Ecuatii logaritmice

Ecuatia ce contine necunoscuta sub semnul logaritmului sau (si) in baza lui se numeste ecuatie
logaritmica.
Cea mai simpla ecuatie logaritmica este ecuatia de tipul
log
a
x = b. (1)
Afirmatia 1. Daca a > 0, a 1, ecuatia (1) pentru orice numar real b are o solutie unica, x = a
b
.
Exemplul 1. Sa se rezolve ecuatiile
a) log
!
x = ", b) log
"
x = #1, c)
Rezolvare. Se utilizeaza a$irmatia 1 si se obtine
a) x = !
"
sau x = %& b) x = "
#1
sau x =
1
'
"
& c) sau x = 1.
(n continuare vom utiliza $recvent urmatoarele proprietati ale logaritmului
P1. (dentitatea logaritmica de baza
unde a > 0, a 1 si b > 0.
P2. )ogaritmul unui produs de $actori pozitivi este egal cu suma logaritmilor $actorilor
log
a
N
1
*N
!
= log
a
N
1
+ log
a
N
!
(a > 0, a 1, N
1
> 0, N
!
> 0).
Nota. Daca N
1
*N
!
> 0, atunci proprietatea P2 se scrie
log
a
N
1
*N
!
= log
a
,N
1
, + log
a
,N
!
, (a > 0, a 1, N
1
*N
!
> 0).
P3. )ogarimtul raportului a doua numere pozitive este egal cu di$erenta logaritmilor deampartitului si
impartitorului

(a > 0, a 1, N
1
> 0, N
!
> 0).
Nota. Daca (ec-ivalent cu N
1
N
!
> 0) atunci proprietatea P3 se scrie

(a > 0, a 1, N
1
N
!
> 0).
P4. )ogaritmul puterii unui numar pozitiv este egal cu produsul dintre e.ponentul puterii si logaritmul
acestui numar
log
a
N
k
= k log
a
N (a > 0, a 1, N > 0).
Nota. Daca k este par (k = !s) are loc urmatoarea $ormula
log
a
N
!s
= !s log
a
,N, (a > 0, a 1, N 0).
P5. /ormula de trecere de la o baza la alta

(a > 0, a 1, b > 0, b 1, N > 0),
in caz particular N = b, se obtine

(a > 0, a 1, b > 0, b 1).
(!)
Din proprietatile de mai sus rezulta $ormulele

(a > 0, a 1, b > 0, c 0),
(")
(a > 0, a 1, b > 0, c 0),
(0)

(a > 0, a 1, b > 0, c 0),
(1)
si daca in (1) c este par (c = !n) are loc relatia

(b > 0, a 0, ,a, 1).
(2)
3om enumera si proprietatile de baza ale $unctiei logaritmice f(x) = log
a
x
1. Domeniul de de$initie al $unctiei logaritmice este multimea numerelor reale pozitive.
!. Domeniul de valori al $unctiei logaritmice este multimea numerelor reale.
". 4entru a > 1 $unctia logaritmica este strict crescatoare (0 5 x
1
5 x
!
log
a
x
1
5 log
a
x
!
), iar
pentru 0 5 a 5 1, este strict descrescatoare (0 5 x
1
5 x
!
log
a
x
1
> log
a
x
!
).
0. log
a
1 = 0 si log
a
a = 1 (a > 0, a 1).
1. Daca a > 1 atunci $unctia logaritmica primeste valori negative pentru x (0&1) si valori pozitive
pentru x (1&+), iar daca 0 5 a 5 1, $unctia logaritmica ia valori pozitive pentru x (0&1) si
valori negative pentru x (1&+).
2. Daca a > 1 $unctia logaritmica este concava, iar pentru a (0&1) $unctia logaritmica este
conve.a.
6rmatoarele a$irmatii (a se vedea, 718) sunt utile la rezolvarea ecuatiilor logaritmice
Afirmatia 2. Ecuatia log
a
f(x) = log
a
g(x) (a > 0, a 1) este ec-ivalenta cu unul din sistemele
(evident, se alege acel sistem, inecuatia caruia se rezolva mai simplu)
f(x) = g(x),

f(x) = g(x),
f(x) > 0, g(x) > 0.
Afirmatia 3. Ecuatia log
h(x)
f(x) = log
h(x)
g(x) este ec-ivalenta cu unul din sistemele
f(x) = g(x),

f(x) = g(x),
h(x) > 0, h(x) > 0,
h(x) 1, h(x) 1,
f(x) > 0, g(x) > 0.
9inem sa mentionam ca in procesul rezolvarii ecuatiilor logaritmice adesea se aplica trans$ormari ce
modi$ica domeniul de valori admisibile (DVA) al ecuatiei initiale. 4rin urmare pot aparea solutii
:straine: sau pot $i pierdute unele solutii. De e.emplu ecuatiile
f(x) = g(x) si log
a
f(x) = log
a
g(x)
sau
log
a
7f(x)*g(x)8 = b si log
a
f(x) + log
a
g(x) = b
in general nu sunt ec-ivalente (DVA al ecuatiilor din dreapta este mai ingust).
4rin urmare la rezolvarea ecuatiilor logaritmice este util de $olosit in DVA trans$ormari ec-ivalente. (n
caz contrar veri$icarea solutiilor este parte componenta a rezolvarii. (n plus, se tine seama de
trans$ormarile ce pot aduce la pierderea solutiilor.
(n continuare vom considera cele mai $recvente metode de rezolvare a ecuatiilor logaritmice.
I. Utilizarea defiitiei logaritmului
Exemplul 2. Sa se rezolve ecuatiile
a) log
!
(1 + "log
!
(x # ")) = ", c) log
(x # !)
; = !,
b)
d) log
!x + 1
(!x
!
# %x + 11) = !.
Rezolvare. a) )ogaritm a numarului pozitiv b in baza a (a > 0, a 1) se numeste e.ponentul puterii,
la care trebuie ridicat a ca sa obtinem b. <sadar log
a
b = c b = a
c
si, prin urmare,
1 + "log
!
(x # ") = !
"
sau
"log
!
(x # ") = % # 1, log
!
(x # ") = 1.
(ar utilizand de$initia, se obtine
x # " = !
1
, x = 1.
3eri$icarea este parte componenta a rezolvarii acestei ecuatii
log
!
(1 + "log
!
(1 # ")) = log
!
(1 + "log
!
!) = log
!
(1 + ") = log
!
% = ".
Se obtine " = " si prin urmare x = 1 este solutie a acestei ecuatii.
b) Similar e.emplului a) se obtine ecuatia
Se reduce la rezolvarea ecuatiei liniare x # " = "(x + ") de unde rezulta x = #2. Se e$ectueaza
veri$icarea si se obtine ca x = #2 este solutia ecuatiei initiale.
c) Similar e.emplului a) se obtine ecuatia
(x # !)
!
= ;.
Se ridica la patrat si se obtine ecuatia patrata x
!
# 0x # 1 = 0 cu solutiile x
1
= #1 si x
!
= 1. Dupa
veri$icare ramane doar x = 1.
d) Se aplica de$initia logaritmului si se obtine ecuatia
(!x
!
# %x + 11) = (!x + 1)
!
sau, dupa trans$ormari elementare,
x
!
+ 2x#= = 0,
de unde x
1
= #= si x
!
= 1. Dupa veri$icare ramane x = 1.
II. Utilizarea proprietatilor logaritmului
Exemplul 3. Sa se rezolve ecuatiile
a) log
"
x + log
"
(x + ") = log
"
(x + !0),
b) log
0
(x
!
# 0x + 1) # log
0
(x
!
# 2x + 1) = #
1
'
!
c) log
!
x + log
"
x = 1,
d) !log
"
(x # !) + log
"
(x # 0)
!
= 0,
e) 12
log
0
(1 # !x)
= 1x
!
# 1.
Rezolvare. a) DVA al ecuatiei x (0&+) se determina rezolvand sistemul (conditia de e.istenta a
logaritmilor ce sunt prezenti in ecuatie)
x > 0,
x+" > 0,
x+!0 > 0.
Se aplica proprietatea P2 si a$irmatia 1 si se obtine
log
"
x + log
"
(x + ") = log
"
(x + !0)
log
"
x(x + ") = log
"
(x + !0),
x > 0,

x(x + ") = x + !0, x
!
+ !x # !0 = 0, x
1
= #2, x = 0.

x > 0,

x > 0,

x
!
= 0,
x > 0,
b) Se utilizeaza proprietatea P3 si se obtine o consecinta a ecuatiei initiale
apoi, con$orm de$initiei logaritmice, se obtine ecuatia algebrica
sau
x
!
# 0x + 1 =
1
'
!
(x
!
# 2x + 1),
de unde
x
!
# !x # " = 0
si x
1
= #1 si x = ". Dupa veri$icare ramane x = #1.
c) DVA x (0&+). Se utilizeaza proprietatea P5 si se obtine ecuatia
sau log
!
x(1 + log
"
!) = 1, de unde sau sau
log
!
x = log
2
". <sadar,
d) DVA al ecuatiei se obtine rezolvand sistemul
x#! > 0,
(x # 0)
!
0,
si este x (!&0)(0&+). Se aplica proprietatea P4 (se tine seama de nota la ea si se obtine ecuatia
ec-ivalenta
!log
"
(x # !) + !log
"
,x # 0, = 0
sau log
"
(x # !) + log
"
,x # 0, = 0.
Se utilizeaza proprietatea P2 si pe DVA se obtine ecuatia ec-ivalenta
log
"
(x # !),x # 0, = 0 (x # !),x # 0, = 1.
Cum in DVA x # ! = ,x # !, ecuatia se scrie
,x # !,,x # 0, = 1 sau ,x
!
# 2x + %, = 1
ultima ecuatie $iind ec-ivalenta (a se vedea proprietatile modulului) cu totalitatea de ecuatii
x
!
# 2x + % = 1,
x
!
# 2x + % = #1,
de unde, rezolvand ecuatiile patrate, se obtine x
1
= ", x
!
= " + si x
"
= " # DVA. <sadar
solutiile ecuatiei initiale sunt x
1
= " si x
!
= " + .
e) Cum
se aplica proprietatea P1 si se obtine ca in DVA (x (#&#1)) ecuatia este ec-ivalenta cu
(1 # !x)
!
= 1x
!
# 1
sau
x
!
+ 0x # 2 = 0,
de unde rezulta x
1
= #! # si x
!
= #! + . 6ltima valoare a lui x nu intra in DVA, ramane unica
solutie x = #! # .
III. !etoda "u#"titutiei
(n unele cazuri ecuatia logaritmica poate $i redusa la o ecuatie algebrica relativ la o necunoscuta noua.
De e.emplu, ecuatia F(log
a
x) = 0, unde F(x) este o $unctie algebrica rationala, prin intermediul
substitutiei log
a
x = t se reduce la o ecuatie algebrica in raport cu t, R(t) = 0.
Exemplul 4. Sa se rezolve ecuatiile
a) lg
!
x # "lgx + ! = 0, c) lg
!
100x + lg
!
10x + lgx = 10,
b) ,
d) 1
lgx
= 10 # x
lg1
.
Rezolvare. a) DVA al ecuatiei este x (0&+). Se noteaza lgx = t, atunci lg
!
x = (lg x)
!
= t
!
si se obtine
ecuatia patrata
t
!
# "t + ! = 0,
cu solutiile t
1
= 1 si t
!
= !. Se revine la necunoscuta initiala si se rezolva totalitatea de ecuatii
logaritmice
lg x = 1,
lg x = !,
de unde x
1
= 10 si x
!
= 100. <mbele solutii sunt din DVA.
b) DVA al ecuatiei este multimea (1&+).
Cum prin substitutia t =
log
!
(x # 1) se obtine ecuatia patrata
0t
!
# "t # 1 = 0
cu solutiile t
1
= #
1
'
0
si t
!
= 1. Se revine la necunoscuta initiala si se obtine
log
!
(x # 1) = #
1
'
0
,
log
!
(x # 1) = 1,


c) DVA al ecuatiei este multimea (0&+). Cum
lg
!
100x = (lg100x)
!
= (lg100 + lgx)
!
= (! + lgx)
!
,
lg
!
10x = (lg10x)
!
= (lg10 + lgx)
!
= (1 + lgx)
!
,
cu a>utorul substitutiei t = lgx ecuatia se reduce la ecuatia patrata
(! + t)
!
+ (1 + t)
!
+ t = 10
sau
!t
!
+ =t # ; = 0
cu solutie t
1
= #
;
'
!
si t
!
= 1. Se revine la variabila initiala si se obtine si x
!
= 10.
d) DVA al ecuatiei este x (0&1)(1&+). Cum ecuatia
devine 1
lg x
= 10 # 1
lg x
sau !*1
lg x
= 10, de unde 1
lg x
= !1 sau 1
lg x
= 1
!
lgx = ! x = 100.
I$. Ecuatii ce coti expre"ii de tipul
Exemplul 5. Sa se rezolve ecuatiile
Rezolvare. a) DVA al acuatiei se determina din sistemul
x+! > 0,
x + ! 1,
si se obtine x (#!&#1)(#1&+). (n DVA ambii membri ai ecuatiei sunt pozitivi, prin urmare,
logaritmand ambii membri ai ecuatiei, de e.emplu in baza !, se obtine ecuatia ec-ivalenta
sau, utilizand proprietatile P4 si P2,
log
!
(x + !)*log
!
(x + !) = log
!
0 + log
!
(x + !).
Se noteaza log
!
(x + !) = t si se obtine ecuatia patrata
t
!
# t # ! = 0
cu solutiile t
1
= #1 si t
!
= !. <sadar,
log
!
(x + !) = #1,
log
!
(x + !) = !,
de unde
x + ! =
1
'
!
,
x + ! = 0
sau
x
1
= #
"
'
!
,
x
!
= !.
<mbele solutii sunt din DVA.
b) DVA al ecuatiei x (0&1)(1&+). Cum (a se vedea proprietatea P5 si $ormula (!))
ecuatia devine
sau
Se logaritmeaza ambii membri ai ecuatiei in baza ! si se obtine
sau log
!
x = 1, de unde x = !.
$. Uele metode "peciale
Exemplul %. Sa se rezolve ecuatiile
a) !
x
= ; # log
"
x&
b)
c) log
!
(x
!
+ 1) # log
!
x = !x # x
!
&
d) log
1
(x + !) = 0 # x&
e)
$) ,log
!
("x # 1) # log
!
", = ,log
!
(1 # !x) # 1,&
g) log
x+1
(x
"
# ;x + %)log
x#1
(x + 1) = "&
-) log
!
(2x # x
!
# 1) = x
!
# 2x + 11.
Rezolvare. a) Se observa ca x = " este solutie a acestei ecuatii !
"
= ;#log
"
", % = ;#1, % = %. <lte solutii
ecuatia nu are. (n adevar, membrul din stanga ecuatiei reprezinta o $unctie strict crescatoare, iar cel din
dreapta # o $unctie strict descrescatoare si, prin urmare, gra$icele acestor $unctii pot avea cel mult un
punct comun. Cum x = " este solutie, rezulta ca altele nu sunt.
b) DVA al ecuatiei x (1&+). Se noteaza log
"
(x#1) = t si se obtine o ecuatie patrata in t
xt
!
+ 0(x # 1)t # 12 = 0.
Discriminantul acestei ecuatii este = 70(x # 1)8
!
+ 0x*12 = 12x
!
+ "!x + 12 = 12(x + 1)
!
, iar radacinile
si
<st$el se obtine totalitatea
log
"
(x # 1) = #0,
log
"
(x # 1) =
0
'
x
.
Din prima ecuatie a totalitatii rezulta , iar a doua se rezolva similar e.emplului precedent se
observa ca x = 0 este solutie a ecuatiei si se arata ca altele nu sunt. (n adevar, membrul din stanga
ecuatiei log
"
(x#1) =
0
'
x
reprezinta o $unctie strict crescatoare pe DVA, iar membrul din dreapta
inDVA este o $unctie strict descrescatoare, si prin urmare, gra$icele lor pot avea cel mult un punct
comun. <sadar ultima ecuatie are solutia unica x = 0, iar ecuatia initiala solutiile si x = 0.
c) DVA al ecuatiei se determina din sistemul
x
!
+ 1 > 0,
x > 0,
de unde rezulta x (0&+). Se aplica proprietatea P3 si se obtine ecuatia ec-ivalenta
Cum pentru x > 0 iar semnul egalitatii se obtine doar pentru x = 1, rezulta ca
membrul din stanga, (n acelas timp membrul din dreapta ecuatiei are valoarea ma.ima
1 pentru x = 1 (var$ul parabolei y = !x # x
!
se a$la in punctul (1&1)). <st$el ecuatia are solutii numai in
cazul cand adica x = 1.
d) Se rezolva similar e.emplului a) si se obtine x = ".
e) Se utilizeaza teorema A1 din ecuatii iratioale si se obtine
$) Se utilizeaza proprietatea P3, P2 si proprietatile modulului (a se vedea, de e.emplu 7!8) si se obtine
g) Se determina DVA al ecuatiei
x + 1 > 0,

x > #1,

x + 1 1, x 0,

x > 1,
x
"
# ;x + % > 0, x
"
# x # %x + % > 0, x !,
x # 1 > 0, x > 1, (x # 1)(x
!
+ x # %) > 0,
x # 1 1, x !,

x > 1,
x !,
x
!
+ x # % > 0,
x > 1,
x !,


Se aplica proprietatea P5 si se obtine (pe DVA)
sau
log
x+1
(x # 1)(x
!
+ x#%) = log
x+1
(x # 1)
"
,
de unde rezulta
(x # 1)(x
!
+ x # %) = (x # 1)
"
,
sau
de unde x
1
= 1, x
!
= ".
Cum x = 1 nu veri$ica DVA si ramane numai x = ".
-) Cum $unctia f(x) = 2x # x
!
# 1 isi atinge ma.imul 0 pentru x = ", rezulta
log
!
(2x # x
!
# 1) !.
?embrul din dreapta ecuatiei x
!
# 2x + 11 = x
!
# 2x + ; + ! = (x # ")
!
+ ! si, prin urmare ! este valoarea
minima (se atinge pentru x = "). <st$el ecuatia are solutii doar cand concomitent log
!
(2x #x
!
# 1) = !
si x
!
# 2x + 11 = ! adica x = ".
Iecuatii logaritmice.
(necuatia ce contine necunoscuta sub semnul logaritmului se numeste logaritmica.
(n procesul rezolvarii inecuatiilor logaritmice se aplica $recvent urmatoarele a$irmatii re$eritor
ec-ivalenta ecuatiilor si se tine seama de proprietatea de monotonie a $unctiei logaritmice (a se vedea
de e.emplu 718).
Afirmatia 1. Daca a > 1, inecuatia log
a
f(x) > log
a
g(x) este ec-ivalenta cu sistemul de inecuatii
Afirmatia 2. Daca 0 5 a 5 1, inecuatia log
a
f(x) > log
a
g(x) este ec-ivalenta cu sistemul de inecuatii
Afirmatia 3. (necuatia log
h(x)
f(x) > log
h(x)
g(x) este ec-ivalenta cu totalitatea sistemelor de inecuatii
?entionam, ca in inecuatia log
a
f(x) > log
a
g(x) in locul semnului > poate sa $igureze unul din
semnele , 5 , . (n asa caz a$irmatiile 1#" se modi$ica respectiv.
Exemplul 1. Sa se rezolve inecuatiile
a) log
"
(x
!
# x) log
"
(x + %)&
d)
b)
e) log
!x
(x
!
# 1x + 2) 5 1.
c)
Rezolvare. a) Se aplica a$irmatia 1 si se obtine
log
"
(x
!
# x) log
"
(x + %)
x
!
# x x + %,

x
!
# !x # % 0,

x+% > 0, x > #%,

x #!,
x 0, x (#%&#!870&+).
x > #%,
b) @aza logaritmului din inecuatie este un numar intre zero si unu, se aplica a$irmatia ! si se obtine
c) Se scrie 0 = log
!
1 si se aplica a$irmatia 1
Se scrie si se aplica a$irmatia ! si se rezolva sistemul obtinut
d) Se aplica a$irmatia " si se obtine

x ("&0),
x ("&0).
x ,
Aezolvarea primului sistem al totalitatii
Aezolvarea ultimului sistem al totalitatii
e) Se scrie 1 = log
!x
!x, se aplica a$irmatia " si se tine seama ca semnul > este inlocuit cu 5& .
log
!x
(x
!
# 1x + 2) 5 log
!x
!x
!x > 1,
x
!
# 1x + 2 5 !x,
x
!
# 1x + 2 > 0,
0 5 !x 5 1,
x
!
# 1x + 2 > !x,
!x > 0,

x (1&!)("&2),
x (0&
1
'
!
)(1&!)("&2).
x (0&
1
'
!
)
Aezolvarea primului sistem al totalitatii
x >
1
'
!
,

x >
1
'
!
,
x (1&!)("&2).
x
!
# =x + 2 5 0, 1 5 x 5 2,
x 5 !, x 5 !,
x > ", x > ",
Aezolvarea ultimului sistem al totalitatii
0 5 x 5
1
'
!
,
x
!
# =x + 2 > 0,

0 5 x 5
1
'
!
,
x 5 1,
x > 2,
x (0&
1
'
!
).
(necuatia de tipul F(log
a
x) > 0, se reduce prin intermediul substitutiei t = log
a
x la inecuatia
algebricaF(t) > 0. Se rezolva inecuatia F(t) > 0, iar apoi se rezolva ecuatiile logaritmice simple ce se
obtin. @ineanteles aceeasi se re$era si la inecuatiile similare ce se obtin din cea precedenta, inlocuind
in locul semnului > unul din semnele 5 , , .
Exemplul 2. Sa se rezolve inecuatiile
Rezolvare. a) Se noteaza si se rezolva inecuatia patrata t
!
+ t # ! 0, de unde rezulta t #!
sau t 1. <sadar se obtine totalitatea, ce se rezolva ast$el
b) Se noteaza t = lgx si se obtine inecuatia rationala
ce se rezolva utilizand metoda intervalelor (a se vedea de e.emplu 718, 7!8)
Se revine la variabila initiala si se obtine
lgx 5 #1, 0 5 x 5
1
'
10
,
! 5 lgx 5 ", 100 5 x 5 1000, x (0&
1
'
10
)(100&1000)(10
1
&+).
lgx > 1, x > 10
1
,
(n cazul inecuatiilor logaritmice ce nu au $orma celor din a$irmatiile 1#", se determina DVA si prin
trans$ormari ce pastreaza ec-ivalenta se reduc la inecuatii ce se rezolva cu a>utorul ec-ivalentelor 1#".
Exemplul 3. Sa se rezolve inecuatiile
Rezolvare. a) DVA al inecuatiei este multimea (1&+). Se aplica proprietatea P2 si se obtine inecuatia
lg(x # !)(x # 1) 5 lg0.
Se utilizeaza a$irmatia 1 si se obtine sistemul
(x # !)(x # 1) 5 0,
(x # !)(x # 1) > 0.
Se rezolva sistemul
x
!
# =x + 2 5 0, 1 5 x 5 2,
x 5 !, x 5 !, x (1&!)(1&2).
x > 1, x > 1,
Se tine seama de DVA si ramane x (1&2).
e) DVA al inecuatiei se determina din sistemul
Se trec toti logaritmii in baza "
Se aplica proprietatea P2 si se obtine
Se noteaza log
"
x = t si se rezolva ecuatia rationala obtinuta prin metoda intervalelor.
<sadar, revenind la variabila initiala se obtine totalitatea de inecuatii logaritmice simple
Se tine seama de DVA si se obtine multimea solutiilor inecuatiei initiale
c) DVA al inecuatiei se obtine rezolvand sistemul
Cum inecuatia este ec-ivalenta cu inecuatia
de unde rezulta
Se e$ectueaza substitutia t 0 si se obtine inecuatia patrata
(t # 1)
!
> t + 11,
sau
t
!
# "t # 10 > 0,
de unde t 5 #! sau t > 1. Cum t 0, ramane t > 1 sau x > 1.
Se tine seama de DVA si se obtine raspunsul x (1&+).
d) Se utilizeaza metoda intervalelor generalizata (DVA x (1&!)(!&+)).
Cum in DVA log
!
(x#1) > 0 pentru x > ! si log
!
(x#1) 5 0 pentru 1 5 x 5 !, pentru
orice x din DVA, pentru x (1&!)(!&") si pentru x > ",
se obtine x (1&!)("&+).
4entru consolidarea deprinderilor de rezolvare a ecuatiilor si inecuatiilor logaritmice se recomanda a
consulta de e.emplu problemarele 7"#18.