lanţului valoric cuprind:

a) logistică internă, logistică externă, marketing, service;
b) logistică internă, logistică externă, infrastructură, aprovizionare;
c) logistică internă, logistică externă, dezvoltare tehnologică, resurse umane;
d) toate.
36. Activităţile suport din teoria lanţului valoric cuprind:

a) marketingul, service-ul, dezvoltarea tehnologică, resurse umane;
b) infrastructura firmei, resursele umane, dezvoltarea tehnologică, aprovizionarea;
c) logistica internă, resursele umane, dezvoltarea tehnologică, aprovizionarea;
d) logistica externă, resursele umane, dezvoltarea tehnologică, aprovizionarea.
37. Ponderea transportului în activităţile de logistică este de:

a) 1/4;
b) 1/2;
119
c) 1/3;
d) 2/3.
38. Alegerea celui mai potrivit mijloc de transport se face funcţie de:
a) caracteristicile produselor;
b) costul transportului;
c) tipul de transport;
d) toate.
39. Logistica internă acţionează în zona:

a) aprovizionării;
b) distribuţiei;
c) a + b;
d) nici o variantă.
40. Logistica externă acţionează în zona:

a) aprovizionării;
b) distribuţiei;
c) a + b;
41. Sistemul logistic al întreprinderii vizează:

a) fabricaţia;
b) furnizorii;
c) clienţii;
d) studiul pieţei.
42. Preţul de vânzare cu amănuntul este dat de:

a) preţul de comercializare standard plus valoarea adăugată;
b) preţul de producţie plus valoarea adăugată;
c) preţul de comercializare standard plus preţul de producţie;
d) preţul de comercializare standard minus preţul de producţie.
43. Preţul de producţie cuprinde:

a) testarea pieţei, aprovizionare, prelucrare, promovare;
b) testarea pieţei, aprovizionare, prelucrare, depozitare-transport;
c) testarea pieţei, aprovizionare, prelucrare, intermediari;
d) testarea pieţei, aprovizionare, prelucrare, vânzare magazine proprii.
44. Decizia de aprovizionare este un atribut al:

a) responsabililor din sfera producţiei;
b) responsabililor din sfera desfacerii;
c) responsabililor din sfera aprovizionării;
d) managementului de vârf.
120
45. Livrarea produselor se face ţinând seama de:

a) programare;
b) frecvenţă;
c) ruta de transport;
d) toate.
46. O greşeală frecventă în interpretarea logisticii este:

a) asocierea acesteia şi cu fluxurile de materii prime;
b) asocierea acesteia doar cu distribuţia produselor finite;
c) introducerea în organigramă a unui manager logistician;
d) apartenenţa la strategia generală a firmei.
47. Căruia din cele patru servicii logistice îi aparţine serviciul de suport merchandising:
a) servicii legate de iniţializarea produsului;
b) servicii specifice perioadei de lansare pe piaţă;
c) servicii efectuate în regim permanent;
d) servicii de oprire de la comercializare.
48. Activitatea de întreţinere este specifică logisticii:

a) de livrare;
b) de aprovizionare;
c) de producţie;
d) de reciclare.
49. Calcularea traseelor optime şi a limitelor este specifică logisticii:

a) de livrare;
b) de aprovizionare;
c) de producţie;
d) de reciclare.
50. Mixul logistic include următoarele activităţi de bază:

a) asigurarea standardelor;
b) depozitarea mărfurilor;
c) manipularea mărfurilor;
d) fluxurile informaţionale.
 Bibliografie:
1. Caraiani G., Logistica transporturilor, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008
2. Ilieş L., Crişan E., Managementul logisticii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008
3. Popa, V., Supply Chain Management for Efficient Consumer Response, Ed. Zven, Valahia
University Press, 2017
121
4. Schebesch, K., Logistica şi distibuţia mărfurilor, Note de curs, Universitatea de Vest
5. Ursu, D., Logistica mărfurilor, Note de curs, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad,
2019
1–b 2–d 3–b 4–d 5-c 6–a 7–d 8–a 9–c 10–c
11–b 12–d 13–b 14–d 15–a 16-c 17–b 18–a 19–c 20–d
21–c 22–b 23–d 24–d 25–a 26-c 27–d 28–d 29–d 30–c
31–b 32–d 33–b 34–a 35–a 36–b 37–d 38–d 39–a 40–b
41–c 42–b 43–a 44–c 45-d 46-b 47–b 48–a 49–b 50–a
122
13. MANAGEMENT COMERCIAL
1. Managementul serviciilor comerciale
2. Comercianții
3. Rolul şi locul comerţului în economie
4. Forme de organizare a comerţului
5. Importanţa şi conţinutul funcţiunii comerciale
6. Organizarea magazinelor
 Teste grilă:
1. Firma sau numele comercial este:
a) denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează;
b) semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul;
c) semne distinctive care sunt aplicate pe mărfuri şi pe produse;
d) drepturi de proprietate.
2. Structura pe funcţiuni a activităţii de aprovizionare:

a) se caracterizează prin divizarea funcţiunii comerciale într-un anumit număr de funcţiuni
specializate;
b) foloseşte produsul drept criteriu de repartizare a sarcinilor comerciale;
c) presupune repartizarea sarcinilor operaţionale pe sectoare geografice;
d) presupune repartizarea sarcinilor operaţionale pe segmente de aprovizionare.
3. Actul normativ juridic care reglementează activitatea comercianților în tara noastră

este:
a) Legea nr. 31 / 1990 privind societăți le comerciale;
b) Decretul lege nr. 54 / 1990 privind desfășurarea şi organizarea unor activităţi pe baza
liberei inițiative;
c) Codul Comercial;
4. Agentul comercial este o categorie de personal specifică:

a) comerţului cu ridicata;
b) comerțului cu amănuntul;
123
13. Management comercial
c) serviciilor comerciale;
d) distribuției.
5. Care din activităţile următoare face parte din funcţiunea comercială?

a) concepere şi asimilare de produse și servicii;
b) cercetarea pieței;
c) calculaţia costurilor de aprovizionare și desfacere;
d) calculaţia salariilor personalului.
6. Vadul comercial este:

a) denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează;
b) locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor oferite clienţilor, preţurile
practicate de comerciant, comportarea personalului comerciantului în raporturile cu
clienţii, abilitatea în realizarea reclamei comerciale, influenţa modei;
c) ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale ce decurg din crearea şi
valorificarea operelor ştiinţifice, literare şi artistice;
d) semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul.
7. Obiectul de activitate al activităţii comerciale îl reprezintă:

a) transferul bunurilor materiale din sfera producţiei în cea a consumului;
b) vânzarea de bunurilor economice în vederea obţinerii de profit;
c) formarea rețelei de desfacere;
d) aprovizionarea şi desfacerea.
8. Grupa depozitelor asigură:

a) primirea materialelor;
b) recepţia materialelor;
c) distribuţia materialelor;
d) primirea şi recepţia partiţiilor de materiale.
9. Organizarea activităţii de desfacere pe produse se pretează:

a) unui volum mare de vânzări;
b) unui volum mediu de vânzări;
c) unui volum mic de vânzări;
d) unui volum foarte mic de vânzări.
10. Circuitul economic al întreprinderii este:

a) aprovizionare – desfacere – producţie;
b) producţie – aprovizionare – desfacere;
c) aprovizionare – producţie – desfacere;
d) aprovizionare – desfacere.
11. Compartimentul de aprovizionare stabileşte relaţii cu:

a) compartimentul transport;
124
b) compartimentul tehnic;
c) compartimentul resurse umane;
d) compartimentele desfacere, tehnic şi financiar.
12. Compartimentul aprovizionare:

a) întocmeşte specificaţiile materiale;
b) transformă materialele în produse;
c) inventariază resursele materiale;
d) eliberează pentru consum resursele materiale.
13. Printre metodele de intervenţie a statului în economie nu figurează:

a) fiscalitatea;
b) controlul preţurilor;
c) eliminarea concurenţei;
d) stabilirea cadrului juridic de desfășurare a activităților economice.
14. Nu reprezintă atribuţii ale forţei de vânzare:

a) repararea produselor defecte;
b) punerea în valoare a avantajelor produsului;
c) realizarea demonstraţiilor de folosire corectă a produsului;
d) asigurarea comunicării cu clientul prin stabilirea unui dialog deschis, menit să ofere
satisfacţie deplină.
15. Factorii care influenţează suprafaţa de vânzare a fiecărui raion sunt:

a) volumul şi structura asortimentului;
b) găsirea cu usurinţă de către clienţi a unei grupe de mărfuri;
c) creşterea vitezei de circulaţie a mărfurilor;
d) comportamentul consumatorilor.
16. Este element de design interior al unui magazin:

a) vitrina;
b) fațada;
c) firma;
d) plafonul.
17. Luarea hotărârilor importante în cadrul A.G.A. este proprie:

a) principiului managementului participativ;
b) principiului autonomiei firmelor;
c) principiului motivaţiei materiale şi morale;
d) principiului creşterii continue a eficienţei economice.
18. Supermagazinul ocupă o suprafaţă de vânzare de până la:

a) 500 mp;
b) 2500 mp;
125
c) 5000 mp;
d) 7000 mp.
19. Informarea permanentă de către producători a consumatorilor sau a comercianţilor se

înscrie în cadrul relaţiilor:
a) contractuale;
b) precontractuale;
c) postcontractuale;
d) extracontractuale.
20. Principalul obiectiv în managementul desfacerii producţiei este:

a) vânzarea produselor proprii în condiţii de eficienţă;
b) vânzarea produselor proprii cu orice preț;
c) vânzarea produselor de pe linia de producție;
d) vânzarea produselor din stoc.
21. Care dintre următoarele nu este considerată faptă de comerţ?

a) cumpărări şi vânzări de acţiuni ale societăţilor comerciale;
b) operaţiuni de bancă şi schimb bancar;
c) cumpărare de produse pentru uzul cumpărătorului;
d) donaţii şi legate.
42. În prima parte a secolului XX, fenomenul de concentrare a activităţii comerciale s-a
materializat în apariţia:
a) hipermagazinului;
b) centrelor comerciale;
c) supermagazinului;
d) cooperativelor de consum.
23. Asigurarea libertății decizionale unui subordonat de către un manager este:

a) o atribuire de competenţe;
b) o însărcinare;
c) o asumare de responsabilităţi;
d) o recompensă.
24. Magazinul popular are o suprafaţă de vânzare medie de:

a) 1000 mp;
b) 2000 mp;
c) peste 2500 mp;
d) sub 500 mp.
25. O caracteristică a hipermagazinelor o constituie:

a) o casă de marcat pentru 100 mp suprafaţă de vânzare;
b) o casă de marcat pentru 200 mp suprafaţă de vânzare;
126
c) o casă de marcat pentru 300 mp suprafaţă de vânzare;
d) o casă de marcat pentru 500 mp suprafaţă de vânzare.
26. Comerţul detailist mai este cunoscut în literatura de specialitate şi sub numele de:
a) comerţ electronic;
b) comerţ integrat;
c) comerţ cu ridicata;
d) comerţ cu amănuntul.
27. Nu sunt considerate în incapacitate de a realiza acte de comerţ următoarele categorii

de persoane:
a) minorii sub 18 ani;
b) cetăţenii străini, nerezidenţi pe teritoriul statului respectiv;
c) persoanele afectate de interdicţii legale ca urmare a unor condamnări suferite pentru
crime sau delicte fiscale şi economice;
d) persoanele alienate mintal.
28. Din categoria comercianţilor cu ridicata clasici nu fac parte:

a) comercianţii care oferă servicii limitate;
b) comercianţii care oferă servicii complete;
c) agenţii producătorilor;
d) comercianţii care aprovizionează rafturile detailiştilor.
29. Comerţul cu ridicata nu asigură producătorilor:

a) consultanţă managerială privind organizarea producţiei;
b) servicii logistice;
c) regularizarea producţiei;
d) informaţii asupra modului în care le sunt primite produsele.
30. Un comerciant persoană fizică poate încheia, în această calitate, următoarele acte
juridice:
a) orice act juridic civil;
b) orice act comercial;
c) orice act comercial care se încadrează în obiectul său de activitate;
d) orice act juridic financiar.
31. Obiectivul principal al activităţii de aprovizionare constă în:

a) aprovizionarea completă şi complexă cu resurse materiale;
b) aprovizionarea completă și complexă cu resurse tehnice;
c) aducerea resurselor la locul și în termenele solicitate;
32. Managementul aprovizionării materiale urmăreşte:

a) fluxul resurselor tehnice;
127
b) fluxul resurselor financiare;
c) fluxul resurselor materiale;
d) fluxul resurselor informaționale.
33. Ponderea reprezentată de aprovizionare în costul total al producţiei este de:

a) mai puţin de 50%;
b) 50%;
c) peste 50 %;
d) nu există impuneri restrictive.
34. Preţul reprezintă:

a) suma de bani pretinsă şi primită de vânzător de la cumpărător în schimbul unui bun sau
serviciu;
b) echivalentul în bani a satisfacerii necesității cumpărătorului;
c) suma costurilor de producţie şi comercializare a unui bun sau serviciu;
d) reflectarea utilităţii economice a unui bun sau serviciu.
35. Prezentarea mărfurilor reprezintă:

a) o tehnică privind amenajarea depozitului comercial;
b) o tehnică ce ţine de amenajarea magazinului;
c) o tehnică ce ține de promovarea magazinului;
d) o tehnică de vânzare.
36. Repartizarea spaţiului magazinului se efectuează în funcţie de:

a) echipamentul comercial;
b) iluminat;
c) numărul raioanelor;
d) numărul de angajați.
37. Care din următoarele acțiuni se desfășoară în cadrul activității de aprovizionare?

a) calcularea necesarului de resurse materiale pentru fabricarea producţiei contractate;
b) efectuarea de studii asupra pieţei interne şi externe;
c) prospectarea pieţei interne şi externe pentru stabilirea potenţialilor clienţi ai
întreprinderii;
d) prospectarea pieţei interne şi externe pentru stabilirea potenţialilor furnizori ai
întreprinderi.
38. Care din următoarele acțiuni se desfășoară în ca drul activității de marketing?

a) încheierea contractelor de aprovizionare tehnico-materială;
b) elaborarea de studii în vederea fundamentării strategiei şi politicii de dezvoltare a
firmei;
c) organizează participări la diferite târguri, expoziţii;
d) încheierea contractelor prin care se realizează desfacerea producţiei.
128
39. Care din următoarele acțiuni se desfășoară în cadrul activității de desfacere?
a) determinarea normelor de consum specific de aprovizionare tehnico-materială;
b) efectuarea de studii privind necesităţile şi comportamentul consumatorului;
c) încheierea contractelor de vânzare pentru produsele întreprinderii;
d) calcularea stocurilor pentru producţie.
40. Sunt comercianți:

a) persoanele care fac fapte de comerţ, având comerţul ca pe o profesiune obişnuită;
b) vânzătorii;
c) cumpărătorii;
d) micii producători care îşi valorifică produsele proprii.
41. Este o funcţie economică a comerţului:

a) funcţia de realizare a mărfurilor;
b) funcţia de aprovizionare cu mărfuri a populaţiei;
c) funcţia formativ-educativă;
d) funcţia de afirmare a principiilor de concurenţă loială.
42. Este o funcţie socială a comerţului:

a) funcţia de aprovizionare cu mărfuri a populaţiei;
b) funcţia de producţie;
c) funcţia de organizare a mişcării mărfurilor;
d) funcţia de ocupare a populaţiei.
43. Care din următorii parametrii nu influențează politica de aprovizionare?

a) mărimea capitalului disponibil de a investi în stocuri;
b) mărimea capitalului social;
c) consumul pe perioade (volumul şi regularitatea sa);
d) costurile cu stocarea.
44. Casele de marcat reprezintă:

a) utilaje folosite de agenţii comerciali;
b) utilaje de bază ale unui depozit comercial;
c) utilaje de bază ale sălii de vânzare;
d) utiliaje folosite de cumpărători pentru cântărirea mărfurilor care se vând în vrac.
45. Magazinele de proximitate au un asortiment:

a) cu articole de frecvenţă rară;
b) limitat la produsele banale;
c) cu articole banale şi semibanale;
d) cu articole de lux.
46. Magazinele de atracţie cu dominantă alimentară au nevoie:

a) de reînnoire săptămânală;
129
b) de reînnoire frecventă;
c) de reînnoire sezonieră
d) de reînnoire ocazională.
47. Preţul la care mărfurile circulă între angrosişti şi detailişti se numeşte:

a) preţ cu amănuntul;
b) preţ de achiziţie;
c) preţ cu ridicata;
d) preţ al producătorului.
48. Preţul la care mărfurile sunt vândute în magazine se numeşte:

a) preţ al producătorului;
b) preţ de achiziţie;
c) preţ cu ridicata;
d) preţ cu amănuntul.
49. Acţiunea sectorului aprovizionare contribuie la reducerea costurilor de producţie cu:

a) între 1% și 5%;
b) între 5% și 10%;
c) între 10% şi 15%;
d) peste 15%.
50. Dacă activitatea de aprovizionare își elaborează strategii de optimizare, ne găsim în

faza:
a) de integrare;
b) de autonomie;
c) de participare;
d) de pasivitate.
 Bibliografie:
1. Balaure V. (coord.), Marketing, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000
2. Băşanu Gh., Pricop M., Managementul aprovizionării şi desfacerii, Ed. ASE, Bucureşti,
2004
3. Blythe J., Comportamentul consumatorului, Ed. Teora, Bucureşti, 1999
4. Blythe J., Managementul vânzărilor şi al clienţilor cheie, Ed. Codecs, Bucureşti, 2005
5. Budacia L.C.G., Budacia E.A., Hreniuc L.N., Perju A., Tănăsoaica L.G., Managementul
serviciilor, Ed, Universitară, București, 2013
6. Costea C., Săseanu A., Economia comerțului intern și internațional, Ed. a II-a, Biblioteca
Business, Ed. Uranus, București, 2009
7. Kotler Ph., Keller K.L., Managementul marketingului, ediţia a V-a, Ed. Teora, Bucureşti,
2008
8. Mercioiu V. (coord.), Management comercial, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
130
9. Patriche D. (coord.), Economie comercială, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
10. Patriche D. (coord.), Tratat de Management Comercial, Ed. Universitară, Bucureşti,
2007
11. Remeș E., Management comercial. Suport de curs, FSEII – UVVG, 2019
12. Teodoru M., Management comercial. Suport de curs, FSEII – UVVG, 2019
13. Tohătan A., Managementul şi economia comerțului, Ed. Univ de Nord, Baia Mare, 2010
14. Toma S.G., Management commercial. Teste şi aplicaţii, Ed. ASE, Colecţia Mercur,
Bucureşti, 2006
15. Ursu D., Management comercial. Suport de curs, FSEII – UVVG, 2019
1-a 2-a 3-c 4-d 5-b 6-b 7-a 8-d 9-a 10-c
11-d 12-d 13-c 14-a 15-a 16-d 17-a 18-b 19-b 20-a
21-c 22-b 23-a 24-a 25-b 26-d 27-b 28-c 29-a 30-c
31-d 32-c 33-c 34-a 35-b 36-a 37-d 38-b 39-c 40-a
41-a 42-a 43-b 44-c 45-b 46-a 47-c 48-d 49-b 50-b
131
14. MANAGEMENTUL MEDIULUI
1. Cadrul instituţional specific protecţiei mediului şi conservării naturii
2. Politicile şi strategiile de mediu ca instrumente de management la nivel naţional şi local
3. Cadrul legislativ în domeniul mediului
4. Sistemul de management de mediu
5. Evaluarea performanței de m ediu
6. Auditul de mediu
7. Evaluarea ciclului de viață
8. Etichetele și declarațiile de mediu
9. Dezvoltare durabilă
 Teste grilă:
1. Componentele esenţiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabilă, înclud:
a) migrarea populaţiei umane;
b) creșt erea numărului de organisme vegetale utile ecosistemelor;
c) reducerea numărului de organisme animale dăunătoare ecosistemelor;
d) dezvoltarea alternativă a energiilor regenerabile.
2. Dintre toate resursele, cele mai ameninţate pentru următoarea perioadă de dezvoltare
economică sunt:
a) petrolul;
b) solul fertil;
c) aerul și apa;
d) toate variantele sunt corecte.
3. Managementul mediului îşi propune să dea soluţii pentru depăşirea crizei actuale a
mediului prin:
a) evaluarea daunelor și monitorizarea pr incipalilor factori de poluare în urma activităţilor
economice;
b) luarea măsurilor de prevenire a poluării, a degradării mediului şi a capacităţii de
regenerare a acestuia;
c) evaluarea costurilor cu prevenirea poluării și a lucrărilor pentru reabilitar ea zonelor
degradate;
132
14. Managementul mediului
4. Fenomenul degradării mediului se datorează:

a) populării zonelor de pe Terra unde până acum nu exista activitate;
b) industrializării și chimizării agriculturii;
c) creșterii importurilor de pro duse agroalimentare;
d) nici un răspuns nu este corect.
5. Direcțiile de acțiune ale managementului mediului vizează:

a) elaborarea tehnicilor de evaluare în termeni monetari a daunelor provocate de poluare
şi activităţile distructive ale omului;
b) întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi
aplicare a politicilor publice în domeniu;
c) conceperea şi aplicarea instrumentelor şi politicilor de mediu la nivel naţional şi
internaţional;
6. Principala cauză a poluării şi degradării mediului este:

a) ariile speciale de conservare;
b) creșterea activității fluviale și aeriene;
c) activitatea economică;
d) zona umedă de importanţă internaţională (sit Ramsar), sit al patrimoniului mondial
natural.
7. Poluarea, ca deteriorare a mediului ambiant, impune:

a) reducerea costurilor cu transportul urban;
b) creșterea costurilor necesare reabilitării zonelor degradate și implementarea de
tehnologii noi, nepoluante;
c) reducerea costurilor cu acivitatea portuară;
d) creșterea costurilor cu reciclarea deșeurilor din gospodăriile populației.
8. Atitudinea populaţiei faţă de mediu, poate fi clasificată în general, pe categorii, după

cum urmează:
a) atitudine indiferentă;
b) atitudine agresivă sau nemiloasă;
c) atitudinea pozitivă;
9. În contextul dezvoltării durabile, „Environmental integrity” reprezintă:

a) menținerea integrității și echilibrului ecosistemelor naturale;
b) menţinerea integrității și echilibrului întregii lumi;
c) menţinerea integrității mediului;
d) menţinerea integrității statelor care dezvoltă o politică pozitivă față de mediu.
133
10. Prin biodiversitate înţelegem:
a) întreaga gamă a modalităţilor prin care se manifestă viața cu toate form ele ei de
existență şi de asociere;
b) cultivarea grijii pentru refolosire şi recuperare a produselor sau a materialelor;
c) diversitatea speciilor din asociaţiile de organisme şi diversitatea ecosistemelor;
11. Conservarea biodiversităţii reprezintă:

a) menţinerea ecosistemelor și a capacităţii lor de funcţionare;
b) eliminarea poluanţilor;
c) menținerea ecosistemelor și a stabilităţii şi rezistenţei lor la dereglări;
12. Elementele incluse de schema de eco-audit a Uniunii Europene, sunt:

a) politica și programele de mediu;
b) programele economico-sociale;
c) sistemul de management de mediu, inclusiv un program de eco-audit;
13. Poluarea, în funcţie de natura poluantului, poate fi:

a) doar fonică;
b) doar fizică și chimică;
c) fizică, chimică, biologică și mecanică;
d) doar mecanică.
14. În funcție de mediul în care acţionează poluanţii, poluarea poate fi:

a) poluarea cu nitriți a solului și a aerului;
b) poluarea cu elemente grele a solului și a apei;
c) poluarea apei, solului, aerului;
d) poluarea cu deșeuri menajere.
15. Poluarea solului este cauzată de:

a) pulberile şi gazele nocive din aer;
b) de apele reziduale, pesticide și îngrășămintele chimice;
c) de deşeurile de natură industrială sau menajeră;
16. Pulberile și gazele nocive din aer determină:

a) poluarea aerului;
b) poluarea apei;
c) poluarea solului;
17. Produsele care poluează solul sunt:
134
a) hârtia uzată și cele provenite din industria cimentului;
b) deşeurile din industria textilă;
c) cele provenite din industria lemnului;
d) cele care provin din industria alimentară.
18. Ecoeconomia, presupune:

a) colaborarea constructivă dintre economişti şi ecologişti;
b) colaborarea constructivă dintre ingineri, economişti şi ecologişti;
c) colaborarea constructivă dintre ecologişti;
d) colaborarea constructivă dintre economişti.
19. Conceptele ecologice fundamentale sunt:

a) nivele suportabile ale producţiei industriale şi agricole;
b) reducerea deşeurilor, stocarea şi valorificarea lor, având în vedere că s-au atins deja
limitele de suportabilitate ale planetei;
c) respectarea ciclurilor nutritive;
20. Directiva de mediu a EU care are influenţă asupra proiectelor de infrastructură este:
a) Directiva 97/11/MPC privind evaluarea impactului asupra mediului;
b) Directiva 90/313/EEC privind accesul liber la informaţia de mediu;
c) Convenţia de la Bruxelles privind accesul liber la informaţie, participarea publică la
luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
d) Convenţia de la Geneva privind evaluarea impactului asupra mediului.
21. Prin realizarea EIM (Evaluarea Impactului asupra Mediului) se identifică, descrie şi
evaluează, în mod corect şi real pentru fiecare caz, efectele directe şi indirecte ale unui
proiect public sau privat asupra următorilor factori:
a) fiinţe umane și efectivele de animale;
b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;
c) floră și faună;
22. Grupele de indicatori privind starea chimică şi ecologică a apelor curgătoare sunt
reprezentate de:
a) regimul de oxigen (O2, CCO-Mn, CCO-Cr, CBO5), alcalinitatea, regimul de nutrienţi,
poluanţi specifici (fenoli, detergenţi anionici activi, cianuri) și ph-ul;
b) regimul de oxigen, salinitatea (reziduu fix, cloruri, sulfaţi, Ca, Mg, Na, Fe, Mn, Ba) și ph -
ul;
c) regimul de oxigen, salinitatea, regimul de nutrienţi (N-NO3, N-NO2, N-NH4, Ntotal, P-PO4,
Ptotal), metalele (Zn, Cu, Cr, As) și ph-ul;
d) regimul de oxigen, regimul de nutrienţi (N-NO3, N-NO2, N-NH4, Ntotal, P-PO4, Ptotal),
salinitatea, metale (Zn, Cu, Cr, As), poluanţi specifici: fenoli, detergenţi anionici activi,
cianuri.
135
23. Evaluării impactului unei investiții asupra mediului, presupune parcurgerea:

a) etapei de încadrare a proiectului de investiţii în procedură;
b) etapei de definire a domeniului proiectului de investiţii în procedură;
c) etapei de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra
mediului;
24. Care dintre următoarele categorii de proiecte, se supun procedurii de emitere a

acordului de mediu, care necesită EIM, deci presupun obţinerea acordului / acordului
integrat de mediu)?
a) proiectele cu impact nesemnificativ;
b) proiectele cu impact redus;
c) proiectele cu impact semnificativ;
25. Dacă „durabil” înseamnă persistent sau rezistent în timp, „sustainable” sugerează
ideea de:
a) „susţinere constantă; capacitatea de a suporta; neîncetat”;
b) „abilitatea, susținere necondiționată”;
c) „susținere directă”;
26. Care dintre următoarele forme de poluare se referă la poluarea apelor?

a) poluarea naturală și artificială;
b) poluarea controlată și necontrolată;
c) poluarea primară și secundară;
27. Sursele de poluare artificală permanentă sunt reprezentate de:

a) numai apele uzate din mediul urban și cele industriale;
b) numai depozitele de deşeuri sau reziduuri solide;
c) apele uzate și depozitele de deşeuri sau reziduuri solide;
28. În ce acte normative se face trimitere la încărcările limită ale poluanţilor din apele
reziduale?
a) NTPA 001/2003. pentru descărcări în apele de suprafaţă; NTPA 002/2003, pentru
descărcări în canalizările orăşeneşti;
b) NTPA 001/2004. pentru descărcări în apele de suprafaţă; NTPA 002/2004, pentru
c) NTPA 001/2005. pentru descărcări în apele de suprafaţă; NTPA 002/2005, pentru
136
d) NTPA 001/2006. pentru descărcări în apele de suprafaţă; NTPA 002/2006, pentru
descărcări în canalizările orăşeneşti.
29. Evitarea poluării surselor de apă şi eliminarea efectelor acesteia, constituie o

preocupare majoră, iar principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de
suprafaţă, o constituie:
a) deversarea apelor uzate în emisarii mai mici:
b) folosirea unor filtre la marii poluatori;
c) epurarea apelor uzate;
30. Procesele caracteristice epurării au la bază patru tipuri de fenomene:

a) naturale, fizice, chimice și biologice;
b) fizice, chimice, de sinteză și biologice;
c) naturale, chimice, organice și hidrodinamice;
d) fizice, chimice, biologice şi hidrodinamice.
31. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a fost lansat în anul:
a) 1970;
b) 1972;
c) 1973;
d) 1974.
32. Scopul UNEP este promovarea cu precădere a unor proiecte de mediu menite să vină
în sprijinul ţărilor:
a) foarte dezvoltate;
b) dezvoltate;
c) în curs de dezvoltare;
d) cu ieșire la mare sau ocean.
33. La nivel european, care dintre următoarele organisme are rolul de a asigura
cooperarea în domeniul mediului între ţările U.E. cu precădere în domeniul monitorizării
mediului:
a) Forumul European Consultativ asupra Mediului şi Dezvoltării Durabile;
b) Agenţia Europeană de Mediu de la Copenhaga;
c) Centrul Regional pentru Mediu de la Budapesta (REC);
d) Comisia Economică pentru Europa (CEE).
34. Sistemul structurat de management al mediului, face obiectivul unor standarde

internaţionale cuprinse în seria:
a) ISO 14000;
b) ISO 22000;
c) ISO 9001;
d) ISO 18000.
137
35. Evaluarea făcută de manangerul general asupra tuturor aspectelor semnificative ale
S.M.M., pentru a identifica necesitatea unor posibile schimbări în sistem, face referire la:
a) auditul S.M.M.;
b) analiza managementului de mediu;
c) programul de mediu sau planul de acțiune;
36. Eliminarea cauzelor existente sau potenţiale privind neconformarea cu obiectivele şi

ţintele stabilite iniţial, se realizează prin:
a) auditul S.M.M.;
b) analiza managementului de mediu;
c) acțiuni preventive și corective;
d) monitorizare, măsurători și proceduri de înregistrare.
37. Înregistrările necesare aplicării şi funcţionării sistemului de management de mediu pot

include:
a) informaţii despre legislaţia de mediu sau alte cerinţe;
b) înregistrările referitoare la instruire și ce le a reclamaţiilor;
c) informații asupra produsului și a procedurilor aplicate;
38. Acordul de mediu reprezintă:

a) reglementarea prin care sunt stabilite condiţiile de realizare a unei activități ținând
seama de vecinătăți;
b) reglementarea tehnico-juridică prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de
funcţionare pentru activităţile existente şi pentru cele noi;
c) reglementarea prin care sunt stabilite condiţiile de realizare a unui proiect sau
activitate;
d) reglementarea tehnico-juridică prin care sunt stabilite necesarul de materiale și
normativele.
39. Autorizația de mediu se eliberează:

a) la nivelul autorităţii centrale de protecţie a mediului;
b) la nivelul autorităţii zonale de protecţie a mediului;
c) la nivelul autorităţii teritoriale de protecţie a mediului;
d) la nivelul autorităţii regionale de protecţie a mediului.
40. Obiectivele şi ţintele de mediu pot fi:

a) aplicate în general în toate sectoarele unei organizaţii;
b) limitate la anumite locuri sau activităţi specifice;
c) analizate şi revizuite periodic avându-se în vedere consideraţiile făcute de diferite părţi
interesate;
138
41. Reglementarea tehnico-juridică, prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de

funcţionare pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza acordurilor de mediu,
se realizează prin:
a) acordul de principiu;
b) acordul de mediu;
c) autorizația de funcționare;
d) autorizația de mediu.
42. Care dintre următoarele reprezintă o analiză mai complexă, cu luarea în considerare şi
a aspectelor de management?
a) bilanțul de mediu;
b) auditul de mediu;
c) evaluarea impactului asupra mediului;
43. Obţinerea de informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate,

anterioare şi anticipate, care face parte din acţiunea de evaluare a impactului asupra
mediului, se realizează prin:
a) bilanțul de mediu;
c) evaluarea impactului asupra mediului;
d) acordul de funcționare.
44. Tehnica menită să contribuie la măsurarea performanţelor în domeniul mediului şi la

reducerea impactului negativ asupra acestuia, este:
a) evaluarea performanţei de mediu;
c) evaluarea ciclului de viaţă (E.C.V.);
d) bilanțul de mediu.
45. Etichetele şi declaraţiile de mediu reprezintă:

a) instrumentele care contribuie la vânzarea mai rapidă a produselor;
b) instrumentele care contribuie la garantarea produselor din punct de vedere al mediului;
c) instrumentele care contribuie la punerea în practică a unui sistem de management de
mediu și oferă informaţii precise despre aspectele de mediu ale unui produs sau serviciu;
d) instrumentele care contribuie la punerea în practică a unui sistem de management al
calității.
46. Specificaţi afirmaţia corectă:

a) distrugerea solurilor nu trebuie să depăşească capacitatea de regenerare a acestora;
b) distrugerea solurilor nu trebuie să depășească capacitatea de reținere a apei din ploi;
c) distrugerea solurilor nu trebuie să depășească capacitatea de reținere a apei din irigații;
d) distrugerea solurilor nu trebuie să depășească capacitatea de regenerare a pădurilor.
139
47. Scăderea dezastruoasă a valorii produselor exportate de către ţările sărace se

datorează:
a) presiunii concurenţiale a singurei lor oferte (materii prime miniere şi produse agricole);
b) nivelul apei de adâncime;
c) elementele apei de adâncime;
d) analiza în sit a conţinutului oxigenului dizolvat şi a conductibilităţii în perioadele dintre
analizele de laborator.
48. Specificaţi afirmaţia corectă:

a) S.U.A. şi Canada, cu cca. 5% din populaţia planetei, consumă 35% din producţia
mondială de energie, în timp ce „lumea a treia” cu 75% din populaţia mondială, consumă
doar 15% din totalul energiei produse pe glob;
b) S.U.A. şi Canada, cu cca. 15% din populaţia planetei, consumă 75% din producţia
c) S.U.A. şi Canada, cu cca. 5% din populaţia planetei, consumă 75% din producţia
d) S.U.A. şi Canada, cu cca. 35% din populaţia planetei, consumă 15% din producţia
doar 5% din totalul energiei produse pe glob.
49. Care dintre următoarele, presupune utilizarea surselor regenerabile?

a) hidrocentralele, energia solară;
b) eoliana, biocombustibilii;
c) energia cinetică și cea chimică;
50. Dezvoltarea industriei se va face prin:

a) promovarea noilor tehnologii mai eficiente şi mai puţin poluante:
b) analiza în sit a conţinutului oxigenului dizolvat şi a conductibilităţii în perioadele dintre
analizele de laborator;
c) investiţiile în locuire sunt productive atât din punct de vedere economic, cât şi social,
reprezentând o importantă sursă de venituri şi locuri de muncă;
d) locuirea reprezintă o parte importantă a bogăţiei naţionale şi constituie o măsură a
bunăstării sociale, precum şi un stimulent pentru economie şi investiţii.
 Bibliografie:
1. Baron V., Practica managementului de mediu. ISO 14001, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001
2. Dumescu F., Geografia resurselor şi economia mediului, Ed. Bios, Satu Mare, 2002
3. Dumescu F., Evaluarea impactului asupra mediului, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2006
140
4. Dumescu F., Managementul mediului și dezvoltare durabilă, Ed. Eurostampa, Timișoara
2007
5. Nicolae A. şi colab., Dezvoltare durabilă prin valorificarea materialelor secundare, Ed.
Printech, Bucureşti, 2004
6. Rusu T., Moldovan L., Avram S., Managementul activităților pentru protecția mediului ,
Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2003
7. Vişan S. și colab., Mediul inconjurător, poluare şi protecţie, Ed. Economică, Bucureşti,
2000
8. *** Consiliul Mondial al Energiei, Energie pentru lumea de mâine, Ed. Academiei,
Bucureşti, 2002
1-d 2-d 3-d 4-b 5-d 6-c 7-b 8-d 9-c 10-d
11-d 12-d 13-c 14-c 15-d 16-c 17-a 18-b 19-d 20-b
21-d 22-d 23-d 24-c 25-a 26-d 27-d 28-c 29-c 30-d
31-b 32-c 33-b 34-a 35-b 36-c 37-d 38-c 39-c 40-d
41-d 42-b 43-a 44-c 45-c 46-a 47-a 48-a 49-d 50-a
141
15. ECOTURISM ŞI TURISM RURAL
1. Dezvoltarea durabilă – exigența lumii contemporane
2. Dezvoltarea durabilă a turismului
3. Ecologia în industria ospitalității
4. Ecoturismul – principala formă a turismului durabil
5. Ecoturismul – ca oportunitate de afaceri
6. Ecoturismul în România
7. Gestionarea și promovarea ecoturismului
8. Turismul rural în viziunea dezvoltării durabile
9. Produsul turistic rural
10. Turismul rural în România
11. Politici și modele de v alorificare al ecoturismului și turismului rural în România
12. Evaluarea efectelor economico-sociale ale ecoturismului și turismului rural
 Teste grilă:
1. Dimensiunea socială a turismului rural la nivel local este dată de:
a) o mai mare atenţie acordată conservării patrimoniului din partea comunităţii locale şi a
organismelor publice;
b) renaşterea ocupaţiilor tradiţionale de artă rurală și dezvoltarea de pieţe noi pentru
meşteşuguri tradiţionale şi alte forme de artă;
c) reducerea depopulării prin mobilizarea internă a populaţiei dinamice pentru a trăi şi /
sau a activa în comunitatea gazdă;
d) toate.
2. Dimensiunea ambientală (ecologică) a turismului rural este dată de:

a) a fi mijloc de conservare a frumuseţii cadrului natural sau a zonelor rurale de interes
turistic;
b) a întări ideile de protecţie a mediului natural şi zonelor istorice și culturale;
c) un control adecvat asupra volumului fluxului turistic;
d) toate.
3. Efectul mutiplicator al veniturilor din turismul rural reprezintă, din punct de vedere
metodologic:
142
15. Ecoturism şi turism rural
a) o sinteză a evaluării impactului economic al dezvoltării turismului într-un zonă rurală;
b) o cotă parte a venitului la nivel regional sau local rural;
c) un calcul procentual din venitul total al încasărilor din turismul rural;
d) evaluarea rezultatelor financiare ale activităților turistice rurale.
4. Oferta turistică rurală este formată din:

a) totalitatea resurselor naturale;
b) totalitatea resurselor cultural-istorice;
c) baza materială aptă să le valorifice prin programe turistice rurale;
d) toate pot face parte din ofertă.
5. Baza materială a turismului rural este formată din:

a) totalitatea gospodăriilor ţărăneşti amenajate pentru primirea turiştilor, atestate ca
atare şi racordate la o anumită formă de organizare;
b) totalitatea gospodăriilor ţărăneşti și pensiuni amenajate pentru primirea turiştilor,
clasificate şi racordate la o anumită formă de organizare;
c) totalitatea structurilor de cazare dintr-o zonă rurală;
d) totalitatea pensiunilor dintr-o regiune rurală.
6. Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este:

a) observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură, culturi și tradiții;
b) educarea turistului;
c) asigurarea unui agrement specific;
d) promovarea unor experiențe turistice ecologice.
7. Ecoturismul, conform definiţiei consacrate a Organizaţiei Mondiale a Turismului, trebuie

să îndeplinească următoarele condiții:
a) conservarea şi protejarea naturii și să aibă un impact negativ minim asupra mediului
natural şi socio-cultural.
b) folosirea resurselor umane locale;
c) să aibă un caracter educativ și respect pentru natură, realizând conştientizarea
turiştilor şi a comunităţilor locale;
d) toate fac parte din condiții.
8. Ecoturismul este:
a) o industrie mică, dar care se extinde rapid, în cadrul unei nişe guvernate de forţele şi de
legile pieţei şi a unor sisteme de acreditare bazate pe criteriile dezvoltării durabile;
b) o industrie care este echivalentă cu turismul în arii naturale;
c) o industrie turistică nesegmentată, dezvoltată pe baza unor linii directoare specifice;
d) o industrie turistică bazată pe dezvoltarea intensivă a turismului în ariile protejate.
9. Principiile fundamentale ale ecoturismului sunt:

a) se desfășoară în arii naturale și culturale;
b) implică măsuri de conservare;
143
c) încurajează implicarea și susține bunăstarea comunității locale;
d) toate fac parte din principii.
10. Dezvoltarea ecoturismului la nivel local trebuie să se realizeze cu:

a) sprijinul autorităţilor locale, printr-o planificare atentă şi un management inteligent;
b) maximizarea beneficiilor și impactul turismului asupra comunităţii locale;
c) prin dezvoltarea sectorului turistic intensiv în mediul rural;
d) creșterea impactului negativ asupra mediului înconj urator şi a culturii locale.
11. Ecoturismul ca segment de piață a devenit suficient de vast pentru a permite

fragmentarea sa în următoarele nişe distincte:
a) turism rural, agroturism, turism de aventură;
b) turism de aventură, turism în medii sălbatice şi camparea;
c) turism rural, turism în arii naturale, turism cultural;
d) drumeții, tursim de agrement, turism de festivaluri culturale.
12. Ecoturismul este destinat în special:

a) vizitatorilor individuali precum şi grupurilor organizate de mici dimensiuni;
b) grupurilor mari de turiști;
c) turismului de masă;
d) turoperatorilor în vederea creșterii circulației ecoturistice.
13. Recomandările ecoturismului au fost elaborate de către:

a) Societatea Internațională de Ecoturism în anul 1993;
b) Societatea Internațională de Ecoturism și Turism Rural în anul 1997;
c) Asociația de Ecoturism în anul 2000;
d) Organizația Mondială a Turismului în anul 1995.
34. Ecoturismul se deosebeşte de turismul în natură prin accentul pus pe:

a) protecția mediului înconjurător și componenta de conservare;
b) conservare, educare, responsabilitate şi implicarea activă a comunităţii locale;
c) asigurarea unui circuit turistic integrat în natură și implicarea comunității locale;
d) impactul pozitiv asupra zonei turistice și dezvoltarea turismului de masă.
15. Conceperea, dezvoltarea şi conducerea afacerilor ecoturistice trebuie să ducă la:

a) minimizarea efectelor negative asupra zonei ecoturistice;
b) conservarea ecosistemelor fragile şi a mediului natural și cultural;
c) beneficii directe comunităţilor locale;
d) toate sunt valabile.
16. Întreprinzătorii ecoturistici trebuie să se asigure că designul, planificarea, dezvoltarea

şi operarea facilităţilor ecoturistice încorporează:
a) principiile dezvoltării intensive;
b) principiile ecologice;
144
c) principiile durabilităţii;
d) principiile dezvoltării excentrice.
17. Pentru a menţine autenticitatea produsului ecoturistic întreprinzătorul trebuie să

utilizeze în desfăşurarea afacerii:
a) mai mult materiale şi produse locale, precum şi resurse umane şi logistice locale;
b) mai puțin materiale şi produse locale, resurse umane şi logistice specilaizate;
c) produse ecologice și forța de muncă comunitară;
d) tour-operatori locali și servicii specializate.
18. Anul Internaţional al Ecoturismului a fost declarat de Organizaţia Naţiunilor Unite:

a) 2002;
b) 2000;
c) 1992;
d) 2005.
19. Caracteristica principală sociodemografică a ecoturiştilor este:

a) vârsta medie sub 20 ani;
b) sunt suporteri sau membri ai unor organizaţii bazate pe natură;
c) sunt absolvenţi de studii superioare;
d) sunt cu venituri ridicate.
20. Activităţile preferate ale ecoturiştilor sunt:

a) vizitarea obiectivelor turistice religioase;
b) observarea şi înţelegerea naturii și culturii locale;
c) practicarea sporturilor extreme;
d) vizitarea centrelor urbane.
21. Cea mai importantă organizaţie internaţională din domeniul ecoturismului este:
a) Ecoturism Australia (EA);
b) Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP);
c) Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES);
d) Eco-Tour.
22. Care asociaţie internaţională a propus Programul de Acreditare pentru Ecoturism şi

Turism în Natură (NEAP)?
a) Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP);
b) Organizaţiei Mondiale a Turismului (WTO);
c) Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES);
d) Ecoturism Australia (EA).
23. Pentru o exploatare durabilă a potenţialului ecoturistic sunt necesare:

a) politici şi strategii de dezvoltare locală;
b) Agenda Locală 21;
145
c) stabilirea unor reguli cu privire la activităţile turistice dar şi a unor limite maxime ale
circulaţiei turistice;
d) toate sunt necesare.
24. Care dintre următoarele principii sunt incluse în Programul de Acreditare pentru
Ecoturism şi Turism în Natură (NEAP)?
a) contribuţia la conservarea naturii;
b) implicarea comunităţilor locale;
c) marketing responsabil;
25. Principalele modelele internaţionale aplicate de Asociaţia de Ecoturism din România

pentru certificarea ecoturistică sunt:
a) „Ecotrans” şi „Ecotour”;
b) „NEAP” şi „Nature’s Best”;
c) „Blue Flag” şi Ecoguide”;
d) „Blue Flag” şi „NEAP”.
26. Asociaţia de Ecoturism din România s-a constituit printr-un parteneriat între:
a) primăriile locale din zone turistice și instituțiile statului interesat în dezvoltarea
ecoturismului;
b) tour-operatori, organizaţii nonguvernamentale de dezvoltare locală şi conservarea
naturii, asociaţii de turism;
c) Ministerul Turismului, tour-operatori și agenți economici locali;
d) administraţiile ariilor protejate.
27. Certificarea prin sistemul propus de Asociaţia de Ecoturism din România:

a) garantează calitatea serviciilor oferind un plus de siguranţă;
b) contribuie activ la conservarea naturii;
c) este un instrument de marketing pentru touroperatorii, unităţile de cazare şi destinaţiile
certificate;
28. Sistemul de certificare al ecoturismului din România a fost dezvoltat în concordanță

cu:
a) Programul de Acreditare în Natură și Ecoturism promovat de Asociația Australiană de
Ecoturism – (NEAP este primul sistem de acreditare în ecoturism);
b) Nature’s Best al Asociației Suedeze de Ecoturism – primul sistem de acreditare în
ecoturism din emisfera nordică;
c) Strategia Națională de Dezvoltarea Ecoturismului în România;
d) toate.
29. Strategia Naţională de Dezvoltare a Ecoturismului în România are scopul de:

a) a promova ecoturismul, în defavoarea formelor clasice de turism;
146
b) creştere a rolului pe care ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică;
c) pentru prosperitatea ș i bunăstarea populație locale;
d) toate fac parte din scopul principal.
30. Conceptul inovator promovat de Asociația Ecoturismului din România are la bază:
a) reunirea sectorului public și a celui privat într -un parteneriat pentru conservarea naturii
și dezvoltarea turismului durabil;
b) reunirea agenților economici din domeniul ecoturismului într -un parteneriat pentru
conservarea naturii și dezvoltarea turismului durabil;
c) promovarea ecoturismului în România;
31. Obiectivele politicii Uniunii Europene, privind dezvoltarea rurală sunt bazate pe:
a) dezvoltarea unor activități complementare;
b) principiul dezvoltării durabile și vizează promovarea unor activității alternative sau
complementare celor agricole;
c) dezvoltarea activităț ilor agricole;
d) dezvoltarea ramurilor economiei.
32. Conceptul de dezvoltare durabilă presupune performanţe pe următoarele planuri:

a) economic şi social;
b) social şi ecologic;
c) economic, ecologic şi social;
d) geopolitic, economic și relațional.
33. Dezvoltarea durabilă a turismului presupune maximizarea:

a) beneficiilor economice și bunăstarea la nivelul comunităţilor locale;
b) impactului activităţii turistice asupra mediului natural;
c) impactului activităţii turistice asupra mediului ambiant în care se desfășoară;
d) impactului negativ al activităţii turistice asupra comunităţii locale.
34. Rolul principal al turismului rural este:

a) modernizarea spațiului rural;
b) reducerea veniturilor de subzistență;
c) promovarea spațiului rural;
d) relansarea zonelor rurale.
35. Principiile dezvoltării durabile ale turismului sunt:

a) minimizarea impactului activităţii turistice asupra mediului natural;
b) maximizarea beneficiilor economice la nivelul comunităţii locale, componenta
ecologic-educativă şi controlul local;
c) maximizarea bunăstării asupra comunităţilor locale şi dezvoltarea economiei locale în
ansamblu;
d) toate fac parte din principiile dezvoltării durabile ale turismului rural.
147
36. Dezvoltarea turismului rural presupune:

a) standarde reduse de producţie;
b) îmbunătăţirea fluxului de input-uri în agricultură;
c) creşterea calităţii vieţii în mediul urban;
d) accelarea economiei.
37. Asociaţia profesională care îndrumă şi promovează turismul rural în România este:
a) Ministerul Turismului;
b) Autoritatea Naţională pentru Turism;
c) ANTREC România;
d) toate.
38. Produsul turistic rural, conform literaturii de specialitate, este format din:
a) servicii turistice de bază, activității economice și practicarea activităților tradiționale;
b) elemente de agrement specific mediului rural;
c) odihnă, recreere și beneficii de bază, completate de produsul turistic rural;
d) experiență turistică rurală.
39. Calitatea produselor turistice rurale este compusă din:

a) calitatea produselor agricole, bazei tehnico-materiale specifice și calitatea gazdelor;
b) calitatea produselor, serviciilor și agrementului;
c) calitatea serviciilor prestate;
d) calitatea infrastructurii turistice rurale.
40. Produsul agroturistic, ca formă specifică a turismului rural românesc, se caracterizează

prin faptul că:
a) are o finalitate specifică;
b) este serviciu turistic public și accesibil;
c) este autentic, unic și inedit;
d) este practicat de operatori specializați.
41. Piața turistică rurală prezintă următorul specific:

a) locul ofertei coincide cu locul consumului și cu locul de formare a cererii;
b) locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare al cererii;
c) este o piață nefragmentată unde oferta se formează odată cu oferta;
d) toate sunt valabile.
42. Determinanții pieței turistice rurale sunt:

a) cererea și consumul completat de volumul ofertei;
b) oferta și produsul completat de baza tehnico-materială rurală;
c) potențialul și capacitatea pieței, completate de cererea solvabilă și volu mul pieței.
d) potențialul turistic rural completat de prestatorii turitistici existenți în mediul rural.
148
43. Principala particularitate a cererii agroturistice, ca ramură a turismului rural, este dată
de formarea cererii la:
a) locul de reședinta al turistului, respectiv în bazinul cererii;
b) locul emiterii ofertei, respectiv în bazinul de ofertă;
c) la prestator și potențiali practicanți ai agroturismului;
d) la solicitarea și de comun acord cu turistul.
44. Dezvoltarea durabilă a turismului rural se definește ca un posibil model care contribuie
la:
a) utilizarea resurselor rurale prin adoptarea unor noi facilităţi legislative;
b) intensificarea economiei naționale în mediul rural privind dezvoltarea și susținerea
turismului rural;
c) ameliorarea și cr eșterea calităţii vieţii în spațiul rural, protejarea mediului și contribuția
la bunăstarea populației locale;
d) practicarea turismului sub orice formă posibilă în vederea generării de profit.
45. Aplicarea unei strategii promoţionale în domeniul turismului rural românesc trebuie să
aibă în vedere:
a) îmbunătăţirea informaţiilor care se transmit turiştilor potenţiali, în vederea afirmării
produselor turistice rurale româneşti;
b) dezvoltarea imaginii produselor turistice rurale pe piaţa internă și intern ațională;
c) desfacerea optimă a produselor rurale româneşti;
d) toate.
46. Pentru ca turismul rural şi agroturismul să fie susţinut şi dezvoltat, este necesar:
a) să existe sisteme de promovare;
b) la nivelul fiecărui stat să existe o politică turistică favorabilă încurajării activităţii
turistice în mediul rural;
c) să existe măsuri prioritare de promovare și implicare a instituțiilor și organismelor
profesionale;
d) toate sunt necesare.
47. Turismul rural și agroturismul, ca şi componentă principală î n dezvoltarea teritorială a

țării, a fost și este considerat ca:
a) un pilon de dezvoltare al spațiului rural;
b) o sursă de venit;
c) motivaţie de bază la alegerea acestei forme de turism;
d) un posibil și viabil model în ridicarea nivelului de trai în re giunile rurale.
48. Organismul principal privind promovarea turismului rural și agroturismului în Uniunea

Europeană este:
a) Euroter;
b) Eurogites;
c) Agrotur;
149
d) Euroturism.
49. Organismul principal privind promovarea turismului rural și agroturismulu i în România

este:
a) ANTREC;
b) ANAT;
c) AER;
d) ADR.
50. Dimensiunea economică a turismului rural este dată de:

a) impactul costurilor şi beneficiilor generate de turismul rural asupra diferitelor categorii
de agenţi economici;
b) dezvoltarea regională, crearea de noi locuri de muncă și efectul multiplicator;
c) concurența intersectorială;
d) toate.
 Bibliografie:
1. Băltăreţu A., Amenajarea turistică durabilă a teritoriului, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2003
2. Bran F., Simion T., Nistoreanu P., Ecoturism, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
3. Cândea M., Erdeli G., Simion T., Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi
amenajarea turistică a spaţiului, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003
4. Cândea M., Bran F., Cimpoeru I., Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea durabilă a
spaţiului geografic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006
5. David K.G., Turism Rural și Agroturism, Tipografia Romflair, Oradea, 2007
6. Dinu M., Ecoturism, Ed. CD Press, Bucureşti, 2002
7. Dinu M., Impactul turismului asupra mediului, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005
8. Hornoiu R.I., Ecoturismul: orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a comunității
locale, Ed. ASE, București, 2009
9. Glăvan V., Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003
10. Glăvan V., Potenţialul turistic şi valorificarea sa, Ed. Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006
11. Matei E., Ecoturism, Ed. Top Form, Bucureşti, 2004
12. Nistoreanu P., Ţigu G., Popescu D., Pădurean M., Talpeş A., Tala M., Condulescu C.,
Ecoturism şi turism rural, Ed. ASE, Bucureşti, 2003
13. Nistoreanu P., Ecoturism şi turism rural, Ed. ASE, Bucureşti, 2006
14. Nistoreanu P. ş.a., Turism rural, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010
15. Petroman I. şi colab., Turismul cultural, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2006
16. Pop I. și colab., Turism Rural. Tratat, Ed. Ch. Beck, București, 2010
17. Stănciulescu G., Managementul turismului durabil în centrele urbane, Ed. Economică
Bucureşti, 2004
150
1–d 2–d 3–a 4–d 5–b 6–a 7–d 8–a 9–d 10–a
11–c 12–a 13–a 14–b 15–d 16–c 17–a 18–a 19–b 20–b
21–c 22–d 23–d 24–d 25–b 26–b 27–d 28–d 29–d 30–a
31–b 32–c 33–a 34–d 35–d 36–c 37–d 38–a 39–a 40–c
41–b 42–c 43–b 44–c 45–d 46-d 47–a 48–b 49–a 50–d
151
16. TEHNICA OPERAȚIUNILOR DE TURISM
1. Tipuri de agenţii de turism
2. Operaţiunile tehnice şi organizarea agenţiei de turism
3. Tehnici de concepere şi comercializare a produselor turistice
4. Activitatea tour-operatorilor
5. Sisteme informatice utilizate în turism
 Teste grilă:
1. În turism, sistemele de rezervare sunt utilizate de obicei în cazul serviciilor de:
a) transport şi cazare;
b) transport, cazare, restaurantelor de lux, locurilor de campare şi al plajelor şi pârtiilor de
schi;
c) transport, cazare şi locurilor de campare;
d) transport, cazare şi al plajelor şi pârtiilor de schi.
2. Funcţionarea unor operatori turistici complet virtuali (agenţii de turism electronice),

trebuie să dispună de:
a) personal;
b) mijloace fixe sau o structură organizatorică fizică;
c) personal şi mijloace fixe sau o structură organizatorică fizică;
d) nici una.
3. Dezvoltarea turismului auto depinde de un ansamblu de factori. Precizaţi care sunt

aceştia:
a) preţul carburantului;
b) preţul de închiriere a maşinilor, reţeaua rutieră şi facilităţile vamale;
c) preţul carburantului, preţul de închiriere a maşinilor, reţeaua rutieră şi facilităţile
vamale;
d) preţul de închiriere a maşinilor, reţeaua rutieră şi facilităţile vamale.
4. După conţinutul prestaţiei serviciile turistice pot fi:

a) servicii legate de călătorie, servicii specifice perioadei de sejur;
b) servicii spontane, servicii specifice perioadei de sejur;
152
16. Tehnica operaţiunilor de turism
c) servicii complementare sau suplimentare;
d) servicii de bază.
5. După natura lor serviciile turistice pot fi:

a) servicii specifice;
b) servicii nespecifice;
c) servicii specifice şi servicii nespecifice;
d) servicii ferme şi servicii specifice.
6. Din componenţa unei mari agenţii de turism fac parte mai multe birouri. Precizaţi care
sunt acestea:
a) biroul secretariat, biroul dezvoltare;
b) biroul secretariat, biroul transporturi;
c) biroul secretariat, biroul dezvoltare, biroul transporturi, biroul turism;
d) biroul secretariat, biroul transporturi, biroul turism.
7. Din componenţa unei mari agenţii de turism, ca birou opţional, biroul tarife şi
documentare este format din mai multe secţii. Precizaţi care sunt acestea:
a) secţia tarife, secţia documentare;
b) secţia tarife, secţia documentare neagenţială;
c) secţia documentare, secţia servicii diverse;
d) secţia tarife, secţia documentare şi secţia documentare neagenţială.
8. Precizaţi care sunt ţările în care tour-operatorii sunt prezenţi în număr mai mare:
a) Anglia şi Germania;
b) Anglia şi Japonia;
c) Germania şi Japonia;
d) Anglia şi ţările Europei de Nord.
9. Care sunt avantajele tour-operatorilor din ţările emiţătoare, faţă de concurenţii lor din
ţările receptoare?
a) posibilitatea mai bună a vânzării; cunoaşterea mai temeinică a gusturilor şi nevoilor
clienţilor potenţiali, apropierea de potenţiali clienţi, posibilitatea de transfer al turiştilor
către şi din ţările receptoare şi asigurarea unei percepţii adecvate a turiştilor asupra
performanţelor acestora;
b) apropierea de potenţiali clienţi, posibilitatea mai bună a vânzării; cunoaşterea mai
temeinică a gusturilor şi nevoilor clienţilor potenţiali;
c) posibilitatea mai bună a vânzării, posibilitatea de transfer al turiştilor către şi din ţările
receptoare, asigurarea unei percepţii adecvate a turiştilor asupra performanţelor
acestora;
d) asigurarea unei percepţii adecvate a turiştilor asupra performanţelor acestora.
10. Precizaţi în care dintre cele patru categorii de reţele, punctele de vânzare n-au
autonomie:
153
a) integrate;
b) voluntare;
c) franşizate;
d) protejate.
11. Precizaţi în care dintre cele patru categorii de reţele constituie o societate
independentă, care trebuie să obţină propria licenţă şi dreptul la activităţi ticketing:
a) integrate;
b) voluntare;
c) franşizate;
d) protejate.
12. Precizaţi cine eliberează Licenţele de turism:

a) Oficiul de Autorizare şi Control în Turism;
b) Ministerul Turismului;
c) Oficiul de Autorizare şi Control în Turism, cu avizul Ministerului Turismului;
d) Ministerul Finanţelor.
13. Precizaţi care element din cele prezentate nu face parte din documentaţia necesară
obţinerii licenţei de turism:
a) cerere de eliberare a licenţei de turism;
b) copia legalizată a hotărârii judecătoreşti de înfiinţare a agentului economic sau copia
autorizaţiei de funcţionare;
c) copia legalizată a brevetului de turism pentru conducătorul agenţiei;
d) contractele încheiate pentru primul an de activitate.
14. Precizaţi care este termenul de soluţionare a cererii de obţinere a licenţei de turism:
a) 45 de zile;
b) 30 de zile;
c) 15 zile;
d) maxim 6 luni de la data înregistrării cererii.
15. Precizaţi când licenţa de turism este suspendată din oficiu:

a) în perioada în care agentul economic nu mai are constituită integral garanţia financiară;
b) în perioada când nu mai există personal specializat;
c) în perioada când numărul contractelor este în scădere;
d) în perioada când nu mai există personal specializat şi numărul contractelor este în
scădere.
16. Precizaţi în care din următoarele situaţii se retrage Brevetul de turism de către Oficiul
de Autorizare şi Control în Turism:
a) când intervine o condamnare definitivă pentru furt, tâlhărie, abuz de încredere;
b) atunci când din motive imputabile titularului brevetului, acestuia îi este anulată licenţa
de turism;
154
c) când intervine o condamnare definitivă pentru furt, tâlhărie, abuz de încredere şi atunci
când din motive imputabile titularului brevetului, acestuia îi este anulată licenţa de turism;
d) atunci când demisionează.
17. Precizaţi care este forul unde pot fi atacate neacordarea sau retragerea licenţei sau
brevetului de turism, precum şi nevizarea sau suspendarea licenţei de turism:
a) la instanţa de contencios administrativ în condiţiile legii;
b) la Oficiul de Autorizare şi Control în Turism;
c) la Ministerul Turismului;
d) la judecătoria pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea.
18. Precizaţi care este termenul de la data înregistrării cererii de către agentul economic,
în care Oficiul de Autorizare şi Control în Turism va efectua verificările necesare, în
vederea eliberării licenţei şi, respectiv, brevetului de turism:
a) 15 zile;
b) 45 zile;
c) 30 zile;
d) 90 zile.
19. Precizaţi dacă licenţa şi brevetul de turism pot fi:

a) transmisibile;
b) transmisibile către agenţii economici care desfăşoară acelaşi tip de activitate;
c) transmisibile către agenţii economici care au depus cererea la Oficiul de Autorizare şi
Control în Turism, dar nu au fost încă verificaţi;
d) netransmisibile.
20. Precizaţi care sunt cei mai importanţi factori pentru dezvoltarea turismului auto:
a) preţul carburantului, preţul de închiriere a maşinilor şi reţeaua rutieră;
b) preţul carburantului şi preţul de închiriere a maşinilor;
c) preţul carburantului şi reţeaua rutieră;
d) preţul carburantului.
21. Pentru comercializarea produsului turistic cel mai important aspect îl reprezintă:
a) furnizarea tuturor informaţiilor;
b) asigurarea de ghizi specializaţi;
c) încheierea unui contract cu turistul;
d) realizarea programelor de vacanţă.
22. Prin contractul de franşiză, franşizatul este obligat:

a) să accepte orice rezervare sosită prin sistemul de rezervare propriu lanţului;
b) să respecte deciziile managerial stabilite de lanţ;
c) să plătească lanţului un procent din rezervările făcute;
d) să respecte deciziile managerial stabilite de lanţ şi să plătească lanţului un procent din
rezervările făcute.
155
23. Licenţa de turism este un document care:

a) se eliberează pe o perioadă nelimitată;
b) se eliberează pe o perioadă de trei ani;
c) se eliberează persoanei care va conduce activitatea unei agenţii de turism;
d) se eliberează pe o perioadă de cinci ani.
24. Ghidul specializat are ca atribuţie:

a) primirea clienţilor la aeroport şi asistarea lor până la hotel;
b) acordarea de asistenţă tehnică în excursiile interne;
c) acordarea de asistenţă tehnică turiştilor străini în cadrul unui circuit montan;
d) acordarea de asistenţă tehnică în excursiile externe.
25. Brevetul de turism este:

a) este un document care dă dreptul titularului de a conduce un hotel;
b) este un document care dă dreptul titularului de a conduce o agenţie de turism;
c) este un document care atestă capacitatea profesională a personalului din domeniul
turismului;
d) este un document care dă dreptul titularului de a conduce un hotel şi o agenţie de
turism.
26. Suspendarea licenţei de turism se poate face atunci când:

a) agenţia utilizează autocare de o stea;
b) se utilizează ghizi naţionali pentru excursiile în străinătate;
c) când conducătorul filialei unei agenţii nu deţine brevet;
d) când nu asigură serviciile de transport.
27. Ghidul interpret are ca atribuţie:

a) primirea clienţilor la aeroport şi conducerea lor până la hotel;
b) acordarea de asistenţă tehnică în excursiile interne;
c) acordarea de asistenţă tehnică în excursiile externe;
d) acordarea de asistenţă tehnică în excursiile interne şi externe.
28. Agenţia de turism de stimulare are ca rol:

a) stimularea dezvoltării afacerilor;
b) promovarea formelor de turism specializat;
c) oferirea de servicii pentru turismul intern;
d) oferirea de servicii pentru turismul extern.
29. Structura de organizare funcţională a agenţiei de turism este:

a) o formă de organizare pe tipuri de activități;
b) o formă de organizare tip reţea;
c) o formă de organizare pe criterii teritoriale;
d) o formă de organizare pe criterii zonale.
156
30. Agenţia de turism detailistă are ca specific:

a) comercializarea pachetelor de servicii turistice;
b) comercializarea pachetelor de servicii turistice în contul unei agenţii de turism tour-
operator;
c) realizarea şi comercializarea pachetelor de servicii turistice;
d) comercializarea de pachete de servicii complementare.
31. Una dintre următoarele afirmaţii reprezintă un drept al agenţiilor de turism. Precizaţi
care:
a) crearea de produse turistice;
b) realizarea de programe şi servicii turistice la nivelul şi în limitele prevederilor licenţei de
turism;
c) informarea turiştilor corect şi adecvat cu privire la programele şi serviciile prestate;
d) să funcţioneze cu personal brevetat şi calificat.
32. Una dintre următoarele afirmaţii reprezintă obligaţie a agenţiilor de turism. Precizaţi
care:
a) să presteze servicii turistice conform preţului încasat şi calităţii acestora;
b) să ofere, să presteze şi să comercializeze pachete de servicii şi servicii turistice în
condiţiile legii;
c) să deţină licenţa de turism în conformitate cu prevederile legii;
d) să beneficieze de facilităţi acordate de stat sau alte organizaţii, în scopul stimulării
activităţii de turism.
33. De câte tipuri pot fi agenţiile de turism din România?

a) trei;
b) două;
c) patru;
d) cinci.
34. Agenţiile de tip „implant” sunt filiale ale:

a) agenţiilor de stimulare;
b) agenţiilor organizatoare de circuite;
c) agenţiilor comerciale;
d) agenţiilor de stimulare şi agenţiilor comerciale.
35. Agenţiile sunt firme mici, care pot activa pe piaţa turistică, fie independent, fie în
reţele. Numărul de angajaţi este cu mai puţin de:
a) 50 de angajaţi;
b) 100 de angajaţi;
c) 120 de angajaţi;
d) 10 de angajaţi.
157
36. Precizaţi câte puncte de vânzare cuprinde o reţea de agenţii:
a) cel puţin 30 puncte de vânzare;
b) cel puţin 10 puncte de vânzare;
c) cel puţin 20 puncte de vânzare;
d) cel puţin 2 puncte de vânzare.
37. Precizaţi câte categorii de reţele există:

a) patru;
b) trei;
c) cinci;
d) două.
38. Precizaţi în cadrul cărei categorii de reţele din cele enumerate mai jos punctele de
vânzare n-au autonomie:
a) în cadrul reţelei franşizate;
b) în cadrul reţelei voluntare;
c) în cadrul reţelei integrată;
d) în cadrul reţelei voluntare şi în cadrul reţelei integrată.
39. Care este termenul legal pentru vizarea licenţelor de turism pentru agenţiile de turism
şi filialele acestora?
a) din trei în trei ani;
b) anual;
c) din cinci în cinci ani;
d) din doi în doi ani.
40. Licenţa de turism se suspendă de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism

pentru o perioadă, dacă nu sunt respectate condiţiile impuse la eliberare. Această
perioadă poate fi:
a) de maxim 2 ani;
b) de 18 luni;
c) de până la un an;
d) de 12 luni.
41. Precizaţi pentru care din următoarele funcţii se eliberează brevete de turism:
a) cabanier;
b) recepţioner;
c) ospătar şi recepţioner;
d) cabanier şi recepţioner.
42. Furnizorii agenţiilor de turism sunt de mai multe categorii. Precizaţi câte:
a) trei;
b) patru;
c) două;
158
d) cinci.
43. Ghidul care asigură asistenţă turistică pentru anumite segmente ale serviciilor turistice
este definiţia:
a) ghidului naţional;
b) ghidului local;
c) ghidului specializat;
d) ghidului turistic.
44. Câte etape presupune comercializarea produsului turistic?

a) două;
b) trei;
c) una;
d) patru.
45. Principalele modalităţi de promovare a produselor turistice de către agenţiile de

turism sunt:
a) editarea de materiale publicitare;
b) realizarea de campanii publicitare;
c) editarea de materiale publicitare şi realizarea de campanii publicitare;
d) informarea directă a publicului.
46. În câte categorii se împart mijloacele specifice de promovare a produsului turistic?

a) patru;
b) trei;
c) două;
d) cinci.
47. Câte funcţii îndeplineşte tour-operatorul?

a) patru;
b) trei;
c) două;
d) una.
48. Care din motivele următoare ar determina un turist să apeleze la un tour-operator în

achiziţionarea unui pachet de vacanţă?
a) cazarea, reducerile, accesibilitatea, confortul, varietatea, securitatea financiară;
b) reducerile, accesibilitatea, securitatea financiară;
c) accesibilitatea, confortul, varietatea;
d) cazarea, reducerile, accesibilitatea.
49. Tour-operatorii se pot împărţi în mai multe categorii principale. Precizaţi care sunt
acestea:
a) generalişti şi punctuali;
159
b) specializaţi şi punctuali;
c) generalişti, specializaţi şi punctuali;
d) generalişti, specializaţi.
50. Tour-operatorii pot opta pentru mai multe tipuri de strategii. Precizaţi care sunt
acestea:
a) strategia de specializare şi strategia generalistă;
b) strategia generalistă şi strategia masei critice;
c) strategia de integrare şi strategia de specializare;
d) strategia masei critice şi strategia de specializare.
 Bibliografie:
1. Ban O., Tehnica operaţiunilor de turism, Ed. Universităţii din Oradea, 2010
2. Boiţă M., Tehnica operațiunilor d e turism. Note de curs, Universitatea de Vest „Vasile
3. Boiţă M., Cercetǎri privind potențialul eco -bio-geo economic a turismului rural şi balnear
în județul Arad, Ed. Sitech, Craiova, 2016
4. Boiţă M., David G., Ardelean D., Costi B., Pribeanu Gh., Almǎjanu C., Experienţa
ecoturistică între tradiţie şi gastronomie, Ed. Sitech, Craiova, 2015
5. Boiţă M., Ardelean D., Constantin E., Marile provocări ale turismul rural şi balnear în
judeţul Arad, Ed. Aius Printed, Craiova, 2011
6. Boiţă M., Constantin E., Turismul rural în sec. XXI, Ed. Gutenberg Univers, Arad, 2010
7. Cooper C., Fletcher J., Tourism. Principles and Practice, Longman, London, 2009
8. Stănciulescu G., State O., Tehnica operaţiunilor de turism intern şi internaţional, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2013
1–b 2–d 3–c 4–a 5–c 6–c 7–d 8–a 9–a 10–a
11–c 12–a 13–d 14–b 15–a 16–c 17–a 18–c 19–d 20–a
21–c 22–c 23–a 24–c 25–c 26–c 27–a 28–b 29–a 30–b
31–a 32–a 33–b 34–c 35–a 36–b 37–a 38–c 39–a 40–c
41–a 42–c 43–c 44–b 45–c 46–c 47–a 48–a 49–c 50–a
160
17. BAZELE CONTABILITĂȚII
1. Fundamentele ştiinţifice ale contabilităţii
2. Obiectul de studiu al contabilităţii
3. Metoda contabilităţii
4. Bilanţul şi contul de profit şi pierderi – imaginea poziţiei financiare a performanţelor
întreprinderii
5. Contul şi dubla înregistrare
6. Analiza şi funcţionarea sistemului conturilor – conţinut economic, funcţie contabilă
7. Balanţa de verificare – procedeu de centralizare şi verificare a înregistrărilor efectuate
cu ajutorul conturilor
8. Documentarea – procedeu de bază al metodei contabilităţii
9. Evaluarea activelor şi pasivelor întreprinderii
10. Inventarierea –procedeu de determinare a situaţiei reale a patrimoniului
 Teste grilă:
1. La contul „Mărfuri” în credit se înregistrează:
a) micşorarea de cheltuieli;
b) creşterile de venituri;
c) diminuarea valorii mărfurilor;
d) creşterea valorii mărfurilor.
2. Documentul care exprimă poziţia financiară a întreprinderii în unităţi monetare prin

corelaţia dintre bunurile economice, sursele de finanţare şi rezultatele obţinute la
sfârşitul unei perioade contabile, de regulă la sfârşitul anului calendaristic, este:
a) registrul Cartea Mare;
b) contul de profit și pierdere;
c) registrul jurnal;
d) bilanțul contabil.
3. Valoarea justă este:

a) preţul care poate fi obţinut pe o piaţă activă;
b) preţul presupus a fi acceptat de un potenţial cumpărător în funcţie de valoarea de
întrebuinţare;
161
17. Bazele contabilităţii
c) suma la care este înregistrat un activ în bilanţ;
d) suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie de bunăvoie între
părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat
obiectiv.
4. Ca urmare a operațiunii de dare în consum a materiilor prime, analiza contabilă va

reliefa:
a) creșterea stocului de materii prime, respectiv creșterea cheltuielilor;
b) creșterea stocului de materii prime respectiv diminuarea cheltuielilor;
c) scăderea stocului de materii prime si creșterea cheltuielilor;
d) scăderea stocului materii prime si diminuarea cheltuielilor.
5. Reprezintă cheltuieli asociate creșterii de datorii:

a) plata unor servicii către terți;
b) consumul de materii prime;
c) prescrierea unor datorii;
d) înregistrarea salariilor cuvenite personalului.
6. Selectați înregistrarea care reflectă achiziția de materii în valoare de 5.000 lei de la

furnizori în vederea utilizării lor în procesul de producție:
a) 601 = 401 5.000;
b) 301 = 411 5.000;
c) 601 = 301 5.000;
d) 301 = 401 5.000.
7. Nota contabilă pentru următoarea operațiune economico-financiară: Conform statului

de salarii de pe luna martie a anului curent, se achită salariile angajaților, din casierie, în
sumă de 5.000 lei.
a) 641 = 421 5.000;
b) 641 = 5311 5.000;
c) 421 = 5311 5.000;
d) 5311 = 421 5.000.
8. Care este natura operațiunii pe baza căruia s -a stabilit următoarea formulă contabilă:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 1.000
a) achiziție materii prime în valoare de 1.000 lei;
b) achiziție mărfuri în valoare de 1.190 lei;
c) vânzare mărfuri în valoare de 1.000 lei, TVA 19%;
d) descărcarea gestiunii de mărfuri.
9. Care este valoarea stocurilor finale pentru materia primă „X” determinată după metoda
FIFO (primul intrat – primul ieşit) în baza următoarelor date:
- stoc la 01.01.N 6.000 kg x 5 lei/kg
- intrări la: 04.01.N 8.000 kg x 6 lei/kg 10.01.N 12.000 kg x 8 lei/kg
162
- ieşiri la: 09.01.N 10.000 kg 20.01.N 15.000 kg
a) la 09.01.N 20.000 lei; la 15.01.N 5.000 lei;
b) la 09.01.N 36.000 lei; la 20.01.N 6.000 lei;
c) la 09.01.N 24.000 lei; la 15.01.N 6.000 lei;
d) la 09.01.N 24.000 lei; la 20.01.N 8.000 lei.
10. Amortizarea unui utilaj industrial cu valoare de 4.000 lei / lună presupune următoarea
formulă contabilă:
a) 6811 Cheltuieli cu amortizarea = 213 Instalaţii tehnice 4.000;
b) 213 Instalaţii tehnice = 281 Amortizarea instalaţiilor tehnice 4.000;
c) 6811 Cheltuieli cu amortizarea = 281 Amortizarea instalaţiilor 4.000;
d) 281 Amortizarea instalaţiilor tehnice = 213 Instalaţii tehnice 4.000.
11. O societate cu răspundere limitată deţine în stoc la începutul perioadei produse finite
în valoare de 20.000 lei. În cursul perioadei se obțin produse finite în valoare de 40.000 le i
şi se vând jumătate din totalul produselor finite, încasându-se 50.000 lei. Care este
valoarea soldului final al contului „Produse finite”:
a) 10.000 lei;
b) 30.000 lei;
c) 70.000 lei;
d) 90.000 lei.
12. Se vinde un echipament tehnologic la prețul de 55 .000 lei, a cărui valoare de intrare
este de 65.000 lei. Scoaterea din gestiune, presupunând că este complet amortizat, se
înregistrează astfel:
a) 6583 = 2131 65.000;
b) 2813 = 2131 65.000;
c) 461 = 7583 55.000;
d) 6811 = 2813 55.000.
13. Achiziția de combustibili de la furnizori se reflectă prin următoarea ecuație bilanțieră:

a) A + X - X = D + Cp;
b) A = (D + X - X) + Cp;
c) A - X = D + (Cp - X);
d) A + X = (D + X) + Cp.
14. Achiziția de mijloace de transport pentru activitatea de aprovizionare determină

modificarea elementelor (conturilor):
a) 371 Mărfuri și 401 Furnizori;
b) 2133 Mijloace de transport și 404 Furnizori de imobilizări;
c) 2133 Mijloace de transport și 401 Furnizori;
d) 2133 Mijloace de transport și 411 Clienți.
15. Care este valoarea creanțelor și datoriilor entității cunoscând:
163
Materii prime 7.000 lei; Disponibilități în casierie 3.000 lei; Valoarea facturilor de încasat
de la clienți 15.000 lei; Valoarea debitorilor diverși 20.000 lei; Datorii față de furnizori
1.000 lei; Salarii datorate personalului 5.000 lei:
a) Creanțe 18.000, Datorii 1.000;
b) Creanțe 35.000, Datorii 1.000;
c) Creanțe 35.000, Datorii 6.000;
d) Creanțe 23.000, Datorii 6.000.
16. Determinați rulajul creditor al contului „Mărfuri”, în baza următoarelor date:

- valoarea stocului inițial de mărfuri este de 400 lei;
- în cursul perioadei se achiziționează mărfuri în valoare de 200 lei;
- se vând mărfuri unui client în valoare de 300 lei.
a) 400;
b) 600;
c) 200;
d) 300.
17. Înregistrarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în comerţul cu amănuntul,

în sumă de 2.000 lei determină următoarea formulă contabilă:
a) 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” = 371 „Mărfuri” 2.000;
b) 607 „Cheltuieli cu mărfurile” = 371 „Mărfuri” 2.000;
c) 371 „Mărfuri” = 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 2.000;
d) 531 „Casa” = 371 „Mărfuri” 2.000.
18. Rezultatul net ale firmei C, determinat în baza datelor: venituri din vânzarea mărfurilor
24.000 lei, venituri din prestări de servicii 12.000 lei, cheltuieli cu mărfurile 16.000 lei,
cheltuieli cu amenzile 500 lei, donații 2.000 lei, rezerve legale 3.000. este:
a) 2.800 lei;
b) 2.320 lei;
c) 3.120 lei;
d) 2.720 lei.
19. Scoaterea din gestiune a produselor finite vândute în suma de 3.000 lei presupune
următoarea formulă contabilă:
a) 601 Cheltuieli cu materiile prime = 345 Produse finite 3.000;
b) 345 Produse finite = 601 Cheltuieli cu materiile prime 3.000;
c) 711 Variația stocurilor = 345 Produse finite 3.000;
d) 701 Venituri din vânzarea produselor finite = 345 Produse finite 3.000.
20. Să se determine valoarea stocurilor finale pentru materia primă ”x” determinate după
metoda costului mediu ponderat calculat la fiecare intrare în baza următoarelor date:
- stoc la: 01.01.N 4000 buc. x 5 lei/buc.
- intrări la: 07.01.N 10.000 buc. x 6 lei/buc. 15.01.N 12.000 buc. x 7 lei/buc.
- ieşiri la: 09.01.N 11.000 buc. 20.01.N 14.000 buc.
164
a) la 09.01.N 18.000 lei;
b) la 09.01.N 17.142,86 lei;
c) la 09.01.N 15.000 lei;
d) la 09.01.N 10.615,18 lei.
21. La data de 31.12.N, o societate prezintă următoarea structură a elementelor

bilanțiere: clădiri 90.000 lei, capital social 60.000 lei, furnizori 50.000 lei, clienți 50.000,
disponibil în casierie 7.000, disponibil la bancă x lei, rezerve 3.000 lei, credite bancare
20.000. Disponibilul în contul de la bancă este:
a) 20.000 lei;
b) 30.000 lei;
c) 14.000 lei;
d) 27.000 lei.
22. Determinați total sume debitoare ale contului „Produse finite”, în baza următoarelor
date:
- valoarea stocului inițial de produse finite este de 300 le i;
- în cursul perioadei se înregistrează producția în valoare de 300 lei;
- se vând mărfuri unui client în valoare de 300 lei.
a) 400;
b) 600;
c) 200;
d) 300.
23. Încasarea unui client în numerar se reflectă prin următoarea ecuaţie bilanţieră:
a) A + X - X \= D + Cp;
b) A - X \= (D - X) + Cp;
c) A \= (D + X - X) + Cp;
d) A \= (D - X) + (Cp - X).
24. La data de 31.12.N, S.C. Y prezintă următoarea structură a elementelor bilanţiere:

instalaţii tehnice 50.000 lei, furnizori 20.000 lei, capital social 60.000 lei, materii prime
5.000 lei, disponibil la bancă 40.000 lei, rezerve 2.000 lei, credite bancare x. Mărimea
creditelor bancare este:
a) 43.000 lei;
b) 17.000 lei;
c) 63.000 le;
d) 13.000 lei.

instalaţii tehnice 70.000 lei, furnizori x, capital social 55.000 lei, materii prime 25.000 lei,
disponibil la bancă 9.000 lei, rezerve 2.000 lei, disponibil în casierie 500 lei, credite
bancare 20.000 lei, produse finite 6.000 lei, salarii datorate personalului 5.500 lei.
Datoriile către furnizori sunt:
165
a) 10.000 lei;
b) 28.000 lei;
c) 32.000 lei;
d) 14.000 lei.
26. Se înfiinţează o societate comercială care va avea capitalul social de 20.000 lei compus
din: instalaţii tehnice 9.000 lei, materii prime 5.000 lei, disponibil bancar 6.000 lei.
Subscrierea capitalului presupune:
a) debitarea conturilor 2131, 301, 5121;
b) creditarea contului 1012;
c) creditarea contului 1011;
d) creditarea contului 456.
27. Societatea Comercială X specializată în comerţul cu amănuntul achiziţionează mărfuri

de la Societatea Comercială Y în valoare de 10.000 lei. Adaosul comercial practicat este de
20%, iar TVA-ul 19%. Care este preţul de vânzare cu amănuntul?
a) 14.280 lei;
b) 12.000 lei;
c) 11.900 lei;
d) 3.900 lei.
28. Determinați rulajul debitor al contului „Combustibili”, în baza următoarelor date:

- valoarea stocului inițial de combustibili este de 600 lei;
- în cursul perioadei se achiziționează combustibili în valoare de 300 lei;
- se dau în consum combustibili în valoare de 700 lei.
a) 400;
b) 600;
c) 200;
d) 300.
29. Achiziţia de mărfuri de la furnizori se reflectă prin următoarea ecuaţie bilanţieră:

a) A + X - X \= D + Cp;
b) A \= (D + X - X) + Cp;
c) A - X \= D + (Cp - X);
d) A + X \= (D + X) + Cp.

clădiri 20.000 lei, furnizori 50.000 lei, capital social 95.000 lei, mărfuri 90.000 lei, disponibil
la bancă 35.000 lei, salarii datorate personalului 5.000 lei, credite bancare 20.000, utilaje
x. Valoarea utilajelor este:
a) 40.000 lei;
b) 25.000 lei;
c) 35.000 lei;
d) 50.000 lei.
166
31. Este considerat părinte al contabilității:
a) Bernard Collase;
b) Adam Smith;
c) B. Needles;
d) Luca Paciolo.
32. Ecuaţia economică a patrimoniului este:

a) Bunuri economice (Active) = Capitaluri proprii + Datorii;
b) Capitaluri proprii = Active + Datorii;
c) Capitaluri proprii = Active – Datorii;
d) Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii.
33. Sursele de proveniență a patrimo niului, conform concepției economice sunt:

a) capital fix şi circulant;
b) capital autohton şi străin;
c) capital propriu şi împrumutat;
d) capital temporar şi permanent.
34. Elementele definitorii ale contabilităţii ca ştiinţă sunt:

a) obiectul de cercetare;
b) metoda de cercetare;
c) obiectul, metoda şi utilitatea socială;
d) actele şi faptele săvârşite la un moment dat.
35. Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile sunt:

a) inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea, comparabilitatea;
b) relevanţa, credibilitatea;
c) prudenţa, necompensarea, inteligibilitatea;
d) relevanţa, credibilitatea, sinceritatea, continuitatea, semnificaţia.
36. Evidenţa cronologică a operațiunilor se realizează cu ajutorul:

a) Registrului Cartea mare;
b) Balanței de verificare;
c) Registrului jurnal;
d) Registrului de inventar.
37. Selectați elementele din categoria „Capitaluri proprii”:

a) avansuri de trezorerie;
b) subvenții pentru investiții;
c) amortizări;
d) rezerve.
38. Următoarele elemente sunt considerate datorii:

a) stocurile, salariile;
167
b) furnizori, creditori diverşi;
c) debitori diverşi, clienţi;
d) clienți, rezerve.
39. Ordonarea elementelor de activ în bilanț se face în funcție de:

a) exigibilitate în ordine crescătoare;
b) lichiditate în ordine crescătoare;
c) lichiditate în ordine descrescătoare;
d) exigibilitate în ordine descrescătoare.
40. Procedeele specifice ale metodei contabilității sunt:

a) documentarea, evaluarea, bilanțul;
b) contul, calculația, inventarierea;
c) evaluarea, inventarierea, balanța de verificare;
d) bilanțul, balanța de verificare, contul.
41. Dintre active lichiditatea cea mai ridicată o au:

a) numerarul;
b) creanţele;
c) stocurile;
d) imobilizările.
42. Reprezintă venituri asociate scăderii unor datorii:

a) utilizarea activelor imobilizate;
b) anularea unor provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
c) creșterea stocurilor din producția proprie;
d) plusurilor de inventar constatate cu ocazia inventarierii.
43. Conturile cu funcție contabilă de pasiv vor prezenta un sold final:

a) debitor;
b) creditor;
c) pasiv;
d) nu au sold.
44. Contul:
a) este un instrument de raportare global a situaţiei financiare la un moment dat;
b) reflectă situaţia dinamică a fiecărui element patrimonial;
c) reflectă situaţia statică la un moment dat a fiecărui element patrimonial;
d) se exprimă în unităţi cantitative.
45. Documentul contabil care evidenţiază într-o formă sistematică rezultatele financiare
ale fiecărei perioade de gestiune prin prisma raportului dintre cheltuieli și venituri este:
a) bilanţul contabil;
b) situaţia fluxurilor de trezorerie;
168
c) contul de profit si pierdere;
d) balanţa de verificare.
46. Sunt procedee comune disciplinelor economice:

a) inventarierea, analiza, sinteza;
b) bilanţul, contul, balanţa de verificare;
c) observaţia, raţionamentul, comparaţia;
d) evaluarea, calculaţia, documentarea.
47. Dacă se are în vedere regimul de tipărire, întocmire și utilizare documentele

justificative se împart în:
a) tipizate și netipizate;
b) primare și centralizatoare;
c) contabile și de execuție;
d) de dispoziție și de execuție.
48. Erorile care nu influenţează egalităţile între totalul coloanelor perechi sunt:
a) erori de compensaţie, de înregistrare în evidenţa sistematică, de imputare, omisiuni de
înregistrare;
b) erori de înregistrare în registrul jurnal, de imputare, de compensaţie, omisiuni de
înregistrare;
c) erori de înregistrare în evidenţa sistematică, de pregătire a conturilor, de întocmire a
balanţei conturilor;
d) erori de înregistrare în registrul jurnal, de pregătire a conturilor, de imputare, de
compensaţie.
49. În cadrul etapei de pregătire a inventarierii se încadrează la măsuri organizatorice:

a) numărarea, cântărirea, măsurarea elementelor inventariate;
b) regularizarea diferenţelor constatate la inventariere;
c) desemnarea comisiilor de inventariere prin decizie scrisă de către conducătorul unităţii;
d) întocmirea listelor de inventariere şi a procesului verbal.
50. Erorile de înregistrare în evidenţa sistematică, descoperite la întocmirea balanţei de

verificare se datorează:
a) scrierea incompletă a unei sume sau cu cifre inversate;
b) determinarea greşită a soldurilor;
c) inversarea unei formule contabile;
d) folosirea greşită a conturilor corespondente.
 Bibliografie:
1. Bucur I., Introducere în contabilitate, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012
2. Paşca N., Bazele contabilităţii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
169
3. Caraiani C., (coord.), Bazele contabilităţii, Ed. Universitară, Bucureşti, 2011
4. Lesconi Frumuşanu M., Bazele contabilităţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2013
5. Mateș D., Bunget O. (coord.) Păiuşan L., Bazele conceptuale și aplicative ale
contabilității , Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2013
6. Pereş I., Mateş D., Pereş C., Bazele contabilităţii, Ed. Mirton, Timişoara, 2005
7. Păiușan L. , Bazele contabilităţii. Note de curs, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”
Arad, 2019
8. *** Legea contabilităţii nr. 82 din 24 decembrie 1991 modificată şi republicată, M.Of.
nr. 48 / 14.04.2005
9. *** Colecţia revistei „Economistul”, 2012 -2015
10. *** Colecția „Revista română de contabilitate”, 2015
11. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1802 / 2014
1–c 2–d 3–d 4–c 5-d 6-d 7–c 8–d 9–d 10–c
11–b 12–b 13–d 14–b 15-c 16-d 17–c 18–d 19–c 20–b
21–c 22–c 23–a 24–d 25-b 26-c 27-a 28-c 29-d 30-b
31–d 32–a 33–c 34–c 35–a 36–c 37–d 38–b 39–c 40–d
41–a 42–b 43–b 44–b 45–c 46-d 47–a 48–b 49–c 50–a
170
18. CONTABILITATE FINANCIARĂ
1. Conţinutul şi obiectivele contabilităţii financiare
2. Organizarea contabilității capitalurilor
3. Organizarea contabilității activelor imobilizate
4. Organizarea contabilității stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
5. Organizarea contabilității relaţiilor cu terţii
6. Organizarea contabilității fluxurilor de trezorerie
7. Organizarea contabilității cheltuielilor şi a veniturilor
8. Situaţiile financiare anuale ale entităţilor economice
 Teste grilă:
1. În exercițiul N S.C. X constituie un provizion pentru litigii în valoare de 2.000 lei. în
exercițiul N+1 s -a soluționat litigiul, întreprinderea fiind obligată să plătească daune în
suma de 1.200 lei. Se cere înregistrarea constituirii provizionului pentru litigii:
a) 6812 = 1511 1.200;
b) 6811 = 2813 2.000;
c) 6812 = 1511 2.000;
d) 6581 = 5311 1.200.
2. Profitul brut înregistrat la sfârșitul exercițiului este 12.000 lei, iar capitalul social 2.500
lei. Se constituie rezerve legale în limita maximă admisă de lege:
a) 117 = 1061 500;
b) 129 = 1061 600;
c) 129 = 1061 500;
d) 121 = 1061 600.
3. S.C. Alfa S.R.L primește un credit pe termen scurt de la bancă în sumă de de 4.000 lei,
dobânda aferentă de 1.800 lei. Să se înregistreze în contabilitate primirea creditului de la
bancă:
a) 5121 = 5198 1.800;
b) 5191 = 5121 5.800;
c) 5121 = 5191 4.000;
d) 5191 = 5121 1.800.
171
18. Contabilitate financiară
4. S.C. Beta S.A. achiziționează un utilaj industrial evaluat la prețul de 4.000 lei, TVA 19%.
Durata de viață utilă a utilajului este de 5 ani. Care este formula contabilă corectă privind
scoaterea din gestiune după amortizarea completă:
a) 6811 = 2813 800;
b) 6583 = 2131 4.000;
c) 2131 = 404 4.736;
d) 2813 = 2131 4.000.
5. Se amortizează un utilaj după metoda accelerată. Costul acestuia este de 90.000 lei, iar
durata de viață utilă de 4 ani. Care este formula contabilă aferentă amortizării în anul 3 de
funcționare:
a) 6813 = 2813 22.500;
b) 2813 = 213 22.500;
c) 6813 = 2813 15.000;
d) 6581 = 213 15.000.
6. Vânzarea unui program informatic în valoare de 3.000 lei, TVA 19% se înregistrează
astfel:
a) 411=708 3.000, 411=4427 570;
b) 461=708 3.000, 461=4427 570;
c) 461=7583 3.000, 461=4427 570;
d) 411=701 3.000, 411=4427 570.
7. Amortizarea aferentă unei imobilizări de natura terenurilor în valoare de 50.000 lei se

înregistrează astfel:
a) 6811 = 2812;
b) 6812 = 2812;
c) terenurile nu se amortizează;
d) 6811 = 2811.
8. Amortizarea unei amenajări de teren teren în valoare de 100.000 lei, cu durata de viață
de 10 ani, se înregistrează astfel:
a) 6811 = 2812 10.000 ;
b) 6812 = 2812 10.000;
c) amenajările de teren nu se amortizează;
d) 6811 = 2811 10.000;
9. Calculați și înregistrați amortizarea aferentă anului I pentru un utilaj intrat prin subvenții
guvernamentale pentru care valoarea de intrare este de 80.000, durata de viață utilă 4
ani, metoda de amortizare liniară:
a) 6813 =2813 20.000;
b) 6813 =2813 20.000; 4751 =7584 20.000;
c) 6583 =2813 20.000; 4753 =7582 20.000;
172
d) 6813 =2813 20.000; 4752 =7584 80.000.
10. Impozitul pe profit calculat la finele anului este de 2.500 lei, cifra de afaceri în cursul
anului este de 800.000 lei. Cheltuielile de sponsorizare sunt în limită de:
a) 500;
b) 4.000;
c) 4.500;
d) 600.
11. Clasificarea entităților economice în scopuri de raportare financiară, conform OMFP

1802 / 2014 este următoarea:
a) Microîntreprinderi, societăți plătitoare de impozit pe profit;
b) Microentități, entități mici, entități mijlo cii și mari;
c) Microentități și entități mici;
d) Microîntreprinderi, entități mici, entități mijlocii și mari.
12. Pentru serviciile prestate de furnizor în valoare de 5.000 lei, TVA 19%, plata se face
dintr-un acreditiv constituit, formula contabilă fiind:
a) % = 401 5.950
371 5.000
4426 950;
b) 401=5411 5.950;
c) 544=5121 4.800;
d) 411=5411 5.950.
13. Înregistrarea contabilă corespunzătoare achiziționării mărfurilor fără factură este

următoarea:
a) % = 401
371
4426;
b) % = 404
371
4426;
c) % = 408
371
4428;
d) % = 408
371
4426.
14. Din procesul de producţie se obțin produse finite la cost standard de 20.000 lei. La
sfârşitul lunii se determină costul efectiv de 25.000 lei. Alegeți varianta corectă prvind
înregistrările în contabilitate aferente:
a) 345=711 20.000, 345=348 5.000;
173
b) 345=711 10.000, 348=711 5.000;
c) 711=345 10.000, 345=348 5.000;
d) 711=345 10.000, 711=348 5.000.
15. Societatea BETA a cumpărat animale vii pentru care s-au transferat riscurile și
beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare. Formula contabilă
corespunzătoare este:
a) 401 = 326;
b) 361 = 401;
c) 401 = 361;
d) 326 = 401.
16. Conform OMFP 1802 / 2014, metodele de contabilizarea a stocurilor utilizate de

entitățile economice din România sunt:
a) metoda LIFO, metoda FIFO;
b) metoda CMP sau metoda LIFO;
c) metoda inventarului permanent sau metoda inventarului intermitent;
d) metoda inventarului permanent și metoda FIFO.
17. În cazul comerțului cu ridicata, la descărcarea gestiunii de mărfuri, rulajul debitor al

contului 4428 va fi egal cu:
a) rulajul creditor al contului 378;
b) rulajul debitor al contului 4427;
c) rulajul debitor al contului 4426;
d) rulajul creditor al contului 4427.
18. Metodele de evidență analitică a stocurilor, recunoscute conform OMFP 1802/2014:

a) metoda cantitativ – valorică, metoda operativ – contabilă, metoda global – valorică;
b) metoda cantitativ – valorică, metoda operativ – contabilă;
c) LIFO, FIFO, CMP;
d) nici o variantă nu este corectă.
19. Societatea „A” achiziționează ambalaje împreună cu mărfurile la prețul de 200 lei, TVA
19% . Formula contabilă corectă este următoarea:
a) % = 401 238
371 200
4426 38;
b) % = 401 238
381 200
4426 38;
c) 381 = 401 238;
d) 371 = 401 238;
174
20. O societate comercială achiziţionează materii prime pe baza facturii: preţ de
cumpărare – 4.000 lei, risturn - 5%, TVA - 19%. Formula contabilă corectă, în condiţiile în
care reducerea comercială este primită ulterior facturării, este:
a) 401 = 609 200; b) 401 = 5121 200;
c) 401 = 609 200; d) 709 = 4111 200.
21. Drepturi de personal neridicate se înregistrează conform formulei:

a) 425 = 5311;
b) 426 = 423;
c) 4282 = 426;
d) 421 = 426.
22. Deținem următoarele date în vederea regularizării TVA la o entitate economică:

valoarea TVA deductibilă în sumă de 5.000 lei, TVA colectată este 8.400 lei. Să se
înregistreze regularizarea TVA-ului:
a) 4427=4424 3.400, 4427=4426 5.000;
b) 4424=4427 4.000, 4426=4427 5.600;
c) 4427=4426 4.000, 4427=4423 5.600;
d) 4427=4426 4.000, 4427=4424 8.400.
23. Varianta corectă privind definirea și înregistrarea în contabilitate a taxei pe valoarea

adăugată este:
a) un impozit direct care se evidențiază în contabilitate cu ajutorul contului 442;
b) un impozit indirect care se evidențiază în contabilitate cu ajutorul contului 442;
c) o taxă care se virează la bugetul statului;
24. Avansurile acordate furnizorilor sunt definite astfel:

a) reducere acordată de furnizor pentru cumpărări permanente
b) reducere acordată de furnizor pentru calitate inferioară a bunurilor livrate;
c) sume achitate cu anticipație furnizorilor înaintea începerii execuției unei comenzi;
d) sume achitate furnizorilor de către unitățile patrimoniale ca urmare a executării parțiale
a comenzilor.
25. Acontul este definit astfel:

a) sume achitate cu anticipație furnizorilor înaintea începerii execuției unei comenzi;
b) sume achitate furnizorilor de către unitățile patrimoniale ca urmare a executării parțiale
a comenzilor;
c) reducere acordată de furnizor pentru cumpărări permanente
d) reducere acordată de furnizor pentru calitate inferioară a bunurilor livrate.
26. Se constată suma de 900 lei ca sumă intrată în contul de la bancă care nu poate fi
clarificată în momentul înregistrării. Formula contabilă corectă este:
175
a) 5121 = 473 900;
b) 5121 = 461 900;
c) 5121 = 4111 900;
d) 5121 = 581 900.
27. Se înregistrează suma de 1.500 de lei reprezentând următoarele datorii fiscale ale unei
entități economice: impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxa asupra mijloacelor de
transport. Formula contabilă corectă este:
a) 6811 = 2813 1.500;
b) 691 = 441 1.500;
c) 635 = 446 1.500;
d) 635 = 447 1.500.
28. În cazul unei microîntreprinderi fără personal angajat, care realizează pe parcursul
trimestrului I al anului în curs, venituri în sumă de 10.000 lei, impozitul pe venit datorat
Bugetului de Stat se înregistrează astfel:
a) 698 =4418 300;
b) 691 = 441 300;
c) 698 = 4418 100;
d) 698 =4418 100.
29. În urma inventarierii creanţelor comerciale la o entitate economică se constată că

există doi clienţi in stare de insolvabilitate cu o sumă în valoare de 1.000 lei. Formula
contabilă corectă privind evidențierea în contabilitate este următoarea:
a) 4118 = 4111 1.000;
b) 4111 = 4118 1.000;
c) 4111 = 764 1.000;
d) 654 = 4118 1.000.
30. Plata unui furnizor prin intermediul unui bilet la ordin se realizeză după următoarea
formulă contabilă:
a) 403 = 5311;
b) 403 = 5121;
c) 401 = 403;
d) 665 = 403.
31. Care este semnificația următoarei formule contabile: 461 = 161 1.500
a) Înregistrarea împrumutului din emisiunea de obligațiuni;
b) Plata dobânzii;
c) Răscumpărarea obligațiunilor;
d) Încasarea contravalorii obligațiunilor emise.
32. Ce efect are răscumpărarea și anularea acțiunilor proprii?

a) majorarea capitalului social;
176
b) creșterea veniturilor din dividende;
c) micșorarea capitalul ui social;
d) reducerea datoriilor.
33. Care este caracteristica principala a conturilor din afara bilanțului (gr. 80):
a) funcționarea în partidă dublă;
b) nu prezintă sold;
c) funcționarea în partidă simplă;
d) sunt bifuncționale.
34. Amortizarea concesiunilor urmează a fi înregistrată în contabilitate:

a) până la 10 ani;
b) pe durata de folosire conform contractului;
c) la încheierea contractului;
d) până la 5 ani.
35. Prin amortizare se înțelege:

a) Costul activului din care s-a scăzut valoarea reziduală;
b) Valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț;
c) Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață
utilă;
d) Valoarea netă pe care o entitate estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul
duratei de viață utilă a acestuia după deducerea prealabilă a costurilor de cedare
estimate.
36. Care este momentul începerii calculului amortizării imobilizărilor corporale?

a) din luna intrării în entitate;
b) de la data recepției imobilizării;
c) începând cu luna punerii în funcțiune;
d) începând cu luna următoare punerii în funcțiune.
37. Baza de impozitare pentru impozitul pe profit o constituie:

a) Rezultatul brut;
b) Rezultatul net;
c) Rezultatul curent;
d) Rezultatul impozabil.
38. Diferențele de curs favorabile aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări, la

decontare sau evaluare, la sfârșitul anului se înregistrează:
a) 665 = 404;
b) 401 = 765;
c) 665 = 401;
d) 404 = 765.
177
39. Dividendele primite de o persoană juridică reprezintă:
a) cheltuieli nedeductibile;
b) venituri neimpozabile;
c) cheltuieli financiare;
d) venit amânat.
40. Evidența operativă a capitalurilor se asigură cu ajutorul:

a) Registrului inventar;
b) Registrului de casă;
c) Registrul acționarilor;
d) Raportului de gestiune.
41. Rezultatul net se obține:

a) prin însumarea rezultatului din exploatare cu rezultatul financiar;
b) scăzând din rezultatul brut impozitul pe profit;
c) ca diferență între veniturile financiare și cheltuielile financiare;
d) prin însumarea rezultatului curent cu rezultatul extraordinar.
42. Pierderea aferentă exercițiului curent se regăsește în soldul contului:

a) Sd D al contului 117;
b) Sd C al contului 121;
c) Sd D al contului 121;
d) Sd D al contului 129.
43. Încasarea în avans a chiriei pentru un spațiu comercial prin virament se înregistrează:
a) 5121 = 706;
b) 5121 = 472;
c) 472 = 706;
d) 5124 = 706.
44. În situațiile financiare anuale activele imobilizate se prezintă la:

a) costul de achiziție;
b) valoarea contabilă;
c) costul de producție;
d) valoarea de aport.
45. Înregistrarea veniturilor în contabilitatea unui agent economic presupune următoarele

momente:
a) angajarea, consumul, plata și imputarea;
b) producția, plata și încorporarea;
c) producția, facturarea, încasarea și încorporarea;
178
46. Acoperirea pierderilor din anii precedenți în suma de 2.000 lei, prin diminuarea
capitalului social corespunzător se înregistrează:
a) 1012 = 129 2.000;
b) 1012 = 117 2.000;
c) 456 = 1012 2.000;
d) 121 = 1012 2.000.
47. Care este valoarea contabilă a unei acțiuni cunoscând: Capital social 500 lei, Rezerve
100 lei, Furnizori 200 lei, Construcții 5.000 lei, Nr. acțiuni 300:
a) 10 lei / acțiune;
b) 5 lei / acțiune;
c) 2 lei / acțiune;
d) 7 lei / acți une.
48. Care este formula contabilă corectă pentru contabilizarea recep ției unui teren în
valoare de 70.000 lei ca aport la capital:
a) 2111 = 7583 70.000;
b) 2111 = 722 70.000;
c) 2111 = 456 70.000;
d) 2111 = 404 70.000.
49. Contabilizați vânzarea unei instalații tehnice la valoarea de 20.000 lei + TVA 19 %, cost
de achiziție 18.000 lei, amortizare 1.000 lei:
a) 461=7583 20.000, 461=4427 3.800; 6583=213 17.000; 2813=213 1.000
b) 461=7583 16200, 461=4427 3.800
c) 6583=213 19000, 2813=213 1.000
d) 5121=213 23800, 6811=2813 1.000
50. Depunerea unui bilet la ordin înainte de scadență în valoare de 25.000 lei pentru care
se percepe o taxă de scont de 1% presupune:
a) 5113 =413 25.000 5113 = 767 250
b) 5113 =413 24.750 667 = 413 250
c) 5114 =413 24.750 5114 = 767 250
d) 5114 =413 24.750 667 = 413 250
 Bibliografie:
1. David D., Mateș D. (coord.), Contabilitate financiară conformă cu Ordinul 1802 / 2014
pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
și situațiile anuale consolidate, Ed. Risoprint Cluj-Napoca, 2017
2. *** Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile finan ciare anuale consolidate, Ed. CECCAR, București, 2015
3. *** Legea contabilității nr. 82 / 1991, modificată și completată M.Of. nr. 454 / 2008
179
4. *** OMFP nr. 1802 /2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, M.Of. nr. 963 /
2014
5.*** OMFP nr. 166 / 2017 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la
unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, precum şi pentru modificarea şi
completarea unor reglementări contabile, M.Of. nr. 86 / 2017
6. *** Legea nr. 227 / 2015 privind Codul fiscal, M.Of. nr. 688 / 2015
7. *** H.G. nr. 2139 / 2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele de
funcționare ale mijloacelor fixe M.Of. nr. 46 / 2005
1–c 2–c 3–c 4–d 5-c 6–c 7–c 8–d 9–b 10–a
11–b 12–d 13–c 14–a 15–d 16–c 17–d 18–a 19–b 20–a
21–d 22–a 23–b 24–c 25–b 26–a 27–c 28–a 29–a 30–b
31–a 32–c 33–c 34–b 35–c 36–d 37–d 38–d 39–b 40–c
41–b 42–c 43–b 44–b 45–c 46-b 47–c 48–c 49–a 50–d
180
19. CONTABILITATE DE GESTIUNE
1. Fundamentele teoretice ale contabilității de gestiune
2. Costul – obiect de studiu al contabilităţii de gestiune
3. Procedee generale utilizate în calculaţia costurilor
4. Bugetarea gestiunii activităţii
5. Organizarea contabilităţii de gestiune
6. Metode generale utilizate în calculaţia costurilor
 Teste grilă:
1. Procedeul indicilor de echivalență este utilizat în următoarele situații:
a) repartizarea cheltuielilor indirecte;
b) evaluarea productiei neterminate;
c) calculul costului unitar;
d) separarea cheltuielilor de producţie în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe.
2. Etapele de desfăşurare ale calculaţiei costurilor sunt:

a) colectarea cheltuielilor de producţie: calculaţia costului efectiv, calculul costului efectiv
al producţiei auxiliare, repartizarea costului efectiv al producţiei auxiliare, repartizarea
cheltuielilor indirecte de producţie asupra producţiei de bază, repartizarea cheltuielilor
indirecte de producţie, repartizarea cheltuielilor de desfacere, determinarea cantitativă şi
valorică a producţiei, calcularea costului pe unitatea de produs;
b) colectarea cheltuielilor de producţie, repartizarea cheltuielilor de desfacere;
c) colectarea cheltuielilor indirecte, colectarea cheltuielilor directe;
d) repartizarea cheltuielilor de desfacere, repartizarea cheltuielilor administrative.
3. Care este metoda de calculaţie utilizată în cazul întreprinderilor cu producţie de serie

mică?
a) metoda globală;
b) metoda pe faze;
c) metoda pe comenzi;
d) metoda costurilor standard.
4. Metoda „Direct Costing” constă în:
181
19. Contabilitate de gestiune
a) separarea costurilor variabile de cele fixe şi calcularea costului produsului numai pe
baza costurilor variabile;
b) separarea costurilor fixe de cele variabile şi calcularea costului produsului numai pe
baza costurilor fixe;
c) calculul costului unitar pe baza delimitării cheltuielilor în fixe şi variabile;
d) separarea costurilor directe de cele indirecte şi calcularea costului produsului numai pe
baza costurilor directe.
5. Utilizarea „metodei globale” are următoarea caracteristică privind determinarea

costurilor:
a) metoda nu urmăreşte calculul costului unitar, ci doar pe cel total al producţiei fabricate;
b) metoda nu are în vedere costurile detaliate, ci se bazează doar pe o estimare globală a
acestora;
c) toate cheltuielile de producţie se identifică pe produsul care le-a ocazionat;
d) metoda se foloseşte la unităţile care au o sortimentaţie extrem de diversificată.
6. Metoda de calculaţie „pe faze” este utilizată în următoarele categorii de entități

economice:
a) unităţile cu producţie de unicate;
b) unităţile cu producţie de serie mică sau unicate;
c) organizaţiile cu producţie de masă sau de serie mare, caracterizate printr-un proces
tehnologic simplu, desfăşurat în stadii sau faze succesive de prelucrare a materiilor prime
şi materialelor;
d) unităţile cu producţie complexă care se execută prin cooperarea mai multor subunităţi
şi care presupune reîntoarcerea produsului la locul de prelucrare precedent.
7. „Comanda de fabricaţie”, în sensul atribuit de utilizarea „metodei de calculaţie pe

comenzi” reprezintă:
a) un document primar utilizat pentru solicitarea unor bunuri de la un partener comercial;
b) elementul folosit pentru delimitarea şi urmărirea cheltuielilor de producţie, ca obiect de
calculaţie;
c) un document primar utilizat pentru lansarea în execuţie a unui lot de produse;
d) producţia anuală realizată la un anumit produs aflat în execuţie.
8. Aplicarea metodei „target costing” se bazează pe regula potrivit căreia:

a) piaţa dictează preţurile de vânzare şi nu costurile întreprinderii;
b) costurile efective sunt elementul care impune practicarea unui preţ minimal;
c) preţurile şi costurile nu interferează, ele funcţionând independent;
d) preţurile minimale se stabilesc la nivelul costurilor de producţie.
9. Scopul principal al analizei abaterilor costurilor efective de la cele standard este

reprezentat de:
a) verificarea calităţii normelor de consum de materiale;
b) validarea normelor de muncă practicate şi a tarifelor de manoperă;
182
c) determinarea cauzelor abaterilor şi luarea unor măsuri corective;
d) informarea conducerii asupra aspectelor care implică luarea unor decizii urgente.
10. Metoda costului standard se caracterizează prin:

a) calculul costurilor pe comenzi;
b) separarea cheltuielilor variabile de cele fixe;
c) urmărirea cheltuielilor de producţie pe fiecare fază prin care trece produsul respectiv, la
final calculându-se costul unitar pe produs;
d) calculul costurilor înainte de începerea fabricaţiei produsului, compararea costurilor
antecalculate cu cele efective, urmărirea, controlul abaterilor de la costurile antecalculate
şi luarea măsurilor necesare în vederea încadrării în costurile planificate.
11. Principalul avantaj în ceea ce privește aplicarea metodei ABC de calculație a costuri lor
este:
a) pertinenţa mai bună a costului complet obţinut, prin respectarea legăturilor de
cauzalitate între produse şi consumurile de resurse;
b) volumul mult mai redus de calcule pretinse de aplicarea metodei, faţă de metodele
tradiţionale;
c) existenţa unui algoritm de calcul mult mai sumplu şi mai uşor de aplicat faţă de
metodele tradiţionale;
d) eliminarea nevoii de clasificare a cheltuielilor incorporate în directe şi indirecte.
12. În contabilitatea de gestiune, colectarea cheltuielilor de producţie se înregistrează pe

baza formulei:
a) Gr 92= 901;
b) 921 = 901;
c) 933 = 921;
d) 922 = 921.
13. Diferenţele favorabile dintre costul efectiv şi cel standard se înregistrează cu ajutorul
formulei contabile:
a) 903 = 902 – în negru;
b) 903 = 902 – în roşu;
c) 902 = 903 – în negru;
d) 902 = 903 – în roşu.
14. Alegeţi varianta corectă privind diferenţele de preţ:

Costul efectiv = 2.500 lei; Costul prestabilit = 2.000 lei;
a) –500lei;
b) +500 lei;
c) +350 lei;
d) +180 lei.
183
15. Marja de siguranţă ca indicator specific metodei Direct Costing are următoarea
semnificaţie:
a) exprimă în mod relativ creşterea ce o poate realiza cifra de afaceri pentru ca
întreprinderea să ajungă la pragul de rentabilitate;
b) exprimă în mărime absolută reducerea ce o poate realiza cifra de afaceri pentru ca
întreprinderea să ajungă la pragul de rentabilitate;
c) exprimă în mărimi absolute scăderea vânzărilor până la atingerea punctului de echilibru
16. După efectuarea tuturor operaţiunilor de repartizare a cheltuielilor indirecte de

producţie şi a cheltuielilor generale de administraţie, în debitul contului 921 „Cheltuielile
activităţii de bază” vom regăsi:
a) valoarea totală a producţiei de bază realizate;
b) costul efectiv total al producţiei întreprinderii;
c) cifra de afaceri realizată în perioada respectivă de gestiune;
d) costul efectiv al producţiei în curs de execuţie.
17. Indicaţi formula corectă privind colectarea cheltuielilor cu energia electrică:

a) 921 = 901;
b) 923 = 901;
c) 921 = 902;
d) 923 = 902.
18. În contabilitatea de gestiune, procedeul echivalării cantitative a produsului secundar

cu produsul principal este utilizat în cazul:
a) calculului costului unitar al produselor;
a) evaluarea productiei secundare;
b) evaluarea productiei neterminate;
c) repartizarea cheltuielilor indirecte.
19. S.C. „X” S.R.L. vinde în cursul unei perioade mărfuri în valoare de 1.200 lei. Stocul iniţial
e de 200 lei. În cursul perioadei luate în calcul s-au aprovizionat mărfuri în sumă de 900 lei.
Stocul final de mărfuri este de 300 lei. Cheltuieli de marketing – 50 lei, cheltuieli de
administraţie – 100 lei. Costul mărfurilor vândute, marja brută (adaos comercial) şi venitul
net au următoarele valori:
Costul mărfurilor vândute Marja brută (adaos comercial) Venitul net
a) 800 400 250
b) 600 800 400
c) 900 500 350
d) 700 300 150
20. Se presupune că într-o întreprindere cheltuielile generate de obţinerea următoarelor

cantităţi de produse: A – 20.000 tone; B – 10.000 tone; C – 9.000 tone, sunt în sumă de
184
21.000 lei. Cei doi parametrii aleşi pentru determinarea indicilor de echivalență prezintă
valorile:
- în cazul produsului A: p1=50; p2=10,8
- în cazul produsului B: p1=40; p2=90
- în cazul produsului C: p1=30; p2=78
Baza de comparaţie este produsul B. În condiţiile utilizării indicilor de echivalenţă
complecşi calculaţi ca raport direct costul pe unitatea de produs este:
Produs A Produs B Produs C
a) 0,0018 lei/t 0,12 lei/t 0,078 lei/t
b) 0,18 lei/t 120 lei/t 78 lei/t
c) 0,16 lei/t 1,11 lei/t 0,72 lei/t
d) 0,26 lei/t 0,20 lei/t 0,46 lei/t
21. Dispuneţi de următoarele date: o întreprindere produce două produse A şi B, costurile

indirecte de producţie sunt de 7.000 lei, din care fixe 3.200 lei. Folosind salariile directe în
sumă de 4.000 lei, din care produsul A 2.500 lei, ca bază de referinţă, care sunt costurile
indirecte imputate raţional celor două produse dacă gradul de activitate este de 80%
(folosiţi procedeul suplimentării forma clasică):
a) 2.000 3.760;
b) 1.920 3.760;
c) 3.975 2.385;
d) 1.853 3.707.
22. Cifra de afaceri este de 400 lei, cheltuielile variabile sunt în sumă de 230 lei, cantitatea
fabricată şi vândută 50 buc., cheltuieli fixe totale 250 lei. Care este pragul de rentabilitate
exprimat în unităţi fizice, în condiţiile în care cheltuielile variabile scad cu 15%?
a) 50 buc.;
b) 45 buc.;
c) 30 buc.;
d) 61 buc.
23. Considerăm o unitate cu profil industrial care dispune de trei secţii de producţie
(S1,S2,S3). Cheltuielile cu amortizarea clădirilor sunt în valoare de 300 lei. Suprafaţa
2 2 2 2
exprimată în m a secţiilor este de: 400 m – S1, 550 m – S2, 612 m – S3. Cota de
cheltuială indirectă ce revine fiecărei secţii folosind procedeul suplimentării forma clasică
varianta coeficienţilor diferenţiaţi este:
a) 76 104,5 119,5;
b) 40 106,5 153,5;
c) 37 109,4 153,6;
d) 420 320 650.
24. Se consideră o întreprindere care fabrică un singur produs în condiţiile utilizării

integrale a capacităţii de producţie. În luna ianuarie, costurile variabile au fost în sumă de
185
4.000 lei, iar costurile fixe au fost în sumă de 1.000 lei. La sfârşitul lunii ianuarie s-au
obţinut 100 bucăţi din produsul X. Costul unitar de producţie este:
a) 40 lei;
b) 50 lei;
c) 10 lei;
d) 30 lei.
25. Dispuneţi de următoarele date: timp unitar standard 5 ore, timp unitar efectiv 2,5 ore;
tarif unitar standard 6 lei / oră; tarif unitar efectiv 10 lei / oră; producţia programată 1.000
buc., producţia efectivă 800 buc., abaterea de timp (cantitate) şi cea de preţ (tarif) este:
Abaterea de timp Abaterea de tarif
a) - 12.000 8.000;
b) -10.000 6.000;
c) 5.000 10.000;
d) -11.000 7.000.
26. O societate fabrică două produse A şi B, capacitatea normală de producţie fiind de

100.000 unităţi pentru produsul A şi 60.000 unităţi pentru produsul B. În exerciţiul N
societatea a fabricat 90.000 unităţi produs A şi 30.000 unităţi produs B. Ştiind că în anul N
totalul cheltuielilor directe colectate în contul 921 au fost de 10.000 lei, iar cele indirecte
colectate în contul 923 de 8.000 lei, din care variabile 5.000 lei. Care este valoarea
aferentă costului subactivităţii?
a) 1.250 lei;
b) 200 lei;
c) 250 lei;
d) 750 lei.
27. Care este valoarea cifrei de afaceri critică cunoscând următoarele date: valoarea
cheltuielilor fixe este de 2.500 de lei, iar valoarea marjei de acoperire a costurilor variabile
exprimată procentual 40%:
a) 6.250 lei;
b) 5.700 lei;
c) 4.200 lei;
d) 1.500 lei.
28. Care este valoarea aferentă factorului de acoperire cunoscând următoarele date:
valoarea cheltuielilor fixe este 2.500 de lei, iar valoarea cifrei de afaceri critică 5.500 lei:
a) 75%;
b) 40%;
c) 50%;
d) 45%.
186
29. Care este valoarea aferentă factorului de acoperire cunoscând că valoarea marjei
asupra costurilor variabile este 3.200 de lei, iar valoarea cifrei de afaceri realizată este
8.000 lei:
a) 45%;
b) 40%;
c) 56%;
d) 90%.
30. Care este valoarea marjei de siguranță cunoscând că valoarea cifrei de afaceri realizată
este 8.000 lei, iar cea a cifrei de afaceri critică este 5.000 lei:
a) 4.000 lei;
b) 3.000 lei;
c) 3.500 lei;
d) 5.000 lei.
31. După sfera de cuprindere a cheltuielilor în costul produselor, lucrărilor şi al serviciilor,

calculaţiile se clasifică în:
a) calculaţii periodice şi calculaţii neperiodice;
b) antecalculaţii şi postcalculaţii;
c) postcalculații și calculații periodice;
d) calculaţii complete şi calculaţii parţiale.
32. Calculul rezultatului total ca relaţie de eficienţă a contabilităţii de gestiune se face

după formula:
a) R =  qi (pi – ci);
b) R = A – C;
c) R =  qi (pi – ci) - Cp;
d) R – R =  (qi – qi) (ci – ci) – (Cp – Cp).
33. Procedeul cantitativ este folosit pentru calculul costului unitar în cazul:
a) producţiei omogene;
b) produselor obţinute simultan, din acelaşi procedeu tehnologic, având aproximativ
aceeaşi valoare de întrebuinţare şi care sunt considerate în totalitate produse principale;
c) producţiei de serie mică;
34. Separarea cheltuielilor indirecte de producţie în fixe şi variabile se face utilizând

următoarele procedee:
a) procedeul cifrelor relative de structură, procedeul celor mai mici pătrate;
b) procedeul punctelor de maxim şi minim, procedeul celor mai mici pătrate, procedeul
analitic;
c) procedeul diviziunii simple, procedeul punctelor de maxim şi minim;
d) procedeul cantitativ, procedeul analitic.
187
35. În categoria cheltuielilor de regie se includ:
a) cheltuieli cu salariile personalului tehnic, de conducere, administrativ şi de deservire;
b) cheltuielile cu materiile prime, manopera directă de fabricație;
c) cheltuieli cu salariile muncitorilor indirect productivi din secția de bază a entității;
36. Răspunsul greșit privind caracteristicile comune ale metodelor de calculaţie a

costurilor este:
a) fiecare metodă calculează costul plecând de la două elemente: totalul cheltuielilor
încorporabile de producţie şi distribuţie în expresie valorică şi producţia care le-a
ocazionat într-o perioadă de gestiune;
b) fiecare metodă utilizează standarde previzionate ale cantităţilor de produse,
determinate în funcţie de capacităţile de producţie medii, în condiţii normale de
fabricaţie;
c) fiecare metodă utilizează pentru calcul costurilor anumite etape succesive de
desfăşurare a lucrărilor de calculaţie;
d) în cadrul fiecărei etape se utilizează mai multe procedee concrete de lucru, scopul final
îl constituie determinarea costului de producţie.
37. Contabilitatea de gestiune se confundă adesea cu:

a) contabilitate externă;
b) contabilitate financiară;
c) contabilitate managerială;
d) contabilitatea stocurilor de producție.
38. Noțiunea de cost poate fi definită astfel:

a) expresia valorică a consumului de mijloace materiale şi băneşti;
b) acea categorie economică al cărei conţinut este legat de un consum de valori care l-a
ocazionat;
c) acea categorie economică al cărei conţinut este legat de un consum de valori care l-a
ocazionat şi care, pentru a putea fi reflectat, trebuie să aibă la bază expresia valorică;
d) acea parte a preţului de vânzare a unui bun economic care compensează cheltuielile
suportate de unităţile economice pentru producerea şi vânzarea acelui bun.
39. În contabilitatea de gestiune principiul separării cheltuielilor colectate din

contabilitatea financiară presupune:
a) separarea cheltuielilor directe de cheltuielile indirecte;
b) separarea cheltuielilor în fixe și variable;
c) separarea cheltuielilor de exploatare de celelalte cheltuieli existente la nivelul entității;
d) ca fiecărei perioade de gestiune să i se atribuie numai cheltuielile aferente activităţii
pentru care se face calculaţia costurilor.
40. În cazul entităților economice din România, organizarea contabilității de gestiune

reprezintă:
188
a) o activitate de evidenţiere a tuturor stocurilor de mărfuri din gestiunile unităţii;
b) o activitate facultativă pe care unitatea o desfăşoară doar în măsura în care are nevoie
de informaţii privind costurile;
c) o obligaţie legală a tuturor întreprinderilor , indiferent de profilul de activitate;
d) o activitate impusă de organele fiscale pentru a permite determinarea costurilor fiscale
ale operaţiunilor economice derulate.
41. Ce semnificaţie are noțiunea de „obiect de calculaţie” în contabilitatea de gestiune?

a) centrul de profit din unitate care are cea mai bună organizare logistică şi permite
determinarea riguroasă a costurilor;
b) secţia de fabricaţie în care se obţine produsul de bază, luat ca etalon în determinarea
costurilor;
c) produsul cel mai important, care deţine ponderea cea mai ridicată în structura livrărilor
unităţii;
d) structura tehnico economică în raport cu care se sectorizează procesul de producţie, în
vederea calculaţiei costurilor (produs, lucrare, serviciu, comandă).
42. Cheltuielile indirecte sunt definite astfel:

a) cele care se pot identifica pe produs;
b) nu se pot identifica astfel;
c) cele care nu se pot identifica pe un produs şi privesc întreaga producţie;
d) cheltuielile care se repartizează la sfârşitul lunii.
43. Procedeul cantitativ este utilizat pentru calculul costului unitar în cazul:
a) producţiei omogene;
b) produselor obţinute simultan, din acelaşi procedeu tehnologic, având aproximativ
aceeaşi valoare de întrebuinţare şi care sunt considerate în totalitate produse principale;
c) producţiei de serie mică;
44. Care este varianta corectă de răspuns privind repartizarea cheltuielilor indirecte de
producție?
a) procedeul suplimentării forma clasică, procedeul cifrelor relative de structură;
b) procedeul punctelor de maxim și minim;
c) procedeul coeficienților simpli de echivalență;
d) procedeul valorii rămase.
45. Dacă un cost este variabil, acesta depinde de: 1 – durata perioadei de tratare a
acestuia, 2 – volumul costurilor, 3 – caracterul însuşi al costului respectiv, 4 – volumul fizic
al producţiei. Varianta corectă:
a) 1+2+3;
b) 1+2+4;
c) 2+3;
d) 1+3+4.
189
46. Conform procedeului coeficienţilor de echivalenţă, varianta coeficienţilor de

echivalenţă agregaţi costul unei unităţi echivalente se face conform relaţiei:
a) c ui  K agregatI  c ue
Ch
b) cue 
Que
Q
c) cue  ue
Ch
47. Elaborarea bugetelor se face din anumite considerente cum ar fi:

a) să comunice managerilor responsabili pe centre de cheltuieli suma prognozată pe
acestea;
b) să calculeze costul producției realizate la sfârșitul perioadei;
c) să determine costul unitar al materiilor prime utilizate în gestiunea întreprinderii;
d) să delimiteze cheltuielile fixe de cele variabile în cadrul entităților economice.
48. Indicați varianta corectă privind criteriile după care se pot clasifica bugetele la nivelul
unei entități economice:
a) în funcție de nivelul de activitate după care se elaborează;
b) în funcție de importanța lor;
c) în funcție de variația volumului producției;
d) variantele prezentate la punctele a) și b).
49. Calculaţiile costurilor pot fi clasificate În raport cu momentul elaborării lor, în:
a) calculaţii de buget, calculaţii de proiect;
b) antecalculaţii, postcalculaţii;
c) calculaţii pe elemente primare şi calculaţii pe articole de calculaţie;
d) calculaţii standard, calculaţii normative.
50. În contabilitatea de gestiune principiul delimitării în timp a cheltuielilor presupune:

a) includerea cheltuielilor în costuri în orice perioada de gestiune;
b) separarea cheltuielilor cu caracter productiv de cheltuielile cu caracter neproductiv;
c) includerea cheltuielilor în costuri în funcţie de principalele procese sau locuri de
cheltuieli specifice entităţii economice;
d) includerea cheltuielilor în costuri în perioada de gestiune căreia îi aparţin cheltuielile în
cauză.
190
 Bibliografie:
1. David D., Contabilitate de gestiune, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012
2. Oprea C., Contabilitate de gestiune, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2000
3. Ristea M., Calculaţia şi Managementul Costurilor, Ed. Teora, Bucureşti, 2001
4. Sabou F., Contabilitate managerială, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007
5. Sabou F., Costurile. Evidenţierea lor în contabilitatea de gestiune, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2005
6. *** OMFP nr. 1826 / 2003 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri
referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, publicat în M.Of. nr.
231 / 2004
7. *** Legea nr. 82 / 1991 Legea contabilităţii, republicată prin OUG nr. 37 / 2011
8. *** OMFP nr. 616 / 2000 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind întocmirea
Bugetului de Venituri şi Cheltuieli de către agenţii economici, publicat în M.Of. nr. 286 /
2000
1–d 2–a 3–c 4–a 5-c 6-c 7–b 8-a 9–c 10–d
11–a 12–a 13–b 14–b 15–b 16–b 17–b 18–a 19–a 20–c
21–c 22–d 23–a 24–b 25–a 26–d 27–a 28–d 29–b 30–b
31–d 32–b 33–b 34–b 35–a 36–b 37–c 38–c 39–c 40–c
41–d 42–c 43–b 44–a 45–d 46-b 47–a 48–d 49–b 50–d
191
20. FINANŢE PUBLICE
 CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
1. Conținutul, noțiunea și funcțiile finanțelor publice
2. Finanțele publice clasice și private
3. Federalismul bugetar și fiscal
4. Politica financiară
5. Bugetul public și bugetul de stat
6. Cheltuieli publice tradiționale și moderne
7. Indicatorii de apreciere a evoluției și structurii cheltuielilor publice
8. Fiscalitatea directă
9. Fiscalitatea indirectă
10. Deficitul bugetar
11. Datoria publică
12. Trezoreria publică
 Teste grilă:
1. Prin noţiunea de guvern se înţelege:
a) construirea strategiei financiare în ceea ce priveşte mobilizarea fondurilor şi alocarea lor
pe diferite destinaţii;
b) un grup de entităţi sau unităţi care pe lângă îndeplinirea responsabilităţilor politice şi
elaborarea reglementărilor economice şi sociale furnizează servicii publice pentru indivizi
şi consum colectiv, redistribuind veniturile şi averile;
c) efecte economice ale unei activităţi care nu apar înregistrate în contabilitate, deoarece
nu rezultă în urma unor tranzacţii individuale;
d) respectarea regulilor guvernanţei sectorului public care are loc prin intermediul
deciziilor colective, de natură economică şi socială, luate în numele entităţilor constitutive
ale societăţii.
2. Răspunderea, transparenţa, predictibilitatea şi participarea sunt:

a) efecte economice ale unei activităţi care nu apar înregistrate în contabilitate, deoarece
nu rezultă în urma unor tranzacţii individuale;
b) instrumente importante pentru managementul sănătos al bugetului, dar au şi o valoare
intrinsecă, fiind privite ca pilonii unei guvernanţe publice sănătoase;
192
20. Finanţe publice
c) un grup de entităţi sau unităţi care pe lângă îndeplinirea responsabilităţilor politice şi
elaborarea reglementărilor economice şi sociale furnizează servicii publice pentru indivizi
şi consum colectiv, redistribuind veniturile şi averile;
d) acţiunea coroborată a organismelor legislative, executive şi de justiţie.
3. La stabilirea destinaţiei cheltuielilor publice se porneşte de la:

a) calcularea, atât a mărimii absolute, cât şi a mărimii relative a acestora;
b) dimensionarea şi repartizarea judicioasă a cheltuielilor pe destinaţii;
c) cuantificarea efortului util obtenabil, respectiv eficacitatea cheltuielilor respective;
d) nevoile sociale care trebuie acoperite cu prioritate pe seama resurselor financiare
publice.
4. În domeniul cheltuielilor publice, politica financiară promovată se referă la:

a) provenienţa resurselor financiare, autorităţile având la dispoziţie două alternative:
folosirea resurselor interne sau a resurselor externe;
b) volumul resurselor financiare de care statul are nevoie pentru îndeplinirea funcţiilor şi
sarcinilor sale;
c) mărimea, destinaţia şi structura optimă a cheltuielilor, precum şi definirea căilor,
mijloacelor şi a metodelor utilizate pentru atingerea obiectivelor stabilite;
d) variate probleme cu privire la veniturile din sectorul public, care alimentează resursele
financiare publice.
5. Proprietatea, ca principiu de bază al managementului resurselor, în vederea acoperirii

tuturor destinaţiilor propuse se referă la:
a) implementarea politicii, într-o manieră prudentă și transparentă;
b) respectarea destinației date de legislativ resurselor;
c) capacitatea de a produce rezultate măsurabile așteptate, adică de a atinge eficiența și
eficacitatea în alocarea resurselor pe destinații;
d) formularea politicilor şi stabilirea structurii administrative care facilitează
implementarea acestor politici pe baza unui sistem informaţional care asigură
transparenţa şi răspunderea pentru tranzacţiile cu caracter public.
6. Cheltuielile publice cu serviciile generale:

a) sunt importante pentru îndeplinirea funcției de apărare, conform căreia statul
efectuează cheltuieli publice militare;
b) au ca destinație funcționarea administrației de stat, a organelor care asigură ordinea
publică și justiția;
c) sunt cheltuieli cu exteriorul, ocazionate de plata remunerațiilor personalului
reprezentanțelor deschise în străinătate;
d) sunt cheltuieli cu achiziționarea bunurilor și serviciilor necesare bunei funcționări a
reprezentanțelor deschise în străinătate.
7. Cheltuielile militare indirecte vizează:
193
a) îndepărtarea consecințelor războaielor, plata datoriei publice contractată în scopuri
militare, plata despăgubirilor de război, subvențiile acordate sinistraților de război,
pensiile acordate urmașilor;
b) au ca destinație funcționarea administrației de stat, a organelor care asigură ordinea
publică și justiția;
c) întreținerea armatei în țară și în străinătate, achiziționarea de armament, echipamente
și mijloace de subzistență, purtarea războaielor;
d) sunt cheltuieli cu exteriorul, ocazionate de plata remunerațiilor personalului
reprezentanțelor deschise în străinătate.
8. În accepțiune largă, cheltuielile cu învățământul sunt considerate ca fiind:

a) cheltuielile efectuate prin intermediul instituțiilor de educație școlară sau al formelor
exterioare de educație;
b) cheltuielile care sunt acoperite din: subvenții de la bugetul statului, veniturile proprii
instituțiilor culturale, donațiile unor firme, fundații, contribuții ale populației ;
c) cheltuielile care urmăresc garantarea asistenței medicale primare, de prevenire a
îmbolnăvirilor, de îmbunătățire a calității vieții;
d) cheltuielile de tipul: asigurări sociale, asistența socială, indemnizații și ajutoare, alte
cheltuieli.
9. Cheltuielile publice pentru ocrotirea sănătății urmăresc:

a) cheltuielile care sunt acoperite din: subvenții de la bugetul statului, veniturile proprii
instituțiilor culturale, donațiile unor firme, fundații, contribuții ale populației;
b) cheltuielile de tipul: asigurări sociale, asistența socială, indemnizații și ajutoare, alte
cheltuieli;
c) cheltuielile efectuate prin intermediul instituțiilor de educație școlară sau al formelor
exterioare de educație;
d) cheltuielile care urmăresc garantarea asistenței medicale primare, de prevenire a
îmbolnăvirilor, de îmbunătățire a calității vieții.
10. Din categoria cheltuielilor cu acțiuni economice fac parte:

a) cheltuieli pentru servicii publice generale, cheltuieli cu apărarea și cheltuieli
diplomatice;
b) cheltuieli social – culturale;
c) cheltuieli privind sectorul economic de stat și cheltuieli pentru acordarea de subvenții și
alte avantaje întreprinderilor private;
d) cheltuieli cu învățământul, cheltuieli pentru cultură și artă, cheltuieli pentru ocrotirea
sănătății.
11. Din categoria resurselor comunităților locale fac parte:

a) veniturile obținute din valorificarea produselor, executarea de lucrări sau prestarea de
servicii, subvenții de la bugetul de stat, împrumuturi;
194
b) cotizațiile pentru asigurările sociale de stat suportate de agenții economici, instituțiile
publice, alte persoane fizice și juridice, cotizațiile plătite de persoanele asigurate și alte
resurse;
c) impozite și taxe prelevate de la agenții economici și de la populație, venituri nefiscale,
provenite de la regiile publice autonome și de la societățile comerciale și împrumuturi
interne și externe;
d) prelevări fiscale și nefiscale mobilizate pe plan local, transferuri și / sau subvenții de la
bugetul de stat, împrumuturi și alte resurse.
12. Resursele instituțiilor publice cu caracter autonom provin din:

a) cotizațiile pentru asigurările sociale de stat suportate de agenții economici, instituțiile
publice, alte persoane fizice și juridice, cotizațiile plătite de persoanele asigurate și alte
resurse;
b) veniturile obținute din valorificarea produselor, executarea de lucrări sau prestarea de
servicii, subvenții de la bugetul de stat, împrumuturi;
c) impozite și taxe prelevate de la agenții economici și de la populație, venituri nefiscale,
provenite de la regiile publice autonome și de la societățile comerciale și împrumuturi
interne și externe;
d) prelevări fiscale și nefiscale mobilizate pe plan local, transferuri și / sau subvenții de la
de stat, împrumuturi și alte resurse.
13. Factorii economici care acționează asupra resurselor financiare publice:

a) sunt cei a căror influență se manifestă pregnant în condițiile unor nevoi de resurse
financiare sporite pentru învățământ, sănătate, protecție și asigurări sociale;
b) sunt cei a căror influență poa te fi transmisă prin intermediul prețurilor;
c) sunt de natură să influențeze evoluția produsului intern brut și, în consecință, mărimea
veniturilor impozabile;
d) sunt de natură să influențeze mărimea resurselor financiare prin creșterea sau scăderea
numărului populației active, a numărului contribuabililor.
14. Factorii politici și militari care acționează asupra resurselor financiare publice:
a) sunt de natură să influențeze mărimea resurselor financiare prin creșterea sau scăderea
numărului populației active, a numărului contribuabililor;
b) sunt cei a căror influență poate fi transmisă prin intermediul prețurilor;
c) sunt cei ce pot influența creșterea producției și a veniturilor, creșterea fiscalității, ca
urmare a măsurilor de politică economică, socială și financiară adoptate;
d) exprimă, sintetic, influențele exercitate asupra mărimii resurselor financiare publice de
către celelalte categorii de factori, prin dimensiunea cheltuielilor publice, a căror creștere
implică necesitatea sporirii resurselor financiare publice.
15. În funcție de natura bugetelor la care sunt mobilizate întâlnim:

a) resurse financiare ale bugetului de stat, resurse financiare ale bugetului asigurărilor
sociale de stat și resursele financiare ale bugetelor locale;
195
b) prelevări cu caracter obligatoriu, resurse de trezorerie, resurse provenite din
împrumuturi publice interne sau externe, resurse provenite din finan țări pe calea
emisiunilor monetare fără acoperire;
c) resurse ordinare, resurse extraordinare;
d) resurse interne, resurse externe.
16. În funcție de criteriul obligativității, resursele publice sunt:

a) resurse ordinare, resurse extraordinare;
b) prelevări cu caracter obligatoriu, resurse de trezorerie, resurse provenite din
împrumuturi publice interne sau externe, resurse provenite din finanțări pe calea
emisiunilor monetare fără acoperire;
c) resurse interne, resurse externe;
d) resurse financiare ale bugetului de stat, resurse financiare ale bugetului asigurărilor
sociale de stat și resursele financiare ale bugetelor locale.
17. După sursa de formare, resursele financiare publice pot fi obținute din:
a) PIB, avuția națională și transferurile primite din străinătate;
b) resurse financiare publice ale statelor de tip federal și al statelor de tip unitar;
c) resurse definitive, resurse temporare;
d) resurse interne și resurse externe.
18. Din categoria veniturilor fiscale fac parte:

a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome;
b) vărsăminte ale instituțiilor publice;
c) impozite directe și impozite indirecte;
d) alte venituri.
19. Principiul de echitate fiscală presupune:

a) respectarea spiritului de justiție în repartizarea sarcinilor fiscale între cetățeni;
b) funcția financiară a impunerii, de procurare de resurse publice la dispoziția
administrației centrale și locale;
c) utilizarea impozitelor ca instrumente active de intervenție în viața economică;
d) utilizarea acestuia pentru soluționarea obiectivelor sociale generale, de securitate și
stabilitate socială, precum și de influențarea electoratului în perio adele alegerilor.
20. Conform criteriului domiciliului (al rezidenței):

a) impunerea veniturilor și averilor se realizează de către autoritatea căreia îi aparține
rezidentul, fără a ține seama unde s -au obținut veniturile și averile;
b) statul supune la impozit pe toți rezidenții săi, indiferent dacă locuiesc sau nu în acel
stat;
c) este necesară respectarea spiritului de justiție în repartizarea sarcinilor fiscale între
cetățeni;
d) impunerea se realizează de către țara pe al cărui teritoriu s-au obținut veniturile și
averile, făcându-se abstracție de naționalitatea beneficiarilor de venituri.
196
21. Metoda scutirii progresive:

a) este metoda conform căreia sunt impuse numai veniturile impozabile în acel stat, fiind
scutite veniturile impozabile în statul de origine;
b) constă în deducerea impozitului pe venit obținut în străinătate din impozitul datorat pe
venitul obținut în țara de reședință, dar numai până la nivelul impozitului practicat în țara
de reședință;
c) este metoda conform căreia venitul obținut de rezidentul unui stat în străinătate să se
cumuleze cu venitul obținut în țara de reședință, urmând ca pentru calculul impozitului
datorat în țara de reședință să se stabilească cota de impunere din grila națională aferentă
venitului însumat, și care, apoi, se aplică numai asupra impozitului din țara de reședință;
d) constă în deducerea impozitului pe venit obținut în străinătate din impozitul datorat pe
venitul obținut în țara de reședință, deducerea se poate face pentru întreaga sumă a
impozitului aferent venitului obținut în străinătate.
22. Metoda creditării totale:

a) constă în deducerea impozitului pe venit obținut în străinătate din impozitul datorat pe
venitul obținut în țara de reședință, dar numai până la nivelul impozitului practicat în țara
de reședință;
b) este metoda conform căreia venitul obținut de rezidentul unui stat în străinătate să se
cumuleze cu venitul obținut în țara de reședință, urmând ca pentru calculul impozitului
datorat în țara de reședință să se stabilească cota de impunere d in grila națională aferentă
venitului însumat, și care, apoi, se aplică numai asupra impozitului din țara de reședință;
c) este metoda conform căreia sunt impuse numai veniturile impozabile în acel stat, fiind
scutite veniturile impozabile în statul de origine;
d) constă în deducerea impozitului pe venit obținut în străinătate din impozitul datorat pe
venitul obținut în țara de reședință, deducerea se poate face pentru întreaga sumă a
impozitului aferent venitului obținut în străinătate.
23. Impozitele de tip T.V.A.:

a) sunt contribuții obligatorii, colectate de autoritățile administrației publice sau de
instituțiile U.E. pentru bunurile importate sau pentru serviciile furnizate rezidenților de
către nerezidenți;
b) sunt impozite asupra bunurilor și servici ilor, colectate în etape de către producători și
suportate integral de către consumatorul final;
c) sunt percepute pe baza unui tarif vamal, atunci când bunurile penetrează teritoriul
economic;
d) sunt impozite speciale pentru bunuri importate pe care producătorii le datorează și
pentru produsele similare de origine internă.
24. Impozitele și taxele asupra producției și importurilor:

a) au drept caracteristică totalitatea impozitelor și taxelor pe care o întreprindere le
suportă ca urmare a angajării sale într-o activitate de producție, independent de
cantitatea sau valoarea bunurilor produse sau vândute;
197
b) sunt contribuții obligatorii, fără contraprestație, în bani sau în natură, prelevate periodic
de către autoritățile administrației publice și de către alte entități, pentru veniturile sau
averile subiecților impozabili, precum și anumite impozite și taxe periodice care se așează
asupra venitului sau averii;
c) sunt contribuții obligatorii fără contraprestație, în bani sau în natură, prelevate de către
autoritățile administrației publice sau de către instituțiile U.E.;
d) sunt acele impozite care se percep în mod neregulat, în raport de valoarea activelor
deținute de subiecții impozabili sau în raport de valoarea activelor transferate între
subiecții impozabili, ca rezultat al unei succesiuni, a unei donații inter vivos sau a unui
transfer.
25. În categoria impozitelor asupra consumului nu se regăsesc:

a) T.V.A.;
b) impozite asupra venitului din muncă angajată;
c) impozite asupra produselor;
d) taxe vamale de import.
26. Impozitele pe energie includ:

a) impozite legate de posesia și uzul unui autovehicul;
b) taxe pe emisiile măsurate sau estimate de reziduri solide sau de zgomot în aer și apă;
c) impozite asupra venitului din muncă angajată și impozite asu pra venitului din muncă
neangajată;
d) taxele pe produsele energetice folosite atât pentru transport, cât și în scopuri
staționare.
27. Declarația de impunere:

a) reprezintă impozitele care sunt datorate periodic pentru deținerea în proprietate sau
utilizarea terenurilor sau clădirilor;
b) constă în mijloacele tehnice prin care se realizează observarea, evaluarea și controlul
tuturor acțiunilor privind stabilirea impozitelor;
c) reprezintă instrumentul cu caracter informațional care cuprinde datele cu priv ire la
identificarea contribuabilului, obiectul impozabil pe care îl deține, proveniența acestuia,
elementele care stau la baza calculării impozitului și către contribuabili;
d) reprezintă așezarea impozitelor, adică stabilirea obligațiilor fiscale în sarc ina plătitorilor.
28. Accizele reprezintă:

a) un impozit indirect, din categoria impozitelor generale pe consum, care se stabilește
asupra operațiunilor privind transferul bunurilor și prestărilor de servicii cu plată sau
asimilat acesteia;
b) prelevări bănești, percepute de către stat în momentul în care bunurile trec granițele
țării, în vederea importului, exportului sau tranzitului;
c) ansamblul măsurilor cu caracter administrativ, politic, juridic, fiscal, valutar și de altă
natură, prin intermediul cărora statele promovează relațiile comerciale internaționale,
interesele naționale fundamentale de perspectivă sau de scurtă durată;
198
d) taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru mărfuri sau
produse provenite atât din producția internă, cât și din import.
29. Taxa pe valoarea adăugată constituie:

a) taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru mărfuri sau
produse provenite atât din producția internă, cât și din import;
b) prelevări bănești, percepute de către stat în momentul în care bunurile trec granițele
țării, în vederea importului, exportului sau tranzitului;
c) un impozit indirect, din categoria impozitelor generale pe consum, care se stabilește
asupra operațiunilor privind transferul bunurilor și prestărilor de servicii cu plată sau
asimilat acesteia;
d) ansamblul măsurilor cu caracter administrativ, politic, juridic, fiscal, valutar și de altă
natură, prin intermediul cărora statele promovează relațiile comerciale internaționale,
interesele naționale fundamentale de perspectivă sau de scurtă durată.
30. Noțiunea de datorie publică externă a unei țări se definește ca fiind:

a) raportul dintre datoria externă și PIB, și arată cât din PIB produs în anul respectiv se
utilizează pentru rambursarea datoriei;
b) totalitatea sumelor împrumutate ale autorităților publice centrale, de unitățile
administrativ teritoriale și de alte entități publice, de la persoane fizice și juridice pe piața
internă și în străinătate și rămase de rambursat la un moment dat;
c) totalitatea creditelor externe contractate și angajate de către stat, în nume propriu sau
de către autoritățile administrației publice locale, precum și prin creditele externe
contractate și angajate de către alți subiecți autonomi, cu garanția expresă a statului;
d) datoria față de străinătate la un moment dat, fără a ține seama de situația financiară a
țării sau a eșalonării sumelor de rambursat.
31. Precizați care sunt funcțiile finanțelor:

a) funcția de mobilizare și repartizare;
b) funcția economică și de apărare;
c) funcția politică și de distribuire a PIB-ului;
d) funcția de repartiție și de control.
32. În cadrul concepției clasice, finanțele publice sunt privite:

a) ca mijloc de realizare a intervenționismului;
b) doar ca modalitate de acoperire a cheltuielilor publice;
c) ca având un pronunțat caracter economic și politic;
d) ca un mijloc de intervenție a statului în economie.
33. În care din situațiile următoare nu este vorba despre operații financiare?
a) operații ce apar între persoanele fizice şi juridice, pe de o parte şi stat, pe de altă parte;
b) operații apărute între societăţile de asigurări şi clienţii lor;
c) între bănci şi clienţii lor;
d) operațiuni ce apar între diverse persoane fizice.
199
34. Care din următoarele răspunsuri este adevărat?

a) funcția de repartiție are o sferă mai largă decât funcția de control a finanțelor;
b) funcția de control are o sferă mai largă decât funcția de repartiție;
c) funcția de control și cea de repartiție au aceeași sferă de cuprindere;
d) nici un răspuns corect.
35. Precizați răspunsul corect: pârghiile financiare sunt parte componentă:

a) a sistemului financiar;
b) a mecanismului financiar;
c) a fluxurilor financiare;
d) a fondurilor financiare.
36. Controlul financiar exercitat de către Curtea de Conturi poate fi oprit doar de către:
a) Parlament;
b) Președinte;
c) Ministrul de Finanțe;
d) Guvern.
37. Dintre principiile bugetare fac parte următoarele:

a) principiul anualității, universalității, publicității;
b) principiul unității, certitudinii impunerii, realității;
c) principiul universalității, specializării, justeții impunerii;
d) principiul anualității, echilibrului bugetar, neutralității fiscale.
38. Rațiunile economice ce stau la baza impozitelor se referă la:

a) stimularea activităților dor ite de societate sau descurajarea celor indezirabile;
b) procurarea veniturilor necesare statului;
c) relaxarea fiscalității în preajma alegerilor electorale;
d) redistribuirea PIB-ului.
39. Precizați din ce categorie face parte TVA -ul:

a) din cadrul impozitelor directe;
b) din cadrul impozitelor pe cheltuieli;
c) din cadrul taxelor speciale de consumație;
d) din cadrul taxelor vamale.
40. Impozitele datorate de către contribuabili se pot împărți în:

a) impozitul de repartiție, pe profit și pe cheltuieli;
b) impozite pe consum, pe venit și pe cheltuieli;
c) impozite pe venit, pe avere și pe cheltuieli;
d) impozite pe venit și taxe de consumație.
41. Menționați la ce se referă principiul certitudinii impunerii:
200
a) stabilirea mărimii impozitului pe baza legii și nu în mod arbitrar;
b) stabilirea mărimii impozitului în funcție de capacitatea de plată a contribuabililor;
c) termenele și modalitățile de plată să fie convenabile plătitorilor;
d) randamentul fiscal să fie cât mai ridicat.
42. Care din următoarele trăsături nu este specifică impozitelor indirecte?

a) au caracter inflaționist;
b) au caracter regresiv;
c) sunt impozite mascate;
d) se pretează la folosirea minimului neimpozabil.
43. Identificați răspunsul corect referitor la incidența indirectă a im pozitelor:

a) apare atunci când plătitorul impozitului este și suportatorul acestuia;
b) apare atunci când plătitorul impozitului nu este același cu suportatorul acestuia;
c) este specifică impozitelor directe;
d) apare atât în cazul impozitelor directe, cât și în cazul celor indirecte.
44. Care este răspunsul corect referitor la cheltuielile publice?

a) cheltuielile publice au o sferă mai largă decât cheltuielile bugetare;
b) nu există nici o diferență între cheltuielile bugetare și cele publice;
c) cheltuielile publice includ și cheltuielile populației;
d) sfera de cuprindere a cheltuielilor bugetare o depășește pe cea a cheltuielilor publice.
45. Modalitățile de acoperire a deficitului bugetar cuprind:

a) emisiunea monetară;
b) contractarea de împrumuturi interne sau externe;
c) majorarea impozitelor;
46. Rolul asigurător al statului derivă din:

a) constatarea eșecului pieței;
b) influențarea deciziei producătorilor și consumatorilor reducând, astfel, elementele de și
externalitățile;
c) protejarea persoanelor fizice împotriva anumitor riscuri care pot proveni din pierderea
temporară sau definitivă a capacității de muncă din cauze economice, a pensionării, a
contractării unor boli, disabilități;
d) realocarea veniturilor și averilor între persoanele fizice și juridice.
47. Instituțiile financiare au ca funcție principală:

a) intermedierea, adică punerea în legătură a deținătorilor de capital, care doresc să
fructifice capitalul prin plasamente și potențialii debitori care au nevoie de fonduri
suplimentare;
b) finanțarea altor agenți economici, precum și un rol de intermediere;
201
c) reuniunea celorlalte economii naționale și unitățile lor autonome cu care agenții
economici interni intră în legătură;
d) producția de bunuri necomerciale pentru colectivitate și realizarea distribuirii
produsului și avuției naționale.
48. Menţionaţi care dintre următorii factori nu a condus la incapacitatea pieţei de a atinge
eficienţa, exclusiv prin mecanisme proprii:
a) concurenţa imperfectă;
b) hazardul moral;
c) existenţa bunurilor publice şi a externalităţilor;
d) informaţiile incomplete, incertitudinea.
49. Din punctul de vedere al efectelor generate distingem:

a) externalităţi interne şi externalităţi externe;
b) externalităţi tehnice şi pecuniare;
c) externalităţi de consum şi externalităţi de producţie;
d) externalităţi pozitive şi externalităţi negative.
50. Elaborarea politicii financiare presupune:

a) construirea strategiei financiare în ceea ce priveşte mobilizarea fondurilor şi alocarea lor
pe diferite destinaţii;
b) intermedierea, adică punerea în legătură a deținătorilor de capital, care doresc să
fructifice capitalul prin plasamente și potențialii debitori care au nevoie de fonduri
suplimentare;
c) respectarea legalităţii financiare şi gestionarea banului public;
d) efecte economice ale unei activităţi care nu apar înregistrate în contabilitate, deoarece
nu rezultă în urma unor tranzacţii individuale.
 Bibliografie:
1. Bufan R. (coord.), Buidoso M., Cochințu I., Muntean A., Șv idchi N., Tratat de drept fiscal
– Volumul 1. Teoria generală a dreptului fiscal, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016
2. Matei G., Drăcea M., Finanţe publice – teorie, grile şi aplicaţii – Ediţia a III-a, Ed. Sitech,
Craiova, 2008
3. Moşteanu T., Finanţe publice – note de curs şi aplicaţii pentru seminar, Ed. Universitară,
Bucureşti, 2008
4. Mutaşcu M., Finanţe publice – Ediţia a II –a, Ed. Mirton, Timişoara, 2008
5. Preda L.E.M., Finanţe publice, Ed. Bibliotheca, Bucureşti, 2009
6. Terra B., Klaus J., Ghidul Directivelor Europene privind TVA – Volumul I – Introducere în
sistemul european de TVA – control științific și revizie traducere Bufan R., Dobre F.,
Șvidchi N., IBFD, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015
202
1–b 2–b 3–d 4–c 5–b 6–b 7–c 8–a 9–d 10–c
11–d 12–b 13–c 14–c 15–a 16–b 17–a 18–c 19–a 20–a
21–c 22–a 23–b 24–c 25–b 26–d 27–c 28–d 29–c 30–c
31–d 32–b 33–d 34–b 35–b 36–a 37–a 38–a 39–b 40–c
41–a 42–d 43–b 44–a 45–d 46–c 47–b 48–d 49–d 50–a
203
21. ECONOMIE MONETARĂ
1. Obiectul și caracteristicile economiei monetare
2. Formele monedei
3. Sistemele monetare
4. Politica monetară
5. Mecanismul de transmiei a politicii monetare
6. Banca centrală: independență, transparență, responsabilitate, credibilitate
7. Piața valutară
8. Uniunile Monetare
9. Instituțiile monetare și financiare internaționale
10. Modalități și instrumente de plată internaționale
 Teste grilă:
1. Sunt indicatori ai analizei serviciului datoriei:
a) gradul de îndatorare, valoarea dobânzilor, rentabilitatea;
b) acoperirea dobânzilor, credite restante, plăți restante totale;
c) credite restante, gradul de acoperire a dobânzii, lichiditatea;
d) solvabilitatea, gradul de îndatorare, rentabilitatea.
2. Leasing-ul operațional presupune că:

a) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate sunt transferate utilizatorului în
momentul încheierii contractului, cu excepția dreptului de proprietate în sine;
b) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate nu sunt transferate utilizatorului
în momentul încheierii contractului, ci este o închiriere a bunului de leasing;
c) părțile au convenit expres ca la expirarea contractului de leasing, dreptul de propr ietate
asupra bunului să poată fi transferat utilizatorului;
d) utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului.
3. Fidejusiunea reprezintă:
a) un angajament prin care se garantează obligatiile debitorului către bancă pentru
creditele acordate;
b) o garanție care nu presupune deposedarea celui ce o prezintă în vederea obținerii
creditului;
204
21. Economie monetară
c) un contract de garanție imobiliară autentificată notarial;
d) rezervarea unor active monetare în scopul garantării creditului acordat.
4. Nu se încadrează în categoria indicatorilor privind evoluţia performanţelor financiare ale

clientului:
a) gradul de îndatorare;
b) caracteristicile sectorului;
c) gradul de acoperire al dobânzilor;
d) rata utilizării activelor curente.
5. Unul dintre obiectivele urmărite prin supravegherea bancară este:

a) respectarea reglementărilor emise de Banca Națională a României;
b) verificarea registrelor și conturilor băncilor autorizate;
c) menținerea încrederii în sistemul bancar;
d) aplicarea de sancțiuni în cazurile de nerespectare a r eglementărilor.
6. Indicatorii de productivitate pentru urmărirea eficienței bancare sunt:

a) rata profitului, gradul de încasare a dobânzilor, rata solvabilității patrimoniale;
b) profitul pe salariat, veniturile totale orare, valoarea adăugată orară;
c) rata profitabilității veniturilor, valoarea agăugată, profitul net;
d) rata profitabilității cheltuielilor, veniturile totale orare, rata solvabilității.
7. Calitatea unui credit prin prisma caracterului se referă la:

a) capacitatea financiară pe care o are solicitantul creditului de a restitui împrumutul;
b) resursele de care dispune solicitantul și care ar putea fi revendicate drept plată a
împrumutului;
c) impactul evenimentelor economice asupra capacității clientului de a -și onora datoriile;
d) probabilitatea ca un client să încerce să onoreze plata chiar dacă se ivesc anumite
dificultăți.
8. Pentru analiza evoluției performanțelor financiare ale clientului nu se calculează

următorul indicator:
a) rata utilizării activelor curente;
b) solvabilitatea patrimonială;
c) gradul de acoperire a dobânzii;
d) marja netă a dobânzii.
9. Prin noţiunea de „free banking” se înţelege:

a) puterea de a emite monedă aparține doar băncii centrale;
b) sistem de alimentare a economiei bazat pe monede concurente;
c) o piață singură de creare și reformare a instituțiilor monetare;
d) producerea monedei sub monopolul natural al statului.
10. Nu reprezintă o teorie a fenomenului de panică bancară:
205
a) teoria „bulgărilor speculativi”;
b) teoria reglementativă;
c) teoria informării incomplete;
d) teoria restricțiilor.
11. Reputația băncii centrale depinde de:

a) deciziile de politică monetară luate;
b) rezultatul contractelor dintre indivizii care utilizează moneda;
c) contractele existente între bancă și clienții săi;
d) respectarea angajamentelor contractuale față de clienți.
12. Un dezavantaj al „central banking-ul” este:

a) producerea monedei presupune un monopol natural, care trebuie încredințat statulul;
b) băncile comerciale se confruntă în permanență cu riscul lipsei de lichiditate;
c) piața nesigură nu poate face față fenomenelor de panică bancară;
d) limitează concurența monedelor fiduciare private neconvertibile.
13. Conform lui J. Tobin fenomenele monetare și financiare:

a) sunt concentrate asupra noțiunii de monedă;
b) sunt concentrate asupra noțiunii de lichiditate;
c) nu sunt influențate de rata dobânzii;
d) trebuie analizate prin prisma cantității de monedă existentă pe piață.
14. Metoda credit scoring:

a) este o metodă care măsoară prin analizarea condițiilor financiare generale ale firmei,
aceasta realizându-se pornind de la documentele financiare, mai ales de la ratele de risc,
rata îndatorării, rata curentă şi rata de acoperire a dobânzilor;
b) se referă atât la impactul tendinței economiei generale asupra firmei cât şi la impactul
unor evenimente mai puțin generale care au un caracter regional sau sectorial şi care pot
influența capacitatea clientului de a-şi onora datoriile;
c) se referă la probabilitatea ca un client să încerce să onoreze plata chiar dacă se ivesc
anumite dificultăți;
d) are la bază tehnici statistice de tratare a informațiilor referitoare la comportamentul
solicitanților de credit, care permit băncii să identifice riscul de nerambursare a unui credit
prin intermediul unei note (punctaj).
15. Conform teoriei raționalizării creditului:

a) băncile nu satisfac toate cererile de credit adresate deoarece utilizarea întregului
potențial de creditare reprezintă un dezavantaj;
b) scopul sectorului bancar comercial este maximizarea profitului;
c) oferta de monedă este diferită în funcție de structura pieței monetare interbancare;
d) oferta de monedă se determină în raport de prețul creditului.
16. Conform lui K. Acheson, banca centrală:
206
a) încearcă să minimizeze ecartul dintre veniturile sale și costurile de funcționare;
b) este, în sens peiorativ, o ramură a birocrației;
c) este dependentă din punct de vedere financiar de Parlament;
d) încearcă să își maximizeze bugetul în mod discreționar.
17. Politica monetară este exercitată:

a) de către băncile comerciale prin variabile monetare pentru a majora volumul creditelor
comerciale;
b) de către băncile comerciale prin variabile monetare pentru a reduce nivelul prețurilor;
c) de către băncile comerciale prin variabile monetare pentru a crește produsul intern
brut;
d) de către banca centrală prin variabilele monetare pentru a influența variabilele
economice.
18. Băncile comerciale:

a) stabilesc politica monetară, politica de credit și normele de prudență bancară;
b) colectează depozite și acordă credite pentru finanțarea dezvoltării tuturor sectoarelor
economiei naționale;
c) stabilesc regimul valutar;
d) gestionează rezervele internaționale ale statului.
19. Potențialul de creditare static al unei bănci nu depinde de:

a) volumul resurselor;
b) factorul timp;
c) volumul rezervelor lichide;
d) volumul rezervelor obligatorii.
20. Banca centrală impune băncilor comerciale constituirea de rezerve minime obligatorii
pentru:
a) asigurarea solvabilității;
b) deținerea de capitaluri proprii suficiente;
c) menține rea lichidității;
d) existența numerarului solicitat de clienţi.
21. Variabilele monetare manevrate prin politica monetară sunt:

a) nivelul prețurilor, produsul intern brut, rata șomajului;
b) agregatele monetare, nivelul prețurilor, cursul de schimb;
c) rata șomajului, rata dobânzii, cursul de schimb;
d) agregatele monetare, rata dobânzii, cursul de schimb.
22. Printr-o politică monetară activă de tip neo-keynesian, banca centrală are rolul de a:
a) furniza lichiditățile necesare pentru relansarea activi tății economice;
b) asigura stabilitatea prețurilor;
c) stabili nivelul inflației;
207
d) reduce nivelul deflației.
23. Stabilitatea prețurilor este, conform BCE:

a) reducerea indicelui prețurilor de consum armonizat pentru zona euro mai mult de 2%
pe an;
b) creșterea indicelui prețurilor de consum armonizat pentru zona euro mai mult de 2% pe
an;
c) menținerea ratei procentuale a inflației măsurate prin intermediul indicelui armonizat al
prețurilor de consum pentru zona euro mai mică dar în jurul a 2% pe an;
d) reducere indicelui prețurilor de consum armonizat pentru zona euro mai mică de 2% pe
an.
24. Obiectivul politicii monetare pe termen scurt este:

a) neutralitatea pe termen lung a monedei;
b) creșterea economică prin modificarea cererii de monedă;
c) ajustarea masei monetare pentru controlul inflației;
d) influențarea condițiilor pieței monetare prin rata dobânzii.
25. Conform teoriei cantitative:

a) creșterea ofertei de monedă primară determină creșterea inflației;
b) creșterea ofertei de monedă primar ă determină reducerea inflației;
c) cererea macroeconomică nu este influențată de oferta de monedă;
d) creșterea ofertei de monedă determină reducerea cheltuielilor agenților economici.
26. Conform teoriei ratei dobânzii, creșterea ofertei de monedă produ ce:
a) creșterea ratei reale a dobânzii;
b) majorarea costului capitalului;
c) creșterea producției și a venitului național;
d) reducerea cheltuielilor de investiții.
27. Reducerea ratei dobânzii determină:

a) reducerea prețurilor bunurilor străine;
b) creșterea cererii de monedă națională;
c) creșterea cererii de valută;
d) diminuarea atractivității depozitelor în valută.
28. Prin canalul creditului bancar, creșterea bazei monetare determină:

a) reducerea lichidităților existente în sistemul bancar comer cial;
b) creșterea volumului creditelor acordate;
c) reducerea volumului creditelor acordate;
d) reducerea volumului depozitelor atrase.
29. Referitor la politica monetară, curba Phillips arată că:

a) rata inflației este egală cu zero când rata șomajului este negativă;
208
b) rata șomajului este minimizată printr-o politică deflaționistă;
c) rata șomajului este accentuată printr -o inflație pozitivă;
d) există o legătură inversă între inflație și șomaj.
30. Prin canalul ratei dobânzii:

a) se transmit efectele exercitate de modificările structurii ratelor dobânzii asupra
investiţiilor şi altor componente ale cererii agregate;
b) previziunile privind inflaţia se repercutează asupra negocierilor salariale;
c) funcţionează în economiile deschise şi dotate cu cursuri de scimb flexibile;
d) se manifestă impactul direct al ofertei de monedă asupra cererii macroeconomice.
31. Funcția definitorie a monedei în economiile contemporane este:

a) funcția de mijloc de măsurare a valorii;
b) funcția de mijloc de schimb;
c) funcția de distribuire a PIB -ului;
d) funcția de mijloc de rezervă.
32. Moneda – marfă desemnează:

a) obiectele din aur sau argint cu rol monetar;
b) un mijloc de schimb nemonetar;
c) monezile metalice cu valoare intrinsecă;
d) lingourile de aur utilizate în tranzacții.
33. Moneda fiduciară este o formă a:

a) biletului neconvertibil;
b) biletului convertibil;
c) biletului reprezentativ;
d) certificatului de depozit.
34. Noțiunea de „produs – monedă” apare drept urmare a:

a) activitatății bancare prin care banca centrală deține monopolul producerii de monedă;
b) activității bancare libere prin care băncile comerciale pot pune în circulație propria lor
monedă;
c) activității bancare prin care băncile comerciale pot pune în circulație moneda emisă de
banca centrală;
d) activității bancare libere prin care bănca centrală face ca fiecare monedă să fie unică și
identificabilă.
35. Biletul neconvertibil a apărut drept urmare a:

a) consolidării încrederii deținătorilor de bancnote;
b) supradimensionării stocului de aur a băncii de emisiune;
c) diminuării caracterului fiduciar al bancnotelor;
d) pericolului falimentului băncii de emisiune.
209
36. Moneda scripturală este formată din:
a) depozitele la vedere deschise la bănci;
b) depozitele la termen deschise la bănci;
c) depozitele la termen în valută;
d) bonurile de tezaur și certificatele de depozit.
37. Moneda ca activ este definită drept:

a) activul rezultat al unui plasament pe termen scurt;
b) activul negociabil pe piața monetară;
c) activul cu cel mai înalt grad de lichiditate;
d) activul cu cel mai înalt grad de risc.
38. Conform reprezentanţilor „școlii circulației”, emisiunea de bancnote:

a) presupune retragerea din circulație la scadență;
b) depinde de funcționarea pieței creditului;
c) apare drept urmare a cererilor de creditare adresate băncilor;
d) trebuie acoperită integral în aur.
39. Oferta de monedă este considerată exogenă în cazul în care:

a) banca centrală nu poate controla masa monetară;
b) masa monetară este determinată de comportamentul diverselor categorii de agenți
economici;
c) masa monetară nu este determinată de comportamentul diverselor categorii de agen ți
economici;
d) băncile comerciale nu pot controla masa monetară.
40. Funcția de redistribuire a capitalurilor se referă la:

a) punerea în circulație a mijloacelor bănești necesare economiei;
b) formarea, păstrarea și manipularea semnelor monetare;
c) mobilizarea resurselor bănești disponibile în economie și direcționarea spre sectoarele
care au nevoie de mijloace financiare;
d) orientarea rapidă a investițiilor spre ramurile şi activitățile rentabile.
41. Moneda centrală este reprezentată de:

a) soldurile creditoare ale conturilor curente deschise la băncile comerciale;
b) soldurile debitoare ale conturilor curente deschise la băncile comerciale;
c) soldurile debitoare ale conturilor deschise la banca centrală;
d) soldurile creditoare ale conturilor deschise la banca centrală.
42. Moneda ca instituție se referă la:

a) acceptabilitatea unor active financiare în calitate de mijloc de schimb;
b) procurarea veniturilor necesare statului;
c) un drept de proprietate, general acceptat în procesul de schimb;
d) facilitarea tranzacțiilor nemonetare.
210
43. Funcția de emisiune a creditului se manifestă prin:

a) punerea în circulație a mijloacelor bănești suplimentare necesare economiei;
b) mobilizarea și distribuirea resurselor bănești disponibile la un moment dat în economie;
c) disponibilizarea unui volum nou de capitaluri;
d) sporirea puterii de acțiune productive a capitalului.
44. Moneda primară cuprinde:

a) numerarul aflat în casieriile băncilor, numerarul aflat în afara sistemului bancar și
disponibilitățile băncilor la Banca Națională;
b) economiile populației, numerarul aflat în casieriile băncilor și depozitele în valută;
c) depozitele în lei la termen, numerarul aflat în caseriile băncilor și numerarul aflat în
afara sistemului bancar;
d) economiile populației, numerarul aflat în afara sistemului bancar și depozitele la
vedere.
45. Masa monetară în sens restrâns simbolizează:

a) totalul activelor lichide pe termen scurt și foarte scurt;
b) mijloacele de plată aflate la dispoziţia sectoarelor nebancare ale economiei;
c) depozitele la termen în valută constituite în vederea economisirii;
d) activele la termen altele decât depozitele bancare la termen.
46. Principiul prudenței în activitatea de creditare presupune:

a) o atitudine constructivă și flexibilă față de cererile clienților;
b) punerea la dispoziție a creditului numai după îndeplinirea tutror condițiilor menționate
în contractul de credit;
c) termenele și modalitățile de plată să fie convenabile clientului;
d) analiza contrapartidei, a documentației de credit și a garanțiilor oferite.
47. Dobânda este expresia:

a) managementului unui flux viitor de fonduri;
b) asigurării luării în calcul a tutror angajamentelor;
c) unor impozite mascate;
d) riscului asumat prin acordarea unui împrumut.
48. Din punct de vedere juridic, creditul reprezintă:

a) o relație de intermediere prin care sunt mobilizate și distribuite resursele de capital
temporar disponibile;
b) o relație de intermediere prin care se satisfac nevoile de finanțare ale întreprinzătorilor;
c) o convenție ce intervine între creditor și debitor referitoare la producerea, livrarea și
plata contravalorii unor utilității;
d) o convenție p rin intermediul căreia sunt mobilizate și distribuite resurse de capital
temporar disponibile întreprinzătorilor cu nevoi de finanțare.
211
49. Gajul cu deposedare nu presupune:
a) un angajament în vederea garantării creditului bancar;
b) depunerea bunului gajat la instituția de credit;
c) existența unei piețe de valorificare a bunului gajat:
d) semnarea unui contract unilateral accesoriu.
50. În relația cu clienții, instituțiile bancare:

a) stabilesc nivelul maxim al ratei dobânzii de creditare;
b) stabilesc politica de prudențialitate și nivelul rezervelor minime;
c) desfășoară operații active, operații pasive și operații de comision;
d) nu pot realiza gestiune portofoliilor de titluri financiare.
 Bibliografie:
1. Cerna S., Politica monetară, Ed. Academiei Române, 2014
2. Cerna S., Moneda și finanțele internaționale, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2012
3. Cerna S., Economie monetară, Ed. Universităţii de Vest din Timişoara, 2009
4. Croitoru L., Politica monetară: Ipostaze neconvenționale, Ed. Curtea Veche, Bucureşti,
2012
5. Dumiter F., Indepedenţa băncii centrale, Ed. Mirton, Timişoara, 2011
6. Dumiter F., Ţintirea directă a inflaţiei, Ed. Mirton, Timişoara, 2011
7. Huerta de Soto J., Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice, Ed. Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Institutul „Ludwig Von Mises” România, 2010
8. Laurens B., Arnoane M., Segalotto J.S., Central bank independence, accountability and
transparency - a global perspective, International Monetary Fund, 2009
9. Mishkin F., Monetary policy strategy, MIT Press, 2007
10. Siklos P., Bohl M., Wohar M., Challenges in central banking – the current institutional
environment and forces affecting monetary policy, Cambridge University Press, 2010
1–c 2–b 3–a 4–b 5–c 6–b 7–d 8–d 9–b 10–d
11–a 12–d 13–b 14–d 15–a 16–d 17–d 18–b 19–b 20–c
21–d 22–a 23–c 24–d 25–a 26–c 27–c 28–b 29–d 30–a
31–b 32–c 33–a 34–b 35–d 36–a 37–c 38–d 39–c 40–c
41–d 42–c 43–a 44–a 45–b 46–d 47–d 48–c 49–d 50–c
212
22. ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ
1. Bazele teoretice ale analizei economico-financiare
2. Procesul metodologic al analizei economico-financiare
3. Analiza resurselor tehnico-materiale
4. Analiza resurselor umane
5. Analiza activității de producție
6. Analiza cifrei de afaceri și a valorii adăugate
7. Analiza costului de producție
8. Analiza situației financiare pe baza bilanțului
9. Analiza financiară pe baza indicatorilor financiari
10. Analiza financiară pe baza contului de rezultat
11. Analiza echilibrului finaciar
12. Analiza performanței financiare
13. Analiza rentabilității
14. Analiza și gestionarea riscului întreprinderii
 Teste grilă:
1. Activul net contabil se exprimă:
a) ca sumă a capitalurilor permanente şi a datoriilor pe termen scurt ale firmei;
b) ca diferenţă între totalul capitalurilor proprii şi totalul datoriilor angajate de firmă;
c) ca diferenţă între totalul activului şi totalul datoriilor angajate de firmă;
2. Informaţii privind valoarea brută imobilizărilor le putem obţine din:

a) bilanţul propriu-zis;
b) contul de profit şi pierdere;
c) notele explicative;
d) registrul de casă.
3. Sporirea profitului net este determinat de:

a) creşterea veniturilor neimpozabile;
b) creşterea cheltuielilor nedeductibile;
c) creşterea masei impozabile;
213
22. Analiză economico-financiară
d) creșterea cotei de impozit pe profit.
4. Aprecierea echilibrului financiar static se realizează cu ajutorul următorilor indicatori:

a) activul net contabil, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă;
b) fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, cifra de afaceri critică,
marja comercială;
c) a) + b);
5. Necesarul de fond de rulment reprezintă:

a) surplusul de active ciclice care trebuie acoperite prin credite de trezorerie;
b) surplusul de active ciclice peste valoarea fondului de rulment;
c) surplusul de nevoi ciclice, rămase după acoperirea activelor ciclice din resurse ciclice şi
care sunt finanţate din fondul de rulment;
d) perioada de timp rămasă până la momentul în care resursa financiară trebuie
rambursată.
6. Menţinerea unui echilibru financiar pe termen lung se analizează după următoarele

ecuaţii:
a) total activ = total pasiv;
b) mijloace ciclice = resurse ciclice;
c) active imobilizate = capital permanent;
d) venituri = cheltuieli.
7. Trezoreria netă reprezintă:

a) disponibilităţile băneşti, plasamentele şi alte valori lichide aflate la dispoziţia
întreprinderii;
b) creditele pe termen mediu şi lung;
c) surplusul de licidităţi rezultate după acoperirea nevoilor permanente şi curente din
resursele permanente şi curente;
8. Care dintre următoarele operaţiuni vor fi declarate operaţiuni de finanţare?

a) declararea de dividende băneşti;
b) emisiunea de efecte comerciale;
c) plata ratei de leasing operațional;
d) plata ratei de leasing financiar.
9. Reducerea gradului de autonomie financiară este determinat de:

a) angajarea unei noi datorii față de terți;
b) creșterea activului net contabil;
c) retrageri ale acţionarilor din afacere;
d) apelarea la finanţarea de bunuri în regim de leasing operațional.
214
10. Ratele care permit comparația dintre firme de dimensiuni diferite se numesc:
a) rate de structură;
b) rate de eficiență;
c) rate efect / efort;
d) rate ale echilibrului financiar.
11. Diminuarea indicatorului cheltuieli financiare la 1000 lei cifră de afaceri are ca efect:
a) creşterea capacităţii de autofinanţare;
b) creşterea rentabilităţii;
c) creşterea productivităţii muncii;
d) reducerea costurilor totale.
12. Inflatarea presupune:

a) actualizarea indicatorilor valorici la nivelul ulrimului an de lucru;
b) eliminarea efectului inflației;
c) eliminarea efectului datorat devalorizării monedei de lucru;
13. Reducerea solvabilităţii generale este determinată de:

a) majorarea trezoreriei;
b) accelerarea vitezei de rotaţie a datoriilor pe termen scurt;
c) reducerea ritmului de încasare a creanțelor comerciale;
d) contractarea unui credit pentru investiții.
14. Indicatorul EBIT se caracterizează prin următoarele:

a) ţine seama de politica de amortizări şi provizioane;
b) influenţează nivelul cifrei de afaceri nete;
c) este influenţat favorabil de o creştere a cantităţii de produse vândute;
d) reprezintă rezultatul exerrciţiului neinfluenţat de politica de impozite şi dobânzi.
15. Scăderea autofinanţării este determinată de:

a) creşterea veniturilor din vânzări de active;
b) scăderea veniturilor din vânzări de produse finite;
c) politică de dividende mai relaxată;
d) creşterea diferenţelor favorabile de curs valutar.
16. Creşterea solvabilităţii generale este determinată de:

a) diminuarea volumului trezoreriei;
b) diminuarea vitezei de rotaţie a datoriilor pe termen scurt;
c) diminuarea capitalului angajat în entitate;
d) creşterea capitalului angajat în entitate.
17. Accelerarea ratei lichidităţii efective este determinată de:

a) diminuarea vitezei de rotaţie a stocurilor;
215
b) accelerarea vitezei de rotaţie a datoriilor curent exigibile;
c) încetinirea vitezei de rotaţie a creanţelor comerciale;
d) reducerea profiturilor.
18. Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe fac parte din grupa cheltuielilor:
a) variabile;
b) fixe;
c) depind de conducătorul compartimentului contabil al întreprinderii;
19. Imobilizările în creanţe sunt profitabile în toate cazurile, cu excepţia următoarelor

situații:
a) creanţele depășesc termenul contractual n egociat cu clienţii;
b) viteza de rotaţie a creanţelor crește comparativ cu diminuarea vitezei de rotație a
datoriilor;
c) termenele de încasare a creanțelor sunt respectat;
d) debitorii sunt buni platnici și își achită la timp datoriile.
20. Rata stabilităţii financiare depinde şi de capitalul:

a) permanent;
b) împrumutat;
c) vărsat;
d) disponibil în unităţi monetare.
21. Care dintre operaţiunile de mai jos au efecte negative aspra fluxurilor de numerar?
a) majorarea termenelor de încasare a datoriiilor comerciale;
b) majorarea termenelor de încasare a creanţelor comerciale;
c) diminuarea ciclului de fabricaţie al produselor;
d) creşterea vitezei de rotaţie a datoriilor comerciale concomitent cu diminuarea vitezei
de rotaţie a creanţelor comerciale.
22. Sporirea profitului net este determinată de:

a) creşterea încasărilor de la clienţi;
b) diminuarea valorii dividendelor repartizate acţionarilor;
c) scăderea veniturilor neimpozabile;
d) scăderea cheltuielilor nedeductibile.
23. Despre starea de profitabilitate a unei entităţi putem afirma următoarele:

a) reprezintă capacitatea unei entităţi de a genera numerar;
b) este identică cu starea de rentabilitate;
c) apare atunci când veniturile exced cheltuielile perioadei;
d) nu apare decât în prezenţa unei stări de lichiditate.
24. Sporirea profitului net este determinată de:
216
a) creşterea disponibilităţilor în casă şi bancă;
b) diminuarea cheltuielilor nedeductibile;
c) creşterea profitului impozabil;
d) scăderea disponibilităţilor în casă şi bancă.
25. Un indicator de bază ce influenţează lichiditatea unei firme este:

a) rentabilitatea economică;
b) marjele de profit (brută şi netă);
c) viteza de rotaţie a stocurilor şi creanţelor;
d) rentabilitatea financiară.
26. Situaţia când ISMP >100, ICM >100, ICAN >100, ICAN > ICM reflectă:
a) o creştere a stocurilor de materii prime şi materiale pe fondul scăderii gradului de
valorificare a materiilor prime şi materialelor;
b) o creştere a stocurilor de materii prime şi materiale pe fondul creşterii gradului de
c) o diminuare a stocurilor de materii prime şi materiale pe fondul creşterii gradului de
d) o diminuare a stocurilor pe fondul creşterii costului de achiziţie al materiilor prime şi
materialelor.
27. Rata rentabilităţii economice este influenţată de:

a) situaţia îndatorării firmei;
b) viteza de rotaţie a activului total;
c) politica fiscală a statului;
d) diferenţele nefavorabile din reevaluarea elementelor patrimoniale.
28. Care dintre operaţiunile de mai jos au efecte negative aspra fluxurilor de numerar?
a) diminuarea termenelor de încasare a creanţelor comerciale;
b) diminuarea ciclului de fabricaţie al produselor;
c) diminuarea vitezei de rotaţie a datoriilor comerciale concomitent cu creşterea vitezei de
rotaţie a creanţelor comerciale;
d) creşterea vitezei de rotaţie a datoriilor comerciale concomitent cu diminuarea vitezei
de rotaţie a creanţelor comerciale.
29. Analiza riscului financiar urmăreşte:

a) variabilitatea rentabilităţii capitalului propriu sub incidenţa politicii financiare a firmei,
care-i preocupă pe acţionari;
b) influenţa structurii financiare asupra performanţelor intreprinderii;
c) a) + b);
30. Care este semnificaţia riscului de exploatare?
217
a) capacitatea firmei de a se adapta în timpul cel mai scurt şi cu costul cel mai mic la
variaţiile mediului, reflectând volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de
exploatare;
b) flexibilitatea întreprinderii la condiţiile de finanţare;
c) incapacitatea firmei de a se adapta în timpul cel mai scurt şi cu costul cel mai mic la
variaţiile mediului, reflectând volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de
exploatare;
31. Printre funcţiile analizei economico-financiare se numără:

a) politica de dividende;
b) exercitarea deciziilor manageriale pentru bunul mers al întregii activităţi;
c) maximizarea raportului efort/efect în activitatea economică;
d) funcţia de conservare a rezultatelor.
32. Sursele de informaţii ale analizei economico-financiare sunt:

a) balanţa de verificare, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere;
b) bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere şi anexele la bilanţ;
c) bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, anexele la bilanţ, rapoarte operative şi
raportările statistice;
d) bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, anexele la bilanţ şi balanţa de verificare.
33. Abaterea relativă reprezintă:

a) diferenţa între nivelul efectiv şi cel al bazei de comparaţie al aceluiaşi fenomen sau
proces economic;
b) diferenţa dintre nivelul efectiv al fenomenului economic analizat şi nivelul bazei de
comparaţie recalculat în condiţiile volumului efectiv al activităţii;
c) în procente abaterea nivelului efectiv de la nivelul bazei de comparaţie;
d) diferenţa dintre nivelul efectiv al fenomenului analizat şi nivelul mediu al bazei de
comparaţie.
34. Potenţialul mijloacelor fixe este definit de:

a) cantitatea, numărul şi valoarea mijloacelor fixe, volumul activităţilor şi nivelul
productivităţii muncii;
b) cantitatea, numărul şi valoarea mijloacelor fixe, nivelul tehnic al mijloacelor fixe,
structura şi starea acestora;
c) producţia fizică;
d) excedentul brut al exploatării.
35. Factorii care influenţează capacitatea de producţie sunt:

a) productivitatea muncii, numărul mediu de salariaţi şi nivelul stocurilor de materii prime
şi materiale;
218
b) mărimea parcului de utilaje, mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie,
productivitatea muncii, numărul mediu de salariaţi, concentrarea, profilarea şi
specializarea producţiei;
c) mărimea parcului de utilaje, mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie,
introducerea proceselor tehnologice noi, concentrarea, profilarea şi specializarea
producţiei;
36. După modul de urmărire al fenomenelor în timp, analiza economico-financiară este:

a) analiză cantitativă şi analiză calitativă;
b) analiză statică şi analiză dinamică;
c) analiză internă şi analiză externă;
d) analiză global strategică şi analiză funcţională.
37. Sporirea cifrei de afaceri nete este determinată de:

a) modificarea structurii vânzărilor în favoarea unor sortimente cu preţuri de vânzare mai
mici;
b) creşterea veniturilor din diferențe de curs valutar;
c) modificarea structurii vânzărilor în favoarea unor sortimente cu preţuri de vânzare mai
mari;
d) primirea unor subvenţii pentru retehnologizarea producţiei.
38. Sporirea cifrei de afaceri nete este determinată în mod direct de următorii factori:
a) creșterea producției în curs de execuție;
b) creşterea veniturilor din chirii şi / sau din alte lucrări şi servicii prestate terţilor;
c) vânzările de mijloace fixe casate sau amortizate parțial;
d) reducerea cheltuielilor cu dobânzile.
39. Cifra de afaceri medie este denumită și preț mediu de vânzare?

a) da;
b) nu;
c) uneori;
d) numai în cazul activităților de servicii economice.
40. Referitor la valoarea adăugată putem afirma următoarele:

a) ia în considerare efortul entităţii economice încorporat sub forma resurselor umane;
b) reflectă sporul de valoare creat de entitate;
c) este influenţată favorabil de creşterea costurilor materiale;
d) reflectă starea de rentabilitate a entității.
41. Valoarea economică adăugată reflectă:

a) crearea de valoare pentru manageri;
b) un indicator care ţine seama de costul capitalului;
c) un indicator care compară costul capitalului investit cu rezultatul contabil;
219
d) un indicator clasic de măsurare a performanței.
42. Atunci când cifra de afaceri (CA) este cu aproximativ 20% peste pragul de rentabilitate,
situaţia firmei este:
a) confortabilă;
b) stabilă;
c) instabilă;
43. Dimensiunea financiară a bilanţului:

a) urmăreşte descrierea cât mai reală a activităţii economice a firmei, cu scopul aprecierii
eficienţei acesteia şi a capacităţii firmei de a asigura continuitatea activităţii sale;
b) are în vedere exclusiv lichiditatea elementelor de activ, respectiv exigibilitatea
resurselor de care dispune firma la un moment dat, urmărind modul de atragere, respectiv
alocare a resurselor în raport cu disponibilitatea acestora şi posibilitatea convertirii lor
rapide în numerar;
c) relevă situaţia patrimonială a firmei la un moment dat;
44. Bilanţul contabil serveşte ca bază de date pentru stabilirea:

a) activului net contabil;
b) rezultatului net contabil;
c) conturilor de regularizare;
45. Despre profitul net reflectat prin Contul de Profit şi Pierdere putem aprecia
următoarele:
a) valoarea sa în creştere reprezintă întotdeauna o premisă pentru creşterea valorii de
piaţă a entităţii;
b) profitul net reflectă o activitate profitabilă întotdeauna generatoare de lichidităţi;
c) un profit net substanţial nu reflectă în acelaşi timp o capacitate bună de plată a
obligaţiilor societăţi;
d) este identic cu rezultatul global al activităţii.
46. Despre starea de profitabilitate a unei entităţi economice putem afirma următoarele:
a) este identică cu starea de rentabilitate;
b) reprezintă capacitatea unei entităţi economice de a desfăşura o activitate finalizată cu
profit;
c) este o condiţie vitală pentru creşterea valorii entităţii economice;
d) este identică cu capacitatea de plată a unei entități.
47. Rezultatul din exploatare se caracterizează prin următoarele:

a) influenţează nivelul cifrei de afaceri nete;
b) este influenţat favorabil de o scădere a cantităţii de produse vândute;
220
c) nu ţine seama de politica de amortizări şi provizioane;
d) este influenţat de nivelul cifrei de afaceri nete.
48. O societate care creează profit contabil se caracterizează prin:

a) realizează o creştere de valoare economică adăugată. în mod implicit;
b) realizează o creştere a rentabilităţii globale pentru investitori, în mod implicit;
c) înregistrează o stare de profitabilitate;
d) prezintă un excedent de trezorerie.
49. Analiza ponderii stocurilor în activele circulante trebuie corelată cu:

a) obiectul de activitate;
b) eficienţa arpovizionării;
c) ritmul vânzărilor;
50. Rotaţia activelor totale ale firmei (RAT) se obţine prin:

a) raportarea cifrei de afaceri (CA) la investiţiile brute;
b) însumarea cifrei de afaceri cu investiţiile brute;
c) diferenţa dintre investiţiile brute şi cifra de afaceri;
d) produsul dintre cifra de afaceri şi investiţiile brute.
 Bibliografie:
1. Achim M.V., Borlea N.S., Ghid de analiză-diagnostic a stării financiare, Ed. Risoprint,
Cluj-Napoca, 2018
2. Achim M.V., Borlea N.S., Analiza financiară actualizată cu prevederile IFRS, Ed. Presa
universitară clujeană, Cluj-Napoca, 2014
3. Achim M.V., Borlea N.S., Corporate governance and business performance. Modern
approaches in the new economy, Academic Publishing, Germany, 2013
4. Borlea N.S., Achim M.V., Analysis of business performances. A global and strategic
perspective, Lap Lambert, Academic Publishing, Germany, 2017
5. Bragg S.M., The Interpretation of Financial Statements, USA, 2015
6. Buglea A., Analiza economico-financiară, Ed. Mirton Timișoara, 2011
7. Cuzman I., Buda D., Păiuşan L., Analiza financiară a întreprinderilor industriale studii de
caz, Ed. “Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2007
8. Helfert E.A., Technique of Financial Analysis - A Guide to Value Creation, BMT Publishing
House, Bucureşti, 2006
9. Păiușan L., Analiză economico-financiară. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
10. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar – contabil, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010
11. Robu V., Anghel I., Șerban E. , Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică,
Bucureşti, 2014
221
1–c 2–c 3–a 4–a 5-c 6-c 7–c 8–d 9–c 10–a
11–d 12–a 13–d 14–d 15-b 16-d 17–b 18–b 19–a 20–a
21–b 22–d 23–c 24–b 25-c 26-b 27-b 28-d 29-a 30-c
31–d 32–c 33–b 34–b 35–c 36–b 37–c 38–b 39–a 40–b
41–b 42–b 43–b 44–a 45–c 46-b 47–d 48–c 49–a 50–a
222
23. AUDIT FINANCIAR
1. Calitatea informaţiei contabile
2. Rolul auditului financiar în economia de piață
3. Repere generale privind auditul financiar
4. Succesiunea lucrărilor într-o misiune de audit
5. Formarea şi prezentarea opiniilor
6. Documentarea lucrărilor de audit financiar
 Teste grilă:
1. Pentru a putea să se pronunțe cu privire la imaginea fidelă, auditorul trebuie să se
asigure că următoarele criterii în ținerea contabilității sunt respectate:
1. toate operațiile care privesc entitatea sunt înregistrate în contabilitate;
2. toate informațiile prezentate prin conturile anuale să poată fi justificate și verificate;
3. sunt respectate toate normele Ministerului de Finanțe;
4. ținerea corectă și la timp a contabilității;
5. corecta înregistrare în contabilitate și prezentare în situațiile financiare anuale.
Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?
a) 1,2,3;
b) 1,5;
c) 1,2,4,5;
d) 2,4,5.
2. Normele de audit financiar sunt emise de:

a) Ministerul Finanțelor și aprobată prin Ordin al Ministerului;
b) Ministerul Finanțelor și aprobată prin Hotărâre de Guvern;
c) Ministerul Finanțelor și aprobată prin Ordonanța de Guvern;
d) Autoritatea profesională prevăzută de lege.
3. Care din următoarele afirmații definesc cel mai bine riscul de audit?
a) riscul apariției unei erori semnificative în situațiile financiare;
b) riscul ca un auditor sa exprime o opinie neadecvata atunci când situațiile financiare
conțin erori semnificative;
c) riscul ca unele controale interne asupra unui client să nu poată preveni sau detecta
223
23. Audit financiar
erori semnificative;
d) riscul nefurnizării unei imagini fidele.
4. Succesiunea lucrărilor într-o misiune de audit financiar al situațiilor financiare anuale și

certificare a bilanțului contabil sunt:
1. depunerea jurământului;
2. acceptarea mandatului;
3. planul de misiune;
4. aprecierea controlului intern;
5. controlul de gestiune;
6. controlul conturilor;
7. controlul financiar intern;
8. lucrările de sfârșit de misiune;
9. stabilirea opiniei şi redactarea raportului;
10. data şi semnătura.
Care din următoarele variante sunt corecte?
a) 2,3,4,5,7,9,10;
b) 2,3,4,6,8,9;
c) 2,4,5,6,8,9;
d) 4,5,6,7.
5. Procedeele şi tehnicile de audit utilizate pentru obținerea elementelor probante

privesc:
1. controlul pieselor justificative și control de fond;
2. controlul de gestiune asupra principalelor operații ale firmei;
3. observarea fizică;
4. examenul analitic;
5. controlul situațiilor financiare anuale;
6. verificarea sincerității şi regularității contabilității;
a) 1,4;
b) 2,3,4,6;
c) 3,4;
d) 3,4,6.
6. Clasificați următoarele surse ale probelor de audit in funcție de gradul de încredere pe

care îl prezintă, începând cu cea care prezintă cea mai mare încredere:
1. document justificativ generat de către societate;
2. document justificativ generat de către o terţă persoană;
3. declaraţii verbale ale membrilor conducerii;
4. răspunsul scris adresat de catre o terţă persoană direct auditorului, ca urmare a cererii
de confirmare din partea auditorului.
a) 1,3,4,2;
224
23. Audit financiar
b) 2,4,1,3;
c) 3,2,4,1;
d) 4,2,1,3.
7. Scopul unei declarații scrise a conducerii ca probă de audit este:

a) de a realiza contactul dintre client şi firma de audit;
b) de a stabili responsabilitățile personalului de audit;
c) de a obține confirmarea scrisă a declarațiilor făcute auditorului din partea conducerii
societății, declarații care altfel nu ar putea fi verificate pe alte căi;
d) de a evidenția conducerii orice puncte slabe descoperite în sistem pe parcursul
activității de audit şi de a sugera recomandări adecvate.
8. Care este motivul principal pentru care auditorul colectează documente în legătură cu
aspecte ce privesc activitatea de audit?
a) de a arăta clientului modul în care se justifică onorariul solicitat pentru respectivul audit
la sfârșitul activității de audit;
b) de a efectua controlul de calitate asupra activității personalului anga jat în audit;
c) de a compara abordarea activității de audit din acest an cu cea din anii trecuți;
d) de a furniza probe care să susțină opinia de audit.
9. Normele care stau la baza misiunilor de audit financiar de care un auditor trebuie să
ţină seama sunt:
1. norme contabile;
2. norme fiscale;
3. norme profesionale de lucru;
4. Norme legale cu privire la activitatea financiar – contabilă;
5. Norme de raportare a opiniilor;
6. Norme generale de comportament profesional;
7. Norme morale.
a) 1,2,3,4;
b) 2,3,4,5,6;
c) 4,5,6,7;
d) 3,5,6.
10. Semnificativ ca termen, în normele de audit, înseamnă:

a) termen utilizat pentru a exprima valoarea absolută a unei informații din situațiile
financiare;
b) termen utilizat pentru a exprima importanta unei informații contabile cuprinsă în
situațiile financiare;
c) termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil;
d) termen utilizat pentru a exprima impactul asupra rezultatului fiscal.
11. Dosarele de lucru sunt:
225
23. Audit financiar
a) proprietatea auditorului;
b) proprietatea societății auditate;
c) nu sunt în proprietatea nimănui;
d) se predau la arhivă.
12. Termenul de eroare desemnează:

a) deturnare a activelor;
b) inexactitate involuntară, conținută în situațiile financiare;
c) deturnare de fonduri;
d) falsificare a documentelor.
13. Termenul de fraudă desemnează:

a) un act voluntar emis de una sau mai multe persoane din conducere, salariați sau terți,
care conduce la situații financiare eronate;
b) un act involuntar aparținând contabilității;
c) omisiune;
d) eroare.
14. Care din următoarele elemente aparțin situațiilor financiare?

a) bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, notele explicative;
b) situația personalului la sfârșitul anului;
c) fluxul de încasări și plăți;
d) organigrama întreprinderii.
15. Din câte unghiuri poate fi abordată măsurarea profitului?

a) două;
b) trei;
c) cinci;
d) unu.
16. Cum poate fi prezentat contul de profit și pierdere după forma de prezentare?
a) sub formă de diagramă;
b) sub formă de tablou bilateral și sub formă de listă;
c) sub formă de prezentare ppt.;
d) sub formă de schiță.
17. Câte obiective urmărește în principal activitatea de audit?

a) nouă;
b) trei;
c) două;
d) unu.
18. Cum este pragul de semnificație dacă au fost depistate riscuri semnificative în
activitatea unei entități?
226
23. Audit financiar
a) moderat;
b) ridicat;
c) nu poate fi evaluat;
d) scăzut.
19. Cum este pragul de semnificație dacă NU au fost depistate riscuri semnificative în
activitatea unei entități?
a) moderat;
b) ridicat;
c) nu poate fi evaluat;
d) scăzut.
20. Pragul de semnificație se determină:

a) la început și în timpul misiunii de audit;
b) doar la începutul misiunii de audit;
c) doar la sfârșitul misiunii de audit;
d) doar în timpul misiunii de audit.
21. Raportul de audit trebuie să cuprindă obligatoriu următorul element formal:

a) paragraful privind opinia auditorului;
b) descrierea activității întreprinderii;
c) datoriile față de bugetul statului;
d) situația falimentară a firmei.
22. Câte modalități de exprimare a opiniei auditorului există?

a) patru;
b) cinci;
c) una;
d) mai mult de cinci.
23. Care din următoarele elemente se utilizează pentru stabilirea pragului de semnificație?
a) cifra de afaceri;
b) rulajul contului clienți;
c) veniturile totale;
d) profitul brut.
24. Dacă o entitate are datorii de 19.000 lei și capitaluri proprii în suma de 57.000 lei,
activele sale au o valoare de:
a) 38.000 lei;
b) 76.000 lei;
c) 57.000 lei;
d) 19.000 lei.
25. Achitarea unei datorii:
227
23. Audit financiar
a) majorează atât activele cât și pasivele;
b) diminuează atât activele cât și pasivele;
c) majorează numai activele și datoriile;
d) diminuează activele și majorează datoriile.
26. Relația dintre Bilanț și Contul de profit și pierdere poate fi asemănată cu relația dintre:
a) un moment dat și o perioadă de timp;
b) perioadă de timp și un moment dat;
c) două momente date din timp;
d) două perioade de timp.
27. Auditul independent poate fi descris cel mai bine ca fiind:

a) ramură a contabilității;
b) disciplina care atestă rezultatele funcției contabile;
c) activitate profesională care cuantifică și transmite date economice și financiare;
d) funcție de control care previne transmiterea de informații financiare eronate.
28. În care din următoarele situații auditorul financiar se poate considera ca fiind
independent de un client?
a) atunci când auditorul este membru în conducerea societății – client;
b) atunci când soția auditorului este membru în conducerea societății – client;
c) atunci când auditorul participă împreună cu societatea la o tranzacție care se supune
unor condiții și termene mai favorabile decât cele care sunt, în general, disponibile altor
parteneri de afaceri;
d) în nici una din situațiile de mai sus.
29. În cadrul auditului situațiilor financiare, faptul că auditorul nu stăpânește conceptel e

contabile ar putea constitui o încălcare gravă a răspunderii pe care o poartă auditorul
pentru munca pe care o prestează:
a) nu, responsabilitatea revine celui care a întocmit situațiile financiare anuale;
b) nu, responsabilitatea revine administratorului care a contractat auditul financiar;
c) nu, auditorul nu are atribuții contabile;
d) da, auditorul financiar are obligația cunoașterii conceptelor contabile și aplicării lor la
condițiile specific ale entităţii audiate.
30. Care este răspunderea managementului cu privire la auditul situațiilor financiare

anuale?
a) nu are nici o responsabilitate;
b) are, alături de auditorul financiar, întreaga răspundere;
c) nu răspunde pentru opinia de audit;
d) are întreaga responsabilitate cu privire la întocmirea situațiilor financiare anuale.
31. Riscul de audit nu cuprinde:

a) riscul inerent și de nedetectare;
228
23. Audit financiar
b) riscul inerent și de conducere;
c) riscul de control și de nedetectare;
d) riscul inerent și de control.
32. Cum trebuie să fie elementele probante obținute de către auditor pentru a-și
fundamenta opinia?
a) să conțină o serie de date;
b) să prezinte un volum corespunzător;
c) suficiente și juste;
d) să fie reprezentative.
33. Precizați afirmația falsă referitoare la elementele probante:

a) elementele probante interne sunt mai fiabile decât elementele probante externe;
b) elementele probante pe care auditorul le obține direct sunt mai fiabile decât cele
furnizate de entitate;
c) elementele probante furnizate printr-un document original sunt mai fiabile decât
afirmațiile verbale;
d) elementele probante interne sunt mai fiabile în condițiile unui controlul intern
organizat şi exercitat corespunzător.
34. Dacă auditorul recurge la eșantionarea nestatistică, ea se fundamentează pe:

a) calcule matematice complexe;
b) anumite serii de date;
c) raționamentul profesional al auditorului;
d) evaluarea rezultatelor pe baza teoriei probabilităților.
35. Ce se elaborează în etapa de orientare și planificare a auditului?

a) normele de audit;
b) raportul de audit;
c) dosarul permanent și raportul de audit;
d) planul de audit.
36. Precizați cine este auditorul intern:

a) o persoană externă;
b) angajatul acelei societăți;
c) o persoană externă ce încheie un contract de prestări servicii cu societatea auditată;
d) o persoană cu calitatea de profesionist independent.
37. Poziția financiară a unei întreprinderi se evaluează în special pe baza:

a) contului de profit și pierdere;
b) soldurilor intermediare de gestiune;
c) anexelor;
d) bilanțului contabil.
229
23. Audit financiar
38. Precizați în pro prietatea cui sunt dosarele de lucru:
a) în proprietatea auditorului;
b) atât în proprietatea auditorului cât și a firmei auditate;
c) rămân în proprietatea firmei auditate;
39. Cine stabilește nivelul pragului de semnificație?

a) conducerea firmei auditate;
b) standardele internaționale de audit;
c) auditorul financiar;
d) directorul economic.
40. Identificați care din următoarele elemente nu se regăsește în planul de audit:

a) particularitățile sistemului contabil;
b) pragul de semnificație;
c) aprecierea controlului intern;
d) opinia auditorului.
41. Care din următoarele nu face parte din etapele evaluării controlului intern?
a) evaluarea riscurilor de eroare;
b) examenul de independență și de absență a incompatibilităților;
c) verificarea funcționării controlului intern;
d) înțelegerea și descrierea sistemelor semnificative.
42. În etapa de control al conturilor auditorul verifică dacă entitatea a respectat anumite
reguli legale și regulamentare. Care din următoarele nu se regăsește între acestea?
a) reguli privind pragul de semnificație;
b) reguli referitoare la inventarieri;
c) reguli de ținere a registrelor și a contabilității;
d) reguli de prudență.
43. Importanța riscului de inexactitate (ce influențează raționamentul a uditorului) poate

depinde de:
a) natura elementelor în cauză;
b) adecvarea controlului intern;
c) natura activităților realizate de către firmă;
44. Foile de lucru sunt o componentă a:

a) dosarului exercițiului;
b) dosarului permanent;
c) raportului de audit;
d) scrisorii de confirmare.
230
23. Audit financiar
45. Raționamentul profesional utilizat de către auditor în alegerea volumului suficient de
elemente probante poate să depindă de:
a) importanța relativă a elementului avut în vedere;
b) experiența dobândită;
c) tipul informațiilor disponibile;
46. Prin audit, în general, se înțelege:

a) examinarea profesională a unei informații în vederea exprimării unei opinii responsabile
și independente, prin raportarea la criteriu de calitate;
b) examinarea unei opinii asupra imaginii fidele;
c) exprimarea unei opinii profesionale asupra regularității şi sincerității contabilității;
d) exprimarea unei opinii profesionale asupra regularității, legalității, sincerității
contabilității şi imaginii fidele.
47. Pragul de semnificație, în activitatea de audit, este utilizat pentru:

a) a exprima o opinie responsabilă cu privire la bilanț și situațiile contabile;
b) a indica nivelul peste care o eroare este considerată semnificativă şi poate afecta
decizia utilizatorilor de informații;
c) a indica nivelul până la care să se efectueze verificări;
d) a indica nivelul de la care o sumă este considerată eroare sau fraudă.
48. Obiectivele auditului intern constau în:

a) gestionarea corectă, potrivit legii, a patrimoniului entităţii;
b) ţinerea corectă și la timp a contabilității, potrivit normelor emise de Ministerul de
Finanțe;
c) validitatea și corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii;
d) gestionarea tuturor activelor şi pasivelor entităţii.
49. Obiectivele auditului extern constau în:

a) reflectarea fidelă clară și completă în contabilitate a obligațiilor către bugetul de stat şi
de asigurări sociale;
b) imaginea fidelă, clară și completă a înregi strărilor în contabilitatea rezultatelor obținute
de entitate;
c) imaginea fidelă, clară și completă a poziției financiare și a rezultatelor obținute de
entitate;
d) validitatea și corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii.
50. Criteriul corectei înregistrări în contabilitate și corectei prezentări în situațiile

financiare anuale presupune:
1. efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor;
2. contabilizarea în perioada corespunzătoare ,urmărindu-se respectarea independenț ei
exercițiilor;
3. corecta evaluare;
231
23. Audit financiar
4. corecta determinare a rezultatelor financiare;
5. corecta imputare;
6. respectarea întocmai a normelor emise de Ministerul Finanțelor.
a) 1,2,3,4,6;
b) 2,3,4;
c) 2,3,5;
d) 3,4,6.
 Bibliografie:
1. Costi B., Auditul afacerilor, Ed. Guttenberg Univers, Arad, 2009
2. Costi B., Standarde Internaționale de audit financiar, Note de curs, Universitatea de Vest
3. *** Consiliul pentru Standard Internați onale de Audit și Asigurare, Manual de
reglementări Internaționale de control al calității, Audit, revizuire, Alte servicii de Asigurare
și Servicii Conexe, traducere CAFR, Bucureşti, 2013
4. *** Standards Committee Foundation și CECCAR România, International Accounting,
București, 2009
1-b 2-d 3-b 4-b 5-c 6-d 7c 8-d 9-d 10-b
11-a 12-b 13-a 14-a 15-b 16-b 17-c 18-d 19-b 20-b
21-a 22-a 23-a 24-b 25-b 26-c 27-d 28-d 29-d 30-d
31–b 32–c 33–a 34–c 35–d 36–b 37–d 38–a 39–c 40–d
41–b 42–a 43–d 44–a 45–d 46-a 47-b 48-c 49-c 50-c
232
24. BAZELE MARKETINGULUI
 MARKETING
1. Introducere în studiul marketingului
2. Marketingul strategic și procesul de planificare
3. Comportamentul consumatorilor de bunuri de consum, bunuri industriale și servicii
4. Gestionarea informației de marketing și cercetarea de marketing
5. Procesul de marketing în practica activității firmei – Crearea valorii pentru clienții țintă
(segmentare, țintă și poziționare)
6. Procesul de marketing în practica activității firmei – Mixul de marketing (produse,
servicii și brand-uri)
7. Procesul de marketing în practica activității firmei – Mixul de marketing (prețul)
8. Procesul de marketing în practica activității firmei – Mixul de marketing (plasamentul –
canalele de distribuție)
9. Procesul de marketing în practica activității firmei – Mixul de marketing (promovarea)
10. Managementul activității de marketing – Planificarea de marketing și implementarea
acesteia
 Teste grilă:
1. Asigurarea unei „soluții” integrate care să satisfacă mai multe obiective urmare a
produsului vândut de firmă constituie elementul deciziei de cumpărare al firmei numit:
a) disponibilitatea și calitatea produsului;
b) prețul;
c) serviciul;
d) relația pe termen lung.
2. Factorii organizaționali ce influențează procesul decizional pe piața business to business

sunt:
a) nivelul cererii primare, conjunctura economică, legislația, ritmul schimbărilor
tehnologice, nivelul concurenței;
b) autoritatea, caracteristicile de vârstă, procedurile organizaționale, sistemele
operaționale;
c) obiectivele firmei, politici și proceduri, structura organizațională, sistemele
operaționale;
d) caracteristicile factorilor decidenți, statutul lor, autoritatea, gradul de empatie.
233
24. Bazele marketingului
3. În general sursele de informare ale consumatorului se compun din:

a) surse personale, comerciale, experimentale și publice;
b) surse personale și surse publice;
c) surse comerciale: publicitate, vânzători, comercianți, expunerile din magazine, pachete,
expoziții;
d) surse personale: familie, prieteni, vecini, cunoștințe.
4. Culegerea informațiilor descriptive ale unei firme care dorește să cunoască atitudinile,
cunoștințele, preferințele sau comportamentul de cumpărare al oamenilor, adeseori aflate
direct de la persoanele respective, caracterizează metoda de cercetare numită:
a) observația;
b) ancheta sociologică;
c) cercetarea experimentală;
d) chestionarul.
5. Proiectarea, culegerea, analiza și raportarea sistematică a datelor şi concluziilor,

referitoare la o situație cu care firma se confruntă pe piață, reprezintă:
a) cercetarea de piață;
b) mixul de marketing;
c) cercetarea de marketing;
6. Principiul care stă la baza mixului de marketing este:

a) cel al interdependenței;
b) cel al inter-relaționării;
c) cel al sinergiei;
7. Livrarea valorii superioare către grupul țintă al companiei, în sensul implementării

conceptului de marketing prin cunoașterea nevoilor clienților și depășirea așteptării
acestora mai bine decât concurența, definește ceea ce numim:
a) satisfacția clientului;
b) valoarea pentru client;
c) loialitatea clientului;
8. Eficienţa segmentării depinde de modul în care segmentele sunt:

a) măsurabile, relevante, accesibile, diferențiate și să se poată acționa asupra lor;
b) obiective, facil de obținut, atractive și accesibile;
c) prospectate, colectate, selectate, organizate și interpretate;
9. Care dintre următoarele elemente, fac parte din cadrul de marketing?
234
a) afirmarea unui raport favorabil între efectul și efortul depus de agentul economic din
domeniu;
b) politica națională, politica de ramură, politica de sector și politica de personal;
c) segmentarea pieței, identificarea profilului consumatorului, selectarea publicului țintă,
dezvoltarea strategiilor de poziționare și dezvoltarea mixului de marketing;
d) produsul, tarifele, plasamentul, comunicarea.
10. Esența succesului unei strategii de pozițio nare, constă în crearea unei diferențieri:
a) față de produsele care au fost comercializate, folosind elementele mixului de
marketing;
b) între produse, folosind elementele mixului de marketing;
c) față de produsele ce vor fi comercializate folosind elementele mixului de marketing;
d) între produsele cerute pe piață de către consumatori.
11. În etapa de dezvoltare / expansiune din ciclul de viață al unui produs, preocuparea
firmei trebuie direcționată spre:
a) menținerea economiilor de scară și studie rea concurenței;
b) scăderea costurilor;
c) reducerea stocurilor;
d) construirea unor relații solide cu furnizorii.
12. Selectați varianta adevărată:

a) strategia de selecție sortimentală constă în păstrarea dimensiunilor și structurii gamei
de produse;
b) strategia de selecție sortimentală constă în eliminarea produselor cu un grad ridicat de
uzură morală, cu cerere scăzută sau simplificarea gamei de produse;
c) strategia de selecție sortimentală este recomandată în faza de creștere și maturitate a
firmei;
d) strategia de selecție sortimentală presupune consolidarea statutului de piață ca urmare
a calității produselor sale.
13. Care dintre următoarele strategii de marketing presupune dezvoltarea pe piață a unui
produs unic în sens bun al cuvântului, respectiv a oferi bunuri sau servicii superioare
calitativ?
a) strategia costului redus;
b) strategia de concentrare;
c) strategia de diferențiere;
d) strategia privind cercetarea de piață.
14. Din perspectiva marketingului, produsul este un ansamblu:

a) de componente corporale;
b) numai de componente acorporale;
c) de componente corporale şi acorporale;
235
15. Indicați, care dintre următoarele afirmații este adevărată?

a) nu se cumpără beneficiile produselor, ci trăsăturile lor;
b) se cumpără beneficiile produselor şi nu trăsăturile lor;
c) se cumpără atât beneficiile produselor, cât și trăsăturile lor;
d) se cumpără trăsăturile produselor și nu beneficiile lor.
16. Care dintre următoarele trăsături sunt specifice serviciilor?

a) intangibilitatea, eterogenitatea, perisabilitatea, inter-relaționarea;
b) intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea, interdependența;
c) inseparabilitatea, perisabilitatea, eterogenitatea, marcarea;
d) intangibilitatea, inseparabilitatea, eterogenitatea, perisabilitatea.
17. Factorii care trebuie luați în considerare la formarea prețurilor sunt:

a) costul de producție și distribuție;
b) cererea;
c) concurența;
d) toate cele de mai sus.
18. În faza de creștere din ciclul de viață a produsul ui, strategia de preț potrivită este
influențată de:
a) numărul de concurenți;
b) cota de piață a concurenților;
c) necesitatea de a se menține o stabilitate relativă a prețului;
19. Dacă strategia de piață este una de pătrundere pe noi canale de distribuție, tacticile
adecvate de marketing se vor referi la:
a) reduceri de preț;
b) adaptarea prețului la noile piețe și crearea de rețele de distribuitori exclusivi;
c) acțiuni promoționale desfășurate în aceleași condiții ca până acum;
d) creșterea prețurilor.
20. Cea mai utilizată metodă în strategia prețurilor, pe o piaţa economică dezvoltată și
depinzând foarte mult de poziția firmei pe piața de profil, de prestigiul de care se bucură,
de obiectivele și perspectivele cotei de piață a ei, este:
a) metoda orientării după cerere;
b) metoda orientării după concurență;
c) metoda orientării după costuri;
d) metoda orientării după ofertă.
21. Selectați varianta falsă:

a) distribuția selectivă reprezintă situația în care producătorul își distribuie marfa prin
intermediari anume selectați;
236
b) în cadrul strategiei de distribuție selectivă producătorul exercită un control asupra
distribuției;
c) distribuția exclusivă reprezintă situația în care producătorul își distribuie marfa printr-un
singur intermediar;
d) distribuția extensivă reprezintă situația în care producătorul își distribuie marfa prin
intermediari anume selectați.
22. În funcție de poziția pe care firmă o ocupă pe piață, strategiile de comunicare

promoțională pot fi:
a) strategii concentrate, diferențiate și nediferențiate;
b) strategii de atragere a clienților;
c) strategii de poziționare obiectivă, afectivă și simbolică;
d) strategii de promovare exclusivă și inclusivă.
23. Plasamentul reprezintă:

a) totalitatea proceselor economice și tehnice privind disponibilitatea și accesibilitatea
unui bun economic pe piața țintă;
b) conduita firmei în fluxul bunurilor economice în vederea amplasării;
c) variabila politicii de distribuție;
d) tranzacția economico-financiară privind circulația bunurilor economice pe piață.
24. Canalul de distribuție este:

a) elementul central al procesului de distribuție;
b) o variabilă economică;
c) opțiunea producătorului privind bunurile economice;
25. Funcțiile procesului de distribuție sunt:

a) schimbarea succesivă a proprietății;
b) deplasarea bunurilor economice de la producător la consumator;
c) realizare și organizarea serviciilor post -vânzare;
26. Publicitatea este un instrument de comunicare:

a) plătit cu scopul de a informa sau de a-i reaminti publicul vizat de existența unei firme,
organizații sau produse;
b) gratuit cu scopul de a promova și facilita vânzările unui produs;
c) plătit cu scopul creșterii și promovării unei imagini pozitive;
d) poate fi plătit sau gratuit cu scopul de a informa.
27. Relațiile publice ca instrument de comunicare sunt utilizate de către managementul

organizațiilor și firmelor cu scopul:
a) obținerii unei publicități favorabile și crearea imaginii pozitive a unei firme sau
organizații;
237
b) realizării comunicării reale cu publicul, cu angajații unei organizații, cu partenerii de
afaceri, respectiv și cu sectorul public;
c) demonstrării unui mod de comportament în societate;
28. Promovarea vânzărilor ca instrument de comunicare este utilizată cu scopul:

a) modificării preferințelor de consum;
b) creșterii rentabilității afacerii;
c) intensificarea vânzărilor;
d) informarea publicului asupra mărfurilor promovate.
29. Organizarea activității firmei în general și a celei de marketing în particular se face

având în „centrul atenției”:
a) grupurile de clienți sau piețele de bunuri și servicii;
b) produsele realizate și serviciile prestate;
c) funcțiile managementului sau localizării geografice a pieței;
30. În cazul unei structuri organizaționale operaționale asemănătoare celei fundamentate

pe piață, forma de organizare la care se recurge în situațiile în care firmele își oferă
produsele unui număr mic de clienți de mare anvergură, recomandată va fi:
a) organizarea fundamentată pe baze geografice;
b) organizarea fundamentată pe managementul produsului;
c) organizarea într-un singur compartiment tradițional și cea orientată către clienți;
d) organizarea funcțională.
31. Indicați care dintre următoarele afirmații definesc conceptul de marketing:

a) un sistem interactiv, prin care comunicarea se realizează indirect, care utilizează unul
sau mai multe mijloace de comunicare pentru a obține un răspuns măsurabil, care poate
duce, în anumite cazuri, până la achiziție;
b) ansamblul activităților comerciale care dirijează fluxul de numerar de la producător la
consumator sau utilizator;
c) procesul prin care firmele creează valoare pentru client și construiesc relații puternice
cu clienții pentru a captura în schimb valoarea de la client;
d) activitatea umană orientată în scopul de a vinde cat mai multe produse și servicii.
32. Selectați afirmația falsă:

a) marketingul este o concepție economică modernă în orientarea firmelor către piață;
b) marketingul este doar „arta de a vinde și cumpăra”;
c) marketingul este o filosofie de afaceri;
d) marketingul este un ansamblu de tehnici și metode științifice de acțiune pentru
atingerea obiectivelor strategice ale firmei.
33. Din perspectivă microeconomică marketingul este:
238
a) o funcție a pieței;
b) o funcție a comerțului;
c) o funcție a managementului;
d) o determinantă a clientului.
34. Într-o viziune macroeconomică, marketingul este definit:

a) ansamblul activităților economice care dirijează fluxul bunurilor și serviciilor de la
producător la consumator sau utilizator;
b) activitatea umană orientată în direcția satisfacerii nevoilor și dorințelor prin intermediul
procesului de schimb;
c) un ansamblu structurat de informații legate de clienții efectivi și potențiali ai firmei;
d) instrument social grație căruia produsele materiale și cultura unei societăți sunt
transmise membrilor săi.
35. Nevoia individului, legată de hrană și apă, face parte din categoria nevoilor:
a) de siguranță a indi vidului;
b) fiziologice;
c) autodeterminare;
d) sociale.
36. Orientarea marketingului către relații de tipul „Customer Relationship Mangement”

definește faza dezvoltării marketingului numită:
a) primatul clientului;
b) primatul producției;
c) primatul vânzării;
d) primatul pieței.
37. Care dintre funcțiile conceptului de marketing depinde direct de modul de conducere
și organizare a activității firmei?
a) investigarea pieței, a necesităților de consum, prin separarea în timp și spațiu a
producției sau act ivității de prestări servicii;
b) satisfacerea nevoilor de consum în condiții superioare, asigurând astfel finalitatea
activității firmei;
c) furnizarea de informații asupra structurii și dinamicii patrimoniului, a stadiului
desfășurării proceselor economice și a rezultatelor obținute la sfârșitul unei perioade de
gestiune;

a) strategia de marketing este o parte integrantă a strategiei firmei;
b) strategia de marketing se stabilește pe un an;
c) strategia de marketing nu stabilește obiective de piață ale firmei;
d) strategia de marketing nu include obiective legate de produse (diferențierea lor pe
piață).
239
39. Scopul analizei care stă la baza elaborării unei strategii de marketing este de:
a) a identifica oportunitățile de piață pe care firma le-ar putea valorifica;
b) a vedea dacă firma dispune de resursele necesare pentru a valorifica aceste
oportunități;
c) a stabili piața / piețele țintă;
40. În elaborarea unei strategii de marketing trebuie să se țină cont de următoarele

aspecte:
a) diferențierea față de concurenți;
b) realizarea produselor cât mai economic;
c) concentrarea asupra punctelor forte ale firmei și exploatarea slăbiciunilor concurenței;
41. Strategia de penetrare a pieței presupune:

a) creșterea volumului vânzărilor unui produs nou pe o piață curentă;
b) creșterea volumului vânzărilor unui produs nou pe o piață nouă;
c) creșterea volumului vânzărilor unui produs existent pe o piață cu rentă;
d) creșterea volumului vânzărilor unui produs existent pe o piață nouă.
42. Diversificarea concentrică presupune:

a) dezvoltarea de produse noi cu aceeași destinație, dar utilizând tehnologii diferite de
cele actuale;
b) integrarea în linia de produse a unor produse noi dedicate unor noi segmente de
consumatori;
c) realizarea de produse noi care nu au legătură cu produsele existente;
d) crearea de produse noi pentru piețe noi.
43. Diferențierea față de concurenți se poate realiza prin:

a) preț, calitate, design și activități de suport;
b) imobilizarea de active;
c) inventarierea activelor de marketing;
d) nici o variantă de mai sus nu se poate aplica.
44. Strategia menținerii activității de piață este recomandată atunci când:

a) piața este extrem de dinamică;
b) piața este în creștere;
c) piața este în regres și șansele de supraviețuire sunt mici;
d) piața este saturată sau are un potențial limitat.
45. În funcție de dinamica pieței, se pot adopta următoarele strategii de piață:

a) strategii diferențiate, nediferențiate și concentrate;
b) strategia exigenței ridicate, a exigenței medii, a exigenței reduse;
240
c) strategia ofensivă și strategia defensivă;
d) strategia creșterii, menținerii sau restrângerii.
46. În funcție de nivelul competiției, se po t adopta următoarele strategii de piață:

a) strategii diferențiate, nediferențiate și concentrate;
b) strategia exigenței ridicate, a exigenței medii, a exigenței reduse;
c) strategia ofensivă și strategia defensivă;
d) strategia creșterii, menținerii sau restrângerii.

a) în funcție de capacitatea de a face față competiției, firmele pot adopta următoarele
tipuri de strategii: a liderului de piață, a urmăritorului de piață, a imitatorului de piață și a
specialistului de nișă;
b) în funcție de rolul pe care-l joacă pe piețele pe care operează, firmele pot adopta
următoarele tipuri de comportamente: proactiv, activ, anticipativ și pasiv;
c) în funcție de comportamentul față de mediul în care activează, firmele pot fi agresive
sau pasive;
d) în funcție de dinamica pieței, strategiile de piață pot fi nediferențiate, diferențiate sau
concentrate.
48. Piața țintă, prin definiția ei reprezintă:

a) parte a pieței disponibile calificate către care se concentrează acțiunile de marketi ng ale
firmei;
b) totalitatea consumatorilor care sunt interesați de un produs sau serviciu, au venituri
suficiente și au asigurat accesul la acea ofertă;
c) totalitatea grupurilor de consumatori care se caracterizează print-un nivel suficient de
mare pentru o ofertă dată;
d) acea parte a pieței pe care producătorul nu o poate satisface, din cauza lipsei puterii de
cumpărare.
49. Factorii care influențează comportamentul de cumpărare al consumatorului sunt:

a) economici, fiscali, juridici și sociali;
b) concurențiali, sociali, personali și psihologici;
c) culturali, sociali, personali și psihologici;
d) bazele de date, oferta, comunicarea, logistica.
50. Disonanța cognitivă este:

a) starea consumatorului de cunoaștere aprofundată asupra bunului sau servic iului
achiziționat care apare imediat după consum;
b) starea de neliniște a consumatorului provocată de anumite motive de insatisfacție care
apare în etapa post-cumpărare;
c) percepția diferită de cunoaștere asupra unui produs sau serviciu cumpărat manifes tată
de consumatori diferiți;
241
d) cunoașterea și analiza tuturor activităților firmei, care vor fi influențate de aplicarea
marketingului.
 Bibliografie:
1. Blaga R.L., Bazele Marketingului – aspecte asupra fundamentelor marketingului, Ed.
”Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2013
2. Kotler Ph., Armstrong G., Principiile Marketingului – ediția IV , Ed. Teora, Bucureşti, 2008
3. Kotler Ph., Keller K.L., Managementul marketingului – ediția V, Ed. Teora, Bucureşti,
2008
4. Kotler Ph., Kartajaya H., Setiawan I., Marketing 3.0 – De la produs, la consumator şi la
spiritul uman, Ed. Publica, București, 2010
5. McDonald M., Planificarea de marketing, Ed. C.H.Beck, București, 2010
6. Neagu O., Politici și strategii de marketing, Ed. Risoprint Cluj-Napoca, 2016
7. Zollondz H.D., Fundamentele Marketingului – De la ideea de comercializare la conceptul
de marketing, Ed. BIC ALL, București, 2007
1– c 2– c 3– a 4– b 5– c 6– d 7– b 8– a 9– c 10– b
11– a 12– b 13– c 14– c 15– b 16– d 17– d 18– d 19– b 20– b
21– d 22– a 23– a 24– a 25– d 26– a 27– d 28– c 29–a 30– c
31– c 32– b 33–c 34– d 35– b 36–a 37– d 38– a 39– d 40– d
41– c 42– b 43– a 44– d 45– d 46– c 47– a 48– a 49– c 50– b
242
25. CERCETĂRI DE MARKETING
 MARKETING
1. Aria cercetărilor de marketing
2. Surse de informații primare și secundare
3. Cercetări calitative de marketing
4. Sondajul și eșantionarea utilizate în cercetările de marketing
5. Validitatea experimentelor de marketing
6. Modele de prognoză pentru cercetările de marketing
7. Clusterizări și grupări de clienţi și de produse
8. Conceperea participativă a produselor noi
9. Neuromarketing și alte abordări recente
10. Sistemele de recomandare și cercetările de mar keting
 Teste grilă:
1. Principalele metode de cercetare folosite în marketing, sunt:
a) observarea, documentarea, experimentarea, testul, simularea, ancheta de piaţă;
b) simularea, documentarea, chestionarul, observarea, experimentarea, testul, ancheta de
piaţă;
c) chestionarul, observarea, experimentarea, testul, simularea, ancheta de piaţă;
d) observarea, documentarea, experimentarea, testul, chestionarul.
2. Principalele etape ale unei cercetări de marketing, evidențiate de Ph. Kotler, sunt:
a) culegerea datelor şi informaţiilor, evaluarea datelor și informațiilor culese, redactarea
şi prezentarea raportului de cercetare;
b) elaborarea programului de cercetare, culegerea datelor şi informaţiilor, analiza
informaţiilor şi redactarea raportului de cercetare;
c) investigarea preliminară, elaborarea programului de cercetare, culegerea datelor şi
informaţiilor, analiza informaţiilor şi redactarea şi prezentarea raportului de cercetare;
d) investigarea preliminară, elaborarea programului de cercetare, culegerea datelor şi
informaţiilor, evaluarea datelor și informațiilor culese, analiza informaţiilor şi prelucrarea
lor.
3. Principalele surse de date cu ajutorul cărora se realizează cercetarea de marketing sunt:
243
25. Cercetări de marketing
a) surse fixe şi surse variabile;
b) surse primare şi surse generale;
c) surse variabile şi surse primare;
d) surse primare şi surse secundare.
4. Cu ajutorul cercetărilor exploratorii, cercetătorul:

a) identifică relaţiile dintre variabile, de tip cauză-efect;
b) clarifică şi structurează problema de interes, rezultând astfel o mai bună cunoaștere a
acesteia;
c) realizează previziuni pe termen lung, referitoare la un fenomen de piaţă;
d) realizează prognoze pe termen mediu sau lung referitoare la un fenomen de piaţă.
5. În practica cercetărilor de marketing, raportul final de cercetare cuprinde următoarele

secţiuni:
a) partea introductivă, memoriul justificativ, studiul propriu-zis şi anexele;
b) rezumatul studiului, concluziile şi recomandările, studiul propriu-zis şi anexele;
c) partea introductivă, rezumatul, concluziile şi recomandările, studiul propriu-zis şi
anexele;
d) partea introductivă, memoriul justificativ, rezultatele estimate şi studiul propriu-zis.
6. Cu ajutorul cercetărilor descriptive, cercetătorul:

a) realizează prognoze pe termen lung referitoare la un fenomen de piaţă;
b) realizează previziuni pe termen mediu și lung;
c) descrie detaliat fenomenului de piaţă, fără a insista asupra cauzelor;
d) descrie fenomenul de piaţă, insistând asupra cauzelor care au generat fenomenul
respectiv.
7. Cercetările cauzale, sunt întâlnite în literatura de specialitate și sub denumirea de:

a) cercetări primare;
b) cercetări predictive;
c) cercetări secundare;
d) cercetări explicative.
8. După natura surselor de informaţii, cercetările de marketing se clasifică, în:

a) cercetări permanente, cercetări periodice şi cercetări ocazionale;
b) cercetări de teren şi cercetări de birou;
c) cercetări exploratorii şi cercetări instrumentale;
d) cercetări permanente şi cercetări predictive.
9. Cercetările de marketing care au ca obiectiv descrierea detaliată a coordonatelor

fenomenului de piaţă, fără a se insista asupra cauzelor sale, se numesc:
a) cercetări predictive;
b) cercetări descriptive;
c) cercetări ocazionale;
244
d) cercetări exploratorii.
10. În etapa elaborării programului de cercetare, cercetătorul:

a) alege metodele şi instrumentele de culegere a datelor;
b) transpune problema de marketing într-un obiectiv de cercetare;
c) evaluează informaţiile disponibile şi întocmeşte raportul de cercetare;
d) colectează și sistematizează toate informațiile.
11. Cercetările efectuate cu ocazia lansării unui nou produs pe piaţă, fac parte din
categoria:
a) cercetărilor instrumentale;
b) cercetărilor periodice;
c) cercetărilor permanente;
d) cercetărilor ocazionale.
12. Cercetările calitative:

a) presupun intervievarea unui număr restrâns de persoane, datele nefiind statistic
reprezentative pentru populația studiată;
b) au ca scop obținerea de date precise, riguroase, reprezentative din punct de vedere
statistic;
c) presupun intervievarea unui număr mare de persoane, datele putând fi analizate din
punct de vedere statistic;
d) presupun intervievarea unui număr foarte mare de persoane, datele fiind statistic
reprezentative pentru populația studiată.
13. Cercetările cantitative, nu prezintă următoarele caracteristici:

a) tehnica de investigare în cazul cercetărilor cantitative este chestionarul, iar
eșantionarea se face pe grupuri reprezentative;
b) sunt cercetări de tip exploratoriu, care presupun intervievarea unui număr restrâns de
persoane, datele nefiind statistic reprezentative pentru populația studiată;
c) presupun intervievarea unui număr mare de persoane;
d) datele obținute prin cercetările cantitative sunt statistic reprezentative pentru
populația studiată.
14. Observarea, utilizată în cercetările de marketing, este:

a) un instrument și o metodă de cercetare în marketing;
b) un instrument de cercetare, în marketing;
c) o metodă de cercetare în marketing;
d) un procedeu specific marketingului.
15. Un eveniment de cumpărare impulsivă, aleator, dar stochastic dependent:

a) depinde de cumpărările anterioare;
b) nu se poate observă în timp util;
c) se aseamănă cu tragerile dintr-o loterie de fotbal;
245
d) depinde de trecut în mod ciclic.
16. În cercetările de marketing, lanțuri de tip Markov se folosesc pentru:

a) modelarea comportamentului de cumpărare;
b) bugetarea cheltuielilor;
c) determinarea strategiei de plublicitate;
d) a controla distribuţia produselor.
17. Segmentele de clienți se determină prin:

a) volumul piețelor;
b) creșterea sectorului industrial;
c) calcularea distanţelor între clienţi;
d) calcularea distanţelor între produse.
18. Sistemele de recomandare competitivă se folosesc de obicei pentru:

a) filme artistice;
b) medicamente;
c) proceduri de negociere;
d) observarea concurenţei.
19. Cumpărarea orientată exclusiv după prețul minimal este:

a) o consecinţă a rețelizării sociale;
b) un comportament universal în rândul consumatorilor;
c) mai mult o caracteristică personală;
d) mai mult o reacţie de protest social.
20. Cumpărarea condiționată de produse de marcă presupune implicit:

a) o rețelizare socială activă;
b) un buget mult peste medie;
c) un orizont de planificare mai lung;
d) o modalitate de creditare.
21. Riscul de produs perceput de consumatorului final:

a) rezultă dintr-un model personal de decizie;
b) se deosebeşte de riscul obiectiv;
c) reduce hazardul unei decizii greșite;
d) se calculează cu ajutorul dispersiei.
22. În magazine retail mari se optimizează plasamentele produselor în spaţiu. După ce

criterii retail ce procedează?
a) nu se consideră plasamentele pe plan vertical;
b) se optimizează pe baza planului de achiziții de mărfuri;
c) se consideră rute alternative de vizitare de către clienţi;
d) se consideră plasamentele magazinelor învecinate.
246
23. Indicaţi factorii de influenţă importanţi pentru plasamentul magazinelor retail dintr-un
mall comercial:
a) plasamentele se aleg după rolul spațiilor comune de agrement;
b) plasamentele se aleg după segmentarea cumpărătorilor;
c) plasamentele se aleg după gruparea produselor;
d) alegerea se conduce după plasamentele produselor in magazine.
24. Din punct de vedere economic un mall comercial reprezintă?

a) o piaţă sau platformă cu un grad de risc ridicat pentru organizator;
b) o piaţă sau platformă cu relaţii multi-partinice;
c) un grad de risc ridicat pentru magazinele cu amănuntul;
d) o formă specifică de licitaţie.
25. Dezavantajele sondării pe baza chestionarelor sunt generate de atitudini și situații

precum:
a) consumatorii tineri se împotrivesc sondajelor;
b) clienții cu vârste de peste 50 de ani răspund la întrebări de verificare în mod
contradictoriu;
c) adresarea unei public nereprezentativ;
d) bariere psihologice care pot împiedica revelarea obiceiurilor reale.
26. Care este rolul filtrării colaborative în cadrul sistemelor de recomandare?

a) facilitează recomandarea produselor potrivite unor segmente țintă;
b) facilitează recomandarea celor mai bune produse de pe piețele globale;
c) filtrează din ofertă produsele cele mai deosebite;
d) filtrează recomandarea planurilor de vânzare.
27. Marketingul poate concepe mecanisme noi de piață prin:

a) analiza pieţelor experimentale;
b) folosirea pieţelor test pentru produse noi;
c) utilizarea pieţelor virtuale pentru produse substitutive;
d) utilizarea pieţelor virtuale pentru produse complementare.
28. Informaţii despre preferințele clienților se colectează prin:

a) utilizarea datelor evoluţiei cererii globale;
b) utilizarea recomandărilor de produse pe termen scurt;
c) prezentarea unor alternative de design de produs;
d) utilizarea recomandărilor de produse pe termen mediu şi lung.
29. Ce este o licitație combinatorică?

a) clienţii optează pentru achiziţionări de grupuri de produse;
b) clienţii optează pentru produse cu mai multe caracteristici;
c) vânzătorii servesc grupuri de clienţi;
247
d) tranzacţiile se derulează pe internet între egali (C2C).
30. Un algoritm de recomandare se bazează pe calcularea:

a) distanțelor între clienți pe baza scorurilor acordate produsel or;
b) distanțelor între produse pe baza încrederii măsurată între clienți;
c) distanțelor între clienți și produsele lor preferate;
d) similitudinilor între clienți care consumă produse de top.
31. În cercetarea exploratorie se utilizează metoda de eșantionare:

a) probabilistă;
b) neprobabilistă;
c) condițională;
d) cu revenire;

a) eșantionarea fără revenire presupune ca după selectarea fiecărui element dintr-un
cadru de eșantionare elementul respectiv să fie integrat în acesta;
b) eșantionarea cu revenire presupune ca după selectarea fiecărui element acesat să fie
integrat în cadrul de eșantionare;
c) eșantionarea fără revenire impune ca toate elementele selectate să fie integrate în
cadrul de eșantionare;
d) eșantionarea cu revenire impune ca toate elementele care au fost selectate să fie
excluse din cadrul de eșantionare.
33. Metoda tragerii la sorți este o metodă de eșantionare:

a) probabilistică;
b) sistematică aleatoare;
c) simplă aleatoare;
d) de grup.

a) în eșantionarea probabilistică fiecărei unități din populația investigată îi este asociată o
probabilitate determinată, egală și nenulă, de a fi inclusă în eșantion;
b) în eșantionarea neprobabilistică fiecărei unități din populaț ia investigată îi este asociată
o probabilitate determinată, egală și nenulă, de a fi inclusă în eșantion;
c) în eșantionarea probabilistică fiecărei unități din populația investigată îi este asociată o
probabilitate incertă de a fi inclusă în eșantion;
d) în eșantionarea probabilistică fiecărei unități din populația investigată îi este asociată o
probabilitate determinată, egală și nenulă, de a fi inclusă în eșantion.

a) erorile care pot afecta rezultatele unui sondaj includ erorile aleatoare de eșantionare și
erorile sistematice;
248
b) erorile sistematice includ erorile datorate cercetătorului, operatorului de interviu și
respondentului;
c) erorile aleatoare de eșantionare includ erorile datorate cercetătorului, operatorului de
interviu și respondentului;
d) erorile datorate cercetătorului includ erori de măsurare, prelucrare, analiză și
interpretare.
36. Întrebarea „Ce părere aveți despre marca de frigidere Electrolux?” este:
a) închisă;
b) deschisă;
c) mixtă;
d) cu dublă măsură.
37. În elaborarea chestionarului în cadrul unei cercetări de marketing recomandarea este

ca întrebările prin care se obțin informațiile necesare să aibă următoarea ordine:
a) informații de identificare, informații de bază, informații de clasificare;
b) informații de bază;
c) informații de bază, informații de clasificare, informații de identificare;
d) informații de clasificare.
38. Sondajul reprezintă:

a) o metodă de cercetare directă;
b) o metodă de investigare a surselor secundare de informații;
c) o metodă de cercetare de birou;
d) un experiment de marketing.

a) în cadrul experimentelor de marketing unităților de control nu li se aplică tratamentul
experimental;
b) în cadrul experimentelor de marketing unităților de control li se aplică tratamentul
experimental;
c) în cadrul experimentelor de marketing unitățile de control sunt controlate;
d) în cadrul experimentelor de marketing unitățile de control sunt măsurate.

a) într-un experiment de marketing variabilele „din afară” au un rol distorsionant dacă
sunt controlate;
b) într-un experiment de marketing valorile variabilele independente reprezintă un efect;
c) într-un experiment de marketing există două tipuri de variabile independente:
explicative și variabile endogene;
d) într-un experiment de marketing există două tipuri de variabile independente:
explicative și variabile „din afară”.
41. Sursele invalidității interne a experimentelor de marketing se referă la:
249
a) erorile care apar în procesul proiectării și utilizării instrumentelor și procedeelor de
cercetare;
b) erorile cauzate de interacțiunea dintre factorii experimentali;
c) erorile cauzate de definirea incorectă a unor variabile;
d) erorile cauzate de estimarea greșită a unor parametri.
42. „Efectul de prestigiu” care afectează validitatea internă a unui experiment de

marketing se referă la:
a) tendința oamenilor de a -și subevalua opiniile atunci când este vorba de lucruri care le
sporesc prestigiul în societate și de a-și supraevalua opiniile privitoare la lucruri care le
scad prestigiul;
b) tendința oamenilor de a se considera VIP -uri;
c) tendința oamenilor de a -și supraevalua opiniile atunci când este vorba de lucruri care le
sporesc prestigiul în societate și de a-și subevalua opiniile privitoare la lucruri care le scad
prestigiul;
d) tendința oamenilor de se considera expert în problema investigată.

a) scopul unei cercetări calitative este familiarizarea cercetătorului cu problema studiată;
b) scopul unei cercetări calitative este identificarea ipotezelor de lucru pentru o viitoare
cercetare;
c) scopul unei cercetări calitative este înțelegerea profundă a unui fenomen de marketing;
d) scopul unei cercetări calitative este măsurarea obiectivă a faptelor.
44. Tehnicile proiective reprezintă:

a) metode calitative de cercetare;
b) metode intuitive de creativitate;
c) metode raționale de creativitate;
d) metode de studiere a motivațiilor consumatorilor.
45. Tehnicile de exprimare utilizate în cercetările calitative de marketing includ:

a) testul completării frazei;
b) testul apercepției tematice;
c) psihodrama și interpretarea de roluri;
46. În desfășurarea unui interviu, ca metodă de colectare de date în cadrul unei cercetări
de marketing, intervievatorului îi este permis:
a) să intervină într-o manieră directivă;
b) să inducă răspunsurile;
c) să facă aprecieri;
d) să relanseze discuția, prin repetarea ultimului cuvînt sau a ultimei fraze emise.
250
47. Prin focus-grup, ca metodă de colectare de date în cadrul unei cercetări de marketing,
nu se urmărește:
a) testarea unei idei sau a unui concept nou de produs;
b) studierea atitudinii și comportamentului consumatorilor;
c) studierea nevoilor de bază a consumatorilor;
d) obținerea de informații confidențiale.
48. Specialiştii definesc cercetarea de marketing, ca fiind:

a) procesul de pregătire, culegere, analiză, interpretare şi utilizare a datelor şi informaţiilor
referitoare la o situaţie de marketing, folosind metode, procedee şi tehnici de marketing,
în scopul fundamentării unei decizii;
b) procesul de pregătire, organizare și coordonare a întregii activități realizate de o firmă,
folosind metode, procedee şi tehnici specifice, în scopul fundamentării unei decizii;
c) procesul prin care sunt anticipate evenimente referitoare la o situaţie de marketing sau
management, folosind metode, procedee şi tehnici de marketing și management, în
scopul fundamentării unei decizii;
d) procesul de pregătire, culegere, analiză, interpretare şi utilizare a datelor şi informaţiilor
referitoare la o situaţie de management, folosind metode, procedee şi tehnici specifice, în
scopul fundamentării unei decizii.
49. Din categoria obiectivelor specifice cercetării de marketing, nu fac parte următoarele
obiective:
a) previzionarea activității de marketing;
b) organizarea și coordonarea întregii activități, realizate de firmă;
c) fundamentarea deciziilor de marketing;
d) descrierea unor situaţii, având la bază informaţii culese asupra unor fapte sau
evenimente.
50. Cercetările de marketing, care au în vedere identificarea relaţiilor dintre variabile, de

tip cauză-efect, se numesc:
a) cercetări predictive;
b) cercetări descriptive;
c) cercetări exploratorii;
d) cercetări cauzale.
 Bibliografie:
1. Cătoiu I. (coord.), Cercetări de marketing, Ed. Uranus, Bucureşti, 2002
2. Gherasim T., Gherasim A., Cercetări de marketing, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
3. Datculescu P., Cercetări de marketing, Ed. Brandbuilders Grup, Bucureşti, 2006
4. Plăiaş I. (coord.), Cercetări de marketing, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008
5. Sabou F., Cercetări de marketing. Suport de curs, FSEII - Universitatea de Vest „Vasile
251
6. Schebesch K.B., Cercetări de marketing și procese de învăţare , Ed. Casa Cărţii de Știinţă,
Cluj-Napoca, 2009
7. Schebesch K.B., Pop N.Al., Pelău C., Marketing computaţional – o nouă paradigmă în
marketingul contemporan, A New Paradigm in Contemporary Marketing – Computational
Marketing, Romanian Journal of Marketing, 1 (2010), January-March, pg. 36-73
8. Someşan C., Bazele cercetării de marketing, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002
1–a 2–c 3–d 4–b 5–c 6–c 7–d 8–b 9–b 10–a
11–d 12–a 13–b 14–c 15–a 16–a 17–c 18–a 19–c 20–a
21–b 22–c 23–a 24–b 25–d 26–a 27–a 28–c 29–a 30–a
31–a 32–b 33–c 34–d 35–c 36–b 37–c 38–a 39–b 40–d
41–a 42–c 43–d 44–a 45–c 46–d 47–d 48–a 49–b 50–d
252
26. MARKETING DIRECT
 MARKETING
1. Noțiuni introductive asupra marketingului direct
2. Mixul de marketing direct
3. Tehnici și instrumente de vânzare și comunicare folosite în marketingul direct
4. Planificarea marketingului direct
5. Strategii de marketing direct
6. Campania specifică marketingului direct
7. Evaluarea acțiunilor de marketing direct
8. Managementul relațiilor cu clienții
 Teste grilă:
1. Abordarea, prezentarea, răspunsul la întrebări, depășirea obiecțiilor și finalizarea
vânzărilor sunt sarcini specifice agentului de vânzări în atingerea obiectivului de:
a) prospectare a pieței;
b) comunicare a informațiilor despre produsele și serviciile firmei;
c) culegerea de informații;
d) vânzarea produselor și serviciilor.
2. Cumpărarea mai mult decât odată, dar a unui alt produs / serviciu al companiei, prin
dezvoltarea relației de afaceri (stimularea încrederii) și înțelegerea nevoilor (ajutor, bani,
urgență) definește vânzarea de tip:
a) re-selling (re-vânzarea);
b) up-selling (vânzarea ascendentă);
c) cross-selling (vânzarea încrucișată);
d) net-selling (vânzarea cuib).
3. Selecționarea clientului sau culegerea de informații despre clientul potențial (nevoi,

decizia de achiziție, caracteristici personale, stil de cumpărare) sau efectuarea unei vânzări
imediate, descrie etapa procesului eficient de vânzarea numită:
a) prospectarea și trierea pieței;
b) pre abordarea;
c) depășirea obiecțiilor;
d) urmărirea și întreținerea în exploatare.
253
26. Marketing direct
4. Indicați care dintre următoarele aspecte sunt tehnici ale ascultării active:
a) reformulați spusele persoanei și retransmiteți-le, adresându-vă direct;
b) adresați -vă persoanei pe nume;
c) complimentați comportamentul, înfățișarea sau bunurile unei persoane, apoi precizați și
de ce vă plac acele aspecte complimentate;
d) toate variantele indicate.
5. Indicați elementele ce compun un plan de marketing direct:

a) analiza mediului de marketing al organizație, obiectivele planului, ținta vizată, strategia
de marketing folosită, strategia de contact, bugetul și elementele de coordonare, control
și evaluare;
b) segmentarea pieței globale, id entificarea profilului consumatorului, selectarea
publicului țintă, dezvoltarea strategiilor de poziționare și dezvoltarea mixului de
marketing;
c) analiza de potențial, obiectivele planului, strategiile de marketing și evaluarea /
corectarea lor;
d) planul de marketing direct nu are componente distincte, diferite de cele ale planului de
marketing tradițional.
6. Obiectivele unui plan de marketing direct sunt:

a) creșterea cifrei de afaceri și a profitului acțiunilor de marketing direct;
b) fidelizarea clienților;
c) generarea de comenzi directe (vânzări), pregătirea vânzărilor firmei și crearea de trafic
la punctele de activitate ale firmei;
d) comunicarea directă, personală și eficientă cu clienții.
7. Determinați valoarea de adevăr a următoarei afirmații: „Prin strategia de contact

organizația stabilește realizarea obiectivelor propuse prin planul de marketing direct”.
a) adevărată;
b) parțial adevărată;
c) falsă;
d) parțial falsă.
8. Procesul prin care se identifică oportunitățile de marketing, resursele necesare, se

determină obiectivele de marketing și se dezvoltă un program care să implementeze și să
controleze toate activitățile de marketing se numește:
a) strategie de marketing;
b) plan de marketing;
c) planificare de marketing;
d) tactică de marketing.
9. Determinarea bugetului de marketing direct se poate face cu ajutorul următoarelor

metode:
254
a) metoda Hi pătrat, metoda analogiei, metoda deducției logice;
b) metoda procentajului din cifra de afaceri, metoda alinierii la concurență, metoda bazată
pe obiective și căi promoționale;
c) metoda lui Kano, metoda lui Fishbein;
d) toate variantele prezentate.
10. Strategia de marketing direct se definește ca fiind:

a) componenta planificării strategice de marketing, aplicată la toate nivelurile, tactica
operațională ce deschide posibilități considerabile în colectarea, analizarea și urmărirea
informațiilor referitoare la clienți;
b) modul concret de alocare a resurselor pentru dimensionarea adecvată a structurii
fabricației sau a mărfurilor comercializate;
c) conștientizarea, informarea, educarea, redarea plăcerii, preferinței și convingerea că
acel produs / serviciu merită cumpărat;
d) procesul în urma căruia se stabilește realizarea obiectivelor propuse prin planul de
marketing direct.
11. Cum se clasifică strategiile de marketing direct din punct de vedere al bazelor de date
utilizate în cadrul campaniilor de marketing direct?
a) strategii de marketing direct individuale, integrate și independente;
b) strategii de diferențiere, concentrare și al prețului cel mai mic;
c) strategii cu suport de resurse interne, cu suport de resurse externe și strategii mixte;
d) strategii având ca suport informații interne, informații externe și având ca suport
informații interne şi externe.
12. Strategia care este utilizată de firmele care încearcă să se deosebească de concurenți
în aplicarea marketingului direct este cunoscută sub numele de:
a) strategia de lansare a produsului / serviciului;
b) strategia de facilitare;
c) strategia diferențiată;
d) strategia selectivă.
13. Strategia pregătirii vânzărilor se definește ca fiind:

a) componenta planificării strategice de marketing, aplicată la toate nivelurile;
b) tactica operațională ce deschide posibilități considerabile în colectarea, analizarea și
urmărirea informațiilor referitoare la clienți;
c) strategia care presupune existența unei baze de date corespunzătoare, care să permită
firmei să obțină toate informațiile necesare legate de clienții săi, în vederea realizării unei
campanii reușite de marketing direct;
d) strategia care presupune orientarea campaniilor de marketing direct înspre
consumatorii individuali (persoane fizice), utilizând medii de comunicare care să permită o
acoperire cât mai mare a acestui segment de consumatori.
255
14. Demersul strategic ce presupune desfășurarea campaniilor de marketing direct în
anumite momente sau perioade ale activității organizației, localizate la nivelul unui an
calendaristic poartă denumirea de:
a) strategie permanentă;
b) strategie asociativă;
c) strategie exclusivă;
d) strategie periodică.
15. Demersul strategic prin care firma apelează la prestatorii externi specializați, în
vederea implementării marketingului direct se numește:
a) strategia diferențiată;
b) strategia cu suport de resurse externe;
c) strategia pregătirii vânzărilor;
d) toate variantele corecte.
16. Stabiliți valoarea de adevăr a afirmației: „Firmele trebuie să-și dispună strategic forțele
de vânzări, astfel încât acestea să viziteze clientul potrivit, într-un anumit interval de timp
și în modalitatea potrivită.”
a) adevărat;
b) fals;
c) parțial adevărat;
d) parțial fals.
17. Elemente care trebuie avute în vedere atunci când se realizează o campanie de
marketing direct sunt:
a) definirea problemei și găsirea soluțiilor, enumerarea variantelor de acțiune, culeg erea
informațiilor cu privire la variantele posibile de acțiune și estimarea acestora, identificarea
variantei favorabile, dezvoltarea și implementarea variantei adoptate și evaluarea
rezultatelor;
b) constituirea și utilizarea bazelor de date, comunicarea directă cu clientul;
c) lansarea unui produs pe piață, dezvoltarea lui și evitarea declinului acestuia;
d)constituirea și utilizarea bazelor de date, comunicarea directă cu clientul și măsurarea
răspunsurilor clienților, care să ducă în final la achiziția produselor / serviciilor.
18. Pregătirea și formarea ofertei de produse / servicii, exprimarea campaniei în cuvinte și

acțiunile promoționale propriu -zise sunt specifice campaniei de marketing direct, cuprinse
în etapa:
a) de dezvoltare a campaniei;
b) de implementare a procesului de selecție a clienților;
c) de planificare a campaniei;
d) de evaluare și control a campaniei.
19. Ce presupune organizarea și desfășurarea unor campanii eficiente de marketing

direct?
256
a) măsurarea, testarea, selecția, personalizarea și flexibilizarea activităților unei campanii
de marketing direct;
b) segmentarea pieței globale, identificarea profilului consumatorului, selectarea
publicului țintă, dezvoltarea strategiilor de poziționare și dezvoltarea mixului de
marketing;
c) stabilirea unor obiective clare, alegerea mediilor și a suporturilor specifice marketingului
direct, crearea mesajelor specifice, stabilirea suportului logistic si planificarea campaniei;
d) furnizarea de informații asupra structurii și dinamicii patrimoni ului, a stadiului
desfășurării proceselor economice, a rezultatelor obținute la sfârșitul unei perioade de
gestiune.
20. Expresia procentuală a numărului consumatorilor care au comandat (cumpărat) direct

produsul, ce a făcut obiectul campaniei, în numărul total al consumatorilor care au
reacționat în urma campaniei, definește indicatorul eficientei acțiunilor și campaniilor de
marketing direct numit:
a) rata de răspuns a campaniei;
b) rata de conversie a campaniei;
c) costul unitar al comenzii directe;
d) coeficientul de utilizare a capacităților.
21. Arătați care este indicatorul în baza căruia se determină dimensiunea unei campanii de
marketing direct?
a) costul la 1000;
b) baza de date (număr mare de segmente);
c) cifra de afaceri a firmei obținută în u rma campaniei de marketing direct;
22. Indicați care dintre următoarele aspecte reprezintă beneficiile marketingului direct?
a) determină strategiile de produs și plasament să funcționeze mai bine;
b) ajută la cunoașterea pieței de consum și consolidează formarea prețurilor și tarifelor;
c) susține dezvoltarea pieței de produse și servicii, realizează abordări unidimensionale a
performanțelor agentului de vânzări, remodelează procesul de selectare si formare a
personalului;
d) determină celelalte strategii de comunicare să funcționeze mai bine și invers,
preschimbă interesul în vânzări, generează clienți potențiali și oportunitatea relaționării cu
aceștia.
23. Urmărirea aspectelor legate de ceea ce dorim să gândească sau să simtă clienții noștri
ca rezultat al utilizării produsului sau serviciului, pe care noi am putea să-l explicăm
clienților, definește:
a) managementul relației cu clientul;
b) marketingul relației cu clientul;
c) marketingul responsabilității sociale;
d) marketingul experimental.
257
24. În administrarea managementului relației cu clientul, selectarea clienților este definită

ca fiind:
a) perioada decisivă în care ambele părți schimbă informații;
b) perioada administrată împreună cu clienții și nevoile adiționale identificate în timp și
satisfăcute acolo unde este posibil;
c) procesul în urma căruia va fi ales cel mai potrivit client pentru firmă;
d) procesul în urma căruia va fi aleasă cea mai bună cale de a diferen ția firma față de
concurență.
25. Marketingului relației cu clientul din perspectiva firmei poate fi definit ca:
a) modul de îmbunătățire a păstrării clienților și a loialității acestora;
b) facilitarea mijlocului de a cumpăra produsul pe care îl doresc clienții la un preț
competitiv;
c) facilitarea modului în care dorim să gândească sau să simtă clienții noștri;
d) modul cel mai potrivit de a proteja mediul înconjurător de acțiunile clienților.
26. Faptul că reprezentații de vânzări petrec în prezent prea mult timp vânzând către
clienți mai mici și mai puțin profitabili, în loc să-și concentreze o mai mare parte a
eforturilor lor pe vânzarea către clienți mai mari și mai profitabili este un lucru:
a) bun;
b) relativ bun;
c) negativ;
d) nu foarte bun.
27. Printre modalitățile de îmbunătățire a productivității forței de vânzări, folosite de

firmele ce folosesc marketingul direct se numără:
a) mărirea efectivului și responsabilităților forței de vânzări interne;
b) simplificarea tinerii evidențelor și operațiunilor administrative;
c) instruirea reprezentanților de vânzări pentru a folosi „puterea telefonului“;
28. Marcați indicatorul cheie ce urmărește performanțele de vânzări:

a) rata rentabilității investiției personale;
b) costul mediu pe vizită la client;
c) venitul mediu al clientului;
d) cifra de afaceri.
29. Definirea factorului ce urmează să fie evaluat și determinarea modului în care acesta
poate fi evaluat, reprezintă:
a) scopul testării de marketing direct;
b) obiectivul testării de marketing direct;
c) testarea răspunsurilor și ratelor de succes ale vânzării;
d) conținutul strategiei de marketing direct.
258
30. Principalele forme de testare a ratelor răspunsului și ratelor vânzărilor în marketingul

direct sunt:
a) comanda prin poștă, site-ul web și SMS-ul telefoanelor mobile;
b) e-mailul, rețelele de socializare și chestionarul on-line;
c) analiza regresiei și diagrama venitului;
d) intervalul de siguranță, nivelul de importanță a răspunsurilor și dimensiunea
eșantionului.
31. Marketingul direct este definit de Asociația Americană de Marketing Direct (DMA), ca
fiind:
a) un sistem interactiv de marketing, care utilizează unul sau mai multe mijloace de
comunicare pentru a obține un răspuns măsurabil, care poate duce, în anumite cazuri,
până la achiziție;
b) un sistem clasic de marketing, prin care comunicarea se realizează indirect;
c) un sistem interactiv de marketing, prin care comunicarea se realizează indirect, care
utilizează unul sau mai multe mijloace de comunicare pentru a ob ține un răspuns
măsurabil, care poate duce, în anumite cazuri, până la achiziție;
d) un sistem de marketing în care comunicarea nu este interactivă, care utilizează unul sau
mai multe mijloace de comunicare pentru a obține un răspuns măsurabil, care poate duce,
în anumite cazuri, până la achiziție .
32. În literatura de specialitate se menționează Regula „40-40-20”, care menționează că

succesul de ansamblu al unei campanii de marketing direct este determinat de:
a) utilizarea bazelor de date (30%), elaborarea ofertei (30%) și comunicarea directă (40%);
b) utilizarea bazelor de date (20%), elaborarea ofertei (40%) și comunicarea directă (40%);
c) utilizarea bazelor de date (40%), elaborarea ofertei (40%) și comunicarea directă (20%);
d) utilizarea bazelor de date (50%) și comunicarea directă (50%).
33. În ce an s-a înființat Asociația Română de Marketing Direct (ARMAD)?

a) 2001;
b) 2003;
c) 2010;
d) 2000.
34. Procesului integrării marketingului direct în cadrul organizaţiei, presupune parcurgerea

următoarelor etape:
a) integrarea sistematică, integrarea proceselor de management și integrarea financiară;
b) integrarea conceptuală, integrarea operaţională și integrarea strategiei generale în cadrul
organizaţiei;
c) integrarea conceptuală, integrarea resursei umane și integrarea proceselor de
management;
d) integrarea conceptuală, integrarea operaţională și integrarea organizaţională.
259
35. Cele mai importante medii de comunicare, utilizate în marketingul direct sunt:
a) radioul, presa scrisă, cinematograful;
b) poşta, telefonul, internetul;
c) presa scrisă, radioul, cinematograful;
d) radioul, publicitatea exterioară, cinematograful.
36. Componentele mixului de marketing direct sunt:

a) bazele de date, oferta, comunicarea, logistica;
b) produsul, prețul, promovarea, distribuția, logistica;
c) logistica, oferta, comunicarea;
d) comunicarea, promovarea, prețul, oferta.
37. Principalele caracteristici, specifice marketingului direct, sunt:

a) comunicarea se realizează indirect și nu este interactivă;
b) comunicarea nu este interactivă, se realizează indirect, la nivel individual;
c) comunicarea este interactivă, se realizează indirect, la nivel individual;
d) comunicarea este interactivă, se realizează direct, la nivel individual.
38. În marketingul direct, integrarea operațională presupune:

a) cunoașterea și analiza tuturor activităților firmei, care vor fi influențate de aplicarea
marketingului direct;
b) crearea în cadrul firmei a unui compartiment de marketing direct;
c) crearea în cadrul firmei a unui compartiment specializat, care să concentreze întreaga
activitate specifică a marketingului direct;
d) cunoașterea și analiza tuturor activităților de management, din cadrul firmei .
39. Din mixul de marketing, specific marketingului direct, nu fac parte:

a) bazele de date și oferta;
b) bazele de date și logistica ;
c) resursa umană și rentabilitatea;
d) logistica și comunicarea.
40. În marketingul direct, comunicarea:

a) se realizează indirect;
b) nu este interactivă;
c) este interactivă;
d) nu se realizează la nivel individual.
41. În marketingul direct, baza de date reprezintă:

a) un ansamblu structurat de informații legate de furnizorii efectivi ai firmei ;
b) o listă cu denumirea principalilor furnizori și clienți ai firmei;
c) o listă cu denumirea tuturor angajaților firmei ;
d) un ansamblu structurat de informații legate de clienții efectivi și potențiali ai firmei.
260
42. În funcție de proveniența informațiilor, bazele de date ale unei firme pot fi constituite
din două tipuri de fișiere:
a) fișiere primare și fișiere secundare;
b) fișiere individuale și fișier e generale;
c) fișiere text și fișiere numerice;
d) fișiere interne și fișiere externe.
43. Oferta, în marketingul direct este:

a) o sinteză a tuturor componentelor mixului de marketing tradiţional;
b) o enumerare a principalelor produse comercializate de firmă;
c) un ansamblu de informații legate de prețurile produselor comercializate de firmă ;
d) o lista cu principale produse specifice firmei.
44. Logistica, în marketingul direct, se referă la:

a) activităţile similare distribuţiei comerciale, realizate în contextul marketingului
tradiţional;
b) activităţile similare distribuţiei fizice, realizate în contextul marketingului tradiţional,
adaptate însă la specificul marketingului direct;
c) activităţile similare promovării, realizate în contextul marketingului tradiţional, adaptate
însă la specificul marketingului direct;
d) activităţile similare politicii de preț, realizate în contextul marketingului tradiţional,
adaptate însă la specificul marketingului direct.
45. Care din următoarele caracteristici nu sunt specifice marketingului direct?

a) comunicarea nu se realizează la nivel individual;
b) comunicarea se realizează direct;
c) comunicarea este interactivă;
d) comunicarea se realizează la nivel individual.
46. Integrarea organizațională, în marketingul direct, presupune:

a) cunoașterea și analiza tuturor activităților firmei, care vor fi influențate de aplicarea
marketingului, în general;
b) cunoașterea și analiza tuturor activităților firmei, care vor fi influențate de aplicarea
marketingului direct;
c) crearea în cadrul firmei a unui compartiment specializat, care să concentreze întreaga
activitate specifică marketingului direct;
d) cunoașterea și analiza tuturor activităților de management și marketing din cadrul firmei.
47. În general, atunci când o firmă își realizează o bază de date, în vederea aplicării
marketingul direct, sunt parcurse următoarele etape:
a) conceperea, dezvoltarea și eficientizarea bazei de date;
b) conceperea, dezvoltarea, administrarea, evaluarea și rentabilizarea bazei de da te;
c) conceperea și rentabilizarea bazei de date;
d) conceperea, administrarea, evaluarea, controlul și rentabilizarea bazei de date.
261
48. Un reprezentant de vânzări căruia nu i se cere sau nu i se permite să preia o comandă

și a cărui sarcină principală este de a câștiga bunăvoința sau de a educa utilizatorul actual
sau potențial, îndeplinește rolul de:
a) misionar;
b) tehnician;
c) comerciant;
d) persoană care vinde soluții.
49. Sarcina specifică numită – alocare – ce conduce la îndeplinirea unui obiectiv specific în
vânzări se descrie astfel:
a) căutarea clienților potențiali și informațiilor despre ei;
b) abordarea, prezentarea, răspunsul la întrebări, depășirea obiecțiilor și finalizarea
vânzărilor;
c) alegerea clienților prioritari de produse, în per ioadele în care cererea este mai mare
decât oferta;
d) comunicarea informațiilor despre produsele şi serviciile firmei.
50. Cele patru componente ale retribuirii forței de vânzări, după Kotler Ph. și Keller K.L.
sunt:
a) suma fixă, suma variabilă, plafonul cheltuielilor și avantajele suplimentare;
b) retribuția orară, contribuția la fondul privat de pensii și sănătate, acțiuni la firmă și
obligațiuni la principalele fonduri de investiții;
c) salariul, indemnizația, subvenția și beneficiul activității de vânzare;
d) salariul, plafonul cheltuielilor suplimentare și contribuția la fondul privat de pensii și
sănătate.
 Bibliografie:
1. Blaga R.L., Marketing direct. Note de curs, FSEII - UVVG Arad, 2019
2. Betttger F., Cum am devenit expert în vânzări?, Ed. Curtea Veche Publishing, București,
2011
3. Duma D., Marketing direct. Note de curs, FSEII - UVVG Arad, 2019
4. Gay R., Charlesworth A., Esen R., Marketing on-line, o abordare orientată spre client, Ed.
All, Bucureşti 2009
5. Heidema J.M., Agentul pasionat – manual util agenților de asigurări de viață, Ed.
Transilvania Expres, Brașov, 2007
6. Hirschmann W.R., Marketing direct – Secretele corespondenței și comunicării de succes,
Ed. All Educational, București, 2012
7. Kotler Ph., Keller K. L., Managementul marketingului – ediția V , Ed. Teora, Bucureşti,
2008
8. Pease Al., Pease B., Abilități de comunicare, Ed. Curtea Veche Publishing, București,
2013
262
9. Sabou F., Marketing direct. Note de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
10. Stone M., Bond A., Blake E., Ghidul complet al marketingului direct şi interactiv, Ed. Bic
All, Bucureşti, 2006
11. Vegheş C., Marketing direct, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003
12. Vegheş C., Cătoiu I., Marketing direct – alternativa strategică în politica de comunicaţie
a organizaţiei, Ed. ASE, Bucureşti, 2003
13.Watzke-Otte S., Small talk – tehnici de comunicare, Ed. All, București, 2010
14. Xeuxet L., Regulile de aur ale marketingului direct, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008
15. www.armad.ro
1– d 2– c 3– b 4– a 5– a 6– c 7– c 8– c 9– b 10– a
11– d 12– c 13– c 14– d 15– b 16– c 17– d 18– a 19– c 20– b
21– b 22– d 23– a 24– c 25– a 26– c 27– d 28– b 29– b 30– a
31– a 32– c 33– b 34– d 35– b 36– a 37– d 38– a 39– c 40– c
41– d 42– d 43– a 44– b 45– a 46– c 47– b 48– a 49– c 50– a
263
27. MARKETING INTERNAŢIONAL
 MARKETING
1. Conceptul de marketing internaţional
2. Evaluarea mediului în marketingul internațional
3. Studierea piețelor externe
4. Cercetarea în marketingul internaţional
5. Produsul în marketingul internațional
6. Determinarea prețurilor pe piețele internaționale
7. Distribuţia produselor în marketingul internațional
8. Promovarea în marketingul internațional
9. Planificarea activității firme i în marketingul internațional
 Teste grilă:
1. În marketingul internațional, c ele mai importante tehnici de cercetare, sunt:
a) analiza prin deducție, analiza cererii de produse sau servicii, indicatorii factoriali
multipli, studii competitive, studii de mediu, tehnica macroanchetei;
b) solvabilitatea, lichiditatea, analiza cererii de produse sau servicii, analiza prin deducţie,
indicatorii factoriali multipli, studii competitive, studii de mediu, tehnica macroanchetei;
c) pragul de rentabilitate, indicatorii factoriali multipli, studii competitive, studii de mediu,
tehnica macroanchetei;
d) indicatorii factoriali multipli, studii competitive, studii de mediu, durata de rotație a
creanțelor, durata de rotație a datoriilor.
2. Segmentarea piețelor, în funcție de rata de folosință a produsului, se face având în

vedere criteriile:
a) economice;
b) culturale;
c) de comportament;
d) geografice.
3. În funcție de condițiile concrete de pe piață, în marketingul internațional, se pot utiliza

următoarele metode de planificare:
a) metoda BCG, metoda lui Reilly, metoda GE, metoda intervalului pre țului de referință,
metoda pragului de rentabilitate;
264
27. Marketing internaţional
b) metoda grafică, metoda impactului profitului asupra strategiei pieței, metoda lui Reilly
și metoda scenariilor;
c) metoda Boston Consulting Group, metoda General Electric, metoda impactului
profitului asupra strategiei pieței și metoda scenariilor ;
d) metoda valorii percepute, metoda prețului standard, metoda General Electric, metoda
intervalului prețului de referință.
4. Care din următoarele tehnici, nu sunt specifice cercetării în domeniul marketingului

internațional:
a) indicatori factoriali multipli;
b) tehnica macroanchetei;
c) studiile competitive;
d) pragul de rentabilitate.
5. Analiza prin deducţie, utilizată în marketingul internațional, presupune:

a) utilizarea indicatorilor factoriali multipli, care măsoară potenţialul pieţei în mod
indirect;
b) utilizarea informaţiilor disponibile despre produse similare, ca bază pentru deducerea
informaţiilor necesare pieţei analizate;
c) analiza activității concurenţilor;
d) măsurarea avantajelor competitive.
6. Segmentarea unei piețe internaționale, nu este eficientă, dacă:

a) segmentele sunt suficient de mari pentru a fi profitabile;
b) segmentele sunt accesibile consumatorului;
c) segmentele nu sunt măsurabile;
d) segmentele sunt distincte.
7. În funcție de structura industrială, în marketingul internațional, țările se clasifică, astfel:

a) țări foarte dezvoltate, țări dezvoltate, țări subdezvoltate și țări foarte subdezvoltate;
b) țări cu o economie de subzistenţă și țări cu o economie industrializată;
c) țări cu venit ridicat, țări cu venit mediu și țări cu venit scăzut ;
d) ţări cu o economie de subzistenţă, ţări cu o economie exploatatoare de materie primă,
ţări cu o economie în curs de industrializare și ţări cu o economie industrializată .
8. Segmentarea piețelor, î n funcție de veniturile consumatorului, se face având în vedere

criteriile:
a) demografice;
b) economice;
c) culturale;
d) geografice.
9. În tehnica de cercetare, specifică marketingului internațional, numită „analiza cererii de

produse sau servicii”, nu sunt evidențiate următoarele elemente:
265
a) nevoia potențială, cererea potențială;
b) nevoia efectivă, cererea efectivă, nevoia potențială, cerer ea potențială ;
c) cota de piață, cota relativă de piață;
d) nevoia efectivă, cererea efectivă.
10. Pentru evaluarea atractivității unei piețe internaționale, se utilizează următorii factori :
a) mărimea pieţei, rata de creştere a pieţei, reglementările guvernamentale existente,
stabilitatea economică şi politică;
b) mărimea pieţei, rata de creştere a pieţei, cota de piață, cota relativă de piață,
reglementările guvernamentale existente, stabilitatea economică şi politică;
c) mărimea pieţei, rata de creştere a pieţei, modalitățile de promovare, reglementările
guvernamentale existente, stabilitatea economică şi politică;
d) mărimea pieţei, calitatea sistemului de distribu ție, rata de creştere a pieţei,
reglementările guvernamentale existente, stabilitatea economică şi politică.
11. Pentru evaluarea avantajelor competitive ale unei piețe internaționale, se utilizează
următorii factori:
a) cota de piaţă relativă, politica financiar-valutară, marja de profit, calitatea sistemului de
distribuţie, promovarea efectuată;
b) cota de piaţă deţinută de fiecare concurent, accesul la produsul analizat, marja de
profit, calitatea sistemului de distribuţie, promovarea efectuată;
c) cota de piaţă deţinută de fiecare concurent, politica bancară, politica valutară, accesul la
produsul analizat, marja de profit;
d) cota relativă de piață, accesul la produsul analizat, politica fiscală, politica bancară,
marja de profit, calitatea sistemului de distribuţie, promovarea efectuată.
12. Segmentarea piețelor, î n funcție de motivația consumatorului, se face având în vedere

criteriile:
a) culturale;
b) demografice;
c) economice;
d) de comportament.
13. Observarea, utilizată în cercetările de marketing internațional, este:

a) o metodă de cercetare;
b) un instrument de cercetare;
c) un procedeu specific marketingului internațional;
d) o tehnică de cercetare.
14. Compania care utilizează strategia de standardizare de la o piață internațională la alta,

marketing mixul specific pieței domestice, iar conceptul de marketing este transferat de la
țara de origine spre piețele externe, fiind adaptat acestora doar dacă e nevoie, manifestă:
a) o orientare globală;
b) o orientare către țara de origine a acesteia;
266
c) o orientare multinațională;
15. Marcați valoarea de ad evăr a afirmației: „Componentele fizice de bază (nucleu) ale
produsului trebuie analizate cu atenție, pentru a satisface cât mai deplin cerințele
cumpărătorilor externi; ele nu pot fi schimbate, înlăturate, ci doar adaptate.”
a) falsă;
b) adevărată;
c) parțial adevărată;
d) parțial falsă.
16. Ce categorie de marcă (brand) se utilizează la produse standardizate și depinde de

convergența gusturilor?
a) marca firmei;
b) marca comercială;
c) marca globală;
d) marca de produs sau serviciu.
17. Indicați factori i care influențează standardizarea politicilor de produs.

a) mobilitatea consumatorului, produsele industriale, recuperarea investițiilor;
b) caracteristicile pieței, factorii culturali, competiția, caracterul firmei;
c) natura produsului, cererea, taxele locale, inflația;
d) reglementările guvernamentale, rata de schimb, zonele libere și prețurile de transfer.
18. În marketingul internațional, avantajul competitiv cu privire la politica de produs se

creează de obicei în zona?
a) componentelor tangibile;
b) elementelor de bază ale produselor;
c) serviciilor adiționale;
d) serviciilor adiționale și componentelor tangibile.
19. Internaționalizarea firmelor de produse industriale nu se poate face prin:

a) colaborarea cu alte firme specializate, amplasate în țări diferite;
b) urmarea în străinătate a clienților indigeni;
c) demararea unor noi afaceri în țară, de către firmele tradiționale;
d) dezvoltarea investițiilor străine directe.
20. Prima etapă în lansarea unui produs nou pe o piață internațională este:
a) elaborarea produsului;
b) testarea pieței;
c) identificarea ideilor de produse noi;
d) analiza produsului.
21. În abordarea piețelor internaționale, o firmă are la dispoziție următoarele posibilități:
267
a) vânzarea produsului pe piețele internaționale, fără nici o modificare;
b) modificarea produselor, potrivit specificului diferitelor țări;
c) elaborarea de noi produse pentru piețele străine, încorporarea tuturor diferențelor într-
un singur produs și introducerea unui singur produs global;
d) toate variantele amintite mai sus.
22. Indicați factorii de mediu care influențează decizia de stabilire a prețurilor în

marketingul internațional:
a) marca, durabilitatea și calitatea, țara de origine, serviciile post -vânzare;
b) reglementările legale, caracteristicile și preferințele consumatorilor, ofertele
competitive;
c) costul, strategia firmei cu privire la prețuri, caracterul firmei, competiția;
d) barierele non-comerciale, tarifele vamale, inflația, cotațiile de preț.
23. Strategia în care stabilirea prețului se bazează pe percepția cumpărătorilor asupra

valorii și nu pe costul vânzătorului, prețul este luat împreună cu toate celelalte variabile
ale mixului de marketing, înainte ca programul de marketing să fie stabilit se numește:
a) strategia determinării prețului în funcție de concurență;
b) strategia determinării prețului în funcție de costuri;
c) strategia determinării prețului în funcție de cerere;
d) strategia determinării prețului în funcție de produs.
24. În stabilirea prețurilor, în cele mai multe cazuri, firmele se orientează în funcție de:
a) costuri și rentabilitate;
b) cerere și prag de rentabilitate;
c) cerere, costuri și concurență;
d) cerere, costuri și profit.
25. Principalele tendințe mondiale, în sistemul de distribuție sunt:

a) scăderea ponderii marilor detailiști internaționali, creșterea prețurilor produselor de pe
piețele externe;
b) creșterea ponderii marilor detailiști internaționali, creșterea numărului detailiștilor
internaționali;
c) creșterea ponderii marilor detailiști internați onali, scăderea numărului detailiștilor
internaționali;
d) creșterea prețurilor produselor de pe piețele externe, scăderea numărului detailiștilor
internaționali.
26. Societățile comerciale care activează pe piețele internaționale pot folosi, în general,
următoarele sisteme de distribuție:
a) vânzarea directă către consumatorii din străinătate, prin forțe proprii de vânzare;
b) folosirea intermediarilor din aceeași țară cu producătorul;
c) folosirea intermediarilor din țări străine;
d) toate variantele amintite mai sus.
268
27. Criteriile cele mai importante de alegere a canalului de distribuție sunt:

a) obiectivele de business și cele de marketing;
b) selectarea ideilor de noi produse, determinarea prețurilor și alegerea mediilor de
comunicare;
c) natura produsului, potențialul de marketing al firmei, acoperirea piețelor,
caracteristicile pieței și consumatorului;
28. Indicați componentele sistemului logistic:

a) produsul, prețul, promovarea și distribuția fizică;
b) transportul, prelucrarea comenzilor, controlul stocurilor și amplasarea facilităților fizice;
c) plata în avans, scrisoarea de credit, încasarea documentară;
d) contul deschis, consignația și dumpingul.
29. Care din următoarele elemente sunt specifice activității de promovare, în marketingul
internațional?
a) reclama, sponsorizările, publicitatea, organizarea depozitelor;
b) distribuția, publicitatea, târgurile și expozițiile;
c) reclama, sponsorizările, publicitatea, ambalarea, sortarea;
d) reclama, sponsorizările, publicitatea, târgurile și expozițiile.
30. Indicați care dintre elementele de mai jos, sunt bariere în calea reclamei
internaționale?
a) cultura și legislația națională;
b) oferta, distribuția și logistica națională;
c) veniturile, predispoziția către economie și asumarea riscului manifestat de către
cetățenii unei țări;
d) toate variantele de mai sus.
31. Mediul tehnologic cuprinde:

a) comportamentul consumatorului;
b) cercetare științifică, licențele și brevetele tehnologice, nivelul tehnic al utilajelor;
c) consumul populației;
d) șomajul, cercetarea științifică, licențele și brevetele tehnologice, nivelul tehnic al
utilajelor.
32. Elementele mediului tehnologic influențează:

a) productivitatea muncii, costurile și calitatea produselor;
b) nivelul taxelor vamale;
c) stabilitatea monedei naționale;
d) inflația.
33. Principala caracteristică a țărilor postindustriale este:
269
a) procentaj mic al populației active;
b) gradul de urbanizare scăzut;
c) nivel scăzut al salariilor;
d) sectorul serviciilor, care reprezintă peste 50% din PIB.
34. Principala caracteristică a țărilor industrializate este:

a) populația ocupată în agricultură scade substanțial;
b) rata alfabetizării scade;
c) nivelul salariilor scade brusc;
d) ponderea deținătorilor de bunuri de folosință îndelungată scade.
35. Guvernele țărilor lumii, pot fi grupate în:

a) sistemul bipartid și sistemul cu partid unic;
b) republici democrate, dictaturile, monarhia;
c) sistemul multipartid și monarhia;
d) sistemul cu partid unic și monarhia.
36. Embargourile sunt acțiuni guvernamentale menite să:

a) împiedice fluxurile libere de bunuri și servicii;
b) stimuleze fluxurile de mărfuri alimentare;
c) controleze exportul mărfurilor către anumite țări;
d) reglementeze comportamentul în afacerile internațional e.
37. Marketingul internațional asigură satisfacerea și identificarea nevoilor:

a) clienților de pe piețele externe, internaționale și globale;
b) clienților dintr-o singură țară;
c) numai clienților din țările dezvoltate;
d) numai clienților din țările emergente.
38. Marketingul internațional are un caracter:

a) static;
b) identic cu cel intern;
c) receptiv față de cerințele pieței interne;
d) mai complex decât cel intern.
39. Mediul cultural este reprezentat prin:

a) religie, tradiții, obiceiuri, valori;
b) forma de guvernământ a statului;
c) principalele zone de liber schimb;
d) restricții la export.
40. Componenta principală a culturii unui popor este:

a) religia;
b) estetica;
270
c) limba;
d) politica.
41. Cultura materială are două părți componente:

a) inflația și șomajul;
b) cererea și produsul;
c) piața și concurența;
d) tehnologia și economia.
42. Drepturile de proprietate intelectuală se referă la:

a) patente, drepturi de autor, mărci înregistrate;
b) practicile de concurență neloială;
c) răspunderea pentru vânzarea unui produs cu defect;
d) limitarea exporturilor în anumite țări.
43. Principala caracteristică a țărilor subdezvoltate este:

a) societatea este dominată de informație și tehnologie;
b) se află în primele stadii ale industrializării;
c) nivel ridicat al salariilor;
d) grad de urbanizare în creștere.
44. Educația face parte din:

a) mediul economic;
b) mediul tehnologic;
c) mediul cultural;
d) mediul politic.
45. O țară este considerată stabilă din punct de vedere politic, atunci când:
a) se mențin reglementările, indiferent de guvernul aflat la putere;
b) condițiile politice nu creează dificultăți firmelor internaționale;
c) când la guvernare se află monarhia;
d) când țara nu are un deficit al balanței de plăți.
46. Cel mai mare risc politic, îl reprezintă:

a) taxele vamale;
b) exproprierea;
c) naționalizarea;
d) confiscarea.
47. Mediul legal al marketingului internațional cuprinde:

a) legile internaționale, legile regionale, legile interne;
b) legile internaționale și cele regionale;
c) numai legile internaționale;
d) tratatele ONU.
271
48. Segmentarea pieţei reprezintă:

a) divizarea unei populaţii sau colectivităţi, în grupuri eterogene, denumite segmente,
având în vedere o multitudine de criterii;
b) divizarea unei populaţii sau colectivităţi, în grupuri distincte, denumite segmente, bine
individualizate, care au caracteristici comune şi satisfac o anumită condiţie de clasificare,
în funcţie de diverse criterii;
c) divizarea unei populaţii sau colectivităţi, în grupuri, denumite segmente, care nu au
caracteristici comune şi care satisfac o anumită condiţie de clasificare, în funcţie de
diverse criterii;
d) divizarea unei populaţii sau colectivităţi, în grupuri eterogene, denumite segmente, care
au o singură caracteristică comună şi care satisfac o anumită condiţie de clasificare, în
funcţie de diverse criterii.
49. Care din următoarele caracteristici, nu sunt specifice marketingului internațional:

a) diferenţele culturale nu reprezintă factori semnificativi în marketingul internațional;
b) costurile în marketingul internaţional sunt considerabil mai mari decât în marketingul
intern;
c) diferenţele culturale reprezintă factori semnificativi în marketingul internaţional;
d) deciziile specifice marketingului internaţional sunt diferite, comparativ cu marketingul
intern.
50. Care din următoarele domenii, nu sunt specifice cercetării în marketingului

internațional?
a) măsurarea pieței;
b) analiza concurenței;
c) analiza mediului în marketingul internațional ;
d) analiza costurilor creditării.
 Bibliografie:
1. Blaga R., Marketing internaţional. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
2. Ciobota Gh., Marketing internaţional. Strategii şi politici, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2014
3. Danciu V., Marketing internațional. Provocări și tendințe la începutul mileniului III , Ed.
Economică, București, 2009
4. Dima S., Marketing internaţional. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
5. Kotler Ph., Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 2008
6. Muşetescu A., Nicolau I., Chira R., Marketing internaţional. Ed. Pro Universitaria,
Bucureşti, 2016
7. Muşetescu A., Strategii de marketing pe plan internaţional. Ed. Pro Universitaria,
Bucureşti, 2014
8. Sabou F., Marketing internaţional. Note de curs, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009
272
9. Sabou F., Marketing internaţional. Suport de curs, FSEII - UVVG Arad, 2019
1–a 2–c 3–c 4–d 5–b 6–c 7–d 8–b 9–c 10–a
11–b 12–d 13–a 14–b 15–b 16–c 17–a 18–a 19–c 20–c
21–d 22–d 23–c 24–c 25–b 26–d 27–c 28–b 29–d 30–a
31–b 32–a 33–d 34–a 35–b 36–a 37–a 38–d 39–a 40–c
41–d 42–a 43–b 44–c 45–a 46–d 47–a 48–b 49–a 50–d
273
28. MARKETINGUL SERVICIILOR
 MARKETING
1. Conceptul și obiectul de activitate al marketingului serviciilor
2. Particularitățile și tipologia serviciilor
3. Mediul de marketing al firmei de servicii
4. Marketingul strategic al firmei de servicii
5. Planificarea marketingului serviciilor
7. Marketingul relațiilor cu clientul (customer service) și marketingul relațional
(relationship marketing)
8. Calitatea serviciilor
9. Managementul activității de marketing a serviciilor
 Teste grilă:
1. Din punct de vedere al operaționalizării capacității serviciilor prin procesul de marke ting
avem:
a) calitatea în analiza și studiul pieței;
b) descrierea serviciilor în specificații;
c) validarea specificațiilor serviciului;
d) respectarea specificației de prestarea serviciului.
2. Din punct de vedere al procesului de prestare a serviciului, operaționalizarea calității

serviciilor se face prin:
a) respectarea specificației de prestare a serviciului;
b) nerespectarea specificației de prestare a serviciului;
c) evaluarea calității serviciului de către furnizor;
d) acțiuni corective pentru ser vicii neconforme.
3. SIM este un ansamblu de proceduri, metode și mijloace care datorită utilizării

calculatorului furnizează departamentelor interesate din cadrul organizației informațiile
necesare pentru luare deciziilor și pentru control și reprezintă acronimul pentru:
a) Sistemul de Marketing Intern;
b) Sistemul Informațional Major;
c) Sistemul Informațional de Marketing;
d) Sistematizare Informatică Medie.
274
28. Marketingul serviciilor
4. Modelul QVALITY a lui J. Kelada privind activitățile prin care se poate obține satisfacția
clientului are următoarele elemente:
a) achiziționare, volum, calitate, eficienţă;
b) imagine, achiziționare, calitate, volum, eficiență;
c) calitate, volum, achiziționare, loc, timp;
d) calitate, volum, achiziționare, loc, imagine, timp, eficiență.
5. Conform ISO 9004/2 realizarea calității serviciilor nu implică:

a) să se acorde importanța cuvenită mărcii serviciilor;
b) să nu se motiveze personalul;
c) să se motiveze personalul;
d) să se abordeze aspectele sociale.
6. Prognoza evoluției cererii indică:

a) volumul și structura cererii într-o perioadă viitoare prestabilită;
b) evoluția dezvoltării de noi produse;
c) factorii de conjunctură și impactul acestora asupra evoluției viitoare a cererii;
d) evoluția costurilor, a tarifelor, a profiturilor pentru p erioada viitoare.
7) Stabilirea bugetelor este o etapă a:

a) utilizării sistemului de control;
b) planului de marketing;
c) planului SIM;
d) planului de promovare.
8. Etapa stabilirii obiectivelor de marketing și estimării rezultatelor scontate nu cupri nde:

a) profitabilitatea;
b) calitatea serviciului;
c) creșterea afacerii;
d) analiza portofoliului de clienți.
9. După frecvenţa livrării serviciile se clasifică în:

a) servicii cu livrare personalizată;
b) servicii cu livrare impersonale;
c) servicii cu livrare continuă şi servicii cu livrare discontinuă (periodică);
d) servicii cu livrare formalizate.
10. Clienţii potenţiali sunt aceia cărora firmele li se adresează cu serviciile lor înaintea
realizării prestaţiei propriu-zise.
a) enunțul este adevărat;
b) firmele nu se adresează clienților potențiali înaintea realizării prestaţiei;
c) enunţul este fals;
d) nici una dintre variante.
275
11. Furnizorii forţei de muncă fac parte dintre elementele mediului firmei de servicii:
a) intern;
b) extern;
c) intern și extern;
d) internațional.
12. Clădirile constituie elemente de bază ale mediului intern a firmei de servicii:
a) mediul extern;
b) nu;
c) mediul extern și intern;
d) da.
13. Cota de piaţă a firmei de servicii este un indicator ce exprimă:

a) poziţia deţinută de firmă pe piaţa naţională;
b) poziţia deţinută de firmă pe piaţa ţintă;
c) poziţia deţinută de firmă pe piaţa internaţională;
d) poziţia deţinută de firmă pe piaţa UE.
14. Oferta turistică este alcătuită dintr-un ansamblu de:

a) atracţii turistice și elemente de infrastructură;
b) elementele industriale;
c) turişti pe grupe de vârstă;
d) doleanţele potenţialilor turişti.
15. Firmele de servicii adoptă strategiile următoare în relaţiile lor cu mediul extern:
a) strategii manageriale;
b) strategii generale;
c) strategii nespecifice;
d) strategii concurenţiale.
16. După poziţia firmei de servicii faţă de structura pieţei nu se regăsesc următoarele
tipuri de strategii de marketing în servicii:
a) diferenţiată;
b) nediferenţiată;
c) concentrată;
d) paralelă.
17. Modificările cererii de servicii în funcție de tarifele practicate nu depind de:

a) nivelul inițial al tarifului;
b) calitatea serviciului;
c) elasticitatea cererii în raport cu tariful practicat;
d) cererea inelastică în raport cu tariful practicat.
276
18. Printre factorii demografici cu influență directă asupra structurii și dinamicii cererii de
servicii a populației nu se regăsesc:
a) numărul populației;
b) dezvoltarea și liberalizarea comerțului cu bunuri;
c) structura pe sexe și pe grupe de vârstă a populației;
d) repartiția teritorială a populației.
19. Indicatorul de confidență nu este media aritmetică a soldurilor conjuncturale pentru

următoarele componente:
a) estimarea ofertei industriale;
b) aprecierea situației economice;
c) aprecierea cererii de servicii;
d) estimarea cererii de servicii.
20. Evoluția cererii indică prognoza:

a) volumul și structura cererii într-o perioadă viitoare prestabilită;
b) evoluția dezvoltării de noi produse;
c) factorii de conjunctură și impactul acestora asupra evoluției viitoare a cererii;
d) evoluția costurilor, a tarifelor, a profiturilor pentru perioada viitoare.
21. Realizarea calității serviciilor conform ISO 9004/2 nu implică:

a) să se acorde importanța cuvenită mărcii serviciilor;
b) să nu se motiveze personalul;
c) să se motiveze personalul;
d) să se abordeze aspectele sociale.
22. Serviciile prezintă următoarele caracteristici:

a) variabilitatea, intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea;
b) eficiența, calitatea, profitabilitatea, ta ngibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea;
c) rentabilitate, variabilitatea, intangibilitatea, separabilitatea, perisabilitatea;
d) perisabilitatea, tangibilitatea, eficiența, profitabilitatea, separabilitatea.
23. Cele trei mari componente ale marketingului serviciilor sunt:

a) marketingul interactiv, marketingul direct și marketingul extern;
b) marketingul intern, marketingul extern și marketingul interactiv;
c) marketingul extern, marketingul strategic și marketingul interactiv;
d) marketingul strategic, marketingul intern și marketingul extern.
24. În marketingul serviciilor, poziţionarea pe piață presupune:

a) doar diferenţierea ofertei;
b) mai întâi, diferenţierea ofertei şi, ulterior, diferenţierea portofoliului de servicii;
c) mai întâi, diferenţierea imaginii şi, ulterior, diferenţierea portofoliului de servicii;
d) mai întâi, diferenţierea ofertei şi, ulterior, diferenţierea imaginii.
277
25. Pachetul de servicii, cuprinde, în general:
a) servicii suplimentare, servicii personale şi servicii colective;
b) servicii complementare şi servicii suplimentare, servicii personale;
c) servicii personale, servicii complementare și servicii colective;
d) servicii de bază, servicii complementare şi servicii suplimentare.
26. În literatura de specialitate, o caracteristică specifică serviciilor numită

„inseparabilitate” este întâlnită şi sub denumirea de:
a) perisabilitate;
b) simultaneitate;
c) eterogenitate;
d) complementaritate.
27. Variabilitatea, una din caracteristicile serviciilor, constă în:

a) imposibilitatea repetării în mod identic a unei prestaţii;
b) participarea consumatorului la prestarea serviciului;
c) repetarea în mod identic a unei prestaţii;
d) repetarea în mod sistematic a unei prestaţii.
28. În marketingul serviciilor, serviciile complementare:

a) au rolul de a sprijini serviciile de bază, dar ele nu sunt considerate însă indispensabile
pentru acestea;
b) sunt considerate indispensabile pentru serviciile de bază, ele având rolul de a sprijinii
serviciile de bază;
c) nu prezintă o importanță deosebită pentru serviciile de bază și pentru serviciile
suplimentare;
d) au rolul de a sprijini serviciile suplimentare, nefiind indispensabile pentru acestea.
29. Activitatea de promovare a serviciilor turistice, realizată prin editarea și distrib uirea de
prospecte și broșuri, face parte din cadrul activității promoționale:
a) manifestări promoționale;
b) promovarea vânzărilor;
c) publicitate;
d) relații publice.
30. Promovarea serviciilor turistice, realizată prin participarea la târguri turistice, face
parte din cadrul activității promoționale:
a) promovarea vânzărilor;
b) manifestări promoționale;
c) relații publice;
d) publicitate.
31. Clienţii firmei de servicii se clasifică, în funcţie de locul şi rolul lor în cadrul prestaţiei,
în:
278
a) clienţi ocazionali, clienţi fideli şi clienţi efectivi;
b) clienţi potenţiali, clienţi ocazionali şi clienţi efectivi;
c) clienţi potenţiali şi clienţi efectivi;
d) clienţi ocazionali şi clienţi efectivi.
32. Delimitarea proceselor caracteristice serviciilor, prezenţa consumatorului în procesul

de realizare a serviciului şi importanţa factorului uman în reuşita prestaţiei determină cele
trei mari componente ale marketingului serviciilor:
a) marketingul strategic, marketingul direct și marketingul extern;
b) marketingul intern, marketingul extern și marketingul interactiv;
c) marketingul strategic și marketingul interactiv;
d) marketingul strategic, marketingul intern și marketingul extern.
33. Principalele caracteristici ale serviciilor sunt:

a) perisabilitatea, tangibilitatea, eficiența, profitabilitatea, separabilitatea;
b) tangibilitatea, calitatea, eficiența, profitabilitatea, separabilitatea;
c) variabilitatea, profitabilitatea, intangibilitatea, perisabilitatea, separabilitatea;
d) variabilitatea, intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea.
34. Inseparabilitatea, una din caracteristicile serviciilor, este întâlnită, în literatura de

specialitate și sub denumirea de:
a) simultaneitate;
b) complementaritate;
c) eterogenitate;
d) perisabilitate.
35. Variabilitatea, una din caracteristicile serviciilor, este întâlnită, în literatura de

specialitate și sub denumirea de:
a) simultaneitate;
b) complementaritate;
c) eterogenitate;
d) perisabilitate.
36. Poziţionarea pe piață, în marketingul serviciilo r, presupune, în general:

a) diferenţierea ofertei şi ulterior diferenţierea imaginii;
b) diferenţierea portofoliului de servicii și diferențierea promovării ;
c) diferenţierea imaginii şi diferenţierea promovării;
d) diferenţierea ofertei şi ulterior diferenţierea promovării.
37. Dezvoltarea sectorului serviciilor, se datorează, în principal, următoarelor cauze:

a) lipsa concurenţei în domeniul bunurilor de larg consum, reducerea cererii de bunuri de
larg consum și procesul de globalizare a pieţelor;
b) creşterea concurenţei în domeniul bunurilor de larg consum, modificarea
comportamentului de cumpărare al clienţilor și procesul de globalizare a pieţelor;
279
c) procesul de globalizare a pieţelor și lipsa concurenţei în domeniul bunurilor de larg
consum;
d) diversificarea domeniilor specifice marketingului serviciilor, modificarea
comportamentului de cumpărare al clienţilor și lipsa concurenței în domeniul bunurilor de
larg consum.
38. Principalele componente ale micromediului firmei de servicii, sunt:

a) mixul de marketing specific serviciilor, clienţii și concurenții;
b) mediul cultural, mediul economic și mediul legal;
c) furnizorii, clienţii, concurenţii, organismele publice;
d) politica valutară, politica bancară, regimul investițiilor.
39. Mediul cultural și mediul natural sunt componente ale:

a) micromediului firmei de servicii;
b) macromediului firmei de servicii;
c) mixului de marketing specific marketingului serviciilor;
d) micromediului și macromediului firmei de servicii.
40. Organismele publice, care influențează activitatea firmei de servicii, sunt componente
ale:
a) micromediului și macromediului firmei de servicii;
b) mediului legal specific firmei de servicii;
c) macromediului firmei de servicii;
d) micromediului firmei de servicii.
41. Serviciile complementare sunt considerate, în marketingul serviciilor:

a) indispensabile pentru serviciile de bază, ele având rolul de a sprijinii serviciile de bază;
b) mai puțin importante pentru serviciile de bază, ele nu sunt considerate indispensabile
pentru acestea;
c) importante, doar pentru serviciile suplimentare;
d) indispensabile, doar pentru serviciile suplimentare.
42. Clienții efectivi, specifici firmei de servicii, se grupează în:

a) client simplu şi client ocazional;
b) client ocazional şi client fidel;
c) simplu cumpărător, suporter şi client fidel;
d) simplu cumpărător, client ocazional, suporter şi susţinător fidel.
43. În vederea fidelizării clienţilor, firma de servicii poate acţiona prin:

a) tarife stimulative, personalizare şi rentabilitate;
b) calitate, eficienţă şi personalizare;
c) tarife stimulative, personalizare şi schimbări în structura serviciului;
d) calitate şi imagine.
280
44. În marketingul serviciilor, sursele avantajului concurenţial, sunt:
a) tariful, concurenţa şi calitatea serviciilor;
b) concurenţa şi calitatea serviciilor;
c) tariful, piaţa şi calitatea serviciilor;
d) tariful, structura şi calitatea serviciilor.
45. Din macromediul firmei de servicii, nu fac parte:

a) mediul legal și mediul tehnologic;
b) mediul economic și mediul natural;
c) concurenții și clienții;
d) mediul demografic și mediul economic.
46. Din micromediul firmei de servicii, nu fac parte:

a) mediul economic și mediul tehnologic;
b) clienții;
c) concurenții;
d) furnizorii.
47. În marketingul serviciilor, oferta este alcătuită, în general, dintr-un pachet de servicii,
care cuprinde:
a) servicii de bază, servicii complementare, servicii colective şi servicii suplimentare;
b) servicii de bază, servicii complementare şi servicii suplimentare;
c) servicii complementare, servicii colective şi servicii personale;
d) servicii de bază şi servicii colective.
48. „Customer service” nu înseamnă:

a) înțelegerea viziunii și misiunii generale a firmei;
b) crearea unui slogan pentru customer service-ul organizației;
c) stabilirea bugetului și planului de marketing al organizației;
d) stabilirea valorilor customer service-ului din organizației.
49. Marketingul relațional (relationship marketing) este un marketing de tip:

a) tradițional;
b) exhaustiv;
c) extensiv;
d) intensiv.
50. Consumatorii nu pot aprecia calitatea serviciilor în funcție de:

a) așteptările la cumpărare;
b) așteptările înainte de cumpărare;
c) așteptările în timpul prestării;
d) așteptările după prestare.
281
 Bibliografie:
1. Duma D.A., Elemente ale marketingului serviciilor în instituții publice și firme (studii de
caz, aplicații și analize), Ed. „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2016
2. Duma D.A., Marketingul serviciilor. Note de curs, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”,
Arad, 2019
3. Duma D.A., Strategii de creștere a contribuției turismului la dezvoltarea comunităților
locale, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2010
4. Neagu O., Duma D.A., Teodoru M., Marketing, Ed. Risoprint, Cluj- Napoca, 2008
5. Olteanu V., Marketingul serviciilor Ediţia a II-a, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000
6. Olteanu, V., Cetină I., Marketingul serviciilor, Ed. Expert, Bucureşti, 1994
7. Sabou F., Marketing, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007
8. Sabou F., Marketingul serviciilor. Suport de curs, FSEII - UVVG Arad, 2019
1–a 2–a 3–c 4–d 5–b 6–c 7–b 8–d 9–c 10–a
11–b 12–d 13–b 14–a 15–b 16–d 17–d 18–b 19–a 20–c
21–b 22–a 23–b 24–d 25–d 26–b 27–a 28–b 29–c 30–b
31–c 32–b 33–d 34–a 35–c 36–a 37–b 38–c 39–b 40–d
41–a 42–d 43–c 44–d 45–c 46–a 47–b 48–c 49–d 50–b
282
29. TEHNICI PROMOŢIONALE
 MARKETING
1. Comunicarea în marketing
2. Conceptul de imagine
3. Publicitatea
4. Creația publicitară
5. Tehnici de promovarea vânzărilor
6. Utilizarea mărcilor în promovare
7. Tehnici de relații publice
8. Forțele de vânzare
9. Manifestări promoționale
 Teste grilă:
1. Stimulentele comerciale, ca tehnici de promovare orientate către comercian ți, nu se
oferă pentru:
a) introducerea unui nou produs pe piață;
b) obținerea unui spațiu de etalare;
c) recumpărări sau rambursări;
d) creșterea stocului comercianților.

a) activitatea de relații publice vizează informarea, influențarea și obținerea unui răspuns
din partea publicului organizației;
b) activitatea de relații publice are ca scop satisfacerea nevoilor materiale ale publicului
organizației;
c) activitatea de relații publice are ca scop satisfacerea nevoilor de informare a publicului
organizației;
d) activitatea de relații publice conferă credibilitate organizației.
3. În cadrul metodelor de comunicare specifice activității de relații publice nu intră:

a) conferința de presă;
b) articole în presă;
c) interviurile;
d) loteriile.
283
29. Tehnici promoţionale
4. Evenimentele aniversare „X ani de colaborare sau afaceri împreună” reprezintă o

tehnică de promovare caracteristică:
a) relațiilor publice;
b) promovării vânzărilor;
c) publicității;
d) marketingului direct.
5. Distorsiunea selectivă – fenomen ce influențează receptarea mesajului de către

destinatar reprezintă:
a) înscrierea mesajului în memoria permanentă a receptorului;
b) tendința de complicare sau de simplificare a mesajului, potrivit propriilor credințe și
convingeri;
c) receptarea doar a acelei informații care interesează receptorul;
d) nici una din cele de mai sus.
6. Fidelizarea clienților față de firmă și produsele ei reprezintă un obiectiv al publicității la

nivel:
a) cognitiv;
b) afectiv;
c) conativ;
7. Criteriul inocuității, de care trebuie ținut cont în alegerea axului psihologic bazat pe o
motivație al unei reclame publicitare, presupune că:
a) nu evocă, pe lângă satisfacții, și alte elemente care pot frâna cumpărarea;
b) satisfacția care este evocată să fie cât mai mult dorită de cumpărătorii potenț iali;
c) resortul psihologic ales să se regăsească la un număr cât mai mare de persoane;
d) pe lângă motivația principală, axul psihologic să stimuleze și alte motivații.
8. Criteriile de care trebuie să țină cont la alegerea unui ax psihologic bazat pe u n element
de frânare sunt:
a) criteriul universalității;
b) criteriul forței;
c) criteriul vulnerabilității;
9. În cadrul sloganului „Soarele răsare prea devreme după o noapte albă (IKEA)” tipul de
argumentare folosit este:
a) argumentare prin violarea logicii;
b) argumentare descriptivă;
c) argumentare narativă
d) nici unul din cele de mai sus.
284
10. În cadrul creației publicitare, principiul selecției argumentelor presupune:
a) faptul că se impune îmbinarea armonioasă a tuturor mijloacelor posibile pentru a
asigura cea mai bună punere în valoare a argumentului publicitar;
b) faptul că trebuie aleasă acea caracteristică a produsului sau servciului care este cea mai
frapantă, cea mai convingătoare, mai memorabilă și susceptibilă a declanșa actul de
cumpărare;
c) faptul că acțiunea publicitară trebuie astfel concepută încât să acționeze asupra
categoriilor de consumatori tipici;
d) nimic din cele de mai sus.
11. Printre indicatorii-cheie utilizați în evaluarea forțelor de vânzare nu se numără:

a) numărul mediu de vizite pe agent pe zi;
b) venitul mediu realizat pe o vizită de vânzare;
c) costul mediu al unei vizite de vânzare;
d) costurile personale ale agentului de vânzare.

a) audiența unei publicații scrise este compusă din numărul de persoane care au citit sau
au răsfoit acea publicație;
b) audiența unei publicații scrise se exprimă în mii de cititori și se raportează la universul
audienței;
c) universul audienței unei publicații scrise este compusă din numărul de persoane care au
citit sau au răsfoit acea publicație;
d) nici una din afirmațiile de mai sus nu este falsă.
13. Marca patronimică semnifică faptul că:

a) unei linii de produse i se atribuie un singur nume de marcă;
b) mărcii îi este atribuit numele propriu al producătorului;
c) este o marcă de servicii sonore;
d) aceeași marcă susține mai multe produse de pe piețe diferite.
14. Sloganul „Îndrăznește. Fii FRESH!” transmite mesajul că:

a) marca este un stil de viață;
b) marca este purtătoarea viitorului;
c) marca este originală;
d) marca este un simbol al calității.
15. Activitatea promoţională este o componentă a:

a) politicii de produs;
b) strategiei de promovare;
c) mix-ului de marketing;
d) politicii de creștere a vânzărilor.
16. Rolul principal al promovării este de:
285
a) a comunica cu publicul vizat pentru a-l informa şi convinge să accepte şi să adopte
produsul firmei;
b) a determina un anumit comportament față de produs;
c) a întări dorința de achiziţionare a produsului;
d) a schimba preferința de consum.
17. Constituind una dintre cele mai importante variabile ale politicii de marketing,
promovarea semnifică:
a) un ansamblu de activităţi care motivează pe cumpărători să acţioneze;
b) un proces de comunicare activă cu piaţa;
c) un mijloc de comunicare între vânzător şi cumpărător;
d) o tehnică de susținere a vânzărilor.
18. Cota de memorare, ca pondere a persoanelor care, luând cel puțin o dată contact cu
un mesaj își vor aminti de acesta, este un indicator de eficacitate al:
a) presei scrise;
b) utilizării mărcilor;
c) programelor TV;
d) al programelor radio.
19. Mixul promoţional constă în:

a) utilizarea instumentelor mass-mediei;
b) selectarea tehnicilor de promovare;
c) aplicarea tuturor tehnicilor de marketing direct;
d) selectarea, combinarea și utilizarea principalelor mijloace și instrumente de
comunicare.
20. Strategia promoţională:

a) îmbină elementele mixului de marketing în scopul promovării;
b) este format din instrumente şi tehnici de marketing;
c) manevrează tehnicile de promovare şi le combină în mix-uri promoţionale, perfect
adaptate nevoilor, obiectivelor, resurselor de care dispune firma;
d) utilizează strategii și tehnici de vânzare modificând imaginea firmei.
21. Bugetul promoţional reprezintă:

a) costul estimativ al unei acţiuni promoţionale;
b) totalitatea bugetului alocat mass- mediei;
c) totalul resurselor financiare alocate de o firmă activităţilor promoţionale;
d) procentul alocat reclamei din veniturile firmei.
22. Publicitatea este o tehnică de comunicare:

a) personală a firmei cu clienții;
b) personală, de natură informativă;
c) directă adresată unui segment de piaţă bine determinată;
286
d) nepersonală, ce presupune derularea unui demers complex de de natură persuasivă.
23. Relaţiile cu publicul reprezintă:

a) o activitate cu mass-media, care vizează creşterea vânzărilor;
b) o activitate cu mass media care urmăreşte crearea, stabilirea, menţinerea sau
îmbunătăţirea încrederii, înţelegerii, simpatiei și imaginii acesteia;
c) o formă de reclamă gratuită pusă la dispoziția firmelor și organizațiilor;
d) o formă de comunicare activă a firmei care vizează promovarea vânzărilor în mod
special.
24. Promovarea la locul vânzării, ca o componentă a mixului promoţional, include o gamă

largă de tehnici destinate să stimuleze vânzările:
a) pe termen scurt cu rezultate imediate;
b) condiționat de promoții;
c) să stopeze declinul produsului;
d) să susțină vânzarea unui produs pe termen lung.
25. Forţa de vânzare a unei firme este formată din:

a) ansamblul dotărilor, mediului ambiant și persoanelor care au ca misiune principală
vânzarea produselor întreprinderii, prin contacte directe cu clienţii, distribuitorii sau cu
prescriptorii acestor produse;
b) ansamblul dotărilor şi mediului ambiant a firmei;
c) ansamblul tehnicilor utilizate la locul vânzării;
d) calitatea personalul angajat care intră în contact direct cu cumpărătorii.
26. Marketingul direct este:

a) un marketing invaziv care utilizează diverse tehnici de vânzare în vederea promovării
vânzărilor și imaginii firmei;
b) o strategie de promovare specifică forțelor de vânzare;
c) un marketing interactiv care utilizează unul sau mai multe mijloace de comunicaţie în
vederea obţinerii unui răspuns sau pentru realizarea unei tranzacţii;
d) un ansamblu de concepte, tehnici si instrumente de marketing, concretizate într-un
demers orientat indirect către client.
27. Manifestările promoționale cuprind:

a) o serie de tehnici de promovare aplicate în cadrul evenimentelor, târgurilor și
expozițiilor, în scopul promovării imaginii globale, ofertei şi dezvoltării afacerii;
b) o serie de evnimente organizate de terți în scopul vânzării produselor;
c) tehnici de promovarea vânzărilor în cadrul activității de marketing;
d) mijloace promoționale utilizate în scopul extinderii im aginii firmei.
28. Utilizarea mărcilor ca instrument de promovare permite:

a) individualizarea, diferențierea și garanția calității a produsului sau serviciului;
b) generarea surselor de finanţare datorită încrederii sus ținute de marcă;
287
c) îmbunătăţirea imaginii publice și promovarea produselor datorită notorietății mărcii;
d) generarea unor vânzări fundamentate pe puterea mărcii.
29. Mixul promoțional cuprinde utilizarea următoarelor instrumente:

a) reclama, publicitatea, agende, vânzările grupate, utilizarea mărcilor, marketingul direct,
manifestarile promotionale;
b) publicitatea, relațiile publice, promovarea vânzărilor, forțele de vânzare, utilizarea
mărcilor, marketingul direct, manifestările promoționale;
c) publicitatea, reclama, marca, forța de vânzare, expozițiile, târgurile, sponsorizarea;
d)publicitatea, relațiile publice, promovarea vânzărilor, forțele de vânzare, utilizarea
mărcilor, marketingul direct, merchandisingul, expozițiile cu vânzare.
30. Reclama este folosită pentru:

a) a promova produse şi organizaţii;
b) a stimula cererea primară;
c) a elimina reclama concurenţilor;
d) a reaminti şi întări încrederea consumatorilor.
31. Identificarea diferitelor categorii de public este o activitate care aparține:

a) planului de stabilire a procedurilor de evaluare;
b) planului campaniei de relații publice;
c) planului de măsuri de marketing;
d) planului de măsuri de management.
32. Imaginea unei firme este dată de următorii factori:

a) factori formali și informali;
b) factori nonverbali și facto rii verbali;
c) factori psihologici și factori psihosomatici;
d) factori din mediul extern și factori din mediul intern.
33. Politica de comunicare în cadrul unei firme constituie:

a) un element important al politicii globale de marketing;
b) o variabilă în cadrul promovării;
c) un instrument promoțional;
d) o strategie în vederea vânzării produselor.
34. Din cadrul tipurilor de imagine ale unei organizații nu face parte:
a) imaginea dorită;
b) imaginea publică;
c) imaginea difuză;
d) imaginea formată.
35. Care din următoarele funcții nu aparțin publicității?

a) funcția economică;
288
b) funcția politică;
c) funcția poetică;
d) funcția comparativă.
36. Publicitatea factuală pune accent pe:

a) explicarea trăsăturilor și resorturilor psihologice ale cumpărător ilor;
b) reliefarea caracteristicilor produsului;
c) efortul de reamintire a mesajului din mintea receptorilor acestuia;
d) efectul de halo al reclamei.
37. Principiul hiponimiei face parte din argumentul utilizat în construcția textelor
publicitare și anume:
a) argumentarea descriptivă;
b) argumentare narativă;
c) argumentarea prin violarea logicii;
d) utilizarea funcțiilor limbajului.
38. Sigla (logo-ul) unui produs semnifică:

a) identitatea produsului înregistrată pe piață;
b) esența în cuvinte a cara cteristicilor produsului;
c) beneficiul atribuit produsului;
d) identitatea vizuală a produsului, fiind o construcție grafică.
39. În cadrul unui plan de marketing publicitar, poziționarea pe piață a produsului are în
vedere:
a) două principii: identificarea și diferențierea;
b) două principii: selectarea și construcția;
c) trei principii: selecția, unicitatea și convergența;
d) trei principii: originalitatea, calitatea și prețul.
40. În cadrul unui plan de marketing publicitar, poziționarea obiectivă a unui produs pe
piață are în vedere:
a) diferențierea acestuia față de cele ale concurenței pe baza caracteristicilor funcționale,
economice și estetice;
b) diferențierea acestuia față de cele ale concurenței pe baza originalității sale;
c) diferențierea ac estuia față de cele ale concurenței pe baza denumirii sale;
d) diferențierea acestuia față de cele ale concurenței pe baza testării sale prealabile.
41. Obiectivul central al promovării vânzărilor este:

a) deplasarea cererii către o anumită marcă;
b) creșterea cererii pe termen scurt;
c) creșterea cererii pe termen lung;
d) nici unul din cele de mai sus.
289
42. În categoria tehnicilor de promovare a vânzărilor orientate spre comercianți nu se
includ de obicei:
a) bonificații pentru reclamă și etalare;
b) prime și cadouri;
c) stimulente comerciale;
d) concursuri, jocuri și loterii.
43. Acordurile comerciale (trade deals) sau angajamentele prin care comerciantul susține
efortul promoțional în schimbul căruia va obține rabaturi comerciale pot fi:
a) bonificații pentru cantitățile cumpărate;
b) bonificații pentru recumpărări;
c) bonificații pentru reclamă și etalare;
44. P.L.V. (publicitatea la locul vânzării) reprezintă o tehnică de promovare prin care se
urmărește:
a) informarea clienților cu privire la avantajele și calitățile produselor;
b) favorizarea cumpărării impulsive;
c) atragerea țintei către produs.
45. Tehnicile de marketing direct nu includ:

a) ofertele de rambursare;
b) publicitatea prin corespondență;
c) vânzarea prin telefon;
d) vânzarea prin intermediul televiziunii (teleshopping).
46. Organizarea de festivaluri face parte din cadrul tehnicilor:

a) orientate către publicul intern;
b) orientate către comunitate;
c) orientate investitorilor firmei;
d) orientate spre organismele guvernamentale.
47. Printre caracteristicile de calitate ale unei mărci nu se numără:

a) perceptibilitatea ridicată;
b) susceptibilitatea ridicată;
c) puterea de evocare;
d) personalitatea.
48. Caracteristica principală a tehnicilor de promovare a vânzărilor, prin care acestea se

disting de publicitate este:
a) promovarea unui avantaj de natură materială;
b) termenul mare de impact;
c) caracterul indirect;
290
d) nici una din cele de mai sus.
49. Care din următorii factori nu au o influență directă în dimensionarea bugetului de

promovare al firmei?
a) natura pieței firmei;
b) resursele firmei;
c) competiția de pe piața firmei;
d) inflația.
50. Distribuirea de eșantioane (sampling) este potrivită pentru produsele / serviciile aflate
în:
a) faza de introducere pe piață;
b) faza de expansiune;
c) faza de maturitate;
d) faza de declin.
 Bibliografie:
1. Cruceru A.F., Strategii de comunicare promoțională, Ed. ASE București, 2005
2. Duma D.A., Tehnici promoționale. Note de curs, Universitatea de Vest “Vasile Goldiș”,
Arad, 2019
3. Grosseck G., Marketing și comunicare pe Internet, Ed. Lumen, Iași, 2006
4. Kotler Ph., Armstrong G., Saunders J., Wong V., Principiile marketingului, (trad.), Ed.
Teora, București, 2005
5. Neagu O., Tehnici promoționale, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008
6. Pelsmacker P., Geuens M., Van den Bergh J., Marketing communications. An european
perspective, second edition, Prentice Hall, Financial Times, 2004
7. Popescu I.C., Comunicarea în marketing, Ediția a II-a, Ed. Uranus București, 2002
1–c 2–b 3–d 4–a 5–b 6–c 7–a 8–d 9–a 10–b
11–d 12–c 13–b 14–a 15–c 16–a 17–b 18–a 19–d 20–c
21–c 22–d 23–b 24–a 25–a 26–c 27–a 28–a 29–b 30–a
31–b 32–d 33–a 34–c 35–d 36–b 37–c 38–d 39–a 40–a
41–b 42–b 43–d 44–d 45–a 46–b 47–b 48–a 49–d 50–a
291
30. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
 MARKETING
1. Comportamentul consumatorului şi filozofia de marketing
2. Mecanismul comportamentului consumatorului
3. Factorii externi direct observabili care influenţează comportamentului consumatorului
4. Factorii externi de natură sociologică
5. Influenţe de natură endogenă (factorii psihologici)
6. Elaborarea deciziei consumatorilor
7. Globalizare în consum
8. Consumul postmodern
9. Tradiţie şi elemente specific româneşti în consum
 Teste grilă:
1. Care din următoarele categorii, reprezintă un segment din publicul consumator,
cunoscut de ofertant, loial acestuia?
a) consumatorii;
b) clienţii;
c) utilizatorii;
d) alte categorii.
2. Convingerea, una din variabilele de natură psihologică cu influenţă asupra

comportamentului consumatorului, este:
a) o cunoaştere descriptivă pe care o persoană o are despre ceva;
b) un concept al politicii de marketing a firmei în cauză;
c) o variantă de creştere a încrederii în firma producătoare;
d) o strategie de marketing a firmei ofertante.
3. Consumatorii sau utilizatorii finali reprezintă publicul cel mai important în cadrul pieţei.
Aceştia pot fi:
a) actuali;
b) potenţiali;
c) efectivi;
4. Factorii de natură endogenă ce pot influenţa comportamentul consumatorului sunt:

292
30. Comportamentul consumatorului
a) factorii individuali;
b) factorii psihologici;
c) factorii sociali;
d) factorii culturali.
5. Etapele procesului deciziei de cumpărare sunt:

a) identificarea problemei, căutarea informaţiei, evaluarea alternativă, cumpărarea
efectivă;
b) identificarea problemei, evaluarea alternativă, alegerea, evaluarea postcumpărare;
c) identificarea problemei, căutarea informaţiei, evaluarea alternativă, alegerea, evaluarea
postcumpărare;
d) identificarea problemei, căutarea informaţiei, evaluarea alternativă, alegerea, evaluarea
postgaranţie.
6. Teoria lui Maslow mai poartă şi denumirea de:

a) teoria motivelor psihologice;
b) teoria ierarhizării nevoilor;
c) teoria echilibrului motivaţional;
d) teoria motivării cumpărătorului.
7. Care din următoarele categorii pot fi pentru ofertanţi persoane cunoscute sau
anonime?
a) clienţii;
b) consumatorii;
c) utilizatorii;
d) alte categorii.
8. Din punct de vedere al comportamentului, stimulul reprezintă:

a) scopul;
b) dorinţa;
c) cauza;
d) decizia.
9. Familia este un factor de influenţă a consumatorului, de tip:

a) cultural;
b) social;
c) personal;
d) economic.
10. Actul cumpărării este un factor:

a) demo-economic;
b) specific mixului de marketing;
c) situaţional;
d) personal.
293
11. Utilitatea totală resimţită de către un consumator, prin consumarea unor cantităţi
suplimentare din bunul X este descrescătoare atunci când:
a) bunul este cumpărat pe credit;
b) bunul a fost cumpărat, dar nu a fost consumat pentru motive independente de voinţa
sa;
c) cantităţile consumate peste un anumit nivel nu-i mai sunt necesare, provocând o
insatisfacţie;
d) bunul este cumpărat cu cash.
12. Utilitatea totală resimţită de către un consumator, prin consumarea unor cantităţi
suplimentare din bunul X este descrescătoare atunci când:
a) necesită măsurarea cu exactitate a utilităţii;
b) presupune existenţa unor posibilităţi de ordonare a preferinţelor consumatorilor;
c) este, în general, mai mult restrictivă decât analiza şi măsurarea propriu-zisă a utilităţii;
d) necesită o analiză a utilităţii.
13. Când utilitatea marginală a bunului X este pozitivă, dar descrescătoare, utilitatea totală
resimţită de către consumator prin mărimea cantităţii consumate din bunul respectiv:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbată;
d) oscilează.
14. Dacă în anumite condiţii spaţio-temporale, utilitatea totală este negativă (individul
obţine insatisfacţie prin consumul abuziv, de exemplu al unei băuturi alcoolice), atunci
utilitatea marginală va fi:
a) pozitivă, dar descrescătoare;
b) nulă;
c) negativă;
d) pozitivă.
15. Cum este definit consumatorul individual?

a) persoana care cumpără produse sau servicii nu pentru uzul propriu, ci în numele
organizaţiei pentru care lucrează;
b) acea persoană care cumpără produse pentru el însuşi, pentru familie, pentru prieteni;
c) acea persoană care nu cumpără;
d) nici una din variante.
16. Cum este definit consumatorul organizaţional?

a) persoana care cumpără produse sau servicii nu pentru uzul propriu, ci în numele
organizaţiei pentru care lucrează;
b) acea persoană care cumpără produse pentru el însuşi, pentru familie, pentru prieteni;
c) acea persoană care nu cumpără;
294
17. Care din următoarele nu este un tip de comportament de consum global?

a) comportamentul modal;
b) comportamentul temporal;
c) comportament extensiv;
18. Care din următoarele nu este o variabilă endogenă de influenţă a comportamentului

de consum?
a) atitudini;
b) urgenţa cumpărării;
c) trăsături de caracter;
19. Care din următoarele reprezintă una din funcţiile consumului?

a) funcţia utilitară;
b) funcţia afină;
c) funcţia Phillips;
20. Care din următoarele reprezintă una din funcţiile consumului?

a) funcţia agrară;
b) funcţia socială;
c) funcţia politică;
21. Care din următoarele fac parte din noile forme de consum?
a) consumul în compensaţie;
b) consumul în exces;
c) consumul raţional;
22. Care din următoarele reprezintă un model referitor la comportamentul de consum?

a) modelul Pavlevian;
b) modelul HOS;
c) modelul Smithian;
d) modelul consumerist.
23. Din punct de vedere biologic, care din următorii reprezintă o categorie de receptori?
a) radioreceptorii;
b) neoreceptorii;
c) telereceptorii;
295
24. Credincioşii:
a) încearcă să rivalizeze cu cei mai bogaţi în resurse;
b) sunt conservatori;
c) sunt axaţi pe lucruri familiare;
d) sunt orientaţi spre valoare.
25. Persoana care iniţiază propunerea de cumpărare într-o organizaţie este:

a) decidentul;
b) utilizatorul;
c) persoana influentă;
d) achizitorul.
26. Sentimentul mulţumirii de sine este propriu:

a) intenţiilor de cumpărare;
b) obiceiurilor de consum;
c) motivelor de cumpărare;
d) preferinţelor cumpărătorilor.
27. Fenomenul dezordinii publicitare este propriu:

a) momentului comunicării;
b) momentului consumului;
c) momentului cumpărării;
d) momentul vânzării.
28. Producătorii:
a) încearcă să rivalizeze cu cei mai bogaţi în resurse;
b) sunt conservatori;
c) sunt axaţi pe lucruri familiare;
d) deschişi la ideile noi.
29. Principala calitate a unui eşantion în cercetările de piaţă o constituie:

a) mărimea;
b) reprezentativitatea;
c) uşurinţa abordării celor chestionaţi;
d) structura.
30. Familia este cel mai tipic exemplu de:

a) grup de apartenenţă;
b) grup de referinţă;
c) grup modal;
d) grup de aspiraţie.
31. Apariţia unor evenimente neaşteptate influenţează, de regulă:
296
a) momentul comunicării;
b) momentul consumului;
c) momentul cumpărării;
d) momentul informării.
32. Oferta diferenţiată pentru fiecare segment de consumator este proprie strategiei
marketingului:
a) concentrat;
b) nediferenţiat;
c) diferenţiat;
d) focalizat.
33. Memoria selectivă este tendinţa oamenilor, legată de informaţii:

a) de a le da o semnificaţie personală;
b) de a se „apăra” de ele;
c) de a le reţine conform atitudinilor;
d) de a-şi forma păreri diferite.
34. Procesul de învăţare inconştientă este reflectat în:

a) teoria învăţării cognitive;
b) teoria învăţării prin condiţionare clasică;
c) principiul contiguităţii;
d) teoria învăţării instrumentale.
35. Comportamentul complex de cumpărare se caracterizează prin:

a) implicarea mărită a consumatorului şi deosebiri semnificative între mărci;
b) implicarea redusă a consumatorului şi deosebiri semnificative între mărci;
c) implicarea redusă a consumatorului şi puţine diferenţe între mărci;
d) implicarea mărită a consumatorului şi puţine diferenţe între mărci.
36. Atenţia selectivă este tendinţa oamenilor, legată de informaţii:

a) de a le da o semnificaţie personală;
b) de a se „apăra” de ele;
c) de a le reţine conform atitudinilor;
d) de a-şi forma păreri diferite.
37. Tendinţa de a selecta din nou acelaşi produs care a oferit satisfacţii este reflectată în:
a) teoria învăţării cognitive;
b) teoria învăţării prin condiţionare clasică;
c) principiul contiguităţii;
d) teoria învăţării instrumentale.
38. Motivaţia pozitivă, exprimată prin compatibilitatea afectivă faţă de o marfă sau
serviciu, defineşte:
297
a) motivele de cumpărare;
b) deprinderile de cumpărare;
c) preferinţele cumpărătorilor;
d) obiceiurile de cumpărare.
39. Elementele mixului de marketing sunt componente ale:

a) cutiei negre;
b) stimulilor de marketing;
c) răspunsurilor de marketing;
d) comportamentului manifest.
40. Deprinderile modale se referă la:

a) momentul cumpărării;
b) tipurile de magazine de la care se aprovizionează cumpărătorii;
c) fidelitatea faţă de o anumită marfă;
d) distanţa medie parcursă până la un magazin.
41. Stimulii slabi declanşează:

a) recidiva;
b) impulsurile;
c) sugestiile;
d) apatia.
42. Segmentarea relativ uniformă a pieţei reflectă împărţirea claselor sociale de tip:
a) diamant;
b) dreptunghi;
c) piramidă;
d) sferă.
43. Psihografia este tehnica de apreciere a:

a) obiceiurilor de consum;
b) motivaţiei;
c) intenţiilor de cumpărare;
d) stilului de viaţă.
44. Prin prisma modelului cibernetic al lui Ph. Kotler, intrările se referă la:
a) calitate;
b) preţ;
c) publicitate;
d) frecvenţa cumpărării.
45. Formele de manifestare a comportamentului consumatorului care au dobândit

caracter de repetabilitate sunt reprezentate de:
a) motivele de cumpărare sau necumpăprare;
298
b) preferinţele cumpărătorilor;
c) intenţiile de cumpărare;
d) deprinderile de cumpărare.
46. Dimensiunea conativă a atitudinii constă în:

a) cunoaşterea sau ignorarea obiectului atitudinii: produs, serviciu, marfă;
b) intenţia fermă a consumatorului de a acţiona sau comporta faţă de obiectul atitudinii;
c) dispoziţia favorabilă sau nefavorabilă faţă de obiectul atitudinii;
d) percepţia stimulilor de marketing.
47. În care dintre fazele procesului decizional de cumpărare poate să apară disonanţa
cognitivă?
a) căutarea de informaţii şi identificarea variantelor;
b) evaluarea mentală a variantelor;
c) rezultanta evaluării;
d) evaluarea post-cumpărare.
48. Procesul prin care consumatorul recepţionează, selectează, organizează şi

interpretează stimulii din mediul înconjurător, dându-le o anumită semnificaţie reprezintă:
a) atitudinea;
b) învăţarea;
c) percepţia;
d) motivaţia.
49. Factorii ce constituie premisa formării comportamentului consumatorului sunt:

a) factorii sociali;
b) factorii economici;
c) factorii psihologici;
d) factorii culturali.
50. Schimbarea statului demografic este o etapă a procesului de:

a) decizie propriu-zisă;
b) evaluare a variantelor;
c) identificarea a unor noi nevoi;
d) căutării de informaţii.
 Bibliografie:
1. Anghelina A., Aspecte microeconomice şi macroeconomice ale comportamentului de
consum al populaţiei, Ed. Gutenberg Univers, Arad, 2011
2. Anghelina A., Comportamentul consumatorului – Suport de curs, UVVG Arad, 2019
3. Blythe J., Comportamentul consumatorului, Ed. Teora, Bucureşti, 1999
4. Balaure V. (coord), Marketing. Teste-grilă, ed. IV-a, Ed. Uranus, Bucureşti, 2003
299
5. Cătoiu I., Teodorescu N., Comportamentul consumatorului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004
6. Datculesu P., Cercetări de marketing, Ed. Brandbusiness, Bucureşti, 2006
7. Ph. Kotler şi colab., Principiile marketingului, Ediţia a III-a, Ed. Teora, Bucureşti, 2005
8. Florescu C. ş.a., Marketing - Dicţionar Explicativ, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
9. Teodoru M., Comportamentul consumatorului, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2004
10. Zaltman G., Cum gândesc consumatorii?, Ed. Polirom, Iaşi, 2007
1-b 2-a 3-d 4-b 5-c 6-b 7-b 8-c 9-b 10-c
11-c 12-b 13-a 14-c 15-b 16-a 17-c 18-b 19-a 20-b
21-a 22-a 23-c 24-b 25-b 26-c 27-a 28-c 29-b 30-a
31-c 32-c 33-c 34-b 35-a 36-b 37-d 38-c 39-b 40-c
41-c 42-b 43-d 44-d 45-d 46-b 47-d 48-c 49-b 50-c
300
PARTEA A II-A -
SILVICULTURĂ
301
31. SILVICULTURĂ
 SILVICULTURĂ
 Subiecte de sinteză:
1. Importanţa pădurilor şi zonarea lor funcţională
2. Caracterizarea structurală şi calitativă a arboretului
3. Modalităţi de regenerare a pădurilor
4. Dezvoltarea arborilor şi arboretelor
5. Distribuţia vegetaţiei forestiere şi tipologia pădurilor din România
6. Lucrări de îngrijire necesare privind producerea şi conducerea regenerării naturale
7. Lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor cu caracter sistematic
8. Bazele teoretice ale tratamentelor din regimul codrului
9. Bazele teoretice ale tratamentelor din regimul crângului
10. Sisteme de lucrări privind reconstrucţia unor ecosisteme forestiere necorespunzătoare
 Teste grilă:
1. Ce cuprinde fondul forestier?
a) Fondul forestier cuprinde indiferent de natura dreptului de proprietate, totalitatea
pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură,
producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu
destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice la data de
01.01.1990 sau incluse în acestea ulterior în condiţiile legii, potrivit Codului silvic (Legea 46
/ 2008);
b) Fondul forestier cuprinde pădurile, terenurile afectate împăduririi şi cele care servesc
nevoilor gospodăriei silvice, rariştile subalpine precum şi perdelele forestiere de protecţie
agricolă cuprinse în amenajamentele silvice la data de 01.01.1990 sau incluse în acestea
ulterior în condiţiile legii, potrivit Codului silvic (Legea 46 / 2008);
c) Fondul forestier cuprinde pădurile, terenurile afectate împăduririi şi cele care servesc
nevoilor gospodăriei silvice, rariştile subalpine, aliniamentele, precum si vegetaţia
forestieră din interiorul localităţilor, potrivit Codului silvic (Legea 133 / 2015);
d) Fondul forestier cuprinde, indiferent de natura dreptului de proprietate, totalitatea
pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură,
producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a rariştirilor subalpine, aliniamentele,
cuprinse în amenajamentele silvice la data de 01.01.1990 sau incluse în acestea ulterior în
condiţiile legii, potrivit Codului silvic (Legea 133 / 2015).
302
31. Silvicultură
2. Ce studiază silvicultura?
a) Studiază legile şi procesele de viaţă ale arborelui şi stabileşte măsurile capabile să-i
sporească productivitatea şi să-i intensifice funcţiile protectoare;
b) Studiază legile şi procesele de viaţă ale pădurii şi stabileşte măsurile capabile să-i
sporească productivitatea şi să-i intensifice funcţiile protectoare;
c) Este disciplina care se ocupă cu relaţiile pe care le are pădurea cu mediul înconjurător;
d) Studiază legile şi procesele care guvernează zoocenoza forestieră, capabile să-i
sporească productivitatea şi să-i intensifice funcţiile protectoare.
3. Cum se diferenţiază produsele lemnoase ale pădurii după momentul în care se

recoltează?
a) buştenii de rezonanţă şi furnirele estetice şi tehnice;
b) produsele lemnoase şi cele nelemnoase;
c) produse principale, produse secundare, produse accidentale, produse de igienă şi alte
produse lemnoase;
d) produse din lemn, fructe de pădure, ciuperci comestibile, vânatul din pădure.
4. Care este clasificarea funcţională a pădurilor în România?

a) Păduri destinate ocrotirii integrale a naturii, păduri supuse regimului de conservare;
b) Păduri cu rol de protecţie şi pază (46,7%) şi păduri de producţie de sortimente
deosebite (53,3%);
c) Păduri cu rol de protecţie (53,3%) şi păduri de producţie şi protecţie (46,7%);
d) Păduri de protecţie a apelor, păduri de protecţie a solurilor, păduri de protecţie contra
factorilor climatici şi industriali dăunători şi păduri cu funcţii de recreere.
5. Pădurile cu rol de protecţie se înpart în următoarele subgrupe:

a) Păduri de protecţie a factorilor de mediu, păduri pentru protecţia malurilor, păduri de
recreere, rezervaţii de seminţe;
b) Păduri de protecţie a apelor, păduri de protecţie a solurilor, păduri de protecţie contra
factorilor climatici şi industriali dăunători, păduri de recreere, păduri de interes ştiinţific şi
de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier;
c) Păduri rezervaţii de seminţe, păduri parcuri naturale şi naţionale şi păduri de recreere;
d) Păduri destinate ocrotirii integrale a naturii, păduri supuse regimului de conservare.
6. Care sunt tipurile de categorii funcţionale corespunzătoare pădurilor încadrate în grupa

I funcţională?
a) tipul I: păduri destinate ocrotirii integrale a naturii, potrivit legii; tipul II: păduri supuse
regimului special de conservare; tipul III: păduri cu funcţii speciale de protecţie de mare
importanţă; tipul IV: păduri cu funcţii speciale de protecţie de importanţă medie;
b) tipul I: păduri destinate ocrotirii naturii, potrivit legii; tipul II: păduri supuse regimului
special de protejare; tipul III: păduri cu funcţii speciale de protecţie de importanţă medie;
tipul IV: păduri cu funcţii speciale de protecţie de importanţă mică;
303
31. Silvicultură
c) tipul I: păduri destinate protecţiei apelor; tipul II: păduri destinate protecţiei solului;
tipul III: păduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători;
tipul IV: păduri cu funcţii de recreere;
d) tipul V: păduri cu funcţii de producţie şi protecţie, destinate să producă sortimente
lemnoase de calitate superioară; tipul VI: păduri cu funcţii de producţie şi protecţie,
destinate să producă sortimente lemnoase obişnuite (cherestea, celuloză, lemn pentru
construcţii etc.).
7. Care sunt tipurile de categorii funcţionale corespunzătoare pădurilor încadrate în grupa

a II-a funcţională?
a) tipul I: păduri destinate ocrotirii integrale a naturii, potrivit legii; tipul II: păduri supuse
regimului special de conservare; tipul III: păduri cu funcţii speciale de protecţie de mare
importanţă; tipul IV: păduri cu funcţii speciale de protecţie de importanţă medie;
b) tipul I: păduri destinate ocrotirii naturii, potrivit legii; tipul II: păduri supuse regimului
special de protejare; tipul III: păduri cu funcţii speciale de protecţie de importanţă medie;
tipul IV: păduri cu funcţii speciale de protecţie de importanţă mică;
c) tipul I: păduri destinate protecţiei apelor; tipul II: păduri destinate protecţiei solului;
tipul III: păduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători;
tipul IV: păduri cu funcţii de recreere;
d) tipul V: păduri cu funcţii de producţie şi protecţie, destinate să producă sortimente
lemnoase de calitate superioară; tipul VI: păduri cu funcţii de producţie şi protecţie,
destinate să producă sortimente lemnoase obişnuite (cherestea, celuloză, lemn pentru
construcţii etc.).
8. Care este suprafaţa actuală a fondului forestier planetar?

a) 0,27 miliarde ha;
b) 809 milioane ha;
c) 6,37 milioane ha;
d) 4,033 miliarde ha.
9. Care este suprafaţa actuală a fondului forestier în România?

a) 2,1 miliarde ha;
b) 0,27 miliarde ha;
c) 6,529 milioane ha;
d) 26,7 milioane ha.
10. Care este procentul actual al pădurilor în România?

a) 30%;
b) 27,4%;
c) 40%;
d) 80%.
11. Cât este posibilitatea anuală a pădurilor ţării noastre?

a) 6,37 milioane ha;
304
31. Silvicultură
b) 27,4 milioane mc;
c) 16 milioane mc;
d) 22 milioane mc.
12. Care este procentul de împăduririe în Uniunea Europeană?

a) 12%;
b) 38%;
c) 27,4%;
d) 82%.
13. Care este compoziţia de ansamblu a speciilor în fondul forestier al României?

a) Fag 32%, Răşinoase 31%, Cvercinee 17%, Diverse foioase tari 15%, Diverse foioase moi
5%;
b) Răşinoase 45%, Fag 30%, Cvercinee 28%, Diverse tari 20%, Diverse moi 5%;
c) Fag 41%, Răşinoase 31%, Cvercinee 17%, Diverse tari 8% şi Diverse moi 3%;
d) Cvercinee 32%, Fag 31%, Răşinoase 17%, Diverse tari 15%, Diverse moi 5%.
14. Care este creşterea medie anuală a pădurilor României?

a) 27,4%;
3 -1 -1
b) 5,6 m ∙ha ∙an ;
c) 5,6 mc/an;
d) 27,4 mc/ha.
15. Care este suprafaţa pădurilor virgine şi cvasivirgine din România?

a) 6,529 mii ha;
b) 27,4 mii ha;
c) 218,5 mii ha;
d) 27,4 % din suprafaţa ţării.
16. Ce se înţelege prin noţiunea de gestionare durabilă a pădurilor?

a) Gestionarea durabilă a pădurilor presupune exploatarea acestora în condiţii de maximă
eficienţă economică, astfel încât să li se menţină şi amelioreze biodiversitatea,
productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi să li se asigure pentru
prezent şi viitor capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale,
la nivel local, regional şi mondial;
b) Prin gestionare durabilă a pădurilor se înţelege administrarea şi utilizarea ecosistemelor
forestiere, astfel încât să li se menţină şi amelioreze biodiversitatea, productivitatea,
capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi să li se asigure pentru prezent şi viitor
capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale, la nivel local,
regional şi mondial fără a genera prejudicii altor sisteme;
c) Prin gestionare durabilă se înţelege a gospodări pădurile în condiţii de profit maxim,
astfel încât să putem lăsa generaţiilor viitoare păduri de cea mai bună calitate;
305
31. Silvicultură
d) Gestionarea durabilă a pădurilor presupune a gospodări pădurile în modul cel mai
eficient, pentru a obţine foloase cât mai mari pentru actuala generaţie şi să lăsăm şi
generaţiilor viitoare păduri la fel de profitabile.
17. Care sunt etapele care trebuie parcurse în vederea certificării pădurilor?
a) Aplicarea pentru certificare; Pre-evaluarea; Rezolvarea neconformităţilor; Consultarea
factorilor interesaţi; Evaluarea principală; Acordarea certificatului; Monitorizarea; Re-
certificarea;
b) Introducerea în cauză; Pre-evaluarea; Rezolvarea neclarităţilor; Consultarea factorilor
de specialitate; Evaluarea principală; Acordarea certificatului; Re-certificarea;
c) Introducerea în cauză; Reevaluarea; Rezolvarea neclarităţilor; Consultarea factorilor de
mediu; Evaluarea principală; Acordarea certificatului; Re-certificarea;
d) Aplicarea pentru certificare; Reevaluarea; Rezolvarea neconformităţilor; Consultarea
factorilor interesaţi; Evaluarea principală; Acordarea certificatului; Verificarea; Re-
certificarea.
18. Cum se poate defini pădurea?

a) orice suprafaţă mai mare de 500 mp, acoperită cu arbori;
b) o grupare deasă de arbori, care trăiesc în strânsă interdependenţă între ei, cu celelalte
plante şi animale şi cu condiţiile de mediu, realizând astfel o complexă şi unitară
comunitate de viaţă, capabilă să îndeplinească importante funcţii social-economice;
c) este un sistem cibernetic, care primeşte din mediul înconjurător, prelucrează,
transformă, stochează şi cedează acestuia substanţă şi energie;
d) o grupare deasă de arbori, care trăiesc în strânsă interdependenţă între ei, cu celelalte
plante şi animale şi cu condiţiile de sol, realizând astfel o complexă şi unitară comunitate
de viaţă, capabilă să îndeplinească importante funcţii geomorfologice.
19. Care definiţie a arboretului este corectă?

a) arboretul include totalitatea plantelor ce participă în constituirea unei păduri;
b) arboretul este o parte omogenă de pădure, în care ansamblul staţiune – vegetaţie are
acelaşi aspect;
c) arboretul este o zoocenoză forestieră în care ansamblul staţiune – vegetaţie are acelaşi
aspect;
d) arboretul este o fitocenoză forestieră în care ansamblul staţiune – vegetaţie are acelaşi
aspect.
20. Care sunt caracteristicile structurale ale arboretului?

a) compoziţia, consistenţa, diametrul mediu, etajarea arboretului, profilul, închiderea şi
înălţimea medie a arboretului;
b) originea şi provenienţa, vârsta arboretului, clasa de producţie, clasa de calitate, starea
de vegetaţie, starea fitosanitară;
c) compoziţia, consistenţa, diametrul mediu, înălţimea medie şi vârsta arboretului;
d) compoziţia, consistenţa, diametrul mediu, etajarea arboretului, profilul, închiderea,
înălţimea medie a arboretului şi clasa de producţie.
306
31. Silvicultură
21. Care sunt caracteristicile calitative ale arboretului?

a) compoziţia, consistenţa, diametrul mediu şi înălţimea medie şi vârsta arboretului;
b) originea şi provenienţa, vârsta arboretului, clasa de producţie, clasa de calitate, starea
de vegetaţie, starea fitosanitară;
c) compoziţia, consistenţa, diametrul mediu, etajarea arboretului, profilul, închiderea şi
înălţimea medie a arboretului;
d) originea şi provenienţa, vârsta arboretului, diametrul mediu, clasa de producţie, clasa
de calitate, starea de vegetaţie, starea fitosanitară.
22. Ce este compoziţia ţel?

a) compoziţia care se fixează ca normă de realizat cât mai neîntârziat în dezvoltarea unui
arboret pentru a-i spori eficienţa momentană şi viitoare;
b) care rezultă din investigaţiile făcute la un moment dat într-un arboret;
c) care se adoptă ca ţel de conducere a procesului de regenerare şi întemeiere a unei noi
păduri tinere;
d) care se fixează ca ţel de conducere a procesului de regenerare şi întemeiere a unei noi
păduri tinere.
23. Care sunt fazele de dezvoltare într-un arboret echien?

a) Faza tinereţii, faza maturităţii şi faza bătrâneţii;
b) Seminţiş, desiş, nuieliş, prăjiniş, păriş, codrişor, codru mijlociu şi codru bătrân;
c) Desiş, nuieliş, prăjiniş, păriş, codrişor, codru mijlociu şi codru bătrân;
d) Seminţiş, desiş, nuieliş, prăjiniş, păriş, codru, codru mijlociu şi codru bătrân.
24. Unde se situează etajul boreal al pădurilor de molid?

a) Se situează între limita superioară a fagului şi limita inferioară a pădurilor de gorun;
b) Este cuprins între limita superioară a pădurii şi limita superioară a fagului;
c) Etajul boreal se situează între limita superioară a fagului şi limita inferioară a pădurilor
de gorun, care coboară la altitudini de 200-800 m;
d) Se situează între limita superioară a pădurii şi limita inferioară a pădurilor de gorun.
25. Ce este tipul de pădure?

a) Tipul de pădure reuneşte toate porţiunile de pădure omogene ca vegetaţie şi staţiune,
permiţând aplicarea cu aceleaşi rezultate a aceluiaşi gen de măsuri culturale;
b) Tipul de pădure include totalitatea arborilor ce participă în constituirea unei păduri;
c) Tipul de pădure studiază legile şi procesele de viaţă ale pădurii şi stabileşte măsurile
capabile să-i sporească productivitatea şi să-i intensifice funcţiile protectoare;
d) Tipul de pădure reuneşte toate porţiunile de pădure neomogene ca vegetaţie şi
staţiune, permiţând aplicarea cu aceleaşi rezultate a aceluiaşi gen de măsuri culturale.
26. Ce se înţelege prin silvotehnică?

a) Tehnica culturilor silvice de dirijare a dezvoltării pădurilor;
b) Studiul pădurii ca ecosistem;
307
31. Silvicultură
c) Studiul fundamentelor teoretice şi metodologice ale măsurilor de întemeiere,
conducere – îngrijire şi exploatare – regenerare a pădurii cultivate;
d) Studiul fundamentelor teoretice de îngrijire şi conducere a arboretelor spre ţelul fixat.
27. De ce depinde, în mod esenţial, reuşita întemeierii pădurii cultivate?

a) alegerea şi aplicarea corectă, diferenţiată şi eficientă a lucrărilor de ajutorare a
regenerărilor naturale;
b) alegerea şi aplicarea corectă, diferenţiată şi eficientă a tăierilor de îngrijire a
arboretelor;
c) alegerea şi aplicarea corectă, diferenţiată şi eficientă a tratamentelor;
d) executarea la timp a lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor.
28. În care stadii de dezvoltare a arboretului se execută răriturile?

a) seminţiş, desiş;
b) păriş, codrişor, codru mijlociu;
c) nuieliş, prăjiniş;
d) codrişor, codru mijlociu şi codru bătrân.
29. Ce este emondajul?

a) tăierea crăcilor lacome din partea inferioară a trunchiului arborelui;
b) tăierea şi îndepărtarea ramurilor uscate, în curs de uscare, sau a celor verzi din partea
inferioară a coroanei arborelui;
c) rărirea convenabilă a exemplarelor în arboretele pure;
d) extragerea exemplarelor necorespunzătoare şi rău conformate din arboretele tinere.
30. Ce este elagajul artificial?

a) tăierea crăcilor lacome din partea inferioară a trunchiului arborelui;
b) tăierea şi îndepărtarea ramurilor uscate, în curs de uscare, sau a celor verzi din partea
inferioară a coroanei arborelui;
c) rărirea convenabilă a exemplarelor în arboretele pure;
d) extragerea exemplarelor uscate şi rău conformate din arboretele tinere în faza de desiş.
31. Curăţirile sunt lucrări de:

a) selecţie individuală cu caracter negativ;
b) selecţie în masă cu caracter pozitiv;
c) selecţie în masă cu caracter negativ;
d) selecţie individuală cu caracter pozitiv.
32. Periodicitatea la curăţiri este de:

a) 3-5 ani;
b) 1-3 ani;
c) 6-12 ani;
d) 1-6 ani.
308
31. Silvicultură
33. Care este sezonul optim de execuţie al degajărilor?

a) 15 august – 30 septembrie;
b) 15 iunie – 30 iulie;
c) 15 ianuarie – 15 martie;
d) 15 aprilie – 15 mai.
34. Răritura de jos constă în extragerea preponderentă a arborilor din:

a) clasele IV şi V Kraft;
b) toate clasele Kraft;
c) clasele I şi II Kraft;
d) clasele III şi IV Kraft.
35. Ce este regimul, în sens silvicultural?

a) modul special în care se face exploatarea unei păduri;
b) întregul complex de măsuri silvotehnice prin care pădurea este îndrumată de la
întemeiere până la exploatare şi regenerare;
c) modul general în care se realizează regenerarea unei păduri;
d) modul complex în care se face îngrijirea şi conducerea unei păduri.
36. Ce este tratamentul, în sens silvicultural?

a) modul special în care se face exploatarea unei păduri;
b) întregul complex de măsuri silvotehnice prin care pădurea este îndrumată de la
întemeiere până la exploatare şi regenerare;
c) modul general în care se realizează regenerarea unei păduri;
d) modul complex în care se face îngrijirea şi conducerea arboretelor.
37. Tratamentul cu tăieri rase şi regenerare naturală se realizează, în:

a) benzi înguste cu lăţimi de 1-2(3) înălţimi medii ale arboretului;
b) la gorunete lăţimea să nu depăşească 150 de metri;
c) benzi înguste cu lăţimi de 100 metri;
d) benzi cu lăţimi de 5-6 înălţimi medii ale arboretului.
38. Tratamentul tăierilor succesive presupune următoarele tăieri:

a) preparatorie, de însămânţare, de punere în lumină şi definitivă;
b) preparatorie, de deschidere a ochiurilor, de lărgire a ochiurilor, de racordare;
c) de însămânţare, de deschidere a ochiurilor, de racordare;
d) de deschidere a ochiurilor, de lărgire a ochiurilor, de racordare.
39. Tratamentul tăierilor progresive presupune următoarele tăieri:

a) preparatorie, de însămânţare, de punere în lumină şi definitivă;
b) preparatorie, de deschidere a ochiurilor, de lărgire a ochiurilor, de racordare;
c) de însămânţare, de deschidere a ochiurilor, de racordare;
d) de deschidere a ochiurilor, de luminare a ochiurilor, de racordare.
309
31. Silvicultură
40. Intensitatea tăierii de punere în lumină, poate varia între:

a) 20-40% din volumul iniţial;
b) 10-15% din suprafaţa de bază iniţială;
c) 40-50% din volumul iniţial;
d) 20-40% din consistenţa plină.
41. Care este mărimea perioadei de exploatare şi regenerare la tratamentul tăierilor

succesive cu perioadă lungă de regenerare?
a) 20-30 de ani;
b) până la 20 ani;
c) este egală cu vârsta exploatabilităţii;
d) este egală cu ciclul.
42. La tratamentul tăierilor progresive, diametrul ochiurilor, este de?

a) este de 45-50 m, în funcţie de temperamentul speciei;
b) 0,5-0,7 H, în cazul brădetelor şi făgetelor şi 1,0-1,5 H, la arborete de gorun, gârniţă şi
cer;
c) 0,5-0,7 H, la arborete de gorun, gârniţă şi cer şi 1,0-1,5 H, în cazul brădetelor şi
făgetelor;
d) 0,75-1,5 H, în cazul brădetelor şi făgetelor.
43. Ce este cuponul în cadrul tratamentului codrului grădinărit?

a) o suprafaţă de pădure de pe care se recoltează masa lemnoasă în 10 ani;
b) o bandă la marginea masivului care se exploatează;
c) este un parchet anual pe care se execută o tăiere rasă în benzi;
d) o porţiune a pădurii de pe care se recoltează posibilitatea anuală pe volum.
44. Tratamentul tăierilor succesive în margine de masiv este:

a) o combinaţie între tăierile succesive şi în benzi la margine de masiv;
b) un tratament cu tăieri progresive în margine de masiv;
c) un tratament al tăierilor jardinatorii;
d) o combinaţie între tratamentul tăierilor succesive şi tratamentul codrului grădinărit.
45. Tratamentul crângului simplu constă în:

a) tăierea rasă, an de an, a unei anumite suprafeţe dintr-o pădure tânără, care se
regenerează apoi din sămânţă;
b) tăierea rasă, an de an, a unei anumite suprafeţe dintr-o pădure tânără, care se
regenerează apoi pe cale vegetativă;
c) tăierea rasă, an de an, a unei anumite suprafeţe dintr-o pădure matură, care se
regenerează apoi pe cale generativă;
d) tăiere în ochiuri, pe parchete anuale, cu regenerare pe cale naturală din sămânţă.
46. Lucrările speciale de conservare se aplică în:
310
31. Silvicultură
a) în arboretele de codru regulat cu regenerare artificială;
b) în arboretele cu funcţii speciale de protecţie, exceptate de la tăieri de produse
principale;
c) în arboretele expuse la doborâturile de vânt;
d) în toate arboretele tratate în crâng cu rezerve.
47. Care tratament este cel mai indicat într-un arboret?

a) cel care asigură optima stabilitate în raport cu funcţiile atribuite pădurii;
b) cel care asigură productivitatea maximă;
c) cel care asigură cea mai bună variantă de regenerare;
d) cel care asigură reuşita regenerării naturale.
48. Cine şi când face alegerea tratamentului de aplicat într-un arboret?

a) se face anual de catre specialistii de la ocolul silvic;
b) o fac specialiştii din ocolul silvic cu ocazia revizuirii amenajamentului;
c) intră în sarcina amenajamentului şi se realizează cu ocazia elaborării (revizuirii) acestuia;
d) intră în sarcina amenajistului şi se realizează anual cu ocazia elaborarii (revizuirii)
acestuia.
49. Ce se înţelege prin conversiune?

a) ansamblul de măsuri tehnice prin care se trece de la un tratament la altul;
b) ansamblul de măsuri amenajistice şi silviculturale prin care se realizează trecerea unei
păduri de la un regim la altul;
c) complexul de intervenţii cu lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor;
d) ansamblul de măsuri amenajistice şi silviculturale prin care se realizează trecerea unei
păduri de la un proprietar la altul.
50. Ce se înţelege prin lucrările de transformare?

a) ansamblul de măsuri amenajistice şi silviculturale prin care se realizează trecerea unei
păduri de la un regim la altul;
b) ansamblul de măsuri tehnice prin care se trece de la un tratament la altul în cadrul
aceluiaşi regim;
c) ansamblul de măsuri amenajistice şi silviculturale prin care se realizează trecerea unei
păduri de la un proprietar la altul;
d) complexul de transformări şi intervenţii cu lucrări de îngrijire şi conducere a
arboretelor.
 Bibliografie:
1. Doniţă N., Borlea F., Turcu D., Cultura pădurilor Ed. Eurobit, Timişoara, 2006
2. Florescu I.I., Silvicultură, Ed. „Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2006
3. Florescu I.I., Toader E., Silvicultură, Ed. „Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2015
311
31. Silvicultură
4. Negulescu E., Stănescu V., Florescu I.I., Târziu D., Silvicultura. Vol. I, II, Ed. Ceres,
Bucureşti, 1973
5. *** Codul silvic, ediţia a V-a, Ed. Best Publishing România, Bucureşti, 2015
6. *** Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor, nr. 2, Ministerul Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Bucureşti, 2000
7. *** Norme tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor, nr. 3, Ministerul Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Bucureşti, 2000
8. *** Norme tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor, nr. 7, Ministerul
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Bucureşti, 2000
1-a 2-b 3-c 4-c 5-b 6-a 7-d 8-d 9-c 10-b
11-d 12-b 13-a 14-b 15-c 16-b 17-a 18-b 19-b 20-a
21-b 22-a 23-b 24-b 25-a 26-c 27-c 28-b 29-a 30-b
31-c 32-a 33-a 34-a 35-c 36-b 37-a 38-a 39-b 40-a
41-a 42-b 43-d 44-a 45-b 46-b 47-a 48-c 49-b 50-b
312
32. AMENAJAREA PĂDURILOR
 SILVICULTURĂ
1. Rolul amenajării pădurilor în fixarea ţelurilor şi funcţiunilor pădurii
2. Enumeraţi şi descrieţi principiile de amenajare
3. Subparcela – componenta teritorială a pădurii
4. Tipurile de structură a arboretelor
5. Exploatabilitatea arboretelor
6. Mărimea şi structura fondului de producţie normal
7. Posibilitatea pădurii
8. Metode de amenajare bazate pe normalizarea structurii fondului de producţie
9. Ţelurile de gospodărire ale unei păduri (bazele de amenajare)
10. Planificarea lucrărilor de conducere a procesului de normalizare a pădurii
 Teste grilă:
1. Cum definiţi disciplina „Amenajarea pădurilor”?
a) Ştiinţa care se ocupă de orânduirea tăierilor din pădure pentru a obţine beneficii cât
mai mari în timp cât mai scurt;
b) Ştiinţa organizării structural - funcţionale a pădurilor, în conformitate cu sarcinile social-
economice ale gospodăriei silvice;
c) Disciplina care asigură integralitatea structural-funcţională a pădurii, respectându-se
reglementările în vigoare prevăzute în Codul silvic;
d) Studiază legile şi procesele de viaţă ale pădurii şi stabileşte măsurile capabile să-i
sporească productivitatea şi să-i intensifice funcţiile protectoare.
2. Care sunt trăsăturile caracteristice ale pădurii, privită ca sistem cibernetic sau ca
ecosistem?
a) integralitatea, autoreglarea şi echilibrul dinamic;
b) vitalitatea, eternitatea, valorificarea integrală a produselor şi principiul estetic;
c) creşterea medie anuală, productivitatea şi autoreglarea;
d) echilibrul dinamic, integralitatea, starea normală şi productivitatea.
3. Ce înţelegem prin ţel de gospodărire a unei păduri?

a) modul şi mijloacele de gospodărire al unei păduri;
313
32. Amenajarea pădurilor
b) stadiul intermediar sau final în evoluţia pădurii, atins prin aplicarea consecutivă a unor
măsuri practice de gospodărire;
c) ansamblul de măsuri luate în timp pentru a realiza starea de echilibru dinamic în
interiorul unui arboret;
d) modul de aplicare a lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor pentru a atinge un
scop final în gospodărirea pădurilor.
4. Denumiţi funcţiile pădurii după sistemul de clasificare românesc?

a) 1. de protecţie; 2. de producţie şi protecţie;
b) 1. de protecţie; 2. de producţie; 3. de protecţie şi de producţie;
c) 1. de producţie; 2. de protecţie a solului; 3. de protecţie a apelor;
d) 1. de protecţie a apelor; 2. de protecţie înpotriva factorilor climatici dăunători.
5. Care sunt principiile de amenajare după Legea nr. 46 / 2008 (Codul silvic) modificat şi
completat prin Legea nr. 133 / 2015?
a) 1. continuităţii şi al permanenţei pădurilor; 2. eficacităţii funcţionale; 3. conservării şi
ameliorării biodiversităţii; 4. economic;
b) 1. ecologic; 2. estetic; 3. valorificării maximale a lemnului; 4. biologic;
c) 1. continuităţii; 2. productivităţii; 3. valorificării maximale a resurselor pădurii; 4.
ecologic;
d) 1. continuităţii; 2. productivităţii, al eficienţei funcţionale sau a exercitării optimale şi
durabile a funcţiilor multiple de producţie şi protecţie; 3. valorificării optimale şi durabile a
resurselor pădurii; 4. estetic.
6. Cum se împarte, din punct de vedere amenajistic, un ocol silvic?

a) în serii de gospodărire, unităţi de bază, districte şi cantoane;
b) în serii de gospodărire, în unităţi de producţie (protecţie) sau unităţi de bază, parcele şi
subparcele;
c) în districte şi cantoane silvice;
d) în unităţi amenajistice, districte silvice, U.P.-uri, parcele şi u.a.-uri.
7. Ce sunt unităţile de producţie sau protecţie (U.P.)?

a) Subdiviziuni ale unei păduri din punct de vedere administrativ;
b) Subdiviziuni ale ocolului silvic, cuprinzând păduri situate într-un cadru geografic bine
determinat;
c) Subdiviziuni ale unităţilor amenajistice care au aceleaşi arborete în componenţa lor;
d) Subdiviziuni ale ocolului silvic din punct de vedere administrativ pentru o bună
gospodărire a pădurilor.
8. Care este rolul liniilor parcelare în pădure şi ce lăţime au?

a) servesc la separarea parcelelor şi la circulaţia cu mijloace auto, au o lăţime de 2-4 m şi
se numesc linii somiere;
b) uşurează studierea pădurii, înlesnesc scosul materialului lemnos, permit izolarea mai
uşoară a incendiilor, lăţimea lor este de 6-10 m şi se numesc linii parcelare somiere;
314
c) servesc ca drumuri auto,au lăţimea de 6-10 m,se orientează perpendicular pe direcţia
principală a furtunilor şi se numesc linii parcelare secundare.
d) servesc la acţiunile de vânătoare, pentru a se putea organiză linia standurilor, au lăţimi
de 8-10 metri şi pot fi cultivate pentru hrana vânatului.
9. Ce este parcela şi cum se numerotează?

a) este o subunitate teritorială a unei păduri şi se caracterizează prin formă şi conţinut şi
se numerotează cu numere romane;
b) este o unitate de producţie care cuprinde obligatoriu un singur arboret şi se
numerotează cu cifre romane;
c) este o subdiviziune a unui ocol silvic, se întinde pe un bazin hidrografic şi se
numerotează cu litere mari;
d) este o subunitate teritorială a unei păduri şi se caracterizează prin mărime, formă şi
conţinut şi se numerotează cu numere arabe.
10. Ce este subparcela şi cum se numerotează?

a) este o unitate amenajistică cu o suprafaţă minimă de un hectar, cu caracteristicile unui
arboret şi se numerotează cu cifre romane;
b) este o suprafaţă distinctă care se suprapune peste un arboret, are condiţii staţionale
diferite şi se numerotează cu cifre arabe;
c) este o porţiune de pădure distinctă din cadrul unei parcele, se suprapune peste un
arboret şi se numerotează cu litere mari aşezate după numărul parcelei;
d) este o subdiviziune a parcelei, are suprafaţa de minim 0,5 ha şi se numerotează cu cifre
arabe.
11. La ce servesc bornele amenajistice şi unde se amplasează?

a) servesc la marcarea limitelor cât şi la orientare şi se amplasează la intersecţia liniilor
parcelare;
b) servesc la intersecţia unităţilor de producţie, se folosesc pentru măsurători ca puncte
fixe şi se modifică în funcţie de liniile parcelare;
c) se amplasează la limitele de ocol, pentru a delimita parcelele între ele şi servesc la
orientarea lucrărilor;
d) se amplasează în interiorul subparcelei pentru a delimita arboretele şi folosesc la
orientarea în teren a personalului silvic.
12. Ce este staţiunea?

a) fragment al scoarţei terestre caracterizat printr-un mediu fizic omogen;
b) solul şi subsolul unei zone bine definită;
c) factorii climatici care acţionează asupra unui arboret.
d) fragment al scoarţei terestre compus din sol şi factorii de mediu.
13. Care sunt speciile principale de bază.Dar cele de amestec?

a) molidul, bradul, gorunul, fagul sunt specii principale de bază şi paltinul, frasinul, cireşul
specii de amestec;
315
b) gorunul, carpenul, paltinul principale de bază şi mesteacănul, frasinul de amestec;
c) molidul, bradul, fagul, stejarul, carpenul de bază şi frasinul, paltinul, gorunul de
amestec;
d) gorunul, cerul, fagul, mesteacănul specii principale de bază şi paltin, frasin şi cireş specii
de amestec.
14. Care sunt tipurile fundamentale de structură ale arboretelor?

a) tipul cvasigrădinărit,regulat şi etajat;
b) tipul grădinărit şi tipul regulat;
c) tipul etajat, tipul natural şi regulat;
d) tipul echien, regulat şi etajat.
15. Ce înseamnă arboret brăcuit?

a) un arboret cu consistenţa sub 0,4;
b) un arboret cu consistenţa 0,4-0,6;
c) un arboret cu consistenţa foarte scăzută;
d) un arboret cu consustenţă 0,7-0,8.
16. Cum se încadrează arborii într-un arboret din punct de vedere al stării fitosanitare?
a) clasa 0 – arbori neafectaţi, procent defoliere 0%; clasa 1 – arbori slab afectaţi, procent
defoliere 1-25%; clasa 2 – arbori moderat afectaţi procent defoliere 26-50%; clasa 3 –
arbori puternic afectaţi, procent defoliere 51-99%; clasa 4 – arbori uscaţi, procent
defoliere 100%.
b) clasa I – arbori neafectaţi, procent defoliere 0 %; clasa II – arbori slab afectaţi, procent
defoliere 1-25%; clasa III – arbori moderat afectaţi procent defoliere 26-50%; clasa IV –
arbori puternic afectaţi, procent defoliere 51-99%; clasa V – arbori uscaţi, procent
defoliere 100%;
c) clasa 1 – arbori neafectaţi, procent defoliere 0-10%; clasa 2 – arbori slab afectaţi,
procent defoliere 11-25%; clasa 3 – arbori moderat afectaţi procent defoliere 26-50%;
clasa 4 – arbori puternic afectaţi, procent defoliere peste 51%;
d) clasa 0 – arbori neafectaţi, procent defoliere 0-10%; clasa 1 – arbori slab afectaţi,
procent defoliere 11-25%; clasa 2 – arbori moderat afectaţi procent defoliere 26-60%;
clasa 3 – arbori puternic afectaţi, procent defoliere 61-99%; clasa 4 – arbori uscaţi, procent
defoliere 100%.
17. Care structură a arboretelor asigură cel mai bine funcţia de protecţie?
a) arborete de tip cvasigrădinărit;
b) arborete de tip regulat;
c) arborete de tip grădinărit;
d) structura etajată.
18. Ce se înţelege prin noţiunea de exploatabilitate?

a) momentul când a ajuns la volumul maxim de lemn de lucru;
b) este calitatea de a fi exploatabil atribuită unui arbore sau arboret;
316
c) este monentul când un arbore sau arboret a ajuns la vârsta maximă şi produce cel mai
mult;
d) momentul când se exploatează un arboret.
19. Ce înseamnă noţiunea de vârstă a exploatabilităţii unui arboret?

a) vârsta la care un arboret regulat devine exploatabil;
b) vârsta la care un arboret grădinărit a ajuns să producă maximul de masă lemnoasă;
c) vârsta reală la care se exploatează un arboret;
d) vârsta normală de exploatare a arboretului.
20. Cum explicaţi termenul de vârstă de tăiere?

a) vârsta la care un arboret regulat devine exploatabil;
b) vârsta la care un arboret grădinărit a ajuns să producă maximul de masă lemnoasă;
c) vârsta reală la care se exploatează un arboret;
d) vârsta normală la care un arboret devine exploatabil, stabilită în tabelele de producţie.
21. Ce este exploatabilitatea tehnică?

a) când se exploatează mai mult decât creşte pădurea pentru obţinerea unui anumit
sortiment;
b) este exploatabilitatea arboretelor destinate unui anumit sortiment;
c) este exploatabilitatea arboretelor unde se urmăreşte considerentul tehnic al
regenerării;
d) este exploatabilitatea arboretelor destinate producţiei de masă lemnoasă
nediferenţiată.
22. Când se atinge vârsta exploatabilităţii absolute în cazul arboretelor destinate

producţiei de lemn?
a) când eficienţa economică a arboretului începe să scadă;
b) când arborii încep să se degradeze, adică au ajuns la termenul longevităţii lor;
c) când producţia medie de masă lemnoasă a devenit maximă şi este egală cu creşterea
curentă în volum;
d) vârsta exploatabilităţii absolute, în cazul arboretelor destinate producţiei de lemn, se
atinge când creşterea curentă în volum a sortimentului fixat este maximă.
23. Ce se înţelege prin mărime a fondului de producţie şi în ce unităţi de măsură se

exprimă?
a) reprezintă creşterea anuală totală la vârsta exploatabilităţii şi se exprimă în mc/ha;
b) reprezintă volumul de masă lemnoasă de produse principale a arboretelor şi se exprimă
în mc;
c) reprezintă volumul tuturor arborilor şi arboretelor ce se amenajează şi se exprimă în
mc/ha;
d) reprezintă volumul normal al arborilor şi arboretelor şi se exprimă în mc.
24. Ce se înţelege prin fond de producţie real?
317
a) reprezintă o stare de maximă eficienţă a unei păduri definită de amenajament;
b) este fondul de producţie existent la un moment dat într-o pădure;
c) reprezintă volumul tuturor arborilor şi arboretelor şi se exprimă în mc/ha;
d) reprezintă volumul normal al arborilor şi arboretelor şi se exprimă în mc.
25. Care este mijlocul prin care se acţionează asupra fondului de producţie pentru a-l
conduce spre starea normală?
a) mijlocul prin care se acţionează este ciclul;
b) mijlocul prin care se acţionează este posibilitatea;
c) mijlocul prin care se acţionează este exploatabilitatea;
d) se acţionează prin aplicarea tratamentelor silviculturale.
26. Ce se înţelege prin posibilitatea pădurilor?

a) produsele principale care se extrag ca rezultat al gospodăririi pădurilor;
b) volumul de masă lemnoasă care se exploatează anual;
c) cantitatea de material lemnos ce trebuie extras anual din pădure în vederea
normalizării fondului de producţie;
d) volumul de masă lemnoasă ce există la un moment dat în pădure.
27. Care este mărimea unei perioade de amenajament?

a) o perioadă de planificare de 20 ani şi o perioadă de calcul de 10 ani;
b) o perioadă de planificare de 10 ani şi o perioadă de calcul de 20 ani;
c) o perioadă de calcul de 20 ani;
d) amenajamentul de revizuieşte din 10 în 10 ani.
28. Ce este fondul de rezervă?

a) o parte din fondul de producţie al unei păduri, luată în considerare la calculul
posibilităţii, destinată să acopere eventualele pierderi din cauza calamităţilor;
b) este volumul de masă lemnoasă care nu se poate exploata din cauza lipsei de drumuri;
c) o parte din fondul de producţie al unei păduri, parte care nu este luată în considerare la
calculul posibilităţii, destinată să acopere eventualele pierderi din cauza calamităţilor sau
nevoi sporite ale societăţii;
d) o parte din fondul de producţie al unei păduri, parte care este luată în considerare la
calculul posibilităţii, destinată să acopere eventualele pierderi din cauza calamităţilor sau
nevoi sporite ale societăţii pentru lemn.
29. Care sunt problemele esenţiale care trebuie rezolvate în activitatea de amenajarea
pădurilor?
a) Integralitatea, autoreglarea şi echilibrul dinamic al sistemului;
b) Vitalitatea, eternitatea, valorificarea integrală a produselor pădurii;
c) Asigurarea şi menţinerea unui fond de producţie adecvat ca mărime şi structură şi
asigurarea rezistenţei acestuia faţă de acţiunea factorilor perturbatori ai mediului;
d) Echilibrul dinamic, integralitatea, starea normală şi productivitatea.
318
30. Ce este suprafaţa de tăiere?
a) Suprafaţa de pădure pe care se aplică tăieri de îngrijire;
b) Suprafaţa de pădure care constituie un arboret şi care se numeşte parchet anual;
c) Un arboret care se exploatează într-un an aplicându-se tăieri de regenerare;
d) Suprafaţa de pădure pe care se aplică la un moment dat tăieri de regenerare şi care
urmează să se regenereze simultan pe toată întinderea ei.
31. Prin ce elemente se poate caracteriza fondul de producţie?

a) dinamica de dezvoltare;
b) structura arborilor şi arboretelor;
c) mărime şi structură;
d) diametrul mediu şi înălţimea medie.
32. Ce se înţelege prin fond de producţie real?

a) volumul rezultat în urma unei tăieri de regenerare;
b) fondul de producţie existent la un moment dat într-o pădure;
c) fondul de producţie care ar trebui să fie la un moment dat într-o pădure;
d) volumul care ar trebui să existe într-o pădure la un moment dat.
33. Ce se înţelege prin fond de producţie normal?

a) un fond de producţie care se apropie de starea reală;
b) un fond de producţie din care se exploatează volumul maxim la hectar;
c) un fond de producţie care prezintă starea de maximă eficienţă;
d) volumul de masă lemnoasă existent în pădure la un moment dat.
34. Cum se determină mărimea fondului de producţie real?

a) cu ajutorul tabelelor de cubaj;
b) cu ajutorul tabelelor de producţie;
c) prin măsurători directe în teren;
d) prin procedeul deductibil.
35. Ce este clasa de regenerare?

a) Suprafeţele regenerate şi de împădurit;
b) Poienile şi golurile din pădure;
c) Suprafeţele de pădure tăiate ras;
d) Suprafaţa pe care se execută tăieri de îngrijire şi conducere a arboretelor.
36. Care este mijlocul prin care se acţionează asupra fondului de producţie real pentru a-l
aduce la starea normală?
a) ciclul;
b) posibilitatea;
c) fondul de rezervă;
d) fondul de producţie real.
319
37. Ce este ciclul?
a) norma de timp stabilită de amenajament pentru menţinerea în producţie a arboretelor
pădurii respective;
b) este indicatorul care arată vârsta exploatabilităţii unor arborete;
c) este factorul de influenţă la calculul posibilităţii pădurilor;
d) norma de timp stabilită de amenajament pentru a obţine volumul calculat.
38. Ce este perioada specială de regenerare?

a) timpul în care urmează să se exploateze şi să se regenereze integral o suprafaţă
periodică;
b) numărul de ani în care se realizează regenerarea naturală a unui arboret;
c) numărul de ani în care se realizează regenerarea naturală sau artificială a unui arboret;
d) numărul de ani în care se realizează regenerarea vegetativă a unui arboret.
39. În ce situaţie posibilitatea este egală cu creşterea pădurii?

a) când ciclul este egal cu vârsta exploatabilităţii;
b) când fondul de producţie normal are o mărime reală;
c) când fondul de producţie are o mărime normală;
d) când creşterea este maximă, posibilitatea este egală cu creşterea.
40. Cum se calculează posibilitatea în cazul codrului grădinărit?

a) pe suprafaţă şi volum;
b) numai pe volum;
c) numai pe suprafaţă;
d) pe suprafaţă prin metoda tabelelor de producţie.
41. Ce se înţelege prin metode de amenajare?

a) un mod de reglementare a recoltării produselor lemnoase, în spiritul continuităţii;
b) recoltarea produselor lemnoase, în spiritul continuităţii;
c) metodele care planifică tăierile în cadrul amenajamentului;
d) metoda care reglementează tăierile de produse secundare.
42. În ce păduri se aplică metoda parchetaţiei?

a) în păduri de molid supuse doborâturilor de vânt;
b) în păduri tratate în crâng;
c) în păduri tratate în codru grădinărit;
d) în pădurile tratate în codru regulat.
43. Care metode de amenajare vizează normalizarea structurii fondului de producţie?

a) metoda controlului şi a creşterii indicatoare;
b) metoda cameralistă (austriacă) şi a claselor de vârstă;
c) metoda creşterii indicatoare;
d) metoda claselor de vârstă.
320
44. Care este metoda de amenajare, care se aplică cu succes, în codru grădinărit?
a) metoda controlului;
b) metoda creşterii indicatoare;
c) metoda afectaţiilor pe volum;
d) metode claselor de vârstă.
45. Diferenţa de vârstă de cel puţin 20 de ani, într-un arboret, poate determina separarea
în subparcele?
a) da, dacă este tratat în regimul codrului;
b) nu, numai în cazul arboretelor echiene;
c) da, dacă sunt formate din specii diferite;
d) da, dacă este tratat în regimul crângului.
46. Care regim este indicat pentru pădurile de răşinoase?

a) regimul crângului compus;
b) regimul codrului;
c) ambele;
d) regimul crângului cu tăieri în scaun.
47. Care sunt bazele de amenajare?

a) specia, clasa de producţie, regimul, tratamentul, ciclul;
b) regimul, tratamentul, compoziţia ţel, exploatabilitatea şi ciclul;
c) vârsta exploatabilităţii, regimul, tratamentul, compoziţia ţel;
d) regimul, tratamentul, exploatabilitatea şi ciclul.
48. Ce se înţelege prin planificarea recoltelor de masă lemnoasă?

a) reglementarea recoltării arborilor şi arboretelor;
b) stabilirea unui plan anual de recoltare a masei lemnoase;
c) planificarea la tăiere a sortimentelor valoroase;
d) stabilirea unui plan decenal de recoltare a produselor secundare.
49. Ce se înţelege prin posibilitate anuală?

a) volumul de material lemnos, planificat de amenajament, să fie recoltat anual;
b) volumul de material lemnos ce se recoltează anual dintr-o pădure;
c) suprafaţa de pădure care se recoltează anual;
d) volumul de material lemnos planificat pentru a fi recoltat într-un arboret.
50. Pentru ce perioadă se întocmeşte planul de recoltare?

a) se întocmeşte anual;
b) pentru 20 de ani, pentru pădurile tratate în codru regulat;
c) de regulă pentru 10 ani;
d) de regulă pentru un an calendaristic.
321
 Bibliografie:
1. Boja N., Amenajarea pădurilor. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
2. Giurgiu V., Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple, Ed. Ceres, Bucureşti, 1988
3. Leahu I., Amenajarea pădurilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001
4. Rucăreanu N., Leahu I., Amenajarea pădurilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1982
5. Toader E., Amenajarea pădurilor. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2017
6. *** Codul silvic, ediţia a V-a, Ed. Best Publishing România, Bucureşti, 2015
7. *** Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, nr. 5, Ministerul Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului, Bucureşti, 2000
1-b 2-a 3-b 4-a 5-a 6-b 7-b 8-b 9-d 10-c
11-a 12-a 13-a 14-b 15-b 16-d 17-c 18-b 19-a 20-c
21-b 22-c 23-c 24-b 25-b 26-c 27-b 28-c 29-c 30-d
31-c 32-b 33-c 34-c 35-a 36-b 37-a 38-b 39-c 40-b
41-a 42-b 43-c 44-a 45-a 46-b 47-b 48-b 49-a 50-c
322
33. DENDROLOGIE
 SILVICULTURĂ
1. Bradul – Abies alba Mill.
2. Molidul – Picea abies (L.) Karst.
3. Pinul silvestru – Pinus sylvestris L.
4. Laricele – Larix decidua Mill.
5. Fagul – Fagus sylvatica L.
6. Stejarul – Quercus robur L.
7. Cireșul păsăresc – Prunus avium (L.) L.
8. Salcâmul – Robinia pseudoacacia L.
9. Paltinul de câmp – Acer platanoides L.
10. Frasinul – Fraxinus excelsior L.
 Teste grilă:
1. Prezintă frunze caduce, în formă de evantai:
a) Carpinus betulus;
b) Ginkgo biloba;
c) Liriodendron tulipifera;
d) Larix decidua.
2. La maturitate, solzii conului cad odată cu seminţele şi pe lujer rămâne numai axul erect
la specia:
a) Abies alba;
b) Picea abies;
c) Pinus cembra;
d) Taxodium distichum.
3. Sămânța este prinsă de aripioară ca într -o linguriță la:

a) brad;
b) larice;
c) molid;
d) pin.
323
33. Dendrologie
4. Înrădăcinarea este tipic trasantă, lipsită de pivot şi, uneori, ramificaţiile groase dinspre
colet se găsesc la suprafaţa solului, în cazul speciei:
a) brad;
b) molid;
c) pin silvestru;
d) larice.
5. Fagul are temperament de:

a) lumină;
b) semilumină;
c) semiumbră;
d) umbră.
6. Vârful coroanei nutant este caracteristic speciei:

a) brad;
b) chiparos de California;
c) tuia;
d) tisa.
7. Maturaţia conurilor este bienală la:

a) brad;
b) larice;
c) molid;
d) pin silvestru.
8. Corpurile de fructificație poartă denumirea de rânze la:

a) pini;
b) anini;
c) mesteceni;
d) arțari.
9. Pneumatoforii sunt protuberanţe, ca nişte genunchi, de până la 2 m înălţime, cu funcţii

respiratorii, caracteristici speciei:
a) Taxodium distichum;
b) Thuja plicata;
c) Ginkgo biloba;
d) Chamaecyparis lawsoniana.
10. Este specie alohtonă:

a) Juniperus communis;
b) Juniperus nana;
c) Juniperus sabina;
d) Juniperus virginiana.
324
33. Dendrologie
11. Tisa prezintă lemnul:
a) omogen, cu duramen brun-roşiatic şi inele anuale foarte înguste;
b) omogen, fără duramen;
c) cu duramen roşiatic, conţine răşină;
d) omogen, albicios.
12. Este specie dioică:

a) bradul;
b) laricele;
c) pinul negru;
d) tisa.
13. Prezintă frunze aciculare scurte (1,5-2 cm), rombice în secţiune transversală:
a) bradul;
b) molidul;
c) zâmbrul;
d) pinul strob.
14. Are ritidom roşcat-cărămiziu:

a) laricele;
b) pinul silvestru;
c) pinul negru;
d) pinul strob.
15. Prezintă marginea frunzei dublu serată:

a) fagul;
b) stejarul;
c) carpenul;
d) cimișirul.
16. Prezintă tulpini culcate pe sol şi ramuri ascendente:

a) Abies alba;
b) Pinus mugo;
c) Taxodium distichum;
d) Pseudotsuga menziesii.
17. Are amplitudine ecologică mare:

a) Alnus glutinosa;
b) Juglans regia;
c) Pinus sylvestris;
d) Taxodium distichum.
18. Dracila (Berberis vulgaris) este:

a) subarbust;
325
33. Dendrologie
b) arbust;
c) arbustoid;
d) arbore.
19. Mugurii sunt mari, fusiformi, depărtați de lujer la:

a) molid;
b) stejar;
c) fag;
d) carpen.
20. Nu aparţine familiei Fagaceae:

a) fagul;
b) gorunul;
c) castanul comestibil;
d) carpenul.
21. Ghindele ajung la maturitate în al doilea an la:

a) cer;
b) gorun;
c) stejar;
d) gârniță.
22. Rezistă bine şi în staţiuni cu soluri foarte compacte:

a) cireșul păsăresc;
b) gorunul;
c) gârniţa;
d) fagul.
23. Prezintă frunzele cu baza terminată în două urechiuşe evidente (auriculată):

a) ulmul;
b) gorunul;
c) stejarul;
d) liliacul.
24. Frunzele nu sunt argintii pe dos la:

a) teiul argintiu;
b) sălcioară;
c) iederă;
d) plopul alb.
25. Denumirea științifică a zmeurului este:

a) Ribes nigrum;
b) Rubus caesius;
c) Rubus hirtus;
326
33. Dendrologie
d) Rubus idaeus.
26. Suportă inundaţiile de lungă durată mai bine decât oricare altă specie lemnoasă
indigenă:
a) plopul alb;
b) plopul negru;
c) salcia căprească;
d) salcia albă.
27. Prezintă flori galbene și fructe păstăi veziculoase:

a) Caragana arborescens;
b) Colutea arborescens;
c) Laburnum anagyroides;
d) Robinia pseudoacacia.
28. Nu prezintă spini pe lujeri:

a) dracila;
b) glădița;
c) mahonia;
d) păducelul.
29. Prezintă frunze simple:

a) Robinia pseudoacacia;
b) Sorbus aucuparia;
c) Sorbus domestica;
d) Sorbus torminalis.
30. Denumirea ştiinţifică la păducel este:

a) Crataegus monogyna;
b) Ligustrum vulgare;
c) Prunus spinosa;
d) Rosa canina.
31. Mugurii sunt opuși la:

a) stejari;
b) ulmi;
c) arțari;
d) tei.
32. Prezintă frunze imparipenat compuse:

a) arțarul;
b) arțarul american;
c) arțarul tătăresc;
d) jugastru.
327
33. Dendrologie
33. Prezintă păstăi mai lungi:

a) Amorpha fruticosa;
b) Gleditsia triacanthos;
c) Laburnum anagyroides;
d) Robinia pseudoacacia.
34. Are caracter de specie pionieră, instalându-se cu uşurinţă pe terenuri descoperite:

a) aninul negru;
b) fagul;
c) plopul tremurător;
d) pinul negru.
35. Prezintă smocuri de peri ruginii la inserţia nervurilor:

a) teiul cu frunza mică;
b) teiul argintiu;
c) teiul cu frunza mare;
d) teiul alb.
36. Are lujeri cu 4 muchii suberoase:

a) Euonymus europaeus;
b) Euonymus latifolius;
c) Euonymus nanus;
d) Euonymus verrucosus.
37. Prezintă frunziş sempervirent:

a) Amorpha fruticosa;
b) Cornus mas;
c) Euonymus europaeus;
d) Viscum album.
38. Are samara eliptică până la rotundă, cu aripioara moale:

a) ulmul;
b) frasinul;
c) jugastrul;
d) arțarul american.
39. Prezintă lemn valoros cu utilizări în industria mobilei:

a) Prunus avium;
b) Prunus cerasifera;
c) Prunus mahaleb;
d) Prunus spinosa.
40. Nu este liană:
328
33. Dendrologie
a) Clematis vitalba;
b) Hedera helix;
c) Parthenocissus quinquefolia;
d) Corylus avellana.
41. Prezintă seminţe mici prevăzute cu peri lungi:

a) teiul pucios;
b) salba moale;
c) plopul alb;
d) mesteacănul.
42. Nu aparţine familiei Moraceae:

a) mărul pădureţ;
b) maclura;
c) dudul;
d) smochinul.
43. Are denumirea populară de cătină de garduri:

a) Hippophae rhamnoides;
b) Lycium barbarum;
c) Myricaria germanica;
d) Tamarix ramosissima.
44. Majoritatea reprezentanţilor familiei Ericaceae preferă soluri cu pH-ul:

a) acid;
b) neutru;
c) alcalin;
d) sunt indiferenți față de pH-ul solului.
45. Filocladiile sunt:

a) inflorescenţe;
b) lăstari lăţiţi care preiau rolul frunzelor;
c) fructe mari alungite;
d) rădăcini metamorfozate.
46. Este plantă lemnoasă ocrotită de lege:

a) scumpia;
b) liliacul;
c) ghimpele;
d) păducelul.
47. Formează de timpuriu un ritidom gros:

a) plopul alb;
b) carpenul;
329
33. Dendrologie
c) salcâmul;
d) teiul argintiu.
48. Temperamentul unei plante se referă la cerinţele plantei faţă de:

a) căldură;
b) umiditate;
c) substanțele minerale;
d) lumină.
49. Varietatea inermis existentă la unele specii se referă la:

a) lipsa spinilor;
b) prezenţa cârceilor;
c) frunziș;
d) ritidom.
50. Disamarele formează un unghi ascuţit sau drept la:

a) paltinul de câmp;
b) jugastru;
c) paltinul de munte;
d) frasin.
 Bibliografie:
1. Clinovschi F., Dendrologie, Ed. Universității Suceava, 2005
2. Don I., Dendrologie. Suport de curs. FSEII – Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” din
Arad, 2019
3. Doniţă N., Geambaşu T., Brad R.R., Dendrologie, “Vasile Goldiş” Univ. Press, Arad, 2004
4. Stănescu V., Șofletea N., Popescu O., Flora forestieră lemnoasă a României, Ed. Ceres,
Bucureşti, 1997
5. Şofletea N., Curtu L., Dendrologie, Ediția a II-a, Ed. ”Pentru Viață”, Brașov, 2008
1–b 2–a 3–c 4–b 5–d 6–b 7–d 8–b 9–a 10–d
11–a 12–d 13–b 14–b 15–c 16–b 17–c 18–b 19–c 20–d
21–a 22–c 23–c 24–c 25–d 26–d 27–b 28–c 29–d 30–a
31–c 32–b 33–b 34–c 35–a 36–a 37–d 38–a 39–a 40–d
41–c 42–a 43–b 44–a 45–b 46–c 47–c 48–d 49–a 50–c
330
34. ÎMPĂDURIRI
 SILVICULTURĂ
1. Maturația semințelor, coacerea fructelor, diseminarea, perioada de recoltare.
2. Forțarea semințelor.
3. Stratificarea semințelor.
4. Organizarea terenului din pepinieră.
5. Semănături directe prin împrăştiere.
6. Semănături directe în rânduri.
7. Semănături directe în cuiburi.
8. Plantarea puieților în gropi.
8. Plantarea puieților în despicătură.
9. Reglarea desimii culturilor forestiere.
 Teste grilă:
1. Care din următoarele specii au semințele cu longevitate mai mare ?
a) stejarul;
b) salcâmul;
c) carpenul;
d) ulmul.
2. Sadele sunt:
a) puieți de plop și salcie de talie mare;
b) butași de talie mare;
c) unelte folosite la împădurire;
d) nuiele utilizate la împletituri.
3. Adâncimea de semănare este de:

a) 2-3 ori mai mare decât grosimea semințelor;
b) egală cu grosimea semințelor;
c) circa 10 cm;
d) în funcție de grosimea stratului de sol.
4. Se adună, în așa -numita stare de pârgă, urmând a fi prelucrate și semănate cât mai
repede, fructele speciilor la care maturația semințelor are loc:
331
34. Împăduriri
a) înainte de coacerea fructelor;
b) în aceeași perioadă cu coacerea fructelor;
c) după o perioada de timp relativ scurtă de la coacerea fructelor;
d) în al doilea an.
5. Acoperirea semănăturilor cu un strat protector poartă denumirea de:

a) mocirlire;
b) crustă;
c) umbrire;
d) mulcire.
6. Recoltarea semințelor de pe suprafața apei se face la:

a) mesteacăn;
b) anin negru;
c) plop tremurător;
d) salcie căprească.
7. Etapa tinereții (juvenilă) în decursul vieții plantei lemnoase începe odată cu:
a) fecundația;
b) semănarea;
c) germinația;
d) înflorirea.
8. Este fruct cărnos:

a) folicula;
b) capsula;
c) păstaia;
d) drupa.
9. Dezariparea semințelor se aplică la:

a) Taxus baccata;
b) Pinus cembra;
c) Picea abies;
d) Ulmus minor.
10. La cvercinee este indicat ca în timpul păstrării ghindei să nu scadă umiditatea

cotiledoanelor sub:
a) 20%;
b) 30%;
c) 40%;
d) 60%.
11. Semințele forestiere se recoltează din:

a) arborete aflate în afara arealului natural;
332
34. Împăduriri
b) loturi de semințe;
c) locul recoltării nu are importanță;
d) rezervații de semințe.
12. Forțarea semințelor se face la:

a) brad, molid, pin;
b) salcâm, glădiță;
c) tei, paltin, frasin;
d) păducel, cireș.
13. O cantitate de sămânță, fizic identificabilă, omogenă din punct de vedere al identității
botanice și genetice, aparținând aceleiași recolte și pentru care se poate elibera un
document de calitate poartă denumirea de:
a) banca de semințe;
b) proveniență;
c) lot de semințe;
d) eșantion de analiză.
14. Masa a 1000 de semințe (Mk) con stituie un indicator fizic de calitate invers
proporțional cu:
a) porozitatea;
b) capacitatea de curgere;
c) germinația;
d) numărul de semințe la kilogram.
15. Pepinierele în care predomină foioasele (>80%) sunt considerate mici dacă au
suprafața mai mică de:
a) 1 ha;
b) 3 ha;
c) 5 ha;
d) 10 ha.
16. În cadrul unei pepiniere forestiere au suprafața mai mică:

a) secțiile;
b) solele;
c) straturile;
d) tarlalele.
17. Altoirea în ochi dormind se face:

a) primăvara;
b) în iunie;
c) în august;
d) sezonul de vegetație.
333
34. Împăduriri
18. În cazul rășinoaselor de talie mijlocie și mare diametrul balotului de pământ la
rădăcină trebuie să fie:
a) de 30 cm;
b) de 50 cm;
c) de 5 ori mai mare decât diametrul la colet;
d) de 10 ori mai mare decât diametrul la colet.
19. Înmulțirea generativă a plantelor lemnoase se realizează prin:

a) sămânță;
b) butași;
c) marcote;
d) altoirea în copulație.
20. Se face retezarea pivotului după primul an de la instalarea culturii în pepinieră, la

specia:
a) salcâm;
b) ulm;
c) nuc;
d) molid.
21. Substituirea presupune:

a) înlocuirea integrală sau în cea mai mare parte a speciei, respectiv a speciilor, din
componenţa arboretelor existente, cu alte specii corespunzătoare staţiunii, însă mai
valoroase economic;
b) înlocuirea unui arboret degradat cu o cultură forestieră, care compoziţional nu se
diferenţiază semnificativ faţă de vechiul arboret;
c) instalarea pădurii pe terenuri în care aceasta nu a existat sau a dispărut de mult;
d) înlocuirea vechiului arboret cu noul arboret.
22. Sunt lucrări de împădurire cu caracter parţial:

a) degajările;
b) ameliorările;
c) substituirile;
d) refacerile.
23. Substituirea se impune în cazul:

a) arboretelor derivate;
b) arboretelor brăcuite;
c) regenerărilor naturale;
d) arboretelor rărite.
24. În lucrările curente de împădurire din ţara noastră, principalul material de plantat îl
constituie:
a) puieții de talie mijlocie;
334
34. Împăduriri
b) puieţii containerizaţi;
c) puieţii de talie mică cu rădăcini nude;
d) puieţii obţinuţi din butaşi.
25. Asortimentul de specii arborescente şi arbustive ce urmează a fi instalate pe cale

artificială în scopul înfiinţării de culturi forestiere este redat prin:
a) compoziţia de regenerare;
b) compoziţia de împădurire;
c) compoziţia-ţel;
d) desimea culturii.
26. Modul de amplasare a speciilor, precum şi dispunerea lor spaţială pe suprafaţa de

cultură sunt redate în:
a) compoziţia de împădurire;
b) modul de asociere;
c) schema de împădurire;
d) formula de împădurire.
27. Dispozitivul de instalare în chincons este un caz particular al dispozitivului în:

a) pătrat;
b) dreptunghi;
c) paralelogram;
d) cerc.
28. La instalarea culturilor, dacă distanţele pe rând şi între rânduri sunt egale, locurile de
plantare sau semănare de pe două rânduri vecine fiind dispuse unul în dreptul celuilalt,
avem:
a) dispozitiv în pătrat;
b) dispozitiv în dreptunghi;
c) dispozitiv în paralelogram;
d) dispozitiv în triunghi.
29. Cu cât condiţiile de vegetaţie sunt mai prielnice cu atât desimea culturilor poate fi mai:
a) mică;
b) mijlocie;
c) mare;
d) desimea nu este afectată.
30. La o desime de 4000 puieţii la ha, distanţa de plantare între puieţi (m) este:
a) 2,0 x 2,0;
b) 2,0 x 1,5;
c) 2,0 x 1,25;
d) 2,0 x 1,0.
335
34. Împăduriri
31. Se recomandă pregătirea solului în biloane sau coame de brazdă în cazul:
a) terenurilor cu deficit de apă;
b) terenurilor cu fenomene de înmlăştinare;
c) terenurilor accidentate;
d) tuturor terenurilor.
32. Semănăturile directe prin împrăştiere se fac:

a) la specii cu seminţe mărunte;
b) indiferent de mărimea seminţelor;
c) la specii cu seminţe mari;
d) numai la foioase.
33. La plantarea manuală în despicătură se utilizează:

a) puieţi de talie mică cu rădăcină protejată;
b) puieţi de talie mică cu rădăcină nudă;
c) puieţi de talie mijlocie;
d) toate categoriile de puieți.
34. Procedeul de plantare în cavităţi se recomandă în condiţiile unor:

a) climate umede şi soluri profunde;
b) climate umede şi soluri superficiale;
c) climate uscate şi soluri profunde;
d) climate uscate și soluri superficiale.
35. Dacă avem loturi de seminţe deosebit de valoroase, în cantităţi limitate, este indicat:
a) să producem puieţii în pepinieră;
b) să facem semănături directe prin împrăștiere;
c) să facem semănături directe în rânduri;
d) să păstrăm semințele.
36. În lucrări curente de împăduriri, pentru puieţi cu rădăcini nude de talie mică,
dimensiunile gropilor sunt:
a) 20/30/40;
b) 30/30/30;
c) 40/40/40;
d) 50/50/50.
37. Se recepează dacă este cazul:

a) puieţii de talie mijlocie, de foioase, folosiţi în lucrări de completare;
b) puieţii de talie mică de foioase;
c) puieții de talie mare;
d) puieţii de răşinoase.
38. Rădăcinile puieţilor ajung dispuse într-un singur plan dacă plantarea se face:
336
34. Împăduriri
a) în gropi normale;
b) suprateran pe bilon;
c) în despicătură;
d) în cavități.
39. Suprimarea tulpinii, după plantare, prin retezarea ei cu 1-2 cm deasupra coletului,
poartă denumirea de:
a) tundere;
b) recepare;
c) fasonare;
d) toaletare.
40. Revizuirea culturilor se face:

a) primăvara;
b) vara;
c) toamna;
d) iarna.
41. Rărirea semănăturilor directe în cazul speciilor foioase se face prin:

a) ruperea vârfului;
b) retezarea la 20 cm de la vârf;
c) retezarea deasupra coletului;
d) smulgere.
42. Cultura este luată în evidenţa fondului forestier de producţie în urma:

a) recepţiei tehnico-financiare;
b) celui de-al treilea control anual;
c) recepţiei definitive şi de punere în funcţiune a împăduririlor;
d) la 5 ani de la instalare.
43. Pe terenuri cu soluri sărăturoase pot fi introduse cu succes speciile:

a) brad, larice;
b) sălcioară, cenușer;
c) paltin, fag;
d) cireș, molid.
44. În culturile forestiere afânarea solului cu sapa de munte se face la adâncimea de:
a) 1-2 cm;
b) 8-10 cm;
c) 15 cm;
d) adâncimea nu contează.
45. Controlul anual al culturilor se face în perioada:

a) 1 februarie – 30 aprilie;
337
34. Împăduriri
b) 1 martie – 30 mai;
c) 1 septembrie – 31 decembrie;
d) 1 octombrie – 31 decembrie.
46. În etapa a II-a a controlului anual al regenerărilor, în cazul suprafețelor controlate mai
mari de 10 ha, suprafețelor de control însumate trebuie să reprezinte:
a) 2%;
b) 4%;
c) 8%;
d) 10%.
47. Etapa I a controlului anual al regenerărilor se referă:

a) numai la regenerările naturale;
b) la regenerările mixte;
c) numai la regenerările artificiale;
d) la toate categoriile de regenerări.
48. În lunca Dunării sunt de preferat:

a) culturile uniclonale de plopi euroamericani;
b) culturile de salcâm;
c) arboretele pluriclonale intercalate cu arborete de plopi indigeni şi salcie;
d) răchităriile.
49. Laricele se introduce:

a) în văile adăpostite;
b) în microdepresiuni;
c) în treimea inferioară a versanţilor;
d) în lungul coamelor şi culmilor.
50. Pentru furnire estetice se înfiinţează culturi forestiere specializate de:

a) nuc;
b) cireş;
c) ulm;
d) fag.
 Bibliografie:
1. Abrudan I.V., Împăduriri, Ed. Universității Transilvania din Braşov, 2006
2. Don I., Împăduriri. Suport de curs, FSEII – Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” din Arad,
2019
3. Florescu Gh., Împăduriri, Ed. Universității Transilvania din Braşov, 1994
4. Palaghianu C., Negruțiu Filofteia, Împăduriri, Suport electronic de curs, Universitatea
”Ștefan cel Mare” Suceava, 2014
338
34. Împăduriri
5. *** Norme tehnice privind compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor şi
de împădurire a terenurilor degradate, NT 1, 2000
6. *** Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor, NT 7, 2000
1–b 2–b 3–a 4–a 5–d 6–b 7–c 8–d 9–c 10–c
11–d 12–b 13–c 14–d 15–c 16–c 17–c 18–d 19–a 20–c
21–a 22–b 23–a 24–c 25–b 26–c 27–c 28–a 29–a 30–c
31–b 32–a 33–b 34–c 35–a 36–b 37–b 38–c 39–b 40–a
41–d 42–c 43–b 44–b 45–c 46–a 47–a 48–c 49–d 50–a
339
35. PEDOLOGIE
 SILVICULTURĂ
1. Factori de pedogeneză sau de solificare

2. Apa din sol
3. Textura şi scheletul solului
4. Structura solului
5. Staţiuni forestiere montane de molidişuri FM3
6. Staţiuni forestiere montane de amestecuri FM2
7. Staţiuni forestiere montane şi premontane de făgete FM 1+FD4
8. Staţiuni forestiere de făgete şi gorunete de dealuri FD 3
9. Staţiuni de cvercete şi şleauri de deal FD2
10. Staţiuni forestiere de stejărete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din
regiunea dealurilor joase şi câmpiilor subcolinare FD 1
 Teste grilă:
1. În cazul solurilor forestiere deasupra orizontului A apare un orizont:

a) Am;
b) O;
c) H.
2. Factorii de solificare sunt:

a) curenţii de apă;
b) rocile magmatice;
c) mişcările plăcilor tectonice.
3. Argilizarea determină formarea orizontului:

a) Bv;
b) Bt;
c) w.
4. Gleizarea şi pseudogleizarea determină formarea orizonturilor:

a) w;
340
35. Pedologie
b) Bt;
c) Ep.
5. Podzolirea humicoferiiluvială determină formarea orizontului:

a) H;
b) Gr;
c) Bhs.
6. Dezagregarea mai poartă numele de:

a) meteorizare fizică;
b) meteorizare chimică;
c) meteorizare mecanică.
7. Prin dezagregare se înţelege:

a) procesul fizico-mecanic de mărunţire continuă a rocilor în particule din ce în ce mai mici
fără ca acestea să sufere modificări chimice;
b) migrarea substanţelor în straturi superficiale ale litosferei;
c) modificarea chimica a mineralelor din masa rocilor.
8. Gelivaţia poate să se manifeste în masa rocilor până la o adâncime de:

a) 100cm;
b) 50cm;
c) 150 cm.
9. Hidratarea este:
a) procesul chimic de descompunere a unei sări sub acţiunea apei în acidul şi baza din care
a luat naştere;
b) procesul fizico-chimic care determină atragerea apei sub forma de dipoli la suprafaţa
mineralelor;
c) procesul de pierdere a apei sub influenţa căldurii.
10. Procesul invers dizolvării este:

a) argilizarea;
b) hidroliza;
c) precipitarea.
11. Debazificarea este:

a) procesul prin care ionii de hidrogen rezultaţi din disocierea apei înlocuiesc cationii cu
caracter bazic de la suprafaţa particulelor silicatice;
b) procesul prin care baza rezultată în prima fază atacă masa silicatului;
c) procesul de resinteză prin care se formează alumino-silicaţi.
12. Proprietatea mineralelor argiloase de a permite cationilor să treacă în soluţie şi a celor

din soluţie să le ia locul, poartă denumirea de:
341
35. Pedologie
a) gonflare;
b) capacitate potenţială;
c) capacitate de schimb cationic.
13. Moderul poate fi:

a) hidrofor;
b) debazificat;
c) alcalizat.
14. Majoritatea solurilor din ţara noastră, după culoare, se încadrează în planşa:
a) 2,5Y;
b) 10YR;
c) 7,5YR.
15. Culorile sistemului sunt cuprinse într-un Atlas Munsel, ce cuprinde:

a) 10 planşe generale;
b) 5 planşe generale;
c) 7 planşe generale.
16. Participarea fracţiunilor granulometrice determină:

a) însuşirea fizică de textură a solului;
b) structura solului;
c) porozitatea solului.
17. Indicele de diferenţiere texturală Idt este dat de raportul:

a) temperatura / precipitaţii + 100;
b) conţinutul de argilă în orizontul B / conţinutul de argilă în orizontul A sau E;
c) conţinutul de apă cedată / apă primită.
18. Volumul edafic util este:

a) volumul de sol minus conţinutul de schelet;
b) conţinutul de schelet minus volumul de sol;
c) argilă minus conţinutul de schelet.
19. Structura solului este definită prin:

a) raportul de forma şi mărime al agregatelor;
b) raportul de formă şi culoare al agregatelor;
c) raportul de mărime şi culoare al agregatelor.
20. Apa încărcată cu numeroase substanţe dizolvate constituie:

a) apa eluvionată;
b) soluţia solului;
c) soluţia debazificată.
342
35. Pedologie
21. Forţele de absorbţie sunt de natură electrostatică şi se datorează:
a) gravitaţiei;
b) forţei capilare;
c) caracterului bipolar al moleculei de H2O.
22. Capacitatea pentru apă în câmp reprezintă:

a) cantitatea maximă de când toţi porii capilari sunt plini cu apă;
b) cantitatea de apă rămasă în porii capilari şi o parte necapilari după scurgerea apei
gravitaţionale;
c) umiditatea solului.
23. Regimul hidric defineşte:

a) direcţia predominantă de mişcare a apei în sol şi evidenţiază nivelul de umiditate al
solului;
b) direcţia predominantă de pierdere a apei;
c) direcţia predominantă de drenaj al solului.
24. Regimul hidric percolativ este caracteristic regiunilor de:

a) câmpie;
b) deal;
c) munte.
25. Porozitatea este compusă din porozitate capilară şi:

a) vasculară;
b) necapilară;
c) exudativă.
26. Consistenţa solului se manifestă prin:

a) rezistenta opusă solicitărilor mecanice;
b) rezistenţa la umezeală;
c) rezistenţa la presiunea osmotica.
27. Micela coloidală are în alcătuire:

a) cationul;
b) ultramicronul;
c) soluţia solului.
28. Migraţia coloizilor din sol este cauzată de îndepărtarea cationilor coagulatori
++ ++
(Ca ,Mg ) şi:
a) acidificarea soluţiei solului;
b) alcalizarea soluţiei solului;
c) îndepărtarea argilei.
343
35. Pedologie
29. Înlocuirea treptată a calciului şi a altor cationi din complex prin ioni de hidrogen, este
un proces de acidificare treptată a complexului, cunoscut sub denumirea de:
a) proces de levigare a solului;
b) proces de iluviere;
c) proces de podzolire a solului.
30. Reacţia solului este:

a) însuşirea acestuia de a disocia ioni de oxigen sau hidroxil când vine în contact cu apa;
b) gradul de colorare al soluţiei prin tratare cu o bază;
c) însuşirea acestuia de a acumula cationi.
31. Valorile pH-ului sunt cuprinse între:

a) 6-9;
b) 1-14;
c) 4.5-9.3.
32. Speciile indicatoare pentru solurile foarte acide sunt:

a) Poa pratensis;
b) Festuca drymea;
c) Vaccinium myrtylus.
33. Solurile bogate în humus şi argilă, cu degajări însemnate de CO 2, puternic saturate cu

cationic bazici au în general o putere de tamponare:
a) mare;
b) scăzută;
c) foarte scăzută.
34. Salinizarea se produce mai ales în zonele puţin umede, cu apă freatică mineralizată
aflată la:
a) mare adâncime;
b) mică adâncime;
c) foarte mare adâncime.
35. Procesele vermice se datorează:

a) activităţii unor organisme din sol;
b) argilei din sol;
c) apei freatice din sol.
36. Fertilitatea solurilor constă în:

a) aprovizionarea permanentă a plantelor cu apă;
b) aprovizionarea permanentă a plantelor cu substanţe nutritive;
c) aprovizionarea permanentă a plantelor cu apă şi substanţe nutritive.
37. Factorii de origine strict pedologică care influenţează fertilitatea solurilor sunt:
344
35. Pedologie
a) apa;
b) căldura;
c) microorganismele.
38. Clasa protisoluri cuprinde următoarele tipuri de sol:

a) Nigrosol;
b) Entiantrosol;
c) Luvosol.
39. Aluviosolurile se întâlnesc pe o suprafaţă mai mare în:

a) Zona de deal;
b) Lunca şi Delta Dunării;
c) Câmpia de Vest.
40. Clasa cernisoluri cuprinde următoarele tipuri de sol:

a) humosiosol;
b) faeoziom;
c) andosol.
41. Materialul parental al kastanoziomurilor este:

a) loessul;
b) nisipul;
c) cuarţul.
42. Cernoziomurile tipice din zona de silvostepă sunt ocupate de:

a) Quercus pubescens;
b) Quercus rubra;
c) Quercus petraea.
43. Cernoziomul argic se defineşte printr-un orizont de diagnostic de tipul:

a) Bt;
b) Ao;
c) Bv.
44. Clasa umbrisoluri se caracterizează printr-un orizont:

a) Am;
b) Au;
c) Bu.
45. Vegetaţia ierboasă formată deasupra nigrosolurilor este alcătuită din:

a) Nardus stricta;
b) Festuca drymeia;
c) Asperula sp.
345
35. Pedologie
46. Humosiosolurile sunt întâlnite la altitudini de:
a) 200-900 m;
b) 1000 m;
c) peste 1800 m.
47. Eutricambosolurile sunt constituite din următoarele orizonturi pedogenetice:

a) Ao-R;
b) Aoz-Bvy-C;
c) Ao-Bv-C sau R.
48. Vegetaţia forestieră a districambosolurilor este reprezentată de:

a) păduri de fag-molid;
b) păduri de plop şi salcie;
c) păduri de cvercinee.
49. Luvosolurile se caracterizează morfologic prin prezenţa unui orizont:

a) z;
b) El;
c) Bv.
50. Vegetaţia naturală sub care s-au format prepodzolurile este formată din:
a) păduri de stejar;
b) păduri de molid;
c) şleau de luncă.
 Bibliografie:
1. Blaga G., Rusu I., Pedologie, Ed. Academic Press, Cluj-Napoca, 2005
2. Chiriţă C., Vlad I., Păunescu C., Pătrăşcoiu N., Roşu C., Iancu I., Staţiuni forestiere, Ed.
Academiei RSR, București, 1977
3. Boja F., Pedologie. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
4. Iancu I., Roşu C., Pedologie şi staţiuni forestiere, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1991
5. Ianoş G., Geografia solurilor cu noţiuni speciale de pedologie, Ed. Mirton, Timișoara,
2004
6. Târziu D., Pedologie şi staţiuni forestiere, Ed. Ceres, București, 1997
7. Târziu D., Spârchez G., Solurile României, Ed. „Pentru Viaţă”, Brașov, 2002
8. Târziu D., Spârchez G., Pedologie cu elemente de geologie, Ed. Silvodel, Brașov, 2004
346
35. Pedologie
1-b 2-b 3-a 4-a 5-c 6-a 7-a 8-a 9-b 10-c
11-a 12-c 13-a 14-b 15-c 16-a 17-b 18-a 19-a 20-b
21-c 22-b 23-a 24-c 25-b 26-a 27-b 28-a 29-c 30-a
31-b 32-c 33-a 34-b 35-a 36-c 37-c 38-b 39-b 40-b
41-a 42-a 43-a 44-b 45-a 46-c 47-c 48-a 49-b 50-b
347
36. EXPLOATĂRI FORESTIERE
 SILVICULTURĂ
1. Structura procesului de producţie a exploatării lemnului
2. Doborârea în cioată
3. Doborârea în scaun
4. Condiţii tehnice la proiectarea drumurilor de tractor
5. Cerinţe ecologice la proiectarea drumurilor de tractor
6. Mangalizarea lemnului în bocşe verticale
7. Metoda de exploatare în sortimente definitive
8. Metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge
9. Metoda de exploatare în arbori şi părţi de arbori
10. Metoda de exploatare în tocătură
 Teste grilă:
1. Care este valoarea maximă a abaterii direcţiei de tras cu cablu, la adunatul cu troliul
tractorului?
0
a) mai mare de 20 ;
0
b) egală cu 15 .
2. De la ce mărime a abaterii direcţiei de tras cu cablul troliului faţă de axa longitudinală a

şasiului este necesară introducerea rolelor de unghi?
0
a) mai mare de 15 ;
0
b) mai mare de 25 .
3. Care sunt condiţiile recomandate pentru orientarea sarcinilor la adunatul cu troliul?

0
a) capătul gros înainte, fusul arborilor doborâţi orientat sub un unghi de 45 faţă de
drumul de tractor;
b) capătul subţire înainte, fusul arborilor doborâţi orientat paralel cu drumul de tractor.
4. În cazul drumurilor de tractor desfăşurate pe versanţi, care tras al sarcinilor este mai
sigur?
a) spre aval;
b) spre amonte.
348
36. Exploatări forestiere
5. Adunatul piesă cu piesă cu tractorul se recomandă la:
a) lemnul gros sub formă de trunchiuri şi catarge, mărimea pieselor asigurând utilizarea la
capacitate a troliului;
b) lemnul poate fi de orice dimensiune, dar să provină din tăierile selective.
6. Adunatul cu troliul tractorului a unor grupe de piese se practică la:

a) lemnul subţire şi gros fasonat;
b) lemnul subţire, grupul de piese fiind dimensionat ca să corespundă capacităţii de
tracţiune a troliului.
7. Procedeul choker la adunatul lemnului cu troliul tractorului se aplică la:

a) trasul lemnului subţire, dispersat pe suprafeţe lipsite de arbori (tăieri rase, tăieri în
crâng);
b) trasul alternativ al lemnului subţire şi gros pe culoarele practicate pe suprafaţa
parchetului.
8. Apropiatul cu tractorul skidder se utilizează la:

a) lemnul sub formă de trunchiuri, catarge, arbori care asigură încărcarea la capacitate a
utilajului;
b) lemnul care a fost făcut sarcini cu alt mijloc şi tasonat la marginea drumului de tractor.
9. Apropiatul cu tractorul forwarder se utilizează la:

a) lemn gros şi subţire lung;
b) lemn scurt (1-6 m), cu condiţia tasonării prealabile a acestuia de-a lungul traseelor.
10. Care sunt solicitările principale la care sunt supuse cablurile?

a) răsucire, tracţiune, încovoiere;
b) tracţiune, încovoiere.
11. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cablu?

a) să fie rezistent la oboseală şi uzură, să fie flexibil şi să aibă o suprafaţă exterioară
netedă;
b) să fie flexibil, rezistent la oboseală şi uzură, să aibă o rigiditate transversală şi o
capacitate suficientă de a suporta presiunea rolelor, să aibă o suprafaţă exterioară netedă.
12. Inima cablului poate fi din:

a) metal, plastic, fibră vegetală;
b) nylon, capron, perlan, poliamidă, polietilenă, propilenă.
13. Toronarea înseamnă:

a) operaţia de înfăşurare a sârmelor în jurul inimii;
b) operaţia de înfăşurare a toroanelor în jurul inimii.
14. Cablarea înseamnă:
349
a) înfăşurarea sârmelor în jurul toronului;
b) înfăşurarea toroanelor în jurul inimii.
15. Cablarea paralelă înseamnă:

a) înfăşurarea toroanelor în jurul inimii cablului se face în acelaşi sens cu înfăşurarea
sârmelor din stratul exterior al toroanelor;
b) Înfăşurarea sârmelor şi toroanelor în jurul inimii cablurilor este identică.
16. Cablarea în cruce înseamnă:

a) înfăşurarea sârmelor şi toroanelor în jurul inimii cablului este diferită;
b) înfăşurarea toroanelor în jurul inimii cablului se face în sens contrar înfăşurării sârmelor
din stratul exterior al toroanelor.
17. Cablurile folosite la funicularele forestiere pot fi:

a) cabluri purtătoare, trăgătoare, de montaj;
b) cabluri purtătoare, trăgătoare şi auxiliare.
18. La specificarea cablului trebuie să se indice:

a) denumirea cablului, diametrul nominal, inima centrală, simbolul construcţiei,
standardul dimensional;
b) denumirea cablului, diametrul nominal, inima centrală, simbolul construcţiei,
standardul dimensional, rezistenţa sârmei, calitatea şi starea suprafeţei sârmei, sensul
cablării.
19. La specificarea modului de construcţie a unui cablu, se indică:

a) felul inimii, numărul de toroane;
b) felul inimii, numărul de toroane înmulţit cu numărul de sârme dintr-un toron dat sub
formă de sumă neefectuată.
20. Ce reprezintă cifra din simbolul funicularului românesc FP-2?

a) poate fi instalat pe un traseu de până la 2 km;
b) poate fi exploatat până la o sarcină de 20 kN.
21. Ce reprezintă cifra din simbolul funicularului românesc FPU -500?

a) poate fi montat pe o lungime de traseu până la 500 metri;
b) poate fi exploatat până la o sarcină de 500 dN.
22. Care este condiţia alunecării libere a lemnului?

a) greutatea lemnului să fie mai mare decât 1000 dN;
b) unghiul de înclinare a terenului să fie α≥arc tg(μ).
23. Forţa de tracţiune a animalelor la acţiunea de durată este:

a) 20-25% din greutatea lor corporală;
b) 40-50% din masa lor corporală.
350
24. Asocierea a două animale de tracţiune micşorează forţele lor cumulate cu circa:
a) 10%;
b) 15%.
25. Este adevărat că între norma de producţie şi norma de timp există relaţia?
a) Nt*Np=T;
b) t< Nt*Np<T.
26. Care specii sunt mai greu fizibile?

a) mesteacănul, teiul, carpenul;
b) stejarul, frasinul, fagul.
0 0
27. Micşorarea unghiului penei de la 30-60 la 15-30 produce la rondine o mărire a
adâncimii de pătrundere L cu:
a) 30%;
b) 50%.
28. În ce luni se cojeşte mai bine lemnul?

a) mai, iunie;
b) iulie, august.
29. Răcăşirea lemnului înseamnă:

a) selectarea lemnului, apropiatul lui de vatră, aranjarea lui în trei cercuri concentrice
(subţire, gros, subţire);
b) alegerea şi pregătirea locului, aranjarea lemnului în trei cercuri concentrice.
30. Care dintre metodele de determinare a cantităţii de tocătură este mai precisă?
a) cea pe baza volumului lemnului de tocat;
b) cea pe baza masei în stare absolut uscată.
31. Necesitatea extragerii masei lemnoase din pădure este impusă de:
a) aplicarea măsurilor culturale;
b) satisfacerea unor nevoi ale societăţii;
c) aplicarea măsurilor culturale şi satisfacerea unor nevoi ale societăţii
32. Procesele tehnologice prin care se realizează exploatarea lemnului sunt:

a) recoltarea, colectarea, fasonarea primară;
b) recoltarea, colectarea, transportul tehnologic, sortarea şi fasonarea definitivă;
c) recoltarea, colectarea, fasonarea primară, transportul tehnologic, sortarea şi fasonare
definitivă.
33. Operaţiile specifice procesului tehnologic de recoltare sunt:

a) curăţarea de craci, secţionare;
351
b) doborâre, curăţare de crăci, secţionare;
c) doborâre, secţionare.
34. Operaţiile specifice procesului tehnologic de colectare pot fi:

a) adunat, scos, apropiat;
b) adunat, apropiat;
c) scos, apropiat.
35. Procesele de bază în exploatarea lemnului sunt:

a) procese de muncă şi procese naturale;
b) procese de muncă;
c) procese naturale.
36. Condiţiile de lucru care caracterizează procesul de producţie al exploatării lemnului se

referă la:
a) caracterul pasager al lucrărilor de exploatare, suprafaţă mare pe care se desfăşoară
lucrările, influenţa directă a factorilor naturali;
b) caracterul pasager al lucrărilor de exploatare, suprafaţă mare pe care se desfăşoară
lucrările, produsele exploatării, influenţa directă a factorilor naturali.
37. Principiile organizării activităţii de exploatare a lemnului sunt:

a) principiul conservării şi dezvoltării fondului forestier, principiul integrării lucrărilor de
exploatare în cerinţele de gospodărire a pădurilor, principiul valorificării integrale şi
superioare a lemnului, principiul rentabilităţii economice;
b) principiul conservării fondului forestier, principiul valorificării integrale, principiul
rentabilităţii economice.
38. Mijloacele de lucru folosite pentru recoltarea lemnului sunt:

a) ferăstraie mecanice, topoare, pene, dispozitive pentru impulsionarea şi orientarea
căderii arborelui, dispozitive de tracţiune cu cablu;
b) ferăstraie mecanice, topoare, pene;
c) ferăstraie mecanice, topoare, pene, dispozitive de tracţiune cu cablu.
39. Metodele de doborâre a arborilor sunt:

a) doborârea în cioată, doborârea în scaun, doborârea prin dezrădăcinare;
b) doborârea în cioată, doborârea în scaun, doborârea prin căzănire, doborârea prin
dezrădăcinare.
40. Elementele specifice doborârii în cioată sunt:

a) tapa, tăietura din partea opusă;
b) tapa, prag, zonă de frânare;
c) tapa, tăietură din partea opusă , prag, zonă de frânare.
41. Structura operaţiei de doborâre conţine următoarele faze:
352
a) deplasarea la arborele de doborât, alegerea direcţiei de doborâre, pregătirea locului de
muncă, îndepărtarea ritidomului şi a lăbărţărilor, executarea tapei, executarea tăieturii din
partea opusă, impulsionarea şi orientarea căderii, căderea arborelui şi retragerea
muncitorilor, netezirea şi cojirea cioatei, retezarea crestei trunchiului;
b) alegerea direcţiei de doborâre, îndepărtarea lăbărţărilor, executarea tapei şi a tăieturii
din partea opusă tapei, netezirea cioatei, retezarea crestei trunchiului.
42. Dezaninarea arborilor se face, în funcţie de volumul acestora, folosind:

a) atelaje ori mijloace mecanice (dispozitive de tracţiune cu cablu sau cablul de sarcină a
3
tractorului) pentru volume mai mari de 1 m /fir;
3
b) atelaje ori mijloace mecanice pentru volume cuprinse între 0,7-1 m /fir.

3
a) pârghii rotitoare sau pârghia simplă, pentru volume între 0,1-1 m /fir;
3
b) pârghii rotitoare şi dispozitive de tracţiune cu cablu, pentru volume între 0,5-1,0 m /fir;
3
c) pârghii rotitoare şi atelaje, pentru volume între 0,5-1,0 m /fir.

3
a) braţele pentru volume între 0,5-1,5 m /fir;
3
b) pârghia simplă sau braţele pentru volume mai mici de 1 m /fir;
3
c) pârghia simplă pentru volume între 0,7-1,5 m /fir.
45. Curăţarea de crăci este impusă de:

a) reducerea volumului aparent şi a greutăţii pieselor ce vor fi colectate, creşterea gradului
de manevrabilitate a lemnului la colectare, reducerea prejudiciilor, utilizarea mai bună a
capacităţii de transport la colectare, crearea condiţiilor de aplicare a unor procedee de
lucru sau de folosire a unor mijloace de colectare, crearea condiţiilor pentru executarea
operaţiei de secţionare;
b) reducerea volumului aparent, creşterea manevrabilităţii la colectare, reducerea
prejudiciilor, crearea condiţiilor pentru operaţia de secţionare.
46. Curăţarea de crăci la răşinoase prin procesul în trepte se aplică atunci când:
a) distanţa dintre verticile este de 0,1-1,0 m;
b) distanţa dintre verticile este de 0,5-1,5 m;
c) distanţa dintre verticile este de 0,5-1,0 m.
47. Curăţarea de crăci la răşinoase prin procedeul în zig – zag se aplică atunci când:
a) distanţa dintre verticile este mai mare de 1 m;
b) distanţa dintre verticile este între 0,5-1,5 m;
c) distanţa dintre verticile este mai mică de 0,75 m.
48. Structura operaţiei de curăţare de crăci constă din următoarele faze:

a) deplasarea la arbore, tăierea crăcilor, degajarea locului de muncă de crăcile tăiate,
tăierea vârfului la răşinoase;
353
b) deplasarea la arbore, tăierea crăcilor, degajarea locului de muncă de crăcile tăiate,
asigurarea stabilităţii arborelui, tăierea vârfului la răşinoase, voltarea trunchiului, tăierea
crăcilor rămase
49. Care este abaterea maximă admisă faţă de perpendiculara pe axa trunchiului, la
secţionare?
a) 0,1 d;
b) 10% d;
c) 0,01 d.
50. Secţionarea lemnului tensionat se face cu respectarea următoarei regule:

a) tăierea începe, întotdeauna, din zona cu fibre comprimate şi se face pe aproximativ d/3,
după care se continuă, în acelaşi plan perpendicular pe axul piesei, în zona cu fibre întinse;
b) tăierea începe, întotdeauna, din zona cu fibre întinse şi se face pe aproximativ d/3,
după care se continuă, în acelaşi plan perpendicular pe axul piesei, în zona cu fibre
comprimate.
 Bibliografie:
1. Brad M.L., Exploatarea pădurilor. Suport de curs, FSEII – UVVG Arad, 2019
2. Ciubotaru A., Exploatarea pădurilor, Ed, Lux Libris, Braşov, 1998
3. Horodnic S., Bazele exploatării lemnului, Ed. Universității din Suceava, 2003
4. Horodnic S., Sisteme tehnologice forestiere cu impact ecologic redus, Ed. Universității
din Suceava, 2014
5. Ionaşcu G., Exploatarea și valorificarea lemnului , Ed. Tridona, Olteniţa, 2002
6. Oprea I., Sbera I., Tehnologia exploatării lemnului, Ed. Tridona, Olteniţa, 2004
1-b 2-a 3-a 4-b 5-a 6-b 7-a 8-a 9-b 10-b
11-b 12-a 13-a 14-b 15-a 16-b 17-a 18-b 19-b 20-b
21-a 22-b 23-a 24-b 25-a 26-a 27-b 28-a 29-a 30-b
31-c 32-c 33-b 34-a,b 35-a 36-b 37-b 38-a 39-b 40-c
41-a 42-a 43-a 44-b 45-a 46-c 47-a 48-b 49-a,b 50-a
354

FSEII Carte Licenta 2020-1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FSEII Carte Licenta 2020-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NOTIUNI APLICATIVE

COLECTIV AUTORI – CONTRIBUȚIE PE CAPITOLE

 ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

 CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

2. Utilitatea marginală este:

3. În capitalul circulant al unei firme industriale nu intră:

4. Puterea de cumpărare a salariatului este reflectată de:

5. Pentru optimizarea volumului producției și maximizarea profitului trebuie ca:

6. Costurile corespunzătoare resurselor proprii ale întreprinderii se numesc costuri:

7. Există două tipuri de tratare a activității economice:

9. Indivizibilitatea bunurilor publice se referă la faptul că:

10. Cererea de sare pentru consumul populaţiei este un exemplu de cerere:

11. Pentru un producător obiectivul principal îl constituie:

12. Monopolul este caracterizat de:

13. Care din următoarele reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă perfectă?

14. Legea rarităţii se defineşte:

15. Costurile fixe:

16. Expresia bănească a uzurii capitalului fix se numeşte:

17. Funcţia de producţie exprimă legătura dintre:

18. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă:

19. Care din următoarele afirmaţii poate fi considerată o definiţie a pieţei?

20. Presupunem că bunurile X şi Y sunt substituibile şi că preţul bunului X creşte. În

21. Dobânda este:

22. Costul de oportunitate este:

23. Costul variabil mediu este:

24. Externalităţile sunt:

26. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

27. Identificaţi care din următoarele afirmaţii constituie funcţie a preţului:

29. Utilizarea eficientă a factorilor de producţie se exprimă prin:

30. Factorii de producţie se referă la:

31. Activitatea economică reprezintă:

35. Nevoia de calculator și nevoia de imprimantă sunt considerate nevoi:

37. La baza diviziunii muncii se află:

38. Un exemplu de ofertă complementară este:

39. Constrângerea bugetară reprezintă:

40. Clasificarea capitalului productiv în fix și circulant se face după:

42. Prețul relativ reprezintă:

45. Munca reprezintă:

46. Natura ca factor de producţie include:

47. Productivitatea înseamnă:

48. În cadrul costului variabil (CV) nu sunt incluse cheltuielile cu:

2. Fenomenul de creştere economică este ilustrat mod direct de:

4. Din punctul de vedere al rezultatelor balanţa comercială poate fi:

5. Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă:

7. Creşterea cererii agregate determină:

8. Creşterea ofertei agregate determină:

9. În condiţii de expansiune economică, în mod normal, are o evoluţie ascendentă:

11. Un pensionar este inclus în categoria:

12. Exportul net este:

13. Dacă exportul este mai mic decât importul, atunci:

14. Rata șomajului se calculează ca raport între:

15. Investițiile scad atunci când:

16. Șomajul apare atunci când:

18. Criza economică marchează:

19. Inflația are efecte negative asupra:

20. Dacă consumul excede venitul personal disponibil, atunci:

21. Formula de calcul a Consumului intermediar este:

22. O persoană este şomeră în situația următoare:

23. Barierele care apar în calea importurilor se datorează:

24. Care este relaţia dintre PNB şi PNN?

25. Piaţa muncii poate fi definită ca:

26. Obiectivul politicii bugetare îl constituie:

27. Efectele negative ale inflaţiei sunt:

28. Echilibrul economic se defineşte drept: