Inselaciunea in conventii

Autor: Oleg Burlacu

Publicat in: Consulting Review
Bucuresti, iunie 2009

In cadrul stabilirii si initierii unor relatii contractuale intre doua entitati, atat juridice, cat si fizice,
scopul si dorinta urmaririi unor avantaje patrimoniale reciproce trebuie sa persiste si sa fie
benefice ambelor parti contractante.
Din nefericire, in societatea romaneasca actuala inca se mai inregistreaza cazuri cand onestitatea
si castigul din relatiile contractuale nu sunt urmarite de toti participantii la activitatea de comert.
Astfel, desi mult mai rar in ultima vreme, mai exista agenti economici care urmaresc un castig
ilicit si imediat, prin prejudicierea partenerului contractual. Acest prejudiciu se creaza fie prin
inducerea in eroare, fie prin mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau
executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat
sau executat contractul in conditiile stipulate. Aceasta situaie este reglementata si se regaseste in
prevederile Art. 215 Cod Penal Roman - Inselaciunea.
Cele relatate mai sus trebuie, insa, privite distinct fata de savarsirea infractiunii de inselaciune cu
privire la emiterea unor instrumente bancare fara acoperire, care fac obiectul unei interpretari
distincte.
Noi vom incerca lamurirea intelesului infractiunii de inselaciune doar cu privire la incheierea sau
executarea unui contract strict din punct de vedere al existentei marfii sau calitatii ei.
Desi in practica se porneste de la ideea ca fiind vorba de o relatie comerciala, in conditiile in care
unul din comercianti nu a livrat marfa sau a livrat o marfa de o calitate foarte proasta sau chiar
ceva diferit de ce s-a comandat, si actiunea de recuperare a prejudiciului imbraca un caracter
comercial, fiind de competenta instantelor civile.
Apreciem ca in anumite situatii, totusi, se impune interventia legii si raspunderii penale.
In acest sens, vom porni de la conturarea unui exemplu, care sa reprezinte cat mai clar
diferentierea stipulata de noi mai sus. Astfel, intre societatea X si societatea Y a intervenit un
contract comercial, prin care prima se obliga sa livreze un utilaj pentru productie hrana animala
societatii Y. Dupa semnarea contractului, societatea Y plateste cu titlu de avans 90% din
valoarea contractului, catre societatea X, in suma de 50.000 USD. Societatea X livreaza un utilaj,
insa acest utilaj este total diferit de cel comandat, ruginit si care nici macar nu poate fi pus in
functiune. Poate fi apreciat acest lucru ca o infractiune de inselaciune sau nu ?
Astfel, in conditiile in care, prin sesizarea organelor de urmarire penala privind savarsirea unor
infractiuni in legatura cu un contract comercial se contureaza cateva elemente esentiale, se poate
asigura raspunderea penala si recuperarea prejudiciului prin intermediul actiunii penale.
Cele cateva elemente esentiale pot fi:
daca societatea incriminata a fost constituita in mod legal;
daca societatea incriminata era inregistrata la Registrul Comertului cu activitate sau fara
in momentul incheierii contractului;
daca activitatea reala a societatii este si cea declarata;
daca sediul societatii este cel declarat sau are sediu-fantoma;
daca societatea avea personal specializat pentru acea activitate;
daca societatea a mai desfasurat aceleasi activitati de comert ca cele incriminate si a
incercat prejudicierea si altor agenti economici;
Bineinteles, toate cele relatate mai sus, sub aspectul situatiei de fapt, trebuie corelate si cu alte
aspecte, atat in fapt, cat si in drept, cu referire la elementele constitutive ale infractiunii.
Apreciem ca in cauza sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, sub
aspectul laturii obiective cat si a laturii subiective, deoarece societatea X, prin reprezentantii sai
legali, in mod intentionat a indus in eroare cocontractantul, prin faptul ca a livrat o carcasa a unui
utilaj vechi si nefunctional, fara a avea vreo legatura cu linia de productie comandata. Totodata. a
facut livrarea acestor piese uzate, dupa ce a incasat suma de 50.000 USD, numai pentru a
justifica banii luati si de a crea premiza ca nu este vorba de o inselaciune premeditata, ci doar de
un conflict in materie comerciala.
Dupa parerea noastra se contureaza, in mod clar, latura obiectiva, prin actiunea de inducere in
eroare cu prilejul incheierii si executarii unui contract, precum si prezentarea ca adevarata a unei
fapte mincinoase in scopul obtinerii unui folos material injust.
Latura subiectiva este prezenta prin intentia directa a societatii incriminate de a induce in eroare
si de a insela. Pentru existenta infractiunuii de inselaciune, potrivit art.215, alin.3, e suficienta,
sub aspectul laturii subiective, stiinta ca faptuitorul savarseste o actiune de inducere in eroare sau
de mentinere in eroare cu ocazia incheierii sau executarii unui contract si ca fara acea actiune de
amagire contractul nu poate fi incheiat sau executat.
Pentru ca aceasta infractiune sa se consume, e necesar ca actiunea de amagire sa determine pe cel
amagit sa ia o dispozitie patrimoniala prin care s-a creat o situatie de fapt, pagubitoare acestuia si
paguba sa fie reala. Toate aceste elemente sunt pe deplin intrunite in cauza si exemplul nostru.
Un factor remarcabil si, spunem noi, pe deplin justificat, este ca daca prin prisma unui proces
penal se urmareste si recuperarea prejudiciului suferit in urma relatiei contractuale injuste, suma
revendicata este scutita de taxa de timbru, ceea ce creeaza o atitudine morala pozitiva a agentului
comercial pagubit fata de actul de justitie, deoarece, in cazul actiunilor comerciale, in cazul
recuperarii prejudiciului prin intermediul instantelor civile, pe langa banii pierduti, acesta este
nevoit sa plateasca si taxele de timbru pentru recuperarea banilor, care prezinta, in unele cazuri,
sume foarte mari.
Astfel, prin corelarea tuturor indiciilor, se poate recupera un prejudiciu intervenit in executarea
sau neexecutarea unui contract prin actiunea penala, toate probele fiind corelate si cu eventuale
expertize judiciare dispuse cu privire la calitatea sau autenticitatea marfurilor.
Mai mult de atat, prin eventuala raspundere penala a unor reprezentanti ai agentilor economici,
ce practica activitati de inselaciune pentru foloase materiale injuste, se poate micsora la maxim
numarul acelor "comercianti" care practica metode ilicite si zadarnicesc corecta si reciproc
avantajoasa relatie socio-economica a tuturor celor implicati in procesele de activitate
comerciala.