Ludovic al XVI-lea al Franţei

Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles - d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris),
rege al Franţei şi al Navarei din 1774 şi până în 1789. Din 1789 şi până în 1793 rege al
francezilor. Ultimul reprezentant al Absolutismului. Victimă a Revoluţiei Franceze.

Monarh absolut al Franţei, 1774-1789

Când Ludovic al XVI-lea a urcat pe tronul Franţei avea nouăsprezece ani. Avea o enormă
responsabilitate devreme ce guvernul avea mari datorii iar resenimentele faţă de monarhia
despotică erau în creştere. A căutat să câştige dragostea poporului său reinstalând
parlamentul. În timp ce nimeni nu se îndoia de capacitatea intelectuală a lui Ludovic de a
guverna Franţa, a fost destul de clar faptul că, deşi crescut ca un Delfin al Franţei, era indecis
şi nu suficient de ferm pentru domnie.[2] Ludovic l-a numit consilier pe experimentatul Jean-
Frédéric Phélypeaux conte de Maurepas, care până la moartea sa în 1781 a fost cel care a luat
cele mai importante decizii.

Reformele financiare radicale ale lui Turgot şi Malesherbes au înfuriat nobilii care le-au
blocat în parlament insistând asupra faptului că regele nu are dreptul să perceapă noile taxe.
Turgot a fost eliberat din funcţie în 1776 iar Malesherbes a demisionat în acelaşi an fiind
înlocuit de Jacques Necker. Necker a sprijinit Revoluţia americană şi a preferat să facă mari
împrumuturi externe decât să crescă taxele interne. Când politica sa a eşuat, Ludovic l-a
demis şi l-a înlocuit în 1783 cu Charles Alexandre de Calonne care a crescut cheltuielile
publice pentru a scoate ţara din datorii. Şi această metodă a eşuat, aşa încât Ludovic a
convocat Assemblée des notables în 1787 pentru a discuta asupra noii reforme fiscale propusă
de Calonne. Adunarea a repins planul. Toate aceste eşecuri i-au semnalat lui Ludovic faptul
că şi-a pierdut capacitatea de a domni ca un monarh absolut, fapt ce i-a cauzat depresie.

Au existat apeluri din ce în ce mai puternice ca regele să convoace Stările Generale lucru pe
care l-a făcut în mai 1789. În iunie 1789 a început Revoluţia Franceză. Încercările lui Ludovic
de-a o controla au avut ca rezultat Serment du jeu de paume (20 iunie) şi declaraţia Adunarii
Constituiente de la 9 iulie. În trei luni, autoritatea executivă a regelui a trecut la reprezentanţii
poporului. Căderea Bastiliei de la 14 iulie a servit pentru întărirea acestei schimbări radicale
din mintea masselor.

Regim revoluţionar, 1789–1792

Arestarea şi execuţia, 1792-1793