Cartografie

Cartografia este stiinta care se ocupa cu elaborarea unor modele ale suprafetei terestre pe baza
ridicarilor geodezice si topografice, precum si a fotografiilor aeriene si a imaginilor satelitare. Astfel,
eforturile cartografiei se concretizeaza in intocmirea planurilor hartilor si globurilor geografice, care la randul
lor constituie instrumente utile de lucru pentru geografie si alte stiinte. De fapt, harta si globul geografic au ca
scop evidentierea relatiilor spatiale dintr-un anumit teritoriu, fiind deosebit de importante pentru intelegerea
interactiunilor dintre elementele cadrului natural.
GLOBL !"#"$!# $% "L"&"'!"L" L%
(orma si dimensiunile pamantului
)rimul om care a afirmat ca )amantul este rotund, a fost Ana*imandru din &ilet +,-. / 01, %.2r3. "l a
fost urmat in anul 01. %.2r de )itagora, care a incercat sa demonstreze sfericitatea )amantului.
Ceva mai tarziu, Aristotel +451 / 466 %.2r3 adduce dovezi clare in spri7inul acestei teorii, observand ca la o
corabie care se apropie de tarm, se vede mai intai catargul si apoi corpul navei. De asemenea a observat ca in
timpul eclipselor de luna, umbra aruncata de )amant pe suprafata Lunei, este rotunda.
Cel care a reusit sa demonstreze pentru prima data sfericitatea )amantului pe baza unor masuratori, a
fost "ratostene +680 / -90 %.2r3. "l a reusit sa estimeze cu o precizie destul de mare circumferinta planetei,
masurand umbra lasata la amiaza de doi tarusi verticali aflati in doua localitati egiptene diferite. Astfel,
potrivit lui "ratostene, lungimea unui cerc meridian avea valoarea de 1..0.. :m.
%n "vul &ediu, conceptiile despre forma si dimensiunile )amantului au cunoscut un regres datorita
influentei bisericii. !otusi ideea sfericitatii )amantului a persistat, fiind dusa mai departe de arabi, care
incearca sa determine lungimea unui arc de meridian pe baza efectuarii unor masuratori in Campia
&esopotamiei.
Odata cu inventarea metodei triangulatiei in sec ;<%, masuratorile terestre au intrat intr-o noua era.
"forturile au vizat acum realizarea unor lanturi de triangulatie dispuse in lungul meridianelor si paralelelor. %a
nastere totodata si o noua stiinta / geodezia, care a pus in evidenta faptul ca )amantul are mai degraba o
forma de elipsoid de rotatie decat de sfera.
%n -584, %.B.Listing propune notiunea de geoid, care se refera la forma )amantului rezultata din
prelungirea suprafetei oceanului planetar pe sub continent.
Omul a putut vedea adevarata forma a planetei incepand cu anul -9,. cand vehiculele spatiale au incput sa
transmita imagini ale Globului.
)amantul ca geoid
A spune ca )amantul are o forma de geoid este acelasi lucru cu a afirma ca el are o forma proprie
deosebita de a oricarui alt corp ceresc. Daca este nevoie de o precizie mai mare, forma )amantului poate fi
descrisa ca o suprafata echipotentiala, adica perpendiculara in oricare punct al ei in directia gravitatiei. )rin
urmare, aceasta suprafata este orizontala.
Aceasta suprafata rezulta din interactiunea fortelor gravitationale la nivel planetar, care variaza in
functie de masa si distanta. Asadar, geoidul rezulta din prelungirea suprafetei oceanului planetar pe sub
continent.
)amantul ca elipsoid de rotatie
$ingura modalitate care permite stabilirea dimensiunilor )amantului cu mai mare usurinta, precum si
realizarea unor harti precise, este aceea de a apro*ima geoidul cu o forma geometrica mai simpla si mai
regulata, care sa poata fi definite mult mai e*act. &iscarea de rotatie a )amantului si plasticitatea materialelor
care il alcatuiesc, fac ca plenta noastra sa capete o forma de elipsoid de rotatie.
-
Aceasta inseamna ca )amantul este o sfera usor bombata la ecuator si turtita in aceeasi masura la cei doi poli,
astfel incat o sectiune meridiana are aspectul unei elipse.
!urtirea nu este foarte mare, deoarece semia*a mica este cu doar 6-,, :m mai scurta decat semia*a mare.
De-alungul timpului, diversi cercetatori au calculate dimensiunile unor elipsoizi de rotatie, astfel incat
acestia sa se potriveasca cat mai bine in forma de geoid a )amantului.
"* de elipsoizi= Bessel +-51-3, Clar:e +-5,,3, 2a>ford +-9.93, ?rasovs:i +-91.3, @G$ 51 +-9513.
)amantul ca sfera
'eregularitatile formei )amantului sunt importante nu numai pentru geografi ci si pentru alti
specialisti, intrucat ele afecteaza distantele, precizia hartilor, navigatia si chiar miscarea satelitilor. Cu toate
acestea, forma sferica este mult mai adecvata pentru intelegerea principalelor aspecte fizicogeografice, astfel
incat abaterile de la forma de elipsoid pot fi oarecum trecute cu vederea.
&ulte din variatiile elementelor cadrului natural sunt legate in mod direct sau indirect de forma sferica
a )amantului. De e*emplu, diferentele privind durata si intensitatea radiatiei solare la nivelul suprafetei
terestre sunt determinate in mare masura de curbura acestuia. La randul lor, aceste diferente influenteaza tA
aerului si a solului precum si circulatia atmosferica si a curentilor oceanici.
De asemenea, coordonatele geografice, ora pe Glob, orientarea liniilor si multe alte elemente se bazeaza pe
forma sferica a planetei.
Cercuri mari si cercuri mici pe sfera
Din perspectiva geometrica, un cerc mare rezulta din intersectia suprafetei terestre cu un plan ce trece
prin centrul sau. )e Glob pot fi trasate o infinitate de cercuri mari, dar dintre acestea un rol important pentru
cartografie si pentru geografie in general, il au "cuatorul si meridianele.
)rincipalele caracteristici ale unui cerc mare sunt=
- orice cerc mare imparte suprafata terestra in doua emisfere
- orice cerc mare reprezinta o circumferinta a globului
- cercul mare reprezinta cea mai scurta cale de acces intre doua puncte de pe suprafata terestra.
Din intersectia sferelor cu un plan care nu trece prin centrul sau, rezulta un cerc mic. Cercurile mici
nu prezinta nici una din caracteristicile cercurilor mari dar spre deosebire de acestea, pot fi paralele intre ele.
Dintre cercurile mici, o importanta deosebita o au paralelele.
Lungimea unui cerc mare B 6C#, iar a unui cerc mic B 6C# cos D.
# / raza sferei terestre
D / latitudinea paralelei respective
#eteaua geografica
)aralelele si meridianele sunt linii imaginare, trasate pe suprafata globului, din a caror intersectie
rezulta retaua geografica. Acestea mai sunt cunoscute si sub denumirea de linii de latitudine. "le sunt dispuse
pe directie < / " si sunt paralele cu ecuatorul si perpendiculare pe meridiane.
&eridianele sunt semicercuri care unesc polii geografici. "le au o directie ' / $ si mai sunt numite si
linii de longitudine. !oate meridianele converg in cei doi poli si formeaza impreuna cu corespondentele lor,
cercuri mari pe sfera.
#eteaua geografica permite determinarea coordonatelor geografice ale punctelor de pe suprafata
terestra, precum si fi*area punctelor pe harta sau pe globul geografic cand li se cunosc coordonatele
geografice. Coordonatele geografice sunt latitudinea si longitudinea.
Latitudinea +D3 este unghiul format de raza sferei terestre cu planul ecuatorului. Acestui unghi care se
masoara in grade, minute si secunde, ii corespunde un arc de cerc de aceeasi valoare, situate pe unul din
meridiane. Latitudinea unui punct poate avea valori cuprinse intre . - 9.A si in functie de pozitia punctului fata
de ecuator, ea poate sa fie 'ordica +E3 sau $udica +-3.
6
Datorita faptului ca valorile de latitudine cresc pe masura ce ne indepartam de ecuator, zonele intertropicale
mai poarta denumirea de latitudini 7oase, regiunile polare de latitudini inalte, iar zonele aflate intr-o pozitie
intermediara, de latitudini medii.
Colatitudinea +F3 este complementul latitudinii si reprezinta unghiul format de raza sferei terestre cu
a*a polilor.
#elatia dintre colatitudine si latitudine este urmatoarea= F B 9.A - D
Longitudinea +G3 este unghiul diedru format de planul care trece prin meridianul de .A, cu planul care
trece printr-un meridian oarecare.
Longitudinea unui punct poate avea valori cuprinse intre . - -5.A si in functie de pozitia punctului fata de
meridianul de .A, ea poate sa fie "stica +E3 sau <estica +-3.
%n trecut, masurarea longitudinii constituia o mare problema, intrucat pentru multe tari, alegerea
meridianului de .A constituia o chestiune de mandrie nationala. Astfel, ma7oritatea acestor tari au adoptat un
meridian origine propriu, care trecea prin capitala lor, confuzia fiind astfel foarte mare deoarece pentru a
intelege pozitia unui teritoriu pe glob, era necesar sa se cunoasca nationalitatea cartografului care a intocmit.
%n cele din urma, confuzia a fost inlaturata prin incheierea unui accord international cu ocazia Conferintei
Geografica de la @ashington din anul -551. $-a stabilit cu acest prile7, ca meridianul care trece prin localitatea
GreenHich de langa Londra, sa constituie singura a*a pentru masurarea longitudinii.
Astfel, acesta devine primul meridian, meridian origine sau meridian de .A.
Lungimea gradelor de latitudine si longitudine
)e o sfera perfecta, lungimea unui arc de -A va fi intotdeauna aceeasiI nu acelasi lucru se poate spune
despre Globul terestru, care are mai degraba o forma de ellipsoid de rotatie. %n consecinta, valoarea unui arc
de cerc de -A, creste pe masura ce ne apropiem de cei doi poli. Astfel, daca la ecuator, lungimea unui grad de
latitudine B --.,, :m, in apropiere de poli, valoarea acestuia B ---,8 :m.
Lungimea unui grad de longitudine scade accentuat odata cu cresterea distantei fata de ecuator. Aceste
lucru se intampla deoarece, cue*ceptia ecuatorului, paralelele sunt cercuri mici pe sfera, iar lungimea lor
scade pe masura cene apropiem de cei 6 poli. %n consecinta, daca la ecuator, -A longitudine are cam aceeasi
valoare cu -A mediu de latitudine, la cei 6 poli el scade pana la valoarea ..
Orientarea liniilor
%n mod obisnuit, orientarea unei directii de pe glob, se realizeaza in functie de punctele cardinale.
)rincipala a*a de referinta o constituie directia ' / $ care poate fi materializata prin trasarea meridianului.
Atunci cand vorbim despre orientare, trebuie sa avem in vedere faptul ca pe glob, polul nord geografic nu
coincide cu polul nord magnetic. %ntre cele doua directii se formeaza un unghi ce poarta denumirea de
declinatie magnetica +J3. %n functie de pozitia teritoriuliu pe glob, declinatia poate sa fie "stica +E3 sau < +-3.
4
<aloarea J se modifica in timp, deoarece polii magnetici e*ecuta o rotatie completa in 7urul polilor
geografici, in cca ,.. ani. Orientarea directiei cu a7utorul busolei, poarta denumirea de orientare magnetica.
Daca se ia in considerare si J, atunci vorbim de o orientare geografica sau adevarata.
Azimutul reprezinta unghiul format de o directie oarecare de pe teren, cu directia norului geografic. %n
cazul azimutului, se tin cont de curbura pamantului care duce la formarea unghiului de convergenta meridiana
+K3. Acesta este definit ca unghiul format de doua directii nord geografic apropiate.
Azimutul poate avea valori de la . la 4,.A si poate sa fie direct sau invers, deoarece se masoara
intotdeauna in sensul acelor de ceasornic. #elatia dintre cele doua azimute= AzBA B AzAB E -5.A E K
Orientarea este unghiul format de o directie de pe teren, cu o directie de referinta. Orientarea +L3 nu
tine cont de curbura pamantului. )rin urmare, directiile 'ordului geografic sunt considerate a fi paralele. Ca si
Azimutul, orientarea poate fi directa si inversa si se masoara in sensul acelor de ceasornic.
#elatia dintre cele doua orientari= LBA B LAB E -5.A
)#%'C%)%%L" #")#"M"'!A#%% CA#!OG#A(%C"
%ntocmirea hartilor se bazeaza pe cateva principii importante=
- 2artile se realizeaza la scara
- sunt selective. "le redau doar acele elemente care sunt relevante pentru scopul avut in vedere
- scot in evidenta unele din elementele reprezentate
- sunt simbolice. !oate elementele se reprezinta prin semen conventionale
- sunt generalizate. Detaliile nesemnificative sunt eliminate in intregime, in special pe hartile la scara mica
)e baza acestor principii, harta poate fi definite ca o reprezentare grafica, conventionala, selective,
generalizata si micsorata la scara, a distributiei spatiale a elementelor de pe suprafata terestra.
-3 $cara hartii +vezi sem %3
1
63 )rincipiul selectivitatii
2arta nu este o fotografie a realitatii. "a opereaza o selectie a elementelor de pe suprafata terestra in
functie de scopul pe care trebuie sa-l serveasca. #eprezentarea tuturor detaliilor de pe teren insotite de
denumirile corespunzatoare, ar duce in mod inevitabil la supraincarcarea hartii, care ar deveni astfel
inutilizabila. #egula care se desprinde din principiul selectivitatii este= tot ceea ce nu corespunde scopului
pentru care se intocmeste harta trebuie eliminate, retinand in schimb cat mai multe din informatiile utile, dar
in asa fel incat gradul de incarcare al hartii sa nu fie foarte ridicat.
43 )rincipiul scoaterii in evidenta a elementelor principale
Dintre elementele reprezentate pe o garta, acelea care sunt mai importante pentru scopul avut in
vedere, vor fi scoase in evidenta in detrimental celorlalte. De e*emplu, pe o harta de navigatie aeriana,
aeroporturile si reperele de zbor vor fi redate mult mai accentuat. De asemenea, pe o harta de navigatie
maritime, vor fi puse in evidenta cu precadere farurile de navigatie, balizele si amena7arile portuare.
&arcarea elementelor mai importante se face prin utilizarea unor semen comventionale de dimensiuni mai
mari, a unor linii mai groase, a unor culori mai intense etc
13 )rincipiul simbolizarii
!oate elementele din natura se reprezinta pe harta prin semen conventionale. Acestea trebuie sa fie
simple, suggestive si mici. !oate semnele conventionale sunt e*plicate in legenda hartii sau intr-un atlas de
semne conventionale.
03 )rincipiul generalizarii
Generalizarea este procesul stiintific creator de simplificare, selectionare si sintetizare a continuitatii
hartii in vederea realizarii unor reprezentari autentice. Generalizarea, care presupune inteligenta si cunostinte
temeinice de geografie, este direct dependenta de scara. Cu cat scara este mai mica, cu atat teritoriul
reprezentat va fi mai mare, dar detaliile vor fi din ce in ce mai putin numeroase.
Generalizarea continutului hartii presupune=
- schematizarea si simplificarea contururilor unor detalii
- reducerea deosebirilor cantitative si calitative ale elementelor reprezentate
- inlocuirea detaliilor individuale prin grupe de detalii
- selectionarea celor mai importante detalii din fiecare element.
Clasificarea hartilor
2artile pot fi clasificate dupa mai multe criterii=
a3 dupa marimea teritoriului reprezentat
- harti care cuprind regiuni ale unui stat
- h ale unei singure tari
- ale unor grupuri de tari
- ale continentelor
- ale oceanelor
- ale emisferelor
- ale lumii
b3 dupa scara
- planuri de detaliu N -=0.I -=-..
- planuri urbane N -=0..I -=-....
- planuri de situatie N -=6....I -=6.0..
- planuri topografice N -=0....I -=-.....I -=6.....
- harti la scara mare +topografice3 N -=60....I -=0.....I -=-......
- harti la scara mi7locie N -=6......I -=0......I -=-........
- harti la scara mica +geografice3 N O-=-........
0
c3 dupa continut
- harti generale N redau toate elementele de pe suprafata terestra fara a accentua in mod deosebit
vreunul dintre acestea + hartile topografice
- harti speciale +tematice3 N redau doar un singur element al peisa7ului geografic.
d3 dupa scop
- harti de informare stiintifica
- h de navigatie
- h militare
- h turistice
- h rutiere
- h pentru invatamant
e3 dupa numarul de culori
- monocrome +alb-negru3
- policrome
#")#"M"'!A#"A #"L%"(L% )" )LA'#% $% 2A#!%
-3 &etoda curbelor de nivel +vezi sem %3
63 &etoda haPurilor
%n prima 7umatate a sec ;%;, metoda hasurilor constituia principala metoda de reprezentare a reliefului
pe harta. "a a fost folosita pana relativ recent, pe hartile in alb-negru, deoarece este mai sugestiva decat
metoda curbelor de nivel.
2asurile sunt linii scurte si subtiri, trasate in directia pantei. "le sunt mai groase pe versantii mai
inclinati si ami subtiri pe suprafata cu inclinare mai mica. #eprezentarea reliefului prin hasuri a fost teretizata
de topograful sa*on Qohann Georg Lehmann +-8,0 / -5--3. La baza acestei metode sta principiul iluminarii
verticale care arata cac o suprafata este cu atat mai luminata cu cat se apropie de orizontala si cu atat mai
umbrita cu cat are un aspect mai vertical.
Lehmann a propus stabilirea a 9 intervale de panta de cate 0A +.-10A3 si a unei scale de hasuri pe baza
careia sa fie redate pe harta intervalele respective. lterior, asa-numitul Rprocedeu LehmannS a fost modificat
prin adoptarea principiului iluminarii oblice. Astfel se considera ca lumina vine dinspre <est sub un unghi de
10A, ceea ce atrage dupa sine urmatoarele consecinte=
- pantele orientate spre '< si avand o inclinare de 10A vor apare albe
- pantele orientate spre $" si avand o inclinare de 10A vor apare complet umbrite
- pantele intermediare ca orientare si inclinare, vor fi mai luminoase sau mai intunecate, in functie de
caracteristicile lor.
Aplicarea principiului iluminarii oblice a dat o mai mare e*presivitate reprezentarii reliefului, dar aceasta
s-a realizat in detrimental posibilitatii de a putea stabili valorile pantelor pe baza grosimii hasurilor.
&etoda hasurilor prezinta cateva dezavanta7e importante=
- nu permite determinarea altitudinilor punctelor, decat cu apro*imatie
- regiunile plane sau cele inclinate la 10A vor apare albe
- hasurile incarca harta, fiind astfel necesara eliminarea multor semne conventionale si denumiri.
43 &etoda umbririi
A fost folosita pe larg in a doua 7umatate a sec ;%;. Ca si metoda hasurilor, ea se bazeaza pe principiul
iluminarii verticale sau oblice. Cu cat panta este mai mare, cu atat ea apare pe harta mai intunecata, si cu cat
este mai mica, cu atat va fi mai luminata.
&etoda umbririi se poate combina cu hasuri si curbe de nivel, astfel reprezentarea devenind mai sugestiva.
,
13 &etoda profilelor oblice echidistante
A fost propusa de profesorul 7aponez !ana: $itiro. "l a inlocuit curbele de nivel cu profile oblice
echidistante care intersecteaza relieful.
03 &etoda cotelor
Consta in marcarea pe harta a altitudinilor punctelor caracteristice ale reliefului. Dezavanta7ul acestei
metode este acela ca presupune un effort de imaginatie din partea celui care analizeaza harta. De asemenea,
metoda cotelor nu permite determinarea valorilor pantelor si dad oar indicatii generale asupra treptelor de
relief. Din aceste motive, metoda cotelor se foloseste astazi doar in combinatie cu alte metode de reprezentare
a reliefului.
,3 &etoda tentelor hipsometrice
Consta in colorarea intervalelor dintre curbele de nivel cu color sa unuante de culori. "a se utilizeaza
in mod deosebit pentru reprezentarea treptelor de relief pe hartile geografice.
83 &etoda stereoscopica
$e bazeaza pe procedeul anaglific care consta in trasarea pe harta a curbelor de nivel in culori
complementare +rosu si albastru3. Observand harta cu a7utorul unor ochelari speciali, vom putea obtine un
model stereoscopic +4D3 al terenului.
)roiectiile cartografice
)rin proiectie cartografica se intelege procedeul matematic care perimte transmiterea suprafetei curbe
a )amantului pe un plan +harta3. De asemenea, se mai poate spune ca proiectia cartografica este o modalitate
de reprezentare a meridianelor si paralelelor de pe Globul terestru pe plan.
Din intersectia acestor linii, rezulta reteaua cartografica.
)amantul are o forma sferica in timp ce hartile sunt plane. )rin urmare asa cum este imposibil sa
intindem perfect o coala de hartie pe suprafata unei sfere, tot asa este imposibil sa realizam o harta completa
pe o coala de desen. Asadar toate proiectiile deformeaza, intr o anumita masura suprafata terestra.
Desi este imposibil sa e*ecutam o harta corecta, este totusi posibil ca anumite elemente sa ramana
nedeformate. Aceste elemente pot fi suprafetele, formele, distantele pe anumite directii sau orientari.
)entru a realiza o hart ape care suprafetele sa ramana nedeformate, va trebui sa negli7am forma. "ste asadar
imposibil ca suprafetele si formele sa se pastreze nedeformate pe aceeasi harta.
)astrarea suprafetelor in detrimental formelor este usor de inteles. Astfel, o suprafata de 9 cm
6
de
forma unui dreptunghi cu L B 9cm si l B -cm, poate fi redata printr-un patrat cu latura de 4 cm.
%n ceea ce priveste pastrarea formlor lucrurilor, nu mai sunt atat de simple. Daca harta ar pastra nedeformate
toate elementele de pe suprafata terestra, atunci ea ar putea fi considerate o harta corecta. Acest lucru este insa
imposibil. Cu toate acestea, dpdv theoretic, formele se pastreaza nedeformate in unele puncte de pe harta, care
indeplinesc doua conditii importante, si anume=
- meridianele si paralelele sa se intretaie sub un unghi drept la fel ca pe Glob
- scara sa fie aceeasi in toate directiile, chiar daca pe harta apar scari secundare.
&entinerea aceleiasi scari pe intreaga suprafata a hartii este imposibila. !otusi, scara poate fi pastrata
constant fie de-a lungul meridianelor, fie de-a lungul paralelelor. neori, scara poate fi pastrata simultan
pentru anumite meridiane si paralele.
%n cartografie, termenul TproiectieS nu se refera doar la proiectiile perspective bazate pe legile perspectivei
geometrice, ci el este folosit intr-un sens mai larg care se refera la orice modalitate a reprezentarii retelei
cartografice pe plan.
8
"lementele proiectiilor perspective=
-3 reteaua geografica N se refera la meridianele si paralelele de pe Globul terestru. "a prezinta cateva
proprietati importante=
- paralelele sunt paralele cu ecuatorul si paralele intre ele
- distantele dintre paralele sunt egale
- meridianele sunt convergente in cei 6 poli
- meridianele si paralelele se intersecteaza sub un unghi drept.
63 reteaua cartografica N reprezinta proiectia pe plan a retelei geografice
43 planul de proiectie N este suprafata pe care se proiecteaza anumite portiuni de pe suprafata terestra. )lanul
de proiectie poate sa fie o suprafata plana sau o suprafata desfasurabila +cilindru sau con3.
13 punctul de perspectiva N punctul de unde se considera ca pleaca razele proiectante.
03 punctul central al proiectiei N punct situate in centrul reprezentarii, unde de obicei deformarile usnt nule.
,3 scara reprezentarii N se refera la raportul dintre elementele de pe sfera si cele de pe planul de proiectie.
&ai poarta si denumirea de scara principala.
Clasificarea proiectiilor=
-3 Dupa deformari
- proiectii echivalente, care pastreaza nedeformate suprafetele
- proiectii confrome, care pastreaza nedeformate unghiurile
- proiectii arbitrare, care pastreaza nedeformate distantele pe anumite directii
63 Dupa pozitia planului de proiectie=
- proiectii normale sau polare N +a*a cilindrului sau a conului coincide cu a*a polilor, sau, in cazul
proiectiilor azimutale, planul de proiectie este tangent la sfera intr-unul din poli.
- proiectii transversale sau ecuatoriale N a*a cilindrului sau a conului face cu a*a polilor, un unghi de
9.A, iar in cazul proiectiilor azimutale, planul este tangent la un punct situate pe ecuator.
5
- proiectiile oblice N a*a cilindrului sau a conului face cu a*a polilor un unghi mai mic de 9.A, iar in
cazul proiectiilor azimutale, planul de proiectie este tangent la un punct situate intre ecuator si cei doi
poli.
43 Dupa modul de constructie
- proiectii perspective
- neperspective
13 Dupa aspectul retelei cartografice
- proiectii azimutale N paralelele sunt cercuri concentrice cu centrul comun in proiectia conului, iar
meridianele sunt raze ale acestor cercuri
- p conice N paralelele sunt arce de cerc concentrice, iar meridianele sunt linii drepte concurente in
proiectia polului
- p policonice N paralelele se reprezinta ca arce de cerc care nu sunt concentrice, ci au centrele situate
pe meridianul central, sau pe prelungirea acestuia. &eridianele sunt linii curbe al caror aspect variaza
de la o proiectie la alta.
- p pseudoconice N paralelele se reprezinta ca arce de cerc concentrice, iar meridianele sunt linii curbe
dispuse simetric fata de meridianul central, care este o linie dreapta.
- p cilindrice N meridianele si paralelel se reprezinta prin linii drepte din a caror intersectie rezulta o
retea de patrate sau dreptunghiuri.
- p pseudocilindrice N paralelele se reprezitna prin linii drepte paralele intre ele, iar meridianele prin
linii curbe simetrice fata de meridianul central, care este o linie dreapta.
- p poliedrice N paralelele si meridianele sunt linii drepte, care insa nu se intretaie perpendicular.
- p circulare N atat meridianele cat si paralelele se reprezinta prin arce de cerc
- p derivate N aspectul retelei este diferit in functie de proiectia din care deriva.
)roiectiile azimutale
%n cazul proiectiilor azimutale, planul de proiectie este considerat tangent la sfera terestra. De obicei,
punctul de tangenta se gaseste intr-unuldin polis au pe ecutaor, dar planul de proiectie poate fi tangent la
oricare alt punct de pe Glob.
)roiectiile azimutale pot fi impartite in doua categorii= perspective si neperspective. La randul lor, cele
perspective se impart in 4 categorii, in functie de pozitia punctului de unde pornesc razele proiectante. $e
disting astfel=
- proieectii centrale N cand punctul de perspective se afla situate in centrul sferei terestre
- p stereografice N cand punctu lde perspective este situate pe sfera, diametral opus punctului de proiectie
- p ortografice N cand punctul de perspective se gaseste la infinit
)roiectiile azimutale neperspective includ=
- )roiectia )ostel
- )roiectia Lambert
%n proiectia )ostel, distantele pe meridiane se mentin nedeformate, in timp ce in proiectia Lambert,
suprafata dintre doua paralele este egala cu suprafata dintre paralelele corespunzatoare de pe Glob, redusa la
scara. !oate proiectiile azimutale pastraza nedeformate azimutele din 7urul punctului central al proiectiei.
9
-3 Proiectiile centrale
%n cazul proiectiilor centrale, punctul de unde pleaca razele proiectante este situate in centrul sferei, iar
planul de proiectie este tangent la sfera, intr-un punct oarecare +de obicei, unul din polis au un punct situate pe
ecuator3. Aceste proiectii nu sunt adecvate pentru reprezentarea unor suprafete inteinse de teren, intrucat
deformarile cresc foarte mult pe masura ce ne indepartam de punctul central al proiectiei.
Caracteristica principala a proiectiilor centrale este aceea ca cercurile mari se reprezinta prin linii drepte.
Datorita acestui fapt, aflarea celei mai mici distante dintre doua puncte, se va face prin unirea acestora cu o
linie dreapta.
)roiectiile centrale sunt rareori folosite pentru hartile din atlase, mai ales datorita fatpului ca
deformarile sunt foarte mari. Aceasta proiectie insa, sta la baza multor harti utilizate in navigatia aeriana.
Proiectia centrala polara
%n proiectia centrala polara, punctul de perspective este situate in centrul sferei, iar planul de proiectie
este tangent intr-unul din poli. )aralelele se reprezinta ca cercuri concentrice, cu centurl comun in proiectia
polului +distantele dintre paralele cresc pe masura ce ne indepartam de punctul central al proiectiei3.
&eridianele sunt linii drepte sub forma de raze, trasate la aceeasi densitate ca si paralelele.
Dpdv al deformarilor, este o proiectie arbitrara, avand un singur punct de deformari nule in proiectia
polului. Deformarile ma*ime se gasesc pe meridiane si paralelel, la marginile hartii.
)roiectia sta la baza hartilor realizate pentru regiunile circumpolare. De mentionat ca ecuatorul nu poate fi
reprezentat in aceasta proiectie
Proiectia stereografica polara
)unctul de perspective al acestei proiectii, se gaseste pe sfera, diametral opus planului de proiectie care
este tangent intr-unul din poli. )aralelele se reprezinta ca cercuri concentrice, cu centurl comun in proiectia
polului +distantele dintre paralele cresc pe mesaura ce ne indepartam de punctul central al proiectiei3.
&eridianele sunt linii drepte sub forma de raze.
Dpdv al deformarilor, este o proiectie conforma care pastreaza nedeformate unghiurile. Deformarile
nule se gasesc in punctul central al proiectiei, iar deformarile ma*ime apar pe meridiane si paralele, la
marginile hartii. $e tulizeaza pentru realizarea unor harti ale emisferelor si ale regiunilor circumpolare.
%n aceasta proiectie, cercul ecuatorial de pe planul de proiectie are raza de doua ori mai mare decat a sferie
terestre redusa la scara.
-.
63 Proiectiile ortografice
Acest grup de proiectii se caracterezieaza prin fatpul ca punctul de perspective se afla situate la infinit.
Astfel, razele proiectante se considera a fi paralele intre ele si perpendiculare pe planul de proiectie, care este
tangent la sfera terestra.
Proiectia ortografica polara
"ste o proiectie azimutala perspectiva, avand punctul de unde pleaca razele proiectante situat la infinit.
)lanul de proiectie este considerat tangent la sfera terestra intr-unul din poli. )aralelele sunt cercuri
concentrice cu centrul comun in proiectia polului +distantele dintre paralele se micsoreaza pe masura ce ne
indepartam de punctul central al proiectiei3.
&eridianele se reprezinta ca linii drepte care radiaza din proiectia polului.
Dpdv al deformarilor, este o proiectie echidistanta pe paralelel. Deformarile nule se gasesc in punctul
central sip e paralele, in timp ce deformarile ma*ime se produc pe meridiane, la marginea hartii.
$e utilieaza pentru harti ale emisferlor si regiunilor circumpolare.
43 Proiectiile conice
Construirea hartilor in proiectie conica, presupune proiectarea meridianelor si paralelelor de pe Globul
terestru pe suprafata unui con, care se taie apoi dupa una din generatoare si se desfasoara in plan.
&eridianele se reprezinta prin linii drepte care radiaza din pol, iar paralelele sunt arce de cercuri concentrice,
cu centrul comun in proiectia polului.
Dupa felul in care conul atinge suprafata globului, proiectiile conice se impart in 6 categorii= tangente
si secante. )aralela de tangenta si cele doua paralele de secanta, poarta denumirea de paralele standard,
intrucat pe plan ele devin linii de deformari nule.
a3 Cand conul este tangent la sfera, scara de pe paralela de tangenta este egala cu unitatea +distanele se
pastraza nedeformate3.
b3 Cand conul este secant, apar doua linii de deformari nule fata de care deformarile se repartizeaza
astfel= intre cele doua paralele standard, scarile vor fi mai mici decat unitatea, iar in e*teriorul lor, mai
mari.
)roiectiile conice se utilieaza indeosebi pentru reprezentarea teritoriilor situate la latitudini medii si care
au o dezvoltare longitudinala +deoarece deformarile care se produc in sens longitudinal sunt minime3.
--
13 Proiectiile cilindrice
Acestea folosesc ca suprafata de proiectie, suprafata unui cilindru care poate fi tangent sau secant la
sfera terestra. %n aceasta categorie includem proiectiile echivalente, proiectiile centrale si cele stereografice.
De asemenea, dupa pozitia cilindrului fata de sfera, putem vorbi de=
- proiectii normale sau drepte N a*a cilindrului coincide cu a*a polilor
- p transversale sau ecuatoriale N a*a cilindrului formeaza cu a*a polilor un unghi de 9.A
- p oblice N a*a cilindrului si a*a polilor formeaza un unghi U 9.A.
Proiectia cilindrica Mercator
"ste o proiectie cilindrica dreapta, in care cilindrul este tangent la ecuator iar paralelele sunt linii
drepte, paralele intre ele +distantele dintre paralele cresc pe masura ce ne indepartam de ecuator3.
&eridianele sunt linii drepte, paralele intre ele si echidistante. Dpdv al deformarilor, este o proiectie
conforma, care pastreaza nedeformate unghiurilor. Deformarile ma*ime se produc pe meridiane si paralele, la
marginile de ' si $ ale hartii.
)roiectia sta la baza hartilor de navigatie, intrucat lo*odroma se reprezinta printr-o linie dreapta. Lo*omdrama
este distanta dintre doua puncte care intretaie medirianul in acelasi unghi.
Aspecte specifice=
$uprafetele sunt din ce in ce mai deformate pe masura cresterii latitudinii. Astfel, Antarctica pare a
avea dimensiuni uriase comparative cu regiunile ecuatoriale, iar Groenlanda apre ma imare decata America de
$, desi in realitate reprezinta doar -V-. din suprafata acestui continent. )rin urmare, aceasta proiectie nu poate
fi utilizata pentru realizarea hartilor scolare, intrucat poate conduce la formarea unei imagini eronate asupra
raportului dintre apa si uscat la nivel planetar.
Proiectia cilindrica Gauss Hruger
"ste o proiectie cilindrica transversala, in care cilindrul este tangent la un cerc meridian. )aralelele
sunt linii curbe +cu e*ceptia ecuatorului, care este linie dreapta3, iar medianele sunt de asemenea linii curbe,
cu e*ceptia meridianului central, care se reprezinta printr-o linie dreapta. Dpdv al deformarilor, este o
proiectie conforma. Deformarile ma*ime se gasesc pe meridiane, la intersectia cu ecuatorul.
Aspecte specifice=
%ncepand cu anul -90-, hartile topografice ale tarii noastre sunt realizate in aceasta proiectie, deoarece
ea prezinta cateva avanta7e deosebit de importante=
- permit o suprapunere usoara a unui caroia7 rectangular
- scara este aceeasi atat pe orizontala cat si pe verticala.
- permite reprezentarea pe harta a unor teritorii inteinse, precum si racordarea filor de harta rezultate.
)roiectiile pseudocilindrice
Denumirea de proiectii pseudocilindrice deriva din faptul ca paralelele se reprezinta prin linii drepte
paralele intre ele, la fel ca in proiectiile cilindrice, in timp ce meridianele sunt linii curbe dispuse simetric fata
de meridianul central, care este o linie dreapta.
-6
Proictia Sanson este o proiectie pseudocilindrica, in care paralelele sunt reprezentate prin linii drepte
+distantele dintre paralele sunt egale3. &eridianele se reprezinta ca linii curbe simetrice fata de meridianul
central, care este o linie dreapta +distantele dintre meridiane se mentin egale pe fiecare paralela3.
Dpdv al deformarilor, este o proiectie echivalenta, care pastreaza nedeformate suprafetele. Deformarile nule
se gasesc pe paralele sip e meridianul central, in timp ce deformarile ma*ime se produc pe meridiane la
marginile hartii. Aceasta proiectie sta la baza hartilor Globului sa a unor harti care redau teritorii situate de-o
parte si de alta a ecuatorului.
&etode de reprezentare pe hartile speciale
Dupa continutul lor, hartile se impart in doua categorii=
- harti generale N redau suprafata terestra cu toate elementele ei, fara a accentua vreunul din acestea
- harti speciale +tematice3 N se refera la un singur element al cadrului geografic.
La randul lor, acestea din urma se impart in harti calitative +e*= harta solurilor sau a vegetatiei3, cantitative
+cele care redau densitatea populatiei sau cantitatile de precipitatii3 si harti dinamice +cele care indica evolutia
numarului de locuitori sau flu*urilor de transport3.
#eprezentarea elemeentelor de continut ale hartilor tematice, se poate face prin mai multe metode,
care pot fi grupate in doua categorii= metode cartografice si metode statistice.
Metode cartografice
Metoda arealelor N consta in delimitarea pe harta a unor suprafete pe care anumite elemente sau fenomene
prezinta o repartitie neuniforma. La aplicarea acestei metode trebuie sa se aibe in vedere=
- daca limita arealului se poate reprezenta la scara hartii, atunci arealul este prWcis, iar daca delimitarea
este apro*imativa, atunci arealul este schematic.
- arealul poate avea un caracter relative daca elementele delimitate sunt mobile +oameni, animale,
pasari3, sau un caracter absolute, daca elementele pe care le include sunt fi*e +zacaminte de minereuri,
vegetatie etc3.
- daca limita unui fenomen nu este determinata cu precizie, delimitarea se va face cu o linie intrerupta,
iar daca este determinata cu rigurozitate, arealul se va delimita cu o linie continua.
- prin metoda arealelor se poate reprezenta si dinamica unui fenomen, ceea ce impune utilizarea unor
linii de grosimi sau color diferite pentru evidentierea stadiilor successive de evolutie a arealului
respectiv.
&etoda arealelor se utilizeaza mai ales pentru reprezentarea repartitie diferitelor tipuri de culture, a
zacamintelor de minereuri, a plantelor si animalelor etc
Metoda fondului calitativ
La metoda fondului calitativ se apeleaza atunci cand elementele sau fenomenele la care se face
referire, ocupa intreaga suprafata a teritoriului reprezentat, dar prezinta caracteristici diferite de la o zona la
alta. Aceste deosebiri calitative vor fi puse in evidenta prin colorarea sau haPurarea diferita a arealelor,
delimitate pe harta.
#eprezentarea prin metoda fonului calitativ a dinamicii elementelor sau fenomenelor, este mai dificila,
intrucat presupune suprapunerea pe aceeasi harta a mai multor culori.
-4
Metoda semnelor N se utilizeaza atunci cand se urmareste reprezentarea pe harta a elementelor care nu pot fi
redate la scara, dar de care nu se poate face abstractie. $emenel epot fi artistice, simbolice, geometrice sau sub
forma de litere.
- semnele artistice incearca sa redea e*act elemental reprezentat +un autoturism, un vapor, un far3I
asadar, ele presupun doar un effort de recunoastere.
- semnele simbolice, mai sunt numite si semen stilizate. "le urmaresc sa pastreze detaliile cele mai
semnificative ale elementelor din natura, astfel incat printr-un effort de imaginatie sa putem descifra
semnificatia lor +e*= crucea N bisericaI ancora N porturi3.
- $emnele geometrice, apar sub forma de cercuri, patrate sau dreptunghiuri. Desi nu sunt suggestive,
fiind necesar sa fie e*plicate intr-o legenda, ele prezinta avanta7ul ca permit localizarea e*acta a
fenomenului la care se refera.
- semenele sub fomra de litere se folosesc cu precadere pentru reprezentarea zacamintelor de minereuri
utile.
%n functie de modul in care dimensiunile semnelor se raporteaza la elementele la care se refera, putem intalni
doua situatii= intre semnele utilizate si elementeloe ismbolizate e*ista o proportie absoluta, sau intre semnele
si elementele respective se stabileste o proportie relativa in scopul atenuarii amplitudinilor dintre valorile
ma*ime si minime. %n primul caz se vorbeste de semen in scala absoluta, iar in al doilea caz, de semen in scalX
relativa.
Metoda punctului
$copul unei harti construite prin aceasta metoda nu este acela de a furniza informatii precise cu privire
la localizarea diverselor elemental sau fenomene, ci de a oferi o imagine a variabilitatii lor spatiale. &etoda
consta in stabilirea valorii punctului si in acoperirea hartii cu atatea puncte cate solicita elementele
reprezentate. De e*emplu, daca pe un teritoriu traiesc - mil oameni, iar valoarea punctului se stabileste la
-..... locuitori, atunci pe harta teritoriului respective se vor marca -.. puncte.
%n privinta dispunerii punctelor pe harta, se pot intalni doua situatii=
- punctele sunt dispuse uniform pe harta, dar reprezentarea este prea putin sugestiva.
- punctele sunt dispuse in mod real, ceea ce permite o mai buna apreciere a repartitiei spatiale a fenomenului
reprezentat.
Metoda liniilor de miscare
Liniile de miscare numite si linii dinamice, sunt utilizate pentru reprezentarea flu*urilor de transport
dintre doua puncte. "le apar cel mai frecvent sub forma de linii, benzi sau sageti a caror latime este direct
proportionala cu valorea indicatorilor statistici.
"ste posibil insa indiferent de amploarea fenomenului, sa utilizam benzi sau sageti avand aceeasi latime dar in
aceasta situatie, diferentierea se va face prin aplicarea unor haPuri sau culori in interiorul acestora.
Daca liniile de miscare urmaresc e*act traseul de deplasare +un rYu, o cale ferata3, atunci reprezentarea
este precisa, iar daca unesc punctul de plecare cu cel de sosire fara a indica traseul parcurs, atunci
reprezentarea este schematica.
neori, este necesar sa scoatem in evidenta si structura flu*urilor de transport. %n acest caz, vom face apel la
linii dinamice structurale care se obtin prin impartirea liniilor de miscare in zone longitudinale a caror latime
este direct proportionala cu valorea elementelor la care se refera. Acestea se coloreaza sau se hasureaza diferit.
Metoda izoliniilor
%zoliniile sunt linii care unesc puncte cu aceeasi valoare. "le nu e*ista ca atare in natura, fiind un
produs artificial al cartografiei, aparut din necesitatea de a pune in evidenta acele aspecte ale cadrului natural
care nu pot fi percepute in mod direct de catre om +e*= tA, presiunea atmosferica etc3. Astfel, izoliniile ne
permit sa intelegm acele fenomene care sunt prea abstracte sau care se desfasoara pe suprafete mult prea
intinse.
-1
)entru trasarea izoliniilor este necesar ca pe harta se e*iste mai multe puncte de valori cunoscute. Daca
numarul acestora nu este suficient de mare, atunci izoliniile se vor trasa prin interpolare. Acest procedeu se
bazeaza pe presupunerea ca intre doua puncte alaturate, fenomenul are o raspandire uniforma.
%n functie de elementele la care se refera, izoliniile au denumiri diferite=
- izohipse N linii care unesc puncte cu aceeasi altitudine
- izobate N - - - adancime
- izobare N - - - - presiune atmosferica
- izobaze N - - - - valoare a ridicarii sau coborarii scoartei terestre
- izocrone N linii care unsc puncte in care un fenomen se produce in acelasi timp.
- izodense N linii care unesc puncte cu aceeasi densitate
- izofreate N - - - adancime a panzei freatice
- izogone N - - - valoare a declinatiei magnetice
- izohaline N linii care unesc punte cu aceeasi salinitate
- izohiete N - - - valoare a cantitatii de precipitatii
- izonefe N - - - nebulozitate
- izopicne N - - - cu aceeasi densitate a apelor oceanice
- izotahe N - - - cu aceeasi viteza
- izoterme N - - - temperatura
)e baza distantei dintre izolinii se pot trage concluzii cu privire la modificarea spatiala a fenomenului
pe care il reprezinta. Astfel, daca distantele dintre izolinii sunt mici, aceasta indica faptul ca fenomenul
respective se modifica foarte rapid, in timp ce distantele mai mari arata ca modificarile sunt lente.
Metode statistice N se utilizeaza pentru reprezentarea unor indicatori statistici, dar prezinta
dezavanta7ul ca nu permit localizarea precisa pe harta a fenomentelor reprezentate. &etodele statistice cuprind
diagramele, cartograma si cartodiagrama
-3 iagrama
)entru ilustrarea valorii absolute sau a structurii unui fenomen, se pot utilize figuri geometrice a caror
constructie se bazeaza pe anumite reguliI acestea sunt diagramele.
Cele care servesc la reprezentarea valorilor absolute se numesc diagrame simple, iar cele prin care se reda
structura unui fenomen, se numesc diagrame comple*e.
a3 Diagramele simple
diagrama in coloane N se utilizeaza pentru compararea mai multor marimi. Coloanele se construiesc
in functie de un sistem de a*e O; / OZ, in care pe verticala vam avea scara reprezentarii, iar pe
orizontala vor fi bazele coloanelor.
diagrama in benzi N se deosebeste de diagrama in coloane prin faptul ca scara reprezentarii se gaseste
pe orizontala, iar bazele coloanelor sunt pe a*a verticalaI in acest fel, coloanele se transforma in benzi.
Aceasta metoda se utilieaza pentru reprezentarea elementelor liniare +rYuri, cai ferate, sosele3.
cronograma sau historiograma N reda dinamica in timp a unui fenomen. De fapt, cronograma este tot
o diagrama in coloane, numai ca de aceasta data, distantele dintre coloane nu mai sunt egale, ci
proportionale cu intervalele de timp care separa momentele cand au fost inregistrate datele statistice.
Cronograma poate avea si asepctul unui graphic, construit in functie de a*a de coordinate.
diagrama prin patrate proportionale N se bazeaza pe presupunerea ca valorile indicatorilor statistici
sunt proporitonale cu suprafetele unor patrate. Laturile se calculeaza cu a7utorul formulei L B s
+valoarea indicatorului statistic3.
diagrama prin cercuri proporitonale N porneste de la ideea ca valorile indicatorilor statistici sunt
proportionale cu suprafetele unor cercuri ale caror raze se calculeaza astfel= # B
-0
b3 Diagramele comple*e +structurale3
o diagrama prin sectoare circulare N se porneste de la un cerc de baza a carui raza se allege in mod arbitrar.
%n interiorul acestui cerc se vor separa mai multe sectoare proporitonale cu valorile indicatorilor statistici.
&arimea acestor sectoare se calculeaza cu regula de 4 simpla, considerandu-se ca cercul care are 4,.A
reprezinta intregul, adica -..[.
o diagrama prin patrate N consta in desenarea unui patrat de baza care se imparte in interior in -.. patrate
mai mici, care reprezinta -..[. )entru redarea structurii unui anumit fenomen, se vor colora sau hasura,
atatea patrate cate corespund indicatorului statistic respectiv.
o diagrama polara N se utilizeaza indeosebi in meteorologice si climatologie pentru a ilustra variatiile unui
anumit fenomen in raport de o valoare medie care se reprezinta printr-un cerc.
o diagrama triunghiulara N se foloseste ori de cate ori este necesar sa se reprezinta un fenomen cu 4
variabile. (iecare dintre ele se e*prima in procente si se inscrie pe una din laturile triunghiului.
Caracterizarea fenomenului respective se face in functie de pozitia punctului in cadrul diagramei.
o piramida structurala N pemrite reprezentare structurii pe grupe de varsta si se*e a populatiei, dar poate fi
uitlizata si in biogeografie, pentru redarea structurii pe verticala a asociatiilor vegetale.
63 !artograma N imagine grafica, harta sau schema pe care colorarea sau hasurarea indica gradul diferit al
intensitatii unui fenomen dintr-o anumtia unitate teritoriala.
43 !artodiagrama N are la baza o hart ape care sunt delimitate anumite unitati teritoriale in interiorul carora
se amplaseaza diagrama. %n functie de felul diagramelor, cartodiagrama poate fi structurala +cand arata
structura unui fenomen3, dinamica +cand se refera la evolutia in timp a acestuia3 si comple*a +cand reda mai
mutle elemente in acelasi timp3.
Atunci cand este necesar, cartodiagrama se poate combina cu cartograma, pentru reprezentarea mai multor
indicatori statistici.
-,