De ce nu e bine sa ne laudam copiii?

Psiholog Clinician Diana Tudorache

Atunci cand un copil se joaca linistit in camera lui, nu uita sa-si stranga jucariile dupa ce a terminat, isi spala farfuria din care a mancat , se ofera sa duca gunoiul, sau vine de la scoala cu o nota buna, parintii sunt bucurosi si inevitabil ajung sa il laude! Esti cel mai cuminte copil! Tu esti ajutorul meu! Esti grozav! Dimpotriva, atunci cand copilul se joaca cu mingea in sufragerie si ajunge sa sparga vaza preferata a mamei, cand refuza sa participe la treburile casnice pentru ca prietenii il asteapta afara, sau la testul de la matematica a luat o nota proasta, parintii se pot simti furiosi, dezamagiti si ajung sa il critice, de multe ori folosind atribute negative.

Nu ma asculti niciodata!

Esti un lenes! Ce prost esti! De ce e daunator acest lucru? Cu siguranta ca pentru multi este evident de ce etichetarile negative prost, lenes, rau, etc. sunt nocive pentru copii. Surprinzator este faptul ca si etichetarile pozitive cum ar fi bun, grozav, perfect pot mutila. Cand copilul este criticat, ii sunt atacate atributele personalitatii si caracterul acestuia. Acest lucru produce anxietate si poate trezi rezistente, mecanisme de aparare ale copilului. Unii parinti incearca sa isi incurajeze copiii laudandu-i excesiv, sau adesea exagerand (Esti cel mai cuminte!, Esti cea mai frumoasa fetita!, etc.). Exagerarile ajung insa sa fie coplesitoare pentru un copil, pot sa provoace anxietate, sa ii adanceasca nesiguranta pentru ca nu se potrivesc cu propria lui evaluare din acel moment. Un exemplu elocvent este cel al unui baiat care ii raspunde tatalui sau: Tata nu sunt chiar atat de prost incat sa te cred ca sunt destept! Cuvintele de lauda trebuie sa oglindeasca o imagine realista a realizarilor copilului, nu o imagine distorsionata a personalitatii lui. Laudele trebuie sa fie adaptate si in concordanta cu realizarile copilului, si nu despre calitatile sau defectele acestuia. Copilul expus frecvent la critici, laude cu rol de evaluare risca sa devina dependent de parerea celor din jur, avand tot timpul nevoie de aprobare , usor influentabil, foarte sensibil la parerea apropiatilor, prietenilor; neputanudu-se vedea decat prin ochii celorlalti. Este cazul adolescentilor care din cauza presiunilor grupului din care fac parte ajung sa fumeze, sa consume bauturi alcoolice, etc., pentru ca isi doresc sa fie acceptati, placuti de ceilalti membrii ai grupului.

Cum sa laudam? Critica si lauda cu rol de evaluare reprezinta doua fete ale aceleiasi monede. Ambele sunt forme de a judeca. Ca sa evitam acest lucru este recomandat sa folosim indrumarea. Lauda are doua parti: pe de o parte ce le spunem noi copiilor si ce isi spun ei, pe de alta parte, in sinea lor. Cuvintele noastre trebuie sa fie o descriere clara si precisa a ce anume apreciem la efortul depus, la atentia acordata, la creatiile sau realizarile lor.

Lauda trebuie sa se refere doar la actiuni specific, la eforturile si realizarile copiilor, nu la caracterul si personalitatea lor. Atunci cand nu facem decat sa insiruim cuvinte care se refera strict la ce ne place si apreciem legat de munca lui, ii permitem copilului sa traga singur o concluzie realista despre personalitatea lui. De exemplu: Afirmatie descriptiva: Ai muncit din greu sa iti faci ordine in camera. Toate hainele curate sunt in dulap si le-ai pus la spalat pe cele murdare! Concluzia copilului: Sunt o persoana muncitoare Afirmatiile descriptive asemenea exemplului de mai sus si concluziile pozitive ale copilului sunt caramizile cu care se cladeste sanatatea mentala. Concluziile pe care le trag acum copiii se vor regasi in reformulari de genul afirmatiilor realiste, pozitive pe care si le vor repeta mai tarziu in sinea lor. Aceste afirmatii le influenteaza intr-o mare masura buna parere despre sine si despre lumea din jur. In situatiile in care ne-am fi asteptat la mai mult din partea lui, credem ca poate colora fara sa depaseasca asa de mult, sau ca poate ajuta mai mult la treburile din casa, etc., trebuie sa evitam criticile, iar afirmatiile noastre sa se concentreze asupra formularii problemei si a unei posibile solutii! Nu atacam in niciun fel personalitatea sau felul sau de a fi. Critica:Of, cat esti de neatent! Uite cat de mult ai depasit! Indrumare: E destul de dificil sa colorezi fara sa despasesti . Te-ai gandit sa incepi cu un contur mai gros? Critica :Am gatit toata dupa-amiaza, nici macar vasele nu esti in stare sa le speli? Indrumare: Este obositor sa vin de la serviciu si sa gatesc o dupa-amiaza intreaga. Mi-ar placea sa te ocupi tu de vasele murdare. Critica: Uite cat este ceasul si tu inca mai esti la televizor! Crezi ca temele se rezolva singure? Indrumare: Timpul trece foarte repede atunci cand faci ceva ce iti place. Dupa ce iti vei termina temele te mai poti uita putin la televizor.

Este important sa acordam atentie cuvintelor pe care le folosim atunci cand le vorbim copiilor. Cuvintele noastre au fie puterea de a incuraja, de a transmite incredere si a construi, fie au puterea de a speria, de a descuraja si a distruge.

Cand observam si apreciem eforturile copilului, il ajutam sa creasca intr-o atmosfera de speranta si incredere. Dimpotriva, cand evaluam copilul, ii activam anxietatea si rezistenta. E important sa avem fata de copil o atitudine pozitiva si de incurajare. Ii recunoastem efortul si ne exprimam aprecierea, dar nu etichetam sau evaluam copilul.