Strategii de negociere n razboi sau la bucatarie, n afaceri sau pe strada, ntr-un proces de divort sau ntr-un conflict cu teroristii,

de fapt n orice forma de intercatiune umana este pusa n joc o anumita masura de strategie si tactica. Desi nu exista retele sau doctrine care sa garanteze obtinerea succesului ntr-o infinitate de situatii conflictuale, gndirea strategica si actiunea tactica multiplica sansele de reusita, de cele mai multe ori. Strategia este o linie de actiune care se poate dovedi valabila ntr-o situatie data, dar complet inaplicabila n multe altele. Ea este subordonata obiectivelor globale si finale. linie strategica vizeaza efecte pe termen lung si poate fi materializata sau dejutata prin actiuni tactice premeditate sau prin reactii spontane, impulsive, cu efecte pe termen scurt. !actica este subordonata obiectivelor imediate, partiale si intermediare. linie strategica este alcatuita din nlantuirea mai mult sau mai putin coerenta a mai multor actiuni tactice sau reactii spontane. "eactia spontana este o manifestare impulsiva. n lungul unei linii strategice, actiunile tactice se nsiruie ca verigile unui lant. n negocieri, mai mult c#iar dect n conflictul desc#is de natura razboiului sau a ntrecerilor sportive, strategia trebuie privita ca un mod de gndire dinamica. Ea devine o maniera de abordare a unei confruntari delicate ntre doua sau mai multe vointe. n final, pe ct posibil, partenerul trebuie sa gndeasca ca mine, dar si eu ca el. mpreuna trebuie sa ajungem acolo unde voia sa ajunga fiecare, separat. Daca putem obtine victoria fara sa fie cineva nfrnt, este perfect. Strategia de negociere functioneaza numai dublata de arta de a orienta si controla, pe neobservate, interactiunea vointelor aflate n conflict, folosind att logica rece a argumentelor rationale, ct si energia psi#ologica a emotiilor si sentimentelor. rice forma de negociere implica o confruntare de vointe, sentimente si interese. $e rnd, fiecare dintre parti poate prelua initiativa si controlul, dar nu pot domina toate, simultan. %iecare dintre parti este influientata de modul n care percepe propria sa pozitie si, n raport cu aceasta, pe aceea a adversarului. $artea care are o viziune mai clara asupra acestei confruntari de vointe, are mai multe sanse sa controleze interactiunea si sa obtina victoria. &deal ar fi ca partenerul de negocieri sa nteleaga ca eu am dreptate si el se nseala, mai nainte de a investi prea mult timp si efort pentru a-l convinge. Daca s-a ntmplat asa, nseamna ca am ales cea mai buna strategie. $rincipiul fundamental al strategiei este acela de a stapni interactiunea vointelor care se nfrunta la masa tratativelor si a nu le lasa sa treaca n conflict desc#is. 'onflictul poate fi dezamorsat n fasa. &ndiciile si fazele agravarii progresive a conflictului pot fi( disconfortul, incidentele, nentelegerile, tensiunea si criza. Disconfortul este un fel de jena, o emotie sau un sentiment neplacut care congestioneaza fata si face vocea sa scrtie. &ncidentele sunt fapte marunte, dar suparatoare, ntmplate fara vointa expresa a cuiva, care ntristeaza si irita. )entelegerile sunt situatiile de dubiu, ambiguitatile, n care partenerii se interpreteaza gresit si trag concluzii tendentioase pentru ca devin suspiciosi si resentimentari. !ensiunea este deja starea de ncordare, iritare, ngrijorare si alerta permanenta fata de presupusa rea vointa a

partenerului. 'riza este conflictul desc#is, cearta, violenta sau ruptura relatiei dintre partile negociatoare. De-a lungul istoriei, sc#imbarile te#nologice au impus mereu sc#imbari ale mijloacelor folosite n confruntarea dintre doua sau mai multe parti negociatoare. 'u toate acestea, natura conflictelor si bazele strategice si tactice ale rezolvarii lor au ramas fundamental aceleasi. Strategiile de negociere adoptate depind de conjunctura de piata, de personalitatea si moralitatea negociatorilor, precum si de relatiile dintre parti. n mediul afacerilor circula relatarea ntmplarii petrecute cu un celebru distribuitor de covoare persane care, n cele din urma, a intrat totusi n faliment datorita manierei ofensatoare n care a purtat negocierile. Dupa ce vizitau exponatele si se informau asupra unor caracteristici ale ofertei, cumparatorii potentiali erau condusi direct ntr-o ncapere special amenajata pentru coc*tail. %ara nici o alta forma de persuasiune, n compania altor clienti si n prezenta unor parteneri de conversatie, ca si a unor animatori si animatoare, aici erau lasati sa decida asupra actului de cumparare. n paralel, cu ajutorul unor microfoane ascunse si prin niste pereti speciali, potentialii parteneri erau vizualizati, iar comentariile lor erau ascultate cu atentie. +ceasta ,cura- de informare l plasa pe vnzator ntr-o pozitie deosebit de avantajoasa, deoarece putea alege tipul de strategie cu care si va ntmpina partenerii, imediat dupa coc*tail. n orice caz, cu cei #otarti sa cumpere, negocia direct si conflictual. 'u cei nedecisi, aplica strategii indirecte si cooperative. 'auta sa obtina maximum de avantaje n minimum de timp, si de la unii si de la altii. .etodele folosite de distribuitor au fost deconspirate. 'umparatorii ca si furnizorii s-au considerat ofensati si l-au boicotat provocndu-i falimentul. ntmplarea a atras atentia asupra eficacitatii unor strategii de negociere adecvate. )e putem ntreba ce s-ar fi ntmplat daca secretul negocierilor sale nu ar fi fost dezvaluit sau daca altii nu procedeaza la fel/ Strategii directe 'nd suntem stapni pe situatie si siguri de rezultatele actiunilor noastre, intram direct n subiect si lovim direct la tinta. Strategiile directe sunt folosite atunci cnd raportul de forte ne este net favorabil, iar puterea de negociere impune cu usurinta vointa celui mai tare, printr-o batalie scurta si decisiva. n viziunea militara clasica, scopul acestor strategii este acela de a acumula fortele si atuurile principale, pe teatrul principal de operatiuni, pentru a ani#ila, ntr-o batalie decisiva, grosul fortelor adverse. .anevrele folosite sunt cele directe. 'onform teoriei militare, n acest gen de strategii, victoria trebuie obtinuta prin( 0 utilizarea unei forte de mari dimensiuni mpotriva principalelor forte ale adversarului1 0 purtarea unei singure batalii decisive pe un teatru de operatiuni principal. Strategia directa este usor de practicat atunci cnd esti puternic, fata n fata cu un adversar relativ mai slab. Strategii indirecte 'nd raportul de forte si mprejurarile nu ne sunt favorabile, alegem solutii de uzura, lovituri laterale si folosim mai ales mijloace psi#ologice, pentru a limita libertatea de actiune a adversarului. Strategia indirecta sau laterala este folosita atunci cnd adversarul este mai puternic. + o folosi nseamna a lovi adversarul n punctele sale cele mai slabe, pe teatrele de operatiuni secundare. n loc sa se ia taurul de coarne, se ncearca ngenunc#erea sa prin lovituri laterale si surprinzatoare, n punctele vulnerabile. +dversarul trebuie scos din pozitiile sale ntarite, cu armamentul sau greu 2n cazul negocierilor, armamentul este substituit de argumentatie si de putere3 pentru a-si apara partile mai slabe si mai putin importante. Dupa epuizarea si macinarea acestora n conflicte sau divergente minore, vor fi atacate pozitiile c#eie, de mare importanta. +dversarul trebuie indus mereu n eroare, astfel nct sa realizeze ct mai trziu acest lucru. n negocieri, manevrele laterale nseamna manipulare si sunt posibile numai cu o mare risipa de mijloace psi#ologice de persuasiune si sugestie care limiteaza libertatea de decizie a adversarului. .anipularea ramne singura resursa de care mai pot dispune cei lipsiti de putere si mijloace de presiune.

n termeni militari, cteva dintre regulile de baza ale manevrelor laterale sunt urmatoarele( 0 realizarea efectului de surpriza prin recurs permanent la actiuni imprevizibile1 0 utilizarea unor resurse puternice pentru a da lovituri decisive n punctele slabe ale adversarului1 0 angajarea unor batalii decisive pe teatre de operatiuni secundare1 0 divizarea si mprastierea fortelor adversarului prin manevre laterale si ocolitoare1 0 retragerea neconditionata de pe pozitiile n care adversarul si concentreaza fortele1 0 aplicarea de lovituri minore si sporadice cnd adversarul se retrage1 0 mentinerea unui raport de forte de cel putin 4 la 4, la nivel tactic, atunci cnd raportul de forte la nivel strategic este de pna la 4 la 51 0 supraveg#erea continua a manevrelor adverse etc. !oate aceste principii si reguli de actiune sunt tipice pentru lupta de g#erila. Strategii conflictuale 'larificarea caracterului cooperativ sau conflictual al negocierilor este importanta pentru alegerea tacticilor si te#nicilor folosite la masa tratativelor. Strategiile bazate pe forta, aplicabile n conditii de conflict desc#is, sunt mai simple dect cele cooperative. Strategiile conflictuale sau competitive sunt acelea n care se cauta sa se obtina avantaje, fara a face concesii n sc#imbul lor. Sunt dure si tensionate si, mai ntotdeauna, se bazeaza pe o disproportie de putere de negociere ntre parti. "elatiile de afaceri stabilite prin astfel de strategii pot fi profitabile, dar nu si de lunga durata. Ele sunt puternic influientate de sc#imbarea conjuncturii de piata. $entru ilustrarea procesului de negociere bazat pe conflict desc#is, apelam la un exemplu tipic de negociere a pretului. $resupunem ca, pe o anumita piata, exista o cerere mare pentru produsul 6. ferta este insuficienta si productia este controlata de un furnizor unic. $rofitnd de pozitia sa pe piata, acesta cere un pret exorbitant. parte dintre cumparatorii potentiali vor accepta plata acelui pret, sub presiunea furnizorului care nu admite livrarea n alte conditii. 'nd pozitia sa pe piata se sc#imba, odata cu aparitia unui numar mare de alti producatori la fel de buni, se sc#imba si baza puterii de negociere ntre parti. 'lientii vor cauta sa se rafuiasca cu vec#iul furnizor, fie impunnd preturi joase, fie parasindu-l. 'onflictul ramne desc#is. n cadrul strategiilor conflictuale, este esential a sesiza din timp natura si tipul conflictului de vointe. +cesta poate fi( a3 conflict de credinte si preferinte, b3 conflict de interese si c3 conflict de instrumentare. 'onflictul de credinte si preferinte este generat de diferente de ordin cultural si perceptual. El poate fi de natura politica, religioasa, ideologica sau psi#osenzoriala. Este un conflict ntre valorile fundamentale la care adera partenerii si nu unul de natura rationala. Este profund, de mare intensitate si foarte greu de conciliat. Este inutil sa ncerci a converti un fundamentalist arab la crestinism, tot asa cum nu are rost sa servesti usturoi la micul dejun cuiva care-l detesta. De regula, conflictele de acest fel iau amploare, dureaza si duc la epuizarea adversarilor. $ozitiile adverse pot fi ireductibile. 'onflictele de interese sunt cele generate pe baze materiale si financiare, legate de surse de materii prime, de debusee, de mpartirea cstigurilor, de concurenta etc. 'omportamentul partilor negociatoare ramne preponderent rational, iar pozitiile lor pot fi usor de exprimat n termeni militari. 'onflictele de instrumentare sunt acelea n care adversarii adera la unul si acelasi obiectiv final, dar nu sunt de acord cu caile, metodele si mijloacele folosite pentru a-l atinge. Divergentele sunt de natura procedurala. Strategiile competitive genereaza tactici de influienta negativa si agresiva precum avertismentul, amenintarea directa si represaliile. Strategiile cooperative Sunt acelea care urmaresc un ec#ilibru ntre avantaje si concesii, si care evita conflictul desc#is, refuznd folosirea mijloacele agresive de presiune. +i n fata un partener si nu un adversar. 'el putin la nceputul discutiilor, aceste strategii cauta sa identifice punctele si interesele comune tocmai pentru a

face posibile ct mai multe oportunitati de a cadea de acord cu partenerul si a-i da satisfactie. 'a sa nfrngi mai usor rezistenta adversarului, nu raspunzi provocarilor sale, nu ntmpini atacurile cu contraatacuri, nu aplici principiul ,oc#i pentru oc#i si dinte pentru dinte-. .ai mult c#iar, treci de partea sa, i dai dreptate ori de cte ori ai ocazia, l asculti cu atentie, i arati respect, ceri scuze etc. Daca vrei sa fii ascultat, trebuie sa fii primul care asculta. Daca vrei sa fii nteles, trebuie sa ntelegi partenerul mai nti. Daca vorbesti calm, creste probabilitatea de a ti se vorbi la fel. Daca te porti prietenos, ntlnesti mai usor prietenia. Strategiile cooperative se bazeaza pe tactici de influenta pozitiva precum promisiunile, recomandarile, concesiile si recompensele. 7n exemplu de aplicare a strategiilor cooperative poate fi negocierea unui contract ntre sindicatele si conducerea unei exploatari miniere( 8iderul sindicatului anunta sec( ,9: este cresterea minima pe care o putem accepta si, din punctul nostru de vedere, nu este negociabila. !recem la punctul urmator.nainte de a se aseza, adauga( ,asta ca sa folosesc o exprimare mai delicata-. +ctionnd n spiritul strategiilor competitive, patronatul ar contraataca. +r urma o cearta prelungita, n care fiecare dintre parti si-ar apara ve#ement pozitia. !otul va fi zadarnic si greva nu va putea fi evitata. n spiritul strategiilor cooperative, directorul general nu raspunde provocarii. n loc sa contraatace, spre surprinderea tuturor, el spune calm( ,.a intereseaza foarte mult afirmatia dvs. cu privire la folosirea unei exprimari mai delicate. Sunt gata sa ascult cu rabdare punctul dvs. de vedere-. + urma expunerea pe larg si firul discutiilor a fost rennodat. 'onsiliul de administratie, la rndul sau, a expus motivele care fac revendicarea dificila, n ciuda oricarei bunavointe. ;reva nu a mai avut loc, iar negocierea cresterii salariilor a fost amnata. 2<illiam 7r=, p.cit.3 Alegerea tipului de strategie Din perspectiva teoriei militare 2dupa generalul francez +ndr> ?eaufre, &ntroduction @ la strategie3, ecuatia globala a unui plan strategic are urmatoarea formulare de principiu( unde( u A factor de situatie sau influenta de conjunctura, . A fortele materiale si financiare implicate n conflict si aflate n interactiune, p A fortele psi#ologice disponibile, ! A factorul timp. Strategiile directe sunt preferate atunci cnd greutatea specifica a factorilor psi#ologici este preponderenta, iar fotele materiale si financiare sunt neglijabile. %actorul timp are importanta pentru ca partile se angajeaza ntr-o confruntare de uzura, de lunga durata. n plus, alegerea unui tip de strategie directa sau indirecta depinde de circumstantele simbolizate prin elementul 2u3.

De-a lungul istoriei, sc#imbBrile te#nologice Ci progresul cultural au impus mereu sc#imbBri ale mijloacelor folosite n confruntarea dintre douB sau mai multe pBrDi aflate ntr-un proces de negociere. 'u toate acestea, natura conflictelor Ci bazele politice, strategice Ci tactice ale rezolvBrii acestora au rBmas fundamental aceleaCi, sc#imbndu-se doar procedurile de abordare socialB.

Strategiile de negociere adoptate depind de conjuctura existentB pe piaDB, de personalitatea, caracterul Ci moralitatea negociatorilor, precum Ci de relaDiile existente ntre pBrDile aflate la masa tratativelor. Exemplu( n mediul negociatorilor circulB relatarea ntmplBrii petrecute cu un distribuitor de produse textile foarte cunoscut care, n cele din urmB, a intrat n faliment datoritB manierei ofensatoare n care avea obiceiul sB poarte negocierile. +stfel, cumpBrBtorii potenDiali vizitau exponatele Ci se informau asupra unor caracteristici ale ofertei, iar dupB aceasta erau conduCi direct ntr-o ncBpere special amenajatB pentru coc*tail. %BrB nici o altB formB de persuasiune sau prezentare prealabilB, n compania altor clienDi Ci n prezenDa unor parteneri de conversaDie, ca Ci a unor animatori Ci animatoare, aici erau lBsaDi sB decidB asupra actului de cumpBrare. n paralel, cu ajutorul unor microfoane Ci camere video ascunse Ci prin niCte pereDi speciali, potenDialii parteneri erau vizualizaDi, iar comentariile lor erau ascultate cu atenDie. +ceast mod neloial Ci incorect de informare l plasa pe vnzBtor ntro poziDie deosebit de avantajoasB, deoarece putea alege tipul de strategie cu care Ci ntmpina partenerii, imediat dupB coc*tail. n orice caz, cu cei #otBrDi sB cumpere, distribuitorul negocia direct si conflictual. 'u cei nedeciCi, aplica strategii indirecte Ci cooperative, cButnd sB obDinB maximum de avantaje n minimum de timp, Ci de la unii Ci de la alDii. .etodele folosite de distribuitor au fost desconspirate, iar cumpBrBtorii, precum Ci furnizorii s-au considerat ofensaDi Ci l-au boicotat, refuznd nc#eierea unor noi afaceri cu acel distribuitor, provocndu-i falimentul. ntmplarea a atras atenDia asupra eficacitBDii proceselor de negociere, precum Ci a efectelor nefaste ale aplicBrii unor strategii de negociere neadecvate. Dar ce s-ar fi ntmplat dacB secretul negocierilor sale nu ar fi fost dezvBluit sau dacB existB Ci alte companii care procedeazB n acelaCi mod/ Strategii de negociere'a principale tipuri de strategii folosite n procesul de negociere ar putea fi stabilite E categorii, diferenDiate n funcDie de modul de abordare Ci purtare a acDiunilor, precum Ci de caracterul acestora, Ci anume(- strategii directe- strategii indirecte- strategii conflictuale- strategii cooperative'teva aspecte semnificative ale fiecBrui din aceste tipuri de negociere vor fi prezentate mai jos, fBrB a avea pretenDia cB a fost acoperit ntreg arealul de probleme care descriu strategiile de negociere. Strategii directe+cest tip de strategie este optim a fi folosit n situaDiile n care suntem stBpni pe situaDie Ci siguri de rezultatele acDiunilor noastre, Ci ca urmare intrBm direct n subiect Ci lovim direct la DintB. Strategiile directe sunt folosite atunci cnd raportul de forDe ne este net favorabil, iar puterea de negociere poate impune cu uCurinDB voinDa celui mai tare, printr-o bBtBlie scurtB Ci decisivB.n viziunea militarB clasicB, scopul acestor strategii 2tactici3 este acela de a acumula forDele, mijloacele Ci atuurile principale, pe teatrul de operaDiuni cel mai important, pentru a ani#ila, ntr-o bBtBlie decisivB, eventual respectnd principiul loviturii unice, grosul forDelor adverse, manevrele folosite fiind cele directe. 'onform teoriei strategiei militare, n acest gen de strategii, victoria trebuie obDinutB prin(- utilizarea unei forDe de mari dimensiuni 2cea mai mare avutB la dispoziDie3 mpotriva principalelor forDe ale adversarului(purtarea unei singure bBtBlii decisive pe un teatru de operaDiuni principal.Strategia directB este uCor de practicat cnd eCti puternic, faDB n faDB cu un adversar relativ mai slab. Strategii indirecte'nd raportul de forDe existent Ci mprejurBrile nu ne sunt favorabile, alegem soluDii de uzurB, locuri laterale Ci folosim mai ales mijloacele psi#ologice, pentru a limita libertatea de acDiune Ci sau miCcare a adversarului. Strategia indirectB sau lateralB este optim a fi folositB atunci cnd adversarul este mai puternic. + o folosi nseamnB a lovi adversarul n punctele sale cele mai slabe, pe teatrele de operaDiuni secundare. n loc sB se ia taurul de coarne, se ncearcB ngenuc#ierea sa prin lovituri laterale Ci surprinzBtoare, n punctele vulnerabile. +dversarul trebuie scos din poziDiile sale, ntBrite cu armamentul greu 2n cazul negocierilor, armamentul greu este substituit de argumentaDie Ci de putere de convingere3 pentru a-Ci apBra pBrDile mai slabe Ci mai puDin importante DupB epuizarea Ci mBcinarea acestora n conflicte sau divergenDe minore,

+i n faDB un partener Ci nu un adversar. 'el puDin la nceputul discuDiilor, aceste strategii cautB sB identifice punctele Ci interesele comune tocmai pentru a face posibile ct mai multe oportunitBDi de a cBdea de acord cu partenerul Ci a-i da satisfacDie. 'a sB nfrngi mai uCor rezistenDa adversarului, nu rBspunzi provocBrilor sale, nu ntmpini atacurile cu contraatacuri, nu aplici principiul Foc#i pentru oc#i Ci dinte pentru dinteF. .ai mult c#iar, treci de partea sa, i dai dreptate ori de cte ori ai ocazia, l asculDi cu atenDie, i arBDi respect, ceri scuze, etc. DacB vrei sB fii ascultat, trebuie sB fii primul care ascultB. DacB vrei sB fii nDeles, trebuie sB nDelegi partenerul mai nti. DacB vorbeCti calm, creCte probabilitatea de a Di se vorbi la fel. DacB te porDi prietenos, ntlneCti mai uCor prietenie. Strategiile cooperative se bazeazB pe tactici de influenDe pozitive precum promisiunile, recomandBrile, concesiile Ci recompensele. Exemplu( negocierea unui contract ntre sindicatul Ci conducerea unei fabrici de confecDii. 8iderul sindicatului anunDB sec F9: este creCterea minimB pe care o putem accepta Ci, din punctul nostru de vedere, nu este negociabilB. !recem la punctul urmBtorF.nainte de a se aCeza, adaugB( F+sta ca sB folosesc o exprimare mai delicatBF. +cDionnd n spiritul strategiilor competitive, patronatul ar contraataca. +r urma o ceartB prelungitB n care fiecare dintre pBrDi Ci-ar apBra ve#ement poziDia. !otul va fi zadarnic Ci greva nu va putea fi evitatB.n spiritul strategiilor cooperative, directorul general nu rBspunde provocBrii. n loc sB contraatace, spre surprinderea tuturor, el spune calm( F .B intereseazB foarte mult afirmaDia dumneavoastrB cu privire la folosirea unei exprimBri mai delicate. Sunt gata sB ascult cu rBbdare punctul dumneavoastrB de vedereF. + urmat expunerea pe larg Ci firul discuDiilor a fost rendodat. 'onsiliul de administraDie, la rndul sBu, a expus motivele care fac revendicarea dificilB, n ciuda oricBrei bunBvoinDe. ;reva nu a mai avut loc, iar negocierea creCterii salariilor a fost amnatB. 2<illiam 7r=3 +legerea tipului de strategieDin persectiva teoriei strategiei militare 2generalul +ndr> ?eaufre - &ntroduction a la strat>gie3, ecuaDia globalB a unui plan strategic are urmBtoarea formulare de principiu(S G uH x .H x pH x !n care( u - factor de situaDie sau influenDa de conjucturB, . forDele materiale Ci financiare implicare n conflict Ci aflate n interacDiune, $ - forDele psi#ologice disponibile, ! - factorul timp.Strategiile directe sunt preferate atunci cnd forDele materiale Ci financiare 2.3 sunt dominante n raport cu cele ale adversarului, iar forDele psi#ologice sunt neglijabile. !impul 2!3 nu mai conteazB, pentru cB se alege lupta scurtB Ci decisivB. Strategiile indirecte sunt preferate atunci cnd greutatea specificB a factorilor psi#ologici este preponderentB, iar forDele materiale Ci financiare sunt neglijabile. %actorul timp are importanDB pentru cB pBrDile se angajeazB ntr-o confruntare de uzurB de lungB duratB. n plus, alegerea unui tip de strategie directB sau indirectB depinde de circumstanDele simbolizate prin elementul 2u3. 'oncluzii &ndeferent de locul de desfBCurare Ci participanDi, negocierile

fac apel la logicB, retoricB, teoria argumentBrii, precum Ci la te#nicile de manipulare - analiza tranzacDionalB, programarea neuro-lingvisticB sau narcoanaliza. )oDiunile de cerere, ofertB, obiecDie, pretenDie, poziDie, concesie, compromis, argumentaDie, probB, tranzacDie devin cele mai importante puncte de fond ale negocierii, dar elementele de tacticB sau strategie Ci cunoCtinDele de psi#ologie pot fi determinante n succesul acesteia. )egocierea, ca formB concentratB de comunicare, tinde sB devinB prin valorile materiale sau imateriale tranzacDionate cel mai rBspndit mod de interacDiune interumanB formalB sau informalB.!otuCi, ca principal pericol care poate afecta negocierea este ca scopul obDinerii rezultaltului sB conducB la justificarea mijloacelor prin ignorarea celor mai importante principii ale negocierii( legalitatea Ci moralitatea. +ceste principii nu fac trimitere doar la modul de a face afaceri sau de a tranzacDiona ci Ci la etica comunicBrii interumane, bazate pe ncrederea reciprocB n semeni, precum Ci la faptul cB moralitatea Ci legalitatea sunt complementare Ci concomitente n descrierea esenDei negocierii. n concluzie, strategiile de negociere, deCi sunt doar cBile pe care se poate ajunge la scopul dorit, nu pot ieCi din cadrul general al caracterului Ci principiilor negocierii, Ci comunicBrii, n general. De aceea putem spune cB strategiile de negociere au aplicabilitate diferenDiatB n funcDie de normele sociale Ci morale ale celor implicaDi, fBrB a eluda legalitatea sistemului