Albert Kovacs poetica lui Dostoievski

Influenta lui Dot asupra lui Romanin Rollan, Gide, Dreiser, Andreev, Blii, Thomas Mann,
Falkner, Caums, Musil, Kafka Boll, Lenz
Marin Preda

Dimensiunile si chiar destinele cibilizatiie umane au inceput sa fie marusarte isi in termenii
propusi de Dost. Tudor Vianau adincimea si precizia cunoasterii psihologice au dat opereloor
romancierului caracterul unor mari evenimete ale secoulullui, numerosi cititori in toate partile
lumii, s-au simtit rascoliti si modificati. Omul modern a dobidnt o nnoua adicime a constiintei de
sine p 6
Contadictiile: Opera lui do ne ofera nu numai infernul, dar si o noua, posibilia, virsta de aur, el
fiin nu doar creatorul luiSvidrigailov si Stavroghin, ci si al printului Miskin si al Omului ridicol.
7. Acest ,,alt Dostoievski nu va fi impus nici o clipa prin divagatii filosofice si, de fapt, nici nu
va fi discutat ca attare
Incercam, mai ales in note si comentarii, sa surprindem starea actuala a cercetarilor
dostoievskiene, sa gasim un punct de reper petru progresul real al interpretarii antidot al
comentariilor fara temei, bazaate deseori pe legende.
9. Dostoievski nu s-a considerat nici estetician, nici filosof; cu toate acestea el a fost si una si
alta. El s-a manifestat ca un ginditor de seama, e drept, contradictoriu, dar profund si deloc
dominat de idei utopice-religioase ce au exaltat pe unii ditre urmasii sai nu chiar fara temei,
fiinda aceste idei constituiau uneori o veriga importanta in demersurile sale privind descifrarea
tainelor existentei umane. Veriga, deci, dar nu si finalitate. Aceste lucru se poate vedeea cu toata
claritatea in sfera ideilor estetice ale romancierului, idei in ansamblu nu numai laice, dar si
capabile sa reziste criteriilor adevarului, aplicabile, in acest caz, la realitatile artei si societtii
umane insesi.

Scriitorul chemarea pt problemele teoretie ale artei
11. dupa disparitia romancierului, Nikolai Strahov l-a declarat pe Dostoievski, in mod
apologetic, adept al teoriei ,,artei pure, iar in deceniul al saselea al secolului nostru unii critici,
cu totul de pe alte pozitii, l-au respins din aceleasi neintemeiate motive.
Gheorghi Fridlender, Robert Louis Jackson, Sven Linner

Problematica omului este focarul prin care trec, unindu-se toate ideile filozofice si etice ale
romancierului; == un sistem axiologic. Sistemul ramine deschis atit datorita problematicii, cit si
rezolvarilor de fond date de Dostoievski, cre nu vedea omul decit in miscare, in contradictii
mistuitoare, in devenire.
,,Omul este un mister. Trebuie sa aduci acet mister la lumina zilei, si daca am sa-mi dedic toata
viata acestui tel, n-am sa consider ca am pierdut timpul degeaba: eu ma concentrez asupra acestui
mister, pentru ca vreau sa fiu om.

Dostoievski intelegea personalitatea umana in complexitatea determinarilor ei naturale,
antropologice, social si individuale.
12. oameni sarmani prin interesul pentru psihologie, prin problematica omului, autorul ajunge
la radicinile sociale ale existentei, contestind statutul conditiei umane in orinduirea
contemporana sub care valorile autentice sint mereu in pericol.
13.tinarul scriitor este cuprins de efervescenta ideilor nobile ale anilor patruzeci; interesul
filosofic pentru socialismul utopic se transforma si in cazul sau intr-un interes pentru problemele
politice care nu exclud solutii revolutionare.
Belinki problematica omului, cu vechi traditii in cultura antica, in Renastere si filosofia
iluminismului, a fost reluata de romantici si, in urma lor, de reprezentantii socialismului utopic,
de revolutionarul democrat Belinski.
Idea cu Hristos
Citirea scrisorii lui Belinski catre Gogol 7 iunie 1874: abolirea iobagiei, desfiintarea pedepsei
corporale si respectarea, cel putin, a legilor existente. . Problema taraneasca, situatia
scriitorilor.
14. in problema taraneasca daca reformele nu vor fi initiate si aplicate de autoritati, ele vor fi
infaputite in mod obligatoriu pe cale revolutionara.
Dostoievski rolul nefast al cenzurii absurde genuri intregi nu mai pot exista satira, tragedia
pentru ca totul trebuie sa fie infatisat in culori roz.

Teoria lui Dostoievski (Explicatiile lui F. M. Dostoievski) la baza societatii ruse trebuie puse
principiile si valorile morale care se gasesc in sinul poporului, in primul rind al taranimii
patriarhale, in mediul oamenilor care nu cunosc instrainare si sint capabili sa faca sacrificii
pentrru semenii lor, sint capabili de bine si de dragoste. Trebuie depasita prapastia dintre
intelectualitate si popor, prapastie creata de reformele lui Petru I, cu efecte contradictorii.
15. Cultura la mase problematica omului izvorul vietii vii, despre omul neinstrainat.
Problematica personalitatii umane care se situeaza pe primul plan in gindirea si opera lui
Dostoievski il detaseaza net de slavofili, promotori ai colectivitatii exclusiviste, adversari ai
civilizatiei moderne.
Contradictiile din gindirea romancierului se adincesc dupa anii de ocan si exil sub influenta
contactelor tot mai largi cu realitatea sociala din Rusia tarista si din Europa occidentala.
Dostoievski se prounta impotriva orinduirii existente, dar nu in sensul luptei sociale singura
carel reala in conditiile date -, ci pe baza desfiintarii benevole a proprietatii asupra mijloacelor d
productie, pe baza fratiei tuturor oamenilor si popoarelor. Atitudinea sa fata de socialism este
contradictorie: pe de o parte, accepta telul final promovarea ueni orinduiri in care
personalitatea umana va inflori si oamenii vor fi cu totii fericiti pe de alta parte, respinge (mai
ales in publicistica) violenta de oirce natura, inclusiv violenta indreptata impotriva raului.
Problema cailor de dezvoltare, inca nerezolvata in epoca, a constituit obiectul unr aprige
poliemici in care dreptatea nu totdeauna era de partea romancierului. Mai mult, aprecierile sale in
aceasta directie erau uneori total eronate.
16. finalitatea gindirii sale: fericirea tuturor se incadreaza in intregime in problematica omului

Perspectiva istorica pentru intelegerea contemporaneitatii si prospectarea viitorului
Existenta umana un mister care se dezvaluie numai in procesul devenirii omului. Demersul
ontolgic al romancierului devine nelimitat, cosmic, umanul triumfa, depasid solutiile utopic-
religioase sau de alta natura. In acest sens si mitologia crestina apare doar ca un model, altuari de
alte mituri, cele antice sau literare, care se subordoneaza problematicii omului si fericirii.
Existenta nemijlocita, posibilitatea de comunica, viata vie implica problematica omului la
Dostoievski valroi precum adevarul si drpetatea, frumosul si binele, autenticitatea trailor si
capacitatea omului de a actiona pentru a dobindi fericirea fie si prin sacrificiu si suferinta. Si nu
in ultimul rind, conditia omului de a avea idealuri.
Pentru Dostoievski existenta autetntic umana era chair imposibila fara un ideal adecvat dezoltarii
libera a personalitatii. Idealul se implica in viata individului si a popoarelor prin frumos,
postuleaza estetica dostoievskiana, caci idealul este privit prin prisma functionalitatii, prin
capacitatea lui de a face pe om fericit.
Conceptul despre frumos Dl.-bov si problemele artei.
Arta pentru arta arta angajata

17. Arta este o necesitate umana primara, ca piinea si apa. Nevoia de frumos, ca si creatia care o
intruchipeaza, este inseparabila d om, iar fara ea omul poate nici n-ar mai dori sa traiasca pe
pamint. . Marea taina a creatiei artistice: imaginea frumusteii devine imediat obiectul
divinizarii, fara nici un fel de conditii. . Pentru ca nevoia de frumos se dezvolta cu precadere
atuci cind omul se afa in contradictie cu realitatea, in disarmonie, in lupta, adica autnci cidn
traieste mai intens, . Frumosul este armonia, in el se afla chezasia linistii, el intruchipeaza
idealurile omului si ale omenirii.

Prima constatare: frumosul este o dimensiune intrinseca a omului, deci este o valoare umana
fundamentala. In aceasta calitate, frumosul nu necesita alte conditionair si justifari, is nici nu
poate fi transferat in alte sisteme axiologice, pentru ca este util omului in sine, ca atare.

In al doilea rind: fondul conceputului de frumos se defineste ca o permanenta autoarfirmare a
omului in lupta sa cu realitatile contrare aspiratiilor sale spre armonie, echilibru si liniste.
Frumosul nu este nimic altceva decit intruchiparea iealului vietii traite din plin, activ.

In al treilea rind caracterul activ al conceptului de frumos ca ideal al vietii pline, legat de lupta
si suferitna in numele fericirii. Asadar, la Dostoievski nu apare cultul suferintei pentru suferinta,
ca scop in sine; acest cult este subordonat afirmarii personalitatii umane, implinirii idealului.

In al patrulea rind = optiunea sa pentru frumosul ca atribut al vietii normale, sanatoase.

19. frumosul si arta care il intruchipeaza sint implicate in isasi viata activa, deci: ,,Arta este
intotdeauna actuala si eficienta, n-a fost niciodata altfel si, ceea ce este estential: nu poate sa fie
altfel. Conceptie legata de Belinski Privire asupra literaturii ruse din anul 1847 unde se afirma
a asa-numita arta izolata de toate celelalte sfere ale veitii nu a xistat niciodta, nicaieri cai,
argumenteaz criticul, pera, oglindind viata, implica exprima vederile, simpatiile si antipatiile
creatorului ei.
In etapele urmatoare ale creatiei conceptl despre frumos este implicat prin alte aspecte ale sale in
prblematica omului si in ideologie in general. In perioada elaborarii romanului Crima si pedeapsa
(1866), sacrificarea, considerata inutila, a frumusetii se asociaza cu sacrificarea vietii insesi. In
Idiotul (1868), frumusetea pingarita intruchipeaza insusi destinul uman in societatea antagonista,
dominata de interese meschine.

20. Conceptia din Marele Inchizitor: Hristos a stiut ca omul nu poate trai numai cu piine. .
Dacr daca se va oferi si Frumosul, si Piine impruna? Auni omul va fi frustrat de munca, de
personalitate, de posibilitatea de a-si jertfi buul pentru aproapele sau intr-un cuvant, va fi lipit
de viata, de idealul vietii. Tata de ce este mai bine sa nu fie proclamat decit un singur ideal, cel
spiritual.
Reducerea idealului cristic la Frumos cu greu se poate acorda cu invatatura crestina. Totusi, rolul
ideilor relgioase nu se limiteaza aici la rol unui smplu invelis, ci determina caracterul utopci al
prevederilor romancierului in prinvinta transformarii vietii. In rest, ideile sint aceleasi, semnalate
mai sus finalitatea vietii fericire tutror in fratie si belug, idealul frumosului implicind afimarea
personalitatii umane prin comportament activ, prin munca si disponibilitate pentru sacrificiu.
In ansamblu, ideile lui Dostoievski despre frumos, valabile la nivelul unui umanism activ si
modern, ne ofera unele solutii esentiale, importante pentru mai multe aspecte ale acestei categorii
centrale. Cu toate ca in ceea ce priveste scara relatiilor macro-sociale, dimensiunea politica, ele
devin inoperante in doemnil transformarilor sociale, in privinta cailor de urmat, pastrind si aici
prerogativele personalitatii liber afirmate, acctive datorita idealului general uman al frumosului.

21. Tragicul si antonmiul sau, comicul satiricul

Dostoievski, comentarii la Insemnari din subterana: ,,Cauza subteranei distrugerea credintei in
normele generale. <<Nu exista nimic sfint>>

Pierderea credintei in normele generale nu se refera la nicmi altceva decit la pierderea
preceptelor morale, la pierderea idealurilor de facto, in comportament.
22. pierderea valorii est tragica

Fara idealuri omul ajunge la marginea prapastiei
Dostoievski: ,,Tragismul consta in constiinta mostruozitatii. Tragismul subteranei este un
tragism al suferintei, al autoflagelarii, al constiintei de mai bine fara putinta de atinge aces mai
bine

Reflectie romantica antinomia ideal-absenta idealului. Dostoievski aproape de Baudelaire.

23. Carnetele de note 1876-1877 tragedia si satira - opera lui Griboedov, Gogol, Ostrovski
Satira contine tragism: Tragedia si satira sint doua surori care merg laturi si numele lor, al
amindurora luate impreuna, este: adevarul

!!Abordarea dialectica a categoriilor estetice criteriul axiologic al idealului, frumosului,
pozitivului si al negativului in sfera satirei si a uritului elimina supozitiile nefondate ale unor
critici referitoare la relativsmul sau morral, la indiferenta fata de bine si de rau.
Opozitia tragicului prin satiric nu prin comic

Romanul si drama


24. Sesizind schimbarile petrecute in societatea rusa si in Europa occidentala, Dostoievski
incearca sa creeze o noua forma de roman. motive pur aristice, dar si introducerea in
argumentatia sa factorii sociali si psihologici. Disparitia nobilimii, aparitia burgheziei
25. literatura nobiliara Goncearov, Turgheniev, Tolstoi, romanul realist occidental cu
precadere roman familial. Familia institutie bine inchegata, obiect pt roman. Dar aceasta famlie
nu mai exista, in societatea si in viata particulara a aparut haosul.
A disparut ordinea.
Trebuiau gasite forme artsitice pentru haos, pentru exceptional, dar si pentru obisnuit.
Trebuiau gasite forme noi.
In conceptia lui Dostoievski, romanul se poate constitui numai pe baza crearii unor tipuri umae.

26. Operele lui Dostoievski romane-tragedii, romane-drame

Dostoievski distinctia roman drama

27. Teoria ,,realismului autentic

28. Descoperira pe care a facut-o literatura secolului trecut: cauza viciilor si a nefericirii
oamenilor este mediul, organizarea societatii, inegalitatea, acumularea bogatiilor pe de o parte s a
saraciei pe de alta, a devenit fundamentul unui nou umanism.

Dostoievski recuperarea omului pierdut, in prefata la publicarea traducerii romanului Notre
Dame de Paris de Victor Hugo (1862).

29. Omul are vointa libera si chiar obligati de actiona

In articolul Mediul (Jurnalul scriitorului) 1873 culpabilitatea generala originara, dar si
responsabilitatea peresonala a individului, indeamna al ao atitudine activa: ,,Energia, munca si
lupta iata ce transforma mediul. Numa prin munca si lupta se obtine un profil propriu si
sentimentul propriei demnitati.

30. Dostoievski evidentiaza caracterulobiectiv al imprejurarilor
Prospectarea vietii sufletesti, a gindurilor si a pasiunilor umane se face la Dostoievski cu
implicarea in ultima instanta a dominantelor sociale. Dar factorii sociali nu sint priviti de el ca
fiind exclusivi, unici. Principala descoperire artistica se refera tocmai la complexitatea lumii.
Oricec crima are oare o motivatie sociale? Deloc! Deseori numai indirect, in ultima instanta, pot
fi depistate asemenea cauze.

31. Crima si pedeapsa Rakolnikov nu ucide din motive financiare. Motivul decisiv si specific
in cazul Raskolnikov este cel teoretic. [Daca as fi ucis numai din pricina foamei as fi fost
fericit acum!] Prin urmare, eplicatia morala a faptei savirsite ca semn de protest ata de frustrare
si nedreptate, este subsumata. Dar si motivatia teoretica amintitta emanatie a unei societati
antagoniste, de inegalitate si asuprire are si ea fata sa sociala. Esecul experientei, destinul
eroului confirma atit falimentul teoriei, cit si caracterul inuman al conditiilor existentiale.

In critica rusa de la Belinski incoace au circutlat doua definitii ale realismului. Prima se baza pe
principiul fidelitatii fata de realitate, pe oglindire, iar a doua pe notiunea caracterului tipic.
Dostoievski se referea deserori la ambele

realism autentic, plenar sau artistic in Vrermea = 1861.

C. Dobrogeanu-Gherea despre I. L. Caragiale: ,,a avut dreptate marele scriitor rus Dostoievski
cind a zis ca o creatiune adevarat artistica e mai adevarata decit viata reala.

33. dezvaluirea omului in om
Principiul realismului psihologic se subordoneaza, in poetica roancierului, acestui deziderat de a-
l gasi pe om in om. Arta este intotdeauna o exagerare, dar trebuie sa cunosti masura. ,,Intii
trebuie invinse greutatile legate de redarea adevarului realitatii, ca dupa aceea sa te ridici la
intalimtea adevarului artistic.

34. problema tipicului tipica o figura noua sau veche
,,numai un scriitor genial sau de mare talent este in stare sa intuiasca tipul cu simtul actualitatii
si la timp.

35. ,,fiecare cuvint este tipic!
Unitatea general/particular = tipic
Tipic/exceptional
Nikolai Strahov Dostoievski un adept al teoriei arta pentru arta
Dostoievski catre Strahov, 10 martie 1869 - ,,Eu am o conceptie specifica a mea, prinvind
realitatea (in arta), iar ceea ce majoritatea numesc fantasctic si exceptional, pentru mine
reprezinta uneori esenta in sine a realitatii. Caracterul obisnuit, banal al fenomenlor si privrea
cazona asupra lor nu eset, dupa parerea mea, realism, ba dimpotriva. Orice numar al oricarui
ziar Scriitorii nostri le considera fantastice; dar ei nici nu sint preocupati de ele, cu toate ca ele
sint realitatea, fiindca sunt fapte.
36. crima in fiecare zi

Prezenta fantasticului in arta la fel ca si exceptionalul.
In Jurnalul scriitorulu si carnetele de note raportul intre fantezie si realitatea
(in acord cu Scedrin) Dostoievski: ,,Niciodata fantezia nu poate rezista la comparatia cu
realitatea. Scedrin. Acest lucru eu il stiam. Astfel, dupa Dostoievski nu exista nimic mai
fantastic decit realitatea, nu exista chiar nimic mai incredibil;
37. indiferenta


38. spectrul armoniei-disarmoniei si intelegerea substantei insesi a artisticului

39. critica l-a considerat mult timp artist dionisiac, in sensul ca arta sa este disarmonica,
construita pe formule contorsionate, colturoase, greoaie. Universul sau artistic apare in aceasta
viziune sumbru, tenebros, lipsit de lumina. Din aceste motive, Merejkovski il contrapunea pe
,,modernul, dionisiacul Dostoievski lui Lev Tolstoi, artist ,,clasic, apolinic si armonios.

Arta lui Dostoievski - astazi sesizam cu acuitate si lumina, si armonia, si frumosul autenttic
sau afirmarea idealului.
40.il atragea tragedia si aspiratia spre ideal.

Cel mai dificil si cel mai de pret obiectiv de realizat era considerata ,,figura omului
intruchiparea reala a frumosului, adica figura lui Mikin din romanul Idiotul.

41. Dostoievski a creat el insusi forme armonioase
Nu o armonie superficiala, ci al una ascusa, de adicie, care, amnifestindu-se sub implusul
aciunilor contrare, este chiar mai puternica. Acest echilibru fundamental al contrariilor, al
complexitatii sustine suprasturctura stilistica cu formele sale deseori aproape incorecte,
,,neglijente dar functionale.

42. predecesorii lui Dostoievski din diverse unghiuri specificul artei
Belinski, dupa Hegel, a descifrat ait continutul specific, concre-obiectual, ideatic si afectiv al
artei, ci si forma ei in imagini si tablouri. Dif intre poezia subiectiva si obiectiva, intre o opera
poetica si alta artistica conceptul specificitatii artistice.

Dostoievski se refera la natura, la calitatea maginii artistice si a operei literare in ansamblu.
,,pentru a scrie un roman este nevoie, inainte de taote, de trairile reale care au patruns in inima
autorului. Aici e treaba de poet. Din aceste emotii si impresii se dezvolta tema, planul
ansamblului armonios, inchegat. Aici e deja treaba de artist, desi artistul si poetul se ajuta
reciproc si in aceasta privinta si in cealalta, deci in ambele cazuri.

43. Nazuinta suprema a prozatorului Dostoievski era depasirea fazei poeticului si atingerea
culmilor artisticului.

Ca artist, Dostoievski se realizeaza in lupta de a conferi armonie disarmoniei, de a surprinde in
imagini bine conturate si contrastante complexitatea existentei umane, dialectica gindurilor si a
sentimentelor.



II. Arta naratiunii

Arta sa narativa
45. prima etapa a receptarii perei, care a durat pina la sfirsitul secolului trecut, a fst intr-o masura
sensibila umbrita de neintelegerea vaiatelor perspective narative noi sau utilizate de Dostoievski
cu semnificatii noi, ceea ce a dus la interpreati denaturate, pe baza identificarii autorului cu
povestitorul fictiv sau, si mai des, cu unul sau altul din personajele sale.

Interpretarea critica a operei centrate in mare masura pe problemel naratiunii si pe cele
adiacente ei.

45. scoala formala rusa, structuralismul, teoria textului si naratologia semiotica

46. debutul Oameni sarmani 1846: reprezentantii drojdiei societatii, aproape de paria,
deveneau eroi romanesti, orizonturile noi ale umanismului ne aduceau in pragul unor reevaluari,
vizind insa si intcmirea orinduirii existente.
O noua structura narativa sondare a psihicului, a constiintei.

Intr-o scrisoare catre fratele sau Mihail: Ei nu sint in stare sa-si dea esama ca vorbeste
Devuskin si nu eu, si ca Devuskin nici nu poate sa vorbeasca altfel. Se sustine ca romanul este
prolix, cind, de fapt, nu se afla in el nici un cuvint de prisos.


Victor Vinogradov a intuit arhitectonica romaul dostoievskian prin analiza limbajului
povestirii.

Belinski despre Dublul autorul in aceasta opera ,,povesteste istoria eroului in numele sau, dar
absolut cu cuvintele si notiunile acestuia

50. la iceputulu deceniului al saptelea, Dostoievski se angajeaza tot mai mult in polemica nu
numai pe probleme literare, dar si ideologice.

Fratii Dostoievski Vremea, Epoha se manifesta ca cetateni.
Calatoria in occident ii deschidea largi orizonturi istorice cu taote contradictiile progrsului in
condiitile societatii capitaliste. Ca o reactie impotriva golului etic si spiritual observat in mediul
intelectualilor rusi ,,rupti de popor si in societatile burgheze occidentale, se naste teoria sa
,,poporul sol vital.
51. contextul ideologic in care au aparut Insemnarile din subterana (1864) este definit, deci, prin
complexul de idei din Amintiri din casa mortilor (1860-1862), implicind si prerogativele
identificarii cu poporul asuprit si patriarhal, cu ,,viata vie ca valoare suprema, probleme
abordate in publicistica din revista ,,Vremea, in primul rind, in Insemnari de iarna despre
impresii de vara (1863), in care este evidentiata si repinsa, criza morala din societatea capitalista
dezvoltata, este respins nihilismul etic si izolarea individului lipsit de principii spirituale
esentiale.

Intepretari gresite identificarea eroului cu autorul

52. in nuvela, povestirea la persoana intii a eroului nu se reduce la rolul structurii superficiale, la
forma gramaticala a enuntului, ci cuprinde structurile de adincime.

Spovedania se dovedeste adecvaa pentru explicitarea sentimentelor, trairilor, ca si pentu
postularea pozitiilor ideologice ale eroului, caci personajul dostoievskian devine aici pentru
prima data erou ideolog in sensul deplin al cuvintului. Nihilismul acerb il transforma pe acest
personaj in anti-eroul.
53. vocea eroului polifonica. Lipsa de caracter, oscilatiile permanente sint intruchipate intr-un
concert al vocilor interioare

54. printre adversarii eroului se numara si autorul insusi.
56. Parodia este tehnica aplicata pe scara larga in nuvela.
Rolul asumat aici de povestitor este un rol parodic. Mentalitatea parodiata nu este nimic altceva
decit ideologia liberala demagogica, ai carei adepti reproduceau in ,,anii saizeci formulele ce
slujeau in epoca precedenta, in ,,anii patruzeci, pentru exprimarea unui ideal nobil, ca simple
fraze, fara nici o legatura cu starea de fapt, cu realitatea.

In partea a oua a nuvelei, prin aceasta formula sint persiflate niste concepte pseudoromantice si
pseudoumaniste: ,,Si cita iubire, Doamne, cita iubire ma napadea uneori in visele mele, in aceste
<<mintuiri intru frumos si sublim>>!...

57. Motivul liberalismului demagogic cumuleaza aici visul romantic desuet pe baza divortului
dintre vorbe si fapte.


59. Dostoievski merge chiar mai departe, creind un nou motiv literar: incapacitatea de a actiona
de a trai in sensul adevarat al cuvintului si, cu atit mai mult, de a ,,salva pe cineva a
intelectualului modern instrainat, egoist, care se dovedeste ifnerior unei femei trezite din
decadere, fiindca este lipsit de ,,viata vie, de dragoste si omenie.

60. ne referim la tezele [nefondate] lui Lev Sestov, potrivit carora in Insemnari din subterana,
scriitoru s-a dezis de trecutul sau,,Daca ar f venit vremea ca visurile generoase ale tineretii sa
se infaptuiasca, ar fi fost cu atit mai rau. Daca idealul de fericire al omului se va transofrma
cindva in realitate pe pamint, do il blestema cu anticipatie.

Aici totul este inversat si falsificat. Dostoievski deplinge, de fapt, situatia exc inversa:
imposiblitatea omului de subterana de a infaptui in viata prerogativele moralei, neputinta lui de a
fi bun si de a iubi; vaduvirea de ontinut a idealurilor de frmos si sublim.

Dostoievski: ,,Sint mindur ca am fost primul care am scos la lumina zilei pe reprezentatul
majoritatii rusesti si primul care a demascat resorturile sale monstruoase si tragice. Tragismul
consta in constiita mostruozitatii am fost singurul care am scos in evidnta tragismul subteranei,
un tragism al suferintei, al autoflagelarii, al constiintei de mai bine fara putinta de a atinge acest
mai bine si, in primul rind, al convingerii de necontestat a acestor nefericiti ca toti sint la fel ca
ei, deci, la ce bun sa se mai indrepte. Cauza subteranei: distrugerea credintei in regulile
generale <<Nimic nu este sfint>>.

61. motivul virsta de aur raiul pe pamint (in Mit si motiv) romancierul considera increderea
in om si in capacitatea individului de a comunica cu altii si a face bine altora conditia
primordiala a existentei umane.


Skaftimov Dostoievski = ideolog al dragostei si constiintei

62. Ion Ianosi Dostoievski tragedia subteranei. La Sestov ,,sofismul eeste elementar, cit se
poate de schematic: omul din subterana uraste evidentele inseamana ca Dostoievski e adeptul
haosului; omul din subterana denuta spiritivel constructive, pe Aristotel, Kant, Schiller rezulta
de acii limpede ca Dostoievski e irationalist; omul din subterana e artistocratic si individualist
dovada clara a dispretului pe care Dostoievski il resimte fata de oamenii de rind, omul din
subterana detesta lgoia, stiinta, morala se intimpla astfel pentru ca ods a depasit distinctia
dintre adevar, bine si rau, uman si inuman

62. ion ianosi se contazice: ,,a gustat din frcutul oprit al desfriului intelectual si moral
Dostoievski ii apare ,,drept precursor al irationalismului si al antirationalismului, al literaturii
amorale si al literaturii ireconciabil opuse amoralismului

Doar din inertie

63. Mihail Bahtin polifonia romanului Insemnari din subterana.


64. concertul vocilor din dialogul eroilor care apreciaza necontenit totul din jurul lor si se
autoapreciaza social si moral, devenind, deci, eroi-ideologi.
In realitatea vocea autorului este omniprezenta, ea fiind implicata in discursul personajelor prin
stilul indirect liber, de exemplu.
Personajele includ si vocea autorului.
Punctul de vedere auctorial se afirma si in romanele lui Dostoievski prin ,,multitudinea de
caractere si destine, deci prin imanenta povestrii, ca si prin logica enuntului din vocile
personajelor, covi cre sitn treute in proza lui Dostoievski printr-un sistem complex de validare.
Pe de alta parte, discursul ,,eroului ideologic, exprimind un univers aparte si aprecierea acestui
univers, se subordoneaza, totusi, ,,imaginii obiecctive a eroului spre a deveni unul din elementele
ce-l caracterizeaza.
Polifonia dialogul intre personaje la nivelul compozitiei fagmentului si al unor subansambluri.

65. Dostoievski desfasoara in fata cititorului o viziunea personala a lumii

Jacques Catteau La creation litteraire chez Dostoievski: prin compozitia romanelor
dostoievskiene se realizeaza libertatea eroilor si, in acelasi timp, libertatea autorului; chiar mai
mult: viiunea lui superioara, adevarul sau exprimat cu autoritate. Catteau ideea suveranitatii
,,vocii autorului, idee care limiteaza teza polifoniei

Gyula Kiraly structua artitica si gindirea epica obiectiva dostoievskian,
Serghei Bocearov noutatea stilului
Lidia Sokolova (traditia lui Vinogradov) imiplicatiile vorbirii directe si indirecte libere in
textul literar.
66. Wolf Schimd teoria textului si a semioticii. Intelegem ca teoria comunicarii intereseaza
pe criticul si istoricul literar din punctul de vedere al instrumentelor de analiza, dar ea nu le paote
oferi principii pentru aprecieri de valoare.

La romancierul rus, forma narativa si desfasurarea epica integreaza, dupa anumite legi
compozitionale, planurile real-psihologic, filozofic si fantastic, atribuind imaginilor multiple
ipostaze.

Crima si pedeapsa autorul impersonal, dar omniscient: ,,Povestire in numele meu si nu in
numele lui. Spovedania in numele autorului

67. la Dostoievski insa cel mai important lucru se dovedet a fi mutarea accentului pe constiinta
eroului atit in ceea ce priveste dimensiunea ei existential, aspectul psihologic, cit si functia ei
receptaore, intregistrarea lumii epice obiective. Scriitorul, ca sa-I ofere cititorului o iluzie cit mai
deplina a vietii, trebuie sa se retraga, in calitate de autor vizibil sau comentator, cit mai departe
posibil.

In Demonii, optica deseori ingusta si banala a cronicarului Anatol Lavrentievici G v,
dezvaluie o panorama coplesitoare a haosului care ascunde, la nivelul structurilor de adincime, la
nivelul viziunii auctorial, coliziile tragice aparute, intr-o societate antagonista, in sinul miscarilor
anarhiste si teroriste.

69. Fratii Karamazov: insusi modelul narativ de baza indica relativziarea enuntului, caci
comentariile ,,biografului imbraca haina subiectivitatii: asa cred, probabil, se prea poate, mi se
pare, imi dau seama, etc.
Titlurile cartilor si capitolelor: din perspectiva naratorului fictiv

70. spovedania lui Dmitri asculata ca o destainuire, poemul lui Ivan este prezentat si ascultat ca
o opera de arta, insemnarile lui Aleosa citite si apoi vocile receptibile auditiv

In unele parti autorul omniscient
Insa, eroii agenti narativi

71. monologul interior gerutate specifica. Sorina Balanescu: ,,reducind in monologul interior si
in comentariul indirect-liber cuvintul personajului, textul naratorului ofera pasaje derutante
pentru cel inclinat sa afle pretutindeni in text privirea evident limiata a comentatorului creditabil
fata de toti protagonistii. .Nu ma putin, vocea naratorului inclinia spre comentariul din off,
solidarizindu-se, pe alocuri, cu opnia publica.

Distanta epica mult marita si potentata pusa in slujba obiectivitatii si artisticitatii prin
retragerea autorului in umbra. Ubstiuitea se face pe neobservate Gyula Kiraly: ,,nu naratorul, ci
autorul nedeclarat este prezent in ultima scena din romanul Idiotul in care Mikin il viziteaza pe
Rogojin. La fel si spovedania lui stavroghin.

72. Durmul parurs de ds de la Omane sarmani la Fratii Karamazov a fsot, in buna parte, durmul
escaladarii piscurilor artei narative. Optiunea in favoaea povestirii rrpin intermediar, polifonie si
corelarea voilor prin vorbire indirect libera, acerditarea naratorului, cu cuimpul su de viziune
limitat, prin vocea uctorila si imanenta epica a intamplarilor = esentiale in proza sa. Se adauga
fluxul drmatizat al constiintei, monologul nterior implicind nu numai un conlocutor cititorul
implicat dar si vocile oponentilor.

Lumea reala natura si civilizatia, societatea si individul, zborul imaginatiei si afectiveitatea
profunda a inceput sa fie oglindita pritr-o constiita sfisita de suferinte, de indemnuri nedeslusite
spre o alta existenta, autentic umana... Scriitorul a stiut sa sporeasca distanta epica prin polifonie,
prin redarea vocilor personajelor; cu alte cuinte, a stiut sa sporeasca obiectivitatea modelului
artistic prin subiectivitate.

Structuri narative, sfera functionalitatii estetice si a modalitatirlo si a distantarii de obiet

III. Psihologia blestemata si arhetipurile epocii

Dedublarea: structura si semnificatie

Dublul Alter ego, Omul dedublat

74. Belinski: In Dublul autorul a demonstrat o imensa forta de creatie; reoul face parte dintre cele
mai complexe si indraznete caractere, de conceptie autentia opera aceasta este plina de
inteligenta si adevara, inalta maiestrie artistica

Valeri Maikov: anatomia sufletului uman, care se prabuseste in societatea civilizata, mcinat fiind
de interese particulare
Doboliubov: Goliadkin omul-cirpa, protesteaza, om icult, caracter slbat .
Andre Gide simultaneitatea a doua grupuri de emotii (ura si iubire) se interfereaza si se
suprapun

76. Interpretari:
1. Lupta vesnica, in sufletul fiecarui om dintre bine si rau in sens metafizic. Semnificatia
magica a numarului doi, gemenii, narcis
2. Supralicitarea implicatiilor sociale. Vladimir Ermilov: negarea caracterului tragic al
destinului eroului dostoievskian: ,,tendinta de indepartarea de baza sociala, tenditna de a
inlcoui socialului prin psihologic a fost prea puternica. ,,injosirea omului in opera
autorului fiindca pesimism,

Dostoievski Goliadkin ca pe un ,,tip social
F. Evnin in traditia umanista a Oamenilor sarmani, Dublul pe aceasta traditie

77. Evnin: esenta dedublarii lui Goliadnkin nu in dedublarea interioara, ci in substituirea
exterioara, in inlaturarea lui din locul ocupat de el in viata.

Este vorba, intr-adevar, de substituire, si nu de dedublare?

Atmosfera ambiguitatii
78. Dublul doua domenii polarizate si ostile, doua universuri, doua sisteme de valori care
determina atit fenomenele de constiinta, cit si destinul eroului principal.
Primul univers cel al straturilor superioare ale societatii oamenilro din aceasta lume le sint
asigurate exitenta si conditiile pt afirmarea personalitatii.
Al doilea univers universul valorilor umane autentice, al cinstei si demnitatii apare ca un
scop al afirmarii, in planul al doilea

Cele doua universuri independenta relativa (polifonia) ciocnirea invevitabila. Viata insasi a
romanului si dedublarea eroului se nasc din comunicarea si ciocnirea dintre cele doua universuri
ce se regasesc in diferite structurei ale operei..

85. entitatile, componentele mentionate ale structurii apar in roman intr-o permaneta miscare,
dezvaluind cauzale si semnificatia dedublarii.
Eroull tinde spre o situatie sociala si spre o stare de mijloc intre cele doua universuri, sufletul lui
se imparte intre ele.

!!86. motivul dedublarii expulzarea lui Goliadkin din casa lui Berendee. Cauzele dedublarii
sunt mai adinci: prima este de natura biologica si sociala, a doua de natura etica: patrunderea in
constiinta eroului a principiilor societatii baate pe antagonisme si acceptarea falselor mijloace de
afirmare a personalitatii baniii ca o forma de exprimare (al inceput ascunsa, apoi dechisa a
acestor principii, a uneltirilor, a vanitatii, etc.

In interpretarea dedublarii apare in mod planre umanismul lui Dostoievski.

88. meritul neconstestat al lui Goliadkin pina la dedublarea sa, consta in faptul ca el e cinstit,
opunindu-se societatii in care domneau relatii antiumane.
Incercarea lui Goliadkin de a-si afirma personalitatea are insa un rezultat contrariu distrugerea
personalitatii. Umanismul lui Dostoievski se manifesta aici cu o frota desoebit, scriitorul
declarindu-si deschis atasamentul petnru omul scos din viata.

89, Goliadkin- om lipsit de taira de caracter, sarac cu duhul, dar ambitios, un om care incearca
sa-si afirme personalitatea prigonita cu mijloace false, care doreste sa impace valorile umane
autentice cu morala ipocrita a societatii intemeiate p antagonisme si sfirseste prin dedublare, pin
destramarea patologica a constiintei. Personajul este dezvaluit de Dostoievski in parte prin
procedeele artistice ale exceptionalului si fantasticului, care devni dominante caracteristice pentu
arta lui din perioada maturitatii.

Dostoievski: ,,N-am reusit sa realizez cu desavrrisire forma romanului

90. ... o noua sinteza a planurillor social, psihologic si filozofic care se erealizaeaza, de exemplu,
prin unitatea organiza dintre realitatea vie, nemijlocita a personajelor si idee, in cazaul marilor
romane Crima si pedeapsa, idiotul, Fratii Karamazov. Personajele centraale ale acestor opere nu
sint decit simboluri sau metafore cu ajutorul carora sa fie rezolvate provleme general umane sau
sociale, ci, fiind concepte inspritiurl artei realiste, ele intruchipeaza pe baza unei analize mai
adinci a psihoolgiei umane unitatea dialectica a componentelor generale, naturael, sociale si
concret individuale ale personalitatii


Adolescentul dedublarea are o alta semnificatie decit in Dublul
Versilov dedublarea apre temporarar, intr-n moment de tensiune si criza ca urmare a neputintei
lui de a alege intre idealurile abstracte, vag socialiste si contopirea cu poporul, intre asiuea pentru
frumusetea feminina si dragostea cu precadere spirituala, intre scepticism si ujn crez pozitiv, etc.

93. Dostoievski catre I. F. Unghe 1880 dedublarea inteleasa aici ca ,,o trasatura proprie naturii
umane in general, dar rara intilnita in realiteata cu atita forta ca la Dvs. Iat de ce imi sunteti atit
de draga, pentru ca aceasta dedbulare a Dv.s este absolut identica cu cea care se manifesta si s-a
manifestat toata viata la mine. Ea este un chin fara margini, dar, in acelasi timp,, si o mare
desfatare: ea reprezinta aiti o constiinta puternica si o nevoie de autorcontrol, cit si prezenta in
rpopria naotura a constiintei unei datorii morale fata de ropria persoana si fata de omenire.

Andre Gide dedublarea se cofuda cu vobarismul si se manifesta la orice personalitate care tinde
spre ideal.
94. contradictia intre ideal si real, dintre vis si realitate
94. multe conceptii, religioase sau metafizice, vad in dedublare o trasatura universala,
permanenta, a omului in general, intrucit potrivit acestor conceptii in natura umana se afla
originea binelui si raului, iar omul este o adevarata arena in care se confruta binele si rau.
Dumnezeu si diavolul, ingerii si demonii sint produse ale unor concepte de acest fel. La
romantici, binele si raul incep sa capete un sens concret-istoric, sugerind anumite laturi ale
societatii antagoniste.

In romanul lui Dostoievski dedublarea capata un sens psihologic real. Aici, dedublarea nu este
infatisat ca o trasatura universala, permanenta a naturii umane sau ca rezultata al actiunii uor
forte exterioarae, supranaturale, ci apare ca o contradictie reala intre diferitele laturi ale unui
anumit caracter, intr-o anumit societate. .
La Dostoievski dedublarea se refera la trasaturi omenesti concrete: onestitatea si ipocrizie,
demnitate si slugarnicie.
Relevarea dzintegrarii fiintei umane, dezintegrare determinata de conditii istorice concrete iata
in ce consta caracterul inovator si forta artei lui Dostoievski
95. tragismul unor incercari de afirmare, de catre ome, a personalitatii sale prin mijloace atni-
umane. contradictii ale societatii contemporane se manifesta la Dostoievski in interiorul
constiintei umane, in sufletul omului. In constiinta eroului dostoievskian valorile umane nu sitn
pur si simmplu eliminate (Stendhal, Balzac) ci coexista cu valorile false ale lumii inconjuratoare,
pricinuind suferinte chinuitoare si culminind cu pieirea sau descompunerea personalitatii umane.

De aici noutatea si puterea umanismului sau -.


2. Corelarea asociativ-constrastiva a personajelor
Prospectarea constiintei sfisiate fenomen despre care aminteste si Hegel in legatura cu omul
,,societatii civice, burgheze - dedublarea psihologica sub variate aspecte.
96. Insemnari din subterana = pt omul din subtereana nu exista iesire, incatiune definitiva, un
antierou. starea de instrainare, existenta absurda.
Demonii poetica noua a dedublarii
97. La Tihon
Primul element al dedublarii psihologice a lui stavroghin este ezitarea in cazul unei deizii, a unei
actiuni intre doua extreme posibile, intre da si nu.
98. Stavroghin [instrainarea interioara!!]
Halucinatia sa motivatie interioara este produsul dedublarii: ,Sitn tot eu, sub direrite aspecte, asta
e tot
Stavroghin credre, vrea sa creada ca dublul sau este diavolul.
Natura dedublarii duce la motivatia interioara
Stavroghin lui Tihon: ,,Va iubesc
Painajenul semn al mortii, al inexistentei absolute, semnul infernului prezent si in Crima si
pedeapsa paianjenul simbol al reaului din Svidrigailov
Casatoria cu Maria Labiadkina in sufletul sau reiinvie visul despre fericire contrapunctul
chiar contaiul absolut al cimei.
Clatinatul din cap al Matriosei, cu pumnul ridicat, amenintator.
Procesul dedublarii la Stavroghin
101. structura dedublarii si in plan psihologic: orgoliu si umilinta, umilinta si ura, urar si
gragoste, curaj si frica, tandrete si grosolonia, sfidaare si smerenie
Stav se imparte intre doua ,,euri din constiinta sa: primul crede in iertarrea macare a unui om l-
ar fi usroat, iar al doilea este orgolios si sfidator.
Tihon: ,,Renuntati la orgoliu
102. stav suparat pe psihologie. de fapt blestemata este dedublarea acuta a personalitatii care a
devenit fatala pentru destinul sau. O dedublare preponderent spirituala, cauzata de factori morarli
si filozofici, aparuti in urma savirsirii crimei
104. 1872 incercand sa obtina acordul reviste Ruskki vestnik pentru publicarea La Tihon:
despre Stav: ,,Acesta ete un adevarat tp social (in acceptiunea me, un tip rus al nostru, un om fara
nici o activitate dar nu din dorinta proprie de a fi trindav, ci din cazua c si-a poierdut contactul cu
tot ce e natioanl, popular si, ceea ce este mai important credinta; el este un desfrinat , dar nu
lipsit de constiinta. Dorinta de a renaste, pentru a putea crede din nou in ceva
Andre Gide: ,,incarcate in cel mai inalt grad de idei, romanele lui Dostoievski nu sint neicodata
abstracte, ci ramin totdeauna romane, ramin cartile cele mai trepidante, cele mai pline de viata,
cunoscute de mine. Creatorul pe teritoriul umanului (nu simbolizarii_
105. Elena Loghinski termenii textuali si extratextuali, printre care un numar mare de imagini,
peresonaje si concepte de sorginte litearara au, in intentia romancierului menira sa contituite
repere pentru cearea de noi personaje.

Valeriu Cristea: argumentatie multiplana Stav apare ca o realitate artistice indubitabila tocmai ca
personaj. Stav statut unic, irepetabil. Stav acet vulcan sitnt
,,Atrasi de masa gravitationala enorma a protagonistului, toti ceilalti erioi ari romanuli se rotes in
jurul lui Soae, lumina, inalte steagul

106. italianul Eridano Bazzarelli: functia estetica a personajului prin identitatea cit si prin divorul
lui cu modelul omului real, cu contintul peronajului la nivelul fabulei. principiul deformarii in
opera lui Dostoievski.
107. Dobroiubov doua tipuri de personaje: inraitul si sfiosul. Apoi tMihailovski indica tipul
rapitorului si al victimei, al lupului si al mielullui
Leonid Grossman: ginditori si visotair, fete plingarete, voluptuosi, mascarici, dedublati din
ubteranar, rusul cu suflet large, cel cu inima curata, profeti intelepti, umiliti, .nihilisti, ..femie
orgolioase
,,populatia lumii dostoievskiene

108. arhetip al epocii

Ion Ianosi 109: ,, Stav este permanent acelasi ideil sale fara numar sint o signur idee, trasaturile
lui multiple se reduc la una singura, el are o unica masa, aceeasi cu a omului din subterana, cu al
lui Raskolnikov
108. arhetip al epocii

Ion Ianosi 109: ,, Stav este permanent acelasi ideil sale fara numar sint o signur idee, trasaturile
lui multiple se reduc la una singura, el are o unica masa, aceeasi cu a omului din subterana, cu al
lui Raskolnikov, Ipplit, Kirilov, Versilov si Ivan Karamazov.

Formula lui ,,este si nu este

112. La prima vedere, unui anumit arhetip al epocii ii apartine mai multe personaje di diferite
romane. De ex, Raskolnikov, Miksin, Ivan pot fi calificati ca reprezentanti ai unui asemenea
arhetip, si anume al tinrarului intelecutal rus preocupat de rezolvarea problemelor existentiale ael
omului si societatii. Dar de fapt aceste personaje sunt caractere, tipurin independente, autonome.

Tehnica dezvaluirii interferentelor preponderent psihologice, etice si filozofice in caracterul
personajelor constituie un procedeu artistic pe care noi il numim corelare asociativa contrastiva.
Cu ajutorul cestei tehinic se realizeaza compozitie intregului, strucutra operei.

Legata de dedublare, insa .., = suprapunera partiala, de interferenta unor caractere autonome.

Raskolnikov nu e dedublat ci contradictoruiu
116.
















--------------------------------------------------------------------------------------------------


Dinu Pillat Dostoievski in constiinta literara romaneasca

- 20.02.1881 - Prima mentionare Telegraful din Bucuresti: Zamfir Arbore, Din Rusia
despre moartea autorului, scurta descriere a vietii, executia, Siberia, Amintiri din Casa
mortilor
- 1885 E. M Vogue La religion de la souffrance, in Franta
- 1884 - C. Dobrogeanu Gherea in ziarul Romanul, introducere la Umiliti si Ofensati.
o Ne gasim inainte unui act de receptivitate dintre cele mai onorabile: ,,o tragere de
inima pentru analiza psihica a suferinteleo morale si materiale a desmonstenitilro
misticsim - ,,in suferinta e fericirea.
o Ghere: ,,in puterea de adevar cu care Dostoievski reda infernul suferintei umane,
el ,,n-are egal in literatura europeana
o ,,genialele creatiuni dostoievskiene: Amintiri dinc acasa mortilor in care
,,sufletul intreg al criminalului apre surprins ,,cu o maiestrie fara seaman, Crima
si pedeapssa ,,cu scene tragice si totoodata de cel mai mare umanitarism care
lasa pana la urma ,,o impresiune ce seamana cu un vis grozav si Umiliti si
ofensati ,,in care pasiunile sint descrise cu mai putina justete, dar mai gingas.
o Demonii: ,,marele roman al lui Dostoievski roman care ramina insa pentru el,
cdupa cum era de asteptat la un socialist al epocii ,,o caricatura scrisa de un mo
partinitor si pornit contra revolutionarilor
- 1895 Ce trebuie sa traducem, in Lumea noua, 22 ianuarie 1895: Crima si pedeapsa
,,punctul culminantt ar fi Madame ovar sau pentru Stendhal Rouge et Noir. Referindu-se
la Vlahuta in legatura cu lipsa sentimentului naturii la unii scriitori, criticul intelege sa
aduca in discutie pe Dostoievski, ca exempl de autor preocupat numai de spectacolul
oferite de universul moral: ,,Acest exclusivism, - tine sa sbulinierze c Dobrogeanu-
Gherea ca orice exlusivims, e vatamator petnru arta, nu mai incapae indoiala, dar in
parte tot el a facut cu putinta ca Dostoievski sa fie unul din cei mai mari analisti sufletesti
ai omenirii, sa se ricie cu anlaiza sa pina la Shakespeare (in Studii critice, bucuresti
1890, pag 225)

- 1892, ziarul Munca, traducerea povestirii Baiatul la pomul de Craciu al lui Hristos, H.
Sanielevci

- 1894, lumea noua,, Has., 12 decembrie, rubrica Galeria literara, organul partidului
socialist. Dostoievski, inainte de Stendhal si Mark Twai o scurta biografie: Dostoievski
,,avind o sensibilitate de femee si o organizatie nervoasa extrem de enervata trebuia sa
devina de la sine u adinc spiholog, un cercetatro strauitor al sufletului omenesc. Oameni
sarmani, Idiotul, posedatii, Crima si pedeapsa, cel mai bun roman, care studentul,
omor un batran.

o Dostoievski, chiar daca ,,nu avusese un ideal bine hotarit a izbutit sa descrie asa
de bine suferintele omenesti si starea patologica a paturei culte din Rusia incit toti
ce ce sufereau, toti umilitii si toti nemultumitii il adorau ca pe un Dumnezeu, il
citeau cu patima, fiinda in cartile lui isi regaseau propriul lor suflet
1904, Morala in arta, H. Snielevici, in Arta, 19 aprilie 1904: Crima si pedeapsa: ,,ne cere
compatimirea petru ucigasul Rascolniko, si i-o dam, fiindca vedem intr-insul un crimianl
inconstient, impins de o vointa misterioasa, poate de o ereditate fatala victima nenorocita si
vrednica de mila.

13. Traduceri din Dostoievski dupa intermediare franceze sau germane, apromimative.
Turgheniev si Tolstoi erau tradusi masiv in acea epoca, din Dostoievski se traduce relativ putin
si cu totul la intimplare.
Umiliti si ofensati ajunge sa fie publicat integral, in foiletonul Romanul, intre 21 sept 1885 si 23
ianuarie 1886, nu acelasi lucru esste si cazul cu Insemnari din casa moaarta Romania libera,
cateva capitole intre 14 oct 188 si 14 martie 1887; Crima si pedeapsa fragmente in
Contempoanul august 1886, Marmeladov (trrad V. G. Mortun), in foiletonul Drapelul 26 sept 26
dec 1888, Gazeta 22 oct 2 noi 1896

Volum editat 1898-1899 Trad M. Canianu
Spiritul subeteran partea a doua, sub titlul liza in filetonul Drapelului intre 23 dec 1890 14 iulie
1891.
Din Jurnalul unui scriitor Krotkaia (in Fintina Blanduziei 4 dec 1888 29 ianuriar 1889) si La
pomul de craciu al lui Christos cel mai reprodus text, Romanul, Tribuna, etc.
II.

I. L. Caragiale a citit Tolstoi, dar nu stim despre Dostoievski Fiica sa Ecaterina Logadi
autorii preferati Dostoievski. Similaritati cu O faclie de Paste si Napasta Crima si pedeapsa.
Dobrogeanu-Gherea: ,,In nuvea lui Caragiale nu e simtamintul groazei si al remuscarii unui om
care a ucsi, ci graoza unui om de a nu fi el ucis. Simtamintul de graoza e tot ce are comun Crima
si pedeapsa a lui Dsot si nuvela lui Caragiale () Una din doua: ori Leiba va muri de mia
ucigasa a lui Gehorghe ori vreo intimplare fericita il va scapa. Cazul intii ar putea sa se incumete
a-l zugravi numai Dostoievski. Si atunci poate, din pana acestui suflet intunecat, a acestui geniu
colosal, ar iesi una din acele scene ingozitoare, precum e aceea a ucideii Nastasiei din romanul
Idiotul. Caragiale a ales cazul al doilea () In drama Napasta nis e zugraveste o alta stare
sufleteasca: goraza care cuprinde ugletul dupa o crima comisa, remscarea si frica ispasirei acestei
crime. Subiectul e mai acelasi ca in Crima si pedeapsa. Este oare aici un plagiat, cum pareau a
zice uii? Nimic mai gresit () Ceea ce desosebeste, spre exemplu, scriere lui Dostoievski de a
lui Caragiale, in afara de gradul ttaletului ori a genialitatii, e deosebirea temperamentului,
intelectului, organizatiunii psihice a scriitorilor si deci deosebirea simtamitelero multiple,
incorporate in operele lor Gherea Facilai de Paste si Napasta in Studii critice, II, buc, 1891,
pag. 132-180.

N. Iorga apara Napasta viziunea esential deosebita intra Napasta si piesele si romanele rusesti
cu subiecte analoage (Puterea intunericului, Tolstoi si Crima si pedeapsa) a caror trasatura
distinctiva ar sta in puterea cu ccare ationeaa simtul moral. ,,Rascolnicov precizeaz N. Orga
din momentul cind ucie pe camatareasa si pe soara sa n-are o clipa de odihna pina nu plateste
singele varsat in omaturile Siberiei () Cita deosebire in Dragomir! () SI aceasta indiferant
morala, aceasta amoralitat a lui Drragomir intilnita si la alte popoare romanice ) constituie
deosebirea dintre piesa facut de Caragiale si operele rusesti N. Iorga, Napasta, in lupta 18
februarie 1890.
N. Iorga la Iasi cel de-al treilea mare rus, dupa Toltoi si Turgheniev - ,,cu dureri atit de
grozvae intr- atmosfera morala atit de tulbure N. Iorga, Universitatea de acasa, in O viata de
om, I, Bucuresti, 1934, pg. 168.

18. Duiliu Zamfirescu in scrisoarea catre Titu Maiorescu din 1890 O faclie de Paste, Napasta
atorul intra intr-o faza noua, aceea de a citi partea lautnrica a complexului firii omenesti, a alege
din aceasta parte numai unele excrescente si al e studia pina in particularitatile lor patologice,
denotind prin aceasta a fi fost ,,inriurit de un anumit gen de opere din lierarura rusa, de al
Amintiri din casa mortilor si Crima si pedeapsa de Dostoievski la Printul Nehliudov si Puterea
intnericului de Tolstoi.
19. ceea ce merge in romanul psihologic nu merge in teatru.
Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu in scrisori bucuresti, 1944, pg. 68.
20. Titu Maiorescu - ,,Simbata 23 aprilie 1883. Sfintul Gheorghe. Zi frumoasa, foarte cald, N-am
pimit pe nimeni, citind extrem de originalul roman al lui Dostoievski, Raskolnikov, tradus in
nemteste (destul de rau) de Wilhelm Henckel. Titu Maiorescu, Insemnari zilnice, vol II, 1881-
1886, Buc, pg. 180.
III.
Pana la sf razb II receptarea lui Dostoievski f slaba.
Goga, Sadoveanu, Agarbiceanu, Glaction
21. Goga: Crima si pedeapsa: cea mai zguduitoare lectura din tinerete Octavian Goga, Fragmente
autobiografice, Buc, 1938, pg. 33. Dostoievski il duce pe la 20 de ani la o ,,revizuire a
problemelor morale si la ,schimbarea conceptie de viata. Chiar daca la maturitate, Crima si
pedeapsa si Idiotul valoarea unor studii de clinica
Sadoveanu pretuai grozav la 18ani pe Dostoievski.: citita cu ardoare dupa liceu, ii pune nerii la
incercare, e un obiect de adevarata suferinta (Valer Donea, Viata opera si personalitatea lui m
Sadoveanu, Ion Biberi, Mihail Sadoveanu, in Lumea de miine vazut de , Bucuresti, 945, p. 32.
22. Agarbiceanu: autorul Demnonilor, un mare vrajitor, se numara printre cei citiva autori care
lau lasat un rastimp zapacit, deorientat, infrint. In constrast c Totstoi si Gogol, ,,mai masii, mai
solizi, mai omenesti Dostoievski si Andreeev ii fac impresia unor ,,posedati, care te duc ,,in
virtejuri ametitaore, fara rasuflet. Ion Agarbiceanu, Marturisiri, Revista Fundatiilor regale, 1
decembrie, 1941, p. 554.
Gala Galaction: autorul Fratilor Karamazov i-a generat ,,mpresii neuitate pina la sfirsitul vietii.
,,Eroii lui Dostoievski si ai lui Tolstoi sint pomeniti de el, ca a-I fi fost ,,tovarasii inimii si
totodata ,consilierii conceptiilor artistice Gala Galaction, Un stralucit fenomen cultural, in
Romania libera, 20 oct, 1947.
Inre 1900 si 1920 putine traucerei, douar scurte fragmente din Idiotul (revista moderna, 25 noi,
2 decem) si inceputul povestirii Nopti senine, C. Stateanu, in Carmen, 25 dec 1902.
Insa, traduceri in volum: Biblioteca pentru toti: o culegere de Povestiri (190), trad N. Dascovici;
O culegere de Nuvele (1911) trad B. Marian: Gazda, Pom de Craciu si nunta, Un roman in
noua scrisori.
Amintiri din casa mortilor 2 ediari, trad. Tudor Arghezi, 1912,
Fascicole: trad, Stefania Theodoru 1914.
1915, Fratii Karamazov, foiletoare, nefinalizata.
Netoska, Romanul unei fete sarmane, trad. G. B. Rares, 1918.
Tudor Arghezi, dupa un intermediar francez, expresivitatea comunicarii
Argheezi: Adevarul literar si artistic din 1931, T. Arghezi, In memoria lui Dostoievski, Adevarul
literar si artistic, 8 februarie 1931.


INTELEGEREA LUI DOSTOIEVSKI
(1920-1944)

Metafizica concreta a romanelor lui Dostoievski

Amintir din casa mortilor AL. Iacobescu, doua editii, 1926, 1944
Crima si pedeapsa patru reeditari, S. Avramof 1922, Ion Pasdin 1939
Fratii Karazmaozv,text prescurtat scandalor George B. Rares, retiparita 1921, 1929
N. Dascovic editia II partea a zcecea din Fratii Karamazov, Precoii in 1923
Gorge B. Rares 1929, acelasi text plus cauti din tineretez: Gelozie pedepsita, Martuisirea, Un
roman in nnoua scrisori, Krotkaia (Jurnalul unui scriitor). Pus un volum separat O femei
balinda, reprodus acum sub titlur Iuvire tragica.
Zizica Patrascanu 1931, Idiotul si Fratii Karamzov
Doua traducei Spovedania lui Stavroghin: R. D in 1925,
George B. Rares in 1928.
Umiliti si obiditi Al Iacobescu 1925
Jucatorul Th. Constant 1940
Eternul sot CN Negoita si Mihai Straje 1940
Visul unui om ridicul 1927 Ion Calugrau, si alta traducere G. M. Vladescu su titlul Adevarul la
sfarsitul unui mic volum cu denumirea Crodocilul
Retradus L. Filianovici si I. Teodorescu La pomul de Craciun al lui Christos (Jurnalul unui
scriito) si Visul unui om ridicul, doua editii 1928, 1930.
Domnul des ub pat 1930 (Dionisie Tudoran
Suflet de copil 1933 G. B. Rares
Hotul cinstit 1936 Ion Stahov
Romanul unui necunoscut Omin
Dublul 1938 sub titul Nebunul th. Constant.
31. In general, autorul rus este tradus dupa intermediare franceze, cu o lipsa de probitate, care nu
cunoaste decit putine exceptii.
Nichifor Crainic cititorul roman din epoca servit de obicei cu traduceri ciopirtite al caror tex se
lipseste de toata partea de cugetare a scriitorului pentru a retine numai fabulatia cu aspect
superficial de senzatie, nici nu are cum sa isi dea seama ca se afla confruntat cu un urias al
spiritului. Nichifor Crainic, Prefata la Pr. Stefan D. Dobra, Dostoievski si tineretul, Buc, 1938,
pag. III.

Andre Gide remarca Fratii, Insemnari, Adolescentul si Demonii

II.
In Viata Romaneasca si Adevarul litarar si artistic marii prozatori rusi se bucura de o atentie
mai accentuata decit in celelalte reviste. Chiar daca bunaoara un G. Ibraileanu, C. Stere sau
Mihail Sadoveanu il prefera pe Tolstoi lui Dostoievski, majoritatea comentariilor sint consacrate
acelui din urma.
Adevarul literar si artistic Cum a fost ucis tatal lui Dostoievski, Dostoievski in fortareata, Fiica
lui Dostoievski, Dostoievski logodnic, Casatoria in pratica. Experienta lui Dostoievski, Moartea
lui Dostoievski, Dostoievski si patima jocului de noroc. Carnetul sotiei sale Ana Grigorievna,
etc.)
B. Fundoianu - Dostoievski in Adevarul literar si artistic 1921, in maniera impresionista:
Insemnarile descusute, cu ceva putin naiv si totodata usor peremptoriu in judecat ale eseistului
care il dubleaza pe poetul Privelistilor pleaca de la presmisa ca Dostoievski constituie un pretext
imens pentru enorm de multe generalizari.

36. Fondane: ,,Dostoievski stie ceea ce Heidegger ne ascunde, anume ca actul cunoasterii, ca
formula lui ,,doi ori doi fac patru>>, nu constituie doar un simplu proces-verbal de constatare, ci
o arta de temut, indreptata impotriva acelei existente care este esenta Fiintei.
Dostoievski ,,ia pozitie, se revolta si raspunde ca trebuie dat cu tifla necesitatii.
,,Dostoievski sa fei recunoscut, in locul lui Kant, drept adevaratul autor al Criticii ratiunii pure.
37. ,,Dostoievski vrea sa ne descrie un temperament metafizic, care se afla in afara oricarei Etici?
Cu ait mai apropriat de Dumnezeu cu cit este mai departat de Bine si de Rau? Mai apropiat de
Dumnezeu decit cufundat in Rau? 9) Este oare Stavroghin un indragostit, un invertit, un
hedonst brutal, un asasin, un om care renuta a Spirit petnru ,,vata violente..? Dar nu ati observat?
Stavroghin este in intregime Spirit, ba chiar faptul de a fi spirit este ceea ce Il impinge sa faca
nesabuit Binele si Rual fara deosebire, ca si cum materia si opusul ei n-ar fi pentru el decit doua
lumi tinind de una si aceeasi activitate, libertatea omeneasca.
39. Insemnarile din subterana, carte inteleasa ca ,,manualul omului tragic, in conditia de infern
spiritual a lumii moderne.
In Viata Romaneasca 1922 Feodor Dostoievski. Pagni intirziate cu prilejul unui centenar, Barbu
Solacolu
40. N. Davidescu - ,,o poema in proza omagiala, dedicata lui Dostoievski.
N. Davidescu Cronica literara: ,,Dostoievski de Barbu Solacolu, in Flacara 26 mai 1922.
G. Ibraileanu , Creatie si analiza, in Viata Romaneasca februarie-martie, 1926
M. D. Ralea, Balza, Causine Better, n ote pe marginea cartilor, Viata Romaneasca, 8 august,
1924, p. 231.
,,Dostoievski, mai mult ca oricine, ne-a aratat in viata sufleteasaca a eroilor sai eterogenitatea
elementelor care cmopun constiinta omeneasca. Eroii sai sint dubli, chiar multipli. Toti oamenii
se contraczic succesiv de-a lungul ueni vieti. In eroiii lui Dostoievski, contradicita coexsita,
antinomia e simultana. In sufletul lui Dimitri, din Fratii Karamazov, zac toate posiblitatile;
fuziunea elementelor care-l compn e labartatata. Nu se poate paria pe conduita unui astfel de
personaj. Culmile virtutii si abisurile vitiului isi dau mina haotic
M. D. Ralea, Marcel Proust, in Viata romaneasca, august-sept, 1923, p. 199.

42. Paul Zarifopol Tolstoi si Proust, Adevarul literar si artistic 28 iunie 1925
Minutiozitatea psihologica a lui Dostoievski din Crima si pedpaa, ori Krotkaia.
Paul Zarifopol Adevarul literar si artistic 2 augus 1931 Bilant francez:
Rusia arta literara realista.
Paul Zarifopol O recenzie fara patos, in Adevarul literar si artistic, 13 ianuarie 1929
- Nicolas Berdiaev: Lesprit de Dostoievski, in Viata Romaneasca, aprilie-mai 1930, pg
171-176.
F Aderca, Contributii Critice, F. Dostoievski: Eternul sot, in Adevarul literar si artitic, 24
ianuarie 1926: se simte in fiecare pagina rasufletul puternic al uriasului scriitor rus, formidabila
lui intelegere de suflete.

Prima traducere Idiotul articol de Philippide:, Al. A. Philippide Adevarul literar si artistic, 14
iunie 1931: p. 45. Starea de adinca neliniste produsa de romanele scriitorului rus, care ne
confruta cu ,,o lume situata pe alt plan decit acel al vietii cotidiene. Personajele sale intr-o stare
de anarhie sufleteasca. Comunica ceea ce este mai esenial si mai adevarat in noi, ceea ce
omul asa zis normal nu exprima decit rar si in stare de delir. Infern moral, sa renuti sa te mai
conduci dpa logica obisnuita, te lasa cu senzaita ca pamintul iti fuge de ub picioare ca nu mai esti
sigur pe nimc, ca lumea intreaga se desemneaza intr-o lumina tulbure de cosmar.
Miskin: un fel de Candide dar un Candide si un Candide ru.
p. 45
C. Stere -
III.
Lucian Blaga recomanda viitoarei sale sotii puncte de vedere despre romanul Crima si
pedeapsa. Aminteste de stiudiul Merejkovski: Tolstoi si Dostoievski
48.49 Blaga: Dostoievski a patruns ca nimeni altul in toate tainele omenestilor zbuciumari.
In vremea cand Nietzsche propovaduia <<supraomul>>, Dostoievski propavaduieste
<<idiotul>>, care-i lipsit de ratiunea potrivita pentru lumea noastra, dar admirabil dotat cu
facultatea de a cunoaste intuitiv si extatic adevarurile eternitatii.
49. Profetul revolutiei rusesti, Vointa, 7 noiembrie 1921
Ost ,,ca proft al unui nou crestinism si al revolutiei rusesti, care orice culoare ar avea, nu se
poate despati de religie. Concluzia autorului, cum ca ,,sub masca reactiunii si a ortodoxiei,
Dostoievski astepta revolutia viitoare, gindindu-se la un socialism rusesc, adinc uman si
profund religios, este fara indoiala fortata, contrzicind adevarul lucrurilor.

Leon Donici-
Dobronravov
Profetul.
Reflectii asupra
lui Dostoievski Adevarul literar si artistic
22
octombrie 1922

,,Opera lui este destinuirea unui profet despre soarta sufletului omenesc. Dostoievski e mai mult
decit un scriitor. El e un colos care apasa cu picioarele lui infernul si cu capul sau atinge infernu.
Pe toate drumurile istoriei sufletului uman, el e unica pilda si locul lui nu e alaturi de Tolstoi si
alti <<scriitori celebri>>, ci alaturi de Iasia si Iezechiel.
Demonii - nu e citusi de putin politic si scoial - dupa cum s-a spus - ci religios in sensul cel mai
inalt, datorita faptului ca in cuprinsul sau se confrunta propriu-zis doua religii: ,,1) Religia
Dumnezeului-Om si 2) Religia Omului-Dumnezeu.

Nichifor Crainic
Curs Istoria literaturii bisericesti si religioase moderne, subiectul Dostoievski si crestinismul rus,
urs reluat in 1933 la Bucuresti.

54. In articolul aparut in Gindirea, se pleaca de la constatarea ca ,,in literatura universala, poate
singur Home inseamna Elada, in masura in care Dostoievski, ondesind in el ,,un intreg popor cu
istoria spiritului complex si cu destinul sau, ,,inseamna Rusia.

Homer-Elada
Dostoievski-Rusia
realim fantastic
Visul unui om ridicul- conceptia despre lume a scriitorului
iubirea crestina
Hans Prager
universalismul iubirii opus individualismului nihilist - Zossima

Articolul publicat in Universul:

romancierul ortodoxiei
un parinte bisericesc modern
Serghei Bulgcov
ideea crestina
impartire in spiritul categoriilor
Legenda marelui inchizitor - pamflet, atac la catolicism, ateism, socialism
p. 56. Cel mai zguduitor pamflet si totodata o sinteza artistica uluitoare, venind sa concentreze
toate fulgerele pe care autorul el asvirle cu un singur gest, in catolicism, in ateism, in socialism.
estetic crestina- umanul si supraumanul
roman ortodox pe deplin constituit
paralalela Dante: raiul, iadul = existente psihologice, imanente, nu transcendente
57. ,,Pentru Dante, raiul si iadul sint, casa ne exprimam astfel, perspective exterioare omului care
incep dincolo de hotarul mortii. Pentru Dostoievski, ele se deschid inlauntrul omului actual.
Poetul catolic le vede ca existente eshatolgoice; romancierul ortodx ca existente psihologice, ca
realitati imanente mai inate de a fi transcendente. In raportarile la opera dostoievskiana,
judecata de eseist a lui Nichifor Crainic, cu tot tezismul ei exclusivist nu prea se intampla sa dea
loc la erori de interpretare.

impartire in spiritul categoriilor: omul ,,caldut", de duzina, mediocru (Lebedevii, Ivolghinii,
Lebiadchinii, etc)
omul ,,rece", posedat de spritul raului (Raskolnicov, Verkovenski, Kirilov, Stavroghin)
omul ,,fierbinte", ,,crestinul adevarat", ,,iluminat de puterea supranaturala a harului" (Satov,
Miskin, Zossima, Aliosa)

Stefan Dobra Dostoievski si tineretul, eminamente religioasa

G. M. Ivanov Lamuriri pentru un recenzent grabit
Despre Dostoievski, a trecut printr-un experiment religios
ortodoxia lui Dostoievski = adevarata ortodoxie crestina
replica la un raspuns anonim - ca pledeaza pentru ,,instaurarea unei democratii crestine", sub
inspiratia ,,dulcelui" Dostoievski, exponent al tendintelor de ,,purificare" a Europei prin ,,flacara"
unui panslavism pravoslavnic
Dostoievski - unicul care a trecut prin experiment religios
opera traita, nu citita

articol in Ordinea Dostoievski:
iubirea ca auto-vinovatie iubire asemanatoare lui Hristos
suferinta ca ispasire pentru pacatele lumii
Dostoievski - il reproduce pe Hristos
Nimeni ca el n-a pus problema iubirii ca auto-invinovatire, ca o posiblitate de a te incarca cu
imnsitatea de rau al tau si al tuturor, pentru a realita - prin suportarea vinovatiei eterne - o iubire
asemanatoare cu aceea a lui Hristos
Dostoievski singurul dintre scriitori care s-a increstinat perfect, il reproduce pe Hristos.

Dostoievski si Europa:
ideologia lui Dostoievski, de la occidentalist la slavofil
propavaduitor al liui Isus, mare apostol al dreptatii si luminii crestine
Mai mult decit geniu literar, Dostoievski este pretuit in concluzie ca propovaduitor a lui Isus, ca
mare apostol al dreptatii si lumii crestine.

IV.
Intre cele doua razboaie mondiale
Liviu Rebreanu cartile preferate Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov - ,,cel mai zguduitor
moment din Dostoievski

67. Matei Caragiale -

Craii de Curte-Veche
Ion Barbu iubeste ,,pe deasupra intregei proze romanesti (in lumina Fratilor Karamazov) cu
vechi suflet din rasarit romanul ui Mateiu Caragiale.
Ion Barbu mentioneaza o similitudine cu Dostoievski.

Cezar Petrescu:
In Romanul Carlton - Personajul Dominic Sabaru:,,Nu e acesta aspectul si sensul exterminarilor
de azi, cu tot ce vaurma, caci traim numai un inceput? E o pagina de istorie anticipata
Peronsal, nu-l iubesc pe Dostoievski. E prea torturat. Prea negru Dar cum sa nu recunosc ca
sta alaturi de profetii Bibliei?...


.


p. 81. M. Eliade
doua posiblitati pentru o persoana creatoare: fie de a valorifica, intr-un sens nou, personal,
existenta (Dostoievski) fie de a restaura normele (Dante, Shkespear, Racine).
Infernul si paradiul descoperit de Dostoievski apartineau de mult expeirentei umane. dos a
valorificat numai - prin opera lui - aceste zone obscure ale existentei. Pina la el, oamenii care
patrundeau in aceste zone obscure nu aveau cuonstiita ca particpa la o valoare, ca expeirnta lor
are o semnificatie umana. Cel mult credeau ca ies din umanitate, asa cum se intmpla cu toate
misterle intunericului, care incep in Eurasia cu mult inainte de Dionysos, cu toate experientele
demeterice (care lasau mpresia de posesiune, de umilire, de incostieta). Dostoievski restaureaza
daca se paote spune astfel normele aecstei exsitente demetrice. Viata subterana, dupa opera lui
Dostoievski, nu mai are un sens peiorativ de confuzie, de haos, de nevroza (). Descopering
pentru sensibilitatea european moderna un nou continent mental. Dostoievski, descopera, in
acelasi timp, si normele care conduce aceste niverluir in aparenta atait de confuze ().
Personlitatea lui Dostoievski apare covrisitaore petnru ca el cel dintii, refuzin itninerarul lui
Dante, ne calauzeste prin aceste prapatii subterane ale fiintel omenesti.

A doua nota: Dostoievski constituie o exceptie fenomenala in cuprinsul literaturii europene
in care toti scriitorii, din antichitate incoace, cred c sufletul uman cunoaste starile extreme
(damnare, mintuire) prin femeie, ca omul contempla si traieste realitatea prin femeie. Dupa
parerea eseistului, autorul Fratilor Karamazov rupe ca nimeni altul o traditie, in virtutea
careia literatura is are centrala functiune dramatica in femeie. ,,In Dostoievski afirma
Mircea Eliade omul ajunge pentru intiia oara victima propriului sau destin, fara drama
dragostei, fara agentul de suferinta si beatitudine care a fost intotdeauna, in literatura
europeana, femeiea. De aceea, dintr-un anumit punct de vedere, Dostoievski poate fi
considerat ca facind parte din literatura extralaica, din literatura ascetica europeana.
Personajele lui: oameni care sufera direct, nemijlocit; care cunosc neantul sau abisurile
existentei prin simpla lor traire, nu prin dragoste, prin trairea impreuna.

.


89. Din trecerea noastra in revist, rezulta ca aproape nu avem prozator mai de seama, indiferet de
generatie, intre cele doua razboaie mondiale, care sa nu simta nevoia de a spune ce crede despre
Dostoievski. Ajuns a constitui si la oi u punct cardinal de referinta, autorul Fratilor Karamazov
nu reprezinta insa si un factor de influenta, cum se intampla in romanul occidental de dupa 1920.

R. M. Alberes Istoria romanului modern

Reconsiderarea lui Dostoievski 1944 1974

1956 50 de ani de la moartea lui Dostoievski

94. Mihai Novicov saisprezece ani mai tirziu, intr-un mul mai fericit moment al evolutiei
noastre cutlurale, il vedem ca revine asupra cazului Dostoievski, de asta data cu o mai putin
evidenta ingustime de spirit, intr-un studiu de oarecari proportii. Daca criteriile de judecata ramin
de fapt aceleasi, limbajul critic apare dezbart in buna parte de stridentle sale din trecut.


95. Tudor Vianu, impreuna cu G. Calinescu, isi asuma in 1956 Dostoievski sarcina de a-l
revalorifica pe Dostoievski, in numele celor mai inalte foruri de cultura din Romania socialista.
Lucrurile spuse de el, la implinirea a trei sferturi de secol de la moartea romancierului rus, prin a
carui opera ,,omul modern a dobindit o noua adincima a constiintei de sine

97/ G. Calinescu p. 97. Aproape de necrezut, asistam la tentativa de acreditare a parerii ca
romancierul ar fi ,,nebulos ca ideolog, numai ,,din vointa de a nu avea dificultati in tiparirea
operelor sale cu cenzura regimului tarist. Pentru G. Calinescu, valoarea unei carti ca Crima si
pedeapsa, ,,un adevarat <<discours de la methode>>, bazat u pe logica formala, ci pe uan
dialectica, ce tine seama de strictul determinism din natura, prin raporturi contradictionale, sta
,,in studiul sub microscop a sufletului delicventului. Respingind ,,interpretarile mistice si
personaliste ce denatureazamult sensul romanului criticul il prezinta pe Raskolnikov ca pe ,,un
bolnav, produ al unei societati in descompunere, ,,maciavelist in ideatie, ajuns autor al unui
asasinat, care se revela pina la urma fara fialitatea utilitara Din romanul Idiotul, in care toata
lumea ,,sufera de delir de introspectie, G. Calinescu consdirea pe Rogojin ,,un Othello al clasei
mercantile ca ,,personajul cel mai simpatic. Fata de ceea ce izbuteste sa realizeze Dostoievski
in printul Miksin, gasim exprimata o rezerva cu tendinte minimalizatoare. ,,Miskin nu e la
intaltimea lui Don Quijote care, acela, e un erou pozitiv. Don Quijote lupta, desi in umele unui
ideal himeric, Miksin e un contemplativ, un confesor gentil, un Isus printre cupe de sampanie.
p. 98. Despre misticismul lui Dostoievski, care vine sa dea un cifru crestin problematicii
filozofice a ultimelor cinci mari romane, nici nu se adue vorba. Ce sa mai spunem apoi de
strecurarea insinuarii ca un personaj ca staretul Zosima, conceput de autorul Fratilor Karamazov
ca incorporarea unui tip de sfintenie al manastirii ortodoxe, ar ptuea sa fie suspectat de ,,ateism?
in opozitie cu ceea ce cred fielosfii si romancierii existentialist din secolul nostru, ni se lasa sa
intelegem ca Dostoievski nu ar fi ratificat niciodata, in opera sa, ,,conditia tragica a omului. Mai
mult, il vedem pe critic megind pina a sustine ca ,, nimic hoatic si obscur nu mocneste in sufletul
eroilor dostoievskieni. Impreia, cu care ramine G. Calinecsu depre Dostoievski, este aceea a
unui ,,om modern, dar cu fantezie medievala.
Interesant dementiont, autorul u si publica textul conferintei in vreo revista literara, dupa cum
nici nu tine sa il includa in volumul sau de Studii si conferinte. Stim ca a consimtit doar sa apara
in putin cercetata coelctiae a Anleleor Academiei Republicii Populare Romane, dindu-se poate
seama, pina la urma, de vulenrabilitatea unor din afirmatiile emise de el, intr-un pardoxal joc
intelectual de ecamotare conjuctuala a adevarului. .
Ov. S. Crohmalniceanu profund dezamagit de conferinta: ,,A considera misticismul si opiniile
politice panslaviste ale genialului scriitor rus ca sireteni de romancier pornit pe inselarea cenzurii
tariste prin false solutii confromiste, a-l explica pe Dostoievski atfel, lasind comple la o parte
eventualele <<dificultati>>, adica Posedatii, Omul de la subol, Pagini din jurnalul unui scriitor,
mi se pare in cel mai bun caz o gluma nereusita. Savin Bratu, De vorba cu Ov. S.
Crohmalniceanu, in Gazeta literara, 19 mai 1956.

103. Cu editia de Opere, care vine in sfirsit sa ofere o imagine completa a lui Dostoievski, ne
aflam ajunsi de fapt intr-o etapa noua, de intelegere largita a fenomenului literar, implicind de
asta data valorificarea scriitorului rus intr-un spirit dialectic superior.103. Cu editia de Opere,
care vine in sfirsit sa ofere o imagine completa a lui Dostoievski, ne aflam ajunsi de fapt intr-o
etapa noua, de intelegere largita a fenomenului literar, implicind de asta data valorificarea
scriitorului rus intr-un spirit dialectic superior.
Sondaj in 1972 in mediul studentesc in 1972 Dostoievski, Hemingway, Kafka, Proust si
Faulkner (Mircea Constantinescu, Studentii si literatura contemporana, ianuarie 1972).

105. 1968-1973 un sector de dostoiesvkiologie
Ion Ianosi, Liviu Petrescu, Valeriu Cristea, Alfred Heinrich
Luciditatea spiritului critic, cu care fiecare din ei il abordeaza pe Dostoievski, este dublata la toti
de fervoarea unei intelegeri simpatetice.


ION IANOSI Dostoievski, Tragedia subteranei
centrare pe personaje negative dostoievskiene, Hamlet bolnav al epocii moderne: omul din
subterana, Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov
natura vizionara a intuitiilor avute de romancierul rus
fiecare tip semnificativ al unniversului moral dostoievskian - repercursiunile acelui tip in
constiinta filozofico-literara a secolului nostru
romanele lui Dostoievski impletire polifona, contrapunctata, armonizata a diverse voci.
antieroul din Insemnari din subterana - raportul dintre necesitate si libertate, impotriva pozitiilor
deterministe

Tipologii de caractere negative

Eroul - din Insemnari din subterana inceputul implinirilor artistice ale scriitorului, optiunea lui
Dostoievski pentru ,,acelasi tip de roman, descoperit la intersectia aventurii politiste, <<negre>>,
cu sinteza social-istorica si filozofica, tip de roman in care se observa totodata ca ,,eposul
ajunge drama, prin tendinta ca totul sa ,,ni se dezvaluie scenic.

Raskolnikov majoritatea ucigasilor, ca si a sinucigasilor lui Dostoievski sint teoreticieni,
interesati nu de fapta ca atare, ci de ideea ei, antrenati prin intermediul faptei intr-o aventura
intelectuala care ii obsedeaza mai presus de orice implicatii practice. Varianta nietzscheana (a
supraomului). Paralela intre Dostoievski si Nietzsche, intre Raskolnikov si Zarathustra: ,,Daca
nihilismul etic, religios, filozofic a fost neindoielnic obsesia amindurora, iar semnele distinctive
ale acestui <<mal du siecle>> circumscrise in termeni apropriati, leaul nu putea in schimb
semana: Dostoievski preconiza consolidarea moralei crestine, Nietzsche dinamitarea ei
definitiva, pentru netezi drumul optimismului dionisiac, barbar, neingraditei <<vointe de
putere>> a personalitatii alese.

Ippolit din Idiotul : o reeditare mai palida a omului din subteraa metafizician solitar, macinat
de problema bolii si de boala problemelor, spovedanie de o modernitate tulburatoare in modul
cum emana ,,sentimentul absurdului. (Existentialisti rusi Berdiaev, Merejkovski, Sestov)

Ianosi respinge teza lui Sestov, cum ca Dostoievski ar fi ,,identic cu omul din subterana, cu
Raskolnikov, Ippolitt, Stavroghin si Ivan Karamazov, damnatul unic al tuturor cartilor sale.
Romancierul ru, ca un stralucit dialectician a stiut sa invoce ,,mai intii toate argumentele posibile
in favoarea negativismului filozofic si etic, pentru a-l discredita apoi fara drept de apel. Daca
opera dostoievskiana permite totusi comentarii ,,infidele, acesta s-ar datora faptului ca autorul
,,nu este suficient de limpede in complexitatea sa, ducind uneori la o relativizare a
determinarilor.

108-109 Demonii - ,,are o complicata si nu totdeauna imediat descifabila tesatura, a carei
principala caracteristica consta insa in aceea ca din orice punct am icepe cercetarea, am ajunge
invariabil la acelasi nucleu, cu alte cuvinte al prezenta enigmatica a lui Stavroghin, personaj cu
o situatie mult mai ingrata decit aceea a lui Raskolnikov sau Ivan Karamazov pentru ca ,,el
trebuie sa strabata singur toate cercurile infernului, ,,trebuie sa-si recunoasca damnarea prin
puteri proprii fara parteneri pe masura lui, in stare sa-l avertizeze, in stare sa opuna demonismul
sau un ideal regenerator. Cel mai derutant erou dostoievskian, un ,,caracter lipsit de caracter,
la care ,,monstruoasa hipertrofiere a eu-lui provoaca atrofie morala fara precedent.

Capitolul complimentar - ,,imaginea camusiana - Albert Camus Le myth de Sisif si Lhomme
revolte - ,,a dat o ampla interpretare nihilismului dostoievskian, i-a stabilit antecedentele si
posteritatea, l-a integrat in propria sa viziune despre absurd si revolta, libertate si servitute, exist
si regat, l-a corolat optiunii intre a fi solitar si solidar. Nu scapa totusi din vedere ca autorul
franez, desi ,,intelege ambele laturi contradictorii ale demostratiei dostoievskiene vine ,,sa
accentueze de fapt doar una dintre ele, care ii este apropriata, ceea ce are drept consecinta ca un
Kirilov, Stavroghin, si Ivan Karamazov, ,,personalitati de dimensiuni coplesitoare, dar violent
denuntati de romancier, apar ,,simtitor pozitivate de el. Trebuie adaugat ca nu consimte nici la
,,disocierea metafizicului de etic, facuta de amus, parindu-i-se ceva ,,de neconceput in cazul lui
Dostoievski.

Personaje din opera de dramaturg si romancier a scriitorului (Caligula, Meursault, Stepan
Feodorov, Clamance) ,,variante contemporane ale omului revoltat, ale lui Stavroghin.

Adolescentul Versilov, tatal lui Arkadie Dolgoruki, creat dupa chipul si asemanarea lui
Stavroghin mintuit in final.
Andre Gide Arkadie Dolgoruki unul din modelele posibile care il prelungesc, diversifica si
modifica toti acei Armand, Michel, Jerome, Lafcadio, Olivier, Bernard, Vincent fiii ratacitori
din opera lui Andre Gice.

Fratii Karamazov cel mai filozofic dintre romanele lui Dostoievski o sinteza finala,
reformulate marile intrebari, pe care si le-a pus de-a lungul vietii si pe care incearca a e solutiona
de asta data ,,pe temeiul unei experiente artistice totale, Ion Ianosi intuieste ca ,,erou principal,
in plan tematic pe Dimitrie, in plan filozofic pe Iva si in plan etic pe Aliosa.
Lucidul si sofisticatul Ivan Karamazov intruparea finala a aceluiasi om din subteranacare isi
refuza singur absolvirea, fiind de fapt primul, din repectiva familie de spirite, in satare sa
deosebeasca raul de bine si sanctioneze nelegiuirea, judecator mpartial aflat in posesia criteriilor
autocondamnarii fara echivoc.
Ivan- cel mai modern personaj din Fratii Karamazov

Thomas Mann

ALEXNDRU PALEOLOGU: POSTFATA sau O discutie aminata

p. 136. Dinu Pillat a lucrat la studiul sau despre Dostoievski in constiinta literara romaneasca
pina in octombrie 1975 cind i s-a vestit aproprierea mortii.
,,Am simtit ca poarta vietii s-a inchis in urma mea
Inca doua capitole, concluzia lucrarii
Paul Zarifopol recenzie la Spiritul lui Dostoievski, N. Berdiaev
Dinu Pillat Moartea cotidiana

148. Studiul sau despre Dostoievski in constiinta literara romaneasca, Dinu Pillat l-a conceput de
asemeni dintr-un punct de vedere ce poate fi numit ,,behaviorist cu alte cuvinte cercetarea sa a
urmarit ,,comportarea constiintei noastre literare fata de Dostoievski.

149. Dinu Pillat a vrut asadar sa vada cum s-a manifestat constiinta literara romaneasca fata de
Dostoievski.
Constatari:
A) Cea dintii receptare comprehensiva a lui Dostoievski la noi se datoreaza lui C.
Dobrogeanu-Gherea
B) Exegezele cele mai pertinet precum si editarea pentru prima oara quasi-completa a luid
Dostoievski, cu aparat critic si in traducei demne din punct de vedere literar, s-au produs
la noi in ultimul deceniu
Asadar critica marxista i-a fost la noi prielnica lui Dostoievski, atit in stadiul initial al contactului
p. 150. cu opera sa it si, facind abstractie de perioada 1948-1956, in stadiul actual al societatii
noastre socialiste, cind prielnic i-a fost de asemeni, mai mult ca oricind, si climatul receptivitatii
la scara larga in constiinta publicului. Mai multor factori, desigur, se datoreaza aceasta
receptivitate, in primul rind, evident, politicii culturale a Statului, apoi fara indoiala faptului ca
societatea romaneasca a trecut in ultimele trei decenii prin o intreaga gama de drame colective si
experiente-limita, mult mai adinci, mai radicale si de mai lunga durata decit cunoscuse inainte.
dialectica lui pro si contraToate acestea nu puteau sa nu largeasca imens audienta virtuala a
unui autor ca Dostoievski. Gresit a fost vazut, nu de putini, ca un reactionar, ca un ferment al
contra-revolutiei: adevarul e ca, indiferent de opiniiile lui personale (nici ele dealminteri
reductivile univoc la aboslutismul tarist si ortodx, pozitia lui fiind mult mai complexa si in fond
radical necoformista) creatia sa epica este de obieectivitate incremenitoare, intre Ivan Karamazov
de pilda si staretul Zossima neexistind nici cea mai mica partinire a autorului.
150. Intre momentul C. Dobrogeanu-Ghere (1885) si momentul Ion Ianosi (1968) se plaseaza
istoriceste aproape toata materia cercetarii lui Dinu Pillat. P. 151. Asadar, intimplator sau nu,
intre doua interpretari marxiste.
Iorga amoralitatea este obsteasca la popoarle romanice respectiv existentiala la popoarele
nordice si slave!!
152. Caragiale se aproprie de Dostoievski nu prin O faclie de Paste sau Napasta ci ,,prin intreaga
sa opera comica. Tehnica paroxismului, arta culminatiei, intensitatea, grotescul, penibilul,
scandalosul, toate acestea le sint comune, de aemeni fulgeratoarea, irezistivial inteligenta,
luciditatea implacabila; de asemeni, ,,uverturile staruitoare, savante, cu care sint pregatite
indelung intrarile unor personaje iradiante: Versilov, Stavroghin, Rica Venturiano, Catavencu.
Elementele fundamentale pe care le-a decelat M. Bahtin in structura viziunii dostoievskiene:
traditia carnavaleasca, ,,satira menipee, socratismul, spiritul pietii publice, ,,anticamera ca loc
de actiune, definesc in aceeasi masura si structura artei caragialesti. Caragiale nu este mai putin
un autor ,,abisal, intrucit privirea lui scruteaza impaid abisurile neantului man. Ceea ce este
monumenntal si pur in marea arta comica este totdeauna ,,abisal, adica ne pune in fata cavitatii
inmarmuritoare dindaratul ,,mastilor de comedie: vezi Moliere, Sterne, Gogol, Caragiale.
154. Nu e destul sa fii scriitor talentat, sa-l admiri pe Dostoievski, sa inveti de al el (fireste, orice
scriitor bun invta de la maestri u sint destule toate astea ca sa devi dostoievskian, fiindca asa ceva
nu se devine.
Gide Dostoievski
Faulkner, Bernanos Dostoievski
Reevaluarea profetismului si apocalismului lui Dostoievski:
155. profetismul si apocalipsa (apokalypsis descoperire, revelatie, de la kalypto, viit. Kalypso =
a acoperi, eucalipt = bine acoperit_ ar trebui sa presupuna un imens plus de luciditate, cum
efectiv e cazul la Dostoievski, si nicidecum insurectia contra ratiunnii si realitatii proclamata
patetic de diversele pseudofilozofii ale nerabadarii ce s-au manifestat intre cele doua razboaie
invocindu-l nu o data pe autorul Fratilor Karamazov.
Fundoianu ameteala ca si categorie in care ii e data lumea lui Dostoievski, mai importanta decit
spatiul si timpul.
Cu acest soi de filosofare s-a ajuns intre cele doua razboaie la dementa ideologica si apoi
inevitabil politica al carei holocaust a fost in cele din urma, printre multe alte milionae, si
nefericitul Benajmin Fondane. p. 156. Categoria ,,ametelii propusa de el impotriva tablei
categoiilor aristotelice si kantieze, ca si categoria kierkegaardiana a ,,tunetului au reprezentat
mijloace prin care ,,oamenii din subterana, ajunsi dictatori, au putut pentru o vreme sa invinga
efectiv pe 2+2=4. De ,,ameteala si ,,tunet am avut parte noi europenii din plin, iar in tot acel
timp nimic n-a fost mai dispretuit si mai calcat in picioare decit ceea ce atit de limpede, de
patetic si de profund inteligent proclamase Dostoievski: mila si iubirea.

E de neinchipuit cum a fost cu putinta a u vedea in Insemnarile din subterana fundamentala
polemica a lui Dostoievski, in speta cu resentimentele refulate, cu complexele, cu cruzimea, cu
amorl propriu marut si tiranic e de neinchipuit cum i s-au putut atribui autorului gindurile si
eventual actele personajului sau. .
157 turpitudini si ranchiune Obiectivindu-le si contemplindu-le ca fenomene, nu-i mai
apartineau si nu-l mai reprezentau.
Situatiile-limita, paroxsimele, defularile scandaloase, pe care le vede in romanele lui Dostoievski
nu sint delco, asa cum unii cred, anomalii, fenomene morbide, sminteli rara noima, ci
dimpotriva, nu stin decit potentari extreme ale virtualitatilor umane. Situatiile-limita sint stadiu
maxim al realului.
Intelegeerea lui Dostoievski prin prisma sestoviana, mai rau chiar, prin identificarea autorului cu
omul din subterana, atribuindu-i si revolta contra lui 2+2=4 poate explica si reticentele fata de el
ale unor spirite atasate ideii de claritate, echilibru si ratiune, cum au fost de exemplu la noi C.
Stere, G. Ibraileanu si M. Ralea.
Nietzsche admira pe Dostoievski
158. Stere o explicabila repulsie fata de autorul Amintirilor si Jurnalului: era prea departe cii
prea aproape de unniversul acestuia si saturat de el.
nici in plan religios nici in plan politic Dostoievski nu este fanaticul si extremistul reactionar
pe care-l invoca respectivii exegeti.
159. Comentatorii irationalisti si indeosebi cei atasati misticismului ortodox, izolind
,,profetismul sau de contextul creatiei sale literare au vrut sa faca din Dostoievski altceva si
anume mai mult decit un simplu scriitor; l-au scos din societatea congenerilor sai, marii artisti ai
lumii, pentru a-l declara ,,sfint, ,,parinte biserices, etc.
Gasset: Dostoievski ere in primul rind un desavirsit tehnician al romanului, unul dintre cei mai
mari inovatori air formei din istoria genului(Ginduri despre roman, in Meditatii despre Don
Quijote, Buc, 1973, p. 186-187).
Mihail Sebastian,, nota la posedatii: Dostoievski ,,un romancier clar, un prozator nuantat, un
observator lucid care nu se abadoneaza niciodata in focul dramei, un artist vigilent si sigur.
Paul Zarifopol al treilea moment de creatie tragica Eschil si Shakespeare
Alegerea dintre bine si rau Dostoievski tema centrala. Nu e neaparat tragic tragicul fiind
definit tocmai prin imposibilitatea alegerii!! (Putinta alegerii nu epuizeaza notiunea de libertate;
eroul tragic este liber in sensul ca-si asuma constient destinul, dar nu e liber sa aleaga.)
161.Zarifopol: ,,Nu exista punct de vedre care sa se intereseze mai putin de metafizica decit cel
crestin. Libertatea, cu infiltrarile ei crestine, ramine, oricum lucru de suprafata, social. Problema
raului si a raspunderii nu sint ale planului adinc ci ale omului empiric. Tot asa ideaa nemuririi
personale este un prejuditiu social in care, printr-o substituire sofistica <<eul profund>> este
subtilizat in favoarea eului social. Kant. Dostoievski, ca nenumarati alti ginditori de ieri, de
azi si de miine, a ramas in acest puct mai vechi decit Kant si inocent de grijile subtil prudente ale
acestuia. Planul adinc este planul purei ei egalei contemplari, unde nu are loc nici o preferinta
sau ierarhie, pentru <<morala>> de exemplu, cu libertate si nemurire dimpreuna. (Viata
romaneasca 4-5, 1930).
162. Pin urmare, punctul de vedere crestin, pe care-l atribuie lui Dostoievski apare net delimitat
de crestinismul oficial, care, ca institutie sociala, a preluat conceptele ,,metafizice pe care le-a
introdus gindirea post-socratica.















Punctul de vedere crestin, respectiv viziunea dostoievskiana nu mai apre ca acel in care se pune
problema alegerii si a judecatii etice, sub acel unghi ,,metafizic care exclude tragicul, ci
dimpotriva, intr-un plan pe care-l putem corct numi al unei ,,ontologii contemplative.
Zarifopol - Despre tragedie - ,,contemplarea este o clipa de respoect neconditionat fata de lume
asa cum este. Exsita un prestigiu al existentei ca atare. Fondul acestui prestigiu sta in acel
complex de sentimete in sunul caruia se naste starea propriu-zis religioasa. Astel putem numi
contemplarea o atitudine de panteism neformulat in care binele si raul apar deopotriva
misterioase, deopotriva necesare. Exsita o trebuita as pritiului de aprivi cit mai sctit lucrurile asa
cum sint date si impuse, inclusi raul cel mai crunt si hidos, acel izvorit din vointa omeneasca.
Adevarul literar si artisti 1932.

164. In mod consecvent, panteismul uce il ultima instanta la materialism; in tot cazul prespune
aprehendarea chtonicului, larvarului, imanetului, propriu-zis: ,,subteranului.
Eliade: Zosima se prosterna pina la pamt in fata lui Mitia (=Dimitri, ,,Demeter), teluricul,
stapinitul de fortele oarbe ale instinctului, dara care ia aspura lui crima fratilor sai Dar el nu
poate fi cu adevarat un mintuitor fiindca e impoins de porniri obscure, nelinistit, lipsit de
luciditate, capricios, robit simturilor, in definitiv o varietate de corybant. (Dupa cum nici printul
Miskin u poate fi un mintuitor, desi e, dimpotriva, senin, lucid, netulburat, dar incapabil de
violenta necesara pentru a izgoni cu biciul zarafii din templu iar dupa disparitia lui lumea ramine
aceeasi ca si cum el nici n-ar fi fost; nici Aliosa nu poate fi angelic = demon al binelui, cu ar
fi spus Montherlant.
H. Sanielevici
Camil Petrescu, conferinta la Dalles (1945, 1946) intr-un ciclu despre literatura rusa.
p. 167. Conferentiarul recitise intreaga opera a scriitorului a vorbit extrem de interesant si
comprehensiv, repetind in citeva rinduri ca autorul Fratilor Karamazov ,,a sporit constiinta
lumii.
G. Calinescu
E. Barbu

170. Punctul meu de vedere, asa cum am constat scriidu-le, se intilneste cu al lui Dinu Pillat si nu
e de mirare: cine gindeste in cele din urma corect asupra lui Dostoievski, adica abadonind pe
parcurs ipotezle ce nu se verifica si pripelile catre absolut, ajunge vrind nevrind la o anumita
rigoare: ds nu tine de esenta visului si de a algebrei; cu oricite necunoscute si oricite demnostratii
posibile, orice ecuatie ramine o ecuatie, adic o simetrie si un echilibru.